Donatia Ca Specie A Actelor De Liberalitate [607295]

CAPITOLUL I: ACTUL JURIDIC CIVIL. ACTELE CU TITLU GRATUIT
1. Noțiuni generale
În literatura de specialitate, de -a lungul timpului, s -au formulat
numeroase definiții ale actului juridic, ca specie a faptului juridic în sens
restrâ ns. Astfel, actul juridic civil a fost definit ca fiind „acea manifestare de
voință destinată să producă anumite efecte juridice (să creeze, să modifice
ori să stingă un raport juridic civil) în limitele dreptului obiectiv”.1 Într-o altă
definiție, actul juridic civil este „orice act făcut de om în mod voluntar și cu
intenția de a crea, a transmite sau a stinge un drept”.2 Din aceste definiții
rezultă faptul că, în primul rând, trebuie să existe intenția și voința părților
de a produce efecte juridice, aceste efecte constând în crearea,
modificarea sau stingerea unui raport juridic civil.
Cele două tipuri de acte juridice fundamentale sunt contractul si actul
juridic unilateral, ambele fiind reglementate de noul Cod civil.
În înțelesul prevederilor art. 1166 C. civ „contractul este acordul de voințe
dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau
stinge un raport juridic”. Prin urmare, contractul, ca specie a actului juridic,
presupune indubitabil un acord de voințe care emană de la c el puțin două
persoane și intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.
În doctrină s -a reliefat faptul că „actul juridic e zis unilateral (ar fi mai
exact de a zice univolutiv) atunci când, precum în materie de testament,
raportul se naște, cel puțin în stare latentă de putere, prin efectul voinței
autorului actului”3

1 Ungureanu Ovidiu, Drept civil. Int roducere , ed. a 7 -a, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2005, p. 108
2 Hamangiu Constantin, Rosetti -Bălănescu Nicolae, Băicoianu Alexandru, Tratat de drept civil român , vol.
II, Ed. All Beck, București, 2008, p. 76.
3Cantacuzino Matei B., Elementele dreptului civil , Ed. All Educational, București, 1989, nr. 93, p. 58

În accepțiunea art. 1324 C.civ „este unilateral actul juridic care presupune
numai manifestarea de voință a autorului său” iar conform dizpozițiilor art.
1345 C.civ „dacă prin lege nu se predeve altfel, dispozițiile legale privitoare
la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale.” Așadar, ce
este specific actului juridic unilateral este manifestarea de voință a unei
singure persoane. Cu toate acestea, legiutorul a ales ca și acestuia să i se
aplice prevederile referitoare la contracte, în general, din pricina esenței
sale comune cu acesta din urmă.
Deoarece există numeroase feluri de acte juridice, în doctrina de
specialitate s -au conturat dif erite clasificări ale acestora după mai multe
criterii cum ar fi: după numărul părților care încheie actul, după scopul
urmări t la încheierea actelor juridice, după modul de formare, după criteriul
conținu tului actelor juridice , după momentul în care își produc efectele4 etc.
Ceea ce interesează este criteriului scopului urmărit la încheierea actelor
juridice, din acest punc t de vedere împărțindu -se în acte cu titlu oneros și
acte cu titlu gratuit.
Corespunzător prevederilor alin. (1) art. 1172 C.civ, „contractul prin care
fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în schimbul obligaț iilor
asumate este cu titlu oneros”. Astfel, la baza acestor categorii de contracte
stă interesul patrimonial, evaluabil in bani, însă nu în mod exclusiv5.
Spre deosebire de actele oneroase, actele cu titlu gratuit sunt atât
unilaterale cât și bilateral e, iar alin. (2) al art. 1172 conturează faptul că
„Contractul prin care una dintre părți urmărește să procure celeilalte părți un
beneficiu, fără a obține în schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit.”
Această categorie se împarte la rândul ei în alte d ouă divizii: actele
dezinteresate si liberalitățile.

4 A se vedea în acest sens Bodoașcă Teodor , Farcaș Vasile, Drăghici Teodora, Introducere in studiul
dreptului civil, Editura ”Dimitrie Cantemir”, Targu -Mures, 2006, p. 114
5A se vedea Prescure Titus, Matefi Roxana, op. cit., p. 129

2. Actele dezinteresate
Actele dezinteresate (sau actele de servicii gratuite) sunt acelea prin care
o parte procură celeilalte un folos patrimonial însă fără a -și micș ora propriul
patrimoniu. În categoria actelor dezinteresate intră, spre exemplu, mandatul
cu titlu gratuit6, depozitul neremunerat7, împrumutul de folosință8 etc.

3. Liberalitățile
În doctrină s -au elaborat numeroase definiții ale liberalităților printre care:
„Prin contractul având ca obiect o liberalitate, una dintre părți transmite
celeilalte părți un bun ori o universalitate de bunuri, diminuându -și
patrimoniul (însărăcindu -se), fără a primi nimic drept contraechivalent al
respe ctivei prestații”9, sau „Prin liberalități se înțelege că dispunătorul își
micșorează patrimoniul cu folosul patrimonial procurat gratificatului.”10
Așadar, prin liberalități, partea transmite patrimoniul său, o fracțiune din
acesta , sau un bun celeilalte părți, cu titlu gratuit, partea in favoarea căreia
este făcută liberalitatea nefiind ținută la o contraprestație.
Definiția legală a liberalităților se regăsește în cuprinsul art. 984 alin. (1)
C.civ care precizează că „Liberalita tea este actul juridic prin care o
persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în
favoarea unei alte persoane”, iar potrivit prevederilor alin. (2), liberalitățile
pot fi făcute doar prin donație sau prin legat cuprins în testa ment.

6 Potrivit art. 2010 alin. (1) C.civ , “(…) Mandatul dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu
gratuit.”
7 Portivit art. 2106, alin. (1) C.civ, “ Depozitul este cu titlu gratuit, dacă din convenția părților sau din
uzanțe ori din alte împrejurări, precum profesia depozitarului, nu rezultă că trebuie să fie plătită o
remunerație.”
8 Potrivit art. 2146 C.civ, “Î mprumutul de folosință este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită
comodant, remite un bun mob il sau imobil celeilalte părți, numite comodatar, pentru a se folosi de acest
bun, cu obligația de a-l restitui după un anumit timp .”
9 Prescure Titus, Ciurea Andreea, Contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2007, p. 143
10 Boroi Gabriel, Anghelescu Carla Alexandra, Curs de drept civi l, Partea generală , Ed. Hamangiu,
București, 2012 , p. 115

