Forme și teorii ale comunicării Calin RUS Cluj:Napoca 2012 2 I. Informații generale • Date de identificare a cursului (orientativ : 1 paragraf) Date… [607616]

1
Universitatea Babeș:Bolyai
Facultatea de Științe Politice, Administrative și a le Comunicării
Masterat Relații Publice
IFR
Anul universitar 2012:2013
Semestrul 1

Forme și teorii ale comunicării

Calin RUS

Cluj:Napoca
2012

2
I. Informații generale

• Date de identificare a cursului (orientativ : 1 paragraf)
Date de contact ale titularului de
curs:

Nume: Calin RUS
Birou: str. G:ral T. Moșoiu, nr.71,
catedra
Telefon: 0264:431505
Fax: 0264:406054
E:mail: [anonimizat]
Consultații: luni orele: 16.00:18.00 sala:
I/5
Date de identificare curs și contact
tutori:

Numele cursului: Forme și teorii ale
comunicării
Codul cursului: MRP1101
Nr credite. 6
Anul I, Semestrul I
Tipul cursului: obligatoriu
Adresa e:mail tutori:
[anonimizat]

• Condiționări și cunoștințe prerechizite
Pentru o înțelegere mai bună a acestui curs sunt ut ile cunoștințele acumulate în
cadrul cursului și seminarului de Introducere în Știința Comunicării și a Relațiilor
Publice, cuprinse în programa specializării Comunicare și R elații Publice, la nivel de
licență. Astfel, masteranzii care provin din rândul absolvenților acestei specializări
dispun de cunoștințe în ceea ce privește definițiil e procesului de comunicare,
înțelesurile majore ale comunicării, modele de comu nicare etc., ceea ce va facilita
însușirea de noi cunoștințe în domeniu. Cunoașterea prealabilă a unor metode de
cercetare din științele comunicării este de asemene a utilă, deoarece metodele și
instrumentele de cercetare stau la baza analizei si tuaționale și ajută la culegerea de
date, în cadrul oricărui demers științific .
Trebuie menționat că, deși absolvenții unei special izări din domeniul științelor
comunicării la nivel de licență au avantajul de a d eține anumite cunoștințe în acest
domeniu, acest fapt nu condiționează participarea l a cursul de față, dar prezența la
curs e binevenită, întrucât sunt incluse noțiuni in troductive cu care se va opera pe
parcursul derulării modulelor.

• Descrierea cursului

3

Obiectivele cursului:

1. Formarea unei viziuni de ansamblu asupra princip alelor definiții și înțelesuri
ale comunicării.
2. Prezentarea principalelor modele ale comunicării .
3. Formarea unui sistem care să includă definiții, reguli, modele.
4. Crearea unui limbaj de profil.
5. Analiza principalelor paradigme ale procesului d e comunicare.
6. Formarea unei baze de date necesare studierii și aprofundării diferitelor
domenii ale acestei discipline.
7. Însușirea principalelor teorii ale comunicării, care să poată permite aplicarea
lor în vederea interpretării unor studii empirice.

Pe parcursul acestui curs masteranzii se vor famili ariza cu înțelegerea unor noțiuni
teoretice în ceea ce privește procesul de comunicar e. De asemenea, vor fi analizate
cele mai importante forme ale comunicării, precum ș i cele mai des folosite modele
ale acestui proces. Cursul își propune să prezinte și paradigmele socio:psihologice în
baza cărora trebuie înțeleasă comunicarea. Nu în ul timul rând, masteranzii vor
aprofunda principalele caracteristici ale celor mai importante teorii referitoare la
procesul de comunicare.

• Organizarea temelor în cadrul cursului

Cursul își propune abordarea următoarelor teme:

Modului I b Forme ale comunicării

4
Înțelesuri majore ale termenului de comunicare

Elementele procesului de comunicare

Definiții ale comunicării

Forme ale comunicării

Modele ale comunicării

Modulul II – Teorii ale comunicării

Paradigme ale comunicării

Teoria glonțului magic

Teoria influenței selective
Teoria diferențelor individuale
Teoria diferențierii sociale
Teoria relațiilor sociale

Teoriile influenței indirecte
Teoria modelării
Teoria expectațiilor sociale
Teoria organizării sociale

5
• Formatul și tipul activităților implicate de curs
Cursul se va desfășura pe două module, care vor abo rda teme diferite.
Metode utilizate în cadrul predării : expunerea, exemplul demonstrativ, sinteza
cunoștințelor, descoperire dirijată.

• Materiale bibliografice obligatorii

DeFleur, Melvin L., Ball:Rokeach , Sandra, Teorii ale comunicării de masă , Editura
Polirom, Iași, 1999.
Mcquail, Denis, Comunicarea , Editura Institutul European, Iași, 1999.

Rus,Flaviu Calin, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice , Ed. Institutul
European, Iași, 2002.

Deși nu sunt singurele surse bibliografice de valoa re, cărțile de mai sus conțin
informația necesară pentru înțelegerea informațiilo r predate la curs și prezintă
avantajul de a fi în limba română, putând fi comand ate pe site:ul editurilor.

• Materiale și instrumente necesare pentru curs
Suportul de curs, împreună cu celelalte materiale i ndicate ca bibliografie pot fi
împrumutate acasă sau consultate în biblioteca facu ltății. Pentru optimizarea
condițiilor de desfășurare a cursului este necesar accesul la un calculator dotat cu
CD:ROM și conectat la internet.

• Calendar al cursului
Prezența masteranzilor la curs nu este obligatorie. Pentru fiecare curs, se cere
lecturarea capitolelor corespunzătoare din cel puți n una dintre cărțile prezentate la
bibliografie.
Cursul se va desfășura în cadrul celor două întâl niri din lunile noiembrie și
ianuarie. Calendarul acestora va fi comunicat în ti mp util de către secretariatul IDD.

6

Curs 1 (octombrie : noiembrie 2011). Modulul I

Temele modulului I au fost prezentate anterior. La fiecare temă veți găsi obiective,
noțiunile cheie și bibliografia necesară.

Curs 2 (noiembrie : decembrie 2011). Modulul II
Temele modulului II au fost prezentate anterior. La fiecare temă veți găsi obiective,
noțiunile cheie și bibliografia necesară.

• Politica de evaluare și notare
Evaluarea se va realiza pa baza unui examen scris. Nota de la acest examen
va reprezenta nota finală a studentului. Subiectele vor fi din tematica syllabus:ului.
Contestațiile se pot face personal în termen de 48 de ore de la afișarea
rezultatelor finale.

• Elemente de deontologie academică
În acord cu reglementările Universității Babeș:Bo lyai. pentru informații
suplimentare cu privire la respectarea standardelor de onestitate academică, va
rugăm să consultați adresa:
http://www.polito.ubbcluj.ro/polito/documente/regul i_plagiat.pdf . Sub nici o formă nu
se va accepta plagiatul, adică preluarea unor idei sau texte de la alți autori fără
semnele citării și fără a se preciza sursa. În caz ul încălcării acestei reguli se va
aplica regulamentul în vigoare al universității, re gulament ce merge până la
exmatriculare pentru astfel de situații.
Fraudarea examenului se penalizează prin exmatricul are. Discuțiile sau
colaborările în timpul examenelor se sancționează c u nota 1. Contestarea notei
primite la un examen, se face în scris, la catedra de Comunicare și Relații Publice, în
termen de 48 ore de la afișarea rezultatelor. Nota finală la disciplina respectivă este
cea obținută în urma contestației.

• Studenți cu dizabilități
Facultatea asigură accesul în sălile sale ale per soanelor cu handicap
locomotor. Acestea pot folosi liftul facultății pen tru a ajunge la sălile de la etaj. De
asemenea, persoanele cu deficiențe de vedere pot fi însoțite de către o altă

7
persoană, iar la examen acestea pot scrie după dict are. Masteranzii cu dizabilități pot
adresa solicitările lor pe adresa de e:mail a tutor elui.

• Strategii de studiu recomandate
Masterandul trebuie să citească cu atenție informaț iile din suportul de curs și
să aprofundeze materia. O simplă citire a suportulu i de curs nu este suficientă pentru
obținerea unei note de trecere. Pentru o mai bună î nțelegere a unor elemente
prezentate în suportul de curs se poate recurge la bibliografia opțională.

Forme și teorii ale comunicării

Cuprins

8
Modului I b Forme ale comunicării
Înțelesuri majore ale termenului de comunicare GelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsis.9

Elementele procesului de comunicare …………………………………………… …..12

Definiții ale comunicării GelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsis…13

Forme ale comunicării GelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsis..16

Modele ale comunicării GelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsis.22

Modulul II – Teorii ale comunicării

Paradigme ale comunicării GelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsis.25

Teoria glonțului magic GelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsis..30

Teoria influenței selective GelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsis Gelipsis33
Teoria diferențelor individualeSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsis SelipsisSelipsis..34
Teoria diferențierii socialeSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsis SelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsis Selipsis35
Teoria relațiilor socialeSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsis. 36

Teoriile influenței indirecte GelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsis..39
Teoria modelării SelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsis 41
Teoria expectațiilor sociale GelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisGelipsis 43
Teoria organizării socialeSelipsisSelipsis SelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsisSelipsis.43

9

Modulul I

Înțelesuri majore ale termenului de comunicare:

Obiective:
1. Prezentarea principalelor înțelesuri ale comunic ării;
2. Determinarea diferențelor și asemănărilor dintre aceste înțelesuri;
3. Determinarea gradului de complexitate ale termen ului de comunicare.

