COLEGIUL TEHNIC ,,GHEORGHE ASACHI BUCUREȘTI [606989]

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
COLEGIUL TEHNIC ,,GHEORGHE ASACHI” BUCUREȘTI
2020

PROIECT

PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE
NIVEL 4
CALIFICAREA: TEHNICIAN MULTIMEDIA

PROFESOR ÎNDRMĂTOR :
Ing. Prof. BOTGROS Cristian

ABSOLVENT: [anonimizat] ,,GHEORGHE ASACHI” BUCUREȘTI
2020

PROIECT

MOD URI DE EXPUNERE ÎN FOTOGRAFIE

PROFESOR ÎNDRMĂTOR:
Ing. Prof. BOTGROS Cristian

ABSOLVENT: [anonimizat]

3
CUPRINS:
INTRODUCERE; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 5
1. ISTORIA APARATULUI DE FOTOGRAFIAT; ………………………….. ………………………….. ………… 6
2. ISTORIA FOTOGRAFIEI; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 8
2.1. Etnologie; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 8
2.2. Istoric; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 8
2.3. Evoluție; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 10
2.4. Fotografia color; ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 10
2.5. Fotografia digitală; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 11
3. MOD D E EXPUNERE ÎN FOTOGRAFIE; ………………………….. ………………………….. ………………. 13
3.1. Definiție și elemente; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 13
3.2. Aprecierea expunerii; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 14
3.3. Măsurarea expunerii; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 14
3.4. Sensibilitatea; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
3.5. Timpul de expunere; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 16
3.6. Diafragma; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 18
4. MODURILE DE EXPUNERE; ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 22
4.1. Mod ul auto; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 22
4.2. Modurile scenă; ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 22
4.3. Modul program; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 23
4.4. Modul proprietate de timp; ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 24
4.5. Modul proprietate de diafragmă; ………………………….. ………………………….. ……………………….. 26
4.6. Modul man ual; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 28
5. CONCLUZII GENERALE: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 30
6. BIBLIOGRAFIE: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 31

4
CUPRINS IMAGINII:
Figure 1 Un exemplu de fotografie realizată cu aparatul Sony Cyber -shot în modul auto. …………………….. 5
Figure 2 Primele aparate de fotografiat; ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 7
Figure 3 Prima experiență foto a lui Niépce; ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 9
Figure 4 Roll film; ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 10
Figure 5 Fotografie color prin sistemul "autochrom"; ………………………….. ………………………….. …………….. 11
Figure 6 Prima fotografie digitală a fost făcută în 1957, adică cu aproape 20 de ani înainte să fie inventată
prima cameră digitală Kodak; ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 12
Figure 7 O imagine bună din punct de vedere tehnic trebuie să aibă luminozitatea, focalizarea și redarea
culorilor corespunzătoare cu intențiile fotografului; ………………………….. ………………………….. ………………. 13
Figure 8 Setări (măxurarea e xpunerii); ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 15
Figure 9 Canon 500D, 50mm, 1/100s, f 3.5, ISO 800; ………………………….. ………………………….. ……………. 17
Figure 10 Nikon D300, 127mm, 1/640s, f 2.8, ISO 200; ………………………….. ………………………….. ………… 18
Figure 11 Canon 7D, 400mm, 1/1000s, f 5.6, ISO 200; ………………………….. ………………………….. ………….. 19
Figure 12 Nikon D90, 35mm, 1/125s, f 11, ISO 200; ………………………….. ………………………….. …………….. 19
Figure 13 Nikon D7000, 35 mm, 1/1000 s, f 5.6, ISO 400; ………………………….. ………………………….. …….. 20
Figure 14 Canon 5DmkII, 85 mm, 1/250 s, f 5.6, ISO 100; ………………………….. ………………………….. …….. 21
Figure 15 Setări (modul auto); ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 22
Figure 16 Setări (modul program); ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 24
Figure 17 Fotografie realizată în modul prioritate de timp, (Nikon D90); ………………………….. ……………… 24
Figure 18 Fotografie realizată în modul prioritate de ti mp;………………………….. ………………………….. ……… 25
Figure 19 „panning -ul”; ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 26
Figure 20 Modul de prioritate diafragmă; ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 27
Figure 21 Setări (modul de prioritate de diafragmă); ………………………….. ………………………….. ……………… 28
Figure 22 Modul manual cu Nikon D90: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 29

5
INTRODUCERE ;

Vă voi prezenta în cele ce urmează motivația care a stat la baza alegerii temei: ,,moduri de
expunere în fotografie”.
Conform lui Cristian Balate un cunoscut fotograf, fotografia reprezintă o amintire așa cum
ne spune în citatul următor ,,nu pot să cânt, să pictez și nu știu să scriu ce simt, așa că nu îmi
rămâne decât fotografia, Uneori trebuie să renunți la comoditate și amânare pentru a surprinde un
cadru care nu se va mai repeta niciodată.”
Cristian balate într -un alt citat celebru ne spune că: ,,viața este ca o curgere continuă a unor
clipe și momente care se succed cu rapiditate, fiecare dintre ele reflectând o manifestare unică a
unei armonii din acest univers.”
Pentru a creea fotografii profesionale avem nevoie de moduriile de expunere ale aparatelor
de fotografiat pentru a ne ușura munca.
Aparatul fotografic (sau aparat de fotografiat) este un aparat optic cu ajutorul căruia pot fi
obținute imag ini reale ale obiectelor. La aparatele clasice, fixarea acestor imagini se făcea pe plăci
sau filme acoperite cu un strat de emulsie fotografică. În urma revoluției digitale, majoritatea
aparatelor de fotografiat transformă informația vizuală în informație digitală, cu ajutorul unui
senzor de imagine.
Părțile principale sunt:
• obiectivul fotografic (fix sau interschimbabil);
• obturatorul (controleaza tim pul în care filmul a fost expus la lumină . Este un m ecanism
complex care poate funcționa în modul automat sau manual, putând controla timpul î n
care acesta sta deschis ).
• camera obscură (rigida sau pliabilă).
• caseta materialului fotosensibil (fixă sau interschimbabilă);

Figure 1 Un exemplu de fotografie realizată cu aparatul Sony Cyber -shot în modul auto.

