Accidentele de circulație. Considerații de ordin general [607169]

1

CAPITOLUL I
Accidentele de circulație. Considerații de ordin general
1. Legislația actuală privind circulația rutieră și managementul accidentelor rutiere.
Odata cu aderarea la Uniunea Europeana a Romaniei in contextul european si mondial
privind abordarea fenomenului rutier, la care si tara noastra s -a aliniat, in capitolul 9 al aquis -ului
,referitoare la -Politica in transporturi, a armonizat legislatia rutiera cu prevederile documentelor
cadru europene care reglementeaza acest domeniu.
In urma ac estor cerinte , legislația rutieră român ească a fost modificată, în anul 2002, o
dată cu adoptarea, de către Guvernul României, a Ordonanței de urgență nr.195 privind circulația
pe drumurile publice și a Regulamentului de aplicare a acesteia aprobat prin Ho tărârea
Guvernului nr.85/2003. Având în vedere obligația României de a pune în aplicare măsurile
necesare si pentru a se conforma, de la data aderării, dispozițiilor directivelor și deciziilor,
potrivit prevederilor art. 53 din Actul privind condițiile de aderare a Republic ii Bulgaria și a
României și ado ptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană si care fac parte
integrantă din Tratatul de aderare a Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană,
ratificat prin Lege a 157/2005, precum și notificarea Comisiei Europene de punere în întârziere,
fază premergătoare declanșării procedurii de infringement, prevăzută de art. 226 din Tratatul de
instituire a Comunității Europene, pentru necomunicarea măsurilor de transpunere integrală de
către România a Directivei Consiliului 91/439/CEE privind permisul de conducere, legislația
rutieră a cunoscut noi modificări și completări, actualul cadru, ce reglementează circulația pe
drumurile publice fiind asigurat de Ordonanța de urgență a Guvernulu i nr.195/2002 modificată și
completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 792/20.09.2006, aprobată prin Legea nr. 6/2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 3 0/17.01.2007, precum și de Ordonan ța Guvernului nr.
69/28.06.2007 urmată de OUG 146/2008, OUG 9/2009, OG 21/2014 , Legea nr. 203/2012
și Legea 93/2016. Regulamentul de aplic are a fost si el modificat, prin Hotărârea Guvernului
nr. 56/2007 și republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64/2007.

Managementul accidentelor de trafic rutier

Managementul incidentelor de trafic este un concept utilizat cu succes în statele membre
ale Uniunii Europene și are ca scop coordonarea și cooperarea serviciilor specializate în vederea
obținerii unei intervenții eficiente la fața locului în cazul producerii unui incident de trafic
(alunecări de teren, surpări, incendii, accid ente de circulație, explozii etc).
Obiectivul managementului incidentelor este acela de a conferi siguranța și eficiența intervențiilor,
în cazul survenirii unui incident de trafic pe drumurile publice.

In România, managementul incidentelor este o cooperare a următoarelor servicii de
urgență:
1. Dispeceratul 112;
2. Poliția;
3. Pompierii;
4. Ambulanța;
5. Administratorul drumului.

Pentru a obține rezultate notabile în acest domeniu, este important să se stabilească un set
de reguli, ce trebuie respectate în cazul intervenției. în acest sens, s -a impus stabilirea unei ordini a
priorităților intervenției, după cum urmează:

2
asigurarea securității lucrătorilor din echipa de intervenție;
• asigurarea securității participanților la traficul rutier;
• asigurarea intervenției medicale de urgență;
• asigurarea fluenței traficului;
• protejarea bunurilor.
Intervenția poate fi îmbunătățită prin folosirea propriei experiențe a lucrătorilor din
serviciile de urgență. Pentru ca această cooperare să fie efectivă, trebuie să existe sarcini comune
și concrete pentru toate acestea.
De asemena, pentru buna funcționare a serviciilor de urgență, este necesar, ca primul
ajuns la fața locului să transmită informații corecte dispeceratului sesizat. Serviciul care
recepționează primul informația corectă și o transmite celorlalți, cu cât o face mai devreme, cu
atât reduce riscul accidentelor secundare.
În prezent, între Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Transporturilor există
un protocol de colaborare care are ca obie ct eficientizarea intervenției specializate în cazul
incidentelor de trafic pe autostrăzi și drumuri naționale.

2. Noțiunea accidentului de circulație

Accidentele rutiere au devenit in acest moment, unul din fenomenele negative si foarte
răspândit e cu im plicații daunătoare pentru deșfășurarea normală a relațiilor sociale , figur ând
printre principalele trei cauze de deces, după bolile cardiovasculare și cancer. Atat la noi cat si in
majoritatea țărilor dezvoltate mortalitatea prin acci dente rutier e afectează , in principal, grupele
tinere ale populației.
In general, prin noțiunea -accident de circulație – este acel eveniment rutier produs ca urmare
a încălcării unei reguli de circulație pe un drum pubic, o ri care î și are originea pe un asemene a
drum, chiar dacă persoanele sau vehiculele ang ajate s -au aflat după accident î n afara acestuia și
care a avut ca urmare moartea ori vătămarea corporală a uneia sau mai multor pe rsoane, pagube
materiale, dacă î n acest eveniment a fost angajat cel puțin un vehicul în mișcare. Toate aceste
condiții trebuie î ndeplinite cumulativ pentru ca un astfel de eveniment să poat ă fi considerat
accident de circulație.
Accidentul rutier este un eveniment din culpă ca urmare a coliziun ii a doua vehicule pe un
drum public, al unui vehicul cu un alt obstacol, derapare, r ăsturnare, cădere în gol, având drept
consecință vătămarea integritații coporale sau moartea unei a sau mai multor persoane,
distrugerea de bunuri materiale și blocarea traficului rutier.

3
CAPITOLUL II :
Particularități privind cercetarea la fața locului în cazul accidentelor rutiere
-SECTIUNEA I –
1. Rolul echipei de cercetare prezentă la fața locului.

Din componența echipei de c ercetare a locului faptei, în cazul accidentelor de circ ulație , pe
lângă lucrătorii serviciului rutier , participă atât specialiști criminaliști , cât și medic i legiști, iar, in
situații deosebite chiar și procuro rul in efectuarea cercetării.
Invitarea specialiștilor (medici legiști, tehnicieni auto etc.)
Prezența acestora la locul accidentelor rutiere poate de cele mai multe ori să explice mecanismul
producerii accidentului prin activitățile pe care le desfășoară. În toate cazurile ofițerul sau
agentul de circulație va coordona activitatea specialiștilor l a fața locului, insistând asupra
relevării acelor elemente care interesează cercetarea și răspunderea unor persoane implicate în
cauza respectivă.
Deplasarea echipei la fața locului
Pentru buna desfășurare a urmăririi penale echipa de cerce tare trebuie să se deplaseze la fața
locului în cel mai scurt timp pentru a descoperi, a ridica și examina urmele lăsate în câmpul
infracțional fără ca acestea să -și fi modificat aspectul. Operativitatea este necesară, mai ales în
cauzele cu autori neidentificați în scop ul aflării primelor elemente pentru urmărirea
autovehiculului implicat și reținerii acestuia .

1.1 Măsurile preliminare care se iau înainte de începerea cercetării la fața locului.
 Informarea cu privire la situația existentă la fața locului ;
 Deplasarea cu ope rativitate la locul accidentului;
 Identificarea locului accidentului, a căilor de acces, a poziției vehiculelor implicate, a
poziției victimei;
 Stabilirea, d elimitarea și protejarea locului faptei, evaluarea condițiilor concrete la fața
locului (numarul vi ctimelor, a autoturismelor, a încărcăturii acestora și specificul zonei)
precum și asigurarea siguranței echipelor de intervenție și cercetare
 Dacă se impune se va solicita și prezența altor unități specializate în fucție de natura și
amploarea evenimentu lui rutier
 Acordarea ajutorul ui medical victimelor și transportarea acestora în unități spitalicești
 Protejarea și conservarea urmelor ;
 Stabilirea modificărilor aduse locului faptei de către echipele de intervenție
 Stabilirea sarcinilor și a metodelor tehnico -știintifice care vor fi aplicate pe parcursul
cercetarii, precum și a locului de unde incepe cercetarea.

2. Faza statică a cercetării la fața locului.

Cercetarea propriu -zisă a locului accidentului cuprinde două faze și anume: faza statică și
faza dinamică.
Activitatea criminalistică desfasurata in faza statică a cercetarii are ca obiect constatarea
stărilor de fapt, a urmelor și a altor mijloace materiale de probă, fără a se proceda la atingerea
sau modificarea poziției lor inițiale .
In cadrul activitatilor desfasurate la fața locului in faza dinamică a cercetării se
procedează cu precădere la examinarea minuțioasă a fiecărei urme sau alt mijloc material de
proba prin folosire a mijloacelor tehnice adecvate.

4
Practica ac tivitații criminalistice a pus in evidența faptuI că aceste două faze se
intrepătrund in functie de specificul și particularitățile obiectului cercetat.
În această fază a cercetării se vor executa următoarele activități și se vor respecta
următoarele re guli specifice fiecăreia:
– delimitarea locului săvârșirii infracțiunii și orientarea de ansamblu a faptei;
– stabilirea și marcarea drumului de acces în locul săvârșirii infracțiunii;
– sectorizarea locului faptei;
– examinarea cu prioritate a urmelor și obiectel or care prezintă un pericol iminent de
modificare sau dispariție;
– descoperirea și fixarea prin fotografiere sau filmare și notarea în agendă a poziției
obiectelor corp delict și a urmelor;
– interpretarea corectă a urmelor;
– ridicarea topografică a caracteris ticilor de relief a terenului în vederea efectuării schiței
locului faptei;
În continuare se va sectoriza locul faptei (dacă acesta cuprinde o suprafață de teren mare) și
se va stabili ordinea de cercetare. O atenție deosebită trebuie acor dată poziției î n care se află
diversele obiecte, aspectului exterior al acestora, prezentei urmelor vizibile pe ele, distanțelor
dintre ele care trebuie măsurate exact și reprezentate ulterior într -o schiță a locului accidentului.
Importanța acestor măsurători este evide ntă în special când lămurirea unor împrejurări esențiale
depinde de valorile de distanțe astfel determinate.

