Reîntregirea identității unui loc [607332]

1

Reîntregirea identității unui loc

Student: [anonimizat] “Ion Mincu”
București, aprilie 2020

2
CUPRINS

PREAMBUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 4
ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 5
PLAN DE IDEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 6
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 11

CAPITOLUL I – ARHIT ECTURA ȘI REGIMUL POLITIC ………………………….. …………… 13
I.1. Totalitarismul în arhitectură ………………………….. ………………………….. ……………………….. 14
I.1.1. ,,Il Sventramento -,,evisc erarea” Romei ………………………….. ………………………….. ….. 15
I.1.2. Welthauptstadt Germania – reconstrucția Berlinului ………………………….. ………………. 17
I.1.3. Proiectul ,,Marea Moscovă” ………………………….. ………………………….. …………………. 19
I.2. Raportarea regimurilor totalitare la c onceptul de memorie ………………………….. …………… 23

CAPITOLUL II – LOCUL. O LECTURĂ ISTORICĂ ………………………….. …………………….. 25
II.1. Amintirea. O rememorare a evoluției centrului istoric al Bucureștiului ……………………… 26
II.2. Declicul. Cutremurul din 1977 și premisele unei reconstrucții utopice ………………………. 31
II.3. Proiectul. Demararea unu i amplu proces de distrugere a țesutului orașului ………………… 33
II.4. Moștenirea. Un oraș al enclavelor ………………………….. ………………………….. ………………. 38

CAPITOLUL III -MEMORIA. O LECTURĂ A IDENTITĂȚII LOCULUI ………………….. 40
III.1. Genius loci. Despre identitate și memorie colectivă ………………………….. ………………….. 40
III.2. Un purtător al memoriei. Despre “flaneur” și “flaneurism” ………………………….. ………… 44
III.3. Între distrugere și recuperare – despre (re)aducerea la viață a unui loc ………………………. 47

3
CAPITOLUL IV – SINTEZĂ. RECUPERARE ȘI REVITALIZARE ………………………….. . 48
IV.1. Viziune. Despre revitalizarea enclavei ………………………….. ………………………….. ………. 48
IV.2. Program. ,,Cartierul creativ” ………………………….. ………………………….. ……………………. 50

CAPITOLUL V – STUDII DE CAZ ………………………….. ………………………….. ………………….. 52
V.1. ,,Am Tacheles”. Despre dispariție și revitalizare ………………………….. ……………………….. 52
V.2. ,,Berlin voids”. Despre abordare a ,,vidurilor” urbane ………………………….. ………………… 55

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 57
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 59
SURSELE ILUSTRAȚIILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. 61
WEBOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 63
FILME DOC UMENTARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 64

4
PREAMBUL
"Pornind într -o plimbare de patru kilometri de la rondul ca un crater al Pieței Alba Iulia,
o plăcintă gigantică proiectată ca un aeroport pentru vehicule cosmice.
Mergem și enumerăm: Bizanț, Babilon, Gaudi, stalinism, nebunie, Orient, Coreea de
Nord. Și provincialism și complexe. O arhitectură epuizantă și plină de cruzime. Neobișnui tă,
fascinan tă și de efect. Un produs artifi cial cu ambiții de echilibru și de existență în afara
timpului, dar în același timp deja șubrez it, oarecum țigănesc, n omadic, îmbătrânit și d egenerat
înainte de vreme. Captivant. Imprevizibil.
Trecem de o piață mică, pustie, cu un singur copac amărât, și -n mijloc cu regele acestui
loc părăginit – un câine vagabond. Un al doilea, slab, bântuie cu nas ul în pământ, încercând să
scormonească după c eva în canalul plin de gunoaie.
-În București se poate vedea ce înseamnă dictatura în spațiu, spune Tomek. Și ce da că
domnul și doamna Ceaușescu au fost omorâți? În fiecare zi mâncăm același lucru pe care ei ni l-
au pregătit.
Și așa mergem și tot mergem. Bulevardul e absolut drept, iar în jur doar blocuri și pustiu,
pe puținele bănci stau copii de țigani și femei îmbăt rânite înainte de vreme cu expresii goale. În
jurul coloanei vertebrale a bulevardului Unirii c lădirile stau drepte, d ar dincolo de ea imedia t se
lasă în jos și dispar. Dacă am face câțiva pași în adâncimea străzii Traian, Bucureștiul ar deveni
rural, cu c ase de țară, putred, cu scânduri, mobile vechi aruncate -n curți, cu mormanele
cotidiene de guno i.
Și tot mergem așa, p ână când în sfârșit ajungem în Piața Unirii, iar după somnolența
bulevardului ne prinde în cele din urmă confuzia orașului, spațiul se des chide și capătă
dimensiuni de necuprins. Devine cu adevărat dureros și zgomotos, ca într -un fil m de science
fiction, c u haosul de pe străzi, cu sunetul amplificat de claxoanele mașinilor, cu numeroase
efecte speciale ale neoanelor din vârful zgârie -norilor . Nu vreau să văd filmul ăsta și nici nu
vreau să joc în el." 1

1 REJMER, Malgorzata, București. Praf și sânge, Editura Polirom, București, 2014, pg. 5 0

5
ARGUMENT

Proiectul de diplom ă pornește de la necesita tea re întregirii iden tității unor locu ri ce au
rămas destructura te în urma operațiilor de sistematizare din anii 8 0’ în Bucureș ti. Dem olările
abuzive din zon a Uranus -Izvor, distru gerea unui fond construit ce a contribui t substan țial la
coagularea identităț ii ora șului și înlocuirea acestuia cu un ansa mblu arhitectural puternic
ideologizat , au alterat de cisiv structura, identitatea și memor ia colectivă a Bucureștiului.
Nevoia de coabitare a diverselo r stra turi ist orice – fie că vorbim de cele tradiționale,
totalitare sau contemporane , ale Bucureștiului este , astăzi, mai mare ca niciodat ă. Pornind de la
aceast ă problematică , studiul urm ărește ma i multe paliere – istoric, ur banistic, al memoriei
colective prin care este posi bilă apropierea de loc, înțelegerea devenirii acestuia și posibi litățile
de recu perare și reparare , în contextul orașului contempor an. Descoperim locul în complexitat ea
sa, ca r ezultat al mult iplelor acumulări în timp.
Studiul de faț ă a izv orăște dintr -un puternic ata șament pentru pentru ora ș, pentru memorie
și identitate . Acesta reprezintă o sinteză a tut uror acest or căutări și încercări de cuno aștere
profundă a locului și a identității sale, fundament ând soluțiile arhitecturale ado ptate în pro iectul
de diplomă .

6
PLAN DE IDEI

INTRODUCER E

Enunțarea inte nțiilor lucr ării de diserta ție. Radiografierea interven țiilor de sistematizare a
centrului istoric al Bucureștiului din perioada anilor 80’ și a impactului acestora asupra or așului.
Prezentarea succint ă a stării actuale a ora șului.

CAPITO LUL I – ARHITECTUR A ȘI REGIMUL POLITIC

Eviden țierea rela ției dintre domeniul arhitecturii și cel al regimului politic. Arhitectura în
ipost aza de “inamic ” și “aliat" al regimurilor politice.

I.1- Totalitarismul în arhitectură

Arhitectura ca instrument de propagare a idei lor politice. Prezentarea modului în care
regimurile politice au transformat arhitectura și orasul. O scurtă a naliz ă compa rativă a
arhitecturi i sovietice, naziste și fasciste.

I.1.1- ,,Il Sventramento -,,eviscerarea” Romei

Proiectul lui M ussolini de a aduce marile vesti gii ale Romei la starea de ,,puritate ”
inițială, prin demolarea c lădirilor ce le obturau.

I.1.2 – Welthauptstadt Germania – reconstrucția Berlinului

Proiectul lui Hitler pentru reconstruc ția Ber liniului. Berlin, ,,Capitala L umii”.

7
I.1.3- Proiectul ,,Marea Moscovă”

Proiectul -model pentru reconstruc ția Moscovei. Urbanismul clădir ilor înalte.
Model apl icabil în orașele aflate în sfera de influență sovietică.

I.2- Raportarea regimurilor totalitare la conceptul de me morie

Modul în care m emoria ( colectiv ă/ individual ă) poate ajuta sau împiedica crearea unei
societ ăți ,,noi”. Despre ștergerea sau ,,reinventarea” memoriei. Arhitectura ca motor al alter ării
memoriei. Dezideratul ideologic al ,,omului nou” și modul în care acest deziderat a c ondus
la ,,orașul nou” .

CAPITOLUL II – LOCUL. O LECTURĂ ISTORICĂ

O cronologie a evenimentelor marcante în evoluția orașului și a locului propus pentru
studiu. Aprofundarea contextului.

II.1- Amintirea. O rememorare a evoluției cent rului ist oric al Bucur eștiului

Propunem o lectur ă a principalelor etape ale dezvolt ării centrului ora șului. Sf ârșitul se c.
XIX începutul sec . XX, perioada de maxim ă înflorire a Bucureștiului , atât din punct de vedere
arhitectural -urbanistic, c ât și din pu nctul de vedere al vie ții urbane și culturale. C ăutarea unei
identit ăți naționale. Instaurarea comunismului și începutul unei perioade lungi ce va l ăsa urme
adânci în structura o rașului și în memoria colectiv ă.

II.2- Declicul. Cutremurul din 1977 și premi sele unei reconstrucți i utopice

Atitudinea regimului politic asupra ora șului, înainte de cutremur . Raportarea la
patrimoniu și la valorile na ționale. Cutremurul din 4 martie 1977 și nevoia de reconstruc ție.

8
Prefigurarea unei oportunit ăți de a demara schim bări ampl e în structur a ora șului– un deziderat
mai vechi. Conturarea ideii unui Nou Centru Civic amplasat în zona Dealului Arsenalului .

II.3- Proiectul. Demararea unui amplu proces de distrugere a țesutului ora șului

Demolar ea- cel pu țin o cincime din țesutul valo ros al ora șului este distrus ă . Construirea
unui nou Centru Civic în locul centrului istoric . Trasarea unor axe monumentale ,,demne ” de o
capital ă a Republicii Socialiste. Construirea Casei Poporului, cl ădirea ce avea s ă încoroneze
Bulevardul Vict oria Soci alismului . Stoparea demol ărilor și sistarea temporar ă a șantierelor odat ă
cu izbucnirea Revo luției din decembrie 1989 .

II.4 – Moștenirea. Un oraș al enclavelor

Moștenirea unui ora ș divizat și plin de rupturi. Eviden țierea enclavelor existente în țesut
în urma inte rvențiilor la nivelul întregului ora ș. Necesitatea medierii între vechiul ora ș și noul
oraș, în vederea unei bune coabit ări.

CAPITOLUL III – MEMORIA. O LECTURĂ A IDENTITĂȚII LOCULUI

Aprofund ăm contextul din perspectiva lucrurilor ce nu sunt fizice, mater iale, accesibile
văzului . Cunoa șterea locului din perspectiva memoriei colective și a caracterului identitar.

III.1 – Genius loci . Despre identitate si memorie colectiv ă

Definirea conceptului de “genius loci” din perspectiva memorie i colecti ve. Valoarea
material ă și imaterial ă a unui loc. Ce anume define ște identitatea unui loc? Întrep ătrunderea
memoriilor colective și individuale. Ce se întâmplă în memoria colectiv ă atunci c ând un loc
dispare? Despre (re)amintire – dialoguri cu f oști locuitor i ai zonelor demolate.

9
III.2- Un purtator al memoriei. Despre “flaneur” și “flaneurism”

Definirea termenilor de “flaneur” și “flaneurism”, în contextul urbanit ății secolului al-
XIX-lea. Rela ția flaneurului cu ora șul. Perspectiva de martor invizi bil la ev enimentele or așului-
un mod de cunoa ștere autentic. Fotografia ca extensie a ochiului flaneurului și rolul documentar
al acesteia , raport ându-ne cu prec ădere la demol ările din Bucure ști în anii 80’.

III.3- Între distrugere și recuperare – despr e (re)aduce rea la via ță a unui loc

Efectul demol ărilor și distrugerilor asupra societ ății și memoriei colective. Necesitatea
unui apel la memoria colectiv ă pentru a recupera valorile pierdute și a readuce la via ță locul. În
ciuda fondului material pierdut , viața ora șului își poate continua cursul prin recuperarea anumit or
valori imateriale ( elemente ale vie ții urbane, atmosfer ă, convivialitate, comunitate, mixitate
funcțional ă etc). Formularea temei proiectului de diplom ă.

CAP ITOLUL IV – SINTEZĂ. RECUPE RARE ȘI REV ITALIZAR E

Formularea unor concluzii și a unor principii de lucru în urma studiului.

IV.1- Viziune. Despre revitalizarea enclavei

Formularea temei majore a proiectului – revitalizarea unei enclave și reincluderea acesteia
în circuitul vie ții urbane a ora șului. Conturarea unei viziuni de ansamblu asupra enclavei. Despre
mediere și coabitare la nivelul ora șului.

IV.2- Program. ,,Cartierul creativ”

Preluarea și reinterp retarea unor tipare urbane și func ționale specifice locului ( gangul,
incint a, locuința cu atelier /prăvălie). Colaj de funcțiuni – locuire, ateliere/magazine, galerii – care

10
stabilesc complexitatea rela țiilor public -privat și care au puterea de a coagula o c omunitate și de
a învesti locu l cu o nouă viață.

CAPITOLUL V – STUDII DE C AZ

Dezbate rea unor situ ații similare în care memoria ora șului a fost periclitat ă de distrugeri
masive ale fondului construit , în contextul Berlinului.

