Formele fundamentale [606913]

Fritz Riemann
Formele fundamentale
ale angoasei
Studiu de psihologie abisală
A 36-a editie 1
Traducere din limba germană de
Roxana Melnicu
Revizuirea traducerii
Vasile Dem. Zamfirescu
r B.CU "EUGEN TODuRAN·· ' 1 TIMIȘOARA
A
TRei BBLIOTECA CENTRALĂ
UNIVERSITARĂ
TIMIȘOARA
11111111111111111111111111111111111111111111111111
02238343

Editori:
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU
Coperta colecției:
DINU DUMBRĂVIClAN
Tehnoredactarea comput erizată:
CRISTIAN CLAUDIU COBAN
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
RIEMANN, FRITZ
Formele fundamentale ale angoasei : studiu de
psihologie abisală : a 36-a ediție 1 Fritz Riemann ; trad.:
Roxana Melnicu. -București : Editura Trei, 2005
ISBN 973-707-038-0
1. Melnicu, Roxana (trad.)
159.942.52
159.964
Această carte a fost tradusă după GRUNDFORMEN DER ANGST.
Eine tiefenpsyclwlogisclle Studie, 36. Auflage de Fritz Riemann,
Ernst Reinhardt Verlag Munchen, 2003
© 1961,2003 by Ernst Reinhardt, GmbH & Co KG, Verlag, Miinchen
Copyright © Editura Trei. 2005
C.P. 27-40, Bucuresti
Tel./Fax: +4 021 224 55 26, +4 "021 224 4 7 71
e-mail: office@edit uratrei. ro
www.edituratrei.ro
ISBN 973-707-038-0 Cuprins
Introducere. Despre natura angoasei ț>i
despre antinomiile vieții …………………. …………… ….. ……………… 9
Angoasa de autodăruire. Personalitățile schizoide …………. 24
Qmul scllizoid pi iubirea ……………………………………………….. 28
Scllizoidul pÎ agresivitatea …………………………………………….. 37
Fundalul biografic …………………………………………… ………….. .41
Exemple de moduri de viață scllizoide …………… ………………. .49
Co1npletare ………………………………………… ………………………. .56
Angoasa de a deveni tu însuți. Personalitățile depresive .. 70
Depresivul pi iubirea ……………… ……….. …………………………… 78
Depresivul �i agresivitatea ……………………… ……………. ………. 83
Fundalul biografic ………………………………………………………… 87
Exemple de moduri de existență depresive ……………. ………. 1 00
Considerații suplimentare ……………………………. ……………… 112
Angoasa de schimbare. Personalitățile obsesionale ………. 122
Obsesionalul ș;i iubirea ………………………………………………… 136
Obsesionalul ș;i agresivitatea ………………………………………. .142
Fundalul biografic ………………………………….. ………………… .. 150
Exemple de modalități de trăire obsesionale …………………… 159
Considerații suplimentare ……………………………………………. 168
Angoasa de necesitate. Person alitățile isterice ………………. 180
Istericul pi iubirea …………………………… ………………… ………. 188
Istericul ș;i agresivitatea …………. …………………. ……….. ……… 197
Fundal biografic ……………. ………………………… ……………….. .200
Exemple de moduri de existență isterice ……………….. ………. 212
Considerații suplimentare ………………….. ……………………….. 222
Concluzie ……….. …….. …… ……………… …………… …………………… 229

Introducere
Despre natura angoasei
si despre antinomiile vietii
' '
Angoasa aparține inevitabil vieții noastre. Luând mereu
chipuri noi, ea ne însoțește de la naștere până la moarte. Isto­
ria umanității lasă mereu să se vadă noi și noi încercări de a o
stăpâni, a o diminua, a o învinge sau a o lega. În aceste direc­
țij au făcut eforturi magia, religia și știința. Protecția asigura­
ti de Dumnezeu, de iubirea generoasă, de cercetarea legilor
naturii sau de asceza ce refuză lumea și de cunoștințele de fi­
losofie nu reușește să suspende angoasa, dar poate să ne aju­
te să o suportăm și poate să o facă fructuoasă pentru dezvol­
tarea noastră. Rămâne o iluzie să credem că putem trăi o via­
ță fără angoasă; ea ține de existența noastră și este o reflecta­
rț a dependențelor noastre și a cunoașterii condiției noastre
de muritori. Putem numai încerca să dezvoltăm forțe care să
i se opună: curajul, încrederea, cunoașterea, puterea, speran­
ța, smerenia, credința și iubirea. Acestea ne pot ajuta să admi­
tem angoasa, să ne confruntăm cu ea și să o învingem mereu.
Trebuie să privim cu scepticism acele metode, indiferent de
natura lor, care ne promit că ne eliberează de angoasă; acestea
nu sunt pe potriva realității condiției umane și trezesc speran­
țe iluzorii.
Dacă angoasa aparține inevitabil vieții noastre, acest lucru
nu înseamnă că am fost permanent conștienți de ea. Totuși ea
este prezentă întotdeauna și poate intra în conștiință în orice
clipă, dacă este constel ată în interior sau în exterior de vreun

10 Fritz Riemann
eveniment. Atunci noi avem în general tendința de a o tăgă­
dui, a o evita �i am dezvoltat o mulțime de tehnici �i metode
de a o refula, de a o amorți, de a o înșela sau de a o nega. Dar
după cum moartea nu încetează să existe numai pentru că noi
nu ne gândim la ea, tot a�a nici angoasa nu va înceta să existe.
Angoasa există independent de cultura �i stadiul de dez­
voltare ale unui popor sau individ -ceea ce se schimbă sunt
numai obiectele angoasei, ceea ce stârne�te angoasa de fieca­
re dată �i pe de altă parte variază mijloacele �i măsurile pe care
le folosim pentru a lupta cu ea. Astăzi, în general, nu ne mai
temem de tunete �i fulgere, iar eclipsele de soare �i de lună au
devenit pentru noi interesante spectacole naturale, dar nu mai
sunt experiențe angoasante, deoarece �tim că ele nu înseam­
nă o dispariție �efinitivă a acestor astre �i nici vreun posibil
sfâr�it al lumii. In schimb cunoa�tem astăzi frici pe care cul­
turile anterioare nu le cuno�teau; ne temem de bacterii, de noi­
le maladii, de accidente de circulație, de vârstă �i singurătate.
Dimpotrivă, metodele de combatere a angoasei nu s-au
schimbat atât de mult. În locul jertfelor �i vrăjitor magice as­
tăzi au apărut mijloace moderne farmaceutice care acoperă an­
goasa, care nu dispare. Cea mai importantă posibilitate nouă
de elaborare a angoasei este astăzi psihoterapia, sub numeroa­
sele sale înfățișări: ea descoperă pentru prima oară istoria dez­
voltării angoasei în individ, cercetează dependența ei de con­
dițiile individual-familiale și socio-culturale �i face posibilă
confruntarea cu angoasa, în scopul elaborării fructuoase a an­
goasei, prin maturizare.
Se vede că aici se manifestă unul dintre echilibrele vieții:
dacă reu�im, prin �tiință �i tehnică, să facem progrese în cuce­
rirea lumii �i astfel să demontăm, să înlăturăm anumite angoa­
se, atunci apar, parcă tocmai de aceea, alte angoase. Astfel, nici­
odată nu se modifică faptul esențial că angoasa aparține inevi­
tabil vieții. Numai că vieții de astăzi pare să-i aparțină o nouă
angoasă: cunoa�tem din ce în ce mai multe angoase care au luat
ființă prin propriile noastre fapte �i acțiuni, care se întorc îm­
potriva noastră. Cunoa�tem teama de forțele distructive din
noi în�ine-să ne gândim numai la pericolele determinate de Introducere 11
abuzul de energie atomică sau la posibilitățile de exercitare a
puterii prin atacarea cursului natural al vieții. Hybrisul nostru
pare să ni se fi întors împotrivă, ca un bumerang; voința de pu­
tere căreia îi lipsește iubirea �i smerenia, voința de putere asu­
pra naturii �i vieții face să ia ființă în noi teama de a deveni fi­
ințe manipulate, golite de sens. Dacă în epocile anterioare omul
se temea de forțele naturii, cărora el le era livrat fără apărare,
dacă atunci omul se temea de demonii amenință tori �i de zeii
răzbunători, astăzi ne este frică de noi în�ine.
Este o iluzie să credem că "progresul" -care este de fie­
care dată în acela�i timp un pas înapoi- va pune capăt an­
goaselor noastre; ,desigur că unele vor dispărea, dar progresul
însu�i va avea drept consecință alte angoase.
Experiența angoasei face deci parte din natura noastră. Ori­
cât de general ar fi acest lucru, fiecare om î�i trăie�te proprii­
le variante de angoasă -nu există "angoasa " la modul gene­
ral, a�a nu cum nu există nici "moartea" sau "iubirea" la mo­
dul general. Acestea sunt abstracții. Fiecare om are forma sa
personală, individuală, de angoasă, care îi aparține lui �i for­
mei sale de existență, după cum el are �i propria formă de iu­
bire și trebuie să moară de propria lui moarte. Există deci nu­
mai angoasa trăită �i reflectată de un anumit om; de aceea ea
are întotdeauna un profil personal, indiferent de aspectele co­
mune ale trăirii de angoasă în sine. Această angoasă persona­
lă a noastră ține de condițiile noastre individuale de viață, de
zestrea noastră �i de mediul nostru; ea are o istorie de viață,
care practic începe o dată cu nașterea noastră.
Dacă vom privi angoasa "fără frică", ne vom forma impre­
sia că ea are un aspect dublu: pe de o parte, ea ne poate face
activi, pe de altă parte, ne poate paraliza. Frica este întotdea­
una un semnal �i o avertizare de pericol �i în acela�i timp ea
conține o cerință, anume impulsul de a o învinge. Acceptarea
și stăpânir ea angoasei înseamnă un pas înalt în dezvol tare, ea
ne aduce cu un pas mai aproape de maturitate. Dimpotrivă,
evitarea ei și a confruntării cu ea ne fac să stagnăm , ne inhibă
dezvoltarea ulterioară �i ne fac să rămânem infantili acolo
unde nu învingem bariera angoasei.

1 2 Fritz Riemann
Angoasa apare întotdeauna când ne aflăm într-o situație la
înălțimea căreia nu ne ridicăm sau nu ne ridicăm încă. Orice
dezvoltare, orice pas spre maturitate sunt însoțite de angoa­
să, deoarece ne duc spre ceva nou, care până acum nu ne era
cunoscut și stăpânit, spre situații interne sau externe pe care
nu le-am mai trăit și în care nu ne-am mai trăit până acum pe
noi înșine. Tot ceea ce este nou, necunoscut, tot ceea ce facem
pentru prima dată sau trăim pentru prima dată conțin și an­
goasă, alături de farmecul noului, de plăcerea aventurii și de
bucuria riscului. Dat fiind că viața ne duce de fiecare dată spre
ceva nou, nefamiliar și până acum neexperimentat, angoasa
ne însoțește neîncetat. Este cel mai probabil ca ea să apară în
conștiință în momente deosebit de importante ale dezvoltării
noastre, când trebuie părăsite vechile căi bătute și familiare,
trebuie stăpănite noi sarcini sau sunt urgente unele transfor­
mări. Dezvoltarea, creșterea și maturizarea au evident mult
de-a face cu învingerea angoasei și fiecare vârstă are proprii
pași spre maturizare, cu angoasele respective, care trebuie stă­
pânite pentru ca pasul respectiv să reușească.
De aceea există angoase pefect normale, corespunzătoare
vârstei și dezvoltării, angoase cărora omul sănătos le face față
și de care trece, a căror dominare este importantă pentru dez­
voltarea sa ulterioară. Să ne gândim la primii pași indepen­
denți ai copilului, când el trebuie să abandoneze pentru pri­
ma oară mâna suportiv ă a mamei și să învingă frica de a mer­
ge singur, de a fi lăsat singur în spațiul deschis. Sau să ne gân­
dim la marile cezuri din viața noastră. Să luăm prima zi de
școală, când copilul trece din sânul familiei intr-o societate
nouă și la început străină, în care el trebuie să se susțină. Să
luăm pubertatea și primele întâlniri cu celălalt sex sub impe­
riul dorinței erotice și sexuale; sau să ne gândim la debutul
profesional, la întemeierea propriei familii, la maternitate și,
în final, la îmbătrânire și confruntarea cu moartea -întotdea­
una la un început sau în fața a ceea ce se experimentează pen­
tru prima oară se află și o angoasă.
Toate aceste angoase aparțin oarecum organic de viața
noastră, deoarece ele depind de pași evolutivi somatici, psi-Introducere 13
hici sau sociali, de preluarea unor noi funcții în comunitate
sau societate. Întotdeauna un astfel de pas înseamnă trecerea
unei granițe și cere de la noi să ne desprindem de ceva fami­
liar, cu care ne-am obișnuit și să îndrăznim să abordăm ceva
nou, nefamiliar.
Alături de aceste angoase, există și o mulțime de angoase
individuale, care nu sunt tipice pentru anumite situații-limi­
tă, în sensul de mai sus; este vorba de angoase pe care adesea
nu le putem înțelege la alții, pentru că nu le cunoaștem la noi
înșine. Astfel, la un anumit individ singurătatea poate declan­
șa angoase grave, la altul însă aceste angoase sunt declanșate
de mulțimile umane; un al treilea individ capătă atacuri de pa­
nică atunci când trebuie să treacă pe un pod sau să străbată o
piață; al patrulea nu se poate menține în spații închise, iar al­
tul se teme de animale inofensive, de gândaci, păianjeni sau
șoareci.
Fenomenul de angoasă este atât de diferit la oameni dife­
riți, încât nu există practic nici un lucru care să nu poată de­
veni obiect al angoasei -dar la o privire mai atentă vedem
totuși că întotdeauna este vorba despre variante ale unor an­
goase specifice, pe care doresc de aceea să le numesc și să le
descriu drept "forme de bază ale angoase i". Toate angoasele
posibile au de-a face cu aceste forme fundamentale ale angoa­
sei. Ele sunt fie variante extreme și forme derivate ale acesto­
ra,.fie deplasări asupra altor obiecte. Avem tendința de a ata­
șa angoasele neelaborate, nestăpânite la obiecte substitutive
mai inofensive, mai ușor de evitat decât adevăratul declanșa­
tor al angoasei, pe care nu îl putem evita.
Formele de bază ale angoasei țin de poziția noastră în
lume, de condiția noastră de a fi suspendați între două mari
antinomii, pe care trebuie să le trăim în contrarietatea lor ire­
conciliabilă. Voi lămuri aceste două antinomii cu o compara­
ție, care ne introduce în ordinea și legitățile suprapersonale,
de care în general nu suntem conștienți, dar care sunt totuși
adevărate. ·
Ne-am născut într-o lume care ascultă de patru impulsuri
puternice: pământul nostru înconjoară soarele într-un anumit

1 4 Fritz Riemann
ritm, se mi�că deci în jurul astrului central al sistemului re­
strâns al lumii noastre, mi�care pe care o numim "revoluție",
"înconjurare". În acela�i timp, pământul se învârte�te în jurul
propriei axe, realizând astfel rotația, mi�carea numită "auto­
învârtire ". Pentru aceasta există în acela�i timp două impul­
suri contrarii, respectiv complementare, care mențin în mi�ca­
re sistemul lumii noastre, după cum păstrează acestă mi�care
în anumite cadre: forța gravitațională �i forța portantă. Gravi­
tația păstrează laolaltă lumea noastră, o orientează centripet
spre interior, tinzând către mijloc și are ceva dintr-o forță de
sucțiune stabilizatoare și coezivă. Forța portantă are tendința
centrifugă, de a părăsi mijlocul către exterior, ea împinge me­
reu mai departe și are ceva dintr-un curent de desprindere,
care vrea să dea drumul. Numai echilibrul acestor patru im­
pulsuri garantează ordinea vitală regulată în care trăim, pe
care o numim cosmos. Preponderenta sau eliminarea uneia
dintre aceste mișcări ar tulbura, respectiv ar distruge marea
ordine și ar duce la haos.
Să ne imaginăm că pământul ar renunța la unul dintre
aceste impulsuri de bază. Că, de exemplu, ar renunța la revo­
luție, la înconjurarea soarelui, și ar realiza numai rotația , în­
vârtirea în jurul propriei axe: atunci el ar depăși ordinul de
mărime al unei planete și s-ar comporta ca un soare, ca un
punct central în jurul căruia ar trebui să se învârtă alte plane­
te. El nu s-ar mai potrivi orbitei sale stabilite în jurul soarelui,
ci ar trăi în legea proprie.
Dacă, dimpotrivă, pământul ar renunța la rotație, la auto­
rotație, �i ar rămâne doar să înconjoare soarele, atunci el ar co­
borî de pe nivelul planete lor pe cel al unui satelit, al unei luni,
care arată mereu soarelui aceea�i față, în cea mai mare depen­
dență față de acesta. În ambele cazuri pământul ar încălca le­
gitatea lui de planetă, adică de a avea o subordonare depen­
dentă și în același timp de a avea totu�i autorotație indepen­
dentă.
Apoi: dacă pământul nu ar avea forță gravitațională, forța
centripetă, atunci el nu ar fi supus decât forței portante și s-ar
smuci haotic, ar ieși de pe orbită și poate că s-ar lovi de alte introducere 1 5
corpuri cerești. În fine, dacă nu ar asculta decât de forța gravi­
tațională, fără impulsul contrar al forței portante, centrifuga­
le, acest lucru ar duce la încremenire completă �i la o stare de
neschimbare sau la o înlăturare pasivă de pe orbită, datorată
altor forțe, cărora nu le-ar putea opune nici o rezistență
proprie.
Si acum pentru comparație: să admitem-ceea ce de fapt
est� foarte la îndemână -că, în calitate de locuitor al pămân­
tului și de părticică spirituală din sistemul nostru solar, omul
este și el supus legităților acestui sistem și astfel poartă în sine
impulsu rile descrise, în calitate de forțe pulsionale inconșt�en­
te și în același timp ca niște cerințe latente -aceste lucrun ne
duc spre corespondențe foarte surprinzătoare. Nu trebuie de­
cât să traducem pe terenul uman acele impulsuri de bază, sub
formă de impulsuri psihologice, deci să ne întrebăm care sunt
coresponde nțele lor în viața psihică. Dăm atunci de antinomi­
ile amintite între care viata noastră este tensionată și, așa cum
vom vede;, vom da și d� acele forme de bază ale angoasei,
care țin de acestea și care astfel capătă un sens mai profund.
Rotația, învârtirea în jurul propriei axe, corespunde sensu­
lui psihologic al cerinței individuației, deci cerinței de a de­
veni o ființă singulară, un individ. Revoluția , mișcarea în ju­
rul soarelui ca astru central, corespunde cerinței de a ne pla­
sa în ordinea unui întreg mai mare, de a ne limita propriile le­
gități și propria voință în favoarea contextelor suprapersona­
le. Astfel am circumscris prima antinomie, care conține cerin­
țele contrari i de a fi în același timp noi înșine și de a ne înscrie
în contexte supraindividuale.
Forței centripete, gravitaț iei, îi corespunde în domeniul psi­
hic impulsul nostru pentru durabilitate și constanță; și, în fine,
forței centrifuge, portanței, îi corespunde impulsul care ne îm­
pinge mereu înainte, spre schimbare și transformare. Astfel
am circumscris și o altă antinomie : ea conține cerințele contra­
re de a tinde pe de o parte spre durabilitate și pe de altă par­
te spre transformare.
După această analogie cosmică, suntem expuși unui grup
de patru cerințe fundamentale, pe care le regăsim în noi, reci-

1 6 Fritz Riemann
proc contrarii și totuși complementare. Ele străbat întreaga
noastră viață, sub chipuri mereu în transformare și cer mereu
alt răspuns de la noi.
Prima cerință, care corespunde rotației, în analogia noastră,
este aceea de a deveni un individ irepetabil, care-și afirmă ca­
racterul autonom și se delimitează de alții, de a fi o persona­
litate inconfundabilă, de a nu fi un om de masă, interschim­
babil. O dată cu aceasta vine însă și toată angoasa care ne ame­
nință atunci când ne deosebim de alții, ieșind astfel din con­
fortul apartenenței și comunității, ceea ce ar însemna singură­
tate și izolare. Indiferent de măsura în care, datorită rasei, fa­
miliei și poporului, grupei de vârstă și sexului, credinței sau
profesiei noastre, fiecare dintre noi aparține anumitor grupuri,
cu care se simte înrudit și familiar, el este în același timp un
individ, ceva irepetabil, deosebit de toți ceilalți oameni. Acest
lucru se exprimă în faptul vizibil că o singură amprentă digi­
tală ajunge să ne deosebească în mod inconfundabil de toți
ceilalți oameni și să ne identifice univoc. Astfel, existența noas­
tră seamănă cu o piramidă, a cărei bază este constituită din
elemente tipice și comune, dar care spre vârf se desprinde din
ce în ce mai mult de aspectele comune unificatoare și se ter­
mină cu un individ irepetabil. Odată cu admiterea și dezvol­
tarea caracterului nostru unic, cu procesul de individuație,
cum a fost numit de C. G. Jung acest proces de evoluție, ieșim
din confortul apartenenței, al lui "a-fi-ca-și-ceilalți" și trăim cu
angoasă singurătatea individului. Cu cât ne deosebim mai
mult de alții, cu atât devenim mai singuri și suntem astfel ex­
puși nesiguranței, neînțelegerii, respingerii și combaterii din
partea celorlați. Dar, pe de altă parte, dacă nu ne asumăm ris­
cul de a deveni indivizi autonomi vom rămâne prea mult blo­
ca ți în colectiv , în tipic și vom rămâne datori cu ceva decisiv
valorii noastre umane.
Cea de-a doua cerință, care, în comparația noastră, cores­
punde revoluției, este aceea de a ne deschide cu încredere lu­
mii, vieții și semenilor noștri, a ne lăsa în voia a ceea ce nu ține Introduce re 1 7
de propriul Eu, a ceea ce este străin, de a face schimburi cu ex­
teriorul. Este vorba despre a ne dărui vieții -în cel mai larg
dintre sensuri. De aceasta sunt însă legate toate angoasele de
a ne părăsi Eul, de a deveni dependenți, de a ne abandona, de
a nu putea trăi corespunzător propriei ființe, de a o jertfi alto­
ra și de a fi nevoiți să renunțăm la prea mult din noi înșine în
vederea adaptării cerute. Aici este vorba deci mai ales de par­
tea dependențelor noastre, "supunerilor noastre" și de faptul
că, în ciuda acestor dependențe și pericole la care este expus
Eul nostru, care ne fac să ne simțim neputința, trebuie să ne
dedicăm vieții, trebuie să ne deschidem. Dacă nu ne asumăm
acest risc, rămânem ființe izolate, fără legături, fără apartenen­
țe la ceva care să treacă dincolo de ele, în cele din urmă fără
confort și astfel nu putem face cunoștință nici cu noi înșine și
nici cu lumea.
Cu această primă antinomie, am dat de o cerință parado­
xală pe care ne-o impune viața: dacă vrem să trăim atât auto­
realizarea și autoafirmarea, cât și dăruirea și uitarea de sine,
trebuie să învingem atât angoasa în fața abanonulu i propriului
eu, cât și angoasa în fața devenirii de sine.
Iată acum celelalte două cerințe, care se află din nou într-o
relație polară de contradicție și completare, ca și cele descrise
mai sus:
Ce-a de-a treia cerință, care în comparația noastră corespun­
de forței centripete, gravitației, este să tindem către ceea ce
este durabil. În această lume trebuie să ne așezăm la casa noas­
tră, trebuie să facem planuri de viitor, trebuie să tindem către
scopuri ca și cum am trăi nelimitat, ca și cum lumea ar fi sta­
bilă și viitorul ar fi previzibil, ca și cum am putea să contăm
pe ceva care rămâne -știind în același timp că "media vita
in morte sumus", că în orice clipă viața noastră se poate sfârși.
O dată cu această cerință de a dura, de a ne proiecta pe noi în­
Șine într-un viitor nesigur, chiar de a avea viitor, ca și cum în
fața noastră s-ar afla ceva ferm și sigur -cu această cerință
vin toate angoasele care țin de cunoașterea caracterului nos-

18 Fritz Riemann
tru trecător, a dependențelor noastre și de nesocotința irațio­
nală a naturii noastre. Este vorba despre frica de a îndrăzni
ceva nou, de a planifica incertul, de a ne lăsa pradă fluxului
etern al vieții, care nu stă niciodată pe loc și care ne prinde pe
noi înșine în mișcare. Aceasta este ceea ce vrea să spună ada­
giu! că nu te poți scălda de două ori în același râu- de fieca­
re dată nu numai că râul este altul, dar și tu însuți vei fi altul.
Dar, pe de altă parte, dacă renunțăm la durată , nu putem crea
și realiza nimic: în reprezentarea noastră tot ceea ce este creat
trebuie să aibă ceva din această durată -altminteri nu am în­
cepe niciodată să ne realizăm scopurile. Astfel trăim întotdea­
una ca și cum am crede că avem o cantitate nelimitată de timp,
ca și cum ceea ce am realizat în sfârșit ar fi stabil și această sta­
bilitate și durată care ne plutesc prin fața ochilor ca niște idei
vagi, această veșnicie iluzorie este un impuls esențial care ne
împinge spre acțiune.
Și, în cele din urmă, cea de-a patra cerință, în comparația
noastră corespunzând forței portante . Ea constă din aceea că
trebuie să fim mereu gata să ne schimbăm, să aprobăm
schimbarea și dezvoltarea, să renuntăm la ceea ce ne era fa­
miliar, să lăsăm în urma noastră tra ditiile și obișnuintele să
ne desprindem și să ne despărțim m�reu de ceea ce �m �b­
ținut deja, să trăim toate lucrurile ca pe niște stadii interme­
diare. De această cerință de a ne dezvolta mereu, plini de vi­
talitate, de a nu ne opri, de a nu ne crampona, de a fi des­
chiși la nou și de a îndrăzni ceva necunoscut se leagă angoa­
sa ca posibilitățile noastre și pornirea noastră către libertate
să fie restricționate, limitate prin ordine, necesități, reguli și
legi, prin forța de absorbție a trecutului și obișnuinței. În ul­
timă instanță, invers față de angoasa descrisă mai sus, unde
moartea apărea în calitate de vremelnicie, aici moartea ame­
nință în calitate de încremenire în definitiv. Dacă însă am
abandona impulsul spre schimbare, îndrăzneala noului,
atunci am rămâne prinși în obișnuințe, repetând și menți­
nând uniform ceea ce este deja, iar timpul și lumea înconju­
nHoare ne-ar depăși și ne-ar uita. Introducere 19
Astfel am schițat cealaltă antinomie, cea de-a doua exigen­
ță a vieții: să tindem în același timp spre durată și spre schim­
bare, să ne învingem atât angoasa de vremelnicia care nu în­
cetează niciodată, cât și angoasa de necesitatea imuabilă.
Astfel am făcut cunoștință cu cele patru forme de bază ale
angoasei, pe care le voi rezuma:
1. angoasa de autodăruire, trăită ca pierdere a Eului și de­
pendență;
2. angoasa de individualizare, trăită ca pierdere a protec­
ției și izolare;
3. angoasa de schimbare, trăită ca vremelnicie și nesigu­
ranță;
4. angoasa de necesitate, trăită ca fiind ceva definitiv și
lipsit de libertate.
Toate angoasele posibile sunt, în definitiv, doar variante ale
acestor patru angoase de bază și țin de cele patru impulsuri
fundame ntale care aparțin ființei noastre și care se completea­
ză și se contrazic reciproc: tendința spre autorealizare și dife­
rențiere, cu tendința contrară spre autodăruire și participare
și pe de altă parte tendința spre durată și siguranță, cu tendin­
ța contrară spre schimbare și risc. De fiecare dintre aceste ten­
dințe ți ne o angoasă care are drept obiect tendința contrară.
Dacă recurgem încă o dată la comparația noastră cosmică, ori­
ce ordine vitală pare a fi posibilă numai dacă încercăm să
trăim un echilibru între aceste impulsuri antinomice. Un ast­
fel de echillibru nu înseamă însă ceva static, așa cum am pu­
tea crede, ci este plin de un dinamism interior deosebit, deoa­
rece nu este nciodată ceva deja atins, ci mereu este ceva care
trebuie restabilit.
Aici trebuie să ținem seama de faptul că tipul de angoasă
trăit de fiecare dată și gradul său de intensitate depind în mare
parte atât de zestrea noastră înnăscută, de "moștenirea noas­
tră", cât și de condițiile de mediu în care ne-am născut. Ele de­
Pind deci atât de constituția noastră somatică și psihic-sufle-

20 Fritz Ril'm,mn
tească, cât și de biografia noastră personală, de istoria deveni­
rii noastre. Aceasta deoarece și angoasele noastre au o istorie­
și vom vedea cât de importantă este aici copilăria noastră. Ast­
fel, angoasa fiecărui om este influențată de ereditate și mediu,
ceea ce explică parțial și de ce nu ne este ușor să rezonăm la
unele angoase ale celorlalți -acestea au luat ființă la ei în con­
diții de viață care se deosebesc prea mult de ale noastre.
Ereditatea și mediul- de care ține familia și ceea ce se nu­
mește "milieu", cuprinzând și societatea -pot deci să favo­
rizeze anumite angoase și să le facă pe altele să dea înapoi.
Omul în general sănătos-cel a cărui dezvoltare nu a fost tul­
burată-va face față, în general, angoaselor și poate că le va
și învinge. Persoana cu tulburări de dezvoltare trăiește angoa­
sele mai intens și mai frecvent, iar la el va predomina una din­
tre formele de bază ale angoasei.
O angoasă poate deveni un stresor sau poate deveni pato­
logică fie atunci când depășește o anumită măsură, fie atunci
când durează prea mult timp. Cele mai stresante sunt angoa­
sele care au fost trăite prea devreme în copilărie, la o vârstă la
care copilul nu putea dezvolta încă forțe de apărare împotri­
va lor. Atunci când o angoasă devine prea mare, prin durată
sau intensitate, sau când ne afectează la o vârstă la care noi nu
ne ridicăm la înălțimea ei, ea nu se poate elabora decât cu
greu. Atunci lipsește aspectul activator pozitiv al angoasei,
având drept urmări inhibiții în dezvoltare, stagnare sau regre­
sie la modalități comportamentale anterioare, infantile, pre­
cum și formarea simptomelor . Se înțelege că în copilărie vom
întâlni cu precădere trăirile angoasante nepotrivite vârstei, ca
și cantitățile prea mari de angoasă, ce depășesc măsura supor­
tabilă. Eul slab al copilului, prins în plină dezvoltare, nu poa­
te prelucra încă anumite cantități de angoasă; el cere de aceea
ajutor din exterior și va suporta prejudicii dacă este lăsat sin­
gur să se împovăreze cu astfel de angoase excesiv de mari.
Situații excepționale mai rare, cum sunt războiul, prizonie­
ratul, amenințarea la adresa vieții, catastrofele naturale sau
umane, dar și trăirile și procesele interne, pot depăși limita de
toleranță pentru angoase de care dispune adultul, astfel că el Introducere 21
poate reacționa cu panică, acțiuni pripite sau nevroze. Spre de­
osebire de copil însă, în condiții normale, adultul are �n Sfec�
tru mai larg de alegeri între posibilități de răspuns șt acțmm
îndreptate împotriva angoasei. El se poate apăra, poate chib­
zui la situatia lui și poate recunoaște stimulul care a declanșat
angoasa. El poate înțelege de u�de provine anșo�sa lui;. o poa­
te comunica și astfel poate obțme mțelegere șt ajutor șt poate
aprecia corect posibilele pericole. Toate ac�ste� nu îi sAtau încă
la dispoziție copilului; cu cât acesta este mat �c, cu ata� el este
mai mult un obiect al angoaselor sale, le este hvrat nea1utorat,
fără să știe cât de mult pot dura și ce se poate întâmpla.
Vom vedea că supralicitatea uneia dintre cele patru angoa­
se de bază-sau, din alt punct de vedere, renunțarea masivă
la unul dintre cele patru impulsuri de bază -ne conduc la
patru structuri de personalitate, la patru modalități de a fi în
lume, pe care le cunoaștem în gradații și nuanțe diferi�e și �a
care participăm cu toții într-o măsură mai mult sa� mat .�uțm
accentuată. Aceste structuri de personalitate trebme dect mțe­
lese ca accentuări unilaterale raportate la cele patru angoase
de bază. Cu cât mai pronunțate și mai unilaterale sunt struc­
turile de personalitate care trebuie descrise, cu atât �.a� pro­
babil este ca ele să fi luat naștere pe baza unor tulburan mfan­
tile de dezvoltare. Astfel, ar fi un semn de sănătate psihică
dacă cineva ar trăi cele patru impulsuri de bază într-un echi­
libru viu -ceea ce ar însemna totodată că el s-a confruntat și
cu cele patru forme fundamentale de angoasă.
Cele patru structuri de personalitate sunt la început str�c­
turi normale cu anumite accentuări. Dacă accentuarea devme
o unilateral itate pronunțată, ele ating valori-limită , care tre­
buie înțelese ca deformări sau variante extreme ale celor patru
structuri de bază normale. Astfel dăm peste variantele nevro­
tice ale tipurilor structurale, pe care psih�terapia și psihol�­
gia abisală le-au descris în cele patru man forme de nevroza:
schizoidie, depresie, nevroză obsesională și isterie. Aceste per­
sonalități nevrotice reflectă, așadar, într-o formă culminantă
sau extremă, acele forme de existență general-u mane pe care
le cunoaștem cu toții.

22 Fritz Riemann
Este vorba în cele din urmă de patru moduri diferite de
a-fi-în-lume; când le voi schița voi descrie consecințele acelei
unilateralități, de la formele de manifestare care se mai pot
numi încă sănătoase, trecând prin tulburările ușoare și sfâr­
șind cu cele mai grave tulburări. Trebuie ținut seama și de ere­
ditatea favorizantă; interesul nostru se va lega mai ales de fun­
dalul biografic.
În�ă o remarcă: deși descrierea celor patru structuri de per­
sonahtate pare să adopte caracteristicile unei teorii a tipurilor,
ea se deosebește de alte tipologii deoarece este mai puțin stric­
tă, fatalistă și definitivă-deoarece se construiește predomi­
nant pe baza unor cunoștințe psihanalitice și a unor experien­
țe din psihoterapie și psihologia abisală, spre deosebire de ti­
pologiile derivate din constituție și temperament; acestea din
urmă se prezintă ca un destin imposibil de schimbat- el nu
trebuie decât acceptat. Aici este vorba despre altceva.
Eu sunt în cutare sau cutare fel nu numai pentru că am 0
anumită construcție corporală, ci pentru că am o anumită ati­
tudine, un anumit comportament față de lume, față de viață,
pe care l-am dobândit din istoria mea de viată-acest lucru
își pune amprenta asupra personalității mele Și îi conferă anu­
mite trăsături structurale. Ceea ce este destin-ereditatea psi­
hofi�ică, mediul copilăriei noastre, cu personalitățile părinți­
lor Șl educa tarilor noștri, ca și societatea în care ne-am născut,
cu regulile ei de joc-poate fi configurat, în anumite limi­
te, chiar de noi înșine, poate fi schimbat, în orice caz nu este
numai ceva ce trebuie acceptat. Structurile de personalitate de­
spre care est� �arba aici trebuie să fie înțelese ca aspecte par­
țiale ale unm mtreg tablou uman. Dezvoltarea ulterioară a
u�or aspecte parțiale ale ființei noastre, la început parcă me­
Thlte a fi insuficient dezvoltate, neglijate, eronate sau înstrăina­
te și reprimate, poate schimba și desăvârși structura dobândi­
tă în favoarea acelei idei de unitate sau maturitate, de rotun­
jire, în măsura în care individul poate să realizeze acesta pen­
tru el însuși.
Pornim aici de la patru atitudini și modalități comporta­
mentale fundamentale general valabile în raport cu condițiile Introducere 23
și dependenț ele ființei noastre, cu ideea pr��otipului c�smic
al ordinei vitale și echilibrului între contrarn ce par reciproc
incompatibile. .
Menținerea și pentru așa-zișii sănătoși a conceptelor dm te-
oria nevrozelor pentru cele patru tipuri structurale are avan­
taje practice, deoarece la aceste co��epte p�ate � văzută în �c��
lași timp istoria biografică a apanțiet lor ȘI ':_an�nta nevrotlc�,
între timp ele s-au încetățenit atât de mult mcat o r�denu;m­
re a lor pare a fi inutilă. Cititorul va înțelege prob�bil. c�rand
aceasta, atunci când din descriere conceptele de schtzmdte, de­
presie etc. devin familiare și plastice în imagin�ția sa:
Am evitat în această carte să abordez deosebtrea dmtre an­
goasă și frică, despre care se vorbește atât de mult în literat�­
ră. Ea era neesentială pentru conceptul meu fundamental; m
plus, nu mi se p�re destul de stringentă ș� de.convin�ătoar�,
așa cum se vede din nesiguranța cu care ce1 dm termem se ut1-
lizează în limbajul cotidian: vorbim de angoasa de moarte, ca
și de frica de moarte și nu putem .diferenția �ele două cor:_ce�­
te fără a le face violență. Deosebirea curenta, conform careia
frica se referă la ceva determinat, concret, în timp ce angoasa
ține de ceva nedeterminat, mai irațion�l, poate fi într-o ar:�­
mită măsură îndreptățită, dar nu este mtotdeauna valabtla.
Așa este cazul fricii de Dumnezeu, care, ținând seam� de
această deosebire, ar trebui mai degrabă să se numeasca an�
goasă de Dumnezeu. De aceea am r:_nAunțat delibe�at. să. n:ai
întreprind aici o separare conceptual � 1�tre anl?oa�a.ș� fr_tca�
Această carte este scrisă pentru a-1 ajuta pe mdivtzi s� tra�
iască, pentru a le prilejui o mai mare înțel�gere p:ntru sme Șl
ceilalți și pentru a evidenția importanța anilor de mceput pen­
tru dezvoltarea noastră. Ea este scrisă, de asemenea, pentru a
atrage din nou atenția asupra marilor interdepe �d�nțe în care
suntem implicați și despre care putem afla, dupa parerea mea,
lucruri esențiale.

Angoasa de autodăruire
Personalitătile schizoide '
"Ah, fă-ne să fim altfel decât cei mulți
Ce viermuiesc acolo, în grămezi preacomune"
SPITIELER
Ne vom dedica acum acelor personalități a căror problemă
fundamentală, din punctul de vedere al angoasei, este angoa­
sa de autodăruire iar din punctul de vedere al impulsurilor
fundamentale, este impulsul de "rotație", care pe terenul psi­
hologic înseamnă a resimți drept principale valori autoafirma­
rea �i delimitatea Eului. Îi numim oameni schizoizi.
Fiecare dintre noi are dorința de a fi un individ inconfun­
dabil. Cât de puternică este această dorință observăm după
sensibilitatea cu care reacționăm atunci când cineva ne con­
fundă sau ne deformează numele: nu dorim să fim u�or con­
fundați cu alții, vrem să avem con�tiința caracterului nostru
individual irepetabil. Tendința de a ne diferenția de alții ne
este la fel de înnăscută ca �i cea opusă, de a aparține, în cali­
tate de ființe sociale, grupurilor sau colectivităților. Dorim să
fim lăsați să trăim conform propriilor noastre interese perso­
nale, în acea�i măsură în care dorim să ne aflăm într-o uniu­
ne partenerială, în relații �i cu răspundere interumană. Ce efec­
te se manifestă atunci când un om evită autodăruirea �i caută
să trăiască preponderent în autoconservare?
Eforturile sale se vor îndrepta mai ales spre a deveni cât se
poate de independent �i de autarhic . Pentru el este de o im­
portanță decisivă a nu se raporta la nimeni, a nu avea nevoie
de nimeni, a nu avea obligații față de nimeni. De aceea el se Angoasa de autodăruire 25
. tează de semenii săi, are nevoie să se distingă de ei, nu dtstanr
1 -A – • d A t A. 1 să să vină prea aproap e, nu se asa 1mpreuna cu ei eca
u a
d · · d. t ț A măsură limitată. El resimte epă�uea acestei tS an e ca
�::enințare la adresa spațiului �ău vit.al:?. pericli.tare a t_:e:
b · ței sale de independență, a mtegntațu sale �I se apara um
1-·
·g împotriva acestor atacuri. Astfel el dezvo ta angoasa h-apn . . _ D A • ț- . -lui: angoasa de aproptere mteruma na. ar m vta a nu se
p1ca . . _ . d" .
poate evita aprop1erea �� de �ceea el cauta ati tu mt protectoa-
re în spatele cărora se poate tzola. .
El va evita toate contactele personale aprop1ate, nu va da
prilejul nimănui să intre în inti�itatea s�. s� te�� de întâ�­
rile cu un individ, un partener �� caută sa obtecbvizeze relațl­
le umane. Atunci când se află printre oameni, el se simte cel
mai bine în grupurile sau colectivele în care poate rămâne ano­
nim, trăind totu�i un sentiment de participare la interesele co­
mune. I-ar plăcea să aibă la dispoziție mantia fermecată din
poveste, care te face nevăzut: sub protecția ei ar putea să par­
ticipe incognito la viața celorlalți, fără să trebuiască să le jert­
fească ceva de la el.
Celor din mediul lui, un astfel de om li se pare distanțat,
impersonal până la rece, o persoană cu care nu se poate vorbi.
Adesea, asemenea persoane par ciudate, cu reacții de neînțe­
les sau bizare. Putem să îi �tim demult, fără să îi cunoa�tem.
Dacă aparent astăzi am avut un contact bun cu ei, mâine se
pot comporta ca �i cum nu ne-au văzut niciodată; cu cât s-au
apropiat deja mai mult de noi, cu atât mai brusc se vor înde­
părta de noi, insensibili, adesea cu agresivitate sau ostilitate
aparent nemotivate, jignitoare pentru noi.
Evitarea oricărei apropieri investită cu încredere, din cau­
za angoasei lui "tu", a angoase i determinate de dăruirea de
sine deschisă, îi face pe indivizii schizoizi să devină din ce în
ce mai izolați �i mai singuri. Angoasa de apropiere se conste­
lează în special în situațiile în care cineva se apropie prea mult
de ei sau ei în�i�i se apropie prea mult de cineva. Dat fiind că
sentimentele de afecțiune, de simpatie, tandrețe �i iubire ne
fac să ne apropiem din ce în ce mai mult unii de alții, schizoi­
dulle resimte extrem de periculoase. Acest lucru explică de ce

26 Fritz Riemann
tocmai în astfel de situații el respinge abrupt, devine chiar os­
til: brusc decuplează, rupe contactul, se repliază asupra sa și
nu mai poate fi atins.
Între el și mediu se cască astfel un mare abis de contact,
care devine din ce în care mai mare odată cu trecerea anilor și
care îl izolează din ce în ce mai mult. Acest lucru are conse­
cințe din ce în ce mai problematice: din cauza distanței față de
mediul interuman, el va ști foarte puțin despre ceilalți; iau naș­
tere din ce în ce mai multe lacune în experiența despre ei și de
aici nesiguranțe în raportul cu oamenii. Astfel, el nu știe nici­
odată exact ce se întâmplă cu celălalt, deoarece aflăm aceasta
numai printr-o apropiere plină de încredere și dedicație iubi­
toare. Din această cauză, în orientarea sa interumană el nu se
poate baza decât pe presupuneri și idei fixe și de aceea este
profund nesigur dacă impresiile și reprezentările sale despre
alții, dacă percepțiile sale nu sunt doar imaginație și proiecție
sau sunt, dimpotrivă, realitate.
Vom clarifica ceea ce vrem să spunem printr-o imagine, pe
care Schultz-Henke a folosit-o pentru prima dată în acest con­
text, pentru descrierea poziției în lume a acestor oameni. Cu
toții am trecut deja măcar o dată prin această situație: stăm în­
tr-un tren în gară; pe linia de alături se află un alt tren: dintr-o
dată observăm că unul dintre cele două trenuri se mișcă. Dat
fiind că în zilele noastre trenurile merg foarte delicat și aproa­
pe imperceptibil, nu resimțim nici o clătinare, nici o zgudui­
tură, astfel că nu avem decât impresia optică de mișcare. Nu
ne putem orienta, nu putem ști care tren s-a pus în mișcare
până ce nu putem realiza, pornind de la un obiect fix din ex­
terior, fie că trenul nostru staționează încă și trenul de alături
s-a pus în mișcare, fie invers.
Această imagine este foarte potrivită ca să ne clarifice si­
tuația internă a unui om schizoid: el nu știe niciodată sigur –
într-o măsură care depășește orice nesiguranță de care este ca­
pabil un om sănătos -dacă ceea ce simte, percepe, gândește
sau își imaginează există numai în el însuși sau există și în afa­
ră. Din cauza contactului său lacunar cu lumea interumană, îi
lipsește posibilitatea de orientare și astfel, în aprecierea trăiri-Angoasa de autodăruire 27
lor și impresiilor sale, el oscilează în îndoială: le poate plasa
oare în afară, pe post de realitate sau acestea nu sunt decât "în­
chipuiri" ale sale, aparținând în exclusivitate lumii sale inter­
ne? Oare celălalt mă privește cu adevărat disprețuitor sau doar
îmi imaginez? Am ceva bătător la ochi, e ceva în neregulă cu
mine sau mă înșel atunci când cred că oamenii mă văd atât de
ciudat? Această nesiguranță poate adopta orice grad de gra­
vitate, de la o neîncredere mereu trează și egocentrism pato­
logic la închipuiri realmente delirante și iluzii perceptive, în
care cu adevărat se face confuzie între interior și exterior, pen­
tru că propriile proiecții sunt luate drept realitate. Ne putem
imagina cât de chinuitor și de profund neliniștitor trebuie să
fie atunci când această nesiguranță devine durabilă, mai ales
pentru că ea nu poate fi corectată tocmai din cauza amintitei
lipse de contacte apropiate. A întreba pe cineva, a-i comunica
nesiguranța și frica proprie ar presupune o apropiere plină de
încredere: de vreme ce respectiva persoană nu are cu nimeni
o astfel de apropiere, va crede că trebuie să se teamă să nu fie
neînțeleasă, luată în râs sau chiar considerată nebună.
Plini de neîncredere și determinați de un puternic senti­
ment de nesiguranță, care, așa cum vom vedea, este cauză, dar
și �ect al caracterului lacunar al con tactului interuman, pen­
tru asigurarea lor oamenii schizoizi vor dezvolta deosebit de
puternic funcțiile și capacitățile care promit să îi ajute la o mai
bună orientare în lume: percepția prin organele de simț, inte­
lectul, conștiința, rațiunea. Dat fiind că în special tot ceea ce
este emoțional, afectiv creează nesiguranță, ei tind spre o cu­
�oaștere "pură" desprinsă de sentimente, care promite să le
li�reze rezultate pe care să se poată baza. Putem înțelege deja
ca oamenii schizoizi se vor îndrepta mai ales spre științele
exacte, care trebuie să le intermedieze această siguranță și de­
tașare de trăirea subiectivă.
. Viața afectivă rămâne în urma dezvoltării acestor părți ra­ționale; pentru viața afectivă avem nevoie de un "tu", de un
partener, de legături emoționale și schimb afectiv. Pentru
acești oameni este caracteristic faptul că, deși inteligența le
este dezvoltată peste medie, dezvoltarea emoțională rămâne

28 Fritz Riemann
în urmă; afectivitatea rămâne la ei adesea nedezvoltată, une­
ori atrofiată. De aici rezultă o mare nesiguranță a contactului,
care poate deveni la ei motivul unor nesfârșit de multe difi­
cultăți cotidiene; le lipsesc "tonurile intermediare" în rapor­
turile interumane, nu au la dispoziție nuanțe, astfel că pen­
tru ei cele mai simple contacte se pot tranforma în probleme.
Iată un exemplu:
În cadrul formării sale, un student trebuia să țină un referat. Fi­
ind lipsit de contacte, chiar "arogant"-atitudine în spatele căre­
ia el î�i ascundea nesiguranța -, nu i-a venit ideea să îl întrebe pe
un coleg cum se face de obicei acest lucru. El s-a chinuit singur cu
probleme care nu erau decât în el �i nu în starea de fapt. El nu era
deloc sigur dacă ideile sale vor corespunde a�teptărilor; în evaluarea
lor, el oscila între supraapreciere �i sentimentul de inferioritate: idei­
le sale i se păreau când mărețe, epocale, geniale, când complet bana­
le �i insuficiente. Îi lipseau tocmai comparațiile cu referatele celor­
lalți. Credea că, dacă ar fi cerut sfatul colegilor lui, ar fi fost penibil
în fața lor �i ar fi fost o cheltuială inutilă-el nu �tia că acest lu­
cru era uzual. Astfel, din cauza lipsei sale de raporturi, el avea an­
goase absolut inutile �i exagerate, de care s-ar fi putut scuti dacă s-ar
fi aflat într-un contact natural, colegial.
Situații și moduri comportamentale asemănătoare se acu­
mulează în viața oamenilor schizoizi și contribuie mult la în­
greunarea neobișnuit de mare a situațiilor banale și cotidiene;
ei nu realizează că dificultățile lor țin de domeniul contactu­
lui și nu de lipsa capacităților.
Omul schizoid și iubirea
Cum am mai spus deja, pentru schizoizi sunt problematici
mai ales acei pași evolutivi unde este vorba de contacte inter­
umane: intrarea la grădiniță, în comunitatea școlară; puberta­
tea și confruntarea cu sexul opus; relațiile parteneriale și toa­
te legăturile. Dat fiind că la el orice apropiere declanșează an­
goasă, el trebuie să se retragă cu atât mai mult cu cât cineva
ajunge mai aproape de el, mai ales cu cât el se află mai mult Angoasa de autodăruire 29
în pericolul de a iubi sau de a fi iubit, stări pe care și le poate
reprezenta numai ca predare de sine în mâinile altuia și de­
pendență.
Dificultățile de contact interuman care apar în copilărie tre­
buie recunoscute de părinți și educatori ca debut al unei pro­
blematici schizoide, care s-ar putea opri sau îmblânzi înainte
de a se insinua mai profund. Atunci când un copil are dificul­
tăți de contact la grădiniță sau la școală, când nu-și găsește
nici un prieten; când se vede pe sine sau este văzut de alții ca
un outsider sau un singuratic, când un tânăr aflat în jurul vâr­
stei pubertare evită relațiile cu celălalt sex și în loc de aceasta
se îngroapă în cărți, când evită contactele și face tot felul de
instalații și lucruri la care este mereu singur; când trece în
această perioadă prin crize grave de imagine a lumii, cu ru­
minații singuratice despre sensul vieții, fără să facă schimburi
de idei cu alții despre aceste lucruri-toate acestea sunt sem­
nale de alarmă pe care le putem înțelege, în legătură cu care
părinții ar trebui să se lase sfătuiți.
încă și mai problematică este pentru personalitățile schi­
zoide perioada postpubertară care împinge spre parteneriat.
Aceasta deoarece în nici o relație nu ne apropiem mai mult
psihic și fizic unii de alții decât în iubire. În orice întâlnire
amoroasă indepedența noastră este pusă în pericol, într-o mă­
sură cu atât mai mare cu cât ne deschidem mai mult spre ce­
lălalt, dar și cu cât dorim mai mult să ne autoconservăm. De
aceea aceste întâlniri devin adesea obstacolul de care se lovesc,
în care problematic<J. ce până atunci le fusese poate inconștien­
tă, ascunsă chiar lor înșile, le devine dintr-o dată dureros de
conștientă. Cum poate un astfel de om să suporte dorința, care
crește din ce în ce mai mult în el, după apropiere și schimb,
după tandrețe și iubire, cum poate el suporta mai ales dorin­
ța sexuală care îi apare acum pentru un altul? Din cauza lacu­
�elor de contact descrise și a lipsei "nuanțelor intermediare"
m raporturile interumane, care au crescut până la această vâr­
Stă deja la dimensiunile unei nepriceperi masive în relațiile cu
��enii, pentru el integrarea sexualității este deosebit de di­
ficilă. Și aici îi lipsesc nuanțele intermediare ale comportamen-

30 Fritz Riemann
tului: nu-i stau la dispoziție nici latura curtenitor-cuceritoare
și nici cea seducător-dăruitoare. Îi sunt străine tandrețea, ex­
primarea verbală sau emoțională a afecțiunii și îi lipsește ma­
siv empatia, capacitatea de a se pune în locul celuilalt.
Încercările de rezolvare a conflictului între dorința impe­
rioasă și angoasa declanșate de apropierea umană se pot ma­
nifesta diferit. Adesea prin aceea că el nu se lansează decât în
relații care nu leagă, ușor de desfăcut, sau în relații pur sexu­
ale, în care clivează sexualitatea de trăirea ei afectivă. Pentru
el partenerul este atunci numai un "obiect sexual", care ser­
vește satisfacerii simțurilor sale, dar dincolo de aceasta nu îl
mai interesează. Dar și din cauza neparticipării emoțional e re­
lațiile sale parteneriale sunt ușor interschimbabile. Astfel el se
ferește ca, dându-și drumul mai mult în relația cu celălalt, să
nu iasă la iveală cumva întreaga sa neajutorare și lipsă de ex­
periență în chestiun ile afective, legate chiar de pericolul de a
iubi. Din același motiv, el caută să preîntâmpine semnele de
afecțiune din partea partenerului -nu știe cum trebuie să le
răspundă, îi sunt mai degrabă penibile.
Un bărbat a mers la o agenție matrimonială și, din fotografiile
care i s-au pus în față, a ales-o pe cea care îi plăcea cel mai puțin –
aceasta era cea mai puțin periculoasă pentru el, ea nu ar fi putut
niciodată să declanșeze în el sentimente de iubire.
O femeie nu se putea dărui trupește unui bărbat decât dacă știa
că nu îl va mai vedea niciodată.
Un bărbat căsătorit avea în același oraș în care locuia împreună
cu familia sa o locuință secretă: uneori se retrăgea acolo, era inacce­
sibil tuturor, până ce se simțea din nou înclinat să meargă la fami­
lia lui. El avea nevoie de aceasta pentru a se apăra de prea marea
apropiere și de pretențiile afective ale soției și familiei sale (aceștia,
la rândul lor, încercau să îl lege mai strâns tocmai datorită acestei
retrageri a lui, iar consecința nu era alta decât reîntărirea trebuin­
ței sale de a fugi).
Din aceste exemple se poate vedea cât de mare este la oa­
menii schiziozi angoasa de a se lega, de a se stabili, de a de­
veni dependenți sau de a fi asaltați; numai astfel se pot con­
cepe reacțiile lor adesea ciudate sau aparent ininteligibile. Sin-Angoasa de autodăruire 31
gurullucru care îi aparține cu adevărat schizoidului și în care
el are parțial încredere este propriul sine; de aici senzitivita­
tea legată de periclitarea reală sau închipuită a integrității aces­
tuia, de atacuri și încălcări, care i se par uimitoare, ale distan­
ței de care el are nevoie pentru a nu-și pierde stăpânirea de
sine. Desigur că un astfel de comportament nu permite înfiri­
parea unei atmosfere de încredere sau intimitate. Din perspec­
tiva sentimentului său vital legăturile apar ca niște constrân­
geri de a abandona prea mult din sine însuși, ceea ce este de­
sigur posibil mai ales la parteneri care au nevoie de mai mul­
tă dedicație și apropiere decât alții. Oroarea de legături poate
merge până acolo, încât fuge de la altar sau de la biroul de sta­
re civilă.
Un tânăr se logodește la insistențele prietenei sale – se cunoș­
teau deja de ani de zile, dar el nu voia să se lege. A venit la ea cu
inelele și au sărbătorit împreună logodna. Când a plecat de la prie­
tena sa, el i-a lăsat în cutia de scrisori un bilet scris dinainte, care
rupea logodna care tocmai avusese loc.
Astfel de comportamente nu sunt deloc rare la schizoizi.
Adesea, de la distanță, ei sunt buni și dedica ți artei de a scrie
scrisori, dar la un contact personal apropiat se repliază ime­
diat și se închid.
Din cauza amintitei clivări a sexualității de viața afectivă,
viața pulsională este trăită, de asemenea, izolat; astfel nu nu­
mai că partenerul devine un "obiect sexual", ci întreaga viață
amoroasă se poate epuiza într-un proces care este numai func­
țiqnal. El nu cunoaște nici preludiul tandru, nici erotismul, ci
trece direct la scopul său, fără să se sinchisească de trebuințe­
le partenerului. Tandrețea degenerează în a-i face rău part�­
nerului, într-o abordare aspră sau în adăugarea durerilor. In
spatele acestor lucruri poate sta în mod inconștient dorința ca
partenerul să manifeste o reacție ușor de simțit. Pe urmă apa­
re tendința de a scăpa din nou de partener, după ce a fost atin­
să satisfacerea. "După aceea -adică după actul sexual -mi-ar
fi plăcut cel mai mult să o arunc" a fost expresia caracteristică a
unui bărbat schizoid, care arată angoasa lui față de pretenții­
le sentimentale ale partenerei.

32 Fritz Riemann
Mai greu este când schizoidul îi transferă partenerului as­
pra arnbivalență între sentimentele de iubire și de ură, profun­
da sa îndoială că va putea fi iubit. Atunci acesta este mereu pus
la încercare, i se cer mereu noi dovezi de iubire, care trebuie să
spulbere îndoielile. Se poate ajunge până la sadismul psiholo­
gic sau chiar sadismul propriu- zis. Comportamentul său poa­
te deveni atunci pronunțat distructiv; dovezile de iubire și sem­
nele de afecțiune ale partenerului vor fi devalorizate, bagate­
lizate, analizate, puse la îndoială sau interpretate tendențios,
într-un mod diabolic de abil. Astfel, un gest spontan de afec­
țiune al partenerului va fi interpretat ca expresie a unei conști­
ințe încărcate, a unor sentimente de culpabilitate sau ca încer­
care de mituire ("Ce vrei să obții cu asta?";" Vrei să compensezi
ceva?"). Darul combinațiilor psihologice teoretic -abstacte, care
există în majoritatea acestor cazuri, oferă posibilități infinite
pentru astfel de interpretări abuzive tendențioase. În romanul
Odihna războinicului1, Christiane Rochefort a descris excelent o
astfel de relație și mai ales a prezentat într-un mod deosebit de
convingător cum un partener schizoid o aduce, cu timpul, la
limita toleranței sale pe o femeie capabilă de a iubi.
Nu rareori partenerul schizoid distruge, prin cinism, toate
impulsurile tandre proprii și ale parten erului, pentru a nu se
lăsa pradă lor. Într-o clipă de afecțiune deosebit de intimă a
partener ului, schizoidul îl va atinge psihic în locul cel mai sen­
sibil, ironizând și luându-i în râs atitudinea, mimica sau cu­
vintele: "Hai, nu mai face fața asta de câine credincios"; "Dacă ai
�ti ce față ridicolă ai avut!" sau "Lasă baltă declaratiile astea de dra­
goste idioate �i să trecem în fine la treabă" etc. '
1 Romanul Le repos du guerrier a fost scris în 1958. Christiane Rochefort
prezintă istoria unui fost soldat alcoolic, ce își pierde orice speranță
după Hiroshima. La 10 ani după terminarea războiului, el încearcă să
se sinucidă într-un hotel. Este găsit accidental de o tânără, care îi sal­
vează viața și devine iubita lui. Dar bărbatul este violent cu ea și o
desparte de familie și prieteni. Când ea rămâne însărcinată, el hotă­
răște să se căsătorească cu ea și să se reabiliteze într-o clinică pe care
el o numește Marea Mașină de Spălat. Romanul a fost ecranizat în
1962 de Roger Vadim, cu Brigitte Bardot în rolul principal. -n. t. Angoa sa de autodărui re 33
Desigur că astfel se distruge sistematic orice disponibili­
tate de a iubi pe care partenerul ar fi putut să o aibă, cu ex­
cepția situațiilor în care acesta are o capacitate de a iubi neo­
bișnuit de mare sau este tipul contrar , masochist, care, din
sentimente de culpabilitate, din angoasa pierderii sau din alte
motive, crede că trebuie să ia tot ce se află în pachet, sau sim­
te cu adevărat plăcere în a fi chinuit. Altminteri, el ar trebui
să se retragă în cele din urmă sau să înceapă să urască, ceea
ce este trăit de partenerul schizoid cu un sentiment de triumf
("Acum se vede cu adevărat cine a fost!") fără să realizeze în ce
măsură 1-a împins el însuși acolo, prin comportamentul său.
Romanele autobiografice ale lui Strindberg conțin mult astfel
de tragism schizoid, aducând în același timp descrieri impre­
sionante ale fundalelor biografice ale unei astfel de dezvol­
tări de personalitate (de ex. "Fiu de slujnică2 "). Și Axel Borg,
personaj ul principal al romanului său "La marea deschisă3 "
este un schizoid descris strălucit or, cu trăsături evident auto­
biografice.
Dacă răceala afectivă merge și mai departe, ea trece în ex­
trem și patologic, străbătând ușor granița până la viol și cri­
mă sexuală, mai ales dacă asupra partenerului sunt proiecta­
te, "transferate", așa cum se numeșt e în psihanaliză, în mod
inconștient sentimente de ură și atitudini vindicative neelabo­
rate, care la origine țineau de persoanele de relație din copilă­
rie. O parte pulsională neintegrată în întregul personalității,
clivată, va fi de aceea mereu periculoa să; dacă aici se adaugă
2 Traducere românească de J. Leonard, Edihua Librăria "Principele Mir­
cea". Se spune că drama fiului de slujnică corespunde situației fami­
liale inconfortabile a lui Strindberg însuși. Cartea descrie sentimente­
le acestuia de mizerie, inadecvare și vinovăție. Titlul provine de la fos­
ta ocupație pe care mama lui Strindberg a avut-o înainte de căsătorie,
3 o pecete pentru propria înjosire și inadecvare a acestuia. -n. t.
Personajul central este un negustor de pește nietzschean, care se ba­
zează pe propria lui "voință de putere" pentru a îmbunătăți viața din
satul de pescari, învățându-i pe aceștia să pescuiască mai eficient. În­
cercările sale sunt întâmpinate mai degrabă cu dispreț și negusto­
rul-supraom este în cele din urmă distrus de resentimentele meschi­
ne pe care pescarii cei slabi le aveau față de acest om puternic. -n. t.

34 F ri tz Riemann
marea incapacitate de a empatiza cu partenerul și atrofierea
afectivă, ne putem gândi la orice delict pulsional.
Din cauza dificultății de a intra într-o legătură af ectivă cu
un partener, chiar de a găsi un partener, schizoizii caută ade­
sea să se ia pe sine drept partener, într-o autosatisfacere exclu­
sivă. Sau ei se abat spre obiecte substitutive, așa cum este cazul
fetișismului. Desigur că ei nu pot să-și dezvolte capacitatea de
a iubi cu aceste obiecte substitutive, dar și aceste forme tulbu­
rate ale capacității de a iubi mai conțin încă elemente ale do­
:inț:i de a iubi, sunt încă expresii ale dorinței de a iubi, aflate m cautare.
Nu rareori întâlnim la oamenii schizoizi o dezvoltare sexu­
ală ră�asă la nivel infantil, chiar dacă este vorba despre o per­
sonalitate foarte diferențiată. Alegerea unor parteneri imaturi
sexual, copii sau adolescenți, se întâlnește destul de des aici –
motivată probabil de faptul că persoanele cu tulburări ale con­
tactului se tem mai puțin de un astfel de partener și pot con­
ta pe încrederea sa infantilă.
Adesea la schizoid capacitatea de a iubi și dorul de auto­
dăruire reprimate răbufnesc în calitate de gelozie extremă,
până la delir de gelozie. Schizoidul intuiește cât de puțin
demn de a fi iubit se comportă el însuși și bănuiește deci că
astfel nu poate păstra pe nimeni. De aceea el trebuie să se lup­
te întotdeauna cu rivali pe care îi consideră, adesea pe bună
dreptate, capabili să ofere și să primească mai multă iubire.
Căutând nod în papură și despicând firul în patru, schizoidul
interpretează greșit comportamente inofensive, absolut natu­
rale ale partenerul ui: îi atribuie motive ascunse și intenții și îl
demonizează. Aceasta poate escalada până la un delir relațio­
nal, care face ca parteneriatul să îi devină cu timpul insupor­
tabil schizoidului; în final îl va distruge cu acea plăcere de a
distruge de pe urma căreia el însuși suferă, dar nu se poate
comporta altfel. Motivația poate arăta astfel: dacă nu pare po­
si�il să fiu iubit, �ai bine să distrug eu însumi ceea ce nu pot
pastra -cel puțm așa voi fi eu activ, nu voi fi doar cel care
suferă. Așa se poate înțelege că tocmai atunci când ar dori să
iubească și să fie iubit schizoidul se comportă deosebit de pu-Angoasa de autodăruire 35
țin dernn de a fi iubit. Purtându-se �stfel� el va _:esimț� ma! P':­
țin dureros respingerea partenerulm decat daca s-ar h stra�mt
să îl cucerească și totuși ar fi fost părăsit. O astfel de profila­
xie a dezamăgirii nu este deloc rară la schizoizi; ea conține­
în cea mai mare parte inconștient -tocmai aspectul unui test
de fidelitate pentru partener: dacă, în ciuda comportamentu­
lui meu, el mă iubește totuși, atunci înseamnă că mă iubește
cu adevărat. În spatele acestui test se poate recunoaște întot­
deauna cât de greu le este acestor oameni să se considere
demni de a fi iubiți. În cazurile extreme, neîncrederea și gelo­
zia pot duce până la crimă: dacă partenerul nu mă iubește,
atunci să nu mai poată iubi nici pe altcineva.
De cele mai multe ori, în mod conștient, oamenii schizoizi
trăiesc angoasa de dăruire doar în calitate de angoasă de a fi
legați. Dorința de autodăruire, care ține de natura noastră,
este barată prin reprimare și întărește angoasa, astfel că au­
todăruirea nu poate fi reprezentată decât în calitate de livra­
re completă de sine, renunțare la Eu și devorare de către al­
tentate. Astfel se ajunge la o demonizare a partenerului, care
întărește angoasa, prin feedback -așa sunt mai ușor de în­
țeles comportamentele, altminteri incomprehens ibile, ale schi­
zoizilor, mai ales ura lor bruscă, născută din sentimentul lor
de a fi amenințați de preaputernicul Tu, fără să recunoască
faptul că numai propria lor proiecție conferă o asemenea pu­
tere celuilalt.
Astfel, schizoidului îi este greu să se avânte într-o relație
afectivă de durată. El înclină mai curând spre relații scurte, in­
tense, dar mereu schimbătoare. Căsătoria este pentru el o in­
stituție grevată de toate neajunsurile creațiilor omenești, de
aceea este, se înțelege, ușor de desfăcut atunci când nu mai
este trăită satisfăcător. Ea ar trebui să țină mai mult seama de
trebuințele oamenilor și să se adapteze acestora. După păre­
rea sa, infidelitatea este inevitabilă într-o relație pe termen
lung: ea nu face decât să favorizeze libertatea. Schizoidul este
gata să îi acorde și partenerului libertatea -desigur mai mult
teoretic și mai puțin în realitate. Adesea schizoidul este unul
dintre acei teoreticieni ai căsătoriei, un reformator al acesteia;

36 Fritz Riemann
cel puțin îndrăznește să își afirme stilul de viață, împotriva
convențiilor și tradițiilor, și să trăiască după propriile convin­
geri. Aici el arată mai multă onorabil itate și curaj civil decât
mulți alții. Uneori el are relații de durată lungă, dar dă înapoi
numai de la legalizare, de aceea astfel de persoane ajung mai
des la relații de concubinaj, fără căsătorie. În cazul pierderii
timpurii a unei relației cu mama sau după dezamăgiri din par­
tea mamei, nu rareori apar aici legături cu femei mai în vâr­
stă, materne; acestea pot să îi aducă multe dintre lucrurile de
care a fost privat în copilărie. Adesea acestor femei le place să
ofere căldură și protecție fără să ridice pretenții mari pentru
ele însele; este vorba despre femei care dăruiesc, care dau do­
vadă de o înțelegere imediată pentru situația lui, care nu aș­
teaptă de la el ceea ce nu poate da și tocmai prin aceasta îl lea­
gă mai mult decât ar fi putut accepta altminteri. Numai per­
soanele cu tulburările cele mai profunde și asemenea aștep­
tări precoce dezvoltă o pronunțată misoginie, cu impulsuri de
răzbun are față de femei. Dat fiind că în istoria sa de viață schi­
zoidul a perceput femeile ca pe niște ființe nedemne de încre­
dere ș_i amenințătoare, la el găsim nu rareori orientarea spre
propnul sex; sau alege o parteneră care, prin trăsătur i cvasi­
masculine nu i se mai pare atât de "total diferită" cumi se pă­
ruse o femeie foarte feminină . Relația este atunci mai mult de
frăție și camaraderie, se bazează mai mult pe interesele comu­
ne decât pe atracția erotică dintre sexe. În toate relațiile el su­
portă greu proximitatea prelungită -dormitoarele separate
sunt pentru el o trebuință firească și partenera trebuie să aibă
înțelgere pentru aceasta, dacă nu vrea să îl împingă în apăra­
re și apoi în distanțarea care rezultă cu necesitate de aici.
Recapitulând, putem spune că-din motive pe care ur­
mează să le înțelegem mai bine-schizoidului îi vine cel mai
greu să-și dezvolte capacitatea de a iubi. El este neobișnuit de
sensibil la tot ceea ce amenință să îi limiteze libertatea și inde­
pendența; este zgârcit cu exprimarea sentimentelor și este cel
mai recunoscător atunci când partenerul i se dedică fără ai se
impune, oferindu-i puțină apartenență și protecție. Cel care Angoasa de autodăruire 37
știe cum să îl ia poate să conteze pe profunda sa dedicație, pe
care el nu o poate însă arăta și acorda corect.
Schizoidul și agresivitatea
Aici și în următoarele secțiuni despre agresivitate am pre­
ferat să-orbesc mai degrabă despre agresivitate în loc de ură,
pentru că agresivitatea este cea mai frecventă formă de expre­
sie a urii și se poate descrie cel mai clar în diferitele sale for­
me de manifestare. Angoasa și agresivitatea sunt strâns de­
pendente una de alta; probabil că neplăcerea și angoasa de­
clanșează la origine agresiunea, neplăcerea fiind forma primi­
tivă, arhaică, a angoasei, în preistoria noastră. Atunci nu
aveam la dispoziție posibilitățile ulterioare de elaborare a ne­
plăcerii și de biruire a angoasei, ci suntem livrați neajutorați
neplăcerii și angoasei. În această epocă primitivă se declan­
șează frustrări intense, cum sunt foamea, frigul, durerea; tul­
burări ale ritmului propriu și intergrității spațiului vital; su­
prasarc ini ale organelor de simț și restricționări ale libertății
de mișcare: înstrăinarea de propria ființă din cauza �nei prea
mari apropie ri și a atacurilor celorla lți; singurătatea. In aceas­
tă perioadă deci angoasa este în special neplăcere intensă; la
copilul cel mai mic în toate acele situații angoasa și agresiu­
nea coincid practic temporal: ceea ce declanșează neplăcere și
angoasă declanșează în același timp și agresivitate, mânie.
Ce are la dispoziție cel mai mic copil pentru a-și stăpâni
angoasa și pentru a descărca neplăcerea? La început numai o
mânie neputincioasă, care se exprimă prin țipete, ulterior prin
lovituri de mâini și de picioare, deci descărca re motrice și
abreacție. Dat fiind că în epoca primitivă nu există încă o se­
parare între Eu și Tu, aceste expresii de agresivitate nu sunt
Orientate, nu se leagă de nimeni -sunt pur și simplu abreac­
ții ale disconfortului și neplăcerii, menite a descărca ființa, or­
ganismul. Aici putem vorbi despre forma arhaică a agresivi­
tății; ea se exprimă elementar, spontan, necontrolat și fără le­
gături cu cineva, de aceea ea decurge și fără menajamente sau

38 Fritz Riemann
se�ti�ente de culpabilitat e-acestea ar presupune deja 0 re­
lație mterumană.
Intensitat�a angoasei arhaice este neobișnuit de mare,
deoare�e nea1utorarea cor:ilului _mic îl face să o resimtă ca pe
o amemnțare la �dr:�a existe�ței sale, a ființei sale întregi. La
fel de tot a� vor_ �I trai te agresmnea ș i mânia -copilul este în
a:tf�l de sit�ațu. "tot o mânie" sau "tot o angoasă", fiind stă­
pamt n�mai de Impulsul de a o abreacționa, a se elib� de ea.
Ghemmre � r:�exă, retragerea din lume sau, dimpotrivă, fur­
t�a.de mișcan�d�scrisă sunt cele două forme originare ale re­
acției, la angoasa ȘI neplăcere, valabile și la alte forne de viată:
fuga m s�ate, �etragerea până la reflexul de a face pe mortul
sau fuga m fața, furtuna de mișcări, atacul.
I?ac� omul schizoid rămâne lipsit de legături, el se resimte
pe sm� m c?ntinuare ca o ființă neprotejată, lipsită de apărare,
e�pusa penco�elor: el :a trăi mai departe atacurile și ameiniță­
nle rea_le sau mchipmte ca pe niște pericole la adresa întregii
sale existențe. De aceea reacțiile sale sunt încă total arhaice în
sens�! de�cris mai sus: este vorba despre agresiunea imediată
nermloasa, menită numai să înlăture angoasa, respectiv ceea c�
o decla�șeaz_ă, destin�tă să scape de povară-sau, cum spun
foarte mment englezn, "to get it out of one's system".
�e putem fo�rte_bin� i�agina cât de periculoase pot de­
vem aceste agresiuni sch1zmde arhaice, care provin din senti­
�ent�l amen!nțării existențiale la oameni care nu cunosc le­gatunle. �a :I aceste agresivități nu sunt reținute, nu sunt le­
gate de mmic, nu sunt integrate în person alitatea de ansam­
b��-Astfel_ e�e rămân descărcări elementare pulsionale, fără
mci o _res�ncție. Ceea ce am văzut deja în cazul sexualității este
valabil ȘI pentru agresivitatea lor: toate afectele schizoizilor
rămân _ab�eacții izolate, clivate, pur pulsionale, ele nu sunt
contopite mtr-o trăire emoțională de ansamblu. Dat fiind că
aces�tor per�oane !e lipsește empatia, nu există practic nici 0
forța care s� le franeze. Astfel agresivitatea servește mai de­
pva�te nu_mai descărcări tensiunilor, este trăită necontrolat și
fara se�hm_ente de culpabilitate. Aici se adaugă faptul că, din
cauza hpsei lor de raportare interumană, schizoizii nu au nici Angoasa de autodăruire 39
0 idee despre efectul pe care afectele și agresiunile lor îl au
asupra celorlalți -ei "doar" au abreaj:ționat; ceilalți nu au
fost pentru ei importanți. De aceea ei sunt adesea prea abrupți,
prea jigni tari sau bruști, făr� să o știe. Într-un ziar scria că un
adolescent a ucis un băiat. Intrebat care i-au fost motivele, el
a răspuns dând din. umeri că nu a avut vreun motiv special­
copilull-a deranjat cumva. Iată cât de periculoasă poate de­
veni agresivitatea izolată, clivată de trăirea de ansamblu, ne­
legată de nimic, care izvorăște dintr-o disponiblitate pentru
ură care poate fi declanșată de cele mai mici prilejuri. Ea se
poate autonomi za și poate adopta toate formele extreme la
care ne putem gândi, mai ales dacă se leagă de o pulsiune se­
xuală care nici ea nu este integrată. "Autoportretul lui Ji.irgen
Bartsch" oferă o mărturie zguduitoare4.
Psihiatru! american Kinzel a stabilit, cercetând deținuți, că
cei mai agresivi dintre ei (violent men) aveau un cerc de pro­
tecție (circle of protection) de două ori mai mare decât cel al
deținuților nonagresivi. Cei agresivi-noii-am număra prin­
tre schizoizi-reacționau cu panică la încălcarea de către alții
a acestui cerc de protecție, a acestor granițe invizibile, imagi­
nare -panică precipitată imediat într-un atac. Iată un exem­
plu impresionant pentru sentimentul de a fi în lume al schizoi­
dului dat de un pacient: "Când mi se încalcă distanța, iese la ivea­
lă ura". Acest lucru amintește de reacțiile descrise de Lorenz la
animale care întâmpină cu agresivitate feroce orice încălcare a
teritoriului lor (Konrad Lorenz: "Das sogenannte Bose"5).
4 Jiirgen Bartsch a fost un adolescent criminal în serie german. El aco­
mis o serie de asasinate începând cu vârsta de 16 ani. Viola, strangu­
la, sfârteca și scotea ochii unor băieți de vârstă mai mică. În autobio­
grafia sa apare că familia care îl adoptase nu l-a lăsat niciodată să se
joace cu alți copii, de aceea nu a avut niciodată prieteni și nici capaci­
tatea de a-și face prieteni. Tot în această autobiografie, el mărturiseș­
te că undeva dincolo de vârsta de 14 ani a simțit că lucrurile îi scapă
total de sub control, că nu mai dispune de control asupra lui însuși. –
n. t.
5 Așa-zisul rău: despre istoria naturală a agresiunii-traducere de Ioana
Constantin, Humanitas, 1998 -n. t.