6
1. ISTORIA APARATULUI DE FOTOGRAFIAT ;

Un obiect indispensabil în zilele noastre, fie că îl folosim doar la evenimentele importante
din viața noastră și în vacanțe sau suntem pasionați de fotografie, aparatul de fotografiat a avut
nevoie de mai bine de 200 de ani pentru a deveni ceea ce este astăzi.
Încă din vremea lui Aristotel (384-322 î.e.n.) s -a vorbit de așa -numita „cameră obscură”,
acesta observând că dacă se realiza o gaură într -o cutie, pe peretele opus acestuia se va forma o
imagine reală, însă răsturnată. Au urmat tot felul de îmbunătățiri, prin adăugarea de lentile convexe
sau de oglinzi concave – pentru redresarea imaginii.
Aceste cunoștințe circulau însă în special în lumea restrânsă a fizicienilor, matematicienilor
sau astronomilor. Giovanni Battista Della Porta (1535 -1615) a fost cel care le -a dat o răspândire
mai mare, făcând posibil ca în timp, camera obscură să devină cunoscută publicului obișnuit. Din
descrierile găsite, rezultă că într -adevăr camera obscură era o încăpere într -o clădire și că imaginea
putea fi văzută doar de cei ce se af lau în interior. Cu timpul însă, s -au găsit modalități de a o
transforma într -un obiect mai mic, portabil, care să ajute în special la realizarea de lucrări
topografice. Camera obscură portabilă pare să aibă strânsă legătură cu astronomul
german Johannes K epler (1571 -1630) care, ghemuit într -un cort întunecat și cu ajutorul unui
telescop, proiecta imaginile unor peisaje panoramice pe hârtie, după care le reproducea, desenând
toate formele. Micșorarea și portabilitatea camerelor obscure a luat ulterior amplo are din ce în ce
mai mare, aceste dispozitive fiind utilizate în scopuri civile și militare (în special în topografie dar
și pentru reproducerea unor desene, gravuri sau hărți, precum și în medicină – pentru desene
anatomice cât mai precise). În paralel, a vansau și descoperirile din domeniul chimic, în anul 1600
de exemplu Robert Boyle descoperind că la o anumită expunere, clorura de argint se colorează în
negru iar în 1727, Johann Heinrich Schulze realizând că anumite lichide își schimbau culoarea
dacă era u expuse mult timp la lumină. Rămânea însă deschisă problematica permanentizării
imaginii, prinderea ei pentru eternitate cu ajutorul unor procese chimice. Acest lucru avea să se
întâmple în 1826, an din care datează cea mai veche fotografie care a supravi ețuit zilelor noastre:
„View from the window at Le Gras”, realizată de către francezul Joseph Nicéphore Niépce.
Niépce a încercat să perfecționeze procedeul și a început și o colaborare cu Louis Jacques
Mandé Daguerre, din păcate însă se stinge din viață î n iulie 1833, nereușind să ducă la capăt ce și –
a propus. După decesul lui Niépce, Daguerre a continuat să experimenteze, reușind să pună la
punct un procedeu care reducea timpul imens de expunere de 8 ore la numai 10 -20 de minute.
Procedeul se preta însă pentru imagini statice, timpul de 10 -20 de minute fiind mult prea lung chiar
și așa pentru realizarea de portrete. Cu toate acestea, prima fotografie a unui om a fost realizată tot
de către Daguerre în 1838 și reprezenta un lustragiu care curăța pantofii u nui client, aceștia stând
aproape nemișcați preț de zece minute.
A apărut astfel „daghereotip -ul”. În 1839 , guvernul francez avea să cumpere drepturile de
autor ale invenției, iar din luna august a aceluiași an, informațiile au fost făcute publice iar ziua a
devenit data oficială a descoperirii fotografiei, în prezent și Ziua Internațională a Fotografiei (19
august). Fotografiile erau însă unicat și pentru o nouă imagine trebuia refăcută întotdeauna
expunerea. William Henry Fox Talbot a fost cel care a venit cu soluția pentru problemă, punând
la punct în 1840 primul proces negativ -pozitiv, denumit „Calotip” (Calotype). Pe baza acelei
metode și cu îmbunătățiri aduse de -a lungul vremii, se realizează chiar și fotografiile din ziua de
astăzi.
1851 a adus un nou proces fotografic, denumit tehnică pe bază de colodiu (Colodion
process), inventat de sculptorul și fotograful britanic Frederick Scott Archer. Acesta a redus mult

7
timpul de expunere, îmbunătățind totodată c alitatea copiilor fotografice. Procesul pre supunea
acoperirea unei plăci de sticlă cu săruri de argint și o emulsie vâscoasă, denumită colodiu.
Expunerea dura câteva secunde, după care placa se transforma într -un negativ care era tratat cu un
agent de fixare, ceea ce permitea copierea imediat după fotografiere. Colodiul a fost înlocuit
ulterior cu gelatină, care se usucă mai repede, ajungându -se treptat la timpi de expunere de sub
1/25 dintr -o secundă. Iar pentru manevrarea ușoară a plăcilor s -a modificat și designul aparatelor
foto de la acea vreme .

Figure 2 Primele aparate de fotografiat;1

1 https://www.lectiidefotografie.ro/istoria -fotografiei -imagini -evolutia -fotografiei/

8
2. ISTORIA FOTOGRAFIEI ;

Termenul de fotografie are o triplă semnificație în vorbirea curentă:
• este tehnica care poate crea imagini sub acțiunea luminii ;
• este o imagine obținută prin această tehnică;
• este o ramură a artei grafice care folosește această tehnică.
Fotografia este arta, aplicația și practica creării de imagini durabile prin înregistrarea
luminii sau a altor radiații electromagnetice, fie prin intermed iul unui senzor de imagine, fie prin
intermediul unui material sensibil la lumină, cum ar fi filmul fotografic. Este utilizată în multe
domenii ale științei, fabricării (de exemplu, fotolitografie) și în afaceri, precum și în utilizări mai
directe pentru p roducția de artă, film și video, scopuri recreative, hobby și comunicare în masă.
În mod obișnuit, o lentilă este utilizată pentru a focaliza lumina reflectată sau emisă de
obiecte într -o imagine reală pe suprafața sensibilă la lumină din interiorul camere i, în timpul
expunerii temporizate. Cu un senzor electronic de imagine, acesta produce o sarcină electrică la
fiecare pixel, care este procesat electronic și stocat într -un fișier de imagine digitală pentru afișare
sau prelucrare ulterioară. Rezultatul cu emulsie fotografică este o imagine latentă invizibilă, care
mai târziu se "dezvoltă" chimic într -o imagine vizibilă, fie negativă, fie pozitivă în funcție de
scopul materialului fotografic și de metoda de procesare. O imagine negativă pe film este utilizat ă
în mod tradițional pentru a crea o imagine pozitivă pe o bază de hârtie, cunoscută sub numele de
imprimare, fie prin utilizarea unui dispozitiv de mărire sau prin tipărirea de contacte.

2.1.Etnologie ;

Etimologia cuvântului fotografie provine din limba greaca φωτός (phōtos), genitivul φ ῶς
(phōs), lumina și γραφή (graphé) reprezentare prin linii sau a desena, împreună rezultând a desena
cu lumina – conform dicționarului de etimologie al lui Douglas Harper. Deși au existat polemici
legate de originea cuvâ ntului, cum că ar veni din fr. photographie, oficial creditul îi revine lui Sir
John Herschel în urma unor dezbateri intense la Societatea Regală din Londra care au avut loc la
data de 14 martie 1839.2

2.2.Istoric ;

Cele trei fenomene necesare obținerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp:
• Încă de pe vremea lui Aristotel s -a știut cum se poate pune realitatea într -o cutie: este
suficient să se facă o gaură într -o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe
fondul interi or al cutiei. Se obține astfel o așa -numită cameră obscură.
• Pe de altă parte, alchimiștii știau că lumina înnegrește clorura de argint.
• A treia contribuție a venit din partea lui John Herschel care în 1819 a descris
proprietățiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei.
Joseph Nicéphore Niépce, un fizician francez, a folosit toate aceste trei proceduri pentru a
fixa o imagine pe o plăcă metalică cu depunere de halogenură de argint (1829). Rezultatul a avut
o calitate medie. Niépce a murit în 1833, dar invenția sa a fost recuperată de către Louis Daguerre.
Din acest motiv, data oficială a invenției fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat invenția

2 Josef Maria Eder, History of Photography (English and German Edition), Dover Publications Inc., New York,
1978, pp. 258 -259.

