1. Intorducere……………………… ……………… ….…………………. 4 2. Istoria pantofilor cu toc…………………………………… ……………………. [607088]

1

2

3

Cuprins

1. Intorducere……………………… ……………… ….…………………. 4
2. Istoria pantofilor cu toc…………………………………… …………………. ……….5
3. Femeile. Participare și emancipare……. …………… …………………………….9
4. Emancipare și modă …………. ………………… ………….. …………………. …….14
5. Femeia de afaceri. Imaginea ei în societate…….. ……………………………18
6. Prima impresie in me diul business …………………….. ……………………….20
7. Cele patru tipuri de personalitate……….. ……………… ……………………….21
8. Anatomia piciorului……… ……………………………….. …………………………24
8.1 Tipuri morfologice ale piciorului ………………… …………….. ……………..27
8.2 Patologia piciorului ……………………………………… …………… ……………..28
9 Inspirație. Definirea conceptului….. ……………….. ……………… …………..29
10 . Realizarea produselor …………………….. ………….. ……………… …………..31
11 . Prezent area seriilor…. …………………………………. …………………………..32
12 .Procesul de productie ……………………………….. ……………. ……………….51
Bibliografie …………………………………………..…………………62

4

Introducere

Designul, precum ș tim, are drept scop ca orice produs creat de om să fie
atât estetic cât și funcțional. Î n zilele noastre putem observa îndeosebi în rândul
femeilor o abordare greșită a încălță mintei din punct de vedere estetic ș i
relaționarea nepotrivită a proporț iilor unui pantof, geanta sau curea față de
anatomia lor.
Vedem o mare raportare la tendinț e a tuturor magazinelor de consum și o
lipsă de filtru a informaț iilor pentru adaptarea tendinț elor la nevoile reale a le
femeii .
Abia din 2012 putem observa o ascensiun e a modelelor mai confortabile î n
topul formelor preferate de designerii cunoscuț i. Femeile nu mai adaptează
accesoriile nevoilor cotidiene , ci preferă să se tortureze d e dragul modei ș i de
așa-zisele canoane de frumusețe, atât de dezbătute î n media.

În zona de afaceri observă m o masc ulinizare excesivă a ț inutei , datorată
dominatiei masculine pe acest domeniu. Pantofii sunt confortabili dar pe zona
estetică nu excele ază. Servietele a u aceeași linie ș i culoare precum cele
bărbă tești, furând feminitatea ș i eleganta doamnelor.

5

Istoria pantofilor cu toc

Orice femeie își doreste să arate bine și să atragă priviri de admiratie și
respect .
Deși multe dintre femei suferă adesea în momentele î n care poarta pantofi cu
toc, toate inconvenientele dispar in clipa in care picioarele devin mai suple, par
mai toni fiate ș i mai lung i.

De unde au apă rut pantofii cu toc?

Sunt considerați simboluri ale eleganței și ale feminității, însa pantofii cu toc
înalt au fost câ ndva acces orii strict masculine, menite să eviden țieze virilitatea
purtatorilor.F emeile au ajuns să poart e tocuri imitându -i pe barbați .
Pantofii cu toc dateaza din Egiptul Antic, fiind folosiți atat de către femei, cât și
de câtre bărbați, dar numai î n timpul ceremoniilor.
În Egiptul antic, sandalele arătau clasa socială a fiecarei persoane in parte.
Sclavii ori mergeau desculți, ori purtau sandale fă cute din frunze de palmier.
Cetățenii obișnuiți purtau sandale din papirus î mpletit. Sandalele cu botul
ascuț it erau rezervate doar celor din înalta clasă iar culorile rosu si galben erau
tabu pentru cei ce nu ap arțineau rangului aristocratic. In Roma Antică acest
accesoriu era purtat de femeile uș oare, fiind singurul obiect vestimentar ce le
eticheta dintr -o singură privire.

6
În jurul anului 1400, au aparut “chopinele” care erau un fel de platforme de
20-30 de cm . La inceput, acest tip de încălță minte avea rolul de a proteja
piciorul sau rochia de praf, dar in timp, pantofii au început să reprezinte statutul
social.
Feme ile care purtau pantofi foarte înalți, uneori chiar și de jumătate de metru,
aveau o poziție mai privilegiat ă în societate.
Barbaț ii nu au spus “NU” acestui accesoriu vestimentar
La sfârșitul secolului al XVI -lea, ș ahul Abbas I al Persi ei dispunea de cea
mai numeroasă armata ă de cavalerie din lume. În încercarea de a înfrâ nge
Imperiul Otoman, Abbas I a căutat să -și întărească relaț iile cu mar ile puteri
europene. De aceea, î n 1599, pri mul ambasador al Persiei venea în Europa ș i era
primit la marile curti. Elementul -surpriză : tocuril e sale purtate cu mare
iscusință .
Pantofii cu toc au fost preluaț i cu entuziasm de aristocrati, consi derându -se
ca le conferă barbaților o atitudine cât se poate de virilă .
Primul care i -a purtat î n Europa a fost regele Ludovic al XIV -lea al Frantei , cel
care ulterior a decretat și o lege care presupunea ca încălțările de culoare roșie
să fie purtate doa r de nobili și nimeni să nu poarte unele mai inalte decâ t regele.

“Chopinele” au avut mare succes și în Turcia și China. În Italia erau purtate
în special de curtezanele veneți ene, in ciuda faptului că aveau un mare
dezavantaj: nu puteau sa fuga cu incaltarile re spective. Tocurile au devenit așa
de înalte î ncat f emeile nu putea merge pe ele, așa că servitorii erau nevoiți să le
ajute pe doamne să urce și să coboare din gondole.
Într-un fina l, pantofii cu tocurile foarte î nalte au fost interziș i, din cauza
numar ului mare de decese, survenite în urma căză turilor.

7
Tocurile stiletto

Primul designer care a produs pantofi cu toc stiletto a fost Roger Vivier, in
jurul anilor 1500, cand celebra Ecaterina de Medicis (era scunda , avea mai
putin de 1,50 cm) iș i etala primele încălțări cu tocuri, în plimbările de la
Florența la Paris, în vederea căsă toriei cu Henric d e Valois, viitorul rege al
Franț ei. Roger Vivier a revolutionat modalitatea de confectionare a pantofilor,
prin introducerea unei tije din metal de -a lungul tocului, pentru a sustine cat mai
bine greutatea.
Până î n secolul al XIX -lea, pantofii din lumea î ntreaga erau identici ca forma
pentru ambele picioare. În 1818 în Philadelphia, s -a fabricat pentru prima data
ceea ce de atunci numim “pantoful potrivit piciorului stang, respectiv piciorului
drept”.