V.1- ,,Am Tacheles ”. Despre dispari ție și revitalizare

Povestea unui loc vibrant, ca re a r ămas puternic în memor ia colectiv ă a Berlinului, dar
care , însă, a căzut prad ă demol ărilor. Situl devine teren de experimentare pentru arhitec ții
preocupa ți de revitalizarea golurilor urbane. Solu ția arhitec ților Herzog & De Meuron .

V.2- ,,Berlin voids ”. Despre abordar ea ,,v idurilor” urbane

Concursul Europan din anul 1991 care adresa problema golurilor urbane rezultate în
urma C ăderii Zidului Berlinului. Problema caracterului identitar în abordarea unor solu ții de
regenerare urban ă. Proiect ,,mani fest” al arhitec ților de la MVRDV . Mixitatea func țional ă ca
soluție.

11
INTRODUCERE

Lucrarea de fa ță își propune o radiografiere a impactului opera țiilor de sistematizare a
centrului istoric al Bucure știului din perioada anilor 80 ’ asupra ora șului, analiz ând mai multe
palier e: arhit ectural -urbanistic, social și din punctul de vedere al afect ării memoriei colective. O
subtem ă a acestui impact al sistematiz ărilor, ce devine laitmotiv al proiectului de arhitectur ă, este
tema "enclavelor" rezultate în țesut, în urma tras ării și placării axelor monumentale cu cortine de
blocuri , precum și posibilitatea reintegr ării în ora ș a acestor enclave.
Starea actuala a Bucureștiului este una de puternic ă ruptur ă între diferitele straturi
istorice , ruptur ă care provine di n suprapunerea abuzi vă a unui proiect ie șit din scara ora șului,
asupra țesutului existent. Sistematizarea pentru Noul Centru Civic al Bucure știului nu a fost o
idee nou ă, și nu a fost nici primul proiect de acest gen din țară. Înaintea Bucu reștiului, s -au
început în țară ampl e procese de sistematizare, în vederea "moderniz ării" ora șelor. "Omul nou"
avea nevoie de un ,,oraș nou” . Sistematizările din Brașov, Pitești și Onești sunt doar câteva
precedente ( unele materializate, altele nu) .
După Cutremurul din 1977, se petrece un declic și la Bucure ști. Reconstruc ția de dup ă
cutremur a devenit prilej pentru declan șarea unei reconstruc ții utopice, ce ar fi trebuit să se
extindă la nivelul întregului oraș . Imaginea burghez ă, pitoreasc ă și domestic ă, profund istori că a
Bucure știului n u corespun dea cu imaginea pe care regimul politic ar fi dorit -o pentru Capitala
Republicii Socialiste . Se naște, astfel , proiectul pentru noul Centru Civic , amplasat la sud de
Dâmbovi ța cu sediul central în Dealul Spirii , zona optim ă din punct de vedere se ismic.
Bulevarde largi și ample, pie țe monumentale, și bine înțeles, palatul ce încoroneaz ă axa
principal ă- acestea sunt elementele cu care a început și cu care s -a sfârșit acest proiect, odat ă cu
Revolu ția din decembrie 1989 .
Moștenirea este , însă, una g rea. O rup tură definitiv ă în țesutul ora șului, o ran ă în memoria
colectiv ă și o dificultate mare de coabitare între straturile istorice ale orașului. Locul proiectului
de diplom ă este reprezentat de enclava delimitat ă de cortinele de bl ocuri , cuprins ă între Bd.
Unirii, Bd. Libert ătii, Bd. Na țiunile Unite și Splaiul Independen ței. Obiectivul acestei lucr ări este
acela de a fundamenta o direc ție de abordare a locului și a problemelor pe care acesta le ridic ă,
prin analiza critic ă a context ului în care au fost posibile evenimentele din anii 80’, studiul istoric
și al identit ății locul ui, și analiza obiectiv ă a situa ției actuale.

12
Lucrarea este structurat ă în trei p ărți majore.
În prima parte, lucrarea va analiza conceptul politic de totalitar ism printr -o scurtă
descriere istoric o-fenomenologică a regimurilor totalitare la nivel european, subliniind
similarit ăți în raport cu manifestarea totalitarismului în plan autohton. Vom analiza rela ția dintre
arhitectur ă și regimul politic, pentru a ne pu tea apropia de o mai bună înțelegere a evenimentelor
petrecute la Bucure ști. Apoi, vom face o lectur ă a istoriei locului, punct ând principalele
evenimente, de la constituirea urban ă, până la distrugerea ireversibil ă și moștenirea lasat ă nouă,
astăzi.
Vom v orbi, apoi, despre l oc și iden titate, despre memori e colectiv ă . Vom aduce în
discu ție tema "flaneurului", personaj far ă de care ar fi fost aproape imposibil ă documentarea și
transmiterea evenimentelor din anii 80 ’. De asemenea, v om prezenta și modul în care regimurile
totali tare se ra porteaz ă la conceptul de ,,memorie ”. Aceast ă parte a lucr ării fundamenteaz ă
abordarea pe care o voi adopta în proiectul de diplom ă, demonstr ând faptul c ă repararea și
reîntregirea unui loc distrus necesit ă un apel la memoria colectiv ă, în vederea recuper ării unui
anumit spirit al locului.
În ultima parte a lucr ării, voi prezenta situa ții ale unor ora șe care au trecut prin traume
similare, at ât prin distrugeri ale fondului fizic, material al ora șului, c ât și al celui imaterial, al
spiritului și mem oriei locu lui. Vom analiza câteva proiecte care rezolvă situații urbane
asemănătoare și vom puncta soluțiile de arhitectură abordate în vederea revitalizării țesutului . Nu
în ultimul r ând, voi prezenta propria abor dare în readucerea la viață a enclavei stu diate, pre cum
și a zonei pe care o voi detalia în proiectul de diplom ă. Aceasta este reprezentată de insulele
urbane delimitate de străzile Apolodor, Vânători și Sfinții Apostoli și reprezintă golul urban cel
mai a mplu la nivelul enclav ei. De asemenea, apr opierea di ntre rămășițele țesut ului vechi și
instituțiile statului care se află în imediata proximitate ( Ministerul Finanțelor Publice , Ministerul
de Jutiție, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Pub lice,Institutul Națion al de
Statistică) precum și co ntactul br utal între cortine și vechiul cartier , ridică cele mai mari
probleme de mediere și coabitare, probleme pe care ne vom propune să le soluționăm prin studiul
de față și prin proiectul de diplomă.

13
CAPITOLUL I – ARHITECT URA ȘI REGIMUL POLIT IC

"Total itarismul este o structură invizibilă, compusă d in elemente anatomice umane,vii
dar rigide, dotate fiecare cu o funcțiune, cu un rol și cu o sarcină; această imensă organizație
colectivă face posibilă o gigantică rentabilitate a muncii și realiza rea de pro iecte grandioase".

Lewis Mumford
Utopia, The ci ty and the Machine

Totalitarismul reprezintă o formă de guvernămînt, fundamentată pe un sistem ideologic
restrictiv, care interzice pluripartitismul, reprimă opozi ția individual ă și exercită un con trol
exces iv asupra vieții public e și private. Conceptul a fost dezvoltat inițial de Benito Mussolini, în
anii 20 ’, care vorbea despre ,,voința totală a fascismului revoluționar ”2. Conform lui Mussolini,
sistemul avea misiunea de a poli tiza tot ceea ce era ,,spiritu al” și ,,uman” : “Totul în interioru l
statului, nimic în afara statului, nimic împotriva statului! ”3. Termenul de totalitarism a fost
preluat, ulterior, de către Giovanni Gent ile, principalul teoretician al ideologiei fasciste ,
acordându -i valenț e noi, în relație cu Statul . Acesta utiliza termenul de totalitario, referindu -se la
structura și obiectivele noului stat , ce trebuia să asigure ,,totala reprezentare a națiunii și total a
îndrumare a obiectivelor naționale ”4. Carl Schmi dt, unul dintre cei mai cunosc uți teoreticieni
germani ai dreptului, împrumută atât din ideile totalitarismului revoluționar mussolinian, cât și
din cele filosofico -statale ale lui Gentile, și inserează no țiunea de identitate totală între stat și
societate . După semnarea Pactului Ribbe ntrop – Molotov , conceptul de totalitarism a fost atribuit
și bolșevismului.
În mod paradoxal, totalitarismul de dreapta – fascismul, nazismul, au avut întotdeauna
conotații negative, în timp ce totalitarismul de stânga – marxis m-leninismul sau com unismul, e ra
privit ca o ,,teroare pozitiv ă”, întrucât era "orientată spre transformarea completă și radicală a
societății"5. O teză mai recentă este aceea că, de fapt, atât totalitarismul de stânga, cât și cel de

2 V ASILESCU, Sorin , Arhitectura Italiei fasciste , Editura Arhitext , București , 2011 , pg.15.
3 CONQUEST, Robert, The Great Terror: A Reassessme nt , Oxford University Press, 1990 , pg. 249.
4 PAYNE, Stanley G., Fascism: Comparison and Definition , UW Press, 1980, pg. 73.
5 V ASIL ESCU, Sorin, op. cit , pg.16 .

14
dreapta, au aceeași es ență: restructurarea totală a societății . Sorin Vasilescu definește
totalitarismul drept ,,o muta ție la limita patologiculu i” a rela ției stat-putere care conduce
la ,,eliminarea noțiunii de individ și înlocuirea acesteia cu noțiunea de mase ”.
Arta și cu pr ecădere arhit ectura, aveau sa joace roluri cheie în a ceste procese
de ,,restructurare totală a societății ”. Acestea au devenit principale le instrumente prin care
ideologia, în abstracțiunea ei, putea fi transformată într -un repertoriu de imagini , un „siste m de
mituri”6 ușor de asimilat pentru mase. Iar dintre toate, cea care avea să ducă aproape de
perfecțiune un astfel de sistem, va fi cultura realist socialistă .

I.1- Totalitarismul în arhitectură

Pentru a putea înțelege manifestările totalitarismului în arhitectură, și în mod partic ular,
în arhitectura celor trei regimuri ( fascist, nazist, sovietic), este esențială o abordare de ansamblu,
ce depășește limitele politico -geografice ale unui stat sau altul. Pentru acest fapt este edificator
momentul întâln irii celor trei regi muri la Expoziția de la Paris din 24 mai, 1937 . Aceast ă
întâlnire a fost ulterior consi derată un moment simbolic pentru arhitectura sistemelor totalitare.7
În mod ,,nesurprinzător”, acestea prezentau o trăsătură comună : o arhitectur ă care făcea apel la
arhitecturile tradiționale preexistente, în scopul consolidării ,,sentimentului na țional ”.
Naționalismul reprezenta pentru regimurile totalitare o modalitate de validare a
autorității ,,sădită în cele mai profunde aspirații ale poporului ”8, cu atât mai mult cu cât se așază
pe fondul negării culturii religioase. Noua formă de cult era definită de tandemul stat-
conduc ător, iar sentimentul național avea o rezonanță suficient de puternică încât să devină
canalul de legătură între mase și putere. Această predilec ție pentru trecut și pentru tradiție s -a
manifestat cu precădere în ideologia marxistă, ce califica tradiția ca fiind singura deținătoare a
unor adevăruri universal valabile, incontestabile, plasând -o în același timp în vremu ri apuse . În
același timp, acea stă orient are spre inactual, ca o contrareacție la Mișcarea Modernă, reprezenta
pentru sistemele totalitare o poziționare stabilă, sigură, o bază arhitecturală din care puteau fi
extrase vechile conținuturi, și apoi introdus, ca într -o coajă, noul conținut ideologic . Iar, Mișcarea

6 TULBURE, Irina, Arhitectură și urbanism în România anilor 1944 -1960 : constrângere și experim ent, Ed.
Simetria, București , 2016, pg. 25 .
7 TULBURE, Irina, op.cit , pg. 25 .
8 Ibidem.

15
Modernă, dimpotrivă, aducea noutate, experiment, incertitudine. Vom vedea, însă, că spre
deosebire de arhitectura nazistă și sovietică, ce au manifestat clar o afinitate pentru rigoarea
limbajului neoclasic, fa scismul lui Mussolin i milita p entru o arhitectură ,,futuristă ”, care
îmbrățișa elanurile arhitecturii moderne.
O altă invariabilă a regimurilor totalitare este dorința de reconstrucți e, de schimbare a
înfățișării orașelor, aplicând noul stil , menit să leg itimeze și sa consol ideze pute rea politică.
Ipostaza d e ,,constructor ” al noii societăți, de arhitect al noilor orașe pe care și -o atribuie
conducătorul trebuia sa -i ofere acestuia un aer aproape legendar , mistic .
Vom studia în continuare c âteva astfel de proiecte megalomane de reconst rucție, ce vizau
capitalele celor trei regimuri politice, încercând să fundamentăm o înțelegere mai bună a
proiectului de sistematizare ce avea să amprent eze Bucureștiul câteva decenii mai târziu.

