Analiza unor compuși organici bioactivi din [607124]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI
MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA
BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA CONTROLUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR
ALIMENTARE

PROIECT DE DI PLOMĂ

Coordonator științific:
Lector Dr. Antoan ela PATRAȘ

Absolvent: [anonimizat] 2015 –

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA CONTROLUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR
ALIMENTARE

„Analiza unor compuși organici bioactivi din
materii prime vegetale folosite în prepararea
alimentelor”

Coordonator științific:
Lector Dr. Antoanela PATRAȘ

Absolvent: [anonimizat] 2015 –

CUPRINS
LISTA FIGURILOR ……………………………………………………………………………………………………..6
LISTA TABELELOR.. ………………………………………………………………………………………………….8
INTRODU CERE …………………………………………………………………………………………………………..9
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1. COMPUȘII BIOACTIVI ……………………………………………. …………………….. .13
1.1. Definiții ale compușilor bioactivi …………………………………………………………….. ………….. ….13
1.2. Clasificarea compușilor bioactivi ……………………………………………………………………………..13
1.2.1 . Compușii polifenolici ………………………………………………………………….. ………………. ………13
1.2.2. Fibrele alimentare …………………………………………………………… ………………………….. ………18
1.2.3. Proteinele si peptidele bioactive ……………………………………….. …………………………………..18
1.2.4. Carotenoidele ………………………………………………………………………………………………………19
1.2.5. Lipidele funcț ionale ……………………………………………………………………………………………..19
1.3. Fructele de pădure …………………………………………………………………………………… ……………..20
1.3.1. Principalele fructe de pădure cultivate în România…………………………………………………..20
1.3.2. Compușii bioactivi din fructele de pădure ……………………………………………………… ……….21
CAPITOLUL 2. ME TODE CUNOSCUTE DE DETERMINARE A ANTIOXIDANȚI
LOR ……………………………………………………………………………………………… …………………………….26
2.1. Metoda ORAC …………………… ………………………………………………………………………………….26
2.2. Metoda PCLP …………………………………………………………………………………………………………26
2.3. Metoda Folin -Ciocâlteu…………………………………………………………………………………………..26
2.4. Metoda TRAP ………………………………………………………………………………………………………..27
2.5. Metoda DPPH ………………………………………………………………………………………………………..27
CAPITOLUL 3. DESCRIEREA UNITĂȚII DE PRACTICĂ …………………………………………28
3.1. Scurt istoric și descr ierea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion
Ionescu de la Brad” din Iași ……………………………………………………………………………………………..28
3.2. Descrierea l aboratorului de cercetare pentru analiza compuș ilor bioactivi
antioxidanți. …………………………………………………………………………………………………………….. ……29
PARTEA a II -a – CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 4 . OBIECTIVELE STUDIULUI, CONDIȚII LE DE EXPERIMENTARE,
MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRI I……………………………………………………32
4.1. Obiectivele studiului……………………………………………………………………………………… ……….3 2
4.2. Materialul de studiu………………………………………………………………………………………. ……….32
4.2.1. Aronia ( Aronia melanocarpa )………………………………………………………………………. ……….32
4.2.2. Păducelul ( Cratae gus monogyna )………………………………………………………………………….. 36

4.2.3. Cătină ( Hippophaë rhamnoides L)………………………………………………………………………….38
4.3. Condițiile de experimentare ……………………………………………………………………………………..40
4.4. Metodologia cercetării ………………………………………………………………………………………. ……42
4.4.1. Determinarea activității antiradicalice cu ajutorul readicalilor liberi DPPH-……………… ..42
4.4.2. Determinarea polifenolilor totali , a flavonoizilor și a taninurilor prin metoda
Folin -Ciocâlte u………………………………. ……………………………………………………………………………44
CAPITOLUL 5 REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA
ACESTORA …………………………………………………………………………………………….. ………………….46
5.1. Rezultatele obținute privind activitatea antiradicalică a extractelor ………………………………..46
5.1.1. Rezultatele obținute privind activitatea antiradicalică la extractele de aronie …………………46
5.1.2. Rezultatele obținute privind activitatea antiradicalică la extractele de păducel ………………47
5.1.3. Rezultatele obținute privind activitatea antiradicalică la extractele de cătină …………………48
5.1.4. Rezultatele centralizate privind activitatea antiradicalică la extractele de aronie,
păducel și cătină …………………………………………………………………………………………………………….4 8
5.2. Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli tot ali……………………………………………..49
5.2.1 . Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli totali la extractele de aronie …………..49
5.2.2. Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli totali la extractele de pădu cel………..50
5.2.3. Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli totali la extractele de cătină …………..51
5.2.4. Rezultatele centralizate privind conținutul în polifenoli la extractele de aronie,
păducel și cătină ………………….. …………………………………………………………………………………………52
5.3. Rezultatele obținute privind conținutul în flavonoizi …………………………………………………….53
5.3.1. Rezultatele obținute privind conținutul în flavonoizi la extractele de aronie ………………….53
5.3.2. Rezultatele obținute privind conținutul în flavonoizi la extractele de păducel ………………..54
5.3.3. Rezultatele obținute privind conținutul în flavonoizi la extr actele de cătină …………………..54
5.3.4. Rezultatele centralizate privind conținutul în flavonoizi la extractele de aronie,
păducel și cătină ……………………………………………………………………………………………. ………………55
5.4. Rezultatele obținute privind conținutul în taninuri ………………………………………………………..56
5.4.1. Rezultatele obținute privind conținutul în taninuri la extractele de aronie ……………………..56
5.4.2. Rezultatele obținute privind conținutul în taninuri la extractele de păducel …………………..56
5.4.3. Rezultatele obținute privind conținutul în taninuri la extractele de cătină ……………………..57
5.4.4. Rezultatele centralizate privind conținutul în taninuri la extractele de aronie, păducel și
cătină. …………………………………………………………………………………………………………….. …………….58
CONCLUZII……………………………. ………………………………………….. …………. …………………………. 59
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………………..60

6 LISTA FIGURILOR
Figura 1.1 – Structura chimic ă a luteolinei …………………………………. ……………… ………………………15
Figura 1.2 – Structura chimic ă a daizdeinei ……………………………………………… ……………………….. 15
Figura 1.3 – Structur a chimică a genisteinei ……………………………………… ……………………………….15
Figura 1.4 – Structura chimic ă a catechinei ……………………….. …………………………………………. …..15
Figura 1.5 – Structura chimica proantocianidinei ……………………………. ……………………………. ……15
Figura 1.6 – Structura chimic ă a cianidinei ………………………… ……………………………………….. …….16
Figura 1.7 – Structura c himică a acidului cinamic …………………… ………………………………………… .16
Figura 1.8 – Structura chimică a acidului elagic ………………………. ……………………………………….. .16
Figura 1.9 – Structura chimi că a α-tocoferolul ui……… ……………………………………………………. ……17
Figura 1. 10 – Structura chimică a alcoolului coniferilic …….. ………………………………………. ……….17
Figura 1. 11 – Structura chimică a resveratrolului ………. ……………………………………………. …………18
Figura 1.12 – Structura chimică a proantocianidinelor de tip C 4-C8……….. ………………………….. …18
Figura 1.13 – Reprezentarea grafică a fenolilor t otali, a flavonoizilor și antocianilor din fructele
de pădure (mg/g) ……………….. …………………………………………………………………………………. ……….23
Figura 3.1 – Sigla Universității de Științe Agricole și Medic ină Veterinară „Ion Ionescu de la
Brad” din Iași …………………. ………………………………………………………………………………… …………..28
Figura 3.2 – Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Ion Io nescu de la Brad" din
Iași…………………………….. ………………………………………………………………………………………………. ..28
Figura 3.3 – Laboratorul de cercetare pentru analiza compușilor bioactivi antioxi danți ……………29
Figura 4.1 – Aronia ……….. …………………………………………………………………………………………. ……33
Figura 4.2 – Păducelul ……… …………………………………………………… ……………………………….. ……..36
Figura 4.3 – Cătina ………….. …………………………………………………………………………………………. ….39
Figura 4.4 – Balanță analitică …………… ………………. …………………………………………………………. ….41
Figura 4.5 – Extracte din fructele de pădure analizate ………. …………………………………………. ……..41
Figura 4.6 – Centrifugă „LCEN -102” ……………….. ……………………………………………………………. ..42
Figura 4. 7 – Principiul metodei de determinare a activității antioxidante cu ajutorul radicalului
liber DPPH …………. ………………………………………………………. ……………… ………………………….. ……42
Figura 4.8 – Spectofotometrul „SPECORD 2 00 PLUS ”…….. ……………………………………………… ..43
Figura 5.1 – Reprezentarea grafică a activității antiradicalice a extractelor de a roniei ………… ……47
Figura 5 .2 – Reprezentarea grafică a activității antiradicalice a extractelor de păducel ……………. 47
Figura 5 .3 – Reprezentarea grafică a activității antiradicalice a extractelor de cătină …….. ………..48
Figura 5 .4 – Reprezentarea grafică a rezultatelor centralizate a activității antiradicalice a
extractelor ………………………….. ……………………………………………………………………………. ………….. 49
Figura 5.5 – Reprezentarea grafică a conținutului în compuși polifenolici a extractelor

7 de aronie ………………. …………………………………………………………………………………. ……………………50
Figura 5.6 – Reprezentarea grafică a conținutu lui în compuși polifenolici a extractelor
de păducel ………. ………………………………………………………………………………………………………. …..51
Figura 5.7 – Reprezentarea grafică a conținutului în compuși polife nolici a extractelor
de cătină ………………………………………………………………………………………………………………….. …..52
Figura 5.8 – Reprezentarea grafică a conținutului în compuși polifenolici a extractelo r …………. .52
Figura 5.9 – Reprezentarea grafică a conținutului în flavonoizi a extractelor de aronie …………… .53
Figura 5. 10 – Reprezentarea grafică a conținutului în flavonoizi a extractelor de păducel ………. .54
Figura 5. 11 – Reprezentarea grafică a conținutului în flavonoizi a extractelor de cătină …………. .55
Figura 5.12 – Reprezentarea grafică a conținutului în flavonoizi a extractelor ………………………. 55
Figura 5. 13 – Reprezentarea grafică a conținutului în taninuri a extr actelor de aronie ……………. .56
Figura 5. 14 – Reprezentarea grafică a conținutului în taninuri a extractelor de păducel …………. ..57
Figura .15 – Reprezentarea grafică a conțin utului în taninuri a extractelor
de cătină ………………………. …………………………………………………………………………………………….. ..58
Figura 5. 16 – Reprezentarea grafică a conținutului în taninuri a extractelor ………………………….. .58

8 LISTA TABELURI LOR
Tabelul 1.1 Suprafața cultivată cu fr ucte de pădure din România (ha)….. …………………………. …..20
Tabelul 1.2 Producția de fruc te de pădure din România (tone)……… …………………………………. ….21
Tabelul 1.3 Conținutul d e minerale din fructele de pădure (mg/100g) ……….. ……………………….. ..22
Tabelul 1.4 Fenolii totali, flavonoizii și antocianii din fructele de pădure (mg/g) …………….. …….23
Tabelul 1.5 Efecte benefice asupra sănătății umane a fruct elor de pădure ……………………….. …….24
Tabelul 4.1.Compoziția chimică a fructelor de aronie …….. ………………………………………………… ..34
Tabelul 4.2 Compușii fenolici din fructele de aronie …….. ………………… …………………………….. ….34
Tabelul 4.3 Compoziția chimică a fructelor de păducel …….. …………………………………………. ……37
Tabelul 4.4 Compușii bioactivi din păducel (mg/ 100g) …………………………………. ………… ………. 38
Tabelul 5.1 Activitatea antiradicalică a extractelor de aroniei …………………………………….. ………. 46
Tabelul 5.2 Activitatea antiradicalică a extractelor de păducel ……… ………………………………… …..47
Tabelul 5.3 Activitatea antiradicalică a extractelor de cătină ……….. ……………………………………. ..48
Tabelul 5.4 Conținutul în compuși polifenolici a extractelor de aronie ………………………………. …49
Tabelul 5.5 Co nținutul în compuși polifenolici a extractelor de păducel ………………………….. ……50
Tabelul 5.6 Conținutul în compuși polifenolici a extractelor de cătină …….. ………………………… …51
Tabelul 5.7 Conținutul în flavonoizi a extra ctelor de aronie …………………………………………………53
Tabelul 5.8 Conținutul în flavonoizi a extractelor de păducel ……… ………………………………… …….54
Tabelul 5.9 Conținutul în flavonoizi a extractelor de cătină ……… ……………………………………….. ..54
Tabelul 5.10 Conținutul în taninuri a extractelor de aronie ……… ………………………………………… ..56
Tabelul 5.11 Conținutul în taninuri a extractelor de păducel ………. …………………………………. …….56
Tabelul 5.12 Conținutul în taninuri a extractelor de cătină …………. ………………………………….. …..57