Tocul cui

Pantofii cu toc cui au fost extrem de populari î n cea de -a doua jumă tate a
anilor 1600. Înainte de i ndustrializarea procesului de realizare a pantofilor,
aceștia erau făcuț i de mana, cu tinte si cuie pentru prinderea talpii. Dar iata ca
masinile au luat locul mainilor, iar din 1900, marea majoritatea a pantofilor erau
realizati cu ajutorul acestora.
Cel caruia ii datoram revigorarea acestei mode este celebrul designer Manolo
Blahnik. De aici, au inceput derivatiile multitudinilor de forme si modele ale
acestor tocuri pentru pantofi.
Primele doamne ale Statelor Unite ale Americii, Jacqueline Kennedy si Nancy
Reagan, purtau pantofi clasici, ceremoniosi, cu botul rotund si tocul subtire. In
viziunea lui Coco Chanel, pantofii cu toc erau in versiunea lor cea mai pura,
minimalisti si practici, in timp ce pentru Christian Louboutin, ei reprezent au o
intreaga fantezie a modei.

8
Revenind in zilele noastre, putem spune ca pantofii cu toc raman un simbol de
necontestat al feminitatii si al senzualitatii, desi fiecare dintre noi iubeste mult si
balerinii si poate si mai mult conversii.

Începuturile

Tocuril e înalte așa cum le cunoaștem astăzi au fost de fapt aduse în prim plan
abia în secolul al 16 -lea, atunci când scunda Caterina de Medici a trebuit să se
căsătorească cu soțul ei, mult mai înalt, Henry al II -lea. (Hey, sărăcuța avea
numai 14 ani). Viitoarea mireasă a lucrat cu un cizmar local, pentru a modela
pantofii care să -i dea un „suport” de vreo 7 cm. Moftul a prins și numeroase
persoane din cadrul elitei regale au început să poarte accesoriile cu toc înalt.
Maria Antoaneta a fost așa un fan al pantofi ilor cu toc încât a condus chiar și o
execuție purtând o pereche de pantofi cu tocuri înalte de 10 cm.

“Well – heeled” ( bine întocuit ) a devenit o expresie ce desemna o persoană
bogată, avută, sau de origine regală întrucât purtarea tocurilor atât de că tre
bărbați cât și de către femei a devenit un semn a dist incției de clasă și al
bogăției . În fapt, Ludovic al XIV a purtat chiar tocuri de 12 cm cu scene de
luptă pictate pe ele.

9

Femeile. Participare și emancipare

Participarea femeilor, în timpul Primului Război Mondial, la munci civile, mod
voluntar sau forțate să ia locul bărbaților, ori în armată, în spatele frontului sau
chiar în prima linie, le -a făcut indispensabile efortului de război. Emanciparea
lor a dus l a schimbări fundamentale pe piața muncii, în structura familiei
tradiționale, în privința drepturilor civile, dar și în modă.
A ramas celebră declarația "Fără femei, nu va exista o victorie rapidă", făcută în
1915 de viitorul premier britanic David Lloyd G eorge, care ilustrează cel mai
bine implicarea femeilor în efortul de luptă din toate tările beligerante, în timpul
Primului Război Mondial.
Participare și emancipare
Înainte de război, tradițional, femeile munceau în general în propria gospodărie
sau lucr au cu plată, în agricultură, ca servitoare, menajere și dădace, ca
vânzătoare sau muncitoare în industria textila și în manufacturi, ori ca
profesoare, institutoare sau guvernante.
Chiar de la începutul ostilităților, la 7 august 1914, șeful guvernului fra ncez,
Rene Viviani, care se aștepta la un război scurt, a făcut apel la femeile de la țară
să-i înlocuiască pe câmpul muncii pe cei care sunt pe câmpul de bătălie. Era
perioada secerișului și era vital ca recolta să nu se piardă.
Femei la conflictul milita r s-a prelungit, iar în Franța, la fel ca în Germania,
multe femei au fost nevoite să facă munci grele, luând uneori chiar locul cailor
rechiziționați, și să administreze singure exploatările agricole.
Potrivit istoricului Benjamin Ziemann, în anul 1914, c irca 44% dintre fermele
din Bavaria erau administrate de femei, iar în Franța, numărul femeilor care
administrau singure o fermă agricolă se ridica la 800.000.
După plecarea a milioane de bărbați pe front, în toate tările beligerante femeile
au fost încura jate, sau forțate, să se alăture efortului de război, și ele fie s -au

10
oferit voluntar, fie au fost plătite pentru munca lor și multe dintre ele s -au
specializat în munci sau profesii rezervate altădată doar bărbaților. Ele au
devenit recepționere, angajate la poștă sau la bancă, au condus tramvaie, au
lucrat în spitale sau ca institutoare în școlile de băieți.
Femei in fAu lucrat și pe santiere navale, în ateliere sau în uzinele de armament,
în Franța au fost supranumite munitionettes și au devenit simbolul intrării
femeilor într -un sector masculin. La începutul lui 1918, în jur de 400.000 de
femei munceau în uzinele de război franceze, un sfert din mâna de lucru din
acest sector.

"Lucrul unei muncitoare -turnătoare de obuze era epuizant. Fiecare obuz
cântăre a șapte kilograme. La o producție normală, 2.500 de obuze treceau în
decurs de 11 ore prin mâinile unei asemenea muncitoare. În condițiile în care ea
trebuia să ridice de două ori fiecare obuz, rezultă că femeia ridica pe zi 35.000
de kilograme”, scria în „La voix des femmes”, jurnalista Marcelle Capy, care a
lucrat timp de câteva săptămâni într -o uzină de armament.

Franțuzoaicele lucrau deja mult înainte de 1914, la acea dată fiind recenzate 7,7
milioane de femei active profesional, adică 36% din totalul p opulației active,
mult mai mult ca în Marea Britanie și în Germania, femeile erau originare în
special din clasele de jos, însă războiul a favorizat intrarea în câmpul muncii și a
femeilor din clasele de mijloc.