40 Fritz Riemann
Disconforul său interuman și lipsa de legături, ca și neîn­
crederea rezultată din acestea, îl fac pe schizoid să trăiască
apropierea altui om ca o amenințare, la care el răspunde mai
întâi cu angoasă, urmată imediat de agresiune. Acest senti­
ment de bază existențial al schizoidului ne face să înțelegem
multe reacții ce adesea par ininteligibile. O agresivit ate arhai­
că, nonintegra tă, clivată poate să meargă până la acte de vio­
lență, care înlătură pe omul deranjant ca și cum ar înlătura o
insectă dăunătoare ce îl atacă. La fel ca și toate pulsiunile ne­
legate, clivate de trăirea de ansamblu, agresivitatea se poate
autonomiza în mod periculos și poate duce la acte asociale sau
criminale.
Dar, făcând chiar abstracție de asemenea exemple extreme,
pentru schizoizi nu este ușor să își controleze agresiv itatea. În
general ei nu suferă din cauza acesteia, ci mai mult suferă an­
turajullor. Ceea ce era la origine apărare anxioasă, poate de­
veni la ei agresivitate plină de plăcere, care va fi apoi exerci­
tată din proprie voință, până la toate formele posibile de cru­
zime, de sadism. Cele mai frecvente modalități de exprimare
a ei sunt grosolănia, o asprime bruscă jignitoare, răceala gla­
cială și inaccesib ilitatea, cinismul și transformarea instantanee
a afecțiunii într-o respingere ostilă. Și aici le lipsesc "nuanțe­
le intermediare " ale unei agresivități stăpânite, calculate, adec­
vate situației -de fapt acest lucru se vede doar din exterior ,
deoarece, pornind de la propria lor trăire, ei își consideră com­
portamentul întru totul adecvat situației.
La schizoizi agresivitatea are însă adesea și o altă funcție
decât cea de apărare și protecție. În sensul semnificației origi­
nare a cuvântului ad-gredi-a avansa către cineva, acesta este
pentru ei un mijloc de a intra în contact, adesea singurul pe
care îl au la dispoziție. De aceea agresiunea poate fi pentru ei
o formă de abordar e, care, prin comparație, ne amintește de
încercările stângace de apropiere de celălalt sex, caracteristice
pubertății. Puberii, ca și schizoizii, prezintă aceeași combina­
ție de angoasă și dorință, ascunder ea sentimentelor , aborda­
rea brută, agresivă în loc de tandrețea pe care subiectul nu o
îndrăznește sau nu o cunoaște, teama de a-și atrage blamul, Angoasa de autodă ruire 41
disponibilitatea de a se retrage imediat, transformarea simpa­
tiei în respingere și cinismul , în cazul unei respingeri reale sau
închipuite.
Pentru cei care au de-a face cu schizoizi este important de
știut că la ei agresiunile pot avea și semnif icația unei abordări.
Agresivitatea le este mai accesibilă decât exprimarea simpatiei
sau a altor sentimente pozitive. Din cauza marilor lor lacune
în ceea ce privește contactele interumane, ei au și aici o mare
nesiguranță. Experiența psihoterapeutică făcută în compania
lor ne-a învățat că, printr-o dedicație echilibrată, lăsându-le tim­
pul pentru a-și completa lacunele de contact, ei pot să-și in­
tegreze agresivitatea, să învețe să procedeze adecvat cu ea.
Fundalul biografic
Cum se poate ajunge la dezvoltarea unei person alități schi­
zoide, la o astfel de angoasă supradimensionată de autodărui­
re și, respectiv, la accentuarea suprad imensionată a "revolu­
ției", a autoconser vării?
Din punct de vedere constituțional, aici vine în întâmpina­
re o .ereditate sensibilă, o mare senzitivitate psihică, labili tate
și fragilitate. În calitate de autoprotecție se pune atunci o dis­
tanță între sine și mediu, pentru că, din pricina unei sensi­
bilități care reacționează ca un radar și în același timp este per­
meabilă, individul percepe o apropiere fizică și psihică prea
tna,re precum un "zgomot prea mare". Astfel, schizoidului dis­
tanța îi este necesară, pentru a fi la nivelul lumii și vieții. Dis­
tanța ii creează siguranța și protecția de a nu fi înstrăinat, epui­
zat de ceilalți; din cauza eredității sale, el este un sistem prea
deschis, prea "jupuit" și trebuie de aceea să se delimiteze și să
�inchidă parțial, pentru a nu fi inundat de mulțimea stimu­
lilor percepuți.
Cealaltă posibilitate este existența unei eredități deosebit
de intens expansiv-mot rice, agresiv-pulsionale, unei înclinații
sau capacități reduse pentru legături. Din cauza acestei eredi­
tăți individul este perceput de timpuriu ca fiind stresant sau

42 Fritz Riemann
supărător. Atunci el reface mereu experiența de a fi respins,
corijat, neacceptat în individua litatea sa și se dezvoltă de aceea
retragerea plină de neîncredere, atât de caracteristică acestor
oameni, ce devine o trăsătură esențială tipică ·pentru ei.
Pot fi numite și alte particularități corporale sau de alt fel,
care nu trebuie puse pe seama constituției, în sensul restrâns
folosit de obicei, dar care țin tot de corp, indicând în același
timp mai clar spre mediu în calitate de factor declanșator. Din
cauza unor particularități ale sale, copilul dezamăgește de la
început așteptările și reprezentări le-dorință ale părinților săi,
mai ales pe ale mamei. Poate fi vorba despre faptul că respec­
tivul copil nu are sexul dorit, dar și orice despre alte particu­
larități fizice, din cauza cărora mamei îi va fi greu să îi acorde
atenția și afecțiunea de care are nevoie; aici trebuie amintit și
cazul copiilor nedori ți.
La aceste aspecte constituționale -la care însă adesea re­
acția mediului este responsabilă pentru dezvoltarea schizoidă
într-o măsură mai mare decât este ereditatea însăși-se ada­
ugă și factori de mediu, ca principali declanșatori ai dezvol­
tării unor personalități schizoide. Pentru a putea înțelege mai
bine acest lucru, trebuie să ne îndreptăm atenția asupra situa­
ției copilului după naștere și în primele săptămâni de viață.
Spre deosebire de alte ființe vii, după naștere copilul se află
într-o stare de extremă neajutorare și dependență completă de
mediul său. Adolf Portmann a vorbit în acest context despre
oameni ca ființe născute prematur .
Pentru ca un copil să se îndrepte, treptat, cu încredere, că­
tre mediul său și pentru ca el să descope re pentru prima dată
ce înseamnă Tu, acest mediu trebuie săi se pară acceptabil și
demn de încredere. Acceptabil în sensul adecvării la trebuin­
țele specifice vârstei sale. Copilul mic are nevoie de o atmo­
sferă care poate fi descrisă drept protectoare, portantă, confor­
tabilă, ca o inserție în niște condiții de viață corespunzătoare.
El trebuie să trăiască această fază "paradisiacă " a trebuințelor
care se împlinesc de la sine, pentru că numai dintr-o astfel de
încredere originară el poate îndrăzni treptat în viață să riște
să se dăruiască, fără angoasa de a fi distrus. Angoasa de autodăruire 43
În mod ciudat, despre aceste condiții de viață necesare co­
pilului mic, noi nu am avut mult timp decât niște reprezen­
tări foarte nedeterminate; de cele mai multe ori diferentierea
și capacitatea de percepție a sugarului au fost mult subapre­
ciate, la fel cum au fost subapreciate și efectele influențelor ex­
terioare asupra lui. Foarte impresionante sunt în acest sens
cercetările făcute asupra sugarilor de către pediatrul elvețian
Stirnimann. Iată numai c.âteva citate din cartea sa "Psihologia
copilului nou-născut ": "In cărțile foarte serioase … este exclu­
să perceperea vreunei senzații de durere până la cea de-a 6-a
săptămân ă de viață … Am observat că acest lucru nu este ade­
vărat, cu siguranța unui experiment, în cazul injecțiilor. Am
putut prevedea că la a doua injecție, din ziua următoare,
nou-născuții începeau deja să plângă din momentul în care
avea loc dezinfecta rea." Și despre memorie: "există și amintiri
prenatale: conform observațiilor făcute de surorile care lucrea­
ză în tura de noapte, copiii hangițelor sunt treji adesea până
la miezul nopții, fără să țipe, în timp ce copiii brutăreselor de­
vin frecvent neliniștiți dimineața de la ora 2 până la 3. Dato­
rită muncii de peste zi și odihnei nocturne a mamei, copilul
s-a obișnuit deja înainte de naștere cu trecerea ritmică de la
mișcare la liniște."
Se vede că aici sunt multe de cercetat; cu siguranță însă din
observațiile lui Stirnimann (cele de mai sus, precum și altele)
rezul�ă că am subestimat mult viața senzorială, perceptivă și
afectivă a noului născut. Mult timp s-a crezut că îngrijirea
ad�\tată a sugarului, hrănirea sa corectă și menținerea igie­
�et sale sunt cele mai importante lucruri-și singurele -care
1 se pot oferi unui copil nou-născut. Prin cercetarea atentă a
P��mei copilării, datorită psihanalizei lui Freud și a elevilor
sai, am dobândit idei noi, completate de cercetarea comporta­
mentului. Acestora le datorăm cunoașterea semnificatiei
marcante pe care o au primele impresii și experiențele pr�co­
c�, mai ales cunoașterea semnificației primelor săptămâni de
VIață.
Se pare că Goethe se referea la același lucru atunci când
spunea (conversație cu Knebel 1810): "Un rău fundamental

III
.1
44 Fritz Riemann
pentru noi este acela că se dedică foarte puțin primei educa­
ții. Dar de aceasta ține în cea mai mare parte caracterul în to­
talitatea sa, întreaga ființă a oamenilor care vor fi." Astfel de
idei intuitive au rămas însă izolate și de aici nu s-au tras con­
secințele necesare.
Astăzi, știm că primul mediu trebuie să îi ofere copilului,
în afară de îngrij irile indispensabile sus-menționate, și căldu­
ră emoțională, afecțiune, o cantitate corespunzătoare de sti­
muli și de liniște, precum și o anumită stabilitate, pentru ca
acest copil să răspundă mediului cu încredere și deschidere.
De o mare importanță este mai ales ca respectivul copil să facă
într-o măsură suficientă experiența tandreții corporale.
Dacă, dimpotrivă, în această perioadă timpurie copilul per­
cepe lumea ca neprimitoar e, nedemnă de încredere, goală sau
invazivă și distrugătoare, el se va retrage din această lume, va
fi speriat de ea. În loc să se îndrepte cu încredere către lume,
el va dobândi o neîncredere timpurie și profund ă. Atât golul
lumii pe care îl trăiește copilul atunci când este lăsat prea des
și prea mult singur, cât și suprasaturarea cu stimuli și impre­
sii variate sau o prea mare intensitate a stimulilor au efecte
schizoidogene asupra acestuia; el va fi tulburat chiar în prima
sa abordare a lumii și se va replia asupra lui însuși.
În cercetările sale asupra copiilor instituționalizați, Renc
Spitz a arătat că acei copii care în primele săptămâni de viață
fuseseră prea mult timp separați de mamele lor și au trăit ast­
fel o lipsă precoce de afecțiune maternă sufereau de prejudi­
cii severe, chiar ireparabile ale dezvoltării, chiar dacă li se ofe­
reau cea mai bună hrană și condiții igienice ireproșabile, în
condițiile unui cămin în care unei surori medicale îi reveneau
10 copii. În dezvoltarea lor ulterioară, toți copiii neglijați
timpuriu sau speriați de supraof erta de stimulare prezentau
cel puțin întârzieri mari, unilateralități, lacune sau precocități
necoresp unzătoare vârstei, deoarece ei nu primiseră aici ace­
le condiții de viață care le erau necesare, fiind astfel expuși
unor angoase necorespunzătoare vârstei lor.
Deosebit de ușor se ajunge la astfel de prejudicii schizoidi­
zante timpurii în cazul acelor copii care de la început nu sunt Angoasa de autodăruire 45
iubiți sau doriți; apoi la cei care au fost expuși unor separări
precoce, posibil datorate unor internări de durată mai lungă
din cauza unor îmbolnăviri sau pierderii mamei. Același lu­
cru este valabil în cazul unor mame lipsite de afecțiune sau
indiferente, mamelor prea tinere, insuficient de mature pen­
tru condiția maternă, dar și pentru copiii crescuți în "colivia
de aur", lăsați în seama unei "personal" adesea lipsit de afec­
țiune sau indiferent, pentru că mamele " nu au timp" de ei. La
fel, mamele care după naștere se reapucă prea devreme de lu­
cru și trebuie să lase prea mult timp copilul singur nu pot să
îi ofere acestuia tot ce are nevoie.
Alături de astfel de lipse de afecțiune în perioadele preco­
ce, una dintre sursele dezvoltărilor de personalitate schizoide
poate fi și supraoferta senzorială, așa cum apare la mamele
care nu îl lasă pe copil în pace și nu au nici o empatie pentru
nevoile sale. Acest lucru pare mai puțin clar și trebuie de aceea
să fie descris mai amănunțit: pentru debutul orientării copilu­
lui este indispensabil ca mediul să îi ofere o anumită stabili­
tate, cu care el să se poată familiariza și astfel să poată lua naș­
tere încrederea -familiaritatea este baza capacității de a avea
încredere. Copilul nu poate procesa schimbările prea frecven­
te ale persoanelor de relație, prea multe schimbări în mediu și
în impresiile senzoriale (de exemplu, surse sonore zgomotoa­
se de lungă durată- radio, televizor , iluminatul puternic care
cuprinde și orele de somn ale copilului, călătorii zbuciumate
frecvente etc). O astfel de lipsă de liniște a mediului, precum
și mamele intruzive, încalcă trebuinta copilului de liniște și
pace, deoarece se ocupă prea mult de el, îl târăsc peste tot
după ele și nu îi lasă nici o posibilitate de a avea propriile sale
impulsuri, făcându -1 pe copil să se retragă și să se închidă plin
de teamă și iritat. Alături de aceste medii există și acelea care
îl suprasolicită pe copil de timpuriu și au efect schizofrenogen
Prin aceea că nu îi dau posibilitatea de creștere organică. Sunt
acele medii în care copilul trebuie să crească între adulți foar­
te dificili sau imaturi, care nu s-au împăcat cu propriile lor di­
ficultăți, respectiv cu viața. În aceste condiții copilul trebuie
să perceapă prea de timpuriu stări dispoziționale și să înțelea-

46 Fritz Riemann
gă situații pentru a nu mai încărca și el cu propria lui persoa­
nă atmosfera deja încordată și chiar labilă. Nu rareori copilul
trebuie să preia el însuși rolul părintelui și să îi ia în grijă pe
părinți, deoarece nu își află în aceștia nici un sprijin, iar aceș­
tia nu se pot sprijini nici pe ei înșiși. Aceasta este, desigur, o
suprasolicit are nelimitată pentru copil; înainte de a se fi găsit
pe sine el este deplasat în rolul părintelui, trebuie să-și con­
struiască o înțelegere pentru adulți. El nu ajunge să devină el
însuși pentru că trebuie să se gândească mereu la toate părți­
le, să intermedieze, să înțeleagă și să cumpănească, trebuie ast­
fel să ducă viața altora într-o măsură mai mare decât își poa­
te trăi propria lui viață. Astfel el nu numai că este jefuit de co­
pilăria sa, dar și nucleul ființei sale, încrederea în sine, rămâ­
ne nedezvoltat și sentimentul de bază al vieții sale este acela
de a se afla pe un teren fragil.
Cu o astfel de poziție în lume, individul va face desigur
eforturi de a deveni invulnerabil, precum Siegfried care s-a
îmbăiat în sângele dragonului, pentru ca cel puțin să nu îi ara­
te lumii punctele sale slabe – dar mereu vor rămâne locuri
vulnerab ile. Cum se poate face invulnerab il? Evident, nelăsân­
du-se atins afectiv de nimic, trecând prin lume anonim, ca și
cum ar avea o mantie fermecată care îl face nevăzut. Indivi­
dul își pune o fațadă opacă, în spatele căreia nimeni nu poa­
te vedea, ca alții să nu știe niciodată cum stau cu el. În măsu­
ra în care sentimentele sunt totuși inevitabile, individul dez­
voltă capacitatea de a le stăvili conștient, de a le doza. Astfel,
el reflectează asupra lor și învață să le accepte sau să le res­
pingă conștient, dar în nici un caz nu se lasă spontan în voia
lor, deoarece acest lucru ar putea fi periculos. Unei paciente
tinere o prietenă i-a povestit cum părinții celei dintâi i s-au
plâns de răceala și ostilitatea fiicei lor. Pacienta i-a răspuns
prietenei sale, după un scurt moment de gândire: "Bine, atunci
o să îmi suprim ura" -de atunci relația ei cu părinții a deve­
nit și mai îndepărtată și mai rece.
Adăugăm aici că și în calitate de adulți avem o limită a to­
leranței față de impresiile simțurilor; se știe că putem fi tulbu­
rați psihic din cauza unor surse de zgomot persistente sau a Angoasa de autodăruire 47
unor efecte lumioase, ca și prin privarea de somn: însingura­
rea și obscurit atea de durată pot produce efecte asemănătoa­
re, de care se folosesc anchetatorii în unele țări. Desigur că li­
mita de toleranță a copilului mic este mult mai mică.
Din acest punct de vedere, devine deosebit de important
să știm dacă respectivul copil a fost hrănit la sân sau cu bibe­
ronul. Revenire a regulată a mamei și intimitatea reciproc sa­
tisfăcătoare de la sân îi creează copilului nu numai posibilita­
tea de a recunoaște treptat persoana de la care vine atât de si­
gura satisfacție, ci fac posibilă și instalarea la el a primelor baze
ale speranței îndreptate asupra unui om, a premiselor recu­
noștinței și iubirii. In cazul copilului alimentat cu biberonul,
pot să apară de fiecare dată persoane diferite, care se pot com­
porta foarte diferit cu copilul, ceea ce are cel puțin efectul de
a-i îngreuna dezvoltarea. Astfel, el este expus unor procese de
învățare complicate și va ajunge să se simtă legat de o singu­
ră persoană mult mai greu decât copilul alimentat la sân. Da­
torită lipsei intimității descrise între copil și mamă, încă de pe
acum pot apărea premisele lipsei de legături, recunoscută
drept o caracteristică decisivă pentru ap�r�ția schiz�idiei. �
In orice caz, consecința tuturor tulburanlo r descnse este ca
de la început copilul trebuie să se apere și să se protejeze de
lume, altminteri va fi dezamăgit de ea. Dacă el nu găsește în
exterior nici un partener adecvat, se repliază asupra lui însuși,
se ia pe sine însuși drept partener și realize �ză într-o măsură
insuficientă pasul de la sine către partener. In dezvoltarea ul­
terioară, și dacă ulterior nu poate face experiențe corectoare,
iau naștere de aici lacunele descrise mai sus, înclinația spre in­
dependență și egocentrism, autoreferința.
Iată, în mare, care sunt factorii de mediu care favorizează
dezvoltarea personalității schizoide. Putem spune că genera­
ția a cărei mică copilărie s-a suprapus pe al doilea război mon­
dial, care a însemnat pentru mulți copii condiții de mediu ase­
mănătoare celor amintite mai sus (neliniște în primele săptă­
mâni de viață și dincolo de acestea, datorată raidurilor aerie­
ne nocturne, destinului de refugiat, despărțirii familiei, pier­
derii patriei etc}, această generație deci prezintă adesea trăsă-

48 Fritz Riemann
turi schizoide: refuzul legăturilor familiale, înclinația spre gru­
puri și organizații de masă, în care există sentimentul aparte­
nenței, dar individul rămâne în același timp anonim. Tot aici
poate fi socotită și lipsa de atașament în relațiile între sexe.
Problema generației pierdute a apărut atunci când această ge­
nerație a ajuns la pubertate. La fel se poate spune și despre
unele trăsături ale artei moderne, care poate fi caracterizată
prin așa-zisa "pierdere a centrului ". Arta schizoidă creează
mai degrabă un efect devast ator, adesea însă ea este respingă ­
toare. După Fuhrmeister și Wiesenhutter ("Metamusik ") în or­
chestrele care interpretează preponderent compoz iții moder­
ne ar trebui ca întregul ansamblu muzical să se simtă bolnav
după repetițiile cu astfel de piese.
Dar și întreaga situație de mediu a omului occidental are
efect schizoidizant: lumea ne dă din ce în ce mai puțină pro­
tecție; în ciuda confortului, ne simțim din ce în ce mai ame­
nințați și sentimentul nostru de viață este labilizat de ava lan­
șa de stimuli căreia îi suntem expuși și față de care ne putem
doar cu greu ecrana. Spectrul unor războaie posibile și conști­
ența faptului că astăzi suntem în stare să ne autodistrugem to­
tal, modul periculos în care și dezvoltările naturale pot fi in­
fluențate de tehnică și științele naturii ne dau un sentiment de
amenințare existențială asemănător celui pe care l-am recu­
noscut la apariția trăsăturilor de personalitate schizoide. Ca o
contramișca re, se poate pune în evidență tendința crescândă
spre yoga, spre exerciții meditative. Trebuința din ce în ce mai
vizibilă de repliere asupra lumii interioare se poate recunoaș­
te în uzul drogurilor: hippies și gammlers6 doresc în mod con­
știent să renunțe la cuceririle unei tehnici și civilizații a căror
dominație necontrolată a început să fie pusă sub semnul în­
trebării de din ce în ce mai mulți dintre noi. Dominarea natu­
rii, tehnica ce învinge spațiul și timpul și condițiile de viață în
6 Termenul de Gammler vine de la cuvântul suedez Gammal, care în­
seamnă bătrân, slab. În anii '60 era o expresie peiorativă pentru tine­
rii prea puțin amatori de a munci, care protestau prin pasivitate îm­
potriva societății industriale. -n. t. Angoasa de autodăruire 49
care trebuie să ne ducem lupta pentru existență amenință să
îngrădească din ce în ce mai mult părțile noastre pline de sevă
afectivă, astfel că putem vorbi despre un proces de schizoidi­
zare a societății occidentale.
Lipsa unei protecții corespunzătoare vârstei începând cu
cea mai fragedă copilărie este deci în același timp formula pre­
scurtată pentru dezvoltarea structurilor de personalitate schi­
zoide, în măsura în care aceasta depinde de influențele de me­
diu. Se cercetează încă prea puțin posibilitatea și natura ace­
lor influențe prenatale, intrauterine care acționează asupra or­
ganismului matern. Astfel, Stirnimann, în cartea deja aminti­
tă, arată că s-a reușit evidențierea percepției auditive înainte
de naștere: o femeie gravidă era așezată în fața unei lămpi Ro­
entgen și se suna un claxon de mașină, la care copilul tresă­
rea. Poate că acest disconfort a început deja în pântecele ma­
mei, mediat de trăirea emoțională și afectivă a mamei, de ati­
tudinea sa afectivă față de gravidit ate și de copil, dacă, în loc
de acceptare și o așteptare plină de bucur ie, mama are, indi­
ferent din ce motive, atitudini ostile, de respingere sau ură față
de copilul care se dezvoltă.
Exemple de moduri de viață schizoide
Un muzician talentat, dar foarte voluntar �i aproape lipsit de
contact, se afla într-o situație financiară dificilă. Un cunoscut i-a in­
termediat obținerea unui post bine plătit, care se afla în aria sa de
interese, ceea ce ar fi însemnat pentru el un ajutor important. În ziua
în care trebuia să se prezinte la postul pe care deja îl acceptase, el a
lipsit nemotivat �i a pierdut �nsa. Față de sine însu�i el a argumen­
tat cii prietenul nu dorise de fapt decât să î�i arate superiorita tea �i
�ii arunce în față poziția sa lamentabilă-poate că avusese �i mo­
troe homosexuale.
. În loc să accepte ceea ce îi fusese oferit cu bună intenție, lui
•s-.a făcut frică de a deveni dependent și de a fi obligat să-i fie
l.'ecunoscător cuiva. Dar el a trebuit să evite față de sine aceas­
ta interpretare, anume atribuindu-i prietenului motive ches-

�r
,,l 50 Fritz Riemann
tionabile. Mai profundă decât această atitudine greu de înțe­
les este punerea la încercare a celuilalt: dacă acesta chiar vrea
să mă ajute și nu se lasă înspăimântat de comportamentul
meu, dacă totuși nu mă lasă baltă după asta, atunci însemn cu
adevărat ceva pentru el.
Aici vedem foarte clar lipsa perspectivei de a ieși dintr-un
astfel de cerc vicios și de a face noi experiențe cu oamenii:
când �re el gar�nția că poate crede într-o afecțiune reală? Și pe
de alta parte, cme ar fi gata să se lase astfel pus la încercare și
ar face eforturi să înțel�agă motivele aflate în spatele unui ast­
fel de comportament? In general lumea nu este înclinată spre
astfel de lucruri.
În cazul acestui bărbat situația era și mai complicată, deoa­
rece el dorea la fel de tare ca acest cunoscut să încerce în con­
tinuare să îl ajute, în ciuda comportamentului său, după cum
dorea ca el să îl lase în pace. În primul caz, el ar fi trebuit să
își corecteze părerea pe care o avea despre oameni și ar fi tre­
buit să aibă încredere, lucru după care tânjea. În cel de-al doi­
lea caz, el ar fi fost întărit în viziunea sa asupra lumii, conform
căreia oamenii nu sunt demni de încredere și ar fi putut să se
retragă "îndreptățit", plin de amărăciune, în singurătatea și
mizantropia sa eroică, ceea ce era mai comod.
Acest muzician avea prietene pe care le schimba des, pe
care le părăsea rapid pentru că la una nu îi plăcea felul de a
se îmbrăca, la alta nu îi plăceau picioarele, la a treia educația
etc. -raționalizări pentru angoasa sa de legături și în același
timp măsuri de protecție împotriva pericolului de a ajunge
vreodată să iubească pe cineva cu adevărat și astfel a se expu­
ne tuturor pericolelor pe care le aduce cu sine "iubirea". Din
biograf ia lui menționăm numai că el era un copil din afara că­
sătoriei, care fusese pasat de timpuriu diferitor rude și fusese
resimțit de acestea ca o povară.
Un alt exemplu pentru această structură de personalitate:
Un bărbat de vârstă mijlocie se vedea pe sine drept outsider, ceea ce
era o sursă de chin continuu. Avea sentimentul că nu aparținea cu
�devărat nicăieri, că ceilalți oameni îl resping, îl critică sau î�i bat
JOC de el. El suferea din această cauză, se simțea nesigur ;;i cariera Angoasa de autodă ruire 51
ti'Profesională părea să se împiedice de faptul că era resimțit de cei­
lllfi ca un corp străin ;;i ca un om "extrem de dificil" și, într-un cerc
fikios tipic, el devenea într-adevăr din ce în ce mai greu de abordat,
r. reacția sa. Avea accese bruște, aparent nemotivate, ciudate, de ira­
riie jignitoare la adresa superiori/ar, îi "taxa" fără motive pe colegii
tJe.muncă, ieșea din comun prin îmbrăcăminte și stil de via,tă într-a­
tat încât oamenii se retrăgeau și mai mult în fața lui, nu aveau ni­
mic în comun cu el.
Din cauza distanței care creștea și a însingur ării, nu numai
că el proiecta multe lucruri asupra mediului său, ci, așa cum se
intâmplă de regulă, în reciprocitate, la rândulsău mediul pro­
iecta asupra lui la fel de multe lucruri, așa cum fiecare dintre
noi are tendința de a proiecta propriile probleme și părți sufle­
tești neintegrate, inconștiente, asupra celui ce ni se pare străin,
neobișnuit sau neliniști tor. Astfel, el devenea din ce în ce mai
mult oaia neagră, țapul ispășitor al colectivului în care trăia și
acționa. Dat fiind că era prea puțin cunoscut, el li se părea stra­
niu celor mai mulți dintre colegi, fără ca ei să facă vreodată
vreun efort de a-și clarifica motivele respingerii lor. Astfel, cu­
rând au luat naștere zvonuri despre el: cum că nu ar fi "tocmai
în ordine", că este ceva în neregulă cu sexualitatea sa; că nu este
de încredere din punct de vedere politic etc. Pe scurt, omul nos­
tru părea suspect fără ca cineva să știe cu adevărat cum și de
ce. Nimeni nu era conștient de faptul că asupra lui fiecare pro­
iecta propriile probleme neelaborate. Dar nimic din toate aces­
tea nu i se spunea în față; el percepea numai distanța care creș­
tea, de neînțeles pentru el, pe alocuri prindea câte o privire ne­
încrezătoare sau vedea cum ceilalți se înțelegeau din priviri pe
care el nu le putea interpreta -pe scurt, amorsat din ambele
direcții, a luat naștere un cerc vicios, care devenea insolubil.
Voi descrie mai pe larg fundalul biografic al acestui om,
pentru a arăta că aici se află germenii schizoidiei sale, ai vii­
toarelor sale dificultăți sociale și de contact, pe care el la înce­
put nu le-a putut vedea în acest context, ci le recepta numai
. ca pe un destin enig matic.
El provenea dintr-un mediu neobi�nuit. Tatăl era autor de cărți
de călătorie ț;i avusese mult succe� Îl7 timpul micii copilării a fiului

52 Fritz Riemann
său, un copil unic. Pe atunci el câ�tiga mulți bani �i trăia pe picior
mare, în petreceri răsunătoare. Mama se implica total în această via­
ță socială �i de lux �i avea prea puțin timp pentru copil -la o pri­
vire mai profundă se vede că nu avea prea mult interes �i dragoste.
Astfel, de mic el a fost lăsat în seama unei cameriste �i apoi, la fel,
foarte timpuriu, a unui servitor de culoare. El credea că î�i aminteș­
te că cei doi nu fuseseră în mod dese/zis neprieteno�i cu el.
Pe când avea 5 ani, părinții săi au desfăcut căsătoria care deja
din anii precedenți nu mai putea fi numită o conviețuire adevărată,
dat fiind că ambii părinți aveau repetate relații intime cu alți parte­
neri-ei considerau că acest lucru este modern �i este un semn de
libertinaj. El a rămas cu tatăl său �i i s-a spus de la început că mama
"a plecat pentru mai mult timp" fără vreun alt comentariu. Ulte­rior a aflat că la puțin timp după aceea mama fusese internată 2 ani
într-o clinică de boli nervoase, din cauza unei maladii psihice. Pu­
tem bănui de aici că nici înainte ea nu fusese sănătoasă psihic. La
puțin timp după divorț, tatăl s-a căsătorit cu o soră a mamei-era
cel de-al treilea mariaj al său. Această mamă vitregă avea o ură ve­
che împotriva surorii sale, care fusese mereu preferata casei; ulterior,
pe când băiatul avea 15 ani, ea s-a sinucis �i tatăl s-a căsătorit pen­
tru a patra oară.
În acest mediu a crescut domnul X. El s-a simțit mereu a cincea
roată la căruță; nimănui nu-i păsa de el; deja de timpuriu avea sen­
zația că deranjează, că este, de fapt, în plus �i nedorit. Acest lucru
a fost întărit de următoarele circumstanțe: casa părintească se afla
în afara oraț;ului, pe un deal izo lat, iar împrejurimile erau prea pu­
țin locuite, astfel că pentru băiat nu erau disponibili prea mulți to­
vară�i de joacă. Tatăl, un individualist excentric, bea adesea �i avea
un stil de viață original; făcea din noapte zi, lucra numai noaptea,
pentru că atunci nu îl deranja nimeni, �i dormea ziua, astfel că fiul
său aproape că nu îl vedea; uneori pleca în călătorie săptămâni în­
tregi. El nu se ținea prea mult de ordinea colectivă, își bătea joc de
ea spunând că nu era decât pentru pro�ti �i fraieri.
Astfel, deși ajunsese la vârsta școlară, copilul nu a fost trimis la
�coală, ci a primit educație în particular -de la profesori privați
care se schimbau și ei într-una. A mers la ț;coală la 10 ani. Atunci
au apărut pentru prima dată problemele sale de contact, care nu sunt -,, �- w •
�· _ Angoasa de autodar mre
·w,,: 53
i ','lr mirare, după ce am descris preistoria de mai sus. Până atunci el
Îft avusese literalmente nici o_ experie_nță c� copii d: vârst� lui, nu
Jt,sese niciodată într-o comumtate. Om nes1guranța, el a cautat un
fj1 pe care putea să îl joace în clasă, în spatele căruia putea să se as­
:'fandă. Dat fiind că în unele împrejurări stârnise, involun�ar, râ�ul
f;nevoitor și simpatia, el a devenit la început clovnul clasei, ulterwr
–ce astăzi am numi un rebel. Cucerea simpatia colegilor săi iro­
�nd totul, bătându-și joc de profesori, arătând indiferență față de
llflertismente și pedepse, chiu/ind de Ia școală etc. Atitudinea sa îi
jiJcea mai curând plăcere tatălui, astfel că mai primea în plus și pu­
·FJl simpatie paternă -tatăl era mândru că fiul se pleca la fel de
puțin ca și el în fața reglementărilor colective.
Deși o dorea, el nu a avut o legătură de prietenie. Aceasta pen­
tru că, deși ceilalți îl considerau interesant și amuzant, era receptat
in dejintiv ca un outsider comic. Dat fiind cii era în același timp foar­
te talentat ț;i priceput, el se bucura de o anumită recunoaștere prin­
tre camarazi, dar nu avea nici un prieten adevărat.
La 12 ani a început ceea ce el însuși va numi ulterior "marea sa
boală": dat fiind că era plăpând, palid, slăbănog și bolnăvicios, mama
sa vitregă l-a scutit de ora de gimnastică și i-a interzis să practice
vreun sport "din cauza inimii tale și pentru că ai crescut prea repe­
de". Printre altele, rezultatul a fost că nu a putut să dezvolte o sen­
zație sănătoasă a proprului corp, că nu se simțea "acasă" în corpul
lui și de aceea prezenta trăsături caracteristice de inhibiție și stân­
găcie; astfel a pierdut încă o posibilitate de contact, apropiere corpo­
rală și rivalizare sănătoasă.
Mama vitre9;ă I-a pasat de Ia un medic la altul, ascunzându-�i
respingerea față-de el în spatele unei îngrijorări deplasate. El trebu-
. ia să stea Ia pat perioade îndelungate, fără să i se găsească ceva an�­
me. Medicii se pretau la acest joc, până ce în sfârșit unul dintre e1a
reușit să îi descopere o tuberculoză pulmonară !atentă. Astfel, el a
fost închis în camera lui �i în majoritatea timpului obligat să stea la
pat. În acest timp el a citit o grămadă de cărți, fără să facă nici o ale­
gere-citea tot ce îi cădea la îndemână, din bogata bibliotecă a ta­
tălui. În timpul psihoterapiei, el a spus despre sine, foarte potrivit:
"Din punct de vedere emoțional sunt cu 10 ani mai tânăr decât vâr­
sta mea intelectuală"-ceea ce ar putea fi o expresie tipică a oameni-

54 Fritz Riemann
lor schizoizi. "Nu știu dacă sunt homosexual sau heterosexual "­
iată o altă formulare prin care el exprimă foarte clar nesiguranța le­
gată de senzațiile sale sexuale.
După ce a trecut de 14 ani a revenit la școală și, din punct de ve­
dere al contactului, această a doua încercare nu a decurs mai fericit
decât prima. Se înțelege că cei doi ani de izolare care au survenit
chiar în jurul pubertă,tii, pe care a trăit-o încă o dată separat de cei
de-o vârstă, în care s-a dedicat mai mult fantasmelor și a fost lipsit
de partener, I-au determiant să se replieze și mai mult asupra sa și
au adâncit dificultă țile sale de comunicare. Din nou ceilalți I-au re­
simțit ca pe un corp străin -a venit ca elev nou în colectivul cla­
sei, unde copiii crescuseră împreună de câtiva ani.
În chestionarul-test care li s-a dat copiilor despre alegerea profe­
siei, pacientul nostru, atunci în vârstă de 15 ani, a scris: "fumător
de profesie". Aceasta a stârnit reacții de mânie, fără ca cineva să vadă
impasul și neajutorarea din spatele acestui răspuns, fără ca cineva
să înțeleagă comportam entul său, în mod corect, ca un semnal de
alarmă adresat anturajului. În studenție, el a intrat într-o confrerie
de bătăuși-ceva total nepotrivit cu el, dar o nouă încercare "de a
aparține la ceva", de a se compara cu cei de vârsta sa și de a se afir­
ma masculin. Din aceleași motive el s-a oferit voluntar în armată,
dar și acolo a rămas un ciudat, a cărui neîndemânare îi incita pe cei­
lalți mult prea des la bătaie de joc blândă.
După ce a terminat armata, el și-a continuat studiile; a studiat is­
toria, limbile și literatura. După ce și-a încheiat studiile el a intrat în
învățământ și a devenit un excentric individualist, recunoscut profe­
sional, care se simțea bine numai în lumea cărților. Elevii apreciau pro­
fundele sale cunoștințe și îi treceau cu vederea slăbiciunile. La 24 de
ani s-a căsătorit-ar fi mai corect să spunem-"a fost însurat". Cu­
rând soția s-a plâns că el era interesat de cărți și de studii mai mult de­
cât de persoana ei-lucru pe care el nu îl înțelegea defel, doar îi acor­
da cantitatea de atenție cea mai mare posibilă și, Ia rândullui, era dez­
amăgit că ea se implica prea puțin în lumea lui spirituală și în intere­
sele sale. Astfel, în mariajul încă tânăr, au avut loc curând infidelități
de ambele părți, din partea sa și experienețe homosexuale, la care el a
răspuns apoi cu grave sentimente de culpabilitate și cu reacții la limi­
ta delirului de urmărire, care I-au dus în cele din urmă la psihoterapie. Angoasa de autodăruire 55
Biografia comunicată conține mult: e_lemente tipice în_ pri­
vința fundalului biografic al dezvoltar �d�r �e pe�s?�ahtate
schizoide: prea mare distanță, indiferența ȘI dispombihtate ne­
regulată a persoanelor de rel�ți� deAla început; apoi lipsa �e
tandrețe și apropiere corporala ȘI de mțel�gere pe�tru treb�nn­
țele copilului. Apoi lipsa de îndr�ma�: ȘI faptul_ ca a fost lasat
să facă singur cei mai importanți paȘI m evoluția sa; prea pu­
țin contact și trăire comun� cu cei de ac�eași vârst�, _rrea pu­
țină apartenență la grupun, la o comumtate .. l�suhoența po­
sibilitătilor de dezvoltare pentru partea afechva, pentru capa­
citatea' de a avea încredere. Toate acestea lasă goluri în felul
de a se purta cu alți oameni, o lipsă de tehnică a vieții,_ care îl
face pe individ să se replieze asupr� _lui îns��i, determi�at –
și nu în ultimul rând -și de reacțule lu�u, ca�e de hecare
dată prescrie unui astfel de om rolul outsid :rullll. �
Putem înțelege bine că pe o astfel de baza se dezvolta una
dintre formele fundamentale ale angoasei, anume angoasa de
autodăruire și apropiere. De aceea trebuie să c_rească pe�te mă­
sura valoarea impulsului de autoconservare, Iar autarhia :par_e
singura posibilitate de autoconserva �e. Nu_mai as�fe� �chizOI�
dul face ca să spunem așa, din mizene o v1rtute, ndicandu-și
singură;atea la rangul de valoare. Aceasta poate �s�ala�a pân�
la forme extreme de narcisism și ostilitate amarmca fața de toți
și toate, la mizantropie, cinism și nihi�ism. În sp�tele ac:sto­
ra, neobservat de nimeni și ascuns phn de teama, se afla un
dor profund de apropiere, de încredere, de a iubi și a fi iubit.
Putem înțelege că de aici încolo evoluția poate trece cu_ ușu­
rință spre asocial și criminal -uneori nu mai este nev?�e �e­
cât de vreun declanșator auxiliar. Escaladarea modahtați�or
comportamentale ale schizoizilor de la neîncrederea de la m­
ceput spre respingere, indiferență, răceal� până la ':ră și mi­
zantropie este de cele mai multe ori reacțm la expenențele de
rnediu care duc la cercul vicios descris mai sus.
Iată încă un scurt exemplu, o autodescriere, care înfățișea­
·ză deosebit de plastic lipsa de legături și contacte emo�ionale,
:și încercarea de a o înlocui cu mijloace raționale de onentare.
Un pacient schizoid a spus o dată: "Am mereu impresia că

56 Fritz Riemann
acolo unde alții reacționează din impuls, Ia mine se petrec ra­
pid o serie de procese de conectare"
Iată o excelentă descriere a faptului că la oamenii schizoizi
relația afectivă neexersată este înlocuită prin luciditate inte­
lectuală și sensibilitate gen radar a organelor de simț și proce­
se de gândire -"procese de conectare"
Traumele severe și conflictele pe care ei nu le pot stăpâni
se transformă apoi în simptome somatice; corespunzător pro­
blematicii lor, la ei sunt afectate mai ales organel e de simț, ca
și organele de contact și schimb, pielea și respirația; de aces­
tea țin tulburările astmatice și eczemele, care uneori intervin
foarte timpuriu. Pielea este organul care ne separă de mediu
și în același timp ne pune în contact cu el și la nivelul ei se ex­
primă de preferință dificultățile de contact ale schizoizil or, în
tulburări de irigare sangvină, psoriazis și suprasudație etc.
Completare
Să mai rezumăm o dată: la oamenii schizoizi "clivați", con­
textul unitar al trăirilor, cu impresiile psihice, impulsurile și
reacțiile, este sfâșiat în proporții variabl de mari. Este izolat
mai ales impulsul său vital, clivat de trăirea afectivă. Cu alte
cuvinte, la el nu reușește integrarea diferitelor straturi de trăi­
re sau de personalitate prin contopirea lor într-un singur sen­
timent. Mai ales între intelect și afect, între rațiune și emoție,
există o mare deosebire de grad de maturitate: fluxul
sentimentelor și experiențele intelectuale decurg separat, nu
se contopesc într-o trăire unitară. Pentru că el a trebuit să se
orienteze de timpuriu prin intelect și percepții senzoriale, dat
fiind că nu a putut să învețe o orientare emoțională corespun­
zătoare, el nu are la dispoziție nuanțe afective; el cunoaște pre­
ponderent formele primitive ale sentimen tului, anume, afec­
tele; este ca și cum din paleta posibilităților sale de exprima­
re ar lipsi tonurile intermediare, nu ar exista decât extremele
alb și negru. Toate acestea sunt consecințele lipsei de legături
emoționale cu semenii. Angoasa de autodăr uire 57
; Ca o protecție împotriva angoasei sale de apropiere, schi­
zoidul caută să ajungă Ia cea mai mare independență posibi­
Jă •. Cu o astfel de înclinație spre autarhie și cu respingerea con­
tactelor apropiate, în jurul lui se închide inevitabil un cerc, o
egocentr icitate crescândă, care îl târăște din ce în ce mai mult
tn izolare. Putem înțelege că astfel de oameni trăiesc cele mai
intense angoase, deoarece singurătatea și izolarea au efect de
potențare a angoasei. Mai ales angoasa de a înnebuni poate
ajunge la ei la grade insuportabile -și aici se reflectă trăirea
de a fi altfel decât ceilalți și disconfortul în lume. Un astfel de
pacient a spus o dată: "Angoasa este singura realitate pe care
o cunosc"; în mod caracteristic, el nu putea să își descrie tea­
ma ca o teamă de ceva determinat, concret, ci o trăia la modul
total. Un altul: "Nu cunosc vreo teamă; undeva în mine ceva
se teme, dar această angoasă nu este în Eul meu"-el s-a dis­
tanțat complet de angoasa sa, aceasta nu pare a mai exi sta în
conștiința sa. Ne putem însă imagina cât de labilă este o astfel
de stare, cât de ușor poate fi inundat Eul de angoasa clivată.
Deja capacitatea de a comunica angoasa este o ușurare. Dar
respectivul nu îndrăznește aceasta niciodată, pentru că se teme
că astfel se va livra celuilalt sau că va fi crezut nebun dacă se
înfățișează în completa sa slăbiciune și lipsă de protecț ie.
Atunci angoasa poate atinge, prin acumulare în timp, un ase­
menea grad încât devine de neoprit. Aceasta poate duce la iz­
bucniri de angoasă, până la psihoză ca o ultimă încercare dis­
perată de a scăpa de angoasă. Omul "înneb unește", pierde
măsura reală și se salvează într-o lume ireală, în care el se vede
pe sine sănătos, dar celorlați le pare nebun – ceea ce poate fi
Valabil în unele cazuri. Astfel, el își deplasează angoasele asu­
pra unor obiecte din lumea externă, unde ele pot fi mai ușor
evitate, combătute sau înlăturate; de angoasa internă nu exis­
tl·kăpare.
•i�;·iO dată cu autismul crescând, schizoidul își pierde din ce
tir ee mai mult interesul pentru lume și oameni, un proces
.._poate fi numit pierdere a obiectului și pe care el însuși îl
�e adesea ca o experiență de sfârșit de lume. Atunci când �tetragem din ce în ce mai mult participar ea interesată Ia
�··
& •

58 Fritz Riemann
lume, aplecarea emoțională spre ea, lumea sărăceș te, "se sfâr­
șește", se nimicește. Un astfel de sentiment al vieții este ex­
primat adesea în visele schizoizilor: "Mă aflu pe un disc mare,
ca un titirez, care se rote;;te din ce în ce mai repede. Nu mai pot sii
mă țin, alunec din ce în ce mai mult spre marginea exterioară și în
orice clipă pot să mă scurg în neant." Sau: "Într-un deșert uriaș,
un fort din ziduri din ciment, cu câteva lucarne mici; fortul este
bine înarmat și este prevăzut cu alimente pentru un an; locuiesc
singur în el." Nici nu se puteau exprima mai bine singurăta­
tea, ecranarea, apărarea împotriva angoasei și trebuința de
autarhie.
"Un peisaj straniu cu zăpadă; în fundal se află câțiva copaci do­
borâți, în prim-plan o cadă mică, plină cu apă caldă; mă simt foarte
singur." Acest vis provine de la un adolescent și îi descrie si­
tuația:
El s-a născut ca al treilea și cel din urmă copil al familiei, după
întoarcerea tatălui din primul război mondial. Tatăl a avut o rană la
cap, din cauza căreia era neobișnuit de sensibil și .iritabil și nu făcea
prea multe pentru întreținerea gospodăriei țărănești din care trăia
familia. Mama făcea multe eforturi pentru el, a preluat chiar condu­
cerea fermei și avea prea puțin timp pentru copil-în limbajul vi­
sului: stropul de căldură reprezentat de cadă. Copilul se simțea foar­
te singur și la 12 ani construia următoarea "legătură" cu mama:
seara, când el era deja în pat, ea obișnuia să cânte la pian; el a legat
cu sârmă o clapă a pianului de bateria unei lămpi de pe tăblia patu­
lui său -lampa lumina când mama apăsa această clapă a pianului.
Fundaluri psihod inamice asemănătoare stau nu rareori la
baza unor invenții teoretice care trebuie să corecteze în mod
inconștient experiența unei lipse în copilărie, în cazul nostru
o trebuință de contact nesatisfăcută.
Nici nu putem prezenta starea schizoidă de a fi în lume
mai pregnant decât o fac astfel de vise. O situație asemănă toa­
re pare să fi cunoscut Maxim Gorki, care a avut o copilărie
foarte grea și a trebuit să apuce de foarte timpuriu pe drumul
pribegiei, pentru a câștiga bani. Aflându-se în vizită la Tolstoi,
el i-a povestit acestuia un vis, în care vedea o pereche de ciz­
me mărșăluind pe străzile rusești nesfârșite, iarna-dar nu Angoasa de autodăruire 59
vedea decât cizmele. Nici nu se putea face o reprezentare mai
concisă a singurătății.
Retragerea din lume și replierea asupra sinelui duc deci
treptat la pierderea lumii, trăită cu mare angoasă, ca o cădere
în neant, în golul absolut, ca în visul cu titirezul. Adesea la
schizoizi reprezentările angoasante și visele capătă și forma
unor catastrofe mondiale de tip apocaliptic. Cel care vrea să
se păstreze pe sine este amenințat cu pierderea lumii, astfel că
în cele din urmă vrea să existe numai singur.
Să descriem consecințele care rezultă din angoasa de apro­
piere și din supralicitar ea "rotației" cu ajutorul a încă câteva
exemple. Luciditatea plină de neîncredere care le însoțește
amenință atunci să devină autoreferen țialitate patologică; ast­
fel de oameni aud atunci, așa cum se spune în popor, "iarba
crescân d" și "puricii strănutând" – aceasta înseamnă că li se
pare că adulmecă peste tot și întotdeauna pericole; ei bănuiesc
motive neliniștitoare chiar și în spatele celor mai inofensive
observații.
Odată am schimbat locul unui tablou în cabinet, iar un pacient
schizoid a bănuit imediat că prin asta eu am avut o intenție legată
de�l, anume aceea de a-i testa reactia la schimbare. Alături de au­
torefere nțialitat ea aproape para�oidă, la acest exemplu ne iz­
bește luciditatea senzorială de radar fin cu care schizoidul per­
cepe cele mai mici schimbări din mediu, pe care alții nici nu
1� înregistrează. Pentru orientarea lor în lume, ei sunt obligați
� folosească aproape exclusiv percepțiile senzoriale, pe care
Șlle ascut astfel foarte mult. Altă dată, în timpul unei ședințe, te­
lefonul din cabinet a sunat de câteva ori-același paci ent a crezut
cii eu am comandat aceste apeluri, pentru a pune la încercare modul
in care el reacționează la tulburări.
· · · Dacă pune aproape tot ceea ce percepe în exterior în rela­
ție cu sine însuși, ceea ce nici nu i-ar trece prin minte unei alte
}lersoane cu mai mult contact și cu o relație mai vie cu mediul
�an, schizoidul este cuprins din ce în ce mai mult de un de­
lir de relație și de interpretare, din care se poate asambla un
�evărat sistem delirant, care nu se mai poate corija. Atunci
,individul nu se întâlnește cu nimeni și nu întâlnește nimic bă-

60 Fritz Riemann
tător la ochi care să nu se afle într-o relație secretă cu el, după
cum în exterior nu se întâmplă nimic care să nu se afle într-o
astfel de relație și care să nu aibă o semnificație deosebită, pe
care el încearcă să o descopere.
Desigur că acest lucru este extrem de chinuitor și neliniș­
titor; astfel nu numai că individul își pierde orice degajare, ci
este mereu gata, sub cuvântul de ordine "qui vive?", să se
pună la adăpost împotriva surprizelor și așa-ziselor pericole.
De aceea el își întinde cu precauție extremă antenele în lume,
ca un melc, gata să le retragă imediat, dacă cineva se apropie
prea mult.
Un tânăr care eșuase deja de câteva ori în profesie și tocmai su­
ferise un insucces, elabora delirant sentimentul de a e�ua. El ar fi
vrut să se revolte împotriva societății, dar nu avea destulă încrede­
re în sine și nu avea nici o susținere din partea familiei, care credea
că el vrea neapărat să fie "mai bun" �i țintea "prea sus"; .ar fi tre­
buit mai degrabă să pășească pe urmele tatălui său și să rămână la
țară-țărane, stai la coada vacii! Astfel el făcea eforturi deosebit de
ambițioase pentru a reuși, pentru a le arăta celorlalți; de aceea in­
succesele sale îl afec tau foarte mult -ele păreau să dea dreptat� fa­
miliei. Am încercat în mai multe rânduri să înțelegem această
situație, am făcut eforturi de a dizolva ideile sale delirante
printr-o verificare exactă a realității. Dar atunci când a trecut
prin eșecul amintit mai sus, el a recăzut în elaborarea deliran­
tă: A venit la �edință zdrobit și a spus cu amărăciune, aproape re­
vendicativ: "Poate că de data asta vreți să spuneți din nou că a fost
numai o întâmplare că azi am văzut la gară un bărbat cu costumul
sfâșiat, care avea exact aceea�i culoare �i acela�i material ca �i sin­
gurul meu costum bun -nu este acesta un indiciu fără echivoc,
care îmi dă de înțeles că sunt un ratat, că am eșuat?" Aici putem
să recunoaștem bine elaborarea delirantă a sentimentului său
de inferioritate, de eșec, după cum putem recunoaște și fun­
dalul psihodinarnic pe care l-am indicat aici pe scurt. Aici mai
vedem și cât de strâns se învecinează prejudecățile cu astfel
de idei delirante – am putea spune cum grano salis că o pre­
judecată poate prezenta deja o premisă pentru delir: ne cram­
ponăm de prejudecăți la fel de afectiv, nu suntem gata să le Angoasa de autodăruire 61
supunem unei verificări temeinice a realității, pentru a le co­
recta, exact la fel cum se cramponează un pacient de ideea sa
delirantă.
Premisele unor astfel de deliruri de relație le cunoaștem și
la noi înșine, în perioadele cu mare stres psihic sau atunci când
avem angoase sau sentimente de culpabilitate neelaborate. În
al treilea Reich, se putea întâmpla ușor ca o persoană cu ati­
tudine potrivnică partidului și celor aflați la putere, pe care ar
fi exprimat-o adesea, să sufere de un anumit delir de urmări ­
re și să vadă în orice ofițer SA sau SS un dușman periculos,
care poate aflase dintr-un denunț ce spusese el sau altminteri
ar fi știut despre el un lucru suficient pentru a-l trimite într-un
lagăr de concent rare. Singurătatea și izolarea, ca și disconfor­
tul interuman și pericolele reale favorizează reacții delirante.
Auzind un zgomot necunoscut, o persoană care-și petrece
noaptea într-o casă străină, eventual și într-o țară străină va
tinde mai ușor să îl intepreteze fals și chiar delirant, mai ales
dacă el este inflamat psihic sau este plin de anxietate și de cul­
pabilitate, decât atunci când se află relaxat într-o societate pro­
tectoare, de oameni familiari. Astfel, delirul de relație al schi­
zoizilor ne dezvăluie încă o dată problema lor de bază: izola­
rea și disconfortul interuman. Exemplele arată deopotrivă cât
de îngustă este granița între sănătos și bolnav , cum în situații
excepționale orice om poate prezenta acele reacții pe care le
cunoaște m numai de la bolnavi -tocmai pentru că acești bol­
navi s-au aflat mult timp în astfel de condiții excepționale, în
care și-au dezvoltat reacțiile "patologice" -ei au fost obligați
să le dezvolte, pentru autoprotecție.
Încă un exemplu pentru modul în care alt pacient schizoid
ar elabora delirant dorințele sale de tandrețe și de contact re­
primate:
Un bărbat foarte singuratic și aproape lipsit de contact, de aproa­
pe 30 de ani, a stat la un concert alături de un tânăr care îl atrăgea
excepțional. Se uita mereu la el, neobservat, dintr-o parte și resim­
Jea o dorință crescândă de a lua contact cu el, de a-i vorbi. Lipsit de
exercițiu în raporturile cu oamenii �i cu propriile sale impulsuri, el
era cuprins din ce în ce mai mult de o angoasă care la început îl ne-

60 Fritz Riemann
tător la ochi care să nu se afle într-o relație secretă cu el, după
cum în exterior nu se întâmplă nimic care să nu se afle într-o
astfel de relație și care să nu aibă o semnificație deosebită, pe
care el încearcă să o descopere.
Desigur că acest lucru este extrem de chinuitor și neliniș­
titor; astfel nu numai că individul își pierde orice degajare, ci
este mereu gata, sub cuvântul de ordine "qui vive?", să se
pună la adăpost împotriva surprizelor și așa-ziselor pericole.
De aceea el își întinde cu precauție extremă antenele în lume,
ca un melc, gata să le retragă imediat, dacă cineva se apropie
prea mult.
Un tânăr care eșuase deja de câteva ori în profesie și tocmai su­
ferise un insucces, elabora delirant sentimentul de a eșua. El ar fi
vrut să se revolte împotriva societății, dar nu avea destulă încrede­
re în sine și nu avea nici o susținere din partea familiei, care credea
că el vrea neapărat să fie "mai bun" și țintea "prea sus"; ar fi tre­
buit mai degrabă să pășească pe urmele tatălui său și să rămână Ia
țară-țărane, stai la coada vacii! Astfel el făcea eforturi deosebit de
ambițioase pentru a reuși, pentru a le arăta celorlalți; de aceea in­
succesele sale îl afectau foarte mult-ele păreau să dea dreptate fa­
miliei. Am încercat în mai multe rânduri să înțelegem această
situație, am făcut eforturi de a dizolva ideile sale delirante
printr-o verificare exactă a realității. Dar atunci când a trecut
prin eșecul amintit mai sus, el a recăzut în elaborarea deliran­
tă: A venit la ședință zdrobit și a spus cu amărăciune, aproape re­
vendicativ: "Poate că de data asta vreți să spuneți din nou că a fost
numai o întâmplare că azi am văzut la �ară un bărbat cu costumul
sfâșiat, care avea exact aceeași culoare Și același material ca și sin­
gurul meu costum bun-nu este acesta un indiciu fără echivoc,
care îmi dă de înțeles că sunt un ratat, că am eșuat?" Aici putem
să recunoaștem bine elaborarea delirantă a sentimentului său
de inferioritate, de eșec, după cum putem recunoaște și fun­
dalul psihodinamic pe care l-am indicat aici pe scurt. Aici mai
vedem și cât de strâns se învecinează prejudecățile cu astfel
de idei delirante -am putea spune cum grano salis că o pre­
judecată poate prezenta deja o premisă pentru delir: ne cram­
ponăm de prejudecăți la fel de afectiv, nu suntem gata să le Angoasa de autodăruire 61
��lUPunem unei verificări temeinice a realității, pentru a le co­
:jtecta, exact la fel cum se cramponează un pacient de ideea sa
:.:aeurantă.
Premisele unor astfel de deliruri de relație le cunoaștem și
la noi înșine, în perioadele cu mare stres psihic sau atunci când
avem angoase sau sentimente de culpabilitate neelaborate. În
al treilea Reich, se putea întâmpla ușor ca o persoană cu ati­
tUdine potrivnică partidului și celor aflați la putere, pe care ar
fi exprimat-o adesea, să sufere de un anumit delir de urmări­
re și să vadă în orice ofițer SA sau SS un dușman periculos,
care poate aflase dintr-un denunț ce spusese el sau altminteri
ar fi știut despre el un lucru suficient pentru a-1 trimite într-un
IJgăr de concentrare. Singurătatea și izolarea, ca și disconfor­
tul interuman și pericolele reale favorizează reacții delirante.
Auzind un zgomot necunoscut, o persoană care-și petrece
noaptea într-o casă străină, eventual și într-o țară străină va
tinde mai ușor să îl intepreteze fals și chiar delirant, mai ales
dacă el este inflamat psihic sau este plin de anxietate și de cul­
pabilitate, decât atunci când se află relaxat într-o societate pro­
tectoare, de oameni familiari. Astfel, delirul de relație al schi­
aoizilor ne dezvăluie încă o dată problema lor de bază: izola­
rea și disconfortul interuman. Exemplele arată deopotrivă cât
de îngustă este granița între sănătos și bolnav, cum în situații
excepționale orice om poate prezenta acele reacții pe care le
cunoaștem numai de la bolnavi-tocmai pentru că acești bol­
navi s-au aflat mult timp în astfel de condiții excepționale, în
care și-au dezvoltat reacțiile "patologice" -ei au fost obligați
să 1� dezvolte, pentru autoprotecție.
Incă un exemplu pentru modul în care alt pacient schizoid
ar elabora delirant dorințele sale de tandrețe și de contact re­
primate:
Un bărbat foarte singuratic și aproape lipsit de contact, de aproa­
pe 30 de ani, a stat la un concert alături de un tânăr care îl atrăgea
�țional. Se uita mereu la el, neobservat, dintr-o parte și resim­
Jea o dorință crescândă de a lua contact cu el, de a-i vorbi. Lipsit de
f!Xercițiu în raporturile cu oamenii și cu propriile sale impulsuri, el
era cuprins din ce în ce mai mult de o angoasă care la început îl ne-

62 Fritz Riemann
liniștea difuz, dar apoi a crescut și s-a transformat în panică, păriin­
du-i-se că vede cum din fața bărbatului apar cercuri colorate, care
vroiau să se așeze în jurul lui, ca și cum acela ar fi vrut astfel să îl
încercuiască, să îl țină prizonier; I-au trecut sudori reci și a trebuit
să părăsească în fugă sala de concert.
Aici este bine să observăm cum dorințel e reprimate de con­
tact, tandrețe și în spatele lor și dorințele de apropiere homo­
sexuală, pe care el nu a îndrăznit să le exprime față de bărbat,
să îl lase pe acesta să le recunoască, sunt proiectate de el ca o
încercare de impunere a puterii pornind de la acesta. Și aici si­
tuația reală este, la fel, inversată, angoasa interioară este de­
plasată spre exterior ca o amenințar e, de care individul nos­
tru nu poate scăpa decât cu fuga.
Fiind atât de labil și de lipsit de protecție, atât de expus lu­
mii din interior și celei din exterior, este de înțeles că schizoi­
dul încearcă să dezvolte o tehnică de viață, care să îi permită
să nu mai lase nimic să ajungă la el, să îi dea posibilitatea de
a rămâne neatins și nemișcat, păstrându-se la nivelul concret,
distanțat și cât se poate de superior , un individ pe care nimic
nu-l scoate din echilibrul său, dar la care nimic nu mai poate
ajunge cu adevărat. Acest lucru poate avea toate gradele
posibile, de la distanță rece, aroganță, intangibilitate până la
aerul glacial și caracterul necruțător sau, dacă aceste apărări
nu mai sunt suficiente, la inflamări, iuțiri bruște și agresiuni
explozive, după cum am descris. Aici anturajul poate fi de un
real ajutor pentru schizoid, dacă aceste persoane știu mai mul­
te despre contextul comportamentului său, dacă înțeleg din ce
impas interior vin aceste comportamente.
În terapia schizoizilor ajugem la stări-limită, care pun în
evidență pericolele ce amenință existența umană. Tocmai de
aceea putem să învățăm de la schizoizi ce anume are impor­
tanță existențială pentru om, ce factori de mediu familiali și
sociali amenință pe de altă parte dezvoltarea noastră într-o
asemenea măsură încât nu pot fi decât cu greu echilibra ți, dacă
pot fi echilibrați vreodată. Oamenii geniali se dezvoltă uneori
pe un astfel de fundal, acceptând sentimentul de a fi puși to­
tal sub semnul întrebării – astfel se pune în evidență grani–
.' '
' J;X.
Angoasa de autodăruire 63
'li,.\'!i; •. adesea atât de îngustă dint�e geniu. și psi�oză� În �ri�e ��z�
'�it lucru este sigur: dacă aceștl oameru pot sa faca fața ȘI sa IȘI
·i\Vingă suferințele și angoasele, atunci ei pot ajunge la cel mai
jWt grad de umanitate. . .
;;-Să mai subliniem că trăsăturile schizoide pot avea mtensi-
tlți foarte diferite. Dacă vrem să stabilim o serie de pers�na�
·fități schizoide, care pornește de la cele pe care le putem mea
:numi sănătoase, trece prin tulburările mai ușoare până la cele
mai grave tulburări, atunci ajungem la următoarele: persoane
·fu tulburări ușoare de contact -suprasensibili -singura­
•tici-originali -excentrici -cucuvele -ciudați -outsi­
deri -asociali -criminali -psihotici. Printre ei nu este de­
loc rară înzestrarea cu geniu. La persoanele geniale, singură­
tatea și lipsa de legături au efecte pozitive, deoarece, fiind mai
liberi de tradiții și menajamente, acești oameni pot recunoaș­
te lucruri pe care un individ comod și legat de tradiții nu le
vede sau nu îndrăznește să le vadă. Situația sa expusă îi per­
mite să ajungă la cunoștințe care pot depăși limite pe care al­
ții le evită plini de respect. Dacă viața lor afectivă nu este să­
răcită, ci doar este retrasă timid, schizoizii sunt oameni foar­
te diferențiați și sensibili, care au o respingere puternică pen­
tru tot ce este banal și plat. Numai în cazul în care sărăcesc
afectiv și manifestă răceală afectivă ei pot rămâne în urma a
<:eea ce este de fapt uman.
În relația lor cu religia, ei sunt în cea mai mare parte scep­
tici, adesea cinici, acizi în a pune în evidență "lipsa de noimă"
a credinței, sunt critici la adresa riturilor, tradițiilor și a tot ce
este formaL Le place foarte mult să demitizeze și să concreti­
zeze, până la "explicații " ireverențioase ale lucrurilor inexpli­
cabile- o epocă luminată și preponderent științifică oferă
destule posibilit ăți pentru aceasta. Astfel, schizoizii sunt ade­
sea raționaliștii cărora le lipsește organul pentru un anumit
domeniu al trăirii, de aceea nici nu se poate discuta cu ei de­
spre aceasta .
Dar adesea se pare că această atitudine față de religie sau
Credință este și o profilaxie inconștientă a dezmăgirilor: ei nu
'indrăznesc să creadă pentru a nu fi dezamăgiți și așteptă, co-

64 Fritz Riemann
��d,_ "?o:ada" care i-ar putea convinge. Adesea ei sunt ni­
h�hști ȘI distructivi, au o plăcere diabolică de a distruge cre­
dmța alto�a. ?ar în efortul de a-i converti pe alții la propria
l�r �ecredmța, se poate recunoaște din nou fragilitatea atitu­
d�nn lor; p�ate c� ei vor doar să nu rămână singuri în necre­
dmța lor. Din pncina faptului că nu au trăit niciodată senza­
ția de protecție și iubire, schizoizii cu tulburările cele mai se­
vere pot să fie necredincioși și înclină spre ateism. Uneori ei
faAc �in ei înși�i �ăsura tuturor lucrurilor, ceea ce poate duce
pana la supenontate megalomaniacă și la autodivinizare. Este
ca și c�� retragerea intersului lor de la lume și îndreptarea
acest�I mteres exclusiv către propria persoană i-ar conferi
acest��a � put��e și o importanță care umple treptat întreaga
conștunța. Unu pot însă căuta și găsi în religie protecția pe
c�r� nu a� �ăit-o niciodată; dar aceasta nu va fi o credință co­
pil�reasca ȘI nu �a fi o credință într-un Dumnezeu-persoană,
IUbit?r. Pentr� ei este obligatorie mai degrabă acceptarea a
c�v� msc:utabil, suprapersonal, căreia el îi opune valoarea in­
divid ulm cu libertate condiționată și conștiința sarcinii uma­
ne a omului ca atare.
Etica și morala i se par schizoidului mai degrabă dubioa­
se. El nu respectă prea multe dintre cerințele care abuzează de
oameni și astfel îi prăbușesc în culpabilitate. El tinde mult mai
�uți� decât alții spre sentimente de culpabilitate. Din cauza
h�sei sal�_de contact, el este mai puțin adaptat social; egocen­
tnc, �1 tr__a-Ieștew mai mult laturile legate de autoconservare și
apreciaza dupa acestea ce este potrivit pentru el. Astfel el poa­
te �ewzvolta? "morală a stăpânului", pe care o recunoaște va­
labila �uma�_pentru s�e însuși, poate fi plin de dispreț pen­
tru "��I slabi , care se simt legați prin judecățile morale, ceea
�e lmi se par:� fi mai curând lașitate și lipsă de curaj p�ntru
mdepe�dența ȘI awutonomie. El este o personalitate puternică,
care trmește dupa propria sa lege, pentru care este valabilă
�r��ozi�ia "�el puternic este cel mai singur", cu toate posibi­
htațile ȘI p�ncolele care decurg de aici. Numai cel puternic are
f�rța de a Impune în calitate de valoare această natură diferi­
ta a sa, de care a devenit conștient de foarte timpuriu, așa cum Angoasa de autodăruire 65
�ă motto-ul acestui capitol. Cel slab și cel șubred se retrage
c:fjn lume, ca un observator, și caută să creeze un echilibru con­
șțtllindu-și o lume privată, pentru a nu avea nevoie de alți oa­
,pe�i. Astfel el se poate îndrepta în mod evident, uneori ex­
dușiv, către animale sau materia moartă. Dacă respectivele
�rsoane au tulburări mai profunde, ei au adesea un efect dis­
twctiv, devin asociali și îi folosesc fără scrupule pe ceilalți pen­
tru scopurile proprii.
Părinții și educatorii schizoizi îi dau copilului prea puțină
căldură; ei rămân prea departe de el, nu pot percepe și nu pot
răspunde adecvat la trebuințele afective ale copilului, adesea
ironizează tot ce este sentimental la el. Copilului îi creează cu
ușurință nesiguranță, examinându-1 și descoperindu-i prea de­
vreme motivele psihologice, împingându-1 astfel prea devre­
me spre autoreflecție. Copilul îngheață în preajma lor și este
tulburat de reacțiile lor abrupte, cu care el nu empatizează de­
cât cu greu, care îl țin chiar într-o situație de alarmă. La ei gă­
sește prea puține posibilități de identificare iubitoare, pentru
copil ei sunt prea inaccesibili. Dar adesea ei au o relație bună
�u copilul mic, față de care ei pot să-și îngăduie tandrețe.
Ulterior ei își ascund înclinația în spatele unei ironii mușcă­
toare -astfel copilului îi va fi greu să capete sentimentul că
iubirea sa are vreo valoar e, că ar putea însemna ceva pentru
cineva, pentru că sentimentele lui nu au fost luate niciodată
Sn serios. ("Domni�orul fiul meu are dintr-o dată accese de tandre­
,lf!" "Se vede că domni�oara fiică-mea vrea ceva de la mine astăzi, de
Qeeea se comportă atât de amabil cu mine")
Din cauza structurii lor, schizoizii preferă profesii care nu
ii pun în contact apropiat cu ceilalți. Ei au înclinație către do­
·JJleniile teoretic-abstracte. Printre ei se găsesc deseobit de frec­
-\Vent specialiști în științele exacte ale naturii, astronomi, fizi­
,�, matematicieni și ingineri. Atunci când știința pe care au
�'les-o se ocupă cu oamenii, acest lucru se întâmplă indirect,
-�căi ocolite: prin teste psihologice, prin microscop sau apa­
ratul Roentgen sau, ca în patologie, prin morți. Sufletul devine
;pentru ei doar o acumulare de reflexe fiziologice și pot spune,
. .ța și Schopenhauer , "0, Doamne, dacă exiști, salvează-mi su-

66 Fritz Riemann
fletul, dacă am vreunul." Psihologia lor are adesea o dorintă
de a descoperi, de a dezvălui. În calitate de medici, ei sunt m�i
mult cercetători decât terapeuți, adesea cu o relație specială cu
psihiatria �i �tiințele de graniță; în calitate de teologi ei încli­
nă mai degrabă spre �tiința religiilor decât spre teologia pas­
torală. Adesea, ei se îndepărtează de oameni, se dedică anima­
lelor, plantelor �i mineralelor �i cercetează lumea cu organele
de simț îmbunătățite care sunt microscopul �i telescopul.
Ne putem imagina cât de periculoase pot deveni cuno�tin­
țele �i posibilitățile de acțiune în mâinile unui om de �tiință grav
schizoid, care, fără legături umane, î�i trăi�te autist ideile �i ca­
ută să le pună în practică. Alături de înclinație �i talent, la ale­
gerea profesiunii lor contribuie adesea �i căutarea unor dome­
nii unde speră să găsească o cunoa�tere validă, netulburată de
sentimentele subiective. În calitate de filosofi, adesea ei sunt cei
mai abstracți �i mai îndepărtați de viață dintre gânditori, pen­
tru Acare teoria este mult mai importantă decât practica.
In politică le place să reprezinte elemente revoluționare
până la anarhice, poziții extreme pronunțate, radicalism; sau
sunt foarte dezinteresați de politică-care "nu le spune ni­
mic" din punctul lor de vedere solipsist, deoarece nu îi inte­
resează comunitatea, indiferent de care fel.
În artă, le revine mai curând orientarea abstract-nonfigu­
rativă, ei încearcă să reprezinte experiențele lor interne com­
plicate �i le exprimă mai curând incifrat �i simbolic; sau sunt
critici acerbi, satirici �i caricaturi�ti. Stilul lor este în cea mai
mare parte voluntar, neconvențional, în orice caz original, une­
ori profetic. Atunci când, în lipsa lor de raportare, ei nu se
adresează unui public determinat, ci exprimă, dincolo de ei
�i�i, ceea ce este general uman �i fundamental, ei pot declan­
�a noi evoluții. Adesea ei se ocupă de lucruri subtile psiholo­
gice, exprimă indicibilul �i excelează în zone pe care alții nu
le văd sau le evită, astfel că operele lor pot să aprofundeze cu­
noa�terea noastră despre om. Rareori ei sunt populari în tim­
pul vieții.
Se întâmplă des ca profesia să devină pentru ei un serviciu
oarecare, pentru că în definitiv le este indiferent din ce î�i câ�-Angoasa de autodăruire 67
ă existența-ei duc o viață privată în afara profesiei, la ei
im cele mai multe pasiuni �i hobby-uri. Ei îmbrăți�ează cu
cere meserii singuratice, care cer puțin contacte interuma­
:�•· Nu este deloc rară dedicarea lor lumii animalelor, plante-
:l@r �i mineralel or, într-o formă oarecare. Aleg �i meseria de
'tlectrician sau alte profesii din transporturi �i comunicații prin
(:are î�i pot împlini incon�tient �i simbolic trebuința de contact
și.legătură, fie �i într-o formă abstractă.
Schizoizii pregnanți pot fi decla�atorii unor mari reforme,
pionieri �i inițiatori-aceasta deoarece ace�ti oameni care tră­
• în modul cel mai intens caracterul îndoielnic al condiției
umane percep lucruri, trăiesc infernuri �i suferă în singurăta­
wa �i expunerea lor stări-limită de care persoanele mai como­
de nu au nici o idee.
Vârsta îi poate însingura �i mai mult �i îi poate face să de­
vină �i mai ciudați. Dar unii �tiu �i să devină înțelepți. În ge­
neral putem spune că schizoizii �tiu să îmbătrânească mai bine
decât ceilalți; datorită independenței �i izolării lor deja obi�­
nuite, ei suportă mai bine însingurarea. Deja de timpuriu ei
și-au construit o lume proprie, în care pot trăi fără să fie con­
diționați prea mult de participarea interumană. Ei se tem mai
puțin de moarte, o iau ca pe un fapt, stoic �i fără sentimenta­
lism. Dat fiind că ei nu au investit atât de mult în lume �i în
oameni, au �i mai puțin de pierdut �i de renunțat; ei nu de­
pind deosebit de puternic de nimic, nici măcar de ei în�i�i �i
pot, de aceea, să dea drumul lucrurilor mai u�or.
Părțile pozitive ale schizoizilor se manifestă mai ales în au­
tonomia �i independența suverană, în încrederea în sine, în
autonomia individului. Printre punctele lor forte se află un
spirit de observație ascuțit, luciditatea rece fără afecte, punc­
tul de vedere critic �i neinfluențabil asupra lucrurilor, curajul
de a vedea lucrurile a�a cum sunt, fără a fi înfrumusețate,
edulcorate, ca să ne cruțe. Schizoizii sunt persoanele cel mai
puțin restricționate de orice tradiții �i dogme, independente,
(are nu admit nimic înainte de a verifica �i chibzui. Lipsiți de
�timentalism, ei urăsc orice exaltare, orice neclaritate �i in­
'IJ.amare afectivă. Ei î�i apără cu claritate �i fără compromis
il
�-. �·

68 fritz Riemann
convingerile și au despre orice lucru părerea lor indepedentă.
De cele mai multe ori ei au o latură ironic-satirică și un spirit
ascuțit de observație pentru slăbiciunile celorlalți; de aceea nu
prea li se întâmplă să fie dezamăgiți și adesea sunt "incom ozi"
în contactul interuman, deoarece sunt prea puțin dispuși să
tolereze inautenticitatea și compo rtamentul de fațadă. Ei cred
în capacit ățile lor și pot să trăiască mult timp fără iluzii; ei do­
resc să stăpânească destinul, soarta este pentru ei ceva care
poate fi învins-omul ca autor al propriului destin.
Mai trebuie amintiți aici oamenii schizoizi, cei care au o
structură schizoidă puternică, dar nu suferă din această cau­
ză, se simt sănătoși. Ei aprobă autarhia și lipsa de legături ca
o valoare și o trăiesc pe spezele altora, care suferă din cauza
lipsei lor de considerație. În acestă categorie intră mulți oa­
meni, mai ales cei care dispun de alții, folosindu-i fără regret
pentru scopurile proprii -determinați de o profundă mizan­
tropie.
Dacă aici și în descrierile ce urmează sunt prea puțini re­
prezentați "pozitivi" ai fiecărui tip structural, acest lucru se
datorează faptului că elementele de principiu ale celor patru
structuri de personalitate se pot arăta clar tocmai la formele
extreme; sper că nimeni nu va trage de aici concluzii valorice;
fiecare structură are posibilitățile proprii de desfășu rare la ni­
vel înalt.
Pentru schizoizi cel mai important este să nu neglijeze po­
lul care se opune tendinței lor spre autoconservare și autarhie,
anume latura dăruirii, și să o integreze în așa fel, spre comple­
tare, în așa fel ca "rotația " unilaterală să nu se absolutizeze, sa
nu fie supraevaluată și să nu îl împingă pe individ într-o izo­
lare patologizantă, care îl va face să piardă toate legăturile.
"Nu este bine ca omul să fie singur"; persoana fără legături
devine cu ușurință inumană. Așa cum vom vedea în ultimul
capitol, la fiecare din cele patru structuri de personalitat e exis­
tă o fascinație pentru tipul contrar; aici am văzut o pornire in­
conștientă spre completare, spre eliberarea de unilateralitatea
patologică, deoarece nu putem pur și simplu abandona nici
unul dintre cele patru impulsuri de bază și nu putem evita nici Angoasa de autodăruire 69
dintre angoasele corespunzătoare fără a ne cauza preju­
În îndrăzneala de a se încredința celuilalt, în îndrăznea­
de a uita de sine se află ajutorul în caz de însingurare peri­
�-u••u<.._m; acesta conține șansa de a trăi afecțiunea și legătura
nu numai ca o povară, o limitare și un pericol, ci și ca o susți­
·"'···n … , … ca o comunitate a trăirii și evoluției și ca o lărgire a gra­
_"i1u''"'""" Eului nostru, datorită unui partener.

