FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A [606977]

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
1

TIPOLOGIA FAMILIILOR MONOPARENTALE
DIN ROMÂNIA

Realizator studiu: UNIVERSITATEA DIN BUCURE ȘTI
Colectiv de realizare:
Coordonator: prof. univ. dr. Maria VOINEA
Drd. Iulian APOSTU
Drd. Darie CRISTEA

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
2

Cuprins

1. Delimitări conceptuale ……………………………………………………………….………….……… …….
2. Tipologia familiilor monoparentale… ………………………………………………………………. …………..
2.1 Familii monoparentale cu statut temporar/permanent …………………………… ………….
2.2 Familia monoparental ă versus familia biparental ă ………. ………………………… ………..
3. Monoparentalitatea – de la stigmatizare la op țiune individual ă normală…………………………….
3.1. Evolu ția percepției sociale asupra monoparentalit ății ………………………………………
3.2. Dimensiunea statistic ă a fenomenului…………..……………………………………………….
4. Probleme asociate familiilor monoparentale ………………………………………………………………..
4.1. Mame singure ………… …………………………………………………………………………..
4.2. Tați singuri …………………………………………………………………………………………
5. Funcționalitatea familiei monoparentale ………………………………………………….. ….…………….
5.1. Relația parental ă în familia monoparental ă ………………………………………………….
5.2. Modelul parental – autoreproducere versus opozabilitate ………………………………..
5.3. Familia monoparental ă și integrarea social ă a copiilor ……………………………………
6. Suportul pentru familiile monoparentale ……………………………………………………………………
Bibliografie…………………………………………….. ………………………………………………………………….

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
31. Delimitări conceptuale

Definită în “Dicționarul de Sociologie”19 ca “menaj parafamilial format dintr-un singur
părinte și copiii săi”, familia monoparental ă are meritul de a defini familia prin rela ția parental ă care
este secundar ă în definițiile “clasice” ale familiei, unde decurge din rela ția conjugal ă.
Conceptul surprinde una din direc țiile esențiale ale transform ărilor înregistrate în ultimele
trei decenii în domeniul familiei: “posibilitatea ca cele dou ă tipuri de raporturi familiale – conjugal și
parental – s ă apară și să funcționeze separat unul de cel ălalt”.20
Termenul de “familie monoparental ă”, cu un con ținut simplu și clar, aparent, ascunde totu și
o serie de capcane:
• Definiția însăși, obiect al controverselor, ridic ă întrebări referitoare la unitatea de referin ță –
menajul, care poate cuprinde și alte persoane sau, în mod strict, unitatea p ărinte – copil, la
tipul de copil avut în vedere, definit în func ție de vârst ă sau în func ție de statutul marital.
• Utilizarea conceptului, de și ar trebui s ă fie neutră, tinde să se înregistreze modului de a
privi lucrurile specific pedagogilor și psihiatrilor (care atribuie aproape toate tulbur ările
apărute în dezvoltarea copilului pe seama structurilor familiale “disimetrice”) și câmpului
intervenției sociale (aflat în permanent ă căutare de popula ție “în dificultate ”, care trebuie
asistate )1;
• Monoparentalitatea nu este “sta ționară”: ea poate aluneca într-o coabitare sau într-o
căsătorie, așa cum, dup ă consumarea unor experien țe de acest gen, poate fi reg ăsit
caracterul predominant transversal al cercet ărilor nu permite, îns ă, o concluzie cert ă în
ceea ce prive ște caracterul s ău tranzitoriu sau durabil2;
• Atributul „monoparental ă” instaureaz ă o discriminare între cei doi parteneri din punct de
vedere al raportului între rela ția conjugal ă și cea parental ă: ultima este independent ă de
prima în cazul partenerului c ăruia îi este încredin țat copilul și care poate fi p ărinte (unic)

19 Zamfir C., Vl ăsceanu L., Dicționar de Sociologie , Ed. Babel, Bucure ști, 1998.
20 Stănciulescu, E., Socilogia educa ției familiale , vol. I. Ed. Polirom, Ia și, 1997, p.138.
1 Lefaucheur N., Les Familles dites Lifes Monoparentales , în Fr. De Singly (dir), “La Famille. L’etat de savoirs”, Paris,
1991, Editions La Decouvert, p.67 – 74.
2 Kaumon, J.C., Famille et pauvreteé en Europe , Rapport à la Commission des Communauté Europeénnes, 1990.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
4fără a (mai) fi so ț(ie), dar tot ultima este dependent ă de relația conjugal ă pentru cel ălalt
partener, pentru care încetarea calit ății de soț(ie) echivaleaz ă cu încetarea calit ății de
părinte. Monoparentalitatea efectiv ă nu coincide cu cea statistic ă. L.D. Scanzani și J.
Scanzani (1998) vorbesc despre „sistemul familial binuclear”, iar C. Guillot și G. Eyrand
(1993) prefer ă folosirea termenului de „familie bifocal ă”, specific ă situației copiilor care au
doi părinți și, deci, cel pu țin potențial, două cămine.

Introdusă sub influen ța feminismului, în vederea schimb ării modalit ății de abordare a maternit ății
din afara familiei și a disocia ției familiei, no țiunea de „familie monoparental ă”, în ciuda limitelor
sale, este preferat ă celor de „familie dezorganizat ă”, „familie dezmembrat ă”, „familie incomplet ă”
sau „disimetric ă”. E. Stănciulescu consider ă că „termenul de <<familie parental ă>> ar fi, poate, mai
adecvat: el afirm ă normalitatea sociologic ă a unității constituite dintr-un adult și copiii săi, respectiv
a existenței relației parentale independent de cea conjugal ă”21.

Din punct de vedere sociologic, familie monoparental ă poate fi definit ă ca un grup social constituit
pe baza rela țiilor de rudenie, între unul dintre p ărinți (cel singur) și copilul sau copiii s ăi, grup
caracterizat prin st ări afective, aspira ții și valori comune. Într-o astfel de abordare, familia
monoparental ă este un grup primar, iar membrii s ăi întrețin relații directe, informale.

Din perspectiv ă juridică, familia monoparental ă apare ca „un grup de persoane între care s-au
stabilit drepturi și obligații, reglementate prin norme legale”.22 Față de accep țiunea juridic ă a
familiei nucleare, clasice, familia monoparental ă tinde să constituie o abatere, în sensul producerii
efectelor juridice nu în urma încheierii unor contracte, cum ar fi cazul în c ăsătoria legal ă ci
„preponderent ca urmare a unor rela ții de descenden ță sau adop ție”.23

21 Idem, p. 139.
22 Codul familiei , Art.97.
23 Codul familiei , Art. 47 și Art. 56 .

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
5În legea cea mai recent ă care reglementeaz ă suportul social al statului pentru aceste familii, sunt
definite ca « familiile formate din persoana singur ă și copiii în vârst ă de până la 18 ani afla ți în
întreținere și care locuiesc împreun ă cu aceasta ».

Familia monoparental ă poate rezulta ca urmare a unor experien țe diferite:
• divorț;
• decesul unuia dintre parteneri;
• cupluri cu copii, nec ăsătoriți;
• nașterea precoce a unui copil f ără a se căsători cu tatăl copilului (fertilitate precoce, mame
adolescente);
• decizia unor femei (trecute de 30 de ani, de regul ă) de a avea un copil în afara unei
căsătorii legale, etc.
Cercet ările sociologice privind familia monoparental ă sunt centrate pe trei teme principale:
• Condiții de viață și vulnerabilitate socio-economic ă, studii asupra nivelului de trai;
• Eficacitatea politicilor familiale, a ac țiunilor sociale și a transferului social;
• Efectele „disocia ției familiale”.24
Din punct de vedere sociologic, analiza acestui tip de familie vizeaz ă mai multe puncte
de discuție:
• Familia monoparental ă antreneaz ă riscul fragilit ății sociale, în sensul c ă, puține sunt
rupturile între so ți care se petrec în lini ște, fără să existe conflicte majore între cei doi;
• Creșterea num ărului familiilor monoparentale este înso țită, la nivel social, de
pierderea reperelor atât pentru p ărinții separați, dar mai ales pentru copiii care cresc într-
o astfel de familie;
• Despărțirea de so ț/soție duce la sc ăderea nivelului de trai, dar și la creșterea
riscului de excluziune sau de dependen ță socială față de sistemule de asigur ări sociale,

24 Gherghel, A., Familiile monoparentale , în „Revista Român ă de Sociologie”, nr. 5-6, Ed. Academiei Române,
București, 1999, p.485.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
6mai ales în cazul mamelor f ără studii sau care nu au avut un loc de munc ă înainte de
separare.

În aceste situa ții rețeaua social ă (familia de origine, prietenii etc.) este important ă pentru
limitarea fragilit ății sociale, dar este inegal ă de la un mediu la altul. Evolu ția rețelei de rela ții
sociale depinde într-o oarecare m ăsură și de nivelul de studii al p ărintelui care r ămâne singur,
datorită situației financiare sau lipsei de timp liber;

Chiar dac ă fiecare dintre cei doi so ți vor încerca s ă reintre într-o nou ă relație, va exista o
perioadă, mai lung ă sau mai scurt ă de timp de „monoparentalitate";
De cele mai multe ori copilul va r ămâne în grija mamei, dar și tatăl trebuie s ă își asume, în
continuare, responsabilit ățile legate de educa ția propriului copil.
De asemenea, apar mai multe tipuri de probleme, determinate de separarea partenerilor care,
până nu demult, constituiau un cuplu sau o familie:
• singurătatea;
• probleme de s ănătate, depresia;
• dificultăți financiare;
• probleme legate de via ța cotidian ă;
• suferința provocat ă de despărțirea de propriii copii;
• suferința copiilor de a fi desp ărțiți de părinți;
• suferința provocat ă de faptul c ă părintele va trebui s ă își crească singur copilul,
apărând probleme de autoritate, de educa ție, de responsabilitate, de s ănătate;
• suferința provocat ă de conflictele pe care le poate avea cu propriii copii;
• găsirea unei linii de mijloc între via ța profesional ă și cea familial ă.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
72. Tipologia familiei monoparentale

Cercetările asupra familiei monoparentale au în țările occidentale o istorie de aproape 30 de ani, în
timpul cărora s-au impus câteva puncte de referin ță pentru acest domeniu, prin lucr ările
cercetărilor care au studiat aceast ă problematic ă.

Realizarea unei tipologii a familiilor monoparentale este dificil ă din cauza multiplelor aspecte ce
trebuie luate în considerare.

Menajele formate dintr-un singur p ărinte și copiii acestuia pot ap ărea în urma divor țului,
abandonului familial, decesului unuia dintre p ărinți, a adopției realizate de o persoan ă singură sau
a creșterii copiilor în afara c ăsătoriei.

2.1. Familii monoparentale cu statut temporar/permanent

R. Hill (1986) reconstruie ște tipologia familiilor monoparentale, având ca punct de plecare faptul c ă
părintele singur poate sau nu s ă se (re) c ăsătorească. Astfel, el distinge opt tipuri de familii
monoparentale, patru cu statut permanent și patru cu statut temporar, fiecare tip având
caracteristici specifice, precum și implicații și efecte diferite, mai ales în ceea ce prive ște creșterea
și influențarea psiho-comportamental ă a copiilor

În cadrul familiilor monoparentale cu statut temporar sunt incluse urm ătoarele tipuri:
• Soțul divorțat și recăsătorit;
• Soțul văduv și recăsătorit;
• Soții separați de război și apoi reuni ți;
• Căsătoria post-sarcin ă.
De cealalt ă parte, familiilor monoparentale cu statut permanent , putem deosebi:
• Soțul divorțat și necăsătorit;

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
8• Soțul văduv dar nec ăsătorit;
• Separarea permanent ă;
• Un părinte necăsătorit cu un copil nelegitim.