9

INTRODUCERE

Noțiunea de „aliment” poate avea diferite sensuri pentru dife riți oameni, astfel unii
oamenii văd alimentele ca pe nișt e mijloace de supravețuire, alții le văd ca făcând parte din
patrimoniul lor cultural, alții ca pe niște simboluri religioase etc. Deci putem să spunem că, pe
lângă nevoile fizice de bază, alimentel e mai satisfac și nevoi emoționale, sociale, și psihologice.
De-a lungul timpului oamenii au fost în căutare de resurse de alimente, axându -se pe
metode de producție a acestora. Probabil, primii oameni, până să descopere focul, mâncau
alimentele sub formă crudă, apoi au început să mănânce alimente gătite care aveau proprietăți
organoleptice superioare celor negătite dar erau și mai ușor de digerat.
Odată cu dezvoltarea civilizațiilor, oamenii au început căutarea de alimente și prin locur i
mai îndepărtate. Î n secolul XV , marinarii portughezi, englezii, spanioli și olandezi au descoperit
noi tărâmuri și în același timp noi alimente , dar, la rândul lor, și ei au introdus în țările cu care
intrau în contact, produsele pe care le trasnportau. De exemplu , spanioli i au introdus grâul și
trestia de zahăr în America de Nord iar englezii merele și nucile. Aceste schimburi au dus la
creșterea varietății alimentelor în întreaga lume ( www.g -w.com ).
În zilele noastre, s -a dezvoltat un sistem complex ce ține de la producere a până la
consumul alimen telor, acestea devenind din ce î n ce mai sigure, gustoase, hrănitoare , diverse,
convenabile, mai puțin costisitoare și mult mai acesibile. Știința alimentelor și tehnologia au
contribuit foarte mult la succesul acestui sistem moder n prin integrarea biologiei, chimiei, fizicii,
ingineriei, științei materialelor, microbiologiei, nutriției, toxicologiei, biotehnologiilor,
genomici i, informaticii, și multor al tor discipline cu scopul de a se rezolva probleme dificile,
cum ar fi: problem a deficienței nutriționale sau a siguranței alimentare.
Impactul metodelor moderne folosite în industria alimentară se face simțit în produsele
alimentare din zilele noastre:
– calitatea și siguranța produselor alimentare poate fi menținută sau chiar înbu nătățită,
– nutrienții sensibili se pot conserva,
– se pot face adaosuri de vitamine și minerale esențiale,
– se pot elimina toxinele și antinutrienții iar alimentele pot fi concepute astfel încât să
ducă la înbunătățirea sănătății și reducerea ricului a pariției bolilor.

10 Pe lângă ace asta, modernizarea industriei alimentare a dus și la reducerea pierderilor de
producție, distribuția alimentelor în lumea întreagă (favorizarea disponibilită ții sezoniere a
acestora ), înbunătățirea calității vieții unor perso ane cu anumite probleme, p rin modificarea unor
alimente ( de exemplu: alimente în care zahărul este înlocuit cu alți indulcitori pentru persoane le
ce suferă de diabet zaharat) (John D.F și col ab, 2010) .
Consumul de alimente are ca principal scop menținerea funcționalității organismului,
alimenetele conferind un aport important de substanțe de bază necesare acestuia. Aceste
substanțe din alimente sunt clasificate în:
– macronutrienți: în organismul uman este nevoie de o cantitate mare de macronutrienți
pentr u a asigura energia necesară menținerii funcționalității organismului și realizarea
activităților zilnice. Aceștia se împart la rândul lor în: carbohidrați, proteine și lipide.
– micronutrienți: alcă tuiți din vitamine și minerale, sunt substanțe ce nu pot fi sintetizate
de organism (sunt introduse prin consumul de alimete), nu au valoare energetică și sunt necesare
în cantități mai mici decât macronutrienții, ei îndeplinesc funcții de o importanță ridicată în
procesele vitale din organism.
– fibrele dieteti ce: reprezentate de acea parte din aliment rezistentă la procesul de digestie
și absorbție din intestinul subțire, având ca principal rol stimularea digestiei. Ele se găsesc în
produsele a limentare de origine vegetală ( fructe, legume, cereale, etc.).
– apa: este componenta care se găsește în cea mai mare cantitate în aliment și contribuie
considerabil la aportul total de apă necesar organismului.
– compușii bioactivi: se găsesc în cantități mici in fructe și legume, ele având rol în
menținerea sănătații or ganismului, deoarece îl ajută în lupta impotriva bolilor degenerative.
Inter esul pentru compușii bioactivi crește din ce în ce mai mult în diferite ramuri de
aplicare: geo -medicină, știința plantelor, ag rochimie, industria alimentară etc.
Acest domeniu se află în continuă dezvoltare ceea ce a dus la creșterea numărului
lucrărilor de cercetare care au rolul de a diversifica resursel e de copmuși bioactivi și de a
înbunătăți metodele de păstrare și sinteză a lor.
Dacă la început, oamenii foloseau plantele în a limentație doar pentru valoarea lor
nutritivă, cu trecerea timpului au descoperit că acestea au și un important rol medical datorită
compușilor bioactivi pe care îi conțin, compuși cu un puternic efect antioxidant. Chiar dacă
oamenii din antichitate nu cun oșteau noțiunea de „compus bioactiv”, folosirea plantelor în acest
scop reprezintă istoria utilizării compușilor bioacivi.
Papirusurile egiptene au aratat că planta coriandru, era folosit ă în medicină, cosmetică și
pentru prevenirea unor boli. În timpul Im periului Roman, cercetători ca Hippocrate, Teofrastus,
Celsus, Dioscoride au descris mii de plant e cu efect terapeutic. Românii erau cunoscuți pentru

11 folosirea plantelor medicinale din cele mai vechi timpuri. Herodot menționează în scrierile sale
că locuit orii de la nord de Dunăre foloseau planta Leonurus cardiaca , cunos cută și astăzi ca
Talpa Gâștei ( Azmir J. și col ab, 2013) .
Deoarece fructele de pădure sunt cele mai bogate alimente în comuși bioactivi, prin acest
proiect s -a determinat conținutul în comp uși bioactivi dar și activitatea antiradicalică a unor
fructe de pădure.
Proiectul este împărțit pe două părți. Prima parte este reprezentată de considerațiile
generale, care include definiții și clasificarea compușilor bioactivi, principalele metode
cuno scute utilizate până în prezent pentru determinarea activității antiradicalice și a compuși lor
bioactivi și descrierea unit ății unde s -au efectuat lucrările practice. În partea a II -a sunt
prezentate obiectivele studiului, condiț iile de experimentare, mate rialul, metodologia cercetării ,
și rezultatele proprii la care s -a ajuns.

PARTEA I
CONSIDERAȚII GENERALE

13

CAPITOLUL. 1
COMPUȘII BIOACTIVI

1.1. Defini ții ale compușilor bioactivi
Termenul „bioactiv” este compus din punct de vedere etimologic din două cuvinte: „bio”
și „activ” : „bio” provine din grecescul „βίο” și se referă la viață iar „activ” de la latinescul
„activus” și înseamnă: dinamic, plin de energie .
Din punct de vedere științific, termenul „bioac tiv” este un termen alternativ pe ntru
termenul „biologic activ”. Un compus bioactiv este pur și simplu o substanță care are o activitate
biologică.
În dicționarele medicale, o substanță bioactivă este definită ca o substanță care are un
efect, provoacă o r eacție, sau declanșea ză un răspuns în țesutul viu. Un compus (o substanță) are
o act ivitate biologică, atunci când are un efect direct asupra unui orga nism viu. Acest efect poate
fi pozitiv sau negativ, în funcție de substanță, doză sau biodisponibilitate.
Compușii bioactivi sunt subst anțe chimice care se găsesc în general în plante, în cantități
mici: în fructe, legume, nuci, uleiuri, cereale integrale etc, având acțiuni ce duc la înbunătățirea
stării de sănătate a organismului uman și animal, ei, sunt pro duși ca metaboliți secundari care nu
sunt necesari pentru creșterea plantei de zi cu zi dar joacă un rol inportant în apă rare, atragere și
semnalizare ( Abdelkarim G . și col ab.,2014).

1.2. Clasificarea compuș ilor bioactivi
Compușii bioactivi pot fi clasifi cați în funcție de identitatea moleculară sau d e tipul
biopolimerului astfel:
– compuși polifenolici,
– glucide nedigerabile (fibre alimentare),
– lipide funcționale (în special în cereale și semințe),
– proteine / peptide și carotenoizi.

14 1.2.1 . Compuș ii polifenolici
Compușii polifenolici se definesc prin prezența a, cel puțin, unui ciclu aromatic ce
cuprinde unul (fenoli) sau mai mulți (polifenoli) substituenți hidroxil, incluzând derivații lor
funcționali (esteri și glicozide). Polifenolii se găsesc s ub formă de metaboliți secundari ai
plantelor, sunt distribuiți pe scară largă în regnul vegetal și reprezintă un antioxidant abun dent în
dieta umană (Margot S. și Denise H.,2013) .
Radicalii liberi, denumiți și sp eciile reactive de oxigen, sunt produși de multe reacții
biolog ice în organism și pot produce deteriorarea unor biomolecule importante. Dacă acești
radicali liberi nu sunt elimi nați, ei pot duce la producerea diferitor stări de boală. Acești r adicali
liberi, cum ar fi: superoxidul, radicalul hidro xil, radicalii peroxidului de hidrogen și peroxidul
lipic, joacă un rol important în apariția bolilor cronice degenerative, cum ar fi: cancerul, bolile
inflamatorii, cardiovasculare, neurodegenerative și îmbătrânire. Acțiunile nocive ale acestor
radicali liberi pot fi blocate de antiox idanți, aceștia î i elimină, având ca rezultat d etoxifierea
organismelor. Prin urmare a ntioxidanții sunt niște compuși ce pot contracara efectele
devastatoare a oxigenului în țesuturi, acest termen le este dat moleculelor care au rol în protecția
împotriva orcarui radical liber (Fan L. și col., 2007)
Majoritatea antioxidanților naturali sunt compuși polifenolici și sunt grupați în :
tocoferoli, flavonoide, acizi fenolici, derivați ai acidului cinamic, lignani, stilbene, tanini ș i
cumarine (Von E lba și Schwartz, 1996).
a) Flavonoidele sunt principalii compușii bioactivi ce se găsesc în fructe. Acestea includ
un grup mai mare de antioxidanți naturali.
Structura flavonoidelor conține un schelet de carbon C 6-C3-C6 (două inele aromati ce
legate printr -un lanț alifatic cu trei carboni ca re este condensat pentru a forma un piran sau un
inel furan).
Flavonoide le cuprind următoarele subclase : flavone, izoflavone, flavonoli, flavani,
flavanone, antocianidine, antociani și calcone. Cele care sunt legate la una sau mai multe
molecule de zahăr s e numesc glicozide flavonoidice; când nu sunt legate la molecul e de zahăr se
numesc agliconi. Flavonoidele s e găsesc de obicei sub formă de glicozide, care sunt mai puțin
eficiente decât agliconii (Shahid i și Naczk, 1995).
Flavonolii sunt cei mai cunoscuți în grupa flavonoide lor, găs indu-se în mod natural sub
forme glicozil ate (adesea glucoză sau ramnoză ). Cei mai întâlniți flavonoli agliconici sunt
quercetina, campferolul și miricetina.
Flavonele sunt f ormate din glicozide le luteolinei și apigeninei , se găsesc în concentrații
mai mari î n citrice. Principalii agliconi sunt : naringenina, care se găseș te în grapefruit,
hesperetina , în portocale ș i eriodictiol ul din lămâi (El Gharras, 2009).