MuncitoareÎn Marea Britanie războiul a adus în câmpul muncii în special
femeile măritate, din toate mediile sociale. Dacă în 1911, mai puțin de 10%
dintre femeile căsătorite aveau un loc de muncă, în 1918 în uzinele de război
britanice, mâna de lucru feminină ajunge la un milion de muncitoare.
Și în Canada femeile au lucrat, în special ca infirmiere sau au cusut bandaje, dar
și în fabricile de muniție sau pe șantiere navale, unele se angajau pentru prima

11
oară, iar altele lucraseră până atunci ca servitoare, iar până la sfârșitul războiului
trei sfert uri dintre ele au avut mai multe slujbe.
În Germania, deși femeile au fost mobilizate în industriile de război, ele au fost
plătite și tratate destul de prost și s -au retras foarte repede, pentru a -și pune forța
de muncă în serviciul familiilor lor și pent ru a face rost de mâncare, o sarcină
din ce în ce mai dificilă, în condițiile penuriei severe de alimente care a lovit
imperiile centrale, supuse unei blocade maritime din partea aliaților, explică
Laura Lee Downs, directoarea unui Centrul de Studii Istori ce din Paris.

La sfârșitul războiului, femeile au fost rugate să se întoarcă la casele și la
muncile lor tradiționale sau în familie, dar o se produsese o schimbare
fundamentală de mentalitate, și femeile au revenit pe piața muncii în anii care
au urmat, f eminizând locurile de muncă din agricultura, industrie și comerț sau
au facut cariera practicând profesii liberale.

În armată și pe front

Multe femei s -au implicat benevol pentru a -i susține psihologic sau moral pe
combatanți, unele au întreținut corespo ndență cu soldații de pe front, altele au
suținut spectacole în fața soldaților britanici și francezi, ca americanca Elsie
Janis, sau au însoțit trupele ca scritoare, distrând trupele cu lecturi din propriile
romane sau poezii, cum a făcut de exemplu ameri canca Ella Wheeler Wilcox.
SUA și Marea Britanii au avut campanii publicitare susținute intens, în special
prin afișe, care încurajau înrolarea și multe femei s -au și alăturat forțelor armate
și au servit ca telefoniste, stenografe sau infirmiere, au condu s ambulanțe s au au
ocupat posturi clericale.

12
În Statele Unite, în timpul Marelui Război, peste 30.000 de femei și -au servit
țara în armata, în marina militara sau în Paza de Coastă, au purtat uniformă și au
avut aceleași însemne militare și statut ca și al bărbaților.
Cele mai multe au devenit infirmiere, au lucrat ca voluntare neplătite sau au fost
mobilizate la nevoie, și au făcut tot felul de munci, curățenie și dezinfectare,
acordarea primului ajutor soldaților răniți, au fost brancardie r, au condus
ambulanțe sau au lucrat la cantină, în spatele frontului sau în prima linie.
Multe au fost rănite sau ucise, iar unele dintre ele s -au distins prin fapte de curaj
și au fost decorate.

În Marea Britanie peste 80.000 de femei s -au angajat în unitățile feminine
auxiliare ale armatei pentru a conduce camioane sau ambulanțe, a fi bucătărese
sau femei -mecanic.
Au existat și femei -pilot, deși serviciul lor în armată nu au fost recunoscut
oficial.

Femei meca

Hélène Dutrieu a servit în forțele aeriene franceze, prințesa rusă Eugenie
Shakhovskaya a fost pilot de recunoaștere, Lyubov A. Golanchikova a fost pilot
de test, iar prințesa Sophie A. Dolgorukaya și Nadejda Degtereva au zburat în
misiuni de recunoaștere ale aviației ruse.
În Canada au lucrat într -un compartiment special creat pentru femei, în cadrul
Forțelor Aeriene Regale, ca mecanici de avion.
Multe femei s -au și deghizat și au purtat uniforma bărbaților pentru a putea servi
în armat ă, au fost țărănci din Serbia, englezoaice, franțuzoaice, ucrainience sau
trăgătoare de elită din Turcia.

13
Femei in aUnele au luptat chiar și în prima linie alături de soldati, deși femei
combatante au fost totuși puține, cele mai multe au luptat în frontul din Rusia
unde, în 1917, au fost înființate “batalioane feminine ale morții”, la inițiativa
Mariei Bocikariova, o țărancă devenită soldat.

În România, Ecaterina Teodoroiu, a fost răsplătită pentru curaj în lupta cu
distincții militare și ridicată ridicat ă la gradul de sublocotenent. La 22 august
1917 în bătălia de la Varnița și Muncelu a căzut eroic, în fruntea plutonului,
fiind împușcată în piept.
Ultimele ei cuvinte au fost: Înainte băieți, sunteți cu mine!.

Luptătoarele pentru drepturi civile

La înce putul anilor 1900 lupta pentru drepturi civile s -a intensificat și femei ca
Flora Tristan, Emily Wilding Davidson, Louise Michel sau Rosa Luxemburg
participau activ la lupta politica. În Anglia, de exemplu, în 1903 în fruntea aripii
cele mai dârze a mișcăr ii sufragetelor, pentru obtinerea dreptului la vot (suffrage
în engleza) a ajuns Emmeline Pankhurst, iar luptatoarele pentru dreptul la vot au
întrerupt multe adunari politice și s -au legat cu lanțuri de garduri în fața
Parlamentului, iar unele au ajuns la închisoare unde au intrat în greva foamei.
Înainte de 1914 doar câteva țări, Noua Zeelanda, Australia și mai multe dintre
națiunile scandinave, dăduseră femeilor dreptul de vot. Când a izbucnit Primul
Razboi Mondial mare parte dintre sufragetele din Marea Britanie au suspendat
lupta politică și s -au alăturat efortului de război în munci civile, în locul
bărbaților plecați pe front, au lucrat ca voluntare în cantine și spitale sau au
militat pentru economisirea drastică a consumului de alimente și combustib il,
pentru a lăsa cât mai multe resurse armatei.

14
Atitudinea lor patriotică a convins guvernul britanic să acorde femeilor, în 1918,
atât dreptul la vot, cât și dreptul de a fi alese ca membre ale Parlamentului
britanic, iar din 1928 li s -a garantat dreptu lui de vot în condiții egale cu cele
acordate barbaților. După război, Statele Unite și multe state europene, au
introdus reforme asemanatoare.

Emancipare și în modă

Marele Război a antrenat și o evolutie decisivă în privința modei feminine,
vestimentația s -a schimbat esențial și la fel și coafura, femeile își tund scurt
părul și renunța la aranjamente elaborate în favoarea unora mai lejere și mai
comode.
Fiind angajate pe șantiere, în uzine și ateliere sau în trans porturi femeile încep
să poarte din ce în ce mai mult pantaloni și bluze sau salopete bufante, iar
rochiile se scurtează descoperind glezna și deven mai puțin ample și mult mai
ușoare.
Nevoia de a avea libertate de mișcare a alungat încet -încet corsetul și
pălăriile mari, improprii pentru o viață activă, iar materialele rigide sunt
înlocuite cu altele mai ușoare și mai flexibile.
Coco Chanel devine prima creatoare care introduce jerseul în lumea modei și va
cuceri femeile cu un stil vestimentar simplu și re laxat.

