ACADEMIA DE POLIȚIE Alexandru Ioan Cuza [607565]
1
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza ”
ȘCOALA DOCTORALĂ „Ordine publică și siguranță națională ”
Doctorand: [anonimizat]:
MANAGEMENTUL PREVENIRII ȘI COMBATERII
TRAFICULUI DE MINORI –
ABORDARE INTEGRATĂ
CONDUCĂTOR DE DOCTORAT:
PROF.UNIV.DR.
ROBERT MORAR
Teză elaborată în vederea obținerii titlului de DOCTOR
în “Ordine publică și siguranță națională”
BUCUREȘTI
2016
2
CUPRINS
LISTĂ DE ABREVIERI ………………………….. ………………………….. ………. 5
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………… 7
STADIUL CUNOAȘTERII TEMEI ………………………….. …………………. 13
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………….. 16
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TRAFICUL DE MINORI ….16
1.1. Noțiuni introductive privind traficul de minori ………………………. 16
1.2. Precizări terminologice și delimitări conceptuale ……………………. 18
1.3. Cauze și factori care favorizează t raficul de minori ………………… 24
1.4. Dimensiunea internațională și europeană a traficului de minori …27
1.5. Diagnoza traficului de minori î n România ………………………….. …33
1.6. Considerații parțiale ………………………….. ………………………….. …..41
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………… 43
ASPE CTE CRIMINOLOGICE PRIVIND ………………………….. …………. 43
TRAFICUL DE MINORI ………………………….. ………………………….. ……43
2.1. Etapele infracționale ale traficului de minori …………………………. 43
2.2. Tipologiile de exploatare a minorilor traficați ………………………… 51
2.3. Profilul victimei și al traficantului ………………………….. …………… 60
2.4. Concluzii parțiale ………………………….. ………………………….. ……… 68
3
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ……………….. 70
SISTEMUL LEGISLATIV ȘI INSTITUȚIONAL ÎN DOMENIUL
PREVENIRII ȘI COMBATERII TRAFICULUI DE MINORI ………….. 70
3.1. Analiza sintetică a cadrului legal în materie ………………………….. .70
3.1.1. Cadrul convențional internațion al………………………….. ……… 70
3.1.2. Sistemul legislativ european ………………………….. ……………… 74
3.1.3. Legislația internă în domeniul prevenirii și combaterii
traficului de minori ………………………….. ………………………….. ……… 86
3.2. Principalele instituții implicate în lupta împotriva traficului de
minori ………………………….. ………………………….. …………………………. 100
3.2.1. La nivel internațional și european ………………………….. ……. 100
3.2.2. La nivel național ………………………….. ………………………….. ..105
3.3. Concluzii parțiale ………………………….. ………………………….. ……. 111
CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ……………… 113
INVESTIGAREA JUDICIARĂ A INFRACȚIUNILOR DE TRAFIC DE
MINORI ………………………….. ………………………….. ………………………… 113
4.1. Bune practici în activitatea investigativă a agențiilor naționale de
aplicare a legii ………………………….. ………………………….. ……………… 113
4.2. Cooperarea judiciară internațională în contextul investigării
traficului de minori ………………………….. ………………………….. ……….. 133
4.3. Analiza SWOT ………………………….. ………………………….. ………. 140
4.4. Concluzii parțiale ………………………….. ………………………….. ……. 146
CAPITOLUL V ………………………….. ………………………….. ………………. 147
CERCETARE EMPIRICĂ PRIVIND TRAFICUL DE ………………….. 147
MINORI ÎN ZONELE CU RISC RIDICAT DE ………………………….. ..147
VICTIMIZARE ………………………….. ………………………….. ………………. 147
5.1. Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. .147
4
5.2. Premisele cercetării ………………………….. ………………………….. ….148
5.3. Lotul de sub iecți supus cercet ării………………………….. …………… 153
5.4. Metode și tehnici ………………………….. ………………………….. ……. 153
5.5. Analiza datelor prelucrate și interpretarea rezultatelor …………… 156
5.6. Concluziile cercetării empirice ………………………….. ……………… 174
CAPITOLUL VI ………………………….. ………………………….. ……………… 178
CONCLUZII FIN ALE ȘI PROPUNERI ………………………….. ………….. 178
6.1. Concluzii finale ………………………….. ………………………….. ……… 178
6.2. Propuneri și recomandări ………………………….. ……………………… 180
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ……………… 192
5
LISTĂ DE ABREVIERI
ANITP Agenția Națională împotriva
Traficului de Persoane
BCCO Brigada (brigăzile) de Combatere a
Criminalității Organizate
DCCO Direcția de Combatere a
Criminalității Organizate
DGASPC Direcția Generală de Asistență
Socială și Protecție a Copilului
DIICOT Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism
Europol Oficiul European de Poliție
FRA Agenția pentru Drepturi
Fundamentale a Uniunii Europene
ICMEC Centrul Internațional pentru Copii
Dispăruți și Exploatați
IGPR Inspectoratul General al Poliției
Române
ILO Organizația Internațională a Muncii
JIT Echipă comună de anchetă
IPEC Programul Internațional pentru
Eliminarea Muncii Copilului
MAI Ministerul Afacerilor Interne
NCPP Noul Cod de Procedură Penală
6
OIM Organizația Internațională pentru
Migrație
OIPC -Interpol Organizația Internațională de Poliție
Criminală Interpol
ONG Organizație neguvernamentală
ONU Organizația Națiunilor Unite
OSCE Organizația pentru Securitate și
Cooperare în Europa
UE Uniunea Europeană
UNICEF Fondul Națiunilor Unite pentru
Copii
UNODC Biroul Națiunilor Unite privind
Drogurile și Criminalitatea
7
INTRODUC ERE
Traficul de persoane prin toate formele sale de manifestare, printre
care amintim în principal exploatarea sexual ă, munc a forțată, obligarea la
cerșetorie sau la comiterea de infrac țiuni, continu ă să fie unul dintre
fenomenele sociale cu o întinder e global ă care aduce extrem de multe
prejudicii morale, psihice și fizice atât victimelor sale , familiilor acestora,
cât și societă ții în general .
Cumpărarea, vânzarea și exploatarea persoanelor (inclusiv a
minorilor) în contextul traficului ilegal de fiin țe umane constituie un
fenomen deosebit de periculos, adesea etichetat ca formă modernă a sclaviei.
Din nefericire, atâta timp cât va exista o cerere pentru servicii sexuale sau
pentru forță de muncă ieftină, va exista și oferta pe „piața neagră ” a
trafica nților de ființe umane.
Perceput din perspectivă juridică, fenomenul traficului de persoane
constituie o problemă privitoare la nerespectarea unor drepturi și libertăți. În
prezența acestor încălcări nejustificate, victimele traficului devin vulnerabile
și dependente de exploatator i. Vulnerabilitatea este cu atât mai acutizată
atunci când ne raportăm la victimele copii, ființe imature din punct de vedere
psiho -fizic. Afirmăm cu tărie faptul că perioada copilăriei trebuie să fie
dedicată procesului de crește re și educa ție normală, în familie și în societate,
și nu implicării ori expunerii minorilor la forme de abuz sexual, exploatare
prin muncă, cerșetorie, pornografie infantilă , comitere de infracțiuni etc. Motto: „Important în via ță este s ă nu te lași târât, un lucru atrage dup ă sine
un altul și apoi nu mai știi unde ajungi ” (André Gide) .
8
La nivel mondial, statisticile referitoare la număr ul minorilor trafica ți
variază în funcție de diferite variabile, precum victime incluse în sistemul de
asistență și protecție, victime ce depun sesizare în cadrul unui dosar penal ori
care sunt identificate și recuperate din procesul de trafic . Acest or aspecte li
se adaugă și dificultatea procedurilor de identificare a victimelor traficului ,
precum și reticența pe care victimele o manifestă uneori în a sesiza/informa
autorită țile cu privire la experien țele prin c are au trecut, de teama
repercu siuni lor, stig matizării, revictimizării etc .
Recent, Comisia Europeană a adoptat primul raport privind progresele
înregistrate în lupta împotriva traficului de persoane. În cuprinsul
documentului au fost identificate atât tendin țele și provoc ările în materie, cât
și nec esitatea intensificării și eficientizării luptei împotriva traficului de
persoane. O constatare esențială a acestui raport o reprezintă și creșterea
numărului de minori victime ale traficului de persoane, din totalul
victimelor înregistrate la nivel europe an, 15% fiind minori .
Fenomen ul devine și mai îngrijor ător când rețelele de trafican ți
exploatează victimele fără să țină cont de vârsta acestora . De cele mai multe
ori trafican ții consider ă mai important ă perspectiva câ știgurilor financiare
rezultate din exploatarea minorilor decât consecin țele sociale , morale sau
medicale .
Exploatarea și abuzurile suferite de minorii trafica ți reprezint ă o gravă
încălcare a drepturilor și libertăților umane pe care aceștia le au . Mul ți
minori suferă abuzuri emo ționale, se xuale și fizice fiind exploata ți atât de
proprii trafican ți, cât și de clien ți. Minorii trafica ți pot fi supuși frecvent
bătăii, violului și torturii în mod inten ționat de către a șa-numi ții lor
„stăpâni ", cu un singur scop – de a obține profit. Libertatea lor de mi șcare
este de cele mai multe ori sever restric ționat ă și multe victime minore sunt
amenin țate cu pedepse fizice dacă nu produc destui bani sau dacă nu predau
9
câștiguril e realizate către cei care îi și controlează. În multe cazuri, minorii
dezvoltă relații de dependenț ă emo țional ă cu trafican ții lor.
Principala ipoteză de lucru a tezei – ideea pivot – este cea potrivit
căreia abordarea integrată a fenomenului traficului de minori poate
conduce la eficientizarea activităților de prevenire și combate re. În
opinia noastră, abordarea integrată presupune derularea de activități și
acțiuni concertate atât pe segmentul reducerii cererii , dar și al ofertei, prin
luarea de măsuri ferme atât privind combaterea prin măsuri penale a
activității infracționale a traficanților, dar și prin adoptarea și implementarea
celor mai eficiente metode de asistență și protecție a victimelor. În egală
măsură, eficientizarea activităților de prevenire a traficului de minori poate
conduce la limitarea sau reducerea numărului de minori expuși la situațiile
de trafic.
La momentul alegerii acestei teme de cercetare împreună cu
conducătorul de doctorat, am fost motivat de dorința de a cerceta un
domeniu extrem de sensibil de acțiune a criminalității organizate , împotriva
căruia am f ost implicat ca practician (ofițer operativ în cadrul structurilor
specializate ale Poliției Române) , în „linia întâi ” de luptă împotriva traficului
de persoane, dar și ulterior din perspectiva coordonării la nivel național a
întregii activități de preveni re a traficului (prin prisma poziției de director
adjunct al Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane , pe care am
ocupat -o timp de un an de zile ). Acest domeniu de expertiză, în care mi -am
desfășurat activitatea pentru o perioadă de aproximativ 10 ani, mi -a conferit
posibilitatea să mă dezvolt profesional în materia investigării judiciare a unei
forme extrem de dinamice și conspirative a criminalității organizate, dar și
să descopăr latura umană și morală a activității de poliție, prin posibilita tea
de asistență și suport a unor categorii extrem de vulnerabile de persoane –
victimele traficului de ființe umane. Fiecare caz soluționat prin identificarea
traficanților și extragerea victimelor din procesul de trafic a constituit sub o
10
formă sau alta, pe lângă redobândirea dreptului la libertate a victimei, și
redarea speranței la o viață normală – fără abuzuri, violențe, amenințări,
șantaje etc. Aceste aspecte m -au determinat să mă implic și în privința
inițierii și dezvoltării unei cercetări științif ice în acest domeniu , la nivelul
studiilor doctorale.
Având în vedere cele expuse anterior, relevăm faptul că p rincipalele
direcții de cercetare ale tezei sunt următoarele:
Delimitarea aspectelor de ordin conceptual și etiologic ale traficului
de minori, p recum și diagnoza fenomenului,
Realizarea unei analize criminologice privind etapele și formele de
manifestare ale acestei categorii de infracțiuni, precum și conturarea
unui profil orientativ al victimei și autorului,
Studiul și analiza principalelor regl ementări juridice și descrierea
locului și rolului actorilor instituționali implicați în prevenirea și
combaterea fenomenului la nivel internațional, european și național,
Analiza sistemului investigativ și de cooperare inter -agenții,
Realizarea unei cerce tări empirice privind traficul de minori în
zonele cu risc ridicat de victimizare.
Cunoașterea și analiza fenomenului supus studiului doctoral s-a
realizat prin intermediul metodelor și tehnicilor de cercetare științifică ,
după cum urmează:
a) analiza docu mentară , având drept scop studiul unor lucrări de
specialitate și al legislației incidente în domeniul traficului de minori,
b) analiza SWOT , ce a condus la identificarea punctelor tari, punctelor
slabe, oportunităților și amenințărilor privind activitatea agențiilor de
aplicare a legii în domeniul investigației și cooperării judiciare ,
c) metoda logică, cea comparativă, istorică și sociologică , acestea
contribuind în egală măsură la facilitarea cunoașterii științifice a
problematicii supusă cercetării,
11
d) cercetarea empirică pe baza unui chestionar a cărui aplicare în
rândul practicienilor a condus la aprofundarea în țelegerii fenomenului
traficului de minori, precum și la identifica rea aspectelor legale, practice și
operaționale în investigarea cazurilor de trafic .
e) studiul de caz, derulat pe baza analizei cazuisticii judiciare în
materia traficului de minori cu care se confruntă agențiile de aplicare a legii.
Prin aplicarea metodologiei cercetării științifice sub îndrumarea
conducător ului de doctorat, mi -am propus să fac față unei noi provocări –
cunoașterea atât spontană, cât și empirică, printr -o abordare integrată, a unei
problematici cu care am luat contact din primii ani ai carierei de ofițer de
poliție judiciar ă – TRAFICUL DE PER SOANE ȘI TRAFICUL DE
MINORI.
În contextul existenței și a altor lucrări de specialitate publicate
anterior în domeniul traficului de persoane și minori, din perspective ANALIZA DOCUMENTARĂ
ANALIZA SWOT
METODA LOGI CĂ, COMPARATIVĂ, ISTORICĂ
ȘI SOCIOLOGICĂ
CERCETAREA EMPIRICĂ
STUDIUL DE CAZ
12
interdisciplinare, suntem de părere că prezenta teză deschide noi direcții de
cercetare atât în plan teoretic, dar și practic, încercând să ofere mediului
profesional al cercetătorilor și practicienilor antitrafic o viziune integrată a
abordării prevenirii și combaterii traficului de minori.
13
STADIUL CUNOAȘTERII TEME I
Dacă la începutul anilor 1990, analizele și dezbaterile privitoare la
trafic erau axate în special asupra traficului în scopul exploatării sexuale,
ultima perioadă de timp a scos la iveală și forme severe ale traficului în
scopul exploatării prin muncă , cerșetoriei, pornografiei etc ., ceea ce a
condus la recalibrarea eforturilor de prevenire și combatere, dar și de
cunoaștere în materie de studiu și cercetare științifică. Cu toate acestea,
exploatarea sexuală rămâne principala formă de exploatare a vict imelor
traficului de persoane, majoritatea acestora din urmă fiind femeile și copiii .
Totuși, precizăm de la început că în practica judiciară sunt frecvente
situațiile de exploatare multiplă, atât din sfera exploatării sexuale, prin
muncă, prostituției și pornografiei infantile , cerșetoriei etc. Multe dintre
formele de exploatare rămân adesea invizibile sau nesesizate, ceea ce face și
mai dificilă activitatea de cunoaștere a fenomenului. Inexistența unor
instrumente unitare și universal acceptate de măsurar e a nivelului traficului
determină o insuficientă cunoaștere a dimensiunii și dinamicii fenomenului,
precum și o repartizare necalibrată a resurselor necesare în vederea
prevenirii și combaterii.
Interesul cunoașterii formelor de exploatare umană, sub toat e formele
sale de manifestare, a făcut obiectul preocupărilor diferiților autori și
cercetători din zona științelor juridice, sociologice, psihologice, istorice etc.
încă de la momentul proliferării primelor forme de sclavie.
În cuprinsul raportul ui său di n anul 2013 privind criminalitatea gravă
și organizată , Europol recomanda atât statelor membre, cât și instituțiilor
14
europene, concentrarea atenției asupra unor amenințări prioritare , printre
care și traficul de persoane , considerat a fi o EURO -INFRACȚIUNE .
În ultimul deceniu, atât la nivel internațional, european cât și național,
instituții și structuri din zona guvernamentală și neguvernamentală și -au
dedicat activitatea procesului de prevenire și combatere a fenomenului,
inclusiv prin componenta studiilo r empirice. Acestea au căutat să identifice
aspecte considerate ca fiind esențiale în cunoașterea fenomenului, precum
incidența sa, factorii care conduc la apariția și dezvoltarea traficului,
tipologii infracționale, precum și identificarea celor mai bune practici în
privința prevenirii și combaterii traficului de minori. La nivel internațional,
au fost create structuri și instituții specializate în privința sprijinirii agențiilor
naționale implicate în prevenirea și combaterea fenomenului. Ultimii ani au
fost dedicați creării și operaționalizării unor instrumente eficiente de
monitorizare a implementării convențiilor și actelor juridice comunitare, de
genul coordonatorului antitrafic, precum și analizei fenomenului din
perspectiva noilor provocări, respecti v reducerea cererii și reducerea ofertei
de trafic, abordarea din perspectiva drepturilor omului, a nediscriminării și
egalității de gen, impactul noilor tehnologii asupra procesului de recrutare și
conexiunile criminalității informatice cu traficul de per soane, locul și rolul
tehnicilor speciale de investigații în lupta antitrafic, consolidarea
parteneriatului dintre instituțiile guvernamentale și ONG -uri etc.
În aceeași ordine a ideilor, statele lumii și -au orientat atenția asupra
fenomenului traficului d e persoane printr -o intervenție la nivel legislativ,
instituțional și procedural, menită să asigure prevenirea și combaterea
fenomenului. Cu toate acestea, ultimele date ale Comisiei Europene arată că,
cel puțin la nivelul statelor membre ale UE, încă mai este mult de realizat în
privința atingerii unor ținte precise legate pe de o parte de prevenirea
generală, identificarea, asistența și protecția victimelor, dar și combaterea
prin măsuri de drept penal substanțial și drept procedural pe de altă parte. De
15
asemenea, cooperarea inter -agenții la nivel internațional, european și
național poate și trebuie să fie ajustată prin găsirea celor mai eficiente canale
de cooperare și schimb de date și informații, menite să asigure eficientizarea
activităților de preveni re și combatere.
Din studiile realizate în ultimii ani, s -a ajuns la concluzia că există o
limită a cuno ștințelor privind noile tendințe ale fenomenului traficului de
minori în România, în mod special, al traficului în interiorul grani țelor, cu
precădere d upă ce, în anul 2007, România a devenit stat membru UE, cu
drepturi depline.
Rapiditatea cu care s -a extins fenomenul traficului de minori a impus,
la nivelul autorităților, o abordare integrată, multidisciplinară, care să atingă
în egală măsură prevenire a și combaterea traficului, protecția și asistența
acordată victimelor, precum și evaluarea politicilor publice în domeniu,
astfel încât să se contureze un parteneriat viabil și activ inter-agenții .
16
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TRAFICUL DE
MINORI
1.1. Noțiuni introductive privind traficul de minori
Cea mai cunoscută formă de exploatare, de la începutul omenirii , a
fost reprezentată de ținerea persoanelor în stare de sclavie, precum și de
comer țul cu sc lavi. Această m odalitate de traficare a existat încă din cele mai
vechi timpuri, sclavii asigurând forța de muncă necesară edificării marilor
construcții și cultivării terenurilor agricole. De-a lungul istoriei , războaiele
reprezentau sursa principală pentru stăpânirea sclavilor. Spre exemplu, în
marile imperii , treptat, pe măsura cuceririi altor popoare, numărul sclavilor
creștea atât de mult , ajungându -se ca aceștia să reprezinte mai mult de o
treime din populația totală a statului (așa cum s -a întâmplat în Imperiul
Roman1).
Sclavia ca atare, sau condiția unei ființe umane asupra căreia se
exercită atributele dreptului de proprietate sau numai unele dintre ele, este
expresia unor vremuri revolute, dar ale căror reverberații se manifestă sub
diverse forme și în prezent2.
Comerțul cu sclavi de culoare a reprezentat , probabil, cea mai mare
migrație forțată din istorie. După estimări, a reie șit că peste 15 milioane de
persoane de culoare au fost strămuta te din contine ntul african pe continentul
american, iar alți 30 de milioan e au pierit, din felurite cauze, cum ar fi
1 J.N. R obert, Roma , Editura Bic ALL, București, 2002, p. 95, în limba română tradusă de Simona
Ceaușu.
2 Cloșcă, Ionel; Suceavă, Ion, Tratat de drepturile omului (ediția a II -a), Editura V.I.S. Print, București,
2003, p. 126.
17
condițiile grele ale transportului , brutalitatea tratamentului, malaria , abuzuri
etc.3
Conceptul de trafic a fost util izat pentru prima dată în secolul al XVI –
lea, ca sinonim pentru comer ț, îns ă fără conota ții neg ative. Totu și, în secolul
următor, traficul a fost asociat cu vânzarea ilicită sau neloială a mărfurilor.
Ulterior, către secolul al XIX -lea, prin trafic se în țelegea doar vânzarea de
droguri și arme, îns ă apărea no țiunea de comer ț cu fiin țe umane ce erau
tratate ca bu nuri și vândute în sclavie. La începutul secolului al XX -lea,
după ce comer țul cu sclavi a fost interzis , termenul de trafic, de cele mai
multe ori se referea la ,,comer țul de sclavi albi”, care reprezenta trecerea
peste frontiere a femeilor și copiilor în scopul prostitu ției. Doar spre
începutul anilor 1990, traficul de persoane era asociat cu prostitu ția și
explatarea sexuală a femeilor și copiilor.
Prostitu ția este considerat ă a fi cea mai veche ”meserie din lume”.
Miturile sau mărturiile i storice demonstrează că la vechile popoare,
prostitu ția nu numai c ă era tolerată, ci chiar încurajată în diverse scopuri4.
Prima fază de prostitu ție organizat ă cunoscută în istorie a fost acea
prostitu ție de templu care era practicat ă chiar în locurile de rugăciune, ca o
jertfă adusă zeită ților.
În România, prostitu ția este cunoscut ă de multă vreme, de și, ca
urmare a influen ței orientale, în vechile zone ale hotarelor românești, femeia
avea, cu pu ține excepții, o lips ă totală de libertate, fiind supusă com plet
domina ției exercitate de c ătre părinte sau de către soț. În pofida
acestei atitudini tradiționale față de femeie, în Evul Mediu, prostitu ția era
răspândită atât în Moldova, cât și în Țara Româneasc ă, a șa cum
consemnează diferite mărturii ale unor călă tori străini și vechile cronici.
3 D. Mannix, M. Cowley, Corăbiile neg re – o istorie a negoțului cu sclavi din Atlantic , Editura
Științifică, București, 1968, p. 5.
4 M. Foucault, Istoria sexualită ții, vol. 3, ed. Univers, Bucure ști, 2005, p. 57.
18
În pofida existenței a numeroase mijloace moderne de cercetare și de
estimare, nu se cunoaște numărul exact al persoanelor forțate la o viață de
sclav ie. Experții și cercetătorii acestui fenomen, estimează că , în prezent ,
există în jur la 25 milioane de sclavi. Adică în accepțiunea termenului , un
om din 270 se află în stare de sclav ie. Și se pare că sclavia este în creștere
continuă de la an la an, fiind alimentată de sărăcie , lipsa educației , războaie,
foamete și lipsa drepturilor elementare ale omului5.
Unele estimări globale ale Organizației Internaționale a Muncii
(ILO)6, realizate pentru perioada 2002 -2011, arată că numărul victimelor
traficate la nivel mondial pentru a fi supuse muncii forțate, inclusiv
exploatării se xuale forțate, este de 20,9 milioane de persoane, dintre care
aproximativ 5,5 milioane sunt copii.
1.2. Precizări terminologice și delimitări conceptuale
În scopul cunoașterii problematicii supusă cercetării, este necesară
definirea și delimitarea conce ptului traficului de persoane/traficului de
minori, în special în relația cu alte sintagme care pot genera confuzii în
practică și cercetare , respectiv migrație ilegală, trafic ilegal de migranți,
prostituție sau muncă forțată. Un element particular al tra ficului de minori
este constituit de vârsta persoanei exploatate (sub 18 ani) și exploatarea sa în
cadrul unui proces etapizat, în cadrul căruia victima nu și -a manifestat niciun
moment intenția de a participa ca autor al unei infracțiuni (cum este de
exem plu cazul migranților care trec în mod conștient fraudulos frontierele
unor state).
5 https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2014/11/21/omul -exploatat -de-om-sclavia -din-zilele -noastre/
6 ILO global estimate of forced labour: results and methodology / International Labour Office, Special
Action Programme to Combat Forced Labour (SAP -FL), Geneva: ILO, 2012.
19
În accepțiunea Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM) ,
există patru elemente componente definitorii pentru a ne afla în ipoteza unui
caz de trafic internațional de persoane, așa cum rezultă din diagrama de mai
jos.
De-a lungul timpului, în lipsa unei definiții universal valabile și
acceptate a traficului de persoane, au fost asimilate unele definiții cuprinse
în textele unor acte conv enționale, care restrângeau domeniul de aplicare a
acestei forme de criminalitate doar la componenta exploatării sexuale, ori
chiar creau confuzii cu alți termeni precum prostituția, migrația etc.
Distincția dintre traficul de persoane și introducerea ileg ală a
migranților (traficul de migranți) s-a realizat la nivel de reglementare odată
cu adoptarea Convenției ONU împotriva criminalității transnaționale
organizate (New York, 15 noiembrie 2000) și a celor două Protocoale
adiționale, anexate acesteia.
INTRARE/ȘEDERE
ILEGALĂ ȘI
EXPLOATARE
TRECEREA
FRONTIEREI
DE STAT
OPERAȚIUNI DE
PLATĂ/VÂNZARE/ALTE
FORME DE PLATĂ
ÎNTRE TRAFICANȚI
TRAFICANT
TRAFIC DE
PERSOANE
20
Așa c um vom observa în continuare, definițiile date succesiv
traficului de persoane au avut trei elemente componente – acțiunea
infracțională, mijlocul de realizare și scopul urmărit.
Astfel, conform Protocolului ONU pentru prevenirea, reprimarea și
pedepsirea traficului de persoane, în special femei și copii, adițional la
Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității organizate
transnaționale , infracțiunea de trafic de persoane constă în „recrutarea,
transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane prin
amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire,
fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea
acelei persoane de a se apăra sau de a -și exprima voința, ori prin oferirea,
darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea
consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în
scopul exploatării acestei persoane. Exploatarea include, minimum,
exploatarea prostituției altor persoane sau alte forme de exploatare sexuală,
executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, ținerea în
stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori
de aservire sau prelevarea de organe. Recrutarea, transportarea,
transferarea, caz area sau primirea unui copil, în scopul exploatării, vor fi
considerate trafic de persoane, chiar dacă nu s -a folosit nici unul din
mijloacele susmenționate. Prin copil se înțelege orice persoană cu vârsta
sub 18 ani”.
În schimb, c onform Protocolului împot riva traficului ilegal de
migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția
Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, trafic
ilegal de migranți desemnează „faptul de a asigura, în scopul obținerii,
direct s au indirect, un folos financiar ori un alt folos material, intrarea
ilegală într -un stat parte a unei persoane care nu este nici cetățean, nici
rezident permanent al acelui stat. Expresia intrare ilegală desemnează
21
trecerea frontierelor atunci când condiți ile necesare intrării legale în statul
primitor nu sunt satisfăcute ”.
Elementele traficului de persoane în accepțiunea
Protocolului ONU
Traficul de Persoane – Matricea de elemente ale infracțiunii
Recrutarea
Transpo rtarea
Transferul
Cazarea
Primirea de
persoane Amenințare sau
folosirea forței
Alte forme de
constrângere
Răpirea
Fraudă
Înșelăciune
Abuzul de putere
Abuz de poziție de
vulnerabilitate
Darea sau primirea
de plăți sau beneficii
pentru a obține
consimțământul unei
persoane care deține
controlul asupra unei
alte persoane. Exploatarea
prostitu ției
altora
Exploatarea
sexuală
Exploatarea
muncii
Sclavia sau
practicile
similare
sclaviei
Prelevarea de
organe
Etc. = Traficul
de persoane + +
22
Deși traficul de migranți este adesea asociat cu traficul de persoane,
există o diferență substanțială între aceste forme de criminalitate : în cazul
migrației ilegale procesul se finalizează în momentul când persoana plătește
o taxă („călăuzei” sau cel ui care îi facilitează trecerea), trece frontiera și
ajunge într -un alt stat, pe când în cazul traficării , aspectele cele mai
dramatice survin după trecerea frontierei (abuzuri și exploatare totală, uneori
chiar în regim de sclavie)7.
Conform unor studii a le Biroului ONU privind Drogurile și
Criminalitatea (UNODC)8, traficul de persoane se diferențiază de alte forme
de criminalitate specifice migrației, din perspectiva a trei variabile :
sursa de profit : scopul principal al traficul ui de persoane este
exploa tarea ;
ipoteza traficului intern de persoane (în interiorul granițelor aceleiași
țări): traficul de persoane se poate realiza și în țara de origine a
victimei, fără să implice trecerea frontierei;
victimizarea : traficul de persoane este întotdeauna o infra cțiune
contra persoanei, în care victimele nu și -au exprimat niciodată
acordul.
Definițiile date traficului de persoane în cuprinsul altor documente
normative adoptate la nivel internațional nu diferă foarte mult de tehnica
redactării din cuprinsul textulu i Protocolului ONU pentru prevenirea,
reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special femei și copii,
adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității organizate
transnaționale , deosebirile fiind cele privitoare la domeniul de a plicare a
definiției și incriminarea unor mijloace distincte de realizare a scopului
infracțional, obiectivul final fiind exploatarea victimei.
7 Brandibur, Claudiu -Nicolae, Traficul ilegal de migranți -factor de risc la adresa ordinii publice și
siguranței naționale (teză de doctorat), Academia de Poliție Al. I. Cuza, București, 2013, p. 14.
8 UNODC, A short introduction to migrant smuggling , Migrant Smuggling Issue Paper n°1, 2010.
23
Un caz de trafic de persoane este ilustrat mai jos:
Definițiile date traficului de minori sunt în linii mari similare ,
singurele diferențe notabile fiind vârsta victimei (termenul de „copil” fiind
similar cu cel adoptat de Convenția ONU cu privire la drepturile copilului:
orice persoană sub 18 ani) și mijloacele de rec rutare , în cazul minorilor
neavând importanță dacă s -au folosit sau nu metode de constrângere. Studiu de caz: Traficul de Persoane
În 2006, departamentul pentru crimă organizată a unui stat membru al UE din Europa Centrală a
realizat o anc hetă despre traficarea cetățenilor săi cu scopul de a -i exploata pe plantațiile de roșii
situate în vecinătatea unui oraș din sudul Europei.
Pe baza probelor adunate, s -a ajuns la concluzia că infractorii au postat reclame în ziarele
naționale oferind loc uri de muncă la cules de roșii în țara sud -europeană. Persoanele care furnizau
informații referitoare la condițiile de muncă și datele de plecare prin telefon s -au prezentat
folosind date cu caracter personal false. Numerele de telefon regăsite în ofertele de muncă s -au
schimbat frecvent. Taxa de călătorie către țara de destinație era de € 95 pân ă la € 190; muncitorii
erau taxați suplimentar ajungându -se la 150 € pân ă la sosire. Transportul era asigurat de companii
private din țara central -europeană, precum și de transportatori individuali.
Lucrătorii recrutați erau transportați direct pe plantații. Aceștia erau înrobiți în ferme, și supuș i
la violență fizică și psihică. În scopul de a -i împiedica să contacteze pe cineva din afară, erau
supravegheați de că tre paznici în timpul zilei de lucru și pe timp de noapte erau închiși în spațiile
în care dormeau; frecvent, erau deposedați de telefoanele mobile și documente.
Una din metodele de a obliga persoanele recrutate să lucreze era încărcarea lor cu costuri
excesive de cazare, electricitate și alte costuri (de exemplu, pentru posibilitatea de a merge la
cumpărături) în timpul primelor câteva săptămâni ale șederii lor în străinătate. Costurile percepute
erau atât de mari iar câștigurile salariale atât de scăzute încât persoanele nu reușeau să acopere
presupusa datorie, chiar și după câteva luni. Munca era organizată într -un mod în care era
imposibil să fie îndeplinite condițiile de a culege o anumită cantitate de roșii într -un interval de
timp dat. În cazul în ca re victima nu reușea să îndeplinească aceste condiții, exploatatorul dădea o
amendă și, astfel, gradul de îndatorare a victimei era în creștere.
Victimele erau cazate în spații complet improprii pentru un om, în principal în clădiri ruinate fără
apă, elect ricitate sau mobilier; în multe cazuri, victimele erau obligate să trăiască în corturi.
"Gardienii" aveau arme și erau extrem de brutali.
În prezent, statutul de "victimă a traficului de persoane" a fost acordat la 285 de persoane.
24
În accepțiunea Protocolului facultativ la Convenția ONU cu privire la
drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și
pornografia infantilă, „vânzarea de copii” este considerat orice act sau
tranzacție prin care un copil este transferat de orice persoană sau grup de
persoane către o altă persoană ori către un alt grup contra cost sau contra
oricăror alte avantaje materiale. De asemen ea, același text normativ
definește „prostituția copiilor” ca fiind folosirea copiilor pentru activități
sexuale, contra cost sau contra oricăror alte avantaje materiale.
1.3. Cauze și factori care favorizează traficul de minori
Există o multitudine de cauze și factori care au determinat nu numai
apari ția fenomenului traficului de persoane, ci și menținerea lui . Între
cauzele care au favorizat traficul , regăsim : perspectiva profiturilor obținute
de pe urma acestui t ip de activitate infracțională, lipsa u nui nivel de trai
decent al victimelor, existența unei cereri pentru serviciile persoanelor
traficate, carențele educaționale ale victimelor , prevederile legislative
permisive sau lipsa de diligență în punerea în aplicare a cadrului legal .
Majoritatea stud iilor9 din domeniu clasifică factorii cauzali ai
traficului în factori macrosociali, micro sociali și individuali , un inventar
non-exhaustiv al acestora fiind prezentat în tabelul de mai jos.
Cauze macrosocial e Cauze microsocial e Cauze individual e
Sărăci a și scăderea
drastică a nivelului de
trai din anumite zone10 Nivelul scăzut al
educației în familie și
educația deficitară a Predispoziția încălcării
normelor legale și
dorința de câștiguri
9 A se vedea pe larg rapo artele și analizele ANITP în acest domeniu.
25
potențialelor victime rapide
Insuf iciența/inexistența
programe lor/politicilor
educaționale
Proveniența victimelor
din familii
dezorganizate, marcate
de relații deficitare
între părinți și copii Spiritul
aventurier /libertin
și/sau p resiunea
exercitată de anturaj
Toleranța anumitor
medii față de
manifestările
discr iminatorii ori cele
din sfera violenței
domestice
Încurajarea victimelor
de către familie Debutul precoce al
vieții sexuale, urmat de
eșecuri
sentimentale /aservirea
sentimentală
Creșterea fluxurilor
migratorii Vulnerabilitatea
victimelor în fața așa –
ziselor povești de
succes Istoric de abuz sexual
Deficiențe ale
sistemului politic și
juridic Lipsa de informare și
conștientizare asupra
fenomenului de trafic Existența unei labilități
psihice
10 Nivelul de trai scăzut este elementul care înlesnește cel mai mult succesul racolatorilor, deoarece , sub
pretextul oferirii unui loc de muncă bine plătit, aceștia recrutează persoane interesate să lucreze în
străinătate, precum și minori sau persoane cu handicap, le întocmesc documente false, după care sunt
duse în țările de destinație, unde, cu acceptul acestora, ori folosindu -se de violență sau intimidare, le
exploatează în diferite scopuri: prin muncă (domeni ile vizate fiind agricultura, serviciile hoteliere,
construcțiile), sexual (pe stradă, în cluburi, în hoteluri, în bordeluri sau chiar în locuințe), sun t puse să
cerșească sau obligate să săvârșească infracțiuni (cum ar fi furturile).
26
Producerea unor
evenimente (dezastre,
catastrofe etc.) ce
cond uc la sărăcirea
bruscă a populației
Conduite de tip deviant
(consum de droguri și
alcool, prostituție,
violență în familie ,
fugă de acasă etc.) Lipsa de încredere în
propriile forțe și/sau
complex ul de
inferioritate
Analiza factorilor de risc a arăta t că, măsura în care un copil este
vulnerabil la trafic este numai rareori det erminată de un factor deosebit. Mai
degrabă , minorii sunt de obicei expu și la o combina ție de circumstanț e care
au ca rezultat dobândirea statutului de victime ale traficu lui. Tr ebuie
remarcat faptul că factorii singur i nu conduc la apariția trafic ului de
persoane .
Conform unor studii11, “traficul se întâmplă din cauza cererii pentru
serviciile victimelor și bunurilor produse prin intermediul exploat ării lor,
generând profituri uri așe”. Acest lucru se corelează cu intervenția
legislativă recentă a majorității statelor membre ale UE, care au incriminat
penal folosirea serviciilor prestate de victimele traficului, ca măsură de
descurajare a cererii.
O examinare a cauzelor și condițiil or care au generat și favorizat
apari ția și proliferarea acestui fenomen, atât la nivelul ț ării noastre cât și la
nivel european, ne permite să tragem mai multe concluzii și anume12:
11 Alessandra Cancedd a, Barbara De Micheli, Dafina Dim itrova, Brigitte Slot , Study on high -risk groups
for trafficking in human beings. Final report , Luxembourg: Publications Office of the European Union,
2015 .
12http://www.arduph.ro/domenii/refugiati -persoane -disparute -2/fenom enul-migratiei -si-traficul -de-
persoane/
27
efectele tranzi ției din ț ările balcanice, schimbările politice, culturale
și sociale, care au determinat o creștere alarmant ă a șomajului și
implicit a sărăciei, distribu ția de gen inegală pe pia ța muncii între
femei și bărbați, au condus la sporirea migra ției c ătre țările foarte
dezvoltate . Plecarea popula ției la muncă în străi nătate a creat în
unele regiuni decalaje demografice destul de serioase. Sunt zone
întregi din Estul și Sud -Estul Europei în care au mai rămas d oar
bătrânii, ca urmare a plecării popula ției active la muncă în
străinătate, localită ți care riscă să dispară, cu toate consecințele
sociale care decurg de aici ;
din cauza lipsei de educa ție a părin ților, dar mai ales a copiilor atât
în școlile primare cât și în familie cu privire la riscurile acestui
flagel, victimele cad foarte repede în plasa trafican ților;
corupția din rândul autorită ților reprezintă un factor ce permite
dezvoltarea traficului de ființe umane și în mod special a traficului
de minori;
controlul slab la punctele de frontieră , o legisla ție neadecvat ă
referito are la migra ție, combaterea traficului de persoane, protec ția
victimelor și a martorilor;
interna ționalizarea grupurilor criminale și profiturile mari obținute în
urma săvâr șirii acestor fapte.
1.4. Dimensiunea internațională și europeană a traficului
de minori
Traficul de minori, alături d e traficul de persoane constituie un
fenomen subteran de dimensiuni globale, statele lumii fiin d preocupate de -a
28
lungul timpului să găsească cele ma i eficiente măsuri pentru prevenirea și
combaterea acestui flagel .
