Pagina 1 din 44 CUPRІΝЅ [607127]

Pagina 1 din 44 CUPRІΝЅ

Argument
CAPITOLUL I. Conceptul de empatie
I.1. Foarte scurt istoric al conceptului de empatie
I.2. Definiții ale empatiei
I.3. Tipuri de empatie
I.4. Măsurarea empatiei
I.5. Nivelurile și formele empatiei
I.6. Funcțiile empatiei
I.7. Utilizări ale conceptului de empatie
CAPITOLUL II. Empatia în relaț ia intrapersonal ă și interpersonal ă
II.1. Locul empatiei în relațiile intrapersonale
II.2. Locul empatiei în relațiile interpersonale
CAPITOLUL III. Microcercetare
Concluzii și recomandări
Bibliografie
Anexe

Pagina 2 din 44 ARGUMENT

Comunicăm ca să ne cunoaștem, să ne împărtăș im emoțiile, trăirile unii altora, să
construim relații, să convingem pe alții să înțeleagă punctul nostru de vedere. Relațiile pe care le
construim cu ajutorul empatiei au la bază autenticitatea, o comunicare deschisă , clară și sensibilă.
Ființ a umană este ca o carte care așteaptă să fie deschisă și citită de o pereche de ochi cu
experiență. Omul simte nevoia să fie acceptat de/în societate. Relațiile ne dau puterea, forța de a
supravieț ui într-o lume mereu schimbătoare.
Empatia este un subiect complex, important de cercetare pentru dezvoltarea, creșterea,
menținerea, înfrumusețarea relațiilor. Pentru unii, empatia este o aptitudine înnăscută și de care
oamenii se folosesc frecvent pentru a relaționa. De cele mai multe ori, individul neștiind că acest
lucru duce la reușita, dezvoltarea relației. Empatia dezvoltă atât cunoașterea de sine, cât și a
semenului; empatia este privită ca un proces, factor important în construirea relației terapeutice.
Această caracteristică poate fi folosită atât în cadrul consilierii/terapiei, cât și în viața de zi cu zi,
în relațiile de prietenie, de familie, la locul de muncă etc.
În lucrarea de față mi-am propus să constat cât de priceput este consi lierul/terapeutul în
citirea emoțiilor din privirile clienților; cât de bine poate să înțeleagă starea psihică a oamenilor
din jurul lui, observându -le privirea; care este capacitatea de a empatiza a
consilierului/terapeutului cu cel care solicită ajutorul și cum interpretează empatia fiecare
consilier/terapeut.

Pagina 3 din 44 CAPITOLUL I
CONCEPTUL DE EMPATIE

I.1. Foarte scurt istoric al conceptului de empatie
Conceptul de empatie a fost lansat de filozoful german Robert Vischer (1847 -1933) care
a denumit fenomenul în limba sa maternă Einfühlung , însă Carl Rogers este cel care a introdus
termenul în practica medicală.
Theodor Lipps (1851 -1914) a fost cel care a inițiat primele studii privind empatia. Ea era
privită ca o formă de cunoaștere rezultată din relațiile interpersonale, manifestându -se ca o
imitație interiorizată a stărilor și comportamentelor unei alte persoane mergând până la
identificarea cu acea persoană.
Cu trecerea anilor, s-a încercat traducerea termenului Einfühlung . În cartea Empatia în
psihoterapie , Odette Gârlașu-Dimitriu aminteș te că psihologul Vasile Pavelcu a constatat că
există o diversitate terminologic ă, că există o mare bogăție de termeni în limba noastră care să
desemneze traducerea termenului german de Einfuhlung (Pavelcu, 1965, p. 8), ca de exemplu:
intuiție proiectivă, fuziune afectivă, fuziune afectivă simbolică, intuiție afectivă , intuiție
simpatetic ă, întrepătrundere afectivă, simpatie simbolică, comprehensiune prin întrepătrundere
afectivă, transpunere, simpatie, transfer, identificare, proiecț ie simpatetic ă a eului, proiecție
afectivă , intropatie, empatie etc. În final, a fost acceptat conceptul de empatie cu precizări de
rigoare pentru a nu exista confuzii cu alte fenomene psihice aflate în proximitate (proiecție,
simpatie, identificar e) (Gârlașu -Dimitriu, 2004, p. 8).
În 1909, Edward B. Titchener este cel care traduce noțiunea de Einfühlung de la grecescul
empatheia prin empathy unde en înseamnă în, iar pathos semnifică pasiune sau suferință.

Pagina 4 din 44 I.2. Definiții ale empatiei
Despre termenul de empatie s-a vorbit mult și are multe definiții ce dau o importanță , o
atenție aspectelor emoț ionale și viziunilor sociale în înțelegerea faptelor, acțiunilor și stărilor
sufletești ale celor din jur, fie familie, rude, prieteni, clienți, elevi sau colegi etc.
În Mic dicționar de sociologie, cuvântul empatie reprezintă traducerea expresiei
Einfühlung , care desemna, inițial, procesul prin care un indivind observând gesturile celuilalt le
leagă de senzațiile trăite și proiectează asupra celuilalt aceste senzații (Coandă și Curta, 1993,
p. 45).
Termenul de empatie a fost utilizat în sens mai general ca aptitudinea de a ne plasa în
locul celuilalt. Este un mod de cunoaștere intuitivă asemănătoare simpatiei, dar cu o preocupare
de neutralita te afectivă care asigură obiectivitatea judecății. Activitatea empatică are legături
mai mult cu imaginaț ia decât cu afectivitatea (Coandă și Curta, 1993, p. 46).
În psihologie, empatia indică sau desemnează un proces complex (afectiv, perceptiv,
intelectu al), constând în identificarea subiectului cu obiectul cunoașterii (mai ales o persoană) și
în proiectarea stărilor proprii asupra acesteia din urmă, subiectul (individul) trăind în sine viața
celuilalt (altuia).
Există o mare varietate de metafore și definiții care au fost oferite de literatura de
specialitate cu privire la cuvântul empatie, inclusiv preluarea rolului celuilalt (Mead, 1934);
ascultarea cu cea de-a treia ureche (Reik, 1948); introspecție indirectă (Kohut, 1959),
cunoaș tere emoțională (Greenson, 1960); intrare imaginativă în viața interioară a celuilalt
(Kadushin, 1972); efort de a vedea și de a experimenta lucrurile din perspectiva celuilalt (Beck,
Rush, Shaw și Emery, 1979); intrarea în interiorul sentimentelor și experiențelor celuilal t

Pagina 5 din 44 (Compton și Gallaway, 1999); preluarea perspectivei celuilalt (Sheafor, Horejsi și Horejsi,
1994) (Gârlașu -Dimitriu, 2004, p. 9).
La rândul său, Gordon Allport definește empatia drept o transpunere imaginară a sinelui
în gândirea, acțiunile și afectele altuia, notând că imitarea atitudinilor și a expresiilor faciale ale
individului joacă în viața de zi cu zi un rol foarte important, dar noi nu ne dăm seama de acest
lucru.
Wilhelm Wundt, psiholog, fiziolog și filozof german, spune despre empatie că este un
proces de percepție și că este caracterizat de transferul afectiv al unui conținut psihic esențial în
obiect; acesta este astfel asimilat subiectului și este atât de legat de el încât subiectul se simte în
obiect .
În domeniul psihoterapiei, Carl Rogers este considerat cel mai influent teoretician al
empatiei. El afirmă că a fi empatic înseamnă a percepe cu acuratețe cadrul intern de referință al
altuia, cu toate componentele sale emoț ionale și semnificațiile care-i aparțin ca și cum ai fi
cealaltă persoană, dar fără a pierde condiția de ca și cum (Gârlașu -Dimitriu, 2004, p. 10).
Perceperea acestui cadru intern de referință al semenului, al altuia, presupune un amplu proces
emoț ional, motivațional, cognitiv. Gândirea psihanalitică pune accent pe înțelegerea empatică a
structurii inconștiente a experienței, care stă la baza modului clientului de a funcționa, pentru
terapeuții din orientarea centrată pe client empatia presupune o concentrare pe experiența și
semnificațiile curente, accesibile clipă de clipă (Bohart, Greenberg și Leslie, 2011, p. 22). Mai
târziu, Carl Rogers va defini empatia ca un proces de intrare în lumea perceptivă a celuilalt,
care ne permite să devenim sensibili la toate mișcările afective ce se produc în el.
Pentru Alvin Mahrer, empatia reprezintă acordajul, alinierea terapeut -client.
Consilierul/terapeutul este aliniat cu clientul atunci când, atât terapeutul cât și persoana din fața

