Revoluția Bolșevică și poziția Sovietelor față de unirea Basarabiei cu România [607000]

1

Capitolul I
Revoluția Bolșevică și poziția Sovietelor față de unirea Basarabiei cu România

Ca urmare a situației dificile în care se aflau trupele țariste angajate în prima
conflagrație mondială, în societatea rusă și -au făcut apariția germenii unei noi orientări
politice (bolșevismul). Acest nou curent s -a impus pe firmamentul istoriei contemporane
începând cu 7 octombrie 1917, cu ceea ce s -a numit Marea Revoluție Bolșevică din
Octombrie în urma căreia bolșevicii au preluat puterea la Petrograd „aruncân d” Rusia în
haos. Exceptând haosul și teroarea, revoluția bolșevică are „meritul” de a fi promovat în
mod indirect principiul naționalităților în virtutea căruia pe harta Europei de după Primul
Război Mondial și-au făcut apariția noi state, altele întregin du-se (cum de altfel este și
cazul României)
În cazul țării noastre, îndeplinirea acestui deziderat a stârnit reacții adverse din
partea țărilor vecine, care au dus o politică duplicitară față de România. Un exemplu
elocvent în această privință îl constitu ie Rusia Sovietică, devenită ulterior U.R.S.S.
Conducătorii acestei țări au recunoscut în primă instanță actul de la 27 martie 1918,
promovând ulterior o politică agresivă față de România. Acest fapt este foarte bine
ilustrat de o serie de publicații ieșen e din care amintim „Evenimentul” și „Opinia”. Din
paginile acestor ziare deducem faptul că pe toată perioada interbelică, dar mai cu seamă
în primul deceniu interbelic, relațiile româno -ruse au fost tensionate și contradictorii.
Într-o primă fază sovietele prin vocea lui Cicerin (însărcinatul cu afacerile externe
al Sovietelor) au recunoscut unirea1; Rusia bolșevică, propunând în acest context
formarea unor comisii mixte însărcinate cu verificarea și garantarea tranzitului de marfa
dintre cele două state2. Referitor la situația din Basarabia și la raporturile româno -ruse,
primul -ministru Take Ionescu afirma că era prematur să se discute despre o eventuală
autonomie geografică a Basarabiei, statul fiind interesat mai curând de cimentarea unirii3.

1 România și propunerile ruseșt,i în „Opinia”, anul XVII, n ° 4096, vineri 24 decembrie 1920.
2Tratativele româno -ruse, în „Evenimentul”, anul 31, n ° 719 (179), sâmbătă 8 septembrie 1923. Telegramă
din 7 septembrie de la București.
3 Domnul Take Ionescu despre raprturile româno -ruse, în „Evenimentul”, anul 29, n ° 257, joi 5 ian uarie
1922. Informație preluată din ziarul „Bakarestkaia Novosti”.

2
Din paginile ziarului „Evenimentul”, aflăm că sovietele au desfășurat pe teritoriul
Basarabiei o serie de atentate menite să intimideze autoritățile de la București4. Relațiile
româno -ruse au fost tensionate până la Conferința de la Viena din 1924, din acest
moment în relațiile dintre cele două țări se constată o ușoară normalizare manifestată prin
reluarea raporturilor diplomatice.

I.1. Revoluția din 1917. Consecințele asupra unirii Basarabiei cu România

Principiul naționalităților, în virtutea căruia luptau contra absolutismului
numeroase națiuni, și -a găsit aplicabilitatea în practica internațională în perioada 1917 –
1918, antrenând numeroase mișcări de emancipare. Revoluția din februarie 1917, din
Rusia, a pus capăt existenței Imperiului Țarist, răstu rnând astfel vechea ordine politico –
socială5.
Principalii actori de pe scena politică europeană, în speță conducătorii francezi și
englezi, preocupați fiind, de războiului împotriva Germaniei, au neglijat realitățile din
fostul Imperiu al Romanovilor. Ei nu credeau posibilă supraviețuirea unui stat care și -a
distrus toate bazele societății și care acum îndrăznea să rupă toate relațiile cu foștii aliați6,
însă revoluția bolșevică a avut influențe profunde asupra raportului de forțe angajate în
desfășurarea războiului, asupra obiectivelor politice și strategice ale celor două tabere
aflate în conflict7. Pentru cea mai însemnată parte a clasei politice românești,
evenimentele din Rusia ridicau semne de îngrijorare. Mareșalul Alexandru Averescu
prevedea posibil itatea unui deznodământ catastrofal în evoluția situației politice din
Rusia.
În data de 7 noiembrie 1917, Mareșalul Alexandru Averescu, la doar două zile
după ce bolșevicii au preluat puterea în Rusia, consemna următoarele: “Kerenski,
comandantul de căpet enie al armatelor, s -a făcut nevăzut(ori l -au făcut nevăzut)”

4 Atentatele din Basarabia -asupra trenului din Chișinău -5 morți, 3 pe moarte , în „Evenimentul”, anul 39,
n° 608, vineri 20 aprilie 1923.
5 Constantin Botoran, Ion Calafeteanu, Eliza Campus, Viorica Moisuc, România și Conferința de Pace de
la Paris (1918 -1920) .Triumful principiului naționalităților , Cluj -Napoca, 1983, p. 195.
6 Constantin Hlihor, Ecoul românesc al începuturilor revoluției lui Lenin , în DI, nr.4, 2000, p. 6.
7 Constantin Bo toran, Ion Calafeteanu, Eliza Campus, Victoria Moisuc, op. cit. , loc. cit.

3
apreciind cu această ocazie că, pentru România, se apropia o adevărată catastrofă despre
care credea că „nu putem scăpa decât printr -o adevărată minune”8. Lenin, plecând, la 19
martie 1917 din E lveția, unde a fost exilat, spre Rusia s -a adresat comuniștilor elvețieni
cu următoarele cuvinte: “Ce ar face partidul nostru dacă Revoluția l -ar aduce la putere
chiar acum?”9.
În tezele sale, afișate la Petrograd, în data de 4 aprilie 1917, Lenin afirma
necesitatea ca Rusia revoluționară să renunțe la toate anexiunile teritoriale, prin fapte, și
nu prin vorbe10. Drept urmare, la 25 octombrie 1917, în Rezoluțiile sale, Congresul
Militar Basarabean făcea următoarea afirmație, despre situația din Republica Fed erativă
Rusească: “Fiindcă Rusia e foarte mare și e locuită de o mulțime de popoare, fiecare
având cultura ei deosebită și conștiința ei națională, ocârmuirea din Petrograd nu mai
poate împiedica propășirea culturală a națiunilor și îmbunătățirea stării lo r economice”.
Pornind de la cele afirmate la 4 aprilie de către Lenin, întâiul Congres Ostășesc din
Basarabia a hotărât să se recunoască drept forma cea mai potrivită a ocârmuirii Rusiei,
Republica Federativă Democratică11.
Se recunoștea, astfel, dreptul națiunilor de a acționa liber, în conformitate cu
interesele lor naționale, având, totodată, posibilitatea de a se organiza după cum le dictau
interesele, acestea făcându -se printr -o hotărâre de stat învestită cu putere de lege. Prin
aceasta, statul soviet ic se obliga să respecte situația de facto din spațiul fostului Imperiu,
situație rezultată în urma victoriei principiului naționalităților12.
Înțelegerea corectă a evenimentelor politico -militare ce s -au desfășurat la finalul
primei conflagrații mondiale au determinat majoritatea oamenilor politici români să aibă
o atitudine corectă asupra Revoluției Ruse, dar și asupra consecințelor pe care aceasta le
va avea asupra spațiului românesc. Printre cei care au intuit ceea ce va urma, se numără
I.I.C. Brătianu și P.P.Carp13. Spre deosebire de oamenii politici români care nu vedeau cu
ochi buni situația politică din Rusia anului 1917, nu același lucru îl putem afirma și
despre o parte a presei din țară care își exprima adeziunea față de revoluția bolșevică din

8 Constantin Hlihor, op.cit ., p. 7.
9 I.V. Lenin, Opere , vol. XXIII, București, 1953, p. 368.
10 Constantin Botoran, Ion Calafeteanu, Eliza Campus, Viorica Moisuc, op. cit., p. 197.
11 Ion Țurcanu, Unirea Basarabiei cu România , preludii, premise, realizări , Chișinău, 1998, p. 196.
12 Constantin Botoran, Ion Calafeteanu, Eliza Campus, Viorica Moisuc, op. cit., p. 199 -200.
13 Constantin Hlihor, op.cit ., p. 8.

4
noiembrie 1917, și față de programul acesteia, concretizat în “Dreptul popoarelor de a -și
hotărî singure de soarta lor și de a înlocui în biserică și școală limba rusească cu cea
națională”14.
La receptarea evenimentelor revoluționare din Rusia anului 1917, în câmpul
mișcării muncitorești din România și -au dat concursul o serie de factori pe care îi vom
enunța în cele ce urmează: un prim factor poate fi considerat vechimea relațiilor
revoluționare româno -ruse, raporturile de colaborare internațională și cunoașt erea
îndeaproape a fenomenului revoluționar rus de către muncitorii din România. Un alt
factor l -ar constitui vecinătatea României cu teritoriul în care se desfășurau evenimentele
revoluționare, dar și contactele nemijlocite cu aceste evenimente favorizate în primul
rând de război15.
“Strigați și cântați de bucurie!” spune a un manifest redactat în decembrie 1917 de
către un grup de socialiști români … „Energia, cinstea și convingerea muncitorimii ruse,
socialismul revoluționar a salvat omenirea de prăpasti e. De azi începe o nouă eră în
istoria lumii!… Revoluția rusă a făcut primul pas, nimicind, cu avânt titanic tot ce i -a stat
în cale. De acum soarta lumii e legată de victoria proletariatului!”16.
Revoluția era sinonimă cu victoria socialismului, cu trans punerea lui din teorie și
luptă revoluționară în realitate. Din acel moment nu se mai putea vorbi despre socialism
și înfăptuirea lui decât din prisma Revoluției Ruse, acest fapt nu înseamnă însă că liderii
mișcării muncitorești din țara noastră nu erau co nștienți de condițiile speciale în care
izbucnise Revoluția din Octombrie17. Discutarea problemelor Marii Revoluții Socialiste
din Octombrie a îmbrăcat o tentă pasională impusă de însăși semnificația și măreția
evenimentului care nu era altceva decât un nuc leu fierbinte al istoriei în care clocotea
acțiunea umană. Caracterul aprins al dezbaterii era dat și de faptul că ea nu viza doar
fenomenul în sine; aspectele pe care le ridica erau discutate în strânsă legătură cu
problemele proprii mișcării muncitorești din țara noastră. Evenimentul revoluționar din
România a avut un sentiment puternic de simpatie față de exemplul Revoluției Ruse,

14 Cinci luni întru -un liceu di n Basarabia.Revoluțiunea rusească și dreptul popoarelor , în “Evenimentul”,
joi 5 iulie 1918.
15 Dan Hurezeanu, Receptarea marii revoluții socialiste din Octombrie în mișcarea muncitorească din
România (1917 -1921 ), în RI, t. 40, nr. 9 -12, București, 1987, p . 1017 -1018.
16 Marea revoluție socialistă din Octombrie și mișcarea revoluționară și democratică din România .
Documente și amintiri , București, 1967, p. 15?.
17 Dan Hurezeanu, op.cit ., p. 1018 -1019.