9
numită de el „daghereotip”, care este o simplă ameliorare a descoperirii făcute de Niépce.
Proprietar al invenției a devenit statul francez.
Grație daghereotipiei se obține o matriță a mediului pe o placă metalică tratată cu o
substanță fotosensibilă , după o expunere de "doar" 8 ore (când cerul este complet senin). Copierea
se făcea prin presarea matriței pe suportul de hârtie, ca și la orice tipărire a ziarelor.
Această expunere lentă aduce cu sine câteva probleme: străzile Parisului, chiar și la o oră
de vârf, apar în întregime goale. Tehnica va avansa însă rapid, noua invenție făcâ nd să apară și o
nouă meserie, aceea de fotograf, căutată în special de ziarele vremii.
În anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut mai bine sub numele Félix Nadar, realizează
prima fotografie aeriană, fotografiind Parisul din nacela unui aerostat (balon).
Dacă la început negativul (cunoscut și sub numele de "clișeu") se realiza pe o placă de
cristal, pentru a nu avea deformări, placă foarte casabilă și care cerea o manipulare deosebită, prin
dezvoltarea artei fotografice a apărut necesitatea unui suport fotos ensibil mai ușor de manipulat
decât cristalul.

Figure 3 Prima experiență foto a lui Niépce ;3

George Eastman reușește în anul 1884 să realizeze primul negativ flexibil, pe un suport de
nitroceluloză, cunoscut sub denumirea de "roll film", ușor de manipulat, incasabil și cu aceleași
proprietăți fotografice ca și ale plăcii de cristal. Totodată, volumul și greutatea aparatului de
fotografiat se micșorează consider abil, transportarea lui nemaifiind o problemă.

3 https://webcultura.ro/prima -fotografie -din-lume/

10

Figure 4 Roll film ;4

În anul 1908, KODAK a introdus filmul pe bază de acetat de celuloză, deoarece
nitroceluloza era foarte inflamabilă și potențial periculoasă. Cu timpul, procesul fotografiei pe film
nu s-a schimbat, dar i -au fost aduse multiple perfecționări. O îmbunătățire a fost sensibilitatea la
culori, roll -film-ul ajungând să fie sensibil la raz ele UV, IR și la razele X.5

2.3.Evoluție;

În decursul timpului fotografia a evoluat foarte mult. Progresele au urmat trei direcții
principale:
• reducera duratei de expunere / mărirea sensibilității filmului sau a plăcii;
• mărirea stabilității imprimării;
• simp lificarea aplicării tehnicilor de fotografiat, datorită apariției:
• aparatelor de fotografiat din ce în ce mai mici și mai ieftine
• substanțelor chimice de developare și stabilizare a peliculei sensibile negative sau a
suportului de carton pentru pozitive ga ta preparate de laboratoare specializate.

2.4.Fotografia color;

Ideea de fotografie color a circulat încă de la apariția invenției. Primele experimente
fotografice în culoare nu au avut succes, astfel de exemplu nu s -a putut împiedica decolorarea
fotografiilor. Prima fotografie cu culori permanente a fost făcută în 1861 de fizicianul James Clerk
Maxwell.

4 https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Eastman
5 John Hannavy, op. cit., p. 251 .

11
Primul sistem color, Autochrome Lumière, a apărut pe piață la 17 decembrie 1903. Acesta
era un sistem de fotografie color transparentă. Fotografierea se făcea pe trei plăci fotografice
alb/negru cu substanțe cromatice sensibile numai la culorile roșu, verde și albastru. Apoi cele trei
fotografii transparente rezultante se suprapuneau, dând o fotografie color transparentă.
Pelicula color de tip Kodachrome a apărut în 1935 și s -a bazat pe emulsii tricromatice.
Majoritatea peliculelor color moderne, cu excepția "Kodachrome", se bazează pe o tehnologie
dezvoltată de compania germană Agfa în 1936.
Fotografia instantanee cunoscută s ub numele de Polaroid a apărut în anul 1948, fiind pusă
la punct de dr. Edwin Land, la început în alb/negru, iar din 1962 în culori.

Figure 5 Fotografie co lor prin sistemul "autochrom" ;6

2.5.Fotografia digitală;

Fotografierea tradițională a fost dificilă pentru fotografii ce lucrau departe de sediu
(precum corespondenții de presă din străinătate), fără acces la facilități de procesare și transmitere.
Pentru a ține pasul cu popularitatea crescândă a televiziunii, a ceștia au făcut tot posibilul pentru a
trimite imaginile lor la ziar cât mai repede. Fotojurnaliștii trimiși în locații distante trebuiau să își
ia cu ei un mini -laborator foto și un aparat pentru cuplarea la liniile de transmitere a imaginilor. În

6 https://www.wikiwand.com/ro/Fotografie

12
1990, c ompania Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital
disponibil în comerț. Prețul său ridicat indica o utilizare numai în fotojurnalism și aplicații
profesionale, dar încetul cu încetul și ramura digitală a fotografiei a deven it disponibilă în comerț.

Figure 6 Prima fotografie digitală a fost făcută în 1957, adică cu aproape 20 de ani înainte să fie inventată prima
cameră digitală Kodak ;7

În decurs de 10 ani aparatele de fotografiat digitale au devenit articole de consum uzuale.
La ora actuală, răspândirea lor pe glob a depășit de mult predecesorul lor tradițional, deoarece
prețul componentelor electronice scade permanent iar simultan se îmbunătățește și calit atea
imaginilor digitale.
În ianuarie 2004 Kodak a anunțat că nu va mai produce aparate foto reîncărcabile cu film
de 35 mm începând de la finalul anului. Totuși, și fotografia "udă" va continua să existe, atâta timp
cât artiști fotografici talentați și un ii amatori vor dori să profite de posibilitățile ei multiple.
Aparatele foto digitale, telefoanele mobile și tabletele realizează fotografii digitale cu diferite
setări.

7 https://playtech.ro/2015/o -scurta -istorie -a-fotografiei -sapte -momente -marcante/

13
3. MOD DE EXPUNERE ÎN FOTOGRAFIE;

Expunerea stă la baza oricărei fotografii, nu degeaba fiind considerată „piatra unghiulară”
a acesteia. În cele ce urmează, ți -am pregătit un articol structurat în trei părți, din care afli ce este
expunerea și care sunt elementele pe care să le iei în considerare pentru a expune corect, care sunt
modurile de expunere, dar și câteva idei practice pentru o expunere corectă.