I.1.1 ,,Il Sventramento”

,,Astăzi, adevărata arhitectur ă este urbanismul : adic ă problema orașului. Creațiunea
unui oraș se face după același procedeu spiritual și tehnic cu acela al unei case. În aceasta sunt
camere de zi, de repaus, de lucru, de divertisment, iar într -un oraș sun t palate, sau cartie re
destina te diverselor activități, menite a satisface diversele necesități al e vieții ”9

9 PIACENTINI, Marcell o, apud , V ASILESCU, S orin, op. cit. , pg. 85 .
Fig. 1 Planul regulator al Romei, zona central ă, 1931

16
Il Sventramento10 a reprezentat una dintre cele mai controversate operațiuni urbane,
aplicată orașelor italiene în perioada fascistă. Fascismul a av ut diferite manifest ări în arh itectură
( futurismul, raționalismul) de -a lungul timpului, păstrâ nd însă o constantă : glorificarea absolut ă
a resurselor Imperiului Roman și mai preci s a Romei, considerată Eterna Urbe . La Roma poate fi
observată cel mai bine atitudinea fascismu lui față d e oraș. Pr incipii precum trasarea unor noi axe
monumentale, lărgirea străzilor, descentralizarea și crearea unor noi centre monumentale în afara
orașului au fost constante.
Dacă cele me nționate anterior erau niște măsuri care puteau ocoli restru cturări ma jore ale
țesutului istoric, Il Sventramento dimpotrivă. Procesul de ,,eviscerare ” a țesutului viza marile
vestigii ale Romei în special, și presupunea readucerea lor la o stare de purita te și
monumentalitate inițială. Astfel, toate clădirile c e obturau, în conjurau, se apropiau de vreun
vestigiu al Romei, trebuiau înlăturate. Și, deși poate părea benefică o ,,scoatere la lumină a
Romei originilor ”11, aceasta presupunea o mutilare a țesutul ui, ce a lăsat, bineînțeles, cicatrice în
urmă.
,,Monumentele milenare trebuie să -și prezinte gigantismul într -o necesară solitudine. ”12

10 Il Sventramento se traduce în limba română prin Eviscerare a.
11 V ASILESCU, Sorin, op. cit , pg. 93.
12 MUSSOLINI, apud , V ASILESCU, Sorin, op. cit . , pg. 93
Fig. 2 Vittorio Ballio
Morpurgo.
Sistematizarea zonei
Augusteumului și piața
Augusto Imperatore Fig. 3 Degajarea Forului lui Traian, Roma, 1930.

17
Una dintre acțiunile principale de ,,scoatere la lumină” a vizat ,,cur ățarea ” viitoarei axe
monumentale Via dell’ Impero. Multe componente ale Forului Impe rial sunt scoase , astfel, la
iveală, printre care I Mercati Traianei , în timp ce altele sunt acoperite prin trasarea noii axe.
Toate acestea, însă, cu scopul pierderii unei părț i de oraș iubită de locuitori. (Fig.2, Fig. 3) În
timpul acestui proces s -au demolat și clădiri extrem de valoroase , precum B iserica barocă San
Adriano. Aceasta a fost distrusă în timpul cercetărilor arheologice pe ntru redescoperirea
Senatului Roman.

I.1.2 Welthauptstadt Germania

Welthauptstadt Germania ( Germania Capitala Lumii) a fost proiect ul ne împlinit al lui
Hitler pe ntru Berlin. Acesta visa, încă din anii 20 ’, la o reconstruc ție totală, începând schițele,
împreună cu Albert Speer, cel ce avea sa conducă proiectul.

Fig. 4 Große Halle , sau Sala Poporului. Proiectu l gigantic al lui Albert Speer pentru cea
mai importantă clădire administrativ

18
Asemenea lui Mussolini și lui Stalin, Hitler glorifica arhitectura Romei , pe care o califica
drept o e xpresie a "clarității, grandoarei și a monumentalității" . Considerându -se arhitectul celui
de-al Treilea Reich, Hitler a venit cu un scenariu megaloman a cărui scară este încă greu de
perceput. Proiectul central era axa nord -sud, ce se întindea pe o lung ime de 8 km , începând de la
Arcul de Triumf și fiind încoronată de Grosse Halle . ,,Marea Sală ” sau ,,Sala Poporului”, era
inspirat ă de Pantheonul din Roma , având însă cupola cu cea mai mare deschidere din lume – de
16 ori mai m are decât Domul Cate dralei San Pietro ! Limbajul folosit era un neoclasic ism auster,
riguros, inspirat de arhitectura monumentală a Romei, dar manipulat pentru a trimite către valori
autohtone: șirurile interminabile de coloane erau utilizate ,,în numele lu i Nietzsche ” și ordo nate
în ,,solemne acorduri wagneriene ”.13 Axa nord -sud era prevazut ă cu clădiri publice, înalte și
monumentale de -o parte și de alta, iar deschiderea st ăzii era suficient de mare încât să poat ă
permite defilări ample ale armatei.

13 V ASILESCU, Sorin, op. cit. , pg. 39.
Fig. 5 Planul și machet a proiectului pentru axa nord -sud a ,,Germaniei”, realizat e de Albert Speer

19
Germ ania nu era doar o simplă fant ezie dintre multele fantezii ale unui dictator, ci era
parte a unui program clar ce viza dotarea țării cu o arhitectură monumen tală care, credea Hitler,
ar fi devenit un model pentru vremea respectivă, putând rivaliza cu vechi le construcții din E gipt,
Babi lon și Roma.14
Din fericire, proiectul nu a ajuns sa -și vadă finalitatea . Între 1938 -1939 se începe
procesul de reconstrucție a Berlinului prin demolări în mai multe cartiere ale orașului, inclusiv în
locul unde avea să se așez e Sala Poporului. Lucrările su nt oprite temporar în momentul în care
începe Al Doilea Război Mondial și reluate dupa victoria Germaniei. Lucrările vor fi, însă,
abandonate definitiv după eșecul Invaziei Uniunii Sovietice , în 1943. Astăzi, se mai pot vedea
urme ale proiectulu i utopic a l lui Hitler, cu precădere pe axa est-vest, singura parte finalizată,
care pastrează și astăzi, felinarele lui Albert Speer.

I.1.3 Proiectul ,, Marea Moscov ă’’

Încheiem această scurtă contextualizare a arhitecturii orașelor în regimurile totali tare cu
proiectul socialist , proiectul ce a reușit să desăvârșească un sistem bine pus la punct de
propagare a ideologiei socialiste în toate aspectele societății . Odată cu Revoluția Bolșevică și
instaurarea leninismului ( comunismului) în 1917, Uniunea So vietică cu noaște o l ungă perioadă
de căutări și experimen te ce vizau cu precădere domenii precum literatura, arta și arhitectura. Pe
lângă faptul ca aceste domenii fusesera identificate ca fiind principalele canale de diseminare a
ideol ogiei socialiste, in teresul pr edilect pentru artă și arhitectură venea și din tr-o nevoie de
racordare la frământările lumii occidentale de atunci.
Este cunoscut faptul că stalinismul , asemenea nazismului și fascismului, își baza o mare
parte din discurs pe un dispreț vădit pe ntru tot c e a însemnat Mișcarea Modernă. Totuși, primii
pași au fost camuflați prin liberalizarea și deschidere a spre experiment a culturii , avându -i ca
protagoniști pe avangardiștii ruși . În fond, o proaspătă Revoluție avea nevoie să s e legitimizeze
prin noutate, i ar impunerea ulterioaă a realismului socialist avea nevoie să se poată opune clar la
ceva.15 În orice caz, o linie comună a acestor căutări a fost dorința de reformare a societății și

14 Este cunoscut ă o exclamație a lui H itler în acest sens : ,, Berlin, Capitala Lumii, va putea fi comparat ă doar cu
Egiptul Antic, cu Babilonul și Roma! Ce reprez intă Londra, ce e Parisul în comparație cu a șa ceva! ”
15 TULBURE, Irina, op. cit. , pg. 45

20
conceperea unui model aplicabil Moscovei și orașelor din Uniune a Sovietic ă, și ulterior, statelor
aflate în sfera de influență a imperiului.
Concursul Internațional pentru Palatul Sovietelor din 1933 reprezintă un punct de
inflexiune în evoluția proiectului socialist, și în consolidarea atitudi nii față de oraș. Palatul
Sovietelor reprezenta un simbol, o clădire de proporții gigantice, amplasată chiar în centrul
Moscovei. (Fig.6 ) Proiectul câștigător al lui Boris Iofan consta într -o ,,coloană ” de 315 m
înălțime încoronată de statuia lui Lenin , realizată într-un limbaj monu mental, si milar
neoclasic ismului , având ambiția de a fi cea mai înaltă clădire a lumii.
Tema liniei verticale va deveni recurentă în cultura realist socialistă, fiind o manifestare
a ,,mersului înainte al societății spre socialism ”, asociat ,,mitului viitorului lumi nos”, îndepărtat,
intangibil.16 In 1933 se pun bazele doctrinare ale realismului socialist , având la bază cunoscutul
motto ,,național în formă, socialist în conținut ”. Orice ,,lucrare socialist ă” trebuia să fie:

1. PROLETAR Ă- artă relevantă pentru m uncitori ș i accesi bilă acestora.
2. TIPICĂ – să facă referire la scene din viața de zi cu zi a oamenilor .
3. REALISTĂ – prin modul de reprezentare .
4. P ARTIZANĂ – să susțină principiile Statului și ale Partidului .

16 TULBURE, Irina, op. cit, pg. 46
Fig. 6 Elevație a Palatului
Sovietelor, Arh. Boris Iofan Fig. 7 O comparație de scar ă între Sala Poporului din Berlin și Palatul
Sovietelor din Moscova.

21
Pasul următor era reconstrucția M oscovei, ce avea să devină un model de
neclintit, ,,orașul primordial ” .17 Deși Palatul Sovietelor nu a fost construit niciodată, acesta a
servit, ulterior, drept sursă de inspirație pentru cele ,,șapte clădiri înalte ale M oscovei ”, punctele
catalizatoare în reconfigurarea țes utului ora șului. De a semenea, reconstrucția Moscovei
presupunea descentralizare prin crearea unor cartiere de locuit autonome ( viitoarele
microraioane), sistemul de ample parcuri verzi, dispuse radial în cadrul orașului, precum și
trasarea unor axe monume ntale ce a veau sa unească cartierele de locuit și cent rul politico –
administrativ al orașului. (Fig. 8) Axul major era încununat de una dintre cele 7 cladiri înalte,
Universitatea Lomonosov, a cărei semnificație culturală nu era deloc aleatorie , întrucât realismul
socialist a vea, la origini, tocmai o revoluție culturală . Iar Universitatea Lomonosov reprezenta
tocmai un simbol al acestei revoluții. (Fig. 9)
Fenomentul realismului socialist este extrem de important, nu doar pentru că, dintre toate
cele tre i, este singurul car e a ajuns la o asemenea formă de desăvârșire, atât teoretică, cât și
practică, dar și p entru c ă acesta reprezintă unul dintre principalele motoare de transformare a
orașelor din România, odată cu instaurarea Regimului Comunist în 1944 .

17 Ibidem
Fig. 8 Planul de sistematizare a
Moscovei, 1935 .
Fig. 9 Unive rsitatea Lomonosov, Moscova, ar h. Lev Rudnev,
1949 -1953.

22

Fig. 10 Ziarul Mechanix Illustrated, septembr ie 1939. Lumea vuiește despre zvonul
giganticului Palat al Sovietelor

23

I.2. Raporta rea regimu rilor totalitare la conce ptul de memorie

Am identificat în capitoul anterior unul dintre palierele principale de analiză a temei, și
anume relația dintre arhitectură și regimul politic și modul în care această relație s -a răsfrânt
asupra ora șului. Această atitudine, însă, a avut un fundament mult mai profund, bazat pe un
atentat la memorie , la identitate .

De facto, dezideratul suprem al regimurilor totalitare, era invariabil, omul nou . Asemen ea
romanelor lui George Orw ell, omul nou , omul fascit, om ul, nazist, omul sovietic avea o
conștiință nouă, o semantică nouă, o structură nouă . Omul nou era ,,dotat cu o etică și morală
nouă, modelată și modelabilă ideologic ” și ,,acționa programat ”.18 Omul nou este lipsit de
individu alitate , devenind un simplu atom, ca oricare altul, în constituția nucleului numit
societate.19

18 V ASILESCU, Sorin, op. cit , pg. 16
19 Ibidem
Fig. 9 Afiș propagandistic
ilustrând femeia emancipată,
femeia nouă, 1920 Fig. 10 Timbru ilustrând bărbatul
nou și femeia nouă, privi nd spre
viitor, 1988.

24
"Este esențial pentru noi ca toate cadrele "intelighenției" să aibă o formațiune ideologică
strictă. Da, noi vom fabrica intelectuali precum produsele fabricate pe bandă rulantă în
uzine".20
Memoria, atât cea individuală , cât și cea colectivă apar ca obstacole în obținerea acestui
deziderat. Iar restructurarea totală a societății, nu se putea realiza decât dacă memoria era
substituită cu un nou sistem de valori. Trecutul putea fi păs trat în memorie , numai în măsura în
care acesta putea să fie benefic, să consolideze, să legitimizeze noua ideologie . Iar momentul
zero al oric ărui regim totalitar, al nașterii noii societăți, devenea, invariabil , Revoluția.
Astfel, o rice manifestări, fi e literare , artistice, arhite cturale, religioase ce făceau trimitere
la alte timpuri/societăți decât cele originare sau cele actuale erau neces ar a fi blamate sau chiar
interzise. Iar orașul, reprezentând principalul cadru de desfășurar e a vieții omului și unul dint re
principalele cadre constitutive ale memoriei colective, ca generator de imagini , trebuia
restructurat de la temelie. Numai atunci, noua societate putea fi cu adevărat desăvârșită.
Vom dezvolta în capitolele următoare concep tul de memorie colec tivă, în relație cu
distrugerile din centrul Buc ureștiului în perioada anilor 80’ .