5
considerând, că orice dezvoltare mondială a procesului revoluționar mondial trebuie să
țină seama de Revoluția Rusă.
În acest sens, în februarie 1919, un participant la o întrunire a secției din București
a Partidului Socialist declara: “Dacă revoluția socialistă din Rusia a reușit, aceasta se
datorește și factorului insurectional”18.
Ideea de revoluție socialistă a fost asociată în imaginea mișcării muncitorești
internaționale cu acțiunea proletariatului ca purtător al acesteia. Curentul revoluționar era
puternic tocmai datorită sprijinului de care se bucura din partea maselor proletariatului.
Dacă bolșevismul ar avea o caracteri stică aparte, aceasta ar fi reprezentată de hotărârea sa
în acțiune, ca principal element în realizarea programului. Bolșevicii își asumau în fond o
sarcină istorică spre care năzuia proletariatul, această sarcină corespundea intereselor sale
fundamentale. Această convingere domină activitatea reprezentanților stângii
revoluționare din mișcarea muncitorească din România. Astfel, Marea Revoluție din
Octombrie este primul eveniment marcant care reflectă pozițiile existente în mișcarea
muncitorească internațio nală, dar și a celei din România19. Referindu -se la același
eveniment, Sfatul Țării din Basarabia declara la 2 decembrie 1917 că “Republica
rusească se află în mare primejdie. Lipsa de stăpânire la centru, neorânduirea în toată țara
care este istovită prin lupta cu dușmanul din afară, duce la pieire întreaga republică”20.
Una din trăsăturile definitorii ale epocii moderne a fost afirmarea națiunii ca
formă de organizare a vieții popoarelor bazat pe principiul naționalităților21. Primul
Război Mondial dar și ev enimentele dintre anii 1917 -1918 au fost cele care și -au lăsat
amprenta asupra dezvoltării social -economice a Basarabiei, influențând în primul rând
ritmul de creștere a numărului de locuitori22. Pentru soarta românilor, definitorii aveau să
fie evenimente le istorice petrecute în secolul al XIX-lea, acestea fiind unirea Moldovei și
a Munteniei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza și războiul de independență, care au
dus la înlăturarea dominației otomane.
Un alt important eveniment ce a dus la întregirea țări i prin cuprinderea tuturor
românilor în granițele unui singur stat a fost primul război mondial. Acesta a dus, pe de o

18 Ibidem , p. 1020 -1021.
19 Ibidem , p. 1022 -1025.
20 Ion Țur canu, op. cit. , p. 203.
21 Ludmila Rotari, Mișcare submersivă din Basarabia între anii 1918 -1924 , București, 2004, p. 25.
22 Ion Agrigoroaie, Gheorghe Palade, Basarabia în cadrul României reîntregite , Chișinău, 1993, p. 62.

6
parte, la prăbușirea Imperiului Austro -Ungar, iar pe de altă parte la declanșarea revoluției
din februarie 1917. În consecință, prima con flagrație mondială a determinat destrămarea
celor două mari imperii ale continentului european, permițând în acest fel reconstrucția
Europei în virtutea principiului de drept proclamat de Wilson, al autodeterminării
popoarelor23. Principiul wilsonian, corob orat cu evenimentele din Rusia, a determinat
declararea independenței și apoi a unirii Basarabiei cu România. Până vom ajunge să
analizăm modul în care s -a realizat unirea Basarabiei cu România, dar și însemnătatea
acestui eveniment trebuie amintit faptul că Basarabia nu are o istorie proprie.
Istoria acestei provincii românești este strâns legată de istoria Moldovei din
componența căreia a făcut parte până în anul 1812, când această provincie a fost anexată
de Rusia, până în anul 191724. Până în acel an Imp eriul Țarist a dus o politică de
rusificare și deznaționalizare a Basarabiei. Mijloacele de rusificare folosite au fost școala
și armata, “în toate școlile în vremea țarismului învățământul se preda în limba rusă”,
numai că, până ajungeau la vârsta la care trebuia să -și satisfacă stagiul militar, mulți
basarabeni uitau limba rusă, dar în timpul serviciului militar erau duși în cazărmi prin
centrul și adâncurile Rusiei de unde veneau buni cunoscători de limbă rusă. În aceste
condiții femeile au fost cele car e au contribuit la păstrarea românismului în Basarabia, și
deoarece ele frecventau mai puțin decât băieții școala adăugând aici și faptul că femeile
nu făceau armata25.
După evenimentele din Rusia, la 27 martie 1917 la Odessa a avut loc Adunarea
Ofițerilor din Basarabia din unitățile militare rusești existente în acest oraș. La 29 martie
același an au fost constituite comitete ale soldaților moldoveni în regimentele 46, 48 și 49
infanterie de rezervă ale garnizoanei din Odessa. La 12 mai 1917, în orașul Bâr lad s -a
desfășurat o întrunire ofițerilor, funcționarilor militari și a soldaților de peste Prut din
Armata a IV -a rusă. La întrunire s -au discutat, printre altele, probleme legate de nevoile
politice, economice și culturale ale Basarabiei, luându -se act î n același timp și de
programul Partidul ui Național Moldovenesc.

23 Victor Frunză, Istoria stalinism ului în România , București, 1990, p. 13 -14.
24 Ștefan Ciobanu, Basarabia. Populația, istoria, cultura , ed. Cornel Scafeș, trad. Alexandrina Grigorescu,
București, 1992, p. 48 -60.
25 Românismul în Basarabia rolul femeilor , în “Evenimentul”, anul XXVI, nș 14 6, miercuri 1 august 1918.

7
La 4 iunie 1917 are loc la Chișinău primul miting al soldaților basarabeni din
garnizoana locală. În data de 20 iulie același an Sfatul Deputaților, Soldaților și Ofițerilor
Basarabeni din gar nizoana Odessa a adoptat o declarație de protest prin intermediul
căreia își manifestau dezacordul cu privire la tendința de anexare a Basarabiei de către
Rada Ucraineană26. Deși la sfârșitul lunii decembrie a anului 1917 și începutului lunii
ianuarie a anu lui 1918 puterea sovietică se instaurase aproape în întreaga regiune, analiza
mai atentă a evenimentelor de la sfârșitul anului 1917 și începutul anului 1918, nu oferă o
bază solidă pentru a se putea ajunge la această concluzie, sărbătoarea generală a pute rii
sovietice în Basarabiei a fost departe de a fi generală, aceasta practic neexistând27.
La începuturile sale, Revoluția Rusă a avut un caracter constituțional și social –
politic. Chiar înainte de căderea guvernului Kerenski, Sovietul Muncitorilor, Țăranilor și
Soldaților din Petrograd adoptă o rezoluție în care se recunoaște dreptul la
autodeterminare al popoarelor din Rusia. Drept urmare, poporul român din Basarabia a
fost și el atras de miracolul eliberării de sub dominația Imperiului rus care -l oprimase
timp de un secol28.
Acceptând, pentru moment, situația creată în Rusia, conducătorii bolșevici vor
începe o campanie amplă de recucerire și reanexare, campanie derulată sub lozinca luptei
pentru victoria revoluției mondiale, Lenin recunoscând faptu l că revoluția din Rusia a
fost salvată grație unor conjuncturi favorabile. Acum liderii revoluției ruse se foloseau de
aceste conjuncturi pentru a definitiva planurile necesare ofensivei contra Finlandei,
Caucazului și României29. Evoluția situației din Ba sarabia lua un curs tot mai accentuat,
dovedind prin aceasta că procesul declanșat era unul irevesibil .
Între 8/21 și 14/27 septembrie 1917 a avut loc la Kiev un Congres al Popoarelor
din Rusia la care au participat și șase delegați din Basarabia. Congres ul a votat o largă
autonomie în cadrul unei Republici Ruse, Federative și Democratice, consemnând în

26 Mihai Adauge, Eugenia Danul, Valeria Provorschi, Mișcarea națională din Basarabia, cronica
evenimentelor din anii 1917 -1918 , Chișinău, 1998, p. 13, 15, 23, 29, 41: “Sfatul cere guvernului de la
Petrograd să explice Radei printr -un act oficial ilegalitatea tentativelor la drepturile altor națiuni, cere ca tot
oficial să recunoască drepturile la autodeterminare moldovenilor din Basarabia și din județele de lângă
Nistru ale guberniilor Herson și Podolie”.
27 Mihail Bruhis, Rusia, România și Basarabia 1812 -1918; 1924 -1940 , Chișinău, 1990, p. 173.
28 Ștefan Ciobanu, op.cit., p. 62 -63; vezi și Anton Moraru, Istoria românilor. Basarabia și Transnistria
1812 -1993 , Chișinău, 1995, p. 137.
29 Ludmila Rotari, op.cit. , p. 33.