3.1.Definiție și elemente;

Luminozitatea imaginii este descrisă în termeni fotografici ca expunere și depinde de trei elemente,
toate foarte importante: sensibilitatea, timpul de expun ere și diafragma. O imagine bine expusă
redă în mod corect tonurile și contrastul subiectului, fără a avea zonele luminoase arse sau zonele
întunecate complet blocate în negru.

Figure 7 O imagine bună din punct de vedere tehnic trebuie să aibă luminozitatea, focalizarea și redarea culorilor
corespunzătoa re cu intențiile fotografului;8

8 https://blog.f64.ro/2015/02/11/expunerea -piatra -unghiulara -fotografie/

14
Pentru o imagine bine expusă, senzorul aparatului trebuie să primească o can titate precisă de
lumină, care este descrisă de sensibilitate și nu depinde de condițiile de iluminare ale subiectului.
Reglarea cantității de lumină se face din diafragmă, care răspunde de „debitul” luminii și din timpul
de expunere, care determină eviden t timpul de acțiune al luminii asupra senzorului. Deci, aceeași
expunere poate fi obținută printr -o deschidere mai mare, deci cu o diafragmă mai deschisă într -un
timp mai scurt, sau la o diafragmă mai închisă într -un timp corespunzător mai lung .
Expunerea corectă încă din faza de fotografiere este necesară pentru a evita sau măcar
minimiza prelucrarea ulterioară a imaginilor realizate. Prelucrarea în computer este mare
consumatoare de timp și, în plus, imaginile care au nevoie de corecții mari de expunere nu vor
avea în final aceeași calitate ca imaginile corect expuse direct din aparat.
Dacă imaginea nu este corect expusă ea poate fi subexpusă, deci nu a primit o cantitate
suficientă de lumină, sau supraexpusă, în cazul în care a primit prea multă lumină la fotografiere.

3.2.Aprecierea expunerii;

Pentru aprecierea expunerii în timpul fotografierii avem la dispoziție trei metode rapide:
LCD -ul, histograma și highlights.
LCD -ul permite cel mai rapid control dar nu și cel mai precis. Problema principală este la
folosirea în exterior, în special în plin soare, unde este aproape imposibil să putem aprecia corect
tonurile imaginii.
Histograma este excelentă pentru aprecierea precisă a expunerii în special la fotografierea
subiectelor fără surse de lumină în cadru. Unele aparate permit inclusiv afișarea histogramei pe
canale de culori. În cazurile în care subiectul este în contralumină sau apar surse de lumină
importante în imagine aspectul histogramei va fi falsificat de prezența acestora.
Dacă nu ne putem bizui pe histogramă, ne vom folosi de opțiunea „Highlights” care, odată
activată din meniul aparatului, ne avertizează asupra zonelor din imagine care sunt fără detalii în
alb prin „clipirea” în alb/negru sau prin colorarea acestora, depinzând de marca și modelul
aparatului. Această opțiune este mult mai sigură deoarece vedem zonele pe care aparatul le
consideră afectate de supraexpunere.

3.3.Măsurarea expunerii;

Putem alege modul în care aparatul măsoară lumina pentru determinarea expunerii corecte.
Există mai multe moduri de măsurare, fiecare cu avantajele sale.
• Măsurarea matricială:
La măsurarea matricială (evaluativă, multisegment, multizonă) suprafața cadrului este
împărțită într -o multitudine de zone, iar expunerea corectă este calculată folosin d o serie de
algoritmi foarte avansați, inclusiv de recunoaștere a scenei. Astfel, aparatul poate detecta în
principiu imaginile în contralumină, poate recunoaște suprafața ocupată de cer la imaginile de
peisaj și ar trebui să facă față cu bine în cele mai dificile condiții de iluminare. Este modul cel mai
răspândit de măsurare deoarece dă rezultate bune în majoritatea cazurilor.
• Integral ponderată:
Importanța cea mai mare este acordată zonei din centrul cadrului, a cărei diametru poate fi
modificat la unel e modele de aparate. Este măsurarea clasică, care dă rezultate bune cu subiectele
„obișnuite”, fără contraste mari și care nu sunt în contralumină. Folosită de fotografi cu experiență
oferă uneori rezultate mai predictibile decât măsurarea matricială.

15

• Măsurarea spot:
Aparatul măsoară pe o zonă foarte îngustă, fie în centrul cadrului, fie legată la senzorul AF
aflat în funcțiune. Datorită zonei mici pe care se face măsurarea, aceasta este foarte precisă dar
necesită alegerea cu atenție a zonei respective, altfel rezultatele vor fi departe de intenția
fotografului.
La folosirea opțiunii Spot este necesar ca expunerea măsurată să fie memorată cu ajutorul
butonului de blocare a expunerii (AE -L) pentru a nu fi influențată la reîncadrarea subiectului. Dacă
se fotografiază folosind modul de expunere Manual, memorarea nu mai este necesară. Folosirea
modului Spot trebuie rezervată pentru cazurile dificile de iluminare a subiectului și necesită multă
grijă pentru a evita erorile datorită poziți onării necorespunzătoare a punctului de măsurare.

Figure 8 Setări (măxurarea expunerii);9

3.4.Sensibilitatea;

Este o caracteristică a senzorului aparatului care determină cantitatea de lumină necesară
pentru expunerea corectă.
Sensibilitatea de bază a captorului este cea mai mică exprimată în cifre. Există aparate care,
în afară de sensibilitățile „calibrate”, care sunt exprimate prin numere, au și opțiuni Lo și H i, mai
jos, respectiv mai sus decât plaja normală de sensibilități.
În cazul aparatelor digitale, sensibilitățile mai mari decât cea de bază se obțin prin
amplificarea electronică a semnalului, ceea ce duce la scăderea calității imaginii prin estomparea
detaliilor și creșterea zgomotului. Sensibilitatea se măsoară în unități ISO, scara normală fiind: …
100, 200, 400, 800, 1600, 3200, 6400 … Scara este aritmetică, sensibilitatea se dublează sau se

9 https://blog.f64.ro/2015/02/11/expunerea -piatra -unghiula ra-fotografie/

16
înjumătățește la fiecare treaptă.Majoritatea aparatelor permi t reglarea sensibilității și în 1/3 sau 1/2
de treaptă, deci vom putea folosi și valori intermediare.
Pe lângă setarea manuală a sensibilității putem lăsa aparatului posibilitatea de a alege
valoarea optimă în funcție de lumina existentă. Depinzând de marc a și modelul aparatului există
diferite implementări, cele mai elaborate permițând stabilirea sensibilității maxime acceptabile și
a timpului de expunere de la care are loc creșterea automată a sensibilității.
ISO vs. NOISE (zgomot de imagine) .
Rezultatele optime se obțin la sensibilitatea de bază a captorului, deoarece odată cu
creșterea sensibilității, apare „zgomotul” caracteristic. Zgomotul se manifestă cel mai vizibil pe
porțiunile fără detalii și neclare, pe când partea din subiect care este clară și bine expusă arată mult
mai bine.
Sensibilitatea maximă la care ne simțim confortabil să fotografiem este determinată de
aparatul pe care îl avem și de nivelul de „zgomot” pe care îl suportăm în imagini. În cazul
fotografierii la sensibilități mari, este st rict necesară o expunere corectă. De exemplu, este mai bine
să expunem corect la 1600 ISO decât să subexpunem la 800 ISO și să „salvăm” imaginile la
prelucrare. Putem regla nivelul zgomotului și cu setarea „High ISO noise reduction”, optând pentru
un zgomo t mai redus și o redare mai slabă a detaliilor, sau favorizând detaliile și acceptând un
nivel de zgomot mai mare.