Într-un raport al UNODC, a reie șit faptul că, în ultimii trei ani, la nivel
global , procentul copiilor victime ale traficului de persoane a crescut de la
20% la 27%, iar la fiecare trei copii, două sunt fete și unul este b ăiat. Din
totalul victimelor identificate, in func ție de sexul și vârsta lo r, 59% sunt
femei, 14% sunt bărba ți, 17% fete și 10% b ăieți.
Unul dintre exper ții independenți privind traficul de copii ai
Națiunilor Unite , raportor special al U.N. , doamna Najat Maalla M’jid,
solicita în anul 2014, măsuri decisive la nivel global pe ntru stoparea
traficului de copii, declarând faptul că într -o lume interconectată prin re țelele
de socializare , copiii sunt și vor fi expu și mai mult ca niciodat ă riscului de a
fi exploata ți sub orice formă13. De asemenea a mai subliniat că anumite
forme d e exploatare ale traficului de copii sunt în cre ștere , cum ar fi turismul
sexual și exploatarea sexual ă a copiilor on -line, cerând o mai strânsă
cooperare cu sectorul privat, respectiv furnizorii de servicii de internet sau
telecomunica ții, precum și repre zentan ți ai industriei de turism sau media .
13 http://www.un.org/apps/news
29
În anul 2014, printr -un raport făcut public o dată la doi ani, UNODC a
atras aten ția asupra faptului c ă traficul de copii a crescut la nivel mondial,
ajungând la o treime din cazurile de trafic de fiin țe umane în registrate .
Așa cum relev ă raportul UNODC, c opiii reprezintă majoritatea
victimelor în Africa și Orientu l Mijlociu, iar în unele țări, cum ar fi India,
Egipt, Angola sau Peru, ei reprezintă peste 60% dintre persoanele care cad
victimă traficului de fiin țe umane.
Copiii și adolescenții nu reprezentau decât 20% din cazurile de trafic
înregistrate în perioada 2003 -2006, reaminte ște organizația. Procentul
femeilor a scăzut la 49%, comparativ cu 74% în 2003, însă cel al fetelor și
adolescentelor a crescut la 21% , comparativ cu 10% acum un deceniu.
Deși cea mai mare parte a traficului de ființe umane are ca finalitate
exploatarea sexuală (53% din cazuri), procentul traficului în scopuri de
muncă for țată este în cre ștere, la 40%, comparativ cu 32% în 2007, noteaz ă
UNODC.
Disparită țile regionale sunt, totuși, semnificative. În Europa și Asia
Centrală, exploatarea sexuală are loc în două treimi din cazuri, în timp ce în
restul Asiei, munca for țată este întâlnită în majoritatea cazurilor.
Unele forme de trafic, cum ar fi cel ,,de copii pentru lupte armate sau
pentru mica delic vență sau cer șetoria forțat ă”, pot reprezenta o problemă
semnificativă în anumite locur i, se men ționeaz ă în raport.
Documentul, bazat pe date furnizate de 128 de țări, nu permite
relevarea decât a ,,vârfului aisbergului” , subliniază UNODC. Organiza ția
atrage aten ția asupra faptului c ă în numeroase regiuni ale lumii, traficul de
ființe umane r ămâne ,, o activitate cu risc scăzut și extrem d e profitabilă
pentru infractori” .
Așa cum reiese dintr -un rap ort al Interpol -ului din noiembrie 2014,
aproximativ 21 de milioane de victim e sunt traficate în întreaga lume,
30
generând un profit de miliarde, iar munca for țată reprezintă o problemă
crucială.
Traficul de minori reprezintă o problemă și la nivelul UE, astfel că în
fiecare an un număr considerabil de copii devin victime ale traficului în
scopul exploatării sexuale, exploatării prin muncă, obligarea la cer șetorie și
furturi, furnizarea și fabricarea de droguri, adopții și prelevare de organe.
Trebuie preciza t faptul că în întreaga Europă există o lipsă dramatică
de mecanisme pentru colectarea sistematică, armonizată și defalcat ă a
datelor privind victimele traficului, care să fie în măsură să realizeze acea
analiză reală cantitativă și calitativ ă a fenomenulu i. Puține guverne europene
furnizează date statistice oficiale privind minorii care au fost identifica ți ca
victime ale traficului de persoane și foarte rar furnizez ă detalii cu privire la
vârstă, sex, na ționalitate, mod de recrutare sau alte referințe.
O statistică recentă comparativă pentru perioada 2013 -2014 a
traficului de minori din perspectiva numărului de victime identificate în
fiecare stat membru, a fost prezentată în cuprinsul unui raport al Comisiei
Europene. Datele de mai jos au fost prelucrate în scopul inserării în teză.
31
Se estimează c ă, anual, sute de mii de victime sunt traficate în statele
UE, cea mai mare pondere fiind înregistrată în cazul traficului de persoane în
scopul exploatării sexuale în procent de 77 %, dintre acestea 70% sunt femei,
17% bărba ți, 13% minori ( 11% fete și 2% băieți), cum reiese din tr-un raport
al Comisiei Europe ne, din anul 2010. Princip alele țări de origine la nivel
european sunt Bulgaria și România, iar la nivel mondial China și Nigeria.
NUMAR VICTIME TARA
ANUL 2013 ANUL 2014
Austria 4 5
Belgia 4 5
Bulgaria 67 41
Cipru 13 11
Cehia – 14
Germania – 48
Danemarca 2 5
Estonia 1 1
Grecia 3 14
Spania 12 7
Finlanda 3 3
Croația 18 24
Ungaria 77 124
Irlanda 16 13
Italia 44 30
Lituania 10 5
Luxemburg – 1
Letonia 0 0
Malta 1 1
Olanda 259 283
Polonia 31 34
Portugalia 35 23
România 300 290
Suedia 21 19
Slovenia 0 2
Slovacia 2 0
Regatul Unit 188 372
32
Statisticile actuale indică faptul că trafican ții obțin profituri
consistente, activită ți de acest gen fiind orchestrate de grupuri infracționale
organizate pentru care transferul minorilor peste grani țe este o acțiune care
decurge relativ u șor. Deseori victimele c ălătoresc cu documente în regulă ale
adulților cu care sunt rude, ori pe baza unor documente contrafăcute sau
obținute fraudulos. Dacă sunt pa șapoarte, tip vechi, care includ poze cu
copiii până la 10 ani , datorită asemănării în rândul minorilor de etnie romă,
la o anumită vârstă, face ca identific area acestora să fie una extrem de
dificilă.
De asemenea, în cadrul regiunii Schengen, unde controlul sistematic
la punctele de frontieră nu mai există, este aproape imposibil să fie
identificată o victimă a traficului de persoane , aflată în tran zit, fie ea adult
sau cop il. Minorii sunt muta ți cu ușurinț ă în această zonă, dintr -un stat în
altul, trafican ții de persoane folosind toate fisurile oferite de slăbiciunea unor
sisteme de justi ție sau legi slației din anumite țări.
Un raport recent al Comisiei Europene arată că , în perioada 2010 –
2012, numărul celor înregistra ți ca victime ale traficului de persoane , în
33
statele UE, s-a ridicat la 30.146 de persoane. Acela și raport consemneaz ă că
mai mult de 1000 de copii au fost folosi ți de traficanți pentru exploatarea
sexuală. Ex ploatarea minorilor are loc și în alte sectoare, precum: în
agricultură, industria de textile, servicii domestice. Un alt mod de trafic de
minori, recent identificat in Grecia, fiind obligarea de către trafican ți a
victimelor însărcinate, să renun țe la nou -născu ți pentru a fi vânduți ulterior
cuplurilor doritoare.
Factorii de decizie ai UE lansează permanent apeluri repetate către
întreaga comunitatea internațională, către instituțiile de la nivel regional și
național, inclusiv către organizații le non -guvernamentale internaționale și
altor organizații ale societății civile, și nu în ultimul rând către agențiile UE,
pentru a contracara rea provocărilor ridicate de acest flagel. De asemenea
trag un semnal de alarmă pentru a oferi o reacție clară și cuprinzăto are în
direcția unor politici multidisciplinare, coerente și coordonate, cu implicarea
tuturor actorilor vizați din țările de origine, tranzit și destinație combaterea
infrac ționalită ții transna ționale, a traficul ui de persoane și exploaterea
victimelor . În conformitate cu instrumentele internaționale , această reac ție
trebuie să fie în concordanță cu standardele drepturilor omului , o aten ție
însemnată acordându -se traficului de copii și femei14.
1.5. Diagnoza traficului de minori în România
Analizarea tutu ror caracteristicilor victimelor traficului de fiin țe
umane identificate și traficate în alte state sau în România, scoate în eviden ță
tendințe similare cu statisticile evidențiate la nivel global. Trafican ții de
persoane depista ți în România exploateaz ă victimele atât transnațional, cât și
național. Ace știa transport ă victimele în vederea exploatării atât dintr -o
14 http://www.anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/Rap%20anual%202012%20final.pdf
34
regiune națională către alta, cât și din România către alte state. Majoritatea
victimelor sunt traficate în afara granițelor țării, de departe ce a mai întâlnită
formă de trafic o reprezintă exploatarea sexuală, iar copiii, sunt o categorie
extrem de vulnerabilă la victimizarea prin această formă15.
În România , Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane
(ANITP) este autoritatea responsabilă c u monitorizarea, evaluarea și
cercetarea dimensiunilor fenomenului traficului de persoane. Pentru o
evaluare cât mai adecvată a parametrilor de depistare și consumare a
traficului, a caracteristicilor victimelor, precum și a modului și timpului de
identifi care a acestora, analiza indicatorilor statistici se va realiza prin
raportarea cifrelor atât a victimelor identificate, cât și a victimelor traficate.
Mai jos este prezentată dinamica victimelor identif icate în perioada anilor
2007 -2015 , așa cum reiese di n monitorizar ea efectuată de responsabilii
ANIT P16.
15 Ibidem.
16 Ibidem.
35
Conform analizei și situației st atistice întocmită la nivelul ANITP
privind victimele t raficului de persoane, at ât traficate și cât și cele
identificate , în anul 2013 din 896 victime identificate, au fost traficate un
număr de 419 victime , dintre acestea au fost 201 victime minore deși au fost
identificate un număr de 278 victime minore , cu 135 de victime mai puțin
față de anul anterior și cu 187 de victime mai puțin față de 201117. În anul
2013, nu au fost identificate victime de altă cetățenie decât cea română.
17 A se consulta site -ul www.anitp.ro.
36
În România, în anul 2013, statisticile arată că 77% dintre victime sunt
de gen feminin și 33% sunt de gen masculin.
Distribu ția pe criteriul vârstei arat ă că 52% din victimele traficulu i
erau majore la intrarea în trafic. În continuare aproximativ 66% din victime
au fost traficate pentru a fi exploatate sexual, cu 8% mai multe ca în anul
2012 , în timp ce 24% au fost traficate pentru a fi exploatat e prin muncă. S –
au înregistrat o pondere de 6% și victime exploatate prin obligarea la
comiterea de furturi, la cer șetorie sau reprezent ări pornografice18.
18 http://www.anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/GRAFICE %202013.pdf
37
Cele mai multe victime traficate, însemnând 77% din popula ția de
victime , au fost absolvente ale ciclului gimnazial sau liceal.
În anul 2014 au fost identificate un număr de 757 de victime, dintre
acestea au fost 2 51 victime minore cu vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani , cu
27 victime minore mai puțin e față de anul anterior . Din numărul total de
victime identificate, 283 au fost femei, resp ectiv 61%, în cre ștere faț ă de
anul anterior .
Astfel, în acest an, la momentul traficării 354 victime aveau studii
gimnaziale, respectiv 47% din totalul victimelor, în timp ce un procent de
32% din victime aveau studiile liceale sau profesionale final izate, 14% din
victime cu studii primare, 5% fără studii, iar 1% respectiv 9 victime cu studii
superioare.
38
În perioada de referin ță, 355 de vic time au fost recrutate de o persoană
cunoscută , iar restul de 256 victime recrutate de un necunoscut.
Cu privire la analiza victimelor din anul 2015, au fost identificate un
număr de 880 de victime, dintre acestea au fost 2 76 victime minore cu 25
mai multe decât în anul anterior, iar 40 dintre victimele minore fiind de gen
masculin.
39
Astfel , în proce nt de 66% dintre victimele din acest an au fost femei,
în cre ștere cu 5% față de anul anterior. În acest an, din 880 identificate, 498
de victime au fost exploatate sexual și prin obligarea la reprezent ări
pornografice, 180 exploatate prin muncă, 69 prin cerșetorie, 11 exploatați
prin for țarea la comiterea de furturi stradale, iar restul de 122 victime au fost
identificate în situa ție de tentativ ă la traficare sau în alte situa ții de
exploatare.
40
Traficarea în veder ea exploatării sexuale rămâne principal a formă de
exploatare în rândul victimelor identificate și traficate și a cărei desfășu rare,
respectiv exploatare, conform datelor statistice, are loc pe teritoriul
României. Ponderea crescută a victimelor minore exploatate sexual și
identificate în Români a poate fi explicată prin creșterea capacității de
intervenție ori descoperire a victimelor de către autoritățile de aplicare a
legii, cât și prin prevederile în materie penală prin care existen ța infrac țiunii
de trafic de minori nu este condi ționat ă de un mijloc de constrângere, ca
element consti tutiv al infrac țiunii19.
În extern, a doua formă de exploatare întâlnită în rândul victimelor o
reprezintă exploatarea prin muncă în agricultură sau în domeniul
construcțiilor. Această formă de exploatare este în c reștere întrucât
recrutarea , pentru astfel de modalită ți, are loc prin ofertarea unor locuri de
muncă bine plătite, tentante, în state cu o economie mult mai dezvoltată
decât a României.
Exploatarea pentru obligarea la cerșetorie este a treia formă
identi ficată în rândul victimelor traficului de persoane identificate în ultimii
19 http://www.anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/Rap%20anual%202012%20final.pdf
41
ani, care are loc, în general , în afara țării noastre, cel mai probabil în state cu
un cadru legislativ permisiv sub aspectul practicării cerșetoriei.
Analiza efectuată asupra popu lației victimelor traficate în perioad a
2012 -2015, a scos în eviden ță tendin ța îngrijorătoare conform căreia una din
două victime traficate este minoră, aspect îngrijorător pentru situa ția socio –
economică a țărilor de origine. Cu toate acestea, România a reușit s ă
stabilească resursele necesare, obligatorii în cazul victimelor minore, pentru
repatriere, asigurarea protec ției, asistenței în regim de urgenț ă, psihoterapiei
și reintegr ării socio -profesională20.
1.6. Considerații parțiale
Traficul de persoan e a fost identificat de către Consiliul UE ca una
dintre infrac țiunile prioritare din cadrul ciclului de politici al UE privind
infrac țiunile grave și organizate . În ultimii ani, infracțiunile din această
gamă sunt clasificate la nivelul UE ca euroinfracți uni din categoria
infracțiunilor deosebit de grave cu dimensiune transfrontalieră.
Așa cum s -a subliniat pe parcursul acestui prim capitol, traficul de
persoane în general, și cel de minori în special, constituie infracțiuni
aducătoare de câștiguri financi are foarte mari, alimentate însă și de o cerere
corespunzătoare a pieței atât pentru servicii sexuale, forță de muncă ieftină,
necesitatea de a viziona imagini cu caracter pornografic etc. În această
privință, considerăm că abordarea integrată a factorilor cauzali ce stau la
baza traficului și care expun și vulnerabilizează minorii la traficare și
exploatare, poate constitui un element esențial în privința prevenirii și
limitării apariției acestor cazuri.
20 Ibidem.
42
Forma predominantă a traficului rămâne, așa cum s -a menționat în
paginile acestui capitol, exploatarea sexuală, urmată de o creștere constantă
a traficului în scopul exploatării prin muncă. Provocările cărora statele
membre ale UE trebuie să le facă față în anii ce vor urma sunt reprezentate
în principal de legăturile strânse dintre trafic și criminalitate organizată,
trendul acestor infracțiuni în contextul migrației și azilului, problematica
minorilor neînsoțiți, și nu în ultimul rând utilizarea noilor tehnologii și a
Internet -ului în recrutarea online a v ictimelor traficului.
În capitolul următor, vor fi detaliate aspectele de ordin criminologic
din sfera traficului de minori.
43
CAPITOLUL II
ASPECTE CRIMINOLOGICE PRIVIND
TRAFICUL DE MINORI
2.1. Etapele infracționale ale traficului de min ori
De la bun început, precizăm faptul că experiența agențiilor de aplicare
a legii a scos în evidență că traficul de minori este o act ivitate extrem de bine
organizată, în care membrii grupărilor infracționale îndeplinesc roluri precis
determinate. Așa c um aminteam în cuprinsul primului capitol, traficul de
minori se poate derula atât în interiorul frontierelor unei singure țări (traficul
intern), cât și pe teritoriul mai multor state (trafic transfrontalier). În ipoteza
traficului internațional de minori exploatați, algoritmul activității
infracționale presupune recrutarea minorilor în statele de origine,
transportarea lor prin zonele de tranzit și exploatarea în spațiile de
destinație21.
Algoritmul traficului internațional de minori
21 http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/rapoarte/raport_anual_2006.pdf
STATUL
DE ORIGINE
Recrutare a
minorilor
STATUL
DE
TRANZIT
Transport ul
minorilor
STATUL
DE
DESTINAȚIE
Exploatare a
minorilor
44
Deși m odurile de operare în săvâr șirea acestei infracțiuni diferă de la
un caz la altul, privind în ansamblu fenomenul traficului de minori, putem
contura în linii mari modalitatea în care traficanții acționează, precum și
fazele pe care ace știa le parcurg pân ă la adevărata exploatare a victimelor.
În cele ce urmează, vom prezenta principalele particularități ale
fiecărei etape evolutive a traficului de minori.
A) RECRUTAREA VICTIMEI
Etapa inițială cu care începe fiecare caz de trafic presupune recrutarea
viitoarei victime, activitate ce se poate realiza în diferite modalități.
Conform experienței practicienilor antitrafic, modalitățile și tehnicile
concrete de recrutare, precum și posibilele mijloace de contrângere sau de
manipulare diferă atât de la traficant la t raficant, cât și de la o grupare
infracțională la alta sau de la un tipar regional la altul.
Un raport recent al Europol -ului22 evidenția “opțiunea grupurilor de
criminalitate organizată pentru traficul de copii, datorită recrutării acestora
cu ușurință, da r și a înlocuirii lor rapide ”.
De asemenea, u n studiu23 al Centrului pentru Prevenirea Traficului de
Femei din Chișinău clasifică formele de recrutare în trei categorii, plecând
de la metoda de înșelăciune aplicată de către recrutor. Astfel, studiul a
ident ificat recrutare prin înșelăciune totală, prin înșelăciune parțială sau
forțată.
O altă variabilă extrem de importantă în analiza primei faze a
traficului o constituie natura relației victimei cu recrutorul . La nivel
național, conform studiilor ANITP, cele mai multe victime au fost recrutate
de către persoane care făceau parte din categoria generală „apropiați”
22 Europol, Intelligence Notification, Child trafficking for exploitation in forced criminal a ctivities, 2014.
23 Guțu, Daniela, Bune practici juridice regionale în asistența victimelor traficului de ființe umane ,
Centrul pentru Prevenirea Traficului de Femei, Chișinău, 2007, p. 8.
45
(cunoștințe, prieteni, vecini sau chiar rude)24. Se poate emite ipoteza că acest
lucru se datorează gradului ridicat de încredere al minorului în rec rutor,
încredere ce este exploatată de către acesta și care plasează minorul într -o
poziție de vulnerabilitate.
678
530
78462612 6
0100200300400500600700
n
r
v
i
c
t
i
m
e
necunoscut
cunostinta/prietenvecin
alte rude
partener/sotieproxenet
rude de grad I
Relatia cu recrutorul
Relația victimă -traficant conform unei analize a ANITP
Promisiunea unui loc de muncă bine plătit în străinătate25, înțelegerea
recrutorului cu familia minorului, utilizarea violenței/constrângerii sau chiar
răpirea minorului constituie versiuni posibile ale debutului intrării în
procesul de traficare. Exemplificând , într -unul din cazurile din practica
24 Analiză privind situația victimelor identificate în primul semestr u 2011 , Agenția Națională Împotriva
Traficului de Persoane, București, 2011.
25 De cele mai multe ori, victima este înșelată în procesul de recrutare, spunându -i-se că va presta alte
activităț i în țara de destinație, nefiind vorba nici un moment d espre pract icarea prostituției, astfel cum
relatează și una dintre victime: „ La începutul anului 2010 B.C. mi -a propus să plecăm împreună în
Suedia spunându -mi că urmează să ne ocupăm acolo cu inele, să păcălim oamenii de pe stradă că niște
imitații sunt de fapt inel e de aur. Eu am fost de acord întrucât în acea perioadă eram mică, îndrăgostită
de C. În Suedia, la Stockholm eu am fost preluată de niște rude de -ale lui care mi -au spus că le -a dat
indicații în sensul că eu nu urma să mă ocup cu inele, ci urma să practi c prostituția în beneficiul lui B.C.
Eu m -am speriat foarte tare și am refuzat ”.
46
judiciară internă analizate pe parcursul c ercetării empirice, o minoră în
vârstă de 15 ani a intrat în procesul de trafic în calitate de victimă în urma
unei agresiuni sexuale, urmată de amenințări la care a fost supusă de un
cunoscut din cercul de prieteni ai surorii unei colege de liceu , care a devenit
la rândul ei victima traficului și exploatării sexuale . Declarația victimei dată
în fața organelor de urmărire penală scoate la iveală modul de operare
utilizat de către traficanți: “După ce “T.” a terminat de întreținut raporturi
sexuale cu C. a v enit în camera unde mă aflam eu, cu T. și C., și fumând o
țigară, mi -a cerut și mie să întrețin raporturi sexuale cu el, afirmând că în
sens contrar nu -mi va da voie să plec din apartament. Întrucât mă aflam sub
influența drogurilor pe care “T.” mi le puse se în ceașca de cafea, cât și
pentru faptul că acesta mă amenințase că în cazul în care refuz să întrețin
raporturi sexuale cu el, îmi va interzice să părăsesc apartamentul, până la
urmă am fost de acord să întrețin raporturi sexuale cu acesta. Precizez că
eu nu mai întreținusem anterior raporturi sexuale cu “T.” și de altfel, îl mai
întâlnisem anterior pe acesta doar o dată la un bar. După ce am terminat și
eu de întreținut raporturi sexuale cu ”T.”, acesta ne -a amenințat atât pe
mine, cât și pe C. că în s ituația în care vom spune despre ceea ce s -a
întâmplat în acel apartament, va pune el pe cineva să ne omoare, după care
ne-a lăsat să părăsim apartamentul. După ce am ajuns fiecare acasă, nici
eu, nici C. nu le -am spus părinților noștri ce pățisem, întrucâ t ne-a fost
teamă că “T.” va pune în practică amenințările pe care le făcuse. În luna
decembrie, până în vacanța de Crăciun, M. și I. au venit la școala unde eu
învățam și ne -au invitat la un suc, atât pe mine, cât și pe C., ocazie cu care
ne-au propus să întreținem raporturi sexuale cu bărbați contra cost.
Întrucât eu și C. am refuzat să facem acest lucru, M. și I. au devenit agresive
și ne -au amenințat că în cazul în care vom refuza ne vor bate și ne vor duce
la baraj, unde ne vor omorî. Ulterior, M . și I., veneau la școală însoțite
uneori de către un băiat pe nume “C .” , care conducea un BMW de culoare
47
neagră, alteori cu un băiat M . care conducea un Logan de culoare albastră,
cu geamuri fumurii, în care eu și C . ne urcam fiindu -ne frică de cele două,
iar aceștia ne transportau pe șoseaua de centură, unde, după ce coboram,
M. și I. ne spuneau să facem cu mâna la mașinile care treceau pentru a face
rost în acest fel de clienți cu care să întreținem raporturi sexuale. Atât eu,
cât și C . ne conformam celor cerute de către acestea, fiindu -ne teamă de
amenințările lor. Tot în această perioadă, M. a închiriat o cameră la hotel,
unde trebuia să stau împreună cu C. și să întreținem raporturi sexuale cu
clienții pe care ni -i aducea aceasta. În hotelul respectiv eu , împreună cu C.
am stat circa două -trei zile, perioadă în care am avut în total circa 5 clienți,
iar C. în jur de 6 -7 clienți. Relațiile sexuale cu clienții le întrețineam pe
rând, în sensul că atunci când C. avea un client, eu ieșeam afară din cameră
și invers”. Într-un alt caz, o minoră în vârstă de 14 ani a devenit victimă a
traficului în scopul exploatării sexuale, recrutor și exploatator fiind prietenul
său cu care începuse anterior o relație intimă : “În timp ce mă aflam internată
în spital, am fost c ontactată pe telefonul mobil de o persoană (…) care mi -a
zis că are numărul meu de telefon din telefonul atcuiva, dar nu mi -a spus al
cui, și m -a întrebat dacă vreau să fiu prietena lui. Întrucât nu împlinisem 14
ani și eram crescută de bunici, m -am simț it flatată de propunerea băiatului
și am acceptat ca acesta să mă viziteze la spital. După ce l -am cunoscut, m –
am îndrăgostit de el și am început o relație cu acesta… mi -a spus că trebuie
să întrețin relații sexuale cu prietenii lui pentru că el este stă pânul meu și
îmi spune ce să fac. Deși am protestat, acesta nu m -a băgat în seamă, chiar
mi-a dat câteva palme, moment în care, de frică, am fost nevoită să întrețin
raporturi sexuale … ”.
48
Așa cum reiese din analizele ultimilor ani în România , princip alele
metode de recrutare a vic timelor infrac țiunii de trafic de minori, recrutare
inițiată în majoritatea cazurilor prin re țelele de socializare, sunt26:
oferirea unui loc de muncă în țară sau în străinătate, bine remunerat
și care nu necesită calificare;
meto da loverboy (prin îndrăgostire sau căsătorie de conveniență)27;
contactarea prin internet sau telefon, de exemplu cu pretextul unui
apel la întâmplare;
răpirea;
propunerea unei călătorii;
propunerea explicită de a lucra în prostituție.
Aceleași studii sc ot la iveală și situații de manifestare a acordului
inițial al minorelor în raport cu recrutorul, pentru practicarea unor servicii
plătite de prostituție în străinătate, urmate însă de șantajarea, constrângerea,
confiscarea banilor și exploatarea totală a victimelor de către traficanți.
B) TRANSPORTUL/TRANZITUL
A doua etapă a procesului de trafic, transportul în străinătate sau dintr –
o regiune în alta a țării, este determinată de factorul cerere -ofertă. De cele
mai multe ori, recrutorul joacă un rol impor tant în organizarea transportului,
activitate ce se realizează la un interval scurt de timp după momentul
recrutării, pentru obținerea controlului asupra victimei.
26 http://www.anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/Rap%20anual%202012%20final.pdf
27 De regulă, fiecare caz de trafic începe cu o așa -zisă poveste de dragoste între victimă și trafi cant. La
scurt timp du pă ce viitoarea victimă se îndră gostește de traficant, începe istoricul exploatării sexuale,
amenințărilor, violențelor etc. Una dintre victimele din cazurile analizate relatează următoarele : „Acesta
venea la școală, mă lua de la ore și mă obliga să mă prostituez în beneficiul lui. Îmi aduc aminte că o
dată a venit după mine în clasă în timp0ul orei de istorie, i -a spus domnului profesor de istorie că este
vărul meu și să mă învoiască un pic ca să vorbească ceva cu mine. Domnul profeso r nu a fost de acord
iar când a venit pauza, eu m -am ascuns sub catedră, însă toți colegii mei pot confirma că acesta a intrat
țipând în clasă și m -a amenințat că mă omoară în bătaie dacă nu ies din locul unde m -am ascuns pentru
că îmi era foarte frică de el am ieșit de sub catedră. Acesta m -a obligat să -mi iau buletinul și bani dacă
găseam acasă și să fugim împreună în străinătate ”.
49
Statul de tranzit este liantul între țara de origine și cea de destinație,
existând posibili tatea rămânerii inițiale a victimei într -o locație din statul de
origine, până la momentul pregătirii și organizării tranzitului transfrontalier.
Din practica judiciară a reieșit faptul că România se află situată pe
următoarele rute ale traficului de pers oane28:
Ucraina – România – Ungaria – Austria (localitățile Helingenreuzil,
Nickelsdorf, Kareankentunnel) – Italia (localitățile Venice, Brindisi,
Ancona) – Grecia (localitățile Corfu, Igoumenitsa, Patras);
Rusia – Ucraina – România – Bulgaria – Grecia;
Republica Moldova – România – Bulgaria – Turcia/Grecia;
Republica Moldova – România – Serbia – Croația – Slovenia –
Italia;
Republica Moldova – România – Ungaria – Austria – Germania;
Republica Moldova – România – Serbia – Croația –
Italia/Germania;
Republica Moldova – România – Ungaria – Slovacia – Cehia –
Germania;
Republica Moldova – România – state membre Schengen (cu
avionul);
Republica Moldova – România – Serbia – Ungaria.
În scopul înlăturării barierelor legale privind scoaterea minorilor di n
țară, rețelele de traficanți de minori utilizează declarații notariale reale sau
false, cele reale fiind însă obținute prin vicierea consimțământului părinților
sau însoțitorilor acestora.
C) EXPLOATAREA VICTIMEI
Ultima etapă a procesului de traficare, ex ploatarea, se derulează de
regulă în statul de destinație. Ajunse în acest punct, victimele devin extrem
28 http://www.politiaromana.ro/relatii_publice
50
de vulnerabile și dependente față de traficanți, care le supun adesea la
abuzuri, amenințări, violențe, șantaje etc.29
Cu cât există mai multe forme in genioase de coerciție, în special
amenințări și intimidare, cu atât mai mult se cauzează o insecuritate mai
mare pentru victima exploatată. De aceea, minorii sunt ușor de manipulat și
sunt supuși unui stres continuu30.
Conform unui raport31 recent al ANITP, “traficanții folosesc diferite
metode și mecanisme de constrângere. Astfel, victimele exploatării sexuale
sunt constrânse, în special, prin abuz și șantaj emoțional32, violență fizică și
abuzuri sexuale, confiscarea și reținerea documentelor, supravegherea
constantă a bordelurilor, mutarea periodică în alte locații precum și
inducerea temerii unor represalii severe, inclusiv asupra familiei, în cazul în
care vor cere ajutorul poliției. Victimele exploatate prin muncă sunt
constrânse prin amenințări, privarea de apă, hrană sau mijloace de igienă,
precum și prin reținerea documentelor, penalizarea financiară sau neplata
muncii prestate ”.
În ceea ce privește destinațiile principale, se poate face o distincție cu
privire la forma exploatării, astfel că, în timp c e Italia, Spania, Austria,
Franța și Germania sunt ținte predilecte ale grupărilor implicate în
29 Într-unul din cazuri, traficantul stabilea o anumită cotă de bani ce trebuia obținută zilnic din practicarea
prostituției stradale și în cazul în care victima nu reușea să o realizeze era mereu bătută de acest a.
Violențele la care era expusă victima sunt descrise de către aceasta astfel: “În tot intervalul cât am
practicat prostit uția pentru B.C., acesta m -a obligat să practic sexul neprotejat întrucât se plătește mai
bine, de asemenea m -a obligat să întrețin raporturi sexuale cu clienții chiar și în perioada ciclului
menstrual, celelalte femei învățându -mă cum să o fac. Precizez d e asemenea că B.C. m -a obligat să -mi
tatuez pe spate numele lui, motiv pentru care eu am acum un tatuaj în zona lombară și mi -a spus că sunt
proprietatea lui, el este șeful meu și că trebuie să fac exact ce -mi spune el. Menționez că în perioada cât
am fost maltratată, drogată și obligată să mă prostituez B.C. mă obliga să -mi sun părinții, stătea lângă
mine și mă învăța să le spun acestora că stau de bunăvoie cu el, că practic prostituția de bunăvoie și să
le solicit să mă lase în pace să -mi văd de viața mea împreună cu acesta”.
30 Trafficking for Forced Labour in Europe: Report on a study in the UK, Ireland, the Czech Republic
and Portugal , Anti -Slavery International, 2006, p. 15.
31 Raport privind evolu ția traficului de pers oane în anul 2013, ANITP, 2014.
32 Într-un caz, victima era constrânsă să întrețină raporturi sexuale cu alți bărbați, constrângerea psihică
fiind materializată în faptul că minora a fost pozată cu propriul ei telefon mobil, pe care traficantul i l-a
luat cu forța, în timp ce întreținea un raport sexual oral cu el, iar acesta o amenința cu faptul că va posta
pozele pe internet și le va arăta și părinților minorei.
51
exploatarea sexuală a victimelor, exploatarea prin muncă se derulează, în
general, în Spania, Cehia, Grecia, Cipru – țări deficitare în domeniul forței
de muncă în agricultură și construcții, iar cea prin obligare la cerșetorie în
Franța, Marea Britanie și Austria.
În această etapă, victimele pot intra și într -un circuit al falselor datorii,
fiind obligate să muncească pentru a -și plăti obligațiile față de trafic anți.
2.2. Tipologiile de exploatare a minorilor traficați
Așa cum menționam în cuprinsul primului capitol al tezei, există
diverse modalități de traficare a victimelor identificate î n ultimii ani ,
începând cu cea mai răspândită dintre ele – exploatarea sexuală, și
continuând cu exploatarea prin muncă forțată , exploatarea prin obligarea la
practicarea cerșetorie i sau comiterea de furturi /alte infracțiuni, până la
traficarea de minori în scop de pornografie infantilă ori pentru prelevarea
ilegală de organe .
Pentru înțelegerea acestui subcapitol, trebuie s ă ținem cont de
prevederile noului Cod Penal din februarie 2014, unde sunt explicate
formele de exploatare , așa cum sunt legiferate în vederea probării
infrac țiunii de trafic de minor i, respectiv art . 182 : ,,prin exploatarea unei
persoane se în țelege:
a) supunerea la executarea unei munci sau î ndeplinirea de servicii , în mod
forțat;
b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asem ănătoare de lipsire de
libertate ori de aservire ;
c) obligarea la practicarea pros tituției, la manifest ări pornografice în
vederea producerii și difuz ării de materiale pornografice sau la alte
forme de exploatare sexuală ;
52
d) obligarea la practicarea cer șetoriei ;”
e) prelevarea de organe, țesuturi sau cel ule de origine umană în mod
ilegal”.
În continuare, din statistici reiese că exploatarea sexuală rămâne
scopul principal al traficului de persoane , mai ales în rândul minorilor , în
cele mai multe dosare penale fiind efectuate cercetări din această
perspectivă.
În cele mai multe cazuri de trafic interna țional cu minori, având ca
modalitate obligarea la practicarea prostitu ției, a rezultat că recrutare a se
realizează prin inducerea în eroare, de către traficanți, a părinților sau
reprezentanților legali ai acestora, pentru obținerea acordul ui scris privind
părăsirea teritoriului țării, chiar în calitate de însoțitor al copilului la
întocmirea actelor notariale și trecerea grani țelor. Trafican ții sunt în marea
majoritate cunoscu ți ai familiilor victimelor sau chiar rude ale acestora33.
Acest a spect ar trebui, în opinia noastră, subliniat cu ocazia campaniilor de
33 http://www.anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/Rap%20anual%202012%20final.pdf
53
prevenire a traficului, prin transmiterea unui mesaj clar prin care victimele
să conștientizeze că și persoanele considerate a fi de încredere pot fi
implicate în trafic.
Această modali tate de exploatare a victimelor are un scop comercial,
în realizarea căruia traficanții obligă victimele să ofere „clienților” servicii
sexuale, modalitățile de racolare a acestora fiind la nivel stradal, în cluburi
sau în locuințe, precum și prin intermed iul Internet -ului.
În fapt, așa cum s -a menționat în doctrină34, “exploatarea sexuală, în
special a femeilor, începe prin promisiuni cu obținerea unor slujbe bine
remunerate în străinătate, cum ar fi: barmanițe, menajere, dansatoare, însă
odată ajunse la de stinație li se precizează că singura activitate pe care
urmează a o desfășura este aceea de a întreține raporturi sexuale cu diverse
persoane, în schimbul unor sume de bani, care sunt întotdeauna însușiți de
traficanți ”.
Sursa : IGPR.
34 Dima M. Marian, Traficul ilegal de persoane în Rom ânia. Tendințe și perspective (teză de doctorat),
Academia de Poliție „A.I.Cuza”, București, 2009, p. 111.
54
Un element esențial al traficului de minori în scopul exploatării
sexuale îl constituie și vânzările și revânzările victimelor către diferiți
exploatatori, prețul victimelor crescând cu fiecare nouă operațiune
financi ară, dar și pentru impunerea plăț ii unei răscumpărări. O a ltă ipoteză a
vânzărilor repetate, subliniată și în doctrină, este reprezentată de faptul că în
fiecare zonă clienții sunt de obicei aceiași, astfel că traficanții își schimbă
mereu “oferta” pentru a face față concurenței35.
Experiențele trăite de victimele minore pe perioada exploatării sexuale
sunt deosebit de traumatizante în plan psiho -fizic, fiind supuse la metode
diferite de coerciție prin aplicarea de acte de agresiune fizică și verbală,
lipsire de libertate, șantaj, hărțuire sau chiar teroare psihică , administrare
forțată de droguri etc. Spre exemplu, într -unul din cazuri , victima declara
următoarele: „În ciuda faptului că pe drum am arătat că nu sunt de acord cu
deplasarea al cărui scop îl bănuiam, Florin m -a amenințat că îmi va lua
viața. Am refuzat propunerea lui de a mă prostitua, dar de frică, am
acceptat” . Într-un alt caz, victima minoră a fost ex ploatată și agresată fizic
de către sora sa, care intermedia relația cu clienții: „Auzind acest lucru, sora
mea împreună cu I., mi -a pus o batistă la gu ră pentru a -mi înfunda căile
respiratorii, respectiv gura și nasul, pentru a mă determina în acest fel să
accept propunerea sa de a întreține raporturi sexuale cu clienți … Îmi
amintesc că într -o împrejurare, în timp ce ne aflam în sat (…) și am refuza t
să întrețin raporturi sexuale cu un localnic pe care mi -l adusese sora mea,
aceasta m -a tăiat pe mâna stângă cu un cuțit de mai multe ori”. Există și
situații de amenințare cu moartea a victimelor, menite să le intimideze și să
prevină denunțarea faptelo r: „După ce am terminat și eu de întreț inut
raporturi sexuale cu ”T. ”, acesta ne -a amenințat atât pe mine, cât și pe C .
că în situația în care vom spune despre ceea ce s -a întâmplat în acel
35 Gabriela Alexandrescu (coordonator) și colectiv, Raport privind traficul de copii, Organizația Salvați
Copiii, Editura Speed Promotion, București, 2004, p. 26.
55
apartament, va pune el pe cineva să ne omoare, după care ne -a lăsa t să
părăsim apartamentul ”. Deseori, traumele minorelor traficate pornesc din
momentul dezvirginării lor cu ocazia agresiunii sexuale inițiale comisă de
către traficanți.
Exploatarea prin muncă presupune obligarea unei persoane să
desfășoare o activitate lucrativă, contrar voinței sale, ori în condiții improprii
de normare, timp de muncă, remunerare ori asigurări sociale, în scopul
creării de bunuri materiale ori intelectuale pentru terțe persoane36.
Rapoartele Europol -ului din anul 2016 cu privire la traf ic emit ipoteza
afectării segmentului muncii sexuale de cererea de forță de muncă ieftină, în
special în statele în care prostitu ția este legal ă sau reglementată .