8
același timp “dreptul la autodeterminare națională și personală”30. Din cauza propagandei
bolșevice care era însoțită în permanență și de acțiuni anarhiste, Sfatul Țării și Consiliul
Director nu puteau ține sub control situația care devenise destul de critică la începutul
anului 1918, în aceste condiții la solicitarea expresă a Sfatului Țării din data de 10/23
ianuarie 1918, trupele române au intrat în Basara bia limitându -se doar la restabilirea
ordinii31.
Marea Unire din anul 1918 nu este altceva decât rezultatul unui îndelungat proces
istoric marcat de o strălucită victorie a mișcării de eliberare națională a românilor de pe
ambele părți ale Carpaților, de l a Dunăre la Marea Neagră32. Mișcarea națională
revoluționară din anii 1917 -1918 desfășurată pe teritoriul Basarabiei poate fi împărțită în
trei perioade : de la declanșarea Revoluției Ruse la 27 februarie 1917 până la 20
octombrie același an când a avut loc Congresul Ostășesc al Basarabenilor. Această
perioadă poate fi împărțită la rândul ei în două subdiviziuni: din martie până la sfârșitul
lunii iunie 1917 când ia ființă la Chișinău Comitetul Ostașilor Basarabeni și de la sfârșitul
lunii iunie până la 20 o ctombrie 191733.
A doua perioadă a mișcării național -revoluționare din Basarabia s -a desfășurat
începând cu 20 octombrie 1917, până la 27 martie 1918. Această perioadă este
caracterizată de o serie de transformări de ordin administrativ cu tentă radicală. C ea de -a
treia perioadă începe la 27 martie și se încheie la 27 noiembrie 1918. În această perioadă
Basarabia intră în componența României, fiind nevoită să se adapteze cerințelelor noului
ei statut34. În data de 27 martie/9 aprilie 1918 Sfatul Țării declara în numele poporului din
Basarabia unirea acestei provincii cu patria -mamă. Actul unirii era condiționat de
respectarea de către România a următoarelor clauze: 1) “Sfatul Țării rămânea mai departe
pentru rezolvarea și realizarea reformei agrare; după nevoi le și cererile acestui norod. 2)
Basarabia își păstrează autonomia provincială având un Sfat al Țării ales pe viitor prin
vot universal, egal, direct și secret. 3) Competența Sfatului este votarea bugetelor locale,
numirea tuturor funcționarilor administra ției locale prin organul său împlinitor, urmând

30Ion Agrigoroaie, Unirea Basarabiei cu România în presa vremii. Un studiu de caz , ziarul
“Mișcarea”(Iași, 1918), Iași,1999, p 35 -36; vezi și Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valeria Popovschi, op.
cit., p. 70.
31 Ion Agrigoroaie, op. cit ., p. 43.
32 Idem, Marea Unire din 1918.No ile coordonate ale ev oluției economice , în AȘU I, t. 34, Iași, 1988, p. 11.
33 Alexandru V. Boldur, Imperialismul sovietic și România, ed. Ion Alexandrescu, București, 2000, p. 59.
34 Ibidem , p. 60; Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valeria Popovschi, op. cit ., p. 93-94.

9
ca funcționarii de rang superior să fie întăriți de guvern. 4) Recrutarea armatei se va face
în principiu pe baze teritoriale. 5) Basarabia va trimite în Parlamentul român un număr de
reprezentanți proporțion al cu populația, aleși pe baza votului universal, direct și secret.
6) Toate alegerile din Basarabia se vor desfășura în baza votului universal, egal , direct și
secret”, aceasta unindu -se cu România, Parlamentul român va hotărî convocarea
Constituantei în care vor fi proporțional cu populația și reprezentanții Basarabiei35.
Nu toți reprezentanții Sfatului din Basarabia au primit cu entuziasm unirea acestei
provincii cu România, spre exemplu deputatul basarabean de origine bulgară Isirkov
întreba în ședinț a din 18 februarie 1918, “dacă nu primejduiesc Basarabia mai mult decât
rușii acei români care cer o țară românească de la Nistru până la Tisa?”36. În rân durile
populației din Basarabia persista ideea că viața politică din Regat era putredă,
basarabenilor r evenindu -le în aceste condiții misiunea de a o însănătoși37. Trebuie știut
faptul că la venirea lor în Basarabia autoritățile române au găsit aici o situație destul de
complicată: “țăranii erau ostili căci li se fura visul ocupării pământului boieresc fără nici
o răscumpărare; evreii se temeau de antisemitismul român. Singurii mulțumiți de unirea
Basarabiei cu România și de instituirea autorităților române la Chișinău erau marii
proprietari funciari și acesta pentru că exproprierea devenise acum mai acceptab ilă
întrucât terenul trebuia răscumpărat.”38. Cele mai importante revendicări ale populației
din Basarabia după revoluția din februarie 1917 au fost legate în primul rând de școala
națională, de limbă maternă și cultură românească.
De la bun început, s -a cerut dezvoltarea limbii naționale, predarea în limba
maternă precum și folosirea limbii române în biserică, justiție și în administrația din
Basarabia39. În acest scop în ziua de 10 aprilie 1917 s -a desfășurat la Chișinău un congres
al învățătorilor din Bas arabia la care au luat parte și reprezentanții învățătorilor de alte
naționalități. Cu această ocazie, reprezentanții învățătorilor basarabeni au insistat asupra
faptului ca în școlile basarabene să se efectueze învățământul în limba maternă a copiilor.

35 Ion Scurtu, Documente privind istoria românilor între anii 1918 -1944 , București, 1995, p. 7 -8.
36 Din Basarabia , în “Opinia”, anul XIV, nș3285, miercuri 23 februarie 1918, referitor la Misircov ziarul
adoptă o poziție tranșantă “trebuie să -I aduc em aminte acestui domn că aici moldoveanul e gospodar, că el
este de o limbă cu fratele lui din România,Transilvania și Bucovina, prin urmare e firesc ca frații să -și dea
mâna și să formeze un popor și o țară”.
37 Petre Dascălu, Către frați , în “Evenimentul ”, duminică 9 decembrie 1918.
38 Ion Duscion, Evenimentele din Basarabia , în “Opinia”, anul XIV, nș 3344, joi 10 mai 1918.
39 Anton Moraru, Istoria românilor.Basarabia și Transilvania 1812 -1933 , Chișinău, 1995, p. 155.

10
În acel moment a luat ființă și Asociația Învățătorilor Moldoveni din Basarabia de
dincoace și de dincolo de Nistru. Aceasta a fost înființată cu scopul de a rezolva
problemele stringente cu care se confruntau școlile naționale din această provincie40. La
cursurile pedagogice organizate la Chișinău după unire au participat peste 500 de cadre
didactice cu scopul de a se pregăti pentru începerea anului școlar în bune condiții, care să
ducă ulterior la implementarea în școlile din Basarabia a învățământului în li mba
română41.
Trebuie remarcat faptul că un număr foarte mare de învățători basarabeni nu
aveau cunoștințe minime de istoria românilor. Când Paul Gore s -a adresat de la tribnună
cu apelativul “frați români!” unii dascăli l -au întrerupt, afirmând : “Nu sunte m români, ci
moldoveni”. Aceasta era situația învățământului imediat după unire42. În aceste condiții
în Basarabia se impunea necesitatea unor cursuri în limba română, acestea se adresau în
special dascălilor basarabeni și erau cuprinse în cadrul acțiunilor de luminare și
culturalizare întreprinse în Basarabia. Printre acestea, se numără și “Cursurile
moldovenești ale societății Făclia”. Acestea au devenit ulterior cursuri românești
desfășurându -se pe parcursul a șase luni de zile în trei localuri cu câte șa se grupe.
“Cursurile au fost închise 29 iunie stil nou într -o frumoasă zi de examene ca în vremurile
cele vechi la noi ”43.
De altfel, după cum se afirmă în ziarul ieșean „Evenimentul”, nimic nu era mai
firesc decât aceea ca românii să intre în contact cu Basarabia mai întâi la Chișinău
deoarece acest oraș era capitala și centrul acestei provincii, iar Chișinăul era cea mai
românească localitate din Basarabia.(sintagma „cea mai românească” este preluată din
presa locală, iar aceasta și -a legitimat folosirea expresiei prin aceea că dorea să susțină
dreptul istoric al României asupra teritoriului dintre Prut și Nistru). Drept urmare, acesta
a fost cuprins de curentul românizării, domeniile în care se lucra cel mai mult și cu
rezultate din cele mai bune au fos t învățământul și biserica44. Instituția care s -a impus cea
dintâi și cel mai repede a fost Universitatea populară. Această acțiune a fost cea mai

40 Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valer ia Popovschi, op.cit ., p.10 ; vezi și Anton Moraru, op.cit., loc.cit .
41 George Tofan, Cultura în Basarabia – apel pentru strângerea de cărți , în “Evenimentul”, miercuri 10
iulie 1918, la rubrica ultimei informații .
42 Anton Moraru, op. cit. , p. 156.
43 Acțiu nea națională de peste Prut , în “Evenimentul”, vineri 3 august 1918.
44 Chișinăul în frigurile românizării , în “Evenimentul”, miercuri 8 august 1918.

11
rodnică deoarece Universitatea care trebuia să -și încheie activitatea la 31 mai a fost
nevoită să și -o prelung ească până la 30 iulie45.
Ca urmare a acțiunilor susținute de deșteptare a românilor din Basarabia s -a
obținut crearea unei catedre de limba și literatura română la Universitatea din Odessa. În
acest scop zenstava gubernială a acordat suma de 9000 de ruble pentru profesorii care
urmau să ocupe această catedră. Candidații au trecut printr -un examen riguros în urma
căruia Ion Nistor a ocupat postul de profesor de istoria românilor, în vreme ce Nicolae
Bănescu (profesor la Liceul Militar din Iași) a devenit pro fesor de limba si literatură
română46. Reprezentanții în Guvernul și Parlamentul României, miniștrii Inculeț și
Ciugureanu au prezentat situația Basarabiei după unirea acesteia cu România. Din
declarațiile celor doi reiese faptul că unirea Basarabiei a fost un mare fapt istoric, ridicat
însă pe temelii nu prea bine cimentate. Alături de chestiunea agrară care a reprezentat o
bună parte a discursului celor doi miniștri basarabeni, au fost semnalate o serie de alte
probleme la fel de importante a căror soluțio nare ar fi dus, conform afirmațiilor celor doi
oficiali, la cimentarea unirii Basarabiei ca fiind, o operă realizată sub ocupațiunea
salvatoare a armatelor românești și pe care domnul Marghiloman o p unea cu atâtă
mândrie la coroana cu care înțelegea să împ odobească guvernul său47. După ce Bucovina,
Ardealul, Banatul precum și celelalte teritorii ungare locuite de români au intrat în
componența statului român, necondiționat, Sfatul Țării din Basarabia a renunțat la
condițiile de unire specificate în actul de la 27 martie. Fiind încredințat de faptul că în
România tuturor românilor regimul democratic este asigurat pentru viitor, Sfatul Țării din
Basarabia, în preziua Constituantei, rezolvând chestiunea agrară după nevoile și
cerințelor poporului, anulează cele lalte condiții din actul mai sus amintit declarând unirea
necondiționată a Basarabiei cu România48. După rezolvarea chestiunilor legate de
introducerea în Basarabia a învățământului în limba maternă și de trezirea spiritului
național în rândul marii mase a populației basarabene, un alt deziderat care trebuia dus la
bun sfârșit de către guvernul României Mari , acesta a fost implementarea în Basarabia a

45 Universitatea populară , în “Evenimentul”, miercuri 8 august 1918.
46 Anton Moraru, op.cit ., p. 157.
47 Naționalizarea Basarabiei , în “Opinia”, anul XIV, nș3423, duminică 19 august 1918.
48 Ion Nistor, Istoria Basarabiei , ediție și studiu bio -bibliografic de Ștefan Neagoe, București, 1991, p. 292;
Ion Scurtu, Documente privind istoria românilor 1918 -1944 , p. 8.