Cuvinte cheie: comunicare, înțelegere, comunicate, participare:cop articipare,
organizare, neînțelegere.

Înainte de a încerca să definim comunicarea, dorim să analizăm câteva
sensuri care sunt atribuite acestui concept (vezi A. Marga, M. Mureșan, FC Rus și
alții, Științe ale comunicării, note de curs,vol. I , pag.10:12):

Comunicare cu sens de înțelegere
Prin prisma acestui înțeles , comunicarea reprezintă capacitatea ființelor umane de a:
și putea transfera unele altora realitatea, experie nța, trăirile, cunoștințele etc. În acest
sens , cel mai simplu model de comunicare cuprinde un emi tent singular sau colectiv
și, de asemenea, un receptor care poate fi și el fo rmat dintr:un singur element sau
din mai multe elemente. Pentru realizarea înțeleger ii între cele două entități este
nevoie ca acestea să folosească o bază de date comu nă, care trebuie să cuprindă o
limbă comună, un limbaj comun, însoțite de un cumul de exprimări nonverbale
asemănătoare. De asemenea, înțelegerea este susținu tă și de alte capacități ale
indivizilor, și anume: sursa emitentă trebuie să ai bă și capacitatea de a coda un
mesaj și pe cea de decodare a mesajelor, capacități care trebuie să le aibă și

10
receptorul. Astfel comunicarea va lua forma unui tr ansfer și a unui contra:transfer
informațional între sursa emitentă și cea receptoar e.

Comunicare cu sens de comunitate
Individul uman nu există singular ci, prin afiliere cu alte persoane, formează
grupuri. Grupurile se cristalizează în baza unor pr incipii comune și a unor aspirații
sau idealuri comune. După cristalizarea grupurilor un rol esențial în menținerea
acestora în forme durabile în timp îl are dinamica de grup. Dinamica de grup ia
naștere în primul rând datorită trend:urilor determ inate de relațiile interpersonale.
Relațiile interpersonale, care cuprind atât structu rile formale, cât și pe cele informale,
se creează pe baza procesului de comunicare, ce contribuie esențial la dezvoltarea
societăților.

Comunicarea cu sens de participare și coparticipare
Existența grupurilor implică și existență coagulări i membrilor acestora în jurul
diferitelor acțiuni care pot determina atingerea țe lurilor comune. În acest sens
participarea membrilor grupului în diferite structu ri acționale se realizează tot pe baza
procesului de comunicare. În orice grup există memb ri activi, care se implică mai
mult în orice fel de acțiune, precum și membri mai puțin activi, care, în funcție de
interesele lor proprii, participă parțial sau total doar la anumite acțiuni. Din această
cauză, aceștia sunt denumiți coparticipanți. Atât p rin participarea, cât și prin
coparticiparea membrilor săi la diferite acțiuni, g rupul își menține coeziunea și
structura unitară.

Comunicarea cu sens de organizare

11
Orice acțiune care se realizează pentru a atinge un țel trebuie bine gândită
pentru a fi eficientă. Eficiența înseamnă: calitate și cantitate; timp cât mai scurt de
acțiune și costuri minime. Aceste deziderate nu pot fi atinse decât dacă sistemele
acționează organizat și planificat. Unul dintre cel e mai mari avantaje ale organizării
este reprezentat de control. Controlul nu trebuie v ăzut ca fiind ceva negativ, ci este
un instrument prin care pot fi măsurați și se pot m enține constanți anumiți parametri
sau elemente componente ale procesului acțional, pr in care se ajunge la țelul dorit.
Organizarea implică și ierarhie, aspect care e susț inut din plin de către procesul de
comunicare.

Comunicarea cu sens de neînțelegere
Nu întotdeauna entitățile care comunică ajung la un punct comun cu care să
fie de acord. Sunt poate mai multe cazurile în care cei care comunică nu se înțeleg,
și totuși, Gestaltul format din cele două sau mai m ulte entități participante la procesul
de comunicare rămâne unitar. Există și situații în care tocmai datorită neînțelegerii
totul unitar al diadei sau al grupului se distruge. Așadar, neînțelegerea este
răspunzătoare atât de unitatea elementelor particip ante la procesul de comunicare,
cât și de distrugerea acestei unități.
Alături de aceste cinci mari sensuri, sub care este înțeles procesul de comunicare,
pot fi găsite și altele, deoarece acest concept are o extensie foarte mare. De
asemenea, vor putea fi găsite și în viitor alte înț elesuri ale acestui proces, deoarece
societate, și implicit comunicarea, se transformă p ermanent și neîncetat.

Teme:
1. Care sunt cele cinci mari înțelesuri ale procesu lui de comunicare?
2. Ce înseamnă comunicarea cu sens de înțelegere?
3. Ce înseamnă comunicarea cu sens de organizare?
Bibliografie:

12
Rus, Flaviu Călin, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice , Editura
Institutul European, Iași, 2002.

Elementele procesului de comunicare:
(vezi A. Marga, M. Mureșan, FC Rus și alții, Știin țe ale comunicării, note de curs,vol.
II, pag. 77)
Obiective:
1. Analiza principalelor elemente ale procesului de comunicare;
2. Recunoașterea acestor elemente în cadrul unui pr oces de comunicare;
Cuvinte cheie: comunicator, mesaj, cod, receptor.

Comunicare în toate formele ei este compusă din mai multe elemente fiecare având
un rol important în Gestaltul acestui proces. Aces tea sunt următoarele:
1. Comunicatorul (transmițătorul) este elementul de la care pornește informația.
Acesta la rândul său poate fi format dintr:un singu r element sau din mai multe.
2. Mesajul este următorul element al comunicării. A cesta poate avea forme și
conținuturi diferite.
3. Codul respectiv codarea este un alt element al p rocesului de comunicare.
4. Receptorul este ultima verigă a procesului de co municare, care are de
asemenea un rol fundamental.

Alături de aceste elemente care reprezintă un model clasic, mai putem adăuga două
elemente derivate care contribuie la formarea totul ui unitar al procesului de
comunicare și anume: sursa de zgomot și efectul mes ajelor.

13
Teme:
1. Care sunt elemente componente ale procesului de comunicare?
2. Ce este comunicatorul sau transmițătorul?

Bibliografie:
Rus, Flaviu Călin, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice , Editura
Institutul European, Iași, 2002.

În continuare vom prezenta mai multe definiții ale comunicării, în încercarea
noastră de a găsi un răspuns la întrebarea: ce este comunicarea?

Definiții ale comunicării (vezi A. Marga, M. Mureșan, FC Rus și alții, Știin țe ale
comunicării, note de curs,vol. I, pag. 12:14)

Obiective:
1. Înțelegerea noțiunii de comunicare;
2. Analiza principalelor definiții cale comunicării ;
3. Determinarea viziunilor unor autori diferiți asu pra procesului de comunicare.

Cuvinte cheie: comportament, acțiune, transmitere de mesaj, intera cțiune.

În prezent sunt acceptate mai multe viziuni și mai multe definiții ale procesului
de comunicare dar, din punctul nostru de vedere, ni ci una nu este în măsură să pună
în evidență toate valențele acestui concept. Pentru a avea o viziune de ansamblu
asupra ceea ce înseamnă comunicarea vom analiza în continuare mai multe definiții:

14

1. Definiția lui Max Weber: “A acționa reprezintă un comportament uman
(indiferent dacă este o activitate externă sau inte rnă, o suferință sau o omisiune)
dacă și în măsura în care cel sau cei care acționea ză leagă de aceasta un sens
subiectiv. Acțiune socială este acea acțiune în cad rul căreia sensul înțeles de cel sau
de cei care acționează se referă și la comportament ul altora, orientându:se după
efectul acesteia.” 1
Din analiza acestei definiții rezultă că Weber vede comunicarea ca pe o
acțiune socială atât a individului cât și a indiviz ilor sau a grupurilor. De asemenea, a
lega de acțiunea socială un sens subiectiv înseamnă o implicare din partea
individului sau intenționalitatea acestuia de a fac e ceva sau de a transmite ceva.

2. Definiția lui Michael Kunczik: „Comunicarea cupr inde deci interacțiunea cu
ajutorul unor simboluri și transmiterea neintențion ată de informații prin cel care
comunică, interpretată ca fiind informativă de cătr e un observator.” 2
Această definiție pune accent pe transmisia de info rmații dintre două entități,
dar ea pune accentul pe neintenționalitate deoarec e e interpretată de către un al
treilea actor prezent în actul comunicațional. După cum se poate observa
comunicarea poate fi și intenționată (viziunea lui Weber) și neintenționată (viziunea
lui Kunczik).
3. Definiția lui Stancu Șerb: „…a comunica este s inonim cu a spune, a explica,
a convinge sau a acționa.” 3
St. Șerb consideră comunicarea ca fiind atât transm itere de mesaj dar, în
același timp, e văzută și ca un proces persuasiv și implicativ.