2.2 Familia monoparental ă versus familia biparental ă

Cristian Ștefan (“Familia monoparental ă”, Ed. Arefean ă, 2001, p.9) stabile ște drept criteriu num ărul
persoanelor care constituie familia, aceasta putând fi o familie monoparental ă binară (doi membri),
terțiară (trei membri), etc.

P.A. Gongla și E.H. Thompson (1985, p.401) o tipologie a familiilor (mono și bi-parentale), pe baza
dimensiunilor specifice unei familii31 .
• dimensiunea structural ă, se refer ă la numărul și calitatea familiei în cadrul structurii
relațiilor de familie (de rudenie);
• dimensiunea interactiv ă, a organiz ării familiei se refer ă la procesele de comunicare și
contact dintre membri și variază deopotriv ă în interiorul familiei și în afara ei;
• dimensiunea psihologic ă, ce include atât particularit ățile fiecărui membru, cât și
sentimentul ata șamentului și identității comune a membrilor familiei.
În abordarea proprie a acestei tipologii, autorii fac urm ătoarele preciz ări:
– cu toate c ă se face referire doar la prezen ța sau absen ța implicării unui părinte în fiecare
dimensiune în parte, gradul de implicare al acestuia se afl ă, în realitate pe un continuum. Acest
grad de implicare, extrem de important în realitate, nu este luat în considerare de aceast ă tipologie
care, ca orice demers de acest fel, simplific ă foarte mult realitatea;
– se consider ă că părintele despre care se vorbe ște poate s ă fie sau s ă nu fie prezent
(fizic) în familie.

31 Apud Preda M., Grupuri sociale ignorate sau excluse de politicile sociale , în C. Zamfir (coordonator) –
“Politicile sociale în România”, Ed. Expert, Bucure ști, 1999, p.318

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
9 În ambele tipuri de structuri familiale este posibil s ă luăm în considera ție că părintele în
discuție este sau nu implicat psihologic și interacțional în familie.

TIPOLOGIA FAMILIILOR MONO ȘI BI-PARENTALE
STRUCTURAL
DOI PĂRINȚI PĂRINTE SINGUR
Interacțional Interacțional
Psihologic Prezență Absență Psihologic Prezență Absență
Prezență Prezență
A B E F

Absență Absență
C D G H

Sursa: P.A. Gongla, E.H. Thompson, 1985, p.401
Tipul A: reprezint ă familia nuclear ă, tradițională: doi părinți căsătoriți, locuind împreun ă,
interacționând în mod continuu cu familia, implica ți psihologic în familie. Acest tip de familie este
conservat de societate, fiind considerat o form ă ideală (dezirabil ă) și fiind folosit ca o norm ă socială
în raport cu care sunt judecate și etichetate drept deviante (de c ătre oamenii obi șnuiți) toate
celelalte familii care nu-i seam ănă.

Tipul B: pune în discu ție acel părinte care interac ționează foarte pu țin cu ceilal ți membrii ai familiei,
deși din punct de vedere psihologic este membru al familiei. Acest tip de familie poate apare dac ă
unul din p ărinți este spitalizat, la închisoare sau are serviciul în alt ă localitate, ceea ce-l oblig ă să
fie despărțit de familie pe o perioad ă lungă de timp.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
10Tipul C: interac țiunea unuia dintre p ărinți cu familia este aparent ă, el, de fapt, canalizându- și
energia și atenția spre altceva (profesie, rela ție extraconjugal ă, etc.). Aceast ă situație
desemneaz ă, în realitate, absen ța din cadrul familiei din punct de vedere psihologic.

Tipul D: considerat de autori, ca fiind foarte rar, poate fi exemplificat prin situa ția în care un p ărinte
a suferit ac țiuni psihice serioase, ceea ce a impus absen ța, psihologic ă și interacțională, din viața
de familie. C ăsătoria dintre so ți este men ținută doar formal (unul din motive ar putea fi cel
economic), unul din p ărinți renunțând cu totul la îndatoririle și drepturile de so ț și părinte.

O primă observație poate fi f ăcută în legătură cu familiile “normale”, social etichetate astfel, cu
ambii părinți prezenți, care pot îmbr ăca forme diferite în func ție de tipul de implicare a p ărinților în
viața de familie. Putem discuta astfel de o camuflare a familiilor monoparentale în cadrul legal al
familiei nucleare.

Tipul E: reprezint ă tipul de familie în care ambii p ărinți, deși separați sau divor țați, păstrează
legături intense cu copiii și sunt implica ți în viața acestora, atât psihologic, cât și interacțional.
Poate fi cazul p ărinților care, dup ă divorț, au obținut, fiecare dreptul de custodie asupra copiilor.

Tipul F: pune în discu ție cazul p ărintelui care înceteaz ă să interacționeze cu familia, dar r ămâne
atașat de ea, din punct de vedere psihologic. Acesta înc ă îi privește pe membrii familiei ca fiind
importanți pentru el (ea) și își modifică comportamentul în func ție de modul în care percepe
așteptările lor. Acest tip de familie poate cuprinde și familiile în care unul dintre p ărinți a murit, dar
ceilalți membrii ai familiei îi p ăstrează amintirea vie și o evocă pentru a se orienta și în funcție de
ea comportamentul, gândurile, emo țiile. Prezen ța acestui p ărinte în familie este psihologic ă, chiar
dacă fizic el nu mai exist ă.

Tipul G: de familie monoparental ă este foarte rar și greu de imaginat, referindu-se la un p ărinte
separat de familie în mod formal, absent psihologic (nu se mai consider ă responsabil și nu se mai

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
11implică în problemele familiale), dar care interac ționează cu membrii familiei și, deși nu-i mai pas ă
de ea, îi întâlne ște în mod repetat pe ceilal ți membrii ai ei.

Tipul H: este tipul clasic de familie monoparental ă, recunoscut ca atare și de societate și de
literatura de specialitate. El nu se refer ă la acea familie în care numai unul dintre p ărinți se ocup ă
de copii; este implicat atât psihologic, cât și interacțional în via ța acestora. Cel ălalt părinte a părăsit
familia prin divor ț, moarte, abandon sau nu a fost niciodat ă parte a acelei familii.

Desigur, exist ă în realitate tipuri de familie care s ă corespund ă fiecărui ideal tip prezentat, numai
că unele – precum tipul A – sunt mai mult r ăspândite decât altele, dup ă cum putem spune c ă
există și situații care nu pot fi încadrate în nici unul dintre acestea, fiind tipuri intermediare.

Un tip aparte de familie monoparental ă, menționat de Cristian Ștefan, este cel în care familia
rezultă din adop ția de către un adult a unuia sau mai multor copii, exemplul de notorietate public ă
fiind în acest caz al artistei Elena Cârstea. Putem afirma c ă acest termen acoper ă o mare varietate
de situații, care se diferen țiază în funcție de sexul p ărintelui, situa ția matrimonial ă (văduv, divor țat,
separat, celibatar), dar și de factorii care au generat situa ția monoparental ă – separarea cuplului,
decesul unuia dintre so ți, maternitatea în afara c ăsătoriei, precum și de factori subiectivi – situa ția
dorită, căutată, deliberat sau voluntar asumat ă sau impus ă, ca urmare a unei op țiuni libere sau
survenite în condi ții impuse, mai mult sau mai pu țin conștient asumat ă sau impus ă, perceput ă
negativ sau afirmat ă voluntar. Diferen țele dintre aceste situa ții sunt notabile, a șa cum vom vedea
într-un capitol viitor.

3. Monoparentalitatea – de la stigmatizare la op țiune individual ă normală
3.1. Evolu ția percep ției sociale asupra monoparentalit ății

Societatea tradi țională, prin mecanismele ei, dezaproba monoparentalitatea și încuraja
stigmatizarea celor ce alegeau, voit sau nu, acest stil de via ță.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
12În societatea modern ă, datorită apariției și generaliz ării familiei nucleare, ruptura de comunitate a
permis schimbarea viziunii și percepției față de acest tip de menaj. Familia clasic ă nu mai este atât
de important ă pentru dezvoltarea personalit ății optime a copilului, în anumite condi ții, bineînțeles.
Pentru un copil este mai indicat ă o familie monoparental ă decât una în care exist ă certuri și
probleme. Dac ă în trecut familiile cu c ăsătorii nereu șite trebuiau s ă rămână împreună de dragul
copiilor, în prezent se apreciaz ă că este mai bine pentru copii dac ă părinții se despart, în loc s ă-i
supună unui permanent conflict în familie.

În ceea ce prive ște repercusiunile asupra adul ților, se consider ă că pentru bărbați, cele mai mari
sunt costurile psihologice, având în vedere faptul c ă rolul matern este imposibil de substituit, în
timp ce pentru. femei prevaleaz ă costurile materiale. Spre deosebire de alte modele familiale
menajele monoparentale se confrunt ă cu dificult ăți economice și socializatoare mai mari.

S-au eviden țiat o serie de consecin țe negative și pentru copii. Astfel, b ăieții din familiile
monoparentale prezint ă o rată mai mare a comportamentelor deviante. La nivelul familiei
monoparentale, func țiile nu mai pot fi realizate în mod optim, ap ărând astfel o serie de dificult ăți și
deficiențe. Funcția sexual ă și cea reproductiv ă sunt minimizate deoarece separarea so ților și
dificultatea p ărintelui rămas cu copii în a- și găsi un partener care s ă-i accepte situa ția împiedic ă
realizarea respectivelor func ții.

Elementul cel mai vizibil care influen țează viața familiilor monoparentale este costul ridicat al vie ții,
implicând eforturi deosebite din partea p ărintelui rămas cu copiii. O situa ție deosebit ă la familia
monoparental ă o prezint ă funcția de socializare. Lipsa unui p ărinte poate determina lipsa
afectivității de care are nevoie copilul, acesta nerealizând actul unei socializ ări firești și integrarea
în societate. Totu și, în zilele actuale sistemul școlar înlocuie ște, în mare m ăsură, procesul
instructiv – educativ al familiei. Mai mult, chiar în familiile complete p ărinții nu mai dispun de timpul
necesar realiz ării procesului instructiv – educativ, iar o parte dintre ei nu au con știința necesității
acțiunilor educative.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
13În concluzie, nu se poate afirma cu certitudine c ă familia monoparental ă nu este indicat ă pentru
evoluția ulterioar ă a copilului, din moment ce și familia clasic ă se confrunt ă cu probleme similare.

Ceea ce se desprinde tot mai clar, dincolo de varietatea și complexitatea cazurilor de
monoparentalitate, este c ă urmând percep ția monoparentalit ății, ca “experien ță traumatizant ă” sau
ca o “continuitate logic ã”32, există două modalități de a trăi și de a se raporta la monoparentalitate:
ca marginalitate sau ca model familial alternativ, liber ales, cu specificarea c ă a doua variant ă
începe să se impun ă tot mai mult, în defavoarea celei dintâi.