15

Figura 1.1 – Structura chimic ă a lu teolinei (http://upload.wikimedia.org )

Izoflavonii pot fi atâ t agliconi cât și glicozide, ei se g ăsesc mai ales în leguminoase , ca
exemplu putem să dăm soia. Cei mai cunoscuți sunt daizdeina și g enisteina.

Figura 1.2 – Structura chimic ă a daizdeinei Figura 1.3 – Structura chimic ă a genisteinei
(http://upload.wikimedi a.org ) (http://upload.wikimedia.org )

Flavanolii s e găsesc sub formă monomerică (catechina) și polimerică (p roantocianidina);
acești doi flavanoli fiind cei mai intâlniți în fructe, î n str uguri gă sindu -se o cantitate mare de
galocatec hină, epigal ocatec hină și galat – epigaloca techină (Margot S., si Denise H.,2013).

Figura 1.4 – Structura chimic ă a catechinei Figura 1.5 – Structura chimică a proantocianidinei
(http://upload.wikimedia.org ) (http://upload.wikimedia.org )

Antocianii sunt pigme nți care conferă fructelor de pădure și altor fru cte cularea : roșie,
albastră, purpurie ș i violet. La fel ca ș i celela lte flavonoide, antocianii se găsesc sub formă

16 glicolizată . Formele agliconice a i antocianilor sunt cunoscute ca antocianidine. Se cunos c sute de
antociani, fiecare având un schelet antoc ianic de bază : cianidina, delfinidina, pelargonidina,
malvina, petunidina și peonidina. Diversific area structur ală se realizează în funcție de poziția î n
care sunt atașate la scheletul antocianic glicozidele (glucoza, galactoza , ramnoza și arabinoza ) și
grupările acil, incluzând acizi fenolici, cum ar fi : cafeic , p-cumaric, ferulic și sinapic (Shahidi E.
și Naczk M., 1995).

Figura 1.6 – Structura chimic ă a cianidinei ( http://upload.wikimedia.org )

b) Acizii fenolici . Se cunosc două mari clase de acizi fenolici, acestea sunt : derivații
acidului benzoic și derivații acidului cinam ic. Acizi i hidroxicinamici sunt: acid ul cinamic, acid ul
cumaric, acidul cafeic, acid ul ferulic iar acizi hidroxibenzoici sunt: acidul elagic, acid ul galic,
acidul vanilic și acidul salicilic .
Acizi fenolici se găsesc rareori sub formă liberă, cel mai des se intâ lnesc sub form ă
conjugată ca esteri și glicozide. Prin comb inarea acidului cafeic și acidul ui chinic se formează
acidul clorogenic, care se găsește în cantităț i mari în fructe . Activitatea antioxidantă a acizilor
fenolici și esterilor lor depinde de numărul de grupări hidroxil din moleculă. Acizii
hodroxicinamic i sunt mai eficienți decâ t acizii hidroxibenzoici (Shahidi și Naczk, 1995) .

Figura 1.7 – Struct ura chimică a acidului cinamic Figura 1. 8 – Structura chimică a acidului
(http://upload.wikimedia.org ) elagic (http://upload.wikimedia.org )

c) Taninurile sunt de două tipuri: taninuri condensate ( proantocianidine, prodel finidine)
și taninuri hidroliz abile, care sunt la randul sau împărțite î n galotan ine (esteri a i acidului galic) ș i

17 elagitanine ( esteri ai acidului hexahidrodifenic ). Sunt foarte răspândite în regnul vegetal: în
scoarța copacilor (stejar, plop), în fructele crude, conferindu -le acestora gustul astringent.
Taninurile au rol în protecția plantelor îm potriva virusurilor ș i microorganismelor, determină
valoarea alimentară și organoleptică din fructe și produse alimentare. S unt utilizate în diverse
domenii : la limpezirea vinurilor și a berii, tăbăcirea pieilor, industria farmaceutică etc (Savu M.,
1994) .
d) Tocoferolii sunt antioxidanți biologici importanți , utilizaț i pe o scară largă. Aceștia
sunt alcătuiți din două familii, și anume : tocoli și tocotrienoli. Acestia sunt de tipul α, β, ϒ, Ϭ , în
funcție de numă rul și poziția grupărilor metil . Cel mai impo rtant ant ioxidant al acestui grup este
α-tocoferolul.
Din grupa tocoferolilor face parte și v itamina E , ea asigură condițiile fiziologice în
sistemul de reproducție la oameni și animale (carența duce la sterilitate), protejează vitaminele
A, D, F ș i unele enzime de agenții oxidanți și participă la formarea acizilor nucleici p olifosforici
(Savu M., 1994) .
Fructele conțin cantităț i considerabile de tocoferoli, în timp ce în produsele de origine
animală se găsesc doar urme. Față de ceilalți compuși polifenoli ci, tocoferolii au efect slab
antioxidant (Gordon M. și colab, 2001).

Figura 1.9 – Structura chimică a α-tocoferolul ui (http://f.tqn.com )

e) Lignanii sunt compuș i polifenolici fo rmați prin cond ensarea unor alcooli aromatici
care au grupări hidroxilice și metoxilice și derviă din fenilpropan. Principalii lignani sunt:
alcoolul co niferilic și alcoolul sinapinic. Lignanii însoțesc fibrele de celuloză în orga nele și
țesuturile plantelor, conferindu -le acestora o soliditate mai mare (Savu M., 1994) .

Figura 1 .10 – Structura chimică a alcoolului coniferilic (http://upload.wikimedia.org )

18 f) Stilbenele sunt compuși pe bază de fenoli, ca exemplu putem să dăm resveratrolul,
care are efecte anticancerigene și se găsește în vin.

Figura 1. 11 – Structura chimică a resveratrolului (http://upload.wikimedia.org )

g) Proantocianidinele sunt dimeri, oligomeri și polimeri ai catechinel or, care su nt
îmbinate cu legături între C 4 și C 8 sau C 6. Proantocianidinele sunt principalii polifenoli din
struguri și sunt responsabili pentru caracterul astringent al f ructelor (El Gharras H., 2009).

Figura 1.12 – Structura chimică a proantocianidinelor de tip C 4-C8
(http://upload.wikimedia.org )

1.2.2. Fibrele alimentare
Fibrele alimentare sunt polimeri carbohidrați cu zece sau mai multe unități monomerice
care nu sunt nici digerați și nici absorbiți în intestinul subțire.
Acestea au urmatoarele efecte î n organismul um an: scă derea timpului de tranzit
intestinal, reducerea nivel ului colesterolului total din sânge ș i a lipoproteinelor cu densitate
scazut ă, a glucozei din sânge ș i a nivelului de insulină , tamponarea efectul ui de exces de acid din
stomac și ajută la prevenirea constipaț iei. Peretele celular al fructelor este o sursă bogată de fibre
alimentare (Margot S. și Denise H.,2013).

1.2.3. Proteinele si peptidele bioactive
Deși rolul principal al proteinelor și peptid elor este de a furniza acizi azotici și aminoacizi
esențiali, în unele cazuri acestea oferă efecte benefi ce suplimentare, cum ar fi : antimicrobian,

19 antioxidant, antitrombotic, antihipertensiv și activități imunomodulatoare. Ca exemple avem :
lunazinul ( din soia), inhibitorii proteazei, hidrolizate proteice etc . (Gordon M. și colab., 2001) .

1.2.4. Carotenoidel e
Carotenoidele sunt compuși liposolubili, care dau culoarea galben, portocaliu, roșu ș i
viole t. Se găsesc, alături de clorofilă, în ț esuturiile verzi, cantitatea lor variind în funcție de: faza
de vegetație, condițiile de lumină și temeratură. Sunt prezen te în unele fructe, flori, semințe,
rădăcini, ciuperci, bacterii dar ș i în organismul animal. Ele au rol important în fotosinteză, în
respirația și creș terea plantelor iar pentru animale , constituie provitamine le retinolului.
Carotenoidele bioactive se cla sifică în: hidrocarburi carotenoidic e și derivati
carotenoidici (xantofile). Principalele hidrocarburi carotenoidice sunt:
– β-carotenul este cel mai răspândit carotenoid, se găsește în cantitate mare în rădăcinile
de morcov dându -le cul oarea portocalie, e ste prezent și î n unele bacterii;
– α-carotenul, se găsește în cantităț i mai mici , de obicei însoțește β-carotenul ;
– licopina , se gă sește în fructele de tomate, în pepenele verde, în piersici, conferindu -le
culoarea roșie (Savu M., 1994) .
Principalii deri vați carotenoidici sunt: criptoxantina (de culoare roșu violet, se găsețte î n:
porumb, a rdei roș u, portocale), luteina (dă culoarea roșie -violet , însoțește clorofila în toate
țesuturile verzi ), zeaxantina (are culoare a galben -roșcată ).
Unele carotenoide bi oactive con țin provitamina A, care ajută la prevenirea bolilor
cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare și cancerul de piele (Von Elbe și Schwartz, 1996) .

1.2.5. Lipidele funcț ionale
Lipidele funcționale (f itosteroli i) se gă sesc sub formă liberă sau est erificaț i. Sunt în
cantități mai mari în semințe și în cantităț i mai mici î n fruct. Cei mai întâlniț i fitosteroli din
fructe s unt sitosterolii (componentul principal al uleiului de soia si bumbac) , campestero lii,
stigmasterolii (se găsește în uleiul Physo stigma venenosum și ajută la sinteza hormonului sexual,
progesterona.), brasicasterolii (identificati în uleiul de Brassica rapa , Brassica napus, în ceara de
trestie de zahă r), spinasterolii (din uleiul de spanac), fucosterolii (din algele brune) (Savu M.,
1994) .
Fitosterolii acționează împotriva cancerului și ajută la reducerea lipoproteinelor cu
densitate scazut ă (Margot S., ș i Denise H.,2013).

20 1.3. Fructele de pădure

1.3.1 Principalele fructe de pădure cultivate în România
Fructele de pă dure sunt dej a foarte populare în rândul consumatorilor datorită
proprietăților organoleptice dar și a efectelor benefice pe care le au asupra organismul uman , de
asemenea ele fac parte din tradiția majorităț ii popoarelor. Este cunoscut și faptul că ele s -au
folosit în medicina tradițională î ncă din cele mai vechi timpuri. De exemplu , indigenii din
America de Nord foloseau fructele de pă dure, din specia Rubus ca tratament î mpotriva diareei și
pentru ameliorarea durerilor ( Gordon J. M . și Derek S ., 2012) .
Sunt din ce în ce mai multe dovezi care arată că fructele de pădure au o reală contribuție
la înbunătățirea stării de sănă tate.
Conform Penciu S., 2012, care a analizat suprafața cultivată și producția de fructe de
pădure în perioada 2006 -2010, î n țara noastră producția de fructe de pădure a atins valoarea
maximă în anul 2006 , ea ajungând la 28,5 mii de tone. Deși în următorul an, sup rafața cultivată
cu fructe de pă dure a fost cu 341 de hectare mai mare decât suprafața din anul 2006 avut loc o
scădere a producției la 23,3 mii de tone .

Tabelul 1.1
Suprafața cultivată cu fructe de pădure din România (ha) (Penciu S., 2012)
Perioada 2006 2007 2008 2009 2010
Afine 300 285 291 285 280
Coacăze 59 8 12 16 50
Căpșune 2,397 2,826 2,591 2,507 2,664
Merișoare 87 83 85 83 80
Zmeură 100 100 4 26 15
Alte fructe de
pădure 348 330 337 330 320
Total fructe
de pădure 3,291 3,632 3,320 3,247 3,409

În anii 2008 și 2009, deși au fost anii în care criza economică s -a simțit cel mai mult ,
producția de fruc te de pădure și -a revenit rid icându-se la o valoare de 2 6, 3 mii de tone, respectiv
27,4 mii de tone.

Tabelul 1.2

21 Producția de fructe de pădure din România (tone) (Penciu S., 2012)
Perioada 2006 2007 2008 2009 2010
Afine 2000 2000 2,220 2,353 2,200
Coacăze 115 29 11 18 19
Căpșune 21,612 16,496 21,233 21,969 21,434
Merișoare 402 328 364 386 360
Zmeură 2,200 2,200 17 48 31
Alte fructe de
pădure 2,200 2,200 2,442 2,588 2,400
Total fructe
de pădure 2,200 2,200 2,442 2,588 2,400

Principalele fructe cultivate în România, în perioad a 2006 -2010, au fost căpșunele , care
au ocupat 72,8 -78,1 din toată suprafața de fructe de pădure cultivată și 70,9 -81,1% din producția
totală. Pe locul doi s -au situat afinele, care, în același interval de timp ocupau doar 7,8 -9,1 din
suprafață și 7,0 -8,6 din producț ie. Zmeura a evoluat în mod descendent, acest lucru a fost
rezultatul crizei economice dar și a condiților meteorologice, astfel: dacă în perioada 2006 -2007,
zmeura se regăsea printre principalele fructe de pădure din țara noastră, cu o suprafaț ă de 100 de
hectare și o producșie de 2,200 de tone, suprafața cultivată în următorul an s -a micșorat la doar 4
hectare . În anul 2010, suprafața cultivat ă de zmeură a crescut doar până la 15 hectare.