1 apud Michael Kunczik, Astrid Zipfel, Introducere în știința publicisticii și a
comunicării , Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj:Napoca, 1998, p.14.
2 Ibidem, p.15
3 Stancu, Șerb, Relații publice și comunicare , Editura Teora, București, 1999, p. 35

15
4. Definiția lui Lin: „În teoria informației comuni carea se referă la reducerea
incertitudinii, iar informația este un grad cuantif icabil de reducere a incertitudinii .” 4
Lin pune accentul în definiția sa pe clarificare și vede procesul de comunicare
ca un mijloc de determinare cât mai exactă a compon entelor realității.

5. Definiția lui A. Moles: „Comunicarea este acțiun ea de a face ca un individ I,
situat într:o epocă într:un anumit loc, să:și însuș ească experiența referitoare la
datele și evenimentele ambianței de la un alt indiv id sau sistem E, folosind elemente
de cunoaștere care la sunt comune.” 5
A. Moles identifică comunicarea ca fiind transmiter ea de experiență și, de
asemenea, analizează conceptul prin prisma spațiulu i și a timpului, rezultând din
acest context ideea că procesul comunicării se modi fică permanent în timp, iar
simbolurile cu care operează sunt dependente și de spațiul în care acesta se
manifestă.

Ca o sinteză a tuturor definițiilor prezentate ante rior putem spune că procesul
de comunicare e o acțiune intenționată sau neintenț ionată a individului sau a
grupurilor, prin care se transmit informații referi toare la realitatea înconjurătoare sau
interioară a ființei umane, proces care cuprinde mi nim două elemente un emițător și
un receptor, capabile atât să codifice cât și să de codifice cu aceleași unități de
măsură diferitele mesaje aflate în baze de date pe cât posibil apropiate ca
dimensiune, cantitate și calitate a informațiilor, acțiune care are ca efect reducerea
incertitudinii dintre doi sau mai mulți actori ai r ealității și care depinde de spațiul și
timpul în care se desfășoară.
Procesul de comunicare prezintă o diversitate foart e mare și cuprinde mai
multe forme prin care sunt transmise și receptate i nformațiile între receptori și
emițători.

4 Denis, Mcquail, Comunicarea , Editura Institutul European, Iași, 1999, p. 31
5 Apud Ioan Radu, Petru Iluț, Liviu Matei, Psihologie socială , Editura Exe S.R.L., Cluj:
Napoca, 1994, p.185.

16
Teme:
1. Care este viziunea lui Kunczik asupra comunicări i?
2. Care este viziunea lui Lin asupra comunicării?
3. Care este viziunea lui Moles asupra comunicării?

Bibliografie:
Mcquail, Denis, Comunicarea , Editura Institutul European, Iași, 1999.
Rus, Flaviu Călin, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice , Editura
Institutul European, Iași, 2002.

Forme ale comunicării (vezi A. Marga, M. Mureșan, FC Rus și alții, Ști ințe ale
comunicării, note de curs,vol. I, pag. 15:20)

Obiective:
1. Analiza principalelor forme ale comunicării;
2. Recunoașterea formelor de comunicare în diferite contexte;
3. Determinarea importanței formelor de comunicare în transferul și
contratransferul informațional dintre două entități .
Cuvinte cheie: verbală, nonverbală, interpersonală, esopică, inter națională etc.

1. Comunicarea verbală.
Cele două mari categorii ale procesului de comunica re sunt cea verbală și cea
nonverbală. Este foarte greu de spus care dintre ce le două forme a apărut prima în
evoluția ființei umane, cert este însă faptul că am bele au un rol fundamental în
organizarea și structurarea societății actuale. Com unicarea verbală folosește drept
unitate de bază cuvântul, care poate fi rostit sau poate fi scris și ulterior verbalizat.
Pentru a se realiza înțelegere între două entități acestea trebuia să comunice în

17
aceeași limbă și să folosească și un limbaj asemănă tor. Comunicarea verbală a fost
denumită și comunicare codată. Ea poate fi folosită intrapersonal și interpersonal de
la diadă și până la grupurile mari. Comunicarea ver bală se realizează și cu ajutorul
funcției semiotice.

2. Comunicare nonverbală .
Specialiștii comunicării denumesc comunicarea nonve rbală și limbajul trupului.
Cele două forme de comunicare verbală și nonverbală au stârnit polemici aprinse în
ceea ce privește conținuturile mesajelor transmise. Majoritatea cercetătorilor
consideră că forma nonverbală are o pondere mai mar e în conținutul unui mesaj
decât cea verbală, datorită faptului că se sprijină pe mai mulți analizatori cum ar fi:
cel vizual, cel olfactiv, cel tactilo:chinestezic e tc. mai puțin cel auditiv.

3. Comunicarea paralingvistică.
Comunicarea paralingvistică este foarte puțin sesiz abilă în transferul și
contratransferul informațional. Această formă de co municare se referă la tonalitățile
vocii, timbrul vocal, pauzele dintre cuvinte sau di ntre cuvinte și gesturi, frecvența
cuvintelor pe o unitate de timp, tremurul vocii etc . Sunt cazuri în care starea
interioară a unui individ este trădată de comunicar ea paralingvistică, chiar dacă
celelalte forme ale manifestărilor sale externe sun t ținute foarte bine sub control. De
asemenea, și felul de a fi al unui anumit individ p oate fi perceput și decodificat
analizând cu atenție modalitățile sale de exprimare paralingvistică.

4. Comunicarea interpersonală .
Această formă de comunicare poate fi considerată ca fiind un produs rezultat din
combinarea formelor verbale, nonverbale și paraling vistice ale limbii și limbajelor.

18
Unii autori consideră că procesul de comunicare int erpersonală se suprapune, până
la identificare totală, cu relațiile interpersonale . Comunicarea interpersonală se poate
realiza între doi sau mai mulți indivizi și e influ ențată de mai muți factori, atât
individuali cât și sociali. Printre efectele cele m ai importante pe care le produce
această formă de comunicare se numără și cel denumi t Steinzor, care se manifestă
în grupuri formale și nonformale. Cea mai utilizată formă de comunicare
interpersonală este dialogul.

5. Comunicarea intrapersonală .
Comunicarea intrapersonală este, din punctul nostru de vedere, o formă de
transfer informațional cu feed:back. Unii autori nu sunt de aceeași părere,
argumentându:și poziția prin faptul că nu există do uă entități distincte, emițător și
receptor, participante le procesul de comunicare in trapersonală. Din punctul nostru
de vedere, cele două elemente, emițător și receptor ul, chiar dacă fac parte din
același Gestalt, care e ființa umană, au roluri dif erite în sisteme diferite și anume: la
emisia verbalizată sau gândită de mesaje, organismu l ajunge în anumite stări
receptându:le, și prin sistemul nervos vegetativ dă naștere la anumite reacții cu
valoare de feed:back de genul: emoții puternice, cr ampe abdominale, transpirația
palmelor, frică etc. Comunicarea intrapersonală est e foarte importantă la unele
persoane, în special în procesul de învățare sau me morare a unor texte.

6. Comunicarea de grup .
Psihosociologii consideră comunicarea de grup ca fi ind o extensie a comunicării
diadice. Comunicarea de grup se poate realiza în tr ei moduri diferite: individ:grup,
grup:grup, grup:individ. În cadrul grupului asistăm la o multiplicare a comunicării
interpersonale în forme și modalități diferite. Com unicarea de grup are efecte foarte
benefice în cadrul diferitelor forme de psihoterapi e aplicate în tratarea diferitelor
devianțe comportamentale cum ar fi: alcoolism, depe ndență de droguri, dependență
de tutun etc.

19
7. Comunicarea mediatizată .
Comunicarea mediatizată are nevoie de un mediu de t ransmisie pentru a se
putea derula. Prin comunicare mediatizată înțelegem : vorbitul la telefon, internetul,
ascultatul muzicii prin intermediul diferitelor apa rate și comunica:rea prin mass:
media. Referitor la mass:media se poate spune că ac easta este comunicare
mediatizată, deoarece se realizează printr:un mediu de transmitere, dar aceasta este
încadrată la forma de comunicare așa:zis de masă. O caracteristică fundamentală a
comunicării mediatizate, care o diferențiază de com unicarea așa:zis de masă, este
reprezentată de faptul că ea este accesibilă oricui , fără o pregătire foarte minuțioasă
în acest domeniu.

8. Comunicarea așa:zis de masă .
După cum am afirmat și anterior, comunicarea așa:zi s de masă este specifică
mass:media și e o formă de comunicare mediatizată. Caracteristica fundamentală a
mass:media este că aceasta se adresează unui număr foarte mare de oameni. Ceea
ce o diferențiază pe aceasta de comunicarea mediati zată, descrisă anterior, este
faptul că folosește specialiști din domeniul științ elor comunicării.

9. Comunicarea esopică .
Comunicarea esopică e o formă indirectă de transmit ere a informațiilor. Mesajele
sunt transmise receptorilor prin intermediul fabule lor, aluziilor, cugetărilor, analogiilor,
similitudinilor etc. O formă extrem de inteligentă de comunicare esopică este
dezmințirea. În ceea ce privește limbajul de lemn, considerăm că acesta se află sub
umbrela comunicării esopice, dar e opus acesteia, d eoarece, prin intermediul său, se
dorește mascarea anumitor aspecte și direcționarea auditoriului spre amănunte mai
puțin importante.