Este important a sublinia caracterul alternativ al acestui tip de familie, care nu constituie un tip
„deviant” sau „anormal”. Monoparentalitatea devine „normal ă” în sens sociologic, în condi țiile în
care înregistreaz ă o creștere a frecven ței și devine o conduit ă comună în societățile actuale.

3.2. Dimensiunea statistic ă a monoparentalit ății

Creșterea ratei divor țialității, a fertilit ății ilegitime, schimb ările valorice, de mentalitate din ultimele
decenii au f ăcut ca acest tip de familie s ă cunoasc ă o răspândire deosebit ă. În societ ățile
occidentale contemporane, problematica familiei cu un singur p ărinte este din ce în ce mai amplu
luată în considera ție. În unele țări, cum ar fi Norvegia, ponderea familiilor monoparentale tinde spre
20%. De asemenea, în Marea Britanie aproximativ una din 5 familii cu copii este monoparental ă
(Jarvis & Jenkins, 1997, p.60 ).

România prezint ă un tablou aparte, cu o rat ă înaltă a căsătoriilor (comparativ cu alte țări), cu
divorțialitatea sc ăzută. Un fenomen mai frecvent care conduce la formarea familiilor monoparentale
poate fi separarea, fapt mai greu surprins în studiile sociologice, precum și numărul foarte mare de

32 Ghelghel A., Familiile monoparentale , în “Revista Român ă de Sociologie”, Ed. Academiei Române,
nr.5-6, Ed. Academiei Române, Bucure ști, 1999.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
14copii născuți în afara c ăsătoriei ar putea explica existen ța acestui tip de familie. Studiile estimeaz ă
o pondere a acestora de 10-12% în totalul gospod ăriilor.

4. Probleme asociate familiilor monoparentale

A trăi într-o familie în care unul dintre p ărinți lipsește presupune confruntarea cu probleme majore
care țin atât de interac țiunea familiei cu mediul exterior, cât și de relațiile dintre membrii familiei, de
interacțiunile din interiorul familiei ca subsistem social.

Responsabilit ățile părintelui singur cresc atât în exteriorul familiei, cât și în interiorul acesteia, iar
statul preia adesea prea pu țin din acest surplus de solicit ări. Văduv, divor țat sau niciodat ă
căsătorit, femeie sau b ărbat, părintele singur are nevoie de sprijin exterior pentru a- și rezolva
problemele care în mod normal sunt rezolvate de dou ă persoane (so țul și soția).

Potrivit unei sinteze realizate de Bawin-Legros (1988), studiile asupra familiilor monoparentale
arată că probabilitatea de a identifica nașteri ilegitime , abandonuri ale copiilor, tulbur ări de
comportament , abandon/e șec școlar sau chiar delincven ță este mai mare în aceast ă categorie de
populație. Familiile monoparentale sunt adesea victime ale s ărăciei, iar copiii au tendin ța de a
repeta experien ța părinților. Acelea și studii arat ă că monoparentalitatea rezultat ă din divor ț este
corelată cu o diminuare a activit ății educative : mama este suprasolicitat ă atât din punct de vedere
emoțional cât și material și relațional și este mai pu țin disponibil ă pentru copil exact când acesta
are mai mare nevoie de aten ție și eforturi sporite. În acest timp rolul patern este analizat în termenii
"absenței paterne", "depriv ării paterne", "deresponsabiliz ării paterne". În urma rupturii, capacitatea
de a exercita adecvat sarcina de p ărinte este puternic diminuat ă, părinții comunic ă mai puțin bine
cu copiii, sunt mai pu țin afectuo și le controleaz ă mai puțin bine comportamentul.

Copiii din familiile monoparentale care au experimentat trauma divor țului părinților sunt marca ți de
numeroase probleme psihologice și rela ționale . Totuși, acești copii reac ționează diferit în func ție de

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
15vârstă, sex, timpul trecut de la ruptura intervenit ă între părinți, calitatea rela ției trecute și prezente
cu fiecare dintre ace știa.

Cei mai puternic afecta ți în urma unui divor ț sunt copiii de vârst ă mică, ei devenind mai
neascultători, agresivi și mai pu țin afectuo și. Studiile arat ă că sunt marca ți de triste țe, de
sentimente de frustrare, confuzie și anxietate, mul ți dintre ei c ăutând contactul cu p ărintele absent.
Copiii de vârste mai mari sunt adesea furio și pe părintele pe care îl consider ă vinovat. Nici în
adolescen ță experiența divorțului nu este suportat ă fără probleme, existând sentimente de triste țe,
furie, nelini ște în legătură cu viitorul.

Pe de altă parte trebuie remarcat ă creșterea substan țială pe care au înregistrat-o tinerele mame
necăsătorite . Situația lor nu este deloc de neglijat, cu atât mai mult cu cât adesea nasc copii la
vârste mici (adolescen ță). Datorită copilului, în cele mai multe cazuri nu reu șesc să-și termine
studiile și să dobândeasc ă o calificare pentru a se angaja. De obicei, r ămân dependente de
ajutoarele sociale chiar și atunci când copiii cresc și ar putea lucra m ăcar cu program redus.

Studiile sociologice indic ă faptul că familiile monoparentale sunt mai expuse riscului de s ărăcie
decât familiile cu doi p ărinți.

Implicațiile asupra copiilor sunt dramatice. S ărăcia afecteaz ă șansele de dezvoltare normal ă pe
termen lung ale copilului conducând adesea chiar la abandon școlar, devalorizare a școlii și a
menirii ei sociale.

4.1. Mame singure

Creșterea num ărului familiilor monoparentale a dus la un num ăr tot mai mare de femei care au
dobândit statutul de mam ă singură. Norton și Glick apreciau c ă 88% din totalul familiilor
monoparentale în SUA în 1986 erau conduse de femei. Pe de alt ă parte, Jane Millar (1992)

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
16concluziona c ă există un milion de mame singure în Marea Britanie, 2/3 din ele tr ăind în condi ții de
sărăcie. Din 1971 num ărul mamelor singure a crescut de 2,4 ori, ajungând la 1.200.000,
reprezentând 17,5% din totalul familiilor cu copii și 93% din familiile monoparentale (C.
Oppenheim, 1990).

Proporția văduvelor în totalul mamelor singure din Marea Britanie este aproape neînsemnat ă,
majoritatea acestora fiind cazuri de femei care au fost c ăsătorite (au tr ăit împreun ă) cu tatăl copiilor
lor. În acela și timp se constat ă scăderea vârstei mamelor, situa ție explicat ă, pe de o parte, de
creșterea ratei divor țurilor la femeile care s-au c ăsătorit timpuriu și, pe de alt ă parte, de cre șterea
numărului femeilor tinere cu copii ilegitimi.

În cazul mamelor singure, se apreciaz ă că prima problem ă care va apare va fi experien ța
dificultăților financiare. Ele pot afecta monoparentalitatea pe termen lung. Copilul devine un suport
economic pentru multe dintre ele. Adolescentele care nu reu șesc să-și termine studiile și, deci, nu
se pot angaja, de obicei, r ămân dependente de ajutoarele sociale acordate, chiar atunci când copiii
cresc și ele ar putea s ă lucreze m ăcar cu program redus. Cert este c ă situația economic ă a
mamelor singure este din ce în ce mai grav ă și că ceea ce se nume ște “feminizarea s ărăciei” nu
mai este demult doar o tem ă din cărți, ci o realitate. Datele din Europa referitoare la mamele
singure, prezentate în tabelul urm ător, pot fi edificatoare.

Situa ția familiilor monoparentale și a mamelor singure în Europa
Familii monoparentale (%)
față de toate familiile din
țara respectiv ă
Țara Mame singure care lucreaz ă
sau sunt în c ăutare de lucru
19 Marea Britanie 50
15 Danemarca 87
13 Germania 69
11 Franța 85
10 Olanda 48

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
1710 Portugalia 71
9 Islanda 37
6 Italia 67
5 Grecia 65
10 Media Uniunii
Europene 66
21 Norvegia 90
5 Polonia 30
10,5 Româ nia –

Sursa: Comisia Na țională pentru Statistic ă. 1994

În SUA, familiile conduse de o femeie singur ă înregistreaz ă o probabilitate de a se afla sub limita
de sărăcie de 3 ori mai mare decât familiile conduse de un b ărbat singur și de 6 ori mai mare decât
familiile conduse de ambii p ărinți.

Spre deosebire de ta ții singuri care, conform statisticilor, se ocup ă de copiii cu vârste mai mari,
mamele singure se v ăd în imposibilitatea de a lucra, în condi țiile în care vârsta copiilor este foarte
mică și ajutorul din partea rudelor inexistent.

Interesul femeilor cap de familie de a- și găsi un loc de munc ă este foarte mare, propor țional cu
nevoile lor de venituri suplimentare. Din p ăcate multe dintre ele nu au calificarea necesar ă pentru a
găsi o slujbă, nu pot lucra datorit ă vârstei mici a copiilor sau prefer ă să nu se angajeze pentru a nu
pierde ajutorul social oferit de stat. În acest punct, foarte importante sunt politicile sociale ale
fiecărei țări în parte, care pot încuraja sau descuraja p ărinții singuri s ă-și caute o slujb ă. O soluție
adoptată de unele state occidentale este aceea de a încuraja angajarea cu program redus, prin
prevederea num ărului de ore de lucru/ s ăptămână, permis celor care beneficiaz ă de ajutor social.

Se poate considera c ă prin angajarea în activit ăți profesionale o mam ă singură va avea mult mai
puțin timp la dispozi ție pentru a- și crește și educa copiii. Dar în acest caz, ea va dispune de mai

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
18puțini bani pentru a le satisface acestora nevoile. F ără a avea o op țiune favorabil ă uneia sau alteia
dintre situa ții, constat ăm doar c ă în Europa Occidental ă două treimi dintre mamele singure
lucrează sau caută de lucru, un procent foarte mare, comparându-l cu cel al mamelor din familiile
cu ambii p ărinți care lucreaz ă.

Dincolo de problemele economice, mamele singure se pot confrunta cu dificult ăți pe linia exercit ării
rolului parental și a relaționării interpersonale. În cadrul familiei cu ambii p ărinți distribuția
responsabilit ăților, a rolurilor parentale se realiza în direc ție complementar ă și compensatorie.
Mama singur ă va fi pus ă în situația unei cre șteri a tensiunii și încordării în ceea ce prive ște
adoptarea rolului parental, a unei extinderi a rolului cu sarcini auxiliare, nespecifice rol – sexului.
Această “acoperire” de roluri simultane parentale necesit ă timp, energie și angajeaz ă cereri
conflictogene din punct de vedere psihologic.

Pe linia rela ționării mamă – copil se petrec schimb ări, de asemenea. Timpul disponibil afectat
relaționării cu copilul se restrânge considerabil.