3. Faza dinamică a cercetării la fața locului

Faza dinamică presupune folosirea mijloacelor criminalistice pentru examinarea amănunțită a
fiecărui obiect presupus purtător de urme sau care a servit la săvârșirea infracțiunii, fiind permisă
atingerea sau schimbarea poziției în care au fost găsite.
Cercetarea la fața locului se poate incepe de la centru sau de la periferie spre centru in
funcți e de intinderea locului accidentului, de imprejurările concrete existente, precum și de
necesitatea verificării urgente a versiunilor elaborate in faza preliminară a cercetării.
In situatiile in care , pân ă la sosirea echipei care efectuează cercetarea la fața locului se
produc m odificăr i in ambianța existenta prin intervenția echipelor de descarcerare și a
personalului medical – întrucât viața are prioritate – deplasează autovehiculul din poziția inlțială,
sau se inlătură obiectele distruse in vederea dirij ării și stabilirii circulației , schimbările constatate
vor fi consemnate in procesul -verbal ce se va intocmi ulterior sau vor fi cercetate in cadrul unor
activitați distincte cum este reconstituirea.
In faza dinamică a cercetarii locului accidentului pe ma sura ce obiectele ș i urmele sunt
examinate și fixate se procedează la ridicarea și ambalarea lor in vederea trimiterii la laboratorul
de expertiză. Pentru aceasta se vor aplica procedee și tehnici de lucru specifice ridicarii și
ambalarii fiecărei categorii de urme.
La accidentele de circulatie se intâlnesc mai multe categorii de urme:
 urme formă ale sistemului de rulare – ce se formează in raport de natura suprafeței
pe care se rulează, de modul de mișcare (rulare normala, frânare, derapare) și tipul de ban daj sau
șina ;
 urme materie – ale unei părti din caroserie – sau diverse subansambluri (bara de
protecție, masca, far, etc.) formate din tamponarea sau lovirea victimei, a a ltor autovehicule sau
obstacole ;
 urme materie -sub forma de resturi de obiecte si m ateriale – ca de exemplu, cioburi
de far, de parbriz, resturi de vopsea, resturi metalice desprinse din caroserie, urme de benzină,
ulei, etc. ;

5
 urme biologice de natură umană – indeosebi urme de sange, fire de păr, resturi de
țesut, precum și urme digitale sau ale altor parți ale corpului ;
 urme sub forma unor resturi de imbrăcăminte – sau a altor obiecte purtate de
victima asupra sa (ochelari, mapa, sacoșe, umbrela, etc.).
Urmele mijloacelor de transport sunt frecvent descoperite pe corpul și imbrăcamintea
victimei, in astfel de condiții, incât permit identificarea obiectului creator datorita fidelitatii cu
care sunt redate o serie de caracteristici de individualizre.
Examinarea ș i interpretarea urmelor descoperite la fața locul ui pot condu ce la rezolvarea
mai mult or probleme importante, incă din prima fază a cercetărilor, cum ar fi :
 tipului de vehicul – posibilă prin studierea caracteristicilor constructive reflectate in urme
(ampatament, ecartament, desen antiderapant, etc. );
 Stabilirea directiei de deplasare – pe baza urmelor desenului antiderapant , urme de
picături ulei,a altor lich ide căzute in timpul mersului ;
 Determinarea vitezei de circulație – posibilă prin măsurarea lungimii urmei de frânare,
care este direct proportională cu v iteza vehiculului.
Sarcina stabilirii vitezei cu care vehiculul a circulat inainte de producerea accidentului ridică
probleme deosebite, in sensul că va trebui sa se stabileasca când și la ce distanță a apărut un
obstacol in fața autoturismului și daca con ducatorul a avut sau nu timp și distanță pentru a
preveni producerea accidentului. Capacitatea automobilului de a frâna este concretizată prin
distanta, in metri, pe care o parcurge de la inceputul fr ânării pâna la oprirea completa.
Viteza de circulatie se poate stabili pe baza lungimii urmei de frânare. Intre aceste doua
valori exista un raport direct proporțional. Asupra lungimii urmei de frânare actioneaza o serie de
factori cum sunt :
*gradul de aderare al anvelopelor la imbrăcămintea șoselei;
*eficienț a frânelor si altele.
Factorii enumerati mai sus,, transpuși in urmatoarea formulă matematică, permit
calcularea vitezei de deplasare a vehiculului in momentul frânării :
V=st*254*Q/K
Unde :
V= viteza in km/h;
St= lungimea urmei de franare ;
254= Coeficient invariabil ;
Q= coeficient de aderență ;
K= coeficient de exploatare a frânelor;
Coeficientul “Q” reprezintă gradul de aderență al pneurilor la imbrăcămintea drumurilor, variabil
in funcție de felul și umiditatea invelișului.
Coeficien tul “K” reprezinta valoarea proprietăților frânelor, fiind variabil de genul vehiculului
și de sistemul de frânare folosit.
In medie este egal cu :
– 1 pentru autoturismele de capacitate mică
– 1,2 pentru autoturismele de capacitate medie si mare , cu f rane hidraulice
– 1,4 pentru toate genurilde autoturisme si autobuze neincarcate
– 1,8 când aceseta sunt incărcate la intreaga lor capaciatate
– 1,6 pentru toate tipurile de autobasculante grele , neicarcate
– 2 cand sunt incărcate
– 1,5 pentru motociclete

6
V= 254*(Q+st*1/100) (km/h)
Unde :
1=valoarea declivității( %)
+= pentru cazul in care automobilul a circulat pe o rampa
-= pentru cazul in care automobilul a circulat pe o pantă

-SECTIUNEA II –
Investigarea tehnico -criminalistică a accidentelor de circulație cu părăsirea locului faptei.
1. Particularități

Accidentul rutier este în general un eveniment supus hazardului, pe care nimeni nu îl
dorește, însă contribuția anumitor factori favorizanți l egați de om, vehicul, infrastructură și
condițiile de mediu, măresc probabilitatea producerii acestuia. Fuga de la locul faptei a autorului
unui asemenea eveniment, are loc pe fondul speranței acestuia că nu va fi descoperit și va scăpa
de eventualele cons ecințe ale faptei sale.
În prezenta lucrare voi arăta unele aspecte particulare care se pot întâlni în timpul
investigării tehnico -științifice a locului faptei cu ocazia unor astfel de evenimente, fără a avea
pretenția sau intenția de a acoperi toată probl ematica în domeniu. Este foarte important să
cunoaștem aspectele negative, precum și particularitățile fiecărui caz în parte.
Urmele contextuale identificate în imediata apropiere a evenimentului precum și cele
prezente pe vestimentația și corpul victimei ne pot furniza elemente pentru demararea unor
cercetări cu privire la comiterea unui accident de circulație cu părăsirea locului faptei.
În continuare , voi face refer ire la cazurile când conducătorul auto turismului părăsește
locul accidentului conducând, î n continuare, vehiculul implicat in eveniment ul rutier .
După acordarea primului ajutor victimelor , prioritar va fi înlăturarea pericolelor iminente ,
prin îndepărta rea obiect elor cu potențial inflamabil. De asemenea se va proceda la îndepărtarea
curioși lor, însă se va verifica dacă există eventuali martori oculari, sau se va observa activitatea
persoanelor prezente sau curioase.
O importanță deosebită reprezintă identificarea locului producerii accidentului, a căilor de
acces către acesta, a poziției vic timei precum și a autovehiculului în timpul impactului. Polițistii
cu atribuții pe linie rutieră vor lua măsuri imediate de redirijare/oprire a traficului în zona
producerii accidentului (dacă acestea nu au fost luate deja) și de marcare corespunzătoare,
folosind conuri reflectorizante, bandă de interzicere a accesului, triunghiuri reflectorizante,
mașini de poliție cu girofaruri etc.
În condițiile în care conducătorul auto implicat în accident ul rutier a părăsit locul faptei
organizarea cu celeritate a urmăririi și prinderii acestuia , constituie o prioritate .
INVELISUL
SOSELEI COEFICIENTUL “Q”
DRUM USCAT DRUM UMED
asfalt 0.7-0.8 0.4-0.5
drum nisipos 0.7-0.8 0.5-0.6
drum de piatra 0.6-0.7 0.2-0.4
drum de pamant 0.5-0.6 0.4-0.5
sosea pietruita 0.5-0.6 0.3-0.4
sosea de zapada 0.2-0.4
pavaj cu pavele de
piatra 0.5-0.6 0.2-0.4
sosea cu polei 0.10-0.15

7
Organizarea cercetării

Cercetarea la fața locului trebuie să aibă un caracter organizat încât să urmez e traseul
victimă – autovehicul.
O primă măsură în cazul accidentelor rutiere cu părăsirea locului faptei este culegerea de
informații de la martorii oculari, dacă există, insistându -se asupra tipului de autoturism, marcă,
culoare, număr de înmatriculare, direcție de deplasare, etc. În lipsa martorilor oculari sau pentru
completarea datelor furn izate de aceștia se vor efectua următoarele activități:
Poziționarea și fixarea prin fotografiere a tuturor categoriilor de urme descoperite la fața
locului , a urmelor de frânare, a urmelor și microurmelor , a mijloacelor materiale de probă .
respectiv de târâre, de impact, obiectele sau fragmentele provenind de la autovehiculele
implicate (pelicule de vopsea, cioburi, subansamble) ori de la victimă sau mijlocul de transport pe
care se deplasa aceasta (căruță, bicicletă etc.); urmele de natură biologică proveni te de la victimă
(pete de sânge sau alte fluide etc.); petele de produse petroliere sau materiale și substanțe din
încărcătura vehiculelor; trebuie stabilit locul unde a fost lovită victima, care parte a
autovehiculului a lovit victima , locul abandonării, locul în care autovehiculul a staționat.
Cercetarea la fața locului începe cu examinarea concomitentă a victimelor și a
autovehiculelor suspecte de a fi implicate în accident și se va continua către periferia
perimetrului ce păstrează elem ente de interes cu privire la împrejurările faptei, urmărindu -se cu
cea mai mare obiectivitate orice posibilitate de descoperire a unor urme sau mijloace materiale
de probă valoroase pentru identificarea autovehiculului și stabilirea probatoriului. Traseul urmat
după producerea accidentului de către conducătorul auto cu vehiculul implicat constitui e
finalizarea activităților de căutare.

Activități de investigare tehnico -științifică a locului faptei

Activitățile de căutare în faza statică a cercetării vor viza descoperirea de obiecte
aparținând victimelor care pot fi găsite pe o arie vastă. Distanța dintre locul impactului și
obiectele aparținând victimei conferă date despre viteza și amploarea impactului în general se
găsesc împrăștiate pe carosabil sau în zonele limitrofe obiecte purtate de aceasta. Diverse
obiecte, pachete pe care le aveau asupra lor în momentul producerii accidentului, se găsesc
dispuse la locul impactului ori în imediata apropriere a autovehiculului implicat; în situația în
care acestea au fost agățate și purtate, pe partea frontală ori pe părțile laterale. Trebuie analizate
toate împrejurările negative și explicate la fața locului, dacă este posibil. Departajarea urmelor
produse, ca urmare a factorilor negativi de contaminare a locului faptei sau de distrugere a
urmelor inițiale ca urmare a folosirii segmentului de drum.
Departajarea urmelor și stabilirea legăturii cauzale cu fapta este un element foarte important
deoarece există posibilitatea formulării unor ipoteze corecte, ce pot cond uce eficient și sigur spre
descoperirea autovehiculului, dar și eronate, care pot conduce la creșterea timpului de reacție al
investigatorilor și marirea timpului până la descoperirea lui.
O atenție deosebită trebuie să acordăm găsirii fragmentelor ori ane xelor desprinse de pe
autovehiculul participant la coliziune și diferitelor categorii de urme, care să contribuie la
identificarea autoturismului implicat .
La locul accidentului pot fi descoperite diferite categorii de urme, cele mai importante
fiind cele descoperite pe corpul și vestimentați a victimei, ori în imediata apropriere a acesteia ,
create ca urmare a impactului cu suprafața exterioara a autoturismului, sau ca urmare a ricoșeului
și a impactului cu alte corpuri aflate în vecinătatea părții de rulare. Victima suferă leziuni pe
diferite zone ale corpului, cu precadere in regiunea capului, torace lui, abdomen ului sau
membre lor. Amplasarea leziunilor pe corpul victimei trebuie corelată cu partea de caroserie cu

8
care a avut contact victima, aspect fo arte important, ce trebuie avut în vedere la recompunerea
situației de fapt.
Atat pe corpul victimei , cat si pe hainele acesteia se pot descoperi urme de vopsea, ulei,
sticlă, vaselină, etc. care s -au transferat in urma impactului de pe autovehicul.
Dispunerea urmel or pe corpul și vestimentația victimelor poate oferi indicii importante asupra
poziției victimei în momentul impactului precum și direcți a de deplasare a autovehiculului.