10. Comunicarea politică și electorală .
De la început trebuie să facem o diferențiere clară între cele două forme de
comunicare politică și electorală. În timp ce prima se referă la toate aspectele
domeniului politic, cea de:a două se realizează doa r în timpul campaniei electorale.

20
Caracteristica principală comună a celor două forme de comunicare este
intenționalitatea. Există mai mulți autori care au încercat să definească aceste
concepte, dintre care, cei mai importanți credem că sunt: L. Belanger, D. Wolton,
Roland Cayrol, Camelia Beciu, Ioan Drăgan, Marius G hilezan, G.Thoveron.
Comunicarea politică are drept scop principal crear ea și menținerea imaginii actorului
politic la cote cât mai înalte în preferințele elec toratului, precum informarea și
persuadarea alegătorilor prin valori ale unei anumi te ideologii. Comunicarea politică
folosește trei strategii și patru reguli de bază pe care le vom prezenta în continuare:

Strategiile comunicării politice :
1. proiectarea,
2. aducerea la cunoștința opiniei publice,
3. verbală și nonverbală.

Regulile comunicării politice :
1. păstrarea coerenței,
2. adaptarea la prezent,
3. crearea și menținerea unei identități proprii,
4. coordonarea.

11. Comunicarea de întreprindere .
Comunicarea de întreprindere e specifică atât insti tuțiilor de stat cât și celor
private. Ea se referă atât la circuitul informațiil or in interiorul instituțiilor
(comunicare pe orizontală și pe verticală), cât și la fluxul informațional dintre o
anumită instituție și mediul extern acesteia. De ob icei comunicarea inter:sistemică se
referă mai mult la legătura instituției cu mass:med ia
12. Comunicarea publică .
Această formă de comunicare are loc între instituți ile statului și populație. Există
mai multe tipuri de comunicare publică: cea de nive l înalt, cum ar fi comunicarea

21
prezidențială sau ministerială, sau cea realizată p rin intermediul diferitelor regii
autonome etc., precum și comunicarea locală realiza tă de către primării și prefecturi.

13. Comunicarea publicitară.
Acest tip de comunicare se referă modul în care sun t prezentate pe piață anumite
firme, produse și servicii. Instituțiile cele mai a bilitate în acest domeniu sunt agențiile
de publicitate, iar produsele cele mai evidente sun t spoturile publicitare.

14. Comunicarea educativă .
Prin intermediul acesteia se oferă publicului infor mații referitoare la diferite
domenii ale științei, iar mijlocul cel mai des folo sit pentru răspândirea unor astfel de
informații este televiziunea.

15. Comunicarea organizațiilor societății civile .
Societate civilă este datoare să aibă anumite opini i referitoare la realitatea
înconjurătoare. Prin intermediul organizațiilor soc ietății civile sunt semnalate anumite
probleme cu care se confruntă populația. De asemene a, aceste societăți au un rol
fundamental în strângerea de fonduri pentru persoan ele care sunt sinistrate ca
urmare a unor catastrofe ecologie, a unor conflicte armate etc.

16. Comunicare paradoxală .
Comunicarea paradoxală este un instrument de dezinf ormare în special pe timp
de război. Acest tip de comunicare folosește din pl in cenzura. Prin intermediul
comunicării paradoxale se amplifică victoriile prop rii pentru a crește moralul trupelor
și se minimizează orice cucerire a adversarului.

17. Comunicarea internațională .
Comunicarea internațională are aplicabilitate în do uă direcții: în cazul dialogului
dintre organizațiile societății civile și marile ce ntre de putere ale lumii, care trebuie să

22
țină cont de opinia publică și în cazul comunicării dintre reprezentanți ai diferitelor
state, situație în care comunicarea internațională se transformă în comunicare
diplomatică.
Teme:
1. Ce înțelegeți prin comunicare verbală?
2. Ce este comunicarea esopică?
3. Care sunt strategiile și regulile comunicării po litice?
Bibliografie:
Rus, Flaviu Călin, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice , Editura
Institutul European, Iași, 2002.

Modele ale comunicării. (vezi A. Marga, M. Mureșan, FC Rus și alții, Știin țe ale
comunicării, note de curs,vol. I, pag. 17:18)

Obiective:
1. Analiza celor mai importante modele de PR;
2. Determinarea sectoarelor de activitate unde aces te modele pot fi aplicate
practic.

Cuvinte cheie: liniar, feed:back, circular, interactiv, flux.
1. Modelul liniar al lui Harold D. Lasswell .

23
Acesta se încadrează în tipurile de modele liniare. Componentele principale ale
modelului lui Lasswell sunt cinci întrebări, fiecar e reprezentând o parte componentă a
totului unitar. Întrebările sunt următoarele:

1. cine emite – reprezintă emițătorul
2. ce zice – reprezintă mesajul
3. cum – reprezintă canalul de transmitere
4. cui – reprezintă receptorul
5. cu ce efect – reprezintă influența mesajului asu pra receptorului precum
și reacția acestuia.

Modelul lui Lasswell nu se focalizează decât pe emi sie încercând să explice doar
transferul informațional dintre două entități nu și feed:back:ul.

2. Modelul lui Claude Elwood Shannon .
Acesta face parte, de asemenea. din clasa modelelor liniare de comunicare dar
este de fapt un model de comunicații. Prin intermed iul său, este descris modul în
care funcționează telefonia fixă (prin fir). Prezin tă două elemente în plus față de
precedentul model, și anume, codarea și decodarea. Acest model comunicațional se
axează și el pe transferul de informație neanalizân d feed:back:ul.

3. Modelul Meyer:Eppler .
Modelul Meyer:Eppler este mai avansat decât celelal te două în primul rând pentru
că pune accentul pe feed:back. Prin intermediul ace stui model sunt introduse
elemente noi, ca de exemplu: repertoriul emițătorul ui și al receptorului și sursa de
zgomot. Prin prisma acestui model se consideră că î nțelegerea dintre emițător și
receptor e cu atât mai bună cu cât întrepătrunderea repertoriilor celor două entități
participante la procesul de comunicare e mai mare.

24

4. Modelul circular al comunicării. HUB .
Modelul HUB nu face parte din clasa modelelor linia re de comunicare ci din cea a
celor circulare. După cum rezultă și din denumirea sa acesta are o formă
reprezentată de mai multe cercuri concentrice. Mode lul explică modul de propagare a
informațiilor și mesajelor de la un cerc la altul. Prin intermediul acestui model sunt
introduse concepte noi cum ar fi controlor i și reglatori care au rol în filtrarea și uneori
chiar cenzurarea mesajelor. Este un model tipic pen tru mass:media în special pentru
cea audio:vizuală.

5. Modelul interactiv al comunicării .
Acest model are, de asemenea, o formă circulară și consideră că procesul de
comunicare se derulează în mod continuu. Cele două elemente componente ale
comunicării, emițătorul și receptorul, își schimbă reciproc și continuu rolurile,
transformându:se după caz din emițător în receptor și invers. Funcția cea mai
importantă a acestui model a fost aceea de a introd uce noțiunea de flux
informațional, care reprezintă cantitatea de inform ație:mesaj care se transmite și
retransmite în unitatea de timp.

Teme:
1. Care sunt elementele componente ale modelului li niar de comunicare al lui
Harold D. Lasswell?
2. Care sunt caracteristicile modelului de comunica re Meyer:Eppler?
3. Ce noțiune nouă introduce modelul interactiv de comunicare?

Bibliografie:
Rus, Flaviu Călin, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Editura
Institutul European, Iași, 2002.

25
Modulul II
Teorii ale comunicării
Alături de formele și modelele de comunicare descri se anterior în cele ce
urmează vom încerca să descriem cele mai importante teorii ale comunicării. De la
bun început dorim să afirmăm că aceste teorii ale c omunicării au la bază paradigme
și teorii din domeniul sociologiei și al psihologie i, deoarece comunicarea este în
strânsă legătură cu valențele bio:psiho:sociale ale omului.

Paradigme ale comunicării
Obiective:
1. Prezentarea principalelor paradigme ale comunică rii;
2. Determinarea legăturii dintre științele comunică rii, ale psihologiei și sociologiei;
3. Analiza în detaliu a postulatelor acestor paradi gme.

Cuvinte cheie: paradigmă, funcționarism structural, evoluție, pers pectivă, conflict
social, interacționism simbolic, cognitiv.