1.3.2 Compușii bioactivi din fructele de pădure
Marea m ajoritate a fructelor de pădure conț in zaharuri (glucoză, fructoză ș i sucroză) ceea
ce le dă gustul de dulce. Toate fructele de pă dure con țin carotenoizi, aici incluzându -se compu șii
precursori ai vitaminei A. Unele vitamine se găsesc într -o cantitate semn ificativă , de exemplu
100 g de coacază negră pot furniza 40 % din doza zilnică recom andat ă de vitamnia K, iar 100 g
de zmeură, capșune și mure pot furniza aproximativ 15 -18 % din doza zi lnică recomandată de
acid folic (Seeram N.,2012).
Fructele de pădure s unt cunoscute pentru conținutul lor bogat în antioxidanți (polifen oli,
carotenoizi ș i vitamina C). Conform Halvorsen B . și col ab., 2006, fructele de pădure se numără
printre produsele cu cea mai mare capacitate antioxidantă dintre alimentele consumate frec vent.
Cantitatea de antioxidanți din fructele de pădure variază de la o specie la alta, de la un soi
la altul dar și în funcție de condițiile de creș tere. De exemplu 100 g de coacaz ă neagră sau 100 g
de că tină conț in cantităț i de vitamina C ce depăș esc doz a zilnică recomandată, pe când la afine
conținutul este nesemnificativ.

22 Unele f ructele de pădure, cum ar fi cătina, sunt bogate î n carote noizi dar de asemenea
acumulează multe g răsimi, majoritatea acestora fiind nesaturate. Carotenoizii, pe lângă faptul că
se comportă ca precurs ori ai vitaminei A, contribuie și la menținerea stă rii de sănătate a fructului.
Conț inutul de polifenoli totali variază de asemenea î n funcț ie de specie, soi și cond ițiile
de creș tere dar poate fi puternic influențat ș i de tratamente le de după recoltare ș i procesare
(Gordon J. M . și Derek S ., 2012).
Conform Hancock R. și Stewart, D., 2010 , coacăza neagră, zmeura și căpșunele au un
conținut asemănă tor de polifenoli totali , acesta variind î ntre 100 ș i 300 mg / 100g.
Compoziția polifenol ilor po ate da culoarea ș i gustul speciilor de fructe de pădure ș i poate,
de asemenea, influența efectele benefice pe care le au acestea asupra sănătății. Culo rile roșii,
purpurii și albastre a fructelor de pă dure sunt date de prezența antocianilor. Culoare a roșie –
portocalie a căpșunilor este dată de pelargonidina care se găsește atât în pulpa cât și pe suprafața
fructului, pe când, cularea purpuriu -închis a coacăzei negre este dată de acumulare unor cantită ți
ridicate de delfinidină și cianidină pe suprafa ța acesteia.
Deși aroma fructelor de pădure este dată de balanța acizi / zaharuri, compușii polifenolici,
pot influenț a gustul sau percepția senzorială . Prezenț a taninurilor, cum ar fi elagitanina din
zmeură sau elagitani na și proantocianina din căpșuni, contribuie la caracterul astrigent a
fructelor. Flavonolii contribuie și ei la gustul amă rui a unor fructe de pă dure (Gordon J.
McDougall ș i Derek Stewart, 2012).
Nile S. H., Park S. W., 2014 în urma unei recenzii asupra studiilor efectuate pe câteva
fruct e de pădure cunoscute, a ajuns la următoar ele rezultate cu privire la conți nutul acestora în
minerale (tabelul 2.1) .

Tabelul 1.3
Conținutul în minerale din fructele de pădure (mg / 100g) (Nile S. H., Park S. W., 2014 )
Fructe de
padure Calciu Magneziu Fier Fosfor Potasiu Sodiu Zinc Mangan Cupru
Coacăz ă 15-35 6-10 00,15 –
0.60 10-15 56-80 0,11-
0,22 0,06-
0,12 1,20-
3,90 0,03-
0,06
Mure 20-30 17-20 1-2 25-30 100-
150 2-4 0,3-
0,5 1,2-2,6 0,02-
0,04
Merișor 3-5 3-7 0,16-
0,40 1-4 24-30 4-6 0,02-
0,04 0,3-
0,10 0,13-
0,20

Tabelul 1.3 (continuare)

23 Zmeură 15-
30 1-5 0,4-0,6 20-
22 200-
225 0,5-
1,0 0,32-
0,61 1,5-2,0 Urme
Soc 1,5-
3 3,2-4,5 0,5-0,6 5-8 25-32 1-3 0,33-
0,51 0,3-0,6 0,11-
0,26
Coacăza neagră 35-
45 15-18 1,3-2,5 35-
40 300-
320 1,7-
2,5 0,25-
0,31 0,35-
0,52 0,15-
0,20

Penru aceleași fructe de pădure au adunat informații cu privire la conținutul principalilo r
compuși bioactivi (tabelul 1.4 ).

Tabelul 1.4
Fenolii totali, flavonoizii și antocianii din fructele de pădure (mg / g)
(Nile S. H., Park S. W., 2014 )
Fructe de padure Flavonoizi Fenoli Antociani
Coacăz ă 50 261-585 25-495
Mure 276 486 82-325
Merișor 157 315 67-140
Afine 44 525 300
Zmeură 6,0 121 99
Soc 42 104 45-791
Coacăza neagră 46 29-60 44

0100200300400500600
Coacăză Mure Merișor Afine Zmeura SocFlavonoizi
Fenoli
Antociani

Figura 1.13 – Reprezentarea grafi că a fenolilor totali, a flavonoizilor și antocianilor din fructele
de pădure (mg/g) ( Nile S. H., Park S. W., 2014 )

24 In cele din urmă au prezentat compușii bioactivi din fiecare fruct în parte dar și
proprietățile biologice benefice pe care le au acestea asupra organismului uman pe baza unor
studii efectu ate până în prezent (tabelul 1.5 )

Tabelul 1.5
Efecte benefice asupra sănătății umane a fructelor de pădure (Nile S. H., Park S. W., 2014 )
Fructe de padure Compușii bioactivi Proprietățile biologice
Coacă ze Bogate în antioxidanți, vitamina C, E
și A
Bogate în seleniu, zinc, fier, și
mangan. Conține β -caroten, luteină, și
zexantină . Anticancerigen, anti -inflamator,
antidiabetic.
Previne pierderile în greutate,
degenerarea moleculara. Ajută la
prevenirea Alz heimerului,
încetinește semnele de
îmbătrânire, protejează și
înbunătățește circulația sângelui,
reduce colesterolul
Mure Bogate în antioxidanți, polifenoli,
mangan, acid folic, fibre, cianidin -3-
O-glucozidă și vitamina C, salicilat și
taninuri. Luptă împ otriva acțiunii
radicalilor liberi, întârzie
procesul de îmbătrânire, este un
analgezic, oferă rezistență vaselor
de sânge.
Merișor Bogat în vitaminele C, A, calciu, fier,
acid folic, magneziu și mangan.
Conține un procent mai mare de
compuși fenolici faț ă de celelalte
fructe de pădure studiate. Antibacterial, antiseptic și
diuretic, ajută digestia, înlătură
grăsimile din sistemul limfatic și
ajută sistemul cardiovascular.
Afine Bogate în antociani, flavonoli,
vitamina C, E și mangan.
Conține carotenoizi, luteină și
zexantină . Efect benefic pentru: gură, ochi,
gingii, protejează vasele de
sânge, dă rezistență arterială.
Zmeură Bogate în vitaminele C și B, ω -3,
fibre, acid galic, acid elagic.
Conține acid folic, fier, potasiu, Anticancerigen, previne acți unile
radicalilor liberi, antimicrobial,
crește rata metabolismului .

25 Tabelul 1.5 (continuare)
Soc Bogat in vitaminele C, A și B.
Conține majoritatea flavonoizilor și
carotenilor
Conținut bogat în fier și calciu.
Protejează ADN ul împotriva
radicalilor liberi
Înbunătățește sistemul respirator,
și stimuleaza funcționarea
sistemului digestiv.
Coacăza neagră Bogată în antociani, calciu, zinc,
potasiu, vitamina A, B 2. Are efect antiinflamator, ajută la
eliminarea sau reducerea
colesterolului din sânge,
stimulează digestia, sucul secreția

Cum am ma i spus, capacitatea antioxidantă a polifenolilor poate contribui la înbunătățirea
stării de sănă tate a organismului, prin ameliorarea efectelor dăună toare produse de speciile
reactive de oxigen. Deși polifenolii din fructe le de pă dure pot avea o capacitate antioxidant ă
mare la analizele din eprubetă, trebuie sa ținem cont, că eficacitatea lor este limitată de absorbția
acesto ra, de multe o ri scăzută, în fluxul sanguin (Gordon .M., Derek S., 2012 ).

26

CAP ITOLUL. 2
PRINCIPALELE METODE CUNOSCUTE DE DETERMINARE A
ANTIOXIDANȚILOR

Deși aflate în continuă dezvoltare pentru a crește ușurința de utilizare și obținerea de
rezultate într -un timp cât mai scurt, majoritatea analizelor de determinare a antioxidanților din
prezent au limitări t ehnice dar și conceptuale.
Principalele metode folosite până în prezent pentru determinarea activității antioxidante a
unor compuși bioactivi din produsele alimentare sunt: metoda ORAC, metoda PCLP, metoda
Folin -Ciocâlte u, metoda bazată pe detecția TRAP și metoda DPPH .

2.1. Metoda ORAC
Metoda ORAC („oxygen radical absorbance capacity” ), calculează capacitatea în care
antioxid anții inhibă oxidarea produs ă de către peroxil, care a rezultat în urma descompunerii
termice a unui compus azo . Prin reacționarea peroxilului cu un substrat fluorescent, cum ar fi
fluoresceina sau roșu de pirogalol, rezult ă un compus nonfluorescent. Se î nregistrează curbele de
tip intensitate de fluorescență în funcție de timp apoi se determină aria curbei în prezența și în
lipsa antioxidantului, rezultatele fiind exprimate în µmolTE / g produs (*** Raport științific
tehnic, 2014).

2.2. Metoda PCLP
Metoda PCL („photo chemiluminescent ”), după cum spune și denumirea are la bază
măsurarea fotochemiluminescenței, fotochemiluminescență rezultată din reacția unor specii
radicalice cu compuși excitabili fotochimic, cum ar fi luminolul sau lugicenina . Avantajele
acestei metode sunt: cheltuielile scăzute pe care le necesită și faptul că poate fi folosită pentru
antioxidanți hidrofili și lipofili, la valori dife rite de pH și temperatură (Lidia Varvari, 2011).

2.3. Metoda Folin -Ciocâlteu
Metoda Folin -Ciocâlteau are la bază o reacție de oxidare , ce are loc în mediu puternic
bazic , apărută datorită unui molibdowolframat (Na 2WO 4/ Na 2MoO 4), reacție din care se
desprinde O 2 și reacționează cu molibdatul , astef se formează ionul Mo4+ de culoare albastră.

27 Absorbanța se urm ărește spectofotometric pe intervalul 745 -750 nm. Antioxidantul de referință
folosit este acidul galic. Această metodă este simplă , rapidă și specifică (Lidia Varvari, 2011).

2.4. Metoda TRAP
Metoda TRAP („ total radical -trapping antioxidant parameter ”) are la bază reacții similare
celor de la metoda ORAC, ea urmărește capacitatea anti oxidantului de a se intersecta cu reacția
dinte peroxil și substratul fluorescent. Diferența dintre metoda TRAP și ORAC, constă în faptul
că prima defineș te activitatea anti oxidantului î n funcție de perioada de inhibiție, în prezen ța
antioxidantului a timpului util pent ru apariția substratului oxidat (Lidia Varvari, 2011).