Pagina 6 din 44 lui se concentrează în principal asupra a ceva ce reprezintă centrul atenției, ce este mai important
și cuvintele persoanei par să vină din interiorul terapeutului, dintr -o oarecare parte a
terapeutului, dinspre și prin medierea terapeutului (Mahrer, 2011, p. 254). Terapeutul trăiește în
lumea clientului, preia sentimentele, trăirile care apar în universul lor. El are capacitatea să simtă
emoțiile, atât la nivel de suprafață, dar și la nivel profund. Această abordare se referă la sprijinul
acordat clienților pentru ca ei să-și acceseze propriul potenț ial de trăire profundă a experienței.
Terapeuții au descris această aliniere ca o contopire, ca o fuzionare cu clientul.
Mark H. Davis (1983) consideră empatia o combinație între asumarea cognitivă a rolului
celuilalt și activarea preluării experienț ei de substituire emoțională în stările altuia (Davis,
1983, p. 11), cu alte cuvinte combinarea direcției emoț ionale și a celei cognitive.
Empatia reprezintă o component ă esențială a practicii terapeutice și un concept
fundamental în încercările de a înțelege modul în care funcționează terapia (Bohart, Greenberg
și Leslie, 2011, p. 20). Ea nu este același lucru cu atitudinea pozitivă necondiționată, nu
înseamnă nici a fi compătimitor, nici a fi suportiv, ci reprezintă una dintre cele trei condiții
terapeutice ale lui Carl Rogers.
Chiar dacă nu a considerat -o drept o variabilă majoră în psihanaliză , Sigmund Freud a
menționat în scrierile sale despre empatie. El o considera modalitatea prin care terapeutul putea
cunoaște mintea clientului. Terapeutul își acorda inconștientul la cel al pacientului, pentru ca
apoi să observe rezonanțele interne care se stabileau. De asemenea, analistul asculta cu atenție
egal flotantă , adică prin suspendarea funcției judicative, cu scopul de a auzi cât mai deplin
clientul (Bohart, Greenberg și Leslie, 2011, p. 25). Sigmund Freud afirma că empatia este un
mecanism care face posibil ca o persoană să preia unele atitudini în toate direcțiile, cu privire la
viața mintală a altuia (Gârlașu -Dimitriu, 2004, p. 11).

Pagina 7 din 44 În cartea sa, Intelegenț a emoțională, Daniel Goleman notează idea că empatia se
construiește pe conștientizarea de sine; cu cât suntem mai deschiș i față de propriile noastre
emoții, cu atât suntem mai capabili să interpretăm sentimentele (Goleman, 2001, p. 124)
celuilalt. Trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine pentru a-i ajuta pe ceilalți, pentru a fi capabili de
a citi și ghici trăirile clientului. Dacă suntem conștienți de sensibilitatea, de nevoile noastre și le
putem accepta, atunci este și probabilitatea să putem forma o relație de ajutor cu o altă persoană.
Din punctul meu de vedere, empatia este capacitatea de a intui sau de a recunoaș te
emoțiile celorlalți. Empatia nu înseamnă că trăim emoțiile altor persoane, ci înseamnă că
înțelegem emoțiile altor persoane pornind de la propriile noastre încercă ri, experiențe. Empatia
nu înseamnă să ne identificăm cu celălalt anulându -ne nouă personalitatea, ci să ne transpunem
în mintea și sufletul lui pentru a înțelege cum percepe, cum vede realitatea. Ea se construiește pe
deschiderea spre sentimentele semenului, pe abilitatea de a citi informațiile nonverbale.
Cuvintele pot exprima puțin din sentimentele, trăirile oamenilor, fapt pentru care empatia se
bazează pe capacitatea, abilitatea de a intui sentimentele, emoțiile oamenilor, atribuind o atenție
deosebită informațiilor de tip nonver bal, și anume gesturi, mimică, tonul vocii etc. Din punctul
meu de vedere, empatia are rol de cunoaș tere emoțională, de anticipare, de stabilire a unor noi
legături și relații interumane, de aplanare a conflictelor. Â

I.3. Tipuri de empatie
Mulți au scris și au păreri diferite despre conceptul de empatie. Vorbindu -se mult despre
acest concept, s-a făcut o schematizare a empatiei terapeutice. Prima categorie generală raport
empatic (Bohart, Greenberg și Leslie, 2011, p. 31). Este vorba despre amabilitate, acceptarea
într-o manieră tolerantă, îngăduitoare a emoțiilor, trăirilor și a cadrului de referință ale clientului,

Pagina 8 din 44 și nu în ultimul rând, se referă la înțelegere globală. Acest nivel nu implică încercarea de a căuta
profund, de a explora pentru a-l ajuta pe client să-i dea un sens. Terapeutul se va identifica cu
clientul, dar aplică modul său de a privi lucrurile pentru a da un sens motivului că cel care a cerut
ajutor se simte abandonat, singur, trist, melancolic, părăsit, neglijat, furios, vesel etc. Cu alte
cuvinte, se referă la empatia cognitivă, adică la situația în care cineva (terapeutul, consilierul,
analistul) recunoaște ceea ce gândește, îl frământă pe celălalt.
A doua categorie se raportează la înțelegerea lumii clientului în proximitatea experienț ei
lui (Bohart, Greenberg și Leslie, 2011, p. 31) și are ca obiectiv încercarea analistului de a
înțelege în întregime circumstanțele, împrejurarea, starea, ipostaza așa cum sunt sesizate,
percepute de client. Aici terapeutul cercetează, analizează lumea clientului; de exemplu, relații,
detalii despre locul de muncă, familie, normele acestuia etc. Dacă un client îi spune analistului că
se simte trist datorită prietenilor, terapeutul va dori informații legate de modul în care clientul
vede relația cu prieten ii. Astfel, terapeutul se va putea identifica cu cel care este consiliat. Tot la
această categorie, analistul/consilierul explorează elementele conștiente, dar și pe cele
inconștiente pentru a-l cunoaște mai bine pe client, pentru a avea acces la trăirile acestuia, pentru
a înțelege situația de viață a clientului la care este adăugată experiența acolo și atunci. A doua
categorie este empatia emoțională, adică situația în care cineva (terapeutul, consilierul, analistul)
simte ceea ce simte acea persoană.
A treia categorie de empatie și ultima este acordajul comunicativ (Bohart, Greenberg și
Leslie, 2011, p. 32). Este folosită în special în terapia centrată pe client, iar obiectivul este
înțelegerea experienței imediate a celui consiliat, presupune un acordaj clipă de clipă, moment cu
moment și răspunsuri dese care reflectă înțelegerea. Analistul încearcă să se pună în locul
clientului în acea clipă, să intuiască, să sesizeze ceea ce acesta vrea să spună în mod conștient în