1. Funcționarismul structural
Funcționarismul structural consideră că societatea trebuie să fie stabilă datorită
organizării și structurării. Robert Merton este unu l dintre reprezentanții de marcă ai
acestui curent.
Postulatele acestei paradigme sunt următoarele:
1: O societate poate fi cel mai bine reprezentată ca un sistem de
elemente interdependente; este o organizare de acti vități
interconectate, repetitive și transformate în pattern-uri. “

26
2: O astfel de societate tinde natural către o star e de echilibru dinamic;
dacă apare un dezechilibru, diverse forțe se vor ac tiva și vor tinde să
readucă stabilitatea.
3: Toate activitățile repetitive din societate cont ribuie la starea ei de
echilibru; cu alte cuvinte, toate formele persisten te de acțiuni : pattern
joacă un rol în menținerea stabilității sistemului.
4: Cel puțin unele dintre activitățile repetitive, devenite pattern :uri, dintr:o
societate, sunt indispensabile pentru continuitatea existenței acesteia.
Adică, există premise funcționale care întâmpină ne cesitățile esențiale
ale sistemului, fără de care acesta nu ar supravieț ui.” 6

2. Perspectiva evolutivă
Această paradigmă pune accentul pe evoluție. Prin p risma perspectivei evolutive
societatea se consideră a fi similară unui organism biologic. Unul dintre reprezentanții
cei mai de seamă ai acestui curent a fost Herbert S pencer.
Postulatele acestei paradigme sunt următoarele:
”
1. Societatea poate fi considerată ca un set de el emente
interdependente; este un sistem de activități corel ate, repetitive
și stereotipe.
2. O astfel de societate se află într:un proces de permanentă
schimbare, iar formele ei sociale devin din ce în c e mai
diferențiate și mai specializate.
3. Formele sociale noi sunt inventate sau împrumuta te de la alte
societăți de către indivizi în căutarea unor moduri mai eficiente
de a realiza scopuri pe care le consideră important e.
4. Acele forme sociale care ajută oamenii să:și ati ngă scopurile în
mod mai eficient și care nu intră în contradicții c u valorile

6 apud Melvin L., DeFleur, Sandra Ball:Rokeach, Teorii ale comunicării de masă ,
Editura Polirom, Iași, 1999, p. 43.

27
“ existente sunt adoptate, reținute și devin elemente stabile ale
societății în dezvoltare; dimpotrivă formele mai pu țin eficiente
sunt abandonate.” 7

3. Modelul conflictului social
Prin intermediul acestei paradigme se consideră că de fapt conflictul sau
confruntarea este sursa principală a evoluției soci etății. Acest model a fost descris cel
mai bine de Ralf Dahrendorf.
Postulatele acestei paradigme sunt următoarele:

1: Se poate considera că o societate este alcătuită din categorii de
grupuri de oameni, ale căror interese diferă clar u nele față de
altele.
2: Toți acești membri ai societății încearcă să:și urmărească
propriile interese în comparație cu ceilalți sau să :și conserve
interesele, opunând rezistență la eforturile compet itive ale
celorlalți.
3: O societate astfel organizată va experimenta per manent
conflicte, deoarece membrii săi încearcă să obțină noi avantaje
sau să:și conserve interesele; conflictul cu alte c uvinte este
omniprezent.
4: Din acest proces dialectic al competiției și con flictului rezultă un
proces permanent de schimbare; societățile nu sunt caracteriza:
te printr:o stare de echilibru, ci printr:un proces de continuă
schimbare.”8

7 Melvin L., DeFleur, Sandra Ball:Rokeach, Teorii ale comunicării de masă , Editura
Polirom, Iași, 1999, p. 45.
8 Ibidem, p. 46.

28
4. Interacționismul simbolic
Reprezentanții acestui curent consideră că există o corelație între activitățile
nervoase ale individului și manifestările acestuia, reprezentate în principal de
caracterul social al comunicării. Cei care au pus b azele acestei paradigme au fost
Charles Horton Coley și Geroge Herbert Mead.
Postulatele acestei paradigme sunt următoarele:
”
1: Societatea poate fi considerată un sistem de sem nificații. Pentru indivizi
activitatea interpersonală reprezintă participarea la semnificațiile
comune legate de simbolurile unei limbi; de aici se nasc expectațiile
stabile, înțelese în comun, care orientează comport amentul către
pattern :uri previzibile.
2: Din punct de vedere comportamental, realitățile politice și sociale sunt
construcții caracteristice ale semnificațiilor; ca o consecință a participării
individuale și colective la interacțiunea simbolică , interpretarea realității
este convenționalizată social și interiorizată indi vidual.
3: Legăturile dintre indivizi, percepția celuilalt și convingerile despre sine
reprezintă construcții individuale ale semnificații lor rezultate din
interacțiunea simbolică; convingerile subiective de spre celălalt și sine
constituie esența vieții sociale.
4: Comportamentul individual într:o situație dată e ste influențat de
etichetele și semnificațiile pe care individul le a sociază acestei relații;
comportamentul nu este un răspuns automat la stimul i de origine
externă, ci un produs al construcțiilor subiective despre sine și ceilalți și
al implicațiilor sociale ale situației.“ 9
5. Paradigma cognitivă
Această paradigmă pune în evidență rolul activități lor nervoase superioare în
modelarea comportamentului uman. Paradigma cognitiv ă a fost elaborată și susținută
de toți marii cognitiviști ai secolului trecut.

9 Melvin L., DeFleur, Sandra Ball:Rokeach, Teorii ale comunicării de masă , Editura
Polirom, Iași, 1999, p. 48.

29
“ Postulatele acestei paradigme sunt următoarele:
1: Membri unei societăți pot fi considerați recepto ri activi ai input:
ului senzorial, iar răspunsurile lor comportamental e la acești
stimuli sunt modelate de procese psihice individual e (cognitive).
2: Procesele cognitive oferă indivizilor posibilita tea să prelucreze
input:urile senzoriale în diferite moduri, să le co difice, să le
stocheze, să le interpreteze selectiv, să le modifi ce și să le
recupereze pentru a le folosi mai târziu, în contex tul unor decizi
de comportament.
3: Procesele cognitive, care dețin roluri:cheie în modelarea
comportamentului unui individ, includ percepția, re prezentările,
sisteme de gândire, atitudinile, valorile, tendințe către echilibrul
acestor factori, precum și memoria, gândirea și num eroase alte
activități psihice.
4: Comportamentele cognitive ale organizării mental e individuale
specifice sunt rezultatele propriei experiențe ante rioare de
învățare:deliberată, fortuită, socială sau solitară .” 10
Teme:
1. Care este denumirea celor cinci paradigme analiz ate anterior?
2. Ce presupune paradigma ”Funcționarismului struct ural”?
3. Descrieți pe scurt postulatele paradigmei cognit ive?

Bibliografie:
DeFleur, Melvin L., Ball:Rokeach , Sandra, Teorii ale comunicării de masă , Editura
Polirom, Iași, 1999.

10 Melvin L., DeFleur, Sandra, Ball:Rokeach , Teorii ale comunicării de masă , Editura
Polirom, Iași, 1999, p. 50.

30
Teoria glonțului magic

Obiective:
1. Analiza teoriei ” Glonțului magic”;
2. Determinarea legăturii dintre această teorie și mass:media.
Cuvinte cheie: societate, mass:media, influență, diviziunea muncii , comunitate,
societate, contract, solidaritate.
Pentru a înțelege teoria glonțului magic trebuie să facem apel la conceptul de
societate de masă. Din punctul de vedere al lui Aug uste Comte, societatea poate fi
considerată ca fiind un organism colectiv, în care părțile componente conlucrează
împreună pentru menținerea și dezvoltarea totului u nitar. Desigur că, această
conlucrare în cadrul organismului colectiv a dat na ștere la un alt fenomen și anume
specializarea datorată diversității sarcinilor. Div iziunea muncii în cadrul grupurilor
poate să dezvolte (în viziunea lui Comte) și efecte negative, din cauza unei slabe
organizări a grupului și a posibilității reduse de control asupra grupului. Ca o
concluzie putem spune că dezvoltarea unui grup (și extrapolând) a unei societăți,
trebuie să aibă loc în baza unor legi și a unor mec anisme de control foarte bine
stabilite, pentru a preîntâmpina fenomenul supradez voltării, fenomen care nu mai
poate fi menținut sub incidența anumitor parametri standard. Comte consideră că
specializarea conduce grupul spre diferențiere soci ală, dar aceasta diferențiere
trebuie să aducă armonie organismului social, fără a depăși exploziv anumite cote.
Conceptul organic asupra societății a reprezentat ș i una dintre temele
analizate de Herbert Spencer în scrierile sale. Și Spencer este de părere că
diviziunea muncii poate fi considerată ca un liant social sau un factor care să unifice
membrii societății. O altă idee de bază a lui Spenc er referitoare la acest subiect este
aceea că, dezvoltarea societății este continuă și i mplicit părțile ei componente suferă
diferențieri din ce în ce mai mari. Spencer nu vorb ește de minusuri ale acestei
dezvoltări fiind mai mult un adept al laissez –fair e, în ceea ce privește dezvoltarea
societății.