2.5. Metoda DPPH-
Metoda DPPH folosește drept sursă radica lică pentru aprecierea activității
antioxida ntului, radicalul DPPH. Monitorizare se face fie spectrofotometric fie electrochimic.
DPPH , care dă culoare violet ă în prezența antioxidantului , este redus la un compus de culoare
ușor gălbuie, variația absorbanței este calculată la 517 nm, valor ile activi tății antioxidante apoi
este exprimată cantitatea de antioxidanți. Această metodă este un a rapidă, simplă, are la bază un
principiu simplu de determinare, dar ar avea ca dezavantaj existența posibilității suprapunerii
spectrului antioxidanțilo r cu cel al DPPH, cum ar fi în cazul carotenoizilor (*** Raport științific
tehnic, 2014).

28

CAP ITOLUL . 3
DESCRIEREA UNITĂȚII DE PRACTICĂ

3.1. Scurt istoric și descrie rea Universității de Științe Agricole și Medicină
Veterinară „Ion Io nescu de la Bra d” din Iași
Istoria învățământul agricol din moldov a debutează cu secolul XIX – lea, când primul
agronom român, Ion Ionescu de la Brad formează primele teme în domeniul agriculturii. Mai
târziu, în anul 1905, are loc înființarea cadrelor de Chimie Agricolă și Chimie Tehnologică în
cadrul Facultății de Științe a universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În anul 1948 la Iași se
formează Institutul Agronomic, conținând facultatea de Agricultură. În anul 1951 se înființează
și Facultatea de Horticultură și de Zootehnie, ca apoi, în 1961 să se formeze și Facultatea de
Medicină Veterinară. În prezent acest institut poartă denumirea de Universitatea de Științe
Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad ".

Figura 3.1 – Sigla Universității de Figura 3.2 – Universitatea de Științe Agricole
Științe Agricole și Medicină și Medicină Veterinară
Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Ion Ionescu de la Brad" din Iași
din Iași (original) (original).

29 Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" din Iași
este o instituție foarte cunoscută la nivelul țării dar și în Europa, ea are ca și specializare un
învățământ superior agron omic și medical veterinar. Misiunea Universității este aceea de a cre ea
ingineri agricoli, montanologi, horticoli, zootehniști, ingineri specializați în inginerie economică,
prelucrarea produselor agricole, biologie agricolă dar și doctori medici veterinar i

3.2. Descrierea l aboratorului de cercetare pentru analiza compuș ilor bioactivi
antioxidanți
Laboratorul de cercetare pentru analiza compușilor bioactivi antioxidanți aparți ne
facultății de Horticultură ( departamentul de Științe Exacte) , din cadrul Unive rsității de Științe
Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. L aborator ul a fost echipat prin
proiectului internațional "Formation de préparation et de perfectionnement à l’analyse moderne
des composés chimiques bioactifs dans les produits agro -alimentaires d’origine végétale" ,
proiect realizat în anii 2013 -2014. Acest proiect a fost finanțat de către Agenția Universitară a
Francofoniei (AUF) și cofinanțat de către Universitatea de Științe Agricole și Medicină
Veterinară „Ion Ionesc u de la Brad” din Iași.

Figura 3.3 – Laboratorul de cercetare pentru analiza compușilor bioactivi antioxidanți
(original)
Agenția Universitară a Francofoniei (AUF) este o instituție multilaterală ce grupează
universități publice și private, centre și in stitute de cercetare, dar și rețele instituționale din țările

30 membre ale Organizației Internaționale ale Francofoniei. Ea formează un sistem de 770 de
instituții din 90 de țări și are ca principal obiectiv colaborarea între instituțiile universitare
franco fone, având un rol important în înbunătățirea învățământului superior și a cercetării.
Laboratorul este echipat cu următoarele aparate:
– instalație de distilare pentru apa ;
– centrifugă de laborator;
– frigider, utilizat pentru depozitarea la temperatură scazută a probelor de analizat ;
– spect ofotometru „ SPECORD 200 PLUS ”, utilizat pentru determinarea unor compuși
bioactivi prin metoda spectofotometrică ;
– mixer de tip vortex „VELP”, folosit la omogenizar ea amestecurilor;
– balanța electronică -utilizată pentru cântărirea cu precizie d e 3 zecimale ;

PARTEA a II -a
CONTRIBUȚII PROPRII

32

CAPITOLUL 4
OBIECTIVELE STUDIULUI, CONDIȚIILE DE EXPERIMENTARE,
MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

4.1.O biectivele stu diului
Prezenta lucrare are drept obiectiv principal determinarea activit ății antioxidante,
determinarea conținutului de polifenoli totali , de flavonoizi, și de taninuri din fructele de pădure:
aronie, păducel și c ătină. Activitatea antioxidantă va fi det erminată prin metoda radicalului liber
DPPH-, iar compușii bioactivi prin metoda indicelui Folin -Ciocâlte u.

4.2. Materialul de studiu
Materialul de studiu e ste reprezent at de fructele de pădure: Aronia (Aronia melanocarpa ),
Păducel ( Crataegus monogyna ) și Cătina (Hippophaë rhamnoides L).

4.2.1 . Aronia (Aronia melanocarpa )

a) Caracteristici generale
Aronia face parte din familia Rosaceae , în mod normal există două specii: Aronia
melanocarpa și Aronia arbutifolia , dar prin combinația acestor două rezultă o a treia , și anume:
Aronia prunifolia .
Soiurile utilizate în producție sunt din specia Aronia melanocarpa. Cele mai importante
soiuri sunt : „Nero” (Cehia), „Viking” (Finlanda), „Kurkumäcki” (Finlanda), „Hugin” (Suedia),
„Fertodi” (Unga ria ) și „Aron” (Dan emarca).
Arbuștii a roniei pot crește până la o înălțime de 2 -3 m, ei produc din luna mai până în
iunie aproximativ 30 de flori mici, albe, care la coacere devin boabe de culoare roșu aprins
(aronia rosie) sau negru -purpuriu (aronia neagra), boabe cu diam etrul de 6 -13 mm, ș i greutatea
de 0,5 -2g.

33

Figura 4 .1 – Aronia (http://upload.wikimedia.org )

Fructe le de pădure Aronia , provin din estul Americii de Nord și din estul Canad ei.
Migrarea lor spre Europa a avut loc î n jurul anului 1900, prin intermediul Germ aniei, fiind
ulterior preluate ș i de Rusia. În jurul anului 1946, planta a fost înregistrată ca specie î n fosta
Uniune Sovietică. Ulterior a început să fie cultivată în m ajoritatea țărilor est -europene (Rod
Taheri , 2011).

b) Compoziția chimică
Ca ș i la celelalte fructe de pă dure, c ompoziția chimică a aroniei depinde de o serie de
factori, cum ar fi soiul, f ertilizarea, gradul de m aturare a boabelor, perioada de recoltare, sau
habitatul. Compoziția chimică acesteia se diferențiază de alte fructe de pă dure printr -un conținut
ridicat de sorbitol și polifenoli.
Sabine E.K., Harshadai M. R., 2008 au adunat mai mu lte informații, din analizele
efectuate până atunci, c u privire la compoziția chimică (tabelul 4.1)

Tabelul 4.1.
Com poziția chimică a fructelor de a ronie (Sabine E.K., Harshadai M. R., 2008 )
Compusul chimic Cantitatea Compusul c himic Cantitatea
glucoză și fructoză 66–100;130 –176g/kg tocoferoli 17.1mg/kg
fibre dietetice 56g/kg vitamina K 242μ g/kg

34
Tabelul 4.1 (continuare)

Compuș ii pol ifenolici sunt cei mai importanț i constituenți prezenți în fructele de aronie ,
și de asemenea respon sabil i pentru multe din proprietățile lor medicinale , ele sunt mai bogate în
conținut de procianidină, antociani ș i acizi fenolici.

Tabelul 4.2
Compușii fenolici din fructele de aronie ( Sabine E.K., Harshadai M. R., 2008 )
Compuș ii polifenolici Cantitatea
(mg/100g) Compuș ii polifenolici Cantitatea
(mg/100g)
Procianidine 5182 ; 3992 ; 664 Derivații querecetinei >71; 101;
Antociani 307-631;
428;461 Querecetin -3-galactozida 30,2; 37
Cianidin -3-arabinozida 146; 142; 399;
582 Querecetin -3-glucozida 27,3; 22
Cianidin -3-galactozida 315; 237; 990;
1282 Querecetin -3-rutinozida 15
Cianidin -3-glucozida 10; 1,7; 37,6; 42 alți derivaț i ai
querecetinei 27
Cianidin -3-xilozida 10; 47;51,5; 53 epicatechina 15,4
Pectine 3.4–5.8g/kg Cenușa 4400;5800
mg/kg
Grăsimi 0.14% Na 26mg/kg
Proteine 0.7% K 2180mg/kg
acid malic 13.1g/kg Ca 322mg/kg
acid citric 2.1g/kg Mg 162mg/kg
vitamina C 137mg/kg Fe 9.3mg/kg
acid folic 200μg/kg
Zn 1.47mg/kg
vitamina B1 180μg/kg carotenoizi 48.6mg/kg

35 Tabelul 4.3 (continuare)
Pelagronidin -arabinoza 2,3 acid clorogenic 302; 61
Pelagronidin -galactozida urme acid n eoclorogenic 291;123;

c) Efecte benefice asupra organismului uman
În urma analizelor efectuate asup ra aroniei, nu s -au constatat până î n prezent efecte
nedor ite sau toxice pe care le poate da ci doa r contribuții la înbunătățirea sănătăț ii. Efectele
fiziologice și biologice pe care le conferă fruc tele de aronie se datorează conț inutului acest ora în
polifenoli, acizi clorogenici ș i a antocianilor.
– efect antioxidant : fructele proaspete de aronie au o puternică capacitate antioxidativă .
Analize efectuat e pe difer ite specii de animale au arătat că antocian ii din aronie reduc
peroxidarea lipidelor și măreș te activitatea enzimelor care sunt implicate î n sistemul de apărare .
O dietă suplimentată cu suc de a ronie reduce efectele negativ e oxidative asupra celulelor roșii
din sâ nge care apar la sport ivi.
– efect asupra p roliferării celulelor canceroase: extractul bogat în antociani din aronie
inhibă dezvoltarea tumorii și stimulează apoptoza celulelo r cancerulu i de colon uman .
– efect antimutagenic: antocianii izolaț i din aronie inhibă activitatea mutagenică a
benzopirenului ș i a 2-aminofluorenului.
– efect hepatoprotect iv: la o analiză asupra șobolanilor s -a observat cum antocianii din
aronie scad toxicitatea ș i acumularea de cadmiu din rini chii și ficatul ș obolanilor.
– efect favorabil î mpotriva bolilor cardiovasculare: s -a demonstrat că, compuș ii fen olici
contribuie la protejarea ș i refacerea celulelor endoteliale. S-a constatat că la un bărbat cu o
hipercoles terolemie medie, care a bea regulat suc de fructe de aronie, 250 mL / zi, timp de 6
săptămâ ni, are loc scă dere colesterolului total din ser.
– efecte antidiabetice antocianii aroniei ar putea fi utili în prevenirea și controlul
diabetului zaharat de tip II și complicațiilor care apar. Prin administrarea de suc de aronie
șobolanilor ce sufereau de diabet, s -a observat atenuarea hiperglicemiei si hipertriglicemiei. Un
studiu a arătat că dacă se bea zilnic 200 mL suc de aronie , timp de 3 luni are loc scăderea rapidă a
nivelului de glucoză la pacienț ii cu diabet insulinodependent (Sabine E.K., Harshadai M. R.,
2008 ).

36 4.2.2. Păducelul ( Crataegus monogyna )

a) Caracteristici generale
Păducelul este un arbust spinos de 2 -6 m, din familia Rosaceae , care în mod normal, are
frunzele de culoare verde -aprins, flori albe, cu miros puternic la î nflorire și fructele de culoare
roșu-aprins, cu un singur sâmbure în interior, partea cărnoasă este galbenă.