În literatura de specialitate s -a reliefat faptul că actele de liberalitate
presupun atât un aspect economic (trasmiterea unui bun) cât și un aspect
subiectiv (voința ori intenția de a îmbogăți patrimoniul gratificatului)11.
Donația ș i legatul sunt definite de noul Cod civil, astfel, potrivit art.
985 „donația este contractul prin care, cu intenția de a gratifica, o parte,
numită donator, dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte
părți, numită donatar”, iar potrivit ar t. 986 „legatul este dispoziția
testamentară prin care testatorul stipulează ca, la decesul său, unul sau
mai mulți legatari să dobândească întregul său patrimoniu, o fracțiune din
acesta sau anumite bunuri determinate.”
Prin urmare, liberalitățile pot fi făcute prin acte inter vivos (între vii) –
donațiile și mortis causa (pentru cauză de moarte) – legate.
După cum se remarcă și în doctrină diferența dintre donație si legat
este „aceea că donația produce efecte în timpul vieții donatorului, cân d are
loc ieșirea bunului din patrimoniul donatorului, în schimb, în cazul legatului,
acesta va ieși din patrimoniu doar la decesul său.”12

11 Căpățînă Octavian, Titlul gratuit în actele juridice , Ed. Rosetti, Bucuresti, 2003, p. 277, citându -I pe A.
COLIN și H. CAPITANT
12 Nicolae Ioana, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 324

CAPITOLUL II: NOȚIUNEA, SEDIUL MATERIEI, CARACTERELE
JURIDICE ȘI INTERPRETAREA CONTRACTULUI DE DONAȚIE

1. Sediul materiei si noțiunea de contract de donație
Contractul de donație este reglementat de Codul civil, Cartea a IV-a
intitulată „Despre moștenire si liberalități”, Titlul al III -lea „Liberalitățile”,
Capitolul al II -lea „Donația”, art. 1011 -1033. Deși Codul civil este
cuprinzător in ceea ce privește contractul de donație, există și numeroase
reglementări speciale cuprinse în acte normative cum sunt Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările ulterioare,
Titlul VI numit „Efectuarea prelevării și transplantului de organe, țesuturi și
celule de origine umană în scop terapeutic”13, Legea nr. 334/2006 privind
finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale14, Legea
nr. 32/1994 a sponsorizării15 etc.
Contractul de donație a fost reglementat deopotrivă și de Codului civil
din 1864 (abrogat fiind) în art. 801, legiutorul preluând anumite
particularități ale contractului de donație din cuprinsul definiției.
Una dintre definițiile date donației este „acel contract solemn prin care
o parte, numită donator, cu intenție liberală își micșorează irevocabil
patrimoniul său cu un drept, mărind, cu același drept, patrimoniul celeilalte
părți, numită donatar, fără a urmări să primească o contrapr estație”.16
Potrivit art. 985 C. civ „ Donația este contractul prin care, cu intenția de
a gratifica, o parte, numită donator, dispune în mod irevocabil de un bun în
favoarea celeilalte părți, numită donatar.” Deși au fost preluate anumite
particularități di n vechea reglementare, această definiție dată de legiutor se

13 M. Of. Nr. 372 din 28 aprilie 2006
14 M. Of. Nr. 510 din 22 iulie 2010
15 M. Of. Nr. 129 din 25 mai 1994
16 Macovei Codrin, Contracte civile, Editura Hamangiu, București, 2006, p.88

deosebește în special prin faptul că este menționat expres că donația este
un contract și nu un act de liberalitate așa cum prevedea vechiul Cod. În
mod cert, donația este un veritabil contract deoarece necesită acordul de
voință al părților, iar in cazul in care liberalitatea nu ar fi acceptată de partea
in favoarea căreia operează, ea nu și -ar mai putea produce ef ectele. Dacă
donatarul nu își dă consimțământu l, acesta nu poate fi ținu t nici de
obligațiile care ar putea reveni în urma acceptării unei donații.
Contractul de donație este o liberalitate întrucât prin încheierea sa
patrimoniul donatarului se micșorează (cu un bun sau cu un drept). În
același timp, donația este o liberalitat e inter vivos care își produce efectele ,
de obicei , în timpul vieții donatorului.
De esența contractului de donație este intenția liberală (animus
donandi), adică intenția donatorului de a gratifica, aceasta reprezentând
chiar cauza încheierii contractulu i.

2. Caracterele juridice ale contractului de donație
Contractul de donație prezintă următoarele caractere juridice:
a. este un contract unilateral deoarece doar o parte (donatorul) se
obligă, iar în cazul în care donatarul va fi îndatorat să execute o obligație în
favoarea donatorului sau al unui terț, contractul de donație devine
sinalagmatic.
b. este un contract cu titlu gratuit, transmiterea proprietății
făcându -se animus donandi, donatarul nefiind ținut la plata vreunui
echivalent. S -a arăta t în doctrină17 că „donația nu se confundă cu premiile
sau recompensele oferite in scopuri publicitare de către comercianți, în
prezent profesioniști” , lipsind în acest caz componenta animus donandi.

17 Urs Ilie, Angheni Smaranda, Drept civil. Contracte civile , vol. III, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1999, p. 57

De asemenea, s -a precizat faptul că în cazul în care se execută
benevol o obligație civilă imperfectă, intenția liberală lipsește18. Așadar,
dacă partea își execută obligațiile după împlinirea termenului de prescripție,
nu reprezintă o liberalitate, obligația existând, însă creditorului i s -a stins
dreptul de a mai recurge la forța de constrângere a statului pentru
îndeplinirea obligației ce revine debitorului.
În plus, nu constituie donație „întreținerea unei rude față de care nu
există obligația legală de întreținere”19.
c. este un contract cu caracter comutativ. Acest caracter se reține
în cazul donației cu sarcini, existența și întinderea obligațiilor fiind
cunoscute de părți de la încheierea contractului.
d. este un contract solemn fiind prevăzut chiar de art. 1011 alin (1)
C. civ faptul că „Donația se încheie prin înscris autentic, sub sancțiunea
nulității absolute.” Așadar, încheierea donației în formă autentică este
cerută ad validitatem, așa cum se precizează și în doctrină „efectul
irevocabil al donației în sensul că dispunătorului i se diminuează patrimoniul
cu dreptul transmis dobânditorului, fără a obține nimic în schimb, reclamă
neîndoielnic aplicarea formei autentice acestui contract, ca o condiție ad
validitatem, tocmai pentru a menține trează seriozitatea la încheierea unei
astfel de convenții.”20 De la această regulă există si excepții cum sunt
darurile manual e, donațiile indirecte și cele deghizate.
e. este un contract translativ de proprietate deoarece transferul
dreptului de proprietate asupra bunului se face în momentul încheierii
contractului. Însă, momentul în care este transmis dreptul donat poate fi și
ulterior încheierii contractului dacă părțile convin astfel.