Poate bizar, frumusețea are legătură cu trăsăturile anumitor epoci: tiparul de
frumusețe de acum 20 de ani poate fi considerat azi depășit sau exagerat, cum la
fel de bine femeile de azi nu ar fi fost considerate frumoase de către bărbații din

15
anii ’50, și asta nu pentru că se schimbă neapărat dorințele bărbaților, ci chiar
femeile însele.

Rubensiene, cu trupul clepsidră, foarte slabe, cu decolteu impunător sau fără
decolteu, femeile au evoluat de -a lungul istoriei, trupurile lor adaptându -se după
curentul epocii repective.Așadar, vă prezint un scurt clasament al frumuseții,
lăsându -vă să alegeți forma feminină care vă încântă cel mai mult privirea:
Femeile lui Rubens
La începutul secolului al XVII -lea, renumitul pictor Peter Paul Rubens
transforma id ealul frumuseții feminine în tablouri fără inhibiții și cât mai
realiste. Toate femeile din tablourile sale aveau trupul voluptos: sânii, fundul,
coapsele, mijlocul.
Inspirat de cea de -a doua soție a sa, Hélène Fourment, Rubens vedea frumusețe
pură în feme ile grase, pufoase.
De fapt, el doar zugrăvea, cu exactitatea unui architect, tiparul în care se încadra
frumusețea tuturor femeilor din vremea sa. Pe atunci, “a fi slabă” era
echivalentul lui “a fi urâtă”.

Gibson Girl – în jurul anului 1897

O nouă epocă, o nouă modă: femeile au început să devină preocupate de
talia lor care trebuia să fie din ce în ce mai subțire… pentru care purtau corsete –
brâuri chinuitoare. Sânii erau remarcați, dar nu prin decolteu, ci prin rochiile
lungi care se pliau pe forma corpului.
Pe atunci, femeile erau frumoase dacă formele lor se evidențiau cu delicatețe,
fiind mai slabe decât în trecut, dar niciodată foarte slabe.
Tot această perioadă este marcată de un accent mult mai mare pe frumusețea
facial ă – conturul fin al feței, coafuri ușor extravagante, evidențierea ochilor.

16
Flapper Girls – după 1920

Odată cu revoluția cinematografică și în preajma Primului Război Mondial
se remarcă o întoarcere la elogierea trupului.
Femeile își doreau un trup subțire care să fie pus în evidență cu degajare, dar nu
epatând prin goliciune.
“Moda s -a schimbat, astfel că o siluetă subțire într -o cămașă este ideală.
Femeile practică dansul și fac sport, și nu mai sunt îndrăgostite nebunește de
idealul victorian fragil și vulnerabil”,a dec alart Joan Jacobs Brumberg, istoricul
care a scris “The body project. O istorie intimă a fetelor din America”. “
Trupul clepsidră, chipul aproape perfect și mult sex -appeal sau frumusețe a la
Sophia Loren și Marylin Monroe

După al Doilea Război Mondial, tehnologia cunoaște un progres uluitor, iar
efectele cuprind mai toate domeniile, inclusiv frumusețea.
Lumina reflectoarelor care scot în evidență și cel mai mic defect determină
femeile să își revizuiască preocuparea față de corp: detaliile contează foart e
mult, chipul trebuie să fie diafan, iar trupul din ce în ce mai expus.
Acum devine celebru sutienul tip cupă și corsetele care nu mai erau acoperite de
rochii grele.

Sophia Loren devine un simbol al frumuseții, trupul său fiind tip clepsidră: sâni
volupt oși, coapse voluptoase și mijloc subțire, dar nu în mod exagrat, ci bine
proporționat cu întregul corp.
Sexualitatea femeilor din această perioadă devine exuberantă, umeri dezgoliți,
decolteu adânc, picioare senzuale.
Un simbol al anilor 50 a fost și const roversata actriță Marilyn Monroe – trupul
ei era ceea ce numim frumusețe atrăgătoare.

17
Betty Page – 1955

În 1955, odată cu apariția în lumina reflectoarelor a lui Betty Page, denimită
“Regina liniilor curbe” sau “Îngerul negru”, s -a revenit la o plăcere nevinovată a
trupurilor puțin mai rubensiene, rămând o aceeași atenție față de expresia
impunătoare a chipului.

Twiggy – un nou tip de femeie

O revoluție în canoanele frumuseții feminine, modelul și actrița Twiggy a
introdus, în anii 60, conceptul de aspect androgin, ochi mari, părul tuns scurt,
fiind numită “Fața anului 1966” în Marea Britanie.
“Sutienele și lenjeria de corp s -au schimbat. Orga nismul devine ceva care poate
fi controlat din interior, prin dietă și exercitiu fizic, în locul controlului exterior
prin corset. Diferite părți ale corpului atrag atenția în moduri diferite”, susține
Brumberg.

Frumusețea americană

În 1990, Christie Bri nkley întruchipa idealul feminin american, în urma mai
multor sondaje. Era un nou tip de frumusețe: părul blond, silueată zveltă,
specific americanilor.
Un prezent construit în jurul trupurilor slabe

18
În 2013 a fi model de frumusețe impune, dincolo se un s ex-appeal relativ și
de frumusețea diversă a chipului, un corp bine tonifiat, unde formele bine
conturate pălesc în fața abdomenului plat: Heidi Klum, Irina Shayk, Janice
Dickinson.

Un singur tip de frumusețe mai aduce cu femeile anilor 50, modelul latin ș i aici
putem să le amintim pe Slama Hayek și Penelope Cruz. Departe orice gând
legat de frumusețea rubensiană și cu tendințe de revenire a tiparului androgin.

Femeia de afaceri. Imaginea ei in societate

Dupa emancipare, femeia p rimese acordul de a aplica in diverse meserii
dominate de barbati pana in mometul respectiv. Din pacate si in
contemporaneitate femeia se lupta cu aceleasi probleme de afirmare.
Acest lucru o afecteaza dn diferite puncta de vedere insa putem observa acest
lucru si din modul in care aceasta se imbraca.
Masculinizata peste masura, imbracata in culori sumbre, cu accesorii
nepotrivite si banale, femeia considera ca in acest mod va impune mai multa
seriozitate sau nu va iesi in evidenta intr -un mod nepotrivit.

Mult prea preocupata de cariera, desi posibilitatile financiare nu intarzie sa
apara, nu putem observa o investitie intr -o imagine feminina dar discreta.

