COD ECLI:RO:TBARD:2017:013.000884 ROMÂNIA TRIBUNALUL ARAD Operator 3207/2504 SECȚIA I CIVILĂ DOSAR NR. 16456/55/2017 DECIZIA CIVILĂ NR. 884 Ședința… [607145]

COD ECLI:RO:TBARD:2017:013.000884
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARAD Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. 16456/55/2017
DECIZIA CIVILĂ NR. 884
Ședința publică din data de 03 octombrie 2017
Președinte Laura Lazăr
Judecător Flavius Virgiliu Bradin
Grefier Alexandra Lemeni
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul apelant Dușa Vasile în contradictoriu cu
reclamantul intimat Asztaloș Ioan împotriva sentinței civile nr. 3410 din 29.06.2017 pronunțată de
Judecătoria Arad în dosar nr. 16456/55/2016, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal se prezintă pârâtul apelant asistat de apărător avocat Oargă Gabriela din Baroul
Arad și reprezentantul intimatului Chiș Marius Ovidiu din Baroul Arad lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 2830,30 lei conform chitanței de la fila 16 dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că intimatul a formulat întâmpinare în procedura
prealabilă, prin serviciul registratură al instanței.
Reprezentanta pârâtului apelant depune la dosar note de ședință pe care le comunică și cu
reprezentantul părții adverse și chitanță reprezentând onorariu avocațial, iar reprezentantul reclamantului
intimat depune de asemenea chitanță reprezentând onorariu avocațial, ambii arătând că nu mai au alte
cereri de formulat.
Instanța văzând că nu mai sunt cereri de formulat ori probe de administrat declară cercetare
procesului încheiată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta pârâtului apelant solicită admiterea apelului schimbarea în tot a hotărârii apelate în
sensul respingerii acțiunii cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru în apel plus
onorariu avocațial în ambele faze procesuale.
Apreciază că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece reclamantul nu are
calitatea de succesor, neavând astfel calitate procesuală activă în prezenta cauză. Mai arată că acceptarea
tacită a moștenirii se realizează prin acte de conservare sau administrare a bunurilor, din care să se poată
desprinde concluzia că succesorul și-a intrat în drepturi, ceea ce nu este cazul de față deoarece nici până
la data introducerii acțiunii 24.10.2016, după mai bine de 5 ani de la deschiderea succesiunii, nu rezultă
că reclamantul ar fi acceptat succesiune.
Reprezentanta pârâtului apelant arată că simpla introducere a cererii în justiție nu poate echivala
cu acceptarea tacită a succesiunii, iar cu privire la acceptarea acesteia prin folosirea spațiului de către
fiul său, arată că această modalitate nu este recunoscută în practică, nu se poate accepta succesiunea
prin interpuși. Faptul că fiul reclamantului a locuit cu defuncta pe toată perioada studiilor, a fost pentru
simplu motiv ca aceasta să își depășească singurătatea nici vorbă nu poate să conducă la ideea de
acceptare tacită a moștenire.
Pentru toate aceste aspecte reprezentanta pârâtului apelant solicită admiterea apelului cu
cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea
sentinței atacate ca fiind temeinică și legală cu obligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor
ocazionate de prezentul proces.
Arată că motivele de apel sunt nefontate deoarece există identitate între titular și dreptul dedus
judecății, reclamantul acceptând tacit moștenirea iar fiul acestuia locuind cu defuncta cu titlu de viitor
moștenitor al apartamentul.
Mai arată că fiul reclamantului a fost nevoit să părăsească apartamentul datorită atitudinii
violente a pârâtului, acesta schimbând încuietorile, nu i-a mai permis să pătrundă în imobil.
1

Având în vedere cele arătate cât și cele expuse pe larg în întâmpinare reprezentantul
reclamantului intimat solicită respingerea apelului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei în
temeiul dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L
Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 22.08.2017 tribunalul
constată că prin sentința civilă nr. 3410 din 29.06.2017 pronunțată în dosar nr. 16456/55/2016,
Judecătoria Arad a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Asztaloș Ioan în
contradictoriu cu pârâtul Dușa Vasile având ca obiect constatare nulitate act juridic.
A constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.227/2012 emis în dosar
succesoral nr.267/2012 al BNP Bâtea, cu privire la calitatea reclamantului de moștenitor străin de
succesiune și cu privire la cota de 1/1 a pârâtului din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei
Dușa Elena compusă din 1000 de acțiuni cu numerele de ordine de la 36043381 la 36044380, subscrise
la SIF Banat Crișana SA, și cota de ½ din imobilul situat în Arad, str.Făt-Frumos, nr.39, bl.A 1-3, et.7,
ap.29, jud.Arad, înscris în CF nr.305860-C1-U11 Arad, și pe cale de consecință,
A constatat că moștenitorii legali ai defunctei Dușa Elena sunt reclamantul, în calitate de fiu, și
pârâtul, în calitate de soț supraviețuitor, aceștia moștenind în cote de ¾, respectiv de ¼ masa
succesorală rămasă după defunctă, și anume: reclamantul ¾ din bunurile mobile reprezentate de 1000
de acțiuni subscrise la SIF Banat Crișana SA, și cota de 3/8 din imobilul situat în Arad, str.Făt-Frumos,
nr.39, bl.A 1-3, et.7, ap.29, jud.Arad, înscris în CF nr.305860-C1-U11 Arad; pârâtul ¼ din bunurile
mobile reprezentate de 1000 de acțiuni subscrise la SIF Banat Crișana SA, și cota de 1/8 din imobilul
situat în Arad, str.Făt-Frumos, nr.39, bl.A 1-3, et.7, ap.29, jud.Arad, înscris în CF nr.305860-C1-U11
Arad.
A autorizat Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad să efectueze cuvenitele mențiuni
în cartea funciară.
A respins cererea formulată de pârât cu privire la incidența art.17 din OUG nr.51/2008.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2100 de lei cu titlu de cheltuieli de
judecată.
A obligat pârâtul să plătească statului suma de 5660,6 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
pentru care reclamantul a beneficiat de reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că: pârâtul este soțul supraviețuitor
al defunctei Dușa Elena, decedată în data de 20.09.2011, iar reclamantul fiul dintr-o căsătorie
anterioară.
S-a reținut că în cadrul dosarului succesoral nr.267/2012 al BNP Bâtea prin certificatul de
moștenitor nr.227/05.11.2012 pârâtul a fost declarat unic moștenitor al defunctei, iar reclamantul străin
de succesiune în condițiile art.700 Cod civil din 1864, pârâtului fiindu-i atribuită întreaga masă
succesorală rămasă de pe urma defunctei și formată din 1000 de acțiuni cu numerele de ordine de la
36043381 la 36044380, subscrise la SIF Banat Crișana SA, și cota de ½ din imobilul situat în Arad,
str.Făt-Frumos, nr.39, bl.A 1-3, et.7, ap.29, jud. Arad, înscris în CF nr.305860-C1-U11 Arad.
După cum reiese din copia cărții de identitate anexată cererii de chemare în judecată, pe
perioada dezbaterii succesiunii la notar (08.10.2012-05.11.2012), domiciliul reclamantului era în
Mun.Târnăveni, str.Frumoasă, nr.12, bl.E, ap.5, jud.Mureș, reclamantul figurând cu acest domiciliu cel
puțin de la data eliberării cărții de identitate, adică din data de 10.11.2011.
Reclamantul nu a fost citat în procedura succesorală la adresa de domiciliu, ci la alte două
adrese, din Tîrnăveni, str.Zorilor, nr.2, bl.H, ap.10, jud.Mureș și din Tîrnăveni, str.Avram Iancu, nr.32,
ap.1, jud.Mureș, adrese pentru care nici nu a existat o dovadă de primire a citațiilor expediate de
notarul public, astfel după cum reiese din adresa nr.277/22.03.2017.