3.5.Timpul de expunere;

Se măsoară în fracțiuni de secundă (ex. 1/125s) iar pe afișajele aparatului se omite fracția
și se scrie direct numitorul (ex. 125). Scara ”clasică” este … 1s, 1/2s, 1/4s, 1/8s, 1/15s, 1/30s,
1/60s, 1/125s, 1/250s, 1/500s, 1/1000s, 1/2000s, 1/4000s, 1/8000s…. Aparatele moderne permit
reglajul în 1/2 sau 1/3 trepte, astfel că vom obține și timpi intermediari. Rolul d e bază al timpului
de expunere este redarea, respectiv „înghețarea” mișcării, atât a subiectului cât și a aparatului în
timpul fotografierii.
În cazul fotografierii din mână mișcarea aparatului apare în principal datorită declanșării.
În plus, la DSLR -uri apar vibrații datorate basculării oglinzii de vizare. În fotografia clasică pe
film, regula de bază era ca timpul de expunere să fie mai mic sau egal cu inversul distanței focale
a obiectivului utilizat, deci în cazul unui obiectiv de 100mm să nu se expună mai lung de 1/125s.
În fotografia digitală, în special la folosirea aparatelor de format redus este bine să dublăm
rezultatul, deci să folosim timpi de cel puțin două ori mai scurți. Acest calcul nu ia în considerare
mișcarea subiectului, care poate să ne cesite timpi și mai scurți de expunere.
În ajutorul fotografierii din mână a subiectelor relativ statice, din ce în ce mai multe
obiective dispun de stabilizare (IS la Canon, VR la Nikon, VC la Tamron, OS la Sigma etc.).
Olympus, Pentax și Sony oferă stabi lizare în aparat, la nivelul captorului, deci toate obiectivele
sunt stabilizate la folosirea acestor aparate. Avantajul obținut este în jur de 2 -3 trepte de expunere
(unii fabricanți promit chiar 4 trepte), deci se poate fotografia cu timpi de 4 -8 ori mai lungi decât
se poate fără stabilizare, de exemplu în loc de 1/125s se poate ajunge la 1/30 – 1/15s.
Nu trebuie uitat că stabilizarea de imagine minimizează doar mișcarea aparatului dar nu și
pe a subiectului. Utilizarea unui aparat sau obiectiv cu stabili zare nu înseamnă că trebuie să
neglijăm regulile pentru ținerea corectă a aparatului.

17

Figure 9 Canon 500D, 50mm, 1/100s, f 3.5, ISO 800 ;10

10 https://blog.f64.ro/2015/02/11/expunerea -piatra -unghiulara -fotografie/

18

Figure 10 Nikon D300, 127mm, 1/640s, f 2.8, ISO 200 ;11

3.6.Diafragma;

Este deschiderea cu diametru variabil prin care lumina pătrunde în obiectiv. Valoarea
diafragmei este definită prin raportul dintre diametrul deschiderii și distanța focală, ex. 1:5.6, care
se poate nota pentru comoditate și F:5.6 sau chiar 5.6.
Scara diafragmelor este: -1.4, 2, 2.8, 4, 5.6, 8, 11, 16, 22, 32…
Fiecare treaptă dublează sau înjumătățește cantitatea de lumină care pătrunde prin obiectiv.
Diafragmele disponibile depind de obiectivul utilizat.
La majoritatea aparatelor diafragma se poate regla în jumătăți sau treimi de treaptă,
rezultând valori intermediare. Diafragma are un imp act major asupra profunzimii de câmp și a
calității imaginii.
Profunzimea poate fi definit ă ca zona din jurul planului de focalizare în care obiectele vor
avea o claritate suficient ă. În cazul peisajelor, imaginilor de interior, arhitectur ă, este de dor it o
profunzime mare, pentru redarea clar ă a tuturor elementelor din cadru. La portrete și în fotografia
de sport este de dorit separarea subiectului de fundal prin claritate selectiv ă, deci se folose ște o
profunzime mic ă.

11 https://blog.f64.ro/2015/02/11/expunerea -piatra -unghiulara -fotografie/

19
Profunzimea crește cu închiderea diafragmei, cu scăderea distanței focale a obiectivului
utilizat și cu creșterea distan ței de fotografiere. Deci pentru profunzime maxim ă, cum ar fi la
peisaje, vom folosi focale mai mici și diafragme mai închise, iar pentru separarea subiec tului de
fundal, sau pur și simplu pentru a masca elementele nedorite ale acestuia, vom mic șora
profunzimea folosind focale mai mari, diafragme mai deschise și vom fotografia de la distan țe mai
mici.

Figure 11 Canon 7D, 400mm, 1/1000s, f 5.6, ISO 200 ;12

Figure 12 Nikon D90, 35mm, 1/125s, f 11, ISO 200 ;

12 https://blog.f64.ro/2015/02/11/expunerea -piatra -unghiulara -fotografie/

20
Pe lângă profunzime, diafragma influențează vizibil calitatea optică a imaginii oferite de
orice obiectiv.
La deschiderea maximă a diafragmei calitatea este minimă deoarece se manifestă aberațiile
optice remanente. Profunzimea este de asemenea minimă.
Închiderea diafragmei reduce manifestarea acestora, prin îngustarea fascicolului de lumină
care traversează obiectivul. Profunzimea începe să crească.
La o închidere mai accentuată a diafragmei începe să scadă claritatea generală a imaginii,
cu toate că profunzimea continuă să crească. Scăderea clarității se datorează fenomenului de
difra cție care devine vizibil de la F:11 la aparate de format redus și F:16 la aparatele Full frame.
Calitatea optică maximă a obiectivelor se obține la diafragma închisă cam cu două trepte
față de luminozitate.