20 BUHARIN, Nikolai, apud , V ASILESCU, SORIN, op. cit. , pg. 17

25
CAPITOLUL II- LOCUL. O LECTURĂ ISTORICĂ

Am conturat în capitolul anterior împrejurările instaurării principalelor regimuri totalitare
în plan internațional precum și m odul în car e acestea s -au raportat la cultură, arhitectură și oraș.
Revenind în plan autohton , aceste împrejurări se vor dovedi esențiale în înțelegerea devenirii
locului, în contextul în care România s -a aflat aproape jumătate de secol în sfera de influen ță
sovietică. Urmează, deci, o apropiere de loc din perspectiva istorică.
Ne aflăm în miezul istoric al Bucureștiului, la sud de Dâmbovița , într -o zonă pe care am
putea să o considerăm o adevărată ,,rezervație d e arhitectură ”, put ând regăsi aici toate secv ențele
majore ce s -au succedat în evoluția orașului. Prin această lectură istorică ne propunem o
înțelegere profundă a locului dintr -o perspectivă arhitectural -urbanistică .

Fig. 11 Localizarea enclavei studia te în proiectul de diplomă, la
sud de Dâmbovița, adiacent centrului istoric al Bucureștiului.

26
II.1 Amintirea. O rememorare a evo luției centrului ist oric al Bucureștiului

Originile și dezvoltarea Bucureștiului au stat de -a lungul istoriei sub semnul efemerului,
iregularului, al eterogenului, iar urbanitatea acestuia a fost de multe ori, chiar, interogată. Un
lucru cert este acela că, datorită pozițio nării sale, la confluența mai multor axe comerical e
importante între Est si Vest, Bucureștiul a fost deschis către o multitudine de influențe , ce au
imprimat orașului caracterul pestriț, bricolat, prezent și astăzi. (Fig.12)
Dana Harhoiu identif ică în cartea sa, București , un oraș între Or ient și Occident , trei
secvențe majore în evoluția țesutului istoric al Bucureștiului : orașul post -bizantin ( sec. al XV –
lea – sec. al XVIII -lea), orașul fanariot ( sec. al XVIII -lea) și orașul modern ( sec. al XIX-lea-
sec. al XX -lea).21

Moștenirea orașului post -bizantin este reprezentată de ctitoriile v oievodale ̶ bisericile și
manănăstirile, principalele elemente generatoare de urbanitate. Structura urbană în această
perioadă a fost bazată pe unitatea paro hială ̶ precursoare a mahalalelor orașului f anariot ,

21 HARHOIU, Dana , București, un oraș între Orient și Occident, București, 1997, pp. 31 -75
Fig. 12 Bucu reștiul aflat la confluența unor importante drumuri
comerciale

27
imprimând orașului o ,,structură rurală discontinuă ”22. Totuși, nu putem să nu remarcăm în
această structură o serie de principii urbane incontestabile : așezarea celor mai importante biserici
(Mănăstirea Radu Vodă, Mihai Vo dă, Mitropolia ) în varfu l colinelor importante ale orașului ,
prefigurarea structurii radial concentrice prin dispunerea tuturor bisericilor de -a lungul unor
cercuri concentrice, și tratarea bisericilor ca verticale ale orașului .23 Acest ea, prin prezența lo r,
imprimau orașului o au ră aproape sacră , veghind asupra s a. (Fig.1 4)

Orașul fanariot al secolului al X VIII-lea se află sub influența Constantinopolului. Acesta
se densifică, începând din centru, de -a lungul principalelor axe – Podul Mogo șoaiei și Podul
Târg ului de Afară , creând fro nturi continue. Dincolo de acestea, țesutul se rarefiază, iar
Bucureștiul devine preponderent agricol. Se conturează principalele maha lale și maidane ,
ambele având în centru, biserica . (Fig. 13) Pulsul orașului este dat d e forfota negoțului , călătorii
ce vin și plea că, culoarea mărfurilor venite din diferite părți ale lumii. Păstrăm, astăzi, câteva
fragmente ale locuirii în acst oraș: hanu rile- Hanul lui Manuc, Hanul cu tei etc, reminiscențe ale
locuirii temporare, ale neg oțului și călătorilo r, și Casa Melik.

22 HARHOIU, Dana, op. cit , pg. 34.
23 Ibidem.
Fig. 13 Structura discontinuă a
orașului.Schema de așezare a parohiilor în
teritoriu. Fig. 14 Schema dispunerii ra dial-concentrice
a lăcașelor de cult, având centrul la Biserica
Sf. Gheorghe Vechi.

28

Etapa decisivă în dezvoltarea și urbanizarea Bucureștiului este etapa orașului modern ,
desfășurată între sec. al XIX -lea și sec. al XX -lea. Până la j umătatea secolului al XIX -lea,
Bucureștiul a avut un caracter m ai degrabă efemer, suferind nenumărate distru geri provocate de
cutremur e, incendii, invazii. După Inc endiul din 1847, Marele Foc , cea mai mare calamitate c are
lovise Bucureștiul, ce a lipsit orașul de o treime din fondul său construit, se demarează un proc es
amplu de moderni zare. Cea mai pare parte a fectată de incendiu era chiar centrul orașului, unde
fronturile continue erau de fapt căsuțe mici, îngrămădite, de lemn. Este reglementată pentru
prima oară înlocuirea construcțiilor din lemn cu clădiri din piat ră, de inspirație o ccidentală,
având magazine sau ateliere la parter, iar la partea superioară, locuințe . Se demarează, astfel, un
Fig. 16 Marele foc, 1847, acuarelă de Mustacoff Fig. 15 Gravură din sec. al XVIII -lea cu orașul București ( stânga). Gravur ă în lemn dupa Gh. Doussault, Uliță în
București, 1841 (drea pta)

29
proces general de moderniz are, reglementat și de Regulamentele Organice adoptate între 1831 –
1832 .
Astfel, Bucureștiul începe să se deschidă put ernic spre influențele Occ identale, cu
precăd ere spre modelul francez . Această deschidere a fost favorizată de experiențele tinerilor
trimiși la studii în Franța, având ecouri puternice în arte, modă, și în special în arhitectură. După
câștigar ea Independe nței Regatului Românesc, î nflorește o dorință și mai puternică de a asimila
civilizația ș i stilul de viață francez.
,,De la începutul secolului al XIX -lea până în preajma Primului Război Mondial, românii
au fost colonizați de Franța fără prezența colonizat orilor.”24
Similar urbani smului Haussmanian ce se dezvolta concomitent la Paris, în Bucu rești se
trasau axele nord -sud ( Bd. Lasc ăr Catargiu, Gheorghe Magheru, I.C. Brătianu) și est-vest ( Bd.
Kogălniceanu, Bd. Regina Elisabeta, Bd. Car ol I, Bd. Pache Prot opopescu), se începe a procesul
de regularizare a traseului Dâmboviței, de densificare a tramei stradale existente, precum și
ridicarea unor edificii publice importante ─ Ateneul, Cercul Militar, Banca Natională, Palatul
CEC, Palatul de Justiție etc. (Fig.17 )

24 HARHOIU, Dan a, op. cit., pg. 59
Fig. 17 Planul de sistematizare a Bucureștiului, 1 895-1899

30
Astfel, avem de-a face cu p o estetică de tip haussmannian, eclectică, adaptată unui regim
de înălțime mult redus față de al Parisului și unei culturi cu o predilecție spre locuirea
individuală. Sfârșitul secolului al XIX -lea se află sub se mnul căutarilor une i identități naționale,
concretizate prin nașterea stilului neoromânesc.
Un alt model împrumutat este cel al orașulu i -grădină , ce s -a pliat foarte bine pe un mod
de locuire moștenit încă din perioada post-bizantină . Iar acest model ave a să fie aplicat
programatic în mai multe par celări − Clucerului, Bonaparte, Filipescu, etc sau asupra țesutului
existent, în foste mahalale −Uranus, Izvo r, Sfinții Apostoli etc până în perioada interbelică.
Perioada interbelică rămâne, poate, cea mai înfl oritoare în istoria modernă a
Bucureștiului, în toate domeniile − artă, literatură, arhitectură etc , ,,reușind să confere o notă de
monumentalitate orașului, dar fără să devieze spre gigantismul agresiv care a marcat ireversibil
orașul în epoc a socialismul ui multilateral dezv oltat.”25 Modernismul în a rhitectura bucureșteană
a reușit să aducă cu adevărat un caracter urban orașului, ducând însă mai departe un mod de
locuire burghez – fie că este vorba despre locuire colectivă high-rise , vile urb ane sau locuin țe
individuale .

25 HARHOIU, Dana, op. cit. , pg. 74
Fig. 18 Terasa Oteteleșanu, 1906

31
Această conturare a eta pelor de dezvoltare a o rașului nu se vrea a fi, nici pe departe,
exhaustivă, ci are rolul de a ne ajuta să înțelegem originile și identitatea orașului asupra căruia s –
a intervenit brutal în perioada comunistă – un oraș cu reminisce nțe bizantine și fanar iote,
urbanizat târziu, sub influențe occidentale, deopotrivă Micul Paris și Micul New York, un oraș
care și -a disputat mereu identita tea între Orient și Occident. Există totuși o constantă a tuturor
perioadelor – caracterul pitoresc ș i viața urbană vibrantă.

II.2- Declicul. Cutremurul din 1977 și premisele unei reconstrucții utopice

După instaurarea comunismului în România în 1948, atât așezările urbane, cât și cele
rurale încep un proces de transformare radicală. Sub influența mode lului sovietic, cultur a realist
socialistă începe să pătrundă ușor în toate aspectele societății. Se con turează principalele teme
ale propagande i: modelul exemplar al URSS și ,,tehnica și știința sovietică ”.26 Astfel, ,,savantul
sovietic ”27 devine un person aj aproape mitic, lege ndar: el este de ținătorul adevărului și
inventatorul prin excelență. Realismul socialist de factură sovietică nu a avut o perioadă de
manifestare foarte lungă, însă a reușit să fundamenteze discursul propagandistic și cultura
proletar ă din România. La nive lul orașului există câ teva nuclee mo ștenite din acea perioadă,

26 TULBURE, Irina, op. cit. , pg. 91
27 Idem.
Fig. 19 Perspective panoramice de pe terasa Blocului Gioconda , din Piața Na țiunile Unite , către
zona d e studiu – actuala enclavă . Vedere c ătre str . Poenaru Bordea (stânga). Vedere sp re str . Apolodor ,
prim plan Casa Oprea Soare . Toate casele din partea de sus a str ăzii au f ost demolate. (dreapta)

32
constând preponderent în locuințe de tip cvartal28, în zone precum Floreasca, Bucureștii noi,
Gara de est etc.29 Discursul lui Hrușciov din 1956 prin care il demitiza pe Sta lin ( la trei ani după
moartea sa) și întregul său demers, inclusiv din punct de vedere arhitectural -urbanistic, va
produce, în arhitectură, o întoarcere către principiile Mișcării Moderne și func ționalism .
În 1960 începe amplul proces d e industrializare ș i de urbanizare la niv el național. În
București î ncepe marea construcție a cartierelor -dormitor − Balta albă, Drumul Taberei, Militari,
Berceni ce urmau să adăpostească sute de mii de oameni. Supr apunerea acestor cartiere nu a
afectat, î nsă structura istor ică a orașului, aceste a fiind construite din colo de barierel e orașului
( de atunci).
Nicolae Ceaușescu preia puterea Partidului Comunist în 1965, în plin proces de
industrializare și, de asemenea , în contextul negării stalinismului în U RSS. În eforturile sale de
a-și legitima puterea și de a căpăta popularitate în rândul oamenilor acesta va lua câteva măsuri
strategice, printre care denunțarea invaziei sovietice în Cehoslovacia din 1968 și scurta relaxare
a represiunii interne . Acestea l -au ajutat pe noul lider comunist de la B ucurești să -și creeze o
imagine pozitivă în țară și în Occident .
În mod surprinzător, chiar, Ceaușescu manifestă interes pentru patrimoniu și valorile
tradiționale, iar unele monumente considerate iconice vor fi re staurate și consoli date. Acesta va
încura ja, de asemenea, ca noile centre civice ale celorlalte orașe din țară să se inspire din
particularitățile arhitecturilor locale .(Fig.)
În urma Cutremurului din 4 martie 1977 se petrece, însă, un declic . Distrugerile masive
cauzate de cutremur , inclusiv a le unor clădiri reper în arhitectur a Bucureștiului − blocurile Scala,
Continental, Dunărea , conturează premisele unei reconstrucții și a unei atit udini ostile față de
patrimoniu. Favorizat ă și de călătoriile soților Ce aușescu prin marile capitale ale lumii, î ncolțește
ideea ridicării unui nou centru politico -administrativ , care să reflecte grandoarea și
monumentalitatea Partidului, având printre repere capitala Coreei de Nord. Ulterior, s -au
descoperit în stenograme le de partid discuții c e ar fi indicat refer iri la urbanismul Moscovei și la
arhitectura fascistă, validând astfel și demolările ce aveau să urmeze.30

28 Modelul stalinist de lo cuire acceptat ca fiind unitatea repetabilă oriunde
29 Din aceeași moștenire face parte și ansamblul blocului Gi oconda, din Piața Naț iunile Unite, un exemplu de bune
practici din acea perioadă, prin prezența monumentală în piață și spațiul public creat la p arter .
30 MOGHIOROȘI, Vlad, Ceaușescu ’s Bucharest: Power , Architecture and Nationa l identity , Central European
University, Department of History, Budapesta, 2017, pg. 35.