12
reformei agrare. Despre modalitatea și efectul pe care acesta l -a avut asupra economiei
din Basarabia vom în cerca să discutăm în cele ce urmează.
Înfăptuirea României Mari nu a rămas fără urmări pe linie democratică.
Documentele adoptate în acest sens confirmă poziția democratică a națiunii române în
epocă. După cum am subliniat anterior, unirea a fost însoțită de adoptarea unor reforme
cu caracter democratic dintre care amintim: votul universal; reforma agrară; egalitatea
cetățenilor indiferent de naționalitate. Toate aceste măsuri au fost incluse sub o formă sau
alta în Constituția din 192349.
În același timp o amenii politici din România, aflați sub presiunea factorilor
externi, au străbătut într -o perioadă relativ scurtă de timp un proces îndelungat în ceea ce
a însemnat necesitatea de a înțelege aplicarea reformelor, ca fiind indispensabilă în a
asigura mersul înainte al societății românești, în opera de consolidare a marelui act din
1918. Desăvârșirea unității de stat dar și transformările care au însoțit -o au avut
consecințe importante pe linia rezolvării angajamentelor democratice50.
La 24 aprilie 1917, la Ch ișinău s -au desfășurat lucrările Congresului clerului și al
mirenilor, în cadrul acestuia Pan Halippa propunea să fie discutată și problema legată de
autonomia Basarabiei. La 9 mai același an, s -a ținut și Congresul cooperatorilor, lucrările
acestuia au fo st prezidate de I.D. Buruiană, membru al Partidului Național Moldovenesc;
în cadrul acestui congres s -a cerut ca și în cazul celui ținut la 24 aprilie autonomia
Basarabiei. La 27 august s -au desfășurat lucrările celui de al doilea Congres al Țăranilor
basarabeni, în cadrul acestuia Inculeț (în calitate de membru al Sovietului deputaților din
Petrograd) a împărtășit celor prezenți impresiile sale asupra revoluției din Rusia. În
cadrul Congresului au mai luat cuvântul V. Rudiev, Pan Halip pa și alții. Halip pa a expus
cu această ocazie și programul Partidului Național, insistând asupra autonomiei și a
programului agrar al acestui partid. După încheierea lucrărilor s -a adoptat o rezoluție în
care se sublinia dorința de a se desființa proprietatea asupra pământulu i care trecea astfel

49 Ion Agrigoroaiei, Marea Unire din 1918. Noile coordonate ale evoluției economice , în AȘUI, t. 34, Iași,
1988, p. 12.
50Idem, Unirea din 1918 . Începutul unei noi etape în dezvoltarea istorică a României și considerații privind
locul perioadei interbelice în istoria României , în AIIA, A. D. Xenopol, t 15, 1987 și t. 19, 1982 ; idem,
Regimul politic din România după Marea Unire. Situația factorului monarhic , în volumul Republica în
România de la idee la faptă , coord., Dumitru D. Rusu, Iași, 1988, p. 73 -74.

13
în proprietatea întregului popor. Acest lucru făcându -se fără răscumpărare prin
intermediul comitetelor locale51.
După unirea din 27 martie rezolvarea problemei agrare din Basarabia a revenit în
sarcina guvernului român, care a adoptat în acest sens Legea Exproprierii. Aceasta în
principiu s -a dovedit a fi benefică numai că a fost aplicată prost, după adoptarea legii
trecându -se la exproprieri în masă fără a se ține însă cont de numărul, de puterea de
muncă și de nevoile țăranilor.
S-au comis abuzuri și în modul de repartizare al terenurilor, dându -se mai mult
țăranilor mai înstăriți. În ziarul ieșean “Opinia ” apare știrea conform căreia ministrul
Inculeț însuși s -a convins de modul inadecvat de conducere și de administrare a
Basarab iei și în special cu reforma agrară pe care nu se grăbea deloc să o înfăptuiască. “E
mai bine să dea pământurile în arendă decât în proprietate cu acest prilej s -ar desființa
instituția Casa Noastră care costă și ea zeci de milioane”52. Între 15 -20 iulie Al exandru
Constantinescu, ministrul de domenii, a vizitat Basarabia cu scopul de a verifica stadiul la
care a ajuns nivelul parcelării moșiilor expropriate dar și nivelul de punere în posesie a
țăranilor cu drept de împroprietărire. După cum afirmau oficiali i ziarului
“Evenimentul”ministrul agriculturii și domeniilor ar fi efectuat această vizită mai mult în
scop politic, el încercând, mai curând , împăcarea partizanilor Partidului Liberal53.
După cum se poate observa România Mare se deosebește de Vechiul Re gat. Noua
României nu a însemnat doar provinciile unite, a însemnat crearea unui nou sistem social
și a unui nou sistem politic. Implementarea noului sistem politic a însemnat trecerea de la
liberalismul neodemocratic la o democrație liberală. România Mare a fost în esență opera
luptei forțelor democratice și patriotice duse de personalitățile politice care au impus un
set de reforme radicale, având ca scop final modernizarea din temelii a structurilor socio –
politico -economice a României54.

51 Alexandru V. Boldur, op. cit. , p. 67,75 -76.
52 Situația în Basarabia , în “Opinia”, anul XVI, nș3821, duminică 11 ianuarie 1920 “S -au luat pământurile
din mâinile marilor proprietari numai ca să se zică că s -au luat.Dacă se punea mai multă socoteală s -ar fi
luat numai atât pământ cât reclamau nevoile imediate lăsându -se proprietarilor partea disponibilă urmând a
se continua treptat după necesități ”.
53 Ministrul domeniilor în Basarabia. Rostul vizitei sale în “Evenimentul”, anul XXXI, nș670, vineri 6 iulie
1923.
54 Ion Agrigoroaie, Marea Unire din 1918. Noile coordonate …, loc.cit .

14
Printre formațiun ile politice din Vechiul Regat care și -au găsit în Basarabia
terenul propice receptării programului lor politic se numără și cele de extremă dreapta.
Cea care a pus pe temelii solide mișcarea antisemită din Basarabia la începutul secolului
XX este organiz ația “Sumanelor Negre” condusă de Crușevan și Purișchevici, având ca
patron pe Arhanghelul Mihail, această organizație era cunoscută sub denumirea de “Souiz
Ruskogo Naroda”. Astfel, după unirea Basarabiei mișcarea extremistă din România a
găsit terenul p regătit pentru reîmprospătarea acțiunilor antisemite. La 20 februarie 1923,
organele Siguranței din Chișinău raportau că “mulți tineri din oraș poartă ca ace de
cravată, insigne cu semnul distinctiv al asociații antisemite. Aceste insigne au fost aduse
de studentul Corneliu Zelea Codreanu”. În același an se stabilește la Chișinău Nicolae
Negru, acesta adună în jurul său și al ziarului “Scutul național” toate elementele
naționaliste din Basarabia.
În nordul Basarabiei, în orașele Bălți, Soroca și Hotin își f ac apariția lideri locali
adepți ai ideilor lui A.C. Cuza. La 31 mai 1924, Codreanu împreună cu un grup de adepți
erau arestați de poliție în momentul în care se adunau pentru a lucra la cărămidăria din
Ungheni. „Nu se cunoaște numărul cărămizilor fabricat e, circulă în schimb zvonul că
aceștia fac o intensă propagandă prin satele de pe un mal pe altul al Prutului, rezultatul
acestei propagande fiind fixarea Congresului lor, (al cuziștilor în orașul Bălți) pentru ziua
de 8 iulie anul curent”55.
Un alt domeni u din Basarabia în care s -a făcut simțită după Unire prezența
elementului românesc a fost și viața bisericească, transformările din acest domeniu au
avut ca efect cimentarea un irii. “Românii din Basarabia erau în primul rând buni creștini
și devotați Biser icii”, drept urmare, preoții se bucurau în Basarabia de puteri sporite. La
început aceștia nu au văzut cu ochi buni apropierea Basarabiei de România, aceasta
pentru că se temeau ca nu cumva statul român să intervină în relațiile dintre credincioși și
preot , acest lucru determinând, practic, o diminuare a avantajelor pe care le aveau.
Un al doilea motiv pentru care preoțimea basarabeană s -a opus întrucâtva unirii
era reprezentat de faptul că aceștia erau legați din punct de vedere administrativ de șefii
lor ierarhici, episcopii ruși, care nu aveau o atitudine favorabilă unirii. Din această cauză
situația era foarte îngrijorătoare, țărănimea suferea de marile neajunsuri ale războiului,

55 Viorica Nicolenco, Extrema dreaptă în Basarabia 1923 -1940 , Chișinău, 1999, p. 43 -50.

15
printre care se numără lipsa alimentelor, rechiziții și armată în sat. În aceste condiții
țăranii simțeau nevoia unui cuvânt de îmbărbătare pe care preoții nu -l ofereau.
Drept urmare, autoritățile române au luat prima hotărâre în acest sens și anume au
recunoscut autonomia Bisericii din Basarabia. În mare parte preoțimea s -a liniștit. Nimic
n-avea să tulbure viața lor de dinainte decât înlocuirea limbii din slujba religioasă și
pomenirea în biserică a Majestății Sale Regale și a Înalt Preasfințitului Mitropolit Primat.
Această schimbare a fost primită fără opoziție, deoarece ac um li se oferea enoriașilor
posibilitatea de a înțelege mai bine limba în care se desfășura slujba. În aceste condiții
pentru românizarea completă și definitivă a Bisericii mai rămânea de făcut un singur pas
și anume înlocuirea șefilor ierarhici, deoarece preotul asculta de șeful său, de ce spunea
acesta sau de ce lăsa să se înțeleagă. Și oricât de bine intenționați ar fi fost episcopii ruși
buni români nu puteau fi. În aceste condiții, înlăturarea de la conducerea Bisericii
basarabene era iminentă. Schimb area lor din funcție a însemnat înlăturarea ultimului
obstacol ce stătea în calea liniștirii spiritelor.
“Instalarea Preasfinției Sale Episcopului Nicolae a fost ca un balsam pentru o
stare de spirit anormală. Acum preoțimea are pe șeful ei duhovnic român și liniștea a
început să se coboare în sufletele preoțimii”56. “Cât privește zvonul că guvernul va
sechestra averile cu scopul de a le seculariza această știre este tendențioasă, întrucît statul
care plătește 30.000 de lei pe an, Arhiepiscopiei basarabene n-ar avea decât să suprime
această subvenție decât secularizarea”57.
La un an de la unirea Basarabiei cu patria -mamă, ziarul “Evenimentul” consemna
în paginile sale : “Începând cu anul trecut la 27 martie 1918, Basarabia, jumătate din
trupul Moldovei lui Ș tefan cel Mare iar face parte din Țara Marelui Voievod”58. Sfatul
Țării a hotărât în acea zi cu unele condiții despre care am amintit anterior unirea cu
patria -mamă59. “De atunci între hotarele istorice ale neamului nostru între Nistru și Tisa
s-a înfăptuit ceea ce visaseră românii veacuri de -a rândul. Dintre toate provinciile noastre
însă cea care era mai aproape de pierirea națională a fost Basarabia. Imperialiștii ruși
aveau nevoie pentru înfăptuirea idealului lor politic aicea în Orient ca Țările Române să