Există posibilitatea ca limitele dintre rolul parental și cel al copilului s ă se estompeze în sensul c ă,
pe de o parte, mama, în special dac ă are mai mul ți copii poate “abdica” de la rolul s ău de părinte,
devenind un fel de partener al celui mai în vârst ă dintre copii și, pe de alt ă parte, poate pretinde
copiilor săi să fie mult mai maturi decât sunt ei în realitate (Glenwick și Mowrey, 1986). A șadar,
mama începe s ă sporeasc ă raporturile de comunicare privitoare la diferite aspecte legate de via ță
cu copilul care, în mod cresc ător își asumă rolul de confident. În multe situa ții mama tinde s ă se
sprijine pe copil, considerându-l suport emo țional, astfel încât copilul este implicat în structuri
interacționale ce reclam ă un anumit grad de maturitate în raport cu care el este suficient preg ătit.
Dacă, treptat mama tinde s ă se confeseze copilului rolul de p ărinte absent, conflictele ce apar între
ei tind a se imita vechile conflicte materiale. Copilul este presat s ă preia acest rol și poate fi
pedepsit pentru c ă se “comport ă”ca fostul so ț. Deoarece copiii nu pot s ă-și exprime tr ăirile

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
19tensional-conflictuale și sentimentele, în timp pot s ă apară diferite forme “marcate” de reac ție, cum
ar fi cazul unor somatiz ări sau conduite nevrotice.

Unii cercet ători atrag aten ția asupra unor probleme particulare mam ă-fiică în aceast ă situație. În
mod primar, sunt implicate aici sentimente de gelozie și competiție, în arii psihologice, cum ar fi
“întâlnirile” și realizările ulterioare academice.

4.2. Ta ți singuri

Deși cazurile b ărbaților în aceast ă situație sunt mult mai pu țin frecvente, se constat ă în ultimii ani o
tendință în creștere. Conform acelea și statistici, Norton și Glick apreciau c ă în 1986, în SUA, 12%
din totalul familiilor monoparentale erau conduse de tat ă, media de vârst ă a acestuia fiind în jur de
42 de ani, cu tendin ță de scădere. Privitor la sexul copiilor, în cele mai multe cazuri figureaz ă
băieții, spre deosebire de cazul mamelor singure unde predominau fetele.

Părinții singuri, ta ți, dispun de o mai mare libertate financiar ă decât mamele singure, ca urmare a
nivelului, în general, mai crescut de educa ție, care le permite asigurarea unei securit ăți economice
sporite și o mai mare flexibilitate în folosirea resurselor financiare.

Dilatarea rolului parental la ta ții singuri este o experien ță diferită de cea a mamelor singure. Tat ăl
în calitate de unic p ărinte prezint ă caracteristici diferite pe linia adopt ării și exercitării rolului
parental. El este con știent că trebuie să fie pentru copil și tată și mamă ceea ce conduce la apari ția
unor noi responsabilit ăți, cum ar fi cele legate de menaj și de treburile casnice și gospodărești. Unii
sunt lipsiți de asemenea experien țe și se manifest ă prin tendin ța de a împ ărți acest gen de sarcin ă
cu copiii (Greif G.L., 1985). Fetele sunt de mai mare ajutor în aceste situa ții.

Comparând cele dou ă tipuri, tatăl primește un sprijin mai redus din partea copiilor decât mama (ca
părinți singuri). Aceast ă situație este determinat ă de mai mul ți factori:

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
20• neimplicarea voluntar ă a copiilor de c ătre tatăl lor pentru ca el s ă poată oferi dovezi privind
“competen ța” lui în leg ătură cu treburile casnico-menajere;
• încercarea de a u șura tranziția copiilor spre noul stil de via ță;
dificultatea în planificarea muncilor casnice datorit ă implicării în dou ă categorii de solicit ări
(Hanson, 1986).

În adoptarea și exercitarea noului s ău rol, tatăl întâmpin ă dificultăți, ei se plâng mai ales de faptul
că nu mai pot sincroniza multiplele îndatoriri legate de cre șterea și educația copiilor, de treburile
casnico – menajere și de activit ăți socio-profesionale sursa mijloacelor de subzisten ță. Cele mai
multe dificult ăți apar în cazul în care copiii sunt foarte mici, necesitând m ăsuri speciale de îngrijire.

Potrivit investiga țiilor, tații (în calitate de singur p ărinte) își adoptă și-și exercită rolul parental într-o
manieră competent ă, cu efecte pozitive asupra profilului psiho-comportamental al copilului (Ambert
A.M., 1982; Hanson S., 1981). De exemplu, ei satisfac în mai mare m ăsură, nevoile emo ționale ale
copiilor lor, oferindu-le, în manier ă compensatorie, r ăspunsuri comportamentale specifice rolului
matern. Conform unor cercet ări, copiii ce apar țin familiilor numai cu tat ă apreciază și evalueaz ă
gradul de investi ție afectivă a acestuia într-un mod superior fa ță de cei ce apar țin familiilor cu ambii
părinți. Există însă și multe deosebiri:

• tatăl solicită mai multă independen ță copilului;
• în asumarea noului rol parental tat ăl își schimbă unele atitudini și practici folosite în
creșterea și educația copiilor. El devine mai protectiv și mai grijuliu (sl ăbind în ceea ce
privește autoritatea), acordând o mai mare importan ță aspectelor legate de educa ție și nu
celor disciplinare;
• apelul la diferite forme de sprijin extrafamilial (bunici, rude) este frecvent;
• se produc mai ample și mai dese modific ări ale stilului comportamental rela țional existent
înaintea prelu ării noului rol parental;
• tendința mai accentuat ă de “măsurare” și evaluare a noului stil de via ță.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
21
Pentru fiecare din p ărintele singur apar noi tipuri de solicit ări ce conduc la schimb ări în plan
comportamental. Rela ționarea cu copiii are aspecte diferite, efectele asupra procesului de cre ștere
și maturizare psihic ă și psihologic ă a acestora sunt diferite.

O preocupare deosebit ă o vădesc tații pentru fiicele lor, în privin ța dezvoltării lor ca “st ăpâne și
mame” ale casei. Cercet ările remarc ă o anumit ă preocupare anxioas ă pentru o socializare
adecvată a fetelor și a dezvolt ării lor sexuale. Ace ști tați sunt șovăielnici în privin ța discutării
chestiunilor sexuale și își exprimă îngrijorarea cu privire la adecvarea modelului de rol social al
fiicelor lor.

În stilul de via ță al taților singuri, ca indivizi adul ți, se produc unele modific ări. Datorită creșterii
implicării lor emo ționale în raportul cu copiii, apare un declin al experien ței lor în activit ățile sociale.
Ei preferă să-și facă noi cuno ștințe (bărbați sau femei), dar evit ă activitățile sociale care implic ă
prezența unor cupluri c ăsătorite, iar activit ățile în care ar putea întâlni în special ta ți divorțați sau
văduvi sunt pu ține. Participarea lor la evenimente e mai redus ă, dar crește implicarea în activit ăți
politice, de studii sau antrenament formativ suplimentar.

În ceea ce prive ște viața personal ă, cei mai mul ți dintre bărbații tați singuri m ărturisesc întâlniri cu
impact erotic, dar ei nu î și fac imediat planuri de rec ăsătorire. Activitatea sexual ă este, de
asemenea, recunoscut ă, dar majoritatea b ărbaților simt c ă trebuie s ă fie discre ți în privința acestui
comportament și că orice coabitare cu o femeie nec ăsătorită nu este un model de vizionat pentru
copiii lor.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
225. Funcționalitatea familiei monoparentale

În compara ție cu familia tradi țională, care îndeplinea mai multe func ții cu impact pozitiv asupra
societății, familia monoparental ă este considerat ă „un efect al func ției reproductive”25, regăsindu-se
în ceea ce prive ște socializarea copiilor, îngrijirii și protecției membrilor s ăi, al climatului afectiv, dar
fiind deficitar ă sub aspectul realiz ării mediului securizat și în modul de conferire a statusului; de
asemenea, reglementarea comportamentelor sexuale în afara familiei.

Dacă, sub aspectul îndeplinirii func țiilor specifice, familia monoparental ă îmbină normalitatea cu
carențele, sub aspectul structural, la o prim ă evaluare, este calificat ă drept o „structur ă familială
atipică”26. Aceasta prezint ă o structur ă aparte, rezultat ă dintr-o asimetrie între membrii ei, în sensul
în care apare inevitabil o „proeminen ță ierarhică, determinat ă de statutul de sus ținător și ocrotitor al
părintelui și acela de dependent și, în mare m ăsură, de neajutorat, al copilului”27.

Din punct de vedere calitativ, privind modul de distribuire a rolurilor și al exercit ării autorității,
familia monoparental ă poate gravita în jurul autorit ății incontestabile a adulterului sau poate
îmbrăca forme democratice, egalitare, cu o anumit ă autoritate decizional ă conferită copilului sau
copiilor.

După numărul genera țiilor, familia monoparental ă presupune cel pu țin două generații (părinte și
copil sau copii); în cazul în care vorbim de mai multe genera ții, includem și bunicii. Rolurile
membrilor familiei și, de aici, realizarea func țiilor acesteia, sunt condi ționate inevitabil de structura
grupului. Astfel, fa ță de modelul tradi țional (familia este privit ă ca o asociere natural ă, cu caracter
privat, alc ătuită din bărbat, femeie și copiii lor naturali), familia monoparental ă apare ca o excep ție,
o situație la limită (prin care unul dintre so ți a murit, este plecat pentru perioade mai lungi de timp
sau, foarte rar, este separat sau divor țat), în care femeile și copiii (trebuie specificat c ă tații

25 Ștefan, C. , Familia monoparental ă, Ed. Arefean ă, Bucure ști, 2001, p.7.
26 Voinea, M., Sociologia familiei , Ed. Universit ății Bucure ști, 1993, p. 32 .
27 Ștefan, C. , Familia monoparental ă, Ed. Arefean ă, Bucure ști, 2001, p.9.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
23conducători de menaje monoparentale sunt cazuri rare) risc ă să rămână fără suport financiar și să
fie constrânse la a cere sprijin familiei de origine.

Modelul contractualist, care limiteaz ă libertatea indivizilor doar prin obliga țiile asumate, în care
soții pot decide modul de administrare a rela țiilor personale și financiare în timpul c ăsătoriei și în
eventualitatea unui divor ț, plaseaz ă familia monoparental ă la o alt ă extremă: aceea a
independen ței, în care p ărintele singur și-a propus în mod deliberat s ă fie părinte și se simte
compatibil cu situa ția creată. Aceasta nu înseamn ă că nu se resimt dificult ățile inerente situa ției, ci
doar că le poate aborda pozitiv.

În modelul comunitar, care articuleaz ă valorile comune, ar ătând că nici o persoan ă nu devine
autonomă fără a parcurge mai întâi o perioad ă îndelungat ă de dependen ță, familia monoparental ă
va primi un sprijin puternic din partea familiei extinse, a comunit ății, formându-se, probabil, „un tip
de solidaritate analog ă oricărei stări de criză resimțită de vreunul din membrii comunit ății”28.