Angoasa de a deveni tu însuti '
Personal itățile depresive
"Uită de Eul tău, dar nicicând nu uita de
tine însuți"
HERDER
Să ne îndreptăm acum atenția asupra celei de-a doua for­
me fundamentale de angoasă, angoasa de a deveni un Eu de
sine stătător, devenire trăită la modul cel mai profund ca o că­
dere din paradisul protecției. Din punctul de vedere al impul­
surilor fundamentale, este vorba aici, conform comparației
noastre, de oameni care trăiesc disproporț ionat de mult valoa­
rea "revoluției", adică a mișcării în jurul unui centru mai mare
;;i care vor să evite "rotația"; am numit astfel latura dăruirii,
în sensul cel mai larg.
Dorința de contact familiar, de proximita te, dorul de a iubi
și de a fi iubit aparțin de ființa noastră ;;i sunt unul dintre sem­
nele distictive ale umanității. Ca persoană iubitoare, avem do­
rința de a-i face fericiți pe oamenii pe care îi iubim; empati­
zăm cu ei, dorim să le ghicim dorințele, ne gândim la ei mai
mult decât ne gândim la noi înșine, putem să uităm de noi în­
șine și să trăim experiența schimbului fericit, a lui a da ;;i a lua,
care ne contope;;te, împreună cu persoana iubită, într-un Noi
care suspendă separarea între indivizi, cel puțin pentru câte­
va clipe. Prototipul unei astfel de iubiri este relația mamă-co­
pil ;;i poate că orice iubire caută să restabilească această iubi­
re, să regăsească ceea ce am trăit în cea mai fragedă copilărie:
a ne simți iubiți necondiționat, pur și simplu a;;a cum suntem
și de a afla că ființa noastră, ceea ce avem de dat, ceea ce sun­
tem, îl face la fel de fericit pe celălalt. Ne na;;tem cu o capaci-Angoasa de a deveni tu însuți 71
tate de a iubi, care face parte din zestrea noastră; dar ea tre­
buie să fie apelată, trezită pentru a se putea desfă;;ura. Astfel
iubirea pe care o primim ne dă pe de o parte se�time�t_u_l pro­
priei noastre valori ;;i pe de altă parte ne face dts�m:nbth pen­
tru a iubi, pentru a dori să dăm înapoi ceea ce pnmtm. Acum
dorim să ne gândim cum arată un om care evită să devină Eu
· .. și caută cu preponderență să trăiască în renunțarea la Eu și au-
todăruire.
Prima consecință va fi că astfel partenerul de moment va
fi mereu supraevaluat. Dorința de dăruire plină de iubire are '' nevoie de un partener, este legată de existența unui alt om și
· ·. nu este posibilă fără acesta. Astfel, deja se instal�ază o deper:�
dență și aici se află problema ce�trală a oa�men��o� pe �are��
vom numi depresivi: ei sunt mat mult decat alțn hvraț1 unul
partener. Aceasta fie datorită capacității _ș� di_s�onibilit�ții lo�
· · de a iubi, fie datorită trebuinței lor de a h mb1ț1-doua la tun
care se pot rezuma cu ajutorul celor două propoziții enunțate
·'"' de Erich Fromm în cartea sa "Arta de a iubi": "Am nevoie de
tine pentru că te iubesc" și "Te iubesc pentru_ că �m nevoie de
tine". Fie avem nevoie de cineva pentru a-lmb1, pentru a da
o întrebuintare propriei capacități a de iubi; fie avem nevoie
·· "'' · de celălalt pentru că vrem să fim iubiți de el și pentru că avem
trebuințe pe care nu credem că ni le putem împlini noi în;;ine.
Dacă un om are nevoie atât de stringent de un altul, el va
tinde să suspende într-o măsură cât mai mare distanța care îl l.] separă de eL Acest om este chinuit de abisul despărțitor între
1: Eu și Tu-deci exact acea distanță de care schizoidul are ne­
��: voie neapărat și pe care el se străduia să o mențin�, �en�r� a�-,; toprotecția sa. Dimpotrivă, depresivul dorește :a fle Șl �a"ra­
·:� · mână cât se poate de aproape de celălalt. Cu cat "rotaț1a se �· dezvoltă mai puțin, cu atât mai mult el trăiește cu angoasă ori�
· ce distanță, orice îndepărtare și orice separare de parte�er ȘI ·� va încerca să nu lase să se întâmple a;;a ceva. Pentru el dlstan­
j' ța înseamnă: a fi lăsat singur, a fi părăsit și aceasta poate să
·�,l� ducă la mari depresii până la disperare.
· Dar ce putem face pentru a nu fi expuși angoas�i atât d�
; chinuitoare a despă<țidlo< și pien:ledlo<? Singurul ajuto< a< fo

72 Fritz Riemann
să dezvoltăm o independență și autonomie atât de mare încât
să nu fim atât de complet livrați parteneru lui. Dar tocmai acest
lucru este pentru depresiv cel mai greu, deoarece astfel el ar
trebui să slăbească strânsa legătură cu celălalt și aceasta ar de­
clanșa imediat angoasa de pierdere. Astfel, el caută alte asigu­
rări, care trebuie să îi rezolve problema, dar care, așa cum vom
vedea, nu fac decât să o înrăutățească.
Dependența pare să îi dea o astfel de siguranță; fie că în­
cearcă să se facă pe sine dependent de un altul, fie că încear­
că să îl facă pe acesta dependent de sine. Dacă cineva depin­
de de el înseamnă că are nevoie de el și a se lăsa folosit pro­
mite să ofere o anumită garanție, garanția de a nu fi părăsit.
O posibilitate pare deci a se lega de un alt om atât de
strâns, încât subiectul nostru rămâne dependent de acesta în­
tr-un mod cât se poate de neajutorat și infantil, pentru a de­
monstra astfel că nu poate fi părăsit. Cine ar putea fi atât de
aspru și de lipsit de iubire încât să părăsească o ființă neaju­
torată? Cealaltă posibilitate pare să fie aceea de a-l lega pe ce­
lălalt atât de strâns de sine încât acesta cade în condiția infan­
tilă; este imaginea descrisă mai sus, cu semn contrar -moti­
vația este aceeași: a stabili o dependență.
La persona litățile depresive angoasa de pierdere este cea
care domină, în diferitele sale forme derivate: frică de distan­
ța izolatoare, de despărț ire, de lipsă de protecție și singurăta­
te, de a fi părăsit. Depresivii caută cea mai mare apropier e și
cea mai puternică legătură posibile, acolo unde tipul contrar,
schizoid, căuta cea mai mare distanță și cea mai mare inde­
pendență posibile, pentru a se proteja de propria sa angoasă.
Pentru depresiv apropierea înseamnă siguranță și protecție,
dar pentru schizoid ea înseamnă amenințare și limitare a au­
tarhiei sale; pentru schizoid distanța înseamn ă siguranță și in­
dependență, în vreme ce pentru depresiv ea înseamnă ame­
nințare și părăsire.
Atunci când depresivul recunoaște că devenirea sa, indivi­
duația sa înseamnă inevitabil o alteritate despărțitoare, el fie
renunță să dobândească pentru sine individuația, fie nu o per­
mite partene rului. În limbajul comparației noastre: depresivul Angoasa de a deveni tu însuți 73
să își prevină angoasa renunțând la "rotație" sau neac­
la celălalt. El este satelitul celuilalt și îl face pe aces­
lui. Astfel, el duce o viață oarecum lunară, de ecou,
sau impune acest fel de viață celuilalt. El are o
foarte acută a temerii sale de pierdere; angoasa de
•u�·a�··"', care este problema reală, rămâne în cea mai mare
inconștientă. Angoasa lui, ca propria autonomie sau au­
'���*'""'"'"". partenerului să nu ducă la o despărțire și astfel la o
:�posibilă pierdere, conține un nucleu de adevăr: orice indivi­
R'duație și orice autonomie ne izolează puțin. Cu cât devenim
" mai mult noi înșine, cu atât ne deosebim mai mult de alții, cu
�tât avem mai puține lucruri în comun cu ei. Individuația în­
�mnă căderea din raiul protector al unei existențe la fel ca a
�lorlalți și altfel este mereu legată de o anumită angoasă; in­
stinctul de turmă va suspenda această angoasă, după cum in­
trarea într-o masă suspendă angoasa de individuație. Depre­
�vul este deosebit de expus acestei angoase . La el deja deose­
birea de altul, un alt fel de a gândi sau de a simți, pot să con­
.șteleze angoasa de pierdere, pentru că el o trăiește ca îndepăr­
Jare și înstrăinare . De aceea el încearcă să renunțe la tot ce îl . �sebește de celălalt.
;,,, Să mai clarificăm puțin. Cu cât am învățat mai puțin să ne
dezvoltăm ființa autonomă, cu atât mai mult avem nevoie de
�ții. Astfel angoasa de pierdere se revelează în calitate de a
,qqua față a slăbiciunii Eului. De aceea încercarea de a se asi­
:; Jl.lra față de angoasa de pierdere lăsând tot timpul de la el va
;»�ua, poate chiar va avea efectul contrar. Deoarece individul
'ciu:e nu își dezvoltă un Eu puternic are nevoie, pentru sprijin,
"'�un Eu mai puternic din exterior, de care el devine cu atât
;;):nai dependent, cu cât mai slab rămâne el însuși. Dar cel care
atât de dependent este sortit să se teamă mereu că va
e acest sprijin-doar a lăsat totul în seama celuilalt, i-a
atât de mult încât fără el nu crede că mai poate trăi,
lui se bazează în întregime pe celălalt. Depresivii
dependența pentru că le promite siguranță; o dată cu
"�:;·�i!erlPnrl<>nt" crește însă și angoasa de pierdere; de aceea ei vor
se atașeze de celălalt cât mai strâns posibil și de aceea reac-

74 Fritz Riemann
ționează cu panică chiar la cele mai mici despărțiri. Astfel se
ajunge la cercul vicios tipic aici, care nu poate fi întrerupt de­
cât dacă individul îndrăznește să devină el însuși, să aibă o fi­
ință autonomă, să fie subiect.
Dacă schizoidul se proteja de apropierea încrezătoare cram­
ponându-se de părerea că oamenii ar fi periculoși și nedemni
de încredere, pentru a evita astfel angoasa de dăruire, depre­
sivul are și aici tendința contrară: el mai degrabă idealizează
oamenii, mai ales pe cei apropiați de el. Oamenii i se par ino­
fensivi, le scuză slăbiciunile sau le trece cu vederea părțile ob­
scure. El nu vrea să perceapă la ei nimic înspăimântător sau
neliniștitor, pentru că ar pune în pericol relația care are nevo­
ie de încredere. De aceea el dezvoltă prea puțină fantezie pen­
tru răutatea oamenilor -în alții și la sine; deoarece pentru a
putea avea încredere deplină și pentru a iubi nelimitat el tre­
buie să reprime îndoiala și critica, nu le lasă să devină con­
știente; el înlătură din cale tensiunile, evită confruntările "de
dragul păcii" și pentru că acestea amenință să îl înstrăineze de
partener. El îl idealizează pe partener și vede în general oame­
nii mult prea buni, ceea ce, alături de pericolul de a fi folosit
aduce cu sine o naivitate persistentă și un infantilism. Astfel
el aplică politica struțului și-și ascunde capul în nisip în fața
mizeriilor vieții, menținându-și credința că omul este bun.
Pentru armonia spre care tinde și pentru apropierea netul­
burată, depresivul trebuie să fie la rândul lui "bun" și se stră­
duiește să exceleze în toate virtuțile altruiste: modestie, dispo­
nibilitatea de a ierta, împăciuire, abnegație, compasiune și
milă, pentru a le numi pe cele mai importante. Ele pot adop­
ta la el orice grad: modestie exagerată, care nu cere nimic pen­
tru sine; supraadaptare și subordonare până la dăruire, mer­
gând, la extrem, până la comportamente masochist-supuse.
Toate acestea se pot aduce la un numitor comun: a goni an­
goasa de pierdere, angoasa de singurătate prin abandona rea
dorințelor proprii, prin renunțarea la ființa proprie și sustra­
gerea de la individuația temută exact din acest motiv.
. Aici se poate ajunge la o autoiluzionare periculoasă: făcând o Ideologie din aceste modalități comportamentale, el nu nu-Angoasa de a deveni tu însuți 75
că ascunde de sine motivația lor, legată de angoasa de
L.m::n.uou:, ci se poate considera și superior moral celor care sunt
puțin modești, mai puțin împăciuitori etc. Astfel el face
adevărat din nevoie o virtute și crede că abandonează și
ceva care încă nici nu s-a dezvoltat, ceva ce încă nici
posedă: Eul său.
Această fugă de individuație este însă scump plătită, anu­
cu toate dorințele, impulsurile, afectele și pulsiunile pe
el nu îndrăznește să le trăiască. El nu și le îngăduie, de
sau din cauza ideologiei sale-nu poate face el ceea ce
la alții. De aceea îi este din ce în ce mai clar sortit
alții să îi împlinească dorințele și așteptările pe care desi­
gur că le are în continuare. Cel care nu poate lua speră să pri­
mească-poate chiar ca răsplată pentru modestia sa; și dacă
nu aici pe pământ, atunci măcar în cer, așa cum promite ide­
ologia creștină.
. Astfel iau naștere atitudinile de așteptare pasivă ale depre-
sivilor, care nu se protejează astfel de dezamăgirile și depre­
siile care le urmează, pentru că viața nu îndeplinește aceste
așteptări. Pe de altă parte, dacă renunță și la această aștepta­
t� a răsplății, este sigur că va izbucni depresia. Depresivii
ajung adesea în viață în poziția lui Tantal: ei văd în fața ochi­
lor fructele și apa, care fug însă de ei, pentru că nu au învățat
�u nu își îngăduie să le apuce. Ei nu pot pretinde, nu pot să-și
Ia ceva; ei nu pot avea o agresivitate sănătoasă și toate aces­
tea duc la dezvoltarea unui sentiment slab al propriei valori,
care la rândullui le slăbește curajul de a pretinde și de a apu­
ca. Câteva exemple de compor tament depresiv:
O tânără căsătorită spune: "Soțul meu frecventează acum o
fată; și eu o cunosc, este foarte atrăgătoare și soțul meu poate fi se­
dus ușor. Atunci eu stau acasă și bocesc; dar el nu trebuie să obser­
ve_ aceasta. Dacă i-aș face reproșuri, el ar crede că am o gelozie
nuc-burgheză și mă tem că asta îl va călca pe nervi și îl va îndepăr­
�a cu adevărat de mine. El spune că așa sunt bărbații și, dacă l-aș zubi cu adevărat, atunci i-aș admite aceasta."
Nu pare prea clar ce trebuie să îi "admită" soțului ei, pen­
tru a nu dezamăgi reprezentarea sa despre parteneriatul mo-

76 Fritz Riemann
dern, pe care ea însăși nu o împărtășește. Ea nu este sigură ce
trebuie să accepte sau unde ar putea să se apere împotriva a
ceva străin ființei sale; dat fiind că ea are și un sentiment slab
al propriei valori, supraestimează orice rivală. În loc să-și ape­
re opinia și să recunoască limitele toleranței sale, în loc poate
ca, la rândul ei, să-I facă gelos pe bărbatul care se credea mult
prea sigur de ea, ea se temea prea mult să nu îl piardă. Ea se
forțează să nu pară mic-burgheză, crede că trebuie mereu să se
adapteze la dorințele lui, lucru de care el se folosește de fieca­
re dată. Atunci când a observat că el amenința mereu să calce
strâmb, ea credea că îl poate opri cu din ce în ce mai multă dis­
ponibilitate pentru înțelegere. A fost total disperată când a tre­
buit să recunoască că din acest motiv el o disprețuia. Dat fiind
că ea însăși nu se lua în serios, nici soțul ei nu o lua în serios.
Astăzi găsim frecvent situații asemănătoare; o nesiguranță ge­
nerală privitoare la libertate și legătură, la fidelitate și sponta­
neitate sexuală, care este foarte susținută prin propagandă, îi
face pe mulți, mai ales pe depresivi, să se suprasolicite și să
facă lucruri pe care de fapt nu le doresc, de frică "să nu cum­
va să fie ne-moderni" și să nu perceapă "tendința vremurilor ".
Și în alte circumstanțe ale vieții această tânără se supunea
multor cerințe altruiste pe care și le autoimpunea: în fiecare
an, de Crăciun, ea avea o listă de aproape 100 de persoane că­
rora "trebuia" să le scrie sau cărora "trebuia" să le facă un ca­
dou, astfel că intra deja în panică și depresie cu săptămâni îna­
inte de sărbătoare, legat de felul cum va putea face aceste lu­
cruri, pe lângă restul de îndatoriri ale cotidianului. Dar nicio­
dată nu i-a trecut prin minte să ar putea schimba asta și avea
deja sentimente de culpabilitate dacă uneori i se părea neplă­
cut să îndeplinească toate aceste obligații.
Printre depresivi se găsesc adesea "ghinioniștii". Putem da
următorul exemplu: "Oricât mi-a? da silința, totul îmi iese prost.
Ieri am fost la coafor; mi-a stricat părul, a făcut totul varză. Apoi
me)'terul pe care l-am angajat m-a lăsat baltă – lucrurile astea mi
se întâmplă numai mie. Ca să mă consolez, am vrut să-mi cumpăr
o bluză; când am ajuns acasă nu mi-a mai plăcut -de fapt voisem cu totul altceva." Angoasa de a deveni tu însuți 77
Aici se poate recunoaște bine că astfel de oameni nu-și ex­
suficient de clar dorințele sau că au dorințe neclare, ne­
,determinate. Astfel ei vor fi de fiecare dată dezamăgiți și dau
vina pe circumstanțe exterioare sau pe ghinion. Ea nu îi spu­
clar coaforului ce frizură dorea și nici atunci când și-a
, ……. 1-'�rat bluza nu avea o idee clară despre ceea ce voia de
fapt-ea a vrut numai să facă "ceva bun" pentru a compen­
sa dezamăgirile. Ea se autocompătimea și avea sentiment ul că
o urmărește ghinionul, că este dezavantajată de viață; nu rea­
că nedeterminarea dorințelor ei și cerința neclară erau pro­
blema reală. Ea a pus problema experienței cu meșterul, care
, este astăzi la ordinea zilei, atât de tendențios încât își putea
plânge de milă și se putea considera o ghinionistă și a mușa­
, JXtalizat posibilitatea de a-și recunoaște propria contribuție la
ce s-a întâmplat. Spunând "lucrurile acestea mi se întâmplă
, numai mie" ea a deplasat cauza de la sine la "lumea rea" și ast­
fel a putut să vadă inhibiția și angoasa ei ca pe o vină a soar­
, tei, care o condamnase să fie o ghinionistă. Din acestă milă de
Sine ea și-a procurat o anumită satisfacție- și nu a mai tre­
buit să se schimbe.
. �, Conflictele depresivilor se exprimă somatie de preferință
in tulburările căilor respiratorii, care reprezintă simbolic ceea , se ia, ceea ce se încorporează, pentru apucare și cerere. În
n•••u••�u .. conflictuale, se ajunge cu ușurință la afecțiuni psiho­
;•KIIIlianc:e ale gâtului, polipi, intestinelor și stomacului. De ast­
de conflicte se pot lega și afecțiuni psihosomatice, cum sunt
,,,,-….. ,.,j·,a și anorexia. În limbajul popular se vorbește despre
persoane care "mănâncă de grijă", desemnându-se astfel ex­
periența de a compensa dezamăgiri și pierderi prin mâncare
sau băutură. De aici adesea nu mai este decât o graniță îngus­
tă până la adicții de toate felurile, care se pot înțelege ca satis­
facții substitutive sau fugă de lume.
Dificultatea de a-și apropria ceva, de a lua ceva în posesiu­
ne, se poate exprima la depresivi și în "slăbiciunea memoriei",
așa cum o numesc ei. Ei își pot aminti greu ceea ce și-au pro­
pus, uită ușor și cred că acesta este un simptom organic. La o
vedere mai exactă, reiese că ei nu percep complet impresiile,

78 Fritz Riemann
nu le adoptă cu interes și atenție, pentru că se tem să admită
stimuli puternici; aceștia i-ar împinge în conflictul de a dori
ceva intens și a nu putea să ia. Astfel, ei opresc pur și simplu
mulți stimuli, ca un filtru, și se resemnează prea devreme.
Aceasta poate duce la dificultăți de învățare sau la oboseală
generală și lipsă de participare, care au același rol de filtru de
protecție și nu fac decât să întărească depresia, prin feed-back,
pentru că astfel ei dezamăgesc și sunt mereu dezamăgiți de
sine. O astfel de aparentă slăbiciune a memoriei este deci ade­
sea doar un semn de resemnare, un indiciu al profundei lor
convingeri că nu vor reuși niciodată să pună stăpânire pe ceva.
Mai bine renunță de la început-atunci pot cel mult să fie
dezamăgiți într-un mod încă plăcut. Astfel ei aplică un soi de
politică a strugurilor acri, adică devalorizează din start ceea
ce ar dori de fapt, dar cred că nu sunt în stare sau nu au voie
să ia -consideră că nu este ceva demn de dorit. Astfel ei se
scutesc de posibila dezamăgire de a voi să aibă ceva și totuși
de a nu primi -dar în același timp lumea devine pentru ei
mai puțin colorată, mai gri și mai lipsită de farmec, deoarece
fără dorințe proprii viața devine din ce în ce mai goală și mai
plicticoasă. Este ca și cum ar sta la masa vieții, încărcată cu de
toate și nu ar avea încredere să ajungă la ea, dar văd plini de
invidie cum alții apucă rapid și degustă-și se mai și simt
bine!
Depresivul ajunge de fiecare dată la limita capacității sale
de adaptare și de iertare. Premisa vindecării lui este recunoaș­
terea faptului că nu poate evita să fie o entitate subiectivă,
dacă nu vrea să sucombe de surmenajul datorat "virtuților"
sale sau să resimtă o "invidie devoratoare " față de cei care,
fără vinovăție și frică, iau de la viață ceea ce pot primi.
Depresivul și iubirea
Iubirea, dorința de a iubi și de a fi iubit este pentru depre­
siv cel mai important lucru din viață. Aici el poate dezvolta
cele mai bune laturi ale sale, aici se află însă în același timp și Angoasa de a deveni tu însuți 79
cele mai mari pericole pentru el. Conform celor descrise până
acum, se înțelege că el poate ajunge la crize în special în rela­
'țiile parteneriale. Tensiunile, confruntările, conflictele în aceste
relații sunt pentru el chinuitoare, chiar insuportabile și îl stre­
sează mai mult decât este necesar, pentru că îi activează an­
goasa de pierdere. El nu înțelege cum adesea tocmai eforturi­
le pe care le face pentru partener sunt cele care duc la crize,
pentru că acesta caută să se elibereze de încercuirea prea
strâmtă. Depresivul reacționează atunci cu panică, cu depre­
sii profunde și, în angoasa sa, el recurge la mijloace de presiu­
ne până la amenințarea sau chiar încercarea de suicid. El își
· poate imagina cu greu că partenerul nu are aceeași trebuință
de apropiere ca și el însuși, care nu se poate sătura niciodată
de apropiere. El trăiește trebuința de distanță a partenerului
mai degrabă ca o lipsă de afecțiune sau un semn că nu îl mai
iubește.
Capacitatea de identificare empatică, deci de a primi un alt
om în ființa lui, cu afecțiune, de a-l trăi într-o participare a au­
todepășirii este caracteristică într-un înalt grad depresivului
și este una dintre cele mai frumoase trăsături ale sale. Trăită
cu autenticitate, ea este un element esențial al oricărei iubiri,
chiar al umanității. Capacitatea de identificare a depresivului
poate escalada până la empatie mediumică, în care se suspen­
dă cu adevărat granița separatoare între Tu și Eu-dorul ori­
ginar al tuturor celor ce iubesc este și dorul misticilor, dorul
de a fi una, într-o transcendență ce topește toate granițele, cu
divinitatea sau cu creatura, în care poate că ei speră inconștient
să regăsească pe un nivel superior relația fără limite cu mama,
din prima copilărie. Vom vedea că pentru dezvoltarea capaci­
tății noastre de a iubi este de o importanță decisivă experien­
ța noastră cu mama. La persoanele sănătoase cu nuanțe de­
presive există o mare capacitate de a iubi, de a se oferi, de a
se sacrifica, capacitatea de a suporta tot greul împreună cu
partenerul; un astfel de om îi poate da celuilalt sentimentul de
protecție, de intimitate afectivă și afecțiune necondiționată.
La depresivii cu tulburări profunde, în relațiile amoroase
predomină angoasa de pierdere-în cazul lor se ajunge la re-

80 Fritz Riemann
lațiile parteneriale dificile, cu adevărat depresive. Cele mai
frecvente forme arată astfel: individul încearcă să trăiască nu­
mai prin partener, într-o identificare deplină cu acesta, ceea ce
face posibilă într-adevăr cea mai mare apropiere. Individul de­
vine cu adevărat celălalt, încetează să mai fie o entitate pro­
prie, separată de el. Individul gândește și simte ca și partene­
rul său, îi ghicește dorințele "le citește din ochi", știe ce res­
pinge și ce îl tulbură și le înlătură din cale; îi preia toate vede­
rile și îi împărtășește opiniile-pe scurt, trăieșt e ca și cum a
gândi altfel, a avea o altă părere, un alt gust, vreo deosebire
oarecare de partenerul său, a fi el însuși ar fi niște pericole și
ar evoca angoasa de pierdere. Astfel el trece complet în ființa
partenerului și trăiește conștient o iubire complet altruistă, cu
sacrificiu de sine. Autenticitatea sau inautenticitatea unei ast­
fel de iubiri se decide în funcție fie de dorința de a evita "ro­
tația" și angoasa de pierdere legată de aceasta, fie de îndrăz­
neala de a iubi în ciuda conștienței pericolului pe care îl pre­
supune orice iubire, alături de capacitatea de a lăsa liberă dez­
voltarea de sine și a celuilalt.
Adagiul "unde te duci tu, acolo merg ș;i eu" este aici absolu­
tizat. Pentru partener o astfel de relație este chiar confortabi­
lă, în multe privințe; dar cine așteaptă de la un parteneri at mai
mult decât să găsească în celălalt un ecou al său sau un duh
din lampă, mereu gata să fie de folos, va fi dezamăgit. Într-o
direcție asemănătoare, dacă individu l se abandonează pe sine
prea mult, el poate redeveni practic un copil din cauza angoa­
sei de pierdere. În această situație el deleagă partenerului tot
ce ar putea și ar trebui să facă el însuși, devenind astfel din ce
în ce mai dependent de el și mai neajutorat fără el, din cauza
ideii că celălalt ar putea crede că, odată devenit independe nt,
nu va mai fi nevoie de el. Astfel, individul nostru depresiv cre­
de că făcându-se pe sine neajutorat îl poate ține cel mai bine
pe celălalt. În acest parteneriat se repetă inconștient, cu clari­
tate, o relație tată-copil sau mamă-copil -este un caz mult
mai des întâlnit decât s-ar părea. La fel stau lucrurile și la oa­
menii care, deveniți văduvi, se căsătoresc imediat, chiar dacă
în felul lor 1-au iubit pe partenerul răposat: ei au prea puțină Angoasa de a deveni tu însuți 81
· :viață proprie și se pot axa pe orice partener, se pot adapta la
el-cel mai important este să nu rămână singuri. ·
Depresivul încearcă astfel ceva ce seamănă cu o simbioză,
suspendar e a graniței care separă Eul de Tu. El tinde spre o
–·�•�·�; ,,",, în care Eul nu se mai poate deosebi de Tu și unde,
cum a spus odată un depresiv, "nu mai știi unde te termini
și unde începe celălalt". Cel mai mult i-ar plăcea depresivu­
să se dizolve complet în celălalt sau "să fie devorat de iubi­
. , să fie conținut de celălalt, să nu mai poată fi pierdut, sau
. ;,să îl poarte în sine pe celălalt, fără să-I mai piardă vreodată.
;În ambele cazuri problema constă în aceea că individul evită
.. astfel propria individuație sau nu permite individuația celui-
. lalt.
Adesea în relația partenerială se întâlnește și forma "dacă
te iubesc, cu ce te deranjează". Aceasta este o încercare mărea­
fă de a evita angoasa de pierdere: partenerul se poate compor­
.. ·· · ta cum vrea -depresivul nostru iubește în ultimă instanță
mai mult iubirea pe care o are pentru partener decât pe aces­
ta însuși, ca persoană. Astfel el este dependent numai de sine
·;Și de capacitatea sa de a iubi; așa se poate atinge eternitatea și
· permanența.
Mai dificilă este cealaltă formă de relație partenerială de­
.· presivă, iubirea șantajistă. Îi place să se înveșmânteze în man­
, ltia atenției și grijii exagerate, în spatele căreia se ascunde do­
, rința de dominare, care aici provine din teama de pierdere.
-Dacă astfel individul nu reușește să atingă ceea ce ar dori,
.: �atunci el recurge la mijloace mai puternice, la amenințări cu
' suicidul și mai ales la trezirea sentimentelor de culpabilitate
ale partenerului; dacă nici acestea nu ajung, individul cade în­
tr-o depresie profundă și în disperare. Formulări de tipul "dacă
nu mă mai iubești, eu nu mai vreau să trăiesc" îl împovărează pe
partener cu responsabilitatea că de comportamentul său atâr­
nă viața celuilalt. Dacă el este prea slab și tinde spre sentimen­
.te de culpabilitate, dacă nu examinează situația, atunci aici pot
să aibă loc tragedii, care devin fără soluție atunci când impli­
carea reciprocă este deja prea profundă. Atunci rezultă acele
• relații ținute de partener numai din teamă, milă și sentimen-

82 Fritz Riemann
te de culpabilitate, în care sub suprafață dospesc ura și dorin­
țele de moarte. Și boala poate fi folosită ca o armă de șantaj și
poate duce la tragedii asemănătoare.
Putem vedea încă o dată că angoasele și conflictele depre­
sivilor au și ele ceva general valabil: cu cât iubim mai profund,
cu atât mai mult avem de pierdut și, viața noastră fiind plină
de pericole, cu toții căutăm un strop de protecție, pe care spe­
răm să o găsim la modul cel mai profund în iubire. Am văzut
și că evitarea individuației nu oferă nici o siguranță împotriva
angoasei de pierdere. Dimpotrivă: pentru că vrem să evităm
ceea ce ne este dat tuturor, constelăm tocmai ceea ce am vrut
să evităm. A fi partener într-o relație presupune a menține o
distanță creatoare, care dă ambilor parteneri posibilitatea de a
fi ei înșiși, de a se dezvolta în sine, ca entități separate. Adevă­
ratul parteneriat este posibil numai între doi indivizi de sine
stătători, și nu într-o relație de depedență a unuia de celălalt,
în care unul dintre parteneri devine un obiect. Cel care nu se
încumetă să fie un partener de sine stătător este amenintat toc­
mai de aceea de pericolul pierderii: deoarece din cauza depen­
denței și respectului de sine prea redus el cade în pericolul de
a pierde respectul celuilalt și astfel de fi considerat "neîntreg".
Cel care, pe de altă parte, încearcă să facă din partener un co­
pil minor, trebuie să țină seama de faptul că acesta se va elibe­
ra cândva și la rândullui va vrea să fie luat în serios sau că el
depășește limita sa de toleranță și transformă iubirea în ură.
Atunci parteneriatul se transformă într-o nevroză în doi, o re­
lație care stagnează, care nu se dezvoltă mai departe, de cele
mai multe ori o repetiție literală a unei relați i din copilărie.
Pentru depresiv, sexualitatea este mai puțin importantă de­
cât iubirea, afecțiunea și tandrețea. Dacă primesc toate aceste
lucruri, ei se pot dedica fericiți celor trupești, ei sunt și aici em­
patici și cred că iubirea nu suportă nici un fel de granițe legat
de ce este îngăduit și ce este neîngăduit. În cazuri de mare de­
pendență, se găsesc aici toate formele posibile de masochism
până la sclavie, iar în spatele lor nu rareori se ascunde ideea
că aceasta este singura posibilitate de a-1 ține pe partener,
livrându-se complet voinței sale. Angoasa de a deveni tu însuți 83
Nu se poate emite o regulă generală despre câtă libertate
·. sau câtă legătură are nevoie fiecare, câtă suportă și câtă nu su­
portă; aici fiecare trebuie să găsească soluția care i se potriveș­
.te. Oamenii înșiși, ereditatea lor, istoria lor de viață și situația
socială sunt prea diferite pentru a putea stabili cerințe va­
pentru toți legate de parteneriat, pentru a putea con­
drept fals sau rău, ceea ce se abate de la acestea. Tre-
să avem unii pentru alții la fel de multă înțelegere uma­
cum avem și pentru forme de iubire care ne sunt mai înde­
altminteri îi condamnăm prea ușor tocmai pe cei care
trăit deja experiența lipsei în copilărie, de aceea pot găsi cu
o iubire matură -în plus mai sunt și pedepsiți pentru
• aceasta.
Depres ivul și agresivitatea
După toate cele spuse mai sus se înțelege că, pentru depre­
siv, relația cu afectele și agresivitățile lui este o mare proble­
. mă. Cum poate el să fie agresiv, cum poate să se autoafirme și
. să se impună dacă este plin de angoasă de pierdere, dacă se
resimte pe sine ca depedent și astfel livrat iubirii? Dependen­
țul nu poate să îl atace pe cel de care depinde, de care are ne­
voie. Ar însemna să își taie craca de sub picioare. Pe de altă
parte, agresivitățile și afectele sunt inevitabile, dat fiind că lu­
mea și oamenii sunt așa cum sunt, și desigur și el însuși este
așa cum este. Ce poate face totuși cu agresivitatea sa, atunci
când pare atât de periculoasă?
O posibilitatea este de a o evita. Acest lucru se poate reali­
za prin dezvoltarea unei ideologii a păcii. Atunci individul nu
mai percepe prilejurile de agresiune și agresiunile însele, nici
înăuntrul și nici în afara sa. Acolo unde individul ar trebui să
impună, să se confrunte, acolo unde ar trebui de fapt să se ape­
re, el detensionează situația, interpretând-o invers și făcând-o
inofensivă: celălalt nu a intenționat cu adevărat să facă asta,
deci nu merită să devină agresiv față de astfel de nimicuri, s-ar
irosi degreaba. Cu cât individul se retrage mai mult în cadre-

84 Fritz Riemann
le unei astfel de ideologiii, cu cât el se lasă mai mult jignit fără
să se apere, cu cât își refuză mai mult propriile afecte, cu atât
mai mult individul respectiv trebuie să compenseze aceste ati­
tudini printr-un sentiment de superioritate morală, fără ca ast­
fel să recunoască faptul că și acesta este o formă -sublimă –
de agresivitate.
Această atitudine poate escalada până la rolul de "martir ",
mergând până la masochismul psihic, moral sau sexual. Ast­
fel se ajunge la acel ciudat efect reciproc, în care individul tră­
iește prin identificare cu celălalt ceea ce nu îndrăznește să tră­
iască singur, delegându-i, pasându-i într-o anumită măsură
aceste lucruri. Cel care face din sine un obiect al unui parte­
ner exigent, îndrăzneț și agresiv nu numai că trăiește prin
identificare cu el aceste părți pe care le reprimase la sine, ci
are și un sentiment deosebit de puternic al superiorității sale
morale: în calitate de parte vătămată, el este cel mai bun și cre­
de că nu este de vină dacă îl face pe celălalt să devină vino­
vat. Aici devine evident caracterul chestionab il al "virtuților "
trăite unilateral: în timp ce în mod conștient crede că el este
victima, în mod inconștient face din celălalt partea care sufe­
ră. Relația sadomasochistă se întoarce pe dos: "sfântul " devi­
ne călău, "păcătosul " devine chinuitul .-"Nu crimina lul, ci
victima este de vină" este numele unei piese de Franz Werfel.
Atunci când, printr-o umilință răbdătoare, depresivul îl lasă
pe celălalt să devină agresiv , "rău" și de aceea vinovat, el tre­
zește în acesta din ce în ce mai multe sentimente de culpabi­
litate; iar dacă depresivul ajunge să se îm bolnăvească din ca­
uza lui, partenerul nu mai poate ieși din culpabil itate, în timp
ce depresivul nostru rămâne victima nevinovată. Aici se pot
juca piese macab re, care ne lasă să bănuim ceva din intensita­
tea afectelor care se ascund în spatele depresiilor severe, fără
ca respectiva persoană să le conștienti zeze ca agresivitate –
s-ar speria foarte tare dacă i s-ar oferi această interpr etare.
Am amintit deja că și în spatele iubirii supragrijulii a de­
presivilor se ascund agresivități inconștiente; cu o astfel de
grijă excesivă pot să îl sufoce pe partener, să "îl violeze cu
blândețe". Angoasa de a deveni tu însuți 85
La fel de inconștiente rămân și agresiunile poate cele mai
la depresivi: plângerile, jeluirea și lamentațiile. De­
nu este conștient de faptul că acestea pot să aibă asu-
partenerului efecte istovitoare. El se plânge că totul este
mult pentru ei, că oamenii sunt atât de răi, atât de lipsiți
compasiune; are o expresie facială care pare mereu că acu­
fără cuvinte și pe numeroase căi trezește celuilalt sentimen­
de culpabilita te, așa încât acesta se vede constrâns să aibă
ce în ce mai multă considerație și participare în relația cu
·vul. Sau pentru partener devine prea mult, acesta exa­
situația și se eliberează de sentimentele de culpabili­
pe care le pune în seama depresivului.
Dacă agresivitatea nu găsește nici una dintre căile aminti-
aici, ea se poate manifesta la început sub formă de milă de
și în cele din urmă se va întoarce împotriva propriei per­
așa cum este cazul, la modul cel mai intens, la melan­
Din conflictul, care pentru ei a devenit insolubil, dintre
agresivitate, sentimente de culpabil itate și angoasă concomi­
în fața pierderii iubirii, ei trebuie să îndrepte împotriva
înșiși acuzațiile, reproșurile și ura adresate la origine altu­
-se poate ajunge astfel până la ură de sine și la autodis­
. conștientă sau inconștientă . Cu adevărat tragică este
' o astfel de autodis trugere din cauza unor sentimente de ură
.· și invidie din copilărie, pe atunci justificate, pe care individul
·.· msă nu a avut niciodată voie să le exprime, pentru că astfel
· .. nu făcea decât să își înrăutățească situația și s-ar fi resimțit pe
Sine ca un om rău. Pentru că el nu a găsit nici o posibilit ate,
ruei un ventil pentru a da curs afectelor sale și pentru că le-a
trăit cu sentimente de culpabilitate, a trebuit să le îndrep te îm­
potriva lui însuși, ca o pedeapsă. Cele mai mari tragedii se joa­
că în copilărie, anume prin faptul că un copil respins va lua în
· interior această respingere, sub formă de ură de sine și, din
••. teamă de pierdere și lipsă de protecție, el își va trăi agresivi-
tatea proprie ca o prea mare împovăr are a situației de pericol
in care se află deja. Astfel cel care va deveni ulterior depresiv
nu învață de timpuriu cum să procedeze cu agresivitățile sale.
De regulă, aceasta are drept consecință faptul că el realizează

86 Fritz Riemann
prea târziu sau deloc unde �i când ar fi putut sau ar fi trebuit
să fie agresiv; că el are idei false despre cantitatea de agresivi­
tate pe care trebuie să o mobilizeze pentru a obține ceva, pen­
tru a se autoafirma sau a se impune-el se resemnează în fața
ideii că pentru aceasta ar fi necesare cantități enorme de agre­
sivitate, pe care el nu le are la dispoziție; �i că în cele din urmă
el are reprezentări mult exagerate despre posibilele urmări ale
unei agresivități exprimate, pe care, din cauza angoasei sale
sau a disponibilității sale pentru culpabilitate, �i le reprezintă
mult prea mari -el se teme mereu de un bumerang, care îl
atinge cu dublul forței cu care a fost aruncat. A ști când ar tre­
bui să fie agresiv, a �ti că adesea numai o privire fermă, o anu­
mită atitudine sunt suficiente pentru a fi respectat �i a recu­
noa�te că a supraapreciat consecințele posibile ale exprimării
agresivității sale sunt puncte de conexiune în care depresivul
poate exersa noi experiențe cu agresivitățile sale.
Putem spune că agresivitat ea reprimată a depresivilor lasă
să se recunoască o linie ascendentă, care duce de la îngrijora­
rea exagerată, ideologizarea modestiei, pacifism și smerenie,
prin lamentații și atitudine de martir, până la întoarcerea îm­
potriva sa însuși, sub forma autorepro�uril or, autoacuzelor,
autopedepselor până la autodistrugere. Tot de întoarcerea îm­
potriva sa însuși a agresivităților ține și somatizar ea, deja
amintită; unele dintre bolile grave sau incurabile se pot dez­
volta psihodinamic pe un astfel de substrat, ca o ultimă auto­
pedeapsă sau chiar răzbunare prin autodis trugere.
Afectele și agresiunile pe care individul nu le poate expri­
ma sau nu îi este îngăduit să le exprime, care astfel nu pot găsi
nici un ventil, nu devin numai extrem de chinuitoare, ci aduc
�i o slăbiciune generală a elanului vital până la pasivitate �i
indolență, care sunt în acela�i timp consecințe ale agresivită­
ții inhibate �i devin secundar inhibiții înnoite. Ura, mânia și
invidia sunt inevitabile în viața copilului, dar nu devin peri­
culoase decât atunci când se acumulează în interior �i devin
fundal pentru depresii. Mânia neputincioasă, agresivitatea
frustrată, sentimentele de ură �i invidie pe care trebuie să le
reprimăm ne fac depresivi �i în viața ulterioară, ne "lovesc", Angoasa de a deveni tu însuți 87
"ne pun la podea" -cu atât mai mult în copilărie, când, di�
cauza dependenței �i neajutorării noastre, nu le putem admi­
te. Numai atunci când copilului îi este permis să î�i manifeste
afectele �i agresivitatea el poate învăța să procedeze cu �le: să
le instaleze adecvat situației sau să renunțe la ele. Atunci cand
un copil este frapant de lini�tit �i cuminte, cân_d se� pl�c�is�t�
și nu vrea să facă nimic cu lumea, când �u maruf�sta ru�I ? Iru­
țiativă �i trebuie să fie stimulat să reahzeze once a:hvitate:
când el are o înclinație nefirească spre lipsa de chef, cand nu-��
poate găsi singur o activitate �i reacționează exa�erat atu_n�I
când este lăsat singur, acestea sunt semne ale unei depresivi­
tăți incipiente, la care trebuie să fim atenți.
Forma matură a elaborării agresivității se poate obține nu­
mai făcând experiențe cu propria agresivitate. Agresivitatea
sănătoasă și con�tientă de sine este o componentă esențială a
sentimentului propriei noastre valori, al sentimentului valabi­
lității personalității noastre �i mândriei noastre sănătoase. Sen­
timentul redus al valorii proprii, specific depresivului, are o
rădăcină importantă în agresivitatea lipsită de îndrăzneală �i
de conștiință de sine. Expresia lui Goethe din "Afinitățile e�ec�
tive": "Împotriva prea marilor privilegii ale cuiva nu exista
altă salvare decât iubirea" este o sublimare a invidiei -dar
copilul nu poate sublima încă. . Ne vom întreba din nou cum se poate aJunge la dezvolta­
rea unei personalități depresive, cum se poate ca un individ
să supraeval ueze atât de mult angoasa de pierdere și angoa­
sa de a deveni el însuși.
Fundalul biografic
Din punct de vedere constituțional, o dezvoltar� depr�si­
vă poate fi favorizată de o ereditate pronunțat cal� ��. entuz:wst
afectivă, de disponibilitatea și capacitatea de a mb1, ca �I de
un mare dar al empatiei. Adesea aceste trăsături sunt legate
de o anumită vâscozitate, persist ență �i inerție a afectivității,
care îi îngreunează depresivului desprinderea de ceea ce în-

88 Fritz Riemann
seamnă ceva pentru el din punct de vedere afectiv �i în care
el a investit mult. Iată deci o structură afectivă care îl face pe
individul respectiv să tindă spre fidelitate, statornicie �i em­
patie drăgăstoasă, ceea ce se întâlne�te adesea la oamenii cu
tendințe u�or melancolice. Aici trebuie să lăsăm deschisă pro­
blema în ce măsură aceste trăsături sunt �i ele consecințe ale
imposibilității recunoscute sau cel puțin ale pericolului per­
sistent de a-�i trăi înclinațiile a�a cum ar dori. Adesea la ace�ti
oameni -din nou ca o tendință ereditară -capacitatea de a
se impune agresiv este redusă; ei au prea puține "coate", sunt
împăciuitori de la natură, sunt buni �i nu sunt certăreți. O altă
componentă constituți onală poate consta în slăbiciunea lor vi­
tală sensibilă, într-o permeabilitate �i chiar o lipsă de piele, o
lipsă de "obraz gros", care îi predestinează condiției de a fi
protejați �i susținuți, ei favorizând astfel incon�tient paterna­
jul sau maternajul din partea altora. Probabil �i înclinația în­
născută spre caracterul flegmatic �i spre comoditate se pot nu­
măra printre factorii ereditari favorizanți -cu toate că �i aici
se poate răspunde cu greu la întrebarea ce este înzestrare na­
tivă �i ce este răspuns reactiv.
Din nou datele constituționale se intersectează cu cele bio­
grafice. Vom înțelege cel mai bine contextele biografice care fa­
vorizează dezvoltările depresive ale personalității atunci când
ne punem din nou în situația copilului, aflat acum în a doua
fază a dezvoltării sale. Spre deosebire de faza timpurie, în care
începea treptat să-�i perceapă con�tient mediul, copilul a cu­
noscut-o deja pe mamă ca sursă a satisfacerii tuturor dorințe­
lor sale, de aceea revenirea ei regulată �i fidelă are o importan­
ță decisivă. Pentru mult timp, copilul mic �i mama formează
un "noi", așa cum a formulat la un moment dat Kiinkel: mama
�i copilul trăiesc într-o simbioză, formează o unitate, iar copi­
lul începe treptat să se diferențieze de mamă. La început gra­
nița separatoare dintre el �i mamă nu există încă pentru con­
�tiința sa. În măsura în care copilul o percepe pe mamă ca fi­
ind ceva din afara existenței sale �i recunoa�te în acela�i timp
că de la ea vine toată satisfacția �i fericirea, el î�i va recunoa�­
te �i dependența de ea. El are nevoie de mamă �i este plin de Angoasa de a deveni tu însuți 89
·teamă atunci când ea se depărtează. El este în puterea ei �i este
spre ea, ea este punctul lui de relație cel mai impar­
Copilul preia în el însu�i cu toate simțurile imaginea �i fi­
mamei. Din cauza lungii durate a dependenței sale totale
mamă, în sufletul copilului se impregnează puternic imagi­
ei. Astfel mama este "interiorizată ", devine o parte extra­
de importantă a psihicului copilului: felul în care el a
pe mamă în atitudinea ei față de el creează funda­
:u11e• '''"'''"' atitudinii pe care o va avea ulterior față de el însu�i.
T"''""";"''" mamei care se constituie în interior, "introiectată" sau
,..,.,.".�..-.n.r"'�"", cum spune psihanaliza, experiența fiecărui in­
cu mama sa, se va reflecta ulterior în atitudinea pe care
va avea față de el însu�i. Cine a avut norocul să-�i poată for­
în interiorul său imaginea unei mame iubitoare, se va con­
a în profunzimile sale drept un om demn de iubire; cel
a avut nenorocul de a trebui să formeze în interiorul său
.,,..,,w1."u• o::a unei mame aspre �i respingătoare se va resimți în
sale ca un om nedemn de a fi iubit �iva avea ne­
.voie de mult timp �i de multe experiențe noi pentru a putea
;(I'ede că �i el merită să fie iubit. Astfel, o experiență maternă
fericită se constituie într-un capital pe care niciodată nu putem
……… "''"' că îl apreciem suficient.
O relație bună cu mama este o relație de dăruire �i primi-
reciprocă, resimțită în mod fericit atât de mamă cât �i de ca­
Copilul reflectă, ca un ecou, ceea ce îi este oferit; el răs­
c··nnn n … la zâmbetul mamei cu un zâmbet �i apoi zâmbetul său
va evoca pe cel al mamei. Există o legătură strânsă, o înțe­
'· ··-·–·–tacită între cei doi, unul dintre cele mai fericite lucruri
.pe care le poate oferi viața �i putem înțelege că aici se formea­
. :Ză. primele premise pentru recuno�tință, speranță �i afecțiune.
· .Copilul se află în scurtul paradis al vieții sale, în care el nu
, cere nimic, trebuințele sale sunt ghicite �i satisfăcute �i el î�i
trăie�te existența cu plăcere �i confort – sau cel puțin a�a ar
trebui să stea lucrurile. Ceea ce este nou în această a doua fază
.·.a dezvoltării timpurii este recunoașterea dependenței față de
mamă �i în acela�i timp trezirea trebuinței de apropiere plină
· .de încredere, de obicei de mamă.

90 Fritz Riemann
Este de cea mai mare importanță ca mama să îi ofere copi­
lului aceste posibilități, pentru ca el să ajungă să fie în stare
"să-și deschidă inima față de un om". Imaginea mamei și fi­
inței sale se constituie pentru copil într-o primă impresie față
de oameni, de umanitate. Dacă el trăiește aici pentru prima
dată afecțiune sau, dimpotrivă, respingere, dacă simte că este
iubit sau nu, aceasta depinde de felul cum îl privește mama,
cum îl ia în brațe, cum îl tratează și cum procedează cu el, iar
sensibilitatea și impresionabilitatea copilului reacționează deja
la cele mai fine impresii. Relația sa cu sine însuși este aici "tra­
sată" fundamental și creează cea mai profundă bază pentru
sentimentul propriei sale valori-"la așa întrebare, așa răs­
puns".
Să ne întrebăm acum care sunt sursele de· tulburări în
această fază, prin care impulsul de "rotație" este trăit cu an­
goasă și sentimente de culpabilitate, în loc de bucurie. Pentru
aceasta există două atitudini greșite tipice ale mamelor , pe care
le putem numi răsfăț și frustrare.
Să începem cu răsfățul: aici le găsim mai ales pe acele fe­
mei care sunt mame declarate "de bebeluși ", cărora le-ar plă­
cea cel mai mult ca fiul sau fiica lor să rămână mereu niște be­
beluși, neajutorați și dependenți, care au nevoie de �le și care
se află total în grija lor. Sunt deci mame care adesea aparțin
cercului structurilor depresive și răsfață copilul din angoasă
de pierder e și din angoasă vitală inconștiente sau din angoa­
sa de a pierde iubirea copilului. Ele îl copleșesc cu tandrețe,
nu îndrăznesc să îi impună renunțările sănătoase și necesare.
Uneori se adaugă factori ce țin de destin, de exemplu, la
femeile dezamăgite de căsătorie sau care și-au pierdut par­
tenerul, mame pentru care copilul devine întreaga lor viață.
Ele au prea mare nevoie de copil, de dragostea lui și fac to­
tul pentru a-l obliga să fie recunoscător. Cu cât copilul creș­
te, cu atât mai problematică devine pentru el o astfel de
mamă. Ea vede cu spaimă cum el se dezvoltă, cum devine
din de în ce mai mare și mai independent. Pentru ea, aceas­
ta înseamnă: se îndepărtează de mine, curând nu o să mai
aibă nevoie de mine și se va orienta spre alți oameni. Proba-Angoasa de a deveni tu însuți 91
·.· bil în întâmpinarea acestei dorințe de a opri dezvoltarea co­
. la stadiul de bebeluș vine un puternic instinct matern;
de aceasta nu trebuie să subestimăm marele și înde­
lungul sacrificiu pe care mama trebuie să îl facă pentru co­
pilul ei – cine ar da drumul cu plăcere la ceea ce a crescut
mult timp cu toată iubirea sa?
. Aceste mame îl răsfață pe copil de la început, începând cu
alăptarea, îl iau în brațe la orice țipăt -ceea ce adesea este
numai o activitate vitală-și îi înăbușe astfel impulsurile vi­
tale, răspund la orice reacție de neplăcere a copilului cu tan­
drețe menită să bandajeze, astfel că el nu are nici o șansă de
a-și exprim a afectele sau de a găsi soluții proprii pentru dis­
confortul său. Aceste mame sunt mereu acolo pentru copilul
lor, atrag ca un magnet atenția și sentimentele lui și trăiesc cu
el într-un permanent clinch, pentru a împrumuta o expresie
din limbajul boxului, într-o apropiere maximă, în care nici
unul dintre ei nu se mai poate mișca liber. Și pe urmă ele în­
cearcă, din aceleași motive, să preia totul pentru copil, din vre­
me, să "mestece " totul înaintea lui și să se strecoare ca un tam­
.. pon între el și lume, pentru a-1 proteja pe orice cale. Ele nu pot
accepta afectele sănătoase și inevitabile ale copilului și reac­
ționează la ele jignite sau cu lacrimi, astfel că el capătă senti­
mente de culpabilitate, din cauza unor modalități comport a­
mentale absolut normale, adecvate vârstei.
Toate acestea nu numai că îl leagă pe copil de mama sa din
· ce în ce mai mult, ci duc și la împuținarea șanselor sale de a
avea impulsuri proprii și îl fac să nu poată face nimic fără
mamă sau fără aprobarea mamei. Acest lucru poate merge atât
de departe încât în cele din urmă el nu mai are dorințe pro­
prii; atunci se resernnează și alunecă într-o indolență pasivă,
așteptându-se în același timp să i se ghicească și să i se împli­
nească dorințele, pentru că el însuși s-a dezvățat de dorințe, a
renunțat la ele. Astfel iau naștere atitudini de comoditate, de
așteptare pasivă, reprezentarea vieții ca un paradis al trânto­
rilor, care ascund depresia care le stă la bază. În romanul său
"Oblomov ", Gonciarov a prezentat în mod strălucit o astfel de
dezvoltare.