31
În aceeași idee a societății de masă, Ferdinand Tön nies introduce alte două
concepte și nume Gemeinschaft und Gesellschaft. Aut orul mai sus menționat s:a
concentrat mai mult pe descrierea legăturilor socia le din cadrul celor două concepte,
care în traducere liberă înseamnă :
1. Gemeinschaft =comunitate, colectivitate
2. Gesellschaft=societate
În cadrul colectivității (comunitate) întâlnim mai mult legături de tradiție,rudenie,
prietenie având la bază procese afectiv : emoțional e. În cadrul comunității controlul
neoficial al individului e mult mai puternic decât în cadrul societății, de aceea și
devianțele comportamentale sunt mai mici în cadrul comunității care:l cunoaște și:l
controlează informal pe individ. În viziunea lui Tö nnies evoluția societății pornește de
la Gemeinschaft și se dezvoltă spre altceva. Acest altceva ar putea fi termenul de
Gesellschaft. În comparație cu Gemeinschaft:ul în c are legăturile sunt puternic
impregnate de parametrul afectiv : emoțional, în ca drul Gesellschaft:ului relațiile
sociale se bazează pe contract, unde componenta raț ională (interesul) o de pășește
cu mult pe cea afectiv:emoțională.
„Contractul în sensul larg este o relație socială v oluntară,convenită în mod rațional, în
cadrul căreia cele două părți promit să îndeplineas că anumite obligații specifice una
pentru alta sau să recurgă la anumite penalități da că contractul este încălcat.”11
În ceea ce privește Gesellschaft:ul individul este mai mult necunoscut, iar
mecanismele de control social asupra sa sunt mai de grabă impersonale. Ideile
despre societate ale lui Spencer și Tönnies, au fos t dezvoltate și reunite de către
Emilie Durkheim, in cartea sa Diviziunea socială a muncii. Durkheim consideră că,
diviziunea muncii este principalul vector de dezvol tare a solidarității sociale . Astfel
Durkheim ajunge să compare două tipuri de solidarit ate:
1. Solidaritatea mecanică – în măsură să unească oamenii care se aseamănă, ș i
care se bazează pe omogenitate.

11 Melvin L.DeFleur, Sandra Ball:Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura
Polirom, Iași, 1999, p.158.

32
2. Solidaritatea organică – în măsură să dea nașter e diferențierii sociale, se
bazează pe diviziunea muncii și pe heterogenitate.
În aceeași idee, Durkheim consideră că diviziunea a ccentuată (care depășește un
anumit punct) a muncii poate conduce la izolare psi hologică a individului, sau chiar la
forme patologice din punct de vedere social cum ar fi anomia, care apare când
indivizii nu mai au capacitatea de a relaționa unii cu alții.
În baza ideilor enunțate anterior apare și conceptu l de societate de masă care are
trei caracteristici principale:
”
1. Se presupune că indivizii se află într:o situați e de izolare psihologică unii față
de ceilalți;
2. Se spune că impersonalitatea predomină în intera cțiunile lor cu ceilalți;
3. Se spune că ei sunt relativ liberi față de povar a obligațiilor sociale neoficiale;” 12
După ce ne:am făcut o idee despre ceea ce înseamnă societatea de masă,
considerăm că putem să înțelegem mai bine teoria gl onțului magic, care a are și alte
denumiri: teoria acului hipodermic sau teoria curel ei de transmisie.
Odată cu dezvoltarea societății de masă s:a cristal izat și s:a modernizat și
comunicarea de masă, pe care am analizat:o anterior . Referitor la teoria glonțului
magic foarte mulți specialiști susțin că aceasta ar e la bază comunicarea de masă
precum și propaganda. În esență teoria glonțului ma gic s:a cristalizat în jurul unei idei
fundamentale, care din punctul nostru de vedere are și valoare de postulat și anume:
”Mesajele mass:media sunt receptate în mod uniform de către fiecare membru al
publicului și că astfel stimulii declanșează reacți i imediate și directe.” 13
Teoria glonțului magic oferă o foarte mare putere m ass:media, și reduce
întrucâtva capacitate de percepere și selectare a i ndividului, în ceea ce privește

12 Melvin L.DeFleur, Sandra Ball:Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura
Polirom, Iași, 1999, p.164.
13 Ibidem, p.167.

33
mesajele primite. De la ideea diferenței de percepț ie au început să apară noi teorii, în
cadrul cărora influența mass:media este limitată și depinde de anumiți parametri.
Teme:
1. Ce presupune termenul de Gemeinschaft (comunitat e)?
2. Ce presupune termenul de Gesellschaft (societat e)?
3. Care sunt tipurile de solidaritate în viziunea l ui Durkheim?
4. Care sunt cele trei caracteristici principale al e societății de masă?
5. Care este ideea fundamentală a teoriei glonțului magic?

Bibliografie:
DeFleur, Melvin L., Ball:Rokeach , Sandra, Teorii ale comunicării de masă , Editura
Polirom, Iași, 1999.

Teoria influenței selective
Obiective:
1. Analiza teoriei influenței selective prin prisma celor trei subteorii;
2. Înțelegerea caracteristicilor și atributelor de ordin personal ale individului.
Cuvinte cheie: influență, atribut, diferențiere individuală, difer ențiere socială, relație
socială.
Această teorie a fost influențată de două eveniment e mari din secolul XX.
1. Cercetarea asupra efectelor comunicării de masă;
2. Existența unor atribute personal și sociale a en tității bio:psiho:sociale care
este omul.

34
În conformitate cu aceste două evenimente teoria gl onțului magic nu putea fi general
valabilă, și implicit se punea problema dezvoltării unor noi teorii.
Teoriile influenței selective pot fi împărțite în t rei categorii de teorii:
1. Teoria diferențelor individuale;
2. Teoria diferențierii sociale;
3. Teoria relațiilor sociale.
Teoria diferențelor individuale
Cele mai puternice argumente ale acestei teorii au fost elaborate de către
știința denumită psihologie. Cercetătorii acestui d omeniu puneau mare accent pe
metoda experimentală, fiind preocupați de fundament ul psihologic al
comportamentului uman. O concluzie la care au ajuns și are stă la baza acestei
terorii este următoarea:
”Deși indivizii aveau în comun pattern:urile de com portament ale culturii lor, fiecare
din ei avea o structură cognitivă de necesități dif erită, obiceiuri de percepție, crezuri,
valori, atitudini, abilități, ș.a.m.d.” 14
Cea mai importantă întrebare referitoare la structu ra și natura umană a făcut
referire la modul de dobândire a diferitelor abilit ăți: moștenite ereditar sau ca urmare
a influenței mediului social asupra individului. Ac eastă dispută nu este clarificată în
totalitate nici astăzi, totuși ea a dat naștere une i teorii care avea la bază învățarea și
anume, teoria educației. Astfel că, învățarea avea să devină un factor extr em de
important în dezvoltarea psihicului uman și implici t a modului și amplitudinii de
percepție a mesajelor (fapt care produce diferenție rea interindividuală).
O altă idee de bază care vine să sprijine diferenți erea indivizilor la nivelul
societății este dată și de alți factori cu ar fi :m otivația, procesele volitive, instinctele,
atitudinile,etc. Astfel că, în funcție de acestea c oroborate cu gradul de inteligență,
individul uman poate oferi unui anumit tip de mesaj un anumit grad de credibilitate.
Cu siguranță că un mesaj credibil poate determina o schimbare de atitudine, dar

14 Melvin L.DeFleur, Sandra Ball:Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura
Polirom, Iași, 1999, p.176.

35
acesta nu este la fel de mare la toți indivizii. As tfel că, în funcție de interes individul
uman filtrează și selectează mesajele, tocmai pentr u a:și satisface propriile
necesități, sau pentru a:și atinge propriile scopur i. De la acceptarea unei idei, sau a
unui mesaj convingător, până la a reacționa în conf ormitate cu părerea respectivă e
un drum destul de lung. (spre exemplu acceptăm să f im punctuali, dar totuși
întârziem uneori). Există totuși o corelație destul de mare între un anumit gen de
atitudine și un anumit gen de comportament.
Prin urmare putem concluziona că, datorită diferenț elor dintre indivizi, aceștia
vor fi influențați în cuantum diferit de către acel ași tip de mesaj, și pe cale de
consecință vor reacționa selectiv la diferite categ orii de stimuli.

Teoria diferențierii sociale
Dacă teoria diferențierii individuale a fost putern ic sprijinită de psihologie,
teoria diferențierii sociale este sprijinită de soc iologie. Într:o oarecare măsură această
teorie vine și contrazice ideile înaintașilor Comte , Spencer, Tonnies, Durkheim, care
au pus în evidență relațiile impersonale existente la nivelul societății datorită diviziuni
muncii. Realitatea secolului XX a pus în evidență a specte sociale, pe care puțini
cercetători le:au bănuit. Schimbarea socială precum și a relațiilor la nivelul societății
au fost determinate de anumite fenomene cum ar fi:
1. urbanizarea care a apărut ca urmare a industrializării, fapt c are a forțat și o
modernizare la nivel de micro și macro:climat;
2. migrarea e un alt fenomen apărut datorită industrializării;
3. stratificarea e un fenomen care s:a datorat tot industrializării și care venea
în contradicție cu modele tradiționale (un conte eu ropean în raport cu un
mare industriaș american)
4. mobilitatea ascensiunii acest fenomen reprezintă faptul că fiecare individ
începea în societatea modernă să aibă șanse egale c u orice alt individ, de
a ajunge în vârful propriei piramide a expectanțelo r.