Primul set de factori comuni în cazurile de trafic în vederea
exploatării prin muncă forțată face referire la situația vulnerabilă a
victimelor. Acești factori sunt izolarea, necunoașterea propriilor drepturi și
dependențe multiple ale acestora față de exploatatori37.
De cele mai multe ori, această formă de exploatare se întâlnește în
sectorul cons trucțiilor, agriculturii, serviciilor hoteliere, muncii domestice,
îngrijitoare pentru bătrâni, muncii în domeniul forestier sau al vânzărilor
ambulante, în special vânzarea de ziare. Au fost înregistrate cazuri de
exploatare prin muncă for țată la ferme de animale ori exploatate în scopul
transportului de droguri.
În mod similar celorlalte forme de exploatare, cel mai frecvent,
recrutarea se face prin intermediul ofertelor pentru locuri de muncă bine
remunerate. Dorința de câștig financiar rapid determină a tractivitatea ofertei
36 Gheorghiță Mateuț, Violeta Elena Petrescu, Nicoleta Ștefăroi, Elena Onu, Aurel Dublea, Sofia Luca,
Daniela Iovu, Radu Dimitrie Tărniceriu, Georgeta -Lăcrămioara Gafta, Cătălin Luca, Raluca Alexandra
Prună, Traficul de ființe umane. Infractor. Victimă. Infracțiune , Asociația Alternative Sociale, Iași, 2005,
p.54.
37 Trafficking for Forced Labour in Europe: Report on a study in the UK, Ireland, the Czech Republic
and Portugal , Anti -Slavery International, 2006, p. 10.
56
pentru victime, în egală măsură cu impactul așa -ziselor povești de succes ale
recrutorilor.
Una dintre cele mai dificile forme identificabile este aservirea
domestică , afectând în special minorele, datorită exploatării în gospodării
private și a izolării victimelor.
Investigarea cazurilor interne de traficare în scopul exploatării prin
muncă, întâmpină dif icultăți generate de caracterul aparte, discret chiar
închis, al acestei modalități de săvârșire, fiind ușor de disimulat în situați i de
muncă ilegală (muncă fără contract de muncă legal întocmit, cu contracte
pentru minori cu normă de muncă redusă pe zi, însă în realitate cu ore de
muncă pe zi peste norma legală a unui adult, muncă fără plata asigurărilor
sociale sau de sănătate, munc ă în spatele așa -zisleor contracte de
colaborare)38.
Perioada exploatării prin muncă poate reprezenta pentru minori o
sursă inepuizabilă de abuzuri, violențe, expunere la condiții mizere de
muncă, sclavie în contul datoriilor, expunere la diferite boli etc.
38 http://www.anitp.mai.gov.ro /ro/docs/studii/Rap%20anual%202012%20final.pdf
57
Sursa : IGPR.
Sursa : IGPR.
58
Obligarea la cerșetorie este una dintre cele mai vizibile forme de
exploatare, având loc la vedere, în spații publice intens circulate. Aceasta
este una dintre particularitățile obligării la practicarea cerșetoriei, în ra port
cu celelalte forme de exploatare a victimelor, care se desfășoară în spații
nepublice, ferite de ochii publicului larg.
În privința recrutării victimelor, aceasta are loc de regulă prin
inducerea în eroare cu privire la scopul călătoriei ori la oferta de muncă.
Victimele din această categorie sunt exploatate de către traficanți până la
limita posibilităților fizice, fiind expuse la privarea de apă, hrană, mijloace
de igienă și recuperare, dar și îndatorarea (penalizarea) financiară39.
Sunt însă numeroas e și cazurile copiilor duși la cerșit de proprii
părinți. Jurnaliștii de la „Daily Mail” au publicat un articol despre o româncă
de etnie rromă care a fost condamnată pentru cruzime, după ce și -a obligat
cei șapte copii să cerșească. Comentariile britanici lor la adresa acestui caz,
dar și a românilor în general, sunt extrem de dure. Speranța M ., în vârstă de
33 de ani, a admis în fața instanței că și -a obligat copiii să cerșească și că nu
le-a oferit șansa la educație. În plus, femeia de origine română a re cunoscut
că a completat cereri false de ajutor social pentru copii și că a ocupat abuziv
o locuință. Românca a locuit, alături de soțul ei și de cei 7 copii, într -o casă
din localitatea Slough pe care a ocupat -o în mod fraudulos. Vecinii familiei
de români au povestit despre modul în care cuplul își trata copiii, punându -i
să cerșească și netrimițându -i la școală. Mai mult, se pare că familia de
români nu își trimitea la cerșit doar proprii copii, dar și pe fetița unor
prieteni. Potrivit statisticilor publi cate de „Daily Mail”, un cerșetor
profesionist poate câștiga până la 300 de lire sterline pe zi. Se pare că familia
Mihai a strâns zeci de mii de lire sterline în urma acestei activități.
Comentariile pe care cititorii „Daily Mail” le -au postat la finalul articolului
39 Raport privind situația traficului de persoane în România (ianuarie -iunie 2007), Agenția Națională
împotriva Traficului de persoane, București, 2007, p.13.
59
sunt extrem de dure și reflectă părerea britanicilor referitoare la situația
românilor de etnie rromă care ajung ilegal în Marea Britanie. „Autoritățile
se așteaptă ca noi să acceptăm aceste scursuri ale societății care nu dau doi
bani pe propr ii lor copii, cu atât mai puțin pe ai noștri” , a scris un cititor
„Daily Mail”40.
Analizele ANITP la nivel național scot în evidență faptul că totuși, „se
constată o reducere a numărului victimelor atât adulte cât și minore
exploatate sub această formă, spr e deosebire de anii trecu ți. Așadar, în
domeniul exploatării prin obligarea la practicarea cerșetoriei în rândul
minorilor, în majoritatea cazurilor cerșetoria apare sub forma unor
elemente izolate, fără a îmbrăca un cadru organizat, fără a exista orice
formă de constrângere sau îngrădire a libertă ții, a propriei voin țe, victimele
fiind exploatate de cele mai multe ori de proprii părin ți, cazuri care nu se
înscriu în aria infracționalității de tipul traficului de persoane ”41.
Sursa : IGPR.
40 Ștefan, Cristian Eduard (coordonator), Safta Cătă lin-George, Dascălu Ștefan -Gabriel, Constantin
Florea, Traficul de minori în scopul exploatării prin muncă , Editura Sitech, Craiova, 2013.
41 http://www.anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/Rap%20anual%202012%20final.pdf
60
Evidențierea g rafică a raportului județ sursă – țară de destinație
Sursa: IGPR.
2.3. Profilul victimei și al traficantului
A) PROFILUL VICTIMEI
O primă constatare este cea potrivit căreia n u este neapărat necesară
încadrarea victimei traficului într -un fundal tipic. Cu toate că există
exemple de victime care au fost vizate de către trafican ți din cauza
circumstan țelor personale nefavorabile, există și suficiente victime care nu
se potrivesc unui așa -zis profil. Factorul comun în ceea ce prive ște modul
în care persoan e din diverse medii devin victimele traficului de persoane
este înșelăciunea , care este de obicei legată de oportunitatea unui loc de
muncă bine plătit .
61
Victimele traficului trebuie să prezinte anumite caracteristici care le
fac vulnerabile în fața trafica nților. Raportul OSCE dat publicității în iunie
2011 detaliază următoarele condiții de vulnerabilitate a victimei traficului
de persoane42:
persoana are statut de migrant ilegal sau se află pe teritoriul altui stat
fără a deține documentele adecvate de șed ere;
persoana este însărcinată sau prezintă o dizabilitate ori o boală
mentală;
persoana este dependentă de droguri sau alte substanțe;
are o capacitate limitată de discernământ datorată vârstei sau unei
afecțiuni medicale;
infirmitate, persoană cu han dicap fizic sau mental;
persoana se află sub controlul unei persoane cu autoritate;
persoana se află într -o situație precară din punct de vedere social sau
de orice altă natură.
Cine sunt minorii aflați în situa ție de risc la trafic ? O tipologie bazată
pe profiluri de risc evidențiază următoarele categorii de minori ce pot fi
expuși la trafic cel mai frecvent:
Minorii victime ale violen ței în familie, abuz ului și neglijării,
Minorii implicați în procesul de migrație alături de familii,
Minorii singuri ,
Minorii victime ale războiului, crize lor și dezastre lor (naturale) ,
Minorii cu un comportament riscant ,
Minorii cu handicap fizic, de învă țare și de dezvoltare ,
Minorii din comunită țile și cartierele marginalizate .
În conturarea profilul ui victimei minor e, plecăm de la ipoteza
influen ței mediului exterior în formarea personalită ții minorului , și anume
42 Trafficking in Human Beings: Identifica tion of Potential and Presumed Victims. A Community
Policing Approach , OSCE, Vienna, 2011.
62
mediul familial. Acesta reprezintă cel dintâi mediu, în care are loc procesul
de socializare a copilului ce se dezvoltă în dependen ță de rela țiile pe care le
are cu mama, tata, fra ții, surorile sau alți membri. Cu privire la familia
contemporană, structura ei se destramă, aceast a ajungând să -și piard ă treptat
statutul său de institu ție social ă. Totodată, interesul din ce în ce mai slăbit al
părin ților faț ă de pr eocupările copiilor nu face decât să diminueze func ția
educativă a acestora . Dezmembrarea familiei, abando narea copiilor de către
părin ți, lipsa temporar ă a unui părinte, lăsarea în grija bunicilor, refacerea
ulterioară a căminului familial reprezintă de a semenea factori cu semnifica ții
de risc comportamental la victima minor.
În funcție de așteptările victimelor la momentul plecării din Ro mânia,
au fost identificate diferite tipuri de victime ale traficului de persoane în
scopul exploatării sexuale :
femei care doresc s ă se prostitueze în străinătate ;
femei care pleacă în căutarea unui loc de munc ă legal sau ilegal
obținut, dar admit și posibilitatea practicării prostituției, imaginându –
și că o vor face în condiții pe care le vor putea controla;
femei care doresc doar să găsească de lucru în străinătate, în posturi
bine plătite comparativ cu posibilitățile lor din România, care provin
din familii cu un nivel scăzut de trai și de educație; acestea cad
victimă manipulărilor traficanților care le dau informații eronate
despre oportunitățile de muncă în afara țării, dar și incapacității
subiective și obiective a victimelor de a verifica realitatea acestor
informații.
La nivelul publicului larg, reprezentările atribuite victimei sunt
diferite de vârstă și gen. Fet ele și femeile tinere dețin întâietatea în profilul
victimei căreia îi sunt asociate, de cele mai multe ori dorin ța de a tr ăi mai
bine. De asemenea, acceptarea ofertei poate fi facilitată de situa țiile în care
lipsesc alternativele de a depă și o situa ție m aterială precară. Tân ăra este, de
63
obicei, naivă și are un aspect fizic pl ăcut. Cea mai frecventă activitate
sugerată pentru tinere este prostitu ția. Mai trebuie menționat și faptul c ă, în
unele situa ții, tinerele care au profilul victimei au capacitatea de a
identifica pericolul și aleg cu bun ă științ ă oferta traficantului.
B) PROFILUL TRAFICANTULUI
Una dintre dilemele practicienilor în materia prevenirii și combaterii
traficului de persoane o constituie conturarea unui profil al traficantului,
respe ctiv cum poate fi identificată o astfel de persoană și care este gradul de
validitate a realizării unui astfel de profil.
O constatare bazată pe analiza activităților investigative realizate de
către practicienii implicați în combaterea traficului de pers oane este cea
conform căreia ,,o parte dintre traficanți aparțin unor grupuri cu tradiție în
practica asocierii și organizării cu un singur scop, acela al săvârșirii de
infracțiuni. Criteriile de asociere în scopul traficării de persoane, sunt
bazate pe le gături de rudenie, vecinătate sau cu un istoric infracțional
(persoane care figurează cu antecedente penale, care au mai făcut obi ectul
altor investigații penale), având drept rezultat îngreunarea reacției
autorităților în depistarea și pro barea activități i infracționale, dar și pentru
transferul banilor și menținerea câștigurilor în posesia unui grup restrâns
de persoane, familii sau rude. G rupurile infracționale organizate sunt foarte
bine structurate , membrii a vând roluri bine determinate: tinerii au sar cini
de racolare, din rândul fetelor provenite din familii sărace sau eleve dornice
să se realizeze de la vârstă fragedă, iar cei mai în vârstă ori de exploatare
directă a victimelor ori de coordonare a exploatării ”43.
La nivelul etapei de recrutare, un rol esențial îl are persoana lover boy ,
ce va ademeni viitoarea victimă și va încerca să o impresioneze inițial atât
43 http://www.anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/Rap%20anual%202012%20final.pdf
64
prin comportamentul afișat, dar și prin intermediul oferirii de cadouri, bani,
haine, excursii etc. Recrutorii sunt fie intermediari sau „săge ți” ale
traficanților, fie agenții specializate pentru ocuparea forței de muncă, agenții
de modelling, agenții matrimoniale, firme de impresariat artistic etc.
Cele mai comune metode utilizate în traficul în scopul exploatării
sexuale se bazează, pe de o p arte, pe rela ția emoțional ă instrumentală între
victimă și recrutor și, pe de alt ă parte, pe în șelăciune a prin intermediul unor
promisiuni false de locuri de muncă bine plătite.
Referitor la categoriile de traficanți implicați în traficul de persoane,
se constată o diversificare a profilului traficantului, ca urmare a sporirii
prezenței minorilor și femeilor în rândul traficanților, cel mai probabil ca
racolatori.
Conform autorilor unui studiu specializat pe componenta recrutării în
contextul traficului de copii, „în general, recrutorii sunt persoane cu sau
fără cazier judiciar, nu consumă alcool, nu fumează, sunt foarte calculați,
nu dau petreceri zgomotoase și aparent, își câștigă existența în mod legal
(au firme de transport care nu sunt înregistrate pe n umele lor), pot fi
persoane necunoscute, dar din anturajul potențialelor victime, ce folosesc
autovehicule radiate sau cu numere de înmatriculare străine pentru a fi mai
greu identificate de poliție, se afișează cu mașini de lux și telefoane
scumpe ”44.
Există și situații în care traficantul este minor, istoricul de trafic
începând printr -o relație amoroasă între traficant și victimă . Într-unul din
cazuri, traficantul minor provenea dintr -o familie reconstituită prin
revenirea tatălui, după o perioadă în care a fost despărțit de mama minorului,
acesta săvârșind fapta de care a fost învinuit în perioada în care părinții și
frații lui erau plecați în străinătate. Factorii de natură să accentueze
44 Gavril, Ioana Gențiana; Tamaș, Ana Maria, Traficul de copii în România: studiu asupra p rocesului de
recrutare , Editura Alpha MDN, Buzău, 2009, p. 63.
65
dezvoltarea comportamentului infracțional în cazul minorului au con stat în
neasumarea responsabilității faptei comise, o situație școlară problematică,
lipsa unei supravegheri eficiente din partea părinților sau a unei persoane
autoritare care să -i ghideze comportamentul permanent, antecedentele de
comportament infracțion al în familie și oportunitățile infracționale create de
modalitățile de petrecere a timpului liber, dar și de cultura familiei din care
făcea parte.
De asemenea, printre trafican ții care se ocup ă cu recrutarea pot fi
întâlnite și femei45 care, cândva, au fo st ele însele racolate în vederea
exploatării , ajungând să cunoască foarte bine mecanismul de traficare, devin
foarte experimentate în atragerea victimelor și plas area lor în scopul
exploatării. Dintre acestea, unele se ocupă independent de traficul de
persoane, tentația reprezentând -o sumele mari de bani, ușor câștigate, iar
altele, la presiunea exercitată de foștii proxeneți. Recrutarea efectivă spre
exploatare presupune însă abilitatea de a atrage victima și a o determina să
intre în jocul propus, cu fin alul exploatării și realizării de profit46.
Experiența practică a agențiilor de aplicare a legii din țara noastră a
condus la identificarea următoarelor particularități privind profilul
traficantului, așa cum rezultă din tabelul de mai jos:
Este bărbat sau femeie .
Este adesea o persoană cunoscută familiei
victimei sau chiar rudă cu aceasta .
Adoptă atitudinea omului de afaceri .
PROFILUL
ORIENTATIV AL Comportament premeditat, duplicitar,
manipulativ .
45 Atragem atenția asupra faptului că, prezența femeilor în rândul traficanților este deja consacrată, nu
puține fiind cazurile în care chiar femeile conduc o grupare de acest gen.
46 https://ww w.scribd.com/doc/312391362/Traficul -de-Persoane
66
Educație medie sau peste medie .
Extrem de abil, are școala vieții, precum și unele
conexiuni cu grupări de crimă organizată .
Se alătură unor grupări infracționale pe baza
unor afinități .
Utilizarea celor mai noi tehnologii în materie de
comunicare (telefonie mobilă, rețele online de
socializare), precum și evitarea
identificării/interceptării prin folosirea
tehnologiilor criptate (de genul WhatsApp) .
Posibil să fi fost anterior victimă a traficului în
scopul exploatării sexuale (în cazul femeilor
recrutor) .
Mobilitatea de a se de plasa dintr -un loc în altul,
dintr -o țară în alta .
Adaptarea modului de operare în funcție de
reacția agențiilor de aplicare a legii și de
legislația statelor pe teritoriul cărora acționează . TRAFICANTULUI
Racolarea în scopul practicării prostituției în
statele în c are activitatea este legalizată ori
pentru „masaj” sau „escortă” prin intermediul
Internetului .
Analizele realizate de către ANITP și DCCO au reliefat modificarea
structurală a grupurilor de crimă organizată implicate în traficul de minori,
acestea fiind tot mai frecvent constituite pe criteriul etniei ori rudeniei, fiind
foarte dificilă acceptarea alțor membri care nu îndeplinesc aceste criterii.
Rațiunea acestui model infracțional constă în controlul intern asupra tuturor
membrilor grupului infracțional , precum și concentrarea veniturilor
67
infracționale în cadrul aceluiași grup. Într-una din operațiunile complexe
derulate de către agențiile de aplicare a legii din țara noastră împotriva unei
rețele de trafic de minori, relațiile dintre membrii grupării de traficanți erau
exclusiv de rudenie sau concubinaj. Rolurile acestora erau bine determinate,
gruparea fiind condusă de o femeie, care avea rol de coordonare a activității,
de păstrare directă a legăturilor cu clienții, stabilirea întâlnirii victimelor cu
clienții, stabilirea prețului serviciilor sexuale și cazarea victimelor. Alți doi
membri ai grupării, de sex masculin, erau recrutorii, cei care racolau prin
înșelăciune victimele, aveau legături infracționale cu alți proxeneți, cazau
victime ocazional și le transportau la clienți. Alți doi membri bărbați aveau
atribuții exclusive de transportare a fetelor la clienți, în timp ce o traficantă
găsea diferiți clienți, caza victime la domiciliul ei, lua comision de la clienți
pentru fetele procurate. Serviciile sexuale erau prestate de către victime la
hotel sau într -un apartament pus la dispoziție de către o altă femeie, membră
a grupării de trafic.
De asemenea, la nivel național se constată și o diminuare a numărului
de grupări de crimă organizată mari, struct urate, specializate, datorită
ripostei agențiilor de aplicare a legii privind dezmembrarea grupărilor și
limitarea ierarhizării infracționale. Din acest motiv, în ultimii ani se
întâlnesc cazuri în care trafican ții se organizeaz ă aleatoriu, fără o ierarhie
prestabilită în cadrul grupării , singurul scop fiind obținerea de profituri facile
și rapide.
Grupările de crimă organizată care au ca activitate principală traficul
de persoane sunt puternic concurențiale, colaborarea între acest ea fiind una
redusă, pen tru a nu se suprapune în anumite zone din vestul Europei și a le
influența cuantumul profiturilor. Totu și specificul acestei activit ăți
infracționale determină colaborarea cu grupări de falsificatori de documente,
obligatorie în cazul traficării copiilor, pentru a ob ține victimelor diferite
68
identități și contracte de muncă, procuri notariale cu acordul părin ților
documente necesare trecerii frontierelor de stat ale României47.
Trebuie avută în atenție și ipoteza implicării grupărilor de trafic de
minori și în alte activități infracționale, cum ar fi falsificare a de carduri,
spălare a de bani, trafic ul de droguri, infracțiunile violente, traficul de
migranți etc., toate acestea în scopul obținerii de venituri ilicite ori pentru
facilitarea activității de trafi c.
Activitățile investigative ale personalului agențiilor de aplicare a legii
din țara noastră au scos în evidență investirea veniturilor infracționale în
cumpărarea unor proprietăți imobiliare, achiziționarea de autoturisme de lux
sau bijuterii atât în statul de origine , cât și în țările de destinație .
2.4. Concluzii parțiale
Cunoașterea aspectelor de ordin criminologic din domeniul traficului
de minori prezintă o însemnătate deosebită în înțelegerea cauzelor
fenomenului, a modului de organizare și funcț ionare a etapelor infracționale,
a tipologiei orientative a victimei și traficantului și a relației dintre ei .
În majoritatea cazurilor de trafic , vulnerabilitatea victimei este
datorată în primul rând vârstei, lipsei experienței de viață și posibilitățil or
reduse de a se apăra, plasându -le pe victime le minore într -o situație de
inferioritate exploatată de traficanți, context în care este exclusă exprimarea
unui consimțământ liber și în cunoștință de cauză de către victime.
Cunoașterea profilului victimei poate contribui la orientarea și
dedicarea activităților preventive către grupurile vulnerabile și cu grad
ridicat de victimizare, în timp ce cunoașterea profilului traficantului și a
indicatorilor de trafic facilitează anticiparea activităților infracțion ale,
47 http://www.anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/Rap%20anual%202012%20final.pdf
69
cunoașterea modurilor de operare specializate, înțelegerea modului de
cooperare dintre membrii grupării de traficanți, consolidarea operațiunilor
proactive dar și reactive în contextul luptei antitrafic. Așa cum s -a subliniat
în cuprinsul acestui capi tol, există noi forme de asociere infracțională a
grupărilor, bazate pe criterii etnice, familiale sau de clan, ce au drept scop
creșterea gradului de conspirativitate a activităților infracționale, ceea ce se
repercutează asupra acțiunii agențiilor de apl icare a legii, care se văd nevoite
să apeleze la noi metode și tehnici de probare și documentare a traficului de
minori.
Toate aceste elemente sunt de natură să contribuie la eficientizarea
activităților instituțiilor implicate în prevenirea și combaterea traficului de
minori, prin abordarea sa într -o manieră integrată.
70
CAPITOLUL III
SISTEMUL LEGISLATIV ȘI INSTITUȚIONAL ÎN
DOMENIUL PREVENIRII ȘI COMBATERII
TRAFICULUI DE MINORI
3.1. Analiza sintetică a cadrului legal în materie
3.1.1. Cadrul convențional internațional
Cooperarea internațională are un rol determinant în prevenirea și
combaterea criminalității, abordarea tuturor formelor particulare de
criminalitate fiind mult mai eficientă în contextul colaborării statelor prin
intermediul adoptării și punerii în aplicare a unor acorduri bilaterale,
regionale ori prin convențiile internaționale48.
Fenomenul traficului de persoane are un caracter transna țional
organizat, victimele traficului fiind exploatate atât în interiorul cât și în
exteriorul țărilor de origine. Astfel, au fost create instrumente normative de
luptă împotriva acestui fenomen, atât în plan intern cât și în plan
interna țional, printr -o colaborare între țările de origine, de tranzit și de
destina ție.
De-a lungul ist oriei documentele internaționale cu privire la traficul de
persoane au reflectat obstacolele comunității internaționale de a ajunge la un
48 Guțu, Daniela, op.cit., p.25.
71
consens și de a ob ține eficient o înțelegere la scară largă, privind cooperarea
interna țional ă în combaterea acestei i nfrac țiuni49.
Din punct de vedere al actelor de reglementare și cooperare în
domeniul incriminării și combaterii traficului de persoane, o primă
concretizare a reprezentat -o Acordul internațional de la Paris din 18 mai
1904 cu privire la reprimarea traficul ui cu femei . Documentul normativ
internațional a reglementat cu precădere componenta protecției victimelor,
sancționarea faptelor penale fiind subsidiară, acesta fiind principalul motiv
al perceperii sale drept un document parțial ineficient, prin lipsa un ei
abordări cuprinzătoare și integrate în materie.
După încă șase ani este adoptată Convenția internațională cu privire
la reprimarea traficului de sclavi albi , semnată la Paris la 4 mai 1910 .
Ulterior, la nivel internațional, sub egida Națiunilor Unite au fost semnate la
diferență de 12 ani alte două convenții: Convenția pentru suprimarea
traficului de femei și copii de la Geneva , adoptată la data de 30 septembrie
1921, urmată de Convenția din 11 octombrie 1933, cu privire la traficul de
femei majore50.
Un alt act normativ internațional menit să reglementeze mai eficient
prevenirea dezvoltării muncii forțate în condițiile analogice sclaviei, este și
Convenția privind sclavia , semnată la Geneva la data de 25 septembrie 1926 .
La data de 2 decembrie 1949 , Aduna rea Generală a ONU a aprobat
Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării
prostituirii altuia . Textul documentului a incriminat conduitele infracționale
din această sferă, precum și cele referitoare la abrogarea normelor privind
organizarea și desfășurarea actelor de prostituție .
Interesul superior al copiilor și necesitatea protejării acestora contra
oricărei forme de exploatare sexuală și de violență sexuală au stat la baza
49 http://www.unodc.org/documents/human -trafficking/Combating_Trafficking_ -_Moldova.pdf
50 Ioan Dascăl u, Marin -Claudiu Țupulan, Cristian -Eduard Ștefan, Adrian Angheluș, Traficul de minori și
crima organizată , Editura Sitech, Craiova, 2008, p.11.
72
adoptării de către Adunarea Generală a ONU, la data de 20 noiembrie 1989,
a Convenției cu privire la drepturile copilului . Convenția pune accentul pe o
abordare de ansamblu a drepturilor copilului, acestea fiind abordate ca
indivizibile și având legătură între ele51. Statele semnatare s -au angajat să
adopte măs uri pe plan național, bilat eral și multilateral, privitoare la
interzicerea exploat ării copiilor în scopul prostituției sau al al tor practici
sexuale ilegale, a l exploat ării copiilor în scopul producției de spectacole sau
de materiale cu caracter pornograf ic, precum și în direcția preveni rii răpirii,
vânzării și a traficul ui de copii în orice scop și sub orice formă.
În contextul problematicii ridicate de adopțiile internaționale ilegale,
la data de 29 mai 1993 se semnează la Haga o nouă convenție, respecti v
Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției
internaționale . Textul documentului asigură consolidarea sistemului de
cooperare a statelor pentru prevenirea răpirii, vânzării sau traficului de copii.
În scopul interzicerii și elim inării celor mai grave forme ale muncii
copiilor, cu prilejul Conferinței Generale a Organ izației Internaționale a
Muncii din data de 17 iunie 1999, s-a adoptat Convenția Organizației
Internaționale a Muncii nr.182/1999 privind interzicerea celor mai grave
forme ale muncii copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor .
Elementele de noutate ale acestui document internațional sunt reprezentate
de reglementarea imperativă a adoptării de măsuri eficiente pentru
preveni rea angajării copiilor în cele m ai grave forme de munc ă, readaptarea
și integrarea lor socială , asigurarea accesului la educație gratuită și la
formare profesională, identificarea categoriilor de copii care sunt cei mai
expuși riscurilor , precum și luarea în considerare a situați ei parti cular e a
fetelor.
La data de 6 septembrie 2000, la New York, a fost adoptat Protocolul
facultativ la Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, referitor la
51 Dima, M. Marian, op.cit. , p. 49.
73
vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă , având drept
principal scop consolidarea măsurilor de protecție a copilului împotriva
vânzării de copii, prostituției copiilor și pornografiei infantile.
Reglementările cu caracter de noutate din cuprinsul documentului normativ
internațional sunt cele privitoare la: necesitatea adop tării și punerii în
aplicare a unei strategii globale care să țină seama de factorii care contribuie
la vânzarea de copii, la prostituția copiilor și la pornografia infantilă;
consolidarea parteneriatului mondial și a măsurilor de aplicare a legii la
nivel național; necesitatea incriminării a noi forme de manifestare concretă a
activităților infracționale din această gamă; măsurile necesare pentru
protejarea drepturilor și intereselor copiilor, prevenirea infracțiunilor și
protecția copiilor vulnerabili; în curajarea co operării internaționale, pentru a
contribui la readaptarea fizică și psihologică a copiilor victime, reintegrarea
socială și repatrierea .
De la data de 15 noiembrie 2000, principalul document internațional
ce stă la baza colaborării statelor în domeniul prevenirii și combaterii
traficului de persoane, este Protocolul ONU privind prevenirea, reprimarea
și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor,
adițional la Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale
organ izate , cunoscut drept Protocolul de la Palermo . Obiectivul principal al
adoptării Protocolului Palermo l -a constituit prevenirea și combaterea
traficului de persoane, cu accent asupra femeilor și copiilor, protecția și
sprijinirea victimelor acestei forme de trafic, deziderat necesar a fi realizat
cu respectarea pe deplin a drepturil or fundamentale și promovarea cooperării
între statele părți. Cooperarea în planul punerii în aplicare a unor astfel de
obiective se realizează de către statele părți prin inte rmediul următoarelor
mijloace: stabilirea de politici, programe și alte măsuri cuprinzătoare pentru
prevenirea și combaterea traficului cu persoane și protecția vict imelor;
derularea de cercetări, campanii de informare și campanii prin intermediul
74
mass -mediei, precum și inițiative sociale și economice ; adoptarea măsurilor
necesare în scopul remedier ii factorilor de vulnerabilizare a femeilor și
copiii lor în fața traficului ; consolidarea procedurii cooperării și a schimbului
de informații dintre agențiile de aplicare a legii, emigrare sau alte servicii
naționale competente . Un alt element esențial al Protocolului îl reprezintă și
întărirea controalelor la frontieră , prin adoptarea de măsuri legislative ori de
altă natură pentru prevenirea folosirii mijloacelo r de transport exploatate de
transportatorii comerciali pentru comiterea infracțiunilor incriminate.
3.1.2. Sistemul legislativ european
a) Recomandarea nr. 1065/1987 privind traficul de copii și alte forme
de exploatare a copilului , adoptată de Consiliu l Europei la data de 6
octombrie 1987 .
Această recomandare urmăre ște ca statele membre s ă garanteze
copiilor securitatea, sănătatea, integritatea fizică și să adopte de urgen ță
măsuri pentru a combate traficul interna țional de copii în scopul prostituției,
pornografiei, muncii for țate, adopției ilegale etc. În materie de adopție
interna țional ă s-a impus elaborarea unor coduri de conduită și a unor linii
directoare destinate persoanelor particulare și agențiilor responsabile de
deplasările minorilor neînso țiți în str ăinătate. S -a impus ca plasamentul să se
realizeze de către autorită țile sau instanțele competente și interzicerea
oricărui plasament care ar mplica câ știguri financiare.
Celelalte măsuri recomandate statelor membre sunt următoarele:
promovarea ca mpaniilor de informare publică privind traficul de copii,
vânzarea și exploatarea forței de munc ă a acestora; să introducă învă țarea
drepturilor omului în programele școlare la toate nivelurile; s ă adopte legi
stricte pentru combaterea pornografiei infanti le și să se armonizeze legisla ția
75
statelor în aceată materie; să condamne orice politică de concuren ță
comercială și industrial ă bazată pe exploatarea muncii copiilor; să adopte
dispozi ții pentru a asigura condiții decente de viaț ă și de munc ă copiilor car e
lucrează în conformitate cu art.7 al Cartei sociale europene52.
b) Recomandarea nr. R(91)11 privind exploatarea sexuală,
pornografia infantilă, prostitu ția, precum și traficul de copii și de tineri
adulți, adoptat ă de Consiliul Europei la data de 9 septe mbrie 1991 .
Recomandarea pleacă de la armonizarea legisla ției naționale de c ătre
statele membre, privind exploatare sexuală a copiilor și a tinerilor adulți.
Astfel se recomandă Guvernelor: includerea în programele școlare primare și
secundare a informa ției privind riscurile pe care copiii sau adolescen ții le pot
înfrunta în ceea ce prive ște exploatarea sexuală , abuzul sexual, traficul de
ființe umane și mijloace le acestora de apărare; încurajarea programelor de
instruire pentru cei care î și asum ă func ții de protec ție a copiilor în domeniul
educa ției, s ănătă ții, muncii sociale, justiției și poliției, pentru a le permite
identificarea cazurilor de exploatare sexuală și de a lua m ăsurile necesare;
con;tientizarea opiniei publice despre efectele devastatoare al e explatării
sexuale care transformă copiii și tinerii adulți în obiecte de consum;
descurajarea și prevenirea oric ărui abuz de imaginea și vocea unui copil în
context erotic.
În ceea ce prive ște reglement ările penale, măsurile cele mai
importante sunt rep rezentate de: asigurarea pe parcursul procedurilor
judecătore ști a caracterului confidențial al dosarelor; respectarea vieții
private a copiilor exploata ți, evitând, în special, divulgarea oric ărei
informa ții ce ar putea duce la identificarea lor; crearea unor condi ții speciale
52 Cartă adoptată în Strasbourg la data de 3 mai 1996 și a intrat în vigoare l a data de 1 iulie 1999.
România a semnat Car ta socială europeană la data de 15 mai 1997, fiind ratificată la data de 7 mai 1999,
prin Legea nr.74/1999.
76
de audiere , camere adecvate pentru audierea minorilor, prin care să
diminueze acele efecte traumatizante și nu în ultimul rând să le respecte
demnitatea; prevederea unor indemniza ții pentru copiii și tinerii adulți
abuza ți sexual; co nfiscarea câ știgurilor p rovenite din asfel de infrac țiuni.
De asemenea, sub aspect interna țional, se recomand ă: competen țe
extrateritoriale în vederea urmăririi și sancțion ării na ționalilor care au
savâr șit astfel de infracțiuni în afara teritoriului națio nal; să intensifice
schimbul de informa ții prin intermediul Interpolului; s ă stabilească legături
cu asocia țiile și organizațiile internaționale pentru crearea unui fișier
european al copiilor dispăru ți.
c) Rezolu ția nr. 1099/1996 privind exploatarea sexu ală a copiilor,
adoptată de Consiliul Europei la data de 25 septembrie 1996 .
Această rezolu ție a fost adoptat ă pe fondul indignării provocate de
abuzurile sexuale comise împotriva copiilor în Belgia și în alte câteva state
europene. Aceste evenimente au sc os în eviden ță, pe de o parte, existen ța și
dezvoltarea unor re țele organizate de pedofilie, iar pe de alt ă parte existen ța
unor lacune privind cooperarea juridică și polițieneasc ă în Europa.
Au fost recomandate statelor să incrimineze următoarele fapte:
deținerea de materiale pornografice, cum ar fi înregistr ările video,
documentele sau fotografiile care implică copii; producerea, transportul și
distribu ția unor astfel de materiale; înregistrarea și r ăspândirea de imagini
pornografice ale minorilor.
De ase menea, se solicită statelor membre să facă eforturi concrete
pentru: a pune capăt turismului sexual, prin adoptarea unor măsuri penale și
administrative împotriva agen țiilor și operatorilor de turism; s ă modifice
legisla ția, asfel încât infracțiunile de ab uz sexual asupra minorilor să fie
considerate grave, iar copiii care încă nu au împlinit vârsta de 15 ani să nu
își po ată da consim țământul pentru a între ține relații sexuale cu un adult;
77
stabilirea unor institu ții special abilitate care s ă aibă grijă de m inorii abuza ți
pe parcursul procedurilor judiciare în fa ța instanțelor de judecat ă; să sprijine
inițiativele care vizeaz ă îmbunătă țirea sistemului Europol.
d) Acțiunea comun ă (97/154/JAI) privind combaterea traficului de
persoane și exploatarea sexual ă a copiilor, adoptată de Consiliul Uniunii
Europene prin Tratatul de la Maastricht la data de 24 februarie 1997.
Acțiunea a fost adoptat ă în scopul de a îmbunătă ți cooperarea
judiciară între statele membre ale UE , în materia traficului de ființe umane
însă abrogată ulte rior, la 22 decembrie 2004 prin intermediul art.11 din
Decizia Consiliului UE privind prevenirea și combaterea exploatarii sexuale
a minorilor precum și a pornografiei infantile (2004/68/JAI). Acest
instrument normativ împăr țit în patru titluri a avut aplicabilitate în privin ța
traficului de persoane adulte și traficului de copii53.
În Titlul I erau prezentate în țelesurile traficului de persoane adulte,
traficului de copii și exploat ării victimelor. Prin trafic de copii se în țelege
orice act care facilitează intrarea sau ie șirea de pe teritoriul unui stat
membru, a unui copil, în scopul exploatării sau abuzării sale sexuale.
Cele mai importante mă suri în Titlul II au fost acelea privind
răspunderea persoanelor juridice care putea fi administrativă sau penală,
confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii, închiderea unit ăților
care fuseseră folosite sau destinate pentru comiterea de astfel de infrac țiuni,
protec ția martorilor care puteau s ă ofere informa ții, precum și asistența
adecvată pen tru victime și familiile acestora.
Cooperarea judiciară între statele membre era reglementată în cad rul
Titlului III, fiind necesară derularea comisiilor rogatorii cât mai rapid, iar
unde era cazul trebuia să se ia măsurile necesare pentru transmiterea dir ectă
a cererilor de asisten ță judiciară între autorită țile competente.
53 http://www.florinrazvanradu.com/2008/09/cooperarea -n-domeniul -justiiei -i.html
78
Titlul IV cuprindea prevederi referitoare la evaluarea de către
Consiliul UE a îndeplinirii de către statele membre a obliga țiilor care le
reveneau.
e) Decizia -cadru adoptată de Consil iul Uniunii Europene
(2002/629/JAI) privind combaterea traficulu i de persoane din 19 iulie 2002.
În cadrul acestui instrument normativ se prevede necesitatea ca statele
membre să incrimineze racolarea, transferul, transportul, cazare a, găzduirea
ulterioară a unei persoane, controlul exercitat asupra acesteia, atunci când se
face uz de constrângere, de for ță sau amenin țări, răpirea, în șelăciunea,
frauda sau atunci când există abuz ul de autoritate asupra unei persoane sau
situa ția de vulnerabilitate, când per soana nu are o altă alternativă reală sau să
se primească bani sau alte avantaje pentru ob ținerea consim țământul ui unei
persoane care are autoritate asupra alteia, în scopul exploatării sexuale, a
muncii sau a serviciilor prestate , ținerea în stare de scla vie sau practici
similare , în scopul exploatării prostitu ției sau a altor forme de exploatare
sexuală, inclusiv pentru pornografie. Când este vorba de trafic de persoane
minore , fapta se pedepse ște fără să fie nevoie de mijloace le men ționate mai
sus, iar p rin ,,copil “ se în țelege orice persoan ă cu vârstă mai mică de 18 ani.
f) Decizia -cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2004/68/JAI
privind combaterea exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile
din data de 22 decembrie 2003 .
Ca noutate, în Decizie sunt reprezentate acte referitoare la exploatarea
sexuală a copiilor care trebuie să fie pedepsite, dacă au fost comise deliberat
(art.2): a) constângerea unui copil să practice prostitu ția sau s ă participe la
orice fel de spectacol pornografic, chiar cu ob ținerea unor avantaj e materiale
din aceasta sau profitarea ori exploatarea în orice alt fel , a unui copil în acest
scop; b) recrutarea unui copil pentru ca acesta să practice prostitu ția sau s ă
79
participe la spectacole pornografice; c) practicar ea unor activită ți sexuale cu
un copil, recurgând la unul din următoarele mijloace: făcând uz de
constângere, de for ță sau de amenin țări; oferind bani sau alte forme de
remunera ție sau de plat ă pentru activită țile sexuale pe care le practic ă
copilul , abuzâ nd de pozi ția recunoscută de autoritate, de influen ță sau de
încredere asupra acestuia .