Figure 13 Nikon D7000, 35 mm, 1/1000 s, f 5.6, ISO 400 ;13

13 https://blog.f64.ro/ 2015/02/11/expunerea -piatra -unghiulara -fotografie/

21

Figure 14 Canon 5DmkII, 85 mm, 1/250 s, f 5.6, ISO 100 ;14

14 https://blog.f64.ro/2015/02/11/expunerea -piatra -unghiulara -fotografie/

22
4. MODURILE DE EXPUNERE ;

4.1.Modul auto;

Modul Auto este destinat fotografierii fără a folosi nici un fel de cunoștințe de tehnică
fotografică, și ne oferă imagini tehnic bune fără efort în suficient de multe cazuri. În modul Auto,
aparatul încearcă să ”ghicească” ce dorim să fotografiem și face reglajele pe care le consideră cele
mai potrivite, luând complet conducerea asupra setărilor aparatului. În acest mod este suficient să
încadrăm scena dorită, să apăsăm declanșato rul până la jumătate pentru focalizare apoi să
declanșăm la momentul potrivit.
Modul Auto este cel mai indicat pentru primele imagini făcute cu un DSLR, sau când dăm
aparatul pe mână cuiva complet nefamiliarizat cu utilizarea acestuia și cu noțiunile de ba ză despre
fotografiere.
Limitările modului Auto provin din faptul că utilizatorul nu are acces la reglajele de
expunere, balans de alb, aspectul imaginii, mod se focalizare. Astfel dacă imaginile rezultate nu
ne satisfac, nu putem interveni în nici un fel asupra lor, nici măcar cu corecții simple asupra
luminozității imaginii sau redării culorilor, fără să ne mai gândim la sensibilitate, alegerea timpului
de expunere sau a diafragmei sau corecții de expunere pe flash.
În plus, în modul Auto aparatul poate p orni automat flash -ul încorporat, ceea ce poate
deranja în multe cazuri. Pentru aceste situații unele aparate dispun de un mod similar, la fel de
automatizat, cu excepția că nu folosește flash -ul.
După o mai bună familiarizare cu aparatul și cu tehnica fot o, modul Auto devine frustant
din cauza limitărilor.

Figure 15 Setări (modul auto);15

4.2.Modurile scenă;

Modurile scenă sunt foarte utile când avem timp să indicăm aparatului genul de subiect pe
care intenționăm să îl fotografiem, de la portrete, la peisaj sau sport. Aceasta îi va ușura aparatului
sarcina alegerii parametrilor cei mai potriviți pentru realizarea fotografiilor dorite. Astfel, aparatul
va putea favoriza fie timpii scurți pentru ”înghețarea” mișcării la imaginile de acțiune, fie
profunzimea mare pentru peisaj sau separarea de fundal prin claritate selectivă pentru portrete, sau
chiar să aplice corecțiile de expunere pentru fotografia pe plajă sau pe zăpadă.
Cele mai cunoscute moduri sunt Portret, Peisaj, Sport și Macro, care cuprind majoritatea
situațiilor de fotografiere. În afară de acestea, în funcție de modelul aparatului folosit, mai pot

15 https://blog.f64.ro/2015/02/19/expunerea -piatra -unghiulara -fotografie -ii/

23
exista o largă paletă de moduri, dintre care cele mai i nteresante sunt: Portret de noapte,
Plajă/zăpadă, Apus, Flori.
Selectând corect modul scenă, vom obține rezultate foarte bune într -o mare varietate de
condiții. Cu toate acestea, modurile scenă au limitări similare cu modul Auto, în sensul că nu ne
permit accesul la setări foarte importante pentru reușita imaginilor. Astfel, la multe aparate nu vom
avea acces nici măcar la corecția de expunere, deci nu vom putea regla luminozitatea imaginilor
dacă alegerea aparatului nu ne satisface. La fel, nu putem dirija redarea culorilor prin acces la
balansul de alb. Însă unele aparate ne permit accesul la sensibilitate, flash -ul integrat și formatul
de imagine.
4.3.Modul program;

Modul Program este cel mai automatizat dintre modurile avansate, care ne permit accesul
deplin la reglajele importante ale aparatului, deci vom putea obține imaginile dorite în majoritatea
situațiilor.
În Program, aparatul reglează automat atât timpul de expunere cât și diafragma, în principal
pe baza nivelului de lumină existentă. Pe rechea timp/diafragmă se stabilește pe baza unui algoritm
prestabilit de fabricant, în care se ia în considerare luminozitatea obiectivului folosit pentru
determinarea diafragmelor disponibile și sunt favorizați timpii de expunere cu care se poate
fotograf ia din mână. Unele aparate folosesc în calcule și focala obiectivului, pentru a evita
neclaritatea de mișcare la fotografierea cu focale lungi.
Modul Program este foarte comod deoarece asigură expunerea corectă într -o gamă largă
de condiții de iluminare fă ră a necesita intervenția fotografului. Pentru cazul în care dorim să
alegem o altă pereche timp / diafragmă pentru a favoriza fie redarea sau înghețarea mișcării, fie să
controlăm profunzimea, ne folosim de flexibilitatea modului Program.
Astfel, este suf icient să manevrăm rotița principală de comandă a aparatului și vom vedea
cum se modifică valorile timpului și diafragmei. Avantajul major al modului Program este că orice
pereche timp/diafragmă vom alege din cele disponibile, vom avea aceeași luminozitate a imaginii,
expunerea rămânând constantă.
Dacă rezultatul expunerii calculate de aparat nu ne satisface, în sensul că dorim să
modificăm luminozitatea imaginii, avem acces la corecția de expunere. Apăsând pe butonul de
corecție, manevrăm rotița de comandă fie către plus pentru a obține imagini mai luminoase, fie
către minus pentru a întuneca imaginea.
Majoritatea DSLR -urilor oferă o plajă de corecție între -3 și + 3 trepte de expunere, unele
ajungând la -5 /+5 trepte, valori mai mult decât suficiente pentr u orice situație de lumină putem
întâlni.
În modul Program avem acces total și la reglarea sensibilității. Deci putem opta fie pentru
o valoare fixă, pentru calitatea imaginii sau pentru a ne permite fotografierea în condiții dificile de
lumină, fie pentru reglajul Auto ISO în care lăsăm libertatea aparatului să aleagă cea mai potrivită
sensibilitate, în limitele pe care le -am definit.
Modul Program împreună cu Auto ISO permite flexibilitatea maximă în condițiile unei
automatizări aproape totale. Astfel, da că ne grăbim foarte tare, este suficient să declanșăm, știind
că aparatul ne va oferi o expunere cât se poate de corectă, într -o gamă largă de niveluri ale luminii
existente, favorizând pe cât posibil fotografierea din mână.Dacă avem timp, putem alege pere chea
timp/diafragmă cea mai potrivită pentru subiectul fotografiat.
Beneficiind de accesul complet la corecția de expunere, balans de alb, aspectul imaginii și
focalizare, modul Program este cel mai flexibil și rapid mod de fotografiere.

24

Figure 16 Setări (modul program);16

4.4.Modul proprietate de timp;

În modul de prioritate de timp, noi stabilim timpul de expunere pe care îl dorim iar aparatul
va folosi diafragma pentru a asigura o expunere corectă. Vom folosi acest mod atunci când dorim
un anumit timp de expunere, fie timpi scurți pentru a opri mișcarea subiectului, fie timpi lungi,
pentru a obține diverse efecte plastice cum este în cazul panning -ului sau al foto grafierii de căderi
de apă. În prioritate de timp putem opta fie pentru o sensibilitate fixă, fie pentru folosirea opțiunii
Auto ISO, pentru o flexibilitate mai mare în acoperirea de niveluri de iluminare diferite.
Pentru controlul luminozității imaginii p utem folosi corecția de expunere. În cazul folosirii
unei sensibilități fixe, aparatul poate folosi doar diafragma pentru a compensa nivelul de iluminare
în vederea unei expuneri corecte. Aceasta înseamnă că poate acoperi între 5 și 7 trepte de expunere,
după luminozitatea obiectivului folosit, dar, de cele mai multe ori, acest interval este micșorat prin
alegerea unui anumit timp de expunere. De exemplu, în cazul unui exterior însorit, expunerea este
în jur de 1/125 F:16 la 100 ISO. Cu un telezoom cu lumin ozitatea F:5.6 vom putea alege cam orice
timp între 1/1000s și 1/60s. Dacă am opta pentru timpi mai scurți, aparatul nu va mai avea de unde
să deschidă diafragma pentru a compensa. Acest caz este tratat diferit de diversele mărci de
aparate.