Urme ce pot fi descoperite

Urmele formă create de partea exterioră a anvelopelor pe învelișul asfaltic apar în
procesul de rulare mai puțin. Cel mai frecvent întâlnite sunt urmele de frânare, urme ce pot
furniza date privind direcția de deplasare a autovehiculelor, încărcătura acestora, intensitatea
efort ului de frânare, starea tehnică a frânelor, ecartamentul, empatamentul precum și
particularitățile desenului antiderapant. Modul de formare a acest or categorii de urme diferă în
funcție de marca autovehiculului precum și de natura suprafeței de rulare.
Se vor fixa și ridica următoarele elemente: lungimea, lățimea, grosimea, forma, culoarea,
tipul și modelul părților rulante. De regulă, la fața locului vom găsi doar urme ale suprafețelor de
contact ale anvelopelor din spate, cele din față fiind acoperite to tal sau parțial de către acestea
prin mișcarea înainte a autovehiculului, datorită inerției. Excepție de la această regulă o întâlnim ,
în curbe, unde se vor descoperi atât urme ale anvelopelor roților din fața cât și ale roților din
spate.
La fața locului se va insista pe căutarea și colectarea unor subansamble ale
autovehiculelor implicate în accident, cioburi , resturi ale sistemelor de iluminare /semnalizare,
fragmente care prezintă marcaje ale producătorului, pelicule de produse petroliere, fragmente de
vopsea, etc ce pot servi la identificarea autovehiculului implicat în accident .
.

Foto nr. 1 – plicul nr. 1 ridicat cu ocazia cercet ării ce conține mai multe pelicule de vopsea
de culoare maro .

Foto 2. Foto 3.

9
Foto 4.
Foto 2 -4. Pelicule de vopsea puse la dispoziție prelevate de pe autoturism ul supus examinării .

A. Examinări fizice
Examinând probele puse la dispoziție cu ochiul liber și sub stereomicroscopul Carl Zeiss
Jena (grosisment 25x) în lumină naturală și artificială, s -au constatat următoarele:
a) – peliculele de vopsea din plicul nr. 1 sunt constituite dintr -un strat lucios de culoare
maro închis și un strat mat de culoare maro (foto nr. 5);
– printre peliculele de vopsea se evidențiază microfragmente metalice de culoare argintie

Foto nr. 5
B. Analiza prin spectrometrie de raze X

Pentru stabilirea compoziției elementale a peliculelor de vopsea, a microurmelor de
culoare maro și a particulelor metalice, acestea au fost analizate prin spectrometrie de raze X, cu
un microscop electronic cu baleiaj tip, în următoarele condiții de lucru :
– tensiune de accelerare: 20 kV;
– detector de siliciu;
– distanță de lucru: 10 mm;
– vid scăzut: 18 Pa;
– mărimea spotului: 65;
Strat lucios
maro închis
Strat mat
maro
Particule
metalice
argintii
Strat mat
maro

10
– mărire: 50x;
– semnal electronic tip BES.
Analiza calitativă s -a efectuat în puncte diferite de pe suprafața probelor, iar din studiul
spectrelor se constată următoarele:
– în stratul lucios de vopsea maro închis al peliculelor din plicul nr. 1 s -au identificat, în
urme, elementele chimice: fier, siliciu, sodiu, clor;
– în stratul mat de vopsea maro al peliculelor din plicul n r. 1 s -au identificat, în urme,
elementele chimice: fier, titan, aluminiu, calciu;
– în microfragmentele metalice evidențiate în plicul nr. 1 s -au identificat elementele: fier –
majoritar; fosfor, calciu, zinc – minoritare

C. Analiza prin spectrometrie în infraroșu

Pentru determinarea liantului organic din:
– stratul lucios de vopsea maro închis al peliculelor din plicul nr. 1,
– stratul mat de vopsea maro al peliculelor din plicul nr. 1,
acestea au fost analizate prin spectrometrie de absorbție în infraroșu, la un microscop tip
Hyperion 2000, în domeniul de frecvență 4000 -400 cm–1, cu o rezoluție de 4 cm-1.

Din studiul spectrelor obținute, se constată următoarele:
– ambele straturi ale peliculelor de vopsea din plicul nr. 1 conțin ca liant organic rășini de
tip alchidic;
Coroborând rezultatele obținute, se constată următoarele:
Peliculele de vopsea puse la dispoziție au caracteristici fizico -chimice (aspect și compoziție
chimică) asemănătoare cu cele ale peliculelor de vopsea din plicul nr. 1.
– microfragmentele metalice evidențiate în plicul nr. 1 au au caracteristici fizico -chimice
(aspect și compoziție chimică)asemănătoare cu cele puse la dispoziție.

D.CONCLUZII
În urma efectuării analizelor comparative concludem că peliculelor de vopsea puse la
dispoziție în plicul nr. 1 prelevate și ridicate cu ocazia cercetării la fața locului au caracteristicile
fizico -chimice asemănătoare cu cele ale peliculelor de vopsea prelevate de pe autoturismul supus
examinării.

Când se colectează probe de vopsea, în cazul unui accident în care sunt implicate două
vehicule, trebuie colectat un număr de patru probe de vopsea care se ambalează separat. De la
vehiculul A se colectează o probă din punctul impactului, care conține vops ea transferată de la
vehiculul B. De asemenea, se colectează probe de vopsea dintr -o zonă nedeteriorată dar
adiacentă zonei deteriorate. în mod similar, se vor colecta două probe de la vehiculul B, una din
zona deteriorată și a doua dintr -o zonă adiacentă nedeteriorată, pentru a fi folosită ca model de
comparație.
Fragmentele de vopsea din zona deteriorată a vehiculului se colectează și ambalează în cel mai
scurt timp, pentru a se evita pierderea acestora. Se ține o bucată de hârtie sub zona deteriorată și
se lovește ușor deasupra acesteia cu un cuțit sau cu un instrument similar. Astfel se va disloca
vopsea care va cădea pe hârtie și se va ambala corespunzător.
Când sunt colectate probe de referință de vopsea de pe automobile, de pe o ușă ori de pe un
geam, acestea trebuie să fie luate cât mai aproape de locul deteriorării pentru că există
posibilitatea ca o zonă mai îndepărtată să fie vopsită diferit. În cazul mașinilor revopsite, ideal
este să se recolteze fragmente de vopsea din mai multe zone și să se in dice acest lucru.

11
Alte categorii de urme descoperite la fața locului.

Urmele create prin contactul sau frecarea diferitelor părți ale autoturismului cu alte
obiecte situate pe marginea părții carosabile sau, aflate pe traiectoria de după impact, ajută la
determinarea producerii dinamicii accidentului.

Examinarea criminalistică a autovehiculului suspect

Este o etapă foarte importantă de urgență și proximitate. Se cunoaște că autorii unor astfel de
fapte încearcă să ascundă vehiculul și să șteargă urmele impactului, de aceea, cu cât este mai
urgent efectuată, are șanse ca reușita identificării și documentării să fie garantată. La fața locului
se poate să participe chiar făptuitorul, pentru a putea afla ce urme au fost găsite (Ex. la cercetarea
locului fap tei privind accidentul mortal cu părăsirea locului accidentului, au fost găsite pe
carosabil urme de frânare care, pe baza interpretării, s -a stabilit că ar putea aparține unui
autoturism de tip ARO, urme care prezentau desenul antiderapant a două anvelope . Examinând
autoturismul unuia dintre martorii asistenți prezenți la cercetare, s -a stabilit că filetul prezoanelor
de la roți era proaspăt derulat. Percheziția domiciliară a scos în evidență setul de roți ale
autovehiculului care au fost schimbate, care a veau aceleași caracteristici cu urmele de la locul
faptei).
De foarte multe ori se efectuează examinări traseologice asupra autovehiculelor prin
recompunerea întregului după părțile componente, pe baza urmelor descoperite la fața locului și
a celor prezent e sau mai bine spus "desprinse” de pe vehicul. Este vorba de peliculele de vopsea,
de ornamentele sau bucățile de bară sau oglindă, cioburile farurilor sau semnalizatoarelor, care se
recompun în faza investigațiilor criminalistice, atunci când identificare a vehiculului este
importantă.
În cazul accidentelor comise în timpul nopții, în condiții de vizibilitate redusă (de
exemplu fum) sau în condiții meteorologice nefavorabile (de exemplu ceață, ninsoare sau ploaie
torențială), întotdeauna se va fixa prin fot ografiere/videofilmare și se va descrie starea sistemelor
de iluminare/semnalizare.
La interior se fixează starea instrumentelor de bord și a înregistrărilor prezente (în special
acul vitezometrului), a manetei schimbătorului de viteze, a airbag -ului etc.
Pe exteriorul autovehicului pot fi găsite urme biologice (sânge, fire de păr, țesut moale
sau dur) sau fragmente de țesătură provenind de la victimă, pelicule de vopsea, fragmente de
sticlă ori de plastic, produse petroliere transferate în urma impactului cu un alt
autovehicul/obiect.
Probele biologice se caută, descoperă, colectează/ridică, manipulează, ambalează și
sigilează cu respectarea procedurii în vigoare.
În interiorul autovehiculului, de interes sunt zonele care pot furniza urme/indicii care
atestă poziția în vehicul a ocupanților: poziția scaunelor și a oglinzilor (din interior și din
exterior), căptușeala interioară a portierelor din față, volan, parbriz, geamuri laterale, zona de sub
volan, partea inferioară a bordului, consola centrală, sc himbătorul de viteze, frâna de mână,
airbag -uri, centuri de siguranță, fețele tetierelor.
Categorii de urme care pot fi identificate: biologice (fire de păr, fragmente de țesut osos,
piele, fluide), fire și fibre textile, urme formă prezente pe podul pedal ier și pe pedale, urme
papilare.
În momentul accidentului, presiunea exercitată de centură asupra corpului uman
determină apariția unor echimoze (vânătăi) a căror poziție indică modul de purtare a centurii (de
exemplu: pentru șofer de la umărul stâng, la ș oldul drept, pentru pasagerul din dreapta de la
umărul drept la șoldul stâng).

12
În cazul airbag -urilor deschise, acestea se colectează astfel: se împăturesc cu fața unde a
avut loc impactul spre interior (se folosesc mănuși de unică folosință), se detașează folosind un
instrument steril (recuperarea ADN – risc de contaminare), se ambalează în sac/plic din hârtie
(dacă este necesar se usucă în prealabil), se etichetează și se sigilează.
Când este necesar pentru lămurirea unor situații de fapt sau pentru stabi lirea împrejurărilor
comiterii accidentului, se procedează la colectarea becurilor cu filament, care sunt parte
componentă a sistemelor de iluminare/semnalizare.
Acestea pot furniza indicii despre modul de producere a accident ului. Dacă filamentul
incandenscent este distrus în timpul unui accident, se produc schimbări caracteristice, putându -se
stabili dacă sistemele de iluminare/semnalizare erau pornite sau nu. Diodele, lămpile cu
descărcare electrică, lămpile cu arc electric nu pot fi folosite pen tru examinări pentru că nu au
filament.
Pentru colectarea acestora :
– se descriu poziția și funcția becurilor individuale;
– se notează și se fotografiază poziția comutatorului (de exemplu pornit -oprit);
– nu se efectuează nicio modificare și nu se aprind lămpil e. Dacă se efectuează modificări
(de exemplu aprindere din greșeală), acestea trebuie să fie documentate;
– se demontează și se conservă becurile, indiferent dacă par intacte sau dacă sunt
deteriorate; dacă este necesar, se demontează și lămpile de control d e la bord. Se recomandă să
se apeleze la specialiști auto pentru demontarea sistemelor care interesează;
– niciodată nu se verifică starea sistemelor de iluminare/semnalizare pe vehicul;
– nu se încerc ă a se stabili dacă sistemele de iluminare funcționează sau nu până când
becurile lămpilor nu au fost îndepărtate;
– ambala rea se efectuează pentru fiecare bec separat astfel încât se v a preveni
ruperea/spargerea aces tuia (de ex. în tuburi de film) . Tuburile % pentru % filme % oferă o
protective % excelentă % împotriva % deteriorărilor %.
– în cazul accidentelor urmate de părăsirea locului faptei, trebuie să fie căutate și colectate
fragmente de sticlă, resturi ale sistemelor de iluminare/ semnalizare, pelicule de produse
petroliere. Se caută în special fragmentele
– care prez intă marcaje (litere, cifre, puncte) ale producătorului; se cercetează locul
impactului și se extinde căutarea pe o zonă mai mare, ținând cont și de forțele fizice implicate;
– toate urmele și mijloacele materiale de probă se ambalează individual în recipien te/pungi
curate sau sterile și se etichetează corespunzător, astfel încât acestea să poată fi individualizate și
să se cunoască cu exactitate locul de colectare;
– încălțămintea și hainele ocupanților se ambalează individual și se etichetează clar cu
numele purtătorilor. Dacă sunt ude/umede se usucă înainte de a fi ambalate;
– la încheierea activităților specifice cercetării la fața locului, toate urmele și mijloacele
materiale de probă, cu excepția urmelor papilare sau a obiectelor care pot conține urme papila re,
rămân în custodia organului de cercetare penală;
– dacă se impune, se interpretează urmele, în vederea stabilirii situației de fapt și pentru
luarea operativă a măsurilor de identificare a autorilor care au părăsit locul faptei;
– în cazul victimelor (pers oane în viață sau cadavre) cu identitate necunoscută se vor
executa activitățile prevăzute conform formularisticii cerute de fișele tip;
– toate activitățile de fotografiere și întocmirea planșei fotografice cu aspecte fixate la fața
locului se vor efectua c u respectarea regulilor și a mențiunilor “Procedurii efectuării fotografiilor
judiciare și întocmirii planșelor fotografice”;
– întocmirea documentelor procedurale de fixare a rezultatelor cercetării locului faptei.
Când coliziunea este de mică amploare este posibil ca pe suprafața autovehiculelor să nu apară
urme propriu -zise de coliziune ci urme de frecare. Totuși la o forță de impact mare, fără să apară