36
O altă idee de bază a acestei teorii se referă modu l de comparație dintre două
grupuri ale aceleiași colectivități. Astfel a apăru t cristalizarea conceptului de eșantion
sau eșantionare.
Diferențierea diferitelor grupuri din cadrul acelei ași colectivități a dat naștere
unui alt concept fundamental și anume subculturile, care sunt de fapt modalități
comportamentale distincte ale unui grup în raport c u celălalt. (muncitori:patroni)
Dezvoltarea subculturilor e un fenomen absolut fire sc al dezvoltării sociale, iar
cunoașterea unui anumit tip de subcultură este nece sară pentru cunoașterea
modului comportamental unitar al grupului care for mează subcultura, la un anumit tip
de mesaj.
Ca și o concluzie a acestei teorii putem afirma că, grupurile reacționează cu
intensități diferite la același tip de mesaj, dator ită diferențelor dintre acestea precum
și datorită dezvoltării pattern:urilor proprii de c omportament situațional al fiecărui
grup. Acest aspect nu exclude reacții asemănătoare, la același tip de mesaj, dar în
cele mai multe cazuri reacțiile sunt mai degrabă di ferite.
Ca o ultimă idee al celor două teorii cea a diferen țierii sociale și a diferențierii
individuale, dorim să luăm în discuție și așa numit a teorie a utilizărilor și gratificațiilor ,
altfel spus care sunt motivele pentru care oamenii se uită la televizor sau ce
satisfacții le oferă consumul de mass:media. Cea ma i importantă idee a acestei teorii
este legată de faptul că, individul uman nu mai est e pasiv în fața mesajelor mass:
media, ci el are un comportament activ, în funcție de gradul de satisfacție pe care
aceste mesaje (informații, emisiuni, etc), le oferă acestuia. Astfel această teorie a
individului activ în raport cu mass:media vine și c ontrazice teoria glonțului magic ,
unde individul e considerat mai degrabă ca fiind pa siv.
Teoria relațiilor sociale
În comparație cu teoriile analizate anterior, teori a relațiilor sociale pune
accentul pe legăturile care există la nivelul unei colectivități și cum influențează
aceste legături răspândirea unui anumit mesaj la ni velul respectivului grup. Cel mai
bine este explicată această teorie de modelul fluxului în două etape . Practic și în
baza acestui model, se presupune că liderii au o in fluență asupra anumitor membri ai
grupului, lideri care pot interpreta un anumit tip de mesaj venit prin intermediul mass:

37
media. Altfel spus relațiile sociale din cadrul unu i grup sunt extrem de importante în
procesul de receptare a unui mesaj, precum și în re acțiile pe care acesta le poate
declanșa la nivelul individual sau la nivel de grup . Puterea de influențare a unui lider
asupra grupului este de asemenea foarte importantă, atât în ceea ce privește
acceptarea unei idei de către grup, precum și în de clanșarea unei reacții din partea
grupului în urma receptării unei anumite idei. Grad ul de rudenie, prietenia sau nivelul
de încredere reciprocă sunt alți factori care pot i nfluența acceptarea sau respingerea
unei anumite idei promovată prin mass media și prop agată de un membru al unei
colectivități.
Această teorie confirmă alături de celelalte două c ă mesajele sunt selectate de
către public în grade diferite, iar mass:media are o influență limitată asupra indivizilor,
rolul receptorilor fiind mai degrabă unul activ dec ât unul pasiv. Acest comportament
activ al receptorilor poate fi pus în evidență de u rmătoarele principii:

”
1. Principiul atenției selective: Gelipsisdiferențele indi viduale în structura cognitivă au
drept rezultat pattern:uri distincte de atenție faț ă de mesajele mass:media;Gelipsis..
2. Principiul percepției selective: GelipsisDatorită difer enței dintre factori cognitivi, cum
ar fi interese, convingeri, cunoștințe anterioare, atitudini, necesități și valori,
indivizii vor percepe – adică vor atribui înțeles – orice stimul complex în mod
diferențiat față de oamenii cu structuri cognitive diferite;Gelipsis
3. Principiul reamintirii selective:GelipsisAnumite tipuri de conținut informațional vor fi
reținute mult timp de către anumite tipuri de oamen i. În cazul altor indivizi, cu
structuri cognitive, apartenență la o anumită categ orie și legături sociale
diferite, aceleași informații pot fi repede uitateGelipsis .
4. Principiul acțiunii selective: În cele din urmă, nu toată lumea va reacționa la fel
ca rezultat al receptării unui anumit mesaj mass:me dia.

38
Toate aceste reacții vor depinde de influențele int erferate ale variabilelor
cognitive,categoriilor, subculturilor și legăturilo r sociale dintre oameni.” 15

Ca un rezumat al celor menționate anterior putem sp une că teoriile influenței
selective se pot sintetiza prin următoarele:
”
1. Variațiile în structura cognitivă a indivizilor rezultă din experiențe de
învățare în medii sociale și culturi diverse.
2. În societățile complexe, categoriile sociale își creează subculturi distincte
pe măsură ce membrii lor concep și împărtășesc conv ingeri, atitudini și
pattern:uri de acțiune, care le satisfac necesități le și constituie o modalitate
de rezolvare a problemelor speciale pe care le au.
3. Oamenii din societățile urban industriale întreț in legături sociale
semnificative cu familia, prietenii, vecinii, coleg ii de muncă ș.a.m.d.
4. Diferențele individuale privind structura cognit ivă, subculturile ce țin de
categoria socială și relațiile sociale între membri i publicului îi determină să
își creeze pattern:uri selective de atenție, percep ție, reamintire și acțiune
legate de forme specifice ale conținutului informaț ional mass:media.” 16
Schematizat teoriile influenței selective arată ast fel:

SGelipsisGelipsisGelipsis..diferențe individualeGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisR

SGelipsisGelipsis..categorii sociale cu subculturiGelipsis..R

15 Melvin L.DeFleur, Sandra Ball:Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura
Polirom, Iași, 1999, p.199:200.
16 Ibidem, p.200.

39
SGelipsisGelipsisrelații socialeGelipsisGelipsisGelipsisGelipsisR

S = stimul sau mesaj transmis prin mass:media
R= răspuns sau modificări atitudinale sau comportam entale provocate de
stimul în cadrul colectivităților

Teme:
1. Ce presupune teoria diferențelor individuale?
2. Descrieți teoria diferențierii sociale?
3. Descrieți teoria relațiilor sociale?
4. Sintetizați teoriile influenței selective.
Bibliografie:
DeFleur, Melvin L., Ball:Rokeach , Sandra, Teorii ale comunicării de masă , Editura
Polirom, Iași, 1999.

Teoriile influenței indirecte
Obiective:
1. Analiza conceptului de influență indirectă;
2. Definirea socializării;
3. Înțelegerea termenilor de enculturare și acultur are.
Cuvinte cheie: individ, socializare, enculturare, aculturare.
Teoriile pe care le:am analizat anterior sunt mai d egrabă punctuale în ceea ce
privește parametri spațiu și timp, ele făcând refer ire la influența mass:media la

40
momentul prezent într:un spațiu limitat de acest pr ezent. Există o serie de modificări
comportamentale, pe care le dezvoltă anumite mesaje venite din mass:media sau pe
alte canale în mentalul individual și cel colectiv, care se derulează în timp sau după o
anumită perioadă de timp. Aceste influențe cu durat ă în timp sunt puse în evidență
de teoriile influenței indirecte. Pentru a înțelege mai bine aceste teorii, vom încerca
să definim mai întâi termeni cum ar fi: socializare a, enculturarea și aculturarea.
”Termenul de socializare este, prin urmare, unul fo arte cuprinzător. Reprezintă
eticheta unui set de relații de comunicare complexe , pe termen lung și
multidimensionale, între indivizi și diferiți agenț i ai societății, care au ca rezultat
pregătirea individului pentru viață, într:un mediu socio:cultural.” 17
”Psihologii tind să considere socializarea ca fiin d modul de a învăța sa-ți controlezi
instinctele înnăscute; acestea, dacă li s:ar permite să se dezvolte necon trolat, ar
conduce la un comportament aberant și inacceptabil din punct de vedere social.” 18
”Dintr:o perspectivă individuală, socializarea ne înzestrează cu calități necesare
pentru a putea comunica, gândi, rezolva probleme, f olosind tehnici acceptate de
societate și în general pentru a realiza modalități le noastre unice de adaptare la
mediul nostru personal. Din punct de vedere al societății, socializarea își aduce
membrii la un anumit nivel de conformare, astfel în cât ordinea socială, caracterul ei
previzibil și continuitatea societății să poată fi menținute.” 19
”Antropologii folosesc termenul de enculturare pentru a denumi procesul de
dobândire prin care noii membri ai unei societăți i nteriorizează toate aspectele culturii
lor. Aceasta include nu numai obiceiurile și tradiț iile poporului lor, ci și limba,utilizarea
artefactului material și întreaga colecție de legen de, mituri, folclor și crezuri populare.
Dacă oamenii trec de la o societate la alta și are loc resocializarea, procesul este
numit aculturare. ”20
Teme:
1. Ce înțelegeți prin termenul de socializare?

17 Apud, Melvin L.DeFleur, Sandra Ball:Rokeach, Teorii ale comunicării de masă,
Editura Polirom, Iași, 1999, p. 211 .
18 Ibidem, p. 211.
19 Ibidem, p. 211.
20 Ibidem, p. 211.

41
2. Ce este enculturarea?
3. Ce este aculturare?

Bibliografie:
DeFleur, Melvin L., Ball:Rokeach , Sandra, Teorii ale comunicării de masă , Editura
Polirom, Iași, 1999.