Pagina 9 din 44 acel moment și ceea ce resimte în acea clipă. Cu alte cuvinte, să se conecteze, să împărtășească
sau să trăiască concomitent efortul clientului de a se înțelege pe el însuși, iar cuvintele
terapeutului sunt aceleași cu cele ale clientului. Este de fapt empatia de compasiune, atunci când
cinev a (terapeutul, consilierul, analistul) dorește să ajute cealaltă persoană să facă față situației,
emoțiilor etc.
Aceste trei tipuri de empatie pot fi utile la momente diferite în procesul de consiliere. Tot
ele, pot ajuta la construirea unei relații (primu l tip de empatie) sau pot conduce spre niveluri
profunde de înțelegere și de relații interpersonale (cum fac celelalte două tipuri de empatie).
Bachelor A. (1988) le-a solicitat, clienților să descrie cum au experimentat empatia.
Clienții au descris patru tipuri de empatie, și anume: cognitivă, afectivă, împărtășită și, nu în
ultimul rând, de susținere. Empatia cognitivă se raporta la sentimentul că terapeutul, analistul
înțelegea experiența subiectivă a clientului. Empatia afectivă ținea de senzația că terapeutul
împărtășea aspecte din experiența afectivă a clientului (Bohart, Greenberg și Leslie, 2011, p.
39). Cea împărtășită venea din senzația clientului că terapeutul își arăta empatia prin
autodezvăluire (Bohart, Greenberg și Leslie, 2011, p. 39). Ultimu l tip, cea de susținere, viza
faptul că analistul, terapeutul era văzut, perceput ca fiind o persoană grijulie, atentă, suportivă.
Bachelor a descoperit că pacientul/clientul nu putea identifica care din comportamentele
terapeutului l-au determinat să simtă că terapeutul era empatic. Clienții au făcut afirmații
conform cărora empatia i-a ajutat într-o gamă largă de aspecte: incluzând autovalidarea,
facilitarea autoexplorării și sentimentele de susținere și de siguranță (Bohart, Greenberg și
Leslie, 2011, p. 40).

I.4. Măsurarea empatiei

Pagina 10 din 44 Martin Hoffman (1982) a clasificat măsurătorile empatiei și anume ca (Hoffman, 2011, p.
62): automate (de aici făcând parte și parametri precum conductibilitatea dermică și ritmul
cardiac); somatice (postură, privire și expre sie facială) și bazate pe indici verbali (cuprinzâ nd
stimuli grafici și chestionare). Conceptul de empatie este nu numai greu de definit și chiar mai
dificil de măsurat. Nancy Eisenberg și Lennon (1983) clasifică măsurătorile existente în poveste –
imagine; indici faciali, gestuali, vocali ; măsurători psihologice; nu în ultimul rând, instrumente
cu evaluare realizată de sine sau de ceilalți (Bohart, Greenberg și Leslie, 2011, p. 34).
Pentru specialiștii în psihologie socială și psihologia dezvoltării, măsura rea empatiei
constă de fapt în capacitatea unui individ de a experimenta, de a percepe sau de a simți starea
afectivă a unei alte persoane sau compasiunea lui pentru un alt individ care are nevoie de ajutor
(studierea relației dintre empatie și comportamen tul prosocial și de întrajutorare). Acest lucru are
sens dacă acceptă m că tocmai detectarea nevoii de ajutor la o altă persoană este cea care
motivează întrajutorarea (Bohart, Greenberg și Leslie, 2011, p. 34).
În opoziție, în terapie, măsurarea empatiei s-a axat pe comportamentul din cadrul terapiei.
Aici au existat patru categorii generale de măsurători, și anume: prima, a constat în terapeuții
care și-au evaluat propria empatie; a doua, clienții au evaluat gradul sau nivelul de empatie
constatat la proprii lor terapeuți. Al treilea tip de măsurarea presupune folosirea instrumentului
numit Reamintirea Procesului Interpersonal. Aici, clienții sunt cei care ascultă înregistrări ale
propriilor sedințe de terapie și evaluează răspunsurile în sensul gradul ui de neînțelegere sau de
empatie. Ultimul mod de măsurare a empatiei se referă la folosirea evaluatorilor obiectivi ce au
ca sarcină de lucru urmărirea, studierea unor ședințe de terapie înregistrate video sau audio
(secvențe scurte de terapie între două și patru minute) și care evaluează gradul, nivelul de
empatie a terapeutului, consilierului.

Pagina 11 din 44 Există mai multe măsurători ale empatiei, există și un chestionar al lui Mehrabian și
Epstein. Se spune ca bolnavii mental manifestă față de ei înșiși o atenție exagerată și sunt
incapabili să se intereseze de ceilalți și să le ia în considerare punctele de vedere (Moscovici,
1998, p. 81).

I.5. Nivelurile și formele empatiei
Așa cum afirma Theodor Lipps, Einfühlung este un proces de autocunoaș tere și de
cunoaștere psihologică, de proiecție a propriilor stări afective, sentimente, trăiri asupra altora.
Pentru Max Scheler, empatia este o fuziune afectivă, un act vital și instinctiv, astfel cunoașterea
perceptivă trece dincolo de barierele, limitele eului individual. În cartea sa, Empatia în
psihoterapie , Odette Gârlașu-Dimitriu precizează că Max Scheler consideră că există o
gradualitate a stărilor de înțelegere afectivă. Din punctul lui de vedere, există mai multe niveluri
empatice, și anume: împărtășirea imediată și directă a suferinței unei persoane, respectiv
încercarea în comun a unei suferințe psihice; faptul de a lua parte la bucuria sau suferinț a cuiva ;
simpla contagiune afectivă care se realizează pe baza expresiei și a imitației; veritabila fuziune
afectivă . Max Scheler susține că noi percepem stările celuilalt absolut la fel ca și propriile
noastre stări sufleteș ti, că extrospec ția (observare a fenomenelor din afara eului, a trăirilor
psihice ale celuilalt) este de aceeași natură cu introspecția (observarea și interpretarea propriilor
stări și dispoziții mentale și emoționale ; autoobservare ; analizarea vieții psihice proprii).
La rândul lui, Daniel Goleman fixează trei niveluri ale empatiei. Primul nivel este gradul
minim de empatie, adică perceperea emoțiilor celuilalt la un nivel mediu. Al doilea nivel este
gradul mediu și înseamnă a intui preocupările și sentimentele celuilalt și a le răspunde (Albu,

Pagina 12 din 44 2009, p. 140), iar ultimul nivel este gradul cel mai înalt și presupune înțelegerea a ceea ce se află
în spatele emoțiilor și a sentimentelor celorlalți (Albu, 2009, p. 140).
Gerard Apfeldorfer vorbește despre empatia de emoț ie și cea de abstracț ie. Empatia de
emoție ne face capabili să ne punem în locul celuilalt, să înțelegem emoția pe care o simte el,
fără să o simțim noi înșine și nici să o împărtășim neapărat (Albu, 2009, p. 140); cu alte cuvinte,
putem să înțelegem ce simte clientul fără să ne pierdem propria nostră stare emoțională. Putem
înțelege tristețea unei persoane (rudă , prieten, elev, profesor, coleg, client, vecin) deoarece știm
ce este tristețea. Trebuie să ne comportăm cu semenul nostru așa cum simțim că are nevoie să ne
comportăm față de el atunci, în acel moment, astfel arătă m că avem grijă de el, că ne pasă de el
așa cum avem grijă de propria noastră persoană.
Așa cum am notat mai sus, putem manifesta și o empatie de abstracție. Această empatie
ne permite să trăim într-o lume împărtășită, în care înțelegem punctele de vedere ale celuilalt,
fațetele multiple sub care el își (re)prezintă lumea (Albu, 2009, p. 140). Cu ajutorul limbajului
verbal și cel nonverbal, viziunea despre lume și despre lucruri ale fiecărui individ ne sunt
accesibile.
Gerard Apfeldorfer distinge trei niveluri ale empatiei, și anume: cel mai superficial
(simpatia), cel mediu (empatia emoț ională) și cel mai profund (empatia de abstracț ie). Simpatia
constă în resimțirea unor emoții de armonie cu ale unui alt individ. Alți autori, amintiți în cartea
Empatia în psihoterapie de Odette Gîrlașu-Dimitriu, vorbesc despre empatia dispoziț ională și
empatia comportamental ă.
Empatia dispoziț ională se referă, de fapt, la un anumit moment al raportului interpersonal.
Este o stare internă comună acelor indivizi care tind să manifeste o anumită responsabilitate
afectivă și cognitivă față de alții (Davis, 1993, p. 19). În acest caz, există posibilitatea ca empatia