Pe cale de consecință, s-a constat că reclamantul nu a fost citat la adresa sa de domiciliu și cum
citarea prin publicitate este o modalitate subsidiară de citare, pentru situația în care nu este posibilă
2

identificarea adresei unde domiciliază cel citat, în cauză adresa de domiciliu fiind facil de cunoscut
printr-o simplă informare adresată SEIP, raportat la prevederile art.72 alin.1 și 2, ale art.101 din Legea
nr.36/1995 (în forma de la data dezbaterii succesorale) și ale 90 alin.1 și art.95 alin.1 Cod de procedură
civilă din 1865 (în vigoare la data dezbaterii succesorale) astfel că procedura de citare a reclamantului
în cadrul procedurii dezbaterii succesorale a fost viciată, acesta nefiind legal citat în cadrul dosarului
succesoral.
În ceea ce privește acceptarea tacită a succesiunii de către reclamant, prima instanță a arătat că
este necontestat că fiul reclamantului a continuat a locui în imobilul din Arad, str.Făt-Frumos, nr.39,
bl.A 1-3, et.7, ap.29, jud.Arad și după decesul bunicii sale. Pârâtul a recunoscut faptul că nu s-a
perceput vreo chirie de la reclamant în acest sens, dar a justificat această împrejurare prin prisma
legăturilor de familie dintre aceștia.
Martorii reclamantului au perceput această stare fapt ca un lucru normal față de împrejurarea că
reclamantul avea și el drepturi asupra apartamentului mamei sale, în consecință, s-a constatat că
reclamantul nu a abandonat bunurile din succesiunea mamei sale, folosind imobilul aflat în
coproprietatea acesteia, fiul său rămânând a locui în apartament, și refuzând a-l părăsi la cererea
pârâtului.
Așa fiind, prima instanță a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile acceptării tacite a
succesiunii de către reclamant, acesta, în calitate de fiu având dreptul la ¾ din masa succesorală rămasă
după defuncta Dușa Elena, cota de ¼ revenind pârâtului în calitate de soț supraviețuitor (art.1 lit.a din
Legea nr.319/1944 și art.669 Cod civil din 1864).
În ceea ce privește apărările pârâtului cu privire la reducțiunea liberalităților excesive s-a
observat în primul rând că aceste apărări nu sunt invocate ca o simplă excepție, pârâtul având pretenții
proprii, solicitând desființarea donației autentificată sub nr.8627/28.05.1992 (contract de care pârâtul
avea cunoștință cu ocazia dezbaterii succesorale, depunând o copie la dosarul succesoral, reîntregirea
masei succesorale în limita cotității disponibile prin readucerea în patrimoniul defunctei a imobilului
donat, pretenții care puteau fi formulare pe calea unei acțiuni reconvenționale având ca obiect
reducțiunea liberalităților excesive, în termenul prevăzut de art.209 alin.4 Cod de procedură civilă și cu
achitarea taxei judiciare de timbru aferentă.
Instanța de fond a observat faptul că pârâtul face referire când la instituția reducțiunii, când la
instituția raportului donațiilor, deși cele două sunt distincte, prima fiind o sancțiune civilă care se aplică
liberalităților excesive pe care le lipsește de eficacitate în măsura necesară întregirii rezervei
succesorale, iar a doua este o obligație pe care o au între ei, unii față de ceilalți, anumite categorii de
succesori care vin împreună la moștenire, de a readuce la moștenire bunurile pe care le-au primit cu
titlu de donație de la defunct în timpul vieții, cu excepția cazului în care defunctul a dispus scutirea de
raport.
Pentru aceste motive apărările pârâtului au fost respinse.