13
deformări deosebite, sistemele de direcție să fie afectate cu consecința directă a pierderii direcției
de mers, pătrunderea pe sensul de circulație opus sau/și ieșirea în decor.
La exterior se examinează și fixează metric, în detaliu, toate deteriorările prezente. De
asemenea se fixează metric poziția acestora pe autovehicul, după care se execută fotografii
metrice de detaliu, inclusiv ale eventualelor urme de fibre textile sau eventuale urme ca rezultat
ale interacțiunii mașină – victimă. Pe exteriorul autovehicului pot fi găsite urme biologice (sânge,
fire de păr, țesut moale sau dur) sau fragmente de țesătu ră provenind de la victimă, pelicule de
vopsea, fragmente de sticlă ori plastic, produse petroliere transferate în urma impactului cu un alt
autovehicul/obiect. Se vor cerceta pe o rampă și părțile de sub vehicul, unde pot fi găsite urme de
textile, biolog ice, fire de păr sau de destratificare .
La interior se fixează starea instrumentelor de bord și a înregistrărilor prezente
(examinarea înregistrării tahografului), a airbag -ului etc. în interiorul autovehiculului, de interes
sunt zonele care pot furniza u rme sau indicii ce atestă poziția în vehicul a ocupanților: poziția
scaunelor și a oglinzilor (din interior și din exterior), căptușeala interioară a portierelor din față,
volan, parbriz, geamuri laterale, zona de sub volan, partea inferioară a bordului, c onsola centrală,
schimbătorul de viteze, frâna de mână, centuri de siguranță (pe baza echimozelor lăsate de
centurile de siguranță se poate stabili pe ce loc a fost persoana în timpul impactului), fețele
tetierelor.
Urmele create pe suprafața autovehiculul ui, ca urmare a impactului cu corpul victimei,
sunt elemente importante deoarece pe suprafața autovehiculului implicat în accident, la locul sau
locurile de impact, atunci când șocul principal a fost preluat și desăvârșit prin unul sau mai multe
șocuri sec undare, se vor putea găsi fragmente de țesătură, diverse urme de natură biologică și
urme formă de înfundare sau de deformare a părților expuse ori a anexelor. De subliniat, că
atunci când în impact au fost implicate farurile este foarte posibil ca, cel pu țin, geamul de
protecție de la exteriorul farului să cedeze, iar între fragmentele de cioburi să poată fi găsite
fragmente de țesătură, ce provin din obiectele de vestimentație și urme biologice, în special
fragmente de țesut și sânge. Mai mult, în funcție de poziția victimei, în momentul impactului,
este posibilă distrugerea structurii ansamblului frontal al caroseriei, mai ales la autoturisme,
compus din mască și bară de protecție. Se poate observa, de cele mai multe ori, pe parbrizul
vehiculului „păianje nul morții” așa cum mai este denumită forma radial circulară a impactului pe
geamurile securizate.
Conducătorii auto, implicați în accident – în cazul lipsei dotărilor de tip airbag prezintă
leziuni, prin impact cu volanul, localizate la stern și torace interesând fracturi sternale și costale
cu înfundare. în unele cazuri pe membrele inferioare se vor constata leziuni, de anvergură
diferită, la nivelul gambei, genunchiului și plantei. La impactul frontal, datorită inerției, în lipsa
airbag -ului și prinder ii centurii de siguranță, cel care ocupă locul din dreapta șoferului este
proiectat către în față, spre parbrizul autovehiculului. Foarte grave, sunt leziunile ce apar la
nivelul craniului. Capul se lovește de părțile proeminente ale interiorului autovehic ului – tabloul
de bord, stâlpul de susținere al caroseriei, acoperiș, parbriz etc. într -un caz recent, prin examinări
medico -legale, s -a stabilit că persoana care a declarat că era pasager într -un accident mortal, în
care a murit conducătorul auto, era de fapt cel care a condus, deoarece echimoza de la centura de
siguranță se afla pe umărul stâng nu pe cel drept.

Descrierea și examinarea cadavrului la fața locului.

Se recomandă ca această etapă să se facă simultan cu fotografierea, pentru nu fi omis
niciu n aspect și pentru a exista concordanță între cele două etape. Descrierea se face de către
medicul legist (dacă este prezent), de către organul de cercetare penală și de către criminaliști.
Se descriu în detaliu obiectele de îmbrăcăminte (tipul, culoarea, modelul prezent pe acestea,
materialul din care sunt confecționate, etichetele prezente, inscripții, deteriorări), se notează

14
poziția exactă a hainelor/poziția și ordinea în care sunt dispuse pe cadavru, urmele de târâre, de
produse petroliere sau alte urm e prezente pe îmbrăcăminte (vopsea, sticlă sau fragmente
provenind din sistemele de iluminare/semnalizare, ornamente, bară de protecție etc.).
Se examinează buzunarele hainelor, pentru că uneori este necesar să se stabilească rapid dacă
există acte de iden titate, portofel, ceas sau alte obiecte de valoare. Toate obiectele descoperite
vor fi ridicate, fixate fotografic, descrise, ambalate individual și vor rămâne în custodia organului
de cercetare penală. Se descrie în detaliu poziția capului, a trunchiului și a membrelor cadavrului.
Se colectează urmele/probele materiale care surit prezente pe cadavru și care pot cădea în timpul
manipulării sau transportului (urme materie, fragmente de vopsea, de sticlă etc.).
Părțile acoperite de haine nu trebuie să fie exa minate la fața locului decât dacă se face în
prezența și la cererea medicului le gist. Dacă victima este cu identitate necunoscută sau dacă
accidentul este urmat de părăsirea locului faptei, hainele victimei se colectează, se usucă dacă
sunt ude/umede, se a mbalează individual în saci din hârtie , se etichetează/ sigiliează și rămân în
custodia organului de cercetare penală.
2. Mijloace de identificare a conducătorului unui vehicul

Descoperirea profilului ADN, descris pentru prima dată de geneticianul englez Alee
Jeffreys, a făcut ca metodele clasice de identificare a unei Persoane pe baza probelor biologice
(serologie, dactiloscopie) să rămână în umbră.
Cu toate acestea, serologia își are locul său în investigațiile biocriminalistice și, deși nu poate da
infor mații la fel de certe ca tiparea ADN , poate oferi probe circumstanțiale care să dovedească
legătura dintre victimă și agresor, iar în unele cazuri, prin coroborarea și cu datele de anchetă,
probele serologice sunt suficiente pentru rezolvarea cazului.
Sâng ele continuă să joace un rol important în investigațiile criminalistice, iar
descoperirea de noi anticorpi a permis dezvoltarea de tehnici de cercetare a sistemelor sanguine
cu efectuarea unui profil serologic cât mai complex care sa permită identificarea unei persoane
cu un procent de probabilitate cât mai mare. De asemeni, descoperirea că antigenul Kell este
caracteristic populației albe, în timp ce antigenul Duffy este absent la aceasta dar, prezent, în
procent de 90%, la populațiile africane, reprezintă un indicator al rasei.

Examenul serologic în accidentele rutiere

Investigarea urmelor de sânge găsite la fața locului se poate face, în principal, din două
puncte de vedere: unul biologic, prin examene serologice, și unul fizic, prin examinarea
aspectului și dispoziției petelor de sânge.
Examinarea caracteristicilor fizice ale urmelor de sânge ne poate da informații cu privire la
poziția victimei, deplasarea acesteia, timpul cât a sângerat etc.
Examenul serologic ajută la identificarea persoanei căreia îi aparține sângele, prin
determinarea cât mai multor caracteristici (grupa, Rh, alte sisteme serologice, eventuale
modificări ale hematiilor de tipul siclemiei etc.).
Afirmarea apartenenței probei de sânge unei anumite persoane se face cu un grad de
probabilitate mai mare sau mai mic, în funcție de caracteristicile investigate și de frecvența
acestora în populația generală. De exemplu, pe sistemul ABO, procentul de probabilitate, în
cazul grupei AB, este mai mare întrucât frecvența acestei grupe în p opulația României este mai
mică (8%), spre deosebire de grupa O care se găsește la 42% dintre persoane.
Rezultatul examenului serologic este de certitudine, în cazul excluderii unei persoane din grupul
suspecților, putând afirma în procent de 100% că sângele recoltat de la fața locului sau de pe
corpurile delicte nu îi aparține acesteia. În cazul accidentelor rutiere, principalul obiectiv este
identificarea persoanelor și a vehiculelor implicate în producerea evenimentului rutier.

15
Identificarea autovehicu lului implicat în accident.

Este importantă, mai ales în cazul lovirii unui pieton, când autovehiculul părăsește locul
accidentului, deoarece deteriorarea autovehiculului este minimă și poate fi explicată și prin alte
mecanisme: tamponare minoră cu un alt vehicul, lovirea unui animal etc.
Când se evidențiază urme de culoare brun -roșcată pe caroseria sau anvelopele autovehiculului
suspect, acestea se ridică și se trimit la laborator, unde se parcurg urmatoarele etape:
precizarea dacă petele sunt de sânge, prin reacții de probabilitate și reacții de certitudine (r.
Adler, r. Guarino, r. Teichman etc.);
Stabilirea apartenenței de specie. Se folosesc teste FOB sau OBTI, sensibile la cantități
reduse de sânge uman. Dacă sân gele nu este uman, dar este important de stabilit specia animală
căreia îi aparține, se folosește reacția de imunoprecipitare Uhlenhuth;
determinarea grupei sanguine șl, dacă este cazul, a altor sisteme serologice (MN, Rh).
Astfel, se poate exclude cu cert itudine legătura dintre victima unui accident rutier și un
autovehicul suspect, pe care s -au descoperit urme de sânge sau suspecte de a fi sânge. Acestea
fie că sunt de sânge animal, fie aparțin unei alte persoane (și în acest caz rămâne suspect, dar de
producerea unui alt accident).
În cazul în care petele de sânge au aceleași caracteristici cu ale victimei, în funcție și de
celelalte probe din dosar, se stabilește dacă este necesară identificarea cu certitudine a persoanei
prin determinarea profilului ADN .