92 Fri tz Riemann
Renunțarea masivă la dorințe, voință și impulsu ri aduce
cu ea mai departe o lipsă generalizată de experiență în ceea ce
privește raporturile cu lumea, prin care individul este din ce
în ce mai mult împins spre dependența de alții. Adesea astfel
de mame îi descriu copilului lumea exterioară ca fiind rea și
periculoasă, astfel că în dezvoltarea lui ulterioară el capătă
sentimentul că nu poate găsi căldură, protecție, înțelegere și
securitate decât acasă, la mama. Aceasta îi slăbește și mai mult
impulsul de a se îndrepta către lume, deoarece el crede că aca­
să are cele mai bune posibilități. Pe cât posibil, a stfel de mame
nu lasă pe nimeni să se apropie de copil și îl apără cu gelozie;
prietenii și prietenele sunt devalorizați sau mama reacționea­
ză tristă și jignită la prieteniile copilului, ca și cum ar fi infi­
delități față de ea, dat fiind că ea vede în orice alt om un po­
tențial rival, care i-ar putea fura copilul. Adesea copilul este
"violat cu blândețe" adesea până după pubertate; impulsuri­
le lui proprii vor fi înfășurate într-o vată de iubire maternă.
Nimic aspru, dur și rece nu se poate apropia de copil, față de
care el s-ar putea impune. Atunci el își trăiește propria lui ne­
îndemânare și slăbiciune, care îl îndeamnă să fugă la loc în ve­
chiul confort. Din cauza slăbiciunii Eului său, stăpânirea vie­
ții i se pare o sarcină monstruoasă, de care se teme și în fața
căreia se resemnează.
Astfel de mame nu pot să se desprindă de copilul lor la
momentul potrivit, la vârsta potrivită și să îl lase liber pentru
dezvoltarea proprie. Îl leagă de ele prin pretenția lor de a fi
iubite: ele nu lasă să se exprime niciodată liber afecțiunea co­
pilului, ci o pretind: ,,fii drăguț cu mine", "Dă-mi un pupic". Ele
îi iau totul: "Lasă, fac eu asta pentru tine.", "Este prea greu pen­
tru tine", "Nu poți încă să faci asta." și îi frâng impulsurile pro­
prii: "Nu vrei să te joci cu asta?", "lncetează acum cu asta", fără
să bănuiască ce fac astfel. Deoarece astfel ele ucid în copilul
lor orice desfășurare sănătoasă și în final și fantasmele precur­
soare ale confruntării atât de importante în stăpânirea lumii.
Dacă un copil nu poate învăța în astfel de condiții "rotația" sa
proprie, el va rămâne fixat de mamă, un simplu ecou care re­
acționează și nu învață astfel să cunoască nici lumea și nici Angoasa de a deveni tu însuți 93
·ne lui posibilități și limite. El rămâne pasiv și gata de
….. ,, .. _,..� .. _,așteptând ca viața să fie ca o instanță maternă, care
. va răsfăța mai departe. Desigur că astfel dezamăgirile sunt
bile și duc la izbucnirea depresiei latente, care până
stătuse la pândă.
Situația mamei față de copil poate fi îngreunată prin des­
de toate felurile, prin separare, văduvie, prin nașterea co­. într-un moment dificil al căsniciei, din cauza unor naș­
care se succedă prea strâns etc. Copiii unici sunt desigur,
general, mai periclitați în această privință decât copiii care
frați și surori, unde dragostea expansivă a mamei nu se re­
asupra unui singur copil. Un pacient, un copil unic, a
odată foarte drastic: "Când mama revarsă asupra mea cor­
abundenței iubirii sale, mă umplu de vânătăi."
Necesitatea de a da drumul copilului este o sarcină ingra­
pentru orice mamă, cu atât mai mult cu cât ea așteaptă sau
pretinde mai multă recunoștin ță. Dacă ea nu posedă sau
dobândește maturitatea de a vedea dezvoltarea sănătoasă
copilului ca o răsplată a iubirii sale, a eforturilor , renunțări­
și sacrificiilor sale, pentru ea și pentru copil se va adăuga
suferință care poate fi evitată.
• Situația internă a unor astfel de copii este însă și mai corn­
Ei nu pot decât să simtă ură față de mama care îi lip­
astfel de puteri și se înstăpânește asupra lor. Dar dacă ei
să exprime numai o parte a acestei uri, ea le stâr­
sentimente de culpabilitate enumerând ce a făcut ea și
a sacrificat ea pentru ei în copilărie. Desigur că și aceste lu-
. sunt corecte, dar nu au fost cerute de copil, astfel că el
să fie recunoscător pentru ceva ce nu a dorit, pentru
care 1-a și vătămat. Rușinat, el trebuie să se vadă pe sine
fiind extrem de nerecunoscător și, din culpabilitate, trebuie
renunțe la încercările sale de eliberare. Mai ales copiii sen­
sibili pot suferi mult din aceste cauze și pot purta urmele unor
. astfel de vătămări, așa cum vom vedea în exemple. Ei nu în­
.· drăznesc să facă pașii spre dezvoltarea corespunzătoare vâr­
. stei, care este desprinderea de mamă. Aici pândește pericolul
unei legături prea strânse și al unei prea mari dependențe. Co-

94 Fritz Riemann
pilul trebuie atunci să renunțe mai degrabă la propria dezvol­
tare, să o sacrifice , dat fiind că nu poate să suporte sentimen­
tul de culpabilitate legat de supărările pe care le provoacă ma­
mei-iată o situație pe care un copil nu o poate rezolva de­
cât a;:;a. Pentru un copil nu există nimic mai traumatizant de­
cât o astfel de "educație" prin trezirea sentimentului de cul­
pabilitate; acesta este unul dintre cele mai mari păcate pe care
un adult îl poate ierta ulterior doar cu greu părinților săi, dacă
ajunge atât de departe încât să se distanțeze ;:;i să recunoască
suferința inutilă pe care i-a produs-o pretinsa iubire. Iată un
exemplu nu prea rar:
Atunci când copilul era neascultător în ochii mamei sale, ceea ce
de cele mai multe ori nu însemna decât că nu se supunea imediat
sau că făcea ceva ce ei nu îi convenea -ea se culca pe canapea și
"murea"-aceasta însemna că pentru mai mult timp ea nu se miș­
ca și nu reacționa la rugămințile copilului, până ce el nu izbucnea
într-un plâns sfâșietor. Sunt dese astfel de amenințări menite să
stârnească culpabilit ate: "Plec și nu mă mai întorc", "0 să mă
bagi în mormânt" etc.
Dacă prima motivație a răsfățului a fost dorința de a fi iu­
bită de copil ;:;idea-l obliga să fie recunoscător, cea de-a doua
motivație este altfel complicată ;:;i pentru copil este adesea mai
tragică. Ne referim la situația în care mama nu a dorit copilul
sau, indiferent din ce motive, îl respinge ;:;iare sentimente os­
tile față de el, dar în acela;:;i timp pretinde de la sine să fie o
mamă bună ;:;i capătă sentimente de culpabilitate dacă nu poa­
te fi. Atunci ea îl răsfață pe copil din culpabilitate ;:;i în acela;:;i
timp din tendițe de reparație. Dacă acest lucru este deja des­
tul de greu pentru mamă- această situație apare desigur de­
osebit de u;:;or față de copiii vitregi -;:;i pentru copil este greu.
El percepe efortul, dar percepe ;:;i ceea ce este în spatele lui,
anume respingerea sau ostilitatea, lipsa de iubire autentică, pe
care răsfățul nu numai că nu o poate compensa, ci, mai mult,
îl pune pe copil în poziția de a fi recunoscător pentru ceva ce
nu i-a fost dăruit cu plăcere. Aici copilul poate ajunge să-;:;i re­
simtă propria existență ca pe o vină, se resimte pe sine ca ;:;i
cum ar fi ceva impus, pentru că bănuie;:;te că este o povară Angoasa de a deveni tu însuți 95
mama sa, că el nu are de fapt nici un drept la viață ;:;i
să fie fericit că este tolerat.
Acum vom examina o latură a frustrării, care formează ce­
lălalt fundal biografic al dezvoltării personalității depresive.
Femeile la care ne referim acum, cu suflet mic, prea puțin ca­
. pabile de iubire maternă, adesea aspre, au suferit, în cele mai
te cazuri, de lipsă de iubire în propria lor copilărie ;:;i nu
au din propria lor experiență un prototip matern, ;:;tiu prea pu­
despre trebuințele copilului. Relativ inofensive sunt "ma­
care din nesiguranță ;:;i lipsă de empatie pen­
copil îllini;:;tesc și îl educă pe copil după o schemă rigidă,
să țină seama de dorințele individuale ale acestuia, a;:;a
cum reiese din următorul jurnal al unei mame, referitor la pri­
mul ei născut: "Băiatul țipă de mai multe ore, dar nu a venit încă
· vremea să fie hrănit." Această însemnare se repetă de mai mul­
te ori, pe o perioadă mai lungă. Nu vom omite că aici-ca de
·altfel atât de des – opiniile private ale medicilor , emise ca fi­
' ind ";:;tiințifice" joacă un rol adesea fatal.
Copilul este însă suprasolicitat atunci când i se impune
prea devreme o adaptare la condițiile de viață care țin seama
prea puțin de trebuințele sale individuale. Dat fiind că nu s.e
poate încă apăra ;:;i nu poate să î;:;i exprime trebuințele, copi­
lul începe treptat să perceapă, resemnat, lumea așa cum este,
stabile;:; te că de la ea nu mai este nimic de așteptat. De aici re­
zultă sentimentul vieții la mulți depresivi, anume, o mare lip­
să de speranță; ei nu pot să creadă în viitor, nici în ei Jn;:;iși și
· în posibilitățile lor, ei au învățat doar să se adapteze. li domi­
nă sentimentul de lipsă de perspectivă, sunt puternici numai
pentru a suporta și a renunța. În loc să se situeze în lume cu
a;:;teptări și speranțe, ei a;:;teaptă mereu tot ce este mai rău, sunt
pesimi;:;ti declarați ;:;i pot cu greu să î;:;i imagineze că viața ar
putea să le aducă ;:;i lor ceva vesel, ușor ;:;i fericit. Și dacă se în­
tâmplă vreodată acest lucru, ei capătă sentimente de culpabi­
litate ;:;i se întreabă dacă au meritat asta. Ei nu se pot bucura
deloc ;:;i distrug multe din posibilitățile de fericire din cauză
· că practică profilaxia dezamăgirii. Dat fiind că ei cred că ni­
mic nu le poate ieși, nici nu încearcă cu intensitatea necesară,

96 Fritz Riemann
pentru că atunci eșecul ar fi și mai dureros; dacă de la început
nu așteaptă nimic bun, ei nu mai pot fi surprinși decât în mod
plăcut. Iată un exemplu pentru astfel de experiențe de deza­
măgire timpurie, care acționează formator, din jurnalul unei
mame:
"De la început ai fost un copil plăpând. În primele 6 săptămâni
te-am hrănit la sân, dar adesea trebuia să te mai hrănesc ?i după
aceea, pentru că vomitai ?i atunci nu mai aveam nimic. Deja în pri­
mele 10 zile, când eram încă la maternitate, refuzai să iei sânul. Dura
adesea 5-1 O minute până ce te forțam, ținându-te de nas. Faptul că
vomitai nu ținea deloc de spasmele tale cardiace, cel puțin a�a au
spus medicii. Era mai degrabă o suprasensibilitate ?i o nervozitate
generală, dat fiind că în primele 6 luni niciodată nu dormeai o noap­
te întreagă. Acasă, după 3 săptămâni, când am început din nou lu­
crul, nu aveam foarte mult timp. Dat fiind că la 3-4 luni nu atinsc­
se?i încă greutatea normală, te-am mai dus o dată la investigații: me­
dicul nu a descoperit nimic, dar, pentru mai mare siguranță, te-anz
internat într-o clinică: pediatra de acolo a spus că pentru vârsta ta
ai o privire "atât de înțeleaptă". În clinică aveai un loc la fereastră
?i erai acoperit numai cu o plapumă; acasă te țineam mai la căldu­
ră. Rezultatul: ai căpătat o pneumoni e. În acea perioadă eram în­
spăimântător de nervoasă, dar cel puțin în primele zile am mers aco­
lo în fiecare zi, ca să te hrănesc. Atunci am început să văd totul în
negru. În rest, când erai copil ai fost singurul meu sprijin, dat fiind
că atunci tati era deosebit de dificil, din cauza izbucnirilor lui frec­
vente ?i caracterului său imprevizibil. Din cauza aceasta am făcut,
fără îndoială, multe gre?eli în educația ta, adesea m-am cramponat
prea mult de un anumit sistem cu multe plimbări ?i mersul la cul­
care prea devreme, a ltminteri nu ar fi fost niciodată ordine �i echili­
bru în viața ta. Mereu te-ai temut îngrozitor de tratamen tele medi­
cale: urlai. Când ai avut otită, medicul chemat a trebuit să plece fără
nici un rezultat, aproape îngrețo?at ?i supărat din cauza "proastei
educații".
Această relatare vorbește de la sine -ea conține aproape
toate punctele care pot fi aici determinante și traumatizant e
pentru un copil. Experiențele frustrante timpurii au asupra co­
pilului de două ori mai multe consecințe. În primul rând el în-Angoasa de a deveni tu însuți 97
prea devreme să se resemneze . Astfel el devine inhibat în
domeniile care cer aproprierea a ceva, cererea și aborda­
Cel care este mereu gata să renunțe și care nu poate abor­
corespunzător va putea cu greu să evite invidia, atunci
vede cum alții iau degajați ceea ce el nu se încumetă să
Dat fiind că din cauza invidiei capătă din nou sentimente
culpabilitate și se simte rău, el încearcă să le evite, făcând
nevoie o virtute: el își ridică inhibiția la rangul unei ideo-
a modestiei și lipsei de pretenții, așa cum este descris ă
sus și atunci are cel puțin consolarea unei superiorități
Cealaltă consecință a experiențelor timpurii de frustrare
aceea că ele îi dau copilului sentimentul de a nu merita
fie iubit. Aceasta conferă baza unor sentimente profunde
inferioritate – pentru a te putea crede demn de a fi iubit,
· să fi trăit o dată experiența de a fi iubit și dacă indivi­
nu a trecut prin această experiență, atunci pentru el rezul­
că nu este demn de a fi iubit. Acest sentiment de inferiori­
depinde și de faptul că la această vârstă copilul nu are încă
de a face comparații; de aceea el nu poate reali­
încă faptul că părinții lui nu sunt capabili de iubire; pentru
lumea sa este lumea însăși și indiferent cum sunt părinții
ei sunt totuși părinți.
În cazul unor sentimente de inferioritate grave, poate apă­
și aici senzația că de fapt el nu are nici un drept la viață,
ar trebui să o merite și existența lui nu are justificare decât
trăiește pentru alții. "Existența mea este în sine o vină", spu-
o pacientă depresivă cu o astfel de copilărie. Aceasta poa­
duce până la fixații pline de culpabilitate asupra mamei, cu
r.>n,ri"nt<> de împăcare față de aceasta; atunci individul își jert­
viața pe altarul egoismelor parentale și găsește că acest
este de la sine înțeles.
În ceea ce privește efectul final, consecințele răsfățului și
ale frustrărilor sunt asemănătoare: ambele duc la dezvol­
unei structuri de personalitate depresive. De cele mai
ori, copilul răsfățat ajunge mai târziu la angoasă și cri­
ze, atunci când viața nu mai este atât de plină de răsfăț cum

98 Fritz Riemann
era cândva mama, ;:;i atunci când nu mai găsește un substitut
de mamă -care poate fi o căsătorie din interes, instituții de
stat, asigurări sociale etc. Atunci reiese că el nu este la înălti­
mea as primilor și cerințelor vieții și se ajunge la izbucnirea d'e­
presiei. Frecvent se caută și ieșirea într-o adicție oarecare.
Copilul care a crescut în experiențe de lipsă și frustrare în­
vață prea devreme să renunțe. El devine un copil cuminte, fără
pretenții, timid și adaptat, foarte comod pentru părinți, care nu
recunosc depresia din spatele acestui comportament. Astfel,
copilul este obișnuit să se retragă, să nu aibă pretenții, ceea ce
se va repeta și în comportamentul față de alții, ale căror cerin­
țe și așteptări el se străduiește să le împlinească. El nu opune
lum_ii o ființă proprie bine afirmată, este prea puțin subiect și
devme astfel obiect al altora. De aceea pentru el devine din ce
în ce mai imposibil să împlinească toate cererile acestora, pen­
tru că în cele din urmă el le resimte ca pe niște cerințe pe care
el crede că este obligat să le îndeplinea scă, ajungând mereu la
noi sentimente de culpabilitate și la depresiile care le urmea­
ză. De aceea mulți depresivi evită contactul cu mai multe per­
soane-cum ar putea îndeplini toate cererințele divergente
ale -�ce�tora-acest lucru ar putea fi încercat cu un singur om.
Unu gasesc soluția de a dori să dea celuilalt ceea ce ei nu au
primit niciodată; ei încearcă să sublimeze deficitul lor de dra­
?ost: în a�tivități de ajutorare, în iubirea aproapelui, plină de Jertfa de sme, în profesii caritabile -dar și ei vor să fie iubiti
sau răsplătiți pentru acesata, altminteri se vor surmena. '
Formele pe care le poate lua trăirea atunci când totul e per­
ce�ut ca cerință pot fi schițate de următoarele exemple: "Când
straluce�te soarele, am sentimentul că trebuie să niă bucur de asta­
acest lucru îmi distruge deja întreaga zi." Un student nu era în sta­
re s� ci:ească o c�r�e până la capăt, chiar dacă îl interesa neapărat;
dupa cateva pagzm de lectură, la el se instala sentimentul că acea
carte voia de Ia el să fie citită. Deci nu el, ca subiect, voia să ci­
t:ască c�rtea, ci pentru el aceasta devenise o pretenție, care îl
facea o�te�t și pierdea de aceea orice chef. Ne putem imagina
cu ușurmța cum astfel de modalități de trăire îl conduceau la
resemnare completă și apatie, la respingerea oricăror cerințe. Angoasa de a deveni tu însuți 99
Vedem ce forme extreme poate adopta existența depresi­
. De aceea o astfel de "grevă" reprezintă încă un semn bun,
că aici încă mai există ceva care se răscoală împotriva
și obligațiilor permanente. Dacă astfel de oameni
în continuare constrânși să facă ceva fără să li se dea tim-
și posibilitatea de a lua ceea ce nu au avut voie nicioda­
-a fi un subiect cu propria voință, propriile impulsuri și
-ei vor fi împinși în cea mai extremă disperare. Ei
se mai pot salva decât într-o indiferență și o apatie crescân­
devin "frustrați" sau se refugiază în adicție sau suicid.
ei se află într-o situație fără ieșire: încearcă să se dă­
din ce în ce mai mult și să îndeplinească cerințele, dar
mai au nici o bucurie în viață; dacă încearcă să se sustraț;ă
la aceste cereri, cad în sentimente grave de culpabilitate. In
inconștient ei repetă astfel situația din copilăria lor.
Mai sus am descris cum copilul preia în el însuși imaginea
și cât de mult depinde atitudinea lui față de sine însuși
experiența sa maternă. Nu rareori, pătrunsă înăuntru, o
ostil-respingătoare sau suprasolicit antă este cea mai
cauză a suicidului ca ultimă resemnare posibilă. Ea
o instanță intrapsihică a copilului, prin care acesta se
până la ură de sine și autodistrugere. Ura inevi­
față de mamă va declanșa sentimente de culpabilitate
de grave, atât de insuportabile, încât mai bine îndreaptă
tac·ea:sta ură împotriva lui însuși. Astfel de contexte de ură, cul­
itate, o mamă respingătoare introiectată și ura de sine
fundalurile psihodinamice ale melancoliilor grave. Ten­
suicidare apărute aici sunt tendințe criminale deplasa­
asupra propriei persoane și în același timp reprezintă o au­
. topedepsire pentru ura față de mamă.
Devine foarte clar că problema centrală a depresivilor este
"rotația" nereușită, dezvoltarea deficitară a ființei subiective.
Deoarece ei nu pot opune lumii decât un Eu atât de slab, pen­
tru ei totul devine o continuă cerere; ei văd peste tot numai
munți de pretenții, în fața cărora se resernnează în fine, dispe­
rați. Din cauza aceleiași slăbiciuni a Eului, ei nu ajung nici să
aibă impulsuri, dorințe și scopuri proprii puternice, nici nu re-

100 Fritz Riemann
uț;esc să respingă matur cererile care li se adresează, să le re­
cunoască drept ceea ce sunt. Depresivii pot cu greu spune
"nu", din cauza angoasei de pierdere ț;i sentimentelor de cul­
pabilitate pe care le capătă ulterior. Le rămâne doar depresia
sau greva inconț;tientă, atunci când se depăț;eț;te limita lor de
toleranță, ceea ce însă nu îi eliberează de sentimentele lor de
culpabilitate. Ura ț;i invidia acumulate în profunzimi, pe care
ei nu au îndrăznit niciodată să le exprime, le pot otrăvi tot che­
ful de viață sau trebuie expiate prin autoacuze ț;i autopedep­
se continue. Atâta timp cât încearcă să evite angoasa de a de­
veni ei înț;iț;i prin renunțarea crescândă la tot ceea ce ține de
ființa lor proprie, situația este fără soluție. Ceea ce îi poate aju­
ta este numai îndrăzneala de a deveni un individ autonom.
Exemple de moduri de existență depresive
Să trecem din nou la exemple: O fată face cuno?tință într-o
cafenea cu un bărbat, care o atrage într-o conversație, descriindu-i
starea sa: divorț, singurătate -trezindu-i astfel mila. El se agață
de ea, îi cere mereu noi întâlniri, o acaparează ?i în fine vrea să se
căsătorească cu ea. De?i el nu i-a fost niciodată deosebit de simpatic
?i în nici un caz nu îl iubea, ea a avut sentimentul că nu are voie să
îl dezamăgească, dat fiind că el părea să aibă atâta nevoie de ea. Ea
nu a putut spune "nu" la momentul potrivit ?iar fi trebuit să îl res­
pingă mult mai devreme; fără să vrea ?i să observe, prin comporta­
mentul ei, ea i-a dat speranțe ?i a căzut în sentimente de culpabili­
tate atunci când în final l-a refuzat.
Exemplul pune în evidență multe caracteristici ale existen­
ței depresive; o persoană ț;i mai profund tulburată nu ar fi
avut nici măcar curajul să spună "nu". Depresivii se pun în si­
tuația celuilalt, se identifică atât de profund cu el, încât uită
propriul punct de vedere ț;i propriile interese. Deoarece ei au
prea puține impulsuri ț;i dorințe proprii, pe care le-ar putea
opune celor ale altora, ei suferă cu atât mai uț;or de pe urma
dorințelor ț;i impulsurilor celorlalți. Ei sunt obiț;nuiți să împli­
nească aț;teptările altora, astfel încât ajung în stări pe care nu Angoasa de a deveni tu însuți 1 o 1
dorit, dar la constelarea cărora ei au participat totuși în
inconț;tient. Astfel, ei ajung mai uț;or decât alții în încur­. ț;i devin victimele unor oameni fără scrupule, care se fo­
de slăbiciunile lor. Apoi se pot elibera cu greu din ast-
de situații, din cauza sentimentelor de culpabilitate ț;i din
că resimt ruț;ine față de propria credulitate ț;i de supu­
de care au dat dovadă față de cel care s-a folosit de ei.
Această fată provenea dintr-o familie cu probleme. După moar­
primei sale soții, tatăl s-a căsătorit cu o fată simplă "sub nivelul
; pe atunci el avea peste 60 de ani ?i prezenta semnele unei de­
senile, pe când pacienta avea 8 ani. Ea trăia, împreună cu Jra-
și surorile vitrege adulte, într-o casă aflată deasupra unui maga­
care la origine provenea din mo?tenirea primei soții a tatălui său.
afacere participau ?i două surori ale mamei decedate, care locu­
și ele în aceeași casă și care aveau o atitudine ostilă față de noua
Aceasta, ea însăși timidă ?i nefiind susținută de soțul ei, se
numai tolerată, împreună cu copilul ei. Când făcea ceva nou
copil, ea se temea, de aceea copilul nu avea voie să poarte tu­
respectiv decât în secret ?i avea sentimente de culpabilitate, ca
cum astfel ar fi răpit ceva fraților vitregi. Din cauza comporta­
i..,, • ..,,u"J'familiei paterne, mama și fiica se simțeau niște venetice,
un corp străin pătruns fără voie, care prin simpla prezență deja
ceva celoralți. Ele au fost tolerate până ce tatăl a murit și apoi
gonite din casă; mama nu s-a putut apăra și s-a lăsat alun­
Ea a cerut o dată sfatului unui avocat, care i-a spus că nu poa-
fi evacuată, dar ea nu avea forța, nu era suficient de tare pentru
se opune. Astfel copilul a crescut cu sentimentul că nu are nici un
la viată. "Mama se temea; niciodată nu am simțit că ea se afir­
cumva.' Pe la spate se plângea mereu de rude, dar întotdeauna
, bombănea mereu din cauza asta, era mereu nemulțum ită.
·alerga la biserică și stătea mult acolo; mă târa în capela mor­
de lângă biserică și ne rugam pentru sufletele sărmane și pen-
câteva firimituri de la masa vieții- nu putea fi mult, nu erau
niște suflete sărmane, Surorile vitrege aveau tot; trebuiau să
ținute ca niște prințese. Mama lor fusese tânără, pe atunci și ta­
tăl. Am încercat atunci o soluție: dacă nimeni nu mă iubește, atunci
vreau să fiu săracă, nu trebuie să posed nimic-săracul copil, bie-

i 102 Fritz Riemann
tul de el, dragul de el. Am făcut din asta o virtute, după modelul
christic: sărăcie, lipsa de posesiuni, imitatia Chri sti."
Domni�oara M. locuia împreună cu o colegă într-un apartament
comun, ele lucrau în acela�i birou. Pentru că domni�oara M. avea
ma;:,ină, iar colega nu, se făcuse un obicei ca ea să o ducă pe aceasta
la birou. Colega, care era mai puțin con�tiincioasă, moțăia mai mult
dimineața, as�fel că din cauza ei domni�oara M. întârzia la serviciu,
ceea ce îi era foarte neplăcut, din cauza îndatoriri lor ei. Adesea o lua
pe colegă �i în excursiile de weekend, simțindu-se aproape obligatii
să facă asta, deoarece cealaltă nu avea ma�ină. În astfel de zile se în­
tâmpla ciudat de des ca ea să capete dureri de cap ;;i de stomac pe
care nu și le putea explica,
În tratamentul psihoterapeutic a reieșit că în aceste excursii ea
era cea care plătea integral benzina -ceea ce i se părea natural, în
fond era mașina ei. Colegei nici nu-i trecea prin minte să participe
la cheltuieli. Pacienta se supăra din această cauză, dar nici nu reu­
;;ea să-i ceară să participe la plată, nici să î�i admită supărarea­
dimpotrivă, se simțea zgârcită, pentru că avea astfel de gânduri mes­
chine-nu erau de demnitatea ei. Astfel ea se lăsa suprasolicitată
și folosită, î�i "înghițea" pica �i numai simptomele ei au făcut-o sii
observe evident că ceva nu era în ordine, că subconștientul îi dădea
semnale pi reacționa cu simptome care exprimau somatie ceea ce ea
nu îndrăznea să trăiască la nivelul con;;tiin,tei: mânia prin dureri de
cap, neputința de a cere prin dureri de stomac. Un factor care îi în­
greuna situația era pi acela că era pe jumătate evreică pi se temea că
această colegă o să creadă că preocuparea ei pentru bani ținea de ori­
ginea ei evreiască-ea a crezut Întotdeauna că trebuie să conside­
re partea evreiască din ea ca fiind ceva negativ. Atunci când, în ciu­
da îndoielilor ei, a reupit în cele din urmă să îi propună colegei să
participe la cheltuielile cu benzina pi aceasta a acceptat, spre surpri­
za ei, nu numai că au dispărut simptomele de weekend, ci relația
dintre ele a evoluat până la prietenie. Comportamentul ei față de co­
legă era numai un exemplu pentru multe lucruri asemănătoare din
viața ei de zi cu zi.
Cotidianul depresivilor este străbătut de astfel de compor­
tamente, în care respectivul nu îndrăznește să se autoafirma­
re, să persevereze pentru a obține ceva, sau să spună nu, să fie Angoasa de a deveni tu însuți 103
subiect. Dat fiind că pentru depresivi cedarea, renunțarea
autoapărare a devenit o a doua natură, ei nu sunt deloc,con­
că de aceste modalități comportamentale se leaga de­
lor aparent lipsite de motiv, pe care le acceptă ca pe o
ereditară, un fel de destin, la care nu se poate schimba
. Medicul le prescrie antidepresive, dat fiind că nici el nu
alți declanșatori exterori ai depresiilor și astfel ei pot de­
dependenți de medicamente, care în cel mai bun caz le
'''-'"'"'�u doar o ușurare trecătoare, dar în rest nu fac decât să
:· …… n.-..or<> problema. Voi descrie acum mai pe larg fundalul bio-
grafic al acestei paciente: , . . Ea era singurul copil dintr-o căsnicie grav ratata -mama ez era
De foarte timpuriu ea a trecut prin severe c��fr�ntări Îl.1tr.e
, părinți. Adesea în copilărie i se părea .că serararea parmplor era 11111-
nentă. La unele dintre aceste scene, sztuațza devenea atat de amemn-
țătoare încât ea se temea că o să-�i f�că cev_� unul alt�ia. Păr�nții și-au
, exprimat de repetate ori față de ea mtențule lor de dzvorț; ez spuneau
··· \;,Mami si tati vor să se despartă; tu trebuie să te hotără�ti cu care
' dintre e/vrei să rămâi, pe cine iubești mai mult". Aceste cuvint� erau
· adesate unui copil de 4 ani, pus astfel într-o situație fără soluțze. Ea
ținea la ambii părinți ;;i nu se pu tea decide deloc; dacă totupi se �zo­
tăra, atunci decizia ei ar fi fost însoțită de sentimente de culpabzlzta­
te față de părintele "trădat". Astfel ea a încercat disperată-?� aceas�
ta a fost o perioadă de durată în copilăria ei -să facă echzlzbrul ��
intermedierea între părinți. Mamei îi spunea În secret că tatăl �u �o�­
se să spună ceva atât de rău, că fusese furios �i ea nu trebuza sa za
toate astea așa de serios, tatăl însu�i îi spusese toate acestea de cu-
. rând pi lui îi părea rău că se purtase a�a .. Tatălui îi spun�a �a fel •. îr�
secret, cât de nefericită era mama de amemnțarea cu desparțzrea �� ca
ea știa precis că mama îl iu�e__a de fa�t, chiar ��că a.tât de.ade�ea nu
o putea arăta. Parțial datonta acestez prelucrarz a ez, �arțzal dm alte
motive intentia de divort era mereu amânată. Dar paczenta avea sen­
timent�! că t�ăie�te pe �n vulcan care în orice moment putea erupe.
Astfel, ea a dobândit un rol important în căsnicia pii_;ințil�r ei: �a_ră­
rea a fi acul cântarului, sau, a�a. cum a spu: � data, "�hztul �� lz�n­
tul" între părinți-cu alte cuvmte, ea a capatat sentzmentul ca de
ea depinde dacă părinții rămân împreună sau se despart.

104 Fritz Riemann
Ne putem imagina că, în aceste condiții, ea nu a putut nicioda­
tă îndrăzni să încarce relația dintre părinți, atât de labilă �i de peri­
clitată, cu propriile sale nevoi $i probleme -în imaginația ei totul
s-ar fi prăbu$it atunci. Astfel ea nu a putut fi niciodată un copil
spontan, corespunzător vârstei, nu a putut fi ea însă$i. Treptat, ea a
început să Î$i retragă automat-reflex toate dorințele sale, toate griji­
le, afectele $i angoasele proprii; aparent acestea nici nu mai ajungeau
la ea. De aceea ea a dezvolat simptome: foarte devreme a început să-i
cadă părul, avea dinții $Ubrezi, pielea i se descuama de pe întregul
corp $i mai avea un simptom foarte grav $i neplăcut: când se afla
împreună cu alți oameni, intestinele începeau să facă zgomot, pe care
ea a învățat să îl înțeleagă în calitate de protest incon$tient față de
situațiile care o suprasolicitau, față de care ea credea că nu se poate
apăra. Putem să vedem acest simptom ca un precursor al durerilor
de stomac, de care va suferi ulterior legat de colega ei.
Astfel ea s-a dezvoltat ca un om care ,funcționa " excelent atunci
când i se adresa o anumită cerință, pe care o îndeplinea con$tiincios
$i exemplar, făcând abstracție de propria persoană. Dar ea intra la
necaz $i era neajutorată atunci când trebuia să se impună sau să cea­
ră ceva de la cineva la birou -atunci căpăta angoase nedetermina­
te $i făcea mai degrabă ea însă$i ceea ce era speculat de colegii ei de
serviciu.
Fundalul multor nevroze de duminică sau de vacanță ara­
tă foarte asemănător. Libertatea cu care individul nu este obiș­
nuit îl înspăimântă pentru că ea lasă să pătrundă dorințe se­
crete, refulate, resimțite ca interzise, pentru împlinirea cărora
cotidianul oferă prea puține prilejuri, deoarece obligațiile sus­
pendă angoasa de a fi întru sine. Iată un exemplu pentru ne­
putința de a spune nu:
După război, o pacientă, o tânără americană, locuia într-un apar­
tament subînchiriat la o familie din Germania, unde făcea o $Coală
de balet. Atunci când se întorcea de la ore $i voia să se strecoare ne­
observată în cameră, de regulă o răpea gazda $i o trăgea "la o $Ue­
tă" în bucătărie. De$i era obosită $i voia să se odihnească după an­
trenamentul de seară, ea nu putea spune nu. Deoarece în Germania
după război oamenii trăiau încă prost, ea "trebuia" să invite la ca­
fea, pe atunci o rari tate în țară, întreaga familie-gospodina, fiica Angoasa de a deveni tu însuți 105
� mai mare, fiul $i nora; aceasta din urmă nu era cu adevărat ac­
ceptată de familia ei $i se răzbuna pentru aceasta cu pretenții aro­
gante. Fiica admira cu o invidie clară rochia pacientei, până ce aceas­
Ja îi dăruia una dintre rochiile sale, care încă îi mai plăcea și pe care
· p purta încă. Fiul cocheta cu ea $i, cu toate că nu era interesantă în
,pici un fel de el, ea "trebuia" să îi întoarcă privirea, pentru a nu-l
dezamăgi $Î în cele din urmă "trebuia" să o atragă în conversație $i
.pe noră, pentru a echilibra tensiunile intrafamiliale evidente. După
, aproape 2 ore de timp irosit, ea mergea în cele din urmă epuizată în
· camera ei $i începea să mănânce cu poftă-venise în terapie din ca­
. uza acestei bulimii, care mergea până la furtul de dulciuri din dula­
pul colegei sale.
Întotdeauna în istoria de viață a depresivilor se află circum­
stanțe de mediu care au îngreunat dezvoltarea copilului spre
un Sine autonom. Și ea era copilul unic al unui mariaj neferi­
cit și a trebuit de timpuriu să învețe să se retragă, să înțelea­
gă problemele părinților înainte să își descopere propria fiin­
ță și să o poată desfășura. Iată acum un exemplu de mediu de
răsfăț:
Domnul S. era $i el copilul unic al părinților săi într-un mariaj
destul de bun. Mama, care avea puține interese proprii, nu era ne­
fericită în căsnicie, ci era neîmplinită într-un fel pe care ea însă$i nu
�i-l putea explica. După câțiva ani s-a născut copilul, iar ea $i-a pră­
�ălit toate dorințele neîmplinite asupra acestuia; el a devenit prin­
.·. cipalul conținut al vieții ei. Ea îl apăra ca pe ochii din cap, era su­
. pragrijulie $Î încerca să îl apere pe copil de tot ce i se părea ei brut,
llspru $i periculos. Și pentru ea totul era periculos! Cum bătea un
· vânt mai rece, ea deja prevedea că bietul copil va face o pneumonie
și îl înfofolea atât de tare încât colegii râdeau de el (lucru pentru care
·astfel de mame nu au nici un fel de înțelegere). Dacă se juca în ni­
, sip, acesta era cu siguranță plin de bacterii perfide. Bicicleta-cât
de U$Or poți să cazi de pe ea, să-ți rupi ceva sau să fii călcat de ma­
�ină! Dacă mergea în excursie cu clasa sau cu câțiva colegi-se pu­
tea întâmpla orice, începând cu înnoptatul în $Ura de paie, lipsit de
bucătăria maternă bună, hrănitoare $i alcătuită după principii sănă­
toase, până la posibile seduceri $i atacuri homosexuale! Ea i-a făcut
· copilului ei baie până ce acesta a ajuns la pubertate; îl freca pe spa-

1 06 Fritz Riemann
te, îi aducea micul dejun la pat-pe scurt, el trăia în răsfăț, dar cu
un preț, acela de a nu avea voie să aibă dorințe proprii și de a nu pu­
tea pătrunde în lumea masculină.
Pe când se afla la pubertate, el a îndrăznit o încercare de rebeliu­
ne și, împotriva dorinței mamei, a vrut să întreprindă un tur mai
lung cu bicicleta împreună cu colegii lui; atunci ea s-a aruncat cu
brațele deschise în fața ușii de la pivnița unde se afla bicicleta și a
strigat, cu patos dramatic, "numai peste cadavru! meu". Fiul s-a re­
semnat și a fost răsplătit cu mâncarea lui preferată și cu munți de
tandrețe maternă. După pubertate, mama nu a pregetat să emită
avertismente despre fete. În mai multe variante: "Nu vor decât bani
tăi", "Nu te lăsa prins, vor să fie măritate pentru a scăpa de-o gri­
jă; ele știu deja că într-o zi vei moșteni tot și speculează numai de­
spre veniturile tale." etc. De îndată ce el a început să se intereseze
de fete, desigur că nici una dintre ele nu putea rezista în fața ochi­
lor critici ai mamei. La fiecare ea avea ceva de obiectat: unele nu erau
"de familie bună", altele erau prea provocator îmbrăcate și de aceea
nici nu intrau în discuție; altele nu erau destul de respectuoase cu
ea și în fine "mi se pare că ești prea bun pentru ea". Astfel ea deva­
loriza orice fată în fața lui și dat fiind că el era obișnuit să vadă lu­
mea prin ochii mamei sale, a găsit în curând că ea are de fapt drep­
tate, raționalizându-și în același timp și angoasa de a cuceri o fată.
Din nefericire, când domnul 5. a împlinit 15 ani, tatăl său a mu­
rit. Imediat soarta lui a fost pecetluită. Acum mama nu îl mai avea
decât pe el, iar el nu putea s-o lase singură, ceea ce ea i-a dat de în­
țeles în diferite forme, toate pline de obstinație. El căpăta sentimen­
te de culpabilitate dacă întârzia prea mult seara și mama își făcea
griji. Toate weekendurile și vacanțele și le petrecea cu ea. Când si-a
început studiile într-un oraș din apropiere, s-a despărțit sfâșieto� de
mama lui, ca și cum ar merge pe un alt continent sau ca și cum ar
fi fost ultima despărțire -de atunci era clar că va veni în fiecare
weekend acasă.
Mama știa tot despre el; aceasta nu pentru că el ar fi fost deose­
bit de comunicativ, ci pentru că ea îl întreba despre orice, până ce
s-a obișnuit să îi povestească totul. Mama era mândră să poată spu­
ne: "Fiul meu nu are secrete față de mine". El însuși se obișnuise
atât de mult cu această lipsă de distanță încât nici lui nu i se părea Angoasa de a deveni tu însuți 107
. nepotrivit ca ea să-i deschidă și să-i citească scrisorile, ca de la sine
înteles. Dacă această comunitate era amenintată din interior sau din
·. e;erior de vreun "pericol", mama se îmbolnltvea exact în clipa aceea
· și astfel îl lega pe fiu și mai strâns de ea.
Astfel el a crescut ca un fiu etern. Puținele și nereușitele sale în­
. cercări de tăiere a cordonului ombilical au fost trăite cu sentimente ­
le de culpabilitate alimentate de mamă și au fost abandonate curând.
El a rămas și în restul vieții "fiul cel bun", un nătărău absolut, prie­
tenos și plin de solicitudine, dar cumva incolor și întrucâtva fără
sex. A dezvoltat o frică crescândă de femei și era stângaci și timid cu
ele. El nu a știut cum se cucerește o femeie, deoarece învățase numai
. atitudinea de fiu bun, de aceea se înțelegea cel mai bine cu femei mai
· în vârstă, materne-el se pricepea aici, iar ele păreau nepericuloa­
. se ca femei și impresiona te de tânărul politicos și atent. Dacă o fe-
meie de o vârstă corespunzătoare începea să îl placă și căuta să facă
cunoștință cu el, el se strecura în spatele avertismente/ar materne,
care sunau la timp în el: umblă numai după banii mei. Astfel golul
vieții sale și incapacitatea resimțită din ce în ce mai greu pe măsu­
ră ce treceau anii de a înnoda prietenii cu bărbații sau cu femeile îl
legau din ce în ce mai mult de mama sa, care, pe seama lui, rămâ­
nea suprinzător de tânără în această "căsătorie" cu iubitul-fiu, care
pentru ea era satisfăcătoare.
Pe de altă parte, din cauza răsfățului, el era extraordinar de pre­
tențios, ceea ce nici nu conștientiza, deoarece era prea obișnuit cu
asta, era pentru el de la sine înțeles. După încheierea studiilor, prin
intermediul unui prieten al tatălui său, i s-a oferit un loc de repre­
zentant într-o firmă importantă. Datorită supraaprecierii din par­
tea mamei, în mod sigur și drept compensație pentru slăbiciunile
sale, el se considera ceva deosebit, ceea ce oricine trebuia să recunoas­
că, chiar și fără o prestație corespunzătoare din partea lui. El era sen­
sibil la critică și atunci își supăra superiorii prin atitudini arogan­
te. Dar, datorită naturii sale politicoase, el a dobândit rapid clienți,
chiar dacă nu avea cunoștințe excepționale profesionale în materie.
El avea tendința de a amâna lucrurile, îi plăcea să-și facă o după-a­
miază liberă (avea o muncă de teren și acest lucru era posibil), ca să
se așeze într-o cafenea, să înoate sau să meargă la cinema. Desigur
că în acest fel el nu a avansat atât de rapid cum își imaginase; dar

108 Fritz Riemann
el credea că nu sunt destul de recunoscute, respectiv apreciate capa­
citățile sale. Într-una dintre călătoriile sale de afaceri, aflându-se sub
influența alcoolului, el a fost sedus o dată de o fată, dar, în ciuda în­
cercărilor multiple, s-a trezit impotent. Acesta a fost prilejul cu care
a intrat într-un tratament psihanalitic -împotriva voinței mamei,
ceea ce pentru el însemna foarte mult. Acest lucru era un indiciu
prognostic.
Iată acum un exemplu de om a cărui existență a fost mar­
cată de frustrări timpurii. Domnul A. era al treilea copil din afa­
ra căsătoriei al unei mame care făcuse fiecare copil cu alt bărbat. El
nu fusese dorit de la început și a crescut auzind des enunțul "ah,
dacă nu te-ai fi născut!" O dată el a adus un desen în ședință; se de­
senase ca un copil de școală, cu mâinile legate la spate și mergând
printr-o pădure de tăblițe cu interdicții, pe care scria: "Vai de tine
dacă … ", "Fă tu numai așa, că o să vezi … ", "Stai, că ajungi tu aca­
să", "Pe unde umbli?", "Dacă se mai întâmplă asta o dată,
atunci … " etc. De timpuriu el a căpătat sentimentul că nu are nici
un drept la viață, în cel mai bun caz putea fi tolerat și încă trebuia
să fie recunoscător pentru asta. Mama lui locuia în condiții sărăcă­
cioase �i el avea sentimentul că ea nu-i păstra nici o îmbucătură. În­
vățase să se facă cât se poate de mic și de neobservat; pe divan stă­
tea cu mâinile pe lângă vipușca pantalonilor, la început aproape că
nici nu îndrăznea să se mi;>te ;>i astfel exprima ceea ce devenise pen­
tru el a doua natură: să nu bată la ochi, să treacă, dacă este posibil,
perfect neobservat ;>i să nu stârnească pe nimeni-atunci exista cel
puțin o anumită șansă pentru a nu tulbura sau a nu fi expediat. La
fel se comporta și în viață: el încerca să pretindă pentru sine cât mai
puțin spațiu cu putință, era mai mult decât modest și nici nu învă­
țase să aibă dorințe și planuri proprii. Fiind mereu în plus, trebuind
mereu să renunțe și lipsit de speranțe pentru viitor, el a fost obligat
stl câștige bani de foarte timpuriu, distribuind ziare; puținii bani pe
care îi câștiga a;>a trebuia să îi aducă acasă, până la ultimul bănuț.
El a rămas la această meserie, a devenit vânzător de ziare si mi­
cile bucurii ale vieții sale erau un pahar de grog fierbinte pe ca�e și-l
oferea, înghețat, după ce stătuse ore întregi în frig la un colț de stra­
dă unde trăgea curentul, sau un trabuc sau un film din când în
cdnd, la cinematograf Trăia foarte singur; de femei se temea -ve-Angoasa de a deveni tu însuți 109
în ele mereu pe mama aspră, pretențioasă și lipsită de iubire ;>i
sentimentul că de la ele nu poate aștepta nimic bun.
El nu-și cunoscuse niciodată tatăl. Dorul de o figură paternă con­
'ifu,ctitom'e era însă treaz în el ;>i atunci când un bărbat mai în vâr­
i-a făcut o propunere homosexuală, el a marșat imediat. Mult
se temuse să fie descoperit ;>ia căzut într-o relație de dependen-
de prietenul său, care a căpătat aspectul de obediență masochistă.
lăsa să facă orice cu el, era gata de orice, nu în cele din urmă de
să nu piardă cumva interesul din partea prietenului. Deoare­
în ciuda tuturor poruncilor și înjosirilor în care se complăcea în
relație, era acolo o parte de afecțiune umană și îi dădea sen-
tul că înseamnă ceva pentru cineva, că are și el de dat ceva.
era cuprins brusc de ură atunci când se simțea folosit atât
mult de celălalt și transformat în obiect. Dar atunci angoasa de
f'lfl�rd,f're devenea mai puternică; astfel, el se supunea și încerca chiar
fl facă pe prietenul său interesat de el într-un mod nou și în aceas­
relație sadomasoch istă el își satisfăcea latura sadică prin identifi­
cu prietemul său, după cum acesta își satisfăcea prin el latura
'fflillsoc:fu·s tă. El avea un singur hobbby: în secret el scria la o carne­
de la care aștepta lucruri mărețe, dar care nu era niciodată
-poate spre norocul lui, deoarece atunci ar fi fost distrusă
iluzie care îi înfrumuseța serile singuratice cu vise despre
viitoare.
O femeie, cu puțin peste 40 de ani mi s-a adresat epistolar
un tratament psihoterapeutic. Am avut o convorbire
:mPin"il'l ::lr"::i după care mi-a scris următoarea scrisoare (am în­
-… va•-v în această primă convorbire, printre altele, ce spera
la tratament): "copilăria mea a fost atât de înspăimântătoare,
ar fi fost cu siguranță o catastrofă dacă aș fi perceput-o cu toa-
conștiința; de aceea eu sunt, ca să spun a;>a, su'b apă. Sper că veți
fantomele, că mă veți aduce pe uscat și mă veți învăța ordi­
legată de timp, de lucrurile ;>i de oamenii care mă înconjoară.
ve,ti începe alături de mine lupta împotriva somniferelor, nicoti­
;>i alcoolului și mă veți învăța să mă impun față de alți oameni,
și atunci când sunt de altă părere, în loc să acumulez munți
afecte în profunzime, ceea ce mă costă atât de multă putere. Tre-

11 o Fritz Riemann
buie să mă lupt cu rezistențe atât de mari, care nu sunt luate nici­
odată în serios, pentru că în exterior par atât de supusă. Nu am încâ
nici o relație autentică la serviciu și sunt extrem de leneșă. Cred câ
în copilărie cea mai grea relație a mea a fost cea cu tatăl. Și totuși,
el rămâne ascuns și nu apare în nici un vis."
În spatele acestei autodescrieri se afla o copilărie care poa­
te fi numită cu adevărat tragică: Tatăl era bolnav psihic pi până
la moartea lui (pe când ea avea 12 ani) trăise în familie, împreună
cu un infirmier. El era în acela�i timp alcoolic, și sub influența al­
coolului avea izbuniri de mânie și atacuri de demență furioasă, la
care copilul asista. Mama era foarte labilă și după perioada de gra­
viditate cu fratele ei, mai mic cu 3 ani, a căpătat o psihoză post-par­
turn, după care au rămas mai mult timp idei obsesionale grave-ea
trebuie să își ucidă copiii cu cruzime, înfigându-le un ac în cap. În
această atmosferă, pe când ea avea 5 ani, a trecut prin următoarea
întâmplare: într-unu/ dintre atacurile sale de furie sub influența al­
coolului, tatăl a năvălit în camera în care ea se afla cu mama ei, a
tras cu revolverul puțin pe deasupra capului ei și a fugit afară din
cameră. Mama a vrut să cheme poliția sau doctorul, dar copilul a
spus: "Să-i spunem totuși lui tata, el ne va ajuta".
Aici se vede că a fost depășită limita de toleranță a copilu­
lui, astfel că el nu a putut să-și stăpânească angoasa decât eli­
vând percepția de viața sa afectivă. Înțelegem acum mai bine
fraza din scrioarea ei, unde spunea că pentru ea ar fi însem­
nat cu siguranță o catastrofă dacă și-ar fi perceput copilăria cu
conștiința întreagă, înțelegem și că în amintirile ei tatăl a ră­
mas ascuns și nu apărea în nici un vis. Pentru ea ar fi fost in­
suportabil să lege în mod cunț;tient de persoana tatălui ame­
nințarea și angoasa trăite-aceasta ar fi livrat-o complet an­
goasei și insecurității ei. Astfel ea a realizat acest salt și a sal­
vat imaginea unui tată bun și protector, clivând de persoana
lui acea latură amenințătoare, ca și cum cel care amenința ar
fi fost un om străin; dacă ea îi cerea tatălui ajutorul, atunci
amenințarea era separată de el și pentru conștiința ei el ar fi
putut rămâne tatăl care o ajuta, de care avea atâta nevoie. Dar
ce grad de angoasă și disperare este necesar pentru ca un co­
pil să fie capabil, să aibă nevoie să realizeze o astfel de perfor-Angoasa de a deveni tu însuți 1 1 1
pentru a elabora un eveniment! Desigur că această sce­
a fost un eveniment deosebit de traumatic �i chinuitor: ne
imagina cât de neajutorată, înfric?șată și disperată tre­
să fi fost realitatea copilăriei sale. Incotro ar fi putut să
unde ar fi putut găsi o protecție reală? De aici i-a rămas
altele-alături de beteșugurile deja amintite -și o
iată ca un vis: ea nu se afla niciodată complet în realitate; '
a se proteja de pericolele și amenințările așteptate, me-
posibile, ea nu mai percepea nimic clar și diferențiat, își
,:ro�r::.·CT<>" participar ea afectivă din lume, pentru a nu mai pu­
. tea fi atacată niciodată atât de traumatic și suferința ei era în
ultimă instanță expresia hotărârii sale de a se extrage din re­
alitate, preferabil în starea de a nu fi fost născută. Astfel se pu­
tea înțelege și tendința ei de a se scufunda cu ochii deschiși și
mâinile împletite în jurul genunchilor în apa unui lac, privind
. cerul prin apă – aceasta îi dădea un sentiment profund de fe­
, ricire. Pentru a supraviețui realității, ea se salva într-o viață ca
un vis, astfel că ea se afla între depresie și psihoză, menite să
o apere de alte confruntări insuportabile cu realitatea.
Un intelectual de 32 de ani a venit în tratament din cauza unei
impotențe de lungă durată. Atunci când i s-a comunicat faptul că
tulburările de potență (la el nu exista nici o bază organică) nu sunt
numai o problemă personală, ci sunt legate și de partener, a reie�it
următorul fundal al tulburării: când se întorcea seara de la servi­
'ciu, el îmbăia, înfășa și hrănea copilul de 6 luni, în timp ce soția lui
stătea /ungită pe sofa, fumând și citind. El era mijlociu! din trei ·frați; cel mai mare fusese un băiat activ-agresiv, sălbatic �i greu de
. stăpânit și de aceea a fost respins de mamă. Cu instinctul copilu­
·Iui, pacientul a perceput cum vrea să îl aibă mama: un fiu cumin­
te, care făcea totul de dragul ei; el a renunțat la tot ce era băiețesc,
masculin și, dimpotrivă, o ajuta pe mama la bucătărie, se păstra cu­
rat și ordonat și a devenit preferatul ei, a triumfat asupra fratelui
său în ceea ce prive�te iubirea mamei, dar cu prețul masculinității
sale. În căsnicie el a continuat această atitudine a fiului bun -și
aici era mai mult fiul cel bun decât soțul, juca mai departe rolul în­
vățat, se suprasolicita și se lăsa exploatat de soția lui,fără a-și pu-

11 2 Fritz Riemann
tea exprima supărarea, de teamă să nu piardă iubirea acesteia, după
cum odinioară se temea să nu piardă dragostea mamei în cazul în
care s-ar fi revoltat împotriva acesteia. El nu învățase să ceară el
însu�i ceva sau să spună nu. Simptomul său era rezolvarea tuturor
conflictelor: era răzbunarea sa �i pedeapsa dată soției sale, dat fiind
că el nu o mai putea satisface-dar fără a trebui să aibă sentimen­
te de culpabilitate, deoarece era un "simptom somatie", pentru care
el nu putea face nimic. În acela�i timp aceasta a fost prima autope­
deapsă pentru agresivitatea sa subterană împotriva soției sale –
toate acestea decurgeau desigur în afara con�tiinței. Când a înțeles
aceste conexiuni, la el s-a realizat o bre�ă: s-a îmbătat pentru pri­
ma dată în viață �ia fumat prima lui țigară (mamei nu îi plăceau
băutura �i fumatul �i de dragul ei el renunțase la acestea), pentru
prima dată în căsnicia lui a venit acasă spre 4 dimineața, bine afu­
mat, în loc să se întoarcă imediat după ce ie�ea de la serviciu, ca de
obicei: soția lui a fost uimită, dar fericită că el era din nou acasă.
Dat fiind că în ultimă instanță ea era o femeie rațională, care dorea
un bărbat în toată puterea cuvântului �i nu un fiu, ea l-a luat în
brațe râzând, l-a sedus ;;i a ajuns, pentru prima oară după mult
timp, la un act sexual fericit.
Considerații suplimentare
Exemplele ne-au pus în evidență cum arată în principiu an­
goasa și evitarea agresivității la personal itățile depresive. Cea
de-a doua formă de bază a angoasei, angoasa de "rotație", an­
goasa de a fi subiect, cu angoasa de pierdere care se creează
din aceasta și angoasa de a fi lăsat singur, angoasa de singu­
rătate, se deosebesc evident de angoasa contrară, a schizoizi­
lor, determinată de apropiere și dăruire. Dacă individul evită
să devină Eu, să realizeze individuația, el rămâne dator cu
ceva esențial ființei sale umane și devine din ce în ce mai mult
obiect al vieții. Probabil că disponibilitatea pentru culpabilita­
te a depresivilor este legată și de faptul că ei simt că evită una
dintre cele mai mari cerințe ale vieții, dat fiind că nu doresc
să fie complet adulți. Angoasa de a deveni tu însuți 113
Să în�ercăm să completăm tabloul de manifestări ale per­
sonalității depresive. Evitând individuația, trăind supralicitat
.latura de autodăruire, cea mai generală consecință este, așa
cum am văzut, faptul că astfel celălalt capătă mereu o valoa­
re exagerată, persoana proprie pierzând corespun zător din va­
loare. Punerea pe planul doi a propriului Eu are drept conse­
cințe pozitive în primul rând tot ceea ce se află pe linia empa­
tiei pline de înțelegere, a compasiunii și milei. Persoana res-
,pectivă se gândește întotdeauna mai ales la alții, la situația și
. interesele acestora, empatizează cu ei până la identif icare.
. Aceasta face posibilă o înțelegere profundă a celuilalt, o capa­
.citate de a se pune în locul acestuia, care este în primul rând
ceva foarte pozitiv. Persoana cu adevărat depresivă rămâne
însă fixată în identificare și nu se mai retrage, nu se mai re­
pliază asupra sa însăși. Astfel această persoană pierde prea
mult din propria sa poziție și poate deveni un ecou al celor-
. lalți-am putea spune că înțelege greșit porunca creștină "iu­
bește-1 pe aproapele tău ca și pe tine însuți" -el recepționea­
ză "mai mult ca pe tine însuți".
Așa cum este lumea și cum sunt oamenii, o persoană cu o
asemenea atitudine ajunge rapid să fie folosită de alții. Aștep­
tarea ca și ceilalți să aibă aceeași atitudine de bază ca și el în­
. suși, să fie la fel de plini de considerație, empatici și gata să se
adapteze, se împlinește doar rareori. Dimpotrivă, persoana
· .respectivă vede cum ceilalți sunt egoiști la modul cel mai
·. spontan cu putință și tocmai de aceea ei reușesc mai mult. Aici
află punctul critic- am descris deja modul în care depre­
trebuie să facă din necesitate o virtute, trebuie să își ri­
compo rtamentu l la rangul de ideologie, pentru a elabo­
:ra invidia și a introduce aici conștiința superiorității morale
pe post de consolare. Aceasta deoarece măreție înseamnă să
'ite bucuri lipsit de invidie atunci când alții reușesc ceea ce tu
îți interzici, respectiv nu poți reuși – aceste atitudini cores­
pund idealurilor colective sau religioase, așa cum este cazul
multor porunci ale creștinis mului.
Ideologiile depresivilor sunt greu de corectat – ca și toa­
te ideologiile în definitiv. Ei nu vor să renunțe la ele, pentru

11 4 Fritz Riemann
că au reprezentat atâtea costuri de renunțare și elaborare a in­
vidiei, apoi din cauza suficienței morale, pe care ei o obțin din
asta -și în cele din urmă individul nu poate face el însuși
ceva ce a respins și a condamnat la alții. Se adaugă aici faptul
că astfel multe modalități de a proceda cu lumea și cu oame­
nii nu sunt astfel exersate și de aceea sunt necunoscute și din
această cauză individul nu îndrăznește să le aplice-îi lipseș­
te un pic de tehnică a vieții, care îi permite individului să mer­
gă mereu pe căile bătute. Astfel individul cade pradă din ce
în ce mai mult capcanelor propriei ideologii, care nu este o so­
luție autentică pentru că este menită să acopere o slăbiciune,
o angoasă. Este rară capacitatea de sublimare autentică, care
corespunde frazei lui Goethe mai sus citate; cel care este mo­
dest și smerit din ideologie nu va putea pune capăt invidiei,
amărăciunii legate de viața "nedreaptă".
Cotidianul conține o mulțime de situații în sine banale, ne­
importante, în care comportamentul depresiv se manifestă în
sensul nevrotic și se insinuează mai profund, dar care permit
și modificarea lor dacă suntem atenți la ele. Dacă depresivul
are oaspeți sau este oaspete, el va avea întotdeauna sentimen­
tul că este singurul răspunzător pentru reușita serii, că trebuie
să mențină conversația. El capătă sentimente de inferioritate
sau culpabilitate atunci când o invitație nu a dus la reușită;
dar eforturile sale spasmodice nu au cum să creeze prilej pen­
tru relaxare. Nu îi trece deloc prin minte că și ceilalți ar putea
contribui și că ai nevoie de noroc pentru ca un lucru să iasă
"bine" -el se consideră mult prea responsab il. Astfel, un pa­cient se afla într-o situație pe care o resimțea chinuitor de fie­
care dată când trebuia să își prezinte prietenii unui nou cunos­
cut: el nu putea să facă acest lucru relaxat, ci își făcea griji dacă
prietenii îl vor agreea pe noul venit sau dacă acestuia îi vor
plăcea prietenii lui. Dacă mergea la un concert, el nu putea să
savureze muzica în voie; el se identifica atât cu artistul, cât și
cu publicul, într-o angoasă dublă, că artistul ar putea rata și
dezamăgi publicul sau, invers, artistul ar putea fi dezamăgit
de aplauzele anemice ale publicului. Astfel încât el nu era nici­
odată cu adevărat el însuși, ci se afla mereu într-o ciudată po-Angoasa de a deveni tu însuți 11 5
ziție intermediară între sine și alții, repetând în mod incon­
știent situația sa primară, în care a trebuit mereu să se adap­
. teze la oamenii din anturajul său, dorind să îi înțeleagă și să
îi mulțumească, dându-se pe sine în planul secund, pentru a
nu pune în joc acel pic de protecție sau iubire pe care ei i-l ofe­
reau. Am putea bănui aici o autoreferențialitate; dar aici ea
este numai aparentă și cu totul altfel poziționată decât a schi­
zoidului: acesta din urmă poate ajunge la delir de relație din
cauza lipsei de contact. La depresiv, aparenta raportare la Eu
este în realitate o raportare la Tu dusă la extrem. Dacă depre­
.. sivul se simte responsabil pentru tot, aceasta nu derivă din-
tr-un delir de grandoare, ca la schizoid, ci, dimpotrivă, din lip­
sa de forță a Eului, care îl face să trăiască mai mult în alții de­
cât în sine însuși.
Se înțelege că în final pot apărea simptome somatice, în ca­
litate de ultimă autoprotecție față de tendința de a se lăsa su-
, prasolicitat , de a nu respinge nimic -autoprotecție incon­
știentă, care, din această cauză, nu este trăită cu vinovăție. Ast­
fel de oameni pot să savureze intens o boală sau o internare
în spital -în sfârșit acum au dreptul de a-i lăsa pe alții să își
facă griji pentru ei și nu mai trebuie să se sinchisească de ni­
mic -desigur atunci când nu își iau și boala în nume de rău
și nu trăiesc ca pe o vină faptul că s-au îmbolnăvit și au "dez­
amăgit".
Aproape inevitabil subiectivitatea ne-trăită conduce deci la
ură, la invidie, din slăbiciune neputincioasă și amărăciune le­
. gată de starea de a se lăsa folosiți. Atunci o posibilă salvare de
aceste sentimente chinuitoare și trăite cu vinovăție pare a fi
dezvoltarea unei ideologii a modestiei, smereniei, pacifismu­
lui și lipsei de trebuințe; atunci individul poate spera să gă­
sească pacea cu sine- dar este o pace aflată mereu în peri­
col, sub care clocotesc afectele înăbușite. Ar merita făcut un
studiu special pentru a cerceta cum se face că tocmai creștinis­
mul, care se intitulează o religie a iubirii, are în istoria sa atâ­
ta ură, cruzime și războaie. Oare ține aceasta de ideologia creș­
tină a smereniei, folosită de politica de putere a bisericilor pen­
tru a-i păstra pe credincioși în stare de minorat, cu promisiu-

116 Fritz Riemann
nea unei răsplăți în lumea de dincolo pentru smerenia de aici?
Sentimentele de ură și de invidie care totuși subzistă vor fi
apoi sancționate cu o intoleranță "legitimă" în lupta împotri­
va celor cu alte credințe sau apostaților, așa cum s-a manifes­
tat în arderea vrăjitoarelor și persecuția ereticilor și în închizi­
ție, acolo unde a culminat într-un sadism extraordinar.
Orice ideologie devine periculoasă atunci când absoluti­
zează simplificator unul dintre impulsurile fundamentale sau
caută să pună în paranteze altul; ea nu face altceva decât să
consteleze cu și mai mare siguranță exact acel lucru pe care îl
evită. Psihicul nostru, inconștientul nostru are o capacitate de­
osebită de a ne atrage atenția asupra unor astfel de unilatera­
lități, care înseamnă un pericol pentru acea încordare fertilă
dintre forțele antinomice care se numește viață; prin vise și
acte ratate, prin întâlnirile cu partenerii și mai ales prin angoa­
să-trebuie numai să înțelegem cum să o interpretăm. Ast­
fel, și cel mai pașnic și mai modest dintre oameni are vise în
care ceea ce reprimă apare într-o formă extremă, de cele mai
multe ori deplasat asupra altor persoane, dar în calitate de in­
diciu pentru ceea ce el ar trebui să integreze în sine. O cerin­
ță asemănătoare de completare poate consta și în alegerea par­
tenerului, dat fiind că individul se simte puternic atras, chiar
fascinat, de tipul contrar, pentru că bănuiește inconștient că ar
putea învăța de la acesta ceea ce el însuși nu îndrăznește să
trăiască-cel puțin aici se află o șansă. Vom mai reveni asu­
pra acestui lucru.
În ceea ce privește impulsurile fundamentale, întâlnim me­
reu fenomenul prin care impulsul ne-trăit, reprimat este con­
stelat în interior sau în exterior. Individul fie că întâlnește o si­
tuație sau un partener care creează un conflict insolubil dacă
el nu are curajul de a fi subiect, fie ajunge la limita sa de tole­
ranță și este constrâns să adopte alte modalități comportamen­
tale. Atunci se poate ajunge la izbucniri a ceea ce fusese ante­
rior reprimat, devenit distructiv din cauza acumulării. Toate
părțile psihice care nu au fost integrate în personalitatea noas­
tră pot să se autonomizeze și să se manifeste în forma arhai­
că, așa cum am văzut la tânara cu bulimie și cleptomanie. Angoasa de a deveni tu însuți 117
Și pentru personalitățile depresive există o linie care merge
de la oameni cu tendințe depresive care încă pot fi considera­
te totalmente sănătoase, trecând prin depresii ușoare până la
depresii severe și chiar foarte grave; putem schița astfel aceas­
tă linie: contemplație, caracter tihnit-introvertiți pașnici­
modestie, timiditate -inhibiție în a formula cereri și a se auto­
, afirma-comoditate, pasivitate receptivă -atitudini de aș­
teptare pasivă (așteptări legate de o viață de trândăvie) -lip­
să de speranță-depresie- melancolie. Nu rareori la capă­
tul acestei linii se află suicidul sau completa apatie sau indo­
lență, sau acestea sunt a bătute într-o adicție, care întărește Eul
și suspendă depresia doar vremelnic. În mod caracteristic aici
vorbim despre maladie dispozițională, afectivă, după cum la
schizoid vorbeam de maladie a spiritului, ceea ce arată că ge­
neza celor două tipuri de maladii se află pe terenuri diferite.
· în alternanța dintre fazele maniaco-expansive și depresiv-do­
borâte ("țâșnind spre ceruri – tulburat de moarte"), maladia
dis pozițională maniaco-de presivă reflec.tă adesea d�os�b�t .�e
plastic fundalul biografic. In fazele mamacale, toate mhib1țule
și atitudinile de renunțare cad pentru o perioadă, bolnavul este
exaltat, vesel, face cumpărături în cantități imense, face dato­
rii, este plin de optimism și cheltuitor- până ce se instalează
faza depresivă, în care totul se întoarce la loc și el cade în auto­
acuze, lipsă de curaj, resemnare și apatie. Dacă un anumit ritm
al trecerilor între expansivit ate și apăsare ține de viața însăși,
în istoria de viață a acestor bolnavi se petrece o trecere deose­
bit de abruptă între privirea luminoasă și plină de speranță, pe
de o parte, și disperare, pe de altă parte, în timp ce în melan­
colie nu există decât lipsa de speranță.
Depresivii sunt adesea oameni religioși; în religie îi atrag
cel mai tare ideea de mântuire, stingerea pasiunilor și ierta­
rea păcatelor. Ceea ce ei doresc sunt adesea experiențele mis­
tice de legătură a tot cu toate, precu� și de unitate: �e care
speră să o găsească pe căi meditati ve. In afară de rehg1a creș­
tină, unde le vorbește mai ales ideea de smerenie și de sufe­
rință pură, ei au adesea legătură și cu budismul și cu renun­
țarea la lume pe care acesta o presupune. Lor le vorbesc toa-
e�,,�······.�:·,·�:",'�:·:··�O<,.") /1 1 17! [

11 8 Fritz Riemann
te formele de credință care tind spre uitarea de sine și spre
desprinder ea de Eu. În mod infantil, �i, care nu pot să își
vadă viața împlinită aici, cred într-o lume de dincolo mai
bună și mai cred că acei care s-au smerit sau au fost înjosiți
vor fi înălțați în lumea de dincolo. De când în lume crește
scepticismul legat de o altfel de dreptate compensatoare în
lumea de dincolo, au luat din ce în ce mai mult avânt mese­
riile care cer mari sacrificii și renunțări, cum sunt cele de în­
grijire a bolnavilo r. Poate că depresivilor le este cel mai greu
să suporte zdruncinar ea credinței lor, care le poate fi provo­
cată de cunoștințe din științele moderne ale naturii. Credin­
ța dă sens vieții lor și îi susține. Științele care pun accentul
într-un mod atât de unilateral pe ceea ce este rațional, măsu­
rabil și demonstrabil devalorizează credința, caută să "redu­
că" sentimentele religioase la o psihologizare strâmtă,
non-meta fizică sau o explică în calitate de naivitate sau gân­
dire determinată pur și simplu de dorință. Depresivul nu
recunoaște adesea că aceste științe, cu metodele lor cantita­
tiv-cauzale, nu cuprind decât un aspect parțial, limitat, al vie­
ții și 1 umii, aspectul mort al naturii și că o știință care caută
preponderent dobândirea puterii asupra naturii va cădea mai
devreme sau mai târziu în propria ei plasă-se văd deja
semne ale acestui proces.
Pe de altă parte, depresivii tind să lase prea multe în sea­
ma diavolului și a bunului Dumnezeu. Purtăm în noi raiul și
iadul, precum și responsabilitatea pentru ele; după cum tre­
buie să învățăm să cunoaștem, să acceptăm și să combatem
răul din noi și nu să îl proiectăm asupra diavolului sau altei
imagini a dușmanului, trebuie și să căutăm și să realizăm bi­
nele, nucleul divin din noi, de dragul binelui și de dragul nouă
înșine, iar nu din cauza unei răsplăți în lumea de dincolo. De­
presivii tind să creadă că prea multe lucruri sunt din "voia
Domnului", la care trebuie să se supună. Astfel ei pot să se
sustra�ă propriei responsabilități, într-o smerenie prost înțe­
leasă. In cazurile patologice, depresivii pot ajunge la delir re­
ligios, la identificarea cu Christos, la delirul mântuitorului și
alte manifestări asemănătoare. Angoasa de a deveni tu însuți 119
Omul sănătos cu accente depresive poate atinge în religio­
zitatea sa o mare unitate și profunzime, care nu rareori crea­
ză posibilitatea unor experiențe mistice. El tir:de să perceapă
moartea ca pe o mântuire și aici găsim cel mat adesea smere­
nia în fata mortii. "Facă-se voia ta" poate duce la resemnare
în fața s�artei, �are înseamnă o mare forță. Astfel depresivu�
are adesea o atitudine de acceptare a destinului, în forma ei
cea mai matură ajungând la amor Jati; el tinde cu uș�rință �ă
conecteze loviturile soartei în exclusivitate cu vina lm propne,
este gata de căință și poate deveni ușor o victimă a celor care
știu să se folosească de asta. . . . . .. În privința eticii, el ia prea textual .poru�cile? �n�e�dicț.II­
le, se simte suprasolicitat de acestea ȘI se simte mtant m dis­
ponibilitatea sa pentru culpabilitate. Lui îi revin detaș�rea, re­
nunțarea, sacrificiul și asceza, dar acestea pot devem pentru
el un mijloc de a se retrage din lume și a se sustrage con�run­
tărilor. Aici, ca întotdeauna, viața noastră este pe muchie de
cuțit și de la autentic la inautentic nu este decât un pas .mic.
Ca părinți și educatori, oamenii cu părți de _rersonahtat .e
depresive sunt capabili de contact și fac efortun de a� :_mpatl:
za cu copilul, pentru a-l înțelege. Perico�ul �l�� este .ca Ill�aga
pe copil prea strâns de ei, din ca uz� an�Ietaț.u �o� vital(;:-ȘI an­
goasei lor de pierdere; ei sunt supramgriJOrați ȘI h se pare _?reu
să îi acorde copilului libertatea de dezvoltare core�pu�zato�­
re vârstei lui, adesea nu păstrează distanța necesara fața de eL
Lor le este greu să fie consecvenți și chiar aspri atunci când
este necesar; îl scutesc pe copil de lucrurile de care nu ar tre­
bui să îl scutească, nu îi impun cu plăcere unele lucruri pen­
tru că nu vor să piardă iubirea lui. Caracterul du�ios al un�i
apropieri mai mari capătă în aceste ca�uri ce� mai .mare clan­
tate. Mamele cu o copilărie proprie plmă de hpsun au adesea
atitudinea: "copilul meu trebuie să aibă ceva mai mult"; ele exa-
gerează cu acest bine. . . � . , … Profesional, ei tind mai ales spre activitați de mgnpre, ma-
ternale, de ajutorare, de servire, unde își pot desfășura cel�
mai bune posibilități, fiind capabili de sacrificiu, răbdăt�ri ȘI
empatici. Le convin activitățile sociale și de asistență, medicale

1 20 Fritz Riemann
și psihoterapeutice, comunitare. Ei pot să aștepte – au răbda­
re și pot fi alături de cineva. Ei sunt acei medici, clerici și pe­
dagogi etc. care și-au ales profesia mai puțin din motive de
prestigiu sau financiare, ci pentru că au avut vocație; rareori
profesia este pentru ei sunt simplu job. Le plac meseriile de
grădinar, pădurar, hangiu, toate cele care țin de ramura ali­
mentației și alte activități de tip materna! apropiate.
În măsura în care visele exprimă ceva despre specificul
structurii -visele depresivilor prezintă deosebit de frecvent
tematica alimentară, legată adesea de dezamăgiri și resemna­
re, care dau imaginea aproprierii neîndrăznite. În vis ei vin la
o masă pusă -dar pentru ei nu mai este loc sau nu mai este
tacâm sau totul a fost deja mâncat-situații pe care le putem
numi situații -Tantal. Inhibiția capacității de a cere se exprimă
în faptul că visul începe cu o dorință, cu un impuls, căruia i
se pun în cale obstacole clare, astfel că visătorul nu ajunge nici­
odată în vis să își împlinească țelul și este obligat să renunțe.
Cel care nu are voie să apuce este nevoit să aștepte ca alții să
îi împlinească dorințele – acesta este fundalul pentru apari­
ția viselor de trântor , în care el primeșt e fără nici un efort tot
ceea ce dorește; astfel el este confruntat cu propria lui como­
ditate și cu pretențiile sale pasive. Sau visează pirați, tâlhari și
spărgători care îl urmăresc, fiindu-i astfel puse în fața ochilor
propriile sale tendințe refulate spre furt și răpire, ca deforma­
re a incapacității sale de a lua. Și tema autosuprasolicitării sau
a disponibilității în vederea suprasolicitării, atât de importan­
te pentru apariția depresiei lui, sunt reflectate de vise, cum
este cel ce urmează: "Fac o drumeție pe munte împreună cu tata;
drumul este foarte abrupt, port un rucsac și am în plus o manta și
un pachet."
Omul sănătos pe această linie se caracterizează prin empa­
tie și disponibiliatea de a se dedica semenilor săi, de a-i "ac­
cepta". El se distinge prin atitudini de grijă, ajutorare și de în­
țelegere. El poate să ierte, poate să aștepte răbdător și poate
lăsa lucrurile să se coacă; nu este prea egoist. El depinde de
legăturile sale afective; mai degrabă simplu și fără pretenții în
ceea ce privește trebuințele sale, îi este relativ ușor să facă re-Angoasa de a deveni tu însuți 1 21
nunțările necesare. Dimpotrivă, viața i se pare grea, dar, spre
compensație, își poate dezvolta umorul, în sensul că "umor are
cel care poate să râdă deși lucrurile stau cum stau". El dezvoltă
adesea o pioșenie profundă, nu neapărat în sens bisericesc, ci
mai degrabă ca o pioșenie a vieții, conștientă de dependen țe­
le și precaritatea condiției noastre, dar spunând totuși da vie­
ții și iubind-o. Tenacitatea și capacita tea de a suporta sunt vir­
tuțile principale ale acestui om. Depresivilor li se aplică vor­
bele lui Spitteler din "Prometeu și Epimeteu ": "virtutea înveș­
mântată cu rușine" -ei tind mai degrabă să își pună lumina
sub obroc, astfel că ea trebuie "descoperi tă". Ei sunt adesea
acele ape liniștite care sunt adânci; caracterul afectuos, pro­
funzimea sentimentelor și căldura sunt cele mai frumoase tră­
.. sături ale lor. Sunt profund recunoscători pentru ceea ce au; ei
· iși atrib uie reușitele mai puțin lor înșile și capacităților lor; mai
degrabă le percep ca pe un dar și un act de grație, trăind ast­
fel smerenia în adevăratul său sens.