Pagina 13 din 44 să producă sentimente de afiliere cu partenerul, cu celălalt în mod intrapersonal. Interlocutorul,
consilierul este interesat și în același timp preocupat de ceea ce i se spune, de ceea ce i se
comunică. Astfel, empatia exprimată verbal operează într-o manieră interpersonală. Această
relație este întreținută din dorința ambilor parteneri (participarea activă a celor doi,
client/t erapeut și client). Empatia dispozițională include două componente, și anume:
componenta afectivă și componenta cognitivă. Componenta afectivă se referă la tendința de a
răspunde unei situații sau unei stări emoționale a celuilalt, prin exprimarea unor emoții
congruente (Gârlașu -Dimitriu, 2004, p. 19). Componenta cognitivă se referă la tendința de a
adopta perspectiva psihologică a celuilalt.
La rândul său, empatia comportamental ă se îndreaptă către comportamentele constant
empatice ale anumitor persoane. Aici vorbim despre psihologi, terapeuț i, consilieri, manageri,
cadre didactice etc. Ele au un comportament empatic cu orice persoană, dar și în orice
împrejurare.

I.6. Funcțiile empatiei
Au fost evidențiate o varietate de funcții ale empatiei în literatura de specialitate. În
terapia centrată pe client, empatia oferă, în principal, două moduri diferite de experiențe de
cunoaștere. Primul mod se referă la faptul că terapeutul, consilierul comunică înțelegerea
empatică, este privit ca un ajutor acordat clienților, celor care caută și cer ajutor pentru a
recâș tiga încrederea în ei, dar, nu în ultimul rând, de a se accepta pe ei înșiși. Pentru a ușura, a
înlesni acest aspect, scopul terapeutului sau consilierului este să-l urmeze pe client, să fie un
însoț itor îngăduitor care ajută la anularea experienței de izolare psihologică trăită de client
(Gârlașu -Dimitriu, 2004, p. 19). Aici, empatia este considerată un ajutor dat, oferit clienților ca

Pagina 14 din 44 să se accepte pe sine și să-și găsească propriul glas, propria voce. Încrederea ridicată a clienților
în ei înșiși conduce, mai târziu, la o conștientizare sporită. Al doilea tip de cunoaștere apare prin
descoperire și explorare. Aici, clienții sunt priviți ca fiind niște exploratori, cercetă tori care ajung
să se raporteze într-un mod diferit la propria experiență, să vadă lucrurile într-un mod mai
inedit și să le trăiască mai profund (Greenberg și Elliott, 2011, pp. 229-230). Ei dau o foarte
mare atenție la ceea ce trăiesc, astfel își extind, își lărgesc, își măresc cunoașterea. Scopul
consilierului, terapeutului este să faciliteze explorarea, cercetarea și să fie un însoțitor în această
căutare. Aici, terapeutul nu are rolul să-l ghideze pe client, ci îl încurajează, îl sprijină să
privească cu atenție și să continue să meargă acolo unde el s-a temut să meargă (Greenberg și
Elliott, 2011, p. 230). Descoperirea are ca rezultat o reorganizare internă.
Cercetările moderne, ulterioare asupra actului empatic surprind mai multe funcții. În
lucrarea sa, Empatia în psihoterapie, Odette Gârlașu-Dimitriu enumeră următoarele funcții:
funcț ia de înțelegere și interpretare a stărilor psihice ale pacientului (funcț ia cognitivă), funcția
de transpunere în psihologia pacientului (funcț ia anticipativ ă), funcția de comunicare implicită
între parteneri (funcția de comunicare), funcț ia performan țială a empatiei terapeutului (funcț ia
performan țială), funcția de mediere în declanșarea orientării și comportamentului helping
(funcția de contagiune afectivă).
Prin funcțiil e sale, empatia facilitează adaptarea socială a personalit ății. În consecință,
blocarea manifestării ei prin diferite mecanisme sau manipularea funcțiilor ei, de exemplu
stimularea funcției anticipative pe diferite căi poate a crea panică (zvonuri la exame nele de
admitere, de sfârș it de an; zvonuri despre anumite zone ale țării; zvonuri despre inundații,
cutremure etc.), asocieri de imagini și sunete înspăimântătoare, de groază , sinistre în război poate
crea efecte fatale, malefice. Nu trebuie să folosim empatia pentru a manipula o situaț ie, o relație.

Pagina 15 din 44
I.7. Utilizări ale conceptului de empatie
Există cel puțin șase utilizări ale cuvântului empatie, și anume: drept capacitate înnăscută
de înțelegere a celorlalț i, de relaționare și de răspuns față de aceștia. Aici, empatia este prezentă
din primul an de viață și este manifestat ă în plânsetele de neplăcere, de disconfort ale copiilor
care apar în urma auzirii plânsetelor de disconfort ale altor bebeluși. Un alt semn care indică
empatia este la bebelușii de șase săptămâni, care pot imita mimica unui adult. Empatia, drept
capacitate înnăscută și care se dezvoltă pe parcursul dezvoltării, evoluției unei persoane, are ca
scop înțelegerea celuilalt și de a relaționa cu el.
Potrivit lui Martin Hoffman tendința înnăscută pentru altruism reprezintă temelia
empatiei -și o încercare de a înțelege ceea ce celălalt trăiește și are nevoie (Eagle și Wolitzky,
2011, pp. 293-294). Pentru Martin Hoffman, empatia nu înseamnă neapărat exactitatea,
acuratețea înțelegerii, ci grija și preocuparea altruiste pentru celălalt „care fac ca individul să
încerce să înțeleagă sau să facă presupuneri legate de ceea ce celălalt resimte sau are nevoie
(Eagle și Wolitzky, 2011, pp. 293-294).
O altă utilizare este ca metodă de observare și de obțin ere de informații. Heinz Kohut
susține că fenomenele fizice sunt captate de simțurile noastre, în timp ce fenomenele psihologice,
sau cel puțin datele psihanalitice, sunt înțelese prin introspecție și empatie (Eagle și Wolitzky,
2011, p. 295). Pentru a înțelege stările psihice și acțiunile celuilalt trebuie să ne punem în locul
lui, pentru a aduna, a capta sentimentele pe care le are, intențiile, gândurile, scopurile,
obiectivele, motivațiile.
Heinz Kohut vede empatia ca o nevoie universală în dezvoltare. El susține că pentru un
bebeluș experiența unei oglindiri empatice din partea persoanei care îl îngrijește reprezintă o

Pagina 16 din 44 component ă fundamental ă în dezvoltarea sinelui unitar și, pe de altă parte, eșecurile traumatice
în asigurarea oglindirii empatice joacă un rol cauzal esențial în dezvoltarea deficitelor și
patologiei sinelui (Eagle și Wolitzky, 2011, p. 296). Â

CAPITOLUL AL II-LEA
EMPATIA ÎN RELAȚIA INTRAPERSONALĂ ȘI INTERPERSONALĂ

II.1. Locul empatiei în relațiie intrapersonale
Relația intrapersonal ă este relația pe care o dezvoltăm cu noi înșine. Pentru a putea
comunica mai bine, pentru a empatiza mai mult cu cei din jur, cu aproapele nostru, trebuie mai
întâi să avem o relație bună cu noi, o relație armonioasă . Empatia este o formă de inteligență
esențială , o formă important ă de adaptare, încât supraviețuirea socială și cea fizică depind într-o
mare măsură de ea. Nu este neapărat o condiție a terapeutului, ci este o capacitate naturală ,
comună a oamenilor mai mult sau mai puțin dezvoltată, evoluată. Înainte de a comunica, de a
asculta pe cei din jur trebuie să ne controlăm, să ne cunoaș tem și să ne explorăm emoțiile,
abilităț ile, motivațiile. Dacă avem o atitudine plină de iubire față de noi înșine, atunci vom fi
capabili să-i iubim și pe cei din jur.
Empatia se construiește pe conștientizarea de sine. Cu cât suntem mai deschiș i față de
propriile noastre emoții, cu atât suntem mai capabili, mai competenți să interpretăm, să analizăm,
să dăm un înțeles, o anumită semnificație sentimentelor altora. Emoții le oamenilor sunt rar
transpuse în vorbe. Adesea, ele sunt exprimate prin alte indicii. Cheia intuirii sentimentelor
altcuiva stă în capacitatea de a interpreta canalele nonverbale: tonul vocii, gestica, expresia

Pagina 17 din 44 feței (Goleman, 2001, p. 125). Consilierul, terapeutul va deveni talentat în a ști ce simte celălalt.
Atunci când repertoriul abilităților empatice ale consilierului, terapeutului se îmbogățește, acesta
se acceptă din ce în ce mai mult pe sine, își acceptă cu mai multă toleranță aspec te ale sinelui și
le integrează.