56 Biserica și starea de spirit în Basarabia , în “Evenimentul”, sâmbătă 21 iulie 1918.
57 Averil e bisericești din Basarabia , în “Evenimentul”, anul XXXI, nș693(153), marți 7 august 1923.
58 Un an de la unirea Basarabiei cu România , în “Evenimentul”, anul XXVII, nș44, joi 28 martie 1919.
59 Alexandru V. Boldur, op. cit. , p. 115 -120; vezi și Anton Moraru , op. cit. , p. 175; vezi și Mihai Adauge,
Eugenia Danu, Valeria Popovschi, op.cit ., p. 93 -94;

16
fie înghițite de elementul slav. Totuși românii nu -și pierduseră speranța că Basarabia se
va întoarce la România și nu s -au înșelat”60.
După începerea primei conflagrații mondiale, popoarele s -au mișcat. Odată cu
aceasta, vechea ordine politică regleme ntată de existența imperiilor multinaționale ia
sfârșit. Revoluția proclamă drept principiu fundamental “dreptul popoarelor de a dispune
de ele însele. Drept urmare românii basarabeni s -au unit cu patria lor mamă”61. Pentru a
gestiona cât mai bine problemel e cu care se confrunta Basarabia după Unire, Guvernul a
numit trei inspectori administrativi care aveau însărcinarea să cerceteze situația din
Basarabia. “Basarabia are nevoie să fie eliberată de jugul cenzurii și stării de asediu, de
jandarmi cruzi, perce ptori, hoți și magistrați venali. Toate acestea reclamă schimbări
radicale nu cârpelile pe care le pot realiza cei trei inspectori oricât de bine intenționați ar
fi, pentru mult încercata provincie dintre Prut și Nistru e nevoie astăzi de ajutorul vânos
al întregului guvern și al Parlamentului care prin legi și regulamente noi să înlăture
ilegalitățile de azi și să garanteze libertățile tuturor în viitor. O asemenea operă însă nu e
în stare să înfăptuiască oligarhia brătienistă”62.
Prin intermediul acestui articol ziarul “Opinia” încearcă să ilustreze situația
existentă în Basarabia în timpul guvernării lui Ion I.C. Brătianu care s -a aflat la
conducerea guvernului în perioada 19 ianuarie 1922 – 30 martie 1926. Trebuie remarcat
faptul că Ion I.C. Brătianu a fost un strălucit om politic, artizan al Marii Unirii, omul care
a condus țara în cele mai grele momente ale istoriei sale63. Participant la banchetul care
marca sărbătorirea a șase ani de la alipirea Basarabiei, fostul prim -ministru, generalul
Alexandru Av erescu a vorbit despre prosperitatea regiunii dintre Prut și Nistru, despre
revoluția rusească și despre evenimentele în urma cărora a luat ființă Republica
Moldovenească, cu viața proprie și neatârnată. “Pe baza dreptului de a dispune de soarta

60 Un an de la unirea Basarabiei cu România , în “Evenimentul”, anul XXVII, nș44, joi 28 martie 1919.
“Stăpânirea Constantinopolului era condiționată de această ex presă dorință a acelui istoric testament a lui
Petru cel Mare ”
61 Ludmila Rotari, op.cit ., p. 30 -34; vezi și Ion Agrigoroaiei, Gheorghe Palade, Basarabia în cadrul
României reîntregite… , p. 62 ; Ion Agrigoroaiei, Unirea Basarabiei cu România în presa vremi i…, p. 36 -37.
62 “Pentru salvarea Basarabiei în “Opinia”, nș5126, sâmbătă 5 iulie 1924.
63 Enciclopedia istoriei politice a României (1859 -2002) ,coordonator Stelian Neagoe, București, 2003,
p. 732.

17
sa”, spune a generalul Averescu, “Republica Moldovenească s -a alipit de buna sa voie și
cu dragoste la sânul patriei -mame”64.
Situația demografică a României în primii zece ani după unire s -a caracterizat
printr -o reducere a mortalității și o creștere a natalității. Pe lângă factorii naturali
sporirea numărului populației din Basarabia se datorează și fluxului de populație din
teritoriile situate în stânga Nistrului65.
O mare parte a refugiaților veniți în Basarabia după unire erau etnici evrei. În
toamna anului 1921, numărul acestora se ridică la aproximativ 22.000, dintre aceștia
18.000 s -au stabilit în Chișinău. Restul stabilindu -se în celelalte orașe ale Basarabiei
dintre care amintim Bălți, Ismail și Cetatea Albă. Cu toate condițiile grele de dezvoltare
economică în Basarabia, creșterea numărului populației ne duce cu gândul la o ameliorare
a situației economice din această provincie. Tuturor persoanelor care treceau din Stânga
Nistrului pe malul drept le era permisă stabilirea în Basarabia, numai că începând cu an ul
1919, cetățenii sovietici care doreau repatrierea se bucurau de tot sprijinul autorităților
românești abilitate66.
Pentru a se preveni situațiile conflictuale pe linia Nistrului în ziua de 1 februarie
1924, Comisia mixtă sovieto -română a semnat un acord conform căruia refugiații care
treceau în mod fraudulos Nistru puteau să se stabilească în România numai dacă aveau
rude în Basarabia și solicitau cetățenie română, dacă erau copii ce veneau în Barabia în
cazul în care părinții acestora ar fi locuit în ace astă provincie și dacă erau români de peste
Nistru67.

64 Generalul Averescu și alipirea Basarabiei – cum vorbeș te azi și cum vorbea acum șase ani fostul prim –
ministru , în “Evenimentul”,anul XXXI, nș755(215), miercuri 24 octombrie 1923; Enciclopedia istoriei
politice a României , p. 731.
65Ion Agrigoroaiei, Gheorghe Palade, Basarabia în cadrul României reîntregite… , loc.cit .; Petre Cazacu,
Zece ani de la unire. Moldova dintre Prut și Nistru , Bucure ști, 1928, p. 9; Ion Nistor, op.cit. , p. 100.
66 Ion Agrigoroaiei, Gheorghe Palade, Basarabia în cadrul României reîntregite… , loc.cit .
67 Ibidem , p. 64.

18

I.2. Poziția S ovietelor față de U nirea Basarabiei cu România

După victoria Revoluției Bolșevice s -a pus în mod deschis problema păcii. În data
de 2 noiembrie 1917, guvernul sovietic face ap el către toate popoarele beligerante de a se
așeza la masa negocierilor în vederea încheierii unui armistițiu, care urma să ducă la
încheierea unei păci democratice, fără anexiuni și tributuri și în același timp cu garantarea
dreptului la autodeterminare n ațională68. Așadar, la sfârșitul anului 1917, raporturile
româno -ruse păreau a fi normale. Privitor la Basarabia nimeni nu contesta faptul că
această provincie a fost parte integrantă a țarii noastre, fiind anexată de Rusia la 181269.
După preluarea puterii la Petrograd, bolșevicii au emis un decret “Despre pacea fără
anexiuni și fără contribu ții”. La 14/27 noiembrie, Troțky anunța începerea tratativelor de
armistițiu în vederea pregătirii păcii separate cu Germania.
Din cauza revoluției bolșevice armata rus ă a suferit mari pierderi. În aceste
condiții comandantul șef al armatei ruse de pe frontul român a fost nevoit să poarte
tratative de armistițiu, care de altfel a și fost încheiat la 26 noiembrie/9 decembrie 1917,
după încheierea ostilităților bolșevicii plănuiau transformarea României într -o republică
sovietică. În acest scop, ei și -au stabilit, în decembrie 1917, Statul Major la Iași în
cartierul Socola. Șeful bolșevicilor era Roșel, fost comandant al fortăreței Kronstadt.
Bolșevicii intenționau să -l ucidă pe generalul Scerbacev și să -l detroneze pe regele
Ferdinand. Ofițerii Axenov și Kornev au fost însărcinați cu asasinarea lui Scerbacev, însă
aceștia au fost opriți de garda românească însărcinată cu paza generalului mai su s amintit.
În decembrie, bolșevicii se învecinau cu Basarabia pe toată întinderea Nistrului; la
Odessa fiind organizat un “Rumcerod” (sectorul frontului român al Mării Negre și al
Odessei) “Frontodel”. Acesta trebuia să lupte împotriva Sfatului Țării pent ru a recupera

68 Relațiile rom âno-sovietice.Documente, coord. Dumitru Preda, vol. I, 1917 -1934, București, 1999, p. 1 -2.
69 Dobrogea -Basarabia , în “Opinia”, anul XIV, nș 3274, joi 15 februarie 1918.