Prima instanță a admis cererea de chemare în judecată, a constatat nulitatea absolută parțială a
certificatului de moștenitor nr.227/2012 emis în dosar succesoral nr.267/2012 al BNP Bâtea, cu privire
la calitatea reclamantului de moștenitor străin de succesiune și cu privire la cota de 1/1 a pârâtului din
masa succesorală rămasă de pe urma defunctei Dușa Elena compusă din 1000 de acțiuni cu numerele
de ordine de la 36043381 la 36044380, subscrise la SIF Banat Crișana SA, și cota de ½ din imobilul
situat în Arad, str.Făt-Frumos, nr.39, bl.A 1-3, et.7, ap.29, jud.Arad, înscris în CF nr.305860-C1-U11
Arad, și pe cale de consecință, constatând că moștenitorii legali ai defunctei Dușa Elena sunt
reclamantul, în calitate de fiu, și pârâtul, în calitate de soț supraviețuitor, aceștia moștenind în cote de
¾, respectiv de ¼ masa succesorală rămasă după defunctă, și anume: reclamantul ¾ din bunurile
mobile reprezentate de 1000 de acțiuni subscrise la SIF Banat Crișana SA, și cota de 3/8 din imobilul
situat în Arad, str.Făt-Frumos, nr.39, bl.A 1-3, et.7, ap.29, jud.Arad, înscris în CF nr.305860-C1-U11
Arad; pârâtul ¼ din bunurile mobile reprezentate de 1000 de acțiuni subscrise la SIF Banat Crișana SA,
și cota de 1/8 din imobilul situat în Arad, str.Făt-Frumos, nr.39, bl.A 1-3, et.7, ap.29, jud.Arad, înscris
în CF nr.305860-C1-U11 Arad. Se va autoriza Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad să
efectueze cuvenitele mențiuni în cartea funciară.
3

Totodată, cum în perioada 31.07.2016-01.03.2017 reclamantul nu a realizat venituri conform
înscrisurilor depuse la dosar, cererea de ajutor public judiciar fiind formulată în data de 04.11.2016, s-a
respins cererea pârâtului cu privire la incidența art.17 din OUG nr.51/2008.
În baza art.453 alin.1 Cod de procedură civilă pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a
sumei de 2100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în baza art.18 din OUG nr.51/2008 să plătească
statului suma de 5660,6 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de
reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâtul apelant Dușa Vasile, solicitând admiterea
apelului și schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu
obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivare a arătat că invocă, din nou, lipsa calității procesuale active a reclamantului, având în
vedere că această excepție este de ordine publică, putând fi invocată de părți sau de instanță, din oficiu,
în orice stare a pricinii pârâtul apelant apreciind că acțiunea este introdusă de o persoană străină de
succesiunea defunctei Dusa Elena prin neacceptare, și nu are calitate de moștenitor, iar în lipsa acestei
calități de moștenitor, reclamantul nu justifică calitatea procesuală activă în prezenta cauză.
Reclamantul susține că a avut cunoștință de moartea mamei sale, dar reclamă faptul că nu a
avut cunoștință de dezbaterea succesorală deoarece nu a fost anunțat de către pârât. Reclamantul, fiul
defunctei, nu neagă că a cunoscut data morții mamei sale, 20 septembrie 2011, că a participat la
înmormântare și că a venit la Arad și ulterior, în mai multe rânduri. Mai mult, reclamantul arată că fiul
său locuia începând cu anul 2007 în Arad, la bunica, luând la cunoștință data decesului acesteia și de la
fiul său. Așadar, reclamantul nu invocă că nu ar fi avut cunoștință de data decesului mamei sale și nu
arată că ar exista cauze de forță majoră care să justifice suspendarea sau întreruperea termenului de 6
luni prevăzut de art. 700 Cod civil de la 1864.
Astfel pârâtul apelant apreciază că în mod eronat, și încălcând prevederile art. 22 Cod proc.civ.
instanța de fond nu a avut în vedere inadmisibilitatea petitului 2,3 și 4 din cuprinsul cererii de chemare
în judecată. Instanța trebuia să observe raportat la calificarea acesteia, că prin aceasta reclamantul
urmărește în fața instanței eludarea dispozițiilor ale art. 193 Cod proc.civ. care condiționează sesizarea
instanței după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute în mod expres de lege. Legea procesuală
impune reclamantului ca, la sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale, să depună o
încheiere emisă de notarul public, neîndeplinirea acestei proceduri fiind sancționată cu inadmisibilitatea
cererii. Faptul că s-a solicitat instanței constatarea nulității certificatului de moștenitor nu îndrituia
instanța să procedeze și la stabilirea cotelor și la dispunerea predării succesiunii către reclamant, cu
efectuarea mențiunilor de către OCPI.