II.2. Locul empatiei în relațiile interpersonale
Pentru o relaționare reușită avem nevoie de empatie, toleranță, înțelegere, compasiune.
Empatia nu este doar un concept foarte interesant, dar și unul foarte complex. Cel mai adesea o
întâlnim ca fiind capacitatea de a ne pune în pielea celuilalt sau a simți ceea ce simte altul. A
observa și a spune emoția pe care altcineva o simte nu e îndeajuns pentru a ajuta pe cineva.
Adeseori, trebuie să facem distincția dintre empatie și alte procese: înțelegerea și
explicația. Înțelegerea emoțiilor exprimate de o persoană necesită ca observatorul să se abțină de
la orice stereotip de gândire, de la orice judecată asupra persoanei observate. Ca și cum ar intra
în pantofii celuilalt simțindu-se neștiutor, dorind să îl lase pe celălalt să își spună suferința sau
emoția în mod cât mai deschis.
Empatizăm cu oricine, nu numai cu cei care se află într-o situaț ie dificilă, ci și cu cei care
se bucură, care au emoții pozitive. Empatia ne reamintește cine suntem noi, adică nu ne lăsăm
purtați sau conduși în emoțiile și sentimenetele celuilalt la infinit. Simțim, cunoaștem sensul
emoțiilor sale, dar redevenim noi înșine. Și acest lucru e foarte important. Pentru că adesea există
o tendință de a ignora propria persoană (din punct de vedere emoțional), mai ales când altcineva
drag are o problemă mai mult sau mai puțin gravă sau care suferă. Empatia ne apropie psihic și
fizic de emoțiile celorlalți (care adeseori pot să ne provoace neplă cere, disconfort, nesiguran ță,

Pagina 18 din 44 îndoială, neliniște) pentru că revenim în mintea noastră, ne reluăm șirul emoțiilor, gândurilor și
proceselor noastre interioare.
A empatiza e similar cu a absorbi din emoțiile celuilalt, ceea ce îi ajută pe oameni să
înțeleagă și să se pună în locul altor persoane. Empatia ne face mai umani. Capacitatea de a
gestiona emoțiile celorlalți, de a empatiza, reprezintă esența artei de a manevra pozitiv relațiile
interumane. Comunicarea dintre două sau mai multe persoane este dictată sau ar trebui să fie
dictată de sentimentul de încredere și de sentimentul recunoașterii valorii proprii (Șoitu, 2001, p.
33).
Empatia poate fi privită ca o aptitudine, ca o calitate, dar și ca o voință. Ea presupune,
atât hotărârea, cât și capacitatea de a ne controla, de a ne domina propriile reacții socioafective,
devenind astfel disponibil pentru celălalt, constă în a ne scufunda în lumea subiectivă a celuilalt,
pentru a încerca să-l înțelegi din interior, în a vedea situația cu ochii celuilat (Abric, 2002. pp.
52-53), așa cum am spus în primul capitol. Empatia este definită prin două componente :
receptivitatea la sentimentele trăite de ceilalți; capacitatea verbală de a comunica această
pătrundere, înțelegere, comprehensiune.
Empatia trebuie transmisă celuilalt. O empatie care nu se exprimă are un efect redus
asupra calității comunicării. Relația trebuie să fie una pozitivă, presupune lipsa amenințărilor sau
provocărilor la adresa imaginii pe care clientul a are despre sine. Individul are capacitatea și
tendința de a înainta către maturitate, de a se dezvolta. Tendința de a exprima și activa toate
capacitățile organismului, de a dobândi autonomie, de a se extinde, amplifica toate acestea
înseamnă imboldul către actualizarea sinelui, tendință de creștere, dar și reorganizarea
personalității și relației cu viața.

Pagina 19 din 44 Într-o relație, empatia ajută indivizii să devină mai integrați, mai eficienți, să funcționeze
mai bine. Un om empatic este mai sănătos psihic, își schimbă percepția de sine, devenind mai
realist în ceea ce privește părerile despre sine și poate relaționa mai ușor cu semenii. Empatia
construiește o relație puternică, strânsă, eficientă, folositoare, rezistentă, energică, altruistă.

CAPITOLUL AL III-LEA
MICROCERCETARE

Dacă în primul capitol am vorbit despre conceptul de empatie, în al doilea capitol m-am
ocupat de locul empatie în relațiile intrapersonale și interpersonale, capitolul trei l-am dedicat
cercetării, prezentării și interpretării rezultatelor. Cercetarea a constat în aplicarea unui test
(Anexa 1) format din 36 de imagini și un chestionar (Anexa 2) realizat de mine, chestionar care
conține 11 întrebări. Grupul țintă a fost format din consilieri și psihologi, cu alte cuvinte
persoane care au lucrat cu empatia și care au avut nevoie de acest concept în rezolvarea unor
probleme ale clienților sau în relaționarea cu ei.
Scopul: îmbunătățirea relațiilor și a comportamentelor consilierului/terapeutului cu
clientul.
Obiectivele acestei cercetări au fost: să constat cât de priceput este consilierul în citirea
emoțiilor din privirile celui din fața lui; să deslușesc cât de bine poate înțelege consilierul atât
emoțiile, cât și starea psihică a oamenilor din jurul lui, observându -le privirea; care este

Pagina 20 din 44 capacitatea de a empatiza a consilierului cu cel care cere ajutorul; interpretarea empatiei de către
fiecare consilier.
Ipotezele studiului au fost următoarele: dacă consilierul este empatic, atunci
comunicarea cu clientul este mult mai bună; presupunem că între empatie, sociabilitate,
inteligență emoțională, acceptare de sine și imagine de sine există o legătură, o corelație pozitivă
atât în cazul relației consilier/terapeut și client, dar și în cazul oricărui tip de relație; dacă empatia
lipsește înseamnă că distanța dintre consilier și client se menține.
Lotul se prezintă astfel : numărul: 17 consilieri și 3 psihologi; genul: 17 de sex feminin și
3 de sex masculin ; vârsta: între 24-36 de ani;
Metodele și mijloacele de cercetare sunt: chestionarul; testul Empatiei (Mind in the
Eyes). Testul Empatie (Mind in the Eyes -Anexa 1) publicat de The New York Times , a fost
realizat pe baza unui material de analiză dezvoltat de cercetătorii de la Universitatea Cambridge,
coordonați de profesorul Simon Baron -Cohen. Pentru fiecare pereche de ochi trebuie să alegem,
acel cuvânt care credem că descrie cel mai bine ce simte sau ce gândește persoana din imagine.
După finalizarea testului se calculează și se află scorul. Rezultatele corecte ale testului sunt
următoarele: 1. a; 2. d; 3. c; 4. b; 5. c; 6. b; 7. c; 8. a; 9. d; 10. a; 11. c; 12. c; 13. b; 14. d; 15. a;
16. b; 17. a; 18. a; 19. d; 20. b; 21. b; 22. a; 23. c; 24. a; 25. d; 26. c; 27. b; 28. a; 29. d; 30. b; 31.
b; 32. a; 33. d; 34. c; 35. b; 36. c. Interpretarea rezultatelor se face astfel: dacă scorul obținut de
subiecți este peste 30 înseamnă că este bun la citit și la înțeles emoțiile și starea psihică a
oamenilor cu care interacționează, reușind să le citească gândurile doar privindu -i în ochi; scorul
mediu pentru acest test se încadrează între 22 și 30 de răspunsuri corecte; dacă scorul a fost sub
22, cu siguranță există dificultăți în a înțelege și a empatiza cu persoanele din jurul lui.