De asemenea, la art.3, se stabile ște s ă fie pedepsite când nu pot fi
justificate : producerea de pornografie infantilă ; distribuirea, difuzarea sau
transmiterea de porno grafie infantilă ; faptul de a oferi sau de a pune la
dispozi ție pornografie infantil ă; achizi ționarea sau deținerea de prnografie
infantilă.
Decizia -cadru nr. 2004/68/JAI a Consiliului UE a abrogat Ac țiunea
Comună nr. 97/154/JAI din data de 24 februarie 19 97 privind combaterea
traficului de persoane și exploatarea sexual ă a copiilor (art.11).
g) Conven ția Consiliului Europei din data de 3 mai 2005 privind lupta
împotriva traficului de fiin țe umane .
Conven ția cuprinde dispoziții referitoare la prevenirea tr aficului de
persoane, cooperarea în combaterea acestui fenomen, mai multe mă suri de
prote jare și promovare a drepturilor fundam entale ale victimelor , cu
garantarea egalită ții de șanse între femei și bărbați, realizarea unui întreg
mecanism de protec ție și asisten ță a victimelor traficate și martorilor,
asigurarea de anchete și urm ăriri eficiente, precum și mecanismul de
monitorizare, rela ția cu alte instrumente internaționale.
Potrivit conven ției, prin trafic de ființe umane se înțelege recrutarea ,
transpor tul, transferul, cazarea , găzduirea sau primirea persoanelor, prin
amenin țare, prin utilizarea for ței sau a altor forme de constrângere, prin
răpire, fraudă, în șelăciune, abuz de autoritate ori de o altă situa ție de
vulnerabilitate sau prin oferirea ori acceptarea de plă ți sau de avantaje în
80
vederea ob ținerii consim țământului unei persoane ce are autoritate asupra
altei persoane, în scopul exploatării (art.4).
Conven ția incrimineaz ă și infracțiuni conexe infrac țiunii de trafic de
persoane, precum : confec ționarea în fals de document e de călătorie sau
documente de identitate ; procurarea sau distribuirea unor astfel de
documente; sustragerea, d eteriorarea ori distrugerea document elor de
călătorie sau de identitate.
Următoarele împrejurări trebuie să fie cons acrate drept circumstan țe
agravante în cazul săvâr șirii infracțiunii de trafic de persoane: fapta de a
pune în pericol via ța victimelor prin neglijen ță sau în mod deliberat; fapta a
fost comisă asupra unui minor ; fapta a fost comisă de un func ționar publi c în
exerci tarea atribu țiilor de serviciu; fapta a fost comisă în cadrul unor grupări
infrac ționale de crimă organizată.
h) Conven ția Consiliului Europei din data de 11 iulie 2007 pentru
protec ția copiilor împotriva exploat ării sexuale și a abuzurilor sex uale.
Adopta rea acestei conven ții a fost motivat ă de împrejurarea că , în
ultima perioadă, exploatarea sexuală și abuzurile sexuale asupra minorilor au
luat dimensiuni îngrijorătoare, determinate îndeosebi de utilizarea tot mai
extinsă, atât de minori, cât și de infractori, a tehnologiei informației și
comunica țiilor, impunându -se o dezvoltare a cooperării interna ționale pentru
combaterea acestui fenomen.
Astfel, statele păr ți vor trebui s ă incrimineze mai multe fapte
clasificate după cum urmează :
La art.18, reprezint ă abuzuri sexuale fapte le comise cu inten ție,
respectiv : a) activit ățile sexuale cu un minor care nu a împlinit vârsta legală
pentru a-și începe viața sexual ă; b) activit ățile sexuale cu un minor prin
constrângere, prin forță sau amenin țare, când abuzează fa ță de copil prin
poziți recunoscută ca fiind de încredere, de autoritate sau de influen ță, chiar
81
și în cadrul familiei; când există o situa ție de vulnerabilitate asupra
minorului , datorită unei situa ții de dependenț ă sau unui handicap fizic sau
psihic .
La art.21, au fost incriminate fapte le legate de participarea unui minor
la spectacole pornografice, dacă faptele sunt comise cu inten ție: a) racolarea
unui minor în scopul participării la spectacole pornografice sau favorizarea
participării la as emenea spectacole ; b) constrângerea unui minor să participe
la astfel de spectacole sau obținerea unor avantaje din această activitate ori
exploatarea sub altă formă a unui copil în aceste scopuri ; c) fapta de a asista,
avînd cuno ștință de cauză, la specta cole pornografice în care sunt implica ți
minori .
La art.22, coruperea copiilor constă în fapta săvâr șită cu inten ție de a
determina un minor care nu a împlinit vârsta legală pentru a -și începe viața
sexuală, să participe la comiterea unor abuzuri sexuale sau la desfă șurarea
unor activită ți cu scopuri sexuale, chiar dac ă nu a fost obligat să asiste la
acestea;
La art.28 au fost stabilite circumstan țele agravante, dac ă fapta : a) a
adus victimei o atingere grav ă sănătă ții fizice sau psihice ; b) a fost preced ată
ori înso țită de acte de gravă violen ță sau acte de cruzime ; c) a fost comisă
asupra unui minor aflat în stare de vulnerabilitate fa ță de traficant ; d) a fost
comisă de către un membru al familiei, de către o persoană cu care locuia
minorul sau de către o persoană care a abuzat de autoritatea sa ; e) a fost
comisă de către mai multe persoane împreună ; f) a fost comis ă de către o
grupare infrac țional ă organizat ă; g) a fost comisă de către un traficant ce a
mai fost condamnat pentru acela și tip de infrac țiuni.
Totodată, în cadrul conven ției, s -a stabilit că reprezintă infrac țiune
acostarea minorilor în scopuri sexuale de către adul ți când propunerea este
facută cu inten ție, mai ales prin intermediul rețelelor tehnologice de
82
informare și comunicare, folosite cu scopul de a întâlni copii care nu au
împlinit vârsta legală pentru a -și începe viața sexual ă.
De asemenea a fost explicată sintagma ,,prostitu ție infantil ă” care
desemnează folosirea un minor pentru activită ți sexuale atunci când se oferă
avantaje, se p romit sume de bani sau orice formă de răsplată, indiferent dacă
se oferă copilului sau altei persoane și sintagma ,,pornografie infantil ă” care
reprezintă orice material ce înfățișeaz ă, într-o manieră vizuală, un copil care
desfă șoară explicit un comportam ent sexual real ori simulat, sau orice
postare cu scopuri sexuale a organelor genitale ale unui copil .
Alături de dispozi țiile referitoare la drept penal material, convenția
mai cuprinde măsuri de prevenire a abuzurilor sexuale a minorilor, autorită ți
specializate și organe coordonatoare, obligativitatea asistenței și protecției
pentru victimele minori, stocarea datelor cu privire la fenomenul traficului
de minori, cooperarea interna țional ă, mecanismul de monitorizare al
vctimelor.
i) Directiva nr. 2011/36 /UE a Parlamentului European și a
Consiliului Uniunii Europene din data de 5 aprilie 2011 privind prevenirea
și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor, ce înlocuie ște
Decizia -cadru nr. 2002/629/JAI a Consiliului U.E.
Statele membre UE au obliga ția să ia toate măsurile necesare pentru
transpunerea acestei directive, prin ad optarea legilor, regulamentelor sau
dispozi țiilor administrative necesare fiec ărei autorită ți statale în parte.
Spre deosebire de celelalte cadre le gislative, Directiv a 2011/36/UE
reprezintă nu numai cel mai recent, cât mai ales cel mai modern instrument
normativ adoptat în lupta împotriva traficului de fiin țe umane, directiv ă
transpusă în legisla ția din România, motiv pentru care o s ă fie tratată
detaliat.
83
Pentru prim a dată a fost utilizată o nouă terminologie, și anume ,, a
victimizării secundare ”, generată de parcursul procesului penal. Potrivit
acestei directive, în limitele legale, ar trebui prevenită victimizarea
secundară prin evitarea interogatoriilor și audieril or repetate, de multe ori
inutile pe parcursul cercetării, al urmăririi penale și al judecății. Directiva
propune evitarea depunerii mărturiei în ședință de judecată publică și
adresarea unor întrebări inutile privind viața privată. De asemenea, notifică
utilizarea de mijloace tehnologice adecvate de comunica ții în timpul
audierilor și al confruntărilor din sala de judecată pentru evitarea contactului
vizual între victimă și acuza ți54.
Această directivă instituie, totodată, normele minime cu privire la
definirea infracțiunilor în materie de trafic de persoane. Astfel, sunt
incriminate recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de
persoane, chiar și schimbul sau transferul de control ce este exercitat asupra
victimelor, în scopul exploatări i.
Prin exploatare se în țelege: exploatarea prostitu ției sau alte forme de
exploatare sexuală, exploatare prin muncă sau serviciul forțat (cum ar fi
cerșitul, exploatarea activităților infracționale cum ar fi furturi stradale,
sclavia sau practicile simila re sclaviei, aservirea, prelevarea de țesuturi și
organe). Exploatarea există atunci când este exercitată o constrângere asupra
persoanei în cauză prin amenințare sau uz de forță, prin răpire, fraudă,
înșelăciune, indiferent dacă victima și -a dat consimțăm ântul sau nu.
Atunci când este identificată o victimă minor, respectiv o persoană
care nu a împlinit vârsta de 18 ani, fapta se încadrează automat în categoria
traficului de persoane , indiferent de consim țământul victimei și chiar dac ă
nu a existat vreunul din mijloacele de constrângere enumerate anterior .
Au fost incriminate și instigarea, participarea, complicitatea, tentativa
la traficul de persoane.
54 http://www.preveniret rafic.ro/ro/legislatie/directiva -201136ue -a-parlamentului -european/
84
Directiva a stabilit o pedeapsa maximă pentru infracțiunea de trafic de
persoane, la cel puțin cinci an i de închisoare și la cel puțin zece ani, atunci
când este săvâr șită cu circumstanțe agravante, respectiv:
– fapta a fost săvârșită asupra unei victime minore sau deosebit de
vulnerabilă;
– fapta a fost săvârșită în cadrul unei organiza ții criminale;
– fapta a pus în pericol viața victimei, în mod intenționat sau dintr -o
neglijență gravă;
– fapta a fost săvârșită prin acte grave de violență sau a provocat
vătămări deosebit de grave victimei.
A fost angajată răspunderea persoanelor juridice poate, în cazul în
care infracțiunea este comisă în beneficiul lor de către o persoană care are
funcție de conducere. Aceea și răspundere este valabilă în lipsa supravegherii
sau a controlului ce a permis unei alte persoane aflate sub autoritatea sa să
comită o astfel de infrac țiune. R ăspunderea include și amenzi penale sau
sancțiuni de alt ă natură, cum ar fi plasarea sub supraveghere judiciară sau
lichidarea judiciară.
Autorită țile statelor membre pot decide s ă nu urmărească penal și să
nu sancționeze acele victime ale traficului de persoane care au fost obligate
să se implice în săvâr șirea activit ăților infracționale ale trafican ților.
Cu privire la urmărirea penală a trafican ților, directiva a prev ăzut în
mod special posibilitatea statelor membre să -și urm ărească penal
resortisanții pentru infracțiunile săvârșite în alt state membru ale UE și să
recurgă la orice metodă tehnică de anchetare cum ar fi interceptarea
convorbirilor telefonice, caracteristice pentru lupta împotriva grupărilor de
crimă organizată.
Prin aceea și directivă, țările membre ale UE se obligă să acorde
asistență, sprijin și protec ție victimelor înainte, pe parcursul cercetărilor
penale și după încheierea procedurilor penale, pentru a -și putea exercita
85
acele drepturi conferite de statutul de victimă. Spr ijinul poate consta în
asigurarea cazării, îngrijirilor medicale, asistenței psihologice, serviciilor de
traducere și interpretariat unde este necesar. În cazul minorilor, victime
vulnerabile , vor beneficia de măsuri suplimentare, cum ar fi asistența fizic ă
și psihosocială, accesul la sistemul de învățământ și, în func ție de caz,
desemnarea unui reprezentant sau tutore. Pe tot parcursul anchetei, victimele
primesc asistență și reprezentare juridică gratuită, iar unde se impune un
program de protecție a mart orilor. Victimele nu vor trebui să sufere niciun
traumatism suplimentar cum ar fi contactul direct al acestora cu acuza ții.
Victimele minore vor beneficia de măsuri specifice, în special în ceea ce
privește condițiile în care va avea loc interogarea, respe ctiv incinte speciale
pentru copii. Vor fi audia ți de specialiști formați în acest sens, f ără întârziere
și în camere adaptate în acest scop. De asemenea vor avea acces la sistemele
de despăgubire a victimelor infracționalității săvârșite prin violență, cu
inten ție.
În scopul prevenirii traficului de persoane, direc tiva solicită statelor
membre UE : să descurajeze cererea, prin dezvoltarea educație i și formarea
profesională în zonele cu risc de victimizare; să ini țieze campanii de
informare și sensibilizare a popula ției; s ă formeze funcționarii publici care
pot intra în contact direct cu victimele traficului de fiin țe umane; s ă adopte
măsurile legislative necesare pentru pedepsirea penală a celor care utilizează
serviciile, sexuale sau de altă natură, oferite de o victimă a traficului.
Pentru a garanta o abordare coerentă a procesului de combatere și
tendin țele acestui f lagel la nivelul UE , directiva a instituit un coordonator
european de luptă împotriva traficului de persoane.
În ce prive ște cooperarea Româ niei cu alte țări în lupta împo triva
traficului de minori , trebuie să ținem cont de un alt instrument de cooperare
europeană și anume, Planul de acțiune pentru sporirea protecției minorilor
86
neînso țiți care intr ă în statele UE. Acest plan a intrat în vigoar e în anul 2010
și include standarde generale privind reprezentarea juridică și tutela . Rolul
său este de a crea o abordare europeană comună pentru asigura rea de către
autorită țile competente că vor lua cât mai rapid posibil o decizie privind
viitorul fiec ărui minor identificat, de preferin ță ar fi în termen de maxim șase
luni. De urgen ță, statele membre vor trebui să regăsească familiile minorilor
neînso țiți și s ă monitorizeze foarte atent reintegrarea copiilor în societatea
lor de origine, putând găsii soluții alternative, inclusiv acordarea statutului
de protec ție internațional ă sau reinstalarea în statele U.E., toate în interesul
superior al copilului55.
3.1.3. Legislația internă în domeniul prevenirii și
combaterii traficului de minori
A) Cadrul genera l privind protecția copilului
România garantează apărarea drepturilor copilului prin Constitu ția
României care, la capitolul Drepturile și libert ățile fundamental e, art. 49
stipulează: ,,Copiii și tinerii se bucur ă de un regim special de protec ție si de
asisten ță în realizarea drepturilor lor” și ,,Exploatarea minorilor, folosirea
lor în activită ți care le -ar dăuna sănătă ții, moralitații sau care le -ar pune în
primejdie via ța ori dezvoltarea normală sunt interzise“.
Odată cu adoptarea Legii nr. 18/1990 , a fost ratificată Convenția cu
privire la drepturile copilului, asigurându -se astfel implementarea în dreptul
intern a principalului instrument juridic de asistență și protecție a copilului la
nivel internațional .
La nivel de reglementare, domeniul protecției drepturilor copilului a
constituit un subiect aflat în atenția autorităților române, în special după anul
55 Vezi http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security
87
2000, adoptându -se acte normative specifice de consolidare a protecție i
juridice și a punerii în aplicare a unui cadru unitar de ac țiune.
Punerea în practică a unei noi strategii centrată pe copil și familie ,
precum și crearea serviciilor locale destinate menținerii stabilității familiei și
prevenirii separării copilului de părinți au fost realizate odată cu adoptarea
Legii nr. 272/2004 privind protecț ia și promovarea drepturilor
copilulu i56. Acest act normativ a fost armonizat la momentul adoptării sale
dar și ulterior, cu cele mai semnificative reglementări internaționale și
europene în domeniul protecției drepturilor copiilor . În cuprinsul textului de
lege sunt reglementate în detaliu aspecte privitoare la drepturil e copilului ,
protecția unor categorii specifice de copii ( copilul lipsit, temporar sau
definitiv, de ocrotirea părinților săi ; copilul care a săvârșit o faptă penală și
nu răspunde penal etc.), instituțiile și serviciile cu atribuții în protecția
copilului, finanțarea sistemului de protecție a copilului, regulile speciale de
procedură, răspunderea și sancțiunile. Odată cu adoptarea Legii nr. 257/2013
au fost aduse modificări și completări Leg ii nr. 272/2004, având drept scop
perfecționarea cadrului juridic în domeniul protecției drepturilor copilului,
printre altele și în ceea ce privește protecți a copilului împotriva a buzului,
neglijării, exploatării și a oricărei forme de violență .
B) Strat egia națională împotriva traficului de persoane
În ultimii ani, în mod similar altor state membre ale UE, și țara noastră
a identificat necesitatea unei abordări integrate și multidisciplinare a
problematicii traficului de persoane, aspect ce a condus la a doptarea unei
strategii sectoriale în materie. Documentul asigură reunirea politicilor și
strategiilor din segmentul prevenirii și combaterii fenomenului, precum și
protecția, sprijinul și asistența acordată victimelor . Acestuia i se adaugă și
56 Rolul și responsabilitățile polițiștilor în protecția și promovarea drepturilor copilului , Autoritatea
Națională pe ntru Protecția Drepturilor Copilului, Editura Trei, București, 2006, p. 8.
88
celelalte ac te juridice cu incidență în domeniul traficului de minori,
repatrierii copiilor români neînsoțiți și protecția specială a acestora,
prevenirea și combaterea exploatării copiilor prin muncă , interzicerea
muncilor periculoase pentru copii , intervenția multid isciplinară și
interinstituțională privind copiii exploatați și aflați în situații de risc de
exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane etc.
Pentru întâia dată, în anul 2001, a fost adoptat Planul național de
acțiune privind combater ea traficului de persoane. Ulterior, începând cu anul
2006, au fost adoptate în mod succesiv, două documente programatice de
nivel național, respectiv Strategi a națională împotriva traficului de
persoane , document derulat pentru o perioadă de 4 ani. Princi palul scop al
strategiei este de a se asigura planificarea și organizarea integrată a
activităților de prevenire și combatere a traficului, precum și în domeniul
asistenței victimelor.
Inițial, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1654/200657, care a
constituit cadrul legal al primei strategii naționale antitrafic. Alături de
Planul național de acțiune pentru implementarea sa, această strategie a fost
aliniată la normele europene în materie, focusându -se pe analiza
particularităților fenomenului în conte xt internațional, european și național,
cauzalitatea , precum și cadrul instituțional, înregistrarea datelor și studiul
fenomenului, prevenirea și nivelul de conștientizare a acestui fenomen,
sistemul de condamnare a traficanților, resursele financiare ale sistemului
anti-trafic, viziunea, scopul și principiile directoare ale acesteia58.
Ulterior, la inițiativa ANITP s -a elaborat o nouă Strategie antitrafic
pentru perioada 2012 -2016, aprobată prin Hotărârea Guvernului
nr.1142/2012. Analiza prevederilor Direct ivei nr. 36/2011 a Parlamentului
European și a Consiliului privind prevenirea și combaterea traficului de
57 Hotărârea Guvernului nr.1654/2006, publicată în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr.967 d in
4 decembrie 2006.
58 http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/rapoarte/raport_anual_200 6.pdf
89
persoane și protejarea victimelor acestuia a fost un element important în
eforturile de dezvoltare a Strategiei n aționale împotriva traficului de
persoane pentru perioada 2012 -2016 .
Documentul strategic are drept principal scop reducerea impactului și
a dimensiunilor traficului de persoane la nivel național prin prioritizarea și
eficientizarea activităților în lupta împotriva acestuia. Din punct de vede re
structural, strategia este alcătuită din 5 articole și 2 anexe, în cuprinsul
acestor anexe fiind detaliate atât strategia, cât și Planul național de acțiune
pentru implementarea sa. Strategia descrie în partea introductivă dinamica și
evoluția fenomenul ui, precum și o analiză criminologică pe baza diagnozei
traficului la nivel național, continuând cu descrierea obiective lor generale și
specifice, a direcțiilor de acțiune, principiilor și rezultatelor așteptate.
C) Incriminarea juridică a infracțiunilor din spectrul traficului de
minori
Autoritățile din țara noastră au înțeles caracterul imperios necesar al
armonizării cadrului legislativ, procedural și acțional cu normele
internaționale în materie, fapt ce a condus la votarea „Declarați ei politic e în
12 puncte” privind strategia de combatere a traficului de ființe umane și a
integrat aceste prevederi, precum și acquis -ul comunitar în domeniul
traficului de ființe umane, în legislația națională59.
Primele acte normative care au reglementat în mod explicit traficul de
persoane au fost adoptate în anul 2001. Până la apariția incriminărilor
specifice în domeniul traficului de persoane, activitățile infracționale legate
de exploatarea și traficarea persoanelor erau în mod lacunar incriminate în
Codul Penal, sfe ra acestor acțiuni ilicite fiind mult restrânsă, sancționându –
se doar lipsirea de libertate în mod ilegal, sclavia, supunerea la muncă
59 Alexandru, Monica, Copiii vorbesc despre: riscurile de a fi traficat și mecanisme de protecție în sud –
estul Europei: raport România , Organizația Salvați copiii, Editura Speed Promotion, București, 2007, p.
12.
90
forțată și obligatorie și proxenetismul. Pedepsele pentru astfel de infracțiuni
erau mai grave dacă partea vătămată era c opil sau dacă fapta era comisă în
asociere cu una sau mai multe persoane60.
Anul 2001 a însemnat adoptarea primei legi speciale antitrafic la nivel
național, având ca principal scop atât incriminarea formelor de manifestare a
infracțiunilor din spectrul traficului de persoane, dar și identificarea
factorilor cauzali , precum și conștientizarea opiniei publice asupra
pericolelor traficului de persoane. Legea specială nr. 678/2001 a adus drept
principale noutăți la nivel de reglementare, atât aspecte de drept substanțial,
dar și procedural, prin prevederea unor resurse procedurale moderne precum
utilizarea tehnicilor speciale de investigație, introducerea unor cauze de
impunitate și de reducere a pedepsei, reglementări privind protecția și
asistența specială a v ictimelor traficului, dispoziții privind consolidarea
cooperării internaționale în domeniu. Potrivit Conven ției Consiliului Europei
din data de 3 mai 2005 privind lupta împotriva traficului de fiin țe umane,
prin trafic de fiin țe umane se înțelege recrutare a, transportul, transferul,
cazarea , găzduirea sau primirea persoanelor, prin amenin țare, prin utilizarea
forței sau a altor forme de constrângere, prin r ăpire, fraudă, în șelăciune, abuz
de autoritate ori de o altă situa ție de vulnerabilitate sau prin of erirea ori
acceptarea de plă ți sau de avantaje în vederea ob ținerii consim țământului
unei persoane ce are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării
(art.4). Din defini ția dat ă traficului de persoane se poate observa asemănarea
izbitoare cu ce a utilizată de legiuitorul român în Legea nr. 678/2001.
Recrutarea, transportul, transferul , cazarea sau primirea unei persoane care
nu a împlinit vârsta de 18 ani, în scopul exploatării, fără a se folosi de
60 Dascălu, Ioan, Țupulan, Marin -Claudi u, Ștefan, Cristian -Eduard, Angheluș, Adrian, op.cit. , p.39. A se
vedea și Alexandrescu, Gabriela, Păunescu, Georgeta (coordonatori) și colectiv, Ghid de bune practici
pentru asistarea copiilor victime ale traficului în scopul exploatării sexuale, Organiza ția Salvați Copiii,
Editura Speed Promotion, București, 2004, p. 47.
91
niciunul din mijloacele enumerate mai sus, se co nsideră trafic de fiin țe
umane , text modificat prin noul Cod Penal intrat în vigoare în anul 2014 .
România a adoptat recent o serie de măsuri menite să restructureze și
să actualizeze cadru l legal, în scopul armonizării cu legisl ația europeană
relevantă .
Noul Cod Penal , intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, a
constituit un moment important în evolu ția legislativ ă a României ca țară
membră a UE. Elaborarea și adoptarea acestuia a reprezentat nu doar o
manifestare a voin ței politice, ci și un corolar al evolu ției economico -sociale,
doctrinare și jurisprudențiale. Prin adoptarea Noului Cod Penal, s -a urmărit
crearea unui cadru legislativ coerent, evitarea suprapunerilor de norme
penale, simplificarea reglementărilor pentru a facilita aplicarea lor unit ară și
cu celeritate, transpunerea în cadrul legislativ penal na țional a
reglementărilor adoptate la nivelul UE, precum și armonizarea dreptului
penal român cu sistemele celorlalte state membre.
În Noul Cod Penal, infrac țiunile în materia traficului de per soane le
regăsim în Capitolul al VII -lea, intitulat ,,Traficul și exploatarea persoanelor
vulnerabile”, în cadrul Titlului I ,,Infrac țiuni contra persoanei” fiind aduse
în acest capitol incriminările cupri nse în Legea nr. 678/2001 privind
prevenirea și com baterea traficului de persoane61. Solu ția aleas ă de legiuitor
este pur tehnică, asigurându -se o mai bună sistematizare, unificare și
coordonare a normelor incriminatoare, realizându -se un con ținut și o form ă
juridică de ansamblu adecvate. Astfel, s -au respe ctat în acest mod
dispozi țiile legale62 potrivit cărora ,,se supune procesului de concentrare în
reglementări unice reglementările din aceea și materie dispersate în
legisla ția în vigoare”.
61 Noul Cod Penal a incriminat în cuprinsul capitolului VII infracțiunile privind traficul și exploata rea
persoanelor vulnerabile, cuprinzând sclavia, traficul de persoane, traficul de min ori, supunerea la muncă
forțată sau obligatorie, proxenetismul și exploatarea cerșetoriei.
62 La art.15, alin. (3) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative.
92
În reglementarea anterioară intrării în vigoare a Noului Cod Penal,
traficul de minori e ra incriminat în cuprinsul art. 13 din Legea nr.678/2001
privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, în cadrul a patru
alineate, o variantă tip și trei agravante.
Particularitatea incriminării traficul ui de minori (în cupri nsul art. 211
Cod Penal) în raport cu traficul de persoane incriminat în legislația penală
internă, constă în incriminarea acțiunilor infracționale alternative în vederea
atingerii unui anumit scop (al exploatării), nefiind prevăzută nicio modalitate
concre tă de realizare a acțiunii materiale, așa cum este incriminat traficul de
persoane. Din acest punct de vedere, legiuitorul nu a considerat necesară
prevederea unor mijloace concrete pentru realizarea scopului infracțional,
consumarea infracțiunii presupunâ nd comiterea uneia dintre acțiunile
materiale (recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea
unui minor) în vederea exploatării sale. În comparație cu incriminarea
anterioară a traficului de minori din cuprinsul art. 13 al Legii nr.678/ 2001,
formele de realizare a elementului material al infracțiunii nu diferă decât sub
aspectul înlocuirii găzduirii minorului cu adăpostirea acestuia, această
modificare fiind în acord cu reglementările Convenției ONU împotriva
criminalității transnațional e organizate din 15 noiembrie 2000.
Alin. (2) al art. 211 Cod Penal conține o agravantă a infracțiunii tip,
latura obiectivă a infracțiunii de trafic de minori în această variantă
presupunând comiterea faptei prin intermediul mijloacelor tip incriminate ca
mod de comitere a traficului de persoane. De asemenea, agravanta există și
în ipoteza comiterii traficului de minori de către un funcționar public în
exercițiul atribuțiilor de serviciu , aceast ă nouă incriminare asigurând
implementarea art. 24 din Convenț ia Consiliului Europei privind lupta
împotriva traficului de ființe umane .
93
Alin. (3) al art. 211 Cod Penal include o reglementare de excludere
din categoria cauzelor justificative a consimțământului persoanei victimă a
traficului de minori.
O diferen ță ses izată între maniera de reglementare a celor două
infrac țiuni în Noul Cod Penal, în compara ție cu Legea 678/2001 este
folosirea termenului de ,,constrângere”, fără a mai men ționa în mod
exemplificativ ,,amenin țarea” și ,,violența” ca forme ale constrângerii sau
,,frauda” și ,,înșel ăciunea” ca și condiție atașat ă elementului material, astfel
cum a formulat legiuitorul în con ținutul legii speciale.
În analiza infrac țiunii de trafic de minori , elementele esențiale sunt
reprezentate și de forma de exploatare și scopul comiterii sale . În referire la
aceste aspecte, menționăm faptul că în astfel de cazuri, e ste posibil ca
familia persoanei vătămate să aibă o implicare în traficarea victimei , părin ții
și tutorii persoanei v ătămate putând fi trași la răspundere penal ă.
Noua reglementare penală a dezincriminat fapta de cerșetorie,
asigurând însă incriminarea distinct ă a două noi infrac țiuni al c ăror subiect
pasiv al infrac țiunii este minor ul, respectiv exploatarea cer șetoriei (art.214)
și folosirea unui minor în scop d e cerșetorie (art.215). Aceste fapte penale
sunt distincte de infrac țiunea de trafic de persoane incriminată de art.210 sau
de tra fic de minori prevăzute de art. 211 din noul Cod penal .
În ceea ce privește exploatarea sexuală a persoanelor și incriminarea
acestor conduite, menționăm că noul Cod penal nu mai cuprinde
incriminarea prostituției, incriminându -se însă faptele de exploatare a
acesteia (proxenetism, trafic de persoane, folosirea serviciilor unei persoane
exploatate), asigurându -se astfel siguranța sancționării faptelor de exploatare
a persoanelor prin intermediul serviciilor sexuale, victimele traficului
neputând fi în nicio ipoteză asimilate subiectului activ al prostituției63.
63 http://www.anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/ Rap%20anual%202012%20final.pdf
94
Abordarea integrată în lupta antitrafic presupune nu doar reducerea
ofertei traficanților, dar și a cererii unor servicii de exploatare sexuală, prin
muncă etc. În acest context, a fost incriminată infracțiunea de folosire a
serviciilor unei persoane exploatate, oferindu -se astfel cadrul sancționatoriu
faptei persoanelor care acceptă să folosească munca forțată impusă
victime lor ori care beneficiază de serviciile persoanei forțate a practica
prostituția, cunoscându -se faptul că aceste persoane sunt vi ctime ale
traficului .
Așa cum reiese din Raportul de țar ă al Ambasadei Statel or Unite la
Bucure ști64, “autoritățile au f ăcut eforturi serioase de aplicare a legislației
referitoare la traficul de persoane, însă au obținut sentințe reduse ori cu
suspendare care nu au descurajat traficanții de persoane și nu au garantat
siguranța vict imelor după eliberarea acestora. România interzice orice
formă de trafic de ființe umane prin Articolul 210, care prevede pedepse cu
închisoarea între 3 și 10 ani. Aceste pedepse sunt suficient de severe și
proporționale cu pedepsele prevăzute pentru alte infracțiuni grave, cum este
violul. Autoritățile române au anchetat 875 cazuri de trafic de ființe umane
în 2014, număr în cre ștere fa ță de cele 714 cazuri anchetate în 2013. În
2014, autoritățile au pus sub acuzare 534 de persoane, în comparație cu 552
de persoane în 2013. Instanțele din România au condamnat 269 traficanți în
2014, număr în ușoară creștere față de 2013 (252). Guvernul nu dispune de
statistici specializate privind traficul de persoane în scopul exploatării
sexuale și traficul de persoane în scopul de muncii forțate. Autoritățile nu au
prezentat statistici separate referitoare la măsurile de aplicare a legii, date
64 (TIP) Report este un instrument diplomatic principal al guvernului SUA de a angaja guvernele străin e
în lupta împotriva traficul de fiin țe umane. De asemenea, reflectă angajamentul Guvernului SUA ca lider
global pe această temă în promovarea drepturilor omului. Guvernul SUA foloseste TIP Raportul de a
angaja guvernele străine în reformele anti -trafic în identificare resurselor cu privire la programele de
prevenire, protec ție și urm ărire penală. La nivel mondial, raportul est e utilizat de organiza ții
interna ționale, guverne str ăine și organizații neguvernamentale, ca un instrument de examinare în cazul
în care sunt necesare resurse. Eliberarea victimelor, prevenirea traficului, și aducerea în fața justiției a
trafican ților su nt scopurile finale ale raportului și ale politicii guvernului SUA. În Romania Ambasada
SUA la Bucure ști a întocmit înc ă din anul 2011 Rapoarte cu privire la tr aficul de persoane.
95
care să demonstreze acțiuni întreprinse împotriva traficului de persoane în
scopul exploatării sexuale și în scopul muncii forțat e. 67% dintre traficanții
condamnați au primit pedepse cu închisoarea, cuprinse între un an și 15 ani,
procent în creștere față de 2013, când 59% dintre traficanții condamnați au
primit pedepse cu închisoarea. Cu toate acestea, în 2014, instanțele au
dispus suspendarea executării pedepsei cu închisoarea în 73 de cazuri,
dispunând în schimb amendarea a 15 traficanți. Guvernul a organizat
programe de pregătire pe tema legislației în domeniul traficului de persoane
pentru 200 de viitori judecători și procurori, și programe de pregătire
specializată pentru peste 3.000 de profesioniști, inclusiv profesori, asistenți
sociali, reprezentanți ai autorităților locale, preoți, polițiști, vameși și cadre
militare. Cu toate acestea, polițiștii și judecătorii din provincie nu au avut
pregătire specializată sau sensibilitate față de problemele traficului de
persoane. Între 2012 și 2014, autoritățile române au desfășurat împreună cu
Marea Britanie o amplă operațiune de aplicare a legii, care s -a soldat în
2014 cu pedepse cu î nchisoarea pentru mai mulți traficanți. Trei oficiali
guvernamentali au fost condamnați pentru trafic în scopul muncii forțate în
2014”.
D) Reglementări în domeniul asistenței și protecției victimelor
traficului
Încă din urmă cu aproximativ 15 ani, autori tățile române au adoptat o
legislație cuprinzătoare dar disipată în diferite acte normative, pe
componenta asistenței și protecției victimelor traficului. Astfel, reglementări
în acest domeniu se regăsesc în Legea nr. 678/2001 pentru prevenirea și
combater ea traficului de persoane , Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri
pentru asigurarea protec ției victimelor infracțiunilor , Ordin ul nr. 335/2008
pentru aprobarea Mecanismului na țional de identificare și referire victimelor
traficului de persoane .
96
Tipuri le de servicii de asistență și protecție prevăzute de lege ce pot fi
oferite victimelor traficului sunt cele prevăzute în tabelul de mai jos.
Servicii de asistență și protecție
Servicii prevăzute de
Legea nr. 678/2001 Protecția și asistența specială,
fizică, juridică și social ă.
Includerea in Programul de
protec ție a martorilor .
Cazarea, la cerere, temporar, în
centre de asistență și protecție a
victimelor sau în locuințe protejate
pentru victimele traficului de
persoane .
Servicii de consiliere și mediere a
muncii, în vederea identificării unui
loc de muncă .
Cazarea străinilor victime ale
traficului de persoane în centrele
special amenajate .
Servicii prevăzute de
Legea nr. 211/2004 Consiliere psihologică gratuit ă în
cazul victimelor care nu au împlinit
varsta de 18 ani, pe o perioadă de
cel mult 6 luni .
La nivel național, componenta asistenței și protecției victimelor
traficului a fost reglementată prin intermediul unui act normativ cuprinzător,
respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1238/2007 , care stipule ază un cadru larg
privind standardele naționale specifice pentru serviciile specializate de
asistență și protecție a victimelor traficului de persoane . Din punct de vedere
97
structural, documentul normativ prevede atât principiile, cât și etapele
necesare a fi respectate în cadrul activității de asistență și protecție.
Categoria servici ilor de asistență și protecție intră în spectrul de competențe
al centrelor de stat privind asistența și protecția victimelor traficului, precum
și de către centrele sau adăpos turile ONG -urilor, în centre de zi, precum și la
domiciliul victimelor65.
În practică, s -a conturat o utilizare destul de scăzută a acestor servicii
de către victimele traficului, datorită unor cauze birocratice și individuale,
ceea ce conduce deseori la un proces de excluziune socială . În aceeași ordine
de idei, au mai fost identificate drept obstacole în calea implementării
eficiente a legislației privind servicii le de asisten ță și protecție , și
următoarele aspecte: insuficiența resurselor financiare dar ș i a personalului
specializat în acest domeniu, cooperarea greoaie inter -agenții, dar și lipsa de
informare a victimelor.
Mecanismul național de identificare și referire a victimelor traficului
de persoane stabilește la nivel de reglementare procedurile sp ecifice de
referire a victimelor în raport cu locul și modalitatea de identificare a
victimei, precum și instituțiile și organizațiile care identifică victima. În
acest context, minorii victime ale traficului sunt beneficiarii măsurilor
specifice de protec ție, având la bază reglementările -cadru în domeniul
protecției și promovării drepturilor copilului.
Principalii pași din momentul identificării victimelor minore și până la
acordarea serviciilor de asistență și protecție, sunt descriși mai jos:
înștiința rea reprezentantul ui DGASPC sau cel ui al furnizorului de
servicii specializate pentru copii abuza ți, neglijați sau traficați, cu
scopul luării măsurilor speciale de protec ție necesare ,
65 http://www.cdep.ro/interpel/2014/r1344B.pdf
98
evaluarea nevoilor de asisten ță ale victimei, copil, și menținerea
contac tului cu aceasta ,
referirea cazului către un centru specializat pentru asisten ța copiilor,
victime ale abuzului, neglijării și a traficului de persoane ,
evaluarea nevoilor victimei – etapa inițială, evaluarea complexă,
evaluarea finală și monitorizarea pos t-interven ție.
La nivel operațional, evaluarea nevoilor victimei traficului începe prin
procedura de identificare a nevoilor persoanei și a categoriei de suport
necesar, care stă la baza managementului de caz sau închiderii cazului. În
ipoteza deschiderii cazului, se procedează la evaluarea complexă în scopul
cunoașterii problemelor concrete ale victimei și a stabilirii unui plan
particularizat de intervenție, în raport cu aspecte de ordin social, familial și
individual care afectează situația persoanei asi state. Trebuie precizat că în
cazul minorilor victime ale traficului, este necesară evaluarea nevoilor în
mod direct, prin discuții cu beneficiarul, cât și cu reprezentantul legal al
acestuia, prin deplasarea echipei multidisciplinare la fiecare caz concre t, fie
la domiciliul minorului, sediul unității de parchet, al poliției sau în alte
locații unde este idetificat acesta. Finalizarea cazurilor de minori victime ale
traficului se va realiza în momentul atingerii obiectivelor stabilite inițial prin
acel pla n de intervenție, urmată de o monitorizare post -intervenție pentru o
perioadă de minim 3 luni.
Orice persoană fizică sau juridică po ate notifica DGASPC pentru a lua
măsuri corespunzătoare de protecție a copilul ui împotriva tuturor formelor
de violen ță, inc lusiv violen ță sexuală, vătămare sau, abuz fizic sau mental,
maltratare sau exploatare, abandon sau neglijare. De asemenea, angaja ții
institu țiilor publice sau private care, prin natura profesiei lor, intr ă în contact
cu copilul și au suspiciuni cu privire la un posibil caz de abuz, neglijare sau
rele tratamente au obliga ția de a notifica de urgenț ă DGASPC .