Angoasa de schimbare
Personali tățile obsesionale
.,De-ar împietri odată! De-ar dura!"
HESSE
Dorința de permanență este foarte veche și foarte profun­
?ă în noi. Așa cum am văzut, în copilărie, este excepțional de
Importantă pentru evoluția noastră revenirea fidelă a lucruri­
lor cu care suntem obișnuiți și care ne sunt familiare. În pri­
mul rând ea creează posibilitatea desfășurării unor trăsături
specific umane, a părții noastre afective și volitive și a capaci­
tății noastre de a iubi, ne învăță încrederea și speranța. La schi­
zoizi am văzut cum, în cazul schimbării frevente în perioada
precoce a persoanelor de relație sau a lipsei de lungă durată
unei persoane de relație de bază, aceste laturi rămân nedez­
voltate sau se atrofiază. Persistența și întoarcerea fidelă a ace­
lorași impresii este însă la fel de importantă pentru dezvolta­
rea memoriei noastre, pentru cunoaștere și experiență, pentru
întreaga noastră orientare în lume. Desfășurarea acestei capa­
cități nu este permisă într-o lume haotică, fără regularități și
ordini ·recognoscibile sau fidele -haosului exterior îi cores­
p_u��e un haos interior. Astfel apare cunoașterea sigură și po­
Sibilitatea de a dobândi cunoștințe valabile, ca și reflectarea
interioară sau corespondența ordinilor și regularităților siste­
mului lumii noastre. Poate că aselenizarea nu s-ar mai fi rea­
lizat dacă luna ar fi avut o orbită arbitrară, imposibil de cal­
culat, fără legi orbitare care să poată fi cunoscute.
Această corespondență dintre macro și microcosmos a fost
înțeleasă la modul cel mai clar de astrologie, care pare să trea-Angoasa de schimbare 123
că în zilele noastre printr-o renaștere. Cunoscutul adagiu kan­
tian despre cele două lucruri care îl umpleau pe marele filo­
sof de cea mai profundă venerație înfiorată: cerul înstelat dea­
supra noastră și legea morală în noi, a căpătat următoarea re­
plică din partea lui Oskar Adler, în "Testamentul astrologiei ":
legea morală în noi este reflectarea sau corespondența ordinei
cosmice, a "cerului înstelat de deasupra noastră". Dacă am fi
mai conștienți de aceste implicare a noastră în ordinile cosmi­
ce, am găsi în noi principiul ordinei, care s-ar afla deasupra
tuturor ideologiilor , pentru că nu a fost gândit de om și este
în același timp condiția fundamentală pentru existența noas­
tră și pentru spațiul nostru vital. Comparația folosită în des­
chidere poate clarifica acest lucru.
Înclinația spre durată aparține deci ființei noastre; alături
de dorința de a nu pierde o ființă pe care o iubim și care ne
iubește, ea formează cu siguranță una din rădăcinile sentime­
telor religioase. În reprezentarea atemporalității, eternității și
atotprezenței unei figuri divine, omul și-a împlinit trebuința
de durabilitate. Nu suntem mereu conștienți cât de profundă
• este în noi această dorință, dar o resimțim imediat când ceva
familiar, obișnuit, considerat a fi neschimbător începe dintr-o
dată să se modifice sau chiar amenință să înceteze, să nu mai
existe deloc. Atunci ne pătrunde fiorul vremelniciei și deve­
nim conștienți cu spaimă de dependențele noastre, caracterul
nostru trecător.
Vom trece acum la descrierea celei de-a treia forme de bază
a angoasei, legată de cele spuse mai sus: este vorba de angoa­
sa de efemer. Ea ne cuprinde cu atât mai puternic cu cât vrem
să ne asigurăm mai mult împotriva ei.
Să ne mai imaginăm o dată consecințele pe care le poate
avea dominarea unui om de către angoasa de efemer sau, din
punct de vedere pulsional, încercarea lui de a trăi numai în
virtutea tendinței spre durată și siguranță -în limbajul com­
parației noastre, s-ar putea spune că un astfel de om accen­
tuează unilateral forța centripetă, gravitația.
Consecința cea mai generală ar fi aceea că el are tendința
de a păstra totul așa cum este. Schimbările de orice fel îi amin-

124 Fritz Riemann
tese de caracterul vremelnic, pe care individul vrea să îl evite
în cea mai mare măsură posibilă. De aceea el caută să regă­
sească sau să restabi lească de fiecare dată același lucru, deja
cunoscut și familiar. Atunci când ceva se schimbă, respectivul
individ se simte tulburat, neliniștit, chiar înspăimântat. De
aceea el va încerca să demonteze, să oprească sau să limiteze
schimbările, dacă se poate, să le împiedice sau să le combată.
El se răzvrătește împotriva înnoirilor oriunde îi apar în cale,
ceea ce tinde să devină o muncă sisifică, deoarece viața este
mereu în curgere, toate lucrurile sunt prinse într-o transfor­
mare continuă, "totul curge" într-un carusel de naștere și tre­
cere, care nu se poate opri.
Cum poate arăta această încercare? Individul se va cram­
pona aprig de opinii, experiențe, atitudini, principii și obiș­
nuințe și, dacă se poate, va dori să facă din ele principii gene­
ral valabile, reguli inamovibile, "legi eterne". El va evita noi
experinețe, iar dacă aceasta nu este posibil, le va interpreta cu
totul altfel și va încerca să le echivaleze cu ceea ce se știe deja.
Acest lucru poate duce până la reacredință conștientă sau in­
conștientă, individul trecând cu vede rea anumite detalii ale
noului, interpretându-le tendențios sau respingându-le afec­
tiv, cu motive adesea destul de vagi, lăsând să transparară im­
presia că individul respectiv nu este preocupat de obiectivita­
te, ci de salvarea unei atitudini fixate, care nu trebuie zdrun­
cinată. Istoria științei este plină de exemple pentru aceasta și
de controverse sterile despre cine are "dreptate ".
Astfel individul se cramponează de ceeea ce îi este cunos­
cut și familiar , abordează inevitabil tot ceea ce este nou cu o
prejudecată care trebuie să il asigure împotriva oricărei sur­
prize, oricărui conținut nefamiliar și necunoscut. Astfel el nu
cade în pericolul de a adopta lucruri neverificate în cadrul
unei credințe naive în progres, dar el este expus cu atât de mai
mult celuilalt pericol, de a fi prea puțin deschis spre nou și ast­
fel de a frâna, de inhiba, uneori chiar a împiedica evoluții –
inclusiv propria evoluție.
Putem r ecunoaște problema de bază a obsesionalilor între­
buința lor exagerată de siguranță. De aceasta țin precauția, Angoasa de schimbare 1 2 5
prevederea, planificarea amănunțită, orientarea spre durabi­
litate. Din punctul de vedere al angoasei, putem descrie pro­
blema lor ca angoasă în fața riscului, a schimbării și caracte­
rului trecător. Ei sunt ca acel om care nu voia să intre în apă
până ce nu știe să înoate -ei sunt, ca să spunem așa "seceto­
șii" vieții. Aceste modalități comportamentale și atitudin i pot
. să adopte diferite grade de gravitate și să se exprime în cele
mai ciudate forme.
Un bărbat de vreo 35 de ani poseda o bibliotecă vastă. Cu toate
acestea, el mergea mereu la biblioteci publice �i nu se folosea de căr­
țile sale proprii, cu "argumentul" că ar putea să ajungă o dată în­
. tr-un loc unde nu există nici o bibliotecă publică-ce ar face atunci,
dacă �i-ar fi citit deja toate cărțile proprii? Aici precauția și angoa­
sa ca un lucru să se termine au ajuns la un grad cu adevărat
grotesc.
Unii oameni cu trăsături obsesionale au șifoniere pline de
haine, dar poartă mereu niște zdrențe vechi, pentru a avea "re­
zerve"; li se rupe inima când trebuie să folosească un lucru
nou -acceptă mai curând riscul ca aceste lucruri să se demo­
deze sau să fie mâncate de molii și să nu mai poată fi nicioda­
tă purtate. A folosi ceva nou înseamnă a expune acest lucru
timpului și vremelniciei, a-1 uza și astfel de a putea deja ve­
dea sfârșitul acestui lucru. Tot ce merge spre sfârșit amintește
de vremelnicie, în cele din urmă de moarte.
Toți avem în noi această angoasă, precum și dorința de
durată și nemurire; cu toții căutăm ceva care nu are sfârșit
și avem o satisfacție profundă atunci când regăsim anumi­
te lucruri așa cum ne-am obișnuit să le găsim, așa cum
le-am lăsat. Așa se poate înțelege impulsul nostru de a co­
lecționa: indiferent ce adunăm-timbre, monede sau por­
țelan -este un motiv de cele mai multe ori inconștient
pentru a dobândi o garanție a infinitului, deoarece nicioda­
tă nu ne putem desăvârși colecția, întotdeauna ne vor mai
lipsi lucruri. Alții caută durata și eternitatea în invenții me­
nite să prelungească viața sau caută un perpetuum mobile.
Alții își ridică propriile viziuni și teorii la grad de genera­
litate și atemporal și astfel, datorită pretinsei eterne valabi-

126 Fritz Riemann
lități a acestora, se cred supraviețuitori al timpului. Cram­
ponarea noastră de obișnuințele dragi și senzitivitatea noas­
tră atunci când suntem nevoiți să le schimbăm sau ele ne
sunt cumva tulburate lasă deja să se recunoască această do­
rință de durată.
Aceeași dorință de a evita angoasa de transformare și vre­
melnicie o regăsim în cramponarea rigidă a unui individ de
ceea ce a moștenit, în toate domeniile posibile. Cele de natu­
ră tradițional familiară, socială, morală, politică, științifică și
religioasă duc la dogmatism, conservatorism, spre principii,
prejudecăți și diferite forme de fanatism. Cu cât individul le
apără mai rigid, cu atât mai intolerant devine față de orice om
care le atacă sau le pune sub semnul întrebării. Mereu se află
aici în spate angoasa că ceea ce este obișnuit, învățat, crezut,
recunoscut, care dă siguranță individului, poate fi relativizat
prin noi vederi și dezvoltări, că el se poate dovedi o iluzie sau
eroare, care impune necesitatea schimbării, transformării. Cu
cât este mai îngust propriul orizont și spațiu vital, cu atât mai
mult trebuie să ne temem că ne pierdem siguranța din cauza
unor noi dezvoltări.
Cu cât un individ încercă mai tare să se cramponeze de
vechi, cu atât mai mult resimte angoasa de vremelnicie; pe de
altă parte, cu cât ne luptăm mai mult împotriva noilor dezvol­
tări, cu atât este mai sigur că vom concentra forțele contrare
cu o putere egală, așa cum apare deosebit de clar în cazul lup­
tei dintre generații. Adesea numai atitudinile vechii generații,
de cramponare rigidă de ceea ce există și de respingere apri­
gă a ceea ce este nou, obligă tânăra generație să adopte mo­
dalități comportamentale extreme.
Desigur că tradiția și respectarea vechilor valori au la în­
ceput o semnificație pozitivă; trebuie să căutăm și ceea ce este
principial și absolut, care are statornicie -numai astfel pu­
tem găsi legități care transcend timpul. Dar aici este vorba de
o depășire a măsurii, despre lipsa capacității sau disponibili­
tății pentru noi orientări, despre lupta împotriva dezvoltări­
lo_: �ecesar�, împotriva adaptării și corijării experiențelor de
pana atuno, lucruri la care viața ne silește de fiecare dată. Ve-Angoasa de schimbare 127
chiui adevăr "tempora mutantur et nos mutamur in illis"7 nu
este va�abil pe�t:� obsesionali; aceștia plătesc însă lupta lor
pentru mamovibihtate rigidă cu angoasa față de schimbare. Ei
cau�ă. să constrângă viața să intre în scheme și reguli și mani­
festa mtole ranță și respingere încăpățânată fată de tot ceea ce
îi neliniște�te, în calitate de lucru nou, diferit' de cel obișnuit.
Dar ceea ce individul vrea să constrângă astfel se transformă
într-o constrângere pentru el însu�i.
A_stf�l, !n �patele oricărei obi�nuințe, în spatele fiecărei dog­
me _și oncar�I fanatism se află mereu și o angoasă, angoasa de
schimbare ȘI de trecere, în fine, angoasa față de moarte. De
aceea obsesionalii nu se pot obi�nui decât cu greu cu ideea că
ceva sau cineva se sustrage puterii lor, nu se află sub vointa
l�r. Ei ar dori să constrângă totul �i pe toți să fie a�a cum cr�d
ei că ar trebui să fie. Dar tocmai astfel ei eșuează mereu în via­
ță �i ceea ce au vrut să impună ca o constrângere se întoarce
ca �n-bumeranș co�tra lor înșile: vrând să constrângă viul,
nelasand lucrunle sa se întâmple de la sine pentru că doresc
să hotărască ei totul, indivizii aceștia sunt din ce în ce mai
mult constrânși ei în�iși, în cele din urmă sunt obligați să ve­
gheze c� n� cumva să se schimbe ceva, ca nu cumva să scape
ceva vomței lor. Astfel, ca o impresionantă consecintă cel care
vrea să constrângă pe alții devine el însuși cel const�â�s �i aici
credem că recunoaștem încă o dată acea forță a vieții care echi­
librează extremele.
Obsesionalul poate cu greu accepta că în domeniul viu­
l�i nu există nici un absolut, după cum nu există principii
fixe, nu poate accepta că viul nu poate fi a�ezat complet în­
tr-un cadru previzibil. El crede că poate prinde totul într-un
sistem, pentru a putea supraveghea și domina totul; astfel
el agresează natura-Nietzsche a spus o dată că vointa de
sistem conține deja o parte de injustețe -pur �i si�plu
pentru că astfel simplifică în mod violent multiplic itatea
vi ului.
7 "timpurile se schimbă și noi ne schimbăm odată cu ele" -n. t. -în
limba latină în original

128 Fritz Riemann
În domeniul interuman, comportament ele obsesionale au
același efect. Conștient sau inconștient, individul vrea prea
mult să îi prescrie celuilalt felul în care el vrea să îl aibă. Acest
lucru devine deosebit de clar mai ales în relația cu partenerul,
cu cei care depind de el și cu copiii. Problema generațională,
conflictul dintre generații se constelează la acești oameni de­
osebit de aprig, așa cum am spus deja. Dat fiind că ei vor să
respingă sau să reprime tot ce este nou, neobișnuit, ieșit din
corn�, atitudinea lor ajunge ușor ad absurdum și evocă deja
tocmai acele forțe contrare de care individul respectiv se te­
mea, anume, îl evocă pe rebel și revoluționar. Acesta din urmă
�rede l� rând�] său că trebuie să se lupte cu astfel de persona­
Je folosmd miJloacele celeilalte extreme și adesea copilul este
aruncat odată cu albia. Aici se află și un strop de tragism uman
inevitabil, dar nu imposibil de depășit, atunci când există dis­
ponibilit �tea de � accepta noul și dorința de a-l înțelege.
Acești oamem se tem mereu ca totul să nu devină dintr-o
dată nesi�ur, chiar haotic, dacă ei ar fi ceva mai lejeri, dacă
s-ar deschide față de celălalt și ar face câteva concesii sau dacă
s-ar lăsa să se comporte spontan, fără controlul și autocontro­�ul o�prezent. Ei se tem pe termen lung că ceea ce se află în
mtenoru] lor reprimat, refulat sau ceea ce se află în exteriorul
lor și după părerea lor nu ar trebui să se afle acolo ar mătura
tot dacă ar fi admis fie și numai o dată -ei sunt ca un Her­
cule �care cred� că știe de la început că hidrei îi cresc cel puțin
doua capete dm locul de unde el a tăiat unul. Astfel, ei se tem
de "primul pas", despre care își imaginează că, odată realizat,
a� decla�șa lu�ruri �e neconcep ut. De aceea mereu s-au gân­
dit ca pnn mai multa putere, cunoaștere și exercițiu să nu lase
să se "petreacă" nimic nedorit și neprevăzut. Ei trăiesc după
motto-ul "what-if": ce consecințe apar dacă eu fac acest lu­
cru sau altul; astfel pot deveni acei "uscați" care nu vin la via­
ță înainte de a avea asigurări clare și de a face preparative.
Când i s-a cerut să se relaxeze pe divan și să se lase în voia
�sociațiilor sale, un pacient a spus indignat: "Dar atunci iese la zveali'i tot rahatul!"� o-exprimare drastică despre cât de mult
a refulat și a păstrat în refulare prin autocontrol și "autostă-Angoasa de schimbare 129
de cursă lungă. Pentru obsesional , asigurarea împo­
a tot ceea ce nu are voie să existe, a tot ceea ce el doreș-
să evite devine cel mai important principiul vital, pentru
căruia el este foarte inventiv. Să vedem aceasta pe
exemple:
O posibilitate de a se sustrage fluxului viu al evenimente­
lor este ezitarea, amânarea și îndoiala. Iată un fragment din
scrisoarea unei persoane cu o astfel de structură (obsesiona­
, lă) -se punea problema dacă ea să întreprindă o psihotera­
pie cu mine sau, în loc de aceasta, să intre într-o cură la băi:
"Vă mulțumesc din suflet pentru scrisoare! M-a pus în cel mai
greu conflict, nu știu dacă în prima noastră conversație a venit vor­
ba despre nevroza mea de decizie. Probabil că a fost atinsă numai su­
perficial.
Am scris deja la Bad X., de unde mi s-a cerut pâni'i la 15.7 să mă
decid pi să scriu dacă doresc sau nu să fiu admisă. Între timp a ve­. nit scrisoarea dvs., comunicându-mi că pot eventual lucra cu dvs.
De atunci oscilez, starea este îngrozitoare. Sfârșitul odiseii va fi că
Bad X. este ocupat, dacă mă decid pentru acesta. Atunci decizia mea
este foarte simplă: nu am destui bani pentru Munchen. Mereu cal­
.culez sumele necesare, dar nu vor ajunge. Deci nu merge. Și atunci
mă gândesc încă o dată cât de necesar ar fi, chiar stringent. Îmi ima­
ginez ci'i poate veșnicele mele maladii, aparent organice, s-ar putea
ameliora, că ar putea exista ceva pozitiv pentru starea mea genera­
lă pi pentru dificultățile mele.
Dar nu am nici cazare în Munchen. Cu siguranță că anul aces­
ta pot să mă întorc la Bad X. -dar nu este poate prea stresant să
fac naveta în fiecare zi (de acolo Ia Munchen)? Nu mai pot face
aceasta în nici un caz. Când mă gândesc că trebuie să pornesc din
nou în necunoscut, mi se face frică pi dau înapoi. Și s-ar părea că
vine vreun război!
Presupun că sunte,ti revoltat de nehotărârea mea! Dar sunte,ti
analist! Și știți că nu m-am căsătorit cu un bărbat care îmi plăcea
tocmai pentru că nu m-am putut decide să o fac. Și pe urmă a fost
prea târziu! Și la fel se va întâmpla acum cu călătoria. În definitiv
nu merge nici una dintre variante. Este sigur că Munchen, care cere
bani, este ceva angoasant. Aceasta este o realitate. Nu-i apa că în

130 Fritz Riemann
mod normal omul trebuie să se preocupe în primul rând de bani și
apoi să călătorească în pace? Anul viitor în mai și iunie sigur aș pu­
tea fi acolo. Până acum am primit de două ori numai jumătate din
salariu. De acum însă lucrurile vor intra în normal.
Cred că voi lua Bad X., chiar dacă inima mă trage și la Mun­
chen. Aceasta este lucrul cel mai convenabil din punct de vedere fi­
nanciar, realizabil fără griji. Dacă de acolo primesc informația că nu
s-a putut păstra rezervarea atât de mult timp, atunci mă voi decide
poate totuși pentru Munchen. Pentru acest caz eventual aș dori să
�tiu de la dvs. dacă pot plăti ședințele pe 15.9 și dacă pot lucra cu
dvs. de la 7.8 până la 7.9.
Oh, este o naștere grea! Atunci când vă scriu toate acestea cred
că trebuie să mai întreprind imediat încă o parte de tratament ana­
litic, dar -rămâne așa cum este.
P.S.: Nu mă pot decide, este chinuitor. O să văd dacă la Bad. X
este liber. Dacă aș ști dacă sunteți acolo până pe 7.9 și dacă pot plăti
pe 15.9! Poate că o să trimit o telegramă." (A făcut și asta și totuși
s-a decis pentru analiză).
Ne putem imagina ce chin pot reprezenta astfel de ezi­
tări și incapacitatea de decizie, mai ales atunci când este vor­
ba despre decizii mai grave decât cea de mai sus. Vedem că
astfel de oameni fac să depindă deciziile lor de lucruri exte­
rioare oarecare -nu sunt puțini cei care numără pe nastu­
rii de la jachetă sau aruncă zaruri; vom vedea mai târziu
cum se poate ajunge la o astfel de angoasă de autorespon­
sabilitate.
Un alt exemplu pentru felul în care obsesionalii își îngreu­
nează drumul spre o trăire spontană; un pacient povestește în
analiză un vis și apoi continuă: "Are vreun sens să interpretăm
visele? Totul este relativ, putem pune sau scoate orice de acolo­
cine îmi spune că am găsit asociația corectă? Poate că deja când am
povestit am alterat visul sau nu mi-I amintesc exact. Nu trebuie atunci ca toate acestea să fie puse sub semnul întrebării? Totusi vi­se�� n_u_ s�nt altceva decât amăgiri, preocuparea pentru ele este ne­
��zznțifica. Freud. și Jung au avut concepții total diferite despre vis șz au mterpretat_diferit visele. Aici se pare că nu este ceva comun ce­
lor doz, ceva valzct. Și asociațiile! Ce îmi vine în minte … așa se ajun-Angoasa de schimbare 131
' ge ușor la incontrolabil … astfel ne pierdem complet în inconștient …
în afară de asta, nici nu-mi trece nimic prin minte … "
Se poate recunoaște bine autoasigurarea, aici printr-o rațio­
. nalizare bine gândită, așezată în fața trăirii de care el vrea să se
ecraneze; devine clară angoasa sa de "incontrolabil " -nu este
deloc vorba despre discuția științifică asupra viselor, el nu tre­
buia decât să se lase în voia asociațiilor sale. Unii ar putea gândi
aici că îndoielile pacientului în ceea ce privește visele ar fi de
deplin justificate -dar pierd din vedere faptul că pacientul se
folosește de ele numai pentru a evita ceva -în plus, îndoieli­
le sale nu se limitau în nici un caz la vise – el se temea de tot
ceea ce considera "nesigur " și căuta să evite aceste lucruri.
. Din motive asemănă toare, de asigurare, mulți obsesionali
· încremenesc în proiect, așa cum se arată în această reușită
anecdotă: Un bărbat ajunge în Cer și vede acolo două u�i. Pe una
dintre ele scria: "Poarta spre Rai", pe cea de-a doua "Poarta spre
prelegerile despre Rai " și el trece prin a doua poartă.
O legitate psihică spune că tot ce refulăm se acumulează;
presiunea internă crește și de aceea obsesionalul are nevoie de
din ce în ce mai mult timp și forță pentru a ține refulatul în
șah; astfel ia naștere cercul vicios, care nu se poate rezolva de­
cât prin acceptarea și confruntarea cu "cealaltă parte", refula­
tul. Numai atunci putem integra ceea ce fusese evitat și temut
și putem afla cu uimire că reprimatul conține forțe bune și că
visele "fără sens" au ceva esențial de spus.
Ne putem imagina cât de îngust și de rigid, cât de princi­
pial și intolerant poate deveni un individ cu o astfel de atitu­
dine, ce "consecvență de fier" poate avea, cât de lipsită de via­
ță poate deveni existența lui, atunci când el îi impune un ast­
fel de absolutism și condițiile sale. Obsesionalul este conștient
numai că dorește să apere "dreptatea " (ca și acel pacient care
credea că trebuie să găsească asociația "corectă" și tocmai de
aceea i-a devenit imposibil să facă asociații libere); el nu este
conștient de angoasa de risc ce se ascunde în spatele unui ast­
fel de comportament.
Luând totul atât de principial, ordinea vie se transformă în
ordine pedantă, consecvența necesară devine rigiditate inco-

132 Fritz Riemann
rijabilă, economia rezonabilă devine avariție, iar voința sănă­
toasă se transformă în despotism. Dar toate acestea nu ajung
pentru ca el să își stăpânească angoasa, deoarece complexita­
tea vieții nu se lasă prinsă în astfel de reguli rigide; astfel se
ajunge la dezvoltarea de simptome obsesionale și acțiuni com­
pulsive. La origine, acestea au rolul de a lega angoasele, dar
treptat se autonomizează și devin o datorie internă. Ele "se"
impun omului, și chiar dacă îi par absurde, el nu le mai poa­
te abandona. Astfel de acțiuni sunt compulsiunea de a se spă­
la, de a rumina, de a număra sau de a-și aminti. întotdeauna
când încercăm să abandonăm sau să stingem o compulsiune
se eliberează angoasa pe care aceasta o legase.
Oricât de diferite pot fi obsesiile, de fiecare dată în ultimă
instanță dăm peste frica de a îndrăzni, frica de spontaneitatea
fără griji. De fiecare dată când se nasc aceste obsesii a fost vor­
ba de evitarea a ceva nou, necunoscut, nesigur, interzis, a unei
tentații, a unei abateri de la ceea ce este obișnuit. Când totul
rămâne ca atare: obiectele de pe birou într-o ordine sacrosanc­
tă, părerea despre ceva într-o valabilitate de neclintit, o jude­
cată morală într-o rigiditate de lege, o teorie susținută inata­
cabil, o credință într-un absolutism de nezdruncinat-atunci
timpul pare să fie oprit în loc. Atunci totul este previzibil, lu­
mea nu se mai schimbă și viața nu mai aduce altceva decât re­
petarea identicului, a unor lucruri deja cunoscute -atunci rit­
mul pulsatoriu al viului se transformă într-un tact identic-ste­
reotip. Uneori astfel de atitudini conțin o anumită măreție, dar
în cele din urmă este vorba despre o măreție tragică, pentru
că dorința de a încătușa și de a constrânge forțele vieții, lipsa
de elasticitate și imposibilitatea de a îndrăzni poartă în ele deja
germenele nefericirii. Tot de tragism ține și eșuarea într-un ab­
solutism, resimțit ca o cerință pe care individul trebuie sau cre­
de că trebuie să o îndeplinească fără scăpare, cu adevărat sau
numai în aparență.
Un exemplu simplu ne poate clarifica aspectul principial
din comportamentul compulsiv -este un exemplu în care, ca
de atâtea ori în viață, tragismul stă alături de comic. Cel care
încearcă să păstreze o cameră fără absolut nici un fir de praf Angoasa de schimbare 133
va resimți în întregime condiția tragi-comică a faptului că nu
acceptă o procesualitate de neoprit și vrea să oprească timpul.
Acest individ nu face altceva decât să toarne apă în butoiul
fără fund al Danaidelor. Însă deoarece praful ține locul unui
alt lucru, care se cere de fapt curățat, ștergerea prafului va fi
o compulsiune până ce se va rezolva problema reală deplasa­
tă asupra prafului. Aceasta deoarece lipsa absolută a prafului
spre care tinde individul are pentru el valoarea unui lucru
esențial, care trebuie păstrat curat, poate curățenia morală, pe
care individul o simte amenințată de tentații. Deplasând pro­
blema reală asupra banatului, aceasta devine compulsiune;
adevărata confruntare cu problema noastră va fi evitată. De
fiecare dată când avem sentimentul irațional al necesității le­
gat de activități care nu sunt în definitiv obligatorii ar trebui
să ne punem întrebarea: de la ce confruntare esențială sau de
la ce decizie dorim să ne sustragem astfel?
În romanul său "Încă unul", F. Th. Vischer a descris cu
umor problematica obsesională. Eroul romanului se află într-o
luptă continuă împotriva a ceea ce el numește "viclenia obiec­
telor". Lui i se întâmplă tot felul de acte rata te, care provin din
afecte și impulsuri refulate, mai ales de natură agresivă, pe
care el le deplasează însă asupra obiectelor, în calitate de vi­
clenie a lor. Atunci când răstoar nă "din nebăgare de seamă"
sosul pe rochia vecinei sale de masă, care nu îi era absolut de­
loc simpatică, aceasta este viclenia obiectelor, aici a sosierei și
a nasturelui de la costumul său de care aceasta a rămas agă­
țată și nu este expresia respingerii și agresivității sale reprima­
te pe care le are față de respectiva doamnă. Tocmai la obsesio­
nali apar deosebit de frecvent ceea ce Freud numește acte ra­
tate, deoarece aceștia refulează atât de mult din impulsurile
vitale. în actele rata te-erori de vorbire, uitare, a da peste ci­
neva "din nebăgare de seamă" -își face loc la ei ceea ce fu­
sese reprimat, din nebăgare de seamă, deci fără vinovăție sau
o voință conștientă proprie; acestea "i se întâmplă", scapă con­
trolului obișnuit și trădează ceea ce ei doresc să ascundă.
În ascensiunea lor, obsesiile adevăraților bolnavi obsesio­
nali pot căpăta o trăsătură terifiant-macab ră, umplându-i din

132 Fritz Riemarm
rijabilă, economia rezonabilă devine avariție, iar voința sănă­
toasă se transformă în despotism. Dar toate acestea nu ajung
pentru ca el să își stăpânească angoasa, deoarece complexita ­
tea vieții nu se lasă prinsă în astfel de reguli rigide; astfel se
ajunge la dezvoltarea de simptome obsesionale și acțiuni com­
pulsive. La origine, acestea au rolul de a lega angoasele, dar
treptat se autonomizează și devin o datorie internă. Ele "se"
impun omului, și chiar dacă îi par absurde, el nu le mai poa­
te abandona. Astfel de acțiuni sunt compulsiunea de a se spă­
la, de a rurnina, de a număra sau de a-și aminti. Întotdeauna
când încercăm să abandonăm sau să stingem o compulsiune
se eliberează angoasa pe care aceasta o legase.
Oricât de diferite pot fi obsesiile, de fiecare dată în ultimă
instanță dăm peste frica de a îndrăzni, frica de spontaneitatea
fără griji. De fiecare dată când se nasc aceste obsesii a fost vor­
ba de evitarea a ceva nou, necunoscut, nesigur, interzis, a unei
tentații, a unei abateri de la ceea ce este obișnuit. Când totul
rămâne ca atare: obiectele de pe birou într-o ordine sacrosanc­
tă, părerea despre ceva într-o valabilitate de neclintit, o jude­
cată morală într-o rigiditate de lege, o teorie susținută inata­
cabil, o credință într-un absolutism de nezdruncinat -atunci
timpul pare să fie oprit în loc. Atunci totul este previzibil, lu­
mea nu se mai schimbă și viața nu mai aduce altceva decât re­
petarea identicului, a unor lucruri deja cunoscute -a tunci rit­
mul pulsatoriu al vi ului se transformă într-un tact identic-ste­
reotip. Uneori astfel de atitudini conțin o anumită măreție, dar
în cele din urmă este vorba despre o măreție tragică, pentru
că dorința de a încătușa și de a constrânge forțele vieții, lipsa
de elasticitate și imposibilitatea de a îndrăzni poartă în ele deja
germenele nefericirii. Tot de tragism ține și eșuarea într-un ab­
solutism, resirnțit ca o cerință pe care individul trebuie sau cre­
de că trebuie să o îndeplinească fără scăpare, cu adevărat sau
numai în aparență.
Un exemplu simplu ne poate clarifica aspectul principial
din comportamentul compulsiv -este un exemplu în care, ca
de atâtea ori în viață, tragismul stă alături de comic. Cel care
încearcă să păstreze o cameră fără absolut nici un fir de praf Angoasa de sch imbare 133
va resimți în întregime condiția tragi-comică a faptului că nu
acceptă o procesualitate de neoprit și vrea să oprească timp�.
Acest individ nu face altceva decât să toarne apă în butoml
fără fund al Danaidelor. Însă deoarece praful ține locul unui
. alt lucru, care se cere de fapt curățat, ștergerea prafului va fi
. 0 compulsiune până ce se va rezolva problema reală deplasa­
. tă asupra prafului. Aceasta deoarece lipsa absolută a p�afului
· spre care tinde individul are pentru el val�are� unui l�cru
esențial, care trebuie păstrat curat, poate curațema morala, pe
· care individul o simte amenințată de tentații. Deplasând pro­
blema reală asupra banalului, aceasta devine compulsiune;
adevărata confruntar e cu problema noastră va fi evitată. De
fiecare dată când avem sentimentul irațional al necesității le­
gat de activități care nu sunt în definitiv obligator�i ':,r trebui
să ne punem întrebarea : de la ce confruntare esențiala sau de
la ce decizie dorim să ne sustragem astfel?
În romanul său "Încă unul", F. Th. Vischer a descris cu
umor problematica obsesională . Eroul romanului. se a�ă în�r-o
luptă continuă împ otriva a ceea ce el numește "viclema ?bre�­
telor". Lui i se întâmplă tot felul de acte ratate, care provm dm
afecte și impulsuri refulate, mai ales de nat�ră a!?resivă, p�
care el le deplasează însă asupra obiectelor, m cahtate de VI­
clenie a lor. Atunci când răstoarnă "din nebăgare de seamă"
sosul pe rochia vecin ei sale de masă, care nu îi �r� abso�ut �e�
loc simpatică, aceasta este viclenia obiectelor, aiCI a �os1ere1 ��
a nasturelui de la costumul său de care aceasta a ramas aga­
țată și nu este expresia respingerii și agresivității s�le repr�a­
te pe care le are față de respectiva doamnă. Tocmai la obsesw­
nali apar deosebit de frecvent ceea ce Freud n�m�ște acte �a­
tate, deoarece aceștia refulează atât de mult dm 1mpulsunl .e
vitale. În actele ratate -erori de vorbire, uitare, a da peste CI­
neva "din nebăgare de seamă" -își face loc la ei ceea �e fu­
sese reprim at, din nebăgare de seamă, deci fără vinovăție sau
o voință conștientă proprie; acestea "i se întâmp�ă", scap� con­
trolului obișnuit și trădează ceea ce ei doresc sa asc':nda. .
în ascensiunea lor, obsesiile adevăraților bolnavi obsesiO­
nali pot căpăta o trăsătură terifiant-macab ră, umplându-i din

134 Fritz Riemann
ce în ce mai mult viața individului respectiv și ducând 0 via­
ță pr_oprie, c� o forță chiar demonică. Putem înțelege de ce
:I?onle antenoare, care nu cunoșteau conexiunile psihologice,
tșt reprezen tau drept posesiune de către Diavol sau spirite rele
aceste compulsiuni stranii pe care individul trebuia să le rea­
lizeze chiar dacă le recunoaștea drept absurdități. Obsesiona­
lul însuși resimte adesea că obligația sa de a realiza actiunile
compulsive stă sub puterea unei forțe străine, deoarece �l vede
această obligație ca fiind străină de Eul său.
Dacă ar fi să adoptăm o comparație din domeniul proce­
selor somatice, orice obsesie are de la sine tendinta de a for­
ma metast�_ze, deci de� �rolifer� și de a se extind� asupra al­
tor domenu, pe care pana atunct nu le atacase. Astfel o viată
p_oat: deveni din ce în ce mai limitată, mai plină de compu'l­
smm, așa cum vom vedea în exemple ulterioare.
VProce�ele descrise pot avea loc și numai pe plan psihic, în al?ararea tmpotriva unor gânduri neliniștitoare, "rele", împo­
tnva unor dorințe și impulsuri pe care individul crede către­
b_uie să le reprime. Atunci el își va folosi o mare parte din timp
Șl forțe pentru a le combate. Va încerca să realizeze acest lu­
cr� fol�sind �potriva lor o contra-magie. Dacă vrea să se pro­
tejeze tmpotnva unor gânduri sau dorințe rele, păcătoase,
murdare, el se va constrânge să recurgă imediat la o contra­
mă�ură de fiecare dată ce ele amenință să-și facă apariția. Poa­
te h vorba_ de simpla enunțare a unei formule magice ("Je­
sus-Mana- Josef") sau de o acțiune care trebuie realizată
pentru a împinge afară din conștiință ceea ce este evitat. În�
tr-o formă mai gravă, acest lucru poate duce la autopedepsi­
re, așa cum vom vedea mai ales la fanatismul religios -este
vo��a de autoflagelare. "Metastazele", proliferarea acestor ob­
sesn, pot extinde din ce în ce mai mult domeniul a ceea ce tre­
buie evitat: deja cuvintele sau conceptele inofensive care sunt
legate ca sonoritate sau cumva asociativ cu ceea ce trebuie evi­
tat vor fi considerate dubioase, fiind de aceea și ele evitate.
�cest luc ru e�te ilustrat foarte bine în anecdota despre numă­
ratoarea c�; ștmului: "unu-doi- trei -patru-cinci-piei, dra­
ce -șapte , deoarece numărul șase amintește de sexualitatea Angoasa de schimbare 135
interzisă8 și de aceea nu trebuie pronunțat. Astfel se ajunge și
aici în poziția celui care dorește să păstreze camera fără un fir
de praf. Ne amintim de proverbul latinesc "Naturam expellas
furca, tamen usque recurret"9-natura, viața, nu se poate opri
sau reprima cu violență, cumva ea se întoarce mereu. Acest
lucru ia uneori o formă rafinată, ca în exemplul următor, în
care, în spatele aspectului conștient al apărării este reintrodus
chiar obiectul împotriva căruia se exercită această apărare:
O pacientă cu nevroză obsesională avea compulsiu nea de a se
spăla, care echivala în mod inconș;tient simbolic cu impulsurile sale
sexuale "murdare", anume masturbarea, pe care a fost învățată să o
vadă ca pe Ull păcat. ln consecință ea trebuia să î?i spele deosebit de
intens zona genitală-"păcătoasă"-atât de frecvent încât a fă­
cut să revină "pe din dos" senzațiile de plăcere interzise, până la or­
gasm-însă numai "involuntar" ?i de aceea fără sentimente de cul­
pabilitate, deoarece ea nu dorise în mod conș;tient decât să se păstre­
ze curată.
Prin condamnarea sexualității și prin sentimentele de cul­
pabilitate trezite astfel, bisericile creștine de ambele confesiuni
au provocat-și din păcate încă mai provoacă multora nevro­
ze ecleziogene. Ostilitatea bisericii față de trup a sădit în mulți
tineri angoase și sentim ente de culpabililtate care se puteau
evita, mai ales la pubertate. În loc să facă precum așa-zișii pri­
mitivi în riturile lor de inițiere, anume să îi introducă pe tineri
în aceste atât de importante faze de dezvoltare, prin învă­
țământ sau discuții de grup, în care adolescenții să poată pune
întrebări, mult timp nu a existat decât o catehizare în vederea
confirmării, care consta predominant în învățarea pe dinafară
a catehismului și a unor versete din Biblie, evitându-se abil în­
trebările "penibile ". Din fericire lucrurile au mai evoluat și ti­
neretul are acces la multe din lucrurile de la care fusese oprit.
Psihoterapeuții care au activat în ultimele decenii știu ce con-
8 În limba germană, cuvântul "șase" (Sechs) se pronunță asemănător cu­
vântului Sex. -11. t.
9 Deși poți opri natura cu furca, ea se va întoarce întotdeauna. Caracte­
rul înnăscut nu poate fi eradicat . -11. t.

136 Fritz Riemann
secințe devastatoare a avut ostilitat ea față de trup fundamen­
tală religios, începând cu lupta împotriva mastur bării, despre
care se spunea că ar avea drept consecințe prejudicii trupești
și sufletești înspăimântătoare , instalându-se astfel cele mai gra­
ve angoase și sentimente de culpabilit ate, care nu rareori se
terminau cu suicidul adolescentului, ce nu mai putea duce
această luptă zadarnică împotriva "păcatul ui".
Obsesionalul și iubirea
Pentru acest om, iubirea, această trăire afectivă irațională,
care sparge granițe, care transcende, care poate escalada până
la pasiune periculoasă este deja profund neliniștitoare . Se vede
că acesta este un lucru pe care el nu-l poate "face", care pare
a avea propriile legi, care se sustrage voinței, care îl poate ata­
ca precum o boală și uneori poate chiar să îl determine să ac­
ționeze împotriva ra,țiunii. Toate aceste lucruri sunt cu greu
compatibile cu tendințele de asigurare și cu voința de putere
a obsesio nalului.
Oamenii cu structură de personalitate obsesională încear­
că să-și "ia sentimentele în mână", să le țină sub control, deoa­
rece ei nu pot pune nici o bază pe sentimente, sunt prea su­
biective, prea oscilante și trecătoare . Pentru ei pasiunea este și
mai dubioasă; ea este complet ieșită din socoteală, irațională
și este mai degrabă un semn de slăbiciune. De aceea ei sunt
mai degrabă zgârciț i cu investițiile afective, nu se lasă decât
cu greu în voia sentimentelor și nici pentru partener nu au mai
multă înțelegere . Din cauza pragmatismului practicat la mo­
mentul nepotrivit, ei pot să pară neobișnuit de prozaici în ceea
ce privește relațiile afective.
De aceea ei au un sentiment de respon sabilitate în toate re­
lațiile parteneriale și se țin de hotărârile lor, odată ce le-au luat.
Nu le vine prea ușor să îi recunoască partenerului drepturi
egale; ei tind mai curând spre o ordine verticală: lor li se pare
că a fi sus sau jos, a fi ciocan sau nicovală sunt alternative care
se exlud reciproc -și cine ar vrea să fie nicovală? De aceea Angoasa de schimbare 137
pentru ei o legătură devine în curând o luptă pentru putere și
supremație. Dacă depresivul dorea, din angoasă de pierdere,
să îl facă pe partener dependent de el, la fel procedează și ob­
sesionalul, însă din trebuința de a deține puterea. El vrea să îl
formeze pe partener după propria lui voință. De aceea îi vine
greu să accepte alteritatea partenerului; mult mai ușor îi este
să îl vadă pe acesta ca pe o proprietate, supusă voinței lui. Ast­
fel, nu rareori se întâmplă ca în relațiile parteneriale obsesio­
nalul să trăiască pe spezele celuilalt, de la care cere prea mul­
tă adapta re și devoțiune. Pe de altă parte, pentru el o legătu­
ră ține de destin. El are o mare capacitate de rezistență și per­
sistență; fidelitatea îi este la îndemână deja din motive econo­
mice. Adesea căsătoriile nu se desfac din motive raționale, iar
la el punctele de vedere materiale și alte feluri de asigurări nu
joacă deloc roluri nesemnificative. Înainte de a intra într-o re­
lație, se pot instala îndoieli îndelungi; de aici rezultă adesea
logodne prea lungi și amânări repetate ale datei căsătoriei. Dar
dacă se decide, adesea el va considera că legătura este indiso­
lubilă -fie din motive religioase sau etice, fie numai pentru
că nu vrea să renunțe, chiar dacă el însuși sau partenerul su­
feră, sau dacă acesta ar dori să rupă relația.
O femeie l-a întrebat pe soțul ei de ce nu dore?te să fie de acord
cu divorțul pe care ea îl propusese de mult, de?i el însu?i resimțea
căsătoria ca fiind insuportabilă. Soțul i-a răspuns pur și simplu:
"Pentru că suntem căsătoriți", ca ?i cum astfel se făcuse ceva etern
valabil. El nu a invocat din motive religioase sau alte motive
raționale, ci numai faptul că se căsătorise o dată. Aici aveau
rolul lor obișnuința, trebuința sa de putere și în plus i se pă­
rea mai bine să se cramponeze de ceea ce există decât să ac­
cepte un nou risc. Astfel se poate ajunge la căsnicii în care în­
treaga "legătură " este alcătuită din ură mocnită și chinuri re­
ciproce, în care, în definitiv, fiecare așteaptă moartea celuilalt.
Cu cât trăsăturile obsesionale sunt mai puternice, cu atât
căsătoria este văzută mai mult ca un contract juridic, cu drep­
turi și îndatoriri strict stabilite. Este supraevaluat factorul for­
mal, de la care obsesionalul se poate revendica oricând. Atâ-
. ta timp cât acest lucru rămâne în cadrul rezonabil"clara pac-

138 Fritz Riemann
ta-boni amici", nu este nimic de obiectat. Dar dacă factorul
formal trebuie să înlocuiască relația afectivă, se poate ajunge
la o călcare în picioare a așa-ziselor drepturi și la principii
aproape sadice, unde, sub acoperirea corectitudinii, sunt date
la iveală sentimente ostile și pretenții de putere.
Intr-o criză maritală, o femeie merge la avocat și întocmește îm­
preună cu el un contract în care sunt stabilite frecven,ta cantactu­
lui sexual conjugal, temperatura camerei în care acesta trebuie să
se desfășoare; în plus bărbatului i se impune interdicția de a fuma
în dormitor și sunt stabilite exact diferite amenzi în bani pentru în­
călcarea sau neîndeplinirea acestor condiții. Dacă bărbatul ar fi sem­
nat acest. contract, ea ar fi vrut să continue căsnicia cu el. Ea era
serios convinsă că o propunere concretă și dreaptă era lucrul care
ar fi putut face să continue căsnicia. -Aici au fost stabilite con­
diții și reguli, în locul abordării problemei din punctul în care
se afla: neînțelegerea emoțională și dorința de a-și impune do­
rințele.
În crize și confruntări, obsesionalul este prea puțin înțele­
gător; îi este greu să cedeze, chiar dacă ar putea vedea că nu
are dreptate. El se cramponează de trecut și îi enumeră parte­
nerului, pedant și cu date temporale exacte, ce anume a gre­
șit și în ce continuă să greșească, cât de des se întâmplă cuta­
re și cutare lucru. În crize, el are adesea idei ciudate despre fe­
lul cum 1-ar putea ajuta -aceasta se vede deja din exemplul
de mai sus. Dat fiind că el nu tine prea mult la sentimente îi
face partenerului propuneri d� program, care lui i se par �e
deplin rezonabile, caută să stabilească reguli care trebuie res­
pectate de ambii parteneri. Când soția se plânge că duminca
el stă numai la timbre sau la masa de bricolaj, iar ea se plicti­
sește și ar vrea să facă mai multe lucruri împreună, soțul ob­
sesional va face o prounere de compromis. El va stabili un pro­
gram, conform căruia el se va ocupa numai din două în două
duminici de pasiunile sale, iar în restul duminicilor va face
ceva împreună cu soția. Acest lucru va fi respectat exact ca un
program -aici se poate recunoaște încercarea sa de devota­
ment și silința sa. Dar acest lucru este prea voit și prost abor­
dat, deoarece el îndeplinește atunci o datorie autoimpusă și Angoasa de schimbare 139
crede că astfel și-a făcut partea sa. El va fi foarte uimit și mâ­
niat că soția lui nu este mulțumită cu toate acestea, pentru că
ea îi bănuiește neplăcerea și în definitiv nu vrea de la el îm­
plinirea unei îndatoriri, ci doar mai multă atentie.
Acest exemplu poate servi pentru mai mu,lte modalități
comportamentale asemănătoare, prin care obsesionalii încear­
că să rezolve problemele lor de parteneriat. Dar prin astfel de
măsuri partenerul nu obține niciodată ceea ce vrea de fapt:
mai multă bucurie, mai multă spontaneitate și afecțiune vizi­
bilă, mai multă variație și seninătate în cotidian. Față de ast­
fel de "pretenții" -așa le resimte obsesionalul, din zgârcenie
și rezervă, el are sentimentul unui caracter insațiabil al parte­
nerului și astfel cei doi pot duce vieți paralele și problemele
se pot agrava.
La obsesionali joacă un rol important timpul și banii, punc­
tualitatea și economia în parteneriat; aici apar cel mai clar în
prim-plan pulsiunea de a stăpâni, pedanteria și rigiditatea.
Mâncarea trebuie să se afle pe masă "exact la minutul potri­
vit", cheltuielile casei sunt împărțite cu socotința de rigoare
"la centimă" sau soțul trebuie să își dea tot salariul în casă si
i se repartizează bani de buzunar etc. Noile achizitii necesa�e
se transformă în tragedie; necesitatea lor este disc�tată la in­
finit sau este un semn al caracterului risipitor al partenerului
sau pentru cât de necugetat este el cu lucrurile, astfel încât este
"iar" nevoie de ceva nou. În astfel de căsnicii problemele fi­
nat;_ciare sunt cele mai frecvente prilejuri de criză.
In patriarhat, cu privilegiile pe care le acorda bărbaților,
existau adesea mariaje care mergeau pe spezele femeii. Un
exemplu pentru aceasta poate fi "datoria conjugală", prin care
era. disprețuit ă sexualitatea femeii, fiind astfel ea însăși înjosi­
tă. In următorul capitol, despre isterie, vom vedea cum se răz­
buna femeia pentru aceasta. În patriarhat erau la ordinea zi­
lei căsătoriile în care bărbatul ținea totul în mâinile sale, iar fe­
meia era chiar debilizată, cel puțin era văzută, tratată, ca un
copil imatur și menținută într-o dependență completă.
Pentru cei cu trăsături obsesionale grave, lucrul cel mai im­
portant este ca partenerul să "funcționeze " punctual, exact, fi-

140 Fritz Riemann
del și fără pierderi, ca o mașină bine unsă, fără dorințe proprii
și fără nici un fel de pretenții sentimen tale. În locul unui
schimb viu, în loc de dăruire și acceptare reciprocă, nu mai
există decât condiții și precepte despre modul în care trebuie
să se comporte partenerul. Ne putem imagina cât de rece și
programată poate părea o astfel de căsătorie, în care și sexul
este exercitat după u11. orar fix, ca o datorie și nu după încli­
nație și dispoziție -se face sex numai atunci când este "în
plan", dacă este "în plan".
Atitudinea față de sexualitate, ca și față de toate plăcerile
vieții și posibilitățile de desfătare, devine din ce în ce mai pro­
blematică, pe măsură ce se pot număra mai multe laturi obse­
sionale. Am spus deja că și sexul este adesea "planific at". Ast­
fel întreaga viață amoroasă devine ceva ostil erosului și abru­
tizant, complet nedionisiac. Acest lucru poate face să eșueze
deja de la început primul contact cu celălalt sex -să ne gân­
dim aici și la frecventele catastrofe din noaptea nunții. Lipsa
de empatie pentru partener, lipsa de fantezie erotică, conduc
și mai departe viața amoroasă în limitele cadrelor deja experi­
mentate. Nu rareori se întâmplă ca sexualitatea obsesionalilor
să aibă o componentă sadică, prin dorința de a-1 constrânge pe
partener, amestec ând relația intimă cu voința de putere.
Dar și păstrarea unor sentimente de rușine și vinovăție do­
bândite timpuriu în legătură cu sexualitatea poate face din re­
lația intimă ceva chinuit, nefericit și lipsit de fantezie, care nu
este îngăduit decât în limite fixe și în anumite condiții. Se
poate ajunge ca îndelungi îndoieli sau resticția dezgustului să
fie ridicate pe post de protecție împotriva pornirii "interzise"
sau pot apărea alte scrupule și raționalizări, ca în exemplul ur­
mător:
Un bărbat tânăr face cuno?tință cu o fată care îi place foarte mult.
Revenit acasă după prima întâlnire, el începe să rumineze: "Ce con­
secințe poate avea această relație (care însă nici nu exista)? Din ce
fel de familie provine fata? O fi avut mulți bărbați până acum? O fi
sănătoasă? Ce o crede despre iubire? Dacă ajunge să rămână gravi­
dă? Poate mă contaminează! Avea ceva atât de senzual în jurul gu­
rii-cine ?tie, poate se culcă cu cine apucă?! Și mai ales-de ce Angoasa de schimbare 1 41
să _mă las în voie cu ea? Cine îmi garantează că nu va fi în foc de
paze? De fapt nu am nici un argument pentru … sunt încă tânăr, de
ce să mă leg deja?" (ceea ce nici nu intra în discutie).
Vedem precauția neobișnuită și asigurării�; sunt prevăzu­
te toate posibilitățile negative, adesea raționalizări trase de păr,
numai pentru a nu fi nevoit să ia o decizie sau să actioneze
pentru a nu-și asuma nici un risc. Tânărul avea și alte trăsă�
turi obsesionale -de exemplu, se gândise deja din ultimele
semestre ce chiloți ar trebui să poarte la examenul de stat și
i-a pus deoparte. În plus el suferea de o obsesie a memoriei:
după orice întâlnire cu cineva, el trebuie să rememoreze exact
ce a spus el și ce a spus celălalt, dacă el nu spusese ceva com­
promițător, dacă în vorbele celuilalt nu era vreun substrat care
ar fi putut să-i scape. Petrecea ore în șir reconstruind conver ­
sațiile; și acest simptom era o asigurare, mai ales în fața spon­
taneității.
Adesea obsesionalul își aduce voința de performanță și în
sexualitate; relația sexuală devine atunci pentru el o confir­
mare a capacității sale de performanță, a potenței sale, iar par­
tenera devine un obiect al verificării performanțelor sale. Lim­
ba germană exprimă relația dintre potența sexuală și cea fi­
nanciară prin același cuvânt "V ermogen" și adesea obsesio­
nalii au față de potența lor aceeași atitudine pe care o au și
față de banii lor: fie vor să arate că sunt "potenți ", fie sunt
zgârciți cu potența lor, temându-se că nu au la dispoziție de­
cât o potență limitată și de aceea trebuie să o chivernisească,
nu pot să "își consume muniția "-așa cum procedează și cu
banii lor.
La obsesionali, relația amoroasă erotic-sexuală poate fi ușor
tulburată, depinde adesea de anumite condiții care trebuie să
fie îndeplinite: sunete, mirosuri, ilumin atul, ușile imperfect în­
chise și alte circumstanțe exterioare pot să îi tulbure atât de
mult încât își pierd pofta sau nu mai sunt potenți. Unii dintre
ei au nevoie de îndelungi preparative care cuprind spălat și
astfel răpesc de la început orice farmec relației intime; sau se
sustrag de la aceasta din cauza unor "obligații " care trebuie
rezolvate înainte – înainte de sex trebuie pus în regulă ceva,

142 Fritz Riemann
trebuie dus la bun sfârșit. Le place să se prevaleze și de pro­
tecția oboselii, a stresului profesional -există desigur multe
posibilități de a evita un partener iat viu și afecțiunea aștepta­
tă. Ei ajung numai cu greutate la o plăcere spontană a simțu­
rilor. Dacă nu se pot elibera de ideea de a-l vedea pe partener
ca pe o proprietate, ei tind spre gelozie, care de aceea este mai
mult o problemă de putere: partenerul nu are voie să se sus­
tragă puterii lor. Dacă acesta încearcă totuși, ei îl vor îngrădi
din ce în ce mai tare și vor vrea să se autoa sigure din ce în ce
mai mult, ceea ce nu face decât să agraveze situația. Probabil
că un obsesional a fost cel care a inventat centura de castitate.
Adesea și la ei se poate găsi o separare strictă între iubire
și sexualitate, între tandrețe și senzualitate, astfel încât nu pot
dori sexual același obiect pe care îl și iubesc, dar pe de altă
parte nu au dorință sexuală decât pentru ceea ce nu iubesc,
deoarece ei nu pot să impună sexualitatea, care li se pare mur­
dară, unei femei pe care o iubesc -aceasta ar înjosi-o. Astfel,
printre ei nu sunt deloc rari aceia care venerează o femeie, dar
care își trăiesc sexualitatea cu prostituatele.
Oamenii sănătoși aflați pe această linie, adică aceia care nu
au decât trăsături obsesionale ușoare, nu sunt în general
amanți pasionali, de aceea sunt fideli și stabili în înclinațiile
lor. Ei pot să îi dea partenerului o căldură uniformă și odată
cu ea sentimentul de siguranță și de susținere responsabilă,
de protecție. Sunt soți grijulii și familia lor stârnește adesea
impresia unei comunități "sfinte" în sensul cel mai pozitiv,
construită stabil pe respect reciproc, afecțiune și responsabili­
tate.
Obsesionalul și agresivitatea
Și obsesionalul are dificultăți cu agresivitatea și afectele
sale. El a trebuit să învețe prea de timpuriu să se controleze și
să se stăpânească: el investește cu angoasă reacțiile spontane,
așa cum vom vedea atunci când îi vom trece în revistă istoria
de viață. Începând din copilărie, el a trebuit să își reprime ma-Angoasa de schimbare 143
nifestările de mânie, ură, sfidare și ostilitate etc.; acestea erau
pedepsite sau erau urmate de retragerea iubirii. Dar acestea
sunt lucruri inevitabile în viață-ce să facem deci cu ele? Dat
fiind că Eul lui era deja ceva mai puternic dezvoltat decât la
depresiv, el nu a avut în copilărie angoasa de pierdere carac­
teristică pentru acesta, din cauza căreia își abandonează afec­
tele; ci, de frica pedepsei, el a fost nevoit să-și interzică agre­
siunile. Să vedem posibilitățile care îi rămân într-o astfel de si­
tuație.
Cel mai frecvent el procedează foarte precaut cu afectele și
agresivitățile sale; va ezita și se va îndoi dacă are sau nu voie
să fie agresiv într-o anume situație și dacă da, adesea are apoi
înclinația de a da înapoi, de a îmblânzi, de a retracta ceea ce a
exteriorizat, ca în următorul exemplu. Într-o ședință un pa­
cient a făcut o remarcă agresivă despre soția sa pe care se su­
părase justificat; el spuse imediat, dând înapoi: "A fost desi­
gur exagerat să spun asta; nu am vrut să spun chiar asta, am
spus-o numai pentru clarificare; vă rog să nu mă înțelegeți gre­
șit, altminteri ați putea căpăta o impresie falsă-în general
ne înțelegem foarte bine." Aici vedem bine cu ce groază și cu
ce sentimente de vinovăție este trăită exercitarea agresivității;
această tendință spre retragere poate escalada spre împăcare
sau spre autopedepsire.
Și la obsesional se poate ajunge la o formarea unei ideolo­
gii, ca o altă încercare de soluționare a conflictului care există
între a avea afecte, dar a nu fi permisă exprimarea lor. La el
renunțarea la afecte este realizată în cea mai mare parte prin
ideologizarea stăpânirii de sine și autodisciplinei: a exprima
afecte este deci un semn de autoîngăduință, de pierdere a au­
tocontrolului, un comportament care este sub valoarea sa. În
anumite limite, acestea sunt lucruri sănătoase , dar există to­
tuși pericolul de a exagera, ca afectele să fie prea strangulate
și să se acumuleze deci în interior, necesitând din �e în ce mai
mult control pentru ca să nu izbucnească. De aici se pot dez­
volta simptome obsesionale, ca în cazul unei femei care nu-și
exprima niciodată sentimentele ostile la adresa soțului ei, de
aceea dezvoltase o teamă de cuțite și obiecte ascuțite, pe care

1 44 Fritz Riemann
trebuia să le îndepărteze imediat ce îi cădeau sub ochi -dacă
ar fi rămas mai mult în câmpul ei vizual, aceste obiecte ar fi
putut să descătuțleze agresivitatea reprimată, țli cine țltie de ce
ar fi fost capabilă atunci. Dacă s-ar fi confruntat cu soțul, agre­
sivitatea ei nu ar mai fi devenit atât de ameninț ătoare, ațla cum
s-a întâmp lat prin barare țli acumulare.
O altă posibilit ate pentru obsesio nalii aflați în respectiva
dilemă este să caute posibilități legitime pentru agresiunea lor,
să afle prilejuri țli ocazii în care exprimarea agresivității lor nu
este numai permisă, ci poate părea chiar o valoare -a� cum
este posibil în unele meserii. Atunci ei combat peste tot unde
întâlnesc acele lucruri pe care au trebuit să țli le interzică lor
înțlile. Astfel pot apărea fanaticii în toate domeniile posibile,
care se luptă mereu neînduple cat, fără compromis țli menaja­
mente, împotriva vreunui lucru-fie în domeniul igienei, fie
în cel al pasiunilor , moralei sau religiei. Ei nu Îțli îndreaptă
agresivitatea împotriva lor înțlile, ca țli depresivii, ci împotri­
va a ceva sau cineva din exterior, cu conțltiința curată, deoa­
rece sunt convințli că astfel ei fac ceva necesar. Ne putem ima­
gina cât de periculos poate deveni acest lucru, deoarece atunci
când un individ se află mereu în căutarea unui ventil pentru
agresivitatea sa, el va găsi peste tot ceva pe care îl poate ata­
ca "din convinger e". Aceasta le permite chiar țli cele mai ma­
sive agresivități, care nu pot decât să fie sfințite prin scopul
lor -au arătat deja acest lucru la ideologiile crețltine.
Și aici granița dintre omul sănătos țli cel bolnav este foarte
îngustă, deoarece agresiunea se leagă de norme care reprezin­
tă în sine o valoare, cel puțin ațla ar trebui să însemne. Am vă­
zut efectele catastrofale care apar când individul determină
un colectiv să Îțli pună agresivitatea în serviciul unei ideolo­
gii, în cazul persecuțiilor împotriva evreilor în cel de-al treilea
Reich țli le putem vedea în toate războaiel e în care distrugerea
inamicului este ridicată la rangul de virtute țli, acolo unde este
posibil, mai este încă apreciată de biserică.
O variantă întrucâtva mai blândă a agresivității "legitima­
te" descrise este corectitudinea exagerată, care, alături de re­
primarea agresivității, este forma cea mai frecventă de mani-Angoasa de schimbare 145
festare obsesională a agresivității -fără ca obsesionalul să fie
aici conțltient de agresivitate. Sunt extraordinar de numeroa­
se posibilitățile de a-țli trăi afectele printr-o astfel de corectitu­
dine, până la comportamente învecinate cu sadismul: funcțio­
narul care acționează întrerupătorul punctual la secundă, chiar
dacă ar putea să ațltepte ca cineva să termine; profesorul care
penalizează cea mai mică greșea lă de punctuație sau de nea­
tenție; examinatorul care nu consideră corect decât răspunsul
care corespunde cuvânt cu cuvânt celui ațlteptat de el; judecă­
torul care se ține de litera legii, pentru care fapta este faptă,
fără să țină seama de motivație -se pot găsi multe alte exem­
ple pentru astfel de echivalente ale agresiunii. Toți Îțli trăiesc
astfel agresivitatea într-un mod aparent legitim, prin supraco­
rectitudi ne, abuzează de puterea lor țli Îțli deghizează compor­
tamentul față de ei înțlițli, susținând că nu fac astfel altceva de­
cât să apere consecvent ceva corect, o valoare. Tocmai acesta
este pericolul în agresivitatea obsesionalilor – ei se revendi­
că atât de des de la valori, astfel că este greu de recunoscut ce
este aici necesar în sine țli ce este scop personal. Desigur că
"trebuie să fie ordine" -dar una vie țli nu una pedantă; po­
litețea este o valoare – dar o morală ostilă vieții nu mai este.
De aici pornește o linie directă spre tot ceea ce putem numi
dresaj, instrucție, ațla cum se cunoațlte din armată. Pentru agre­
sivitatea obsesionalilor este, a� cum am văzut, caracteristic
faptul că ei se țin de norme, reguli țli principii; agresivitatea
lor are loc de preferință ,,în numele … " țli este strâns legată de
pulsiunea de a lua în stăpânire. Astfel, adesea ea poate fi cu
greu pusă în evidență țli devine chiar ceva suprapersonal, ano­
nim, în spatele căruia se ascunde plăcerea personală legată de
agresiune.
O altă caracteristică pentru agresivitatea obsesională este
legătura ei cu voința de putere; agresivitatea nu este numai
apărare, autoprotecție țli abreacție a angoasei, ca la schizoid,
ci aici este vorba despre putere . Agresiunea obsesio nalilor ser­
vețlte puterii, țli puterea servețlte din nou agresiun ii. De aceea
găsim obsesionali în profesiile care conferă putere țli în acelațli
timp oferă posibil itatea de a trăi legal agresivitatea proprie, în

146 Fritz Riemann
numele ordinii, disciplinei, legii, autorității etc. De aceea nu
ne mirăm că mulți politicieni aparțin mai mult sau mai mai
puțin pronunțat acestui tip structural – la fel �i militarii, po­
liți�tii, judecătorii, preoții, pedagogii �i funcționarii de stat. Fe­
lul în care va proceda fiecare cu puterea �i agresiunea depin­
de de gradul de maturitate �i de integritatea personalității sale.
Ca orice societate, prin ordinea și ierarhiile sale, societateâ
noastră îi oferă �i ea obsesionalului bogate posibilit ăți de a-�i
trăi legitim agresivitatea �i ura sub mantau a protectoare a unui
bun principiu. Casa părintească, �coala �i biserica sunt prime­
le medii educaționale, respectiv instituții, care, prin instrucție,
dresaj, metode de educație lipsite de afecțiune, prin trezirea
sentimentelor de culpabilit ate �i prin pedepse, oferă un teren
fertil pentru dezvolarea ulterioară la copil a unei personalit ăți
obsesionale -vom vedea acest lucru mai bine în capitolul
care urmează.
O formă de agresivit ate obsesională a cărei origine o ve­
dem deja în termenul care o denume�te este agresivitatea vi­
cleană, la�ă, ascunsă care love�te pe la spate. O găsim la oa­
meni care în copilăria lor au fost pedepsiți sever pentru ma­
nifestările lor de agresivitate; ei au fost nevoiți să nu-�i poar­
te niciodată pe față sfidarea �i alte afecte, ci numai în secret �i
pe la spate- ei au fost literalmente "înjosiți", "aruncați la pă­
mânt" de îndată ce îndrăzneau să facă acest lucru. Granita
până la viclenie, perfidie, la "lupul în blană de oaie" este de�i
foarte îngustă.
O altă consecință a pedepselor severe adresate mai ales
comportamente lor motric-expansive �i afectiv-agresive ale co­
pilului este că acesta nu î�i poate dezvolta o senzație sănătoa­
să a propriului corp. El nu învață cum să procedeze corect cu
corpul său, nu se simte "acasă" în corpul său. Deoarece pen­
tru a căpăta plăcere în corp el trebuie lăsat să activeze liber, să
aibă libertate de rni�care pe care să o trăiască cu plăcere. Dim­
potrivă, dacă un copil trebuie să fie mereu atent să nu "încur­
ce" niciodată, el dobânde�te nu numai o inhibiție motric-agre­
sivă, ci în acela�i timp o mare nesiguranță legată de felul în
care se mi�că, pe care, în forma ei cea mai pronunțată, o de-Angoasa de schimbare 147
numim "stângăcie " �i în cazurile grave poate merge până la
lipsa de reacție. Aici agresivitatea se poate insinua numai în
actele ratate deja amintite. Neîndemânaticului, stângaciului,
nătângu lui agresiu nile "i se întâmplă involuntar ", aparent fără
intenție. Astfel el î�i trăie�te agresivitatea �i afectele reprima­
te în astfel de forme: din "nebăga re de seamă" îi cade din
mână vaza scumpă pe care trebuia să o umple cu apă: se îm­
piedică �i dărâmă lampadarul etc. Poate că ne putem supăra
pe el, dar nu putem să îl facem responsabil pentru ceea ce a
făcut- el se bucură deci de o anumită libertate a nebunului
�i poate că față de el avem chiar un anumit sentiment de su­
periorit ate, binevoitor-milos -atât de fin reținute pot fi ati­
tudinile sale de răzbunare împotriva anturaj ului care la origi­
ne a purtat vina că el a devenit un trântor. Nu rareori capătă
�i un al doilea beneficiu: i se ia tot, pentru că oricum face to­
tul prost �i atunci el poate deveni o povară cu atât mai mare.
Amintim marginal că permanenta trebuință de a se ține
pe sine sub control �i supraevalua rea autocontrolului pot să
constituie o bază �i pentru autoobservația ipohondră; aceas­
ta poate fi utilizată din nou ca echivalent al agresivității, in­
dividul respectiv chinuindu-�i anturajul cu angoasele �i simp­
tomele sale ipohondriace �i astfel stricând orice dispoziție.
Astfel, o constipație reală sau pretinsă poate deveni o catas­
trofă familiară.
Ca un echivalent al agresivității la obsesionali se mai pot
descrie �i alte două compor tamente, în care se transpun agre­
sivitățile �i afectele lor reprimate, într-un mod care nu este
pentru ei con�tient �i de aceea nu este trăit cu un sentiment de
culpabilit ate. Este vorba despre încetineala, scrupulele �i in­
decizia prin care î�i chinuie sau î�i stresează din ce în ce mai
mult antura jul-iată o formă foarte fină, ascunsă, de agresi­
vitate. Recunoa�tem aici pe femeile care niciodată nu î�i ter­
mină toaleta la timp înainte de ie�irile la concert sau la teatru
�i care îl pot aduce pe partenerul lor la disperare; tot aici sunt
�i bărbații care, pentru a explica cele mai simple stări trebuie
de fapt să înceapă cu Adam �i Eva. Vedem aceasta în următo­
rul exemplu, al unui pacient obsesional care a vrut să îmi ex-

148 Fritz Riemann
plice de ce a întârziat astăzi "aproape două minute ": "Ample­
cat de la birou punctual, ca întotdeauna, la 18.15; am mers în rit­
mul meu obi�nuit spre stația de autobuz; acesta a venit fix cu 3 mi­
nute întârziere, dar apoi a recuperat aproape 1 minut. Cu această
întârziere am ajuns în stația unde trebuia să cobor ca să vin la dvs.;
a� fi vrut să recuperez de acolo ceva, mergând mai repede, dar am
fost reținut de o doamnă care m-a întrebat de o anumită stradă �i pe
care desigur că a trebuit să o informez-nu era prea u�or să îi de­
scriu drumul -atunci ultimii metri până la dvs. i-am alergat."
Dacă întârzierea de două minute ar fi meritat să fie menționa­
tă, el ar fi putut să rezume totul într-o singură propoziție: "Vă
rog să mă scuzați că am întârzia t." Acesta era unul dintre acei
pacienți care apasă pe butonul soneriei exact în minutul în care
începe ședința lor – prin aceasta ei demonstrează neutralita­
tea impecabilă: nu vin nici prea devreme, ceea ce s-ar putea
înțelege ca nerăbdare sau poate ca semn că vin cu plăcere, dar
nu vin nici prea târziu, ceea ce le-ar putea fi reproșat ca impo­
litețe sau chiar rea intenție . O variantă este rezerva, refuzul de
a admite ceva, în măsura în care nu este fundamenta t prin ju­
decăți raționale. Obsesionalii se folosesc de acest lucru ca de
un ventil al agresivității, ca agresivitate indirectă. Exemple
pentru aceasta sunt compo rtamentul soțului care se lasă ru­
gat din principiu, pentru fiecare sumă de bani, cât de mică, ca
și tăcerea sfidătoare sau mortuară, care îl face pe celălalt să iz­
bucnească . Individul nu devine deschis agresiv, astfel încât nu
i se poate reproșa nimic și în același timp poate mult mai bine
să îl atingă pe celălalt și să îl lovească. Am putea spune în ge­
neral că obsesionalul tinde mai mult spre păcatele negative,
ale omisiunii decât spre păcatele pozitive, ale dedării spre por­
nirile interzise-păcatele omisiunii se pot identifica mai greu.
Tocmai contrariul acestui lucru ar fi intruziunea, lipsa de
distanță, pe care limbajul popular o denumește "limbariț ă",
vorbirea fără pauză, prin care partenerul este ferecat în tăcere,
vorbirea "fără punct și virgulă ". În fine mai trebuie amintită și
cârteala, care este forma tipică de agresivitate a obsesionalilor.
Dacă la un obsesional angoasele morale și de pedeapsă, le­
gate de impulsurile sale agresive, sunt prea puternice, astfel Angoasa de schimbare 149
că nu îi mai stau la dispoziție nici posibilitățile și echivalente­
le de agresiv itate descrise mai sus, va ajunge și el la somatiza­
re. Tulburările cardiace și circulatorii, oscilațiile tensiunii ar­
teriale (mai ales puseele de tensiune care nu rareori sunt pre­
cursoare ale unor infarcturi), durerile de cap până la migrene,
tulburările de somn și infecțiile intestinale (colici etc) pot fi
consecințele, respectiv expresiile în limbajul corpului ale unor
afecte și agresiuni prea mult timp reprimate. In ele se joacă
conflictul, insolubil pentru ei, dintre a dori să fii agresiv și a
nu avea voie, între puterea care vrea să constrângă și tendința
de a nu îndrăzni, de a ceda, de a lăsa să i se întâmple. Dar prin
acumularea afectelor și a presiunii interne se poate ajunge și
la izbucniri ale reprimatului, până la atacuri de amok, de fu­
rie și o dorință de distrugere fără alegere. În romanul său Ca­
ietele lui Malte Laurids BriggelO, Rilke a descris fascinant o ast­
fel de izbucnire motrice. Iată încă un exemplu pentru somati­
zarea afectelor și agresivităților:
Un bărbat foarte corect �i cu stăpânire de sine, aflat într-o pozi­
ție înaltă �i de răspundere, a obiectivizat �ia neutralizat atât de mult
relatiile sale interumane încât în ele nu mai era aproape nimic emo­
țio�al, �i mai ales nu era nimic care să țină de afect. El ajunsese în
starea de a nu mai arăta niciodată nici tristețe �i nici bucurie, nici
mânie, nici nerăbdare-în acest stoicism, nimic nu îl mai tulbura
si nimic nu îl mai incita si era mândru că se stăpânea astfel, că este
�etulburat suflete� te �i r:zereu superior. Dar avea totu�i un loc vul-
10 Se spune că acest roman, publicat de Rilke în 1910, este o scriere în
mare parte autobiografică: personaj ul este un alter-ego al poetului, zu­
grăvit sub forma unui descendent scăpătat și debil al unei familii aris­
tocratice daneze. Falimentul îl determină să trăiască în cartierele bo­
eme ale Parisului, încercând o viață de poet. Rătăcind printr-un Paris
mizerabil, cuceritor și invadat or, eroul este total absorbit de Eul său,
neglijând pe toți ceilalți, inclusiv propria familie. Criticii I-au numit
pe rând antisemit, laș, vampir psihic, o parodie a autorului care se cre­
de superior numai pentru că este sensibil. El pare să fie îngrozit de
perspectiva de a fi iubit: a hotărât să nu iubească niciodată pentru a
nu pune pe cineva în groaznica poziție de a fi iubit. Cartea este stră�
bătută de perman enta obsesie pe care eroul o face pentru moarte ȘI
tot ce este legat de ea. -n. t.