19
Basarabia, incluzând -o din nou în componența statului sovietic70. În aceste condiții
raporturile româno -ruse încep a se deteriora.
La 31 decembrie 1917,/13 ianuarie 1918, comisarul poporului din Rusia
însărcinat cu afacerile externe acuză a utoritățile române că nu țin seama de starea electivă
din armata rusă, refuză dialogul cu oficialitățile bolșevice, dar capturează rezervele de
furaje ale armatei71. În aceeași seară, guvernul maximalist a arestat în localul legației pe
Diamandi, ministru r omân delegat la Petrograd, trimițându -l la închisoarea Petru și Pavel
împreună cu întregul personal. “Această violațiune a principiilor cele mai elementare ale
drepturilor ginților a provocat un demers colectiv al întregului corp diplomatic din
Petrograd”. Pentru a justifica această faptă, Consiliul Comisarilor Poporului adresează
statului român următorul ultimatum : “Comandantul diviziei revoluționare numărul 42
ne-a trimis o protestare cu privire la purtarea autorităților române. Autoritățile române nu
numai că nu acordă nici o atenți e șefilor armatei ruse și nu vor să aibă întrevederi cu șefii
acesteia și cu reprezentanții comitetelor dar ei pun mâna pe stocurile de furaje ale armatei
noastre. Din această cauză caii diviziei 42 au rămas fără furaje. Mișca rea trupelor rusești
este oprită de România prin forța armelor”72. După cum am amintit anterior, la început,
conducătorii bolșevici au acceptat situația din Rusia după care au început o adevărată
campanie de recuperări și anexări, profitând de problemele cu care se confruntau atât
Antanta cât și Puterile Centrale, liderii revoluției ruse au conceput organizarea ofensivei
contra Finlandei, Poloniei, Caucazului și a României73.
În data de 13 ianuarie 1918, șeful Statului Major bolșevic din Chișinău anunța
prin intermediul unei telegrame Sovietul Soldaților și Marinarilor din Odessa faptul că
armata română a intrat în Basarabia și că “situația este gravă. Românii așezați în formă de
semicerc se găsesc la 20 -25 verste de liniile Chișinău și Ungheni -Chișinău, însă în ceea
ce-i privește pe cei din Strășeni, aceștia se găsesc într -o situație militară defavorabilă.
Sub influența propagandei Sfatului Țării, Comitetul Basarabean a cerut evacuarea
Frontodelului care luptă împotriva românilor”74.

70 Alexandru V.Boldur, op. cit. , p. 88.
71 Relațiile româno -sovietice. Documente, vol. I , 1917 -1934, București, 1999, p. 9 -10.
72 Conflictul româno -rus, în “Acțiunea română”, anul II, nș 310, mar ți, 9 ianuarie 1918.
73 Ludmila Rotari, op. cit., p. 33.
74 Ion Țurcanu, op. cit., p. 213.

20
Din paginile ziarului “Ac țiunea română” de vineri 18 ianurie 1919, aflăm că în
data de 15 ianuarie, în nordul Basarabiei au avut loc confruntări între trupele române și
bandele bolșevice care se stabiliseră pe linia satelor Grozmcy -Nedoblăuți. Ins urgenții au
rezistat pe linia s atelor luptând cu mitraliere și tunuri de diferite calibre. În cele din urmă,
au fost învinși, suferind mari pierderi. În seara zilei de 15 ianuarie trupele române ocupau
următoarea linie : Nedoblăuți – Dolimany – Tolburany – Cozârceni75.
La 11/24 ianuarie ar mata bolșevică a părăsit Chișinăul îndreptându -se spre Bender
și Tiraspol. La Bender au avut loc o serie de confruntări între cele două armate. În ciuda
faptului că rezistența bolșevică a fost zdrobită, aceștia fiind siliți să părăsească Basarabia,
între z ilele 18 -19 ianuarie a fost convocat la Chișinău al treilea Congres al Țăranilor
probolșevici, aceștia au cerut în mod expres retragerea trupelor române din Basarabia76.
După Unire în Basarabia și -au făcut apariția agenți propagandiști. Travestiți în
negustori, preoți, călugări și soldați, aceștia erau trimiși în Basarabia cu mari sume de
bani pentru a -i atrage pe localnici de partea sovietelor77. La 19 martie 1920, referitor la
Basarabia, Troțki făcea următoarea declarație :“au făgăduit României conducă torii noștri
că nu vor ridica glasul asupra pământului Basarabiei. Basarabia a fost a României și
trebuie să rămână a României”, declară oficialul rus, care își exprimă totodată
nemulțumirea în legătură cu atitudinea acesteia, de a refuza în continuare să se așeze la
masa negocierilor cu Rusia, aceasta din urmă dorind reglementarea situației cu România.
“Dacă guvernul român se va hotărî noi vom trimite delegați în Basarabia, urmând ca un
oraș de pe linia frontului să fie desemnat ca ales pentru întâlnire. L a rezervele făcute de
primul -ministru român pot răspunde că noi vom schimba atitudinea propagandei noastre
atunci când vom fi siguri că nu va mai exista nici un pericol armat pentru noi”78.
Din momentul în care granița răsăriteană a statului român a fost s tabilită pe
Nistru, problema garanțiilor referitoare la securitatea statului au depășit cadrul teoretic și

75 “Bandele bolșevice învinse în Basarabia de Nord ” în “Acțiu nea română ”, anul III, nș 609, vineri 18
ianuarie 1919.
76 Alexandru V.Boldur, op. cit. , p. 103.
77 Agenții propagandiști bolșevici din Basarabia , în “Evenimentul”, anul XXVII, nș139, miercuri 12 august
1919. “Armata română și -a făcut datoria în toate împre jurările cu cea mai mare sfințenie de devotament
pentru cauza națională, pentru cauza umanității”.
78 Apreciațiuni sovietice despre noi. Declarația lui Troțki , în “Opinia”, anul XVI, nș3867, vineri 19 martie
1920. În cadrul unei ședințe a sovietului din Mos cova Troțki declara : Avem un r ăspuns bun din partea
României, putem spune că cu toate sforțările dreptei din Parlamentul României punctul de vedere al stângii
a biruit ”.

21
a luat o mare însemnătate practică. Impunându -se astfel necesitatea angajării tratativelor
de pace cu Rusia pentru a se evita amestecul acesteia în t reburile interne ale țării, și
totodată pentru a se recunoaște hotărârile Conferinței de Pace de la Paris în chestiunea
Basarabiei, dar și pentru a se reglementa chestiunea prizonierilor de război79.
Pe lângă Sfatul Țării organul reprezentativ și recunoscut al Basarabiei, în această
provincie mai existau și alte forțe politice : social -democrați(menșevici, bolșevici),
bundiști, social -revoluționari, fracția țărănească sau social -democratică. Baza socială a
acestor formațiuni politice era alcătuită din popula ție rusofonă. În martie 1917,
reprezentanții partidelor rusofile din Basarabia au trecut la formarea primelor soviete de
deputați ai muncitorilor și soldaților, iar în unitățile de pe frontul românesc au luat ființă
comitetele militare. La 9 martie 1917 a luat ființă Comitetul pentru crearea Sovietului
Deputățesc al Muncitorilor din Chișinău. În general sovietele apărau nevoile vitale ale
oamenilor muncii de la orașe și sate. Majoritatea sovietelor apărau interesele populației
rusofone, democratizând formel e și metodele de promovare a politicii coloniale în
Basarabia. Această politică era promovată și de deputații soldaților ruși aflați pe frontul
român.
În mai 1917, din Petrograd a sosit pe frontul român bolșevicul P.N. Mostovenko,
iar la Sculeni memb rul C omitetului Central al P.M. S.D.(b). R., bolșevicul A.S. Krusser.
În județele Tiraspol și Chișinău făceau propagandă în soviete bolșevicii A. Trofinov și N.
Kosov -Rudenev. În aceste condiții, singurul organ al vieții politice care apăra interesele
populației române din Basarabia era Partidul Național Moldovenesc la care s -au adăugat
și organizațiile militare moldovenești de pe frontul român80.
După cum arăta Otto von Bismarck, o mare putere are întotdeauna tendința de a
umple spațiul altei mari puteri aflate î n situația de a nu se mai putea opune. Diferitele
puteri expansioniste și -au arătat interesul pentru teritoriul dintre Prut și Nistru, acesta
datând încă din secolul al XVI. Faptul este explicabil prin p oziția strategică pe care o are
această provincie: ie șirea la Marea Neagră. Desig ur, avantajele pe care le ofereă această
parte a Moldovei nu puteau fi ignorate de Imperiul Rus aflat într -o permanentă
expansiune spre vest și sud -vest. Ocuparea Basarabiei oferea astfel posibilitatea

79Politica față de Rusia – declarația domnului Vaida. Necesitatea păcii , în “Opinia”, anul XVI, nș3956,
marți 6 iulie 1920.
80 Anton Moraru, op. cit. , p. 148 -150.

22
dominației politice a Româ niei de c ătre Rusia Sovietic ă81. Din cauza intențiilor de
reanexare a Basarabiei în anul 1920, România se afla de iure în stare de război cu
republica s ovietică. Această stare de fapt nu se datorează unei acțiuni politice românești,
ci mai degrabă a două a cțiuni întreprinse de reprezentanții sovietelor.
În ianuarie 1918, aceasta a declarat război României, proclamând cu această
ocazie și detronarea regelui Ferdinand și arestând în același timp pe ministrul delegat la
Petrograd. În 1919, s -a declarat iarăși război României, aceste declarații au fost adresate
prin radio, mijlocul ales de soviete nefiind un sistem de comunicații internațional.
România nu a răspuns acestor două declarații. Ea și -a apărat frontiera Nistrului când a
fost atacată dar nu a procedat la nici un act ofensiv, exprimându -și totodată dorința ca
această stare de drept să nu se transforme într -una de fapt. “Și domnul Take Ionescu la
senat a declarat <<Când Anglia a propus republicii sovietice o întrunire la Londra cu
statele limitrofe Rusi ei pentru a discuta restabilirea păcii ea a întrebat în același timp
România dacă vroia să participe la discuții>>.Fără nici o ezitare guvernul român a
răspuns că acceptă propunerea engleză și a informat despre aceasta și guvernele din
Occident”82.
Contenci osul politico -teritorial româno -rus în legătură cu partea estică a Moldovei
își are originea la sfârșitul secolului XVIII –lea în condițiile expansiunii Rusiei în toate
direcțiile, și implicit asupra Țărilor Române, ce stăteau în drumul spre Constantinopol și
strâmtori. Războaiele ruso -otomane care s -au desfășurat pe teritoriul Moldovei au
evidențiat dorința Rusiei de a stăpâni gurile Dunării. Începând cu anul 1711, și până în
anul 1944, trupele rusești au invadat teritoriile românești de nu mai puțin de do isprezece
ori83.
Referitor la raporturile diplomatice româno -ruse, Take Ionescu declara: “România
nu este cu republica sovietică nici în război nici în pace. Avem de a face cu un guvern
care se opune în afară de regulile cunoscute de dreptul internațional. Situațiunea de drept
așa cum înțelegem noi dreptul poate să se explice din punct de vedere istoric. În
decembrie 1917, fără nici o provocațiune din partea noastră și fără nici un motiv cunoscut
reprezentanții sovietelor pe atunci la Petrograd ne -au declar at război”. Acest lucru s -a

81 Ion Constantin, România, Marile Puteri și problema Basarabiei, București, 1995, p. 15 -16.
82 Cum stăm cu republica sovietelor? , în “Evenimentul”, anul XXVII, nș143, joi 12 augus t 1920.
83 Ion Constantin, op. cit., loc. cit.