Pagina 21 din 44 Grupul țintă a fost format din 20 de subiecț i (17 consilieri și 3 psihologi), care au avut
amabilitatea de a alege o variantă de răspuns testului intitulat Testul Empatiei (Mind in the Eyes
original). S-au obținut următoarele rezultate: patru persoane au avut rezultate foarte bune (cu 34,
respectiv 31 variante corecte); 15 persoane cu rezultate bune, încadrându -se la scor mediu (două
persoane cu 27, două persoane cu 26, trei persoane cu 25, patru persoane cu 24 și patru persoane
cu 22 de variante corecte); o persoană a obținut scor scăzut.
După cum arată studiul, persoanele implicate în rezolvarea testului au reușit să identifice
emoțiile, sentimentele, trăirile acelor 36 de indivizi din imaginile arătate. Se observă că avem o
relație specială cu emoțiile, sentimentele, pasiunile, trăirile, dispozițiile noastre și a celor din jur;
că avem dezvoltată mai mult sau mai puțin capacitatea empatică. Cu mai multă preocupare,
studiu, reflectate pe parcurs vom avea rezultate mai bune. Procentul ridicat obținut de subiecți la
nivelul mediu empatic (75%), față de subiecții de la nivelul mare (20%) ne explică lipsa intuiției
sociale, de a înțelege și de a se pune în pielea interlocutorilor, de a stabili și de a menține
(întreține) relații interpersonale reciproce pozitive. Aceasta înseamnă că
terapeutul/consilierul/psihologul poate citi, într-o bună măsură emoții le, trăirile, sentimentele,
gândurile clientului. Are abilitatea de a cunoaște și înțelege emoțiile și de a le uniformiza pentru
a facilita dezvoltarea emoț ională și intelectuală a celui care a solicitat ajutorul. Totuși, în acest lot
de subiecți există și o persoană care nu a reușit să aibă un rezultat bun.
Partea a doua a cercetării se referă la aplicarea unui chestionar (Anexa 2) realizat de mine
și cuprinde 11 întrebări despre empatie. Acest chestionar are sarcina de a-mi dezvălui ce cred
consilierii despre conceptul de empatie, și anume cum este difinită ea, care este rolul ei în relația
consilier -client, care sunt dezavantajele și avantajele empatiei, dar și limitele folosirii ei etc.

Pagina 22 din 44 Consilierii din lotul nostru au avut și alte interpretări interesan te ale empatiei, și anume:
abilitatea de a-i înțelege și de a rezona cu ceilalți la nivel afectiv asociată cu intenția de a face
bine unei persoane, sau cel puțin, de a nu-i face rău; reprezintă capacitatea de a recunoaște
trăirile altora, de a te putea transpune în locul lor și de a putea anticipa comportamentele
acestora în situații date.
A doua întrebare a cerut subiecților să arate care este rolul empatiei, iar răspunsurile au
fost de a înțelege cu adevărat cum se simte celălalt , de a crea relații bune cu o altă persoană , la
înțelegerea nevoilor celuilalt și identificarea de puncte comune , să deducem anumite trăiri ale
celor de lângă noi și să interacționăm cu ei putând să îi ajutăm în anumite circumstanțe sau să
râdem împreună , de a simți ceea ce alți oameni simt sau de a-i înțelege pe alții din interior ca și
când am fi acolo , de a crea o conexiune între participan ții la discuț ie și de a permite înțelegerea
celor transmise în cadrul discuției , rolul empatiei este de a menține comunicarea și relațiile între
oameni , de a ne asculta unii pe ceilalți, de a comunica mai eficient, de a evita conflictele . Din
toate răspunsurile date de consilieri, rolurile principale ale empatiei sunt de a înțelege emoțiile
celorlalți și de a dezvolta o relație sinceră cu clientul, cu cel care solicită ajutorul. Empatia are ca
rol perceperea și conștientizarea emoțiilor, trăirilor, sentimentelor celorlalți, de a intui trăirile
afective și gândurile, de a anticipa comportamentul și de a acționa corespunzător asupra acestuia.
Următoarea întrebare a fost Ce anume îi determină pe consilieri să spună că sunt
empatici? Răspunsurile au fost asemănătoare și anume, că au capacitatea de a asculta o persoană ,
de a simți ceea ce simte ea, de a o înțelege fără a o critica, că sunt altruiș ti, generoși, faptul că
reușesc să păstrez discuția în întreg ansamblul și/sau o asimilez, astfel încât ulterior să fac
asociații mult mai rapide și clare în viitoarele discuții cu același interlocutor . Empatia are rol de

Pagina 23 din 44 cunoaș tere emoțională, de anticipare, de stabilire a unor noi legături și relații, de aplanare a
conflictelor.
A patra întrebare a avut în vedere importanța empatiei în consiliere. Subiecții au arătat că
empatia este cea mai importantă abilitate a consilierului, iar ea nu trebuie să lipsească din relația
terapeut -client. Este esențială deoarece ajută la înțelegere și la implicarea în discuție din partea
tuturor participanților la discuție . Empatia contează foarte mult deoarece ajută la crearea unor
relații sănătoare, rezistente, frumoase, sincere, autentice, dar și la soluționarea unor probleme.
Următoarea întrebare s-a referit la atitudinea care concordă cu starea empatică. Consilierii
au expus următoarele variante: o atitudine tolerantă, o atitudine deschisă , caldă, pozitivă,
încurajatoare, de generozitate, de flexibilitate, de acceptare. Consilierul trebuie să țină cont că se
poată implica cu tact (delicat, atent, politicos), să fie prosocial, să fie cooperant, participativ,
serviabil, de nădejde, îndatoritor.
A șasea întrebare Din punctul dumneavoastră de vedere, o relație consilier -client
funcționează mai bine datorită empatiei? De ce? Răspunsul a fost pozitiv, iar printre argumente
reținem următoarele: seoarece va putea să îl ajute în mod personalizat în procesul schimbării ;
dacă un consi lier nu ar avea capacitatea de a empatiza, clientul nu ar putea avea încredere în
acesta, consilierul ar părea fals; nu cred că poate funcționa eficient fără, consilierul empatic
poate înțelege trăirile și nevoile clientului, iar acesta capătă încredere în consilier . Empatia
ajută în procesul consilierii pentru încredere și siguranță, pentru creșterea respectului clientului
față de consilier.
A opta întrebare cerea ca terapeutul, consilierul să identifice câteva avantaje ale empatiei.
În mare parte răspunsu rile au fost asemănătoare, și anume că ea eficientizează comunicarea
consilier -client, se identifică cu ușurință problema clientului, stimularea clientului de a fi deschis,