18 Alexandresco Dimitrie, Explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil roman , Tomul IV, partea I,
Atelierele Grafice Socec & Co, Societate Anonima, Bucuresti, 1913, p.17, 321
19 Stamate -Tamasan Alina -Ana, Comentariile Codului Civil. Donația, Ed. Hamangiu, București, 2013, p.
20 Bujorel Florea, Contractul de donație în noul Cod civil, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 8

f. este un contract în principiu irevocabil , vizând chiar și natura
contractului nu numai efectele sale. Așa cum prevede si noul Cod civil,
orice clauză inserată în contractul de donație prin care donația este afectată
de o condiție a cărei realizare depinde exclusiv de voința donatorului este
incompatibilă, atrăgând nulitatea absolută a donației (art. 1015 alin. (2) C.
civ).
3. Interpretarea contractului de donație
Important de precizat este faptul că atunci când se încheie un
contract de donație trebuie să reiasă în mod neîndoielnic această dorință ,
în caz contrar, dacă nu există convingerea încheierii unei donații, se vor
aplică regulile privitoare la actele juridice cu titlu oneros, aparținând
dreptului comun. De aceea, la momentul încheierii unui contract de donație
trebuie să existe intenția neechivocă si explicită a donatorului. Așadar, cert
este că intenția liberală nu se prezumă.
În cazul in care interpretarea contractului de donație nu se rezumă
la calificarea juridică a acestuia, se vor pune în practică regulile generale de
interpretare fiind prevăzute de dispozițiile art. 1266 -1269 NCC.

CAPITOLUL III: CONDIȚIILE DE VALIDITATE SPECIFICE
CONTRACTULUI DE DONAȚIE

Secțiunea 1. Condițiile de fond
Pentru a fi încheiată în mod valabil, donația trebuie să
îndeplinească condițiile de fond ale contractului prevăzute de art. 948 C.
civ. (capacitate, consimțământ, obiect, cauză). Însă, pe lângă acestea
trebuie avute în vedere și condițiile specifice care particularizează donația
în raport cu alte contracte.

1. Capacitatea juridică a părților
În ceea ce privește contractul de donație este aplicabilă regula generală
a capacității de a încheia acte juridice, incapacitatea fiind excepția. Așadar,
la momentul încheierii contractului ambele părți trebuie să aibă capacitatea
necesară pentru a încheia acte de dispoziție.
Referitor la donațiile între persoane pr ezente, capacitatea trebuie să
existe în momentul exprimării consimțământului de a contracta (art. 987
NCC). În cazul donației încheiate între persoane absente, donatorul trebuie
să fie capabil atât în momentul emiterii ofertei de donație, cât și în
moment ul obținerii notificării de acceptare a ofertei.21
De precizat mai este faptul că, în materie, incapacitățile pot fi absolute
și relative. Incapacitatea este absolută atunci când persoana în cauză nu
poate face sau primi donații și relativă atunci câ nd aceasta nu poate dona
anumitor persoane sau nu poate primi de la unele din ele.

21 Chirică Dan, Drept civil. Contracte speciale , Ed. Cordial, Cluj -Napoca, 1994, p. 139

1.1 Incapacități de a dispune prin donații
Sunt incapabili de a dispune prin donații minorii și persoanele puse
sub interdicție judecătorească.
Potrivit ar t. 988 alin. (1) NCC „cel care este lipsit de capacitate de
exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă nu poate dispune de
bunurile sale prin liberalități, cu excepția cazurilor prevăzute de lege”. De
asemenea, minorii nu pot dispune prin donații nici după dobândirea
capacității depline de exercițiu în folosul celui care a avut calitatea de tutore
al său, decât după ce instanța de tutelă a dat descărcare pentru gestiunea
sa. De la această regulă există și o excepție, aceea că, se permit donațiile
în cazul în care tutorele este ascendentul dispunătorului.
În practică, s -a admis posibilitatea ca minorul să facă anumite daruri
obișnuite, însă numai în măsura în care acestea sunt potrivite cu starea sa
materială (de exemplu daruri de zile aniversare).
În aceeași măsură, persoanele puse sub interdicție judecătorească
nu pot face donații, cu atât mai mult cu cât legea interzice în mod expres
posibilitatea ca acestea să încheie contracte, în general. Așa cum s -a arătat
în doctrină22 dovada lipsei discernământului se poate face prin orice mijloc
de probă, iar în cazul în care se încheie un astfel de contract el va fi lovit de
nulitate.
În plus, potrivit Legii nr. 85/200623 sunt interzise și donațiile făcute de
debitorii aflați în insolvență, dacă acestea au fost făcute cu trei ani înaintea
deschiderii procedurii insolvenței. Acestea vor fi anulate la cererea
lichidatorului sau al administratorului judiciar.

22 Cojocaru Aspasia, Contracte civile, Ed. Lumina Lex, București, 2004, p. 64
23 M. Of. Nr. 359 din 21 aprilie 2006

1.2 Incapacități de a primi prin donații
În confo rmitate cu prevederile art. 987 alin (1) teza a doua, oricine
poate primi donații, cu respectarea prevederilor legale privind capacitatea.
Așadar, donatarul trebuie să fie capabil în momentul acceptării donației.
În ceea ce privește persoanele jur idice (de drept privat) care sunt
supuse înregistrării, dobândirea capacității de folosință se face, potrivit art.
205 alin (1) NCC, în momentul înregistrării acestora. Celelalte persoane
juridice vor fi în măsură să aibă drepturi și obligații de la data actului de
înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii altor
condiții cerute de lege.
Prin excepție de la cele arătate „persoanele juridice pot primi donații
testamentare, în condițiile dreptului comun, de la da ta actului de înființare
sau, în cazul fundațiilor testamentare, din momentul deschiderii moștenirii
testatorului, chiar și în cazul în care liberalitățiile nu sunt necesare pentru ca
persoana juridică să ia ființă în mod legal (art 208)”.24
Partid ele politice, ca persoane juridice de drept public, pot primi
donații. În lege figurează printre sursele de finanțare a activității unui partid
politic și donațiile primite de la persoane fizice și/sau juridice, însă există și
o serie de incapacități și li mitări.25
Medicii și farmaciștii nu pot primi donații de la bolnavul pe care, în
mod direct sau indirect, l -au tratat, dacă boala de care suferea este cauza
decesului acestuia. Aceasta dispoziție se aplică și în cazul preoților sau a
altor perso ane care l -au asistat pe bolnav pe timpul bolii care este cauza
decesului. Ca excepție de la această regulă, noul Cod civil prevede, în art
990 alin (2) că sunt valabile liberalitățile făcute soțului, rudelor în linie

24 Boroi George, Stănciulescu Liviu, Instituții de drept civil în reglementarea noului Cod civil, Ed.
Hamangiu, București, 2012, p. 406
25 A se vedea Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității par tidelor politice și a campaniilor electorale
(republicată în M. Of. Nr. 510 din 22 iulie 2010).

dreaptă sau colateralilor privilegiați precum și cele făcute altor rude până la
gradul al patrulea inclusiv, dacă, la data dispunerii, acesta nu are soț sau
rude în linie dreaptă ori colaterali privilegiați. Sancțiunea în cazul
nerespectării acestor dispoziții este nulitatea relativă a donație i, care poate
fi cerută de la data la care moștenitorii celui decedat au luat cunoștință de
existența liberalității.
De asemenea, sancțiunea nulității relative se aplică și donațiilor
deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros, precum și cele făcute
unor persoane interpuse. Articolul 992 alin. (2) NCC prevede că „sunt
prezumate până la proba contrară ca fiind persoane interpuse ascendenții,
descendenții și soțul persoanei incapabile de a primi liberalități, precum și
ascendenții și descendenții soțului acestei persoane.”
Referitor la donația de organe, țesuturi si celule care aparțin
persoanelor în viață ori decedate, în doctrină26 s-a susținut ideea potrivit
căreia donațiile care au un astfel de obiect material nu sunt veritabile
donații, în accepțiunea juridică a unei astfel de instituții.