99
Nu în ultimul rând, menționăm că p rin Hotărârea Guvernului
nr.1443/2004 se reglementează procedura de întoarcere în țară a copiilor
români aflați neînso țiți66 pe teritoriul altui stat, modalitățile de colaborare
între instituțiile implicate în procesul de repatriere a copiilor, identificarea
părinților sau a reprezentantului legal al copiilor ce urmează a fi repatriați,
stabilirea serviciilor responsabile cu preluarea, în regim de urgență, a acestor
copii, precum și stabilirea unei proceduri de monitorizare a reintegrării
acestor copii.
În fapt, repatrierea copiilor români neînsoțiți presupune parcurgerea
următoarelor etape67:
Identificarea/verificarea ident ității minorului neînsoțit și a familiei
acestuia;
Eliberarea unui document de identitate (în situația în care minorul nu
deține deja un astfel de document) și a unuia de călătorie;
Obținerea acordului de repatriere din partea familiei, a
reprezentantului legal al copilului, sau, în situația în care acest lucru
nu este posibil, din partea DGASPC din județul în care copilul a
domiciliat înainte de plecare;
Efectuarea unei anchete sociale la domiciliul copilului și întocmirea
unui plan individual de reinserți e socială a copilului;
Preluarea minorului de la frontieră și însoțirea lui până la domiciliu
sau într -un centru specializat pentru primirea copiilor neînsoțiți sau
victime ale traficului.
66 Actul normativ definește noț iunea de „copil neînsoțit”, ca fiind „cetățenul român sub vârsta de 18 ani,
care nu are capacitate deplină de exercițiu, care a sosit pe teritoriul altui stat neînsoțit de nici unul dintre
părinții săi sau de un alt reprezentant legal sau care nu se găsește sub supravegherea legală a unei alte
persoane” .
67 Raport Evaluarea politicilor privind traficul de ființe umane în România , București, 2006, p.12.
100
3.2. Principalele instituții implicate în lupta împotriva
trafic ului de minori
3.2.1. La nivel internațional și european
a) Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), creată în
decembrie 1951, este o entitate internațională ce desfășoară activități
specializate în patru mari domenii circumscrise migrației: mig rație și
dezvoltare, migrație asistată, migrație regulată și migrație forțată68.
OIM este implicată în mod activ în lupta antitrafic, prin oferirea de
servicii de sprijin și asistență victimelor, facilități de reintegrare și/sau
reîntoarcere în statul de or igine a victimelor, centralizarea și analiza datel or
privitoare la trafic, desfășurarea de campanii de informare, crearea unui
instrument de gestionare a datelor, intitulat Modulul de luptă împotriva
traficului etc.
Ultimii ani au demonstrat că OIM este din ce în ce mai solicitată de
către state pentru abordarea provocărilor complexe de gestionare a
frontierelor , inclusiv componenta prevenirii și combater ii traficului de
persoane.
b) Organizația Internațională a Muncii (International Labour
Organization – ILO) , fondată în anul 1919 , devenit ă agenție specializată a
ONU d in anul 1946, deține, printre altele, și competențe în domeniul
combaterii traficului în contextul implementării Programul ui Internațional de
Eliminare a Muncii Copiilor menit să asigure reducerea, limitarea și
interzice rea munc ii copil ului, în acord cu standardele internaționale ale
68 http://www.iom.int/jahia/Jahia/lang/fr/pid/2
101
muncii . ILO publică periodic Raportul global privind munca forțată, susține
strategiile de luptă împotriva abuzării și exploatării copiilor , promovează
eliminarea celor mai grave forme de muncă a copiilor.
c) Biroul ONU privind Drogurile și Criminalitatea (United
Nations Office for Drugs and Crime – UNODC) a lansat în martie 2007
Inițiativa Globală pentru Combaterea Traficului de Persoane (Global
Initiative to Fig ht Human Trafficking – UN.GIFT) , pentru a asigura sprijin
reciproc, a crea noi parteneriate și a gă si noi instrumente pentr u lupta
împotriva traficului de persoane69.
Strategia UN.GIFT are în vedere atingerea următoarelor obiective70:
creșterea conștientizăr ii; generalizarea bazelor de date, a împrejurărilor și
statisticilor despre traficul de persoane; intensificarea asistenței tehnice .
d) Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) are drept scop,
printre altele, promovarea de mentalități și practici ca re să contribuie la
protecția copiilor. Traficul de minori constituie un domeniu prioritar de
acțiune al UNICEF, principalele sale activități în acest domeniu fiind
următoarele71:
Ratificarea la nivel național a legislației internaționale privind lupta
împo triva tuturor formelor de exploatare și încheierea de acorduri
bilaterale în vederea facilitării cooperării transfrontaliere.
Adoptarea de strategii și politici de reducere a sărăciei, contribui nd
în mod esențial la strategiile glob ale de combatere a trafi cului .
Incriminarea severă a faptelor comise de traficanți și adoptarea de
măsuri legislative de protecție a copiilor victime.
69 http://www.ungift.org/ungift/en/about/index.html
70 http://w ww.ungift.org/ungift/en/about/goals.html
71 http://www.unicef.org/french/protection/files/La_traite_d_enfants.pdf
102
Participarea activă a mass -mediei și a societății civile, în vederea
informării comunităților despre p ericolele traficului.
e) Organizația Internațională de Poliție Criminală Interpol
(OIPC -Interpol) este cea mai mare organizație mondială din domeniul
cooperării agențiilor de aplicare a legii. Prin gama de servicii oferite și
puse la dispoziție statelor membre, OIPC -Interpol este implicat în mod
activ inclusiv în contextul luptei antitrafic. Sistemul mondial de
comunicație polițienească (I -24/7), gestionarea problematicii urmăririi
internaționale și a localizării persoanelor dispărute, crearea unei celule
speciale însărcinată cu lu pta împotriva abuzurilor prin Internet, ale căror
victime sunt copiii , constituie realități concrete ale implicării organizației
în lupta împotriva traficului de minori.
OIPC -Interpol cooperează pe cazuri concrete și cu alte organisme
implicate în lupta î mpotriva traficului de migranți, precum Europol,
FRONTEX, OIM, UNODC și ICMPD .
f) Centrul Internațional pentru Copii Dispăruți și Exploatați
(International Centre for Missing and Exploited Children – ICMEC)
este o organizație independentă fără scop lucrat iv și neguvernamentală care
are drept obiectiv desfășurarea unei acțiuni internaționale pentru prevenirea
și combaterea exploatării, dispariției minorilor și abuzurilor comise în cadrul
familiei72.
g) Europol este agenția UE responsabilă cu asigurarea coo perării la
nivel european în ceea ce privește aplicarea legii în domeniul
infracționalității, facilitând schimbul de informa ții dintre statele membre.
Misiunea sa este de a eficientiza și stimula cooperarea dintre autoritățile
72 scm.oas.org/doc_public/FRENCH/HIST…/CP12319F07.doc
103
naționale competente în preve nirea și combaterea formelor grave de
criminalitate internațională și terorism, pentru a garanta siguranța tuturor
cetățenilor europeni pe teritoriul Europei. În structura Europol -ului există
șapte Unități SC (Serious Crime), inclusiv în domeniul combateri i traficului
de persoane. De asemenea, una din prioritățile Europol -ului constă în lupta
împotriva exploatării sexuale a copiilor, în ultimii ani fiind coordonate mai
multe operațiuni de succes ale agențiilor de aplicare a legii din statele
membre.
Printre cele mai eficiente instrumente de lucru ale Europol -ului se
regăsesc coordonarea echipe lor comune de anchetă , ofițer ul de legătură la
Europol , sistemul de fișiere de lucru pentru analiză (AWF), precum și
publicarea de rapoarte și evaluări ale ameni nțărilo r generate de diferite
forme de manifestare ale criminalității organizate.
Analiza operațională este una dintre componentele cheie ale activității
Europol, în timp ce prin intermediul Sistemului de Informații Europol, se
asigură colectarea și stocarea info rmațiilor provenite de la agențiile naționale
de aplicare a legii.
h) Eurojust a fost înfiin țată cu scopul de a stimula și îmbunătăți
coordonarea anchetelor și a urmăririlor penale între autoritățile judiciare
competente ale statelor membre ale UE atunci când acestea se ocupă de acte
grave de criminalitate organizată și transfrontalieră.
Eurojust este implicat în mod activ în lupta împotriva traficului de
persoane, contribuția sa și sprijinul ac ordat statelor membre manifestându -se
la nivel operațional și strategic, prin intermediul întâlnirilor de coordonare,
rezolvarea conflictelor de jurisdicție, punerea în executare a unor
instrumente judiciare , asistență legală și suport în crearea și
operaționalizarea echipelor comune de anchetă , identificarea obstaco lelor
privind cooperarea judiciară în cazurile de trafic, dezvoltarea unui proiect
104
strategic și a unui plan de acțiune în lupta împotriva traficului de persoane
etc.
i) Agenția Frontex are drept rol coordonarea cooperării operaționale
în materia gestionăr ii frontierelor externe , efectuând analize de risc și
furnizând sprijinul necesar statelor membre pentru organizarea de operațiuni
de returnare comune73.
Analiza de risc stă la baza tuturor activit ăților Frontex , de la operațiuni
comune , prin formare , la realizarea de studii și cercet ări. În ultimii ani,
Frontex a sprijinit mai multe proiecte cu finanțare europeană dedicate luptei
împotriva traficului de persoane.
j) Agenția pentru Drepturi Fu ndamentale a Uniunii Europene
(FRA ) are ca obiectiv furnizarea in stituțiilor și autorităților competente ale
Comunității Europene și ale statelor sale membre asistență și expertiză în
materie de drepturi fundamentale atunci când acestea pun în aplicare dreptul
comunitar, precum și să le sprijine în luarea de măsuri și s ă formuleze
direcții de acțiune corespunzătoare.
k) Consiliul Europei (CoE ) este o organiza ție internațional ă,
interguvernamentală și regional ă independentă de UE și diferit ă de Consiliul
European sau de Consiliul UE, care reune ște toate statele democratice ale
UE precum și alte state din centrul și estul Europei, în total 47 state
membre74. Consiliul Europei de ține un mecanism de evaluare și monitorizare
a aplicării Conven ției de c ătre păr ți, alc ătuit dintr -un Grup de exper ți pentru
lupta împotriva traficului de persoane ( GRETA )75.
73http://europa.eu/about -eu/agencies/regulatory_agencies_bodies/policy_agencies/frontex /index_ro.htm
74 http://www.coe.int/t/cm
75 http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/trafficking
105
l) Organizația pentru Secu ritate și C ooperare în Europa ( OSCE )
este o organiza ție internațional ă pentru securitate for mată din 57 de țări
participante, acoperind spa țiul emisferei nordice. Din anul 2003 organizația
a desemnat un Reprezentant Special pentru combaterea traficului de fiin țe
umane pentru a ajuta statele participante să dezvolte și să implementeze
politici efi ciente de contracarare a acestui fenomen.
m) Centrul Sud -Est European de Aplicare a Legii ( SELEC ), cu
sediul în București, este unica organizație din zona de sud -est a Europei care
acționează, la nivel opera țional, în domeniul combaterii criminalit ății
transfrontaliere. SELEC reprezintă punctul de legătură, de convergen ță
pentru susținerea tuturor țărilor din regiunea balcanică în eforturile lor de
aderare UE, în domeniul justiție și afaceri interne.
3.2.2. La nivel național
a) Agenția Națională Împotr iva Traficului de Persoane (ANITP)
La nivel național, începând cu anul 2005 a fost creată o entitate
specializată în materia prevenirii, monitorizării și evaluării traficului de
persoane, respectiv ANITP. Competențele esențiale ale agenției se
circumscriu zonelor de coordonare, evaluare și monitorizare la nivel național
a modului în care instituțiile statului implementează politicile în domeniul
traficului , dar și în privința segmentului de protecție și monitorizare a
asistenței acordate victimelor acestuia .
ANITP ocupă rolul de coordonator al implementării strategiei
împotriva traficului de persoane , derulând în acest sens diverse activități
precum publicarea de statistici și rapoarte în domeniu, campanii naționale de
informare publică, campanii online etc.
106
O componentă de bază a activității ANITP o reprezintă accesarea și
implementarea unor proiecte dedicate luptei împotriva traficului, fiind axate
atât pe derularea unor măsuri de sensibilizare și conștientizare a publicului
larg, cât și prin intermediul de sfășurării unor sesiuni de formare pentru
profesioniști , în cooperare cu organizații internaționale non -guvernamentale
și interguvernamentale.
Totodată, ANITP asigură legătura dintre victima traficului și agențiile
de aplicare a legii, precum și între aces tea și ONG -urile din țară care oferă
servicii în domeniu l traficului . ANITP cooperează cu ONG -urile române și
străine, precum și cu organizațiile interguvernamentale și în vederea
conștientizării opiniei publice asupra fenomenului traficului și consecințel or
acestuia76.
b) Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism (DIICOT) din cadrul Ministerului Public este
instituția din sfera organelor specializate ale statului ce desfășoară activități
judiciare de combatere a traf icului de persoane și minori. În concret,
procurorii din cadrul DIICOT efectuează urmărirea penală pentru
infracțiunile prevăzute în Legea nr.508/2004 și în legile speciale, inclusiv
prin conducerea, supravegherea și controlul actelor de cercetare penală
efectuate de către organele de poliție judiciară pe baza ordonanței de
delegare a procurorului. În cadrul DIICOT, activitatea de urmărire penală a
cauzelor din sfera traficului de persoane este desfășurată de către procurorii
din cadrul Serviciului de preve nire și combatere a criminalității organizate ,
mai exact procurori din cadrul Biroul ui de combatere a t raficului de
persoane și migranț i. În cadrul biroulu i își desfășoară activitatea procurori
specializaț i în lupta antitrafic , care au participat în ultimi i ani la cursuri de
specializare în domeniu.
76 http://anitp.mai.gov.ro/ro/index.php?pagina=anitp
107
Practica judiciară a evidențiat o colaborare foarte bună între procurorii
DIICOT și polițiștii din cadrul DCCO delegați să desfășoare activități de
cercetare în cauzele de trafic.
c) Unitățile operative ale Pol iției Române (atât cele de la nivel
central, cât și teritorial), implicate în desfășurarea activităților investigative
și de cercetare penală în domeniul traficului . Există în acest domeniu atât
ofițeri de poliție judiciară anume desemnați, ce își desfășoa ră activitatea în
cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate și a unităților
corespondente din teritoriu, precum și, atunci când se impune, lucrători
specializați din cadrul Oficiului Național pentru Protecția Martorilor, ce
asigură măsuri d e protecție a victimelor incluse în programul de protecție.
Pe cazuri concrete, polițiștii specializați antitrafic colaborează cu
structuri corespondente din alte state, precum și cu entități internaționale
implicate în lupta împotriva crimina lității organ izate.
Menționăm că la ora actuală cadrul institu țional al DCCO nu oferă o
structură distinctă specializată în combaterea traficul ui de minori . Cu toate
acestea, având în veder e vulnerabilitatea minorilor, polițiștii din structurile
de combatere a traficul ui de persoane acordă prioritate investig ării tuturor
cazurilor de trafic de minori, fără a face diferențe între modalită țile de
exploatare utilizate pentru victimiza rea minorilo r.
d) Poliția de Frontieră și Inspectoratul General pentru Imigrări
dețin atr ibuții circumscrise problematicii aplicării cadrului legal în acest
domeniu. Pe de o parte, lucrătorii Poliției de Frontieră desfășoară activități
specializate privind prevenirea ieșirii ilegale din România a cetățenilor
români minori, posibile victime ale traficului, deținând însă și
responsabilități privind identificarea și referirea victimelor traficului. În
108
privința personalului Inspectoratului General pentru Imigrări , acesta aduce la
îndeplinire politicile în domeniile migrației, azilului și al integră rii străinilor .
e) Structurile de specialitate ale Ministerului Justiției, respectiv
Direcția Probațiune, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară ,
Biroul pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de
recuperare a creanțelor d in statele membre ale UE, Direcția Afaceri
Europene . Un rol esențial în domeniul traficului îl au consilierii de
probațiune ce acordă consiliere psihologică și alte forme de asistență gratuit,
la cerere și victimelor traficului, putând de asemenea să participe la audierea
victimelor în cadrul procedurilor judiciare penal e. În altă ordine de idei,
Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală aduce la
îndeplinire atribuțiile stabilite prin Legea nr. 302/2004. În privința urmăririi
și identif icării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni și a altor
bunuri având legătură cu traficul și care ar putea face obiectul unei dispoziții
de indisponibilizare, sechestru sau confiscare, aceste obiective se realizează
pe baza schimbului de date și informații cu oficiile de recuperare a
creanțelor corespondente din UE.
f) Structurile specializate din cadrul Ministerului Muncii,
Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și
Adopție ( ANPDCA ) este institu ția responsabil ă de coordonarea și
monitorizarea politicilor publice în domeniul protec ției copilului, inclusiv a
victimelor minore. DGASPC, institu țiile care funcționeaz ă în fiecare jude ț
din România și în fiecare din cele 6 se ctoare ale Bucure știului sunt
institu țiile responsabile de punerea în aplicare a politicilor și asistarea
copiilor aflați în nevoie, inclusiv victimele minore ale traficului.
109
Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați
este organ de specialitate al administrației publice centrale, fiind implicat în
promovarea principiului egalității de șanse și de tratament între femei și
bărbați . În acest context, agenția a derulat un proiect START, prin care a
urmărit printre altele, și abordarea i ntegrativ -sistemică a traficului de
persoane din perspectiva asigurării egalității
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități deține
competențe, conform Hotărârii Guvernului nr.50/2015, privind colaborarea
cu Autoritatea Națională pentru Prot ecția Drepturilor Copilului și Adopție
pentru protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, care au
vârsta până în 18 ani.
g) Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca organ
de specialitate al administrației publice c entrale, are atribuții inclusiv în
domeniul prevenirii traficului în rândul minorilor și tinerilor, precum și în
privința asigurării serviciilor de consiliere și reintegrare școlară a victimelor.
h) Ministerul Afacerilor Externe este organ de specialitate al
administrației publice centrale în subordinea Guvernului , fiind cooptat
adesea ca partener în contextul activităților de prevenire a traficului, dar și în
ceea ce privește atribuțiile legale pe componentele acordării de asistență
consulară și derularea procedurii de repateriere a victimelor traficului.
Activitatea pe segmentul traficului a reprezentanț elor diplomatice și oficiilor
consulare ale României în străinătate se derulează îndeosebi prin intermediul
secțiilor consulare; aco lo unde există, birour ile atașaț ilor de afaceri interne
coopere ază cu secț iile consulare, conform competen țelor prevăzute de lege77.
77 Răspuns la Chestionarul de evaluare privind implementarea Convenției de acțiune a Consiliului
Europei împotriva traficului de persoane, Ministerul Administrației și Internelor.
110
i) Organizațiile neguvernamental e78 sunt implicate activ în
domeniul prevenirii traficu lui și al asistenței victimelor, rolul acestora fiind
defin it în contextul art. 11 din Legea nr. 678/2001, conform căruia
organizațiile neguvernamentale, alături de instituțiile statului, organizațiile
internaționale și reprezentanții societății civile, sunt implicate în prevenirea
traficului, protecția și asistar ea victimelor, organizarea de campanii de
informare privind fenomenul traficului și riscurile la care sunt supuse
victimele. De asemenea, organizațiile neguvernamentale sunt implicate în
punerea în aplicare a Mecanismului național de identificare și referi re a
victimelor traficului , menit să asigure îmbunătățirea accesului victimelor la
serviciile de asistență și protecție.
Principalele tipuri de servicii de asisten ță furnizate de către ONG -uri
sunt: asistenț ă materială , medicală , juridică , socială , educa țională și
psihologică .
Cel mai recent, un exemplu de bune practici în zona ONG -urilor este
reprezentat de inițiativele Fundației Terre des hommes79 reprezentanța
Bucuresti (Tdh), prin dezvoltarea Proiectului ICARUS ce a facilitat punerea
în aplicare a două i nstrumente inovative, respectiv o platformă online de
resurse și învățare, iar pe de altă parte de o aplicație mobilă destinată
semnalării posibilelor situații de trafic de copii.
78 Conform Legii nr. 246/2005 pentru aprobarea Ordonan ței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la
asocia ții și funda ții, se precizează că organiza țiile neguvernamentale sunt persoane juridice constituite de
persoane fizice sau persoane juridice care urmăresc desfă șurarea unor activit ăți în interes general sau în
interesul un or colectivită ți locale ori, dup ă caz, în interesul lor personal nepatrimonial , care lucrează
independent fa ță de activitatea guvernului , deși unele ONG -uri sunt par țial sau integral finanțat e de
acesta.
79 Terre des Hommes a fost fondată în 1960 de către Edmond Kaiser din Lausanne, Elve ția și are drept
scop promovarea drepturilor copilului. De asemenea este cea mai mare organiza ție non -guvernamentală
din Elve ția ce dezvolt ă proiecte și progr ame în mai mult de 30 de țări ale lumii. Proiectele respective pot
fi desfă șurate grație susținerii financiare individuale și instituționale, din care 87% este destinat ă direct
programelor Terre des hommes. În România, Terre des hommes este activă încă din 1992.
111
3.3. Concluzii parțiale
Experiența dobândită în ultimii ani în materia lup tei antitrafic a
condus la înregistrarea unor progrese semnificative, plecând de la adoptarea
și implementarea în dreptul intern a standardelor și bunelor practici europene
și internaționale.
Cadrul juridic internațional și european în materia traficului a
cunoscut progrese semnificative, în acord cu noile evoluții infracționale,
fiind în măsură să asigure baza activității instituțiilor guvernamentale și
ONG -urilor implicate în prevenirea și combaterea traficului. Principalele
documente juridice internațio nale au fost adoptate la nivelul ONU, UE și
Consiliului Europei, fiind asigurată și procedura de monitorizare a
implementării dispozițiilor acestora în dreptul național.
Atât prin activitatea instituțiilor statului, dar și prin participarea activă
a ONG -urilor au fost puse în aplicare atât măsuri din zona prevenirii
dedicate grupurilor -țintă vulnerabile la trafic, cât și activități eficiente de
destructurare a rețelelor de trafic, pe zona combaterii fenomenului.
Totuși, din studiile, analizele și cercetăril e agențiilor specializate în
domeniu, se constată încă unele probleme și dificultăți legate de lipsa de
conștientizare și percepțiile greșite privitoare la trafic, capacitatea redusă de
punere în aplicare atât a mecanismelor de identificare a victimelor, c ât și a
măsurilor din sfera asistenței și protecției acestora, neacordarea de fonduri
suficiente ONG -urilor, existența unor statistici și raportări
incomplete/insuficiente/tardice ce pot afecta atât măsurile luate, cât și
rezultatele obținute.
Practica age nțiilor specializate în materie evidențiază o nevoie a
consolidării cooperării dintre agențiile de aplicare a legii și ONG -uri, pentru
a face față noilor provocări, riscuri și amenințări în acest domeniu,
abordându -se în mod integrat atât segmentul preveni rii, asistenței și
112
protecției victimelor, dar și identificarea și tragerea la răspundere juridică a
traficanților. Practica a demonstrat de -a lungul timpului și anumite
imperfecțiuni referitoare la schimbul de informații între autoritățile stat ului
și ONG -uri, acestea din urmă acuzând frecvent schimbul unidirecțional de
date și informații, doar dinspre acestea către instituțiile guvernamentale.
Aspectele referitoare la activitățile procedurale și investigative ale
agențiilor de aplicare a legii vor fi dezvo ltate în cuprinsul capitolului
următor.
113
CAPITOLUL IV
INVESTIGAREA JUDICIARĂ A INFRACȚIUNILOR DE
TRAFIC DE MINORI
4.1. Bune practici în activitatea investigativă a agențiilor
naționale de aplicare a legii
Traficul de minor i constituie, așa cum am insistat pe parcursul tezei, o
formă de criminalitate organizată alcătuită din diferite etape infracționale, de
cele mai multe ori derulate în state și regiuni diferite, în funcție de specificul
rutelor de traficare și exploatare, modului de operare al grupării de traficanți
etc. Pe lângă aceste aspecte, principala provocare este reprezentată de faptul
că victimele acestor infracțiuni sunt minori, persoane cu o capacitate psiho –
fizică redusă de protecție și autoapărare, persoane cu nevoi speciale care
necesită protecție specială, identificarea lor și încetarea cât mai rapidă a
activităților infracționale. În cadrul prezentat, precizăm de la bun început
faptul că traficul de minori necesită metode și mijloace speciale de
investigare, cele mai eficiente investigații din acest spectru fiind operațiunile
proactive, derulate anterior existenței unei plângeri sau sesizări oficiale. Însă
vom începe prin prezentarea cronologică a etapelor investigative, de la
identificarea victimelor/rețelelo r de trafic și până la soluționarea cauzei.
Experiența pe care am acumulat -o ca ofițer antitrafic în cadrul
unităților de poliție judiciară mi -a confirmat faptul că deseori investigațiile
din această gamă sunt precum un joc de puzzle în care există informa ții din
diverse zone și medii, care necesită reconstruirea scenariului infracțional
114
piesă cu piesă, în vederea unei anchete eficiente. Dificultatea este generată și
de faptul că traficul de minori, ca și cel al persoanelor adulte, implică țări și
jurisdicț ii diferite, infractori ce acționează în diverse etape infracționale,
informații incomplete etc.
Primul aspect care trebuie luat în considerare îl constituie
interdependența specifică a structurii duale reprezentate de poliție și
parchet; investigatorii di n cadrul poliției nu -și pot îndeplini misiunea cu
succes fără ajutorul procurorilor, iar procurorii nu -și pot îndeplini misiunea
fără dovezile, indiciile ori informațiile obținute de investigatori . Acest
interes comun și această interdependență sunt hotărâ toare pentru dezvoltarea
unei relații profesionale bazate pe coordonarea cât mai strânsă între cele
două structuri80.
În plan general, de la început precizăm că orice investigație în acest
domeniu presupune identificarea și cunoașterea actorilor implicați (victime
versus traficanți), stabilirea obiectivelor operaționale81, precum și a
metodelor, mijloacelor și resurselor necesare aducerii la îndeplinire a
obiectivelor.
Sub aspect calitativ, activitatea de combatere tinde să se orienteze
către investigarea e xtinsă a grupului, și anume, nu doar la
nivel național iar prin schimbul de informații și eventual acțiuni simultane,
echipe comune de anchetă, comisii rogatorii și alte instrumente să reușească
prin cooperare cu parteneri externi d ezmembrarea întregului grup.
80 Ștefan, Cristian Eduard (coordonator), Safta Cătălin -George, Dascălu Ștefan -Gabriel, Constantin
Florea, op.cit .
81 În general, obiectivele operaționale într -o investigație de trafic constau în : a) identificarea membrilor
grupării și stabilirea poz iției fiecăruia în cadrul grupării; b) identificarea locurilor unde se desfășoară
activitățile ilicite; c) identificarea mijloacelor de transport și a locurilor de cazare folosite de membrii
grupării; d) identificarea mijloacelor de comunicație folosite de membrii grupării; e) stabilirea modului
de acțiune al membrilor grupării, în sensul stabilirii activității infracționale desfășurată de fiec are
membru în parte; f) identificarea bunurilor folosite și a valorilor acumulate urmare a activităților
infracțion ale, în vederea indisponibilizării.
115
a) Primul pas al investigației îl constituie sesizarea agențiilor de
aplicare a legii, activitate ce se realizează pe baza petițiilor, plângerilor,
denunțurilor, informărilor obținute în contextul cooperării inter -agenții, d ar
și pe baza cunoașterii indicatorilor de trafic ce pot conduce uneori la
sesizarea din oficiu. Cu privire la acest ultim aspect, u n manual82 recent
elaborat sub egida Consiliului UE clasifică indicatorii de trafic, prin
prezentarea indicatorilor specifici de identificare pe de o parte a victimelor,
iar pe de altă parte, a traficanților. În cele de mai jos prezentăm o listă non –
exhaustivă de cunoaștere a indicatorilor ce relaționează cu victimele
traficului.
INDICATORI DE IDENTIFICARE A VICTIMELOR TRAFICUL UI
INDICATORI
COMUNI TUTUROR
FORMELOR DE
EXPLOATARE Situația vulnerabilă a victimelor din diferite
motive (economice, familiale, discriminarea) .
Înșelăciunea cu privire la condițiile de muncă
și/sau de viață .
Metode specifice de transport al persoanel or.
Lipsa de independență (în termenii libertății de
mișcare, a condi țiilor de muncă, alegerea
posibilității de cazare, rela ții interpersonale,
capacitatea de a apela la autorită ți etc.) .
Izolarea mijloacelor de comunicare .
Confiscarea documentelor de iden titate .
Reținere la sursă totală sau par țială a banilor
câștigați (servitutea pentru datorii) .
Cazurile de dispariții de minori, omoruri etc.
82 Handbook on trafficking in human beings – indicators for investigating police forces, Council of the
EU, Brussels, 18 March 2015.
116
INDICATORI
SPECIFICI
TRAFICULUI ÎN
SCOPUL
EXPLOATĂRII
SEXUALE Trauma .
Condiționarea culturală .
Izolarea, dezră dăcinarea .
Imposibilitatea de a părăsi prostitu ția din
diferite motive personale sau sociale .
Imposibilitatea de a se evita prostitu ția chiar și
în condiții fizice nefavorabile (sarcina,
boala, sexul neprotejat) .
Existența unei rela ții de iubire cu trafica ntul.
Disponibilitatea documentelor contrafăcute care
dovedesc existen ța relațiilor de rudenie (fictive)
între victime și traficanți.
INDICATORI
SPECIFICI
TRAFICULUI ÎN
SCOPUL
EXPLOATĂRII PRIN
MUNCĂ Numărul ridicat de imigranți în anumite locuri
de cazar e.
Lipsirea libertății de mișcare .
Monitorizarea permanentă în fiecare zi de lucru .
Necunoașterea identității reale a angajatorului .
Confiscarea salariilor sau plata unor salarii
extrem de scăzute .
Posibile pedepse aplicate la locul de muncă,
inclusiv util izarea violen ței.
Posibila violen ță (sexuală sau non -sexuală) în
scopul aservirii și controlului .
INDICATORI
SPECIFICI
TRAFICUL UI ÎN
ALTE SCOPURI ALE
EXPLOATĂRII Obligarea la comiterea unor infracțiuni .
Coabitarea forțată .
Imposibilitatea de a trăi și de a se deplasa în
mod autonom .
Obligarea la practicarea cerșetoriei .
117
Practica judiciară a relevat faptul că în acest domeniu investigativ,
plângerile și sesizările victimelor sunt situații nu atât de frecvente, ceea ce
conduce deseori la necesitatea derulăr ii operațiunilor proactive, respectiv
identificarea altor metode și bune practici de obținere a informațiilor și
ulterior a probelor. Conform unor autori83, “denunțul este întâlnit mai rar
în cazul infracțiunilor de trafic de minori, care se caracterizează sub
aspectul modului de operare printr -un grad ridicat de secretizare, rețelele
de traficanți fiind structuri închise care operează în lumea interlopă, ferite
de sistemul legal și care sunt experte în a evita descoperirea și arestarea
lor”.
Ca regulă , identificarea unei persoane traficate este un proces
complex și de durată. Cu toate acestea, deoarece identificarea persoanelor
traficate le acordă accesul la asistența necesară , aceasta ar trebui să fie
efectuată rapid și cu acuratețe , indiferent de inițierea unui proces penal84.
Proces ul de identificare a unei potenț iale victime se desfășoară în
mod continuu, pe întreg parcursul investigării infrac țiunilor, în func ție de
opțiunile de investigare. Identificarea informală poate fi realizată de orice
persoană ce are cunoștin țele necesare în recunoașterea indicatorilor de
trafic în rândul victimelor prezumtive85.
Identificarea victimelor este o activitate dificilă, cu atât mai mult
pentru persoane din afara mediului profesional al luptei antitrafic. Plecând
de la i poteza că inclusiv persoane din afara mediului judiciar sau al ONG –
urilor pot intra în contact spontan sau ocazional cu o victimă a traficului,
este necesară cunoașterea „celor cinci necesită ți generale ale victimelor”
stipulate în Strategia UE pentru peri oada 2012 -2016 în vederea eradicării
83 Mateuț, Gheorghiță ; Petrescu, Violeta Elena ; Ștefăroi, Nicoleta ; Onu, Elena ; Dublea, Aurel ; Luca,
Sofia ; Iovu, Daniela ; Tărniceriu, Radu Dimitrie ; Gafta, Georgeta -Lăcrămioara ; Luca, Cătălin ; Prună ,
Raluca Alexandra, op.cit. , p. 90.
84 Trafficking in Human Beings: Identification of Potential and Presumed Victims, A Community
Policing Approac h, SPMU Publication Series Vol. 10, Vienna, OSCE, 2011 .
85 Răspuns la Chestionarul de evaluare privind implementarea Convenției de acțiune a Consiliului
Europei împotriva traficului de persoane, Ministerul Administrației și Internelor.
118
traficului: respect și recunoaștere, asistenț ă, protec ție, acces la justiție și
despăgubiri.
Sursele umane de informații pot fi un excelent instrument în aceste
cazuri, ceea ce presupune identificarea persoanelor dispus e să furnizeze
informațiile relevante investigatorilor. De asemenea, abordarea centrată pe
obținerea plângerii victimei nu este suficientă. Pentru a obține probe
concludente privind recrutarea, transportul și exploatarea victimelor,
metodele și tehnicile s peciale de investigații au un rol determinant, acestea
fiind detaliate în continuare.
b) Utilizarea metodelor și tehnicilor speciale de investigații.
Specifice operațiunilor proactive de luptă împotriva traficului, aceste
categorii de metode și tehnici pr esupun obținerea informațiilor relevante
fără o interacțiune cu persoanele vizate, prezentând în același timp un
anumit grad de intruziune în activitatea/viața privată a acestora. În acord cu
aspectele înscrise în Recomandarea Consiliului Europei (2005)10 cu
privire la tehnicile speciale de investigații din 25 aprilie 2005, tehnicile
speciale de anchetă reprezintă “tehnicile aplicate în contextul
investigațiilor penale în scopul depistării și anchetării unor crime grave și
suspecților, menite să colecteze i nformații astfel încâ t să nu alarmeze
persoanele vizate” .
Conform rezultatelor unei cercetări recente, cele mai uzitate
instrumente investigative sunt interceptările comunicațiilor, operațiunile
sub acoperire, informatorii și cumpărările fictive86.
86 Study on paving the way for future policy initiatives in the field of fight against organised crime: the
effectiveness of specific criminal law measures targeting organised crime (final report), European U nion,
2015, p. 284.
119
O primă astfel de tehnică este cea a utilizării investigatorilor sub
acoperire , menită să asigure infiltrarea în gruparea de trafic a personalului
agențiilor de aplicare a legii și/sau uneori a celor din sfera structurilor de
intelligence (în funcție de legislația fiecărui stat aflat pe ruta de traficare).
Anterior introducerii într -o cauză a unui investigator sub acoperire,
trebuie avute în vedere următoarele aspecte87:
Analiza atentă a scopul ui introducerii investigatorului și dac ă acesta
poate fi atins prin alte mijloace,
87 Dezvoltarea unui modul de instructaj anti -trafic pentru judecători și procurori. Manual provizoriu de
instructaj, Centrul Internațional pentru Dezvoltarea Politicilor de Migrație (ICMPD), 2004, pp. 134 -135.
INVESTIGAȚ IA
FINANCIARĂ
OPERAȚIUNILE
SUB ACOPERIRE
LOCALIZAREA
PRIN GPS
INTERCEPTAREA
COMUNICAȚIILO
R
ELECTRONICE
MARTORUL CU
IDENTITATEA
PROTEJATĂ
TEHNICILE
SPECIALE DE
INVESTIGAȚII
120
Analiza calităților, cunoștințelor și aptitudinilor persoanei desemnată
ca investigator,
Stabilirea legendei investigatorului sub acoperire și a etapei în care
se va realiza infiltrarea,
Metoda utilizată pentru înregistrarea probelor.
De-a lungul rutei de trafic, investigatorii sub acoperire pot fi autorizați
să se infiltreze în oricare din statele de origine, trafic sau destinație, fiind
necesară însă și luarea în considerare a diferenț elor etni ce, cultural e și
sociale , mai ales în contextul în care investigatorii nu vorbesc aceeași
limbă cu membrii grupării din țara de destinație .
În plan operațional, pe lângă calitățile personale ale acestuia,
investigatorul va trebui să depună toate diligențele în scopul cule gerii
datelor și informațiilor necesare investigației, în majoritatea statelor acesta
fiind autorizat de către un magistrat. Ulterior autorizării sale, el va trebui
de exemplu să cumpere /transporte victime traficate, să cumpere vize de
ieșire din țară pent ru victime inexistente sau să cumpere serviciile unei
victime care a fost traficată88.
Utilizarea martorilor cu identitatea protejată este o altă metodă de
succes în contextul investigației. În funcție de legislația fiecărui stat aflat
pe ruta de trafic, v ictimele pot beneficia de statutul de martor protejat,
folosirea identității protejate le apără față de familie sau de mass -media, în
sensul că aceștia nu mai pot afla cine este victima și faptul că a fost
implicată în trafic . Totuși , există și riscul iden tificării anumitor aspecte ale
declarației de martor, pe baza cărora traficanții pot deduce care a fost rolul
persoanei în procesul penal89.
88 Ibidem , p. 133.
89 Standardul regional de instructaj anti -trafic pentru poliție în Sud -Estul Eur opei, Centrul Internațional
pentru Dezvoltarea Politicilor de Migrație (ICMPD) și Ministerul de Interne al Austriei, 2003, p. 87 .
121
Plecând de la necesitatea protecției martorilor supuși la diferite forme
de intimidări sau amenințări90, majoritatea statelor membre ale UE au creat
structuri specializate de protecție a martorilor, însărcinate cu
implementarea programului de protecție. De la stat la stat, aceste măsuri
vizează posibilitatea depunerii mărturiilor prin intermediul comunicațiilor,
îngrădir ea accesului la date și informații confidențiale precum adresa
martorului, admiterea luării declarației înainte de proces, relocarea
martorilor protejați în alte state etc.91 De asemenea, în contextul noilor
provocări în materia criminalității organizate, p ot fi dispuse măsuri de
protecție precum audierea martorului sub identitate falsă, folosirea
instrumentelor și dispozitivelor de prevenire a identificării fizice, folosirea
video -conferinței, acordarea de facilități juridice și economice.
Realizarea protec ției martorilor la nivel european este o activitate
susținută la nivel de reglementări prin diferite acte normative adoptate în
ultimii ani, precum Recomandarea Consili ului Europei Rec (2005) 9 a
Comitetului de Miniștri din Statele Membre privind protecția martorilor și
a colaboratoril or justiției, Recomandarea (97) 13 privind intimidarea
martorilor și a dreptului la apărare, precum și Documentul de lucru al
Comisiei din 13 noiembrie 2007 privitor la fezabilitatea legislației UE în
domeniul protecției martori lor și colaboratorilor justiției.
La nivelul Europol au fost adoptate încă din anul 1999 anumite criterii
cu caracter de recomandare în scopul includerii în programele de protecție,
precum și exemple ale protocoalelor de protecție. În privința criteriilor de
includere în program, principalele recomandări se referă la următoarele
aspecte : obligația/disponibilitatea martorului de a oferi informații privind o
90 Din probatoriul administrat în unele cauze s -a stabilit că pe parcursul cercetării, inculpații au încercat
să contacteze vic timele, au exercitat presiuni asupra acestora atât ei cât și ceilalți membri ai familiei,
producându -le acestora o puternică stare de temere și îndemnându -le să aibă o atitudine nesinceră în
cazul în care ar fi fost contactate de organele de urmărire penal ă.