Figure 17 Fotografie realizată în modul prioritate de timp, (Nikon D90);

16 https://blog.f64.ro/2015/02/19/expunerea -piatra -unghiu lara-fotografie -ii/

25

Figure 18 Fotografie realiz ată în modul prioritate de timp;17

La Nikon, timpul de expunere este strict respectat de aparat, iar în cazul în care nu mai
există diafragme disponibile pentru compensarea expunerii, aparatul semnalizează subexpunerea
și produce imagini întunecate.
La Canon există posibilitatea de „Safety shift”, aparatul optând pentru expunerea corectă
prin modificarea timpului de expunere, dar ținându -l cât mai aproape posibil de valoarea selectată
de fotogra f. Situația este similară în cazul în care alegem un timp de expunere prea lung, astfel că
riscăm să ieșim din intervalul de diafragme disponibil.
În exemplul de mai sus, nu vom putea folosi cu succes la soare un timp de expunere mult
sub 1/60s deoarece ap aratul nu mai are de unde să închidă diafragma. Problema se acutizează la
fotografierea în interioare slab luminate, în care putem foarte ușor să alegem un timp de expunere

17 https://blog.f64.ro/2015/02/19/expunerea -piatra -unghiulara -fotografie -ii/

26
prea scurt pentru nivelul de lumină și diafragmele disponibile. În acest caz, folos irea Auto ISO ne
poate salva de multe ori, aparatul având acces și la sensibilitate, nu doar la diafragmă pentru a
compensa lipsa luminii.
Una din aplicațiile cele mai spectaculoase ale priorității de timp este „panning -ul”, care
permite redarea mișcării p rin surprinderea unui subiect clar pe un fundal neclar pe direcția mișcării.
Panning -ul se realizează prin urmărirea subiectului cu aparatul de fotografiat, astfel încât să -și
păstreze aceeași poziție în cadru, și fotografierea cu un timp de expunere sufic ient de lung ca
fundalul să iasă mișcat. Totuși, timpul de expunere trebuie să fie suficient de scurt pentru a anula
imprecizia urmăririi subiectului și a permite obținerea unei imagini clare cu acesta, deci cu cât
subiectul este mai rapid și la o distanță mai mică vom folosi timpi mai scurți.

Figure 19 „panning -ul”;18

4.5.Modul proprietate de diafragmă;

În modul de prioritate de diafragmă noi stabilim valoarea acesteia și aparatul va încerca să
ne ofere o expunere corectă prin modificarea timpului de expunere. Este primul mod automat care
a apărut pe aparatele foto, odată cu realizarea primelor obturatoare cu comandă electronică, ai
căror timpi de expun ere puteau fi selectați direct de aparat, fără intervenția utilizatorului.
Modul de prioritate diafragmă este foarte folosit atunci când dorim dirijarea profunzimii
prin selecția diafragmei. Putem opta deci pentru o profunzime mică, pentru separarea subiec tului
sau mascarea elementelor nedorite din fundal, cum este în cazul portretelor cu fundalul neclar, fie
pentru o profunzime mare, în cazul fotografiilor de peisaj.

18 https://blog.f64.ro/2015/02/19/expunerea -piatra -unghiulara -fotografie -ii/

27

Figure 20 Modul de prioritate diafragmă ;19

De asemenea, prioritatea de diafragmă este utilă când dorim obținerea celui mai scurt timp
de expunere posibil în situația respectivă de lumină și sensibilitate, ceea ce facem deschizând
diafragma la maxim. Același efect se poate obține folosind opțiunea de Program flexibil,
modificând alegerea aparatului în funcție de diafragma dorită, dar setarea de Program flexibil se
pierde la închiderea aparatului și va trebui refăcută.
Ca și în Program și prioritate de timp, și în prioritate de diafragmă avem acces la corecția
de expunere, care este singurul mod de a ajusta luminozitatea imaginii în modurile automate.
Datorită gamei largi de timpi de expunere disponibile pe aparatele moderne, este mai puțin
probabil să i eșim din plaja posibilă pentru expunerea corectă, dar este bine totuși să supraveghem
valorite timpului de expunere setat de aparat. Astfel, afară în plin soare, va fi nevoie fie de o
diafragmă foarte deschisă, să spunem F:1.4 pentru a depăși timpul minim de expunere al aparatului
care este în zona 1/4000s -1/8000s, asta la o sensibilitate de 100 ISO. Dacă însă lucrăm la o
sensibilitate mai mare, este foarte posibil să obținem imagini supraexpuse la diafragme deschise.
În interioare riscăm probleme cu imagin i neclare din cauza mișcării aparatului și/sau
subiectului dacă aparatul va asigura expunerea corectă prin alegerea unui timp de expunere prea
lung pentru fotografierea din mână. Aceasta se poate petrece mult mai ușor, un interior tipic
necesitând o expune re în jur de 1/30s -1/60s la F:2.8 cu 1600 ISO.
Deci dacă am selectat o sensibilitate prea mică, pentru calitatea imaginii, sau o diafragmă
mai închisă, pentru o profunzime mai mare, riscăm timpi de expunere mai lungi. Astfel, vom obține
imagini bine expuse , deci de luminozitatea corectă, dar neclare. Dacă fotografiem subiecte
imobile, putem folosi un trepied sau alt suport, dar în cazul celor în mișcare va trebui să modificăm
fie diafragma, fie sensibilitatea pentru a ne păstra un timp de expunere rezonabil și o expunere
corectă.
O soluție pentru a mări intervalul în care putem fotografia din mână la o anumită diafragmă
în condiții de iluminare slabă, este să optăm pentru Auto ISO, stabilind valoarea maximă a
sensibilității folosite după nivelul de zgomot pe care îl putem accepta în imagini.