Pagina 24 din 44 clientul se simte înțeles, creșterea încrederii clientului în terapeut. Aș adăuga aplanarea
conflictelor, stabililrea unor relații cu ceilalți, se dezvoltă abilitățile de a analiza și înțelege
relațiile interpersonale, deschidere și ușurință în comunicare.
A noua întrebare cerea enumerarea dezavantajelor folosirii empatiei. Câțiva consil ieri au
fost de părere că o prea mare implicare afectivă din partea consilierului poate afecta demersul
de consiliere , consilierul își poate însuși problemele clientului încercând să găsească soluții, dar
irosind timp și energie, retrăirea unor situații prin care a trecut terapeutul, pierderea propriei
condiții (a consilierului).
Consilierii au demonstrat că folosesc empatia des sau foarte des. Ei au sesizat că există și
niște riscuri în folosirea acestui concept. Mulț i au identificat riscurile cu dezavantajele, dar au
fost și altele precizate, și anume înțelegerea eronată a nevoilor clientului, subiectivitatea
procesului, crearea unei relații neadecvate între terapeut și client.
O parte dintre aceste informații cu privire la conceptul de empatie este regăsită în primul
capitol al acestei lucrări. Empatia este abilitatea pe care consilierul o are pentru a-l ajuta pe client
să se descopere, să fie mai deschis la problema cu care se confruntă. Ea este o parte din
consilier e, deoarece ajută terapeutul să fie autentic, clar, concis, sincer. Este un mod de a fi
împreună cu clientul nostru, cu cel care cere și are nevoie de ajutor, este o atitudine pozitivă
necondiționată față de client.
Clientul vine la consiliere datorită unor probleme. Datoria unui consilier este să încerce
să-l înțeleagă cât poate de bine și să-i comunice această înțelegere, să construiască un mediu
plăcut, cald. Procesul de consiliere nu înseamnă dialog, schimb de replici, ci folosirea unor
abilități ale terapeutului (empatia, toleranța etc.), folosirea unor tehnici și metode cunoscute doar
de specialist.

Pagina 25 din 44

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Empatia se construiește pe conștientizerea de sine, adică cu cât ne cunoaștem mai bine
sentimentele sau cu cât suntem mai deschiși față de propriile noastre emoții, cu atât suntem mai
capabili (consilierii, terapeuții) să interpretăm trăirile, sentimentele altora. Capacitatea, talentul
de a ști ce simte celălalt este o abilitate pentru formarea unor relații deschise, funcționale.
Empatia înseamnă percepția prezenței altei minți. Propunem câteva recomandări pentru un
consilier: un terapeut trebuie să aibă o cât mai bună cunoaș tere și valorificare a propriilor
capacităț i, trăsături; trebuie să știe să-și stabilească clar obiectivele și „urmărirea lor în vederea
realizării, declanșării sentimenului de autoeficiență și de utiliate (Albu, 2013, p. 252); conștiința
altor căi și momente de formulare a ceea ce avem de spus, de obținere a succesului, de afirmare
și de reușită; recunoașterea sinceră a abilităților și a capacităților celuilalt; să acorde atenție

Pagina 26 din 44 situației în care se află clientul; să nu-l judece; să se ia în considerare modul în care comunică
persoana; să identifice corect sentimentele, trăirile, emoțiile clientului ; să sprijine clientul; să
evite încercarea de a schimba clientul; să fie întreținută o relație pozitivă cu clientul.
Persoanele empatice au câteva caracteristici care ar trebui luate în seamă, și anume: sunt
conștiente de sentimentele, emoțiile, trăirile, grijile, nevoile celorlalți; realizează că empatia este
incluzivă – o cale cu dublu sens (Vasile, 2014, p. 42); ascultă activ pe cel cu probleme; încearcă
să înțeleagă problema prin care trece clientul, să înțeleagă logica personală a celorlalți; pe lângă
faptul că încearcă să înțeleagă, dar își și comunică această înțelegere; anticipează grijile și
nevoile celorlalț i.
Ipotezele lucrării au fost suținute și de către cei 20 de subiecți din lotul nostru. Din
studiile de specialitate, din microcercetarea de mai sus (din capitolul III) am tras următoarea
concluzie, și anume că terapeuții, consilierii, pentru o bună funcț ionare a relației consilier -client,
trebuie să fie înzestrați cu următoare atitudini: optimism; căldură; altruism; flexibilitate;
generozitate ; mărinimie; respect ; amabilitate; atitudine, comportament prosocial bine dezvoltat
(Vasile, 2014, p. 44); abilitate intrapersonală și interpersonal ă; emoționalitate; extraversiune
(Vasile, 2014, p. 44) etc.
Dacă empatia lipsește înseamnă că distanța dintr e consilier și client se menține. Nu mai
are loc schimbarea, înțelegerea, comunicarea dintre consilier și client nu mai este deschisă.
Persoanele slab empatice sunt caracterizate astfel: rigide, dure; izolate, singuratice; retrase;
intolerante, neîngăduito are; adoptă valori egocentrice (Vasile, 2014, p. 44); revendicative
(Vasile, 2014, p. 44); centrate pe sine; obsedate, concentrate de propriile trăiri interioare,
introverte; abilități intrapersonale și interpersonale scăzute.

Pagina 27 din 44 Așa cum arată și microcercetarea, empatia este un ingredient necesar relațiilor
intrapesonale, dar și relațiilor interpersonale, rezultând reușită socială, dezvoltare personală,
carismă. Cei care sunt empatici dau dovadă de inteligență socială și pot stabili mai ușor legături
cu ceilalți, fiind mai buni observatori în interpretarea reacțiilor și a sentimentelor semenilor și în
rezolvarea disputelor, conflictelor care sunt declanșate oricând în societate. Așa cum am
observat, empatia are mai multe definiții. Ele au în comun , la un nivel mai general, încercarea de
a simți, de a împărtăși, de a percepe sau conceptualiza modul în care o altă persoană resimte
lumea. Empatia include mai multe dimensiuni, și anume o dimensiune cognitivă sau de
înțelegere; în al doilea rând, o dime nsiune afectivă sau experiențială; în al treilea rând, empatia
poate implica acțiune, în special comunicare; în al patrulea rând, empatia reprezintă un mod de a
fi împreună în relație; și, în ultimul rând, se întrepătrunde cu conceptul de confirmare
interpersonală sau de validare.
În concluzie, scopul cercetării a fost demonstrat prin răspunsurile date de consilieri. De
exemplu, empatia folosită în terapie poate ajuta la: cooperare; comunicare deschisă; respect
reciproc (atât din partea consilierului, cât și din partea clientului); conștientizarea problemei;
acceptarea problemei; acceptarea de sine; facilitarea schimbării.
Așa cum au interpretat și consilierii din lotul nostru, empatia este o modalitate de a ajuta
oamenii să se regăsească, să-și exploateze experiențele (atât pe cele interioare, cât și pe cele
exterioare) și să creeze noi înțelesuri, noi semnificații ale problemelor. Astfel,
consilierul/terapeutul susține clientul cu interes autentic, îi acceptă lumea acestuia, dar și pe
client ca persoană unică, diferită. Carl Rogers constată că mulți indivizi s-au modelat, încercând
să le facă pe plac altora, dar când sunt liberi, se îndepărtează de acest fel de a fi (Rogers, 2008,

Pagina 28 din 44 p. 244). Consilierul trebuie să-l ajute pe client să se accepte, să-și recunoască propriile gânduri,
trăiri, sentimente, emoții.
Cred că mulți dintre clienți doresc să-și poată povesti experiența și să existe cineva care
să-i asculte cu interes, dar fără a-i judeca. Pentru consilier, empatia este o nouă și diferită
experiență pe care clientul o trăieș te. Datorită empatiei consilierului, clientul va recunoaș te că
acesta este interesat să-i înțeleagă punctul de vedere, povestea lui. Clientul va trăi, va
experimenta respectul consilierului față de el, se va simți egal.

BIBLIOGRAFIE

1. Abric, Jean-Claude, Psihologia comunicării. Teorii și metode , Ed. Polirom, Iași, 2002.
2. Albu, Gabriel, Comunicarea interpersonală . Aspecte formative și valențe psihologice , Ed.
Institutul European, Iași, 2007.
3. Albu, Gabriel, Educația, profesorul și vremurile: eseuri de pedagogie socială , Ed. Paralela
45, Pitești, 2009.
4. Albu, Gabriel, O psihologie a educației , Ed. Institutul European, Iași, 2005.
5. Albu, Gabriel, Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ –
educative , Ed. Institutul European, Iași, 2013.