Identificarea șoferului vinovat de producerea accidentului

Nu întotdeauna este simplu de stabilit cine conducea autovehiculul în momentul
producerii accidentului rutier. Când deformarea autovehiculului nu este atât de importantă încât
să blocheze ocupa nții în poziția pe care o aveau în momentul impactului, mai ales dacă nu există
martori oculari, o altă persoană își poate lua răspunderea de a fi condus autovehiculul în
momentul producerii accidentului.
Dacă șoferul a sângerat datorită leziunilor produse în impact, prin examinarea acestor
urme biologice se poate stabili cine a ocupat locul din stânga față.

Caz 1
Un autovehicul marca Cielo, în care se aflau două persoane, șoferul și un ocupant dreapta față,
trece pe contrasens și intră în coliziune cu un autovehicul Dacia ce mergea regulamentar, după
care este proiectat de un copac aflat pe marginea carosabilului. Urmare a șocului se deschid
airbag -urile frontale ale autoturismului Cielo. Ambii pasageri prezintă plăgi care sângerează în
interiorul mașinii . Până la venirea Poliției, cei doi schimbă între ei locurile în autoturism. La
persoana care a declarat că era pasager în dreapta se constată o alcolemie de 0,9 g%o, celălalt
având alcolemia 0 g% alcool pur în aerul expirat .
Se recoltează urmele de sânge de pe cele două airbag -uri, care sunt trimise spre expertizare,
determinându -se că șoferul are grupa de sânge O, iar ocupantul din dreapta grupa A. Totodată, se
determină grupa de sânge a celor doi ocupanți ai autoturismului C ielo. Astfel este identificat
adevăratul șofer ca fiind cel cu alcoolemia de 0,9 g %o.
Caz 2
Poliția rutieră este anunțată de producerea unui accident, în care a fost implicat un singur
autoturism, ce s -a lovit violent de un copac, după care a ricoșat și s -a oprit în afara carosabilului,
într-un grup de arbuști.

16
La fața locului sunt găsite două persoane de sex masculin, căzute la câțiva metri de autoturism.
Unul dintre bărbați este decedat, celălalt se află în comă și este transportat la spital. Se punea
problema identificării șoferului responsabil de producerea accidentului.
Se găsesc urme de sânge în interiorul mașinii pe volan, pe stâlpul lateral stâng și pe geamul din
dreapta față. în exterior sunt urme de sânge pe oglinda laterală dreaptă și pe iarba di n dreptul
portierei stânga față.
Bărbatul decedat are grupa de sânge A, iar cel aflat în spital grupa B. Ambii aveau, în momentul
producerii accidentului, o alcoolemie de peste 1g%o. La recăpătarea stării de conștiență, bărbatul
internat susține că era ocu pant dreapta față, în momentul producerii accidentului.
Din examenul serologic rezultă că sângele găsit în partea stângă a autoturismului (pe volan și
sâlpul lateral stâng) și cel de pe iarbă aparține unei persoane de grup B, iar persoana care a
sângerat p e geamul dreapta față și oglinda laterală dreaptă este de grup A.
Astfel a fost identificat șoferul mașinii, stabilindu -se că persoana ce a supraviețuit se afla la
volan, în momentul producerii accidentului și nu pe scaunul din dreapta, așa cum declarase.

Identificarea victimei

Există în principal două situații:
Când victima este găsită la locul accidentului, dar nu i se cunoaște identitatea.
Examenul serologic se efectuează alături de alte investigații (radiografii dentare, amprente
papilare etc.) în vederea comparării rezultatelor cu cele ale persoanelor dispărute;
Când victimă a plecat sau a fost luată de la locul accidentului, pentru a nu se putea face
legătura între aceasta și accidentul respectiv.
In aceste cazuri, examenul serologic al urmelor de sânge găsite la locul faptei este de
excludere, dar nu de certitutide, examenul ADN fiind cel ce poate stabili cert legătura dintre
victimă sau cadavrul acesteia și un anumit accident rutier.

Concluzii

– examenul serologic este primul pas în identificare a urmelor de sânge;
– în unele cazuri este suficient pentru rezolvarea cazului prin identificarea persoanei
implicate;
– în celelalte cazuri este obligatoriu pentru selectarea probelor ce vor fi supuse unui
examen ADN;
– recoltarea corespunzătoare a probelor asigură reușita rezolvării cazului;
– cunoașterea datelor de anchetă este obligatorie pentru interpretarea rezultatelor.

Alte examinări de specialitate

Constatarea medico -legală. în caz de moarte violentă, de moarte a cărei cauză nu se
cunoaște ori este su spectă sau când este necesară o examinare corporală asupra învinuitului ori
persoanei vătămate pentru a constata pe corpul acestora existența urmelor infracțiunii, organul de
urmărire penală dispune efectuarea unei constatări medico -legale și cere organulu i medico -legal,
căruia îi revine competența potrivit legii, să efectueze această constatare.
Examinarea medico -legală a victimei are în vedere două aspecte: examinarea exterioară a
corpului, a îmbrăcămintei acesteia, a terenului din jurul cadavrului pe de o parte și examinarea
internă a cadavrului pe de altă parte.^
În cazul accidentelor de circulație autopsia medico -legală este obligatorie pentru că este necesar
să se precizeze: dacă moartea s -a datorat accidentului sau altor cauze, care este mecanismul de

17
producere a leziunilor și legăturilor de cauzalitate. Se va arăta localizarea, numărul, felul, forma,
mărimea, întinderea, direcția și raportul dintre leziuni, tipul leziunilor, caracterul vital sau nu al
leziunilor. în acest sens, o deosebită atenție se v a acorda activității de examinare a vehiculului cu
scopul de a descoperi urme biologice6, care ar putea ajuta la identificarea celor implicați în
producerea accidentului.
Examenul clinic al conducătorului auto învinuit și recoltarea de probe biologice, în
vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor
stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului
conducătorilor de autovehicule și tramvaie este necesar pentru buna desfășurare a cercetării
împrejurărilor în care s -a produs accidentul de circulație.
Prelevarea probelor biologice este necesară în situațiile în care trebuie stabilită:
Alcoolemia – se prelevează două probe de sânge din venă la interval de o oră între pre levări,
fiecare probă conținând 10 ml de sânge11.
Cu privire la această situație pot fi cazuri când cea de -a doua prelevare NU se poate face, și
anume:
– când starea medicală nu permite acest lucru se vor preleva 10 ml de
– urină, sub supraveghere;
– când refuză prelevarea; de regulă, nu se efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei.
Consumul de produse ori substanțe stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora se
prelevează o singură probă de sânge și 50 -100 m l de urină.
Sub aspect penal intereseaz ă nu alcoolemia din momentul recoltării probelor biologice de
sânge, ci gradul de îmbibație alcoolică existentă în momentul anterior, al consumării infracțiunii,
condiție care poate fi probată din punct de vedere științific prin expertiza medico – legală a vând
ca obiect calculul retroactiv al alcoolemiei.
Examinările traseologice pot să -și atingă scopul în cazurile în care specialistul dispune de
material care /conține o totalitate suficientă de caracteristici individuale ale obiectului creator de
urme.
Constatarea tehnico -științifică sau expertiza chimică își propune să stabilească compoziția
chimică a urmelor descoperite la fața locului. Rezultatele acestor analize se coroborează cu
celelalte probe și mijloace de probă administrate în cauză.
Expertiza tehn ică auto își propune să lămurească: probleme privind starea tehnică a
autovehiculului, probleme referitoare la împrejurările în care s – a produs accidentul, probleme
legate de comportamentul participanților la trafic implicați în evenimentul rutier, probleme
referitoare la evaluarea pagubelor.
Ca urmare, expertul tehnic este chemat să stabilească:
– existența sau inexistența defecțiunilor tehnice, și în caz afirmativ, natura acestora;
– data apariției defecțiunilor tehnic e constatate;
– legătura de cauzalitate dintre defecțiunile tehnice pe care le prezintă autovehiculul
implicat în accident și urmările produse;

Fixarea rezultatelor cercetarii la fața locului.

Rezultatul cercetării la fața locului acciden telor de circulatie rutieră se fixează conform
dispozitiilor art. 1 95 din C.P.P., prin incheierea procesului verbal de cercetare, prin planșe c u
fotografii judiciare, schita și video -filmare.
Procesul -verbal se incheie la fata locului imediat dup a terminarea cercetarii, pentru ca in
conținutul acestuia sa se poată consemna cu exactitate toate constatarile facute. Procesul -verbal
de cercetare trebuie sa cuprindă doar constatarile, fără să fie consemnate concluziile sau
ipotezele formulate. Descrier ea făcută trebuie să fie detaliată, clară, explicită, organizată și foarte
exactă.

18
De asemenea, in procesul -verbal se consemnează in o rdine, membrii echipei de cercetare,
activitătile desfașurate in faza dinamică a cercetarii pornindu -se in general de la particular, se
mai menționeaza ora incepeii și terminării activității de cercetare, condițiile meteorologice, de
luminozitate, starea carosabilului, daca s -au adus modific ari campului infracțiunii până la sosirea
echipei de cercetare la fața locului.

Capitolul III:
Principalele categorii de urme care pot fi de scoperite la fața locului în caz ul investigării
accidentelor de trafic rutier .
1 Urmele materie (cioburi, fragmente de vopsea, subansamble auto), microurme și
urme dinamice.

Urma nu reprezintă numai o amprentă" sau pată pe sol, zăpadă, nisip după trecerea u nui
om sau animal, ci și „pasul ”, a căuta pe urme, a merge pe urme . Ea ajută la identificarea sau
urmărirea făptuitorilor, la stabilirea împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, urma leagă pe
făptuitor de locul faptei sau cu fapta.
Din punct de vedere criminalistic, cercetarea acestora prezintă o deosebită importanță
pentru d esfășurarea în condiții bune a procesului penal.
Într-o acțiune intensivă, așa cum are loc în timpul comiterii unei infracțiuni, nimeni în
realitate nu este în stare să se comporte în așa fel ca să nu lase urme după sine.
Urmele, în sens criminalistic pot fi definite astfel:
– orice urmă presupune o modificare materială a mediului în care s -au desfășurat
evenimentele;
– modificarea produsă este un rezultat material al activității persoanelor implicate în
săvârșirea faptei;
– modificările produse în locul fap tei (urmele) sunt utile cercetării criminalistice putând
ajuta la obținerea unor informații privind existența sau inexistența faptei, împrejurările în care s -a
produs, precum și persoanele implicate. Bazându -ne pe aceste caracteristici esențiale, putem

19
argumenta deci, posibilitatea folosirii urmelor la reconstituirea parțială sau totală a acțiunilor
întreprinse în locul faptei de persoanele implicate în săvârșirea acesteia.
Urmele materie sunt reprezentate prin particule macro și microscopice de materie și
substanțe care cu ocazia săvârșirii unei infracțiuni sunt lăsate la fața locului de făptuitor, sau sunt
preluate de infractor de la fața locului în ciuda tuturor măsurilor de precauție luate de acesta
pentru a preveni crearea urmelor.
După natura lor, aces te urme pot fi organice sau anorganice, putând constitui elemente de
sine stătătoare (praful, firul de păr) sau porțiuni detașate din obiectele mari (p elicule de vopsea,
fibre de țes turi etc).
După dimensiunile lor și după starea în care se află aceste urm e pot fi sesizate cu ochiul
liber (urme macroscopice: resturi de țigări, bețe de chibrit, nasturi) sau numai cu ajutorul unor
mijloace speciale ca lupă, microscop de buzunar, lampă cu ultraviolete (urme microscopice: pete
de sânge spălate, praf, pulberi me talice, fire de păr, de țesături).
Ridicarea și ambalarea acestor urme se face în funcție de natura lor, alegându -se
recipiente care să păstreze urmele nealterate, de dimensiuni corespunzătoare, care, după ridicarea
urmei, se sigilează și etichetează.
Exam inarea se face în laborator prin metode fizice (microscopice, radiații), prin mijloace
chimice (diverse reacții), în prezent fiind puse la punct metode ce permit analiza unor cantități
infime de materie (analiză spectrală, neutroni), ceea ce permite ca pân ă și o particulă
microscopică de praf să poată furniza elemente valoroase.