Abordarea bazat ă pe drepturi, ce articuleaz ă relațiile dintre oameni – fiecare libertate de ac țiune a
unui individ impune o constrângere, aceea de a fi respectat ă de către ceilalți – determin ă, în
legătură cu problematica familiei monoparentale, o serie de întreb ări, cum ar fi: discriminarea între
familii bi- și monoparentale, între drepturile p ărinților căsătoriți și necăsătoriți asupra copiilor, etc.
Individul este o entitate distinct individual ă, dar și o perspectiv ă puternic implicat ă în relații de
dependen ță, îngrijire și responsabilitate; vie țile oamenilor sunt acordate modelelor culturale; între
viața de familie și ordinea politic ă și economic ă se stabilesc rela ții – acestea sunt, într-o prezentare
sumară, puncte de reper ale modelului bazat pe drepturi și responsabilit ăți relaționale, care
tratează familia monoparental ă ca una responsabil ă, ce nu reprezint ă o amenin țare pentru
tradiționaliști. Moralitatea și un mediu optim pentru dezvoltarea, conform cu a șteptările sociale, a
copiilor pot constitui garan ții ale legăturilor între familie și comunitate.

28 Stănciulescu, E., Sociologia educa ției familiale , vol. I. Ed. Polirom, Ia și, 1997, p.21.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
24Abandonând raportarea exclusiv teoretic ă, putem afirma c ă, „deși nu cuprinde unul dintre p ărinți,
familia monoparental ă nu este exclus ă de la a fi numit ă familie”29.

„Faptul că grupul p ărinte – copil (copii)” se consider ă pe sine însu și o familie, are o identitate
comună, include modele clare de schimb și reciprocitate, î și dezvoltă reguli de rezolvare a
conflictelor, satisface nevoile membrilor de afiliere și suport emo țional, toate acestea devin criterii
de bază pentru a decide dac ă o familie exist ă sau nu30 , din punct de vedere sociologic. Familiile
monoparentale acoper ă o varietate de situa ții, putând fi la fel de complexe și diverse ca și cele cu
ambii părinți.

4.1. Rela ția parental ă în familia monoparental ă

A trăi într-o familie în care unul din p ărinți lipsește presupune a te confrunta cu probleme majore,
care țin atât de interac țiunea familiei cu mediul exterior (rude, prieteni, vecini, colegi de serviciu,
instituțiile statului), cât și de relațiile intrafamiliale.

Odată cu creșterea responsabilit ăților părintelui singur se observ ă o slabă implicare a statului
pentru a prelua din surplusul de solicit ări. Relațiile părintelui singur cu rudele și prietenii sunt foarte
importante. În analiza asupra familiilor monoparentale, M. Preda sintetizeaz ă problemele unui
părinte singur, precum și efectele vie țuirii într-o familie monoparental ă asupra membrilor acesteia.

Indiferent de motivul care determin ă monoparentalitatea, rela țiile cu rudele și prietenii sunt foarte
importante pentru adult, el având nevoie de sprijin exterior pentru a- și rezolva singur problemele,
care, de obicei, sunt rezolvate de dou ă persoane.

29 Preda M., Familia monoparental ă: un tip de familie ignorat de politicile sociale din România , în Zamfir
C. (coordonator), „Politici sociale în România”, Ed. Expert, 1999, p.315.
30 Gongola P.,Thompson, E.H., Single Families: in The Mainstream of American Society , în Macklein E.,
Rubin R. (eds) „Contemporary Families And Alternative Life Styles”, Beverly Hills, California, Saye
Publications, 1985, p.400.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
25Sporirea leg ăturilor dintre p ărintele singur și rudele sale de sânge a fost eviden țiată în literatura de
specialitate de c ătre D. Anspach (“ Kinship And Divorce ”, 1976), P. A. Gongla (“ Social Relationship
After Marital Separation ”) și C. Stack (“ All Our Kin ”, 1974), îns ă au existat și cercetări, precum cea
a lui R. S. Weiss (“ Going It Alone ”, 1979), care au eviden țiat că părinții soțului rămas singur (în
special în cazul mamelor singure) î și critică adesea copilul pentru situa ția în care se afl ă și nu se
arată înțelegători, uneori refuzând chiar s ă-i acorde sprijinul lor moral sau material. În societ ățile
unde mentalitatea tradi țională este înc ă prezentă (în special la persoanele vârstnice), deseori
rudele îi cer so ției să se “supun ă” și să accepte abuzurile so țului, mai degrab ă decât să divorțeze.

Referitor la p ărinții care nu au fost niciodat ă căsătoriți (în majoritate femei), este de presupus c ă
părinții și celelalte rude nu vor privi favorabil situa ția acesteia, care încalc ă flagrant normele sociale
general acceptate. Îns ă, în cazul copilului (copiilor) crescu ți de părintele singur, blamarea rareori
se extinde, astfel c ă, după o perioad ă de “acceptare” rudele vor oferi ajutor, în general, în numele
copiilor.

Relațiile de prietenie, foarte importante pentru oricine, pot fi afectate de monoparentalitate.
Prietenii pot s ă nu înțeleagă schimbările care au loc în via ța persoanelor amintite, s ă nu le aprobe
și să diminueze sau s ă întrerupă relațiile cu acestea. Pe acest fond, se manifest ă două tendințe:
nevoia de suport și sprijin a p ărintelui singur cre ște substan țial, în timp ce resursele sale pentru
reciprocitate se mic șorează. Este posibil ca prin strângerea cercului de prieteni s ă apară un anumit
grad de “izolare social ă” a acestuia.

Relațiile intrafamiliale se schimb ă substanțial, în condi țiile monoparentalit ății, fie că aceasta survine
în urma divor țului, separ ării sau decesului unui p ărinte. Odat ă cu creșterea responsabilit ăților, se
manifestă și nevoia de a comunica mai intens cu proprii copii. Singurul adult din familie va trebui s ă
se “împart ă” între rolul de tat ă și cel de mam ă, va trebui s ă răspundă și nevoii de afectivitate, dar
să și disciplineze copiii. Dac ă va fi cazul, insuficien ța resurselor pentru ca proprii copii s ă-și

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
26realizeze aspira țiile va pricinui mai mult ă durere unui p ărinte singur, pentru c ă toată
responsabilitatea se va r ăsfrânge asupra sa.

Situația economic ă a familiei monoparentale va impune m ăsuri deosebite (program de lucru
prelungit), precum și îndatoriri care, la un moment dat, ar putea p ărea că nu mai iau sfâr șit. În
aceste condi ții, ajutat sau nu din exterior, p ărintele fie va transfera o parte din responsabilit ăți
asupra copilului (celui mai mare, în cazul în care exist ă mai mulți copii), fie va reduce sau va
renunța pur și simplu la o parte dintre cele pe care nu le va considera indispensabile pentru familie.

Implicarea emo țională a părintelui singur în rela ția cu copilul s ău va fi mai puternic ă; el îi va cere și
îi va oferi acestuia afectivitatea de care are nevoie și pe care nu o va putea g ăsi la altcineva. În
același timp, el va fi suprasolicitat de nevoia de suport afectiv a copiilor. Num ărul și intensitatea
nevoilor emo țional afective ale copiilor vor dep ăși adesea resursele disponibile ale p ărintelui, fie și
numai pe cele de prezen ță fizică.

Dacă în linii mari, efectele vie țuirii într-o familie monoparental ă asupra adul ților, au fost amintite,
copiii suport ă efecte în bun ă măsură diferite de cele amintite anterior, chiar dac ă sunt
interconectate.

Astfel, copiii î și mențin relația atât cu p ărintele divor țat sau separat, dar și cu rudele acestuia. Chiar
dacă relația conjugal ă nu (mai) exist ă, relația parental ă poate exista. Mai mult chiar în cazul
mamelor nec ăsătorite cu copii, bunicii și celelalte rude trec peste sentimentele negative, și oferă
ajutor în numele copiilor. În cele mai multe cazuri, copiii se consider ă ai ambilor p ărinți și chiar
dacă rolul părintelui care îi cre ște capătă mai mare importan ță, rolul celuilalt p ărinte nu se
diminueaz ă, din punct de vedere psihologic, pentru copil.

Tatăl sau mama absent( ă) din punct de vedere interac țional, este prezent( ă) psihologic. În plus,
prin intermediul telefonului sau al timpului petrecut în week-enduri ori în vacan țe, comunicarea se

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
27menține. Aceasta este o situa ție fericită pentru ambele p ărți, fiindcă, la noi în țară, fie justi ția nu
găsește o cale de a permite ambilor p ărinți să petreacă suficient timp cu copilul, fie p ărintele care
a “obținut” tutela prefer ă să nu mai interac ționeze cu cel ălalt părinte, izolând copilul de acesta.
Dincolo de acestea, ceea ce are o rezonan ță mai puternic ă pentru copil este atmosfera din
familia, climatul și mediul familial. Important ă nu este structura familiei, ci climatul este unul din
factorii importan ți pentru dezvoltarea psihic ă și socializarea copilului. P ărintele singur trebuie s ă se
străduiască să mențină o atmosfer ă optimistă, sănătoasă, în ciuda frustr ării și a problemelor.

Poate părea surprinz ător, dar speciali știi afirmă că reducerea m ărimii familiei “transform ă nu numai
proporțiile comunic ării, ci și gradul satisfac ției produse de comunicare” (P.A. Gongla, E.H.
Thompson).

Interacțiunea dintre copil și părinte se intensific ă, gradul de afec țiune crește, iar ostilitatea scade.
Inegalitatea de status dintre p ărinte și copil se diminueaz ă, autoaprecierea copilului cre ște, iar
sistemul rela țiilor de familie se deplaseaz ă spre un nou echilibru, care poate fi mult mai favorabil
evoluției psiho-sociale a copilului.

O altă direcție de cercetare men ționează impactul pe care îl are sentimentul pierderii unuia dintre
părinți asupra copilului. Climatul în care are loc separarea î și pune amprenta asupra apari ției la
copii a sentimentelor negative de team ă și vinovăție, precum și a comportamentelor negative de
iritabilitate și agresivitate.

Deși situația economic ă a familiei monoparentale îl influen țează, întâi de toate, pe p ărinte, copilul
ia contact cu efectele acesteia, spunem, ulterior. Multe familii î și dezvoltă, ca urmare a noii situa ții,
anumite strategii de adaptare, una din acestea fiind de a schimba locuin ța cu una mai mic ă, într-un
cartier mai ieftin, în vederea diminu ării cheltuielilor și a câștigării unei sume de bani. Ceea ce nu
iau în considerare p ărinții în aceast ă situație este că aceste cartiere sunt deseori “pungi de
delincven țã”, că școlile concentreaz ă într-o mai mare m ăsură copiii apar ținând unor familii din

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
28spațiul, numit de occidentali “ underclass ” . W. J .Wilson (1991) folose ște termenul de “ efect de
concentrare ”, pentru a sublinia leg ătura dintre mediul de locuire și apartenen ța unei familii la
subclasa celor mai s ăraci. O familie care tr ăiește “într-un astfel de cartier este influen țată de
comportamentul, convingerile și percepția socială a altor familii dezavantajate, dispropor ționat
concentrate în acel cartier” (W. J. Wilson).

Părinții și copiii, împov ărați de greut ăți, responsabilit ăți și deseori de s ărăcie, obliga ți să-și împartă
sarcini mai numeroase, lipsi ți de intimitate, blama ți de o societate ghidat ă de norme sociale în care
ei nu se mai încadreaz ă perfect, tind s ă se lase “învin și” de toate, “înfrângerea” lor având mai
multe aspecte negative decât s-ar fi gândit.