19
Facand un sondaj in randul femeilor din aceasta categorie am observant o
dorinta pentru schimbare deoa rece putem observa si in sursele de media un tipar
dupa care acestea sunt analizate si plasate nu tocmai cu o aura pozitiva.
Cliseul despre femeia de cariera care circula in societatea noastra este acela
ca aceasta femeie cu siguranta nu are viata personal a, este frustrata, dura, avida
dupa bani etc., din pacate aceasta imagine se datoreaza si modului in care ea se
pezinta in societate.

La generatiile mai tinere se vede o dorinta clara de schimbare. Accesorii mai
vesele culori mai vibrante insa in multe caz uri plasate nestudiat.
Colecti mea vine in ajutorul acstor femei penntru a le oferi reteta unei tinute
accesorizate cu success. Am impartit colectia in patru serii inspirate de
caracterele umane, coleric, fangvinic, flegmaitc si melancholic, tocmai ca sa
prezint si mai detaliat preocuparea mea pentru nevoile clientei care merita unh
produs in conformitate cu nevoile ei dar in mod special cu personalitatea ei.
Nu doresc sa vad uniformitate in aceasta zona, consider ca si in aceasta lume a
afacerilor femeia is poate expria personalitatea intr -un mod studiat. Tinuta
contribuie lastarea de spiri deci car, o zi obijuita la birou se paote schimba daca
starea de spirit euna pozitiva.
Increderea in farmecul personal atrage, e un factor important intr -o zona unde
conteaza forta convingere. Neincrederea nu atrage decat insucces.

Servietele se remarca printr -o abordre mult mai feminna a produsului si
atentia data sistemelor de inchidere si manerelor. Spre deosebire de ce intalnim
pe piata la ora actuala, aceste detalii fac diferenta mai ales dn punct de vedere
ergonomic si ofera un character aarte colectiei.

20

Prima impresie in mediul business

Menita sa diferentieze statutul in societate, moda reprezinta o unealta
importanta a construirii unei imagini care sa reflecte realitatea cat mai fidel
posibil. De aceea, femeile de afaceri inteleg importanta imaginii in societate,
percep rigorile vestimentatiei de business si le adapteaza stilului lor in mod
armonios.

Prima impresie conteaza mereu, insa este cu atat mai relevanta in mediul de
business. Astfel, felul in care alegem sa ne imbracam vorbeste pentru noi chiar
inainte de a incepe o conversatie, fii nd totodata o oglindire a propriei
personalitati.

Tinuta business: intre rigoare si stil.
Moda se reinventeaza in mod constant, insa, asa cum insasi Coco Chanel
afirma, “moda dispare, insa stilul este etern”.
Ținutele noastre sunt o forma de dialog cu un puternic impact social și
profesional. Accesoriile pe care alegem sa le purtam, asortate cu hainele pentru
care optam, coafura si machiajul, toate au rolul lor in a le comunica celor din jur
lucruri esentiale despre noi.

Combinatii vestimentare ideale

Combinatiile vestimentare dintre cele mai variate ofera posibilitati infinite
de a afisa o noua tinuta in fiecare zi, insa, pentru o femeie de afaceri, costumele
cu sacou si fusta ori cu sacou si pantaloni in culori neutre, camasa alba, pantofii
nedecupati si un toc rezonabil (sau inalt, atat timp cat este comod), precum si o

21
geanta ale carei proportii sa fie in concordanta cu restul tinutei sunt
indispensabile.

Cu toate ca nuantele neutre, potrivite mediului de business, sunt considerate
a fi negru, bleumarin, crem si gri, evolutia modei a determinat ca femeile de
afaceri sa puna accent, din ce in ce mai des, pe a scoate tinuta in evidenta printr –
o pata de culoare. Aceasta pata de culoare poate fi un colier statement viu
colorat, o esarfa in nu ante deschise sau, u neori, chiar camasa, sacoul sau fusta
intr-o culoare mai vesela.
Pentru ca femeile sunt diferite, societatea a incurajat adaptarea rigorilor de
business astfel incat stilul fiecareia sa isi puna amprenta asupra tinutelor,
retinand totusi importanta detaliilor care fac diferenta si a faptului ca anumite
rigori sunt, uneori, de retinut fara a face schimbari semnificative.
Business -ul inseamna, inainte de toate, existenta relatiilor interumane, iar
acestea se bazeaza pe increderea dezvoltata in timp, tinand cont si de un anumit
cod vestimentar adecvat unui mediu destul de formal.

Cele 4 tipuri principale de personalitate

Inca de pe vremea Greciei Antice se stie ca exista patru tipuri de
personalitate: sangvinic, flegmatic, coleric si melancolic. Aceste patru tipuri de
personalitate sunt, mai mult sau mai putin, prezente in fiecare dintre noi si
definesc modul in care gandi m, simtim si ne purtam.

Cu mult timp in urma, fiecare din aceste tipuri de personalitate a fost asociat cu
existenta unei umori dominante, prezente in organism: tipul sangvin – sange,
tipul flegmatic – flegma, tipul coleric – bila galbena si tipul melanc olic – bila

22
neagra. Cercetarile recente arata ca aceste patru tipuri de personalitate de baza
sunt asociate cu anumite substanae chimice, cum ar fi dopamina pentru tipul
sanvinic, estrogen pentru tipul flegmatic, testosteron pentru tipul coleric Ĺ Ÿi
seroto nina pentru tipul melancol ic.

Sangvinicul

Personalitatea sangvinica este caracterizata prin spontaneitate, optimism,
entuziasm, energie la cote maxime, flexibilitate in modul de gandire, cautarea
de nou, impulsivitate si curiozitate. Toate aceste trasatu ri sunt asociate cu
anumite gene influentate de nivelul de dopamina. Oamenii sangvinici au de
obicei fete expresive. Cuvintele lor preferate sunt ''aventura'', ''energie'', ''nou'',
''distractie'', ''activitate'', ''calatorie''.

Flegmaticul

Personalitat ile de tip flegmatic sunt in principal definite prin aptitudinile lor
sociale, capacitatea de a -si exprima sentimentele si a citi alte persoane dupa
expresiile fetei si limbajul corpului. Flegamticii se pricep de minune sa faca
legatura intre fapte si au c apacitatea de a vedea "imaginea de ansamblu" a unei
probleme sau situatii. Ei au o mare capacitate de empatie, de a -i ingriji pe
ceilalti, sunt agreabili si expresivi din punct de vedere emotional. Unele dintre
aceste trasaturi de personaliatte sunt legate de estrogen, care este prezent atat la
femei, cat si la barbati. Din punct de vedere fizic, flegmatici au pielea neteda,
buze pline, fata rotunda si nas mic. Cuvintele lor preferate sunt "pasiune",
"pasional", "sensibilitate" si "dulce".