Figura 4.2 – Păducelul (http://upload.wikimedia.org )

Păducelul s -a folosit încă din cele mai vechi timpuri în medicina tradițională chineză și î n
medi cina pe baza de plante europeană . Acesta a fost menționat pentru prima dată î n Tang Ben
Cao, prima farmacopee oficiala din lume, î n anul 659 d. Hr.
În Europa , păducelul se utiliza pentru proprietățile sale benefice încă din primul secol .,
iar pen tru tratamentul bolilor de inimă la sfârș itul anilor 18 00. Fructele pă ducelului era u folosit e
pentru stimularea digestiei și înbunătățirea funcțiilor stomacului și a circulaț iei sâ ngelui. De
asemenea se folosea u atât fructele ,frunzele, flor ile sau o combinaț ie dintre ele, ca agent
astrigent, antispasmodic, ca rdiotonic, diuretic, h ipotensiv ș i antiaterosclerotic ( Qi Chang și
colab., 2002).

b) Compoziția chimică .
Frunzele cu flori conț in: flavonoide, proantoccian i, acizi titerpenici, ș i am ine biogene.
Fructele au un conț inut ridicat în pectine, antociani, fla vonoide ș i proantociani .
În urma unor analize efectuate pe păducel în diferite stadii de dezvoltare, Barros L. și
colab., 2010 , a obț inut rezultatele din tabelul 4.3 cu privire la compoziț ia chimică.

37 Tabelul 4.3
Compoziția chimică a fructelor de păducel (Barros L. și col. 2010 )
Compusul
chimic Cantitatea î n fructele
crude Cantitatea în fructele
maturate Cantitatea î n fructele
supracoapte
Umiditatea (%) 76.81 60.00 59.76
Cenușa,
(g/100g ) 2.39 3.21 3.25
Carbohidraț i,
(g/100g) 91.24 91.99 92.75
Proteine ,
(g/100g) 5.57 3.97 3.40
Lipide, (g/100g) 0.80 0.83 0.60
Energie ,
(Kcal/100g) 394.43 391.32 389.98
Fructoza ,
(g/100g) 0.29 7.24 10.16
Glucoza ,
(g/100g) 1.48 33.39 44.44
Sucroza ,
(g/100g) 0.36 0.14 0.66
Trehaloza ,
(g/100g) 0.08 0.25 0.36
Total zaharu ri,
(g/100g) 2.21 41.03 56.07

Ca și în cazul aroniei, compușii bioactivi din păducel sunt cei mai importanț i constituenți,
respons abili pentru multe proprietăț i benefice asupra organismului. Principalii compuș i bioactivi
fiind : tocoferolii, acidul ascorb ic și β-carotenul. Barros L. și col. 2010 au determinat conținutul
în compușii bioactivi din tabelul 4.4.

38 Tabelul 4.4
Compușii bioactivi din păducel (mg/ 100g) (Barros L. și col ab., 2010 )
Compusii bioactivi Cantitatea î n fructele
crude Cantitatea în fr uctele
maturate Cantitatea î n
fructele
supra maturate
α-tocoferol , 16.03 113.42 57.34
β-tocoferol 1.02 2.33 2.23
γ-tocoferol 3.87 3.34 3.53
δ-tocoferol 0.84 0.90 0.88
tocoferoli totali 21.75 119.99 63.99
Acid ascorbic 130.33 220.24 28.40
β-caroten 16.42 54.84 94.15

c) Efecte benefice asupra organismului uman
– efecte pozitive asupra insuficientei cardiace : extractul standardizat de fru cte proaspete
de păducel a demonstrat un efect puternic la pacienții cu insuficiență. Un total de 14 3 de pacienți
a fost tratat de trei ori cu 30 de picături de extract pe cale orală timp de opt săptămâni.
Rezultatele au arătat o înbunătațire semnificativă a stării de sănătate .
– efect anti inflamator, ga stroprotectiv ș i antimicrobial: administrarea pe cale orală a
extra ctului de pă ducel a dus l a scăderea edemului de la lăbuța ș obolanilor. De asemenea extractul
de păducel a avut si efect gastroprotectiv la ș obolanii care sufereau de ulcer .
– efect antiviral asupra virusului Herpes simplex (Serhat Keser și col ab., 2014).

4.2.3 . Cătină ( Hippophaë rhamnoides L)

a) Caracteristi ci generale
Cătina este un arbust mic c u o înălț ime de 3 -4 m. Frunzele sunt întregi, liniar -lanceolate,
de cu loare verde -cenușie la suprafață și albicios -argintie pe partea inferioară. Florile, dioice, sunt
mici și apar înaintea frunzelor; cele mascule sunt sesile, au 2 sepale și 4 stamine, iar cele femele
sunt scurt pediculate și au 2 sepale. Fructele sunt ovoide sau globuloase, cu o lungime d e 5-10
mm și late de 4 -8 mm, având culoarea verde la început și galben -portocalie la maturitate.

39

Figura 4.3 – Cătina (http://www.pom -fructifer.ro )

Datorită sistemul său radicular puternic și comple x, cu n oduli fixatoari de azot , arbustul
de cătină ajută la conservarea solului în zonele erodate.
Cătina era folosită în medicina tradițională chineză încă din perioada dinastiei Tang ,
acum mai bine de 1000 de ani. Cele mai vechi documen te de botanică prezintă c ătina, ca fiind
utilizată în mod tradițional de că tre localnici i de pe continentul Asiei, din țarile nordice și din
zona baltică, î n diferite scopuri : ca produs alimentar, sub formă de combustibil, în medicină
(pentru tratarea astmului, bolilo r de piele, u lcerelor gastrice și tulburări pulmonare), pentru
construcția gardurilor vii, etc (Geetha S . și col., 2011).

b) Compoziția chimică
Cătina are o compoziție unică, care combină o multitudine de componente de ob icei
găsite doar separat. Compușii bioactivi va riază în funcție de gradul de maturitate a f ructelor,
dimensiunea lor, locația geografică , clima și metodele de extracție
Boabele, care au o culoare de la galben -portocaliu la roșu, sunt o sursă bogată de compuși
valoroși, cum ar fi vitamine (C și E), ca rotenoide ( β-caroten ul, licopen ul, luteina ș i zeaxantina),
flavonoide ( izoramnetin -3 -beta-D-glucozid e; izoramne tin-3-beta-D-glucosaminide;. ka mpferol,
etc.) acizi organici, aminoacizi, micro și macroelemente .
Conform Geetha Suryakumar și col., 2011, di n boabe de cătin ă s-au izolat , urmatorii
copuș i bioactivi: acidul oleanolic, acid ul ursolic, acid 19 -alfa-hidroxiursolic, acid dulcioic, 5 –

40 hidroximetil -2-furancarbox -aldehida, cirziumaldehida, acidul octacos anoic, acid ul palmitic și –
hexadecanolenina .
Prin analize cr omatografice au fost identificaț i esterii zexan tina ș i β-criptoxantina, aceștia
putându -se folosi în fabricarea aditivilor alimen tari, ingredientelor cosmetice și nutraceuticilor.
Pe lângă multitudinea de antioxidanți, boabele de că tină sunt bogate și în acizi grași (13,7%
saturati și 86,3% nesaturati): a cid palmitic, acid oleic (omega -9), acid palmitoleic (omega -7),
acid linoleic (omega 6), acid linolenic (omega -3); și fitosteroli .
Frunzele de cătină conțin și ele nutrienți și substanț e bioacti ve care sunt în principal
flavonoide, carotenoizi, steroli libe ri și esterificați, triterpenoli , și izoprenoli . Frunzele sunt o
sursă la fel de bogat ă de antioxidanți importanț i, inclusiv β-caroten, vitamina E, catechine, acid
elagic, acid ferulic, acid fo lic și valori semnificative de calciu, magneziu și potasiu. Compușii
polifenolici din frunzele sunt reprezentați de flavonoli, leucoantocianidine, epicatechine,
galoc atechine, acidul galat și galic (Geetha Suryakumar și col., 2011).

c) Efecte benefice asupra organismului uman
– efectul antioxidant al cătinei a fost studiat î n vivo utilizând șobolani albi, masculi,
extractul alcoolic din frunzele de cătină (500 μg / ml) a inhibat producerea radicalilor liberi, și a
restaurat statusul antioxidant.
– efect he patoprotectiv : administrarea extractului de a lcool din fructe de cătină a produs
reduc erea leziunilor hepatice de la șobolani.
– efect cardioprotectiv : unele studii au arătat că extractul de cătină r educe tromboza
patogenică la șoa reci (Geetha Suryakumar ș i col., 2011).

4.3. Condițiile de experimentare
Pentru cercetările care s -au efectuat, materialul biologic a fost procurat din comerț, din
„Piața Alexandru cel Bun” și „Piața Nicolina” din Iași.
Fructele de pădure s-au uscat la temperatura camerei, apoi au fost mărunțite și trecute
printr -o sită fină , astfel s -a obținut un praf format din particole de mărimi asemănătoare . S-a
cântărit câte 2 g din fiecare material biologic sub formă de praf la balanța analitică.

41

Figura 4. 4 – Balanță analitică (origina l)

Extractele au fost preparate cu ajutoru l soluțiilor de etanol 60 %, ținând cont de valoarea
hidromodulului , astfel :
– pentru aronie: s-a utilizat un volum total de 36 mL ;
-pentru păducel: s-a utilizat un volu m total de 40 mL ;
-pentru cătină: s-a utili zat un volum total de 24 mL.

Figura 4. 5 – Extracte din fructele de pădu re analizate (original)

42 S-a menținut ș i s-a agitat timp de o oră pe baia de apă la 300C, 450C și 650C apoi s -a
centrifugat timp de 5 minute la 6000 de rotații/minut.

Figura 4.6 – Centrifugă „LCEN -102” ( original )

4.4. Metodologia cercetă rii

4.4.1. Determinarea activității antiradicalice cu aj utorul r adicalilor liberi DPP H-
Determinarea activi tății antiradicalice libere s -a realizat cu metoda lui Brand Williams
(Brand W., 1995) . Această metodă spectofotometrică cu ce folosește radical li ber DPPH-
funcționează pe principiu că absorbanța radicalului se reduce atunci când exi stă anti oxidanți .
DPPH- este un radical stabil din cauza delocalizării electronului neânperecheat de pe întreaga
moleculă, aceasta determinând producerea unei culori violet, ce formează o bandă de absorbție
care are maximul plasat la circa 520 nm. În cazul acestei lucrări examinările s -au făcut la
lungimea de undă λ= 515 nm.

Figura 4. 7 – Principiul metodei de determinare a activității antioxidante cu ajutorul radicalului
liber DPPH (Crucicovschi A., 2013)

43 S-a realizat reacția directă necesară citirii not ificărilor spectofotometrice, astfel: s-a
introdus 3,9 ml de so luție DPPH- de concentrație 60 μM dizolvată în metanol și 0,1 mL probă
analiztă, iar proba de referință folosită a fost metanolul. Reacția s -a desfășurat pe un int erval de
timp de 30 de minute, într-un spațiu lipsit de lumină, timp în care la fiecare minut folosindu -se
spectofotometrul „ SPECORD 200 PLUS ”, s-a citit absorbanța pentru a se constitui curb ele
cinetice ale interacțiunii extractelor analizate cu soluția radicalului liber DPPH-.
Activ itatea antiradicalică s -a prezentat sub formă de procent de reducere a DPPH- (AA,
%):

100* %
030 0
AA AAA

în care avem: A 0 – absorbanța soluțiilor DPPH în timpul t=0 s;
A30 – absorbanța soluțiilor DPPH după 30 de minute;

Figura 4.8 – Spectofotometrul „SPECORD 2 00 PLUS ” (original )

44 4.4.2 Determinarea polifenolilor totali, a flavonoizilor și a taninurilor prin metoda Folin –
Ciocâlte u.
Principiul acestei metode se bazează pe faptul că amestecul dintre acizi fosfotungistic
(H3PW12O40) și fosfomolibdic (H 3Pmo 12O40), se reduce la oxizi albaștri de tungisten (W 8O23) și
molibden (Mo 12O23), în mediu bazic și în prezența fenolilor.
Colorația albastră exprimă un maxim de absorbție la λ = 750 nm, ea depinzând de
conținutul de compuși fe nolici totali. Culoarea nu este stabilă ci evoluează în funcție de timp,
astfel există 2 faze: una rapidă, pe intervalul 0 – 30 de minute (culoarea albastră) și una lentă,
după 30 de minute (culoarea evoluează spre albastru închis). Atunci când citirea se face pe
intervalu 30 -45 de minute apare o eroare foarte mică.

a) Determinarea polifenolilor totali
S-a introdus 1mL extract din fiecare probă , 50 mL apă, 5 mL reactiv Folin -Ciocâlteau și
20 mL carbonat de sodiu într -un balon cotat și s -a adus la semn cu apă distilată . Analiza s -a făcut
după un interval de 30 de minute în spectofotometru la lungimea de undă λ= 750 nm.

b) Determinarea flavonoizilor
S-a introdus 10 mL extract, 5 mL HCl:H 2O 50:50 , 5 mL formaldehidă într -o sticlă
brună. După ce amestecul a fost lăsat timp de 24 de ore în stare de repaus, într -un balon cotat de
100 mL, s -a introdus 1 mL filtrat, 50 mL apă, 5 mL reactiv Folin -Ciocâlteu, 20 mL carbonat de
sodiu, aducându -se la semn cu apă distilată . Dupa un interval de timp de 30 de minute s -a făcut
analiza la spectofotometru la lungimea de undă λ= 750 nm.
Concentrația în polifenoli totali și în flavonoizi a probelor de analizat s -a calculat
cu ajutorul curbei etalon, realizate în aceleași condiții ca soluțiile probă . Pentru curba de
etalonare s-a folosit o soluție de acid galic în concentrațiil e de: 0; 0,08; 0,1 ; 0,12; 0,15; 0,17; 0,2;
0,3. Ecuația curbei de etalonare este:
A = 1.237x – 0.0011 , unde:
A- absorbanța citită
x- masa de compuși fenolici / flavonoizi

Datele obținute s -a reprezenta t grafic: pe abscisă concentrația soluțiilor de acid galic,iar
pe ordonată densitățile optice pentru fiecărei soluții. În urma unirii punctelor corespunzăto are
fiecărei perechi de date, s -a obținut curba etalon .