5.2. Modelul parental – autoreproducere versus opozabilitate

Modelul parental constituie un ansamblu de cerin țe și prescripții asociate rol-statusului de p ărinte,
impus de c ătre societate, la un moment dat, ca exemplu, ca ideal (Mitrofan I., „ Familia de la A la
Z”, Ed. Științifică, București, 1991). Acesta vizeaz ă, în special, modelul de rela ționare cu copiii,
strategiile educa ționale ce trebuie utilizate, modelele și mijloacele folosite în cre șterea și educarea
copiilor, răspunsurile sociale, ce revin p ărinților pe linia form ării și dezvoltării personalit ății copiilor.
Modelul parental ideal se caracterizeaz ă prin: înalt nivel de organizare și coeziune, echilibru,
unitate de ac țiune intramarital ă, nivel înalt de adaptare și integrare, cadru rela țional optim,
afecțiune, sprijin, cooperare, colaborare, etc. În alt sens, modelul parental vizeaz ă tipul concret de
relaționare a p ărinților cu copiii într-o anumit ă familie. P ărinții acționează asupra copiilor în dublu
sens: ca p ărinte și ca soț, oferindu-le un model de conduit ă conjugală și un model parental.

În cazul rela țiilor intergenera ționale familiale are loc, de asemenea, interiorizarea modelelor de rol
familial. Acesta const ă în preluarea și fixarea în plan interior (psihomental), de c ătre copii, a
modalităților de adoptare și exercitare a rolurilor familiale de c ătre părinții lor. Prin mecanisme de
imitație și asimilare con știentă, comportând o dinamic ă proprie, determinat ă de schimb ările

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
29succesive ale etapelor de vârst ă, statut și rol ale copiilor în familia de origine, precum și în
concordan ță sau în discordan ță cu stilul marital-parental ce caracterizeaz ă celula familial ă,
interiorizarea modelelor de rol familial se produce nemijlocit în cadrul interac țiunilor cotidiene
familiale.

Influența educativ formativ ă a modelelor de rol conjugal-parental asupra form ării “personalit ății
maritale” și “parentale” de mai târziu a copiilor este considerabil ă. Se preiau frecvent prin
mecanismul interioriz ării modelelor de rol familial stilul comunica țional și afectiv, comportamentul
formal în asumarea și exercitarea sarcinilor familiale, strategiile de cooperare și rivalitate, unele
maniere de manifestare, tolerare, moderare și trăire a situa țiilor conflictuale, modalit ățile de
atribuire a gratifica țiilor și sancțiunilor etc.

Deși pare paradoxal la prima vedere, partenerul conjugal și părintele echilibrat sau dezechilibrat,
fericit sau nefericit se anun ță încă din zorii primilor ani de via ță, se anticip ă din primele manifest ă
de “ființă socială”, în relațiile copilului cu p ărinții cu cei din mediul s ău apropiat, cu al ți copii, cu
animale, cu juc ăriile. Capacitatea de a se face în țeles și de a înțelege, de a comunica precum și de
a se comunica celuilalt, de a coopera dezinteresat și entuziast, de a tolera frustra ția cu demnitate
și optimism de a dep ăși obstacolele f ără suferințe dispropor ționate, de a crede în sine și în altul, de
a susține și încuraja de a- și asuma cu sinceritate și răspundere sarcinile sale și ale altora, de a nu
persevera în ranchiun ă și negativism, de a- și organiza timpul util, astfel încât s ă-și provoace
satisfacție nu numai sie și, dar și celorlalți într-un mod pe cât posibil mai bine de suportat, cu alte
cuvinte, capacitatea de a interac ționa socioafectiv pozitiv, sanogen constituie componente bazale
ale formării unui viitor rol conjugal și parental satisf ăcător, eficient, apt s ă ofere personalit ății
individului sens și satisfacție, deplină autorealizare.

Educația pentru via ța de familie, pentru formarea și adoptarea celui mai adecvat rol de so ț și
părinte începe, a șadar, de foarte timpuriu, pe m ăsura construc ției personalit ății copilului și a
devenirii sale ca “persoan ă socială” complet ă și complex ă. Aptitudinile pentru a fi partener și

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
30părinte (paternitate și parentalitate) se cl ădesc extrem de minu țios în procesul educativ familial și
școlar, care începe în copil ăria timpurie și se desăvârșește în chiar func ționalitatea familial ă a
adultului, el însu și aflat în continuu proces de modelare, remodelare și dezvoltare. Câteva
elemente educa ționale sunt considerate ca esen țiale în formarea viitorului rol conjugal și parental
eficient, s ănătos. Dintre acestea, deosebit de important ă este asumarea corespunz ătoare a rolului
de sex , cu confruntarea unei identit ăți psihosexuale resim țite satisfăcător. Conduita specific
feminin/matern ă și masculin/matern ă se preia prin imita ție, interiorizare a modelelor de rol ale
sexului părinților încă de foarte timpuriu, odat ă cu conștientizarea apartenen ței copilului la un sex
sau altul. Confortul psihic al micului individ în cadrul propriului s ău rol de sex, al identit ății sale
psihosexuale, este esen țial pentru dezvoltarea ulterioar ă a conduitelor, atitudinilor și aspirațiilor
specifice sexului c ăruia îi apar ține. Acest confort psihic creeaz ă o stare de siguran ță proprie
dezvoltării armonioase a personalit ății viitorului adult, conferindu-i optimism și o clarificare a
scopurilor și acțiunilor sale. Complexele de inferioritate, generate la copil de disconfortul creat de
neacceptarea rolului s ău de sex, ca urmare a unor atitudini rejective sau ostil punitive (con știente
sau incon știente) ale p ărinților constituie primele simptome ale erorilor educative cu r ăspuns
dezadaptiv și uneori patologic la distan ță.

Este de la sine în țeles cât de important este pentru copii modelul în care so țul și soția dialogheaz ă,
se ajută, se substituie, decid, ac ționează, se respect ă și se pun în valoare reciproc, manifest ă
afecțiune și rezonanță afectivă, echilibru și consonan ță psihosexual ă. Copiii sunt cei care fructific ă
și preiau aceast ă experiență relațională a părinților lor, ca reper fundamental viitoarelor lor rela ții de
paternitate. Tonul, adresabilitatea, manierele, mimica și pantomimica, stilul rela țional, interesele și
sistemul de valori (concep țiile, atitudinile, gratifica țiile și sancțiunile) sunt înregistrate incon știent, cu
finețea unui seismograf în sufletul celor mici. În conduita lor ulterioar ă ei le vor reproduce con știent,
considerându-le ca fiind fire ști, potrivite.

Echilibrul conjugal este condi ția primordial ă pentru echilibrul parental și ambele condi ționează
echilibrul familiei de mai târziu. Se poate vorbi astfel de o adev ărată “ereditate social ă” – proces

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
31mobil de transmitere a modelelor de rol conjugal și parental, pe cale incon știentă și conștientă, prin
imitație și învățare social ă. “Copiii sunt oglinda p ărinților, iar nepo ții oglinda oglinzii bunicilor. Și
chiar dac ă în timp imaginile sunt din ce în ce mai distorsionate, ele î și păstrează un contur de
bază, recognoscibil în expresivitatea și reactivitatea comportamental ă, în stilul de comunicare, în
nivelul așteptărilor și aspirațiilor mutuale. Și chiar dac ă, de la o genera ție la alta, se produc muta ții
în planul unor << concep ții de viață>>, în pas cu particularit ățile evoluției socio-economice, rela țiile
intersexe în ceea ce au ele fundamental se p ăstrează, deși stilul interac țional se modific ă el însuși,
conform nevoilor de adaptare și integrare a familiei în societate”. Nevoia de cre ștere calitativ ă și în
domeniul rela țiilor intersexe în intergenera ții este fundamental implicat ă în procesul general al
societ ății.

Importanța și rolul modelului parental nu pot fi puse la îndoial ă; ceea ce este mai interesant este
modelul în care copiii percep și interiorizeaz ă conduite specifice rolului conjugal parental în familia
monoparental ă.

Potrivit unei sinteze succinte realizate de B. Bawin – Legros (“ Famille, mariage, divorce ” – 1988),
studiile asupra familiilor monoparentale conchid, în esen ță, că: probabilitatea de a identifica na șteri
ilegitime, abandonuri ale copiilor, retard în dezvoltarea psihoafectiv ă a acestora din urm ă, tulburări
de comportament, abandon/e șec școlar ori chiar delincven ță este mai mare în aceast ă categorie
de popula ție; familiile monoparentale se adapteaz ă mai greu modelului cultural consumatorist
actual; ele au tendin ța de a se autoreproduce, copiii proveni ți din astfel de familii au șanse mari de
a repeta experien ța în calitate de adul ți reproducând și extinzând astfel, un lan ț întreg de probleme
sociale. Dac ă menționăm și acel “sleeper effect” amintit de J.S. Wallerstein, presupunând existen ța
la 10-15 ani dup ă divorț în cazul copiilor, a problemelor rela ționale, a sentimentelor de anxietate și
vinovăție, a așteptării atitudinilor de respingere din partea partenerului și a predilec ției spre ruperea
frecventă a relațiilor cu persoanele de sex opus, suntem tenta ți să absolutiz ăm posibilitatea auto-
reproducerii modelului familial monoparental.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
32În contradic ție cu aceast ă concluzie, vin studiile altor autori, care men ționează posibilitatea
fenomenului invers. În lucrarea “Copiii din familii desp ărțite: între traum ă și speranță. Un studiu
psihanalitic” a psiho-pedagogului austriac Helmuth Figdor se men ționează apariția fenomenului
de opozabilitate în dezvoltarea copilului. Esre vorba despre copiii la care se dezvolt ă însușiri
opuse celor ale p ărinților, fenomen ce pare mai ales atunci când p ărinții și-au pierdut din prestigiu
în fața propriilor copii. În sistemul rela țiilor părinți-copii, modelele de rol conjugal și parental
exercitate de primii pot fi negate de c ătre ultimii, care încearc ă să manifeste ulterior, compensator,
conduite familiale opuse (interiorizare negativ ă a modelelor de rol familial) sau s ă-și creeze
disponibilit ăți și modalități proprii, originale de exercitare a rolului familial (distan țare de modelele
de rol din familia de apartenen ță sau depășirea lor creatoare). Exist ă, astfel, și situații când apar
paramodele în raport cu modelele oferite de p ărinți, prin deform ări ale trăsăturilor unuia sau altuia
dintre ace știa.

Copiii sunt cei care fructific ă experien ța relațională a părinților, ca reper fundamental, pozitiv sau
negativ, al viitoarelor lor rela ții de cuplu. În conduita lor viitoare, în func ție de așteptările lor,
proiecția proprie asupra familiei, de traumele la care au fost supu și trăind alături de un singur
părinte, de nivelul lor de educa ție, de statutul socio-profesional, ei vor reproduce multe dintre
comportamentele p ărinților lor sau le vor evita, considerându-le nepozitive.