1. Consimțământul părților
Donația fiind un contract, trebuie să aibă la bază acordul de voință al
părților. Consimțământul trebuie să fie dat cu intenția de a gratifica (animus
donandi), s ă fie liber și nu în ultimul rând să fie consemnat în formă
autentică.
Vicierea consimțământului în această materie se face de regulă, prin
dol, manifestat sub forma sugestiei sau a captației.
Sugestia stăruie în folosirea unor mijloace inter zise pentru a -l convinge
pe donator să facă o liberalitate pe care altfel nu ar fi făcut -o din proprie
inițiativă.

26 A se vedea Prescure Titus, Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 204

Captația prepusune folosirea unor manopere dolosive în scopul de a
vicleni buna -credință a donatorului pentru a -l impulsiona să facă o
liberalitate, fără de care nu ar fi făcut -o.
În cazul în care consimțământul contractului de donație a fost viciat,
acesta se sancționează cu nulitatea relativă.

2. Obiectul și cauza donației
Cu privire la obiectul contractului de donație, acesta poate fi un bun
mobil sau imobil, care, potrivit dreptului comun, trebuie să se afle in circuitul
civil, să fie determinat sau cel puțin determinabil, sa fie posibil, licit și să
existe sau să poată exista în viitor.
Așa cum s -a preciz at, „dintre bunurile viitoare numai succesiunile
nedeschise nu pot forma obiectul donației. După deschiderea moștenirii,
moștenitorul poate înstrăina universalitatea dobândită, respectiv cota -parte
indivizibilă, nu numai cu titlu oneros, dar și cu titlu gr atuit, deci prin
donație.”27
În aceeași ordine de idei, darurile manuale nu pot avea ca obiect bunuri
viitoare, deoarece nu sunt susceptibile de tradițiune. În cazul în care bunul
este unul individual determinat, cel care donează trebuie să aibă calitatea
de proprietar. De asemenea, dacă obiect al donației este lucrul altuia,
donația va fi sancționată cu nulitate absolută.
În fine, art. 1011 alin (3) NCC prevede că „bunurile mobile care constituie
obiectul donației trebuie enumerate și evaluat e într -un înscris, chiar sub
semnătură privată, sub sancțiunea nulității absolute a donației.”
În ceea ce privește cauza contractului de donație, aceasta trebuie să fie
reală, licită și morală. Este nulă absolut donația care contravine legii,

27 Deak Francisc, Tratat de drept civil, contracte speciale , Vol. III, ediția a IV -a, Ed. Universul juridic,
București, 2007

bunelor m oravuri sau ordinii publice. Deoarece existența și valabilitatea
cauzei este prezumată de lege, sarcina probei contrare incumbă persoanei
care o invocă, putând fi făcută prin orice mijloc de probă.
În structura cauzei se regăsește intenția de a gratifi ca, fiind de esența
contractului de donație transmiterea dreptului de proprietate cu titlu gratuit
și motivul determinant, care este scopul urmărit de donator, acesta fiind
variabil si diferit în fiecare contract de donație.

3. Principiul irevocabilității do națiilor
Art. 1270 alin. (1) C.civ prevede următoarele: „contractul valabil încheiat
are putere de lege între părțile contractante”. Așadar, un contract încheiat
în mod valabil este și irevocabil, una dintre părți nu poate unilateral să -l
revoce, ci numai prin voința ambelor părți, altfel s -ar putea aduce atingere
principiului forței obligatorii a contractului.
Însă, în materia contractului de donație nu există doar această
irevocabilitate generală, ci și una specială, proprie acestui contract, derivată
din natura sa de contract de liberalitate. În același sens sunt și dispozițiile
art. 985 C.civ. care prevede că prin donație se dispune în mod irevocabil de
un bun în favoarea celeilalte părți. Astfel, irevocabilitatea donației este
specială deoa rece privește nu numai efectele contractului, ci și natura
intrinsecă a acestuia.
Legea ocrotind interesele părților nu permite inserarea unor clauze
prin care donatorul să poată revoca liberalitatea prin voința sa, fiind lovită
de nulitate absolu tă o astfel de donație.

3.1 Clauze incompatibile cu principiul irevocabilității donațiilor
Noul Cod civil prevede expres patru clauze incompatibile cu principiul
irevocabilității donației. Prin inserarea clauzelor în contractul de donație,
face ca acesta să fie lovit de nulitate absolută.
a. Donația afectată de o condiție a cărei realizare depinde exclusiv de
voința donatorului.
Chiar dacă dreptul donat poate fi afectat de o condiție suspensivă sau
rezolutorie, caracterul irevocabil al donației nu permite stipularea unor
condiții potestative din partea donatorului. Prin urmare, va fi lovită de
nulitate absolută orice dona ție care este afectată de o condiție pur
potestativă, adică a cărei realizare depinde exclusiv de voința donatorului,
precum și donația afectată de o condiție simplă potestativă, anume a cărei
realizare, pe lângă voința donatorului, depinde și de circumsta nțe
exterioare.
Se apreciază în doctrină că „este valabilă donația afectată de o condiție
potestativă mixtă, care presupune un eveniment a cărui realizare depinde
de ambele părți contractante sau de o terță persoană față de contract,
precum și cea a fectată de un termen, întrucât acesta afectează numai
executarea obligației nu și formarea ei.”28
b. Donația care impune donatarului plata datoriilor viitoare a
donatorului, dacă valoarea maximă a acestora nu este determinată
în contractul de donație.
Per a contrario, în cazul în care plata datoriilor viitoare este determinată
în contractul de donație, clauza este valabilă. De asemenea, este valabilă și
clauza prin care donatorul obligă donatarul la plata datoriilor prezente care
există la data încheierii c ontractului.