33
Se desemnează imediat o ec hipă de specialiști menită să stabilească cât mai repede locul
care ar fi cel mai si gur din punct de ve dere seismic în Bucure ști. Verdictul vine la scurt timp:
Cartierul Uranus, Dealul Spirii . Ideea amplas ării unui centru politico -administrativ pe Dealul
Spirii nu era nouă, aceasta fiind susținută și de Planul de sistematizare din 1935. S -a dovedit
ulterior că ideea Noului Centr u Civic încolțise spre sf ârșitul anului 1976, cu intenția de a amplasa
centrul pe Calea Plevnei sau în Piața Victoriei.31 În contextul cutremurului, planurile s -au
schimbat, iar la 22 martie 1977, Ceaușescu își expun e intențiile pentru noul centru politico –
administrativ cu sediul în Dealul Spirii, într-o reuniune cu arhitecții , urmând intențiile Planului
de Sistematizare din 1935 .

II.3- Proiectul. Demararea unui amplu proces de distrugere a țesutului orașului

Proiectarea se demareaz ă în același ritm galo pant, mobilizându -se colective de proiectare
de la Iași, București și Timișoara, sub conducerea lui Octav Doicescu, Nico lae Porumbescu și
Ion Feckelman pentru a studia perimetrul dintre Piața Unirii și Dealul Spirii .32 Tema de
proiecta re presupunea construi rea Casei Poporului și a câtorva ministere, locuințe și magazine.
Un aspect important este că inițial , toate colectivele de proiectare au lucrat cu contextul existent
și au încercat să protejeze monumentele importan te, precum Arhivele Naționale, Spitalul
Brâncovenesc și biseric ile. Se pare, însă, că de la bun început, d emolările erau parte a planului,
lucru ,,anunțat ” prin distrugerea gratuită a Bisericii Enei și a ,,Grupului de 10 case negustorești
din zona Lipscani , imediat după cutremur , în ciuda apeluri lor vehemente ale arhitecților.
Momentul de cotitură spre distrugerea patrimoniului a fost marcat de desființarea
Institutului Național al Patrimoniului în 1977 și diminuarea atribuțiilor Uniunii Arhitecților din
România, transformându -l dintr -un organ dec isiv pentru activitatea de proie ctare și sistematizare,
într-un organ consultativ . Factorul decizional era acum în mâinile lui Nicolae Ceaușescu.
,,N-ar trebui s ă ne preocupe clădirile care trebuie demolate, ci mai degrabă faptul
că o sistematizare trebuie făcută (…) ca și cum nimic nu ar fi aici, ca și când am lucra cu
o suprafață goală .”33

31 Ibidem .
32 LEAHU, Gheorghe, op. Cit. , pg. 32.
33 CEAUȘESCU, Nicolae, apud. MOGHIOROȘI, Vlad, op. Cit., pg. 33.

34
Activitatea de proiectare s -a desfășurat în două etape majore, ce s -au soluționat prin
concurs. Prima etapa a vizat proiectul urbanistic de sistematizare , iar cea de -a doua proiectul
pentru Casa Poporului .
Apariția tânără și îndrăzneață a Ancăi Petrescu, o arhitectă fără experiență, a surprins pe
toată lumea, iar afinitatea împărtășită pentru monumentalitate și gigantism, i -a cuc erit pe soții
Ceaușescu. De altfel, pro movarea tinerilor în societăți le totalitare, ca expresie a noului și a
viitorului, a fost o invariabilă, iar alegerea ulterioară a Ancăi Petrescu ca șef de proiect pentru
Casa Poporului, poate fi interpretată și în ch eia aceasta.
Dezideratul lui Ceaușescu pentru noua arhitectură a Buc ureștiului ne trimite, parcă, în
timp, în Rusia stalinistă a anilor 30 ’.
Fig. 20 Macheta proiectului final de sistematizare

35
,,Mă gândesc la o arhitectură care să combine și arhitectura românească, nu doar cea
veche, dar și elementele noi ale arhitecturii, bineînțeles, fol osind elemente moderne de
construc ție și arhitectură .”34

În urma primei etape de proiectare, proiectul de sistematizare este finalizat și reprezintă o
sinteză a propunerilor lui Cezar Lăzărescu și Anca Petrescu. (Fig. 20) Efectele acesteia urmau a
fi devastatoare pe ntru atât pentru țesutul istoric, cât și pentru topografi e. Bucureștiul avea să se
transforme într -un oraș divizat, un oraș al enclavelor , în care rămân vizibile doar clădirile

34 CEAUȘESCU, Nicolae, apud. MOGHIOROȘI, Vlad, op. Cit., pg. 33.
Fig. 22 Proiect pentru Casa Poporului , arh. Anca Petrescu, varianta 9, iulie 1981, ANR Fig. 21 Proiect pentru Casa P oporului , arh. Anca Petrescu, varianta 8, iulie 1981, ANR

36
monumentale ce plachează arterele principale , în timp ce arhitectura specifică a orașului rămâne
uitată în spatele cortinelor.
În 1981, spre stupoarea tuturor, Anca Petrescu primește șefia proiectului pentru Casa
Poporului, considerându -se că propunerile aceste ia prezentau cea mai mare abunden ță de
elemente tradiționale românești. (Fig.21, Fig. 22 ) Proiectele vor suferi ulterior variații de la o zi
la alta, după capriciul conducătorului, urmând un du-te vin o al machetelor și planurilor încropite
de la o zi la alta35, în timp ce unele aspecte vor fi decis e chiar l a fața locului, impulsiv.
În primăvara anului 1984, se dă startul cursei pentru demolarea cartierelor Uranus -Izvor,
în vederea pregătirii șantierului pentru Noul Centru Civic. Mii de case vor fi rase de pe fața
pământului, iar odată cu el e, mii de oameni v or fi dezrădăcinați și mutați în noile cartiere –
dormito r. Trama stradală este alterată în mod ireversibil. Zeci de străzi sunt distruse în totalitate,
printre care amintim: Cazărmii, Brutus, Bateriilor, Vitănești, Puțul cu Apă Rece, Vână tori,
Sapienței, A polodor, Meteorilor, Antim, P uișor, Crăițelor, Aleea Trandafirilor, Militari, Schitul
Maicilor, Banul Mihalcea, Meteorilor, Minotaurului, Arionoaia etc .

35 Proiectarea se real izează în condiții ab surde, termeni extrem de scurți, machete la scări aberante ( până la 1 :1!),
toate penru a facilita înțelegerea conducătorului, pentru care planurile de arhitectură reprezentau o enigmă.
Fig. 23 Imaginea dezolantă a demolărilor și a pustiului lă sat în urmă. În
prim p lan, transla rea bisericii Mihai Vodă, du pă demo larea ansamblului
Arhivelor Statului.

37
În ciuda apelurilor disperate ale unor importanți oameni de cultură , precum Grigore
Ionescu, Răzvan Te odorescu, Dinu Giurescu, sun t demolate monumente reper în arhitectura și
istoria bucureșteană: Mănăstirea Văcărești36, Ansamblul Mănăstirii Mihai Vodă (Arhivele
Statului) 37, Spitalul Brâncovenesc 38, Biserica Sf. Vineri, clădirea Operetei, Muzeul Militar ,
Vechiul Arsenal etc. Urmând pr incipiul răului mai mic, o serie de biserici au reușit să
supraviețuiască demolărilor, prin procesul de translare , rămânând însă ascunse în spatele
blocurilor : biserica Sf ântul Ilie Rahova (construită în 1745), Domnița Bălașa (construită 1751 la
cererea fiicei lui Constantin Brâncoveanu), biserica Sfântul Ioan cel Nou și întregul complex al
Mânăstirii Antim (construit în perioada 1713 -1715) .
Pe aceste ruine ale vechiului ora ș se ridică noul oraș, un oraș ce se v oia deopotrivă o
sinteză a spiritului național și a modernității , precum și o dovadă a supremației și realizărilor
conducătorului. Rezultatul este un hibrid stilistic, ce nu a putut fi încadrat până acum, având atât
trăsături clasiciste, post -moderniste câ t și tradiționale. Îndemnul lui Nicolae Ceaușe scu de a lua
ca re per blocurile din Piața Națiunile Unite ale lui Petre Antonescu ( și replicarea ulterioară ad
litteram! a unor elemente de fațadă) ne oferă o idee despre caracterul experimental al acestei
arhitecturi.
Acest tă vălug al demolărilor și reconstrucției s -a ext ins ulterior , în 198539 prin
prelungirea Bulevardului Victoria Socialismului cu încă 2km, până în preajma Poștei Vitan .
Demolările s -au extins pe un teritoriu imens , dincolo de Piața Unirii, c uprinzând străzile Căuzași,
Văcărești, Pitagora, Nerva Traian, Theodor Speranția, Calea Vitan , Calea Dudești, și Calea
Călărașilor, până la Piața Muncii, fosta barieră a Vergului.
Acest proces este, însă, încheiat abrupt, odată cu izbucnirea Revoluției di n decembrie
1989 , iar șantierele sunt sistate, înainte de a duce la bun sfârșit operația de distrugere totală a
țesutului orașului.

36 O demolare g ratuită, aceasta neavând nicio legă tură cu noul centru p olitico -administrativ, demonstrând însă un
dispreț profund pentru patrimoniu și cultura religioasă.
37 Demolate impulsiv, contr azicând planul de sistematizare care păstra intact ansamblul, din capriciu l de a construi
un lac artificial î n locul acestuia, int enție ce se va dovedi a fi aberantă și va rămâne la stadiul de proiect.
38 Similar, acesta fusese păstrat în proiectul de siste matizare ca parte a frontului Pieței Unirii.
39 In anul 1985 Casa Poporului este ridicată ,,la roșu ”. Nicolae Ceaușescu vizitează ș antierul, urcând până la
înălțimea terasei, și decoperă ca amploarea bulevardului proaspăt trasat până la Piața Unirii nu era suficient de
mare.

38

II.4 – Moștenirea. Un oraș al enclavelor

Sistarea demolărilor și contestarea proiectului de sistematizare în urma Revolu ției din
deccem brie 1989 au oprit ceea ce ar fi ajuns să fie un București total enclavizat , în care
rămășițele țesutului istoric ar fi rămas uitate în spatele cortinelor monumentale. Orașul pe care il
moștenim este, însă, divizat, amprentat ireversibil, pl in de rupturi, de petice. Sistematizarea din
anii 80 ’ a produs o ruptură fără precedent în structura spațială și temporală a Bucureștiului.
În ciuda perspectivelor optimiste de revitalizare prilejuite de Concursul București 2000,
acestea nu au fost nicioda tă aplicate. Țe sutul vechi a rămas, după 1990, într -o zonă totală de
destructurare și incertitudine. Astfel, s -au constituit așa -zisele enclave în cadrul țesutului, aceste
porțiuni de oraș delimitate brutal de cortinele de blocuri, și uitate treptat. Acest ea nu au deveni t
enclave , doar prin simpla interpunere a cortinelor sau prin limtarea vizibilității țesutului de
dincolo. Ruptura profundă vine din neglijența cu care aceste zone au fost tratate sistematic în
ultimii 30 de ani. Ruptura vine din lipsa viziu nii urbane pent ru reintegrarea acestor zone în
circuitul orașului. În prezent, imaginea acestor enclave moștenite este dezolantă: case valoroase
abandonate, terenuri virane întinse, năpădite de vegetație sălbatică sau transformate în parcări,
străzi ce nu duc nicăieri, p răvălii închise, străzi ticsite de mașinile celor ce circulă în centrul
orașului. Și nu în ultimul rând, un bulevard monumental, înco ronat de un palat și mai
monumental, care este, mai mereu, pustiu.
Scopul, însă, nu este acela de a critica exclusiv efecte le acestei intervenții, ci mai degrabă
de a le conștientiza, de a le accepta ca nou strat sedimentat în istoria și structura orașului , și de a
încerca să identificăm modaliăți prin care acest strat poate coabita cu restul orașului. Iar
întrebările ce se na sc din aceeste problematici, ne vor ghida spre căutările din următorul capitol.