23
realizat prin radio tot prin acest mijloc de informare republica sovietelor au proclamat și
căderea regelui Ferdinand. “În privința raporturilor economice, ele au fost nule pe motiv
că noi producem aceleași lucruri ca și Rusia ș i pentru ce ne lipsește obiectele
manufacturate piețele noastre sunt în Occident și nu în Orient”84.
În contextul prăbușirii Imperiului Rus survenită în urma primului război mondial,
a mișcării de eliberare națională a popoarelor asuprite de Imperiul Țaris t, lupta românilor
din Basarabia pentru autonomie dobândește un nou impuls85. Esențialmente ostili tuturor
mișcărilor naționale, bolșevicii aveau să reia la scurt timp după ce, în octombrie 1917, au
acaparat puterea, vechile pretenții imperialiste ale Rusie i țariste asupra Basarabiei.
Măsurile luate de guvernul român pentru a stopa anarhia provocată de bandele rusești
înarmate au fost interpretate de guvernul de la Petrograd ca având caracter antisovietic86.
Rusia bolșevică vedea ca inadmisibilă unirea Basara biei cu România și considera că
România nu putea să -și atribuie o provincie a unei alte țări fără a încheia în prealabil un
tratat în acest sens. Când făcea aceste afirmații ministrul rus la Varșovia se referea la
conversațiile dintre generalul Averescu ș i Racowski. În discuțiile purtate cu Racowski,
generalul Averescu se obliga să evacueze Basarabia. Pus în legătură cu afirmațiile făcute
de ministrul sovietic, Take Ionescu declara: “Caracan se înșeală când crede că dacă
sovietele vor intra în legătură cu statele europene, ele nu vor fi ținute să respecte tratatul
prin care aliații europeni ne recunosc stăpânirea Basarabiei”.
Oficialitățile de la București erau foarte tranșante în ce privește chestiunea
Basarabiei. Oameni politici români refuzau practic ori ce dialog ruso -român referitor la
chestiuni teritoriale87.
Foarte consecvent în atitudinea adoptată față de România, Consiliul Comisarilor
Poporului transmitea guvernului român la 13 ianuarie 1918, faptul că a hotărât ruperea
relațiilor dipl omatice cu Româ nia și că declara sechestrat “pentru oligarhia română”

84Interviul domnului Take Ionescu. Domnul Take Ionescu despre politica externă a Micii Înțelegeri despre
relațiunile României cu Rusia sovietică în “Evenimentul”, anul XXVIII, nș185, duminică 3 octombrie
1920.
85 Ion Agrigoroaie, Gh. Palade, Basarabia în cadrul României întregite… , p. 62 și urm. ; Ion Constantin,
România, Marile Puteri și … , p. 18.
86 Ion Constantin, op. cit. , p. 20.
87 Sensaționalele declarațiuni ale ministrului Rusiei la Varșovia. Iarăși chest iunea Basarabiei.Un răspuns
al domnului Take Ionescu , în “Evenimentul”, anul XXIX, nș290, miercuri 22 februarie 1922; Sovietele nu
recunosc stăpânirea Basarabiei , în “Opinia”, anul XVIII, nș4429, joi 23 februarie 1922.

24
depozitul de aur al țării păstrat la Moscova88. După unirea Basarabiei și mutarea graniței
de răsărit a României pe Nistru, Rusia vedea în România un potențial dușman. Astfel,
Cicerin declara la 10 octo mbrie 1922, că “participarea României la conferința păcii va fi
un fapt liniștitor mai ales în ceea ce o privește pe Rusia care avea să rezolve unele
chestiuni cu România”89.
Această declarație a lui Cicerin survine la doar o lună distanță de o alta a unui alt
ministru bolșevic de la Moscova, în care se arăta faptul că bolșevicii au agenți în țările
din Balcani printre care și în România. Ministru bolșevic a mai adăugat că dacă România
nu va înțelege să intre în tratative de pace cu Rusia, e a va recurge la forța armelor și până
în șase luni e suficient să tranșeze cu România90. Cu aproximativ trei ani în urmă de la
această declarație a oficialului bolșevic, mai precis la 18 iulie 1919 s -a prezentat la
Tighina o delegație a comandamentului militar bolșevic car e a cerut să discute cu un
delegat al comandamentului român. Cu această ocazie, delegații bolșevici s -au declarat în
favoarea încetării ostilităților cu armata română. Adăugând totodată că ei nu văd motivul
pentru care România nu -i lasă să se răfuiască cu Denikin și Grigoriev de vreme ce
bolșevicii recunosc alipirea Basarabiei la România Mare91.
Încă din 1919, bolșevicii instalați la Moscova au încercat să ocupe Basarabia și
Bucovina, realizând în acest scop un plan ce viza intervenția comună sovieto -ungară .
Moscova a contestat vehement granițele României, Poloniei, Finlandei și a Țărilor
Baltice.
În dorința promovării intereselor sale, Uniunea Sovietică s -a folosit de partidele
comuniste afiliate la Internaționala a III -a inclusiv de Partidul Comunist Româ n înființat
în 192192. Până la crearea Partidului Comunist Român, în țara noastră au acționat o serie
de agenți bolșevici care aveau drept scop destabilizarea internă și discreditarea externă a
României. Acțiunile destabilizatoare aveau loc pe tot teritori ul României. De exemplu,
la 5 iulie 1920, poliția din Iași a descoperit ramificațiile unei organizații revoluționare
care își aveau sediul în acest oraș. În urma acestor operațiuni au fost arestate șase

88 Ion Constantin, op. cit., loc. cit. ; Ion Agrigoroaiei, Marea Unire din 1918. Noile coordonate , p. 15.
89Rusia și Conferința de Pace , în “Evenimentul, anul XXX, nș470, miercuri 11 octombrie 1922.
90Bolșevicii vor resboi cu România , în “Evenimentul”, anul XXX, nș447, duminică 10 septembrie 192 2.
91Bolșevicii cer încetarea ostilităților cu România , în “ Evenimentul” , anul XXVII, nș119, sâmbătă 19 iulie
1919.
92 Ion Constantin, op. cit., p. 28.

25
persoane, trei bărbați și trei femei, printre bărbaț i aflându -se și un student basarabean. La
sosirea poliției, cei șase s -au opus folosind arme de foc, la percheziție au fost descoperite
lăzi cu manifeste revoluționare ce îndemnau printre altele armata română să fraternizeze
cu bolșevicii. De asemenea, a f ost capturată întreaga corespondență a organizației,
contabilitatea sumelor de bani cheltuite pentru propagandă, găsindu -se și suma de
450.000 de ruble93.Cei chestionați au fost predați siguranței din București94.
Imperialismul Rus reînviat după victoria Rev oluției din Octombrie își propunea să
redobândească Basarabia și să extindă frontierele comunismului numai că în România nu
a existat un interes foarte mare pentru receptarea doctrinei marxiste95.
“Astăzi șarlatanii de ruși s -au transformat în bolșevici și cum bolșevismul se pare
că este îmbrățișat de tot ceea ce e dușman în țara noastră desigur că au sărit dușmanii
noștri dinăuntru și au îmbrățișat cu căldură noua înfăptuire criminală care tinde să
învrăjbească oamenii și să strice liniștea popoarelor”96.
Relațiile româno -sovietice au cunoscut o degradare continuă în anii de după prima
conflagrație mondială. Ruperea relațiilor diplomatice, nerecunoașterea unirii Basarabiei
cu România, dar și războiul civil din Rusia au avut un impact negativ asupra stabilit ății în
zona de răsărit a Europei97.
În anul 1921, au loc tratative ruso -române asupra navigației pe Nistru. Negocierile
în privința acestei probleme au început pe limanul Akermanului, din misiunea română
făceau parte domnii Papiniu, ministru plenipotențiar , un secretar, contraamiralul Scodrea
și colonelul Economu. În vreme ce misiunea sovietică era compusă din Iacovlev,
președinte, delegatul Ministrului de Externe, Stefanov, șef de Stat Major al Marinei
ucrainiene și Madev, subșef de stat al armatelor de us cat. Cele două delegații s -au întâlnit
pentru prima dată pe un vas militar rus98, cu această ocazie sovietele au încercat să
introducă în România agenți bolșevici în timpul discuțiilor, delegația sovietică a solicitat
României încheierea unui acord economic , luând ca bază Nistru “deoarece lacul Liman

93Descoperirea comitetelor revoluționare la Iași. Descinderea poliției – arestarea vinovaților – manifes te
revoluționare – telegrame cifrate – mărturiile făcute. Descoperirea întregului fir al organizațiilor bolșevice
din România , în “Evenimentul”, anul XXVIII, nș112, luni 5 iulie 1920.
94 În afacerea descoperirii bolșevicilor ieșeni , în “Evenimentul”, anul XXVIII, nș113, marți 6 iulie 1920.
95 Ion Constantin, op. cit, loc.cit.
96 Azi cu rușii, ieri contra lor , în “Evenimentul”, anul XXVIII, nș133, vineri 30 iulie 1920.
97 Ion Constantin, op. cit., loc. cit.
98 Tratativele ruso -române , în “Evenimentul”, anul XXIX , nș115, joi 14 iulie 1921.