Teoria modelării
Obiective:
1. Analiza teoriei modelării sau a teoriei învățări i sociale;
2. Analiza procesului de modelare al individului;
Cuvinte cheie: învățare socială, modelare, comportament.
A fost pentru prima dată formulată de Albert Bandur a, (1960), dar ea nu a fost
denumită astfel , fiind considerată mai degrabă element component a l teoriei învățării
sociale. Teoria învățării sociale și observaționale face re ferire la modul în care
individul uman ajunge să dobândească noi modalități comportamentale, în urma
analizei și comportamentului altor indivizi ai grup ului. Interiorizarea diferitelor pattern:
uri de comportament nu e rezultatul simplu al proce s de învățare, ci și un proces de
adaptare al acestor comportamente învățate la propr iul sistem valoric, la propria
structură internă, la propria personalitate. Astfel individul observând și învățând de la
semeni sau din mass:media, își modelează permanent reacțiile comportamentale
atât în funcție de situație și de interes, cât și î n funcție de propria structură. Procesul
de modelare al individului poate fi sintetizat în u rmătorii pași:

42
„
1. Un membru individual al publicului observă sau citește despre o persoană
(model) care se înscrie într:un anumit pattern de a cțiune în cadrul conținutului
mass:media.
2. Observatorul se identifică cu modelul, adică începe să creadă că el/ea este l a
fel ca și modelul, dorește să fie ca modelul, sau c onsideră modelul ca fiind
atractiv și demn de a fi imitat.
3. Observatorul conștientizează – sau în mod inconștient ajunge la concluzia –
că acel comportament observat sau descris va fi fun cțional. Adică, persoana
ajunge să creadă că acel comportament va aduce rezu ltatul dorit, dacă este
imitat, într:o anumită situație.
4. Individul își amintește acțiunile modelului, atunci când se confruntă cu
împrejurări relevante (situație de stimul) și repro duce comportamentul ca
reacție la acea situație.
5. Executarea acțiunii, reprodusă în situația relev antă de stimul, îi aduce
individului ușurare, recompensă sau satisfacție, consolidând așadar legătura
dintre acei stimuli și reacția conform modelului.
6. Consolidarea pozitivă mărește probabilitatea ca ind ividul să folosească în mod
repetat activitatea reprodusă, ca mijloc de a reacționa la situații similare.” 21
În concluzie putem afirma că, această teorie doreșt e să pună în evidență
modelarea comportamentală a individului uman ca urm are a experiențelor
participative de la nivel social, dar și ca urmare a expunerii și perceperii de către
acesta a mesajelor venite prin mass:media, proces c are are loc într:o perioadă mai
scurtă sau mai lungă de timp, funcție de individ.
Teme:
1. Care sunt pașii procesului de modelare?
2. Ce presupune observația în cadrul acestui model?

21 Melvin L.DeFleur, Sandra Ball:Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura
Polirom, Iași, 1999, p. 218.

43
3. Ce presupune conștientizarea în cadrul procesulu i de modelare?

Bibliografie:
DeFleur, Melvin L., Ball:Rokeach , Sandra, Teorii ale comunicării de masă , Editura
Polirom, Iași, 1999.

Teoria expectațiilor sociale

Obiective:
1. Înțelegerea teoriei expectațiilor sociale și mai cu seamă a teoriei organizării
sociale;
2. Analiza componentelor teoriei organizării social e.
Cuvinte cheie: organizare, norme, rol, statut, ierarhie.

Sub cupola teoriei expectațiilor sociale se înscrie și teoria organizării sociale .
Din punct de vedere sociologic, cunoașterea comport amentului uman înseamnă
înțelegerea grupurilor din care face parte individu l.
”Postulatul fundamental al explicațiilor sociologic e este acela că pattern:ul stabil al
interacțiunii sociale umane este acela care ghideaz ă conduita umană.” 22 Altfel spus
individul uman înainte de a reacționa într:o anumit ă situație ține cont și de
expectațiile celor din jur, sau de posibilele reacț ii ale acestora la o anumită situație. În

22 Melvin L.DeFleur, Sandra Ball:Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura
Polirom, Iași, 1999, p. 221.

44
conformitate cu Charles Horton Cooley, modul de rea cție al oamenilor într:un grup
precum și relațiile dintre aceștia sunt reglementat e de reguli intragrup, acceptate de
către toți membri grupului. Stabilirea de reguli in tragrup, care se axează mai ales pe
relațiile interpersonale, este denumită organizare socială . În realizarea organizării
sociale un rol fundamental îl joacă, normele, rolur ile și statutul indivizilor.
”Normele sunt reguli generale înțelese și urmate de toți membri unui grup. Ele
acoperă o vastă gamă de activități, de la ritualuri simple (de exemplu, modul de a
răspunde la telefon), la recomandări din punct de v edere subiectiv referitoare la
comportamentul sexualGelipsis..Unele sunt informale, decur gând în mod spontan din
relațiile zilnice dintre oameni (de exemplu, obiect ele împrumutate trebuie înapoiate).
Altele devin legi și sunt cuprinse în coduri scrise care sunt oficializate prin puterea
statului (de exemplu, legi care țin de contracte).”23
În anul 1969 M. Sherif încearcă să definească statu tul și:l consideră pe acesta „ca
fiind poziția unui individ în ierarhia relațiilor d e putere în cadrul unei unități sociale,
poziție măsurată prin latitudinea de a avea efectiv inițiative, de a controla activitățile
și deciziile din interiorul grupului și de a aplica sancțiuni în caz de neparticipare și
nesupunere. Statusul presupune de regulă o investitură formală” 24
” Același autor consideră că rolul se referă la forme de comportare reciprocă, la
moduri caracteristice de a da și a primi în cadrul activităților de grup.
Rolurile pot fi:
1. socialmente prescrise
2. efective
Rolul reprezintă mai degrabă dimensiunea acțională a individului într:un grup, iar
statutusul constituie setul de aprecieri statornici t în grup, în legătură cu o poziție
socială, este prețuirea colectivă de care se bucură deținătorul unei poziții” 25

23 Melvin L.DeFleur, Sandra Ball:Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura
Polirom, Iași, 1999, p. 223.
24 apud Radu, I., Iluț, P., Matei, L., Psihologie socială , Editura Exe S.R.L., Cluj:
Napoca, 1994, p. 122.
25 A. Marga, M. Mureșan,M. Ștefan, F.C. Rus, M. Luțaș , D. Lazăr, D.C. Balaban, C.R.
Chereji, I. Mureșanu, Științe ale comunicării. Note de curs, Editura Accent, 2006,
p.92.

45
Această teorie poate fi sintetizată în următoarele cinci idei:
”
1. Pattern :urile de organizare socială sub formă de norme, ro luri, ierarhii și
sancțiuni aparținând unor anumite tipuri de grupuri sunt frecvent descrise în
conținutul mass:media.
2. Aceste descrieri aparținând oricărui tip de grup pot fi sau nu autentice . Adică,
ele pot fi veridice sau pot induce în eroare, pot f i precise sau denaturate.
3. Oricare ar fi relația lor cu realitatea, membrii publicului asimilează astfel de
definiții, iar ele devin seturile lor de expectații sociale învățate despre modul în
care se așteaptă ca membrii acestor grupuri să se c omporte.
4. Aceste expectații sunt o parte importantă a modu rilor anterioare de înțelegere
ale oamenilor în privința comportamentelor, care le vor fi cerute participanților
în grupurile ai căror membri vor deveni .
5. Seturile de expectații ale oamenilor în privința comportamentului membrilor
celorlaltor grupuri care alcătuiesc comunitatea și societatea sunt o parte
importantă a cunoștințelor lor generale despre ordinea socială .
6. Definițiile furnizate de expectații servesc drep t ghid de acțiune, adică, definiții
referitoare la modul în care indivizii ar trebui să se comporte față de alții,
jucând roluri în anumite grupuri, și definiții refe ritoare la modul în care alții se
vor comporta față de ei în diverse situații sociale .” 26
Și această teorie descrie modul în care mass:media reușește să influențeze în
mod indirect și pe termen lung comportamentul indiv idului uman.

Teme:
1. Ce înțelegeți prin organizare socială?
2. Definiți conceptul de statut (status)?

26 Melvin L.DeFleur, Sandra Ball:Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura
Polirom, Iași, 1999, p. 226.

46
3. Care sunt cele cinci idei care sintetizează acea stă teorie?
Bibliografie:
DeFleur, Melvin L., Ball:Rokeach , Sandra, Teorii ale comunicării de masă , Editura
Polirom, Iași, 1999.
Test final
Notă: Fiecare răspuns corect al unei întrebări (pr obe, teme) se punctează cu
un punct. Se acordă un punct din oficiu.

1. Care sunt cele cinci mari înțelesuri ale procesu lui de comunicare?
2. Care este viziunea lui Moles asupra comunicării?
3. Ce este comunicarea esopică?
4. Care sunt caracteristicile modelului de comunica re Meyer:Eppler?
5. Ce presupune paradigma ”Funcționarismului struct ural”?
6. Care sunt cele trei caracteristici principale al e societății de masă?
7. Descrieți teoria relațiilor sociale?
8. Care sunt pașii procesului de modelare?
9. Ce înțelegeți prin organizare socială?

Bibliografie obligatorie a cursului:

DeFleur, Melvin L., Ball:Rokeach , Sandra, Teorii ale comunicării de masă , Editura
Polirom, Iași, 1999.
Mcquail, Denis, Comunicarea , Editura Institutul European, Iași, 1999.

47
Rus, Flaviu Călin, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice , Editura
Institutul European, Iași, 2002.