39

Fig. 24 Diferite tipuri de enclave extrase din țesutul Bucure știului

40
CAPITOLUL III – MEMORIA. O LECTURĂ A IDENTITĂȚII LOCULUI

În căutarea noastră de a contextualiza și a parcurge evenimentele istorice ce s -au răsfrânt
asupra locului pro pus s pre studiu, am parcurs principalele etape ale evoluției Bucureștiului, am
vorbit despre relația dintre arhitectură și pu tere în regimurile totalitare, particularizând apoi
modul în care această relație a amprentat istoria și structura B ucureștiului. A m pun ctat efectele
pe care le resimte orașul astăzi în urma acestui proces. De asemenea, am subliniat necesitatea
rezolvării problemelor de coabitare între vechiul oraș și noul oraș.
Vom aprofunda, în continuare, lectura locului, din perspec tiva trăsăturil or im ateriale, a
memoriei colective și identității locului. Vom vedea ce a însemnat pentru locuitori acest loc, ce a
însemnat dezrădăcinarea acestora, și vom încerca, de asemenea, să conturăm posibilități viitoare
ale reîntregirii identități i sale.
,,Cunoa șterea și înțelegerea spiritului orașului printr -o competentă lectură
istorică și a formei urbane, care să conducă spre o descifrare a permanențelor și a
filiațiilor, devine o condiție a demersului creator, și aceasta nu numai pentru că for ma
urbană este obiec tul preocupărilor teoretice ale urbanismului, ci chiar subiectul, mate ria
vie asupra căreia intervin cei care ,,fac’’ orașul. ”40

III.1 – Genius loci. Despre identitate si memorie colectiv ă

,,Materialitatea arhitecturii și a cadrului fiz ic în care ea a fost plasată antrenează
o încărcătură importantă de memorie colectivă, simboluri, istorie, nevoi ale corpului
social.”41

Am stabilit în capitolele anterioare că implantarea Noului Centru Civic a produs o ruptură
la nivelul continuității stru cturii urbane, alterând trama stradală, raportul figură -fond și chiar
topog rafia. Însă ruptura cea mai puternică, poate, intervine în continuitatea temporală a
orașului, ,,distrugându -se valori consacrate aparținând unei experiențe a spațiului ce venea spr e
noi dintr -un timp al memoriei colective”42. Una dintre cele mai brutale a cțiuni în acest sens a fost

40 HARHOIU, Dana, op. Cit . , pg. 19.
41 Idem , pg. 16
42 Ibidem.

41
obturarea ( premeditată!) perspectivei către Mitropolie, un simbol a 400 de ani de acumulări în
istoria și identitatea orașului. Și nu în ultimul rând, pr in această alt erare a continuității temporale,
s-a creat, decisiv, un gol în memoria și identitatea locului.
Propunem în continuare o abordare fenomenologică a noțiunii de loc și identitate.
Cristian Norberg – Schulz considera că ,, identitatea omului p resupune ident itatea lo cului ”, iar
identificarea și orientarea în spațiu sunt motoarele principale ale omului de ,,a fi în lume ”.43 În
sens existențial, locuirea omului presupune ca acesta să poată ști unde este și cum este în ace l
loc. Conform conceptului Roman de geniu s loci , orice ,, existență independentă ” dispune de acest
geniu , spirit protector , ce dă viață atât oamenilor , cât și locurilor , ghidând călătoria lor de la
viață la moarte și dete rminându -le caracterul și esența . Acest spirit al locului este în măsură să
ofere omu lui capacitatea de orientare precum și de identificare cu locul în care trăiește.

Distrugerea zonei Uranus -Izvor a cauzat tocm ai această inabilitate a locuitorilor de a se
mai orienta și identifica în oraș. Ne oprim asupra unor trăsături ce au rămas în me moria colectivă
ca reprezentative pentru ca racterul locului . Vorbim despre un oraș cu o moștenire bizantină

43 NORBERG -SCHULZ, Christian, Towards a phenomenolo gy of architecture , Editura Rizolli Libri, pg. 22
Fig. 25 Fotografii din str . Mihai Vodă 55, Crengu ța Roșu.

42
consiste nă și cu o puternică cultură a locuirii individuale. Topografia juca un rol important în
distribuția structurii urb ane. Oamenii î și amintesc de străzile c e coborau abrupt, tramvaiele ce
circulau pe dealuri, străduțele în trepte. Mitropolia, Arhivele statului, Ansamblul de la Curtea
Arsă, așezate simbolic în vârful colinelor, vegheau asupra orașului. Zona Uranus -Izvor a vea un
caracte r burghez, pitoresc prin străduțele pline de forfota p răvăliilor, casele boierești, grădinile
bogate, vecinătatea și convivialitatea. Oamenii se cunoșteau între ei. Mulți copilăriseră în
aceleași case în care locuiau atunci cu familiile lor, și pe care au trăit să le vadă apoi, demolate.
Mulți locuitori iși găseau , aici, rațiunea de a fi, identitatea.
Un loc distrus poate rămâne în viață în măsura în care spiritul acestuia trăiește în
memoria colectivă, iar mulți dintre foștii locuitori ai ca rtierului păst rează vie m emoria casei, a
grădinii, a cartierului și a vecinilor.

,,Imaginați -vă că lângă peretele de la casă alăturată erau zorele mari cât palma
și aici era potecă cu flori de tot felul: petunii, regina nopții. (…) Bunicii îi plăcea să st ea
în șezlong, surorii mam ei îi plăcea să cânte la pia nină cu ușa la casă deschisă. Cânta
Chopin, nocturne, valsuri, și bunica era în extaz; parfum de petunii, toate stropite
proaspăt de bunicul în fiecare seară cu o stropitoare de metal. Asta este atmosfe ra în
care am crescut, cu reminiscențe ale unei lumi a puse, dar care și -a pus amprenta asupra
noastră.
(ne jucam) Pe stradă! Nu trecea nici o mașină. Era extraordinar, o plăcere! Era o
tihnă vara… ! Pe Ecoului, chiar din dreptul casei noastre, se accentua pantă în jos, era
cea mai frumoasă perspectivă către P atriarhie și Adunarea Națională. Și veneau pictorii,
își așezau șevaletul pe trotuar, sau chiar pe stradă, și pictau din zona asta. Îi vedeam și
era o plăcere. Nu mai spun iarna. Iarna nu ne puteau adun a în acasă de la săniuș. E ra o
nebunie.
În timpul veri i, se făcea întuneric seara, pe la 9, 9 jumate, și ne strigau de la toate
porțile să intrăm în casă. Și mai era parfumul ăsta de flori. Mergeam cu copiii. Mergeam
la furat liliac. Nu existau frigidere. Apăruseră răci toarele într -un târziu, dar cine era
nebun să care blocuri de gheață, să le spargă, să le bage în pivniță? ”44

44 https://e -zeppelin.ro/rodica -scafes -despre -casa-din-strada -ecoului -50/

43
(Rodica Scafeș, locuitoare a cartierului pe Str. Ecoului, nr. 50)

,,Dacă nu ați trăit acolo, tristețea este ușor diminuată. Însă, dac ă ați trăit
acolo… Mie mi se strânge inima de fiecare dată când trec pe acolo, după 35 de
ani, pe terenul viran numit de mine, cu durere -n suflet, „maidanul Academiei”.
Am stat acolo și cunosc toată strada, casă de casă, număr cu număr, nume cu
nume. Și câ nd zic nume le unuia – și nu mă laud – îi văd ș i figura, atât de mult m –
a marcat. Am stat până la 44 de ani. La 6 ani după mutarea în Piața Crângași,
am plecat în Franța. Nu am mai putut să locuiesc aici, la bloc. ”45
(Dumitru Belu , locuito r al cartierului pe Str. Ecoul ui, nr . 50)

,,Cred că în mai ‘84 (a venit). Și a trebuit să stau în casă, pentru că nu
veniseră să ne preia cheia. Am stat în casă 5 zile, jos, la parter, în camera
părinților. Acoperișul fusese luat. Asta era metoda de a te scoate din casă.
Veneau cu mac araua și iți sc oteau acoperișul . Îți închideau apa, electricitatea,
tot, și de frică să nu ni se ia lucrurile – aveam o faianță foarte frumoasă și niște

45 https://e -zeppelin.ro/dumitru -belu-ecoului -50-mircea -stroe -ion-taranu -5/
Fig. 26 Casa de pe str. Ecoului , nr. 50

44
mozaic și soba de teracotă – am stat 5 zile pe un pat pliant și cu toporișca lânga
mine .”
(Mircea Stroe , locuito r al cartierului pe Str. Arionoaiei , nr . 18)

Observăm, deci, cât de înrădăcinate au rămas detaliile locuirii atât în memoria individuală
cât și în memoria colectivă. O parte dintre locuitori nu s -au adaptat niciodată locuirii la bloc, în
timp ce alții au fost atât de devastați de această pierdere a identității, încât s -au îmbolnăvit sau și –
au luat zilele. Iar din păcate, puțini mai trăiesc, astăzi, pentru a transmite aceste povesți celor care
au cunoscut cent rul Bucureștiului doa r sub semnul to talitarismu lui.

III.2 – Un purtator al memoriei. Despre “flaneur” și “flaneurism”

În procesul nostru de a identifica un anumit spirit al locului și de a documenta procesul de
sistematizare din anii 80’, apel ăm la mai multe tipuri de surse . Am apelat pân ă acum la m ărturii
ale arhitecților, ale locuitorilor, fragmente de arhivă etc. Însă, poate cel mai puternic instrument
de cunoaștere rezidă în colecțiile de fotografii ce documentau orașul de dinainte de demolări,
Fig. 27 Album foto al familiei Scafe ș

45
orașul în timpul demolăril or și orașul de după demol ări. Vestea distrugerilor ce urmau să se abată
asupra Bucureștiului a circulat mai degrabă ca un zvon, din vorbă în vorbă. În presă sau în
publicațiile de specialitate nu s -a dezbătut acest subiect, astfel încât mulți bucureșteni, chiar, nu
au fost conștie nți de amploarea distrugerilor ce aveau loc chiar în orașul lor. Un fenomen
interesant a fost că aceste zvonuri au dat naștere unor impulsuri de a documenta orașul de
dinaintea demolărilor, și apoi, proces ul propriu zis.
Asemănăm aceste a cțiuni cu fenomenu l flaneurului lui Baudelaire, martorul invisibil ce
ia la pas orașul, fără a avea alt scop în afară de a fi un observator acut al societății. Baudelaire îl
considera un personaj nelipsit în orice imagine a Parisului de secol XIX . Acesta s -a născut oda tă
cu orașul, odat ă cu arcadele Parisului . Walter Benjamin pre ia flaneurul din poeziile lui
Baudelaire și îl dezvoltă, prezentându -l ca un arhetip al experienței urbane moderne. Natura sa
este de a fi condundat cu mulțimea, invizibil, imparțial, a taraxic. Astfel, personali tăți precum
Fig. 28 Proiectul fotogra fic al lui So rin Vasilescu, realiza t de l a fereastra
apartamentului său din strada Poenaru Bordea

46
Sorin Vasilescu, Andrei Bârsan, Gheorghe Leahu, Dan Vartanian, și mulți alții, și -au asumat
această misiune documentar ă extrem de importantă pentru o perioadă care a sărăcit memoria
colectivă a orașului și a oamenilor într-un m od dramatic.
Flaneurul, pentru care aparatul de fotografiat reprezintă doar o extensie firească a văzului ,
reușește să surprindă mai mult decât actul fizic al distrugerii orașului. Prin imaginile captate și
lăsate în urmă sunt transmise emoții p uternice, dramatice, precu m neputința, tristețea, micimea
etc.
,,Privind plin de curiozitate, de detașare și cu profesionalism la realitatea altor oameni,
fotograful ubicuu operează ca și când această activitate depășește interesele de clasă,
ca și când perspectiva sa este univ ersală . Fotograful este versiunea înarmat ă a
plimb ărețului solitar , aflat în recunoa ștere, urm ărind, c ălătorind în infernul urban,
plimb ărețul voyeuristic care descoper ă orașul ca un peisaj al extremelor pline de
voluptate .”46

Poate cel mai elocv ent experiment ce vine în susținerea acestor idei, este experimentul
fotografic al lui Sorin Vasilescu . Acesta, locuind în zona vizată p entru sistematizare, pe strada
Poenar u Bordea47, a fotografia t în mai multe momente același cadru, văzut de la fereastra
apartamentului său, către Mitropolie. Observăm cum treptat, imaginea cartierului se schimbă
dramat ic, de la imaginea orașului -grădină, dominat și vegheat de Mitropol ie, la orașul distrus și
aruncat în spatele cortinelor. Deși lipseste din succesiunea cadre lor, într -un final există și
momentul în care perspectiva către Mitropolie dispare. (Fig.28)
Am adus în discuție tema flaneurului și a ,,flaneurismului ” datorit ă importanței lor în
documentarea dina micii urbane și pentru a indica o medodă de cunoaștere alt ernativă, de
apropiere a spiritului locului. Totodată, rolul flaneurului în păstrarea și transmiterea me moriei
colective este incontestabil.

46 SONTAG, Susan, Despre fotografie , Editura Vellant, 2018 , pg. 48
47 Strad ă cuprins ă în arealul studia t în proi ectul d e diplomă .

47

III.3 – Între distrugere și re cuperare – despre (re)aduce rea la viață a unui loc

Am sesizat în subcapitolele ante rioare efectele demolărilor din zona Uranus -Izvor asupra
indentității locului și a locuitorilor, precum și instaurarea unui gol în memoria colectivă.
Structura urbană a fo st amputată, topografia a fo st alterată, în timp ce o serie de repere urbane au
fost distruse sau translate, conducând la un puternic sentiment de alienare .
Se ridică o serie de întrebări. Cum ar putea coabita orașul tradițional, de moștenire
bizantină cu elementul totalitar, puterni c ideologizat? Cum se poate rețese țesutul în urma
ruptur ilor radicale ? Cum poate un loc să -și reîntregească identitatea ? Studiul de față, precum și
proiectul de diplomă, își propun o posibilă soluționare a acestor întrebări. Considerăm că pentru
a putea readuce la viață locul, este necesar să apelăm la memori a colectivă, pornind pe urma
acumulărilor și sedimentărilor ce au dat locului caracterul identitar. Este necesară o revenire la
geniul locului, la o cunoaștere profundă. R ecuperarea nu trebuie să pre supună reconstrucție, ci o
bună continuare, însă pe un dr um bine fundamentat, ce pornește dinspre origini și recreează o
anumită atmosferă, vecinătate, un anumit spirit al comunității pierdute. Astfel, am ales modelul
enclavei, unitate ce prezintă întregul spectru al disfuncțiilor urbane în toată complexitatea l or.
Aceasta, prin însăși statutul de enclavă în cadrul orașului, simbolizează efectele sistematizării
asupra țesutului istoric. În continuare, vom încerca să descoperim po sibilități de revitalizare, și să
găsim răspunsuri la întrebările formulate anterior.