26
cădea în două și în partea rusă și în partea noastră, delegația sovietică cerând acordul
celei românești să se poată folosi și de partea ce cade în Basarabia. Deși se aflau la masa
negocierilor, sovieticii au re curs la o politică de intimidare a României. În ziua de 13
iulie un aeroplan rus, venind din direcția Odessa a virat de mai multe ori deasupra
Peninsulei Carolina îndreptându -se apoi spre Odessa. În ziua următoare din largul mării,
direcția Constanța s -a apropiat de punctul Bugaz un vas până la aproape două mii de
metri, făcând un rond și dispărând, apoi în larg”99.
În data de 30 septembrie 1921, două bărci la bordul cărora se aflau soldați
bolșevici au trecut Nistru la o distanță de aproximativ șapte kilom etri de Cetatea Albă.
Aceștia, înarmați cu bombe, au atacat și distrus un post de poliție, omorând doi jandarmi.
Era posibil ca bolșevicii să fi fost însoțiți și de pescari români. Scopul acestora era să
transmită și să răspândească manifeste în țara noast ră100. D.I. Petrovici, ministrul
Lucrărilor Publice, declara la întrunirea Consiliului de Miniștri că: “situația în Basarabia
e mai puțin bună decât ar fi trebuit dar nu așa de rea pe cât se crede”.
Granița de la Nistru nu putea fi apărată împotriva incursi unilor întreprinse de
bandele bolșevice atâta timp cât nu se putea pune capăt invaziei de refugiați ucrainieni.
În momentul în care grăniceri români ar fi descoperit punctele de trecere, împiedicând cu
focuri de armă apropierea bărcilor cu propagandiști. Bolșevicii ar organiza altele,
reîncepând astfel jocul101.
Singurul obiectiv al politicii externe românești pe toată durata perioadei
interbelice a fost păstrarea păcii și statu -quo-lui teritorial, respectul pentru dreptul
internațional, stabilirea de relați i amicale cu toți vecinii102.
Începând cu anul 1922, se încearcă o nouă apropiere între România și Rusia, mai
precis la Conferința de la Haga unde delegația sovietică, avându -i în componență pe
Litvinov, Krestinski și Sokolenikov, cărora urma să li se alătur e Krasim și Rakovski
aveau să poarte discuții cu delegația României103. Printre întrebările adresate lui Litvinov
de către membrii celorlalte delegații participante la conferință a fost și una referitoare la

99 Tratativele ruso -române , în “Evenimentul”, anul XXIX, nș123, sâmbătă 23 iulie 1921.
100 Atacul de lângă Cetatea Albă. Chișinău 6 octombrie , în “Evenimentul”, anul XXIX, nș184, vineri 7
octombrie 1921.
101 Situația în Basarabia , în “Evenimentul”, anul XXIX, nș183, joi 6 octombrie 1921.
102 Ion Constantin, op. cit., p. 29.
103 Conferința din Haga – spre o împăcare cu Rusia , în “Opinia”, anul XVIII, nș4528, sâmbătă 1 iulie 1922.

27
România. Printre altele, Litvinov a fost rugat să explice de ce România nu figurează
printre vecinii cărora Rusia le -a oferit dezarmarea treptată. Acesta a răspuns că: “Încă nu
s-au stabilit relațiuni normale cu România”. În unele cercuri politice europene, circulau
zvonuri conform cărora în cazul unui e șec înregistrat la Haga, România ar trebui să se
aștepte la o ripostă din partea statului rus104.
În timp ce în marile cancelarii ale Europei interbelice se încerca o împăcare între
Rusia și România, aceasta dintâi a înțesat statele balcanice cu agenți bolșe vici
amenințând cu război, declarând în același timp că în mai puțin de șase luni România va
fi cea care va solicita pace105. În noiembrie același an un înalt demnitar al cărui nume nu
a fost cunoscut, a discutat cu Ministrul de Război, generalul Mărdărescu, arătându -i
acestuia necesitatea unei păci durabile între România și Republica Sovietelor. “Se pare că
unele personalități politice au aranjat astfel lucrurile încât la Lausanne să se determine o
apropiere ruso -română. Baze pentru pace există încă de la Ge neva. Doctorul Rakovski a
propus recunoașterea Basarabiei, dacă România renunță de la tezaurul de la Moscova.
Rusia era gata să restituie României tablourile și bunurile de tezaur dar aurul nu, fiindcă
nu mai există”106.
Același lucru poate fi dedus și din interviul acordat ziarului bulgar “Dnewnik”
„ДНЕБНИЌ” „Dnevnik” de către Rakovski. Acesta afirma că: “ Rusia nu intenționează
să atace România și mai curând, aceste zvonuri nu sunt altceva decât niște informații
false răspândite de guvernul român cu scopul de obține armament sau împrumuturi de la
Franța sau Anglia.” În legătură cu Basarabia, oficialul sovietic a declarat că: “Soarta
Basarabiei trebuie hotărâtă de însăși populația provinciei, ținând însă cont că o jumătate
din populația Basarabiei este româ nească dar nu are deloc simpatie pentru guvernul
român. Noi suntem contra unui război în Peninsula Balcanică. De aceea am și propus
dezarmarea statelor vecine Rusiei”107.
În luna aprilie a anului 1923, urma să sosească în capitala României o misiune
economic ă bolșevică ce avea drept scop printre altele și reluarea relațiilor diplomatice
dintre cele două state : “O mare putere apropiată României susține această apropiere

104 Rusia are inten ții agresive contra României , în “Opinia”, anul XVIII, nș4532, joi 5 iulie 1922.
105 Amenințări bolșevice ,în “Opinia”, anul XVIII, nș4588, luni 11 septembrie 1922.
106 Problema păcii cu Rusia , în “Opinia”, anul XVIII, nș4649, joi 23 noiembrie 1922.
107 Basarabia și sovietele , în “Opinia”, anul XVIII, nș 4673, miercuri 20 decembrie 1922. (informație
preluată din ziarul bulgar “Dnewnik”)

28
ruso-română pentru a se ajunge astfel la pacificarea Europei răsăritene, evitându -se noi
complicațiuni”. Prin urmare, România negocia cu Rusia, după câte se pare la inițiativa
Franței, care încheiase și ea un acord cu Rusia, pentru a opri astfel colaborarea acestei din
urmă cu Germania: “Așadar Franța este cea care ne împinge la apropierea de R usia.
Franța ne -a îndemnat mai demult să schimbăm politica față de sovietici, lucru care a fost
din timp simțit și înțeles. Acum am făcut un pas mai departe aflându -ne pe calea
certitudinei în această direcție, desigur că nici un spirit cumpănit n -ar avea de criticat
politica unei bune vecinătăți româno -ruse”108.
La numai o lună de la anunțul apărut în ziarul ieșean “Opinia”, un alt ziar din
același oraș , și anume “Evenimentul” anunța faptul că pe linia Nistrului s -a consumat un
nou atac bolșevic ce a distru s o întreagă localitate : “După ce au înconjurat satul au pus o
bombă la localul jandarmeriei, care explodând a distrus complet așezământul omorându -i
pe cei doi jandarmi aflați înăuntru”. Acest eveniment a creat panică în rândul locuitorilor
care s -au ref ugiat în dezordine. “Atacul a făcut numeroase victime întrucât cei care erau
surprinși în case erau împușcați iar cei care se refugiau au fost urmăriți de focurile de
mitralieră”. Aceste evenimente au determinat autoritățile să ia măsuri pentru stabilizare a
situației, însă atacatorii nu au putut fi prinși. Măsurile luate de autoritățile militare au dus
la calmarea spiritelor în rândul populației, luându -se în același timp măsurile dictate de
împrejurări pentru a se putea preveni un nou atac109. Cu toate măsur ile luate de autorități,
bolșevicii au întreprins noi atacuri asupra teritoriului românesc, de exemplu, la începutul
lunii iunie o bandă bolșevică a jefuit satul Hașdău din ținutul Hotinului. “Toate sforțările
autorităților de a pune mâna pe făptuitori au rămas fără rezultat. S -a luat deciziunea de a
se trimite noi trupe în această regiune, care e cea mai amenințată din Basarabia ”110.
La un an de la tensionarea relațiilor româno – ruse și de la evenimentele petrecute
la Hotin, Alexandru Vaida a făcut o declar ație conform căreia în timpul guvernării sale
sovietele s -ar fi arătat gata pentru a face o înțelegere cu România și a recunoaște alipirea
Basarabiei, numai că Ion I. Brătianu nu ar fi fost de acord cu aceasta111. În cele din urmă

108 Reluarea raporturilor diplomatice ruso -romăne , în “Opinia”, anul XIX, nș4753, duminică 1 aprilie 1923
109 Un atac bol șevic la Nistru, în “Evenimentul” anul XXI, nș638 (88), Miercuri 30 Mai 1923
110 Noi atacuri bolșevice la Hotin” în “Evenimentul , anul XXXI, nș 641(100) , sâmbătă 2 iunie 1923.
111 Voința guvernului în chestiunea Basarabiei – o importantă declarație a domnului Vaida , în “Opinia”,
anul XX, nș5051, marți 1 aprilie 19 24.

29
sovietele au recunoscut ali pirea Basarabiei în cadrul Conferinței de la Viena, dar nu
înainte de a tergiversa tratativele112.
Referitor la poziția sovietelor față de problema Basarabiei, oficialul rus Krestinski
susține a că “sovietele sunt însuflețite de intențiuni pacifiste și respe ctă principiul de
emancipare al popoarelor”. “Nici un act al nostru nu este imperialist. În raporturile dintre
noi și România, sunt unele chestiuni litigioase, pe care le vom examina la Viena și
sperăm că vom ajunge la o înțelegere. România este singura ța ră limitrofă cu care încă nu
ne-am clarificat situația, iar rezultatul bun al acestei con ferințe depinde de faptul dacă
Guvernul român va înțelege faptul că trebuiesc respectate principiile egalității. Noi am
recunoscut dreptul de autodeterminare al Lituan iei, Estoniei și Poloniei. Guvernul din
Moscova dorește să întrețină raporturi cu toți vecinii și speră că aceeași dorință are și
guvernul român”113.
Până în anul 1924, guvernul sovietic s -a bucurat de recunoaștere de iure din
partea tuturor guvernelor limít rofe (mai puțin din partea guvernului român) prin tratate ce
stipulau limita frontierelor, în vreme ce Germania a recunoscut republica sovietelor, prin
intermediul tratatului de la Rapallo. Problema Basarabiei a împiedicat și recunoașterea
din partea guver nului român. Anul 1924 a însemnat recunoașterea guvernului bolșevic
de către Marea Britanie și Italia. Acestea au recunoscut guvernul de la Moscova în luna
februarie, după care au fost urmate de Franța în luna octombrie. Acest fapt a determinat
și schimb area atitudinii României, care de altfel dorea normalizarea relațiilor cu vecinul
de la răsărit, dar se temea să negocieze singură cu acesta, pretinzând totodată că de
normalizarea raporturilor româno -ruse depinde și recunoașterea granițelor de după 27
martie 1918 de către Rusia care tot mai nutrea intenții imperialiste pe seama României,
nerecunoscându -i acesteia alipirea Basarabiei până la Congresul de la Viena din 27
martie 1924114.

112 Ședința hotărâtoare de la Viena – sovietele vor recunoaște Basarabia , în “Opinia”, anul XX, nș5051,
marți 1 aprilie 1924.
113 Interview cu domnul Cerenski asupra scopurilor Rusiei și a legăturilor cu România , în “Opinia”, anul
XX, nș5048, vineri 28 mar tie 1924(după ziarul “Universul”).
114 Ion Constantin, op. cit., loc.cit.