45 c) Determinarea tanin urilor
Într-un vas de 50 ml s -a introdus 0,5 ml extract, s -a adaugat 25 mL apă distilată, s -a
amestecat, apoi s -a adaugat 2,5 mL de reactiv Folin -Ciocâlteu și 10 mL soluție carbo nat de
sodiu, de concentrație 20% . S-a adus la semn cu apă distilată și s-a agitat bine, și s -a lăsat 30 de
minute. S-a măsurat absorbanța la spectrofotometru , la lungimea de undă de 750 nm. Proba
martor a fost pregătit a la fel, însă fără extract .
Rezultatul a fost c alculat după urmatoarea formulă :

)(mg 10 50103 3
ext t t t V MC m

unde:
tm – masa de taninuri în 0,5 ml extract, mg;
tC
-concentrația de tani nuri totale;
tM
-masa molară de taninuri, g/mol;
extV
-volumul extractului, m l.
Pentru a obține cantitatea totală de taninuri din extract, valoarea obținută a fost înmulțită
cu volumul de extract obținut (ml). Pentru a determina concentrația de taninuri (mol/l) a fost
elaborată curba de etalonare astefel : S-a pregătit soluția eta lon de eno tanin (3 mg de tanin
obținut din semințe de struguri se dizolvă în 100ml de apă alcoolizată 10 % ). În baloane cotate
de 50 ml s -a introdus în ordine crescătoare 0,5; 1; 2,5; 5; 7,5; 10 ml de soluție etalon de tanin, s -a
adaugat în fiecare balon câte 1mL reactiv Folin -Ciocâ lteu, 10 ml sol. carbonat de sodiu de
concentrație 20 % și s-a adus la semn cu apă distilată. După 30 de minute s-a măsurat intensitatea
optică la spectrofotometru la lungimea de undă de 750 nm în cuve de 10 mm
Pe axa abscisei se indică conținutul de tanin mg / ml, pe ordonată absorbanța λ, nm.
Concentrația enotaninului este de la 0,0003 mg/ml pînă la 0,006 mg/ml . Ecuația curbei de
etalonare este :
A= 0,0717 x + 0,0112 , unde :

A- absorbanța citită
x- masa de compuși fenolici / flavonoizi

46

CAPITOLUL 5
REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA ACESTORA

5.1. Rezultatele obținute privind activitatea antiradicalică- a extractelor

5.1.1. Rezultatele obținute privind activitatea antiradicalică la extractele de aronie

La fructe le de aronie, se observă faptul că, cu cât temperatura de extracție a fost mai
ridicată cu atâ t scade activitatea antiradicalică a extrasului deoarece compușii bioactivi sunt
degradaț i la temperaturi ridicate .

Tabelul 5.1
Activitatea antiradicalică a extr actelor de aroniei
Temperaturi de
extracție 30°C 45°C 65°C
Activitatea
antiradicalică (%) 78.48 76.15 74.88

După cum se vede și în figura 5.1 , dacă la temperatura de 300C activitatea antiradicalică
este 78,48 %, la temperatura de extracție de 600C, ea scade la 74,88 %.

47
78.48
76.15
74.88
7273747576777879
aronia30°C
45°C
65°C
Figura 5 .1 – Reprezentarea grafică a activității antirad icalice a extractelor de aronie

5.1.2. Rezultatele obținute privind activitatea antiradicalică la extractele de păducel

Tabelul 5.2
Activitatea antiradicalică a e xtractelor de păducel
Temperaturi de
extracție 30 45 65
Activitatea
antiradicalică (%) 86.2 85.53 85.59

La păducel are loc același fenomen ca la aronie. La extractul obținut la o temperatură de
300C, activitatea antiradicalică este de 86,2 %, iar la ce l obținut la temperatura de 650C,
actictivitatea antiradicalică este de 85,59 %.
86.2
86.1
85.59
84.88585.285.485.685.88686.286.486.6
Păducel30°C
45°C
65°C
Figura 5 .2 – Reprezentarea grafică a activității antiradicalice a extractelor de păducel

48 5.1.3 Rezultatele obținute privind activitatea antiradic alică la extractele de cătină
Tabelul 5.3
Activitatea antiradicalică a extractelor de cătină
Temperaturi de
extracție 30°C 45°C 65°C
Activitatea
antiradicalică (%) 91.72 91.12 88.46

La extractul obținut la 300C, activitatea antiradicalică este de 91.72 %, iar la cel obținut la
65°C , scade la 88.46 %.
91.72
91.12
88.46
8687888990919293
catina30°C
45°C
65°C

Figura 5 .3 – Reprezentarea grafică a activității antiradicalice a extractelor de cătină

5.1.4. Rezultatele centralizate privind activitatea antiradicalică la extractele de aronie,
păducel și cătină.

După centralizarea rezultatelor, obținute în urma analizei activității antiradicalice a celor
3 extracte de fructe de pădure, pu tem observa că, indiferent de temperatura la care s -a obținut
extractul, fructele de cătină au activita tea antiradicalică cea mai m are, acest lucru se datorează
faptului că fructele de cătină conțin în compoziția lor și o cantitate considerabilă de carotenoizi și
vitamina C, acestea având un puternic efect antiradical.

49
0102030405060708090100
aronia păducel catina30°C
45°C
65°C
Figura 5 .4 – Reprezentarea grafică a rezultatelor centralizate a activității antiradicalice a
extractelor

Rezultatele de la fructele de cătină și aroinie obținute, se află în corelație cu rezultatele
obținute de Crucicovschi A., 2013, care a obținut o activitate antiradicalică a fructelor de cătină,
de 89, 92 %, mai mare decât cea a fructelor de aronie, de 61, 11 %.

5.2. Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli totali

5.2.1 . Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli totali la extractele de aronie

Dacă activitatea antiradicalică era mai mic ă la extractele obținut e la temperaturi mai
ridicate , aceste temperaturi ridicate stimulează extragerea compușilor polifenolici.

Tabelul 5.4
Conținutul în compuși polifenolici a extractelor de aronie
Temperaturi de
extracție 300C 450C 650C
Conținutul în compuși
polifenolici ( mg acid
galic / g extract ) 43.91 45.93 48.92

50 După cum se observă și în figura 5.5, extractul obținut la temperatura de 300C are un
conținut de comuși polifenolici totali de 43.91 mg acid galic / g extract , pe când extractul obținut
la temperatura de 650C are un conținut mai mare, 48.92 mg acid galic / g extract .
43.9145.9348.92
41424344454647484950
aronia30°C
45°C
65°C
Figura 5.5 – Reprezentarea grafică a conținutului în compuși polifenolici a extractelor de
aronie

5.2.2. Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli totali la extractele de păducel

Tabelul 5.5
Conținutul în compuși polifenolici a extractelor de păducel
Temperaturi de
extracție 300C 450C 650C
Conținutul în compuși
polifenolici ( mg acid
galic / g extract ) 10.63 11.34 12.84

Dacă la extractul obținut la temperatura de 300C, păducelul are un conținut de
comuși polifenolici totali de 10.63 mg acid galic / g extract , la temperatura de 650C are un
conținut mai mare, 12.84 mg acid galic / g extract .

51
10.6311.3412.84
02468101214
păducel30°C
45°C
65°C
Figura 5. 6 – Reprezentarea grafică a conținutului în compuși polifenolici a extractelor de păducel
.
5.2.3. Rezultatele obținute privind conținutul în polifenoli totali la extractele de cătină
Spre deosebire de aronie și păducel, la cătină, odată cu creșterea temperaturii de extracție,
conținutul în compuși polifenolici este mai mic. Acest lucru se poate datora faptului c ă la
temperaturi mai ridicate s -au extras și alți compuși, cum ar fi lipidele, care au interacționat cu
polifenolii, formându -se combinații c u moleculă mai mare, care au fost reținute pe hârtia de
filtru, în procesul de filtrare.
Tabelul 5.6
Conținutul în compuși polifenolici a extractelor de cătină
Temperature de
extracție 300C 450C 650C
Conținutul în compuși
polifenolici ( mg acid
galic / g e xtract ) 30.17 27.23 26.01

52
30.17
27.23
26.01
232425262728293031
cătina30°C
45°C
65°C
Figura 5. 7 – Reprezentarea grafică a conținutului în compuși polifenolici a extractelor de cătină

5.2.4. Rezultatele centralizate privind conținutul în polifenoli- la extractele de aronie,
păducel și cătină.

După centralizarea rezultatelor, obținute în urma analizei c elor 3 extracte de fructe de
pădure, putem observa că fructele de aronie sunt cele mai bogate în compuși polifenolici.

0102030405060
aronia păducel cătina30°C
45°C
65°C

Figura 5. 8 – Reprezentarea grafică a conținutului în compuși polifenolici a extractelor

53 Rezultatele analizelor efectuate în diferite lucrări de pănă acum, depind foarte mult de
soiul, fertilizarea, gradul de maturare , perioada de recoltare, sau habitatul acestor fructe de
pădure.
Conform Sabine E.K., Harshadai M. R., 2008 , conținutul compușilor fenolici din fructele
de aronie studiate este cuprins intre 34, 40 mg/g extract și 42, 10 mg/g extract, rezultate foarte
apropiate de rezultatul determinat ]

5.3. Rezultatele obținute privind conț inutul în flavonoizi

5.3.1. Rezultatele obținute privind conținutul în flavonoizi la extractele de aronie

Tabelul 5.7
Conținutul în flavonoizi a extractelor de aronie
Temperaturi de
extracție 300C 450C 650C
Conținutul în
flavonoizi ( mg acid
galic / g ex tract) 39.84 41.44 44.2

La fel ca și în cazul conținutului în compuși fenolici, odată cu creșterea temperaturii de
extracție, și conținutul în flavonoizi este mai mare.
39.8441.4444.2
373839404142434445
aronie30°C
45°C
65°C

Figura 5. 9 – Reprezentarea grafică a conținutului în fl avonoizi a extractelor de aronie

54 5.3.2. Rezultatele obținute privind conținutul în flavonoizi la extractele de păducel

Tabelul 5.8
Conținutul în flavonoizi a extractelor de păducel
Temperaturi de
extracție 300C 450C 650C
Conținutul în
flavonoizi (mg aci d
galic / g extract) 7.24 7.5 8.89

Și aici se observă o creștere a conținutului în flavonoizi, atunci când temperatura de
extracție a crescut.