,,Este posibil ca, imediat după un eveniment care a zguduit, a distrus parțial și a
înnoit structura unei societăți, să înceapă o altă perioadă. Dar ne vom da seama de asta
abia mai târziu, când societatea nouă își va fi produs ea însăși noi resurse și î și va fi
propus noi scopuri. (…) Așadar, după aceste crize se produce o repetare: trebuie să
reînceapă din punctul în care a survenit ruperea, trebuie reluată construcția. ”48

48 HALBWACHS, Maurice, Memoria colectivă , Institutul European, 2007 , pg. 132.

48
CAPITOLUL V – SINTEZĂ. RECUPERARE ȘI REVITALIZARE

Am evidențiat î n capitole le anterioare starea actuală de puternică ruptură în cadrul
țesutului a zonei istorice Ur anus-Izvor, în urma operațiilor de sistematizare din anii 80’.
Demolarea a unei cincimi (cel pu țin! ) din suprafața centrului istoric a altera t sturctura spa țială și
temporală a Bucureștiului, provocând , de asemenea, un mare gol în memoria colectivă .
Rămă șițele țesutului supraviețuitor au fost ascunse în spatele cortinelor interminabile de blocuri
și lăsate într -o stare de destructurare . Proiec tul de diplomă pornește t ocmai de la această
enclavizare a țesutului istoric și încearcă o mediere între cortinele de blocuri și țesutul
destructurat aflat dincolo de acestea.
Proiectul va avea două etape majore. Prima se referă la dezvoltarea unei viziuni urbane, la
nivelul encla vei, idenficând principalele disfuncții și locuri de intervenție. Această etapă va avea
ca finalitate un masterplan . Cea de -a doua etapă constă în detalierea unei zone din cadrul
masterplanului, ce pune dificultăți mari de coabitar e între cortine și țesutu l istoric : arealul
cuprins între străzile Apolodor și Vânători, în proximitatea bisericii Sfinții Apostoli. Aceste două
etape vor fi dezvoltate în subcapitolele următoare.

V.1- Viziune. Despre revitalizarea enclavei

Enclava propusă spre studiu prezintă m ai multe particularități:
• Este înconjurată aproape total de cortine de blocuri ─ este des chisă parțial pe
latura dinspre centrul vechi.
• Este enclava cu țesutul cel mai destructurat, având cele mai multe terenuri virane
• Enclava adună o serie de r epere impo rtante la nivelul orașului : biserica Domni ța
Bălașa, Biserica Sf. Apostoli, Biserica Sf. Spiridon Vechi, Casa Oprea Soare,
Blocul Gioconda și o serie de ministere ( clădirile ce mărginesc Piața
Constituți ei).
• Este supraaglomerată de mașini, anulâ nd trotuar ele ca spații de promenadă.
• Apropierea de centrul vechi a influențat caracterul zonei : predomin ă fronturile
continue și locuințele cu ateliere/ prăvălii la parter.

49

Fig. 29 Enclava propusă spre studiu, axo nometrie și repere.

50

Relațiile spațiale în cadrul enclavei a u fost alterate. Terenurile virane sau ocu pate de
parcări, străzile ce nu duc nicăieri, ,,spatele ” brutal pe care îl întorc cortinele către ț esutul vech i
stabilesc un raport nefericit între locuitor și oraș. Viziunea as upra revitalizării pornește de la
celebrul text al lui Louis Kahn, The room, t he street and the human agreement , ce descrie planul
ca fiind o societate de camere49. Pentru ca un țesut sa fie în armonie, trebuie ca în primul r ând
aceste camere ale sale sa fi e armonizate.
Repararea porne ște, deci, de la unitatea de baz ă, camera , sub t oate formele ei urbane:
strada, curtea, camera de locuit etc. Ea reprezintă forma spa țială cea mai pură și misterioas ă. Iar
toate aceste camere sunt guvernate de o lege superioar ă, " înțelegerea" oamenilor de a conviețui ,
de a forma comunit ăți. Pentru buna armonie și convivialitate, camerele c e se țes într-un loc sau
altul trebuie s ă îndeplinea scă funcțiunile benefice comunit ății respective. Scenariul propune
completarea acestei ț esături cu camere le ce îi lipsesc: camere ale casei , camere -grădin ă, camere –
stradă, camere -comerciale etc. Camere -urbane precum scuaruri sau pia țete vor fi introduse ca
mediator i între cortine și vechiul construit. De asemenea, se va apela la mici devieri ale străzilor,
în vedere a obținerii unor filtre între cortine și țesut.
Această abordare ar accentua caracterul intr overtit al enclavei prin r ăspunsul la nevoile
unei micro -comunități, dar în acela și timp ar deschide enclava, prin posibilitatea aducerii u nui
nou flux de oameni. ,,Înțelegerea” se raportează acum la două planuri : intern, al micro –
comunității , apoi extern al relației micro -comunității cu restul ora șului.

V.2. P rogram. ,,Cartierul creativ”
Scenariul de ,,chirurgie ” urbană presupune un răspun s particular pentru fiecare situație în
parte. Cartierul creativ se așază în cea mai destructurată zonă a enclavei și presupune înserarea
mai multor funcțiuni menite să active ze spațiul public. Insulele urbane sunt reconfigurate prin
rectificarea traseului străzii Apolodor și trasarea unei noi străzi de legătură. Construcțiile

49 KAHN, Louis , The r oom, the street a nd the human agreement ,
https://www.scribd.com/document/316750722/The -Room -The-Street -The-Human -Agreement -Luis-Kahn

51
abandonate sau construite în afara reglementărilor , sunt propuse spre demolare. Se obțin, astfel, 3
zone de intervenție .
Prima intervenție se axează pe loc uire, urmărind construirea unor locuințe pentru artiști,
cu spații comune de lucru, prăvălii, studiouri pentru locuit. Parterul public este oferit orașului,
prin portice, grădini și prăvălii, în timp ce la etajele superioare se petrece o retragere către
spațiile private de locuit.
A doua intervenție presupune construcția unei mici biblioteci de cartier, ce servește ca
zonă de studiu pentru artiștii care locuiesc și lucrează în vecinătate. La parter funcț ionează o
ceainărie, deschisă publicului larg, în timp ce la partea superi oară se află spațiile de studiu ale
bibliotecii.
A treia intervenție reprezintă element ul mediator cel mai puternic între cortine și țesut.
Acesta presupune inserarea unei rețele de gale rii publice, cafetării și grădini, ce intermediază
contactul dintre ministere și locuințele de vis – à- vis. Galeriile servesc organizării de expoziții,
confe rințe, workshopuri, activând zona din punct de vedere cultural. Cafetăriile sunt gândite atât
în legătură cu galeriile, cât și cu ministerele, oferind sp ații în care angajații pot sta sau lua masa.
De asemenea, grădinile înconjurate de portice, îmblânzesc prezența instituțiilor și oferă niște
spații de răgaz.
Cele trei intervenții gravitează în jurul un ei piațete publice, pietonale, formând un hub
creativ . Răspunsurile arhitectu rale la diferitele situații urbane urmăresc mereu un anumit spirit al
locului, i dentificat în capitolele anterioare. Spațial, intervențiile preiau tipologii urbane locale,
precum gangul, po rticul, incinta, grădina. Mixitatea dintre locuire, mici spații com erciale și
culturale ,,de cartier ” ține de o anumită savoare, convivialitate și complexitate a locului,
împrumutată, probabil, în timp , și prin apropierea de centrul vechi . Proie ctul celeb rează povestea
locului prin încercarea de a reinstaura această bună vecinătate .

52
CAPITOLUL V – STUDII DE CAZ

Ne propun em în continuare un studiu aprofundat al unor situații similare , ce pun
problema reîntregirii identității un or locuri dist ruse, punând problema vidurilor u rbane . Vom
analiza două proiecte ce abordeaz ă problema țesuturilor urbane destructurate, a golurilor urbane
și a modurilor în acestea pot fi activate și readuse la viață.

V.1- ,,Am Tacheles”. Despre dispariție și revitali zare

Kunsthaus Tacheles au repr ezentat unul dintre cele mai emblema tice obie ctive culturale
ale Berlinului. Insula urbană numită scurt Tacheles a fost cunoscută datorită comunității artistice
ce s-a coagulat după Căderea Zidului Berlinului, în 1990. Aceșt ia au ,,acaparat” o cl ădire
industrial ă abandonată de 5 etaje, supranumită Kunsthaus Tacheles ( ce a dat și numele întregului
ansamblu, ulterior) pe care au salvat -o de la demolare și pe care au transformat -o într -unul dintre
cele mai ample fenomene artist ice ale Berlinului. În memoria c olectivă , Kunsthau s Tacheles a
rămas cu o pov este tumultoasă, trecând prin multe momente de inflexiune din istoria Berlinului,
începând cu anul construcției, 1909 : falimentul de dinainte de Primul R ăzboi Mondial ,
distrugeri le în urma Celui De -al Doilea Ră zboi Mondial , funcțiuni temporare , demolări p arțiale
în anii 80 ’, ocupare , legalizare și ultima dată , evacuare .

Fig. 30 Kunsthaus Tacheles , înainte și după demolar e.

53
Comunitatea artisică ce a ocupat clădirea a transformat -o într -un spațiu vibrant, ce
adăpostea atât atelie rele artiștilor, cât și stud iourile în care l ocuiau , iar ulterior și magazine și
galerii în care aceștia își comercializau produsele. Pe măsură ce s -a dezvoltat, s -au deschis și
baruri, cafenele, o sală de teatru pre cum și o sală de evenimente. Locul era d eschis mereu, iar pe
acolo t receau constant oameni din toate domeniile, de la studenți, profesori, artiști, turiști etc.
Evacuarea comunității și demolarea clădirii în 2012, din interese imobiliare, a creat tensiuni între
locuitori și autorități. Dispariți a acestui centru creativ a l ăsat un mare gol în memoria colectivă a
orașului și locuitorilor . Insula urbană a rămas destructurată.

Cinci ani mai târziu, Herzog& De Meuron propun un scenariu de regenerare urbană a
insulei, gândind în primul rând o reîntregire a țesutului ur ban. Apelând la memoria colectivă ,
acestia încearcă prin intervenția lor să mențină un anumit spirit al locului, o atmosferă vibrantă a
locului ce existase înainte.
Fig. 31 Ateliere de arti ști, Kunsthaus Tacheles ( dreapta). Golul lăsat în urma demo lărilor ( st ânga).
Fig. 32 Schem ă de plan a in terven ției de
reîntregi re a țesutului, Herzog & De Meuron

54

Propunerea lor se axează pe trasarea unor pasaje în cadrul in sulei, ce urmează o tramă
similară structurii anterioare a țesutului, de -a lungul cărora se va construi în regim continuu.
Construitul urmea ză fosta amprentă a insulei, încercând să păstreze cadrul spațial și să -l
investească cu o nouă viață, continuând na rațiun ea locului. În încer carea de revitaliza locul,
aceștia propun un cumul de funcțiuni, ce variază de la magazine și galerii, la birouri, spații de
lucru, și locuire. Astfel, locul își recapătă forfota ce -l caracteriza odată, chiar și sub o altă formă.
La niv el funcțional se cre ează un complex de relații public -privat, ce dau un farmec locului și
redau un sens al comunității. Spațiile publi ce prezintă diferite grade de intimitate, de la pasajele
comerciale pline de forfotă, la curțile interioare private.

Soluția este reușită întrucât reușește o mediere între structura tradițională a țesutului și
cerințele unei arhitecturi contemporane. În același timp preia o narațiune a locului și o duce mai
departe într -un mod personal, păstrând însă esența locului.

Fig. 33 Proiect de regenerare urban ă, Herzog & De Meuron, Am ta cheles

55

V.2- ,,Berlin voids”. D espre abordarea ,,vidurilor” urbane

Al doilea studiu de caz reprezintă un proiect -manifest al arhitecților de la MVRDV,
înscris în concursul Europan din 1991, și premiat cu locul I. Tema concursului se intitula ,,Berlin
voids” și adresa problema ,,vidur ilor” urbane rezultate în urma Căderii Z idului Berlinului în
1989. Locul propus pentru concurs se afla în Prenzlauerberg District , un fost punct de
supraveghere sovietic, în apropierea vechiului zid. Concursul propunea gândir ea uno r noi
cartiere de locuit , ce vor putea reflecta imaginea unui no u Berlin, reunit, ridicând în același timp
problema caracterului identitar . Cum se va construi în noul Berlin, asemeni Berlinului de Vest
sau de Est? Care sunt posibilitățile de regenera re urb ană a unei zone ce repre zintă, practic, zona
de ruptură între cele două orașe ?
Fig. 34 Machetă a proiectului -manifest ,,Berlin
Voids ”, MVRDV

56
Arhitecții de la MVRDV propun un scenariu -manifest, ce preia zidurile fostului punct de
control sovietic, ocupând în mod simbolic însăși limita dintre Berlinul de Est și de Vest . Obiectul
propus reprez intă un veritabil cartier dezvoltat pe verticală, ce se interpune ca o bară pe fostul
zid. Cartierul este privit ca un colaj de spații publice și private, ce se întrepătrund, suprapun,
alipesc, creând un puzzle simbol al țes utului B erlinului . Cele 285 de a partamente cerute prin
tema concursulu i sunt rezolvate ca 285 de case diferite , fiecare dintre ele împrumutând elemente
tipolgice ale locuirii Berlineze .