Urme materie macroscopice

Peliculele de vopsea
Vopseaua , sub formă de pelicule sau mici fragmente (mai rar în formă lichidă), sunt
alcătuite din compuși organici si anorganici (pigmenți, lianți, solvenți). Analizarea lor necesită
tehnici sensibile, cum ar fi spectrometria în infraroșu , spectrofotometria de raze X si UV -VIS.
Exemplul tipic îl oferă vopselele de autoveh icule, când se cere a se stabili proveniența probelor
rămase la locul faptei, prin comparare cu vopseaua de pe caroseria mașinii suspectat ă de
producerea accidentului.

Urmele de vopsea apar la fața locului sub forma unor fragmente sau pelicule de difer ite
dimensiuni. Ele pot avea unul sau mai multe straturi de vopsea, de diferite culori, nuanțe ori
grosimi.

20
Uneori, aceste urme apar sub formă de dungi sau ștersături ca urmare a impactului unui
obiect vopsit cu altul. Astfel de urme pot fi găsite pe îmbră căminte, încălțăminte, obiecte din
lemn sau metal.
Practica a demonstrat că urmele de vopsea apar cel mai des în cazul accidentelor de
circulație și în furturile prin spargere.

În cazul accidentelor de circulație, urmele de vopsea se formează ca urmare a impactului
a două sau mai multe vehicule între ele, a unui vehicul cu un obstacol întâlnit, ori cu corpul unei
persoane. Urmele de vopsea rămân atât pe autovehiculele implicate în accident ori pe obiectele
sau îmbrăcămin tea persoanelor accidentate, cât ș i pe suprafața șoselei.
Urmele se caută atât cu ochiul liber, cât și cu ajutorul mijloacelor existente în trusele
criminalistice (lupe, lanterne, microscoape de buzunar). În acest scop, se examinează locurile de
impact pe obiectele care au venit în contact , hainele și corpul victimei, șoseaua sau terenul din
apropiere, instrumentele corp delict sau alte obiecte.
Ridicarea urmelor de vopsele se poate face cu banda adezivă, dar cu mare atenție pentru a
evita impurificarea.
Se ambalează în plicuri de dimensiun i corespunzătoare. Dacă este posibil se ridică obiectul în
întregime. Se ridică și probe de comparație în cantități mai mari decât urmele, pentru a se
permite efectuarea unor analize.
Prin interpretarea urmelor de vopsea se pot obține date sau indicii cu p rivire la:
– obiectul creator de urme (având în vedere culoarea peliculei de vopsea, forma, înălțimea la care
s-a creat);
– mecanismul formării urmelor (tamponare, presare, frecare, forțare);
– vechimea aproximativă a peliculei de vopsea.
Prin expertiza ch imică a urmelor de vopsea se pot lămuri următoarele probleme:
– care sunt caracteristicile urmei de vopsea (culoare, straturi, compoziție chimică);
– dacă peliculele de vopsea trimise la analiză provin sau nu de la vopseaua originală;
– la ce tip de autovehicul se folosește sistemul de vopsire de la care provine urma;
– dacă urma de vopsea prezintă aceleași caracteristici (natură, culoare, compoziție chimică,
număr de straturi) cu modelele de vopsea prelevate pentru comparație.
Urmele de sticlă se formează: prin spargere sau lovire, tăiere, decupare ori ca urmare a
unor temperaturi înalte.
Prin spargere, sticla produce o serie de cioburi care se pot găsi la locul producerii
impactului pe o suprafață mai mare sau mai mică în funcție de grosimea și rezistența suportului,
de suprafața sticlei, de intensitatea, viteza și locul unde s -a produs lovirea.
Datorită mecanismului de formare și proprietăților fizico -chimice ale sticlei, urmele pot fi
descoperite atât la locul impactului sau tăierii cu diverse obiecte, cât și la o oarecare depărtare de

21
acesta, la baza ferestrei, a ușii, a vitrinei, pe caldarâm, pe hainele victimei, făptuitorului, în
autovehicul, pe traseul parcurs, pe instrumente.
Cioburile de dimensiuni mari pot fi ușor descoperite.
Căutarea și descoperirea urmelor de sticlă se realizează prin observarea directă cu ochiul
liber, cu surse de lumină dirijate sub diverse unghiuri. Deosebit de important este ca cioburile de
sticlă să fie căutate pe îmbrăcămintea victimei, dar, mai ales a persoanelor suspecte sau a
făptuitorului.

Cioburi provenite de la o lampă de semnalizare
În majoritatea cazurilor, cioburile de sticlă sunt purtătoare și ale altor categorii de urme
(papilare, biologice).
Prin interpretarea urmelor de sticlă, se pot obține date des pre:
– făptuitor (pe haine);
– obiectul creator;
– numărul de lovituri și succesiunea acestora;
– refacerea sticlei din fragmentele descoperite;
– stabilirea împrejurărilor negative.
Prin expertiză se pot lămuri, în principiu, următoarele probleme:
– care este natura urmelor și din ce obiecte provin;
– dacă urma sau fragmentul provin dintr -un obiect care inițial a fost spart;
– care este compoziția chimică a urmei de sticlă;
– care este originea spărturii sau tăieturii;
– dacă urma de sticlă prezintă identi tate din punct de vedere al compoziției și proprietăților
chimice sau fizice cu modelul pentru comparație;
– dacă fragmentul ridicat de la fața locului a făcut corp comun cu obiectul ridicat pentru
comparație.
Urmele de material plastic sunt acele urme care provin din obiecte confecționate din
produsele plastice și se află la fața locului ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni sau în legătură
cu aceasta. Creșterea continuă a utilizării materialelor plastice pentru confecționarea de obie cte
de uz casnic, confecții, cât și de industrie (la fabricarea unor piese, unelte, lacuri de protecție),
creează posibilitatea existenței unor astfel de urme la locul săvârșirii infracțiunii. Dată fiind
diversitatea acestor materiale, urmele lor pot fi în tâlnite în cazul a numeroase infracțiuni.

Mai frecvent, asemenea urme se creează în accidentele de circulație, când pe lângă urme
biologice, pelicule de vopsea și cioburi de sticlă, pot fi întâlnite și fragmente de materiale
plastice, rezultate din deter iorarea sistemelor de semnalizare ale mijloacelor de trans port, mască,
bară de protecție din plastic, semnalizatoare etc.
Formarea urmelor de materiale plastice la fața locului este consecința unor procese
mecanice sau acțiuni la care sunt supuse obiectele creatoare prin spargeri, frecări, ruperi, detașări
etc.

22
Urmele de material plastic pot fi ușor descoperite prin cercetare atentă la lumină naturală, atât cu
ochiul liber, cât și cu lupa sau microscopul portabil.

Reprezintă îmbinarea perfectă a peliculelor de vopsea ridica
te de la accident cu locul desprinderii de pe autovehiculul bănuit

Interpretarea la fața locului a urmelor de materiale plas tice permite să se stabilească:
– mecanismul producerii urmelor;
– natura materialului plastic și ob iectul de la care poate proveni;
– în cazul accidentelor de circulație – date cu privire la tipul, marca autovehiculului de la care
provin.
Prin expertiză se pot lămuri probleme ca:
– dacă urma este de material plastic;
– care este mecanismul formării urme lor;
– dacă urma de material plastic descoperită la fața locului prezintă caracteristici fizico -chimice
asemănătoare cu modelul de comparație.

Urmele de produse textile se pot prezenta sub formă de:
– fragmente de dimensiuni mari, provenite din obiecte de îmbrăcă minte sau alte produse
textile, prin rupere, tăiere;
– fire și fibre textile rezultate prin scămoșare, rupere sau desprindere de obiectele de la
care provin.
Aceste urme se caută prin observare directă cu ochiul liber, sau, după caz, folosind lupa
ori microscopul de buzunar. Urmele se caută în cazul accidentelor de circulație, violurilor,
tâlhăriilor, efracțiilor, escaladărilor etc.
Prin interpretarea la fața locului se obțin date despre: compoziția materialului, culoarea,
mecanismul de detașare (t ăiere, ruperi), produsul finit din care provine.
Prin expertiză se poate răspunde la următoarele întrebări:
– dacă urmele sunt de natură textilă și natura lor;
– care sunt caracteristicile fizice și chimice ale urmei supuse examinării;
– ce tip de coloranți au fost folosiți;
– la ce s -ar putea utiliza și dacă urmele textile au aceleași caracteristici fizico -chimice cu
modelele de comparație;
– dacă bucata de material textil găsită la locul faptei a fost ruptă, desprinsă din materialul
textil (haină , cămașă, pantalon) trimis pentru comparație.

2 Urmele biologice

23

În urma accidentelor de circulație dintre urmele biologice cele mai frecvent intâlnite, sunt
urmele de sânge. Urmele de sânge se găsesc de cele mai multe ori pe șosea, pe autovehiculu l
participant la accident sau pe corpul victimei și pot fi sub forma de stropi, scurgeri, cruste,
picături, etc.
Fixarea urmelor de sânge prin descrierea lor in procesul -verbal se face cu mențiunea locului
unde au fost găsite aceste «pete asemănatoar e sangelui» sau « pete ce par a fi de sânge », formei
și culorii lor.
Suporturile pe care se crează urmele de sânge pot fi absorbante sau neasorbante, de aceea trebuie
o mare atenție la ridicarea acestor urme. Dacă obiectul purtător de urme este mic se poa te lua,
dacă are dimensiuni mai mari se disloca partea cu urme (dacă este posibil).Tifonul sau hârtia de
filtru se pot folosi in toate cazurile când suportul este neabsorbant sau atunci când urmele de
sânge se găsesc pe zăpadă, pe pământ, etc.
Daca sân gele este uscat se desprinde de pe suport prin răzuire pe o hârtie sau
direct in plic. Dupa forma pe care o au urmele de sânge se poate stabili care era pozitia victimei
in timpul lovirii, știindu -se că picaturile de sânge căzute de la distanță mică lasă p e șosea urme
circulare cu margini neregulate și cu diametru mai mic decât aceleași picături de sânge, in care
acestea cad de la o inălțime mai mare.
Urmele de sânge au forma semnului exclamării dacă suprafața pe care au căzut are o poziție
oblică sa u daca sunt create in timpul ce autovehiculul de pe care se scurg astfel de urme, era in
miscare.
Pe baza culorii se va determina timpul când a avut loc accidentul, știindu -se că modificările
ce au loc in urmele de sânge se reflectă in nuanțele sale de culoare.
Culoarea roșie a urmelor de sânge se transformă in culoare marou in decurs de 1 -2 zile in
cazul in care urmele sunt supuse influenței razelor de soare.
Aceeași transformare durează 5 -6 zile dacă temperatura este moderata și 12 -20 zile pe timp
răcoros sau daca urmlele se găsesc pe intuneric.
In descoperirea făcută mai sus referitoare la interpretarea urmelor s -a făcut fața locului
urmează procesul logic al interpretării lor.
In afară de urmele de sânge, in cazul accidentelor de circulație se mai pot găsi și urme
biologice cum ar fi : fire de păr, fragmente de diferite organe, etc. Astfel, poziția firelor de păr pe
autoturism ne pot da indicii asupra modului in care a fost lovită victima, poziția acesteia , direcția
și modul in care a fost lovită victima, direcția de deplasare si alte elemente ale mecan ismului
producerii accidentului.

3. Urmele mijloacelor de transport

24
Investigarea criminalistică a urmelor mijloacelor de transport este necesară în cauzele
penale privind accidentele de circulație, furturile de mașini, precum și atunci când infractorul a
folosit un astfel de mijloc pentru pătrunderea sau îndepărtarea de la fața locului, pentru
transportul bunurilor furate etc.