Pârâtul apelant arată că din actele dosarului nu rezultă că reclamantul ar fi acceptat succesiunea
nici până la introducerea acțiunii, la 24.10.2016, după mai bine de 5 ani de la deschiderea succesiunii,
fără a menționa cauze mai presus de voința sa care l-au împiedicat, simpla introducere a cererii în
justiție neputând echivala, în sine, cu acceptarea succesiunii. Neîntrunirea acestei condiții esențiale de
admisibilitate a sesizării instanței nu poate atrage decât respingerea ca atare a acestor capete ale cererii.
Pârâtul apelant arată că nu înțelege de ce a ajuns instanța de fond la concluzia că în cauză sunt
îndeplinite condițiile acceptării tacite a succesiune întrucât "fiul reclamantului a continuat a locui în
imobil…și după decesul bunicii sale'', acesta locuind în imobil cu titlu precar. Prin intervertirea
precarității se înțelege transformarea precarității în posesie utilă. Ea se realizează prin transformarea lui
animus detinendi în animus possidendi și extinderea elementului corpus în limitele dreptului real căruia
îi corespunde posesia nou dobândită. Art. 920 alin. 1 Cod civil prevede trei cazuri în care este posibilă
transformarea (intervertirea) precarității în posesie utilă, prevederile sale completându-se cu cele ale
art. 919 alin.2 Cod civil, potrivit cărora „Detenția precară, odată dovedită, este prezumată că se menține
până la proba intervertirii sale". Din actele dosarului nu rezultă a se fi întâmplat vreuna dintre cazurile
de intervertire a precarității, reglementate de art. 920 alin. 1 Cod civil de la 1864.
Pârâtul mai arătă că fiul reclamantului a părăsit imobilul benevol, odată cu introducerea acestei
acțiuni, neopunând acte de rezistență care să aibă semnificația intenției deținătorului de a se comporta
în continuare față de bun ca un adevărat proprietar, negând astfel dreptul celui care i a predat aceasta
4

detenție. Semnificația acestei acțiuni este aceea că atât fiul, cât și tatăl acestuia, reclamantul au avut
reprezentarea calității de detentor precar și locuirea imobilului de către fiul major al reclamantului este
lipsită de elementul intențional, psihologic al posesiei. Stăpânirea materiala a lucrului a fost exercitată
pentru altul și nu pentru sine. Precaritatea echilavează cu lipsa posesiei și apare ca un viciu absolut și
perpetuu al posesiei.
Astfel contrar prevederilor legale, doctrinei și jurisprundenței care sunt unanime în a aprecia
asupra acceptării tacite a succesiunii, instanța de fond, prin interpretarea eronată a regulilor aplicabile
cauzei, a reținut fără a arăta în considerente care sunt probele luate în considerare și care sunt
îndepărtate, că în cauză a fost dovedită acceptarea tacită a reclamantului. Conform art.689 Cod civil
1864 acceptarea unei succesiuni poate fi expresă ori tacită. Este expresă când se însușește titlul sau
calitatea de erede printr-un act autentic sau privat și este tacită când eredele face un act pe care nu ar
putea să-1 facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de
acceptare.
Nu poate fi considerată acceptare tacită a moștenirii invocarea de către reclamant a faptului că
în imobilul în cauză a locuit, până la data introducerii acțiunii, fiul său.
Pârâtul arată că a dat dovadă de înțelegere și bunăvoință acceptând ca acest tânăr să locuiască la
el începând cu anul 2007 și în continuare, după moartea bunicii sale. Pe toată durata în care copilul
reclamantului a locuit împreună cu pârâtul, reclamantul nu și-a mandatat fiul ca acesta să accepte
moștenirea în numele lui și nu a efectuat niciun act de administrare, de conservare sau de dispoziție,
care să poată fi considerate fapte care să demonstreze intenția de a accepta tacit moștenirea de către
acesta.
In ceea ce privește excepția reducțiunii liberalităților excesive pârâtul apelant apreciază că în
mod greșit a considerat prima instanță că invocarea excepției reducțiunii liberalităților excesive trebuia
formulată pe calea acțiunii reconvenționale întrucât doctrina restricționează invocarea acestei excepții
ca simplă apărare.