Elementul introdus devine mediator prin însăși poziția lui și revit alizeaz ă zona prin
prezența uma nă și complexitatea funcțională. De as emenea, caracterul identitar este redat prin
colajul tipologiilor, împrumutate din ambele orașe, ce se întâlnesc în acest loc simbolic, de
limită.
Proiectul este o utopie, un manifest al medieri i și al recuperării unei identiăți într -o
societate contempora nă. În ciuda scării gigantice și imaginii aparent brutale, proiectul este
interesant prin esența și principiile ce au fundamentat aceste rezolvări.

Fig. 35 Secțiune a ansamblului . Diversitat e tipologică și
funcțională.

57

CONCLUZII

În lucrarea de față ne-am propu s o radiografiere a i ntervențiilor de sistematizare în
vederea construirii Nou lui Centru Civic din București și a impactului acestora asupra orașului de
astăzi. Astfel, am pornit printr -o analiză istorico -fenomenologică a totalitarismului la nivel
european pentru a putea contu ra premisele manifestărilor totalitarismului în plan autohton. Am
comparat vi ziunile celor trei regimuri totalitare ─stalinism, fascism, nazism , asupra arhitecturii
și orașului. Am constatat rolul arhitecturii de instrument al propag ării ideologiei și construirii
unei noi societăți.
Analiza istorică a orașului ne -a relevat princip alele etape de evoluție ─ postbizantină,
fanariotă, modernă, a țesutului, evidențiind imaginea eterogenă, burgheză , pitorească a orașului.
Componenta is torică a lucrării a favoriz at o înțelegere a devenirii locului , în timp ce studiul
asupra totalitarismului ─ întâi în plan internațional, și mai apoi în plan autohton, ne -a prilejuit o
înțelegere a transformării locului . Am evidențiat rupturile și disfuncț iile s urvenite la nivelul
structurii urbane ─ constituirea enclavelor precum și alterarea identității orașului. A reieșit,
astfel, necesitatea unor intervenții de ,,chirurgie urbană” în vederea unei medieri între vechiul
oraș și noul oraș .
Am încercat apoi, în c ăutările noastre de a reîntregi identita tea locului, o înțelegere
dincolo de aspectele fizice, materiale , încercând să conturăm caracterul său și să înțelegem
spiritul , atmosfera . Pentru a readuce la viață un loc ce a fost lipsit de structura și iden titate a sa,
am subliniat ne cesitatea unui apel la memoria colectivă, în vederea scoaterii din ascundere
a ,,geniului ” locului .
Proiectul de diplomă urmărește reîntregirea identității locului, abordând întâi ansamblul
─ enclava , cu scopul de a restabili re lații firești cu orașul, ia r apoi, detaliul ─ o zonă ce pune
dificultăți mari de coabitare între cortinele de blocuri și țesut. Masterplanul își propune
restabilirea echilibrului între diferitele camere urbane ale orașului ─ strada, scuarul, camera de
locuit, ca mera comercială etc, precum și crearea unor noi camere ce mediază alăturarea cortină –
țesut. În detaliu , proiectul continuă narativa orașului – colaj și colorat, prin preluarea unor

58
tipologii urbane locale─gangul, incinta, porticul, precum și a unor tipologi i funcționale : locuin ța
cu prăvălie, grădina publică, biblioteca ,,de cartier ”, galeria , coagulând un hub creativ .
În concluzie, lucrarea de față și -a propus să abordeze orașul de ieri pentru a contextuali za
problemele și dificultățile orașului de as tăzi, în vederea imaginării unui scenariu a ceea ce ar
putea deveni orașul de mâine .

59
BIBLIOGRAFIE

BACA LBAȘA, Constantin , Bucureștii de alt ă dată 1878 -1884, Vol. II , Editura
Humanitas, București, 2014
BACA LBAȘA, Constantin , Bucureștii de alt ă dată . 1871 -1877, Vol. I , Editura
Humanitas, București, 2014
BACA LBAȘA, Constantin , Bucureștii de alt ă dată . 1885-1888, Vol. I , Editura
Humanitas, București, 2014
BEN JAMIN, Walter , Charles Baudelaire : A Lyric Poet in the Era of High Capitalism ,
Verso, Lond on, 19 85
BON CIOCAT, Șerban,DERER, Hana, POPA, Corina, București demolat. Arhive
neoficiale de imagine.1985, Fundația INES, 2013 .
CALVINO, Italo, Orașele invizibile , Editura All, Buc urești, 2011
CONQUEST, Robert, The Great Terror: A Reassessment , Oxford Universi ty Press, 1990
CRISTEA, Doina (coord .), București 2000 . Concurs intern ațional de urbanism , Editura
Simet ria- Uniunea Arh itecților d in România , București, 1997
ELIADE, Mircea, Nostalgia origin ilor, Editura Humanitas, Bu curești, 2013
ELIADE, Mircea, Sacrul și profanul , Editura Humanitas, Bu curești, 2019
HALBWACHS, Maurice , Memoria c olectiv ă, Institutul Europea n, 2007
HARHOIU, Dana, Bucureșt i, un oraș între Orient și Occident, Editura Simetria &Arc ub,
București, 1997 .
LEAHU, Gheorghe, Bucureștiul dispărut , Ed. Arta Grafică, Bucure ști, 1995 .
MOGHIOROȘI, Vlad, Ceaușescu’ s Bucharest: Power, Architect ure and National identity ,
Central European Univers ity, Department of History, Budapesta, 2017
MORAND, Paul, București , Editura Humanitas, București, 2015
NORBERG -SCHU LZ, Christian, Towards a phenomenology of architecture , Editura
Rizolli Libri , 1991
PALLA SMAA, Juhani, Privirea care atinge : arhitectura și simțurile , Editura Fundației
Arhitext Design, Bucureșt i 2015.
PANAIȚESCU, Alexandru, De la Casa Scânteii la Casa Pop orului. Patru decenii de
arhitectură în București, 1945 -1989, Editura Simetria, București 2012 .

60
PANDELE, A ndrei, Bucureștiul mutilat , Editura Humanitas, Bucureș ti, 2018.
PAYNE, Stanley G., Fascism: Comparison and Definition , UW Press, 1980
PĂNOIU, Andrei, Evoluția orașului București , Editura Fundației Arhitext Design,
București, 2011 .
REJMER, Malgorzata, București. Praf și sânge , Editura Polirom, București, 2014 .
SONTAG, Susan, Despre fotografie , Editu ra Vellant, 2018
STROE, Miruna, Locuirea între proiect ș i decizie politică. România 1954 -1966, Editura
Simetria, Bucureșt i, 2015
ȘERB AN, Ignace, Locuin ța urban ă. Realiz ări din capita lă 1959 -1961 , Editu ra tehnică
București, 1962
TULBURE, Irina, Arhitectură și urbanism în România anilor 1944 -1960 : constrângere și
experiment , Editura Simetria, București, 2016.
VASILESCU, Sori n, Arhitectura Germaniei naziste , Editura Simetria, București 2012 .
VASILESCU, Sorin, Arhitectur a Italiei fasciste , Editura Simetria, București 2011 .
VASILE SCU, Sorin, Arhitectura Rusiei stalin iste, Editura Simetria, București 2014 .
WOODS , Lebbeus , Radical Reconstruction , Princeton Architectural Press, New York ,
1997
ZAHARIADE, Ana -Maria, Arhitectura în Proiectul Comunist. Ro mânia 1944 -1989 ,
Editura Simetria, București 2012.

61
SURSELE ILUS TRAȚIILOR

Fig.1 – VASILESCU, Sorin, Arhitectura Italiei fasciste , Ed. Simetria, București, 2011 , pg. 86
Fig.2 – Idem, pp. 93 -94
Fig.3 – Ibidem
Fig.4 – https://www .theguardian.com/cities/2016/apr/14/story -of-cities-hitler -germania -berlin –
nazis
Fig.5 –
https://ww w.reddit.com/r/MapPorn/comments/voy01/the_albert_speer_plan_hitlers_drea
m_of_a_postwar/ (consultat 23.03.2020)
Fig.6 – https://russiatrek.org/blog/history/mosco w-palace -of-soviets -soviet -architectural –
giant/ (consultat 23.03.2020)
Fig.7
https://www.reddit.com/r/europe/comments/brznwu/two_massive_structures_ that_were_
never_built/ (consulta t 23.03.2020)
Fig.8 – https://pages.uoregon.edu/kimball/sac.1921.1945.htm (consultat 23.03.2020)
Fig.9 – https://www.hippost card.c om/listing/moscow -mockba -state-m-v-lomonosov -university –
lenin -hills-russia/19004930 (consultat 23.03.2020)
Fig.10 – https://alchetro n.com/Palace -of-the-Soviets (consultat 23.03.2020)
Fig.11 – https ://www.google.ro/maps/@44.4281976,26.1001806,15.52z (consultat 23.03.2020)
Fig.12 – HARHOIU, Dana, București, un oraș între Orient și Occident, București, 1997 , pg. 24 .
Fig.13 – HARHOIU, Dana, București, un oraș între Orient și Occident, București, 199 7, pg. 40
Fig.14 – HARHOIU, Dana, București, un oraș între Orient și Occident, București, 1997 , pg. 32
Fig. 15 – HARHOIU, Dana, București, un oraș între Orient și Occi dent, București, 1997 , pg. 57

Fig. 16 –
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marele_incendiu_din_Bucure% C8%99ti#/media/Fi%C8% 9
9ier:Great_Fire_of_Bucharest,_1847.jpg ( consultat 25.0 3.2020)
Fig. 17 – HARHOIU, Dana, Bucureșt i, un oraș între Orient și Occident, București, 1997 , pg. 57

62
Fig. 18 – https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/terasa -otetelesanu -si-hotel -frascatti –
academii -boieresti -de-sprit-si-
bere?fb_comment_id=1415159668542290_20747 05942587656 ( consultat 25.0 3.2020)
Fig. 19 – LEAHU, Gheorghe, Bucureștiul dispărut , Ed. Arta Gra fică, Bucure ști, 1995 , pg. 135.
Fig. 20 – ANR, SANIC, Colecția Documente Fotografice, album nr. 222, 15, fotografia 44
Fig. 21 – ANR, SANIC, Colecția Documente Fotografice, album nr. 222, 25, fotografia 76
Fig. 22 – ANR, SANIC, Colecția Documente Fotogra fice, album nr. 222, 26, fotografia 78
Fig. 23- LEAHU, Gheorghe, Bucureștiul dispărut , Ed. Arta Grafică, Bucure ști, 1995 , pg. 65.
Fig. 24 – Colaj p ersonal via https://www.google.com/maps
Fig. 25 -Crengu ța Roșu, arhivă d e familie .
Fig. 26 – https://e -zeppelin.ro/dumitru -belu-ecoului -50-mircea -stroe -ion-taranu -5/ (cons ultat la
02.04.2020)
Fig. 27 – https://e -zeppelin.ro/rodica -scafes -despre -casa-din-strada -ecoului -50/ (consultat la
02.03.2020)
Fig. 28 – Sorin Va silescu, arhivă personală.
Fig. 29 – Schemă persona lă
Fig. 30 – http://www.fgl.tu -berlin.de/lehre/lehrforschung -tacheles (cons ultat la 02.04.2020)
Fig. 31 – https://www .exberliner.com/features/culture /life-after-tacheles/ (cons ultat la 02.04.2020)
Fig. 32-
Fig. 33 – https://www.herzogdemeuron.com/index/projects/complete -works/426 -450/439 -am-
tacheles/ima ge.html (cons ultat la 02.04.2020)
Fig. 34 – https://www.mvrdv.nl/projects/165/berlin -voids (cons ultat la 02.04.2020)
Fig. 35 – https://www.mvrdv .nl/projects/165/berlin -voids

63
WEBOGRAFIE

https://www.vice.com/ro/article/59vvk8/iarna -1993 -bucuresti -romania
https://adevarul.ro/news/bucuresti/foto -imagini -colectie -bucurestiul -anilor -50-arata –
centrul -vechi -stadionul -23-august -1_54e999f4448e 03c0fdd d677b/index.html
https://www.jstor.org/stable/20467157?read -now=1&seq=1
http:/ /psychogeographicreview.com/baudelaire -benjamin -and-the-birth -of-the-flaneur/
http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2011/09/la -coltul -strazii/

Alfons Ebner, un fotograf al Bucurestiului

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2010/06/zona -strazilor -apolodor -vanatori/
http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2018/12/stadionul -republicii -in-presa -vremii/
http://www.e -architecture.ro/fi sa.php?id=620
http://romd.socialistmodernism.com/index.php/2018/11/0 1/blocul -turn-gioconda/
http://ouatib.blogspot.com/2017/05/biserica -sf-spiridon -vechi.html
https://www.muzeuldefotografie.ro/2017/03/centrul -capitalei -vazu t-din-avion -la-1920 –
episodul -3/
https://issuu.com/zeppelin.magazine/docs/magic_blocks
http:// www.isocarp.net/Data/case_studies/cases/cs01_6786/isocarp_paper_f.htm
https://www.theguardian.com/cities/2016/apr/14/story -of-cities -hitler -germania -berlin –
nazis
https://unkno wnbucharest.com/demolitions -of-the-80s/
https://www.researchgate.net/publication/332841214_Methods_Techniques_an d_Approa
ches_to_Post -War_Architectural_Reconstruction

64
FILME DOCUMENTARE
SORIN VASILESCU – VENETIA DIN SUFLETE, INTERVIURI SI RELATARI ,
http://www.youtube.com/watch?v=WUJ2yTSA N1s

ARHI TECTURA ȘI PUTEREA
https://www.youtube.com/ watch?v=ZbtTETp9uhY

MEMORIALUL BUCUREȘTILOR – EPISODU L 5 – POVESTEA UNUI
CARTIER SPULBERAT – URANUS