150 Fritz Riemann
nerabil: în situațiile în care ar fi dorit de fapt să se supere, ba chiar
să se înfurie, dar nu își permitea din motive de prestigiu și de ima­
gine, căpăta din ce în ce mai des accelerări simțitoare ale pulsului și
dureri cardiace-se vede că sistemul său de blindaj nu era perfect
reușit. Pe măsură ce aceste simptome se înrăutățeau în cercul său
profesional, în care trebuia să oprească multe atacuri și rivalități,
medicul a pus în evidență amenințarea unui infarct, dacă nu se va
relaxa și descărca. Aici, ca de atâtea ori, tonul nu era dat de stresul
profesional, ci de stăpânirea lui de sine și de "continența" lui, ieși­
te din comun, nenaturale , care nu îi lăsau liber nici un ventil pen­
tru afecteZe sale. Despre Bismarck �tim că din cauza acumulării
de afecte tindea spre crize de plâns �i mu�ca covorul. Adesea
este o tragedie că oamenii cu afecte puternice se află în pos­
turi unde cred că nu le este permis să dea curs afectelor lor,
din cauza imaginii sau din cauza unei imagini de sine auto­
impuse.
Voi mai menționa încă o apărare împotriva afectelor, carac­
teristică în special obsesionalilor: individul se poate apăra de
afectele sale idealizând persoana față de care au aceste afecte ,
făcând-o astfel intangibilă -după copilărie regăsim acest lu­
cru mai ales în relațiile discipol-m aestru – în cele din urmă
individul rămâne întotdeauna un fiu sau o fiică; acest lucru
este valabil �i pentru domeniul religios.
Fundalul biografic
Ne vom întreba din nou ce facturi constituționali �i ce in­
fluențe de mediu favorizează dezvoltarea structurilor de per­
sonalitate obsesionale. Din punct de vedere constituțio nal, un
rol pare să joace o ereditate deosebit de viu motric-agresivă,
sexuală �i în general expansivă, caractere nativ voluntare, in­
dependente. Iată deci eredități datorită cărora copilul "îi va
încurca pe ceilalți", "va incomoda " mai u�or �i mai frecvent,
va fi resimțit de părinți drept incomod �i de aceea va fi frânat,
dojenit mai des în comportamentul său decât un copil compa­
rativ mai lini�tit, "mai cuminte". Dar �i o blândețe nativă �i o Angoasa de schimbare 1 5 1
disponibilitate pentru adaptare și �up�n�re �ot ju_ca un ro�:
pentru că atunci copilu� își î�gădme s�e�1 mat puțme reacț�1
spontane �i se adapteaza mat m�lt �eca: es�e �az�l. Pe �ur�a,
se pare că intră aici în discuție șt o �n�l�na_țteA mnasc�ta ca�re
răzgândire, către o exactitate tememtca Șl car_c�ta_Ța,_ ca �� o
cramponare afectivă puternică de trecut, datonta care1� toate
· · � · dA � ._; pot ,..1"r., ma• .-nult impresiile se nnpregneaza mai a an … .,, . � "':� � • • • ……
Din nou trebuie să lăsăm chestiunea deschtsa �� nu putem de­
cide dacă si în ce măsură astfel de repere sunt ereditare sau
sunt deja �eacții la influențe de mediu și_ educație, de_ci în ce
măsură astfel de comportamente sunt mat mult consecmțe de­
cât cauze. Această problemă nu se va rezolva niciodată satis�
făcător -pentru aceasta ar trebui să facem as�fel ca �un�l �!
acela�i copil să crească în medii diferite. Es�e s1gur ca e�1sta
factorul ereditar, neglijat prea ușor acum, cand se aco_rda un
interes preponderent cercetării mediul�i, a�� cum antenor m �­
diul era subestimat, din cauză că atențta se mdrepta predomi­
nant asupra factorilor moșteniți. Cum arată influențele de me­
diu prin care au căpătat o valoare ex�gerată, pe �de o parte tre­
buința de securitate și permanență ȘI pe de alta parte angoa-
sa de efemer �i schimbare? . Pentru a le înțelege, trebuie să ne apropiem mat mult_ de
faza de dezvolta re care urmează celor două mai sus descnse.
Este perioada dintre 2 �i 4 ani, când c_o��lul s: confruntă p�n­
tru prima oară cu poruncile și interd1�țule� dm pa�t�a �edt�­
lui său. Atunci el cade din scurta penoada parad1s1aca a pn­
mei copilării "nevinovate", în care în_că nu_i se_ p�eti�dea �i nu
i se cerea nimic, în care încă nu-i era mterz1s rum1c Șl toate tre­
buintele sale erau satisfăcute fără ca el să-și dea osteneala.
Ac� el ajunge pentru prima dată în pozi�a de a �tra în co�­
flict cu mediul său, în conflictul dintre donnțele ȘI tmpulsun­
le sale, voința sa �i voința și cerințele educatorului �ău� El a
atins deja 0 vârstă în care se poate cere ceva d_e la el; msa <;! a
dezvoltat deja destul Eu, destulă ființă propne, destul avant
în mișcare �i destule capacități de ex�ri��re pe�tru a putea
aborda el însu�i lumea și pentru a don sa mceapa ceva cu ea,
în timp ce în fazele anterioare totul trebuia să-i fie adus. El

152 Fritz Riemann
poate din ce în ce mai mult să își exprime-inclusiv verbal­
dorințele și afectele; el cucerește spațiul și-și pune la încerca­
re forțele, încearcă să-și impună voința în fața rezistențel or.
După perioada de completă dependență de mamă, el tră­
iește acum o fază de separare, cu o tendință crescândă spre au­
tonomie-este perioada în care el spune pentru prima dată
"Eu", ca expresie a recunoașt erii, trăirii diferențierii față de
mamă, față de acea simbioză cu ea în care Eu și Tu nu erau di­
ferențiate în trăirea lui. Odată cu capacitatea crescândă de a-și
folosi corpul, motricitatea lui, dorința de posesiune, pofta lui
de expansiune și voința proprie se îndreaptă din ce în ce mai
mult asupra mediului. Astfel el face cunoștință în același timp
cu rezistența "materiei" în confruntarea cu ea, ca și cu reacți­
ile mediului la comportamentul său. De aici el face și expe­
riența puterii sale, ca și a limitelor acesteia. Printre altele, dar
foarte important pentru această fază de dezvoltare, el dobân­
dește pentru prima oară orientarea legată de ceea ce este în­
găduit și ceea ce nu este îngăduit, formele preliminare ale ca­
tegoriilor de bine și de rău. Orice copil trebuie să găsească so­
luția lui individuală între voința lui proprie și obligația de a
asculta, între autoimpunere și adaptare. Intotdeauna rezulta­
tul acestei încercări de rezolvare depinde de ereditatea sa și
de mediul cu care aceasta se confruntă.
Educația pentru curățenie ocazionează primele comporta­
mente importante și determinante pentru insinuarea profun­
dă a posibilităților de experimentare a voinței proprii sau,
dimpotrivă, a obligației de a se supune. În funcție de modul
în care este tratat copilul în educația pentru curățenie, se poa­
te pune baza pentru o autodeterminare sănătoasă a copilului,
ca și pentru atitudini sfidătoare sau pentru supunerea plină
de renunțare: dacă i se lasă timp pentru a realiza treptat acest
pas, dacă sfidarea lui este constelată prin dresaj forțat sau dacă
în cele din urmă voința lui proprie este frântă de timpuriu prin
constrângere și pedepse. Dar o dată cu capacitățile copilului
descrise mai sus și aflate într-o continuă dezvoltare și cu tre­
buința sa de a începe ceva cu lumea, de a dori să facă ceva cu
lucrurile, iau naștere din ce în ce mai multe situații în care el Angoasa de schimbare 1 5 3
poate să se confrunte cu lumea, o poate tulbura și se poate re­
simți pe sine, prin reacțiile mediului, ca fiind "rău" sau
"obraznic ". În această perioadă dintre 2 și 4 ani se decide în
primă instanță soarta pulsiunilor sale expansiv-mot rice și
agresive, ca și formarea voinței sale proprii; modalitățile de
elaborare pe care le învață acum devin modele comportamen­
tale pentru desfășurarea personalității sale.
Este acum de importanță decisivă când și cum sunt admi­
nistrate copilului aceste prime porunci și interdicții. Odată cu
trăirea primelor stări de a fi bun sau rău, este posibilă chiar
apariția primului "păcat". Atunci se spune pentru prima oară
"trebuie" sau "nu ai voie" sau "acum nu ai voie" etc. și copi­
lul se resimte pe sine ca fiind bun atunci când ascultă și se con­
damnă pe sine ca fiind rău atunci când se opune. Dacă el este
confruntat prea devreme sau prea târziu cu aceste cerințe; dacă
el este tratat prea riguros și principial, sau, dimpotrivă, prea
lax și inconsecvent; dacă împotrivirea și neascultarea lui sunt
zdrobite de la început sau sunt conduse de afecțiune spre
transformarea lor într-o activitate voluntară -toate aceste pri­
me impresii dau aici forma primordială, fundamentală mai
ales pentru felul de a proceda cu propria voință și spontanei­
tate, concept care cuprinde toate impulsurile respective. Ast­
fel ia naștere aici cea mai profundă bază care definește dacă
ulterior omul va poseda o conștiință de sine sănătoasă, o voin­
ță proprie sănătoasă și curaj civic, dacă el se va răscula împo­
triva autorităților sau dacă se va adapta cuminte, dobândind
astfel premisele unei structuri de personalitate ulterior ob­
sesionale.
Astfel, datorită experiențelor din primele confruntări ale
propriei voințe cu obligațiile și permisiunile, la copil se pun
jaloanele pentru libertatea sau lipsa de libertate a impulsuri­
lor sale volitive, pentru rigoarea sau blândețea conștiinței sale
morale, a "Supraeului " său, după cum numește psihanaliza
această instanță dobândită în copilărie, partea determinată de
mediu a conștiinței morale, ca și pentru gradul de spontanei­
tate sau inhibiție datorată exagerării autocontrolului. El preia
în interior reacțiile mediului la comportamentul său, sub for-

154 Fritz Riemann
ma unui judecător care reprezintă înăuntrul lui poruncile �i
interdicțiile care la origine i-au fost impuse din exterior, per­
pet�ând astfel ceea ce a învățat �ia experimentat .
In cazul personalităților obsesionale care se dezvoltă ulte­
rior, în istoria lor de viață regăsim cu mare regularitate doje­
nirea, inhibarea , pedepsirea sau reprimarea prea timpurie sau
prea aspră a ÎITtpulsurilor vitale, agresive, afective, a impulsu­
rilor care vor să clădească �i să transforme, adesea �ia orică­
rei spontaneități, a oricărei manifestări a unei voințe proprii
sănătoase . Și aceasta tocmai în faza de dezvoltare în care este
necesară desfă�urarea acestor capacități �i comportamente
adecvate vârstei, care trebuie acum învățate, care trebuie să
ducă la o mai mare autonomie �i independență . A�a cum pu­
tem vedea peste tot în domeniul viului-să ne gândim la re­
zultatele cercetărilor asupra comportamentului -primele im­
presii și experiențe au un efect formator tocmai atunci când se
leagă de lucruri noi, care trebuie învățate, de pași care urmea­
ză în dezvoltare; mai ales atunci ele dobândesc o semnificatie
de destin și își pun amprenta asupra modalităților comporta­
mentale categoriale pe întreg domeniul a ceea ce trebuie învă­
țat de nou.
Totul începe când în mediul copilului lucrurile trebuie să
se petreacă și să se facă întotdeauna numai într-un anumit fel,
când el resimte orice abatere de la această normă ca un peri­
�ol s�u un ef��t ale "răutății" sale proprii. El asociază, leagă
1med1at reacțule mediului de "comportamentul său greșit":
mustrare, avertizare, amenințare, retragerea iubirii și pedep­
se cu impulsurile sale evident nedorite de mediul său. El sim­
te că mama se uită la el plină de reproș sau mustrătoare sau îl
pedepsește atunci când este zgomotos, răstoarnă sau strică
c_eva. <?dată cu repetatea acestor experiențe, el devine cel pu­
țm mm precaut, mai ezitant, mai controlat, poate deja neliniș­
tit sau inhibat; în cazurile unor angoase mai grave, odată cu
apariția unui impuls în direcția periculoasă se instalează trep­
tat un reflex care îl frânează sau îl reprimă imediat.
Aici se poate înțelege mai bine legătura menționată la în­
ceput între mediu și ceea ce îi vine acestuia în întâmpinare din Angoasa de schimbare 155
punct de vedere constituțional, în ceea ce privește dezvolta­
rea structurilor de personalitate obsesionale: copiii vioi, im­
pulsivi, cu mare vitalitate motrice, agresiv-expansivi sunt, pe
măsura naturii lor, mustrați mai des, opriți și înfrânați mai ri­
guros decât copiii liniștiți; dacă se trece la amenințări cu retra­
gerea iubirii sau la pedepse, consecințele fi mai grave.
Cerințele inadecvate vârstei pot consta în a-i impune prea
de timpuriu să fie curat, să stea "cuminte" la masă și să mă­
nânce, să nu strice nimic, să nu exprime nici un afect -nici
măcar unul îndreptățit. Iată unul dintre cele mai grotești exem­
ple: fntr-o familie, copiii trebuiau să țină câte o monedă sub braț,
pentru a sta la masă cu coatele pe lângă corp �i pentru a învăța "bu­
nele maniere" -monedele nu aveau voie să cadă. Desigur că un
copil care funcționează bine, dresat, este mai comod pentru
părinți, iar pentru mediul lărgit este un copil-model, care îi
face pe părinți să se mândească cu metodele lor de educație,
de care nu trebuie să se rușineze . Situațiile locative care au de­
venit din păcate aproape o regulă în marile orașe, devin în ace­
lași timp o închisoare pentru copil, care literalmente nu știe
încotro să o apuce cu trebuințele sale vitale. Dacă el învață ast­
fel mult prea devreme să se adapteze, să se "controleze",
aceasta nu numai că merge din ce în ce mai mult pe seama
spontaneității sale naturale, ci sunt exagerate și frica de pe­
deapsă și disponibilit atea de a se simți vinovat.
Nașterea unor frați sau surori în acești ani este greu elabo­
rată, deoarece problematica Cain-Abel este cel mai acut con­
stelată la această vârstă la care copilul și-a dezvoltat deja pro­
pria voință și agresivitatea, iar fratele sau sora care urmează
sunt resimițiți în mod conștient ca niște rivali. Dacă părinții
nu au nici o înțelegere pentru aceasta și nu îi ușurează situa­
ția, se poate ajunge la situații traumatizante pentru copil, care,
din cauza sentimentelor sale ostile și agresivității față de fra­
te sau soră, trebuie să reacționeze cu sentimente de culpabili­
tate, care îl obligă de timpuriu la o asigurare obsesion ală.
Singurul copil al unei mame deosebit de sensibile �i de u�or de
tulburat din cauza mign:nclor sale trebuia de fiecare dată să î�i lase
pantofii la u�ă când se întorcea de la joacă în grădină sau pe stradă,

1 56 Fritz Riemann
pentru a nu face zgomot și murdărie. Când se juca în casă, el a avut
impulsul de a-i arăta mamei ceva; a alegat în camera ei și a ciufulit
ciucurii covorului de acolo. Numai acest din urmă amănunt a con­
tat: copilul a fost dojenit cu asprime pentru că nu putea fi nicioda­
tă atent; mama a adus un pieptene și a pieptănat din nou la loc fran­
jurii cu mare greutate "corect" (acesta era unul dintre cuvintele ei
preferate) și ceea ce vroia de fapt copilul să arate a căzut complet în
uitare. Sau copilul trebuia să audă mereu: "Nu mă deranja chiar
acum, doar vezi că mă doare capul, sau: că citesc, sau: că sunt ocu­
pată, sau: că nu am timp". Putem să ne imaginăm ce efect au ast­
fel de experiențe, dacă se întind pe o perioadă lungă de timp.
Dar aceste lucruri pot să înceapă și mai devreme; citez din
jurnalul unei mame despre primul ei copil (care adesea este
cel mai expus unor astfel de măsuri, pentru că părinții, care
au citit atâta despre aceasta, vor să facă totul corect); însem­
nările se referă la primul an din viața copilului: "Deja în luna
a treia am început să te obișnuiesc cu olița-trebuia să fii curat cât
mai devreme posibil. Erai un copil neliniștit și vioi; dacă nu te ți­
neai bine atunci când te hrăneam, trebuia de regulă să îți pun ceva
la spate, până ce ai învățat să stai nemișcat -apoi era suficient să
mă uit la tine amenințător pentru ca să fii cuminte. Astfel, din ca­
pul locului am prevăzut ca tu să nu-ți poți impune opoziția, așa cum
am citit într-o carte: sfidarea trebuie zdrobită de la prima încercare.
Dacă urlai atunci când ieseam din cameră îti dădeam câteva zdra­
vene la fund; la început u;lai și mai tare, da� te-am lăsat singur până
ce ai obosit să mai țipi-era prea clar că nu voiai decât să mă su­
peri. Pe urmă ai fost drăguț; nu au mai fost astfel de lupte pentru
put�re_și oamenii se mirau că erai un copil atât de ascultător și pu­
tem să fii controlat numai din ochi. Uneori a trebuit să mă înving
pe mine însămi pentru a fi atât de aspră-dar am văzut deja că așa
e�a cel m�i bine pentru tine și m-am gândit că pe urmă vei înțelege
ca nu vozam decât tot ce era mai bine pentru tine și eram atât de as­
pră cu ti�e numai din iubire. fn anii aceia tata era deja la război și
purtam smgură toată responsabilitatea pentru tine; când se va în­
toarce, el trebuie să găsească un copil bine educat."
Toa�e acestea au fost suficiente pentru a arăta că un astfel
de coptl a trebuit să învețe de foarte timpuriu să își frâneze, Angoasa de schimbare 157
să își suprime imediat impulsurile, pentru a nu fi respins sau
pentru a nu deranja. Acest lucru se șlefuiește odată cu anii și
devine pentru el "a doua natură", un reflex care în fine se au­
tomatizează. Ulterior între orice impuls și realizarea sa se in­
troduce un stop, chiar un hiatus, o întrerupere, pentru că in­
dividul trebuie mai întâi să chibzuiască dacă poate risca să ce­
deze impulsului sau dacă nu ar fi mai bine să renunțe la el.
Prin întrerup ere și chibzuire, aceasta duce treptat la slăbirea
impulsului, astfel încât el nu se mai impune; sau rămâne prins
în îndoială, dacă are sau nu voie; această îndoială se poate ex­
tinde până la,autonomizare sub forma unei compulsiuni la în­
doială care se instalează odată cu orice impuls care pare peri­
culos, anulându-l.
De aici se poate înțelege că la personalitățile obsesio nale
îndoiala, cu toate variațiunile ei posibile, joacă un rol impor­
tant. Este o protecție împotriva spontaneității periculoase, a
lăsării în voia a ceva ce individul ar putea regreta. Astfel în­
doiala se poate absolutiza din ce în ce mai mult, pentru a de­
veni scop în sine și astfel un substitut al acțiunii vitale. Din
punct de vedere biografic, toate aceste îndoieli se pot pune pe
seama unei îndoieli primordiale: Am voie să fiu eu însumi și
să fac ce vreau sau trebuie să ascult și să renunț la impulsuri­
le mele-trebuie deci să fiu "bun" sau am voie să fiu "rău",
respectiv : ceea ce vreau eu să fac este oare bun sau rău? La ob­
sesionali, această îndoială cauzează și înclinația lor caracteris­
tică spre șovăială, ezitare, indecizie și amânare. Ei ajung de
fiecare dată în situația măgarului lui Buridan, care flămânzeș­
te între două brațe de fân, pentru că nu se poate decide cu care
dintre ele să înceapă; obsesionalul nu se poate decide între
cheful de acțiune și frica de pedeapsă. La ei decizia este îngre­
unată de conflictul între tendința originară și angoasa de a
urma această tendință, angoasă dobândită prin dresaj. Sche­
matic, putem spune că forța compulsiunilor lor depinde de ra­
portul existent în copilărie între impulsul instinctual și angoa­
sa de pedeapsă.
Ezitarea dubitativă și șovăiala, neputința chinuitoare de a
se decide devin mai ușor de înțeles dacă știm că pentru acești

158 Fritz Riemann
oameni deciziile luate au ceva definitiv, irevocabil; ele trebuie
să fie "absolut " corecte, deoarece altminteri trebuie să facă față
unei pedepse . De aceea pentru ei devin probleme chiar și cele
mai simple decizii-ei trebuie să găsească întotdeauna solu­
ția corectă, altminteri se instalează angoasa .
Cu cât individul este mai obsesional, cu atât această îndo­
ială obsesivă înlocuiește mai mult faptele cu sens; ea poate să
escaladeze până la mania îndoielii și să procedeze în mod re­
flex astfel încât la orice gând se răspunde cu opusul său. Atunci
când succesiunea dintre impuls și contraimpuls este mai rapi­
dă, se ajunge în cele din urmă ca ele să apară aproape în ace­
lași timp: la început pauza, hiatusul dintre impuls și contraim­
puls era mai mare; apoi devine mai scurt, ca o succesiune ra­
pidă da-nu-da-n u, care, transferate în corp pot duce la tremor,
fie că este vorba despre a-vrei:}-să-facă-ceva-dar-nu-are-v oie și
balbism, fie că ar-vrea-să-spună-ceva-dar-nu-are- voie. În fine,
cele două impulsuri contrare pot să coincidă practic temporal
și să se paralizeze complet într-un blocaj total și o rigiditate ca­
tatonică: dacă în același timp vrea să vorbească și să nu vor­
bească, să atace și să se retragă, toate acestea duc la paralizie
completă. La capătul acestei linii, stimulii și impulsu rile nici
nu mai sunt percepute, ele nu mai apar în conștiință, pentru că
apărarea apare atât de reflex încât ea a strangulat impulsul deja
din momentul în care el ia naștere.
Obsesionalul a făcut deci timpuriu în copilăria sa experien­
ța că în lume totul trebuie să fie făcut într-un mod clar deter­
minat și multe lucruri pe care el le-ar fi făcut cu plăcere sunt
interzise. Astfel ia naștere în el și ideea că mereu trebuie să
existe ceva absolut corect, de unde se dezvoltă meteahna sa
pentru perfecțio nism. Acest perfecționism se ridică până la
rangul de principiu; el ar vrea să pună tuturor viețuitoarelo r
condiții în funcție de felul cum ar trebui ele să fie după păre­
rea lui, "pentru că nu poate exista nimic care nu are voie să
existe", cum spune Palmstrom, personajul lui Morgenstern ll.
11 Palmstrom este personajul central al unui ciclu poetic de Christian
Morgenstem. -n. t. Angoasa de schimbare 159
Dar și un copil care crește într-un mediu haotic poate să
dezvolte trăsături obsesionale, dar aici ele se dezvoltă reactiv
și au rol compensator: în mediul său nu există posibilități de
orientare, nici un sprijin, el trăiește o libertate care îl înspăi­
mântă, deoarece conține toate posibilitățile arbitrariului.
Atunci el caută un sprijin interior, pentru că nu găsește nici
unul L.� exterior. El va încerca să dezvolte de la sine ordini și
baze ferme, pe care se poate sprijini și care îi dau siguranță. i,
Acestea adoptă forme obsesionale pentru că sunt mereu puse
în pericol de mediul său, de aceea el trebuie să se crampone-
ze de ele din ce în ce mai tare.
Exemple de modali tăți de trăire obsesionale
Următorul exemplu ne arată premisa formării simptome­
lor obsesionale pe baza unei structuri de personalitate deja
existente, care nu era încă frapant obsesională:
Un tânăr, întrucâtva prea bine educat după bunele principii bur­
gheze, o conduce acasă după bal pe partenera sa de la cursul de dans.
Fata îi place foarte mult ț;i pe drumul spre casă el este încercat de
dorința de a o lua in brațe ț;i a o săruta. El se sperie atât de tare de
îndrăzneala fanteziei sale, se teme atât de mult să nu cumva să se
comporte stângaci pi ea să îl respingă, încât începe să numere copa­
cii de pe stradă. Aceasta îl abate de la impulsurile sale periculoase ț;i
îl îndreaptă către ceva neutru. O dată canalizat astfel, el îț;i impune
ca de fiecare dată când ajunge în situații în care capătă angoase din
cauza sentimentelor sale de angoasă sau culpabilitate să înceapă să
numere ceva, orice îi este la îndemână. Astfel în situații riscante, el
se salvează din fața deciziilor pi acțiunilor prin această compulsiu­
ne de a număra, care ține până ce tentația trece. El nu vedea contex­
tul, era cuprins de această compulsiune incomprehensibilă, care i se
impunea ț;i pe care o resimțea ca pe o povară.
Aici avem prilejul să cunoaștem cum ia ființă, cum se re­
simte și cum funcționează un simptom obsesional: declanșa­
torul este o situație de tentație investită cu angoasă; pentru a
nu trebui să se decidă dacă să renunțe sau să atace, el intra-

160 Fritz Riemann
duce o activitate neutră pentru a-și abate atenția, ceea ce îl fe­
rește de acțiune până ce pericolul a trecut.
La acest tânăr acest lucru avea deja o preistorie: Mama lui
rămăsese de timpuriu văduvă ?i avea trăsături clar obsesionale. După
moartea soțului ei, ea s-a străduit să lase în casă totul a?a cum fu­
sese în timpul vieții acestuia, mergând până la a pune întotde auna
la masă și tacâmul tatălui. Biroul si cărtile acestuia erau mentim!­
te de ea cu trudă exact a?a cum ar ft făc�t-o el însu?i, cu moti�ația·
dacă tatăl s-ar întoarce înapoi, ar trebui să găsească totul exact a�a
cum a fost. Astfel, atmosfera din casă avea ceva de muzeu, era pă­
trunsă de o tradiție sacrosanctă, care se extindea ?i asupra vederilor
?i spuselor enunțate vreodată de tată, prezentate drept adevăruri in­
contestabile. Astfel, tatăl a rămas inaccesibil fiului – el părea să fi
fost infailibil ?i complet; dar în același timp astfel a fost îngreunată
și relația sa cu femeile. Datorită mamei, el a căpătat impresia că fe­
meile sunt ceva neobișnuit de fin și delicat și că, în comparație cu
ele, bărbații sunt ni?te indivizi neciopliți, care nu ?tiu să se poarte
cu femeile -aici din nou făcea excepție tatăl. Ani de zile acesta a
curtat-o pe mamă, fără a deveni insistent, era mereu plin de consi­
derație ?ia "ținut-o numai pe palme". Se vede că așa ar fi trebuit să
fie și pentru a plăcea femeilor, dacă ar fi trebuit să realizeze intangi­
bila imagine ideală maternă a unui bărbat.
Atunci când simptomul său obsesional nu a mai fost sufi­
cient pentru a-l proteja împotriva impulsurilor sale, el a tre­
buit să creeze asigurări mai puternice. Astfel, deja gândulla
ceva sexual era întâmpinat de măsura de protecție. Sau, în si­
tuațiile critice, el ar fi putut căpăta o "tulburare de conștiin­
ță", o absență bruscă de scurtă durată, care ar fi însemnat o ie­
șire eficientă din situația periculoasă; poate ar fi resimțit și o
oboseală bruscă, pe scurt există diferite posibilități de a evita
în mod obsesional situațiile tentante, de a evita conflictele.
Domnul B. suferea de o nevroză de weekend. Când venea ziua de
sâmbătă, el resimțea angoase nelămurite și inexplicabile și stări de
culpabilitate, lipsă de chef cu simptome somatice, de exemplu, obo­
seală, dureri de cap ?i sfâr?eală, ceea ce putea escalada până la sur­
menaj. Această stare dura toată duminica ?i nu înceta decât spre du-Angoasa de schimbare 1 61
pă-amiaza de luni, cu o regularitate misterioasă. După un travaliu
psihoterapeutic de mai mare durată a rezultat următorul fun­
dal al tulburărilor sale:
Părintii domnului B. avuseseră o căsnicie deosebit de proastă.
Cele mai 'dramatice erau, cu destul de mare regularitate, chiar we­
ekendurile, în care părinții obi?nuiau să se îmbete împreună. Atunci
se ajungea la scene zgomotoase, certuri și bătăi între ei, pe care bă­
iatul și sora lui mai mică le trăiau cu mare angoasă și sentimente
contradictorii. Ei se temeau că tatăl mânios ar putea să-i facă ceva
mamei, poate chiar să o omoare, el amenințând-o frecvent în starea
de beție. La angoasă se adăugau sentimente de ură, mai ales împo­
triva tatălui, sporite de faptul că la beție acesta î?i desființa adesea
fiul, îl critica fără milă, apoi, în atacuri bruște de sentimentalism,
îi cerea să îi dea un pupic, ceea ce copilul făcea cu mare greață, de
frică.
Când copiii mergeau la culcare duminică seara, auzeau adesea
confruntări încă ?i mai aprige între părinți, acuze reciproce, ame­
nințări cu divorțul etc. Luni dimineața tatăl pleca devreme la servi­
ciu; mama dormea mult din cauza beției și copiii trebuiau să își pre­
pare singuri micul dejun, astfel că atunci când plecau la școală nu
mai apucau să revadă pe nici unul din părinți. La școală, domnul B.
se simțea Încă prost luni dimineață; pe de o parte era urmărit de an­
goase-el nu își mai revăzuse părinții deja de duminică seară îna­
inte de a merge la culcare-ce se putuse întâmpla acasă în tot acest
răgaz: când se va întoarce va găsi lucrurile așa cum au fost sau poa­
te că mama va fi fugit între timp de acasă, așa cum amenințase ade­
sea? El avea și o rușine profundă și o tristețe legate de faptul că în
familia lui se petreceau astfel de lucruri, că el nu putea povesti, ca
și colegii săi, un weekend petrecut frumos. De aceea încerca să sca­
pe de astfel de discuții, pentru a nu fi întrebat, ceea ce ar fi adus la
lumină întreaga lui mizerie. Acest lucru îi întărea, se înțelege, ura
împotriva părinților. Starea sa afectivă se complica și mai mult deoa­
rece el simțea în același timp milă pentru amâ ndoi, bănuind cât de
mult se chinuiesc reciproc și cât de nefericit era fiecare în parte.
Lunea după-amiază el venea acasă și găsea totul lini?tit, nu se
mai anunța nici o catrastrofo, angoasele sale se retrăgeau din nou,
el era u?urat și spera că totul va fi din nou bine -până la următo-

162 Fritz Riemann
r_ul ��eeke�d, la care se gândea deja cu frică. De aceea el nu putea fz nzczodata relaxat în weekend și nu se putea bucura de timpul li­ber; ceea ce se petrecea între părinți nu numai că umbrea totul, dar lu:· i se păr�a și că lucrurile nu ar sta atât de rău dacă el ar fi cu ade­v��at cumz�t�, dacă ar fi renunțat la dorințele lui, ca un sacrificiu șz zn acela�z tzmp ca o magie.
v·A�est lu�ru s-a întipărit la el o dată cu trecerea anilor, astfel că traza zn contz�uare weekendurile cu vechile angoase și vinovății, care acum nvu _maz erau deloc adecvate realității �i practica "magia" prin renunțarz, ca �� cum ar trebui să se apere de lucruri din ce în ce mai rele �i mai ��eninf�toa:_e, care s-ar putea petrece oricând. Astfel, el contznua �a fze ferzczt �and trecea weekendul �i se putea întoarce la munca luz, aceasta deszgur și pentru că nu știa ce să facă cu liberta­tea și timpul liber.
. Dacă în copilărie el ar fi cedat impulsuri/ar sale, i-ar fi spus tată­ luz o �ată verde în față părerea sa, i-ar fi aruncat în față amărăciu­nea ȘI ura sa sau poate ar fi avut impulsul să facă ceva mai rău. Dar cum ar fi putut rezolva atunci acest conflict, fiind doar un copil? În repre__ze�ta_rea s_a, t�tăl i-�r fi dat o bătaie soră cu moartea, cu sigu­ranța ca sztuațza dzn casa nu ar fi făcut altceva decât să se înrăută­țe__ască. Poa_te c� mama i-ar fi luat partea, ceea ce nu ar fi făcut decât sa atragă�� mm mult asupra lui mânia tatălui. Nevroza sa era pe mă­sur� t�tur�r acestor probleme complexe �i complicate: ea îl proteja de a:,tzunz perzcul�ase: avea func,tia unei magii �i era în acela�i timp căin­ța, canon, sacrificzu �i autopedepsire. Dat fiind că afectele de mânie, a'Țl�răciune �i �e�a"!ăgire nu au putut fi niciodată exprimate, dar nz�z doru� luz, mcz trzstețea, nici rușinea �i nici culpabilitatea, numai przn reprzmarea lor ele au format baza pentru simptomele obsesiona­le ulterioare. Dacă el s�ar fi confruntat cu părinții, dacă le-ar fi pu­tut sp_u�e, lor sau_ altuza, tot ce se petrecea în el, cum suferea și cum er� sfașzat de sentzmente contrarii, dacă ar fi găsit o modalitate de ex­przmare, nu s-ar mai fi ajuns la formarea simptomului.
Există medii sociale care favorizează dezvoltarea obsesio­
nală a_ copiilo:, �n care la influența personalităților părinților
se mm adauga ȘI r�lull�r. social și pretențiile lor de prestigiu,
de exemplu, cercunle m1htare, academice și religioase sau alte Angoasa de schimbare 163
profesiuni paterne clădite pe imaginea din afară și pe presti­
giu, care cer modalități comportam entale cvasiobsesionale.
Astfel era în armată, mai ales în cea veche prusacă, autocon­
trolul, încătărămarea și stăpânirea de sine formau o ideologie
profesională masculină, "rectitudi nea" era susținută chiar de
gulerele înalte și scrobite ale uniformelor ofițerilor.
Un înalt ofițer avea doi fii, pentru care avea foarte mari ambiții;
ei erau datori să îi îndeplinească a�teptările foarte determinate. Edu­
cația lor era prusacă în sensul indicat: era interzisă exprimarea sen­
timentelor, mai ales plânsul ("un băiat german nu plânge"). Acasă
totul trebuia să meargă �nur, membrii familei trebuiau să funcțio­
neze ca ni�te recruți bine instruiți la cazarmă. Înainte de a merge la
culcare, copiii trebuiau "să ceară voie să meargă la culcare", în po­
ziție de drepți, cel mai mare la exact o oră după cel mai mic cu un
an, ca și cum ar fi avut un grad mai înalt, cu mai multe libertăți.
Copilul mai mic, mai degrabă muzical, o natură mai degrabă
afectivă, i s-a părut tatălui plângăcios tocmai din cauza aceasta. Dacă
își arăta trebuința de tandrețe sau dacă îi veneau lacrimile atunci
când, din cauza metodelor paterne de călire, i se învinețeau mâinile
de frig și îl dureau pur și simplu -mănușile erau nemasculine, co­
pilul auzea că "nu ești un băiat adevărat"; călirea era accentuată în
toate domeniile posibile. Tatăl dorea să îl trimită pe fiu la una din­
tre celebrele pe atunci școli ale Fiihrerului , în care erau educați co­
piii național-socialiștilor. Desigur că nimeni nu l-a întrebat pe fiu­
copiii nu au decât să se nască și tații știu exact ce este bine pentru
ei. La 15 sau 16 ani, el a ajuns la o astfel de școală, cu instrucția ei
militară și a fost nefericit de moarte; nu a făcut o figură bună nici
acolo. La puțin timp, la un apel unde a fost repezit cu asprime din
cauză că a ieșit la raport, el a început să se bâlbâie, ceea ce s-a în­
răutățit curând, astfel încât nici nu a mai intrat în discuție pentru
școală, care menită elitelor în orice privință. Astfel, cu simptomul
său, el a stricat socotelile tatălui, fără a fi responsabil pentru aceas­
ta. Aceasta era chiar singura ie?ire, singura soluție în fața căreia și
tatăl trebuia să se încline; o rebeliune con?tientă contra lui ar fi fost
de neconceput ?i ar fi dus cu siguranță la măsuri ?i mai severe­
dar nici nu îi trecuse vreodată prin minte așa ceva. În simptom, in­
con�tientul a găsit mijlocul de a obține ceea ce trebuia obținut; a scă-

164 Fritz Riemann
pa de școala urâtă, a nu avea nici o vină pentru asta, a nu opune re­
zistență deschisă față de tată și în același timp a se răzbuna pe el,
dat fiind că acesta era neputincios față de simptom. Î n apăsarea su­
ferinței -deoarece bâlbâiala era ceva chinuitor și penibil -consta
și autopedepsirea inconștientă pentru rebeliunea sa.
Oricât ar fi de necesare pentru un copil stabilirea unor li­
mite sănătoase și autoritatea convingătoare a părințil or, o edu­
cație autoritară este periculoasă, deoarece ea favorizează obe­
diența necondiționată -copilul nu are voie să întrebe de ce i
se pun interdicții, care este sensul lor. Obediența cadaverică,
forma extremă a unei astfel de "educații", creează omul de
masă, care, în ascultar e oarbă foarte devreme educată, este ca­
pabil să facă orice i se ordonă. Educația antiautoritaristă ­
deja prefixul "anti" ar trebui să ne trezească scepticismul,
deoarece o educație "nonautoritaristă" ar fi absolut suficien­
tă -cade în cealalt ă extremă, a unui arbirariu perfect, care
este periculos pentru menținerea libertății.
În cazurile grave, o atitudine sfidătoar e poate dura toată
viața. Individul se află mereu într-o stare de revoltă împotri­
va unei constrângeri reale sau imaginate, poate resimți chiar
ordini absolut firești drept constrângeri și poate porni împo­
triva lor. Aceștia sunt oamenii dificili, al căror sentiment de
sine derivă din încăpățânarea lor de a spune din principiu
"nu" la orice, de a revendica oricând ceva la modul cverulent
și astfel de a obține în mod nevrotic ceea ce nu au avut voie
în copilărie.
În familiile în care este considerată foarte importantă "per­
sona", cum numește Jung rolul pe care individul îl joacă sau
crede că îl joacă în lume, copiii se află deosebit de des sub con­
strângerea de a trece drept copii exemplar educați. Această ati­
tudine pe care părinții "trebuie" să o adopte din "motive de
status" și pe care lumea o așteaptă de la ei îi obligă pe copii
să fie copii-model, să demonstreze mereu că sunt bine edu­
cați, să se ridice mereu peste nivelul celorlalți prin bunele lor
performanțe și purtări; ei nu au voie "să-i facă de rușine" pe
părinți. Acestă situație este și mai grea pentru profesori, atunci
când copilul trebuie să fie elev în școala tatălui. Prin copiii din Angoasa de schimbare 165
astfel de medii trebuie să se vadă mereu personalitatea tată­
lui sau rangul familiei -ar fi• de neconceput dacă ei ar deza­
măgi sau ar blama familia în orice fel. Acest lucru poate for­
ma la ei baza unor dezvoltări obsesionale -dacă ei nu sunt
suficient de puternici să se salveze prin rebeliune și să "dege­
nereze", așa cum se spune. Acest din urmă lucru este în sine
mai sănătos, dar nu li se iartă; oricum nu de către părinți,
deoarece aceasta este pentru ei dovada "caracterului rău" al
copilului și nu demonstrează că educația lor este greșită. Dar
nici restul anturajului nu îi iartă-mai ales în sate și orășele,
unde toți oamenii se cunosc între ei; în spatele indignării mo­
rale, aproapele își ascunde atunci bucuria pentru răul altuia.
Acestor persona profesionale, prestigiului lor social, statu­
sului lor, li se sacrifică mulți copii; dar măreția umană înseam­
nă așezarea binelui copilului deasupra ambiției sociale.
Astfel ajungem la ceva caracteristic obsesionalilor: pentru
a se asigura, ei se fac prea dependenți de opinia publică, de ce
spune și nu spune, de ce face și nu face "lumea", de conven­
ții. Ei reflectă astfel educația lor, în care se spunea mereu doar
"asta nu se face" etc. fără să i se dea copilului explicații rezo­
nabile, de ce lucruri le stau așa. Dacă i se impun copilului ast­
fel de porunci și interdicții, fără să i se dea motivații comprAe­
hensibile, el va fi prea puțin dispus să le îndeplinească. In
patriarhatul care se stinge în zilele noastre, era obiceiul ca pă­
rinții să aibă mereu dreptate și ca autori!atea lor să nu poată
fi niciodată pusă sub semnul întrebării. In mitul paradisului,
primei perechi umane i se interzice un pom, fără nici o justi­
ficare, ceea ce, conform naturii umane, nu a făcut altceva de­
cât să le stârnească curiozitatea lui Adam și Eva și astfel s-a
ajuns la căderea din cauza păcatului.
Poate că aceste exemple au arătat cu claritate cât de com­
plexe și complicate sunt fundalurile dezvoltării personali tăți­
lor obsesionale, ceea ce aici nu a putut fi prezentat decât foar­
te pe scurt și accelerat. Aceasta deoarece orice viață se joacă
pe un fundal cu extraordinar de multe straturi și ar trebui să
fim scriitori ca să cuprindem și să reprezentăm tot ceea ce ne
face în cele din urmă să fim oamenii care suntem.

166 Fritz Riemann
O bolnavă de nevroză obsesională gravă, în jur de 35 de ani, avea
nevoie de câte o oră și jumătate pentru a se îmbrăca �i a se dezbră­
ca, iar pentru baie îi trebuiau 2 ore. Când a venit în tratament, ea
se spăla în fiecare zi până la 6 ore; renunțase complet la relațiile se­
xuale cu soțul ei. Copiii ei nu mai aveau voie să o îmbrăți�eze, ea
stătea aproape toată ziua întinsă în pat �i nu avea voie să mai atin­
gă aproape nimic fără teama de a deveni impură sau de a rămâne
gravidă. Trebuia să fie hrănită de altcineva, deoarece tot ceea ce apu­
ca devenea impur datorită contactului cu ea, astfel că dezvoltase, ca
"metastază", o angoasă obsesivă de atingere, care mergea atât de de­
parte încât i se părea că devine impură numai dacă vedea ceva "im­
pur"-de exemplu, o clanță pe care au atins-o mulți oameni etc.
După cum regele Midas transforma în aur tot ce atingea, tot ceea ce
atingea ea devenea impur.
În conversația preliminară ea a stat atât de rigid cu picioarele fle­
xate �i mâinile stâns împletite în jurul genunchilor, încât la sfâr�i­
tul orei extremitățile îi erau amorțite �i aproape că nu le mai putea
mi�ca. Când a intrat în cabinet, mi-a �optit câteva minute: "Nu sunt
murdară" �i abia apoi �i-a putut îndrepta atenția asupra mea. Dacă
atingea vreun obiect, în afară de spălat, trebuia să î�i spună mereu
o anumită propoziție, ca o măsură de magie preventivă.
Această femeie, deja un caz la limita cu psihoza, provenea din­
tr-un mediu puritan dintr-un oră�el din sudul Statelor Unite. Mama
ei era severă �i avea o moralitate exagerată, tatăl era slab, u�or bol­
năvicios �i se temea de viață. În ziua nunții fiicei sale, el s-a simțit
atât de prost încât a trebuit să stea în pat �i nu a putut lua parte la
serbare. Ea a fost educată în respectul părinților săi, nu avea voie să
le facă nici cea mai mică grijă �i părinții erau mândri de faptul că ea
�i fratele ei treceau drept cei mai binecrescuți copii din oră�el. Ei tre­
buiau să fie exemplari în toate privințele: le era interzis să fumeze, să
bea, să danseze �i să joace cărți; până la căsătorie (la 30 de ani) ea a
mers la �coala de duminică, unde elevii de sexe opuse erau strict se­
parați. Părinții au fost "atât de buni", niciodată nu au lovit-o �i nici
nu i-au spus cuvinte gr ele-"We killed each other with kindness"l2,
!2 "Ne omoram unii pe alții cu amabilita te"-n. t. -în limba engleză
în original. Angoasa de schimbare 167
a spus ea o dată, foarte caracteristic. La 9 luni deprinsese d_eja cu�ă­
tenia. La 14 ani, un bărbat care stătea lângă ea în sala de cznema z-a
'luat mâna �i a pus-o pe membrul lui; inițial ea s-a lăsa:, dar �pai �
rupt-o la fugă, s-a simțit foarte vinovată, dar _n� a vo�bz: cu nzm���­
despre asta. La 16 ani, într-un petting în ma�zna, s-a zntamplat sa zz
ajungă pe mână și pe mantou puțină sper�ă-acesta �fost începu­
tul compulsiunii ei de a se spăla, care la mceput nu a zn�emnat de­
cât că se spăla mai des �i mai temeinic decât până atuncz. S� �red_ea
păcătoasă, se temea că a rămas însărcinată – era o an�oasa zrațw­
nală deoarece nu îsi explica felul cum ar fi putut fi-�� a dezvoltat
simptome de gravidit�te, greață și î�cetarea �i�l_ului. D�r nici �tunci
nu a vorbit cu nimenz -cum ar fi putut sa 1�1 dezamageasca astfel
părinții, să i se întâmple al'a ceva! . . . ,
În tratament a reie)iit printre altele că fratele el, cu 3 anz maz ta­
năr, fusese preferatul categoric al mamei; în familie el t�ece� drept ge�
nial, intangibil pentru ea; ea în�ăși_crede� că este �ed_wcra� dar ar fi.
putut să devină mai d_emnă jie zubzre� p�zn e.[ortu�z dzn ce �� ce r:zm
sustinute spre perfecțzune. In aceasta dzrecțze se znțelege ca era zm­
postbil "să fie rea"; ea ?i-a reprimat gelozia, invidia )ii ur� față �e fra­
tele preferat, idealiztlndu-1 pe el )ii pe părinți. Angoasa el de atzngere
o constrtlngea să deschidă și U)iile din casă apăsând clanța �u cotu�.
Acest lucru a fost observat, dar a fost trecut cu vederea "dm consz­
deratie" si tact-pentru ea ar fi putut fi penibil să vorbească despre
asta: Astfel ea nu a găsit nici un ajutor în a(ară yi simpt�m�le ei �b­
sesionale deveneau din ce în ce mai puternzce. In plus, mazntea zz­
bucnirii adevăratei maladii obsesionale, ea mai prezentase )ii anterior
premise pentru simptomele obsesionale: la 7-8 �ni ea nu putea.�le�a
la scoală dacă nu îsi trăgeau ciorapii trei sfertun la exact aceea)'! mal­
ți�e pe ambele pi;ioare-acesta era un semnal de ata:� pe care v�i­
meni nu l-a înteles. Era mai rău dacă ar fi fost pedepszta sau luata zn
râs din caza si�ptomelor ei, a)'O cum se întâmplă nu ra_reori-a:unc�
ea ar fi trebuit să dezvolte măsuri de protecție )ii maz severe, )il ma,�
ascunse. ln cazul acesta, cei din jur au procedat cu prea mult "tact
alegând să nu vorbească despre simptom, cee� ce a însemnat desigur
)ii că ea a fost lăsată singurit cu problemele ��-. . . . După cum am putut interpreta mai târzzu, ea )'l-a zdealzzat totu)'z
familia, deoarece într-un mediu atât de "sănătos", cum susținea că a

168 Fritz Riemann
avut, simptomele ei nu ar fi avut de ce să se dezvolte. Mi se parea că
a îndreptat împotriva ei însă�i acele afecte �i agresivități pe care nu
�i le-a admis niciodată �i cu atât mai puțin nu �i-a permis să le ex­
prime. Atunci ea m-a privit plină de ură )!i m-a asigurat că părinții
ei "nu s-au purtat decât bine cu ea". Totusi, visul ei initial o contra­
zicea: "Văd mormântul mamei mele cu � dată pe car: am uitat-o"
(mama era încă în viată). Părintii nu stiu nici astăzi nimic df' hnnln
ei: "Dacă ar trebui site scriu ca am ;vut relatii înaintea căsift��j�j·
i-a� răni atât de mult încât nu ar supraviețui; mai degrabă rămâ1;
bolnavă." Astfel, acasă ea nu putea merge la nici un doctor, pentru
că ar fi trebuit să vorbească despre sex �i relațiile ei dinaintea căsăto­
riei; de aceea ea se gândea că trebuie să trăiască mai departe cu obse­
siile ei. Situația declan�atoare în mariajul ei, care a dus la înrăutăți­
rea simptomaticii, a fost aceea că soțul ei, un om plin de vitalitate �i
senzualitate, a exprimat față de ea mari pretenții sexuale -pentru
ea sexualitatea nu era admisă decât într-un singur scop: procreația.
Consider ații supliment are
Într-un anumit sens putem spune că obișnuințele sunt deja
premise ale obsesiilor. Anumite ceremonialuri din succesiu­
nea trezirii, spălatului și îmbrăcatului sau alte "tabieturi " care
s-au instalat la noi ne dau o anumită satisfacție și ne pierdem
cu ușurință buna dispoziție atunci când nu putem să le prac­
ticăm conform obiceiului. Dar aceste obișnuințe nu sunt re­
simțite ca un chin sau o constrângere; ele au luat naștere da­
torită economiei de timp și de forțe și am putea să le schim­
băm dacă am vrea, dacă ni s-ar părea eficient. Astfel de cere­
monialuri cuprind un domeniu larg din viața noastră socială
și religioasă. Ține de natura noastră să creăm ordini și reguli
de comportament pe care le respectăm cu regularitate. Putem
vorbi despre obsesie numai atunci când nu mai putem face
altfel, când nu putem face anumite lucruri decât într-o anumi­
tă formă, determinată, chiar dacă este absurd.
Am văzut că metodele de educație prea rigide, atitudini
prea autoritare și principiale ale părinților și educatorilor pot Angoasa de schimbare 1 69
declanșa dezvoltări obsesionale, mai ales dacă ele sunt impu­
se copilului prea devreme. Trebuința de a evita de timpuriu
toate modalitățile comportamentale nedorite deschide calea
· .. spre perfecționism, spre intoleranța față de sine și de alții, care
, pot escalada până la trăsături dictatoriale și dogmatice. Acest
perfecționism se poate pune în evidență mereu undeva la ob­
sesional și poate duce la atitudini îndepărtate de viață sau
chiar ostile acesteia. Obsesionalul ar dori să prescrie mereu
vieții cum ar trebui să fie. Dar în măsura în care obsesionalul
vrea să constrângă viața-și a trebuit mai întâi să supună la
constrângeri viața din el-acest efort însuși devine pentru el
o constrângere . Deoarece numai controlul mereu vigilent asu­
pra "haosului" și fixarea acestuia în reguli și legi pot da ga­
ranția că nu se întâmplă nimic ce nu are voie să se întâmple.
Un simplu tablou care atârnă strâmb poate să îi stârnească iri­
tarea -nu numai din motive estetice, ci și pentru că astfel este
tulburată ordinea, norma aranjării tablourilor. Toate aceste atât
de mici abateri de la "normă" amintesc de posibile pericole,
în sensul: dacă deja tablourile ajung să atârne strâmb, cine știe
cum o să ajungă totul în neorânduială și o să scape controlu­
lui meu. Astfel văzute, multe dintre comportam entele obse­
sionalilor devin mai ușor de înțeles: iritabilitatea și senzitivi­
tatea cu care ei reacționează la nimicuri -la ei și un astfel de
lucru mărunt poate fi "începutul sfâr�itului", o mică neregula­
ritate și o scăpare de o clipă a atenției poate duce la izbucni­
rea reprimatului, poate deveni acel fulg de zăpadă care por­
nește avalanșa de neoprit a refulatului.
Geologii au dat un enunț paradoxal, care poate clarif ica
cele spuse mai sus: dat fiind că la eliberarea fosilelor se poate
da atât de ușor dovadă de exces de zel și la lovirea rocilor în­
conjurătoare se pot deteriora fosilele însele, ei sfătuiesc să "nu
dăm niciodată ultima lovitură". Exact același lucru li se pare greu
obsesionalilor; perfecționismul îi împinge mereu spre precizie
extremă. Oricât de corect și de necesar ar fi acest lucru pentru
domeniile în care precizia este condiția de bază, poate pentru
funcționarea unei mașini, pentru stabilitatea și soliditatea unei
clădiri etc., în domeniul viului și al gândirii vii, apropiate de

1 70 Fritz Riemann
viață, el are efecte limitative. Numai într-o minte obsesională
se poate naște ruminația serioasă despre cât de mulți îngeri
încap pe vârful unui ac; gândirea obsesională se canalizează
ușor pe căi sterile și poate deveni o frână în calea puterii de
creație liberă. Obligația de a se autoasigura împotriva unor
posibile greșeli și erori capătă la ei forme exagerate și poate
duce și la imposibilitatea de a terrrlina vreodată corecturile si
îmbunătățirile, pentru că perfecțiunea nu a fost încă atinsă. De
aceea obsesionalii se află întotdeaun a în pericolul de a duce
ab absurdum cunoștințe și idei în sine corecte, deoarece ei vor
să le ridice până la rangul de valabilitate eternă și absolută,
_:imp.lificatoare. Dar poate că, dintr-o perspectivă mai largă, ei
1mplmesc astfel o lege a vieții: din cauza părerilor lor fixe, care
doresc să fixeze, se declanșează o contra-mișcare, care corec­
tează cele susținute , le relativizează din nou spre o poziție mai
apropiată de realitate, dând astfel un imbold pentru dezvol­
tări ulterioare, care alungă sterilitatea. Acel obsesional "quod
dixi:, dixi"–:-"ce a� sp�� o dată rămâne spus pentru totdea­
una nu ma1 permite mo o dezvoltare vitală. In ceea ce pri­
vește atitudinea obsesională, ar trebui citată, pentru că este ca­
racteristică, părerea unui psiholog experimentalist despre psi­
hic: "Nu știm exact ce măsurăm, dar ceea ce măsurăm, măsu­
răm cu exactitate ".
În cotidian, linia pornește de la trebuinta de a mai verifica
o dată dacă robinetul de gaz este cu adevărat închis, dacă la
ieșire a închis cu adevărat ușa de la apartament și ajunge până
la obsesii din ce în ce mai grave și mai cronofage, care urmea­
ză apoi propria lor viață, independentă. Ele sunt resimțite de
cel în cauză ca pe un fapt străin Eului, care i se impune: nu
poate altfel. Dacă, totuși, încearcă să nu săvârșească o astfel
de compulsi une, apar angoase nelămurite și sentimente de ne­
liniște. Caracteristic este și faptul că individul își raționalizea­
ză compulsiunile față de sine și de ceilalți, caută să le funda­
menteze rațional, tocmai pentru că respectivul individ bă­
nuiește caracterul nenatural al neputinței de a face altfel și nu
vrea să îl.admită. Cineva care tapetează cu hârtie igienică co­
lacul unei toalete străine, apasă la ieșire clanța cu cotul și jus-Angoasa de schimbare 171
tifică aceste lucruri pornind de la pericolul de infecții, acest
lucru este deja foarte exagerat. Dar se poate lărgi până la o an­
goasă de infectare, care vede peste tot bacterii și limitează din
ce în ce mai mult spațiul vital.
Ajutorul nu poate să constea decât în conștientizarea ade­
�ăratelor .fund�luri ale obsesiilor și în acceptarea și integrarea
rmpulsunlor vitale temute și de aceea evitate. De cele mai mul­
te ori, la obsesional este vorba despre impulsuri agresive, afec­
t�ve și sexuale. Am spus deja că apărându-se durabil împot­
nva a aceea ce este interzis, individul se poate preocupa du­
rabil, indirect, exact cu acest lucru. Aceasta aruncă o lumină
și asupra oamenilor care luptă fanatic împotriva a ceva: fana­
ticul castității adulmecă peste tot ceva sexual și în lupta pen­
tru castitate el se preocupă într-una de "sexualitatea murda­
ră" -dar din "motive morale" -în general, obsesionalii lup­
tă mai mult împotriva răului decât pentru bine.
Un pacient cu structură de personalit ate obsesională putea
să stea ore în șir în fața unei cascade, fascinat de ceea ce el nu
ar fi îndrăznit să vrea pentru sine: să se lase în voie, să se pre­
cipite, fără angoasa că dintr-o dată nu va mai urma nimic, că
ceva se sfârșește. Putem înțelege că la obsesionali atitudinile
asiguratoare împotriva vremelniciei se întind mai ales asupra
modului în care procedează cu timpul și banii. Aici bănuim
vremelnicia și în același timp posibilitatea de a avea cea mai
puternică iluzie, de a avea în putere durabilita tea și siguran­
ța; modul în care procedez cu timpul și cu banii mei deprin­
de numai de voința mea. În romanul său "Domnișoara ", Ivo
Andric13 face o prezentare extrordinară a unei personalități
obsesionale, cu tot tragismul său lipsit de ieșire.
La granița cu macabru!, datorită refuzului de a recunoaș­
te vremelnicia și moartea, se află obiceiul Institutului Ameri-
13 R�manul ,.Domnișoara " de Ivo Andric (1945) este un studiu psiholo­
gic asu�r�. avariției în aspectul său patologic și demonie. Este poves­
tea unei fuce de negustor care locuiește singură la Sarajevo. Tatăl ei,
falit, îi spusese pe patul de moarte să-și apere interesele fără scrupu­
le, deoarec e bogăția este singura cale de a scăpa de cruzimile existen­
ței. -n. t.

172 Fritz Riemann
can de Înhumar <;_, care aranjează morții astfel încât să pară că
mai trăiesc încă. Il întrec numai acei întreprinzătorii abili, care
criogenizează morții, contra unei sume foarte mari de bani.
Într-o zi �tiința va ajunge atât de departe încât să îi deconge­
leze �i să îi trezească la viață. Dar nemuritori nu sunt decât cei
care nu �tiu nimic despre moarte �i a ține seama de moarte,
inclusiv cea proprie, aparține omului și este cea care îl faCf•
uman.
Dorim acum să interpretăm din nou comportamentele per­
sonalităților obsesive în domeniile esențiale ale vieții. În reli­
gie, ei tind spre dogmatism �i ortodoxie, cu intoleranța de ri­
goare față de cei care cred altfel. Reprezentarea lui Dumnezeu
are la ei adesea aspectul unui Dumnezeu-tată sever �i răzbu­
nător, care prezintă toate trăsăturile patriarhale, care cere cre­
dință �i obediență necondiționată. Cu toate acestea, ei prezin­
tă adesea idei superstițioase �i magice. Sunt receptivi la rituri
�i ceremonialuri, a căror respectare poate deveni pentru ei mai
importantă decât credința propriu-zisă. Ideea de a cumpăra
iertarea păcatelor �i ideea indulgențelor scrise ar putea fi foar­
te bine vlăstare ale unei minți obsesionale. Atunci când nu ser­
vesc concentră rii �i interiorizării, roțile de rugăciune �i rozari­
ile devin u�or pentru ei îndeplinire-�ablon a unui precept. În
povestirea sa "Scamatorul Pamphalon ", Nicolaus Ljesskow a
descris impresionant o astfel de pietate perfecționist-obsesio­
nală �ii-a opus, în persoana scamatorului, o umanitate simplă.
Peste tot obsesionalii se cramponează de instituții, reguli
�i principii �i le fac să devină mecanice �i absurde, îndeplinin­
du-le literal. Cu cât acestea îi protejează mai mult, în mod in­
con�tient, pe obsesionali împotriva angoasei, cu atât mai ne­
îndurătoar e devin ele atunci când încerc ăm să le dezrădăci­
năm -deoarece astfel le amenințăm acel scut care îi ferea de
angoasă. Dar tocmai din cauza încercării de absolutizare cre­
dința lor este mereu în pericolul de a fi atacată de îndoială,
pentru că ea nu î�i permite nici întrebări �i nici îndoieli; de
aceea la ei se poate găsi cea mai stra�nică luptă pentru credin­
ță �i eforturi mereu reînnoite de a reprima sau demonta îndo­
ielile. Ca în cazul oricărei refulări, reprimatul poate să răbuf-Angoasa de schimbare 173
nească brusc, aici în forma gândurilor blasfematoare. În mă­
sura în care, din cauza politicii de putere, bisericile abuzează
de religie pentru a-i menține pe credincio�i în sentimente de
angoasă �i culpabilitate, ele cultivă la ei trăsături obsesionale,
care creează multe nevroze ecleziogene; astăzi se observă o în­
cercare de eliberare, o autoapărare împotriva unei astfel de in­
fantilizări.
La personalitățile obsesionale se ajunge la crize mai ales
atunci când principiile, opiniile, teoriile lor atât de rigid men­
ținute se confruntă cu noi dezvoltări, cu noi cuno�tințe �i pro­
grese, care amenință orientarea lor de până atunci �i îi con­
strâng să î�i abandoneze sistemul; sau atunci când siguranța
și posesiunile lor par amenințate.
Indivizii cu personalități obsesionale sunt părinți demni de
încredere, consecvenți �i responsab ili. Ei apără valorile cu con­
vingere �i oferă stabilitate �i directivitate. Cu cât structura ob­
sesională este mai accentuată, cu atât aceste atitudini devin
mai rigide �i mai absolute. "Cât trăiesc eu, nimic să nu se schim­
be"; "când eram copil nici eu nu aveam voie să fac asta"; "dacă se
mai întâmplă aceasta, nu mai avem ce discuta" etc. ar fi exemple
tipice. Ei țin prea puțin seama de vârsta �i de structura pro­
prie a copilului, îi lasă prea puțin spațiu de joc, în toate sen­
surile, �i au o reprezentare rigidă despre felul cum trebuie să
stea lucrurile; peste tot pentru ei este valabilă axioma: "Cel care
minte o dată nu mai are de ce să fie crezut vreodată". Ei sunt ade­
sea de tipul "Basta", pentru care "nu" este �i rămâne nu, nu­
mai pentru că a fost spus o dată, fără drept de apel �i fără jus­
tificare, cerând de la copil obediența oarbă, îl înjosesc. Ei îi dau
copilului sentimentul că gre�elile sunt greu de împăcat, sunt
adesea pline de urmări, astfel că �i cele mai mici "abateri" do­
bândesc o valoare exagerată �i este întărită inutil teama de
vină �i pedeapsă, angoasa de con�tiință, inclusiv prin perioa­
de lungi de neîndurare �i prin dificultatea cu care se obține
iertarea. Adesea ei îi pun copilul ui prea devreme limite, te­
mându-se mereu că, lăsat liber, acesta s-ar putea dezvolta pe­
riculos. Ei au prea puțină încredere în dezvoltările naturale,
pentru că ei în�i�i nu au trecut printr-o astfel de dezvoltare.

174 Fritz Riemann
Comportamentul explorator specific vârstei copilului este vă­
zut ca expresie a unor trăsături de caracter periculoase și co­
pilul este suprasolicitat, trebuind să realizeze prea devreme
prea multe și prea perfect. Îi cer punctualitate absurdă, ordi­
ne pedantă, "trebuie să mânânci tot ce este în farfurie"; copilul
trebuie să mânânce întotdeauna oricât de mult i se pune, el nu
are voie să determine cantitatea etc. Dacă el manifestă atitu­
dinile de sfidare specifice vârstei, părinții văd deja în acestea
pe viitorul rebel, care trebuie oprit la timp. Prin suprasolicita­
rea de a trebui să facă totul prea devreme, copilul devine ne­
liniștit și capătă sentimente de inferioritate; iubirea îi este me­
reu condiționată de performanță. Astfel, din frică și supraso­
licitare, se pot dezvolta tipul ambițiosului sau allooser-ului.
Educația reprimă impulsurile expansive și agresive ale copi­
lului, mai ales pe cele sexuale. Când nu-și poate stăpâni bine
motricitatea și aruncă ceva pe jos din nebăgare de seamă etc.,
el este pus la punct, ca și cum ce s-a întâmplat nu ar fi numai
un efect, ci ar fi urmat unei intenții distructive. Acest lucru
poate avea consecin țe la nivelul nesiguranței și neîncrederii în
propriul corp până la stângăcie, așa cum am văzut. La fel, în­
cercările precoce ale copilului în vederea unor capacități
constructive și configurative ulterioare sunt strangulate încă
din fașă. Astfel de părinți cultivă pomi pe spalier în loc de co­
paci care se dezvoltă liber, ei mai mult dresează decât educă
și fac din copiii lor marionete. În educație, ei contează pe pe­
depse și adesea latura lor sadică se manifestă în asprimea pe­
depselor, în dorința de a-l constrânge pe copil să asculte, în
pedepse care îl fac pe copil să perceapă puterea părinților și
care adesea îl înjosesc. "A sta la colț", împreună cu bătaia, erau
formele preferate de pedeapsă în școli și familii încă la înce­
putul secolului nostru. Și obligația de a-și cere scuze ("nu voi
mai face niciodată asta") etc. este una dintre măsurile care pot
să distrugă sentimentul valorii personale a copilului, care cer
chiar ceva de nerealizat.
Fiind ei înșiși limitați și crescuți prin constrângere, acestor
părinți le este greu să le permită copiilor o libertate pe care e�
înșiși nu au avut-o niciodată și astfel ei dau nemodificat mal Angoasa de schimbare 175
departe tradiția în care au crescut, chiar dacă ei înșiși au sufe­
rit din cauza acesteia. Părinții obsesionali ajung de aceea în
cele mai aprige conflicte cu tânăra generație, căreia ei pot cu
greu să îi impună legea lor despre generații. Ei apără mai de­
parte metodele de educație "verificate" și nu observă că între
timp lumea s-a mai schimbat și că tineretul trebuie să crească
pentru o lume nouă. Astfel, la ei se ajunge adesea la cele mai
aprige conflicte între vechi și nou; ei cred că trebuie să își ara­
te în continuare puterea și superioritatea și numai cu greu pot
să își admită propriile greșeli, ca și cum ar abandona o dată
cu ele o parte din ei înșiși. Ei cred că sunt autorități absolute
și că trebuie să dea copiilor impresia de infailibil.
Visele obsesionalilor se disting adesea printr-o sărăcie și un
caracter incolor deosebite. În general ei visează mai rar, adică
păstrează în memorie mai rar visele decât alții, după cum ei
găsesc doar cu greu accesul spre straturile mai profunde ale
inconștientul ui. Ei sunt mai degrabă înclinați să nu aibă încre­
dere în vise, despre care le place să spună că sunt amăgiri, mai
degrabă decât să le ia în serios. Visele lor folosesc imagini teh­
nic-mecanice pentru procese vitale, ca expresie a îndepărtării
lor de ceea ce este trupesc-natural; sunt frecvente teme peni­
bile și anale, care adesea prezintă indiciul pentru formarea ob­
sesiilor lor în contextul educației pentru curățenie. Agresivi­
tatea inhibată se exprimă în vise prin izbucniri ale elemente­
lor (erupții vulcanice, cutremure, inundații prin spargerea ba­
rajelor etc). Este frecventă și tematica impulsului și contraim­
pulsului, a faptului împlinit, care·apoi este suspendat la loc în
același vis.
Specific structurii lor, oamenii cu părți de personalitate ob­
sesionale tind, alături de profesiile deja amintite, legate de pu­
tere, spre profesii care cer exactitate, soliditate, precizie, scru­
pul, responsabilitate și prevedere, care favorizează perseveren­
ța, temeinicia și răbdarea mai mult decât inițiativa, elasticita­
tea și libertatea creatoare. De cele mai multe ori ei dobândesc
excelente cunoștințe în domeniul lor, sunt de încredere și con­
stanți. În funcție de gradul trăsăturilo r obsesionale, ei pot atin­
ge realizări înalte sau se pot deda unor activități în care pre-

176 Fritz Riemann
scripțiile exacte îi eliberează de deciziile proprii; nu le este de­
loc pe plac improvizația.
Astfel, ei devin cei mai responsabili, mai conștiincioși de
obligațiile lor, dar și cei mai pedanți dintre funcționari; devin
meșteșugari al căror meșteșug ține la precizie; devin oameni
de știință specializați în științele exacte ale naturii, juriști,
chirurgi, finanțiști și bancheri, pedagogi și clerici, sistematici
în toate domeniile. Este cu adevărat îngustă granița care des­
parte trăsăturile pozitive ale acestei structuri de personalitate
de trăsătur ile sale negative. Judecătorul poate fi un om
conștient de responsabilitatea sa, poate face eforturi pentru
obiectivitate, dar poate fi la fel de bine și un om inuman al pa­
ragrafelor, pentru care fapta este faptă și care nu întreabă care
sunt motivele și fundalurile psihosociale, pentru că acestea ar
pune în pericol siguranța sistemului său, ce judecă după lite­
ră și care îi dă numai puterea, dar îl scutește de decizii proprii
și poate și de scrupule. Clericul poate fi aici atât părintele
exemplar al comunității, cât și predicatorul moral neîndură­
tor, care, folosindu-se de amenințare a cu pedepsele iadului,
trezind sentimente de angoasă și culpabilitate, își arogă o pu­
tere care se învecinează cu sadismul.
Obsesionalii au în general interes pentru istorie; istoria ca
atare îi interesează, și istoria artei, medicinei, filosofiei etc.;
ceea ce a trecut deja nu mai este în pericol de a trece și astfel
preocuparea pentru aceste lucruri are ceva atemporal.
Arheologia, studiul antichității și domeniile înrudite îi atrag
în mod deosebit. Printre filologi, ei sunt cei care se ocupă de
filologia veche, printre istorici, ei sunt cei care se ocupă de pre­
istorie etc.
Politica îl excită în mod deosebit pe obsesional din punctul
de vedere al puterii: aici el își poate trăi dorințele de putere în
modul cel mai legitim și felul în care va proceda cu aceasta de­
pinde de caracterul său de om. În general, el tinde mai mult
spre conservatorism și spre fidelitate pentru partidul sau regi­
mul la putere, nu în ultimul rând din cauza atitudinii că ceea
ce este vechi este deja verificat și cunoscut. El respinge tot ceea
ce este extremist și experime ntal, neconform ființei sale. Angoasa de schimbare 177
Este ușor de înțeles că trăsăturile obsesionale tind mai de­
grabă să se accentueze odată cu înaintarea în vârstă, când, din­
tr-un profund instinct al vieții, omul tinde să se cramponeze
de ceea ce are încă și ar dori să oprească scurgerea timpului.
La el atitudinile obsesionale mai devreme descrise pot să
adopte forme accentuate: el vrea să își păstreze cu orice preț
puterea, poziția, nu vrea să cedeze locul Pici c..hiar attu1ci când,
din cauza vârstei înaintate, nu mai este în stare să-și îndepli­
nească rolul, ceea ce poate merge până la ură împotriva a ceea
ce este nou și tânăr. De aceea pentru el este deosebit de greu
să îmbătrânească, fiind atât de axat pe performanță și V_?ință;
acum el trebuie să învete să lase de la el, să dea drumul. Ii pla­
ce să se considere de �eînlocuit; pierderea puterilor duce la
apariția trăsăturilor ipohondre, la o autosupraveghere angoa­
sată și la un fanatism pentru sănătate. Concentrându-se nu­
mai pe pierderea puterilor, a performanței cu care se obișnui­
se, el nu vede ce șanse aduce cu ea îmbătrânirea: respectiv eli­
berarea de griji și relaxarea. Încăpățânarea unei persoane cu
trăsături obsesionale deosebit de pronunțate poate face moar­
tea extrem de chinuitoare, dat fiind că această persoană vede
orice cedare ca pe un semn de slăbiciune; aici se poate ajunge
adesea la cele mai aprige lupte cu moartea.
Uneori acești oameni ating la bătrânețe o măreție și onora­
bilitate patriarhale și pot deveni simboluri ale valorilor pe care
le-au apărat. Pentru ei moartea este o necesitate naturală, îm­
potriva căreia nu are nici un rost să te lupți; ea este ultima
realitate, în fața căreia trebuie să se plece și care trebuie accep­
tată cu demnitate și virtute, dacă este aproape. Ei își rezolvă
la timp moștenirea, își fac testamentul corect. Unii încearcă
să-și exercite puterea și dincolo de moarte, prin hotărâri tes­
tamentare.
Dacă obsesionalul nu ajunge la o asemenea maturitate, el
poate să nu vadă alt sens al vieții decât supraviețuirea cu ori­
ce preț, ceea ce duce la forme macabre de existență; angoasa
de moarte refulată se deplasează atunci și capătă forma nepu­
tintei de a arunca nimic acumulării de lucruri inutile și evită­
rii � tot ceea ce aminteș�e de vremelnicie și sfârșit.

178 Fritz Riemann
Să încercăm din nou să schițăm o linie care duce de la omul
sănătos cu părți structurale obsesionale, trecând printr-un ob­
sesional accentuat și ajungând la bolnavul obsesional pro­
priu-zis. Se pot recunoaște două posibilități: în cazul persona­
lităților cu o puternică vitalitate înnăscută, linia duce de la oa­
meni practici, conștiincioși, pe care te poți baza, apoi, din ce
în ce mai prozaici, apar ambițioșii -î… rtcăpățânați și cvet"1..1lenți
incorijibili, oameni ai puterii tiraniei, despoți și autocrați, până
la bolnavi obsesionali de grade diferite; la capătul liniei se află
tabloul patologic al catatoniei psihotice. Pentru personalități­
le cu vitalitate slabă linia arată astfel: adaptați șterși -per­
soane pe care viața le angoasează și la care predomină tendin­
ța de a se autoasigura -ezitanți și șovăieln ici -pedanți și
cârcotași -lingușitori și slugarnici -ipohondri ascetici; la
capăt se află și aici bolnavi obsesionali propriu-ziși.
Omul sănătos cu părți structurale obsesionale se distinge
în ceea ce privește stabilitatea, rezistența, persiste nța și senti­
mentul datoriei. El este harnic, silitor, organizat și motivat; dat
fiind că un astfel de individ este orientat spre scopuri mai înal­
te, el este interesat mai mult de ceea ce vrea să obțină decât de
ceea ce are deja, de aceea adesea știe prea puțin să savureze
prezentul. Cu virtutea, consecvența și rigoarea, cu conștiința
responsab ilității și sentimentul pronunțat al realității, el poa­
te atinge măreția. Printre virtuțile sale se află soliditatea, co­
rectitudinea, onestitatea, statornicia și curățenia-inclusiv în
sensul transferat, moral. În ceea ce privește afectul, el este mai
degrabă retras, dar durabil în afecțiune, dat fiind că la el totul
ține de durabilitate și nu se lasă prea ușor abătut de la ceva o
dată plănuit. Starea sa dispoziț ională de bază este mai degra­
bă serioasă; el își susține opiniile, este conștiincios și face efor­
turi pentru a fi obiectiv. În cartea sa "Filip al doilea", Reinhold
Schneider a descris un om mare care provine din acest cerc
structur al.
Pericolul acestor oameni constă deci mereu în aceea că ei
accentuează prea unilateral trebuința lor pentru durată și si­
guranță. De aceea pentru ei este deosebit de important să re­
cunoască posibilitatea de rigidizare care îi pândește. Ei ar tre-Angoasa de schimbare 179
. bui să integreze mai mult impul sul contrar, de disponibilita­
te pentru transformarea vitală și să îndrăznească exact acel lu­
cru împotriva căruia cred că trebuie să se asigure: acceptarea
vremelni ciei. Ei ar trebui să învețe mai mult nu numai să vrea
întotdeauna, ci să lase lucrurile să se întâmple și de la sine. În
poporul lor, ei au importanta funcție de a păstra, de a cultiva
tradiția; în unele pri,rințe ei sunt ,,stâlpii societății "; atu.nci
când nu ajung să preia conducerea exact acele părți asigura­
toare sau însetate de putere ale lor, care fac din ei factori inhi­
bitori ai dezvoltării, învinși în cele din urmă de forțe contra­
rii, mai vii.