Urmele mijloacelor de transport, reprezint ă modificările produse de sistemele de rulare,
propulsie sau alte părți componente ale acestora, ca urmare a interacțiunii cu mediul sau cu alte
obiecte cu care s -a venit în contact.
Urmele create de mijloacele de transport pot fi formate prin reproducerea construcției
exterioare a obiectului creator în masa obiectului primitor, dar, în același timp, pot fi și urme
materiale. Aceste urme se pot găsi pe obiectele cu care autoturismul a venit în contact, pe corpul
și îmbrăcămintea victimei, pe partea carosabi lă a drumului sau în apropierea acestuia.

Clasificarea urmelor lăsate de mijloacele de transport

a) Urmele părților rulante (anvelopelor)

Urmele anvelopelor sunt urme create prin reproducerea construcției exterioare a
obiectului creator, pot fi urme de adâncime sau de suprafață (formate prin stratificare sau
destratificare) și conduc la identificarea acesteia certă sau ca gen.
La stabilirea tipului și modelului mijlocului de transport după urmele pneurilor, se
folosesc următoarele criterii:
– situarea și numărul urmelor;
– ecartamentul (distanța dintre roțile aflate pe aceeași osie) se detcrmină prin măsurarea
distanței dintre urmele paralele. Ecartamentul roților din față poate fi măsurat numai când
acestea sunt bracate și deci lasă urme diferite (de p ildă la un viraj), în incercarea de a se evita
un obstacol sau de a redresa autovehiculul intrat în derapaj, în această situație se poate stabili
și ampatamentul.
– ampatamentul – distanța dintre centrul osiei din fața și al celui din spate ;
– lățimea benz ii de rulare;
– lungimea circumferinței anvelopei( care se stabilește prin măsurarea urmei între două repere
(început și sfârșit) alegându -se o particularitate sau o neregularitate a desenului ce se repetă după
o rotire completă);

25
– desenele anvelopei.
Urmele desenului antiderapant și lățimea urmei pot furniza informații privind tipul și
marca anvelopelor și, pe cale de consecință, permit alcătuirea sau restrângerea cercului de
autovehicule echipate cu astfel de anvelope.
În identificarea propriu -zisă a a utovehiculului după urmele pneurilor, se au în vedere
unele elemente individuale, ca:
– urmele exploziilor, tăieturilor, înțepăturilor;
– urmele de vulcanizare;
– diferitele defecte ale anvelopei;
– elementele de uzură a benzii de rulare;
– diferite corpuri străine în desenul anvelopei.
Studierea atentă a elementelor generale cât și a celor individuale, coroborate cu o bună și
operativă muncă de investigare și urmărire, duce, în cele mai multe cazuri, la identificarea
autovehiculului.
După mecanismul de formare , urmele de adâncime sau de suprafață, pot fi statice sau
dinamice.
– Urmele de adâncime se creează pe solul moale, asfalt topit, zăpadă, atunci când pneul
întâlnește un obiect cu un grad anumit de plasticitate. În toate cazurile, urmele de adânc ime vor
apărea în urmă ca adâncituri, iar imaginea adânciturilor din desenul anvelopei va fi inversă. La
urmele de adâncime se oglindesc atât pista de deplasare, lățimea benzii de rulare a anvelopei, cât
și desenul acesteia;
– Urmele de suprafață se formea ză pe solul uscat, pe asfalt și pot fi pozitive atunci când
oglindesc proeminențele desenului anvelopei și negative când oglindesc adânciturile. Urmele de
suprafață constau în depunerea de substanță de pe anvelopă (praf, noroi, ulei) pe suprafața
obiectulu i primitor, precum și în ridicarea de substanță de pe suprafața acestui obiect, pe
suprafața anvelopei.
Urmele statice iau naștere în timpul rulajului normal al autovehiculului sau în timpul
staționării. Urmele dinamice se datorează frânării, derapării sau tamponării.
b) Urmele create de ansamblurile și subansamblurile vehiculelor (mască, radiator,
bară protecție, faruri, semnalizatoare, capotă etc.) pot furniza o serie de date ce permit
determinări de gen sau chiar identificarea autovehiculelor.
Din catego ria urmelor materie, în cazul accidentelor de circulație, întâlnim urme de
sânge, urme de vopsea, urme de ulei, vaselină, benzină, cioburi provenite din spargerea farurilor,
parbrizelor, geamurilor, urme de sol, părți desprinse din caroserie, garnituri sau racorduri de
cauciuc, piese etc.
Prin examinarea urmelor create de mijloacele de transport se pot stabili:
– care este tipul urmelor;
– care este tipul obiectului creator;
– identificarea obiectului creator;
– o serie de date și indicii cu privire la tipul, modelul, culoarea, marca, viteza și direcția de
circulație,
– unele elemente ale mecanismului de producere a accidentelor și altele.
– dacă două sau mai multe urme au fost create cu același obiect sau tip de obiect .

3. Alte genuri de urme descoperite în timpul examinării autovehiculelor

Autovehiculele angajate in accident precum și celelalte obiecte cu care se produce
tamponarea, frecarea sau atingerea, pastrează nenumarate urme pe baza cărora se va putea
stabili:
-starea tehnica a mijloacelor de tran sport

26
-natura urmelor create pe autovehicul;
-explicarea modului in care a survenit accidentul (mecanismul producerii accidentului).
In acest scop trebuie să se stabilească in ce loc, la ce inălțime și pe ce porțiune a autovehiculului
sau altor obiecte se găsesc urme.
Activitatile de fixare și ridicare a urmelor găsite pe autovehicul privește, atât natura
tehnică, cât si urmele ce s -au creat ca urmare a accidentului.
Examinarea autovehicu lului ce prezintă defectiuni tehnice, in vederea fixării urmelor
create, se face de cele mai multe ori cu ajutorul unui specialist auto.
Urme de tamponare ce se găsesc pe anumite obiecte, de cele mai multe ori pe autovehicul, pot
indica foarte bine mecanismul producerii accidentului.
Urmele de tamponare pot rămâne și pe stâ lpi, copaci, ziduri, pietre, etc., și ele se fixează și se
ridică prin procedee fotografice,prin fixarea și ridicarea lor cu ajutorul mulajelor, sau se ridică
chiar obiectul pe care există ase menea urme (dacă este posibil).

Capitolul IV
Expertizele criminalistice ce se pot efectua în cazul accidentelor rutiere -noi metode de
investigare a accidentelor de trafic rutier
1.Constatarea și expertiza tehnică auto

Atât constatarea tehnico -stiintifică, cât si constatarea medico -legală sunt actvităti dispuse
de organele de cercetare penală, ori alte organe judiciare, constând in apelarea la cunoștințele
unor persoane specializate pentru clarificarea, pe criterii științifice, semnificația urmelor sau
obiectelor materiale descoperite la locul săvârșirii infracțiunii.
Deși sunt enumerate printre mijloacele de probă, constatarea tehnico -științifică și
constatarea medico -legală nu sunt propriu -zis categorii de mijloace de probă ci procedee de
probațiune, respectiv m oduri de a opera asupra anumitor mijloace de probă, in vederea stabilirii
exacte a valorii lor probatorii.
Indiferent de obiectul lor, constatările au menirea să conducă, dupa caz, la identificarea,
relevarea, fixarea și examinarea din punct de vedere ști ințific a unor elemente susceptibile să
servească drept mijloc de probă, cu alte cuvinte, să evidețieze date, situații de dr ept, etc., ce
constituie probe.
Ambele categorii de constatări vizează lămurirea urgentă a unor fapte sau imprejurări de
fapt pe baz a unor mijloace de probe ori a unor situații de fapt in pericolul de a se modifica sau
dispare, precum și pentru stabilirea cauzei morții și constatarea urmelor infracțiunii pe corpul
invinui tului sau a persoanei vătămate.

27
Constatarea tehnico -științifică e ste un mijloc de probă specific legislației procedural –
penale românești nefiind cunoscută in alte legislații sub această denumire.
Efectuarea expertizei se dispune atunci când lămurirea unor fapte sau imprejurări ale
cauzei, in vederea aflării adevăr ului sunt necesare cunoștințele unui expert. Aceasta se dispune
de către organul de urmarire penală, ori instanța de judecată sau cererea din oficiu.
Expertiza criminalistică este activitate de cercetare științifică a urmelor și a altor
mijloace material e de probă in scopul identificării persoanelor, obiectelor, fenomenelor sau
substantelor, a determinării anumitor insusiri, ori schimbări intervenite in continutul,structura,
forma și aspectul lor.

2.Expertize fizico -chimice în cazul accidentelor rutie re

Accidentele Rutiere sunt probleme globale care afectează toate sectoarele societății, dar
până acum ele nu au beneficiat de suficientă atenție nici la nivel național și nici la nivel
internațional (datorită lipsei de informații referitoare la mărimea consecințelor directe și
indirecte, abordării fataliste a lor și lipsei unor responsabilități politice și a unor abordări
interdisciplinare
Părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției ori a procurorului care efectuează
cercetarea locului fa ptei, precum și modificarea sau ștergerea urmelor accidentului de către
conducătorul oricărui vehicul angajat într -un accident de circulație, deși sunt incriminate penal,
sunt întâlnite frecvent, astfel de fapte reprezentând cca. 30 % din totalul accidente lor rutiere
înregistrate.
În procesul de investigare criminalistică a unor astfel de cazuri, un rol important în
stabilirea cu certitudine a circumstanțelor în care a fost comisă fapta îl are expertul chimist care
prin examinarea și analiza probelor puse la dispoziție de organul de cercetare penală poate emite
concluzii pertinente de incriminare a mijlocului auto implicat într -un astfel de eveniment.

Probele ridicate de la fața locului sunt dintre cele mai diverse, cum ar fi :
– microurme dinamice de vopsea evidențiate pe caroseria autoturismelor implicate în
eveniment sau pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimei;
– microfibre textile găsite pe autovehiculul suspect, care au fost detașate din materialul
textil al obiectului de îmbrăcăminte al victimei, în timpul accidentului;
– diverse fragmente de metal, plastic sau sticlă găsite la fața locului care pot proveni din
părțile componente ale autoturismului (caroserie, geam, bară de protecție, piese de
ornament etc.);
– urme de ulei mineral, asfalt, sol etc. i dentificate pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimei
sau prelevate de la fața locului etc.
Natura extrem de diversă a probelor ridicate de la fața locului impune expertului chimist
utilizarea unei palete largi de metode analitice de identificare, astfel încât, rezultatele
examinărilor comparative efectuate să permită formularea unor concluzii certe sau de
probabilitate, în clarificarea aspectelor solicitate de investigator.
Dezvoltarea tehnologiei în ultimii ani a determinat apariția unui mijloc eficie nt de analiză
criminalistică a probelor și anume microscopul cuplat cu spectrometru în raze ultraviolete și vizibile
(UV-VIS).

28

Microsco p cuplat cu spectrometru UV -VIS

Principalele instrumente analitice utilizate în expertizarea fizico -chimică a probel or ridicate în
cazul accidentelor rutiere și caracteristicile fizico -chimice care pot fi determinate sunt redate în
tabelul de mai jos:

Nr.
crt. Denumirea
instrumentului analitic Caracteristicile fizico -chimice determinate:
1 Stereomicroscop optic – numărul straturilor de vopsea ale peliculelor
și succesiunea acestora;
– nuanța culorii peliculelor de vopsea;
– aspectul morfologic al solului și stabilirea
microstructurii acestuia;
– aspectul morfologic al microfibrelor textile
prelevate de pe autoturismul bă nuit că a fost
implicat în accident etc.
2 Spectrometru IR – natura liantului din care sunt fabricate
micropeliculele de vopsea;
– natura polimerului din care sunt fabricate
probele din plastic și fibrele textile ridicate de
la fața locului;
– natura urmelor de produse petroliere grele
(uleiuri minerale, vaselină etc.)
3 Spectrometru de
fluorescență de raze X – natura elementelor anorganice din compoziția
micropeliculelor de vopsea și a urmelor
dinamice evidențiate pe obiectele de
îmbrăcăminte ale victimei;
– natura elementelor anorganice din compoziția
solului și sticlei.
4 Cromatografia în fază
gazoasă cuplată cu – natura urmelor petroliere (bitum, uleiuri
minerale, benzine, motorine etc.)