În plan ideologic, controversele pe aceast ă temă sunt legate de acelea, mai generale, între
susținătorii normalit ății/legitimității unui model familial unic – cel al familiei conjugal-parentale – și
cei care revendic ă dreptul individului de a alege o alternativ ă de viață familială dintre mai multe
posibile. Aceste controverse corespund, în planul teoriei sociologice, opozi ției dintre perspectivele
macro-sociologice (func ționaliste, structuraliste, sistemice “clasice”) și cele microsociologice
(constructiviste). Ideologia care face din familia conjugal-parental ă un model universal asociaz ă în
mod necesar acestui tip de organizare familial ă o funcție educativ ă; modificarea structurii conduce,
în opinia sus ținătorilor acestui punct de vedere, la o diminuare sau chiar la o pierdere a func ției.
Merton (1949) a observat posibilitatea “substitutelor” func ționale, elemente nespecializate care

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
33preiau func ția altor elemente disp ărute: este cazul mamei (sau al tat ălui) care preia func ția paternă
(maternă), fără a putea, totu și, evita suprasolicitarea și conflictul de rol rezultat de aici.

Pe de altă parte, concep ția privind caren țele educative ale familiei (mono) parentale este marcat ă
atât în limite logice, cât și de limite metodologice. Ea se bazeaz ă pe postulatul conform c ăruia
structurile familiale biparentale reprezint ă nu numai mediul care poate asigura nivelurile cele mai
înalte de dezvoltare psiho-afectiv ă și integrare social ă ale copilului, ci singurul care permite o
dezvoltare normal ă; rezultă că orice alt mediu împiedic ă această dezvoltare; o concluzie
categorică este inferat ă pornind de la o premis ă care ar trebui formulat ă mai curând în termeni
ipotetici. În plus, aceast ă concluzie este rezultat al unei induc ții incomplete (singura pe care orice
anchetă empirică o permite) în care cazurile investigate sunt selec ționate în func ție de criteriu
eșecului educativ: e șantioanele sunt alc ătuite din copii cu e șec școlar sau din copii delincven ți, iar
dacă, într-un astfel de e șantion, cei mai mul ți copii provin din familii parentale, se trage o concluzie
– a cărei validitate este discutabil ă – că există în mod necesar o caren ță educativă a acestui tip de
familie.

Cercetările recente pun în eviden ță faptul că efectele (mono) parentalit ății sunt relative și se
exercită prin ceea ce sociologii numesc un efect de compunere a mai multor variabile intermediare.
Teza dificult ăților de investire personal ă a mamei singure, dominat ă de propriile probleme
emoționale, profesionale, rela ționale, de s ănătate ș.a.m.d., în educa ția copiilor este, dac ă
acordăm credit cercet ătorilor europeni și americani, adev ărată. Totuși, acesta nu înseamn ă că
toate mamele fac fa ță în aceea și manieră situației. Resursele (venituri, locuin ță, timp disponibil,
statut socio-profesional, nivel de instruire, stil de via ță, rețele de sociabilitate, raporturi cu fostul
partener și cu trecutul s ău familial, tr ăsături de personalitate) de care ele dispun sunt diferite, iar
gradul în care acestea sunt mobilizate este, de asemenea, diferit.

Unele studii arat ă că legătura dintre e șecul școlar al copiilor și monoparentalitate este dependent ă,
între altele, de situa ția economic ă a familiei , ea însăși dependent ă de statutul socio-profesional al

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
34mamei, care se depreciaz ă sensibil în urma divor țului; corela ția menționată (între
monoparentalitate și eșec școlar) este prezent ă în cazurile în care (mono) parentalitatea se
asociază cu un nivel sc ăzut al veniturilor și cu o situa ție economic ă precară, instabilă (Baca Zinn,
1990; Neyrand și Guillot, 1988).

Reușita școlară mai slabă, se asociaz ă, de asemenea, unui nivel cultural sc ăzut al familiei (Martin,
1992), respectiv unui nivel sc ăzut al studiilor mamei.

Un alt factor important este reprezentat de condi țiile în care se instaleaz ă (mono) parentalitatea ;
cei mai afecta ți sunt copiii familiilor divor țate, iar dintre ace știa cei ai c ăror părinți se separ ă într-o
atmosferă puternic conflictual ă.

Rețelele de sociabilitate pot stimula conflictele între fo știi parteneri și pot, de asemenea, construi
un statut aparte al copilului, printr-un lan ț de “etichet ări”.

Rețelele de sociabilitate, în special re țelele de rudenie, pot stimula sau inhiba exercitarea rolurilor
educative de c ătre părinți sau pot func ționa în calitate de “canale de transfer” a acestor roluri, pe
durata crizei sau pe termen mai lung c ătre familia de origine a adultului sau c ătre alte persoane.
Potrivit opiniei lui A. Pitrou, sus ținută cu trimiteri la un num ăr mai mare de anchete empirice, teza
caren țelor educative care survin în mod fatal odat ă cu separarea de unul dintre p ărinți este
inconsistent ă: în astfel de cazuri, bunicii se consider ă adesea puternic implica ți în dezvoltarea
nepoților, până la exercitarea rolului de suplinire educativ ă, iar diferi ți membrii ai re țelelor (în
special surori ale mamei sau ale tat ălui) contribuie la restabilirea echilibrului familial, acordând
ajutor moral și material, cu prec ădere în perioada de criz ă a separării. Solidaritatea re țelelor se
manifestă frecvent în mediile defavorizate, dar ea devine efectiv ă și eficientă în cazul mamelor
active profesional; pentru femeile f ără calificare și fără proiect familial, sprijinul r ămâne de multe ori
ineficace ori este chiar absent, datorit ă precarității economice a re țelelor.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
35Un studiu din 1974 al lui Wallerstei și Kelly – citat de Saxton, 1990 – arat ă că modul angaj ării
foștilor so ți în rela ția parental ă dup influențează situația copiilor. Copiii care, la cinci ani dup ă
divorț, au depășit în mare m ăsură șocul inițial sunt beneficiarii unei atitudini de angajare din partea
ambilor p ărinți, împreun ă sau separat (contactele cu tat ăl sunt frecvente, iar rela țiile cu ambii
părinți sunt descrise ca bune). Dimpotriv ă, situația celor care “e șuează” reflectă un “eșec al
divorțului”: copiii sunt utiliza ți frecvent ca “paratr ăsnet” al conflictelor care nu înceteaz ă între
părinți; în consecin ță, atât relațiile cu mama, cât și cele cu tat ăl se deterioreaz ă după divorț.

Aproximativ un sfert dintre p ărinții divorțați pot fi încadra ți în categoria “asocia ții furioși” (angry
associates ): este vorba de fo știi parteneri care p ăstrează resentimente cu privire la mariajul
desfăcut, la procesul însu și de divorț (partajul bunurilor, custodia copilului, plata pensiei alimentare
și administrarea ei, dreptul de vizit ă). Furia reprimat ă reprezint ă aspectul caracteristic al rela țiilor
lor, iar întâlnirile – rare – prilejuite de evenimente din via ța copilului devin ocazii de stres care
impun negocieri delicate. Un al doilea tip de rela ție parental ă poate fi numit “inamici înfoca ți” (fiery
foes): custodia copilului r ămâne – ca, de altfel, tot ce ține de separare – o surs ă continuă de
conflict; nici unul nu este dispus s ă accepte calit ățile parentale ale celuilalt, problemele copilului
sunt puse pe seama gre șelilor sau dezinteresului acestuia, evenimentele cu prilejul c ărora se
întâlnesc se transform ă în “teatru de r ăzboi”. Totu și, dacă jumătate din cuplurile desf ăcute se afl ă
într-un conflict continuu în leg ătură cu exercitarea drepturilor și obligațiilor parentale și mai ales cu
plata pensiei alimentare, cealalt ă jumătate întreține raporturi cordiale. Aproape ¾ dintre părinții
care rămân în rela ții bune dup ă divorț pot fi numi ți “colegi care coopereaz ă” (cooperative
colleagues ): ei împărtășesc toate grijile și bucuriile legate de copil, particip ă împreună la viața
acestuia și se străduiesc să-i asigure bun ăstarea, fără ca relația lor să depășească, însă, limitele
îndatoririlor parentale, de multe ori formulate explicit de instan ța judecătorească. Ceilalți (¼) sunt
“prieteni la cataram ă” (perfect pals ): ei pun interesul copilului mai presus de orice, au încredere
unul în cel ălalt, se consider ă reciproc p ărinți responsabili și grijulii, iar modul în care î și exercită
rolurile parentale este foarte apropiat de cel din perioada c ăsătoriei, continuând s ă trăiască

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
36împreună cu bucurie și plăcere problemele și evenimentele din via ța copilului; atunci când este
cazul, se ajut ă unul pe cel ălalt și în alte privin țe.

Separarea so ților nu conduce automat la o ruptur ă cu modul de angajare parental ă și familial ă
înainte de divor ț. Experien țele trăite în familiile de origine, distribu ția rolurilor domestice și
educative în familia conjugal-parental ă, natura raporturilor conjugale și a relațiilor copilului cu
fiecare dintre p ărinți modeleaz ă implicarea educativ ă a acestora din urm ă.

Rezultă că, dacă copiii apar ținând unor familii parentale sunt mai frecvent înregistra ți printre cei
care eșuează școlar sau manifest ă comportamente asociate, nu (mono) parentalitatea în sine
trebuie pus ă în discuție, ci situa ția socială particular ă a familiilor respective, caracterizat ă printr-un
cumul de factori “de risc”: studiile (sintezele realizate de Baca Zinn și Eitzen, 1990; Bawin –
Legros, 1988; Saxton, 1990; Segalen, 1981 și 1996) dezv ăluie faptul c ă cele mai multe dintre
femeile care divor țează au un statut socio-profesional, un nivel al veniturilor și un nivel educa țional
scăzute, prefer ă divorțul din culp ă care implic ă importante costuri psihologice și sociale, apar țin
unui mediu cultural tradi țional – care, de și oferă suport, incrimineaz ă conduita de rupere a
căsătoriei, culpabilizeaz ă adultul și victimizeaz ă copilul, între ținând un climat conflictual – sunt
obligate s ă-și schimbe repetat domiciliul, schimbând, prin acesta, frecvent anturajul școlar și social
al copilului care ar avea, dimpotriv ă nevoie de stabilitate.

Această concluzie are o importan ță crucială pentru orientarea interven ției sociale: ea arat ă că
pentru a asigura copiilor șanse maxime de dezvoltare, ținta interven țiilor trebuie s ă fie în primul
rând situa ția social ă a părintelui care prime ște custodia copilului , respectiv fenomene cum sunt
vulnerabilitatea statutului socio-profesional al femeilor, veniturile sc ăzute, nivelul sc ăzut de cultur ă,
costurile materiale, psihologice și simbolice ale divor țului și maternit ății solitare și nu familia
conjugală (în sensul “salv ării”/impunerii ei ca model unic).

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
375.3. Familia monoparental ă și integrarea social ă a copiilor

Prin “integrare social ă” înțelegem situa ția în care un individ se manifest ă ca membru al unei
colectivități, fiind capabil s ă participe la via ța acesteia, s ă recepteze și să prelucreze informa ția
specifică, să comunice printr-un sistem simbolic împ ărtășit de toți, să ocupe pozi ții și să-și asume
roluri legitime. Este evident c ă integrarea într-o colectivitate presupune un nivel corespunz ător al
dezvoltării cognitive și al abilităților motrice, o anume implicare emo țională a individului – încredere,
sentiment de securitate, posibilitate de a conserva respectul de sine și respectul celorlal ți.