28 Marcusohn Victor, Principiul irevocabilității donațiilor ,
http://www.nos.iem.ro/bitstream/handle/123456789/1112/4 –
Marcusohn_Victor.pdf?sequence=1&isAllowed=y

c. Donația care conferă donatorului dreptul de a denunța unilateral
contractul.
Din nou, aceasta este o donație sub condiție pur potestativă, fiind
lovită de nulitate absolută.
d. Donația care permite donatorului să dispună în viitor de bunu l
donat, chiar dacă donatorul moare fără să fi dispus de acel bun.
Codul civil face precizarea că, dacă această clauză se întinde doar
asupra unei părți din bunurile donate, atunci donația este nulă parțial.
Astfel, dacă este vorba de o rezervă gener ală, asupra oricărui bun, donația
va fi lovită de nulitate absolută în întregimea sa.

3.2 Clauze compatibile cu principiul irevocabilității donațiilor
Deși nu sunt toate expres prevăzute de lege, există o seamă de
clauze care pot fi inserate în c ontractul de donație fără a aduce atingere
principiului irevocabilității donațiilor. În mare parte, acestea reies prin
raportare la art. 1015 privind clauzele ce nu pot fi inserate în contractul de
donație.
Donația poate fi afectată de un termen deo arece acesta nu afectează
dobândirea dreptului transmis, ci doar exercițiul acelui drept. De asemenea,
donația poate fi afectată de o condiție cazuală sau mixtă. Condiția este
cazuală atunci când înfăptuirea evenimentului depinde exclusiv de hazard,
iar co ndiția este mixtă atunci când realizarea evenimentului depinde atât de
voința unei alte persoane determinate cât și de cea a uneia dintre părți. Pe
lângă acestea, se pot stipula clauze privind plata datoriilor prezente sau
viitoare, atât timp cât acestea s unt determinate în contractul de donație.
Este permisă și donația cu rezerva uzufructului sau a dreptului de
abitație, dacă este făcută în folosul donatorului sau al unui terț, în acest caz
fiind donată nuda proprietate.

În fine, art. 1016 C.civ (întoarcerea convențională) precizează că
„contractul poate să prevadă întoarcerea bunurilor dăruite, fie pentru cazul
când donatarul ar predeceda donatorului, fie pentru cazul când atât
donatarul, cât și descendenții săi ar predeceda donatorului.” Este de
subliniat faptul că dacă „donația are ca obiect bunuri supuse unor formalități
de publicitate, atât dreptul donatarului, cât și dreptul de întoarcere sunt
supuse acestor formalități.”29
În cazul reîntoarcerii convenționale, realizarea evenimentului nu depinde
de voința donatorului ci de o împrejurare externă, fiind necesar ca această
condiție rezolutorie să fie expres prevăzută în contractul de donație.
În această situație, bunurile se întorc la donator de plin drept, el având
deschisă calea acțiunii în revendicare în situația în care moștenitorii
donatarului refuză restituirea.

3.3 Donațiile între soți. Excepție de la principiul irevocabilității
donațiilor
Potrivit art. 1031 NCC „orice donație încheiată între soți este revocabilă
numai în timpul căsătoriei.”
Este de precizat faptul că doctrina este unanimă în privința faptului că
revocarea donațiilor între soți este singura excepție veritabilă de la principiul
irevocabilității donațiilor, fiind și o excepție de la principiul forței obligatorii a
contractului. Se apreciază că „revocarea se poate realiza prin voința
unilaterală a soțului donator oricare ar fi forma de realizare a donației (act
autentic, donație indirectă sau dar manual).”30

29 Art. 1016 alin (2) C. civ
30 Turianu Corneliu, Curs de drept civil. Contracte speciale, Ed. Fundației România de mâine, București,
2000, p. 52

Prin urmare, donația este revocabilă numa i în timpul căsătoriei soților,
iar în momentul încetării acesteia, din orice cauză (deces, desfacerea
căsătoriei prin divorț), donația devine irevocabilă.
Pot forma obiect al contractului de donație numai bunurile proprii ale
soțului donator, bunurile comune având regimul juridic al devălmășiei. În
acest fel, bunurile devin „bunuri proprii ale soțului donatar, dacă nu s -a
stipulat intrarea lor în comunitate.”31
Dreptul soțului donator de a revoca donația este conferit acestuia ope
legis32, așadar, n u poate renunța la el nici expres, nici tacit. De asemenea,
nu este necesar ca acesta să solicite revocarea donației prin intermendiul
unei acțiuni în justiție, putând opera atât în mod expres cât și tacit, doar să
fie incontestabil. Dreptul de revocare a donației este un drept strict personal
și nu poate fi transmis moștenitorilor sau creditorilor.
Legiuitorul apără interesele soțului de bună -credință și precizează că, în
cazul în care căsătoria este lovită de nulitate, se poate invoca nulitatea
relativă a donației făcute soțului de rea -credință.
În plus, donația simulată care constituie contractul secret având ca scop
eludarea revocabilității donațiilor între soți este lovită de nulitate. Nulitatea
intervine indiferent dacă simulația se efectu ează prin interpunere de
persoane33 sau în formă deghizată.

Secțiunea a 2 -a. Condițiile de formă.
În ceea ce privește forma contractului de donație, este de precizat faptul
că acesta se încheie în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.

31 Deak Francisc, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, București, 1999, p. 145
32 Ope legis – expresie latină cu înțelesul „p rin puterea legii” , folosită pentru a reda ideea ca anumite
obligații, drepturi, consecințe juridice iau naștere direct, in temeiul prevederilor legale, fără a mai fi nevoie
de întocmirea unui act ori de pronunțarea unei hotărâri.
33 „Este prezumată persoană interpusă, până la proba contrară, orice rudă a donatarului la a cărei
moștenire acesta ar avea vocație în momentul donației și care nu a rezultat din căsătoria cu
donatorul.”(art. 1033 alin (2) C.civ)

Solemnitatea contractului de donație este o excepție de la principiul
consensualismului ce se regăsește în materia contractelor civile. Așadar,
donația se poate elabora numai de către notarul public.

1. Donația autentică
Legiuitorul prevede în cuprinsul art. 1178 C.civ că, la încheierea unui
contract civil este suficient acordul de voință al părților, condiția formei
scrise nefiind obligatorie decât în cazul în care legea o prevede pentru
dovedirea existenței contractului (ad probationem). Pent ru a ocroti voința
donatorului, ca o excepție de la principiul consensualismului, legiuitorul
dispune în art. 1.011 că „donația se încheie prin înscris autentic, sub
sancțiunea nulității absolute.” Astfel, el nu reclamă forma scrisă doar ca o
cerință ad pr obationem, ci ca o condiție pentru validitatea contractului (ad
validitatem).
De asemenea, sunt protejate atât vicierea consimțământului prin dol,
cât și interesele familiei donatorului, deoarece prin donație se pot sustrage
bunurile care pot face obiectul transmiterii pe cale succesorală, respectiv,
când prin donații s -ar aduce atingere cotității disponibile și rezervei
succesorale. Pe lângă asta, scopul formei autentice este și de a reaminti
donatorului că donația este irevocabilă, afară de cazuri le prevăzute de lege.
Întrucât donația se încheie în formă autentică, aceasta va fi contractată în
fața notarului public, care va păstra actele notariale. În acest sens, notarul
public are obligația de a verifica identitatea părților și capacitatea lor de a
dispune, respectiv de a primi donații. Mai mult, notarul are îndatorirea de a
înscrie contractul de donație în Registrul Național Notarial de Evidență a
Liberalităților, pentru informarea persoanelor interesate, iar dacă donația
are ca obiect un bun i mobil, acesta este ținut să ceară, din oficiu, înscrierea
în cartea funciară.