Prin invocarea acestei excepții, pârâtul a solicitat reîntregirea masei succesorale în limita
cotității disponibile, prin readucerea în patrimoniul defunctei a imobilul donat către fiul său care
încalcă rezerva succesorală, ipoteză prevăzută de art. 751 C. civ și art. 3 din Legea nr. 319/1944, în care
la moștenire vine atât descendentul defunctei cât și soțul supraviețuitor în concurs.
Având în vedere toate argumentele prezentate, pârâtul apelant a solicitat admiterea apelului și,
în rejudecare, respingerea acțiunii ca netemeinică cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor
ocazionate cu acest proces.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Reclamantul intimat Asztalos Ioan a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului,
păstrarea sentinței atacate, și obligarea apelantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că „Instanța de fond față de prevederile art. 36 CPC conform cărora
„calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel
cum acesta este dedus judecății", ținând seama de faptul că reclamantul este fiul defunctei, obiectul
cauzei fiind dezbatere succesiune, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului,
existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond urmând a se
vedea dacă este vorba sau nu de o acceptare tacită a moștenirii pe fondul cauzei".
Având în vedere faptul că apelantul invocă această excepție și în calea de atac a apelului,
reclamantul intimat solicită respingerea acesteia pentru motivele reținute de prima instanță,
Mai arată că susținerile din apel sunt absolut nefondate. Nu pot fi invocate dispozițiile art. 193
Cod procedură civilă, într-un dosar având ca obiect anularea certificatului de moștenitor emis deja în
urma dezbaterii succesorale. Temeiul cererii de chemare în judecată este unul clar, respectiv art. 118 al.
1 din Legea 36/1995, potrivit căruia cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea
certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor,
conform legii. Instanța, odată investită cu cererea de anulare a certificatului de moștenitor poate să se
pronunțe, dacă i se cere, precum în cazul de față, și asupra dezbaterii succesorale, mai ales că trebuia să
îndrepte ceea ce a fost dezbătut în mod nelegal. Capetele de cerere care se referă la dezbaterea
5

succesorală sunt consecința firească a soluției de anulare a certificatului de moștenitor, mai ales că
ulterior notarul va trebui să elibereze un nou certificat în sensul celor dispuse de instanță, conform art.
11.8 al. 4 din Legea 36/1995.
De asemenea reclamantul intimat apreciază că sunt nefondate și criticile aduse de apelant
sentinței în privința titlului precar cu care a locuit fiul său în imobil precum și a acceptării tacite a
succesiunii.
Pârâtul susține că fiul reclamantului a folosit imobilul în cauză cu titlu precar, fără să arate care
ar fi acel titlu. După decesul defunctei, rămânerea fiului reclamantului în imobil reprezintă fără îndoială
materializarea intenției acestuia de a accepta succesiunea.
Potrivit practicii judiciare și doctrinei de specialitate, actele de acceptare tacită sunt cele din
care rezultă neîndoielnic intenția de a poseda bunul în discuție. Reclamantul a făcut acest lucru, lăsând
în imobil propriul copil, considerând că mutarea acestuia în alt loc pe chirie ar fi fost dezavantajos și
nedrept de vreme ce a moștenit o cotă parte de proprietate de la mama sa și avea dreptul să fructifice o
asemenea oportunitate.
Pârâtul nu a făcut un act de filantropie atunci când copilul reclamantului a rămas în apartament,
deoarece pârâtul era conștient că trebuie să respecte același drept conferit de lege atât reclamantului cât
și fiului acestuia, respectiv acela de succesor al mamei mele.
In schimb reaua-credință a pârâtului, încercarea acestuia de a-l elimina de la succesiune, derivă
foarte clar și din faptul că după ce a procedat clandestin la dezbaterea succesorală, nu i-a spus nimic ani
de zile, fiul său locuind acolo, fără să i se spună adevărul și fără ca el sau reclamantul să bănuiască cât
de imoral a procedat pârâtul.