91 Bărăscu, Adrian -Augustin, Cooperarea internațională în realizarea protecției martorilor (curs
universitar), Editura Etna, București, 2008, p. 12.
122
infracțiune gravă; existența unei amenințări la adresa vieții martorului,
familiei ori a celor apropia ți ca urmare a declarații efectuate de martor;
obligația depunerii mărturiei înainte de includerea în program; neoferirea
de stimulente martorului pentru a depune mărturie.
Supravegherea tehnică reprezintă una dintre cele mai importante ș i
eficiente arme de luptă împotriva crimei organizate . Nu este nimic la fel de
eficace privitor la probarea unei infracțiuni prin cuvintele proprii ale
suspectului . Probele obținute prin supraveghere a electronică oferă dovezi
fiabile , obiective ale infracțiunii prin decla rațiile autorilor acesteia . În plus ,
supravegherea electronică permite aplicarea legii pentru a afla planurile
conspiratorilor de a comite infracț iuni înainte ca acestea să fie puse în
aplicare. A ceasta le permite investigatorilor să supravegheze activităț i
infracționale , făcând din supravegherea electronic ă un instrument deosebit
de util în prevenirea apariț iei de crime violente92.
Utilizarea supravegherii tehnice trebuie să aibă la bază necesitatea
respectării imperativului dreptului la viață privată, fii nd percepută drept o
măsură excepțională folosită pentru obținerea de probe, cu autorizarea unui
magistrat. La nivel european, există state precum Belgia, Estonia, Letonia,
Lituania sau Malta ale căror agenții de aplicare a legii utilizează destul de
rar p robele bazate pe supravegherea tehnică, în detrimentul altor metode.
Totuși, trebuie să remarcăm faptul că în multe state agențiile antitrafic
folosesc frecvent metodele investigative din sfera supravegherii tehnice, în
contrapartidă membrii rețelelor de t rafic utilizând un limbaj codificat sau
sisteme de comunicații criptate, de genul WhatsApp.
În plan operativ, măsurile cele mai eficiente din sfera supravegherii
tehnice cuprind interceptarea, localizarea și înregistrarea convorbirilor
92 http://www.unafei.or.jp/english/pdf/PDF_rms/no58/58 -05.pdf
123
telefonice, precum ș i înregistrările audio -video efectuate în mediu
ambiental.
La nivel operativ, interceptarea, localizarea și înregistrarea
convorbirilor telefonice constituie una dintre cele mai importante metode
speciale de supraveghere sau cercetare, fiind activități der ulate la distanță,
fără interacțiune cu membrii grupului infrac țional. Cu ajutorul acestor
metode, pot fi stabilite aspecte precum locațiile în care se află persoana
suspectă în momentul în care aceasta vorbe ște, legăturile sale infracționale,
modul de ope rare, locurile frecventate, autoturismele folosite etc.
Deși în ultima perioadă de timp suspecții vorbesc într -un limbaj
cifrat/codificat sau utilizează sistemele de mesagerie instant de tipul
WhatsApp ce asigură criptarea comunicațiilor, precizăm că terminalele
mobile reprezintă o important ă modalitate de supraveghere operativă,
conducând la obținerea unor date și indicii relevante despre faptele
traficanților .
Ca urmare a dezvoltării tehnologiei din ultima perioadă de timp,
autoritățile competente dintr -un stat membru pot intercepta comunicațiile și
convorbirile electronice desfășurate într -un alt stat membru, fără asistența
tehnică a acestui stat. Principalele reglementări juridice în această materie
sunt cele cuprinse în Convenția UE referitoare la asis tența judiciară în
materie penală . Convenția reglementează interceptarea telecomunicațiilor
pe teritoriul național prin intermediul furnizorilor de servicii (art. 19) și
interceptarea telecomunicațiilor fără asistență tehnică din partea unui alt
Stat Membr u (art. 20).
Conform opiniei exprimate de către experți93, „indiferent de locul
unde se află subiectul interceptării, interceptarea telecomunicațiilor,
93 Ulrike Kathrein, Cătălina -Gabriela Miron, Ana Ploscă, Florin -Răzvan Radu, Eckart Rainer, Michaela
Salamun, Mariana Zainea, Cooperarea judiciară în materie penală. Manual elaborat în cadrul
Proiectului de înfrățire între România și Austria PHARE RO 2005/IB/JH 03, intitulat “Consolidarea
124
efectuată printr -un sistem de satelit, necesită doar o singură operațiune,
prin intermediul unei instalaț ii tehnice denumite „gateway” („portal”).
Acest portal permite stabilirea legăturii prin satelit, ceea ce permite
utilizarea echipamentului de telecomunicații în zone geografice foarte
mari. Pentru a intercepta telecomunicațiile direct, Statul trebuie să a ibă
un portal. Dacă nu are, atunci poate solicita asistența Statului pe teritoriul
căruia se localizează portalul pentru fiecare interceptare pe care dorește
să o desfășoare sau operatorul instalează „accesul de la distanță” la
portal. Această dotare îi pe rmite unei țări să dea un ordin de interceptare
de la distanță, prin intermediul unui portal localizat în afara teritoriului
propriu. Acesta poate fi dat firmei sau firmelor („furnizorii de servicii”)
care pun la dispoziție serviciul de telecomunicații pri n satelit pe fiecare
teritoriu național, cu condiția să desfășoare ordinele de interceptare care
sunt solicitate conform legii de către autoritățile competente. Tehnic este
posibil să se limiteze utilizarea echipamentului de acces de la distanță la
telecom unicațiile făcute de pe sau primite pe teritoriul statului membru
care îl folosește ”.
Investigația financiară . Tranzacțiile financiare din domeniul
traficului de minori sunt extrem de dificil de identificat. Utilizarea
sistemelor de transfer rapid de bani , a curierilor de bani, a mijloacelor
moderne de plată de tip bitcoin po ate conduce la identificarea tardivă a
operațiunilor financiare legate de trafic. De multe ori însă, practica
agențiilor de aplicare a legii din diferite state a evidențiat faptul că, dacă nu
poți obține probe legate de activitatea infracțională în sine, poate fi o
soluție urmărirea banilor produși sau obținuți din respectiva infracțiune.
Investiga țiile financiare paralele trebuie să fie efectuate cu celeritate și pe
cadrului in stituțional și legislativ în domeniul cooperării judiciare internaționale” , Centrul de
Competență Juridică, Viena, 2007, p.79.
125
cât posibil la debu tul investigației, pentru a asigura sechestrarea și
confiscarea active lor infracționale .
Investigațiile financiare derulate în contextul faptelor de trafic pot
dezvălui aspecte privind stilul de viață al persoane i și deplasările sale în
timp și spațiu. De exemplu, monitorizarea utilizării cardurilor de către
suspec ți poate contribui la descoperi rea probelor privind mișcările acestora
în timp și spațiu.
c) Audierea victimei traficului este o activitate esențială în
administrarea probatoriului în aceste cau ze penale, de multe ori fiind
deosebit de dificilă datorită mai multor aspecte precum: temerile din partea
victimei privind colaborarea cu anchetatorii, percepția greșită a victimelor
(unele dintre ele nu se percep ca fiind victime94), rușinea față de famil ie
sau comunitatea din care provine, frica față de traficant/exploatator95,
tulburare a de stres post -traumatic , alte probleme medicale etc.96
Informațiile furnizate de victime au un rol esențial în înțelegerea
modului de acțiune a grupării de trafic, în toat e etapele sale infracționale –
recrutare, transport și exploatare. Probleme le esențiale ce necesită a fi
lămurite de către investigatori cu ocazia audierii victimei se referă la97:
stabilirea realizării contactului inițial între victimă și traficant;
94 Această situa ție apare mai ales în cazurile în care are loc exploatarea victimei f ără amenin țare, violenț ă
sau constrângere, da r profitând de vulnerabilitatea și starea de nevoie a sa. De asemenea, în cazul
traficului pentru exploatarea prin muncă, atunci când victimele sunt plătite în mod considerabil mai puțin
decât salariul minim în țările în care acestea sunt exploatate, dar c âștigă mai mult decât în țările lor de
origine.
95 Într-una din cauzele instrumentate de agențiile de aplicare a legii din țara noastră, inițial, cu prileju l
audierii, partea vătămată minoră a avut o atitudine reticentă și a părut foarte speriată, motiv pe ntru care,
având în vedere că a suferit leziuni traumatice în sfera cranio -cerebrală, în cauză s -a apreciat oportună
efectuarea unei expertize medico -legale psihiatrice. Din concluziile Raportului de expertiză medico –
legală, a rezultat că minora nu prezint ă tulburări psihopatologice, are discernământ și are prezentă
capacitatea psihică de a aprecia în mod critic conținutul și consecințele faptelor sale. Reticența î n fața
organelor de anchetă a fost datorată f aptului că suspectul avea de obicei un comportame nt violent .
96 Într-unul din cazuri, familia traficantului a exercitat presiuni asupra familiei victimei, oferind bunuri și
bani, respectiv autoturismul proprietatea traficantului și suma de 3.000 euro pentru ca victima să -și
retragă plângerea sau să -și sch imbe declarația în cauză.
97 Standardul regional de instructaj anti -trafic pentru poliție în Sud -Estul Europei , Centrul Internațional
pentru Dezvoltarea Politicilor de Migrație (ICMPD) și Ministerul de Int erne al Austriei, 2003, pp. 89 -93.
126
natur a posibilei înțelegeri (inclusiv sub aspect financiar) dintre
victimă /familia acesteia și traficant;
procedura de trecere a frontierei de stat, în ipoteza traficului extern,
precum și ruta parcursă, mijlocul de transport folosit ;
existența unor posibile ab uzuri fizice, psihologice ;
dacă traficantul a știut ce vârstă are persoana traficată;
identificarea persoanelor întâlnite care au legătură cu traficul și
exploatarea ei;
documente le de identitate folosite ;
identificarea unor posibili martori sau clienți a i serviciilor prestate de
victimă ;
descrierea amănunțită a tuturor suspecților;
zonele și locațiile frecventate și în care aveau loc abuzurile ;
destinația sumelor de bani câștigate de victimă etc.
d) Audierea traficantului are ca scop lămurirea aspectelor
privitoare la faptă, cunoașterea poziției subiective în raport cu fapta, acesta
cunoscând cel mai bine modul de organizare și funcționare a rețelei de
trafic. În practică însă, de cele mai multe ori, traficanții nu sunt cooperanți
cu ocazia audierii, nu r ecunosc faptul că știau vârsta victimei anterior
recrutării sale în procesul de trafic , manifestând o poziție nesinceră pe
perioada cercetărilor .
În cadrul anchetei, conform bunelor practici98 dezvoltate la nivel
internațional, audierea traficanților trebui e să se axeze pe următoarele
aspecte:
Obținerea datelor privind întreaga rețea de trafic ( cu componenții săi
din statul de origine, de t ranzit și de destinație);
98 Standard operat ing procedures on investigation of crimes of trafficking for forced labour , United
Nations Office on Drugs and Crime, 2008, p. 21.
127
Identificarea factorilor c e determ ină cererea și oferta de trafic;
Metodele și rutele de trafi care utilizate pentru transportul victimelor ;
Identificarea canalelor și mijloacelor de comunicații utilizate de
traficanți ;
Sumele de bani plătite în avans victimei sau părinților săi;
Stabilirea tuturor persoane lor traficate sau susceptibile de a fi
traficate ;
Stabilirea modului de operare al traficanților ;
Stabilirea unor posibile conexiuni cu grupări de crimă organizată ;
Obținerea datelor privind înțelegerile (tranzacțiile ) financiare dintre
membrii grupării de trafic;
Stabilirea prejudiciului cauzat vi ctimei.
Bune practici privind investigarea traficului de minori în România
În țara noastră, procedura investigării traficului de minori presupune
implicarea activă a organelor specializate în activitatea judiciară, respectiv
procurorul și organele de c ercetare ale poliției judiciare.
Competența materială a instrumentării acestor infracțiuni aparține
procurorilor din cadrul DIICOT, care deleagă în cauze concrete polițiștii
judiciari din cadrul structurilor de combatere a traficului de persoane,
pentru e fectuarea de cercetări, orice act întocmit în afara ordonan ței de
delegare de către ace știa, fiind lovit de nulitate.
Consolidarea cadrului institu țional pentru combaterea traficului de
persoane a fost realizată prin înfiin țarea Serviciului de Combatere a
Traficului de persoane din cadrul DCCO (la nivel central), cât și prin
mobilizarea celor 15 servicii pentru combaterea traficului de persoane (la
nivel teritorial ), în cadrul celor 15 Brigăzi de Combatere a Criminalită ții
Organizate și 27 de compartimente d in cadrul Serviciilor de Combatere a
Criminalită ții Organizate (la nivel de județ).
128
Din experiența practică acumulată, am observat că cele mai eficiente
tehnici de investigare a infracțiunilor de trafic sunt supravegherea tehnică,
investigatorul sub acoper ire și colaboratorul, supravegherea operativă
(filajul), tehnicile de culegere, analiză și valorificare a informațiilor,
monitorizarea tranzacțiilor financiare, precum și reținerea datelor generate
sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații el ectronice. Dintre
acestea, cea mai eficientă tehnică de investigații în acest domeniu este
supravegherea tehnică , ce conduce la implementarea unor anchete
eficiente și dezvoltarea unui probatoriu judiciar solid în scopul trimiterii în
judecată a traficanți lor.
Probatoriul administrat în cauzele penale presupune, de la caz la caz,
și efectuarea perchezițiilor, audierea victimelor, martorilor și suspecților99.
În timpul activită ților de investigație, polițiștii din cadrul DCCO împreun ă
cu procurorii DIICOT urm ăresc și traiectoria resurselor financiare și a
activelor trafican ților rezultate în urma infracțiunilor comise. Astfel, în
timpul investiga țiilor ef ectuate, unul dintre obiective este acela de a
identifica bunurile mobile și imobile ale membrilor grup ărilor de traficanți
care rezultă din infracțiunile comise.
Până la adoptarea Noului Cod Penal, în practica organelor ju diciare
din țara noastră, fapta persoanelor care utilizau serviciile victimelor
traficate nu era incriminată de lege, acestea fiind folosite ca martori în
99 De la caz la caz, în baza ordonanței de delegare emisă de procurorii DIICOT, polițiștii vor desfășu ra
următoarele categorii de activități: a) identificarea și audierea victimelor traficului cu privire la
împrejurările săvârșirii infracțiunii; b) identificarea și audierea de martori pentru stabilirea de date și
indicii în vederea probarii activității infracționale; c) efectuare a de activități specifice în vederea
identificării membrilor grupării și a legăturilor infracționale; d) efectuarea de investigații finan ciare cu
privire la situația materială a suspecților; e) verificarea tuturor transferurilor monetare, având c a
destinat ari/expeditori persoanele suspecte sau identitățile folosite de acestea; f) identificarea conturilor
bancare și a eventualelor case de bani existente pe numele suspecților la instituțiile bancare; g)
identificarea autoturismelor folosite de suspecți la tra nsportul victimelor; h) identificarea posturilor
telefonice utilizate de suspecți în activitatea infracțională; i) efectuarea de recunoașteri de pe p lanșe
fotografice; j) activități de cooperare internațională prin intermediul atașaților de afaceri intern e cu
autoritățile judiciare străine; k) exploatarea informațiilor obținute în urma punerii în executare a
autorizațiilor de interceptare a convorbirilor telefonice, precum și a înregistrărilor în mediu ambi ental; l)
efectuarea de percheziții domiciliare, au dieri și individualizarea bunurilor provenite din săvârșirea de
infracțiuni în vederea indisponibilizării acestora și luării măsurii asigurătorii a sechestrului.
129
cauzele penale . Au existat și situații în care acești martori nu au întreținut
raporturi sexuale cu victimele minore, deși își manifesta seră anterior
consimțământul în acest sens, însă din lipsă de bani, nu au putut plăti
traficantului acest e servicii. Conform unui martor, „am văzut prima oară
pe B.I. duminică seara, pe strada mare, unde acesta m -a abordat într –
adevăr și m -a întrebat dacă vreau să întrețin relații sexuale cu o m inoră,
pe care eu nu am văzut -o, întrucât acesta era singur. Fiin d om simplu, i –
am spus că nu am bani, dar pentru că eu sunt o fire deschisă, am fost de
acord să -i dau numărul de telefon, gândindu -mă că poate totuși cândva o
să vreau și eu să întrețin relații sexuale cu femei contra cost. Pentru orice
eventualitate, i -am salvat numărul de telefon în mobilul meu cu apelativul
„m…ie”. În după amiaza zilei de 05.04.2011, am primit un telefon de la
B.I., propunându -mi să ne întâlnim. Am fost de acord, dar nu am
intenționat nici un moment să mă duc deoarece nu aveam bani. La aceeași
dată, în jurul orelor 21:00 am primit iar un telefon de la acesta, insistând
să-mi ofere o fată cu care să întrețin raporturi sexuale contracost, dar l –
am refuzat și de această dată pentru același motiv ”.
În investigarea cazurilor de trafic transfr ontalier, anchetatorii
coopereaz ă cu autorită țile competente din ț ările de tranzit sau de destina ție
a victimelor traficului, prin schimbul de date și informa ții între agen țiile de
aplicare a legii, utilizarea JIT etc. În planul cooperării judiciare, activ itatea
este derulată prin intermediul Biroul ui de cooperare internaț ională din
cadrul DIICOT, în timp ce cooperarea polițienească este derulată prin
intermediul canalelor specifice de cooperare ale CCPI. De asemenea, în
cadrul DCCO există și un Serviciu de Cooperare Operativă cu Poli țiile
Străine , menit să asigure cooperarea operativă cu partenerii internaționali
implicați în lupta antitrafic.
Trebuie precizat și faptul că, în infrac țiunile de trafic de persoane,
livrarea controlată/supravegheată nu se apli că, această metodă fiind
130
interzisă de către toate conven țiile internaționale privind traficul de
persoane.
Legisla ția național ă oferă un cadru adecvat pentru protejarea
victimelor, a martorilor și a colaboratorilor. În ceea ce privește persoana
vătămată , în art. 111 din Noul Cod de Procedură Penală (NCPP) se
prevede modalitatea de audiere și obligația de notificare a acesteia, la
începutul primei audieri , cu privire la dreptur ile și obligațiile pe care le are,
prevăzute în mod expres în conținutul arti colul ui men ționat mai sus.
Art.113 NCPP menționeaz ă posibilitatea dispunerii organului de urmărire
penală a măsurilor de protec ție privind p ersoana vătămată/ parte a civilă,
măsuri prevăzut e de art. 125 -130 NCPP (martor amenin țat, martor protejat,
martor vulnerab il). Articolele privind protec ția special ă a persoanelor care
sunt victime/ martori sunt prevăzute în sec țiunea 5, Capitolul II NCPP,
secțiunea intitulat ă "Protec ția martorilor"100.
Audierea victimei poate avea loc în biroul procurorului, al
polițistului sau la sediul unui ONG care oferă adăpost victimei. Prima
întâlnire dintre anchetator și victimă este determinantă în stabilirea
viitoarei colaborări. De aceea, nu trebuie scăpate din vedere nici unul din
aspectele care ar putea periclita o viitoare colaborare. Cel mai important
obiectiv al acestei prime întâlniri nu este leg at de aflarea informațiilor, ci
de câștigarea încrederii în anchetator. Prima întâlnire va fi și momentul în
care anchetatorul trebuie să o informeze pe victimă cu privire la drepturile
și obligațiile care îi revin și să consemneze acest lucru într -un proces
verbal semnat de aceasta.
100 Statul român a luat măsuri de reglementare în Codul de procedură penală, a protecției victim elor
traficului care participă îm cadrul procedurilor penale. Acestea sunt:
• Măsuri de protec ție dispuse în cursul urmăririi penale și în timpul procesului față de martorul amenințat
(victimă a traficului de persoane);
• Audierea martorului protejat (vict imă a traficului de persoane);
• Măsuri de protec ție a martorilor vulnerabili (victimă a traficului de persoane).
131
Este important ca audierea să se încheie într -un mod structurat, iar
polițistul trebuie să informeze victima cu privire la următorii pași în
anchetă, pentru ca aceasta să fie pregătită din punct de vedere psihologic.
În audierea victimelor minori trebuie avute în vedere în primul rând
prevederile legale cu privire la efectuarea acestei audieri și, de asemenea,
aspectele de ordin psihologic și social ale acestei a ctivități. La audierile
victimelor minori asistă, atunci când este posibil, și un psiholog din cadrul
ANITP sau alte organizații și instituții pentru protecția drepturilor
copilului, conform reglementărilor în vigoare.
După audierea victimei, polițistul va proceda la întocmirea fișei
victimei și implementarea acesteia în baza de date a ANITP , conform
metodologiei existente. Odată stabilită noțiunea de victimă a traficulu i de
persoane, trebuie stabilită calitatea în care aceasta participă în procesul
penal, și anume martor sau p ersoană vătămată. Persoana vătămată, în
cazul nostru victima, care nu dorește să participe în procesul penal , trebuie
să înștiințeze despre aceasta organul judiciar, care, dacă va aprecia necesar,
o va putea audia în calitate de marto r.
Depoziția ca martor are însă unele dezavantaje. Adesea, au avut loc
reveniri ale martorilor asupra unor declarații inițiale, în mod cu totul
nejust ificat, fără a oferi o motivare credibilă, ceea ce a determina t
înlăturarea acestora ca fiind nesincere. Motivul revenirii este adesea
primirea unor sume de bani consistente de la traficant sau de la familia
acestuia. Teoretic, această persoană poate fi acuzată de mărturie
mincinoasă, faptă sancționată de art. 273 Cod penal.
Audierea victimei traficului, ind iferent de calitatea pe care aceasta o
are în procesul penal (martor/persoană vătămată) se face cu respectarea
principiilor drepturilor omului, în special a evit ării revictimiz ării101 și a
101 Din practica judiciară s -a evidențiat situația victimelor traficului de persoane care au săvârșit și alte
infracțiuni, cum ar fi de exemplu infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, situație în care pe de o
132
protejării intimității persoanei. Ori de câte ori este posibil, anche tatorul ar
trebui să fie același pe toată durata cazului, întrucât acesta/aceasta are un
rol-cheie de jucat pe tot timpul procesului, indiferent dacă există sau nu
sprijin din partea ONG -urilor pentru victimă.
O practică relativ nouă este aceea a transferă rii victimelor din țara de
origine în țara de destinație, sub protecția poliției în vederea depunerii
mărturiei în fața instanței în țara de destinație unde sunt arestați traficanții.
O altă practică este audierea victimelor de cetățenie română în țara d e
destinație, în sediul ambasadelor române, de către procuror, declarația fiind
astfel perfect valabilă în fața autorităților române, întrucât ambasadele sunt
considerate teritoriu național.
Nu în ultimul rând, t ehnica de analiză a informaț iilor se folos ește în
majoritatea cazurilor de trafic de persoane, raportul î ntocmit de specia list
fiind un instrument de bază în desfă șurarea investigației.
Având în vedere cele prezentate mai sus, concluzionăm prin a
sublinia faptul că va rămâne la latitudinea procuror ului și a polițistului să
găsească modalită țile cele mai eficiente pentru investigarea cauzelor de
trafic de minori, de cercetare a acestora, precum și de audiere a victimelor.
De la caz la caz, dosarele penale în cauzele de trafic cuprind acte
procedurale precum declarațiile persoanelor implicate în cauză (suspecți,
persoane vătămate, martori), procese verbale de redare a interceptărilor și
comunicărilor telefonice autorizate, procese verbale de percheziție
domiciliară, procese verbale de percheziție în si stem informatic, procese
verbale de supraveghere operativă, formulare Western Union și
MoneyGram, fișe de cazier judiciar, rapoarte de expertiză medico -legală,
parte aceste persoane se constituie părți vătămate în cauză, iar pe de altă parte sunt cercetate pen tru
săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei. În această situ ație victima nu va mai colabora cu
poliția, ceea ce va îngreuna mersul anchetei și va adânci dependența formării unui dosar penal de
depozițiile victimei, făcînd aplicarea regulii conform căreia în lipsa mărturiei victimei traficului de
persoane, nu poti d ocumenta un caz de trafic de persoane.
133
cereri de asistență judiciară în materie penală, planșe foto , procese -verbale
de prezentare a materialului de urmărire penală etc.
4.2. Cooperarea judiciară internațională în contextul
investigării traficului de minori
Componentă a crimei organizate, traficul de minori poate fi prevenit
și combătut printr -o cooperare internațională efectivă din p artea tuturor
țărilor, fie ele de origine, tranzit sau destina ție.
Dezvoltarea cooperării judiciare internaționale în materie penală,
atât în plan legislativ, cât și instituțional, a fost puternic determinată și
influențată de atitudinea tradițional ă a țărilor care consideră că
problematicile dreptului penal, procesual penal ori a derulării anchetelor și
investigațiilor judiciare, sunt apanajul exclusiv al autorităților interne, fiind
un domeniu al suveranității naționale. În consecință, multe dintre
inițiativele propuse de diferite state de -a lungul timpului în acest domeniu,
au întâmpinat opoziția ori rezistența politică a autorităților unor state
membre102.
La nivelul UE au fost adoptate de -a lungul timpului o serie de acte
normative care reglementează coo perarea statelor în materie penală. Astfel,
sunt în vigoare , printre altele : Convenția UE privind procedura simplificată
a extrădării între statele membre, adoptată la 10 decembrie 1995,
Convenția UE privind extrădarea între statele membre, adoptată la 27
septembrie 1996, Convenția UE referitoare la asistența judiciară în materie
penală, adoptată la 29 mai 2000, Protocolul Convenției UE de asistență
102 Nagy, Judit, About joint investigation teams in a nutshell, Issues of business and law, Volume 2
(2010).
134
judiciară în materie penală din 16 octombrie 2001 și Decizia -cadru a
Consiliului UE din 13 iunie 2002, privin d mandatul european de arestare și
procedurile de predare între statele membre103.
În plan teoretic, cooperarea judiciară internațională presupune
utilizarea mai multor forme de colaborare, prin intermediul unor
instrumente precum extrădarea, asisten ța judic iară reciprocă , transferul de
proceduri penale, t ransferul persoanelor condamnate, c ooperarea în scopul
confiscării activelor infracționale, inclusiv schimbul de informa ții și
cooper area în desfă șurarea anchetelor, echipele comune de anchetă,
cooperarea în utilizarea tehnicilor speciale de investiga ție etc.
Cazurile de trafic pot implica o serie de țări și jurisdicții, acest lucru
putând conduce la apariția unor conflicte de jurisdicție . Este important să
se asigure nu numai stabilirea competen ței interne d e cercetare într-un caz
de trafic de persoane, ci și recurgerea la modalită ți concrete de cooperare
interna țional ă în materie penală (asisten ță judiciară reciprocă , transferul de
proceduri penale), sau prin asigurarea corespunzătoare a mecanismelor
pentru a permite victimelor traficului o atmosferă propice furnizării de
probe.
În ce prive ște cooperarea interna țional ă în materie penală, aceasta
poate fi foarte dificilă și necesit ă cuno ștințe, planificarea și conștientizarea
problemelor practice atât pentru s tatul solicitat cât și statul solicitant. Unele
dintre aceste probleme includ, dar nu se limitează la costul investiga țiilor,
cadrul aplicabil legal, na ționalitatea, localizarea martorilor , locația
infractorilor, colectarea de probe etc.
Cooperarea intern ațională poate fi cea mai eficientă opțiune aflată la
dispoziția investigatorilor anti -trafic, din următoarele considerente104:
Comiterea infracțiunii în mai multe jurisdicții .
103 Justiție și Afaceri Interne , Centrul de Resurse Juridice, Editura Dacris, 2004, p. 28.
104 Dezvoltarea unui m odul de instructaj anti -trafic pentru judecători și procurori. Manual provizoriu de
instructaj , Centrul Internațional pentru Dezvoltarea Politicilor de Migrație (ICMPD), 2004, pp. 143 -144.
135
Operațiunile comune permit strângerea de probe în fiecare dintre
jurisdicțiile în care se desfășoară infracțiunea.
Deoarece traficanții sunt mult mai vulnerabili atunci când se află în
țările de destinație, ei sunt foarte atenți în ceea ce privește
supravegherea și mai precauți în privința activităților lor atâta timp cât
se află în ț ara de destinație.
Adesea, traficanții nu sunt atât de preocupați să se ascundă și să se
protejeze de investigații în țările de origine și de tranzit, deoarece ei se
simt aici mai în siguranță, aflându -se departe de faza de exploatare.
Operațiunile interna ționale comune presupun că investigatorii din
țările de origine, de tranzit și de destinație pot exploata aceste
oportunități de strângere a dovezilor, obținând probe valoroase privind
fazele de recrutare, transportare și exploatare ale infracțiunii.
Oper ațiunile pro -active comune sporesc posibilitatea autorităților de
aplicare a legii de a combate traficul de persoane , deoarece le permit
investigatorilor să stabilească de comun acord, în avans, strategia
generală cea mai adecvată pentru atingerea obiectiv elor esențiale,
respectiv salvarea victimelor și învinuirea traficanților.
La nivel global dezvoltarea arhitecturii de cooperare în domeniul
luptei împotriva traficului cunoaște un proces de reconfigurare ca urmare a
schimbărilor circumstanțelor care condi ționează și caracterizează acest tip
de criminalitate, precum și ca urmare a apariției și diversificării actorilor
angajați în efortul anti -trafic și a practicilor internaționale de cooperare105.
De asemenea, anumite aspecte importante trebuie să fie luate î n
considerare înainte de a efectua o investiga ție comun ă în cauzele de
trafic106:
105 Evaluarea situației traficului de persoane în România în anul 201 0, Ministerul Administrației și
Internelor – Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, București, 2011, p. 43.
106 Toolkit to Combat Trafficking in Persons , United Nations Office for Drugs and Crime (UNODC) 2nd
edition, 2008.
136
Agen ția de aplicare a legii care încearcă să stabilească o opera țiune
comună trebuie să identifice mai întâi o investiga ție în contrapartidă în
celălalt stat. Statul omolog nu trebuie să prezinte un risc de securitate
pentru funcționarea operațiunii sau pentru victimele implicate și
trebuie să aibă capacitatea și abilitatea de a conduce acest tip de
investiga ție comună ;
Trebuie să existe , de asemenea, acorduri de asisten ță judic iară
reciprocă care să permită colectarea și transferul de probe de la un stat
la altul ;
În plus , înainte de lansarea opera țiunii , strategia opera țional ă și
tacticile care vor fi utilizate ar trebui să fie clar definite și convenite
de către toate păr țile implicate , precum și canalele și mecanismele de
coordonare și comunicare ;
De asemenea, ar trebui să fie definit un mecanism pentru revizuirea și
redirec ționarea obiectivelor opera ționale , după cum este necesar .
Cheia succesului investiga ției comune este coordonarea strânsă a
activită ților de la început ;
Factorul esențial pentru anchetatori constă în a stabili o legătură
eficientă și timpurie în întreaga jurisdic ție înainte de a lua măsuri . Este
posibil ca ancheta bilaterală în cauză să fie coordonată eficie nt între
unită țile specializate pentru combaterea traficului de fiin țe umane în
ambele state . Oricare ar fi situa ția, “regula de aur” este de a stabili un
contact timpuriu cu rețeaua ofițerului de leg ătură detașat în statul
respectiv .
În invest igarea infr acțiunilor de trafic, un rol deosebit îl joacă
comisiile rogatorii , instrument de cooperare interna țional ă, pornind de la
caracterul transnațional al acestui fenomen. Exemplificând , în anul 2011,
137
a fost înregistrată la DIICOT107, cererea formulată de Procura tura din
Göteborg (Suedia), într -o cauză în care se efectuau cercetări cu privire la
activitatea unui grup infracțional organizat, format din 14 cetățeni români,
specializat în comiterea infracțiunii de trafic de persoane. Veniturile ilegale
obținute din a ceastă activitate, transmise prin sistemul Western Union către
România, se ridicau la 1,1 milioane coroane suedeze. Autoritățile suedeze
au solicitat prin comisie rogatorie identificarea unor persoane (învinuiți,
victime, martori), identificarea utilizator ilor unor posturi telefonice
românești, audierea de învinuiți, părți vătămate și martori, identificarea și
rulajul unor conturi bancare, informații privind bunurile mobile și imobile
deținute de învinuiți și indisponibilizarea acestora, obținerea de cazier e
judiciare, precum și un număr de 7 percheziții domiciliare. La data de
16.11.2011 au fost efectuate simultan 6 percheziții domiciliare pe raza
județelor Călărași, Galați și municipiului București, activități la care au
participat și reprezentanți ai auto rităților suedeze. Cu ocazia perchezițiilor
domiciliare au fost ridicate formulare și documente bancare, chitanțe și
card-uri bancare.
De asemenea, c onform unor analize efectuate de experții Eurojust,
autorită țile naționale recunosc faptul că eficien ța și eficacitatea
investiga țiilor și urm ăririlor penale în cazurile de trafic poate fi serios
afectată în cazul în care sunt folosite doar cereri de asisten ță judiciară
reciprocă (unele proceduri ori măsuri nu pot fi luate împotriva suspec ților
datorită anumit or dificultă ți juridice și resurse financiare limitate ). Soluția
identificată pentru realizarea de investiga ții eficiente și urm ărirea penală a
trafican ților constă în stabilirea de JIT, ca un instrument pentru autorită țile
107 http://www.diicot.ro /pdf/2012/raport2011.pdf
138
naționale de a depă și dezavantaj ele cererilor de asistență judiciară și,
uneori , lipsa de resurse și expertiz ă108.
Crearea JIT în cauzele de trafic se realizează plecând de la dispozițiile
Convenției cu privire la asistența judiciară reciprocă în materie penală între
statele membre ale Uni unii Europene din 29 mai 2000 și a Deciziei -cadru nr.
2002/465/JAI privind echipele comune de anchetă. De la caz la caz, scopul
încheierii JIT vizează atât identificarea trafican ților și investigarea activității
infracționale a acestora, schimbul de date ș i informații relevante, realizarea
în comun a unor metode investigative ( interceptări ale telecomunica țiilor ,
opera țiuni sub acoperire , percheziții și audieri ale victimelor și martorilor ),
efectua rea de investiga ții privitoare la fapte de spălare a banilo r proveniți din
trafic etc.
Una dintre operațiunile de succes din ultimii ani la nivel european,
privind lupta antitrafic, o reprezintă Operațiunea “GOLF -EUROPA” . În
acest caz, investigat inclusiv prin metoda echipelor comune de anchetă,
victime copii din România erau traficate în Marea Britanie, în scopul
folosirii lor la comiterea de infracțiuni (furturi din buzunare și din
magazine), în activități de cerșetorie etc109.
Echipa comună de anchetă creată și operaționalizată între autorită țile
judiciare române și britanice , a avut drept obiectiv investigarea activității
infracțional e și urmărirea penală a membrilor grupării infracționale în Marea
Britanie și România, anihilarea grupării, identificarea și confiscarea
bunurilor și veniturilor membrilor grupării, minimizarea exploatării
victimelor, îmbunătățirea procesului identificării victimelor și a răspunsului
agențiilor de aplicare a legii în fața traficului.
108 Alexandru -Irinel Moraru, Sistemul echipelor comune de anchetă la nivel european (teză de doctorat),
Academia de Poliție A.I. Cuza, București, 2015, p. 243.
109 http://www.met.police.uk/foi/pdfs/disclosure_2010/november/201010000026 35.pdf
139
Potrivit Raportului de analiză a activității DIICOT pe anul 2010,
“…prin rechizitoriul nr. 333/D/P/200 6 al DIICO T-Structura centrală s -a
dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a 26 inculpați sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori, constituire a unui grup
infracțional organizat și spălarea banilor. S-a reținut că, în cepând din anul
2003 inculpații s -au constituit într -un grup infracțional organizat, în scopul
recrutării, transportului, găzduirii și exploatării minorilor de etnie rromă,
pe care, utilizând adeseori documente contrafăcute, membrii grupării i -au
trecut fr audulos frontiera în Marea Britanie, unde au fost obligați să
cerșească sau să comită infracțiuni stradale. Această grupare, formată din
cetățeni români de etnie rromă din orasul Țăndărei, județul Ialomița, a fost
implicată în activități de crimă organizat ă pe linia migrației ilegale și a
traficului de persoane, cu predilecție minori români de etnie rromă spre țări
din Europa Occidentală, în special Marea Britanie, în scopul exploatării
prin cerșetorie și în general infracționalitate stradală”.
Analiza c azului realizată de experții Europol
Sursa: Metropolitan Police, Joint Investigation Team -UK and Romania.
140
În acest caz, Europol a fost membru activ al JIT, acordând asistență
agențiilor naționale de aplicare a legii , prin intermediul următoarelor
instrum ente110:
acordarea de consiliere cu privire la crearea JIT și planifi carea
activităților strategice și opera ționale;
asigurarea sprijinului analiti c pe întreaga durată a anchetei ;
acordar ea de asistență la fața locului ;
elaborarea și difuzarea a 67 de rapoar te de analiză;
identifi carea conexiunilor principale cu alte țări din UE, în special
Belgia și Spania.
4.3. Analiza SWOT
În vederea identificării celor mai bune practici și a eficientizării
activităților de investigare și cooperare judiciară în context ul luptei
antitrafic, prezentăm în cele ce urmează rezultatele analizei SWOT bazată pe
cercetarea documentară și empirică , dar și pe baza propriilor observații și
constatări ale autorului tezei .
La nivel european, majoritatea statelor membre au struct uri
profesionale specializate în domeniul luptei antitrafic ;
Utilizarea canalelor de cooperare polițienească, acestea fiind frecvent
mult mai rapide decât cele din sfera cooperării judiciare ;
110 https://www.europol.europa.eu/sites/default/files/publications/ro_europolreview.pdf Puncte tari
141
Crearea unor grupuri de lucru comune și task -force -uri, precum ș i
legăturile personale/contactele informale în rândul personalului
agențiilor de aplicare a legii din state diferite ;
Aproape toate statele membre au implementat planuri de ac țiune
naționale privind combaterea traficului, iar agen țiile de aplicare a legii
îndeplinesc un rol activ în punerea în aplicare a acestor planuri ;
Identificarea victimelor prin intermediul unor proceduri standardizate,
cu referirea ulterioară a acestora către servicii le de asistență și
protecție ;
Utilizarea metodelor și tehnicilor spe ciale de investigații ce conduce
la efectuarea unor anchete eficiente proactive ;
Utilizarea tehnicii de analiză a informațiilor , ce contribuie la
abordarea strategică și operațională a cauzelor, identificarea
conexiunilor infracționale, anticiparea unor mo duri de operare etc.111;
Utilizarea instrumentului JIT, ce permite dezvoltarea unor investigații
și anchete eficiente de către personalul agențiilor de aplicare a legii pe
teritoriul tuturor stat elor aflate pe rutele de trafic112;
Securizarea mărturiei victime i din primele faze ale anchetei, pentru
utilizarea sa ulterioară și pentru a preveni schimbarea/retractarea
declarației ;
Înregistrarea video a declarației victimei , a udierea prin
videoconferință și includerea victimelor în programe de protecție a
martorilo r;
111 Implementarea pe scară largă a analizei informațiilor colectate și diseminate în mod profesionist
reprezintă o soluție la urmărirea cu mai mare eficiență a grupu rilor organizate și nu numai a infracțiunilor.