Dacă se încheie contractul în prezența ambelor părți (între prezenți),
printr -un singur act, contractul este valabil și produce efecte din momentul
în care este exprimat cons imțământul, în formă autentică. Consimțământul
dat înainte de acest moment nu este suficient, întrucât, înaintea
autentificării donației, donatorul poate reveni oricând asupra ei.
Însă, încheierea contractului în formă autentică nu îl poate feri pe don atar
de acțiunea în anularea donației pentru lipsa capacității, putând fi dovedită
prin orice mijloc de probă.
Încheierea donației poate fi făcută și prin mandatar. Mandatul trebuie să
fie special și dat tot în formă autentică.
În ceea ce privește încheierea contractului de donație prin două acte
separate (între absenți), succesive, este de precizat faptul că atât oferta
donatorului, cât și acceptarea donatarului trebuie să îmbrace forma
autentică.
Oferta poate fi retrasă până în moment ul în care ofertantul a luat
cunoștință de acceptarea destinatarului. De asemenea, oferta trebuie
acceptată atât timp cât ofertantul este în viață și capabil, altfel intervine
caducitatea acceptării. Dacă intervine decesului destinatarului, oferta nu
mai p oate fi acceptată. Noul Cod civil, în art. 1013 alin. (3) și (4) mai
prevede că în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu, oferta
poate fi acceptată de reprezentantul legal, iar persoanele cu capacitate de
exercițiu restrânsă pot accepta chia r ele oferta, cu încuviințarea ocrotitorului
legal.
În situația viicilor de formă ale donației, nulitatea absolută poate fi
invocată chiar de instanță, din oficiu, sau la cererea oricărei persoane
interesate(părți, procuror, succesori, creditori). Atât pe calea acțiunii în
justiție, cât și prin ridicarea unei excepții, dreptul de a invoca nulitatea
absolută este imprescriptibilă.

Acoperirea nulitații donației pentru viciile de formă, prin confirmare, în
principiu, nu este posibilă. Totuși, art. 1010 C. civ permite moștenitorilor
universali sau cu titlu universal ai donatorului să confirme donația, astfel, ei
nu mai au dreptul de a opune viciile de formă sau alte motive de nulitate.
Confirmarea poate fi făcută numai în măsura în care nu lezează dreptur ile
terților.

2. Actul estimativ
Dacă contractul de donație are ca obiect bunuri mobile, acestea „trebuie
enumerate și evaluate într -un înscris, chiar sub semnătură privată, sub
sancțiunea nulității absolute.”34 Așadar, în acest caz, pe langă formalitățile
general -necesare încheierii în mod valabil a donației, noul Cod civil prevede
o cerință de formă suplimentară, anume elaborarea unui act estimativ. Actul
estimativ poate fi redactat ca un act separat, sub forma unui înscris autentic
sau a unu i înscris sub semnătură privată(semnat de ambele părți), însă, de
asemenea, poate fi înglobat în contractul de donație.
Diferiți doctrinari au subliniat importanța acestei cerințe în situația în care
donația ar fi revocată și bunurile trebuie restitui te, în ipoteza reducțiunii
liberalităților, a raportului donației precum și în cazul reîntoarcerii
convenționale.
Din interpretarea dispozițiilor art. 1011 C.civ se deduce că poate fi vorba
despre bunuri mobile corporale, indiferent de valoarea acestor a și bunuri
mobile corporale care au o valoare mai mare de 25.000 lei.
Ar mai fi important de precizat că „actul estimativ reprezintă proba
dreptului de proprietate asupra bunurilor care fac obiectul donației și
constituie criteriul stabilirii taxelor de autentificare”.35

34 Art. 1011 alin. (3) C. civ.
35 Zinveliu Ioan, Contracte civile. Instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor , Ed. Dacia, Cluj –
Napoca, 1978, p. 156

3. Excepții de la forma autentică a contractului de donație
Articolul 1011 C.civ prevede, în conținutul său, trei situații în care donația
poate fi făcută în absența formei autentice. Acestea sunt: darurile manuale,
donațiile indirect e și donațiile deghizate.

3.1 Darul manual
Darul manual, deși nu presupune forma autentică, trebuie să
îndeplinească două condiții esențiale, anume acordul de voință al părților
precum și tradițiunea efectivă și materială a bunului. S -a subliniat în
doctrină36 faptul că forma solemnă a contractului este înlocuită prin
tradițiunea bunului, care semnifică exteriorizarea contractului. Așadar, este
evident că darul manual devine un contract real.
În ipoteza în care, din diferite motive, bunu l se află deja în mâinile
donatarului, este suficient acordul de voință al părților.
În privința obiectului darului manual, acesta trebuie să fie susceptibil de
remitere materială, adică să fie un bun mobil corporal. De asemenea,
valoarea bunurilor nu poate fi mai mare de 25.000 de lei. În cazul în care
valoarea lor este mai mare, se poate încheia un contract de donație. Dacă
valoarea lor este mai mică și, totuși, oferta și acceptarea s -au realizat în
formă autentică, atunci s -a încheiat un contract de donație.
Per a contrario, nu pot face obiect al darului manual bunurile mobile
incorporale (drepturi de creanță), cu excepția titlurilor la purtător și a
biletelor de bancă37, bunurile imobile și nici bunurile viitoare.
Practica judiciară accentuează faptul că tradițiunea nu trebuie să se
perceapă neapărat ca o remitere fizică a bunului, ci este posibilă și o

36 Deak Francisc, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Vol. III, Editia a IV -a, Ed. Universul Juridic,
Bucuresti, 2007, p. 226
37 A se vedea Hamangiu Constantin, Rosetti -Bălănescu Nicolae, Băicoianu Alexandru, op.cit, p.113

tradițiune implicită. În acest sens, pot fi date o serie de exemple cum ar fi:
atunci când donatorul înmânează donatarului cheile une i casete sau dacă
donatorul și -a manifestat neîndoielnic voința de a transmite un tablou, însă
fară a fi dat jos de pe perete38, dacă donatorul, fără a preda efectiv o sumă
de bani donatarului, înmânează suma de bani unui terț în vederea
procurării unui imo bil pentru donatarul -cumparător39 etc.
Darul manual poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, în condițiile
dreptului comun. În plus, darul manual poate fi grevat cu sarcini, la fel ca
donația autentică și poate fi încheiată prin mandatar.
Darur ile de nuntă, nefiind reglementate actual, reprezintă cele mai
cunoscute daruri manuale, însă au creat controverse în literatura de
specialitate. În acest sens, s -au conturat diferite opinii, cum ar fi că sunt
bunuri comune ale soților, fiind dobândite în timpul căsătoriei și, astfel,
presupunându -se intenția donatorului de a fi comune sau că sunt bunuri
proprii ale fiecărui soț, având în vedere că bunurile dobândite prin donație,
exceptând cazul în care donatorul precizează expres că ele vor fi comune,
sunt bunuri proprii (art. 340 lit. a) C.civ).
Însă, s -a propus în doctrină40, ca o derogare de la prevederile NCC ca
darurile obișnuite, care se fac și la aniversări, botezuri etc să devină bunuri
comune. Toate celelalte donații (autoturisme, sume mari de bani etc) vor
deveni bunuri proprii, cu excepția cazului în care donatorul a precizat ca vor
fi bunuri comune.