Influența mediului familial asupra dezvolt ării cognitive trebuie corelat ă cu o serie de factori interni,
dar și externi. Dincolo de variabilele “clasice”, nu mediul în sine este determinant, ci asocierea lui
cu diferiți factori de risc, între care: patologia mental ă cronică a mamei, anxietatea acesteia,
rigiditatea atitudinilor parentale, dar și apartenen ța la o minoritate etnic ă, rețeaua săracă a
suportului familial, evenimente externe stresante c ărora familia trebuie s ă le facă față. Perturbarea
prin conflicte majore a universului familiei poate transforma copilul în victim ă și îi poate zdruncina
atât echilibrul neuropsihic cât și bazele psiho-morale ale personalit ății. În plus, aceste traume
neuropsihoafective se vor declan șa la un moment dat, fie în adolescen ță, fie la vârsta adult ă, cu
posibilitatea unor reac ții agresive. Unele studii, încercând s ă evidențieze rolul structurii familiei și
climatului ei afectiv în formarea și dezvoltarea personalit ății copilului, au pus în eviden ță faptul că
copiii proveni ți din familiile dezorganizate sunt mai anxio și, mai interioriza ți și se simt mai frustra ți
decât copiii din familiile organizate. Pre școlarii sunt inhiba ți, se simt domina ți de tensiunile din
familie, dar și neglijați, neaprecia ți și uneori exclu și. Fac încerc ări firave de a atrage aten ția, doresc
să se afirme, s ă li se arate c ă sunt mai importan ți decât toate celelalte probleme ale p ărinților lor.
Prin analiza testelor pe baz ă de desen – testul omului, testul arborelui și testul familiei –
cercetătorii au descoperit c ă acești copii au realizat desene care indic ă dificultăți de adaptare la
mediu și atașament mai ales fa ță de trecut și față de mamă. Tulburările de afectivitate sunt mai
accentuate în categoria de vârst ă 3 – 7 ani decât în categoria 7 – 11 ani, pentru c ă primii sunt mai
vulnerabili și mai imaturi afectiv, având resurse limitate pentru a se adapta și apăra. Pentru copiii

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
38din familiile în care dezorganizarea se datoreaz ă tatălui, acesta r ămâne totu și un personaj
important, înc ărcat de semnifica ții afective, fie c ă sunt negative fie c ă sunt pozitive, uneori copilul
iubindu-l și detestându-l în acela și timp.

Există numeroase anchete care indic ă, ca și în cazul dezvolt ării cognitive și afective, o dependen ță
a reușitei școlare de stilul parental. Performan ța școlară pare a fi legat ă de un control parental
uneori omniprezent și hiper-autoritar, corelat cu autonomia instrumental ă și funcțională a copilului.
Clark (1983) asociaz ă reușita școlară cu stilul “autorizat”, cu alte cuvinte, cu atitudinea
înconjurătoare a părinților dublat ă de formularea unor norme clare și ferme de conduit ă în interiorul
și în afara familiei, de supravegherea strict ă a orarului zilnic și a contactelor cu exteriorul, de
dialogul continuu între p ărinți și copii. O condi ție important ă a reușitei școlare este și afecțiunea
maternă, însă această relație nu este mecanic ă. Afecțiunea matern ă pare să conducă mai degrab ă
la insucces, atunci când este dublat ă de permisivitate în domeniul activit ății școlare: mamele
copiilor performeri sunt mai autoritare și impun mai multe restric ții decât cele ale copiilor care
eșuează și care le descriu ca permisive, credule, apropiate și aprobatoare. Referitor la modul în
care autoritatea parental ă este exercitat ă, mulți autori, printre care J. Forquin, J.P. Purtois și H.
Desmet, insist ă pentru îmbinarea afec țiunii cu ra ționamentul, ceea ce faciliteaz ă interiorizarea
normelor și construirea unei motiva ții interioare pentru reu șită. Pe lângă acestea, comportamentele
și atitudinile paterne, caracteristicile interac ționale și dinamice ale sistemului familial în întregul
său, traiectoria familial ă, acordul/dezacordul între p ărinți cu privire la școlaritatea copilului sunt
foarte importante.

Evaluând mediul familial prin caracteristici culturale și sociale (IQ al mamei, tr ăsăturile de
personalitate ale acesteia, adaptarea sa social ă și familială, atitudinile sale educative) și prin stilul
educativ (caracteristici ale interac țiunilor educative mama – copil) Purtois (1991) afirm ă că familia
este responsabil ă direct de 70,63 din varia ția în dezvoltarea intelectual ă a copilului de 7 ani și de
13,63% din varia ția achizițiilor școlare.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
39Discuția despre integrarea social ă a copiilor proveni ți din familii dezorganizate impune cu
necesitate luarea în considerare a devian ței comportamentale sau a delincven ței, înțelese ca
manifestări/consecin țe ale unui grad sc ăzut de integrare. Majoritatea anchetelor pe aceast ă temă
pun în leg ătură aceste fenomene cu structuri familiale disimetrice, conflicte, violen țe și maltratări în
familie. De și stilul educativ al fiec ăruia dintre p ărinți și al familiei ca unitate educativ ă poate explica
distribuția diferen țiată a delincven ței juvenile, nu putem afirma c ă toți copiii proveni ți din familii
monoparentale au sau vor avea comportamente delincvente doar pentru c ă aparțin unei astfel de
structuri familiale.

„ Când avem în vedere impactul educa ției copiilor asupra personalit ăților suntem interesa ți
adesea de structura familiei: credin ța conform c ăreia copiii au nevoie de doi p ărinți a generat
confuzie… Studiul nostru sugereaz ă că modul în care p ărinții se comport ă este mai important
decât faptul de a locui sau nu cu copiii lor” ( J. Mc.Cord, 1994).

Delincven ța juvenilă poate să apară, fie ca ultim ă tentativă a adolescentului de ai apropia pe
membrii familiei, fie se poate asocia cu un nivel sc ăzut de adaptabilitate caracteristic familiilor
rigide, care nu g ăsesc resurse interne pentru a dep ăși o problem ă oarecare. A șadar, nu se poate
furniza o „re țetă” exactă a familiei perfecte din punctul de vedere al raportului dintre stilurile
educative și integrare social ă, de fiecare dat ă trebuind s ă adecvăm analiza situa ției particulare în
care se afl ă actorii.

6. Suportul pentru familiile monoparentale

Guvernele î și structureaz ă în general programele și politicile sociale în func ție de familia
tradițională, cu doi p ărinți, ca atare multă vreme familiile monoparentale au tins s ă cadă în afara
sistemului de suport de și ele ar avea nevoie de un suport sporit .

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
40Rezultate ale cercet ărilor privind s ărăcia arată că aceasta este asociat ă cu șomajul de lung ă
durată, munca în sectorul informal, lipsa de calificare, cu tipul de familie monoparental ă sau alte
forme atipice de familie, ne-participare și marginalizare social ă, fenomene de dezagregare social ă,
tendințe de etnicizare și de concentrare a s ăracilor în anumite zone clar delimitate teritorial.

În zonele s ărace urbane, peste jum ătate din familiile monoparentale, indiferent dac ă locuiesc
singure sau în familii extinse, dac ă au în între ținere copiii mici sau de peste 15 ani, sunt în s ărăcie
extremă.

Deși reprezint ă o propor ție important ă dintre familiile cu copii din fiecare țară, familia
monoparental ă este adesea l ăsată să-și rezolve mai mult singur ă problemele, statul ocupându-se,
ca în cele mai multe cazuri de problemele majorit ății a ceea ce este considerat “normal”, în cazul
nostru familia nuclear ă. În acest fel, problemele economice și sociale se adaug ă celor afective sau
relaționale și transform ă membrii familiilor cu un singur p ărinte într-o categorie de dezavantaja ți.

În același timp, suportul destinat familiilor monoparentale nu este lipsit de critici. Speciali știi susțin
că în prezent majoritatea m ăsurilor par s ă încurajeze absen ța tatălui, că sistemul de beneficii
pentru părintele singur vorbe ște despre moartea cuplului, despre absen ța oricărei implic ări
individuale în privin ța celuilalt partener sau a copilului. Argumentele familialiste de acest tip arat ă
că valorile tradi ționale asociate institu ției familiale și funcțiilor sociale ale acesteia sunt înc ă
prezente în atitudinile contemporane.

Autoritățile devin adesea con știente de anumite probleme sau de implica țiile acestora prea târziu
pentru a ac ționa într-un mod optim asupra lor. De și, în politicile publice se consider ă uneori că cel
mai potrivit moment pentru a începe rezolvarea sau prevenirea unei probleme este ca o criz ă să
determine includerea urgent ă a unei chestiuni pe agend ă politică este de dorit ca dificult ățile pe
care le întâmpina familiile monoparentale, s ă fie subiect de interes public mai înainte de a atinge
caracteristicile unei crize.

FAMILIA MONOPARENTAL Ă, INSECURITATEA ECONOMIC Ă ȘI POLITICA GUVERNAMENTAL Ă. METODOLOGIE DE EVALUARE A
CALITĂȚII VIEȚII FAMILIILOR MONOPARENTALE DIN ROMÂNIA

CO:INCSMPS P1:CNPS P2: ASE P3:UB

CNMP, PNCDI II, DOMENIUL 9, Nr. Contract 92-087, Acronim proiect: FMCVR
41Prin măsuri specifice de suport se poate ameliora situa ția familiilor monoparentale cu probleme.
Politica social ă în acest domeniu ar trebui focalizat ă mai mult pe activit ăți de prevenire cum ar fi :
educarea viitoarelor mame pentru a nu avea copii nedori ți sau în afara c ăsătoriei sau chiar
susținerea cuplului (astfel încât s ă se evite divor țul), punându-se mai mare accent pe consiliere
familială, care să ajute partenerii s ă depășească problemele f ără a renunța la căsătorie, făcându-i
să înțeleagă importanța familiei pentru ei și creșterea sănătoasă a copiilor lor.

Intervenția statului în sus ținerea familiilor monoparentale trebuie s ă vizeze în principal
diversificarea serviciilor în comunitate, în special cele privind cre șterea și educarea copiilor.

Bibliografie

Codul Familiei, Edi ția a IV-a, Editura Lumina Lex, Bucure ști, 2004
Gherghel, A., Familiile monoparentale, în „Revista Român ă de Sociologie”, nr. 5-6, Ed. Academiei
Române, Bucure ști, 1999
Kaumon, J.C., Famille et pauvreteé en Europe, Rapport à la Commission des Communauté
Europeénnes, 1990
Lefaucheur N., Les Familles dites Lifes Monoparentales, în Fr. De Singly (dir), “La Famille. L’etat
de savoirs”, Paris, 1991, Editions La Decouvert
Macklein E., Rubin R. (eds) „Contemporary Families And Alternative Life Styles”, Beverly Hills,
California, Saye Publications, 1985
Preda M., Grupuri sociale ignorate sau excluse de politicile sociale, în C. Zamfir (coordonator) –
“Politicile sociale în România”, Ed. Expert, Bucure ști, 1999
Stănciulescu, E., Socilogia educa ției familiale, vol. I. Ed. Polirom, Ia și, 1997
Ștefan, Cristina , Familia monoparental ă, Ed. Arefean ă, București, 2001
Voinea, Maria, Sociologia familiei, Ed. Universit ății București, 1993
Zamfir C., Vl ăsceanu L., Dic ționar de Sociologie, Ed. Babel, Bucure ști, 1998