19 https://blog.f64.ro/2015/02/19/expunerea -piatra -unghiulara -fotografie -ii/

28

Figure 21 Setări (mo dul de prioritate de diafragmă);20

4.6.Modul manual;

Modul de expunere Manual presupune reglarea de către noi atât a timpului de expunere cât
și a diafragmei. Aceasta ne permite aparent o libertate absolută, care este totuși limitată de
necesitatea asigurării expunerii corecte a imaginilor. Pentru aceasta, mai avem acces la reglajul de
sensib ilitate, cu care putem compensa într -o oarecare măsură nivelul de lumină în cazul în care
aceasta este insuficientă.
Aparatul continuă să ne ofere indicații asupra nivelului expunerii și în modul manual, atât
în vizor cât și pe afișajul exterior al aparatu lui.
Afișarea în vizor este cea mai importantă deoarece putem verifica rapid eventuala abatere
a valorilor de timp și diafragmă selectate cu măsurarea luminii realizată de aparat. Dacă scala de
expunere din vizor arată „0” (zero), înseamnă că aparatul cons ideră că vom avea o expunere
corectă.
În modul Manual, putem folosi de asemenea fie o sensibilitate fixă, fie Auto ISO. Dacă
selectăm manual și nivelul sensibilității, corecția de expunere nu va mai funcționa decât cu rol
orientativ la anumite aparate, iar la altele nici nu va fi accesibilă. Dacă folosim Auto ISO, la
aparatele care permit accesul la corecția de expunere, aceasta va acționa asupra alegerii de către
aparat a nivelului sensibilității.
În mod normal, folosirea Auto ISO în modul Manual neagă toc mai avantajul principal al
acestui mod de expunere, care este menținerea absolut constantă a expunerii de la un cadru la altul.
Astfel, în majoritatea cazurilor vom lucra în Manual folosind o valoare fixă a sensibilității.
Modul Manual este apreciat tocmai datorită faptului că aparatul nu mai poate interveni
asupra parametrilor de expunere, ceea ce oferă o expunere fixă și predictibilă atâta timp cât
condițiile de lumină pe subiect rămân constante. Bineînțeles, corectitudinea acestei expuneri este
la latitu dinea utilizatorului, dar, dacă avem o expunere bună la o imagine, vom avea aceeași
expunere la toate imaginile următoare, câtă vreme nivelul de lumină pe subiect nu se modifică.
Astfel, putem face față în condiții dificile de lumină, de exemplu la interio r, când ni se
modifică aspectul fundalului prin includerea de surse de lumină sau ferestre în cadru, noi vom
continua să avem aceeași expunere pe subiectul principal, aparatul neputând fi păcălit de acestea.
Deci modul de expunere Manual este cel mai indic at când dorim să facem serii de imagini
cu aceeași expunere și fotografiem în condiții de lumină constante. Altfel, când folosim un mod
automat, Program sau una din priorități, aparatul poate fi influențat în alegerea expunerii de
aspectul subiectului, dec i dacă fotografiem o serie de persoane îmbrăcate în haine în tonuri diferite,
putem avea expuneri diferite pe fețe.

20 https://blog.f64.ro/2015/02/19/expunerea -piatra -unghiulara -fotografie -ii/

29
Modul Manual este foarte folosit și la fotografierea cu flash -uri, atât în studio cât și la
reportaj. El ne permite alegerea unui timp de ex punere sigur, cum ar fi 1/125s, și folosirea unei
diafragme corespunzătoare cu profunzimea dorită, expunerea corectă a imaginii urmând a fi
asigurată de lumina de la flash -uri.

Figur e 22 Modul manual cu Nikon D90:

30
5. CONCLUZII GENERALE:

Încă din secolul IV î.Hr. lumea a încercat să redea prin descrieri și în imagini cât mai fidele
cele mai importante evenimente comunitare, naționale și, mai târziu, chiar și personale.
De la camerele obscure de pe vremea lui Aristotel și până la actualele tehnologii de captare
și prelucrare a imaginii, industria foto a suferit în decursul lungii sale cronologii numeroase și mari
transformări.
Istoria nu ne spune altceva decât faptul că, fotograful, este un pictor pe -al cărui șevalet –
aparatul foto – poate fi regăsită o culoare mai deosebită, mai diferită, mai aparte, și anume: culoarea
luminii. În timp, mai aproape de vremurile noastre ,,șevaletul'' său a d evenit și mai bogat,
cuprinzând și restul culorilor, nu doar pe cele două: alb și negru.
Precursoare a imaginii video, arta fotografică înmagazinează nenumărate evenimente
istorice și este un excelent povestitor ce descrie cu lux de amănunte tot ce poate ochiul uman
percepe. În prezent există mai multe tipuri de fotografie: fotografia alb -negru, cea color, fotografia
digitală, dar și fotografia în mișcare GIF și multe, multe altele.
1660 este anul în care camera obscură – captivatoarea de imagini – porneșt e la plimbare,
deci devine mobilă. În 1888 este inventat aparatul foto.
Pornind de la acest dispozitiv își fac apariția și primele imagini în mișcare, primele cadre
video.
1984 este anul apariției primului aparat foto digital.
În prezent, fotografia, este recunoscută atât ca industrie, cât și ca artă, iar ultimul ei cuvânt
este departe de a fi spus. Acum mii și mii de ani, o cameră obscură putea depozita doar o singură
imagine, acum avem aproape toți o ,,cameră obscură'' în mână și sute, poate chiar mii de imagini
în ea.
Cu cât aparatele de fotografiat au evoluat, au început să apară și diverse moduri de expunere
în fotografie cu ajutorul acestora ftografiile au devenit din ce în ce mai artistice.
Cu ajutorul modurilor de expunere, putem valorifica mult mai mult aparatul de fotografiat,
cu cât timpul va trece consider că modurile de expunere vor avansa și va face viața fotografului
mult mai ușoară.
Oare care va fi următorul cuvânt al artei și industriei fotografice?

31
6. BIBLIOGRAFIE:

1. Amintirile prin întuneric, 4 decembrie 2006, Tiberiu Kiss, Jurnalul Național
2. Estetica în fotografie explicată de Alain Briot, foto -magazin.ro
3. https://artasiartistivizuali.ro/resurse/istoria -artei/aparitia -roll-filmului -si-trecerea –
de-la-fotografia -alb-negru-la-cea-color/
4. https://blog.f64.ro/2015/02/11/expunerea -piatra -unghiulara -fotografie/
5. https://blog.f64.ro/2015/02/19/expunerea -piatra -unghiulara -fotografie -ii/
6. https://playtech.ro/2015/o -scurta -istorie -a-fotografiei -sapte -momente -marcan te/
7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Aparat_fotografic
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Fotografie
9. https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Eastman
10. https://studioraphael.ro/citate -celebre -fotografie/
11. https:/ /webcultura.ro/prima -fotografie -din-lume/
12. https://www.google.com/imagini
13. https://www.lectiidefotografie.ro/istoria -fotografiei -imagini -evolutia -fotografiei/
14. https://www.wikiwand.com/ro/Fotografie
15. Începuturile fotografiei, 4 decembrie 2006, Prof. Ionel Zanescu, Jurnalul Nați onal
16. John Hannavy, op. cit., p. 251.
17. Josef Maria Eder, History of Photography (English and German Edition), Dover
Publications Inc., New York, 1978, pp. 258 -259.
18. O fotografie spune mai mult decat o mie de cuvinte, 31 ianuarie 2007, Revista
Magazin
19. referate .wyz.ro/referate/istoria -aparatului -de-fotografiat.html
20. Revistele românești de fotografie, 4 decembrie 2006, Carmen Anghel, Jurnalul
Național
21. Sufletul furat de hîrtie, 9 august 2008, Adela Cristina Teodorescu, Jurnalul Național
22. Uitată și găsită: PRIMA FOTO GRAFIE DIN ISTORIE!, 15 februarie 2013, Roxana
Roseti, Evenimentul zilei