Pagina 29 din 44 6. Bohart, Arthur, C., Greenberg, Leslie, S., Empatia în psihoterapie , Ed. Trei, București, 2011.
7. Coandă , Lisette, Curta, Florin, Mic dicționar de sociologie , Ed. ALL, Bucureș ti, 1993 .
8. Gârlașu-Dimitriu, Odette, Empatia în psihoterapie , Ed. Victor, București, 2004.
9. Goleman, Daniel, Inteligența emoțională, Ed. Curtea Veche, București, 2001.
10. Iluț, Petru, Valori, atitudini și comportamente sociale: teme actuale de psihosociologie, Ed.
Polirom, Iași, 2004.
11. Larousse, Dicționar de psihologie , Ed. Univers Enciclopedic, Bucureș ti, 1998 .
12. Moscovici, Serge, Psihologia socială a relațiilor cu celălalt , Ed. Polirom, Iași, 1998;
13. Rogers, Carl, A deveni o persoană: perspectiva unui psihoterapeut , Ed. Trei, București,
2008.
14. Șoitu, Laurențiu, Pedagogia comunicării, Ed. Institutul European, Iași, 2001.
15. Vasile, Cristian, Consiliere psihologică , Ed. Universității Petrol -Gaze, Ploiești, 2014.
16. http://www.aisucces.ro/testul -empatiei -mind -in-the-eyes/
17. http://dexonline.ro/definitie/empatie
18. http://www.questionwritertracker .com/quiz/61/Z4MK3TKB.html

Pagina 30 din 44

ANEXE

Anexa nr. 1

TEST EMPATIA (MIND IN THE EYES)

Vă asigură m că răspunsurile sunt confidenț iale. Vă mulțumim pentru timpul alocat și cooperare .
Citește cu mintea ochii celor din imagine:

Pagina 31 din 44

1. a. Jucăuș ; b. Liniștitor; c. Iritat; d. Plictisit.

2. a. Îngrozit; b. Arogant; c. Contrariat; d. Supărat.

3. a. Glumeț; b. Amețit; c. Dorință; d. Convingere.

Pagina 32 din 44

4. a. Glumeț; b. Insistent; c. Amuzat; d. Relaxat.

5. a. Iritat; b. Sarcastic; c. Îngrijorat; d. Prietenos.

6. a. Îngrozit; b. Fantezie; c. Nerăbdare; d. Îngrijorare.

Pagina 33 din 44

7. a. Defensiv; b. Prietenos; c. Distras; d. Abătut.

8. a. Deznădă jduit; b. Ușurat; c. Timid; d. Agitat.

9. a. Supărat; b. Dușmănos; c. Îngrozit; d. Preocupat.

Pagina 34 din 44

10. a. Precaut; b. Insistent; c. Plictisit; d. Înspăimâtat.

11. a. Îngrozit; b. Amuzat; c. Regret; d. Flirt.

12. a. Indiferent; b. Jenat; c. Sceptic; d. Trist.

Pagina 35 din 44

13. a. Determinat; b. Anticipativ; c. Amenințător; d. Timid.

14. a. Iritat ; b. Dezamăgit; c. Deprimat; d. Acuzator.

15. a. Contemplativ; b. Amețit; c. Încurajator; d. Amuzat.

Pagina 36 din 44

16. a. Iritat; b. Gânditor; c. Încurajator; d. Înțelegător.

17. a. Îndoială; b. Afectuos; c. Jucăuș; d. Înspăimântat.

18. a. Determinat; b. Amuzat; c. Înspăimântat; d. Plictisit.

Pagina 37 din 44

19. a. Arogant; b. Recunoscă tor; c. Sarcastic; d. Tentant.

20. a. Dominant; b. Prietenos; c. Vinovat; d. Îngrozit.

21. a. Jenat; b. Fantezie; c. Confuzie; d. Panică.

Pagina 38 din 44

22. a. Preocupat; b. Recunoscă tor; c. Insistent; d. Rugăminte stăruitoare.

23. a. Mulțumit; b. Defensiv; c. Sfidător; d. Curios.

24. a. Gânditor; b. Iritat ; c. Agitat; d. Ostil.

Pagina 39 din 44

25. a. Panicat; b. Neîncrezător; c. Descurajat; d. Interesat.

26. a. Îngrijorat; b. Timid; c. Dușmă nos; d. Neliniștit.

27. a. Glumeț; b. Precaut; c. Arogant; d. Liniștitor.

Pagina 40 din 44

28. a. Interesat; b. Glumeț ; c. Afectuos; d. Mulțumit.

29. a. Nerăbdător; b. Înspăimântat; c. Iritat; d. Reflexiv.

30. a. Recunoscă tor; b. Flirt; c. Ostil; d. Dezamăgit.

Pagina 41 din 44

31. a. Rușinat; b. Încrezător; c. Glumeț; d. Abătu t.

32. a. Serios; b. Rușinat; c. Dezorientat; d. Alarmat.

33. a. Jenat; b. Vinovat; c. Fantezie; d. Îngrijorat.

Pagina 42 din 44

34. a. Înspăimâ ntat; b. Derutat; c. Neîncrezător; d. Îngrozit.

35. a. Derutat; b. Nervos; c. Insistent; d. Contemplativ.

36. a. Rușinat; b. Nervos; c. Suspicios; d. Nehotărât.

Pagina 43 din 44

Anexa nr. 2

CHESTIONAR

Vă rugăm să răspundeți conform opiniei dumneavoastră la următoarele întrebări. Vă asigură m că
răspunsurile sunt confidenț iale. Vă mulțumim pentru timpul alocat și cooperare.
Nume și prenume………………………………………………………………………………………………………. ….
1. După părerea dumneavoastră ce este empatia?
……………………………. ………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………….. ………………………
2. Care este rolul empatie?
…………………………………………………………………………………………….. ……………………………….
…………………………………………………………………………………….. ………………………………
3. Ce vă determină să spuneț i că sunteț i empatic/ă?
…………………………………………………………………………………………….. ……………………………….
…………………………………………………………………………………………….. ………………………
4. Cât de mult contează empatia în consiliere?

Pagina 44 din 44 …………………………………………………………………………………………….. ……………………………….
……………………………………… ……………………………………………………………………………..
5. Dacă sunteț i empatic/ă, ce atitudine concordă cu o asemenea stare?
……………………………………………………………………………………… ………………………………………
…………………………………………………………………………………………….. ………………………
6. Din punctul dumneavoastră de vedere, o relație consilier -client funcționează mai
bine datorită empatiei? De ce?
…………………………………………………………………………………………….. ……………………………….
…………………………………………………………………. …………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………….. ………………….
7. Ce efect credeț i că are empatia asupra persoanei din fața dumneavoastră
(clientul)?
…………………………………………………………………………………………….. ……………………………….
………………………………………………………………………….. …………………………………………
8. Care credeți că sunt avantajele folosirii empatiei într-o relație de consilire
(enumerați cel puțin 2 avantaje)?
…………………………………………………………………………………. …………………………………………..
…………………………………………………………………………………………….. ……………………………….
…………………………………………………….. ………………………………………………………….
9. Care credeți că sunt dezavantajele folosirii empatiei într-o relație de consilire
(enumerați cel puțin 2 dezavantaje)?
…………………………………………………………… …………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………….. ……………………………….
………………………………. ………………………………………………………………………………..
10. Cât de des folosiți empatia într-o relație de consiliere?
a. foarte des; b. des; c. uneori;
d. rareori; e. niciodată.

11. Care credeți că sunt riscurile folosirii empatiei în actul de consiliere?
…………………………………………………………………………………………….. ……………………………….
…………………………………………………………………………………………….. ……………………………….
…………………………………………………………………………………………….. ……………………………….
…………………………………………………………………….. ……………………………………..
Vă mulțumim!