Angoasa de necesitate
Personalitătile isterice
1
"În orice început sălășluiește o vrajă … "
HESSE
Vraja noului, excitația produsă de contactul cu necunoscu­
tul, bucuria îndrăznelii -acestea aparțin ființei noastre în
aceeași măsură ca și dorința de durabilitate și siguranță. Aven­
tura ne seduce; țările îndepărtate își exercită atracția asupra
noastră; cunoaștem atât dorul de casă, cât și dorul de ducă,
dorul de confort și protecție, cât și cel de impresii și experien­
țe, care ies din cadrul lucrurilor cu care ne-am obișnuit, care
ne îmbogățesc, care incită noi fațete ale noastre și care ne trans­
formă. Căutăm oameni noi; suntem împinși să facem cunoș­
tință cu toate posibilitățile existenței noastre și să le epuizăm,
să ne lărgim experiența, să o îmbogățim prin întâlniri interu­
mane și să devenim din ce în ce mai compleți.
Astfel ajungem la cea de-a patra și ultimă formă de bază a
angoasei, anume angoasa de definitiv, de implacabil, de nece­
sitate și de limitarea impulsului nostru spre libertate. Această
angoasă este imaginea în oglindă a angoasei despre care am
vorbit la obsesional. Dacă obsesionalul se temea de libertate,
de schimbare și de risc, la personalit ățile isterice pe care ur­
mează să le descriem este vorba despre contrariu. Istericii au
o tendință pronunțată spre schimbare și libertate, aprobă tot
ce este nou, sunt amatori de risc; pentru ei viitorul care se află
în fața lor, cu posibilități deschise, este o mare șansă. În con­
secință ei se tem de toate limitările, tradițiile și legitățile sta­
bilite, care pentru obsesionali reprezentau chiar valorile. În-Angoasa de necesitate 181
tr-un cuvânt, pentru ei "o dată înseamnă niciodată" – adică
nimic nu poate să te lege definitiv , nimic nu te poate obliga,
nimic nu poate avea pretenție de valabilitate eternă. Pentru ei
totul trebuie să rămână relativ, viu și plin de culoare-numai
prezentul, clipa sunt importante. "Carpe diem"-"folose�te-te
de împrejurare", poate că nu se mai întoarce niciodată. Trecu­
tul a trecut și nu rrtai prezintă interes; viitorul este un cânlp
vast de posibilități; dar el nu este cu adevărat plănuit-aceas­
ta ar fi din nou o fixare prea mare- ci important este numai
că individul este mereu deschis pentru el, este gata să se des­
prindă de datele momentului.
Ce se întâmplă atunci când, în limbajul comparației noas­
tre, se neglijează forța de atracție gravitațională, care concen­
trează, și se caută predominant trăirea impulsului contrar, al
forței portante pornind de la punctul central? Acest lucru ar
însemna că individul trăiește de pe o zi pe alta, că nu are pla­
nuri ferme și scopuri clare, ci se află mereu în așteptarea a ceva
nou, în căutare de noi excitații, impresii și aventuri, și astfel el
poate fi abătut ușor și sedus de un impuls sau o dorință care
domină, care se ivește în interior sau în exterior . Individul
acesta are nevoie în primul rând de sentimentul de libertate,
pentru că ordinea și legea constelează la el angoasa de a fi fi­
xat, de a nu se putea abate. Ordinea general valabilă, ordinea
care leagă, sunt trăite de el predominant sub aspectul de limi­
tare a libertății și de aceea, dacă este posibil, ele sunt respinse
sau evitate. Libertatea spre care se tinde astfel este mai mult
eliberare de ceva decât libertate pentru ceva.
Ce se întâmplă deci atunci când individul nu este dispus
să accepte regulile de joc valabile pentru conviețuirea interu­
mană, legitățile naturii și vieții? Atunci el trăiește ca într-o
lume de cauciuc, care aparent cedează oricât și se poate extin­
de arbitrar, ale cărei ordini nu trebuie să fie luate de fapt în se­
rios, pentru că se schimbă mereu. Într-o astfel de lume găsim
mereu câte o ușiță în spate, pentru a ne sustrage de la conse­
cințele faptelor noastre. Legea cauzalității, de exemplu, cone­
xiunea dintre cauză și efect poate fi potrivită în domeniul na­
turii fizice-dar eu nu sunt gata, spune istericul, să o recu-

182 Fritz Riemann
nosc pentru mine și, cine știe, poate că tocmai astăzi și acum
ea nu este valabilă.
Desigur că un astfel de individ trebuie să se teamă cel mai
mult și să evite pe cât posibil tot ceea ce ne fixează și ne limi­
tează implacabil o dată pentru totdeauna: datele biologice, ca
și rolurile de gen ale bărbatului și femeii, bătrânețea și moar­
tea, dar și convențiile; regulile de joc de toate felurile pe care
un colectiv și le-a creat pentru raporturile interumane, toate
preceptele și legile. Rezumând: acest individ se teme cel mai
mult de laturile vieții și lumii care ne limitează inevitabil,
laturi pe care le numim "realitate ". Este vorba despre lumea
faptelor la care trebuie să ne adap tăm, pe care trebuie să o
adoptăm, recunoscându-ne dependența de legitățile vieții.
Individul nostru procedează cu adevărat măreț cu această
realitate: o pune sub semnul întrebării, o relativizează, o ba­
gatelizează sau o trece cu vederea, caută să sară peste ea, să i
se sustragă și, în măsura posibilului, să se abată de la ea, să
nu o recunoască. Astfel se ajunge la o libertate aparentă, care
cu timpul devine din ce în ce mai periculoasă, pentru că indi­
vidul ajunge să trăiască într-o lume nereală, iluzorie, în care
nu sunt decât fantasme, posibilități și dorințe, nici o realitate
care să delimiteze. Astfel individul trăiește din ce în ce mai
mult într-o pseudorealitate, într-o "realitate ne-adevărată ". Dar
cu cât se îndepărtează mai mult de realitate, cu atât mai mult
el plătește aparenta sa libertate prin aceea că nu se mai poate
situa în "realitatea adevărată", că nu mai poate acționa în ea.
Astfel încercările de a se lăsa totuși în voia ei sunt prea puțin
abile și de aceea ele decurg dezamăgito r, ceea ce îl face pe in­
divid să se retragă mai mult în lumea dorințelor sale, iar pră­
pastia dintre lumea dorită și realitate se mărește -iată cercul
vicios al oamenil or cu structură isterică.
Să ne apropiem mai mult de aspectul pseudorealităț ii. Una
dintre realitățile existenței noastre este deja amintita lege a ca­
uzalității, legea cauzei și efectului, a acțiunii și consecin țelor.
Aceasta ne constrânge într-o legitate pe care nu putem să o
bagatelizăm nepedepsiți . Din cauza sentimentului că această
lege cauzală nu face altceva decât să îl restricționeze, că ea îl Angoasa de necesitate 183
constrânge să fie consecvent și să renunțe, istericul caută să se
sustragă de la ea prin politica struțului. El se face că nu există
cauzalitate. Posedat de dorința care îl domină în momentul
respectiv, ale cărei posibile urmări el nu vrea deloc să le veri­
fice, el acționează după motto-ul "după mine potopul". El tinde
cu naivitate să spere că poate tocmai pentru el cauzalitatea și
consecvența faptelor nu mai sunt valabile satl cel puțin ele nu
sunt valabile în situația în chestiune. El este atât de plin de do­
rința sa, de ceea ce ar vrea să aibă în clipa respectivă, de ceea
ce ar dori să obțină, încât se așază dincolo de posibilele con­
secințe; ca să spunem așa, el gândește numai în termeni finali
și sare peste cauzalitate, ceea ce îi poate conferi un efect neo­
bișnuit de sugestiv. Iată un exemplu, pentru lămurire: . Elevii unei clase trebuiau să vândă insigne pentru un scop carz­
tabil. Fiecare elevă a primit o listă, pe care trebuiau notate sumele
primite de la donatori și o anumită cantitate de insigne de vânza.r�.
Inge, de 13 ani, a abordat oamenii dezinvol�, cu f�rmecul ei specific
si cu un zâmbet cuceritor, astfel că fiecare dmtre ez a avut sentzmen­'tul că nu îi poate refuza nimic. fn scurt timp ea și-a vândut toate
insignele. Ea a avut atunci dorința intensă de a face ceva bun pen­
tru ea fnsăși, i s-a făcut fulgerător poftă de ceva dulce-doar fuse­
se atât de abilă și merita cu vârf și îndesat. Banii erau și ei o tenta­
tie, ofereau atâtea posibilități-ea nu s-a mai gândit la originea și �capul banilor-în acel moment "fi aparțineau". Ea nu a putut să
fsi amâne dorința, a luat din banii primiți și și-a cumpărat prăjitu­;a preferată -cu acea idee vagă, caracteristică pentru astfel de oa�
meni, că va pune din nou lucrurile în ordine "cumva", plină numaz
de trebuinta care cerea satisfacerea imediată.
Aici apare ceva deja caracteristic pentru personalitățile is­
terice: rezistența scăzută la frustrare, lipsa disponibilității sau
a capacității de a suporta tensiunile datorate frustrării unei tre­
buințe. Fiecare impuls, fiecare dorință trebuie satisfăcute cât
se poate de repede, pentru că așteptarea este insuportab ilă. De
aici rezultă că acești indivizi pot fi ușor seduși-ei nu pot să
reziste decât cu greu ispitelor.
În aceeasi zi listele si banii trebuiau aduse la scoală. Ce să facă?
Ea a mers l� profesoara și a rugat-o să îi dea mai multe insigne; ea

184 Fritz Riemann
ar putea cu siguranță să vândă mai mult ;;i va aduce toți banii, îm­
preună-banii pe care îi primise deja îi lăsase între timp acasă (in­
ventând stratageme, ceea ce este din nou caracterist ic, deoarece cu
cât o stratagemă sau În?elăciune stau pe picioare mai slabe, cu atât
ele au mai multă nevoie de "motive", oricum mai multe decât o sta­
re de fapt conformă cu realitatea). Ea a primit mai multe insigne­
în primul rând câ?tigase timp ;i poate între timp se întâmpla vreo
"minune", care ar fi rezolvat pentru ea situația (obținerea de timp
?i de alte avantaje prin promisiuni este la fel de tipică), Între timp
se făcuse seară ;;i trecuse ultimul termen de predare a banilor. Atunci
i-a venit o idee care i s-a părut strălucită: a mers la o vecină de apar­
tament ?ia întrebat-o dacă îi poate împrumuta până a doua zi suma
care îi lipsea-avea nevoie pentru câteva caiete; a spus că mama ei
era la o prietenă ?i în acea clipă nu putea să ia legătura cu ea. Ea a
primit suma respectivă -din nou câ;;tigase timp ?i se deschisese
din nou locul pentru o minune. Acum ea era cel puțin în stare să
aducă toată suma de bani. A uitat de vecină ;;i de suma pe care i-o
datora, sperând vag că, dacă ea nu se gândea la asta, poate nici ve­
cina nu se va mai gândi la "câțiva pfeningi".
Acești oameni sunt experți în a-și crea astfel de așteptări
nedeterminate ale unor posibile minuni și soluții miraculoa­
se; ei au o uimitoare naivitate în a crede în ele și a se sustrage
astfel cerințelor realității, după motto-ul "Ce nu ;;tiu nu mă poa­
te răni". Și, în definitiv, fiecare om are voie să uite ceva în via­
ță … Aici putem recunoaște bine tendința de amânare: ceea ce
era de fapt esențial, anume banii detumați, este deja uitat; în
memorie mai persistă numai faptul că a împrumutat, absolut
legal, de la o vecină, o mică sumă, care îi va fi, firește, înapo­
iată (cum și când nu interesează pe moment) . Dacă i se va atra­
ge atenția înainte de a putea înapoia banii, ea poate spune că
nu s-a mai gândit la asta, s-ar putea scuza. Poate că și vecina
va uita -pentru ea este o sumă foarte mică și deja fetița noas­
tră fusese așa de drăguță cu ea. Sau – poate că o să primeas­
că "de undeva " niște bani sau ar putea să-i câștige ajutând pe
cineva -?i mâine este o zi.
După câteva ore, vecina i-a cerut mamei lui Inge banii, a ie?it la
iveală totul ?i atunci a fost mult mai neplăcut decât dacă ar fi recu-Angoasa de necesitate 185
noscut la momentul potrivit. Neputința de a renunța la satisfacția
imediată a dorinței sale a devenit declan?atorul unui lanț întreg de
consecințe neplăcute care au făcut ca plăcerea de-o clipă să fie foar­
te scump plătită.
Exemplul este concludent și caracteristic în multe privin­
țe: el prezintă o serie întreagă de modalități comportamenta-
1 ….. … �_; ….. ; …………. -.: ………… -…-.. ….. …:1 …. -…-.. ……. ….:1 ….. ….. � …………. ………… ………… �.., …:1,-.-. …. ;"' … ::;; �………" ……………… ","";:;
u: U.pl.L 1;:)lt:l.1L t::. pv,:,€uaJ.t:a U.t: LQLJ.t:: }-'1-0}-'.l.lCl U.VJ.J..ll�U/ .l.l.lll-'J.�U .llU
cu impuls ul pentru satisfacerea ei imediată, care nu îl lasă pe
subiect să se gândească la nimic altceva în clipa aceea; atitu­
dinea nerealistă în ceea ce privește neglijarea consecințelor
propriei fapte, a legăturii dintre faptă și consecințele ei; dorin­
ța de a câștiga timp și speranța într-o minune; abilitatea și in­
geniozitatea de a se sustrage de la consecințe, cârpind într-un
loc, dar destrămându-se în altă parte; răstălmăcirea pe măsu­
ra dorințelor proprii și falsificarea "istoriei ", deci a cursului
real al faptelor; abilitatea de a uita lucrurile neplăcute, mai ales
sentimentele de culpabilit ate; în cele din urmă evitarea nece­
sităților incomode: renunțarea, așteptarea și obligația de a face
față propriilor fapte. Acestor oameni li se potrivește deosebit
de bine adagiul lui Nietzsche: "Am făcut asta", îmi spune me­
moria; "nu puteam face eu asta" -spune mândria mea șiră­
mâne neînduplecată. În cele din urmă, memoria cedează.
La fel de măreț procedează istericul și cu o altă realitate, cu
timpul: punctualitatea, planificarea și împărțirea timpului sunt
pentru el o povară, i se par pedante și meschine, ceea ce nu
rareori se face pe spezele altora.
Sau să luăm realitatea biologică, dependența noastră de da­
tele determinate de sexul nostru, de procesele de maturare și
de vârstă. Nici aici individul nostru nu se lasă fixat; el ar dori
să rămână cât mai mult timp posibil copil lipsit de constrân­
geri, cel puțin adolescent, deoarece de la acesta lumea nu are
pretenții prea mari, îi trece cu vederea multe lucruri și nu are
nevoie să fie încă pe deplin responsab il. Aceasta deoarece res­
ponsabilitatea este și ea unul dintre acele concepte care vor să
îl fixeze pe individ, amintind de legea cauzalității și de con­
cințele ne_flăcute. Și îmbătrânirea se poate opri prin unele mij­
loace; avem vârsta pe care simțim că o avem și nu este nevoie să

186 Fritz Riemann
i se spună fiecăruia vârsta sa adevărată. Dacă evită tot ce îl
face să pară bătrân , omul nostru poate susține iluzia de tine­
rețe eternă. Începând cu îmbrăcămintea, prin care el se poate
face mai tânăr, există multe modalitaăți cosmetice, chirurgia
estetică, pentru a susține această iluzie; pe cât se poate, el nu
lasă să îl ajungă grijile și supărările; el se poate apăra împotri­
va acestora explic:ând că în morr1entul ăsta rLU le poate supor­
ta și dacă sunt inevitabile, el se poate îmbolnăvi oricând și li
se poate sustrage.
La fel stau pentru el lucrurile și în ceea ce p rivește etica și
morala. Unde s-ar ajunge dacă le iei ca atare și în fond cine
face asta? O dată e ca și cum ar fi niciodată și nu poartă cu sir.e
nici un fel de consecințe. Cine știe ce este bine și ce este rău;
în definitiv totul este relativ și depinde de punctul de vedere
din care este privit. Astfel lumea devine în mod plăcut plasti­
că și maleabilă, iar greșelile făcute se pot explica mereu într-un
fel. Și mai ales: cine știe ce se întâmplă, ce s-a întâmp lat în al­
tul? Din fericire gândurile sunt libere și dacă susține cu des­
tul de multă convingere că totul a fost așa cum vrea el, că tre­
buie să fi fost așa-atunci cine poate demonstra contrariul?
Logica este și ea o realitate la fel de neplăcută. Dar și de la
ea ne putem sustrage -logica proprie acestui individ este alta
decât a celorlalți, dar asta nu o face să fie mai puțin logică.
Dacă celălalt nu este pe fază la salturile mele logice și le con­
sideră ilogice, asta este problema aceluia; eu unul le înțeleg și
le consider logice. Și ce posibilități fantastice oferă limbajul
atunci când aflăm ce putem face cu el și cum putem face ast­
fel mat pe oricine! Astfel, individul dezvoltă o pseudologică,
care poate merge până la minciuna conștientă sau inconștien-
tă, în care el aproape că nu poate fi prins. ·
Din nou, acestor oameni nu le este conștientă adevărata lor
angoasă – anume angoasa de necesitate și definitiv. Angoa­
sele care îi țin locul sunt angoasa de piețe și străzi (agoraf o­
bia), angoasa de a se simți prinși în spații închise, în ascensoa­
re sau comparti mente etc. (claustrofobie). Sunt frecvente și
zoofobi ile. Aceste angoase sunt deplasări ale adevăratei an­
goase asupra unor lucruri neesențiale și inofensive, care, în Angoasa de necesitate 187
primul rând, sunt evitabile. Dacă individul are o angoasă de
lift sau de pod, el poate evita în general lifturile și podurile și
astfel poate să își evite angoasa. Adevărata angoasă, anume
cea legată de restricționarea libertății sau de o situație tentan­
tă, la înălțimea căreia individul nu se ridică, pentru că nu vrea
nici să renunțe, dar nici nu îndrăznește să ia ceea ce dorește,
acest conflict psih.ic ii1teiior este deplasat asupra u..Ttor obiec­
te exterioare angoasante, care "rezolvă" conflictul deoarece,
din cauza angoasei, individul nu mai ajunge deloc în poziția
de a fi supus tentației. Deoarece el nu mai poate merge pe stra­
dă -cel puțin nu singur -nu mai poate fi expus nici unei
tentații. Desigur că acestă evitare nu este o soluție reală și nu
este nici un scut valabil împotriva angoasei -cumva indivi­
dul tot se va întâlni din nou cu angoasa lui și va fi împins să
se confrunte cu ea. Când totuși individul se simte prins la în­
ghesuială și nu mai vede nici o ieșire, atunci se ajunge la re­
acții de panică, la "fuga înainte", care nu mai lasă deschisă nici
o posibil itate de chibzuire rațională a situației.
Vom arăta cum se însumează treptat atitudin ile greșite ca­
racteristice istericului și îl pun în situații din ce în ce mai lip­
site de ieșire.
Ce putem face pentru a ne sustrage cu succes de la îndato­
riri și de la ceea ce este defini tiv? Cea mai sigură metodă pare
a fi a rămâne mereu în clipa de față, ca și cum ea nu ar avea
nici preistorie și nici consecințe. Am făcut ieri o greșeală, o
prostie, am fost prins cu mâța în sac? Ei bine, atunci nici nu a
fost vreo zi de ieri, iar viața începe astăzi. Personalitățile iste­
rice reușesc să-și obțină extraordinara plasticitate prin rupe­
rea conexiu nilor temporale și cauzate; aceste persoane trăiesc
ca și cum nu ar avea istorie sau trecut. Pe o parte ei se deba­
rasează astfel de balastul acumulat, dar pe de altă parte în via­
ța lor intră ceva punctiform, fragmentar și fluctuant, o lipsă
de continuitate. Ei se pot adapta cameleonic fiecărei noi situa­
ții, dar dezvoltă prea puțin continuitatea propriului Eu, pe care
o numim caracter. De aceea ei par imprevizibili și sunt greu
de caracterizat. Dat fiind că joacă întotdeauna câte un rol,
orientat asupra moment ului respectiv și trebuințelor sale, ca

188 Fritz Riemann
și asupra persoanei de relație a momentului, în cele din urmă
istericul nu mai știe în cele din urmă cine este el însuși. Ast­
fel, el dezvoltă o pseudopersonal itate fără continuitate, fără
contururi clare și profil caracterial.
Când te temi pentru că te simți prins la înghesuială, o altă
posibilitate este "întoarcerea armelor", deplasând vina asupr a
cel�ilalt.. "A""utoreproșurile surlt atunci transformâte îrt repro­
șun adresate altora, proces care se desfășoară de la sine, re­
flex, ca și la copii: atunci când unul spune "e�ti prost", celălalt
răspunde reflex "prost e�ti tu". Dacă omul nostru este criticat
și i se fac reproșuri, el le transformă imediat în contra-critică
și contra-reproșuri, scoase din context, care nu se află în dis­
cuție -dar ele îl despovărează instantaneu și îl scutesc de o
privire în sine însuși. Această proiecție a propriilor sentimen­
te de culpabilitate în calitate de reproșuri îndreptate spre ex­
terior poate escalada atât de mult încât în cele din urmă indi­
vidul începe să creadă cu tărie că celălalt a fost de vină, după
metoda hoțului care strigă: prindeți hoțul! Desigur că aceasta
duce la o sporire a incorectitu dinii față de sine, care în cele din
urmă poate deveni o minciună ce cuprinde toată viața. Aceas­
ta aduce cu sine un sentiment subteran de nesiguranță și an­
goase nelămurite; în caz de extremă necesitate, individul mai
poate găsi un ultim rol, care îl protejează de consecințe și de
obligația de a accepta realitatea: este vorba de "fuga în boală",
care cel puțin îl face să câștige din nou timp.
Istericul și iubirea
Istericul iubește iubirea. El o iubește după cum iubește tot
ceea ce poate să sporească sentimentul propriei lui valori: be­
ția, extazul, pasiunea; el escaladează cu plăcere culmile trăi­
rii. Dacă am putea considera apolinicul drept o dorință a oa­
menilor care se înscriu mai mult pe linia obsesională, dorinta
istericilor trebuie numită dionisiacă. Ei sunt atrași de trăir�a
care sparge granițe, dar nu este vorba despre trăirea autodă­
ruirii, ca la depresivi, ci despre lărgirea Eului, până la apote-Angoasa de necesitate 189
oză. Dacă depresivul căuta autotranscendența în dăruiriea care
dizolva granițele Eului și în contopirea simbiotică, istericul ca­
ută sporirea intensității vieții lui, care îl face să crească dinco­
lo de limitele sale.
În relațiile sale amoroase, omul cu trăsături esențial isteri­
ce este de aceea intens, pasional și solicitant. El caută în primul
rând o confirmare a propriei identități; el ar vrea să se îmbete
cu dragostea sa și a partenerului său, așteaptă de la ea culmi
ale vieții. El știe să creeze o atmosferă erotică și să farmece pe
mai multe căi, adesea este un maestru al eroticii. El știe să cân­
te la acest instrument, stăpânește toate nuanțele, de la flirt, prin
cochetărie, până la seducție. Știe de minune să dea parteneru­
lui sentimentul de a fi iubit și de a merita asta, ceea ce contri­
buie mult la farmecul și sex-appealul său. Posedă o mare pu­
tere de sugestionare, de la care celălalt se poate cu greu sustra­
ge-conștiința atuurilor și farmecelor sale este atât de convin­
gător prezentată, încât celălalt trebuie să creadă în ele.
În iubire el manifestă acea putere extraordinară a dorinței
despre care am vorbit deja. El este omul lui "veni-vidi-vici";
el cucerește fortăreața printr-un atac furtunos și nu în urma
unui lung asediu. Știe să se poarte cu celălalt sex; relațiile cu
el nu sunt niciodată plicticoase. Adesea el iubește iubirea mai
mult decât pe partenerul de moment și, plin de curiozitate și
poftă de viață, ar dori să facă cunoștință cu iubirea în cât se
poate de multe dintre formele și chipurile ei. Iubește străluci­
rea și vraja, sărbătorile și fastul, el nu ratează nici o sărbătoa­
re și știe și cum să le configureze, de cele mai multe ori este în
centrul lor, prin farmecul, temperamentul, abilitatea și carac­
terul lui direct. Față de el putem păcătui mortal numai dacă
nu îl găsim drăguț-el nu suportă asta și aproape că nu o
poate ierta. Cu el putem merge până la stele; cu cât viața este
mai senzațională, cu atât mai bine- plictiseala este ucigașă,
iar el se plictisește foarte ușor atunci când este singur. Astfel,
istericii sunt parteneri plini de culoare, de viață și de afecțiu­
ne, spontani în manifestările lor afective, capabili să trăiască
intens clipa. Sunt amatori de plăcere, plini de fantezie și ju­
căuși. Pentru ei, fidelitatea nu este atât de importantă -cel

1 90 Fritz Riemann
puțin nu fidelitatea lor; amorurile secrete au pentru ei un far­
mec deosebit și fac loc fanteziei lor romantice.
În ceea ce privește sexul, lucrurile sunt ceva mai dificile:
pentru ei jocul erotic, preludiul tandru este adesea mai impor­
tant decât împlinirea dorințelor sexuale; ei ar dori să spună
clipei "rămâi, că e�ti a�a frumoasă" și ar dori să o poată savura
cât se poate de proftLnd, ar dori să poată amâna sfârșih.1l. .lAl.st­
fel, ei ar vrea să trăiască o veșnică lună de miere și suportă
greu apusul nunții în cotidian. Le place varietat ea. Atunci când
nu le reușește orientarea sănătoasă în ceea ce privește propria
sexualitate și sexul, ei ajung ușor la perturb ări ale capacității
de a iubi, până la frigiditate și tulburări de potență. Ambele
sexe văd în activitatea sexuală un mijloc ce servește sporirii
sentimentului valorii proprii, ca și dorinței lor de putere față
de partener – nu este vorba, ca și la obsesional, despre con­
strângerea partenerului, ci de experimentarea beției puterii
care iradiază din ființa lor. Mai ales femeile abuzează de se­
xualitatea lor în scopuri de șantaj -este vorba fie de dăruire,
fie de refuz.
Cu cât un individ posedă într-o măsură mai mare o struc­
tură cu adevărat isterică, cu atât mai mult crește atitudinea sa
revendicativă, iar trebuința sa de confirmare ia forme exage­
rate. Atunci relația amoroasă devine o amenajare de care el are
nevoie pentru autoconfirmare, trebuind să depună mărturie
de fiecare dată despre propriul caracter irezistibil. Aceasta
deoarece la isteric sentimentul valorii proprii este clădit pre­
dominant pe astfel de succese, pe admirația reflectată de alții,
pe starea de a fi dorit. Se înțelege că acest lucru devine din ce
în ce mai greu odată cu înaintarea în vârstă, atunci când for­
ța de atracție bazată preponderent pe aspectele exterioare în­
cepe să cedeze – de aceea la ei apar cele mai pronunțate cri­
ze de îmbătrânire.
Istericul are nevoie de partenerul său, dar nu la modul de­
presiv, pentru că ar crede că nu este capabil să trăiască fără
acesta, ci are nevoie de el în calitate de oglindă în care ar vrea
să se reflecte ca un om demn de a fi iubit, în vederea aprecie­
rii sentimentului !abil pe care îl are despre propria sa valoare. Angoasa de necesitate 191
Narcisismul său, iubirea de sine, au nevoie de confirmări con­
tinue; el este adesea expus lingușelil or, pe care îi place să le
creadă. Astfel, el are nevoie de partener mai ales pentru că
acesta îl asigură de farmecul său, de frumusețea, de importan­
ța lui și de alte astfel de atuuri. De aceea istericul tinde să-și
aleagă partenerul în mod narcisic; el nu face această alegere
ca schizoidul, de teama "alterității totale" a sexului opus, ci
caută în partener ceva cât se poate de asemănător sieși pentru
că ar dori să se regăsească și să se iubească pe sine, în persoa­
na partenerului.
Nu rareori istericii de ambele sexe caută parteneri neînsem­
nați, de care se pot distinge într-un mod și mai strălucit or și
de care vor fi admirați fără rezerve. Aceasta amintește de fa­
bula cu păunul care voia să se însoare cu o banală găină; la
oficiul stării civile, corbul, funcționar al statului, și-a exprimat
uimirea că atât de minunatul păun dorea să se căsătorească cu
neînsernnata găină. Păunul răspunse atunci grav: "Eu �i soția
mea mă iubim la nebunie".
Acest fel de relații, atât de puternic bazate pe confirmare,
nu sunt desigur deloc lipsite de crize; partenerul nu poate să
împlinească aceste trebuințe într-o măsură suficientă. Atunci
individul respectiv caută un nou partener și lucrurile decurg
la fel. Pe această linie se află vânătorii de fuste declarați și de­
voratoarele de bărbați; aceștia se comportă ca și cum ar aduna
scalpuri, iar sentimentul valorii lor personale depinde de nu­
mărul de victime făcute; pentru ei iubirea este un joc la care
trebuie să câștige cu orice preț. Dat fiind că cererea lor de dra­
goste este prea mare, viața lor este străbătută de dezamăgiri;
apar nemulțumirea, toanele, proasta dispoziție și revendicarea
de noi și noi dovezi de dragoste, în care joacă un rol conside­
rabil cheltuiala financiară și succesul public al partenerului, în
care individul ar dori să se reflecte, ca și cum ar fi al lui. La
acești indivizi, sentimentul valorii proprii se leagă aproape ex­
clusiv de dovezile de dragoste, de aceea ei nu se satură nicio­
dată să primească astfel de dovezi și folosesc multiple mijloa­
ce de a le "stoarce": compararea partenerului cu alții, care iu­
besc "cu adevărat "; indicarea a ceea ce face altul pentru parte-

192 Fritz Riemann
nerul său; scene și reproșuri pasionale, pentru că "i se dedică
prea puțin"; reacții catastrofale dacă partenerul se distanțează .
In toate acestea găsim adesea un amestec nelămurit de senti­
ment și calcul, astfel că partenerul nu știe prea bine cum stă.
Cel care are așteptări iluzorii de la iubire sau căsnicie și cere
mai mult decât este dispus el însuși să investească va fi de fie­
care dată dezamăgit; de obicei tocmai din această cauză nu
este recunoscută această conexiune și respectivul rămâne veș­
nic în căutarea "marii iubiri". De aceea în relațiile parteneria­
�e ale iste�icilor se găsesc cele mai frecvente despărțiri și noi
mceputun; deoarece acestea din urmă sunt menite să ofere
despăgubiri pentru dezamăgirile din trecut, noile relații su11t
suprasolicitate încă de la început, aici aflându-se deja germe­
nele eșecului.
Cu toți avem primele experiențe despre celălalt sex din re­
lația cu părinții, frații și surorile. Relația dintre părinți, căsni­
cia sau conviețuirea lor, experiențele cu frații și surorile noas­
tre ne modelează așteptările legate de parteneriat, iubire și
sexualitate. Dacă am avut norocul de a fi putut să ne iubim
părinții și în calitate de cuplu, fără să fi trebuit să-i idealizăm,
pe de altă parte fără să fi trebuit să-i compătimim sau să-i dis­
prețuim, poate chiar să îi urâm; dacă am putut empatiza cu
limitarea lor, grijile și problemele lor, cu eforturile, dar și cu
bucuriile lor, cu susținerea lor reciprocă, cu înțelegerea și în­
cre�e_rea lor reciprocă, atunci avem mai multe perspective de
a gasi un partener care corespunde unor astfel de așteptări și
posedăm o imagine realizabilă în ceea ce privește propria
noastră existență în calitate de partener. Acei părinți care se
s�m� dato_r� să �e�țină în fața copiilor lor o imagine de supe­
nontate ȘI infailibilitate, care joacă în fața copilului teatrul unei
căsnicii perfecte, dar care arată cu totul altfel în culise, nu fac
altceva decât să-i prilejuiască copilului reprezentarea unei po­
sibile căsnicii ideale, pe care el va crede ulterior că o poate
găsi. Și părinții care nu împlinesc trebuința copilului de mo­
de!e �e sex-rol, care îi prezintă ceva dezamăgitor sau înspăi­
mantator, vor nuanța corespunză tor negativ așteptările sale
legate de parteneriat. Angoasa de necesitate 193
Viața amoroasă a personalităților isterice este îngreunată de
faptul că acești indivizi rămân fixați mai mult timp decât alții
la primele lor persoane de relație de sex opus, se desprind mai
greu de identificarea cu acestea. Aceasta deoarece isteria se
instalează în ultimele faze de dezvoltare infantilă -de la 4 la .
6 ani -în care copilul, așa cum vom vedea, se identifică cu
nrntnt inurile nreexistente si dobândest e formele primare ale
r– –r- 1. , , … "…
atitudinii sale viitoare față de propriul sex și de celălalt. In prin-
cipiu, există următoarele posibilități: el poate repeta cu parte­
nerul atitudinea infantil-adoratoare sau idealizantă față de pă­
rintele de sex opus sau de un frate sau soră, poate să aștepte
de la el să fie bărbatul sau o femeia visată. Sau el transferă asu­
pra partenerului, în calitate de așteptări, vechile dezamăgiri,
angoasa sau ura dobândite cu persoanele de relație din copi­
lărie și neelaborate, deci experiențele negative proprii, astfel că
! relațiile ulterioare vor fi împovărate de la început de prejude­
cata că bărbații sau femeile sunt așa cum au fost percepuți pen­
tru prima dată. Atunci individul respectiv proiectează imagi­
nea paternă sau maternă de odinioară asupra partenerului sau
partenerei și ia față de proiecția sa acea atitudine pe care a
avut-o și față de imaginile primare, nefiind deci corect nici cu
partenerul și nici un propriul rol în calitate de partener, deoa­
rece este prea atașat de vechiul rol de fiu sau fiică.
Fiul dezamăgit de mamă poate dezvolta misoginie și se
poate răzbuna pe partenerele lui pentru dezamăgirile suferi­
te odinioară, în felul în care Don Juan seduce femeile și le pă­
răsește, făcându-le să resimtă ceea ce el a pătimit odinioară de
la mama lui. Fiica dezamăgită de tată se răzbună în felul ei pe
bărbat: ea poate urî bărbații sau poate deveni o femeie eman­
cipată în sensul greșit al cuvântului, care tinde spre egalitatea
sexelor nefiind animată de vreun simț al dreptății sau valorii
proprii, ci pentru că dorește pur și simplu să întoarcă roata și,
din răzbunare, cerând egalitate între sexe, ea intenționează de
fapt o supremație a femeilor. Sau ea se abandonează relațiilor
cu mulți bărbați, pentru a-l răni astfel pe tată ("dacă tu nu mă
iubești, atunci nu am nici o valoare și pot să mă prostituez" -iată
fundalul psihodinamic al multor prostituate). Sau devine o

194 Fritz Riemann
Circe, care are nevoie de bărbați numai pentru sex, "face din ei
niște porci", așa cum se spune în Odiseea, folosindu-i deci, în­
josindu-i și încercând să îi supună prin sexualitate. Alături de
a:estea se află femeile care își suprasolicită bărbații fizic, psi­
htc sau material, îi epuizează, îi sug, îi storc de puteri, îi "cas­
trează", devalorizându-le masculinitatea. Astfel de femei de­
monie-distructive sunt adesea re1:_rezentate în romanele și pie­
sele de teatru ale lui Strindberg. In fine, la ambele sexe deza­
măsirea sau teama de sexul opus pot duce la homosexualita­
te. Intotdeauna un frate sau o soră pot prelua rolul tatălui sau
mamei, ținându-le locul.
Legătura cu primele noastre persoane de relație de sex
opus este un fenomen general uman pe care francezii îl expri­
mă astfel: "On revient toujours a ses premiers amours ".
Un alt exemplu pentru dependența de primele persoane
de relație, de propriul "roman familial ", se poate recunoaște
în faptul că nu rareori istericii ajung în relații triunghiulare în
care repetă inconștient poziția lor între părinți; acest lucru se
regăsește în special la copiii unici care prezintă această struc­
tură. Ei ajung, aparent involunt ar, ca un destin, în astfel de re­
lații triunghiulare -adesea ei spun că soarta lor este ca toa­
te f�meile � respectiv bărbații, care le plac să fie deja legați. În
reahtate et caută parteneri deja legați-ei se lansează în rela­
ția cu aceștia știind că nu sunt liberi și astfel repetă vechea ri­
valitate pe care au resimțit-o, în calitate de fiu sau fiică fată
de tată, respectiv de mamă. Ei au rămas fixați la situația� ca�e
se interpun în relația dintre doi parteneri și răpesc pe un par­
tener celuilalt, rivalizând cu partenerul de același sex și încer­
când să îl elimine, în același timp temându-se de o relație în
care partenerul este liber deoarece li se va pune problema unei
legături serioase și unitare.
Trebuie să cunoaștem istoria de viața a acestor oameni ,
pentru a le înțelege comportamentul. Adesea ei nu fac altce­
va decât să transmită mai departe acele păcate care le-au fost
la rândul lor transmise. În familia lor, ei nu au avut posibili­
tatea de a-și dezvolta în mod sănătos feminitatea sau mascu­
linitatea, au fost prea strâns legați de familie. Sau nu au avut Angoasa de necesitate 195
modele pentru dezvoltarea sex-rolului, fie că au fost resprinși
în acest rol, fie că sexualitatea lor a fost abordată prea devre­
.• me sau într-un mod necorespunză tor, latura masculină sau fe­
minină fiind constelată înainte ca ei să-și fi dobândit o identi­
tate sau un sentiment al valorii proprii suficiente pentru a se
putea dezvolta în ei bărbatul sau femeia, deci înainte ca ei să
fie maturi pentru sexualitate.
Legat de iubire și parteneriat, principala problemă a iste­
ricilor este reprezentată de așteptările lor iluzorii de la viață,
de la iubire, căsătorie și de la celălalt sex. Nu există un raport
sănătos între pretenții și dispon ibilitatea de a oferi și tocmai
aceasta este pentru ei sursa unor deziluzii reînnoite, din care
ar putea afla că atitudinea lor de bază este fondată pe o iluzie,
o amăgire care face să fie necesară dezamăgirea. Latura pro­
blematică este pentru ei dorul mereu treaz și cererea plină de
așteptare, fără a-și pune problema propriei oferiri.
La alegerea partenerului acest lucru se exprimă prin fap­
tul că pentru ei punctele de vedere materiale și de prestigiu ­
poziție socială, posibilități materiale, titluri și avantaje exte­
rioare ale partenerului sunt mai importante decât valorile ca­
racteriale. Și în această privință ei rămân mult timp copii, se
lasă impresionați prea ușor de lucrurile exterioare, care li se
par a mijloci o viață frumoasă; pentru dezamăgirile lor, ei dau
de obicei vina pe partener . Angoasa în fața experimentării pro­
priei nevolnicii se transformă la ei într-o foame de confirma­
re, care, la fel ca orice adicție, nu poate fi niciodată satisfăcută
deoarece caută "în exterior " ceea ce de fapt ar trebui să reali­
zeze în sine însuși: aici este vorba despre efortul de a deveni
cu adevăr at capabili de iubire, premisă a unui sentiment au­
tentic al propriei valori.
Tendința de a-și proiecta propriile lipsuri devine desigur
deosebit de problematică într-o relație de parteneriat. Ea poa­
te avea orice grad, de la reluarea eternă a disputei "cine este
de vină și pentru ce", prin acuze și o "logică" tendențioasă,
deformatoare până la calomnie și intrigi. Sunt deosebit de di­
ficile relațiile dintre un partener isteric și unul obsesional, care
sunt tipuri contare. Cu cât partenerul obsesional insistă mai

196 Fritz Riemann
mult, cu o consecvență de neînduplecat, să discute situația în
chestiune până la despicarea firului în patru �i să demonstre­
ze că el are dreptate, cu atât partenerul isteric va încerca mai
mult să se sustragă printr-o "logică" inscrutab ilă, prin "sări­
tura calului " în gândire, așa cum a numit-o atât de potrivit
Schulz-Hencke, sprijinindu-se pe mișcarea calului în �ah. Is­
tericul detectează clar tendința celuilalt de a-l învinui fără scă­
pare pentru gre�eala făcută �i se apără cu toate mijloacele care
îi stau la dispoziție. Dacă partenerul este mai elastic, dacă îi
c?nstruiește un pod �i î� lasă deschisă retragerea, deja lucru­
nle stau mult mai bine. In loc să îl prindă astfel la înghesuia­
lă pe isteric, partenerul obsesional ar trebui mai curând să în­
cerce să înțeleagă situația �i din punctul de vedere al partene­
rului său, pornind de la trăirea acestuia.
Istericul tinde mai degrabă să evite parteneri schizoizi –
aceștia văd prea u�or în interiorul lui și sunt prea puțin dis­
ponibili să-i împlinească trebuința de a fi confirmat și admi­
rat. Dimpotrivă, le place să aleagă parteneri depresivi, care au
această disponibilitate, precum �i disponibiliatea de a se lăsa
suț'rasolicitați; pe termen lung, o astfel de relație decurge prea
urulateral pe seama partenerului depresiv. Relațiile dintre doi
oameni din cercul struct urilor isterice merg bine numai atunci
când părțile structurale isterice nu sunt prea pronunțate -alt­
minteri rivalitatea și dorința de a-l învinge pe celălalt devin
obstacole inevitabile.
În literatură există multe exemple de femei isterice exce­
lent prezentate: "Louise" a lui S. Maugham14 sau Scarlett din
"Pe aripile vântului " de Margaret Mitchell. În scrisorile lui
Pușkin și Fontane se pot recunoa�te bine dificultățile în reia-
14 Lo . . 1 1 mse, per�onaJu centra al unei povestiri de W. Somerset Maugham,
este .o :em:'; care se �?losește de boala ei de inimă, care ar fi putut să
o uc1da oncand , ca miJloc pentru a duce o viață de lux și lene. Oricum
ea ajunge să trăiască mai mult decât soțul ei, care moare în urma unei
ieșiri cu yahtul pe mare, încercând să îi aducă ei toate păturile, deoa­
rece îi era frig. Louise moștenește astfel o avere considerabilă. Ea moa­
re de un atac de cord în dimineața în care fiica ei se căsătorea cu un
bărbat pe care ea nu îl aproba. -n. t. Angoasa de necesitate 197
ția cu o parteneră cu structură predominant isterică. Am pu­
tea menționa aici �i basmul "Pescarul �i nevasta lui".15
Istericul și agresivitatea
Forma specifică de agresivitate pe care o dobânde�te capi­
' lui între 4 și 6 ani este rivalitatea �i concure nța. Aici se păstrea­
ză, ca la orice nou pas de dezvoltare, formele anterioar e de
agresivitate. Este vorba acum de agresivitatea specifică sexu­
lui propriu în formele sale de bază -dobândirea �i cucerirea,
în general, despre lupta pentru tot ceea ce ajută la confirma­
rea valorii proprii, împotriva a tot ceea ce pare să o amenințe.
Agresivitatea se manifestă aici mai ales în competiția cu alții,
în dorința de a se afirma; ea se pune în serviciul tendinței de
a se valoriza.
În contrast cu obsesionalii anterior descri�i, la isteriei agre­
sivitatea este elastică, spontană, fără griji �i adesea fără chib­
zuință, de aceea este mai puțin persistentă și susținută. Ea are
diferite grade, de la manifestări impulsive la arbitrariu, �i nu
se leagă atât de lucruri, principii �i situații, cât de persoane.
Cu cât o persoană are trăsături isterice mai puternice, cu
atât agresivitatea sa va fi pusă într-o măsură mai mare în sluj­
ba presiunii de a se valoriza; autoglorificarea hibridă până la
fanfarona dă sunt formele extreme, o sensibilitate neobișn uit
de mare față de jignirile narcisic e. Apoi apar lăudăro�enia, foa­
mea insațiabilă de a se pune în valoare; individul caută să fie
mereu în prim-plan, vrea să fie mereu "vioara întâi"; orice in­
divid de același sex este un potențial rival, care trebuie învins,
pentru preamărirea propriei glorii.
Adesea găsim aici forma comportamentului de paradă, me­
nit să impună; individul vrea cu orice preț să facă impresie ce-
15 Este vorba despre un basm al Fraților Grimm: pescarul prinde o plă­
tică fermecată, care împlinește dorințe. Soția lui, Ilsebill e, îl împinge,
din ce în ce mai insistent, mai poruncitor și mai înfricoșăt or, să ceară
peștelui din ce în ce mai mult: o casă, bogăție, ranguri din ce în ce mai
înalte până la condiția divină. -n. t.

198 Fritz Riemann
lorlalți, să fie în centrul atenției și această dorință de a impre­
siona este proporț ională cu nesiguranța din spatele ei, cu dis­
crepanța între aparență și esență, dintre Eul dorit și Eul real.
Din lipsă de autocritică și autocontrol, agresivitatea are aici
ceva impulsiv; individul se lasă ușor străbătut de ea și merge
prea departe; exagerarea aparține acestor personalități în ge­
neral. Pentru ele este caracteristică și tendința de generaliza­
re; în cazul agresiunilor împotriva partenerului, "toți bărbații
sunt niște cârpe", "toate femeile sunt proaste" etc.
Agresivitatea isterică se apropie adesea de furtuna arhaică
de mișcări; dar în timp ce la schizoid aceasta era expresia stă­
rii sale de amenințare existențială, aici ea este utilizată mai
mult pentru dramatizare, pentru impresiona rea celorlalți. În
manifestările sale agresive, istericul învinge prin surpriză; îi
place să atace prin surprindere pentru căi se pare că acest lu­
cru promite mai mult succes decât strategia planificată. Pen­
tru el atacul este cea mai bună apărare. Am mai spune despre
agresivitatea istericului că este "ilogică". Iată un exemplu: Din
cauza unei critici obiectiv justificate și aduse cu calm de soțul ei, din
cauza unei neglijențe, soția ajunge la afecte sălbatice. Ea nu se lea­
gă de critica propriu-zisă, ci îl copleșește la rândul ei pe soț cu un
noian de reproșuri, care nu au absolut nimic de-a face cu starea de
lucruri la care acesta făcea referire, ci se leagă de lucruri complet
străine contextului. Ea nu face altceva decât să întoarcă pur și sim­
plu roata, evitând realitatea printr-o fugă către înainte.
Putem înțelege aceasta pornind de la sentimentul labil,
ușor de destabilizat, al valorii proprii pe care îl au aceste per­
soane, care le face să reacționeze atât de jignite la cea mai mică
critică și cele mai mici atacuri. Din cauza identității deficitare
cu sine însuși a istericului, acest sentiment are o bază foarte
îngustă și poate fi ușor zdruncinat; cele mai ușoare atingeri
aduse amorului propriu pot declanșa cele mai intense senti­
mente de ură, unde se recunoaște limpede legătura cu angoa­
sa de a nu fi demn de iubire.
O formă deosebită de agresivitate isterică este intriga. Și
aici se poate vedea obârșia familială: în ea se repetă inconștient
situația copilului între părinți și eventualii frați și surori; atunci Angoasa de necesitate 199
el trebuie să supraviețuiască printre ei, trecru:d de la. unul la
altul fiind instrumentat de un părinte împotnva celwlalt sau
împ�triva unui frate sau soră și astfel deven�nd obievct �l unor
probleme familiale nerezolvate, obiect pe spmarea caru�a e�a�
descărcate conflictele cuplului. Astfel pot lua naștere mtngl­
le devalorizarea unui alt individ până la discreditar ea și dis­
��:.�",."., 1 .. ; :ootit .. rlinil<> nrnn1mtate de răzbunare. Dacă aici se LJ.UO'-'L'-U .1.-II,.A..I./ ….._ .,. …. .. __ ……….. �._…_ """' t"…_……, ��–7 . . •
adaugă și ura față de sexul opus, mizantro _r�a sau .miS?�n.la,
răzbunarea poate lua forme extreme. Agres1v':_tatea 1s�en�a tm­
de spre "scene" în care individul escaladeaza o scala a .mten­
sității, folosindu-și talentul actoricesc într-o reprezer:taț1e m�­
nită clar "publicu lui". Indignarea inflamată, gestunle p�t�t��
ce și acuzele pasionale sunt manifestăr .i tipice al� agres1:1taJn
isterice, care adesea se prăbușesc numai pentru ca nu mai exis-
tă public pentru ele.
� . V • • •
Iată un exemplu pentru ura rmpotnva barbațllor ȘI. atitu-
dinea vindicativă la o femeie cu trăsături isterice puterruce: In�
vocând considerația de rigoare pentru nervii ei slabi și �ănăt�te� ez
fragilă, a permis soțului ei să fumeze doar pe balco� -mclus�v zar­
na _pentru că ea nu suporta fumul. Când el se.�zta la televzzor la
vreun meci de fot bal, ea îl făcea de râs în (ata c?pul�r p�n.tru un ast­
fel de primitivism, după cum ea devalorzza dm prmczpzu toa�e.lu­
crurile la care ea nu putea participa, pentru care ea nu avea nzcz u�
interes sau la care ea îi era inferioară soțului ei. El avea o �ducațza
generală mai bună ca a ei; ea găsea că acele cărți pe care .el l le r�c�­
manda erau plicticoase, pentru că nu le înțelegea, respectzv nu-șz da­
dea deloc osteneala să le înțeleagă. Dorințele lui sexuale erau pen­
tru ea obligații impuse, cazne de la care se su�t�ăgea c� mer:u alte
și alte justificări. Ea îl devaloriza în t�a�e przvmțele șz se raz�una.
astfel, inconștient, din pricina dezamagmz produse de proprzul ez
tată, care o preferase pe sora ei, mai intelig�ntă. . .
Și un exemplu de intrigă: După mal m�lt tzmp, un �acze.nt
mi-a spus că, în paralel cu tratamentul pe care zl efectua la r:zme� m­
cepuse și un tratament psihoterapeutic cu u� �?leg. El d�rzse.sa ve­
rifice care dintre noi este mai bun, c�re metod� 11 spune luz maz mult.
La mine îl vorbea de rău pe coleg șz modul sau. de lucr�, �a aces!a :l
făcea același lucru cu mine, fără ca vreunul dmtre noz sa poata ba-

200 Fritz Riemann
nui că respectivul pacient se afla concomitent în două tratamente,
deoarece el îi descria fiecăruia dintre noi tramentul celuilalt drept o
etapă îndepărtată în trecut. Astfel el ne-a instrumental unul împo­
triva celuilalt, a�a cum î�i instrument ase odinioară părinții unul îm­
potriva celuilalt. El se răzbuna pentru abuzul carei se făcuse la ori­
gine, când fiecare dintre părinți îl incita pe copil împotriva celuilalt,
pe la spatele acestuia, �i căutau fiecare să îl câ�tige de propria pnrte.
El a repetat această răzbunare pentru a trage, ca �i atunci, avanta­
jul său din această situație, pentru a profita de amândoi terapeuții,
după cum profitase de amândoi părinții; în acela�i timp, exact ca �i
odinioară, el nu era corect cu nici unul dintre noi și în acest mod
boicota situația terapeutică.
Fundal biografic
Cum se poate ajunge la o trăire atât de supralicitată a an­
goasei de necesitate și de definitiv sau, din punct de vedere al
impulsuri lor, cum se poate trăi atât de unilateral impulsul de
îndepărtare de centru, impulsul pentru mișcarea centrifugală,
deci pentru schimbare?
Căutând în jur factori favorizanți ereditari, putem bănui
o vitalitate înnăscută și o receptivitate emoțională, o mare
spontaneitate și o pornire vie de autoexprimare, autocomu­
nicare, de a-și prezenta în exterior viața interioară; este vor­
ba deci despre o bucurie a contactului, ca și o mare trebuin­
ță de fi valorizat. O astfel de ereditate ne îndreaptă mai pu­
ternic spre semenii noștri, spre simpatia și confirmarea care
vin din partea lor. Aceasta are efecte pozitive asupra vioiciu­
nii, deschiderii, capacității de adaptare și de transfomare; ca
și asupra unei intensități deosebite a vieții, care poate fi con­
tagioasă. Astfel de oameni nu sunt niciodată plicticoși; ei au
nevoie de incitări, dar sunt ei înșiși incitanți. Farmecul înnăs­
cut, și adesea și frumusețea, atrag de timpuriu simpatia ce­
lorlalți; este ușor să fie iubiți și de aceea sunt obișnuiți să pla­
că pur și simplu pentru că sunt așa cum sunt; sunt văzuți ca
niște persoane fermecătoare și ei observă desigur curând acest Angoasa de necesitate 201
lucru. Aceste privilegii pot fi și un dar al Danaidelor: în acest
fel ei se obișnuiesc să fie iubiți și admirați fără a trebui să facă
nimic pentru asta. Aceast a îi poate determina începând de
foarte timpuriu să se bazeze pe privilegiile exterioare, ceea ce
trezește așteptarea de a fi iubit întotdeauna și peste tot, de la
sine înțeles. Dat fiind că astfel de eredități pot să aibă efecte
prohlematice, este nevoie de anumite influențe de mediu, pe
care le vom aborda acum.
După experiențele psihanalizei, instalarea posibilelo r dez­
voltări isterice se situează între 4 și 6 ani. La această vârstă, co­
pilul aflat în plină dezvoltare trebuie să realizeze importanți
pași evolutivi. Între timp, el a dobândit capacități și modali­
tăți comportamentale mai bogate, dar are în față și sarcini noi:
trebuie să pătrundă treptat în lumea celor mari, să facă cunoș­
tință cu regulile lor de joc; el trebuie să facă primii pași în abor­
darea rolului de gen, în calitate de fetiță sau băiețel, și să vadă
viitorul ca un câmp al autoafirmării și competiției cu ceilalți.
Aceasta înseamnă și că el trebuie să abandoneze lumea magi­
că a dorințelor de până atunci, reprezentarea posibilităților in­
finite, în favoarea a ceea ce numim realitate, inclusiv realita­
tea limitării dorințelor și putințelor sale.
Lumea interioară și exterioară a experiențelor sale a deve­
nit mai largă și mai bogată și cuprinde în esență deja toate do­
meniile experienței care țin de viața adulților. Se așteaptă de
la el mai multă intuiție, responsabilitate și rațiune-pe scurt,
copilul trebuie să realizeze aici în mai multe privințe verifica­
rea realității, aflarea realității și acceptarea realității, care țin
de evoluția spre stadiul de adult.
Ca să reușească acești pași spre maturizare, el are nevoie
de modele convingătoare, pe baza cărora se poate orienta . El
trebuie să aibă în față un exemplu de viață care să i se pară
demn de a fi urmat; lumea adulților trebuie să i se pară inci­
tantă, iar ordinea și formele de viață ale adulților săi se pară
demne de a fi imitate.
În această perioadă părinții sunt solicități într-o formă
nouă: ei nu mai au în față un copil mic, pentru care ei erau niș­
te semizei superiori, ci un copil care observă critic, care are un

202 Fritz Riemann
impuls din ce în ce mai puternic de a cunoaște, care pune în­
trebări și care vrea să afle motivele pentru ordine și interdic­
ții, care vrea să fie acceptat ca o persoană întreagă și să se per­
ceapă pe sine ca un individ demn de a fi iubit și care mai ales
ar dori să facă experiența faptului că și iubirea sa înseamnă
ceva pentru părinți, că are ceva de dăruit. El formează premi­
sele comportamentelor specifice sexului său, obțiJtâr td sau cu­
cerind și vrea astfel să fie luat în serios. Maturitatea și înțele­
gerea părinților sunt aici deosebit de importante. Dar copilul
are nevoie acum de imagini directoare sănătoase pentru schi­
ța pe care și-o face despre sine, care trebuie să ducă la un sen­
timent sănătos al propriei valori și în cele din urmă la găsirea
identității.
Personalitățile isterice au dus lipsă de îndrumare și de mo­
dele exact în această perioadă în care trebuința de acestea era
mai puternică . Pentru a depăși vârsta copilului mic și a accep­
ta realitatea vieții, pentru a renunța la comportamentul infan­
til, pentru a renunța la condiția de copil iresponsabil în favoa­
rea responsabilității, a conștiinței necesităților -pentru a
adopta aceste noi sarcini, pentru copil lumea trebuie să pre­
z_inte ordini cu sens. Părinții trebuie să trezească în copil do­
nnța de a deveni ca și ei, el trebuie să vrea să se identifice cu
ei. Numai atunci copilul va fi pregătit să abandoneze compor­
tamentele și libertățile anterioare infantile. El trebuie să facă
experiența capacităților corespun zătoare vârstei, precum și să
aibă confirmarea specifică sexului său, pentru ca stăpânirea
noilor sarcini să îi aducă bucurie, să le îndeplinească cu mân­
drie și cu un sentiment sănătos al propriei valori.
Să ne imaginăm acum un mediu fluctuant sau haotic, unde
astăzi se pedepsește ceea ce mâine nici nu va fi observat sau
nici măcar nu va fi recunoscut; un mediu în care copilul este
tratat și mai departe ca un copil mic, pe care nimeni nu tre­
buie să îl ia în serios, ca și cum nimeni nu ar fi dator să se
poarte corect cu el, deoarece este încă prea mic și prea prost,
prea puțin important pentru a i se lua în serios întrebările și
pentru a i se răspunde cu adevărat. Sau să ne gândim la acei
părinți care desfășoară în fața copilului cele mai aprige scene Angoasa de necesitate 203
ș� confrunt�ri, în ideea că el este încă prea mic să le înțeleagă
ș_t nu trebme să se stăpânească față de el, dar care în același
hmp așteaptă de la el să se comporte rezonabil. Dar dacă apoi
el se comportă după modelul lor, el este brusc certat, iar între­
barea de ce el pățește așa, în vreme ce părinții au făcut același
lucru, este pedepsit ă ca o obrăznicie, conform motto-ului
"quod licet Jovi, non licet bovi ". Deci tocmai acele medii ha­
otice, contradictorii, greu de înțeles, lipsite de îndrumare și de
modele sănătoase sunt cele care îi dau copilului prea puțină
orientare și sprijin. El preferă atunci să rămână un copil ires­
ponsabil. Iată un exemplu pentru aceasta, din jurnalul unei
adolescente:
Jii ie�ită din comun �ivei atrage atenția. Fii bolnavă, �i mama
ta î�i va face griji pentru tine, fii sănătoasă �i "normală" �i vor cre­
de că asta este de la sine înțeles. Din această cauză: fii rafinată, joa­
c� teatru, dă-le oamenilor numai ceea ce vor-o sunnygirl, un co­
pzl-model, care îmbrăți�ază pe toată lumea strălucind de bucurie si
despre care se spune că este "dulce" -pentru ca pe de altă parte �i
să îți dea ceea ce dore�ti tu. Și dacă ei nu te iubesc a�a de mult în­
��t să îți ati�g� scopul cu drăgălă�enia, atunci îl vei atinge prin gri­
;zle pe care ez �zle vor face pentru tine. Cu cât vei fi mai bolnavă, cu
atât vei fi mai iubită. Conflictul a început abia la pubertate �i mai
ales de când am devenit adultă. Odată, pe când avem 12 sau 13 ani,
a ve�it o măt�F în vizită. M-am prăvălit pe scări, a� cum făceam
tot tzmpul, �� 1-am sărit de gât; "nu mai fi atât de exaltată", mi-a
atras atenția mama. "Ce înseamnă exaltat?", am întrebat. "Exage­
rat, tras de păr". Nu am înțeles nimic. Ceea ce până atunci era în­
totdeauna "dulce", ,,fermecător", era dintr-o dată exagerat? Încet
a� înțeles _că fiecare vârstă are regulile sale. Că unui copil i se iartă
orzce, unuz adolescent i se iartă mult mai putine lucruri iar adul­
tului �u � se mai iartă nimic. Am învățat un 'nou truc, c;re mergea
cel maz bme la sexul puternic: rolul fetiței "naive, nevinovate, lipsi­
te de experiență, care are încredere în lume, vede numai bine peste
tot în lume, cu ochii ei mari, neajutorați, înduio�ători". Doamne,
eram chiar naivă, dar de îndată ce o cunostintă mai în vârstă mi-a
explicat cât de divin este să fii naiv, am d�enit naivă din calcul. Cei
mai mari Don ]uani erau neajutorați în fața naivității mele ;;i din-

204 Fritz Riemann
tr-o dată nu mai îndrăzneau să se apropie de mine cu propuneri imo­
rale. Alaltăieri, pe când o tot întrebam despre copilăria mea, mama
a spus: "Când erai la cămin, uneori uitam complet de tine. Mă gân­
deam mereu că e�ti foarte fericită acolo, scrisorile tale sunau întot­
deauna foarte vesel." Ea, preasensibila mea mamă, care altminteri
aude �i cum cre�te iarba, în ceea ce mă privea pe mine s-a lăsat or­
bită de aceste scrisori cenzurate! Eu trebuia să rămân la cămin, în
ciuda rugăminți/ar mele de a scăpa de acolo. Aici nu există decât o
singură armă: boala."
O altă fată spunea: "De ce trebuie să cresc într-o lume de idioti
(aici se referea la familia ei) �i să fiu �i rezonabilă? Ar trebui �ă
sufăr mult prea mult."
Un alt exemplu de condiții de mediu isterizante: Un băr­
bat, de aproximativ 35 de ani, vine la tratament din cauza unei simp­
tomatologii fobice; el nu putea să stea la cinematograf decât pe un
loc din colț, nu putea călători cu trenurile de mare viteză (din cau­
za distanțelor prea mari între stații; dacă a� fi conductorul trenului,
ar mai merge, atunci m-a� putea opri �i coborî când mi s-ar face fri­
că"), nu putea merge cu liftul, nu putea trece podurile (trebuia să
coboare din ma�ină �i să treacă pă�ind mărunt peste traverse). l se
făcea o frică chinuitoare când rămânea singur în cameră: dacă se pră­
bu�ea tavanul peste el? În plus, se temea că ar fi putut înnebuni din
cauza acestor angoase, pe care el însu�i le considera absurde. Aceas­
tă angoasă de a înnebuni a devenit cea mai gravă angoasă a sa în ul­
timii ani (unul dintre frații săi fusese internat într-un ospiciu din
cauza unei boli psihice �i murise acolo). În linii mari, iată câteva
indicii din biografia sa, care ar putea să ne facă să îi înțelegem
angoasele:
În calitate de copil unic, pe o lungă perioadă de timp (fratele său
era cu 8 ani mai tânăr decât el) -fusese foarte răsfățat de mama lui.
Tatăl său era un funcționar corect, foarte obsesional, care lua mereu
de lucru acasă, de la birou, astfel că familia nici nu apuca să îl vadă,
în afară de orele de masă. Mama lui îl răsfăța, ascunzându-se de tată,
îi dădea bani în secret, îi cumpăra costume �i se strecura în calitate
de tampon între el �i lume, în cazul greutăți/ar de la �coală etc. Ta­
tăl nu observa nimic din toate acestea, nu era interesat de asta si era
fericit că era lăsat în pace cu aceste lucruri neplăcute. in copilărie, Angoasa de necesitate 205
pacientul fusese mult timp bolnav �i aceasta i-a oferit mamei un pri­
lej în plus pentru a-l răsfăța. Pentru această femeie dezamăgită de
căsătoria cu un bărbat mult mai în vârstă �i foarte plicticos, fiul a
devenit cel mai important; ea a căutat să-i câ�tige dragostea răsfă­
țându-1. În perioada post-pubertară, fiul a făcut împreună cu un prie­
ten afaceri ilicite, din care a câ�tigat mulți bani; ducea o viață pe pi­
cior mare, cu multe fete. Numai mama lui �tia de aceste afaceri, care
i-ar fi părut tatălui extrem de reprobabile, din cauza atitudinii �i po­
ziției sale (tatăl era atât de corect încât, dacă într-o zi nu putea taxa
biletul în autobuz din cauza aglomerației, a doua zi cumpăra două
bilete). Fiul nici nu mai frecventa �coala, dar avea din ce în ce mai
multe angoase, din cauza aceasta �i din cauza afacerilor sale secrete
�i interzise, care puteau fi oricând descoperite. El ducea o viață du­
blă-în fa,ta tatălui era fiul cel corect, în spatele lui era un mic es­
croc, acoperit de mamă.
Oricât de atrăgătoare ar fi părut această viață, el căpăta din ce în
ce mai frecvente tulburări cardiace cu amețeli, care erau expresia so­
matizată a faptului că viața lui era construită pe amețeli, în�elătorii
�i păcăleli. El nu avea nici o poziție reală, nici în sine �i nici în exte­
rior. Identificarea cu tatăl era nu numai prea puțin atrăgătoare, deoa­
rece lumea acestuia consta numai din îndatoriri, ci ea era îngreuna­
fă de faptul că cei doi intrau prea puțin în contact unul cu altul.
Atunci când, de exemplu, el intra duminica în camera de lucru a ta­
tălui -care altmineri nu putea fi întâlnit în altă parte-tatăl �i
fiul stăteau față în față, la distanță foarte mare, tatăl citind ziarul,
iar fiul o revistă ilustrată; ei nu schimbau nici un cuvânt-nu aveau
nimic să-�i spună, respectiv, amâmloi încurcați, nu găseau nici o pun­
te de comunicare. El găsea că tatăl său �i lumea acestuia sunt comi­
ce; pe la spate râdea cu mama de "bătrân", din cauza ciudă,teniilor �i
hipercorectitudinii sale. Mama, care se căsătorise de foarte tânără cu
un bărbat considerabil mai în vârstă, mai ales din cauza bunei pozi­
ții a acestuia, rămăsese ea însăși un copil în căsnicie, în opoziție față
de soțul ei. Ea savura împreună cu fiul viața pe picior mare, viață
după care tânjise �i ea, dar de aceea ea nu era deloc în stare să îi ofe­
re susținere, ci numai o falsă protecție în cazul greutăți/ar.
Astfel tânărul nu găsea nicăieri o îndrumare autentică, nu avea
nici un pământ sigur sub picioare, ci o teamă continuă de catastro-

206 Fritz Riemann
fă, de faptul că totul s-ar putea prăbu9i (să se prăbușească peste el
tavanul) 9i că nimic nu Z-ar susține (teama de poduri); celelalte an­
goase se legau de situații în care el nu putea "coborî" când ar fi vrut;
întreaga "amețeală" pe care era construită viața lui putea dintr-o
dată să apară la suprafață (tulburările cardiace 9i atacuri de amețea­
lă). Teama de a înnebuni ținea parțial de frate, dar parțial era expre­
sie a con9tiinței vagi că lucrurile nu mai puteau continua a9a.
Mediul de tip "colivie de aur" din familiile "bune" favori­
zează și el dezvoltările isterice. În aceste cercuri accentul este
pus pe aparență; prestigiul social este mai important decât co­
piii, care pot fi lăsați în seama vreunui "personal", în același
timp punându-li-se mereu în vedere cine sunt și ce rol joacă
părinții afară, în lume. Ei vor fi invidiați de colegii de clasă,
pentru că par "a avea totul" și trebuie astfel să joace și rolul co­
piilor fericiți -altminteri ar fi nerecuno scători. Astfel ei își tru­
chează nefericirea într-o aroganță pe care nimeni nu o înțelege
și se cred, acolo unde este posibil, cu adevărat de invidiat.
Dacă părinții nu sunt cu adevărat modele pentru copil,
acestuia îi mai rămân deschise doar două posibilități. Fie se
identifică totuși cu ei și cu valorile lor aparente, fie nu-și mai
ia părinții în serios, dar se simte apoi complet părăsit. Când
cresc, acești copii fie se comportă după modelul de adult pe
care I-au avut, fie rămân fixați în opoziție, "vor numai să nu fie
ca și părinții lor", ceea ce nu este desigur o imagine conducă­
toare constructivă.
Pentru un copil este greu și dacă la părinți rolurile de gen
sunt inversate, dacă mama "poartă pantaloni" și tatăl este "ți­
nut sub papuc". Nu este vorba aici despre o inversare a roluri­
lor de gen stabilite de societate, așa cum sunt ele cerute de
convențiile în vigoar e, ci despre deformări ale masculinității
și femin ității. Bărbatul ținut sub papuc este un bărbat pe care
soția lui îl face neputincios, care se teme de ea; iar femeia "băr­
bătoasă " are deja o atitudine de rivalitate și ură față de mas­
culinitate și un dispreț față de sexul ei propriu . Copilul nu pri­
mește atunci un model adecvat pentru rolul său de gen, având
drept consecință cel puțin îngreunarea dezvoltării sale; ulte­
rior aceasta se reflectă problematic pentru atitudinea sa față Angoasa de necesitate 207
de celălalt sex. Atitudinea fericită a părinților față de sexuali­
tatea lor proprie este unul dintre cei mai importanți factori
pentru copil, deoarece el se poate identifica cu imaginea care
i se pare fermecătoare a tatălui- masculin și mamei-f eminine.
Societatea ar trebui să ofere pentru bărbat și femeie multi­
ple modalități de a-și prelua rolul de gen, pentru a fi mai adec­
vată multiplicității existențelor masculine și ferr.inine. O sta­
bilire unilateral ă a felului cum trebuie să fie și să se compor­
te "bărbatu l" și "femeia " pentru a fi acceptați de colectiv ca
atare, corespund e unor poziții de putere ierarhice sau ideolo­
gice, pe care astăzi începem să le deconstruim în favoarea unei
emancipă ri față de astfel de "roluri", care privește ambele sexe
și care dorește eliberarea lor de astfel de repere fixatoare. Fap­
tul că masculinit atea și feminitatea sunt trăite foarte diferit în
diferite culturi ar trebui să ne arate că aceste roluri sunt deter­
minate de epocă și nu sunt, așa cum crezusem, date biologi­
ce. Începând cu educația din mica copilăPie, fiecare societate
își creează rolurile de bărbat și femeie de care are nevoie. În
cartea ei "Bărbat și femeie" Margaret Mead aduce exemple im­
presionante pentru aceasta.
Dezvoltăr ile isterice sunt favorizat e și de căsniciile neferi­
cite ale părinților la această vârstă a copilului, mai ales pentru
copiii unici și mai ales dacă unul sau altul dintre părinți îl iau
pe copil drept substitut al partenerulu i. Astfel el nu numai că
este suprasolic itat în raport cu vârsta lui, fiind deplasat într-un
rol pentru care el nu este încă matur, ci el iese prea devreme
din copilăria fără griji, se coace premat ur în multe privințe îna­
inte de a avea posibilitatea de a realiza pașii de dezvoltare
adecvați vârstei. Fiul devine consolat orul sau confesorul ma­
mei, dezamăgită de tată; lui i se încreditlțează lucruri care
nu-și au locul la vârsta lui și care nu fac decât să îl împovăre­
ze. Copilul plătește rolul de confident al mamei , un rol pre.a
apropiat, prea intim, și prin faptul că mama î l așază în o�ozi­
ție cu tatăl și adesea îi distruge relația cu acesta, deoarece Il ��
vedea numai prin ochii mamei. Aces� c.op.i� nu mai poate tra�
posibil itatea sănătoas ă de a-și iubi �a�rnțn �a un cuplu, de _
le oferi amândor ura afecțiunea sa, fara sentimente de culpa