Colericul

23
Tipul coleric este asociat cu nivelul de testosteron din organism, care, de
asemenea, este prezent la barbati si femei. Colericii sunt oameni directi,
concentrati asupra sarcinii pe care o au de indeplinit, duri, analitici, logici si au
o mare capacitate de a e labora strategii. Sutn foarte curajosi si le place
competitia. Fizic, ei au adesea maxilare patrate, pometi mari si fruntea mare.
Folosesc des cuvinte ca "inteligenta", "ambitie", "provocare".

Melancolicul

Cei care apartin tipului melancolic, tind sa fie calmi, loiali si ordonati.
Melancolicii sunt precauti si se poarta intotdeauna dupa normele conventionale
ale societatii. Acest tip de personalitate este legat de nivelul de serotonina.
Cuvintele preferate ale melancolicilor sunt "familie", "loial", "resp ect", "grija",
"valori" si "moral".
Aceste patru tipologii fundamentale le putem relationa foarte usor cu cele patru
elemente primordiale : apa, aer, foc, pamant.
Fiecare dintre cele patru au caracteristici diferite ce transmit emotie in diverse
moduri.

24

Anatomia piciorului

Piciorul (numit și laba piciorului în limbajul popular) este o structură biologică
aflată la extremitatea membrelor inferioare care se găsește la multe animale.
Omul folosește piciorul pentru stațiunea și locomoția bipedă. Structura
picioarelor și cea a mâinilor omenești reprezintă, din punct de vedere anatomic,
variații ale unei structuri pentaradiale (cu cinci degete), la fel ca la multe alte
vertebrate. Mâinile și picioarele sunt stru cturile osoase cele mai complexe din
corp.
Scheletul piciorului este format din:
oasele tarsiene, grup format din șapte oase
oasele metatarsiene, grup format din cinci oase
falangele (oasele degetelor) cu paisprezece oase
Tarsul[modificare | modificare sur să]
Tarsul este format din șapte oase dispuse pe două rânduri:
un rând posterior cu două oase suprapuse: talusul sus și calcaneul jos;
un rând anterior cu celelalte cinci oase: navicularul, cuboidul și trei cuneiforme.
Oasele tarsului pot fi grupate și în două rânduri antero -posterioare: un rând
medial ce cuprinde: talusul, navicularul și cele trei cuneiforme și un rând lateral,
în care se găsesc calcaneul și cuboidul.
Talusul sau Astragalul e ste situat în vârful masivului tarsian, fiind interpus între
oasele gambei, respectiv calcaneu și navicular. El este format dintr -un corp, un
cap și un col ce unește primele două porțiuni. Porțiunile talusului sunt bine
izolate și ușor de recunoscut; cu toate acestea este considerat în întregime și
comparat cu un cuboid , căruia i se descriu șase fețe.
Unghiurile talusului. Corpul formează cu colul două unghiuri: unghiul de
declinație și unghiul de înclinație, unghiuri ce formează prin faptul că, la acest
os, colul nu continuă direcția corpului, ci este înclinat în jos și medial. Unghiul

25
de înclinație este deschis în jos și are în medie 115°. Unghiul de declinație este
deschis medial și are 158°. Cele două unghiuri se modifică în unele deformări
ale piciorului. Unghiul se înclinație este cu atât mai deschis, cu cât picioru l este
mai plat și, dimpotrivă, cu atât mai închis, cu cât piciorul este mai bolit. Unghiul
de declinație este mai mic și colul mult deviat medial în piciorul varus.
Orientare Se așează înainte capul, în sus trobleea, lateral fața articulara
triunghiulară.
Fețele talusului sunt: superioară, inferioară, laterală, mediala, anterioară și
posterioară.
Calcaneul
Este cel mai voluminos os al tarsului. Are o formă prismatică, fiind alungit
antero -posterior și ușor turtit transversal. Are șase fețe: superioară, inf erioară,
laterală, medială, anterioară, posterioară.
Călcâiul sau regiunea calcaneană este format din tuberozitatea calcaneană și
părțile moi care o acoperă.
Orientare. Se așează în sus fața prevăzută cu trei fetișoare articulate; posterior
extremitatea ce a mai voluminoasă; medial fața prevăzută cu un șanț adânc.
Navicularul
Este un os scurt, turtit dinainte înapoi. Este situat pe partea medială a piciorului,
fiind cuprins între capul talusului, cuboid și cele trei cuneiforme. Are șase fețe:
posterioară, an terioară, dorsală, plantară, medială, laterală.
Cuboidul
Este un os scurt, cu o formă neregulată cuboidală; este așezat pe partea laterală a
piciorului. Are șase fețe: superioară, posterioară, inferioară, anterioară, medială,
laterală.
Cuneiformele
Sunt tr ei oase de formă prismatic triunghiulară:
Cuneiformul medial, este cel mai mare,
Cuneiformul medial, este cel mai mic,

26
Cuneiformul lateral.
Ele contribuie la edificarea boltții transversale a piciorului. Ocupă spațiul dintre
cuboid si navicular.
Metatarsul
Este format din cinci oase metatarsiene. Numerotarea lor se face dinspre
marginea mediala spre cea laterala a piciorului, de la I la V.
Carcatere generale[modificare | modificare sursă]
Metatarsienii sunt oase lungi și perechi. Prezintă un corp, o bază și un cap.
Corpul este prismatic triunghiular, având o fată dorsală, altă laterală, iar a treia
medială. Fața dorsala face parte din dosul piciorului; celelalte fețe delimitează
spațiile interosoase.
Baza numită și extremitate posterioară, se articulează cu oasele tursului și cu
metatarsienii învecinați.
Capul numit și extremitate anterioară, este turtit transversal și se articulează cu
falanga proximală.
Caractere proprii
Metatarsianul I este cel mai scurt și cel mai gros. Baza osului se articulează cu
cunei formul medial și cu metatarsianul II. Pe bază se găsește o tuberozitate care
se poate explora prin palpare, pe ea se însera mușchiul peronier lung.
Metatarsianul II este cel mai lung. Baza lui se articulează cu toate cele trei
cuneiforme, respectiv cu meta tarsianul I și III.
Metatarsianul III. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral,
respectiv cu metatarsianele II și V.
Metatarsianul IV. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral,
respectiv metatarsienele III și V.
Metatarsi anul V. Bază se articulează cu cuboidul și cu metatarsianul IV. Baza
prezintă lateral o tuberozitate ce se poate palpa sub piele.