29
spectrometria de masă
5 Spectrometria UV -VIS – nuanța culorii peliculelor de vopsea și a
microfibrelor textile cuantificată prin
spectrele radiațiilor aferente (spectre de
reflexie, transmisie și de fluorescență)

3 Evolutia metodelor de reconstituire a accidentelor de trafic rutier – Schiția
tridimensională efectuată cu ajotoru l programului CrimeZone

Aplicația „Crime Zone” constituie un software de proiectare și reconstrucție a locului
faptei, introdus în anul 2008 în sistemul forensic al Poliției Române. Programul se utilizează de
aproape 20 de ani de către investigatorii din Statele Unite ale Americi i, fiind un produs al
companiei CAD ZONE. Cu ajutorul acestui soft de tip „CAD” (Computer Aided Design –
Proiectare asistată de calculator) se pot stoca și executa măsurători, se pot efectua calcule
matematice, se pot importa fotografii efectuate la fața l ocului sau fotografii efectuate din satelit
prin Google Map.
„Crime Zone” este un program de desenare pe bază de vectori, ceea ce înseamnă că
graficul este construit prin crearea de obiecte trasând linii, cercuri, dreptunghiuri. Se pot face
desene folosin d măsurătorile reale efectuate la fața locului la o scară de 1:1, calculatorul neavând
restricții, asemenea unei schițe care trebuie să încapă pe o foaie de hârtie format A4. Programul
calculează orice scală de imprimare în funcție de mărimea hârtiei folos ite. Desenele pot fi
imprimate și cu un plotter cu format mare, sau se poate îmbina un desen tipărit pe mai multe foi
care se lipesc ulterior.
O componentă particulară a acestui software o constituie unealta de convertire a schiței
efectuate din varianta 2D în 3D, aceasta realizându -se cu respectarea cerințelor programului.
Totodată, această unealtă de lucru oferă o imagine globală despre locul c omiterii infracțiunii,
creând posibilitatea de a interveni cu explicații și de a redimensiona detalii descoperite la fața
locului, putând aduce astfel în prin plan principalele probe descoperite în investigare.
Utilitatea acestui program este dată și de f uncția de animație, care poate reda cu precizie
dinamica producerii unui accident rutier sau succesiunea evenimentelor în cazul unei infracțiuni.
Folosirea programului de către lucrătorii criminaliști din țara noastră oferă noi
perspective în investigarea tehnico -științifică a locului faptei, și nu numai.
Cu ajutorul programului Crime -Zone se pot importa schițe de pe majoritatea programelor
CAD, inclusiv AutoCAD, AutoSketch, GoogleSketchUp, GenericCAD și versiunile precedente
ale acestor programe de schiț e.
De asemenea, programul de schițe permite salvarea acestora în format .PDF, .BMP,
.WMF, și .JPG, acet lucru fâcând facilă introducerea lor în programele editor de text.
Exemplific printr -o fotografie fereastra principală de comenzi a programului CrimeZo ne,
împreună cu uneltele pe care acesta le conține.

30

Perceperea unitară a câmpului infracțional printr -o astfel de schiță tridimensională ajută
investigatorul, procurorii sau instanța de judecată să analizeze obiectiv evenimetele și
succesiunea lor.

4 Fotografia judiciară aeriană efectuată în cazul accidentelor rutiere.
Noi metode de investigare.

Echipamentele U.A.V., cunoscute și sub denumirea de drone , sunt aparate de zbor fără
pilot, ghidarea acestora făcându -se de la sol prin intermediul unor radio -telecomenzi sau chiar
prin coordonare G.P.S. ( Global Positioning System ).
Aceste drone pot fi împărție în mai multe categorii, în funcție de utilitatea pentru care au fost
construite. Există drone militare utilizate de forțele armate, în special pentru mi siuni de
supraveghere aeriană și culegere de informații, ele fiind dotate cu camere video de înal tă
rezoluție, imaginile captate de acestea putând fi vizualizate de la sol în timp real.
Dronele civile sunt de dimensiuni mai mici și sunt folosite în genera l pentru efectuarea de
filmări și fotografii aeriene .
Aceste drone civile își pot găsi utilitatea inclusiv în investigarea tehnico -științifică a
locului faptei prin efectuarea de fotografii aeriene ce surprind locul faptei pe o arie cât mai vastă
(de exemplu, în cazul accidentelor rutiere și feroviare grave, al exploziilor, al accidentelor
aviatice, al incendiilor de proporții etc.). În cazul deflagrațiilor produse de acțiunile teroriste sau
deturnarea de aparate de zbor, surprinderea unor imagini aer iene a câmpului infracțional este cu
atât mai importantă cu cât aceasta oferă o imagine de ansamblu și detaliată a urmelor existente la
fața locului și nu pun în pericol membrii echipei de cercetare.
Fotografia judiciară deține o poziție particulară bine conturată în ansamblul activităților
criminalistice. Adaptarea tehnicilor fotografice la specificul procesului judiciar , a reprezentat,
indiscutabil, o necesitate obiectivă, tot așa cum apariția Criminalisticii, în calitate de știință
judiciară, a fost im pusă de nevoia combaterii eficiente a infracțiunilor.
Ca și procedeu al fotografiei judiciare operative, putem încadra fotografia aeriană ca fiind
o fotografie de orientare, în care principalele obiecte și clădiri descoperite la fața locului sunt
vizualiz ate aerian. Fotografia de orientare servește la fixarea imaginii întregului loc al faptei,
pentru efectuarea acestor fotografii fiind nevoie de obiective superangulare cu unghi de

31
deschidere mare dar se pot folosi și obiective normale și teleobiective în f uncție de distanța de la
care se face fotografia.
Folosirea dronelor civile pentru captarea de imagini aeriene constituie un mijloc ieftin,
comparativ cu alte aparate de zbor. Fotografiile următoare prezintă două tipuri de drone
(quadrokopter) folosite de unitățile de poliție britanice.

Putem vizualiza în cele ce urmează cateava fotografii aeriene efectuate cu ajutorul unui
oktokopter de către site -ul www.skycam.ro

Imaginea unui autovehicul privit din aer poat e lămuri aspecte cu privirea la poziția
acestuia în dinamica producerii unui accident rutier, comparativ cu celelalte vehicule sau urmele
formă cu aspect de rulare -frânare. Atașez în cele ce urmează astfel de fotografii care să reliefeze
beneficiile vizual e create prin acest mijloc tehnic de fotografiere.

32

Fotografii aeriane ectuate cu ajutorul unei drone quadkopter, echipată cu o cameră foto -video GoPro Hero3

Cu ajutorul programelor Lucia Forensic sau Crime Zone se pot efectua măsurători
direct pe fotografia în cauză dacă sunt utilizate unități de măsură convenționale și vizibile. Pe
lângă banda metrică, unitate de măsură ce este folosită de către criminaliști în investigarea
locului faptei, se poate utiliza și o altă unitate de măsură, mult mai vizibilă de la înălțime și
anume un pătrat cu latura de 1 metru așezat pe sol.
Acest element de etalonare reprezintă o dimensiune – etalon în fotografia digitală,
dimensiune care este recunoscută de soft și față de care se calculează apoi toate dimensiun ile
care interesează pentru locul accidentului.
Echipamentul și tehnicile de fotografiere s -au schimbat dar nevoia de adevăr și acuratețe
în înregistrarea documentară a locului faptei a rămas și var rămâne aceeași. Când vine vorba
despre fotografia judici ară operativă de orientare a locului faptei, fotografiile aeriene sunt cele
mai potrivite pentru a fi realizate. Imagini ale zonelor înconjurătoare, ale drumurilor, potecilor și
cursurilor de apă și poziția lor la fața locului pot fi surprinse prin fotogra fia aeriană. Din păcate
nu orice echipă de cercetare la fața locului are la dispoziție un elicopter sau un avion necesar
pentru a putea efectua fotografii aeriene.

33
CONCLUZII

Viața, sănătatea și integritatea corporală sunt, alături de libertate, prerogative sacre și
inviolabile ale ființei umane,de aceea au devenit valori sociale supreme. Acțiunile și inacțiunile
care periclitează viața, sănătatea și integritatea corporală a i ndividului sunt nenumarate, din
multitudinea lor se detașează, prin frecvența și nocivitatea pe care le inveterează, grupa faptelor
de incălcare a regulilor de circulație pe căile rutiere.
Accidentele de circulație au devenit in zilele noastre unul din fen omenele negative de
largă răspândire si cu implicații daunătoare pentru deșfășurarea normală a relațiilor sociale. Este
in crestere mortalitatea datorita accidentelor produse in afara localitatilor.
In privinta mortalitatii prin accidente rutiere, cea mai mare pondere o au soferii si
pasagerii, lor ar trebui sa fie adresate strategiile de interventie.
De aceea se impune acordarea unei atentii deosebite acestei probleme a societatii
contempore si implicarea tuturor institutiilor care pot aduce o imbunatat ire a conditiilor de trafic
rutier si a sigurantei participantilor la trafic.

34
SPEȚĂ
Majoritatea accidentelor rutiere au ca principală cauză de producere viteza excesivă! Uneori,
victimele omenești rezultate în urma acestor accidente sunt mutilate, secționate, împrăștiate în
zeci de bucăți pe covorul asfaltic.
Voi încerca să vă explic pe s curt dinamica producerii acestui accident de circulație soldat cu
două victime, dintre care una decedată, folosind și aplicația 3D a software -ului CRIME ZONE.
Ceea ce vedeți alăturat constituie membrele inferioare ale victimei descoperite la o distanță de
aproximativ 200 de metri față de locul unde a fost descoperit autoturismul, respectiv partea
superioară a corpului cadavrului.
Ceea de -a doua victimă o constituie însuși pasagerul de pe scaunul din dreapta al autoturismului.
În momentul impactului, partea superioară a corpului cadavrului a fost secționată de plafonul
autoturismului, membrele inferioare fiind proiectate peste autoturism în timp ce partea
superioară a corpului a pătruns prin parbriz în interiorul autoturismului provocându -i pasagerului
numero ase leziuni la nivelul toracelui.

1

2
Foto.1 -2 Aspecte pe direc ții opuse (de la aproximativ 300 metri distanța între punctele de
focalizare din care au fost efectuate fotografiile) de pe DC 609D , KM6 (str. Hella).Săgeata A
indică direcția de deplasare către intersecția cu ND6 .Săgețile 0 și 1 indică: 0 – locul unde au fost
descoperite membrele inferioare ale cadavrului numitului P. F; 1 -autoturismul marca Peugeot
307 implicat în accident.

35
3 4

Foto. 3-4. Aspecte de pe direcții contrare privind poziția urmel or dinamice de culoare brun
roșcată în raport cu membrele inferioare ale cadavrului (vezi săgeata 0).

5 6
Foto.5 -6 Detaliul membrelor inferioare ale cadavrului .

7 8
Foto. 7-8 Poziția și detaliul a variilor autoturism ului implicat în accident.

36

9 10
Foto. 9-10 Poziția și detaliul urmelor materie de culoare brun roșcată descoperite în partea
superioară dreapta a parbrizului autoturismului, în zona plafonului acestuia (vezi marcajele).

11 12
Foto. 11-12 Poziția părții superioare a corpului cadavrului descoperit în fața scaunului
pasagerului din partea dreapta față.

13
Foto. 13 Detaliul părții superioare a corpului cadavrului descris anterior.

În cele ce urmează exemplificăm prin imagini 3d un posibil mod în care s -a petrecut accidentul:

37