3.2 Donațiile indirecte
Donația este indirectă atunci când donatorul gratifică o persoană, însă
prin mijlocirea altui act juridic decât donația directă.

38 Tribunalul Suprem, secția civilă, decizia nr. 580/1971, în Repertoriu… 1969 -1975, p.134
39 Tribunalul Suprem, secția civilă, decizia nr. 774/1988, în Revista Română de drept nr. 2/1989, p. 63
40 A se vedea Deak Francisc, op. cit., p. 235 -236

Donațiile indirecte nu sunt supuse formalităților cerute de lege pentru
încheierea donațiilor directe, însă, sunt supuse condițiilor de formă cerute
pentru încheierea valabilă a actului prin intermediul căruia se realizează
liberalitatea. De asemenea, este necesar a fi respectate atât condițiile de
fond necesare încheierii actului respectiv, precum și cele pentru încheierea
donației. Sunt recunoscute ca donații indirecte stipulația pentru altul,
remiterea de datorie precum și renu nțarea la drept.
Stipulația pentru altul presupune un act încheiat de către stipulant și
promitent, în care, stipulantul, cu intenția de a gratifica, cere promitentului
executarea unei prestații în favoarea beneficiarului. Această donație se
realizează indiferent dacă țertul beneficiar o acceptă sau nu.
Remiterea de datorie este atunci când se renunță total sau parțial, cu titlu
gratuit, la valorificarea unui drept de creanță. Donația se poate înfăptui doar
dacă este acceptată de debitor.
În cee a ce privește renunțarea la drept, aceasta se poate concretiza, spre
exemplu, prin renunțarea la dreptul de uzufruct, care profită nudului
proprietar sau prin renunțarea la moștenire în favoarea celorlalți.
Indiferent de actul prin care se realizează do nația indirectă, trebuie să
existe intenția liberală (animus donandi) a donatorului.

3.3 Donațiile simulate
În privința donațiilor simulate, acestea se pot întâlni sub forma donațiilor
deghizate (mascate prin încheierea unui contract cu titlu oneros) sau prin
procedeul interpunerii de persoane.41

41 A se vedea Baias Flavius Antoniu, Simulația. Studiu de doctrină și jurisprudență , Ed. Rosetti, București,
2003

3.3.1 Donațiile deghizate
Este considerată donație deghizată acea donație care este ascunsă prin
încheierea unui act cu titlu oneros (spre exemplu un contract de vânzare –
cumpărare în care nu se datore ază un preț). În principiu, donațiile deghizate
sunt permise, nefiind sancționate cu nulitate. Acestea trebuie să fie
încheiate cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, atât în materia
contractelor, în general, cât și cu respectarea condițiilor de fon d necesare
încheierii unei donații. „Excepția o constituie simulațiile făcute pentru
încălcarea legii sau a principiului revocabilității donației între soți, acestea
nefiind considerate valabile.”42 De asemenea, se aplică regulile privitoare la
raportul donațiilor, reducțiunea liberalităților excesive, irevocabilitate etc.
Referitor la forma donației deghizate, nu există un punct de vedere
comun în doctrină și practică judecătorească. Însă, în mare parte, se
acceptă faptul că acestea nu trebui e să îmbrace forma autentică. Pe de altă
parte, deși forma este cerută doar ad probationem, nerespectarea ei atrage
sancțiunea nulității relative, potrivit dispozițiilor art. 992 alin. (1) C.civ.
Dacă una dintre părți insinuează că simulația are caract er ilicit, precum și
în cazul terților sau a creditorilor uneia dintre părți, proba donației deghizate
poate fi făcută prin orice mijloc de probă. În plus, legea instituie, în privința
moștenitorilor rezervatari, o prezumție relativă în ceea ce privește ac tele de
înstrăinare cu titlu oneros către descendenți, ascendenți privilegiați sau soț
supraviețuitor. Astfel, dacă înstrăinarea către aceștia s -a făcut „cu rezerva
uzufructului, uzului ori abitației sau în schimbul întreținerii pe viață ori a unei
rente v iagere”43, actul va fi considerat o donație deghizată, până la proba
contrară și în măsura în care moștenitorii nu au consimțit la înstrăinare.

42 Murphy Anthony, Condițiile de formă în materia contractului de donație,
http://law.ubbcluj.ro/ojs/pdfs/1491201822 -07Murphy_129_139.pdf
43 Art. 1091 alin. (4) C.civ

3.3.2 Donațiile prin interpunere de persoane
Simulația se poate realiza, pe lângă donația deghizată, prin i nterpunere
de persoane. În acest caz, se are în vedere persoana donatarului și nu
caracterul gratuit al contractului. În practică, astfel de situații pot apărea
atunci când adevăratul donatar este incapabil să primească donații ori alte
motive, cum ar fi r eacția membrilor familiei donatorului, în cazul în care i -ar
crea un disconfort.
Privitor la condițiile de fond și de formă, donația prin interpunere de
persoane trebuie să îndeplinească toate condițiile necesare încheierii unui
contract de donație. Așa dar, aceasta se va încheia în formă autentică, însă,
trebuie îndeplinite și cerințele de fond impuse de lege privind capacitatea,
consimțământul, reducțiunea, irevocabilitatea etc, acestea din urmă fiind
apreciate prin raportare la adevăratul donatar. În p lus, se va întocmi un
contraînscris, sub semnătură privată, în care se va indica persoana
adevăratului donatar.
Deoarece simulația este dificilă de probat, art. 992 alin (2) prevede că
sunt prezumate a fi persoane interpuse, până la proba contrară,
„ascendenții, descendenții și sotul persoanei incapabile de a primi
liberalități, precum și ascendenții și descendenții soțului acestei persoane.”
Mai mult, NCC sancționează nerespectarea condițiilor de fond privitoare la
capacitate cu nulitatea relativă a donației.