7.247.58.89
012345678910
păducel30°C
45°C
65°C

Figura 5. 10 – Reprezentarea grafică a conținutului în flavonoizi a extractelor d e păducel

5.3.3. Rezultatele obținute privind conținutul în flavonoizi la extractele de cătină

Tabelul 5.9
Conținutul în flavonoizi a extractelor de cătină
Temperaturi de
extracție 300C 450C 650C
Conținutul în
flavonoizi (mg acid
galic /g extract ) 28.4 25.1 23.28

55
După cum am observat și în cazul conținutului de compuși fenolici la cătină, odată cu
creșterea temperaturii de extracție, conținutul în taninuri este mai mic. Explicația este aceeași,
deoarece flavonoizii aparțin și ei de polifenolii totali.
051015202530
cătină30°C
45°C
65°C

Figura 5. 11 – Reprezentarea grafică a conținutului în flavonoizi a extractelor de cătină

5.3.4. Rezultatele centralizate privind conținutul în flavonoizi- la extractele de aronie,
păducel și cătină.
Și în conținutul de flavo noizi tot aronia este cea mai bogată. Conform datelor din
cercetările efectuate pe unele fructele de pădure, aronia se află pe primul loc, în ceea ce privește
conținutul de flavonoizi, fiind urmată de afine și coacăzele negre, astfel putem să spunem că
datele obținute se află în corelație cu acestea ( Nile S. H., Park S. W., 2014 ).
05101520253035404550
aronie păducel cătină30°C
45°C
65°C

Figura 5. 12 – Reprezentarea grafică a conținutului în flavonoizi a extractelor

56 5.4. Rezultatele obținute privind conținutul în taninuri

5.4.1. Rezul tatele obținute privind conținutul în taninuri la extractele de aronie

Tabelul 5.10
Conținutul în taninuri a extractelor de aronie
Temperaturi de
extracție 300C 450C 650C
Conținutul în taninuri
(mg acid tanic / g
extract ) 67.25 70.31 75

La temperatura de extracție de 300C, aronia are un conținut de taninuri de 67.25 mg acid
tanic / g extract , pe când la temperatura de 650C, conținutul este de 75 mg acid tanic / g extract
67.2575
70.31
6264666870727476
aronia30°C
45°C
65°C

Figura 5. 13 – Reprezentarea grafică a conținutului în taninuri a extractelor de aronie

5.4.2. Rezultatele obținute privind conținutul în taninuri la extractele de păducel

Tabelul 5.11
Conținutul în taninuri a extractelor de păducel
Temperaturi de
extracție 300C 450C 650C
Conținutul în taninuri
(mg a tanic / g extract ) 16.32 17.42 19.73

57
16.3217.4219.73
0510152025
păducel30°C
45°C
65°C

Figura 5. 14 – Reprezentarea grafică a conținutului în taninuri a extractelor de păducel

5.4.3. Rezultatele obținute privind conținutul în taninuri la extractele de cătină

Tabelul 5.12
Conținu tul în taninuri a extractelor de cătină
Temperaturi de
extracție 300C 450C 650C
Conținutul în taninuri
(mg acid tanic / g
extract ) 46.29 41.74 39.86

Cum era de așteptat, și în acest caz, conținutul de taninuri s cade odată cu creșterea
temperaturii de e xtracție.

58
41.74
39.8646.29
36384042444648
cătina30°C
45°C
65°C
Figura 5. 15 – Reprezentarea grafică a conținutului în taninuri a extractelor de cătină

5.4.4. Rezultatele centralizate privind conținutul în taninuri- la extractele de aronie,
păducel și cătină.

După centralizarea rezultatelor putem observa că fructele de aronie sunt cele mai bogate
în taninuri, urmate de cătină și de păducel.
01020304050607080
aronia păducel cătina30°C
45°C
65°C

Figura 5. 16 – Reprezentarea grafică a conținutului în taninuri a extractelor

59

CONCLUZII

În urma acestui studiu s -a determinat activitatea antiradicalică, conținutul în compuși
fenolici totali, conținutul în flavonoizi și conținutul în taninuri a fructelor de pădure: Aronia,
Păducel și Cătina.
S-a putut observa următoarele:
– oricare a fost temperatura folo sită pentru extrac ție, ce a mai bogată în compuși din clasa
polifenolilor a fost aronia, urmată de cătină și de păducel ;
– temperatura folosită stimulează extracția compușilor polifenolici din probe, în general,
dar în cazul cătinei am întâlnit un comportam ent particular, posibil datorat faptului că la
temperatură ridicată s -a extras și alți compuși, cum ar fi lipidele, care au interacționat cu
polifenolii și s -au format combinații cu moleculă mai mare care au fost reținute pe hârtia de
filtru, atunci când e xtractul a fost filtrat ;
– cătina are activitatea antiradicalică / antioxidantă, cea mai pronunțată datorită
conținutului bogat în vitamina C și în carotenoizi, fiind urmată de păducel și de aronie;
– activitatea antiradicalică scade odată cu creșterea tem peraturii de extracție, acest lucru
se poate datora faptului că odată cu creșterea temperaturii, unii compuși cu activitate
antiradicalică pot fi distruși.
Se recomandă ca aceste 3 fructe de pădure să fie consumate ca atare dar și să se
folosească pentru p repararea diferitor alimente funcționale prin tehnologii ce nu presupun
folosirea de temperaturi ridicate. Pe lângă activitatea antiradicalică pe care o oferă alimentului,
acestea contribuie și la înbunătățirea insușirilor organoleptice.

60

BIBLI OGRAFIE
1. Abdelkarim G., Soumaya B., Naima E., Mohammed B., Abdellah H., 2014 . What is a
bioactive compound? A combined definition fo r a preliminary consensus . International Journal
of Nutrition and Food Sciences , nr. 3, pp. 174-179.
2. Azmir J., Zaidul , Rahman M.M., Sharif K.M, Mohamed., A, Sahena F, 2013 . Techniques
for extraction of bioactive compounds from plant materials . Journal of Food Engineering , nr.
117, pp. 426–436.
3. Barros L. Carvalho A.M., Ferriera I.C., 2010 . Comparing the composition and bioactivity
of Crataegus Monogynaflowers and fruits used in folk medicine , Phytochem Anal , nr. 22, Ed 2,
pp 181 -188.
4. Brand -Williams, W., Cuvelier, M.E., Berset, C., 1995 , Use of free radical method to
evaluate antioxidant activity, LWT -Food Science and T echnology, 28, 25 -30.
5. Crucicovschi A., 2013 , Studierea activității antioxidante a extractelor obținute din material
primă autohtonă. Revista Institutului Național de Metrologie din Republica Moldova Vol 4. Ed
10 pp 8 -10.
6. El Gharras H., 2009 . Polyphen ols: food sources, properties and applications – a review.
International Journal of Food Science and Technology, nr. 44, pp. 685 -693.
7. Fan L., Zhang S., Yu L., Ma L., 2007 . Evolution of antioxidant property and quality of
breads containing Auricularia aur icula polysaccharide flour. Food Chemistry , nr. 50, pp. 3579 –
3585.
8. Geetha S., Asheesh G., 2011 . Medicinal and therapeutic potential of Sea buckthorn
(Hippophae rhamnoides L.). Journal of Ethnopharmacology , nr. 138, pp. 268 -278.
9. Gordon .M., Derek S., 2012 . Berries and Health: A review of the evidence.
10. Gordon M., Pokorny J., Yanishlieva N., 2001 . Antioxidants in Foods . Editura CRC Press ,
pp. 7 -21, Florida, USA.
11. Halvorsen B.L., Carlsen M.H., Phillips K.M., Bøhn S.K., Holte K., Jacobs D.R. Jr.,
Blomhoff R ., 2006 . Content of redox -active compounds in foods consumed in the United States.
The American Journal of Clinical Nutrition , nr. 84, pp. 95-135.
12. Hancock, R.D., Stewart, D., 2010 . Biotechnology in Functional Foods and Nutraceuticals.
Editura C RC Press, pp. 463 -482, Florida, USA.

61 13. John D.F., Rosetta N., William F., 2010 . Feeding the World Today and Tomorrow: The
Importance of Food Science and Technology . Comprehensive Reviews in Food Science and
Food Safety , vol. 9, pp. 572 -599.
14. Lidia V., 2011 , Procedee neconvenționale de detecție electrochimică a unor specii chimice
de interes în biotehnologii și protecția mediului. Teză de doctorat , Universitatea „Babeș -Bolyai”
Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică Cluj -Napoca .
15. Margot S., Denise H., 2013 . Bioactives in Fruit: Health Benefits and Functional Foods .
Editura Wiley -Blackwell , Ed. I, New Jersey, USA.
16. Nile S. H., Park S. W., 2014 . Edible berries: Bioactive components and their effect on
human health. Nutrition, nr. 30, pp. 134 -144.
17. Penciu S., 2012, Potențialul de export al României: Fructe de pădure. Centrul Român pentru
Pomovarea Comerțului și Investițiilor Străine.
18. Qi C., Zhong Z.,Francisco H.,Moses S. S.C., 2002 . Hawthorn . Journal of Clinical
Pharmacology , nr. 42, pp. 605 -612
19. Rod T., 2011 . Polyphenol Composition of Underutilized Aronia Berries and Changes in
Aronia Berry Polyphenol Content Through Ripening . Master's Theses , University of
Connecticut .
20. Sabine E.K., Harshadai M. R., 2008 . Chokeberry (Aronia melanocarpa ) – A Review on the
Characteristic Components and Potential Health Effects . Planta Med , nr. 74, pp. 1625 –1634 .
21. Savu M., 1994. Biochimie vegetal ă curs. Editura Universitatea Agronomică „Ion Ionescu de
la brad”, Iași.
22. Seeram N.,2012 . Emerging researc h supporting the positive effects of berries on human
health and disease prevention. J. Agric. Food Chem, nr. 60, pp. 5685 -5686.
23. Serhat K., Sait C., Semra T., Ökkes Y., Ismail T., 2014 . The investigation of some
bioactive compounds and antioxidant prop erties of hawthorn (Crataegus monogyna subsp.
monogyna Jacq) . Journal of Intercultural Ethnopharmacology , nr. 2 pp. 52 -55.
24. Shahidi E., Naczk M., 1995 . Antioxidant properties of food phenolics. Food Phenolics:
Souces, Chemistry, Effects, Applications , pp. 235 -275.
Singleton, V., Rossi, J., 1965 , Colorimetry of total phenolics with phosphomolybdic –
phosphotungstic acid reagents, Am. J. Enol. Vitic., 16, 144 -158.
25. Von Elbe J., Schwartz S., 1996 . Colorants. Food Chemistry, pp. 655 -722.
26. The importan ce of food, http://www.g -w.com/pdf/sampchap/9781605251509_ch01.pdf
27. *** – Raport științific și tehnic , Institutul Național de Cercetare -Dezvoltare pentru Științe
Biologice București, 2014, pp. 14 -17.

62 28. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thu mb/6/60/Luteolin.svg/220px –
Luteolin.svg.png
29. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/ca/Daidzein.svg/220px –
Daidzein.svg.png
30. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/1b/Genistein.svg/220px –
Genistein.svg.png
31. http://uploa d.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/44/(%2B) -Catechin.png/200px –
(%2B) -Catechin.png
32. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/bb/Dimeric_4 –
8_Procyanidin_B_numbered.PNG/200px -Dimeric_4 -8_Procyanidin_B_numbered.PNG
33. http://upload.wiki media.org/wikipedia/commons/d/df/Cyanidin_structure.png
34. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/9e/Zimts%C3%A4ure_ –
_Cinnamic_acid.svg/220px -Zimts%C3%A4ure_ -_Cinnamic_acid.svg.png
35. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d a/Ellagic_acid.svg/220px –
Ellagic_acid.svg.png
36. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/bb/Dimeric_4 –
8_Procyanidin_B_numbered.PNG/200px -Dimeric_4 -8_Procyanidin_B_numbered.PNG#
37. http://f.tqn.com/y/chemistry/1/S/Y/R/1/alpha -tocopherol.jpg#
38. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/02/Coniferyl_aldehyde.svg/250px –
Coniferyl_aldehyde.svg.png
39. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/17/Resveratrol.svg/1280px –
Resveratrol.svg.png
40. http://upload.wikimedia.org/wi kipedia/commons/8/8e/Aronia_melano –
carpa_Habitus FruitsLea -ves_BotGardBln0906a.JPG
41. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b8/Crataegus -monogyna -frugt.JPG
42. http://www.pom -fructifer.ro/wp -content/uploads/2014/10/catinax.jpg
https://eshop.reach back -cy.com/image/cache/data/LCEN102PICM -500×500.png