112 Folosirea metodelor speciale de supraveghere sau cercetare (tehnici și mijloace moderne de
investigare) în cadrul operaționalizării JIT, în scopul cunoașterii cu celeritate a aspectelor privitoare la
grupuri /persoane implicate în activități infracționale, legături infracționale interne/externe, metode și
mijloace concrete de săvârșire a infracțiunilor .
142
Folosirea investigatorilor femei la audierea victimelor de sex feminin,
ce permite facilitarea dialogului și obținerea coop erării și a încrederii
victimei ;
Interogarea și exploatarea de către agențiile naționale de aplicare a
legii a datelor și informaț iilor din sistemele informatice și bazele de
date (Sistemul de Informații Schengen, bazele de date ale Europol –
ului, Interpol -ului);
Efectuarea schimbului de informații prin intermediul ofițerilor de
legătură /atașaților de afaceri interne .
Reacția înt ârziată a agențiilor de aplicare a legii în anticiparea noilor
evoluții, tipologii, amenințări și moduri de operare din domeniul
traficului de minori113;
Dificultă ți privind desfă șurarea anchetelor comune în state diferite,
datorită etape lor diferite ale inv estigației ;
Gradul scăzut la nivelul statelor membre ale UE în p rivința urmăririlor
penale și a condamnărilor, în raport cu numărul victimelor traficului
identificate;
Identificarea eronată a victimelor ca infractori în unele state;
Asisten ța judiciar ă rec iprocă în materia supravegherii electronice
necesită timp, mai ales atunci când furnizorii de servicii sunt situați în
străinătate (de exemplu, în SUA, cum este cazul Facebook);
Probleme le tehnice privind interceptarea Whatsapp, precum și a
dispozitivelor BlackBerry și Skype ;
113 Este posibil ca prioritățile de obținere a unor rezultate imediate să prevaleze obiectivului genera l de
combatere a crimei organizate, motiv pentru care s -ar impune identificarea unei noi maniere de abordare
a actului judiciar. Puncte slabe
143
Derularea defalcată a investigării activității de trafic în relația cu
investigația financiară ;
Dificultă țile de a merge pe traseul bani lor, deoarece curierii de
numerar (de multe ori victime) return ează profiturile către țara de
origi ne sau infractori i înregistrează active le în numele altor persoane;
Punerea sub sechestru și confiscarea în cazurile de trafic prezint ă
probleme la nivel operațional;
Existența în unele legislații naționale a reglementării privind
necesitatea plângerii vic timei pentru a se asigura
inculparea/condamnarea traficantului ;
Lipsa expertizei investigatorilor antitrafic în efectua rea investigației
financiare, precum și a investigatorilor financiari în privința aspectelor
tehnice ale infracțiunilor de trafic de mino ri;
Identificarea tardivă a activelor financiare sau atunci când banii nu
mai sunt disponibili ;
Existența unor posibile situații de conflicte de jurisdicție între
agențiile de aplicare a legii din statele membre ;
Dificultă ți privind obținerea și transmiter ea probelor de către agențiile
de aplicare a legii din diferite state membre ;
Lipsa de cuno ștințe sau experien ță a personalului agențiilor de aplicare
a legii în domeniul instrumentelor actuale ale cooperării judiciare ;
Dificultă ți în asigurarea protec ției martorilor în cauzele de trafic în
alte țări.
Consolidarea cooperării statelor membre ale UE cu statele terțe aflate
pe rute de traficare a victimelor ; Oportunități
144
Continuarea și dezvoltarea activităților din sfera schimbului de
experiență și cooperare judiciară cu reprezentanții agențiilor de aplicare
a legii;
Probarea întregului lanț infracțional, alcătuit din recrutori,
transportatori/călăuze și exploatatori, mai ales când aceștia provin din
state diferite ;
Creșterea num ărului de anchete și urm ăriri penale priv ind traficul de
persoane ;
Identificarea și consolidarea permanentă a unor bune practici de
investigare și combatere ;
Dezvoltarea cunoștințelor și aptitudinilor de identificare a indicilor de
trafic în rândul perso nalului poliției stradale aflat în contact cu
victimele, și nu doar la nivelul unităților specializate antitrafic ;
Anihilarea resurselor financiare ale grupărilor de trafic ;
Crearea și operaționalizarea birourilor de recuperare a activelor în
statele membre ale UE și cooperarea transfrontalieră înt re acestea ;
Abordarea integrată a politicilor de prevenire și combatere ;
Creșterea conștientiz ării victimelor cu privire la drepturile lor și
statutul juridic al acestora, în special posibilită țile de asistenț ă și
protec ție, precum și dreptul la compensa ție;
Dezvoltarea unor sesiuni comune de pregătire antitrafic, la care să
participe personal din parchete, poliție , precum și judecători și
reprezentanți din zona asistenței sociale și protecției copilului ;
Câștigarea încrederii victimei pe perioada de reflec ție;
Folosirea mecanismelor de alertă privind copiii dispăruți prin
utilizarea Sist emului de Informații Schengen ;
Implementarea instrumentului ordinului european de anchetă ;
Consolidarea rolului Eurojust și Europol ;
145
Sprijinirea activităților desfășurate de Europol în dosarele analitice
deschise la nivelul UE;
Utilizarea confiscării extinse pentru identificarea tuturor activelor
infracționale provenite din trafic ;
Alocarea de resurse suplimentare agențiilor de aplicare a legii în
contextul luptei antitrafic ;
Reducerea cererii de trafic, prin incriminarea faptei utilizatorilor
serviciilor prestate de victimele traficului.
Tendința în creștere a traficului de minori la nivel european și
recrutarea online a victimelor ;
Desființarea punctelor de control vamal în spațiul Schengen, situație
ce facilitează traficul ilicit de persoane ;
Utilizarea sporită de către membrii rețelelor de trafic a I nternet -ului și
a altor mijloace de telecomunica ții ce asigur ă criptarea comunicării,
precum Whatsapp, dispozitivele Black Berry și Skype;
Utilizarea Bitcoin și a curierilor de bani în scopul evitării depistării
veniturilor infracționale și a sumelor de bani ce alimentează oferta de
trafic;
Lipsa de cooperare din partea victimei traficului , mai ales în situația
imposibilități i obținerii altor probe pe baza altor metode ;
Lipsa de încredere reciprocă și barierele lingvistice din cadrul
procesului de cooperare judiciară internațională ;
Percepția greșită asupra traficului la nivelul populației generale și în
mass -media.
Amenințări
146
4.4. Conc luzii parțiale
Practica agențiilor de aplicare a legii implicate în lupta împotriva
traficului de minori evidențiază necesitatea adaptării continue la dinamica
activităților infracționale din această gamă, pentru a face față cu succes
noilor riscuri, prov ocări și amenințări.
Caracterul conspirativ, organizat și transfrontalier al infracțiunilor de
trafic de minori a condus la nevoia unei reacții rapide și conjugate din partea
agențiilor de aplicare a legii aflate pe rutele de traficare și exploatare a
victimelor. În practică, există suficiente obstacole și dificultăți la nivel
investigativ și de cooperare judiciară, ce împiedică activitatea agențiilor de
aplicare a legii, favorizând în același timp indirect activitatea infracțională a
traficanților.
Analiza SWOT prezentată în cuprinsul acestui capitol a condus la
identificarea punctelor tari și punctelor slabe, oportunităților și amenințărilor
specifice, necesare adaptării și consolidării reacției instituționale.
Valorificarea rezultatelor acestei analize po ate conduce pe de o parte la
utilizarea mai eficientă a punctelor tari în scopul consolidării și maximizării
oportunităților existente, precum și la reducerea punctelor slabe pentru a
preveni expunerea directă în fața noilor amenințări în domeniul traficul ui de
minori.
147
CAPITOLUL V
CERCETARE EMPIRICĂ PRIVIND TRAFICUL DE
MINO RI ÎN ZONELE CU RISC RIDICAT DE
VICTIMIZARE
5.1. Obiectivele cercetării
Scopul cercetării este acela de a aprofunda în țelegerea fenomenului
traficului de minori, de a identifica aspectele legale, practice și op eraționale
în investigarea cazurilor de trafic. Demersurile întreprinse în cadrul acestei
cercetări a u drept scop sprijinirea tuturor actorilor instituționali implica ți:
polițiști specializați în combaterea traf icului de persoane, judecător i,
procurori, lucrători ANITP dar și asistenți sociali, cadre dida ctice,
reprezentan ți ai autorit ăților locale, în creșterea gradului de înțelegere a
fenomenului traficului de minori în România și în îmbun ătățirea m ăsurilor
de prevenire și combatere a acestui fenomen.
Perioada supusă cercetării este 2013 -2015, iar activitatea reprezintă o
cercetare calitativă a prevenirii și combaterii traficului cu minori, respectiv
eficientizarea modalită ților de combatere și investigare a caz urilor de tra fic
de minori.
148
5.2. Premisele cercetării
Din rapoart ele întocmite la nivel na țional de către ANITP , rezultă
faptul că în anul 2013 au fost identifica ți un num ăr de 300 de minori care au
fost victime ale traficului de minori, în anul 2014 nu mărul acestora a scăzut
la 290 minori victime ale traficului, pentru ca în anul 2015 număr ul lor să
crească la 316 minori victime.
Situa ția minorilor victime ale traficului de minori
identifica ți la nivel național în perioada 2013 – 2015
Nr.
Crt. JUDE Ț ANUL 2013 ANUL 2014 ANUL 2015
1. ALBA 4 2 2
2. ARAD 1 3 3
3. ARGES 17 9 20
4. BACAU 13 13 12
5. BIHOR 13 16 6
6. BISTRITA –
NASAUD 1 4 3
7. BOTOSANI 10 9 6
8. BRAILA 5 6 1
9. BRASOV 18 14 20
10. BUZAU 1 1 1
11. CALARASI 1 10 7
12. CARAS -SEVERIN 2 8 2
149
Nr.
Crt. JUDE Ț ANUL 2013 ANUL 2014 ANUL 2015
13. CLUJ 4 4 9
14. CONSTAN TA 11 14 5
15. COVASNA 1 – 6
16. DAMBOVITA 13 8 20
17. DOLJ 28 21 16
18. GALATI 19 6 15
19. GIURGIU 4 12
20. GORJ 2 5 1
21. HARGHITA – 10 2
22. HUNEDOARA 7 7 10
23. IALOMITA 5 6 3
24. IASI 17 19 25
25. ILFOV 1 – 7
26. MARAMURES 1 2 4
27. MEHEDINTI – 7
28. MURES 14 2 13
29. NEAMT 3 6 2
30. OLT 5 13 3
31. PRAHOVA 8 19 9
32. SALAJ 7 5 2
33. SATU -MARE 2 – 1
34. SIBIU 3 2 4
35. SUCEAVA 10 5 9
36. TELEORMAN 7 5 5
37. TIMIS 11 1 14
38. TULCEA 1 5 2
39. VALCEA 6 4 6
40. VASLUI 15 14 8
41. VRANCEA 5 8
42. BUCURESTI 9 10
43. NU SE
CUNOA ȘTE
JUDE ȚUL – – 2
Analizând tab elul de mai sus, se observă că în anul 2013 zonele cu un
grad ridicat de risc de victimizare, mai precis jude țele cu un num ăr mare de
minori victime ai traficului au fost: Dolj – 28 minori, Gala ți – 19 minori,
Brașov – 18 minori, Arge ș – 17 minori, Ia și – 17 minori, Vaslui -15 minori,
150
Mure ș – 14 minori, Bacău – 13 minori, Bihor – 13 minori, Dâmbovi ța – 13
minori, Constan ța – 11 minori, Timi ș – 11 minori, Boto șani – 10 minori și
Suceava – 10 minori.
La polul opus s -au aflat jude țele: Neam ț – 3 minori, Si biu – 3 minori,
Cara ș Severin – 2 minori, Gorj – 2 minori, Satu Mare – 2 minori, Arad – 1
minor, Bistri ța N ăsăud – 1 minor, Buzău – 1 minor, Călăra și – 1 minor,
Covasna – 1 minor, Maramure ș – 1 minor, Tulcea – 1 mino r, cu precizarea
că în jude țele Harghita , Mehedin ți, Vrancea nu au fost identificați minori
victime ale traficului de minori.
În anul 2014 zonele cu un grad ridicat de risc de victimizare, mai
precis jude țele cu un num ăr mare de minori victime ai traficului de minori
sunt: Dolj – 21 minori, Iași – 19 minori, Prahova – 19 minori, Bihor – 16
minori, Bra șov – 14 minori, Constan ța – 14 victime, Vaslui – 14 victime,
Bacău – 13 minori, Olt – 13 minori, Călăra și -10 minori și Harghita – 10
minori.
151
La polul opus s -au aflat jude țele: Arad – 3 minori, Alba – 2 minori,
Maramure ș – 2 minori, Mure ș – 2 minori, Sibiu – 1 minor, Buzău – 1 minor,
cu precizarea că în jude țele Covasna, Giurgiu, Ilfov, Satu Mare și în
municipiul Bucure ști nu au fost identificați minori victime ale traficului de
minori.
În anul 2015 zonele cu un grad ridicat de risc de victimizare, mai
precis jude țele cu un num ăr mare de minori victim e ai traficului de minori
sunt: Iași – 15 minori, Bra șov – 20 minori, Arge ș – 20 minori, Dâmbovi ța –
20 minori, Dolj – 16 minori, Gala ți – 15 minor i, Timi ș – 14 minori, Mure ș –
13 minori, Bacău – 12 minori, Giurgiu – 12 minori, Hunedoara – 10 minori,
municipiul Bucure ști – 10 minori.
La polul opus s -au aflat jude țele: Arad – 3 minori, Olt – 3 minori,
Bistri ța Năsăud – 3 minori, Harghita – 2 minori, Cara ș Severin – 2 minori,
Neam ț – 2 minori, Sălaj – 2 minori, Tulcea – 2 minori, Alba – 2 minori,
Brăila – 1 minor, Gorj – 1 minor, Buzău – 1 minor, Satu Mare – 1 minor , cu
precizarea că în jude țul Mehedinți nu au fost identifica ți minori victime ale
traficului de minori.
152
Se observă că în perioada 2013 -2015, județele cu risc mare de
victimizare au fost: Dolj – 65 minori, Ia și – 61 minori, Bra șov – 52 minori și
Arge ș – 46 minori.
153
5.3. Lot ul de subiec ți supus cercet ării
Având în vedere faptul că județele cu cel mai mare risc de victimizare
în perioada 2013 -2015 au fost Dolj, Ia și, Brașov și Argeș, a fost aplicat un
chestionar în rândul procu rorilor din cadrul DIICOT , poli țiștilor din cadrul
Brigăzilor de Combatere a Criminalită ții Organizate și re prezentan ților
Centrelor Regionale ale ANITP , speci alizați în prevenirea și combaterea
traficului de minori și care acționeaz ă pe raza acestor jude țe, scopul fiind
acela de a identifica opiniile acestora cu privire la aspectele legale, practice
și operațio nale în investigarea acestui gen de infrac țiune.
Astfel, la nivelul jude țului Iași chestionarul a fost aplicat unui num ăr
de doi reprezentan ți ai ANITP – Centrul Regional Ia și, la nivelul județului
Brașov chestionarul a fost aplicat unui poli țist, unui pro curor și
coordonatorului Centrului Regional Bra șov – ANITP , la nivelul jude țului
Dolj chestionarul a fost aplicat unui procuror , unui poli țist și
reprezentantului Centrului Regional Craiova – ANITP , iar la nivelul
județului Argeș chestionarul a fost aplica t unui număr de cinci poli țiști, un
procuror și doi reprezentanți ai Centrului Regional Pitești – ANITP .
5.4. Metode și tehnici
Pentru sondare a opiniei reprezentan ților instituțiilor implicate în
prevenire a și combaterea traficulu i de minori a fost folos ită tehnica
chestionarului, instrument de cercetare constând dintr -o serie de întrebări,
pentru a aduna cât mai multe informa ții de la actorii implicați. Modurile de
administrare a chestionarului au fost următoarele : tehnica fa ță în fa ță,
aplicarea chestio narului telefonic, administrarea chestionarului pe suport de
hârtie și transmiterea întrebărilor prin intermediul po ștei electronice.
154
Primul chestionar a fost adresat atât lucrătorilor specializa ți în
combaterea traficului de persoane din cadrul Brigăzilo r de Combatere a
Crimei Organizate Craiova, Ia și, Brașov și Pitești, cât și procurorilor
specializa ți din cadrul DIICOT , Serviciile Teritoriale Craiova, Ia și, Brașov și
Pitești și a cuprins un set de 13 întrebări, după cum urmează :
1. Vă rugăm să menționa ți care este metoda principală de recrutare a
victimelor minori în ultimii 3 ani.
2. Există o diferen ță între modul de exploatare a victimelor minore de
sex masculin fa ță de victimele minore de sex feminin? Dacă da, explica ți.
3. Care este factorul pe ca re îl considera ți principal în proliferarea
traficului de minori?
4. Dosarele penale privind infrac țiunea de trafic de minori,
înregistrate în ultimii 3 ani, sunt urmare la plângerile victimelor,
denun țurilor sau sesiz ărilor din oficiu?
5. Care sunt prin cipalele aspecte urmărite cu ocazia audierii victimei
? Vă rugăm să evidențiați problemele ivite în practica judiciară pe
parcursul acestei etape investigative.
6. Considera ți eficiente prevederile din Codul de Procedură Penală
privind acordarea statutulu i de martor amenin țat și protecția datelor de
identitate prin acordarea unui pseudonim martorului? Dacă da, explica ți.
155
7. Vă rugăm să preciza ți care este ponderea utiliz ării metodelor
speciale de supraveghere sau cercetare în dosarele penale privind trafi cul
de minori.
8. Vă rugăm să preciza ți care este cea mai util ă și eficient ă metodă de
investigare în dosarele penale privind traficul de minori.
9. Vă rugăm să caracterizați cooperarea procuror -polițist în contextul
investigării judiciare în dosarele pe nale privind traficul de minori.
10. Care sunt principalele canale de cooperare internațională folosite
în practică pentru schimbul de date și informații cu autoritățile competente
ale altor state în contextul traficului de minori transfrontalier? Cum cre deți
că s-ar putea îmbunătă ți cooperarea?
11. Pe timpul derulării anchetelor se aplică prevederile art.216 Cod
Penal , respectiv pedepsirea persoanei care utilizează serviciile persoanei
exploatate, cunoscând că este victimă a traficului de persoane? Dacă da,
explica ți contextul.
12. Vă rugăm să menționați care sunt principalele vulnerabilită ți în
privin ța administr ării probatoriului în cauzele de trafic de minori.
13. Care sunt recomandările și propunerile dvs. pentru îmbunătățirea
cadrului legislativ, p rocedural și instituțional în domeniul combaterii
traficului de minori ?
Cel de -al doilea chestionar a fost administrat lucrătorilor din cadrul
ANITP – Centrele Regionale Craiova, Ia și, Brașov și Pitești și a cuprins
156
întrebări privind analiza v ictimelor minore identificate în perioada 2013 –
2015, respectiv: numărul de victime, sex, tip trafic, mediul de provenien ță,
situa ția familial ă, ultima formă de învă țământ practicată, numărul de victime
retraficate, modul de recrutare, rela ția cu auto rul, modul de trecere a
frontierei, modul de exploatare, abuzuri suferite pe perioada traficării, modul
de identificare a victimei.
Punctul de plecare a fost de analizare a datelor prelucrate și
interpretarea rezultatelor folosindu -le într -o analiză calitativă a datelor și
analiză cantitativă a datelor.
5.5. Analiza datelor prelucrat e și interpretarea rezultatelor
Factorii determinan ți în proliferarea traficului de minori
Din analiza răspunsurilor se observă că principalii factorii care au
favorizat prolifer area traficului de minori au fost :
– proveni ența victimelor din familii dezor ganizate, în care existau stări
conflictuale sau cu părin ți plecați în str ăinătate, ori victime care locuiesc
singure pe perioada școlariz ării fără a fi supraveghe ate de părin ți, dar și
existen ța unor victime care au fost abandonate de c ătre părin ți;
– educa ția deficitar ă, nivelul de școlarizare sc ăzut;
– situația material ă precară a victimelor și nivelul de trai sc ăzut.
Alți factori care au favorizat proliferarea traficului de mi nori au fost:
anturajul și influența acestuia, corupția din rândul unor funcționari ai
statului, factorii economici, dorin ța de aventur ă, lipsa perspectivelor sociale,
dar și lipsa unor informații referitoare la pericolele la care sunt expuse
victimele.
157
Metode de recrutare a victimelor traficului de minori
Principalele metode de recrutare a victimelor traficului de minori au
fost: ,Loverboy”, oferte de muncă în străinătate, costrângerea, inducerea în
eroare, promisiune a găsirii unui loc de muncă. Alte met ode folosite de către
suspec ți în recrutarea victimelor acestui gen de fapte au fost: racolarea prin
intermediul unui adult cu influen ță, vulnerabilitatea victimei, promisiuni cu
privire la schimbare a modului de via ță și a statutului social, promis iunea
unei vie ți mai bune și de câștiguri de bani în mod facil, r ăpire, re țeaua de
socializare ,,Facebook”.
Diferen țe între modul de exploatare a victimelor minore de sex
masculin fa ță de modul exploatare a victimelor minore de feminin
Majoritatea subiec ților au răspuns că există difere nțe între modul de
exploatare a victimelor minore de sex masculin și modul de exploatare a
victimelor minore de sex feminin, în sensul că în timp ce victimele minore
158
de sex masculin sunt exploatate prin muncă, prin practicarea c erșetoriei sau
pornografie infantilă, majoritatea victimelor minore de sex feminin sunt
exploatate sexual.
Totu și, nu trebuie omis faptul c ă în două cazuri subiec ții au r ăspuns că
nu există diferen țe între modul de exploatare a victimelor minore de sex
masculin și modul de exploatare a victimelor minore de sex feminin.
Modul de înregistrare a do sarelor penale în perioada 2013 -2015
În perioada 2013 -2015 , majoritatea dosarelor penale privind
infrac țiunea de trafic de minori au fost înregistrate ca urmare a unor sesizări
din oficiu sau ca urmare a plângerilor formulate de către victimele traficului
de minori. În această perioadă, unele dosare penale privind infrac țiunea de
trafic de minori au fost înregistrate și ca urmare a unor informări primite de
la alte structuri ori în baza unor denun țuri formulate.
159
Principalele aspecte urmărite cu ocazia aud ierii victimelor și
problemele ivite în practica judiciară în această etapă investigativă
Subiec ții au r ăspuns că principalele aspecte urmărite cu ocazia
audie rii victimei au fost:
a) cu privire la modul de comitere și de probare a infracțiuni i:
– clarificarea tuturor aspectelor sesizate;
– elementele constitutive ale infrac țiunii;
– existen ța modalit ăților faptice și a scopului ce a urmat;
– identificarea pri ncipalelor probe;
– acțiunea, care constituie elementul material al laturii obiective la
infac țiunii;
– modul de exploatare;
– identificarea probelor și a mijloacelor de prob ă pentru probarea
infrac țiunii;
– modul de exploatare;
– locul unde au fost exploa tate.
b) cu privire la victime:
– poziția victimei faț ă de traficant;
– stabilirea calită ții victimei în procesul penal;
– stabilirea altor victime;
– identificarea cauzei care a dus la existen ța cauzei de trafic și care a
favorizat;
– vulnerabilitatea ei , care a dus la racolare;
– crearea unei atmosfere propice confesiunii, măr turisirii tuturor
aspectelor relevante ce pot conduce la probarea infrac țiunii.
160
b) cu privire la trafican ți:
– stabilirea f ăptuitorilor;
– cine s -a ocupat de recrutare și modul de recrutare;
– cine a efectuat transportul victimei.
Cu ocazia audier ii victimelor , au fost întâmpinat e o serie întreagă de
probleme, precum:
– temerea victimelor fa ță de traficant;
– poziția oscilant ă a victimelor fa ță de traficant, mai ales dacă sunt
îndrăgosti te de acesta;
– declarare între adevăr și minciun ă;
– teama victimelor fa ță de consecin țele produse în urma declarație i;
– victimele nutresc sentimente pentru trafican ți și sunt dispuse s ă își
asume vina pentru a -i proteja;
– lipsa de încredere a vi ctimelor în autorită țile statului;
– retrac tarea declara țiilor;
– atașamentul victimelor faț ă de traficant;
– nu se poate respecta termenul de refle cție de 10 -20 de zile, victima
care nu este consiliată corespunzător de un psiholog n u își mai menține
decla rația, c rezând că este vinovată de arestarea trafican ților.
Eficien ța preved erilor art.125 și art. 126 NCPP
Dispozițiile art. 125 NCPP conferă posibilitatea acordării statutului de
martor amenințat martorului sau unui membru de familie al acestuia, în
ipoteza în care există o suspiciune rezonabilă că viața, integritatea corporală,
libertatea, bunurile sau activitatea profesională ar putea fi puse în pericol ca
urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declarațiilor
sale.
161
În conținut ul celor cinci alineate, a rt. 126 NCPP reglementează
măsurile de protecție ce pot fi dispuse de către procuror, în cursul urmăririi
penale, odată cu acordarea statutului de martor amenințat . Măsurile de
protecție ce pot fi dispuse și puse în aplicare în ba za ordonanței motivate a
procurorului sunt atât măsuri de protecție fizică a locuinței martorului, cât și
protecția sa ori a membrilor de familie pe perioada deplasărilor, protecția
datelor de identitate ce va asigura semnarea declarației de către martor p e
baza unui pseudonim. În ipoteza insuficienței acestor măsuri, există
posibilitatea audierii martorului fără a fi necesară prezența sa fizică , prin
intermediul mijloacelor audio -video de transmitere, cu vocea și imaginea
distorsionate .
Majoritatea subiec ților au r ăspuns că sunt eficiente pr evederile art. 125
și art. 126 NCPP , motivând faptul că prin această măsură victimele sunt
dispuse să dea declara ții complete, se ofer ă o protec ție atât lor, cât și
membrilor fami liilor sau prin luarea acestei măs uri se t rece la palierul
superior prin Oficiul Național pentru Protec ția Martorilor.
Răspunsurile negative cu privi re la eficien ța prevederilor acestor
articole sunt motivate de faptul că procedura es te complexă și privit ă cu
reticență de către organele de urmărir e penală și instanțele de judecat ă.
Nu trebuie omis răspunsul că aceste prevederi sunt par țial efic iente,
acesta fiind motivat prin faptul că fie eficien ța este diminuat ă de
posibilită țile logistice, fie c ă aceste măsuri asigură un grad de siguran ță
martor ului, însă aspectele declarate de martor nu trebuie să conducă la
identificarea sa.
162
Ponderea utilizării metodelor speciale de supraveghere sau cercetare
în dosarele penale privind traficul de minori, cele mai eficiente asemenea
metode de investigare și rolul acestora .
Se observă faptul că metodel e speciale de supraveghere sau cercetare
sunt folosite în dosarele penale privind traficul de minori, ponderea utilizării
acestora fiind mare sau medie.
În dosarele penale privind traficul de minori cele mai f olosite metode
de investigare sunt : înregistrarea convorbiril or și comunic ărilor telefonice,
filajul, folosirea investigatorilor sub acoperire, audierea martorilor,
supraveghere a tehnică și verificarea tranzac țiilor financiare.
163
Alte metode de investigare f olosite în dosarele privind traficul de
minori sunt: investiga ția re -activ ă bazată pe declara țiile victimelor,
solicitarea unor date de la autorită țile din ț ările de tranzit și destinație,
consultarea bazelor de date, activită ți specifice, folosirea colabo ratorilor,
investiga ția pro -activ ă bazată pe activită ți speciale de investigare,
înregistrarea în mediul ambiental, investigarea de subminare bazată pe
activită ți de preîntâmpinare a fenomenului.
Cooperarea procuror – polițist
Trebuie plecat de la fap tul că instrumentarea dosarelor penale intră în
competen ța nemijlocit ă a procurorului, poli țistul desf ășurând activit ăți doar
în baza unor delegări ale procurorului, dispuse prin ordonan țe de delegare,
astfel că trebuie să fie foarte bună, deoarece ace știa trebuie să stabilească pe
de o parte de comun acord calitatea victimei, respectiv martor sau p ersoană
vătămată, iar pe de altă parte pa șii și modul de investigare a infracțiunilor de
trafic de minori, întrucât investigarea acestui gen de infrac țiune pres upune
un volum mare de muncă.
164
Totodată, cu ocazia instrumentării dosarelor penale privind traficu l de
minori, rela ția procuror -polițist trebuie s ă se bazeze pe încredere,
colegialitate și pe o comunicare direct ă, în unele cazuri creându -se o rela ție
foarte strânsă între ace știa, chiar o relație de amiciție.
Principalele canale de cooperare interna țional ă folosite în practică
pentru schimbul de date și informații cu autorit ățile competenete ale altor
state în cazul traficului de minori transfrontalier. Defi ciențe în ceea ce
prive ște cooperare a interna țional ă și modalit ăți de îmbun ătățire.
Cu ocazia investigării dosarelor de trafic de minori transfrontalier,
organele de u rmărire penală au fost sprijinite în documentarea și probarea
comiterii acestor infrac țiuni de către autorită țile compe tente din alte state, cu
care au făcut schimb de date și informații, folosind în acest sens urm ătoarele
canale de comunicare: Centrul de Cooperare Poli țieneasc ă Internațională,
comisii le rogatorii, Europol, ofițerii de leg ătură, prin intermediul ofi țerilor
de poli ție din cadrul Direcției de Combatere a Criminalit ății Organizate,
echipe le comune de anc hetă, Oficii le Consulare , Punctul Na țional Focal,
asocia ții și Interpol.
165
Totu și, deși cooperarea internațional ă în ceea prive ște investigarea
infrac țiunii de trafic de minori transfrontalier a fost foarte bun ă, au existat
unele defic iențe precum întârzierea r ăspunsului la comisiile rogatorii
formulate, lipsa unei comunicări directe cu reprezentan ții autorit ăților
străine, faptul că nu există un acces rapid și în timp real la bazele de date
alte s tatelor din cadrul UE sau faptul că în unele state nu este incriminată
infrac țiunea de trafic de minori.
Aplicarea art. 216 Cod Penal pe timpul derulării anchetelor
Art. 216 Cod Penal incriminează activitatea infracțională a persoanei
care utilizează serviciile prestate de o altă persoană despre care beneficiarul
știe că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori .
Majoritatea subiec ților au r ăspuns că, pe timpul der ulării anchetelor,
au fost aplicate pr evederile art. 216 din Codul Penal, în cazul în care
beneficiarul serviciilor prestate de victimă, cuno ștea faptul c ă este minoră și
este exploatată și totuși a beneficiat de serviciile ei și în cazul p ărinților care
și-au exploatat copii i prin practicarea cer șetoriei.
Răspunsurile negative cu privire la faptul că, pe timpul derulării
anchetelor, au fost aplicate pr evederile art. 216 din Codul Penal, au fost
motivate prin faptul că a fost greu de dovedit faptul că benef iciarul
serviciilor prestate de către victimă, cuno ștea c ă aceasta era minoră.
166
Princip alele vulnerabilită ți în privința administr ării probatorului în
cauzele de trafic de minori
Cu ocazia investig ării infrac țiunilor de traf ic de minori în perioada
2013-2015, au fost identificate unele vulnerabilită ți în privința administr ării
probatoriului în aceste cauze, și anume:
– victimele pot reintra sub influen ța traficantului sau a altor persoane
și ulterior, revin asupra declarațiilor;
– în cazul victimelor p rovenite din familii sărace, care acceptă tacit
situa ția și le influențeaz ă să nu colaboreze cu organele de anchetă;
– este comisă anterior infrac țiunea;
– caracterul transfrontalier;
– inconstan ța mărturiilor;
– menținerea declarației victimei;
– frica victimelor de a participa și la confrunt ări cu trafican ții:
– victimele care nu sunt institu ționalizate sunt influențate de membrii
familiilor trafican ților;
– părțile v ătămate, trafican ții sau chiar clienții comunic ă prin
intermediul unor aplica ții care nu pot fi interceptate, precum WhatsApp,
Viber, Facebook;
167
– lipsa mijloacelor audio -video când este audiată victima;
– lipsa unor metode sau practici prin care să -i fie schimbat modul de
viață al victimei;
– existen ța unor funcționari corupți în cad rul institu țiilor publice.
Date cu privire la victimele traficului de minori
Din discu țiile purtate cu coordonatorii Centrelor Impotriva Traficului
de Persoane de la nivelul jude țelor Argeș, Dolj, Brașov și Iași, precum și din
datele existente în aplica ția ,,SIMEV – ANITP”, au reie șit mai multe aspecte
cu privire la victimele traficului de minori.
Astfel, putem spune că 81,61% dintre victimele traficului de minori
sunt de sex feminin, în timp ce 18,39% sunt de sex masculin, iar în ceea ce
prive ște mediul de provenien ță, 77,17% provin din mediul rural și 22,83%
provin din mediul urban.
168
Majoritatea victimelor traficului de minori sunt necăsătorite, respectiv
90,77%, în timp ce 9,23% dintre acestea sunt căsătorite.
În ceea ce prive ște destinația, se observă că un procent de 72,52%
dintre victimele traficului de minori au fost exploatate în România, in timp
ce doar 27,48 % dintre victime au fost exploatate în străinătate.
169
Totu și, datorit ă eforturilor depuse de către autorită țile implicate în
prevenire și combaterea traficului de minori, doar 2,5% au fost retraficate,
ceea ce nu se poate spune despre 97,5% dintre victime.
În ceea ce prive ște nivelul de educație în rândul victimelor traficului
de minori, se observă că cele mai multe victime, respect iv 58,25% au
finalizate studiile gimnaziale la momentul intrării în trafic, 25,80% au
finalizate studiile liceale, 9,57% au finalizate studiile primare, iar 6,38%
sunt absolven ți de școal ă profesio nală.
170
Cea mai frecventă modalitate de recrutare a fost recrutarea directă de
către traficant, respectiv 82,55%, după care 13,33% dintre victime au fost
recrutate prin intermediul internetului, 1,09 dintre victime au fost recrutate
prin anun țuri publicitare, iar 2,73% dintre victime au fost recrutate prin alte
moduri.
171
Pentru perioada analizată , numărul victimelor recrutate de către o
persoană cunoscută este aproximativ egal cu cel al victimelor recrutate de
către o persoană necunoscută, respectiv 35,56% au fost recrutate de către o
cuno ștință sau prieten, ia r 35,12% au fost recrutate de către un necunoscut,
după care 7,5% au fost recrutate de rude de gradul I, 7,75% au fost recrutate
de alte rude, 5,38% de către vecin și 8,69% de c ătre proxene ți.
În perioada analizată 80,15% dintre victime au fost exploat ate sexual,
7,48% au fost exploatate prin muncă, 11,09% au fost obligate fie să
cerșeasc ă, fie să comită furturi, iar 1,28% au fost exploatate prin pornografie
infantilă.
172
Se mai observă faptul că 53,83% au suferit abuzuri sexuale, 45,81%
au suferit abuz uri emo ționale și 0,36% au suferit abuzuri fizice.
În ceea ce prive ște modu l de trecere a frontierei , putem spune că
12,31% au fost trecute legal frontiera, 7,67% au fost trecute fr ontiera
folosindu -se pentru acestea documente de identitate falsificate , iar pentru
80,02% nu este cazul să se facă această men țiune.
173
Referitor la modul de identificare al victimelor , se poate aprecia că
cele mai multe au fost identificate în urma unor investiga ții, respectiv
59,56%, 31,49% au fost identificate ca urmare a un or reclama ții sau sesiz ări,
4,1% au fost identificate în urma informări lor venite de la autorită țile
române, iar 4,92% au fost identificate în urma unor informă ri venite de la
autorită țile str ăine.
174
5.6. Concluziile cercetării empirice
În urma anal izării și interpret ării datelor ob ținute cu ocazia aplic ării
chestionarului , se pot despr inde următoarele concluzii:
– În perioada 2013 -2015 , jude țele cu risc mare de victimaze au fost:
Dolj – 65 minori, Ia și – 61 minori, Bra șov – 52 minori și Argeș – 46 minori;
– Principalele metode de recrutare a victimelor traficului de minori au
fost: „ Loverboy”, oferte de muncă în străinătate, co nstrângerea, inducerea în
eroare, promisiune a găsirii unui loc de muncă;
– Există difere nțe între modul de exploatare a vict imelor minore de
sex masculin și modul de exploatare a victimelor minore de sex feminin, în
sensul că în timp ce victimele minore de sex masculin sunt exploatate prin
muncă, prin practicarea cer șetoriei sau pornografie infantil ă, majoritatea
victimelor min ore de sex feminin sunt exploatate sexual;
– În perioada 2013 -2015 , majoritatea dosarelor penale privind
infrac țiunea de trafic de minori au fost înregistrate ca urm are a unor sesizări
din oficiu sau ca urmare a plângerilor formulate de către victimele tra ficului
de minor i;
– Cu ocazia audierii victimelor , au fost întâmpinare o serie întreagă de
probleme, cum ar fi : temerea victimelor fa ță de traficant, pozi ția oscilant ă a
victimelor fa ță de traficant, mai ales dacă sunt îndrăgostite de acesta,
declarare î ntre adevăr și minciun ă, teama victimelor fa ță de consecin țele
produse în urma declara ției, victimele nutresc sentimente pentru trafican ți și
sunt dispuse să î și asume vina pentru a -i proteja, lipsa de încredere a
victimelor în autorită țile statului, retr actarea declara țiilor, atașamentul
victimelor fa ță de traficant, nu se poate respecta termenul de refle cție de 10 –
20 de zile, victima care nu este consiliată corespunzător de un psiholog n u
își mai menține declarația, c rezând că este vinovată de arestarea trafican ților;
175
– Se observă faptul că metodele speciale de supraveghere sau cercetare
sunt folosite în dosarele penale privind traficul de minori, ponderea utilizării
acestora fiind mare sau medie;
– Cu ocazia investigării dosarelor de trafic de minori tra nsfrontalier,
organele de urmărire pena lă au folosit în activitatea de documentare și
probare a comiteri i acestor genuri de infrac țiuni următoarele canale de
comunicare cu autorită țile str ăine: Centrul de Cooperare Poli țieneasc ă,
comisii rogatorii, Europo l, ofițerii de leg ătură, prin intermediul ofi țerilor de
poliție din cadrul Direcției de Combatere a Criminalit ății Organizate, echipe
comune de anchetă, Biroul Na țional Focal, Oficii Consulare, Punctul
Național Focal, asociații și Interpol;
– Pe timpul der ulării anchetelor, au fost aplicate pr evederile art. 216
din Codul Penal, în cazul în care beneficiarul serviciilor prestate de victimă,
cuno ștea faptul c ă este minoră și este exploatat ă și totuși a beneficiat de
serviciile ei și în cazul p ărinților care ș i-au exploatat copii prin practicarea
cerșetoriei;
– Cu ocazia investig ării infrac țiunilor de traf ic de minori în perioada
2013 -2015, au fost identificate unele vulnerabilită ți în privința administr ării
probatoriului în aceste cauze, și anume: victimele p ot reintra sub influen ța
traficantului sau a altor persoane și ulterior, revin asupra declarațiilor, în
cazul victimelor provenite din familii sărace acestea sunt influen țate de c ătre
membrii familiei să nu colaboreze cu organele de anchetă , infrac țiunea e ste
comisă anterior, caracterul transfrontalier al acestui gen de infrac țiuni,
inconstan ța declarațiilor victime lor traficului de minori sau al e martorilor,
frica victimelor de a participa și la confrunt ări cu trafican ți, faptul c ă păr țile
vătămate, trafic anții sau chiar clienții comunic ă prin intermediul unor
aplica ții care nu pot fi interceptate, precum WhatsApp, Viber, Fa cebook,
lipsa mijloacelor audio -video când este audiată victima, sau lipsa unor
metode sau practici prin care să -i fie schimbat modul d e via ță al victimei;
176
– Cele mai multe victime sunt de sex femini n, respectiv 81,61% ,
77,17% dintre vict ime provin din mediul rural, ia r 90,77% sunt necăsătorite;
– În ceea ce prive ște destinația, se observ ă că cele mai multe victime,
respectiv 72,52% dint re victimele traficului de minori au fost exploatate în
România și că 97,5% dintre acestea nu au mai fost anterior victime al
traficului de minori;
– Trafican ții au recrutat victimele din rândul tinerilor cu studii medii,
mai 58,25% au finalizate studiile gimnaziale la momentul intrării în trafic,
25,80% au finalizate studiile liceale, 9,57% au finalizate studiile primare, iar
6,38% sunt absoven ți de școal ă profesională;
– Cele mai frecvente m odalită ți de recrutare au fost recrutarea directă
de către trafic ant, respectiv 82,55% și recrutare a prin intermediul
internetului , respectiv 13,33%, iar 35,56% au fost recrutate de către o
cuno ștință sau prieten și 35,12% au fost recrutate de c ătre persoane
necunoscute;
– În ceea ce prive ște modul de exploatare, se poa te concluziona că
80,15% dintre victime au fost exploatate sexual, 7,48% au fost exploatate
prin muncă, 11,09% au fost obligate fie să cer șeasc ă, fie să comită furturi,
iar 1,28% au fost exploatate prin pornografie infantilă;
– Referitor la modul de identi ficare al victimelor , se poate aprecia că
cele mai multe au fost identificate în urma unor investiga ții, respectiv
59,56%, 31,49% au fost identificate ca urmare a unor reclama ții sau sesiz ări,
4,1% au fost identificate în urma informări lor venite de la aut oritățile
române, iar 4,92% au fost identificate în urma unor informări venite de la
autorită țile str ăine;
– România este atât țară de origine, dar și de tranzit și destinație pentru
bărbați, femei și copii traficați în scopul exploatării prin muncă, precu m și
pentru femei și copii traficați în scopul exploatării sexuale;
177
– Deși autorit ățile au făcut eforturi semnificative pentru aplicarea legii,
totuși au emis sentin țe reduse sau cu suspendare, fapt care nu au descurajat
traficanții de persoane și nu au ga rantat siguranța victimelor după eliberarea
acestora. Pentru acest motiv se recomandă anchetarea, punerea sub urmărire
penală și condamnarea traficanților, inclusiv a funcționarilor publici
complici la acte de trafic de persoane și solicitarea și obținerea de sentințe
suficient de severe și corespunzătoare gravității infracțiunii comise;
– Referitor la victime, se poate spune că în loc să fie plasate în
adăposturi, unele victime care au fost repatriate în localitățile de domiciliu
de către autorități au fos t din nou traficate de către rude, fapt pentru care ar fi
recomandabil evaluarea siguranței mediului în care trăiesc victimele înainte
de returnarea lor, pentru a evita re -traficarea acestora;
– Deși legisla ția românească asigură victimelor traficului de p ersoane
îngrijire medicală și psihologică, asistență juridică și sprijin în vederea
reintegrării în societate, se observă că în ceea ce prive ște calitatea serviciilor
oferite, în special a celor de consiliere, aceast a a variat mult de la un centru
la altul .