4. Promisiunea de donație
În această materie sunt admise doar promisiunile de donație unilaterale,
având în vedere faptul că donația este, în principiu, un contract unilateral.44
Promisiunea de donație trebuie încheiată în formă aute ntică, sub

44 Prescure Titus, Curs de contracte civile , Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 200

sancțiunea nulității absolute, așa cum prevede art. 1014 alin. (1) C.civ. De
asemenea, ea trebuie să conțină ansamblul clauzelor contractului promis.
Însă, în cazul contractului de donație, neexecutarea promisiunii nu oferă
beneficiarului d reptul de a cere instanței pronunțarea unei hotărâri care să
țină loc de contract, donația având caracter gratuit. Cel mult, beneficiarul
poate cere daune -interese echivalente cu cheltuielile înaintate precum și
avantajele oferite terților în considerarea donației.
Promisiunea de donație se revocă de drept în situația revocării pentru
ingratitudine, în cazul în care executarea promisiunii devine excesiv de
oneroasă precum și atunci când promitentul devine insolvabil.45

Secțiunea a 3 -a. Categorii de cl auze care nu afectează valabilitatea
contractului de donație
1. Substituția fideicomisară
Această substituție a fost definită în doctrină ca „liberalitatea (legat sau
donație) prin care dispunătorul impune beneficiarului liberalității ( instituitului)
să conserve bunurile primite, iar la moartea sa să le transmită, în tot sau în
parte, unei alte persoane, desemnată tot de către dispunător
(substituitului).46 Substituția produce efecte numai dacă aceasta este
permisă de lege.
Așadar, li beralitatea poate fi grevată de o sarcină prin care donatorul îl
obligă pe instituit să administreze bunul, obiect al donației, iar la moartea sa
să îl transmită mai departe, unei persoane indicate tot de donator.
Substituția este eficientă în cazul în car e donatorul dorește ca bunul donat
să rămână în familie.

45 Moțiu Florin, Contracte speciale , Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 117
46 Bacaci Alexandru, Precizări privind substituțiile fideicomisare în noul Cod civil , studiu publicat în
lucrarea colectivă Culegere de studii . In honorem Alexandru Bacaci, Ovidiu Ungureanu, Ed. Universul
Juridic, București, 2012, p. 171

Codul civil prevede în art. 994 alin. (2) faptul că în privința instituitului se
aplică regulile referitoare la fiduciar. De asemenea, incapacitatea de a
dispune se apreciază în raport cu dispunăt orul, iar cea de a primi în raport
cu instituitul și substituitul [alin. (3)]. Prin urmare, dispunătorul trebuie să
aibă capacitatea de a dispune în momentul în care își exprimă
consimțământul, instituitul trebuie să aibă capacitatea de a primi, la data
donației, iar, la rândul său, substituitul trebuie să aibă capacitate la data
acceptării donației.
Sarcina nu poate produce efecte decât în ceea ce privește bunurile care
fac obiectul liberalității (legat sau donație) și numai dacă la data decesului
pot fi identificate și se află în patrimoniul instituitului (art. 955 alin. (1) NCC).
Sarcina produce efecte și în privința valorilor mobiliare care le înlocuiesc,
iar dacă pentru anumite obiecte sunt necesare formalități de publicitate și
sarcina este supusă ac elorași formalități. [alin. (2),(3)].
Art. 966 enumeră drepturi ale substituitului, precizând ca acestea se
nasc doar la momentul decesului instituitului. În acest sens, el va dobândi
bunurile ca efect al voinței dispunătorului, iar substituitul nu po ate fi obligat,
la rândul său, să administreze și să transmită mai departe bunurile primite.
Astfel, dispunătorul nu va putea desemna decât un singur substituit, fiind
interzise substituțiile graduale, respectiv numirea unui alt substituit după
primul sau cele veșnice, anume desemnarea beneficiarilor instituitului la
nesfârșit.
Conform art. 999 oferta de donație făcută substituitului poate fi acceptată
și după decesul donatorului. Mai mult, pentru a asigura executarea sarcinii,
dispunătorul poate obliga instituitul la constituirea de garanții sau încheierea
unor contracte de asigurare (art. 997 C.civ).
În situația în care instituitul este moștenitor rezervatar al dispunătorului,
iar sarcina impusă încalcă rezerva sa succesorală, aceasta va fi lovită de

nulitate. Bunul i se va cuveni instituitului dacă substituitul renunță la
beneficiul liberalității sau dacă acesta predecedează instituitului, în măsura
în care nu s -a prevăzut că bunul va reveni moștenitorilor substituitului sau
a fost indicat un alt su bstituit (art. 1000 NCC).
Liberalitatea reziduală, reglementată de art. 1001 C.civ, este o formă
atenuată a substituțiilor fideicomisare.47 În acest sens, dispunătorul îl
gratifică pe substituit cu ceea ce rămâne din donațiile si legatele făcute de
către acesta instituitului, la data decesului acestuia din urmă. Liberalitatea
reziduală se poate regăsi atât sub forma donației reziduale, cât și sub forma
legatului rămășiței.48

2. Substituția vulgară
În vechiul Cod civil (de la 1864), substituția vulgară era singura permisă.
Aceasta era prevăzută în cuprinsul art. 804 care dispunea că „este permisă
dispoziția prin care o a treia persoană ar fi chemată a lua darul, ereditatea
sau legatul, în cazul în care donatar ul, eredele numit sau legatarul nu ar
primi sau nu ar putea primi”.
Substituția vulgară se regăsește și în prezent în materia liberalităților. În
această situație, donatorul indică, pe lângă donatar, o altă persoană care
va culege donația, în cazul î n care donatarul inițial nu va putea sau nu va
voi să o accepte. Așadar, ei vor culege donația alternativ, spre deosebire
de substituția fideicomisară, unde se culege succesiv. Substituția vulgară
este o măsură eficace în situația în care prima donație dev ine ineficace.
În cazul în care donatarul inițial acceptă donația, dreptul celuilalt nu se
mai naște.

47 Paraschiv Mihaela, în lucrarea colectivă Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, Ed. C.H. Beck,
București, 2011, p. 375
48 Frențiu Gabriela Cristina, în lucrarea colectivă Noul Cod civ il. Comentarii, doctrină și jurisprudență. Vol.
II. Art. 953 -1649, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 94

3. Fideicomisul simplu
Fideicomisul simplu presupune o liberalitate făcută unei persoane care nu
poate primi bunul în momentul dispunerii, însă aceasta se va face unei alte
persoane care se obligă să o înmâneze adevăratului gratificat.
Ca exemplu, în doctrină s -a arătat împrejurarea în care se face o donație
unei școli care urmează să se înființeze, iar persoana angajată cu
înființarea va trebui să administreze și să predea liberalitatea persoanei
juridice care va lua naștere (școlii care urmează a se înființa).49

49 Chirică Dan, op. cit. , p. 144

CAPITOLUL AL IV -A. EFECTELE CONTRACTULUI DE DONAȚIE