27
Oasele degetelor

Degetele sunt în număr de cinci, numerotate de la I la V, de la marginea
medială spre cea laterală a picior ului. Degetul I poartă numele încă de haluce,
iar degetul V de deget mic.

Oasele care formează degetele se numesc falange. Se găsesc în total 14 falange:
fiecare deget are trei, în afară de haluce care are numai două. Falangele se
prezintă după tipul celor de la mână cu deosebirea că cele de la picior sunt mult
mai reduse în dimensiune. În acest fel fiecare falangă prezintă un corp, o bază
sau extremitate posterioară și un cap sau extremitate anterioară. Falangele
halucelui sunt deosebit de puternice.

Falan ga proximală este turtită transversal, prezintă și suprafață ovalară,
concavă, pentru articularea cu capul metatarsianului corespunzător.
Falanga mijlocie este scurtă, fiind formată aproape numai din bază și cap.
Falanga distală este de dimensiuni reduse. Capul este turtit. Pe fața plantară are
o rugozitate numită tuberozitatea falangei distale în raport cu pulpa degetului, în
fața dorsală susține unghia.

Tipuri morfo logice ale piciorului la oameni

Se disting trei tipuri morfologi ce:

1. Tipul grecesc, numit așa deoarece se regăsește în sculpturiole grecești
vechi: degetul al doilea este cel mai lung pe urmă degetul mare, al treilea
deget măsoară un pic mai puțin ca al doilea iar cel de -al patrulea și al
cincilea mai mici. La acest tip de picior greutatea se lasă pe partea din
față a piciorului. Aproape 15% dintre oameni au acest tip de picior.

28
2. Tipul polinezian sau pătrat, ca cel care se regăsește în tablourile lui Paul
Gauguin. În acest tip de picior degetele au formă asemănătoare ș i o
lungime aproximativ egală. Aproximativ 25% dintre oameni prezintă
acest tip de morfologie a piciorului.
tipul egiptean, prezent în statuile faraonilor: degetul mare reste cel mai
impunător prin mărime și lungime restul urmândul în ordine descrescătoare .
Este tipul de picior cel mai expus bătăturilor și artrozei metatarsofalangiene.
Acest tip de picior este cel mai des întâlnit, fiind prezent la aproximativ 60%
dintre oameni.

Patologia piciorului

Piciorul plat

Piciorul plat este o deformare a piciorului uman caracterizată prin
prăbușirea bolții plantare astfel încât planta (talpa) vine în contact complet sau
parțial cu solul. Această deformare, care poate determina dureri și oboseală, se
poate corecta prin utilizarea de susținătoare plantare (talonete).

Aceasta afectiune o intalnim des in randul persoanelor care umbla mult pe jos in
pantofi nepotriviti. Abordarea unei inaltimi corecte si unui interior construit pe
principia anatomice corecte poate preveni s au atenua aceasta problema precum
si problema adiacente cum ar fi circulatia deficitara la nivelul piciorului care
cauzeaza inesteticele varice.

29

Inspiratie. Definirea conceptului

In ultima vreme motivele traditionale romanesti au fost preluate si folosite
de tot mai multi designeri romani, insa un interes foarte mare l -au aratat si
creatorii de moda straini. Am observat o readucre in primplan a elementeleor
traditionale si de catre designerii nostri, insa pe zona de marochinarie nu am
putut sesiza o oarecre rafinre a elemetelor pentru a sterge aspectul usor nostalgic
al pieselor.
In colectie am folosit cateva elemente cheie care aud at liniile principale a
celor patru serii. Intalni m elemental spicului si al fusului precum s o sinteza a
motivelor traditionale din portul popular.

Momentul însămânțării graului este foarte important: semănatul se face abia
după ce oamenii au văzut constelația Carul Mare, de preferință lunea sau joia, în
zori, niciodată sâmbăta. Cel care seamănă graul trebuie să fie curat din punct de
vedere magic și frumos îmbrăcat. Uneori seamănă însuși Dumnezeu cu Sfântul
Petru. Lanurile de grau sunt ocrotite de un bou mitic. EL coboară de la munte
spre fântâna din câm p, ia apă în gură și stropește ogoarele.

După încheierea secerișului se face o cunună din cele mai frumoase spice de
grau pe care o fată de aproximativ 14 ani, împreună cu secerătorii o aduce în sat
și este udată din belșug de către săteni pentru a asigura prosperitatea holdelor în
anul ce urmeaz ă. Cununa de spice este atârnată la grinda casei, unde este
păstrată până în primăvara următoare. Boabele de grau din cunună sunt apoi
amestecate cu graul ce urmează să fie însemânțat.
Fusul este o relicvă a industriei casnice textile tradiționale româneșt i.

30

Din punct de vedere social, furcile pe care se așeza lâna netoarsă aveau o mai
mare valoare, deoarece erau confecționate și gravate artistic, cu migală, de
feciori, pentru mame, soții sau "drăguțe", prilej de mândrie la "șezătoare".

Fusul a ieșit din anonimat în momentul în care priscelul (rotița de la bază) a
împrumutat tehnica rosturilor, utilizată inițial ca soluție constructivă de
îmbinare a bucăților de lemn fără alte accesorii (cuie) de lemn sau metal. Astfel
de elemente arhitectonice regăsim și în construcția bisericilor de lemn din
Maramureș.

Din pricina unei oarecare mobilități a elementelor componente, în momentul
torsului, fusul produce un zgomot specific. Unele fusuri sunt prevăzute, la bază,
cu un lăcaș unde se depozitează câteva pietricel e de râu, obținându -se astfel
efectul de "țurgălăi" (clopoțel). Se spune că această inovație avea și un rol
practic: le ajuta pe femei să nu adoarmă în lungile nopți de iarnă, când își
propuneau să toarcă o anumită cantitate de lână.

O contribuție importa ntă în promovarea, ca brand, a acestui obiect casnic, mai
precis a tehnicii rosturilor, a avut -o artistul băimărean Mihai Olos, care a
valorificat din plin ingenioasa îmbinare a lemnului în operele sale, cunoscute și
recunoscute în spațiul cultural europea n. Pornind de la module inspirate din arta
populară maramureșeană, artistul a proiectat, la un moment dat, un veritabil oraș
universal, numit semnificativ "olospolis", în care arhitectura rosturilor căpăta
valențe filosofice.

Trecand peste valente filosofi ce si mitologice, forma fusului mi -a exprimat
foarte multa feminitate, fusul are o gratie aparte, un aspect fluid, organic.

31
Restul liniilor definitorii sunt extrase din modelele decorative din portul popular
insa sunt epurate de exces si reduse la o geomet rie care aba sa sugreze zona de
inspirate.