178
CAPITOLUL V I
CONCLUZII FINALE ȘI PROPUNERI
6.1. Concluzii finale
Traficul de persoane în general și de minori în special , se numără
printre formele de criminalitate cu o dinamică fără precedent, fiind c omise
la nivel transfrontalier și mo tivate de o cerere permanentă de servicii
ieftine în statele de destinație a traficului , inclusiv dezvoltarea industriei
sexuale și cererea de forță de muncă ieftină .
Infracțiunile din această gamă, denumite EUROINFRACȚIUNI, se
situează pe lista de priori tăți ale UE pentru perioada 2014 -2017. Abordările
strategice din ultimii ani la nivel internațional și european percep traficul
de persoane ca o amenințare majoră la adresa drepturilor omului.
În prezent, minorii sunt traficați și exploatați în contexte și forme
diferite. Ultimii ani au confirmat faptul că exploatarea sexuală este
principala formă de exploatare a victimelor traficului, urmată de
exploatarea prin muncă, traficul în scop de cerșetorie, pentru comiterea de
infracțiuni, căsătoriile forțate, pre levarea de organe și traficul în contextul
adopțiilor ilegale. Pe lângă acestea, există și unele activități infracționale
conexe traficului, precum exploatarea copiilor în mediul online și
pornografia infantilă. Minorii constituie cea mai vulnerabilă categ orie de
victime, provenind cel mai frecvent din rândul familiilor problemă, celor
cu carențe educative, expuse la sărăcie, abuzuri sau violențe. Sistemul facil
de recrutare a victimelor minori, recrutarea online, criza migrației și
problematica minorilor n eînsoțiți constituie elemente ce întrețin activitățile
179
infracționale din zona traficului de minori. Promisiunea unei vieți mai bune
și înșelarea victimei/familiei acesteia sunt omniprezente la începutul
istoricului de trafic. Sărăcia, corupția, discriminar ea și marginalizarea
socială sunt probleme sociale ce întrețin fenomenul traficului de minori.
Țara noastră rămâne în continuare în principal țară sursă a traficului,
noile provocări în materia grupărilor infracționale ce acționează în acest
domeniu fiind reprezentate de constituirea unor grupuri infracționale în
cadrul unor familii, clanuri, nu neapărat specifice criminalității organizate.
Cercetarea derulată a condus la stabilirea existenței mai multor forme de
trafic de minori, respectiv trafic intern, t rafic transfrontalier, trafic comis
de grupări de crimă organizată și trafic nelegat de crima organizată .
Mobilitatea și flexibilitatea grupărilor organizate ce acționează pe linia
traficului, în raport de situația și cerințele pieței, subliniază capabilit atea
acestora de a valorifica și exploata scăpările legislative, diferențele dintre
sistemele juridice ale țărilor în care se manifestă și chiar competențele
agențiilor de aplicare a legii. Toate acestea ne arată faptul că se impune în
continuare o replică coerentă la nivel internațional.
În urma cercetării realizate, au fost identificați o serie de actori
instituționali implicați în prevenirea și combaterea traficului de minori,
fiind necesară colaborarea acestora într -un mod mai integrat și cuprinzător,
în scopul evitării suprapunerii de competențe, sarcini etc. Acest mod de
abordare poate conduce în opinia noastră la eficientizarea activităților de
prevenire și combatere, evitarea retraficării victimelor, consolidarea
sistemului de servicii de asistență ș i protecție. În contextul special al
traficului de minori, este necesară punerea în aplicare a reglementărilor
existente prin plasarea în centrul tuturor politicilor și strategiilor a victimei
minore, prin luarea în considerare a gradului ridicat de vulner abilitate,
evitarea revictimizării și respectarea principiului interesului superior al
180
copilului. Identificarea cauzelor și factorilor de risc ce stau la baza
traficului de minori constituie un aspect esențial al politicilor antitrafic.
Crearea de mecanism e de monitorizare a traficului la nivel european și
național, incriminarea utilizării serviciilor prestate de victimele traficului,
adoptarea unor politici și strategii de reducere a cererii și ofertei de trafic ,
garantarea egalității de gen în implementar ea măsurilor antitrafic constituie
realizări semnificative ale ultimilor ani. Aceste măsuri sunt implementate
la nivel național în sistem de parteneriat public -privat, ONG -urile având un
rol important în privința programelor de prevenire, sprijinului direc t
acordat victimelor, programelor de reintegrare a victimelor și cooperării cu
instituțiile guvernamentale.
În opinia noastră, abordarea integrată a traficului de minori presupune
conjugarea eforturilor tuturor statelor aflate pe rutele de traficare și a
agențiilor specializate în lupta antitrafic, atât pe segmentul reducerii
cererii, dar și al ofertei de trafic.
6.2. Propuneri și recomandări
Cercetarea empirică desfășurată pe parcursul studiilor doctorale a
condus la identificarea unor propuneri și re comandări concrete ale
practicienilor implicați în prevenirea și combaterea traficului de minori,
menite să asigurarea eficientizarea activității instituțiilor în acest domeniu.
Traficul de minori este o problemă globală ce necesită o reacție integrată a
instituțiilor guvernamentale și neguvernamentale implicate în lupta
antitrafic.
181
Propunerile și recomandările vizează perfecționarea sistemului
legislativ, procedural, instituțional și privind cooperarea inter -agenții, prin
abordarea integrată a fenomenului, acestea fiind detaliate în cele ce urmează.
a) Propuneri privind perfecționarea cadrul ui legislativ.
– adoptar ea unui regim sanc ționator mai sever privind infrac țiunile de
trafic de minori, ca principală măsură de descurajare a implicării în astfel de
activități infracționale;
– consolidarea atribu țiilor instituțiilor de protecție a copilului ca
autoritate decizională;
– modificarea cadrului juridic național, prin incriminarea distinctă a
infracțiunii de ,,vânzare a minorilor”;
– incriminarea penală a f aptei de obligare la săvâr șirea de infracțiuni
ori prin executarea/prestarea de către minori a unor munci cu încălcarea
normelor legale de muncă privind condi țiile de munc ă, sănătate etc.;
– consolidarea cadrului legal privind recompensarea financiară a
victimelor traficului, precum și în privința acordării victimelor de
compensații financiare de la stat;
– reglementarea acordării de ajutoare financiare familiilor din care
provin victimele minore pentru reintegrarea în societate ;
– armonizarea instrumentelo r de investigare ale statelor membre, în
special în privința metodelor speciale de supraveghere sau cercetare,
existând la nivel european diferențe semnificative privind posibilitatea
utilizării acestora în cauzele de trafic;
– promovarea acordurilor bilat erale, trilaterale și multilaterale de
cooperare judiciară și poli țieneasc ă între statele membre și țările ter țe de
origine, tranzit și de destinație a victimelor ;
182
– consolidarea acordurilor (protocoalelor) existente și încheierea de
noi astfel de instrume nte de cooperare cu al ți actori -cheie din mediul public
și privat, ONG -uri etc. privind prevenirea și combaterea traficului de minori,
în vederea cre șterii gradului de conștientizare și cunoaștere a acestui
fenomen.
b) Propuneri privind perfecționarea cadrului procedural .
– modificarea normelor procedurale în scopul judecării în regim de
urgen ță și printr -o procedură rapidă a cauzelor cu minori victime ale
traficului , pentru a evita retrăirea momentelor exploatării;
– asigurarea cadrului legislativ pentru audierea victimelor, persoanelor
suspecte prin mijloace tehnice, audierea la distan ță;
– exploatare a și interconectarea bazelor de date administrate de
Ministerul Afacerilor Interne și alte instituții implicate în prevenirea
traficului de minori, protecți a copilului ;
– instituirea de săli de a șteptare speciale în cazul judecării cauzelor de
trafic de minori;
– redactarea unui Manual de bune practici destinat practicienilor din
cadrul organelor judiciare (procurori, judecători și polițiști) menit să asigur e
descrierea pașilor concreți în investigare a infrac țiunilor de trafic de minori,
modul de abordare a victimelor , audierea suspecților, punerea în aplicare a
metodelor speciale de supraveghere sau cercetare, judecarea acestor cauze ;
– audierea victimelor și martorilor în absen ța inculpaților;
– audierea separată a persoanelor implicate în procesul penal în fa ța
instan ței;
– evaluarea victimelor traficului de minori din punct de vedere
comportamental de către o comisie din care să facă psihologi și polițiști din
183
cadrul Brigă zilor de Combatere a Criminalită ții Organizate, la diferite
intervale de timp, până la împlinirea vârstei de 16 ani;
– posibilitatea de reinser ție social ă a victimelor tra ficului de minori, în
sensul an gajării acestora, a continuării studi ilor etc. ;
– instruirea polițiștilor și celorlalte categorii de personal din cadrul
structurilor de ordine și siguranță publică privind luarea primelor măsuri în
cazul identificării indicilor de trafic, a măsurilor urgente, declinarea
competenței către org anele judiciare specializate etc. ;
– creșterea ponderii utilizării tehnicii de analiză a informațiilor în
cauzele de trafic în care sunt implicate grupări infracționale organizate și
notificarea Europol în vederea deschiderii unui fișier de lucru pentru a naliză ;
– consolidarea capacității autorităților de frontieră în scopul detectării
cazurilor de trafic și verificarea atentă a documentelor de identitate .
c) Propuneri privind perfecționarea cadrului institu țional .
– sporirea numărului de speciali ști di n cadrul ANITP ;
– asigurarea condi țiilor pentru reintegrarea social ă a victimelor prin
cooptarea institu țiilor locale și centrale (guvernamentale și
neguvernamentale);
– înfiin țarea mai multor centre de protec ție a victimelor traf icului de
minori;
– creare a unor centre de protec ție social ă în fiecare jude ț și încadrarea
acestora cu personal calificat;
– suplimentarea numărului psihologilor din sistem;
– o bună administrare a adăposturilor și locuințelor din cadrul Direcției
Generale de Asisten ță Socilaă și Protec ție a Copilului;
– suplimentarea fondurilor destinate protec ției victimelor;
184
– înfiin țarea la nivel regional a unor comisii cu t oți factori implicați în
prevenirea și combate rea trafi cului de minori pentru a urmări periodic
victimele minore și spri jinirea acestora pentru a nu mai deveni victime ale
traficului de minori ;
– detașarea polițiștilor specializați antitrafic din cadrul DCCO și
BCCO la DIICOT, având la bază modelul detașării polițiștilor judiciari la
DNA, propunerea argumentându -se prin necesitatea creării de echipe
comune procuror -polițist delegat pe dosare în lupta antitrafic.
d) Propuneri privind perfecționarea modului de cooperare inter –
agenții .
– armonizare a legisla ției în domneniul traficului de minori la nivel
european;
– consoli darea utilizării instrumentului echipe lor comune de anchetă,
prin intermediul Eurojust și cu sprijinul operațional și analitic al Europol ;
– delegarea unui număr mai mare de poli țiști, care s ă lucreze
împreună cu autorită ți din str ăinătate pentru combater ea traficului de minori;
– constituirea unor echipe comune, formate din poli țiști specializați
în combaterea traficului de minori, care să comunice direct și în timp real
datele si informa țiile obținute cu ocazia investigării acestor genuri de fapte;
– permiter ea unu i contact direct dintre organele de urmărire penală
din România și autorit ățile din str ăinătate implicate în combaterea traficului
de minori , inclusi v prin intermediul unor contacte informale (conversații
telefonice, prin email etc.) ;
– conso lidarea cooperării și schimbului de informații între unitățile
specializate de combatere a traficului de persoane (mai ales minori ) și cele
de combatere a criminalității informatice , în special datorită expansiunii
pornografiei infantile pe Internet și a r ecrutării online a victimelor traficului .
185
e) Propuneri privind perfecționarea sistemului serviciilor de
prevenire, asistență și protecție a victimelor.
– adoptarea și implementarea unui Mecanism specializat de referire a
victimelor minore ale traficului ;
– dezvoltarea cooperării transfrontaliere între instituțiile publice și
ONG -urile din zona de prevenire a traficului, cu structurile similare din alte
state aflate pe rutele obișnuite de traficare a victimelor, inclusiv prin
încheierea de protocoale, parte neriate sau accesarea de proiecte
transfrontaliere cu finanțare comunitară nerambursabilă , menite să asigure
consolidarea activităților în domeniul identificării victimei, acordarea de
asistență și protecție, reintegrare, activități preventive și programe
educaționale ;
– dinamizarea activității de informare a victimelor, prin realizarea de
campanii de informare cu privire la drepturile legale, sprijinul și asistența de
care pot beneficia victimele traficului ;
– realizarea unor programe intensive de pregătir e și formare în
domeniul identificării timpurii a victimelor traficului , luând în considerare
faptul că neidentificarea acestora conduce la imposibilitatea asigurării
serviciilor de asistență și protecție ;
– reglementarea creșterii perioadei de reflecție a cordată victimelor
traficului, în scopul consilierii corespunzătoare a acestora ;
– crearea unor adăposturi pentru victime în sistem dual public -privat
care să asigure asistență și protecție pe termen lung victimelor traficului ;
– perfecționarea cadrului le gal privind repatrierea, returnarea și
referirea victimelor traficate și exploatate în alte state ;
– reglementarea dreptului permanent la ședere în ipoteza existenței
unor victime cetățeni străini sau minori neînsoțiți , pentru care există risc de
retrafica re sau insecuritate în statul de origine ;
186
– consolidarea programelor de consiliere educațională, ocupațională și
de reintegrare socială, în scopul evitării retraficării victimelor traficului ;
– consolidarea campaniilor de prevenire a traficului, bazate pe
perspective de gen și luând în considerare interesul superior și necesitățile
speciale ale minorilor.
– consolidarea campaniilor de conștientizare, prevenire și descurajare
a cererii pentru serviciile prestate de victimele traficului ;
– intensificarea col aborării între ONG -urile specializate în acordarea
de protecție victimelor violenței în familie, exploatării cop ilului și victimelor
traficului ;
– consolidarea locului și rolului Platformei societă ții civile din UE
împotriva traficului de persoane.
f) Pr opuneri privind perfecționarea sistemului de formare
profesională a specialiștilor .
– organizarea de seminarii, workshop -uri, conferințe, mese rotunde la
care să participe practicienii implicați în lupta antitrafic, conferindu -le
acestora posibilitatea d e a face schimb de experiență în vederea dezvoltării
celor mai bune practici în materia prevenirii și combaterii traficului de
minori ;
– înființarea unor grupe specializate pe profilul combaterea traficului
de persoane la nivelul Academiei de Poliție “Alexandru Ioan Cuza ”
București și școlilor de agenți de poliție, care să asigure specializarea de
viitori ofițeri antitrafic pe perioada școlarizării, formarea inițială a acestora
urmând să aibă un caracter practic -aplicativ, prin stagii de practică la nivelu l
ANITP și DCCO.
– desfășurarea sesiunilor de formare pe baza scenariilor și jocurilor
de rol, menite să asigure dobândirea de abilități investigative, de relaționare
187
și audiere a victimei traficului etc. Un posibil scenariu pe baza căruia
polițistul prim sesizat cu un caz de trafic poate deprinde unele aptitudini și
cunoștințe privind recunoașterea indicatorilor de trafic și tehnici de audiere a
victimei, este propus mai jos, pornind de la experiența Poliției din Katowice
(Polonia) în materia formării pro fesionale a viitorilor polițiști . În acest
scenariu, o presupusă victimă a traficului se deplasează la sediul unei unități
de poliție, pentru a reclama această situație de fapt. Cursanții vor lectura și
urmări prezentarea video a scenariului, urmând să ana lizeze ulterior
comportamentul polițistului și dialogul dintre acesta și victima traficului din
acest scenariu.
“Polițistul (P.): – Da…
Victima (V.): – Am o problemă, domnule…
P.: – Un moment… (răspunde la telefon și revine ulterior). Acum vă
ascult.
V.: – Am o problemă, domnule, deoarece ei vor bani de la mine și…
P.: – O clipă…(răspunde la telefon și revine ulterior).
V.: – Vă spuneam domnule, am o problemă deoarece vor bani de la
mine și nu -i am. Vor bani pe care nu i -am luat. Nu am împrumutat acei
bani de la ei…Și ei vor să le dau banii înapoi…
P.: (bate cu degetele în birou). – Liniștește -te! Spune doar ce vrei de la
poliție. Dacă nu i -ai luat, nu i -ai împrumutat, atunci care este problema?
V.: – Pentru că eu nu i -am luat dar… Un prieten a venit mai de mult la
mine și mi -a spus să -i dau bani pentru pașaport pentru locul de muncă pe
care mi l -au găsit și…
P.: – Dacă ești nevinovată, spune -i asta prietenului tău și la revedere
(răspunde la telefon iritat).
V.: – Domnule… domnule… dar vă rog să mă ascultați , îmi este foarte
frică… Dacă cineva m -ar putea ajuta…
188
P.: – Dar cum te -aș putea ajuta? Îmi poți spune?
V.: – Știți, vor bani pe care nu -i am…Și vor bani pentru…pașaport și
locul de muncă pe care mi l -au găsit. De fapt, nu este slujba pe care mi –
au promis -o, cea despre care mi -au spus inițial.
P.: – Ce este cu pașaportul?
V.: – Vedeți…Am luat pașaportul… dar nu era al meu..
P.: – Nu înțeleg! Ți l -au dat înapoi? Dacă nu este al tău, ar trebui să îl
dai înapoi!
V.: – Pentru că… Am avut pașaportul și am pleca t cu el. Mi l -au dat și
am plecat acolo și…
P.: – Ai folosit pașaportul altei persoane!?
V.: – Știu domnule…
P.: – Nu poți să faci asta! Doar o clipă (răspunde la telefon). Altceva?
V.: – Vedeți domnule, vor bani pe care mi i -au dat pentru locul de
muncă, pentru pașaport dar nu am acești bani, în fapt mi -au luat toți
banii…
P.: – Nu mai înțeleg nimic, povestește -mi de la început! Ce slujbă, ce
pașaport? Nu mai înțeleg nimic, ce s -a întâmplat? Vrei să reclami o
infracțiune?
V.: – Nu știu dacă vreau acest luc ru pentru că.. vreau doar ca cineva
să mă ajute.
P.: – Ai auzit la stație că avem un accident acum! Ce s -a întâmplat? Ai
nevoie de vreun ajutor acum? Ești în regulă? Ai nevoie de o ambulanță?
V.: – Nu domnule. Îmi este frică. Sunt foarte speriată. Vor veni să mă
caute să le dau banii…
P.: – Dar ești la secția de poliție acum! Nu mai fi speriată! Ești în
siguranță aici…
V.: – Da, dar dacă merg acasă, vor veni după bani…
189
P.: – Nu mai înțeleg nimic. Oricine poate vizita pe oricine. Ar putea
veni și la mine să -mi ceară bani. Ar trebui să fiu speriat atunci?
V.: – Știți domnule, în fapt ei mi -au luat banii…
P.: – Pot să te întreb dacă ai urmat vreodată un tratament psihiatric?
V.: – Cum îmi puteți spune asemenea lucruri? Domnule…
P.: – Îmi pare rău, dar a fost o întrebare normală. Nu am nici cea mai
mică idee ce vreți să -mi spuneți!
V.: – Vedeți, am fost în străinătate și mi -au spus că voi lucra drept
chelneriță. Dar am ajuns total diferit. Și atunci… a trebuit să fug
departe! Am fugit de acolo!
P.: – Nu știai că orice informație trebuie citită și verificată?
V.: – Prietena mea a aranjat totul… I -am întâlnit prin intermediul
Internet -ului. Au spus că mi -ar putea aranja un job și să mă întorc acasă
curând. Câștigi ceva bani și revii acasă, așa mi -au spus. Dar a fost
diferit. Total diferit!
P.: – Te-ai întors acasă?
V.: – Da.
P.: – Ești în siguranță?
V.: – Nu, nu sunt. Aceasta este problema. Nu sunt în siguranță. Îmi
este foarte frică pentru că vor veni la mine să le dau banii.
P.: – Nu trebuie să înapoiezi banii pe c are spui că nu i -ai împrumutat.
Și atunci, de ce ești speriată? Nu înțeleg. Să fim serioși. Poți fi plecată
când vor veni! Părinții tăi le pot spune că nu ai împrumutat nici un ban și
gata!
V.: – Aceasta este problema! Mama nu trebuie să afle!
P.: – O clip ă…(răspunde la telefon și revine ulterior). Deci…
V.: – Deci… m -au vândut acolo… Trebuia să lucrez chelneriță, dar m –
au mințit. M -au vândut și au luat bani pentru mine!
190
P.: – Te-au vândut? Nu mai înțeleg nimic! Ai acceptat să fii cumpărată
sau vândută?
V.: – Nu eu am vrut asta! Ei mi -au făcut -o! Chiar nu am vrut! Am
ajuns într -un bordel!
P.: – Ți s-a întâmplat ceva acolo, ți -au făcut ceva rău?
V.: – Da, și atunci a trebuit să fug de acolo. Am fugit și de aceea sunt
aici. Dar s -au întors și vor bani, bani pe care nu i -am luat, înțelegi?
P.: – Nu încă. Ești aici. Te întreb din nou – ai nevoie de ajutor medical
în acest moment?
V.: – Nu de ajutor medical am nevoie acum! Am nevoie de cineva care
să mă ajute! Chiar am nevoie de ajutor!
P.: – Cât timp ai fost acol o?
V.: – Pentru două săptămâni și s -a întâmplat să fie total diferit…
P.: – Deci ai fost norocoasă să te întorci de acolo!
V.: – Da, domnule…
P.: – Ar trebui să fii fericită că ai scăpat! Chiar așa este! Ești în
siguranță la noi în țară! Și acum, ce mai es te? Vreo problemă, vă rog ?
Cine sunt aceste persoane? Cine te amenință? Alte informații mai poți
oferi?
V.: – Da, sunt doi bărbați din clanul X. care locuiesc pe strada Y.
P.: – Din clanul X. ? Cei de pe strada Y? Știi… nu vreau să -ți spun
oficial dar…dr ace… îți spun neoficial…Vrei să faci mare lucru din asta?
V.: – Vreau doar ca totul să se termine. Nu vreau ca mama sau alte
persoane să afle despre ce mi s -a întâmplat.
P.: – Ascultă, dacă îți preiau plângerea oficial, atunci… Îmi pare rău,
dar toți vor a fla. Și nu știu dacă asta îți dorești!
V.: – Aceasta este problema, nu vreau să se afle! Vreau doar să se
termine totul!
191
P.: – În al doilea rând, poliția nu îți va acorda protecție pentru fiecare
zi! Poliția nu te va putea asista sau păzi mereu! Ar trebui să fii conștientă
de asta!
V.: (plânge). Și atunci, ce ar trebui să fac?
P.: – Liniștește -te și gândește -te ce vrei să reclami!… Și dacă accepți
procedurile poliției… Revino mâine, te rog! Bine?
V.: (dezamăgită, pleacă de la sediul poliției)…
P.: – Îmi pare rău… ”.
Pornind de la exemplul propus, suntem de părere că instruirea atât a
studenților și elevilor din instituțiile de formare inițială ale MAI, dar și a
specialiștilor antitrafic, trebuie să se realizeze pe baza unei curricule
practice, bazat ă pe scenarii, jocuri de rol, modele de bune practici, dar și pe
cunoașterea aspectelor negative, obstacolelor și dificultăților cu care se
confruntă în practică agențiile de aplicare a legii.
192
BIBLIOGRAFIE
Legislație
1. *** Convenția ONU împot riva criminalității transnaționale
organizate, adoptată la New York, la 15 noiembrie 2000, și
Protocolul său adițional privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea
traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor ;
2. *** Convenția Organizației Inter naționale a Muncii nr.182/1999
privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și
acțiunea imediată în vederea eliminării lor, adoptată la cea de -a 87-a
sesiune a Conferinței generale a Organizației Internaționale a Muncii
la Geneva la 17 iu nie 1999;
3. *** Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului
de ființe umane, adoptată la 3 mai 2005 ;
4. *** Convenția internațională a Societății Națiunilor referitoare la
combaterea traficului cu femei și copii, Geneva, 30 septembrie 1921 ;
5. *** Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a
exploatării prostituirii altuia, adoptată de Adunarea Generală a ONU
la 2 decembrie 1949;
6. *** Convenția suplimentară cu privire la abolirea sclaviei, a
traficului cu sclavi și a instituțiilor și practicilor analoage sclaviei,
adoptată de Adunarea Generală a ONU la 7 septembrie 1956;
7. *** Protocolul facultativ la Convenția ONU cu privire la drepturile
copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și
pornografia infantilă, adopt at la data de 6 septembrie 2000, la New
York ;
193
8. *** Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de
Adunarea Generală a O NU la data de 20 noiembrie 1989 ;
9. *** Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului
privind prevenirea și comba terea traficului de persoane și protejarea
victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei -cadru
2002/629/JAI a Consiliului ;
10. *** Decizia Consiliului 2009/371/JAI din 6 aprilie 2009 privind
înființarea Oficiului European de Poliție (Europol), publica tă în
„Jurnalul Oficial al Uniunii Europene” nr. L121 din 15 mai 2009 ;
11. *** Decizia -Cadru nr.2002/629/JAI a Consiliului din 19 iulie 2002
privind combaterea traficului de persoane;
12. *** Decizia Comisiei Comunităților Europene nr.2007/675/CE de
înființare a G rupului de experți privind traficul de persoane;
13. *** Convenția pentru protecția copiilor împotriva exploatării
sexuale și a abuzurilor sexuale, adoptată de Comitetul de Miniștri al
Consiliului Europei, la data de 11 iulie 2007, la Lanzarote (Spania) ;
14. *** Strategia UE pentru perioada 2012 -2016 în vederea eradicării
traficului de persoane, COM (2012) 286, Comisia Europeană,
Bruxelles, 19.6.2012 ;
15. *** Recomandarea (2005)9 a Comitetului de Miniștri din Statele
Membre privind protecția martorilor și a colaborator ilor justiției,
adoptată de Comitetul de Miniștri în 20 aprilie 2005;
16. *** Recomandarea nr.R(91)11 privind exploatarea sexuală,
pornografia, prostituția, precum și traficul de copii și tineri;
17. *** Recomandarea nr. R (2000) 11 a Comitetului de Miniștri al
Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe
umane în scopul exploatării sexuale, adoptată la data de 19 mai 2000 ;
194
18. *** Recomandarea nr.1325(1997) a Consiliului Europei privind
traficul de femei și prostituția forțată în statele membre ale
Consiliului Europei;
19. *** Legea nr. 135/2010 privind Codul de Procedură Penală , cu
modificările și completările ulterioare ;
20. *** Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, cu modificările și
completările ulterioare;
21. *** Legea nr.508/2004 privind înființarea, organizarea și
funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare
a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ;
22. *** Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în
materie penală, cu modificările și completăr ile ulterioare ;
23. *** Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor
copilului , cu modificările și completările ulterioare ;
24. *** Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea
protecției victimelor infracțiunilor ;
25. *** Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor , cu modificările
și completările ulterioare ;
26. *** Legea nr. 218/2002 privind organizarea ș i funcționarea Poliției
Române, cu modificările și completările ulterioare;
27. *** Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea t raficului
de persoane, cu modificările și completările ulterioare ;
28. *** Strategia națională împotriva traficului de persoane 2006 -2010,
aprobată prin Ho tărârea Guvernului nr.1654/2006 ;
29. *** Hotărârea Guvernului nr. 1142/2012 privind aprobarea strategiei
naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012 –
2016 și a planului național de acțiune 2012 -2014 pentru
implementarea strategiei naționale împotriva traficului de persoane
pentru perioada 2012 -2016 ;
195
30. *** Hotărârea Guvernului nr. 49/2011 pentru a probarea
Metodologiei de intervenție multidisciplinară și interinstituțională a
copiilor exploatați și la risc de exploatare prin muncă, a copiilor
victime ale traficului de persoane și a copiilor români migranți
victime ale altor forme de violență pe teri toriul altor state ;
31. *** Hotărârea Guvernului nr.1443/2004 privind metodologia de
repatriere a copiilor români neînsoțiți aflați pe teritoriul altui stat și
asigurarea măsurilor de protecție specială în favoarea acestora .
Lucrări de autor (monografii)
1. Bran dibur, Claudiu -Nicolae, Traficul ilegal de migranți -factor de
risc la adresa ordinii publice și siguranței naționale (teză de
doctorat), Academia de Poliție „A.I.Cuza” , București, 2013 ;
2. Bărăscu, Adrian -Augustin, Cooperarea internațională în realizarea
protecției martorilor (curs universitar), Editura Etna, București,
2008 ;
3. Cloșcă, Ionel; Suceavă, Ion, Tratat de drepturile omului (ediția a II –
a), Editura V.I.S. Print, București, 2003 ;
4. Dascălu, Ioan (coordonator), Țupulan, Marin -Claudiu, Ștefan,
Cristian -Edua rd, Angheluș, Adrian, Traficul de minori și crima
organizată , Editura Sitech, Craiova, 2008 ;
5. Dima, M. Marian, Traficul ilegal de persoane în România. Tendințe
și perspective (teză de doctorat), Academia de Poliție „A.I.Cuza”,
București, 2009 ;
6. Mateuț, Gheor ghiță, Petrescu, Violeta Elena, Ștefăroi, Nicoleta,
Onu, Elena, Dublea, Aurel, Luca, Sofia, Iovu, Daniela, Tărniceriu,
Radu Dimitrie, Gafta, Georgeta -Lăcrămioara, Luca, Cătălin, Prună,
196
Raluca Alexandra, Traficul de ființe umane. Infractor. Victimă.
Infracț iune, Asociația Alternative Sociale, Iași, 2005 ;
7. Moraru, Alexandru -Irinel , Sistemul echipelor comune de anchetă la
nivel european (teză de doctorat), Academia de Poliție „A.I.Cuza” ,
București, 2015 ;
8. Ștefan, Cristian Eduard (coordonator), Safta Cătălin -Geor ge,
Dascălu Ștefan -Gabriel, Constantin Florea, Traficul de minori în
scopul exploatării prin muncă , Editura Sitech, Craiova, 2013.
Studii, articole, rapoarte
1. Alexandrescu, Gabriela (coordonator) și colectiv, Raport privind
traficul de copii, Organizația S alvați Copiii, Editura Speed
Promotion, București, 2004 ;
2. Alexandrescu, Gabriela, Păunescu, Georgeta (coordonatori) și
colectiv, Ghid de bune practici pentru asistarea copiilor victime ale
traficului în scopul exploatării sexuale, Organizația Salvați Copiii ,
Editura Speed Promotion, București, 2004 ;
3. Alessandra Cancedda, Barbara De Micheli, Dafina Dimitrova,
Brigitte Slot, Study on high -risk groups for trafficking in human
beings. Final report , Luxembourg: Publications Office of the
European Union, 2015 ;
4. Alex andru, Monica, Copiii vorbesc despre: riscurile de a fi traficat
și mecanisme de protecție în sud -estul Europei: raport România ,
Organizația Salvați copiii, Editura Speed Promotion, București,
2007 ;
5. Gavril, Ioana -Gențiana, Tamaș, Ana -Maria, Traficul de cop ii în
România: studiu asupra procesului de recrutare, Editura Alpha
MDN, Buzău, 2009 ;
197
6. Guțu, Daniela, Bune practici juridice regionale în asistența
victimelor traficului de ființe umane , Centrul pentru Prevenirea
Traficului de Femei, Chișinău, 2007 ;
7. Nagy, J udit, About joint investigation teams in a nutshell, Issues of
business and law, Volume 2 (2010) ;
8. Ulrike Kathrein, Cătălina -Gabriela Miron, Ana Ploscă, Florin –
Răzvan Radu, Eckart Rainer, Michaela Salamun, Mariana Zainea,
Cooperarea judiciară în materie pe nală. Manual elaborat în cadrul
Proiectului de înfrățire între România și Austria PHARE RO
2005/IB/JH 03, intitulat “Consolidarea cadrului instituțional și
legislativ în domeniul cooperării judiciare internaționale” , Centrul
de Competență Juridică, Viena, 2007 ;
9. *** Analiză privind situația victimelor identificate în primul
semestru 2011 , Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane,
București, 2011 ;
10. *** Dezvoltarea unui modul de instructaj anti -trafic pentru
judecători și procurori. Manual provizoriu de instructaj, Centrul
Internațional pentru Dezvoltarea Politicilor de Migrație (ICMPD),
2004 ;
11. *** Europol, Intelligence Notification, Child trafficking for
exploitation in forced criminal activities , 2014.
12. *** Evaluarea situației traficului de persoane în România în anul
2010, Ministerul Administrației și Internelor – Agenția Națională
împotriva Traficului de Persoane, București, 2011 ;
13. *** Handbook on trafficking in human beings – indicators for
investigating police forces, Council of the EU, Brussels, 18 March
2015 ;
198
14. *** ILO global estimate of forced labour: results and methodology /
International Labour Office, Special Action Programme to Combat
Forced Labour (SAP -FL), Geneva: ILO, 2012 ;
15. *** Justiție și Afaceri Interne , Centrul de Resurse Juridice, Editura
Dacris, 2004 ;
16. *** Raport privind evolu ția traficului de persoane în anul 2013 ,
ANITP, 2014.
17. *** Raport privind situația traficului de persoane în România ,
Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, București,
2007 ;
18. *** Raport privind situația tra ficului de persoane în România ,
Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, București,
2006 ;
19. *** Raport Evaluarea politicilor privind traficul de ființe umane în
România , București, 2006 ;
20. *** Reply from Romania to the Questionnaire for the evaluati on of
the implementation of the Council of Europe Convention on Action
against Trafficking in Human Beings by the Parties Second
evaluation round (Reply submitted on 15 April 2015), Strasbourg,
17 April 2015 GRETA (2015)5 ;
21. *** Rolul și responsabilitățile p olițiștilor în protecția și promovarea
drepturilor copilului , Autoritatea Națională pentru Protecția
Drepturilor Copilului, Editura Trei, București, 2006 ;
22. *** Standardul regional de instructaj anti -trafic pentru poliție în
Sud-Estul Europei , Centrul Intern ațional pentru Dezvoltarea
Politicilor de Migrație (ICMPD) și Ministerul de Interne al Austriei,
2003 ;
199
23. *** Standard operating procedures on investigation of crimes of
trafficking for forced labour , United Nations Office on Drugs and
Crime, 2008 ;
24. *** Study on paving the way for future policy initiatives in the field
of fight against organised crime: the effectiveness of specific
criminal law measures targeting organised crime (final report),
European Union, 2015 ;
25. *** Toolkit to Combat Trafficking in Persons , United Nations Office
for Drugs and Crime (UNODC) 2nd edition, 2008 ;
26. *** Trafficking for Forced Labour in Europe: Report on a study in
the UK, Ireland, the Czech Republic and Portugal , Anti -Slavery
International, 2006 ;
27. *** Trafficking in Human Beings: Ide ntification of Potential and
Presumed Victims. A Community Policing Approach , OSCE,
Vienna, 2011 ;
28. *** UNODC, A short introduction to migrant smuggling , Migrant
Smuggling Issue Paper n°1, 2010.
Resurse on line
1. *** http://anitp.mai.gov.ro
2. *** http://ec.europa.eu/anti -trafficking/
3. *** www.wikipedia.org
4. *** www.unodc.org
5. *** www.icmpd.org
6. *** www.ilo.org
7. *** http://fra.europe.eu
8. *** www.ungift.org
9. *** www.childtrafficking.com
10. *** www.humantrafficking.org
200
11. *** www.unicef.org
12. *** www.osce.org
13. *** www.antislavery.org
14. *** www.interpol.int
15. *** www.un.org
16. *** www.arkofhopeforchildren.org
17. *** www.descopera.ro
18. *** http://www.globalslaveryindex.org/
19. *** https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2014/11/21/omul –
exploatat -de-om-sclavia -din-zilele -noastre/
20. ***http://www.florinrazvanradu.com/2008/09/cooperarea -n-
domeniul -justiiei -i.html
21. ***http://www.preveniretrafic.ro/ro/legislatie/directiva -201136ue -a-
parlamentului -european/
22. ***http://www.met.police.uk/foi/pdfs/disclosure_2010/november/20
101000002635.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ACADEMIA DE POLIȚIE Alexandru Ioan Cuza [607565] (ID: 607565)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.