Faptul că fiul relamantului a fost nevoit să plece din apartament, după cum a afirmat în
motivarea acțiunii introductive, nu vine deloc în contradicție cu rezistența sa la presiunile pârâtului de a
părăsi imobilul, ci chiar confirmă faptul că după ce pârâtul a schimbat încuietorile, băiatul nu a mai
avut altă posibilitate să intre în imobil.
In ceea ce privește neachitarea cheltuielilor aferente imobilului, reclamantul arată că, chiar dacă
apelantul depune înscrisuri, acestea nu pot să combată depozițiile martorilor care confirmă implicarea
reclamantului și a copilului în ceea ce privește plata taxelor.
De altfel, așa cum s-a arătat în fața primei instanțe, pârâtul-apelant are el însuși o problemă cu
acceptarea succesiunii și nu poate să invoce cu succes în favoarea sa acceptarea tacită, deoarece simpla
locuire a acestuia în imobilul asupra căruia este coproprietar nu este suficientă să confere acestuia
calitatea de moștenitor acceptant în mod tacit, având în vedere faptul că nu a acceptat expres
succesiunea în termen legal. Simplul fapt al locuirii în apartament, în calitate de coproprietar, nu poate
conduce la concluzia că acesta a acceptat tacit succesiunea de pe urma soțului, coproprietar și el al
imobilului. In acest sens este și jurisprudența la nivelul Tribunalului Arad.
In privința excepției reducțiunii liberalităților excesive, reclamantul intimat apreciază că, critica
apelantului este nefondată, în mod legal prima instanță a respins solicitarea
Mai mult, după cum susține că a arătat și în fața primei instanțe, chiar dacă excepția reducțiunii
este imprescriptibilă extinctiv, reclamantul apreciază că ceastă excepție nu poate fi opusă oricui, ci
poate fi opusă de rezervatar doar legatarului sau donatarului de bunuri viitoare care solicită predarea
bunului ce i-a fost testat.
În cazul de față însă, reclamantul arată că nu este nici legatar și nici donatar de bun viitor, fiind
în posesia bunului de la data donației, iar pârâtul avea la dispoziție 3 ani de zile de la data deschiderii
succesiunii pentru a solicita reducțiunea donației. Astfel învederează că nu ar fi echitabil ca reducțiunea
să opereze în mod imprescriptibil contra celui care are deja în posesie și proprietate un bun dobândit cu
titlu gratuit.
Având în vedere cele de mai sus, reclamantul solicită respingerea apelului, păstrarea sentinței
atacate și obligarea apelantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate prevederile art. 471 al. 5 Cod Procedură Civilă
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-479 Cod de
procedură civilă, instanța constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
6

Verificând sentința atacată tribunalul constată că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel
cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale
incidente în cauză.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamatului, tribunalul reține că în mod
întemeiat, prima instanță prin încheierea din 15.02.2017 a respins această excepție raportând datele
speței la dispozițiile art. 36 Cod procedură civilă. Astfel, calitatea procesuală a reclamantului rezidă în
faptul că este fiul defunctei iar obiectul cauzei este dezbaterea succesorală. Într-adevăr, chestiunea
privitoare la faptul acceptării succesiunii constituie o chestiune de fond a cauzei și nu o excepție prin
care să se pună în discuție calitatea reclamantului de a sta în proces.
În mod eronat se susține în apel că prima instanță ar fi încălcat dispozițiile art. 193 Cod
procedură civilă în condițiile în care în dosarul succesoral nr. 267/2012 al BNP Bâtea a fost emis
certificatul de moștenitor nr. 227/05.11.2012 pârâtul a fost declarat unic moștenitor al defunctei, iar
reclamantul străin de succesiune în condițiile art.700 Cod civil din 1864, pârâtului fiindu-i atribuită
întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctei și formată din 1000 de acțiuni cu numerele de
ordine de la 36043381 la 36044380, subscrise la SIF Banat Crișana SA, și cota de ½ din imobilul situat
în Arad, str.Făt-Frumos, nr.39, bl.A 1-3, et.7, ap.29, jud.Arad, înscris în CF nr.305860-C1-U11 Arad.
Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că reclamantul nu a fost citat în procedura
succesorală la adresa de domiciliu, ci la alte două adrese, din Tîrnăveni, str.Zorilor, nr.2, bl.H, ap.10,
jud.Mureș și din Tîrnăveni, str.Avram Iancu, nr.32, ap.1, jud.Mureș, adrese pentru care nici nu a existat
o dovadă de primire a citațiilor expediate de notarul public, astfel după cum reiese din adresa
nr.277/22.03.2017.
Prima instanță a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, sens în care a
concluzionat faptul că sunt îndeplinite condițiile acceptării tacite a succesiunii de către reclamant,
acesta, în calitate de fiu având dreptul la ¾ din masa succesorală rămasă după defuncta Dușa Elena,
cota de ¼ revenind pârâtului în calitate de soț supraviețuitor (art.1 lit.a din Legea nr.319/1944 și art.669
Cod civil din 1864).
Faptul confirmat de martorii audiați în cauză, în sensul că fiul reclamantei a locuit în
apartament și după decesul bunicii sale, nu poate fi interpretat decât în sensul că reclamantul a apreciat
că deține acel apartament în coproprietate.
Privitor la reducțiunea liberalităților excesive prima instanță în mod corect a reținut că pârâtul
are pretenții proprii și că nu mai solicită desființarea donației autentificată sub nr. 8627/28.05.1992
(contract de care pârâtul avea cunoștință cu ocazia dezbaterii succesorale, depunând o copie la dosarul
succesoral), reîntregirea masei succesorale în limita cotității disponibile prin readucerea în patrimoniul
defunctei a imobilului donat, ceea ce presupune formularea unei acțiuni reconvenționale.
De asemenea tribunalul apreciază că prima instanță în mod întemeiat a reținut că instituția
reducțiunii este diferită de cea a raportului donațiilor, ambele fiind acțiuni prescriptibile extinctiv în
termen de 3 ani, termen ce s-a împlinit în cauză la data de 20.09.2014.
Pentru aceste considerente tribunalul în baza art. 480 alin 1 Cod procedură civilă va respinge
apelul declarat de pârâtul apelant Dușa Vasile în contradictoriu cu reclamantul intimat Asztaloș Ioan
împotriva sentinței civile nr. 3410 din 29.06.2017 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr.
16456/55/2016, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Va obliga pârâtul apelant Dușa Vasile la plata către reclamantul intimat Asztaloș Ioan a sumei de
1400 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul apelant Dușa Vasile CNP 1370506020032, domiciliat în
Arad, str. Făt Frumos, nr. 39, bl. A 1-3, et. 7, ap. 29, jud. Arad, domiciliul procesual ales pentru
comunicarea actelor de procedură în Arad, str. Luceafărului, bl . 14, ap.19, jud. Arad în contradictoriu cu
reclamantul intimat Asztaloș Ioan domiciliat în Târnăveni, str. Frumoasă, nr. 12, bl. E, ap. 5, jud. Mureș,
7

CNP 1621209020012, cu domiciliu procesual ales în Arad, str. Cozia, nr. 10, ap. 1, jud. Arad împotriva
sentinței civile nr. 3410 din 29.06.2017 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 16456/55/2016,
având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Obligă pârâtul apelant Dușa Vasile la plata către reclamantul intimat Asztaloș Ioan a sumei de
1400 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare, recurs ce se poate depune la Tribunalul Arad.
Pronunțată în ședință publică din 03 octombrie 2017.
Președinte, Judecător, Grefier,
Laura Lazăr Flavius Virgiliu Bradin Alexandra Lemeni

Red.L.L/Thred.AL. 30.10.2017
4 ex./ 2com./ 30.10.2017
Prima instanță – Judecătoria Arad – Judecător Vințieler Adina Bogdana
Se comunică cu:
Apelantul – Dușa Vasile, cu domiciliul procesual ales în Arad, str. Luceafărului, bl . l4, ap.19, jud.
Arad
Intimatul – Asztaloș Ioan , cu domiciliu procesual ales în Arad, str. Cozia, nr. 10, ap. 1, jud. Arad
1 ex. se comunică cu Primăria Municipiului Arad+OCPI Arad+Camera Notarilor Publici Timișoara
8