Am ales aceasta tematica tocmai pentru ca ridica o provocare ca abordare a
formei. Nu intalnim pe acea sta zona decat abordari mult prea narative si am
considerat ca merita si alt stil de valorificare, ma i apropiat a de contemporan.

Realizarea produselor . Concluzii finale

Produsele finale au fost realizate manual si in prezent sunt prototipuri.
Pielea folosita este naturala iar la unele piese am folosit inlocuitori pentru a
facilita productia si a tempera costurile acesteia. Manerele sunt realizate din
lemn de tei urmand sa fie prosude prin injectie/turnare. Realizarea furniturilor a
impus probleme, ca atare acestea se vor realiza precum este prevazut in proiect
in momentul in care ca incepe productia in serie. Asistand la tot procesul de
productie am realizat ca zona de productie este macar la fel de importanta ca si
partea de carosare si a forma. Fara a cunoaste posibilitati si tehnici de productie
nici o lucrare nu poate fi realizata in timp util sau chiar deloc. Pentru a realiza
un prototip de prezentare nu intalim atatea dificultati pe cat intalnim cand
produsul se doreste a fi realizat in serie si acesta sa aduca profit.

In ultima faza menirea produsului de des ign nu aste aceea de a ramane
exponat intr -o vitrina ci de a ajunge la cat mai multe persoane pentru a le usura
si infrumuseta viata de zi cu zi. Facand design doar pentru a realiza forme
deosebite , intr-adevar , devenim mai creativi insa nu sunt de parere ca acest fel
de design ar trebui abordat in defavoarea unuia mai pragmatic. Conceptele
futuriste isi au locul lor insa daca le adaptam posibilitatilor de productie actuale

32
am putea lansa produse de care oamenii chiar sa ajunga sa se bucure si sa fie
acces ibile si unui consum larg. Consider acest lucru o provocare mult mai mare.

Satisfactia pe care o are designerul atunci cand isi vede schita realizata ca
prototip pregatit de productie il face pe acesta sa isi impuna asteptari tot mai
mari de la sine si de la forta lui de creatie . Am invatat din acest proiect unde
este locul designerului in societatea de azi si ce greseli fac numerosi
profesionisti cand vine vorba de abordarea unei teme. Dupa realizarea
conceptului larg, sunt de parare ca trebuiesc cercetat e posibilitatile de productie
pentru a putea dirija produsul intr -o directie propice realizarii acestuia.

Prezentarea s eriilor

Am numit colectie “Spic” deoarece spicul de grau are un simbolism special
pentru poporul roman sintetizand foarte bine valorile si traditiile romanesti.
Rezistenta lui si modul in care este prelucrat mi -a exprimat complexitate. Bobul
de grau a fost elemen tal principal care a inspirat liniile colectiei.
Colectia este impartita in patru serii, dupa cum amintesc mai sus , inspirate
de cele patru tipuri de caracter uman. Adresarea catre client este cat s e poate de
personala deoarece este gandita in asa mod incat sa ajunga la senisbilitatea
oricarei femei. Tocmai din aceasta cauza am impartit colectia in patru serii
distincte pentru a fi cat se poate de clar mesajul pe care doresc sa il transmit.

Doua dintre serii sunt tintite catre un public de 35 de ani si peste iar
celelalte doua sunt adresate catre un public mai tanar sau mai indraznet.
Astfel directia pleaca cu totul din zona masculin izarii excesive si se indreapta
catre o zona unde prinde pers onalitate, individualism.

33

Abordarea este una proaspata menita sa reatraga atentia asupr a zonei de
accesorii de business.
Prezentarea este una cat se poate de clara pentru sustine conceptul de formula
completa pantof – geanta. Oricare din aceste patr u serii ar fi alese, ofera
incaltaminte pentru un an intreg si o servieta de zi cu zi menita sa scoata din
anonimat orice tinuta office.

34

Prima srie se adrseaza unei femei usor romantic, melancolica . Detaiile desprinse
din linia fusului si a bobului de grau indulcesc imaginea seriei. Pantofii au
detalii fluide menite sa puna in evidenta eleganta piciorului si s a avantajeze
orice fel de silueta. Gasim in colectie atat modele pentru o silueta rubiconda cat
si pentru una androgina. Am ales negru l ca baza si pentru pata de culoare un
albastru mineral. Un ton destul de rafinat, ce poate complete o tinuta sobra fara
sa cada in banal.

35

A doua serie este realizata pen tru femeia calma, visatoare. Am ales
pentru aceasta serie cl asicul contrast negru -rosu. Rosul plast pe forme fluide da
senzatia de viteza. Inchizatoarea g entii sugereaza un val de apa care imbratisaza
geanta. In aceasta serie intalnim o piesa de incaltaminte destul de ignorata in
prezent, u n pantof intre pantof inchis si botina. Piese aceasta este special
adresa ta femeilor mici de inaltime, cu picioare scurte sau doamnelor care poarta
preponderant fuste la care nu se potrivesc botinele.

36

A treia ser ie e dedicate femei temperametale cu o fire dinamica si
aprinsa. Am ales tot rosul si negrul ca s olutie cromatica insa abordarea formala
difera. Geometria este una mult mai puternica menita sa evidentieze un caracter
dinamic, o fire indrazneata . Linia gen erala este inspirata de geometria
modelelor cusute pe iile traditionale romanesti.

37

A patra si ultima serie e dedicata femii enigmatice. Cu un caracter
complex, plina de neprevazut. Am ales negru in diverse texturi si detalii crom.
Servieta transmite cel mai bine mesajul aceasta aratand aproape comun din
fata insa partile laterale sunt menite sa si surprinda ochiul cu un joc volumetric
si de textura.

38

39

40

41

42

43

44

45

46

47

48

49

50

51
Procesul de productie

Pantofii au fost produși la fabrica de încălțăminte S.C Clujana S.A în cadrul
secției de creație si microproducție .

52

53

54

55

56

Procesul de produc ție a prototipurlor de genti a fost realizat in cadrul
atelierului de marochinarie VONRIN.

57

58

59

60

61

62

Bibliografie

Laura Grunberg, (R)evoluții in sociologia feminista. Repere teoretice, contexte
românești Editura Polirom, 2003
Laura Grunberg, Gen și integrare, Centrul AnA, 2002
Mihaela Miroiu, Drumul către autonomie. Teori i politice feministe, ed. Polirom,
2004
Mihaela Miroiu, Gândul umbrei. Abordări feministe în filosofia contemporană,
1995
Vladimir Pasti, Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România, ed. Polirom,
2003
https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/03/19/inventii -in-istorie -tocul -cui/