208 Fritz Riemann
bilitate. La acest copil o înțelepciune de bătrân stă alături de
trăsături infantile. El sare și peste confruntarea maturizantă
cu tatăl, atât de importantă pentru afirmarea ulterioară în
lumea bărbaților. Mutantis mutandis, același lucru este vala­
bil și pentru fiică. Ambilor copii li se răpește posibilitat ea de
a-și construi o relație sănătoasă cu părintele de celălalt sex.
Acest lucru are și alte urmări: rolul impus copilului ce nu
corespunde ființei �ale reale, ci este numai o fun�tie în �are el
a fost târât, nu îi dă acestuia nici o siguranță. De c�le mai mul­
te ori, el este tratat mai departe ca un copil în alte privințe și
această alăturare de a-trebui-să-fie-adult și a-fi-tratat-ca-un-co­
pil este profund confuzivă și îi creează sentimente de inferio­
ritate atunci când nu poate împlini așteptările, pentru că nu
recunoaște că acestea sunt suprasolicit ări.
·Părinții nemulțumiți că nu au realizat în viață ceea ce vi­
saseră pot favoriza dezvoltarea isterică a copilului dacă îl fo­
losesc pentru a realiza el ceea ce părinții nu au realizat. Ei nu
pot să îi fie deci model și nu pot să îi dea îndrumarea de care
are nevoie, ci îl împing într-un rol care adesea nu corespunde
deloc propriilor lui înclinații. Pe această bază apar adesea
structurile mixte isteric-depr esive.
. C?nsecințe asemănătoare apar atunci când copilul este îm­p� m r�lul…',raza de soare a mămicii sau tăticului". Acești co­
pn trebUie sa strălucească tot timpul, să fie veseli și buni și să
aducă bucurie părinților; poate că vor fi iubiți și admirați
pentru aceasta, dar ei trebuie să trăiască o fațadă prin care își
vor .găsi greu și târziu identitatea proprie. Rolul le poate de­
v.:m a doua natură, pe care o trăiesc complet, și duce la depre­
sn grave sau prăbușiri, dacă rolul nu mai ține ulterior sau nu
mai este nevoie de el.
Sunt dificile și mediile care, din indiferent ce motive, se dis­
tanțează prea mult de comun și general, care reprezintă o anu­
mită conștiință de status social sau o minoritate în cadul co­
lectivului. � opilu� �nvață atunci acasă atitudini și comporta­
m�nte care m fa�Il1e sunt valabile și chiar onorate, dar în ex­
teAnor sunt n�spmse. Atunci copilul-mai ales începând cu
varsta școlara -trece prin crize și situații pentru care nu este Angoasa de necesitate 209
pregătit sau este pregătit greșit. Dezamăgirea provocată de
lume, sentimentele de nesiguranță și blamarea, precum și re­
cunoașterea amară a faptului că ceea ce învață acasă nu este
valabil în exterior, îl fixează pe copil regresiv din ce în ce mai
puternic de familia lui. Pe o astfel de bază iau naștere adesea
structurile mixte isteric-schizoide.
·Problema centrală a personalitățiior isterice este deci fap­
tul că nu și-au găsit identitatea. Fie că ei nu o găsesc prin iden­
tificare cu modelele copilăriei lor fie rămân în rebeliune împo­
triva acesteia, fie preiau alte roluri care li se impun sau care li
se par atrăgătoare.
În afară de mediile descrise deja drept medii favorizante
pentru isterie, o astfel de structură de personalitate se poate
dezvolta și într-un mediu pronunțat obsesional, ca protest îm­
potriva atitudinilor pedagogice rigide, constrângătoare, care
taie toate impulsurile vitale, care leagă posibilitățile sănătoa­
se de libertate ale acestei vârste. În opoziție cu aceasta, copi­
lul escaladează spre comportamente extreme, aruncând bebe­
lușul împreună cu apa din albie: el nu numai că respinge re­
stricțiile exagerate, ci, într-o sfidare conștientă sau inconștien­
tă, trăiește contrariul a ceea ce se aștepta de la el. Aceasta poa­
te explica apariția unui copil "ratat" în medii deosebit de se­
vere, pudibonde sau îngust-autoritare. În acest caz nu mai este
vorba despre isterie "adevărată", ci despre una reactivă.
Vom aminti pe scurt faptul istoric că odinioară isteria era
atribuită în exclusivitate femeilor, ceea ce se vede chiar în nu­
mele ei: isterie vine din cuvântul grec hystera = uter. Acest
lucru ne poate pune pe gânduri și vom înțelege mai ușor con­
dițiile pentru dezvoltările isterice dacă ne întrebăm de ce se
îmbolnăvesc femeile deosebit de frecvent de isterie. Acest lu­
cru ne poate avertiza să fim precauți și să nu preluăm păre­
rile științifice neverificate, dintr-un respect fals față de știin­
ță, care tocmai atunci când spune ceva despre oameni devi­
ne adesea tendențioasă, în mod inconștient -uneori chiar
conștient.
Odinioară, viața femeii din cultura noastră vestică era li­
mitată aproape exclusiv la condiția de soție, gospodin ă și

210 Fritz Riemann
mamă. Sensul vieții ei și rolul pe care societatea îl așteaptă de
la ea se aflau în familie ("iar înăuntru domne;;te preacinstita gos­
podină", spune Schiller în Clopotul), în contrast cu bărbatul că­
ruia i se deschid posibilităț i mult mai bogate de autorealiza­
re. Astfel, relația partenerială a dobândit pentru femeie o cu
to�u� altă_ �al?�r_: �eb�z� decât pe_ntru bărbat. În același timp
rom1 soc1a1 a1 oaroatulm era pnvtiegiat, în mai multe privin­
țe; ce:a.ce era masculin se bucura de mai multă apreciere ge­
nerala, tar performanța femeii era mai puțin valorizată și mai
puțin plătită; femeia era menținută în dependență juridică și
economică. Defavorizată peste tot, cu posibilitățile de dezvol­
tare limitate la cămin și familie , împinsă mai mult să împli­
nească dorințele de imagine și așteptările bărbaților și socie­
tății, ca și cum ar ține de propria ei ființă, supusă prejudecă­
ților colective, care mult timp i-au refuzat chiar sufletul și ul­
terior nu i-au admis nici o sexuali tate proprie, poziția femeii
în patriarhat nu era una de invidiat. Atunci isteria a devenit
singura armă a femeii pentru a-și face dorințele și pretențiile
să răzbată împotriva preaputernicei lumi a bărbaților și în ace­
lași timp pentru a se răzbuna pe ea. Aproape că am spune: ea
a "inventat" isteria, în calitate de unic comportament care nu
are leac, față de care bărbatul se simte neajutorat și se resem­
nează. Comportamentul isteric este atât de irațional, de ilogic,
de inscrutabil și de ininteligibil încât împotriva lui bărbatul,
cu mijloacele sale raționale și logice, rămâne neputincios. Ce
era în reacțiile femeilor intenție, ce era boală, ce era lipsă de
voință, ce era incapacitate? Scenele dramatice, simptomele cor­
parale, izbucnirile de disperar e până la amenințări cu sinuci­
derea, erau pentru bărbat tot atâtea mistere, în fața cărora el
eșua destul de des, dacă nu voia să "îmblânzească îndărătni­
cia" cu biciul lui Nietzsche, distrugând însă astfel un partene­
riat. Sexualitatea femeii, redusă la "datoria conjugală" era ade­
sea cauza "frigidității" sale și tot ea se trezea cu Popa Prostul
în poală, tot ea era cea care pierdea, ea era cea blamată. În spa­
tele acesui hybris al bărbatului, în spatele pretentiei sale de
�utere și posesiune se afla însă, apărată și ascunsă ,cu precau­
țte, profunda sa teamă de femeie, de "cealaltă parte" a vieții, Angoasa de necesitate 211
resimțită cu atât mai periculoasă și mai amenință toare cu cât
masculinitatea era mai unilateral apărată și mai etagerat eva­
luată. Cu geniul specific inconști entului, femeia a găsit con­
trabalansul pentru "superioritatea" bărbatului sub forma is­
teriei, căre era în același timp autoapărare și răzbunare. Nu
este deloc întâmplător că odată cu apusul treptat al patriarha­
iulului așa-zisa isterie clasică a devertit rrlai râră; o femeie re­
cunoscută ca un egal al bărbaților, ale cărei posibilități de dez­
voltare nu mai sunt reprimate, nu mai are nevoie de ea.
Iată ce putem învăța despre geneza isteriei: reprimarea, de­
valorizarea, lipsa de libertate, constrângerile și insensibilita­
tea partenerului, ale societății dau naștere compor tamentului
isteric, ca o reacție de împotriv ire, independent de sex. Și în
celelalte medii pe care le-am descris drept favorizante ale is­
teriei acest efect apare indiferent de sexul persoan ei în cauză.
Am prezentat în linii mari fundalul genetic al dezvoltării
personalităților isterice: pe acest fundal ele ajung la angoasa
care le caracterizează, angoasa de a fi fixat, de definitiv și ne­
cesitate. Din cauza dezamăgirii de a nu avea succesul aștep­
tat de la comportamentele învățate -ei așteaptă succesul cu
atât mai rapid și mai devreme cu cât au trecut prin mai mul­
te eșecuri-ei au prea puține satisfacții autentice de pe urma
capacităților lor; acest lucru nu face altceva decât să le spo­
rească trebuința de valorizare, pe care caută să o satisfacă din
nou cu mijloace insuficiente, ceea ce duce la un cerc vicios.
Acesta nu se poate sparge în mod eficient decât prin cunoaș­
tere și putere dobândite consecvent. Astfel se înțelege mai
bine și faptul că ei cad atât de ușor pradă seducției: nemulțu­
mirea lor generală față de ei înșiși și față de viață le conferă
o foame deosebită de excitație; ei sunt mereu în căutare de
senzații noi, de schimbări care le promit exact acele lucruri în
care sperau; ei cred mereu că ceea ce trebuie schimbat se află
în afară și nu în ei înșiși-recunoașerea acestui fapt este pre­
misa însănăto șirii.
Le poate fi de ajutor să nu mai evite realitatea, ci să recu­
noască și să accepte în mod corect regulile ei de joc, ordinile
și legile, cu disponibilitatea de a se autoreflecta și a se matu-

212 Fritz Riemann
riza. Tot de aceasta ține și curajul onestității și disponibilitatea
pentru a face renunțările necesare, valabile pentru toți. Atunci
și realitatea le arată laturile ei pozitive și le dă acele satisfacții
și împliniri care sunt posibile.
În mod remarcab il, conceptul de isterie a fost folosit des cu
sens peiorativ; pentru obsesiona li, depresivi sau schizoizi avem
Î.. î general mai multă înțelegere, swltem gata să îi vedem drept
niște persoane care suferă; dimpotrivă, dacă spunem despre
cineva că este isteric, ne trece prin minte ceea ce pare să îi jus­
tifice superioritatea morală. Aceasta poate ține de faptul că
avem ideea că istericul se face numai că este bolnav, dar ar pu­
tea fi rezonabil etc .. "numai dacă ar vrea"; poate și pentru că
aici preluăm și menținem toate prejudecățile vechi. Poate că
din cazurile comunicate a devenit mai clar că isteria este o boa­
lă cu o istorie de dezvoltare care poate fi pusă în evidență și că
omul bolnav de isterie suferă la fel de mult ca oricare alt bol­
nav. Poate că prejudecata noastră este întărită și de faptul că,
văzut din afară, se pare că cei care se îmbolnăvesc de isterie
sunt cei favorizați de viață, cărora nu suntem dispuși să le acor­
dăm dreptul să se îmbolnăvească; cunoscându-le istoria de via­
ță, va trebuie să ne revizuim părerea; în definitiv cu toții sufe­
rim din cauza unui trecut insuficient elaborat. Cei care totuși
au reușit să-și configureze viața într-un mod fructuos, pentru
că au primit de la viață mai mult ajutor decât prejudicii, aceia,
din gratiutudine pentru aceasta, ar trebui să manifeste înțele­
gere și toleranță față de cei mai puțin fericiți.
Exemple de moduri de existență isterice
Să ne întoarcem la câteva exemple: O femeie cu posibilități
financiare a căutat ajutorul meu din cauza fiului ei de 16 ani, de­
spre care credea că are tendințe homosexuale. fn convorbirea pe care
am avut-o, pentru ea cel mai important lucru era să se pună pe sine
în cea mai bună lumină-în sens figurat, ca și în sens propriu: ea
a așezat scaunul astfel încât fața ei să se afle în cea mai bună lumi­
nă și o falcă ceva mai umflată să cadă în umbră (s-a și scuzat pen-Angoasa de necesitate 213
tru aceasta-de dimineață îi fusese extras un dinte). În același timp
credea că se cuvinte să se laude foarte tare pe sine ca mamă, criti­
cându-și și devalorizâ ndu-și în același timp foarte tare soțul. Din
conversația cu fiul au reieș;it următoarele detalii: părinții trăiau de
mai mulți ani într-o căsnicie foarte grea, dar nu voiau să se despar­
tă, din motive sociale. Mama făcea adesea călătorii lungi, în care își
� …. 1' T"'f r 1' J • …. _y __ , –�–'·-: –-'-�·- _; r …. ".. … ;..-. …. ,.. … LUa JIUL. t;L ;usese aeptasar zn rutut mn:utut cuuutt:r, t:t tuuuuu rtu-
mai în cele mai alese hoteluri și până după pubertate el dormise în
aceste călătorii în aceeasi cameră cu mama lui. Ea era o femeie foar­
te atrăgătoare și îi făcea' plăcere să fie seducătoare cu fiul ei, să îl lase
să îi vadă corpul atunci când se îmbrăca ș;i se dezbrăca până ce sim­
țea curiozitatea ș;i excitația din comportamentul lui, chiar fascina­
ția, pe care o găsea "dulce". Ea se lăsa venerată de el ca de un paj;
dar dacă fiul, luându-ș;i prea în serios rolul impus, comanda ceva
"cu de la sine putere" în restaurantul hotelului, ea îl reducea ime­
diat, în fața chelnerului, la statutul de copil mic, care nu se cuvenea
să facă asta. El avea deci numai funcția de a o venera pe mamă și a
fi astfel un fel de jucărie a ei. Ea i-a distrus masiv relația cu tatăl,
montându-1 împotriva acestuia ș;i reacționând cu gelozie atunci când
el oferea afecțiune tatălui. La rândul său, tatăl simțea înstrăinarea
fiului, dar nu vedea nici o modalitate corectă de a-l câștiga de par­
tea sa, dat fiind că mama avea avantajul primului venit, deoarece el
își vedea fiul mult mai rar decât îl vedea mama. fn plus îi repugna
să se comporte ca ș;i mama și să-ș;i câștige fiul de partea lui. La rân­
dul lui fiul considera că acest comportament înseamnă indi ferență
și vedea în el un fel de recunoaș;tere a vinovăției tatălui -mama
avea dreptate atunci când spunea că îl iubește pe el mai mult decât
pe tatăl, care nu făcea prea mult caz de el. Astfel fiul a fost folosit de
către mamă pentru scopurile proprii acesteia, în calitate de obiect
menit răzbunării împotriva soțului ei, fără ca ea să își facă gânduri
despre ceea ce face astfel cu el. Ea se răzbuna pentru dezamăgirea
din căsnicie, pentru care îl învinovățea integral pe soțul ei, pentru
că "îi oferea prea puțin".
Unicul copil dintr-o căsnicie foarte problemati că, o fetiță ferme­
cătoare, era abuzată de mama ei, în sensul în care aceasta o folosea
pentru împlinirea propriilor sale trelmințe de valorizare nesatisfăcu-

214 Fritz Riemann
te. La 4 ani ea trebuia deja să prezinte haine de copii pe podium.
Mama stătea la picioarele podiumului �i copilul se temea foarte tare
să nu facă ceva gre�it, să se mi�te dizgrațios etc.; ochii reci �i aspri
ai mamei, după cum se exprima ea, înregistrau orice "gre�eală".
Dacă totul mergea bine, mama o îmbrăți�a �i o săruta, oferind o ima­
gine mi�cătoare a iubirii de mamă; dar dacă ea făcuse vreo gr�eală,
mama o smucea ?i o trăgea aspru spre casă, unde o antrena mai de­
parte, amenințând-o să nu se mai întâmple niciodată a�a ceva. Co­
pilul a căpătat sentimentul că iubirea mamei nu se putea obține de­
cât dacă ea nu o dezamăgea �i funcționa bine; în acela�i timp astfel
de farmece exterioare au căpătat o valoare atât de disproporționată
încât păreau să fie singurele valori posibile. Admirația altor copii,
amestecată cu invidie, părea pentru ea singura consolare, redusă.
Ulterior ea a devenit un manechin căutat, cu multe succese, dar cu
o teamă din ce în ce mai mare de a îmbătrâni, dat fiind că întreaga
ei existență �i sentimentul valorii proprii se bazau pe farmecele ei
trupe� ti, la fel ca �i relațiile ei cu bărbații. De aceea ea avea multe
"aventuri", care o lăsau în cele din urmă nesatisfăcută �i tânjea ne­
lămurit după "marea iubire". Ea nu voia să treacă de 30 de ani­
după aceea i se părea că viața ei nu mai are nici un rost. Ea reacțio­
na cu depresii grave la cele mai mici cre�teri în greutate. Era con­
trolată mai departe sever de către mamă �i judecată fără milă la va­
loarea ei de piață; mama intermedia relațiile ei cu bărbații cu bani �i
spera să aibă un ginere bogat, care să îi ofere siguranța de care avea
nevoie la bătrânețe. O încercare de suicid aproape reu�ită a adus-o
în cele din urmă în psihoterapie și a lăsat să se vadă întreaga mize­
rie din spatele frumoasei fațade, pentru care o invidiau atât de
mulți-în multe privințe este o soartă tipică în această meserie și
altele asemănătoare.
O femeie cu trăsături isterice puternice căuta să �i domine total
soțul. Deja în familia ei de origine tatăl era văzut mai mult sau mai
puțin ca un caraghios, bun numai să câștige bani pentru a susține
standardul de viață al familiei, dar altminteri o "quantite negligea­
ble". La fel îl vedea �i ea pe soțul ei, preponderent ca o sursă de ve­
nituri, susținută în acesta de mama ei, la care stătea mai mult decât
în propriul ei aparament. Mama îl ironiza adesea pe ginere -ea cre-Angoasa de necesitate 215
dea că fiica ei merita "ceva mai bun"; ginerele e�a �rofesor și astfel
aproape "sigur" de dreptul la pen�ie, dar toc:naz �� �.cauza. aceast�
nu erau de așteptat din partea luz prea marz bogaț!z. Ea ș.z-a zorzt
fiica să se despartă cât mai repede de el, pe:ztr� a-rz face vz�ț� �on­
fortabilă. Astfel fiica se deda tendințelor șz �lac�rzlor :ale șz zșz ne­
glija căminul. Ea nu voia copii și trăia cu atzt�dz�e� �a soț�l a� .. tr�:
bui de fapt să fie fericit pentru că îi este permzs sa zu/:Jeasca � Jzznța
atât de sarmantă si de dezirabilă cum este ea. Soțul, care la znceput
se bucu,rase de fii�ța ei capricioasă, spera ca ea să de dezbare de la­
turile ei dificile datorită căsniciei �i maternității. Dar acest lucru n.u
s-a întâmplat; soția nu îl susținea și nu a v��t să ren�nțe la.relațz.a
ei strânsă cu mama, rămânând mai mult fllca acesteza decat soțza
lui. Astfel între ei înstrăinarea creștea; când soțul a înn?dat o rela­
ție cu altă femeie, soția a șters cu buretele, cu un g�t mazes:uos, tr�
cutul și propria ei contribuție la cele întâmplate șz � luat �n consi­
derare numai faptul actual, infidelitatea, care fă:ea dt� el.vzn __ o?a�ul.
Ea nu era pregătită să se confrunte măcar o d�ta cu szne.msașz șz �u
comportamen tul ei, deși aici ar fi fost. o șansa pen_tru � znțele?e șz. a
vorbi despre aceste lucruri, demersurz care P?ate z-ar fi ayro��at dzn
nou pe cei doi. Aceasta ar fi fost însă o plonJare prea adanca 1� rea­
litatea plină de condiționări, ar fi cerut de la ea o prea mare mtro­
specție și ar fi avut consecințe prea severe.
În acest caz femeia nu era deloc desprinsă de famillia ei,
mai ales de mamă; ea rămăsese prinsă într-o identificare prea
strânsă cu ea și preluând de aceea de la ea, neve�ificate, t.oate
vederile și valorile. Astfel de desprinderi nereușite �: �n�e­
le persoane de relație sunt o caracteri �tică a �erso�ahtațllor IS­
terice. Iată un alt exemplu cu o descnere mmlarga a fundalu-
lui de mediu:
Domnisoara P. era fiica unică într-o căsnicie foarte dificilă. Ta­
tăl era un politician însemnat, de succes, dar tiranic acasă, plin de
arbitrariu si intoleranță, un despot declarat. Mama, care provenea.
dintr-o fa�ilie în care bărbați se bucurau de privilegii p�t:iarhale Ș�
femeile dețineau un fel de rang doi, rămăsese. în. căsnzcze. o. cloșc�
mic-burgheză, angoasată �i lipsită de autonomze, zn acelașz tzmp rz-

216 Fritz Riemann
gid și incorijibil ancorată în vechile prejudecăți și opinii care domi­nau în familia ei. Niciodată ea nu-și dăduse osteneala să-și formeze o judecată proprie despre oameni sau despre chestiunile vieții; ea apă­ra ceea ce preluase, cu o rigiditate proporțională cu propria ei nesi­guranță, și astfel trăia într-o lume a lui "se", în care nu erau pro­bleme, pentru că ea știa întotdeauna cum "se cuvine" să se poarte. Ea își admira fără rezerve soțul plin de succes și celebru și lăsa în seama lui toate deciziile ("tu stii mai bine", "sunt total de aceeasi părere"-ca o soție bună, "se �uvenea" să fie de aceeași părere �u soțul ei), i se subordona total și astfel nici în căsnicie nu a ajuns la vreo dezvoltare, pentru care nici soțul nu a făcut mari eforturi. El era mulțumit să aibă în persoana ei o ființă atât de supusă, care avea grijă de el și îl admira, îl răsfăța când se întorcea din călătoriile lui atât de dese. Pe de altă parte, ea a devenit plicticoasă tocmai de asta, tocmai pentru că era atât de puțin incitantă și autonomă. Dat fiind că ea însăsi nu se lua în serios, nici el nu o lua în serios si a intrat imediat î� relații extraconjugale. Ea și-a dat seama și el n� a negat; ea nu voia să divorțeze pentru că aceasta ar fi însemnat să trăiască pe picioarele ei; nici el nu voia acest lucru, din comoditate, oricum avea acum și aventuri și un cămin -în plus era posibil ca un di­vorț să dăuneze bunului său renume. În această situatie ea a reac­ționat neajutorat, a început cu scene de disperare și r�roșuri, care nu făceau altceva decât să îl plictisească și să îl dezguste. Astfel to­tul a rămas așa cum era, numai că ea o implica pe fiica ei din ce în ce mai mult în propriul ei necaz. Mama a început devreme să-i în­credințeze copilului grijile ei; astfel nu numai că o împovăra total necorespunzător vârstei, dar ea a reușit și ca fiica să își vadă tatăl, prin ochii mamei, ca un om rău, un exemplu înspăimântător despre cât de răi sunt "bărbații". Fiica se atașa mai mult de mamă, pentru că aceasta o răsfăța și era lângă ea mai mult decât tatăl, aflat mereu în călătorie, mereu ocupat, atât de nerăbdător-nu se putea pune bază pe el.
La rândul lui, tatăl a început să manifeste interes pentru ea abia după ce a ajuns la pubertate și a devenit o fată atrăgătoare. El flirta cu ea, o prefera evident mamei ei, făcea remarce admirative despre si­lueta ei, într-un fel care era ceva mai mult decât cel cuvenit unui tată. Între cei doi s-a dezvolat o relatie colorată erotic prin care ea a deve- , 1 Angoasa de necesitate 217
nit conștientă de farmecul ei trupesc. În același timp ea a căzut în­
tr-o situație afectivă dificilă, deoarece din cauza comportam entului
tatălui devenise rivala mamei, de care ea avea totuși atâta nevoie, pen­
tru că era atât de demnă de încredere și mereu disponibilă. Astfel, pe
de o parte ea era flatată de afecțiunea masculin-admirativă a tatălui,
care îi dădea un sentiment cu totul nou al propriei valori, pe de altă
parte avea sentimente de culpabilitate față de mamă, în prezența ta­
tălui degradată până la rangul de menajeră, în timp ce toate lucru­
rile fermecătoare-ieșiri în oraș, plimbări -tatăl le întreprindea
numai cu ea. Fata resimțea chiar cu un triumf secret faptul că o în­
locuise pe mamă față de tată. Ea se temea numai să nu piardă pros­
teste iubirea mamei, deoarece în cele din urmă, în ciuda îngustimii
e/ mic-burgheze, ea era mama la care putea să vină cu toate grijile ei
și pe care puțea conta, de la care primea căldură afectivă.
Astfel, ea era sfâșiată de sentimente contradictorii: pentru ea ta­
tăl era reprezentantul "lumii bune" și, prin stilul lui de viață, tre­
zea în ea așteptări nelămurite și idei vagi despre o viață despre care
simțea cu claritate că mama nu i-o poate împlini niciodată. Mama
avea o atitudine mult mai modestă și mai plină de renunțări și mai
degrabă se temea de acea lume în care nu s-ar fi putut susține și care
deja, credea ea, îi răpise bărbatul.
Această problematică a fost acutizată atunci când părinții s-au
separat fără să divorțeze; tatăl s-a mutat într-un oraș mai mare și ea
a rămas cu mama în cadrul obișnuit. Astfel, o dată cu plecarea ta­
tălui, "lumea bună" părea că apusese pentru ea. Ea se crampona me­
reu mai mult de mama ei, care, la rândul ei, vedea în fiică singurul
continut care îi mai rămăsese în viată. Răsfătând-o si trezindu-i sen­
tim�nte de culpabilitate când ar fi 'vrut să-Și trăia�că propria viață
și să o lase din ce în ce mai des singură, mama a legat-o pe fiica ei
mai tare de ea și astfel a repetat atitudinea pe care o luase deja față
de bărbat. Dezamăgită de tată, fiica lua acum de la mama disponi­
bilă tot ceea ce era de luat. Într-o identificare inconștientă cu tatăl,
prin care încerca să compenseze pierderea lui, ea o tiraniza la rân­
dul ei pe mamă și o trata la fel cum o tratase și tatăl. Astfel cele două
femei au perpetuat vechea situație din căsnicie, numai că rolul tată­
lui era acum jucat de fiică; ea o critica pe mamă, la fel cum ar fi fă­
cut tatăl, se lăsa răsfățată de ea și-și descărca pe ea toate nemulțu-
-��·:•·; f·· ii�."
,/-:�:;'\.>(ij't-"'>''-·"" �' /; � –
\

218 fritz Riemann
mirile și toate toanele, pe care mama le suporta, de teamă să nu 0
piardă.
Fiica nu-și vedea tatăl decât la intervale mari, atunci când aces­
ta o invita în marele oraș. Între timp ea crescuse și devenise si mai
atrăgătoare, și tatăl putea să iasă acum plin de mândrie pate;nă cu
o tânără doamnă după care bărbații întorceau capul și pe care o scur­
tă perioadă o răsfăța ca pe o prietenă. În timp ce o ținea relativ strâm­
torată pe mamă, astfel ca ea și fiica ei să fie nevoite să trăiască mo­
dest, tatăl desfășura, în scurta perioadă pe care o petrecea împreună
cu fiica lui, întreaga strălucire a vieții pe care o ducea. O ducea în
restaurante elegante, îi cumpăra haine și podoabe scumpe, mergeau
la operă etc. Dar, la fel de brusc cum strălucise, el pălea din nou, pe
o durată nedeterminată. Fiica era trimisă înapoi la mama ei, în lu­
mea.lor mic-burgheză, în care hainele, podoabele și pretențiile abia
trezzte nu se mai potriveau deloc și nu făceau decât să îi stârnească
nemulțumirea.
. Astfel ea .a învățat să aibă pretenții pe care nu le putea împlini prm efortun personale, pretenții pe care le avea fată de viată de
parcă i s-ar fi cuvenit -ceea ce nu era de fapt nedrept, deo�rece
stilul de viață al tatălui i-ar fi dat această posibilitate; dacă el s-ar
fi preocupat mai mult de ea, dezvoltarea ei ar fi putut decurge cu
totul a.ltfel. �ama își reducea consumul cât putea de mult, pen­
t�u a [z f�loszt de către fiică; din cauza angoasei de a-și pierde fiica
șz a ramane complet singură, ea nu era deloc interesantă ca aceas­
ta să învețe ceva rezonabil -aceasta ar fi amenințat conviețui­
rea lor în doi. Iată părerea tatălui: "Fiica mea nu are nevoie să
muncească" -o atitudine deloc rară printre selfmademen în ra­
port cu copiii lor; mândria față de ceea ce ei au realizat cu fortele
proprii, mândria că "își pot permite" ca fiicele lor să nu fie ne�oi­
te să câștige bani, îi face să uite care sunt consecințele pentru aces­
tea .. Ea însăși nu avea nici o înclinație pronunțată față de vreo pro­
fesze; astfel ea se răzbuna inconștient pe părinți, deoarece rămâ­
nea total în grija lor, răzbunare care s-ar fi putut formula astfel:
"Dacă ați făcut ca totul să fie atât de greu pentru mine, ca eu să
nu �tiu înco;,ro să merg, tre�uie cel puțin să aveți grijă de mine și
maz departe -ceea ce ammtește de expresia: "Așa-i trebuie lui
tata, să-mi înghețe mâinile! De ce nu-mi cumpără mănuși?!". În Angoasa de necesitate 219
spatele acestui umor macabru se ascund adesea lipsa de speranță
și disperarea.
Astfel a crescut domnișoara P.; ea era fermecătoare, atrăgătoare,
știa să se îmbrace și "să facă conversație", preluase atitudinea mă­
reață a tatălui ei-dar fără capacitatea și îndemânarea acestuia. Ne­
fiind obișnuită să lucreze, trăia ca un fel de frumoasă din pădurea
adormită, care-și aștepta prințul să o elibereze. Dar nu apărea nici
un prinț, pentru că ea nu avea acces în astfel de cercuri și pe de altă
parte bărbații mai simpli "aveau prea puțin de oferit". În spatele ati­
tudinilor afisate în exterior: mândrie, pretentii sigurantă ea rămă­
sese o fetiță 'mică, nesigură, inhibată și legată de mama' ei, care tre­
buia să ascundă această nesiguranță de ea însăși și de lume, prin­
tr-o abordare arogantă. Se obișnuise să adopte un ton nazal arogant
și la prima vedere făcea impresia unei tinere doamne ușor plictisite
din "cercurile bune", care se descurca în lume.
Pe fundalul schi,tat mai sus, domnișoara P. dezvoltase din ce
în ce mai multe stări anxioase. Ea nu mai putea întreprinde ni­
mic fără mama ei, nu mai putea ieși singură nicăieri. A căpătat o
nevroză de angoasă cu simptome paralizante, care se manifesta in­
clusiv cu simptome somatice: tahicardie, amețeli și tulburări de
somn, din cauza cărora trecea – împreună cu mama ei-de la
medic la medic. Nota de plată ajungea la tată, care însă în curând
a refuzat să mai plătească. Angoasa ei autentică, anume angoasa
de realitate, de autosustinere, de a învăta ceva si de a lua decizii
clare despre felul cum ;oia să își config�reze vi�ța, ca și de aban­
donarea atit�dinilor ei infantil-imature a fost deplasată asupra
acestor angoase, care trebuiau să furnizeze scuza din cauza căre­
ia nu putea face toate aceste lucruri-era bolnavă. Nevroza de
angoasă avea următoarele funcții: o lega pe mamă de ea, în cali­
tate de scut protector și de tampon în relația cu lumea; o scutea
de dezamăgirea de a recunoaște că, deși avea dorințe mari în via­
ță, pe care le fantaza bogat în reveriile ei, ea nu dezvoltase sufi­
ciente capacități pentru realizarea acestora. Ea era o răzbunare
împotriva părinților și avea acum o scuză "legitimă" pentru a se
putea sustrage de la tot ce era neplăcut.
Desigur că și acesta este un exemplu prea simplificat, schițat ra­
pid, dar, cu toate variațiile posibile ale unui mediu care favorizează

220 hitz Riemann
isteria, se pot recunoafite multe trăsături tipice, care trebuie să fie re­
zumate încă o dată:
O căsnicie parentală dificilă, în care copilul-unic-era im­
plicat într-un mod nepotrivit vârstei sale; lipsa de îndrumare au­
tentică fii de modele specifice pentru rolul de gen; un mediu plin
de contradicții, cu prea puține posibilități sănătoase de orientare
în lume; o legătură prea îndelungată cu unui dintre părinți; iip­
sa de cuno?tințe solide; seducție fii trezirea unor afiteptări vagi le­
gate de viitor; din toate acestea, lipsa unei identități reufiite cu
sine însufii.
DomnifiOara P. nu fitia bine care este de fapt "realitatea": lu­
mea măreață a tatălui sau cea îngustă, dar plină de afecțiune �i
răsfăț a mamei? Cum ar trebui să fie ea însăfii? Ar fi trebuit să
devină o mare doamnă-dar cum ar face asta? Sau ar trebui să
devină ca fii mama -dar cât de lipsit de farmec, cât de plicticos
era acest lucru! Și ce s-ar face ea dacă mama ar muri? Nici nu se
putea gândi Ia asta; deț;i o chinuia ț;i o folosea din plin pe mamă,
această angoasă o făcea să fie totufii de fiecare dată drăguță cu ea,
pentru a o păstra cât mai mult timp posibil. Astfel putem înțele­
ge că relația celor două femei nu avea nici o iefiire-ele aveau ne­
voie prea mult una de alta pentru a se putea desprinde -orice
adultizare a uneia dintre ele ar fi amenințat nevroza protectoare
în doi, le-ar fi obligat pe amândouă să facă pafii spre maturizare,
de care amândouă se temeau.lmbolnăvir ea fiicei era un semnal de
alarmă al părții încă sănătoase din ele, că lucrurile nu mai puteau
ține mult afia.
Ulrike era cel de-al treilea copil al părinților săi, după două su­
rori care o precedaseră. De aceea ea ar fi trebuit să fie băiat. Nu a
fost băiat fii a fost deci o dezamăgire, dar părinții fii-au păstrat do­
rința fii au crescut-o ca pe un băiat. O strigau Uli, primea haine de
băiat, o tundeau scurt fii o asigurau de fiecare dată că arată ca un
băiat, cu o mare considerație, ceea ce o făcea să primească toate aces­
tea cu plăcere, să se comporte fii să se mifite ca un băiat. Se juca nu­
mai cu băieți ț;i se străduia să facă la fel ca ei, era mândră atunci
când cineva îi spunea că se putea compara cu oricare băiat. La pu­
bertate ea a fost tare nefericită când i-au apărut caracterist icile se-Angoasa de necesitate 221
xuale secundare feminine; în zilele de menstruație era foarte activă,
pentru a nu rămâne în urma băieților. Dat fiind că a crescut deve­
nind acel tip aparte, de fată băiețoasă, cu farmecul specific, curând
a găsit ecou Ia bărbați. Dat fiind că până atunci avusese față de băr­
bați doar o atitudine camaraderească, ea a plecat, naivă, în weekend
cu un bărbat, dar a fost total îngrozită fii indignată atunci când aces­
ta a vrut de la ea ceva ce ea nici nu luase în seamă și s-a sustras apă­
rându-se aprig.
Tatăl, care o iubea la nebunie fii avea planuri mari cu ea, era unul
dintre acei "inventatori" aflați mereu în afiteptarea marii invenții,
pe care nu o fac niciodată; toată familia afitepta împreună cu el fii îl
plângea pe sărmanul tată care era atât de talentat fii nu descoperise
încă nimic nou sub soare.
Ulrike avusese anumite succese în fiCOală în unele mici reprezen­
tații fii avea un anumit talent actoricesc; atunci tatăl a încercat brusc
să-?i trăiască speranțele neîmplinite pe spinarea fiicei: ea trebuia să
fie actriță. A primit lecții de actorie; spre norocul-sau nenorocul
ei-tipul ei uman era tocmai cel căutat pentru o piesă unde a pri­
mit primul ei mare rol, pe care îl datora mai mult apartenenței la
acest tip uman decât capacității ei proprii. Apoi nu a mai primit nici
un rol; tatăl scria grămezi de scrisori către teatre fii agenții de im­
presariat, cu fotografii ale fiicei fii descrieri exagerate ale talentului
ei. Era solicitată din când în când la interviuri; în sine, ea nu era un
mare talent fii în plus se simțea de două ori inhibată de laudele pa­
teme care o precedaseră fii de afiteptările trezite de acestea-în con­
secință, rata. Intre timp, fără să abandoneze speranța unei cariere
teatrale, ea a încercat să ocupe alte poziții, pentru care nu avea însă
destule cunOfitințe fii care au dezamăgit-o; astfel, fie era concediată
rapid, fie renunța ea după perioada de probă. La 25 de ani a intrat
în tratament psihoterapeutic din cauza unor stări de anxietate (ago­
rafobie); ea nu mai putea să mai iasă singură din casă fii era incapa­
bilă să muncească; prin aceasta se exprimau dezorientarea fii neaju­
torarea ei.
Exemplul este în mod special caracteristic pentru îngreunarea
drumului spre rolul feminin fii pentru dificultățile de care se lover>­
te copilul în obligația de a împlini dorințele părinților, fără a avea
fundamentul adecvat pentru aceasta.

222 Fritz Riemann
Consid erații suplim entare
Personali�țile isterice trăiesc într-o pseudorealitate, pe care
am putut să o punem în evidență la ei în toate domeniile.
Chestiunea autenticității este problema lor centrală -este re­
flectarea interioară a derobării lor de la realitate în "roluri".
Religia devine la ei ușor o credință fără obligații, din prag­
matism -nu pot ști niciodată dacă nu vor mai avea nevoie
de biserică; și aici pentru ei aparența este mai importantă de­
cât' autenticitatea; este suficient să respecți formele. Li se pare
foarte atrăgător gândul că prin căință și iertare sunt desfăcu­
te toate vinovățiile și ei pot să ia totul de la capăt, nevinovați,
ca niște nou-născuți. Ei țin la reprezentarea unui Dumnezeu
personal, în sensul unui tată bun, care desigur că îi iubește de­
osebit de mult și odată și odată va arăta acest lucru. Astfel ei
rămân în multe privințe infantili, imaturi, naivi și creduli în
ceea ce privește miracolele, sunt ușor de sedus cu promisiuni
de vindecare, care pretind să ajute fără prea multe eforturi per­
sonale. De aceea ei sunt adesea adepți ai unor sede de acest
fel, care vprbesc trebuinței lor de senzațion al. Ca pacienți în
psihoterapie, ei preferă să fie hipnotiza ți, așteptând ca proble­
mele lor să dispară cu o pasă magică, fără eforturi personale.
În etică, ei au atitudini asemănătoa re, de naivitate și lipsă
de obligații. Este utilizată din belșug posibilitatea de a relati­
viza totul și de a căuta țapul ispășitor în afară, la alții, oriun­
de, numai la sine nu. Aceasta le îngreunează introspecția și
autocritica, de aceea rareori ei pot învăța ceva din crize.
Și la ei este vorba despre ceva general uman, la care parti­
cipăm cu toții, cu accente diferite, pentru că noi toți trebuie să
trecem în copilăria noastră prin această fază de dezvoltare,
care își pune amprenta asupra noastră, cu toate sarcinile și an­
goasele care țin de ea. Același proces de proiecție asupra alto­
ra a propriilor lipsuri și sentimente de culpabililtate, pentru a
se despovăra pe sine, se recunoaște inclusiv în colective, unde
joacă un rol important și periculos. "Dușmanul" este deosebit
de potrivit pentru proiecție și căpătăm impresia că dușmanii
trebuie să fie inventați pentru a ne descărca de vina proprie. Angoasa de necesitate 223
Popoare întregi, comunități religioase și rase proiectează une­
le asupra altora ceea ce nu vor să perceapă la ele însele și anu­
miți potentați pot să se agațe de această disponibilitate pen­
tru proiecție și să o folosească politic sau ideologic. Astfel de
proiecții necontrolate și inflamate participă decisiv , în calitate
de fundal psihodinamic, la apariția războa ielor, urii de rasă și
luptelor religioase. Dorința de a se elibera de trecutul împo­
vărător și plin de vinovăție este o trebuință general umană.
Total opus depresivului, care se crede vinovat de multe 1�­
cruri, istericul tinde să uite sau să nege vinovăția proprie. In
limba germană trecerea timpului și abaterea morală sunt de­
semnate de acealași cuvânt: "Vergehen ". Acest lucru ne poa­
te pune pe gânduri: oare abaterile noastre morale se duc cu
timpul? Părții isterice din noi aceasta i se pare foarte corect.
In calitate de părinți și educatori, oamenii cu părți de per­
sonalitate isterice pot să impresioneze și .să seducă; ei au o
mare putere de sugestie, pot fi convingători și-i pot da COI:_i­
lului senzația că viața este frumoasă și demnă de a fi trăită. In
ceea ce privește afecțiunea, ei sunt mai degrabă spontani de­
cât constanți; copiii simt că părinții lor sunt demni de a fi iu­
biți și sunt mândri de ei, îi admiră; casa părintească are "at­
mosferă", este primitoare și acești copii sunt invidiați de mulți
pentru părinții pe care îi au -�adesea numai până ce aceștia
recunosc elementul de fațadă. In cazul unei structuri prepon­
derent isterice a părinților, dificultatea constă în primul rând
în lipsa de consecvență în educație; răsfățul și frustrarea se ală­
tură, iar copilului îi este greu să se orienteze; el nu știe pe ce
poate conta -aceasta și pentru că felul de a se purta al adul­
ților depinde mai mult de dispoziție și prea puțin de starea
obiectivă de fapt. Astfel ei creează adesea un soi de "climat
psihic de aprilie", care se reflectă neliniștitor sau haotic asu­
pra copilului. Atunci când și-au dezamăgit copilul sau trebuie
să ceară de la el o renunțare necesară, ei îi fac promisiuni ne­
determinate legate de vreun viitor îndepărtat -"când o să
cre� ti mare" -și astfel el evită să se confrunte cu ele și să facă
o renunțare necesară; orice renunțare este legată la copil de aș­
teptarea unei laude care trebuie să îi urmeze imediat. Aceas-

224 Fritz Riemann
ta stâ_rnește în el acea așteptare periculoasă a unui viitor plin
�� rmr�cole, �are trebuie să se întâmple cândva și astfel părin­
țu susțrn dorrnțele iluzorii ale copilului, în loc să îl îndrume
spre realitate.
Părinții nu îi dau astfel -și nici pe altă cale -nici o uneal­
t� adevărată pe drumul său în viață, îi dau prea puține expe­
nențe rezonabile și suportive, ceea ce formează baza dezamă­
girilor ulterioare, legate de propria persoană și de viață. Pe de
o pa�te, ei îl leagă pe copil prea intim de ei, pe de altă parte îl
res�rn� brusc. Atunci când copilul devine pentru părinți o
obhgaț1e, o povară și o responsabil itate, când el caută înțele­
gere pentru propriile lui probleme, el se simțe dintr-o dată lă­
s�t singur și trebuie să recunoască faptul că asigurările de iu­
bire nu erau de fapt decât vorbe frumoase. Părinții isteriei nu
sup�or�ă critica din partea copiilor lor, o iau ca o jignire perso­
nala ȘI pot cu gre.u să își admită greșelile proprii � ei nu fac
aceasta din cauza pretențiilor de putere și perfecționism, ca
obsesionalii, ci din vanitate și amor-propriu rănit. Dacă ei sunt
confrunta ți de către copil, dacă acesta le cere socoteală în loc
s� îl_ ia î� serio�, cu greutățile sale, acești părinți nu re�unosc
m�c, c1 r:umm su_b�iază că nu au dorit decât binele copil u­
lm ș� au facut sacnflcn pentru el, astfel încât copilul să capete
senhm�nte de culpabilitate din cauza nerecunoștinței sale.
Penculo�să e�te și încl�ația lor de a-și "educa" copiii pen­
tru a ��ve� copn-�odel; e1 trebuie să strălucească pentru fai­
ma �arrnț1lor lor ȘI nu au voie să dezamăgească, dat fiind că
altmrnteri pierd iubirea acestora. La ei cel mai mare este peri­
colul de a-1 împinge pe copil într-un rol. În parte pentru că
abuzează �e copil_pentru a-�i spori imaginea proprie, în par­
te pentru ca proprnle lor dorrnțe neîmplinite trebuie acum îm­
pli�ite de copil -amintesc de exemplul manechinului.
. In �olitică, personalitățile isterice reprezintă cu plăcere par­ tidele hberale sau revoluționare, nu în ultimul rând din dorin­
ța de s�e�ați�nal, �a și dintr-o nemulțumire nedefinită și din
așteptan nelamunte legate de viitor. Ei nu sunt însă revolu­
ționari �u tăria și _consecvența schizoizilor: ei cred în progres,
adesea m mod nmv, deoarece cred în nou numai pentru că este Angoasa de necesitate 225
nou și diferit -aici apare din nou o opoziție polară față de
obsesionali, care se cramponează de vechi pentru că, cel pu­
țin, este verificat și cunoscut. Un politician de profesie cu tră­
sături isterice a fost Benjamin Disraeli, conform prezentării lui
Andre Maurois. Și ca politicieni ei sunt cei mai convingători,
cei mai impresionanți vorbitori, care promit cu plăcere, uneori
prea mult. Adesea ei au naturi de conducători, cărora le revi­
ne mai mult să pună lucrurile în mișcare, să indice drumuri
noi, decât să presteze apoi micile treburi necesare pentru a-și
pune în practică ideile. Dar ei pot fi și acei conducător i sedu­
cători, care se folosesc cu viclenie de dorințele secrete ale ale­
gătorilor lor pentru a-și amplifica imaginea proprie și trăiesc
după motto-ul "apres moi le deluge"16, care nu se mai sinchi­
sesc de ce anume au declanșat; adesea ei sunt jucătorii ultimei
cărți, care riscă mult și chiar după ce sunt învinși pot să cadă
me�eu în picioare, ca un hopa-mitică.
In comunitate ei sunt potriviți pentru toate meseriile care
cer o abordare legată de personalitate, reacții elastice pe mo­
ment, versatilitate, plăcerea contactului și capacitate de adap­
tare și care, în același timp, vin în întâmpinarea trebuinței lor
de valorizare, dorinței lor de a acționa la nivelul personalită­
ții. Astfel le convin toate activitățile în care reprezintă ranguri
și oficii care le conferă o importanță simbolică, dat fiind că ei
se identifică masiv cu rolul oficial. Astfel, pentru ei rangurile
și funcțiile reprezintă mai puțin o obligație, cum este la obse­
sionali și mai curând posibilitatea de a spori strălucirea perso­
nalității lor. De aceea decorațiile și titlurile li se par deosebit de
· atrăgătoare. Le convin toate activitățile care implică o capaci­
tate de contact și care împlinesc trebuința lor de legături inter­
umane, dorința lor de a avea "public". Ei sunt reprezent anții
de vânzări prolicși sau vânzătorii convingători, sugestivi, care
îl împing pe un client să cumpere vreo marfă veche și depăși­
tă ca și cum ar fi un târg deosebit de avantajos sau pe altul, care
ar fi vrut să cumpere numai o cravată, îl lasă să plece numai
11\ După mine, potopul-expresie atribuită regelui Franței Ludovic al
XV-lea -n. /.

224 Fritz Riemann
ta stâ_rnește în el acea așteptare periculoasă a unui viitor plin
�� nur�cole, �are trebuie să se întâmple cândva și astfel părin­
țn susțm donnțele iluzorii ale copilului, în loc să îl îndrume
spre realitate.
Părinții nu îi dau astfel-și nici pe altă cale-nici o uneal­
t� adevărată pe drumul său în viață, îi dau prea puține expe­
nențe rezonab ile și suportive, ceea ce formează baza dezamă­
girilor ulterioare, legate de propria persoană și de viață. Pe de
o pa:te, ei îl leagă pe copil prea intim de ei, pe de altă parte îl
res�m� brusc. Atunci când copilul devine pentru părinți o
obhgație, o povară și o responsab ilitate, când el caută înțele­
gere pentru propriile lui probleme, el se simte dintr-o dată lă­
s�t singur și trebuie să recunoască faptul că asigurările de iu­
bire nu erau de fapt decât vorbe frumoase. Părintii isteriei nu
supyo�ă critica din partea copiilor lor, o iau ca o jignire perso­
nala ȘI pot cu greu să își admită greșelile proprii -ei nu fac
aceasta din cauza pretențiilor de putere și perfecționism, ca
obsesionalii, ci din vanitate și amor-pr opriu rănit. Dacă ei sunt
confruntați de către copil, dacă acesta le cere socoteală în loc
să îl ia în serios, cu greutățile sale, acești părinți nu re�unosc
ni�c, ci numai subliniază că nu au dorit decât binele copil u­
lm ș� au făcut sacrificii pentru el, astfel încât copilul să capete
senhm:nte de culpabilitate din cauza nerecunoștinței sale.
Penculo �să e�te și înclinația lor de a-și "educa" copiii pen­
tru a devem copu-model; ei trebuie să strălucească pentru fai­
ma părinților lor și nu au voie să dezamăgească, dat fiind că
altminteri pierd iubirea acestora. La ei cel mai mare este peri­
colul de a-l împinge pe copil într-un rol. În parte pentru că
abuzează de copil pentru a-și spori imaginea proprie, în par­
te pentru că propriile lor dorințe neîmplinite trebuie acum îm­
pli�ite de copil-amintesc de exemplul manechinului.
. In p_olitică, personalitățile isterice reprezintă cu plăcere par­tidele hberale sau revoluționar e, nu în ultimul rând din dorin­
ța de s�e�zați�nal, �a și dintr-o nemulțumire nedefinită și din
așteptan nelamunte legate de viitor. Ei nu sunt însă revolu­
ționari �u tăria și _consecvența schizoizilor: ei cred în progres,
adesea m mod naiv, deoarece cred în nou numai pentru că este Angoasa de necesitate 225
nou și diferit-aici apare din nou o opoziție polară față de
�bsesiona li, care se cramponează de vechi pentru că, cel pu­
țm, este verificat și cunoscut. Un politician de profesie cu tră­
sături isterice a fost Benjamin Disraeli, conform prezentării lui
Andre Maurois. Și ca politicieni ei sunt cei mai convingători,
cei mai impresionanți vorbitori, care promit cu plăcere, uneori
prea mult. Adesea ei au naturi de conducători, cărora le revi­
ne mai mult să pună lucrurile în mișcare, să indice drumuri
noi, decât să presteze apoi micile treburi necesare pentru a-și
pune în practică ideile. Dar ei pot fi și acei conducător i sedu­
cători, care se folosesc cu viclenie de dorințele secrete ale ale­
gătorilor lor pentru a-și amplifica imaginea proprie și trăiesc
după motto-ul "apres moi le deluge"16, care nu se mai sinchi­
sesc de ce anume au declanșat; adesea ei sunt jucătorii ultimei
cărți, care riscă mult și chiar după ce sunt învinși pot să cadă
mereu în picioare, ca un hopa-mitică.
În comunitate ei sunt potriviți pentru toate meseriile care
cer o abordare legată de persona litate, reacții elastice pe mo­
ment, versatilita te, plăcerea contactului și capacitate de adap­
tare și care, în același timp, vin în întâmpinar ea trebuinței lor
de valorizare, dorinței lor de a acționa la nivelul personalită­
ții. Astfel le convin toate activitățile în care reprezintă ranguri
și oficii care le conferă o importanță simbolică, dat fiind că ei
se identifică masiv cu rolul oficial. Astfel, pentru ei rangurile
și funcțiile reprezintă mai puțin o obligație, cum este la obse­
sionali și mai curând posibilit atea de a spori strălucirea perso­
nalității lor. De aceea decorațiile și titlurile li se par deosebit de
atrăgătoare. Le convin toate activitățile care implică o capaci­
tate de contact și care împlinesc trebuința lor de legături inter­
umane, dorința lor de a avea "public". Ei sunt reprezentanții
de vânzări prolicși sau vânzătorii convingători, sugestivi, care
îl împing pe un client să cumpere vreo marfă veche și depăși­
tă ca și cum ar fi un târg deosebit de avantajos sau pe altul, care
ar fi vrut să cumpere numai o cravată, îl lasă să plece numai
16 După mi11e, potopul -expresie atribuită regelui Franței Ludovic al
XV-lea -11. t.

226 Fritz Riemann
după ce I-au îmbrăcat de sus până jos. Ei se simt acasă peste
tot unde este vorba despre șarm, farmec fizic, despre abilitate
spontaneitate , despre improvizație, despre victorii sau asa!�
tu:i�su�priz�. Pe �steric îl atrag toate meseriile care îi fac pro­
miSIUni nelamunte despre viața în ",umea bună" sau care îl
pun în contact cu această lume; îi plac profesiile de fotomodel
manechin, manager, afacerile legate de podoabe sau înfrumu�
sețare, precum și cele hoteliere. În activitățile lor, ei se rapor­
tează mai mult la oameni decât la lucruri și stări de fapt, astfel
că performanța lor depinde foarte mult de persoanele pentru
care este prestată. Dacă au talent corespunză tor, ei pot subli­
ma artistic înzestrările și trăsăturile lor, puternica lor capacita­
te de a dori și de a-și imagina, capacitatea de exprimar e și plă­
cen;:a exprimării, mai ales în actorie și dans.
lmbătrânirea și moartea sunt ultimele realități, inevitabi le,
ale vieții noastre, care nu poate amâna trecerea timpului. Ne­
fiind obișnuite să accepte realitățile și să se plece în fața nece­
sităților, personalitățile isterice au tendința de a închide ochii
și în fața acestor realități, câ t de mult timp se poate. Îmbătrâ­
nirea și moartea există, desigur, nu se pot nega, dar există mai
mult pentru alții, nu pentru istericul însuși. De aceea el caută
să păstreze cât mai mult timp posibil iluzia tinereții eterne,
ideea unui viitor plin de posibilități care se află mereu în fața
lui. lstericii sunt deosebit de receptivi la toate metodele și prac­
ticile care le promit să îi păstreze tineri mult timp, ca și la te­
oriile despre viața după moarte, dacă se poate ca păstrare a
persoanei lor. O consecință frecventă a punerii în paranteză a
propriei morți este aceea că nu-și fac la timp testamentul și
nu-și pun la punct treburile și adesesa lasă în urma lor un
mare haos. La bătrâneț e nu este deloc rar ca, sub presiunea
apropierii morții, ei să ajungă la schimbări de orientare bruș­
te, aparent radicale și la schimbări de comportament care
amintesc de zicala: "La tinerețe curvă-n pat, la bătrânețe soră
la pat". La o privire mai exactă, aceste schimbări par oportu­
niste, astfel că din nou se poate pune sub semnul întrebării au­
tenticitatea lor. lstericii înțeleg poate cel mai greu să îmbătrâ­
nească în demnita te, ei au capacitat ea de a transfigura trecu-Angoasa de necesitate 227
tu! și de a trăi în amintiri, pe care le alterează conform dorin­
ței -iar și în care ei joacă rolul principal. Unii pot astfel să dea
· strălucire propriei morți și, printr-o moarte măreață și eroică,
fac o piesă impresionantă din coborârea lor de pe scena vieții.
Arta, în toate formele ei, este domeniul preferat al perso­
nalităților isterice; ceea ce ei creează poartă inconfunda bil nota
lor personală; uneori istericii tind spre un anumit exhibițio­
nism; sunt talentați la corespondență și la scrierea autobiogra­
fiei și autoprezentării. Punctele lor forte sunt culoarea, origi­
nalitatea, vivacitatea. Factorul formal nu este pentru ei adesea
prea important. Înclină în mod deosebit spre reverii diurne,
care poartă cu ele pericolul ca fantasmele să se reverse asupra
vieții nu într-un mod sănătos, ci răpindu-1 într-o lume a vise­
lor și dorințelor care îl îndepărt ează din ce în ce mai mult de
realitate-numai artistul poate face ceva creativ din aceasta.
Visele personalităților isterice-în măsura în care ele re­
flectă problematica specifică acestei structuri -prezintă, ade­
sea într-o formă naivă, împlinir i ale unor dorințe, au în ele
ceva iluzoriu, pentru că sunt suspendate legi ale realității­
în ele lucrurile se petrec întocmai ca și în povești. Sunt visa te
rezolvări miraculoase ale unor probleme existente -într-o si­
tuație fără ieșire, individul începe brusc să zboare sau are ca­
pacități magice sau apare dintr-o dată un deus ex machina și
salvează situația. Angoasa refulată în profunzimi se exprimă
nu rareori în vise, astfel încât individul nu are sub picioare un
teren ferm, se trezește dintr-o dată deasupra unei prăpăstii –
deci situații pe care le-am putea descrie cu imaginea călăreț�.­
lui pe mare. Visele lor sunt de cele mai multe ori colorate, v n�
pline de acțiune și ei își pot aminti chiar și vis�le c�le. ma1
lungi. Caracteristic este și faptul că rezolvarea unet sarcmt gre­
le care I-ar costa multe eforturi, nu este realizată de visătorul
'
însuși, ci alte persoane o preiau pentru el. . Să încercăm să indicăm o linie ascendentă a structunlor de
personalitate isterice, de la oameni să�ătoși cu părți d� perso­
nalitate isterice până la tulburări mai ușoare sau mai severe
din acest cerc de structuri; aceasta ar arăta astfel: oameni
vioi-impulsivi cu o pornire accentuată spre valorizare și vani-

228 Fritz Riemann
tate-trebuință narcisi că de a fi confirmat și de a fi în centrul
atenției-pornire de autovalorizare supradimensionată și de­
pendență de contact -fata lui tata și băiatul mamei care nu
s-au desprins de romanul lor familial-inautenticitate isteri­
că, joc de rol și fugă de realitate până la escroche rie-eterne
duduci și domnișori -persona lități mizantrope sau misogi­
ne, care nu-și acceptă rolul de gen, pe care îl evită ajungând
nu rareori la homosexualitate-femei "castratoare ", distruc­
tive, cu o ură pronunțată față de bărbați și donjuani cu atitu­
dini de răzbunar e față de femei -fobii-tablouri clinice grav
isterice cu simptomatologie psihică și fizică, care nu se poate
atașa de nici un organ, dar prezintă o preferință pentru extre­
mități (paralizii).
Omul sănătos cu părți structurale isterice este amator de
risc, întreprinzător , este mereu gata să se dedice unei activități
noi; este elastic, plastic, vioi, adesea spumos și fermecător, plin
de viață și spontan; improviz ează și testează cu plăcere. El este
mereu un om de lume, niciodată plicticos, la el "se întâmplă
mereu ceva"; îi plac toate începuturile și este plin de așteptări
optimiste de la viață. Lui i se pare că orice înce put conține toa­
te șansele, este plin de vraja care locuiește în orice început, așa
cum se spune în motto-ul acestui capitol. El pune totul în miș­
care, dezrădăcinează tradițiile și dogmele învechite, rigidiza te
și are ceva convingă tor, sugestiv, mult șarm pe care știe să îl fo­
losească în mod conștient. El nu ia nimic prea în serios- poa­
te în afara propriei persoane -pentru că știe de relativitatea
fiecărui lucru din viață; puterea lui stă în mobilizarea impulsi­
vă și în punerea în mișcare a lucrurilor și 'mai puțin în persis­
tență și realizarea tenace a celor plănuite. Dar tocmai nerăbda­
rea sa, curiozitatea și libertatea sa față de trecut îl fac să vadă
și să apuce multe șanse, pe care nu le văd alți oameni, altfel
structurați sau care ar însemna pentru aceștia o opreliște, o li­
mită. Astfel, independent și îndrăzneț, el poate vedea viața ca
o aventură plină de culoare; pentru el sensul vieții constă în a
trăi cât se poate de bogat, de intens și de complet. Concluzie
"Dacă am ști totul unii despre altii,
am ierta ușor și cu dragă inimă,
Nu ar mai fi nici mândrie și nici arogantă"
HAFIZ
În spatele celor patru forme fundamentale ale angoasei
se află probleme general umane, cu care trebuie să ne con­
fruntăm cu toții. Fiecare dintre noi se întâlnește cu angoasa
de dăruire într-una din diferitele sale forme, care au în co­
mun sentimentul de a ne fi amenințată existența, spațiul per­
sonal de viață sau integritarea personalității noastre. Deoa­
rece orice deschidere plină de încredere, orice afecțiune și
iubire ne pot pune în pericol pentru că atunci suntem lipsiți
de apărare și vulnerabili, trebuie să cedăm ceva din noi în­
șine, trebuie să livrăm altuia o parte din noi înșine. De aceea
orice angoasă de dăruire este legată de angoasa de o posi­
bilă pierdere a Eului.
Oricine trece însă și prin angoasa de a deveni Eu, de indi­
viduație, care, în diferitele forme ale sale de apariție, înseam­
nă o autoclcvare de pe terenul comunității protectoare. Cu cât
suntem mai mult noi înșine, cu atât devenim mai singuri, pen­
tru că atunci resimțim mai mult izolarea individului.
Fiecare trece în felul lui și prin angoasa vremelniciei; este
inevitabil pentru fiecare dintre noi să trăim senzația că ceva
se apropie de sfârșit, încetează, dintr-o dată nu mai este aco­
lo. Cu cât ne cramponăm mai mult de ceva, cu cât vrem mai
mult să păstrăm ceva, cu atât mai mult suferim de această an­
goasă, ale cărei diverse forme lasă să se recunoască elementul
comun al angoasei de schimbare.

230 Fritz Riemann
Și fiecare trece, în fine, și prin angoasa de necesitate, de as­
primea și rigoarea definitivului, ale cărei forme diferite pre­
zintă în comun angoasa de a fi fixat fără posib ilitate de abate­
re. Cu cât tindem mai mult spre libertate și arbitrariu , cu atât
mai mult trebuie să ne temem de consecventa și limitele rea­
lității.
Dat fiind că cele mai mari angoase ale ființei noastre, care
sunt atât de importante pentru dezvoltarea și maturizarea
noastră, nu pot fi ocolite, încercarea de a le evita se plătește cu
multe temeri mici, banale. Aceste angoase nevrotice se pot în­
drepta practic împotriva a orice, și în cele din urmă se pot di­
zolva numai dacă am recunoscut adevărata angoasă care se
ascunde în spatele lor și ne-am confruntat cu ea. În deplasa­
re, edulcorare și deformare caricaturizată, angoasele existen­
țiale par absurde-ele nu fac alteva decât să ne chinuiască și
să ne împovăreze. De aceea trebuie să le înțelegem pe post de
semnale de alarmă, indicii ale faptului că "nu stăm bine" în
vreo privință, că dorim să evităm un lucru în loc să ne con­
fruntăm cu el, anume un lucru esențial pe care vrea să îl aco­
pere angoasa deplasată. Întâlnirea cu marile angoase este un
aspect parțial al progresului nostru spre maturizare; deplasa­
rea asupra unor angoase nevrotice substitutive are nu numai
o acțiune paralizant ă, inhibitorie, ci ea ne abate și de Ia sarci­
nile esențiale ale vieții noastre, care țin de umanitatea noastră.
Astfel, angoasa, în formele ei fundamentale descrise, capă­
tă o importanță decisivă: ea nu este numai un rău care se poa­
te evita, ci, de la început, ea este și un factor de neînlăturat al
dezvoltării noastre. Acolo unde trăim una dintre cele mai mari
angoase, ne aflăm întotdeauna într-una dintre cele mai mari
cerințe ale vieții; acceptând angoasa și încercând să o învin­
gem, căpătăm o nouă capacitate -fiecare stăpânire asupra
angoasei este o victorie care ne face mai puternici; orice evita­
re a angoasei este o înfrângere care ne slăbește.
Așa cum se poate vedea din exemplele biografice, angoa­
sa noastră are o preistorie, ontogenetică . Can ti ta tea, in ten si ta­
tea și obiectul angoaselor noastre, ale adulților sunt întotdea­
una preformate și decise de angoasele noastre din copilărie. Concluzie 2 31
Dacă nu are un destin extraordinar , omul care a avut o copi­
lărie în general fericită este în stare să elaboreze angoasele fun­
damentale, cel puțin nu se îmbolnăv ește din cauza lor, pentru
că și-a putut construi o bază stabilă pentru personalitatea sa.
Dimpotrivă, cel care a fost expus prea de timpuriu unor
angoase și stresuri ale destinului și nu a găsit în mediul lui
nici un ajutor, va resimți și ulterior angoasa ca fiind mult mai
periculoasă și mai apăsătoare, deoarece ea activează la el an­
goase vechi, neelaborate, din copilăria sa. Psihoterapia, în
vreuna dintre formele ei, poate să îl ajute în elaborarea aces­
tora. Dar în cazul unor angoase greu de suportat, care, pri­
vite din punctul de vedere al realității, prezintă o intensita­
te inexplica bilă, poate fi de ajutor clarificarea faptului că este
vorba cu siguranță de o retrăire a angoaselor din copilărie,
cărora pe atunci individul respectiv le fusese livrat total lip­
sit de ajutor, dar împotriva cărora între timp căpătase mijloa­
cele care până atunci îi lipseau: încredere, speranță, intuiție
și curaj.
Vorbele pe care Rilke le spune despre om: "Fă ca el să-și
cunoască din nou copilăria, inconștientul și minunile și legen­
dele nesfârșit de obscure ale anilor săi de început plini de pre­
simțiri" sunt cu siguranță profunde. Dar din păcate ele nu se
potrivesc pentru mulți oameni; anii copilăriei lor sunt mai cu­
rând întunecați decât bogați, mai curând apăsători decât plini
de speranțe, mai curând frustranți decât minunați. Dar și pen­
tru ei poate fi de ajutor elaborarea trecutului lor într-un pro­
ces psihoterapeutic de dezvoltare ulterioară _și astfel de a se
elibera pe cât posibil de prejudiciile suferite. Intâlnirea dintre
moștenirea noastră și mediul în care ne-am născut-mediul
este înțeles aici în sensul cel mai larg posibil -formeaz ă ceea
ce numim soartă; începutul acestui destin al nostru este pre­
format în copilărie, debutează .cu aceasta- este "forma im­
pregnată, care se dezvoltă viu". Dar tocmai psihoterapia ne-a
dat posibilitatea de a recunoaște că multe dintre lucrurile pe
care am crezut până acum că trebuie să le acceptăm ca pe un
destin sunt de fapt consecințe ale prejudiciilor anterioare da­
torate mediului, care pot fi reparate retroactiv .

232 Fritz Riemann
Este important să arătăm că în aceste imprimări timpu­
rii un rol decisiv este jucat de societatea din acel moment.
Aici nu am neglijat-o pentru că i-am subapreciat importan­
ța, ci pentru că în anii copilăriei timpurii părinții sunt prin­
cipalele persoane de relație. Influențele sociopsiho logice
ajung la copil la început numai prin intermediul părinților
săi, prin atitudinea lor față de societate, de autoritate, de
performanță, de religie și sexualitate etc. De aceea în atitu­
dinile eronate ale părinților față de copil sunt conținut e în­
totdeauna și părți de critică socială; este vorba de părinți în
calitate de membri ai unei societăți, unei culturi, unei clase
sociale sau unei ideologii dominante ale cărei cerințe ei le
intermediază față de copil. Și societatea, statul etc., trebuie
să se confrunte cu cele patru angoase de bază și răspunsul
lor este diferit în funcțiile de ideologiile care domină la un
moment dat.
Cele patru forme fundamentale ale angoasei, respectiv
cele patru impulsur i fundamentale sau cerințe fundamenta­
le se referă la ceva general valabil și fundamenta l, care apar­
ține existenței noastre și nu decurge din altceva. Acest lucru
pare să pornească de la aceea că în principiu avem întotdea­
una patru posibilități de a răspunde la o situație de viață; față
de orice relație interumană, orice sarcină sau cerință putem
să avem patru atitudini: să o recunoaștem și să ne distanțăm
de ea sau să ne identificăm iubitor cu ea; putem să o luăm
asupra noastră, ca pe o lege sau să încercăm să o transfor­
măm pe măsura dorințelor noastre. Fiecare sarcină esenția­
lă, fiecare decizie, fiecare întâlnire umană esențială, fiecare
eveniment al soartei poartă în sine, potențial, toate cele pa­
tru modalități. Un semn de vitalitate este a le avea pe toate
la dispoziție și de a le folosi conform datelor situației și pro­
priei noastre înzestrări, cel puțin să le implicăm în deciziile
noastre ca modalități diferite. Dar nu numai aceasta; adesea
o relație umană cere ca practic în același timp să trăim toate
cele patru impulsuri, într-o întrepătrundere plină de viață.
Să ne gândim la educație: aceasta cere de la educator distan­
ța creatoare necesară pentru a recunoaște și a permite ființa Concluzie 233
proprie, diferită a copilului. Ea mai cere și o atitudir:_e de iu­
bire, pentru a-i da copilului posibilitatea de a_ avea wm�rede�
re și pentru a-1 înțelege empatie. Ea cere aspnme sanatoasa
și consecvență, pentru a-1 face pe co�il să ex?e.r�menteze c�
înseamnă ordinea și ea cere în cele dm urma Și mcredere Și
respect față de autonomia copilului, pent:u a �-u-1 forma pe
acesta după propriile dorințe și astfel a-1 mstrama. . . .
O astfel de "completitudi ne" este posibilă însă numaillim­
tat, dat fiind că noi, oamenii, suntem incompleți și nedesăvâr­
șiți. Mi se pare important să orientăm unilateralit�țile care ne
limitează pe fiecare dintre noi ca individ în funcție de �ep�e�
zentarea ideală a unei astfel de unități. Din cauza constituției
sale somato-psihice moștenite, a mediului în care s-� n�s�ut și
influențelor acestuia, din cauza experien}elo_r sai� mdivi?Ua­
le și modalităților comportamentale doband��e, he��r� ��tr�
noi are personalitatea și caracterul său proprn, posibihtațile Și
limitele sale individuale, nedesăvâșirile și unilateralitățile sale.
Unul va încerca deci să-și accepte limitarea și unilateralitatea
și să o trăiască într-un mod cât se poate de fertil, pen� că știe
că "totalitatea" nu este accesibilă. Astfel el poate devem repre­
zentantul uneia dintre cele patru atitu dini fundamentale, ex­
ponentul unuia dintre cele patru impulsuri de ba�ă, pe ca�e îl
trăiește la modul cel mai deplin posibil. �ltul_va mcerca �a .se
apropie din ce în ce mai mult de complehtudu :e� �e ?esavar�
șire pentru că știe că "totalitatea" n� �s�e acces�bda Ș� cea mat
bogată realizare de sine nu este �osibila numm �ornmd de la
fiinta proprie. Dacă măreția unma poate consta m renunț�rea
conȘtientă la ceva care mai este încă posibil și în.�esăvârșirea
ființei sale în limitele sale, măreția altuia poate h i��eg�a:ea a
cât se poate de mult din ceea ce la început era stram_ Și u:'"de­
părtat de ființa sa și în continua extindere. Compleht�dm_e�
și desăvâr.�irea-cele două idealuri umane care _nu s� impl�
amândouă, de care nu putem decât să ne apropiem, m gram-
țele noastre.
Iată ceva legat de cele patru tendințe fundamentale: putem
încerca întotdeauna să ne rămânem fideli nouă înșine, să ne
afirmăm individualitatea, să evităm dependențele și să înțele-

234 Fritz Riemann
gem lumea prin cunoaștere și să ne trăim fără teamă ființa
noastră proprie.
Întotdeauna putem încerca să ne eliberăm de Eul nostru
restrictiv prin legăturile interumane, prin iubirea plină de em­
patie și în abnegație, într-o autodăruire care trece granițe,
transcende.
Întotdeauna putem încerca să recunoaștem drept etern va­
labil ceea ce nouă ni se pare adevărat, bun și frumos, să mili­
tăm pentru durabilitatea acestui lucru, împotriva influențelor
variabile pe termen scurt, care vor să zdruncine și să distrugă
acest lucru, să apărăm cu strășnicie legile și ordinile pe care
le-am recunoscut drept necesare.
Și, în cele din urmă, întotdeauna putem să vrem libertatea
noastră, să acceptăm schimbările continue ale vieții, să adop­
tăm o atitudine "dionisiacă", în contrast cu cea "apolinică" de­
scrisă mai sus. Această atitudine dionisiacă acceptă viața în în­
treaga și înspăimântătoarea sa măreție și o regăsește astfel în
sufletul său propriu.
Și întotdeauna putem, ca un schizoid, să evităm contactul
interuman apropiat, temându-ne de pierderea Eului; putem,
ca un depresiv, să rămânem în dependențe, din cauza fricii de
separare și singurătate; întotdeauna putem, ca un obsesional,
să ne cramponăm de lucrurile cu care ne-am obișnuit, de tea­
mă de schimbare și vremelnicie sau, în fine, putem, ca un is­
teric, să cădem în arbitrariu, pentru a evita angoasa de nece­
sitate și definitiv. Aceasta duce Ia evitarea uneia sau mai mul­
tor cerințe fundamentale și în aceeași măsură umanitatea noas­
tră devine mai fragmentată .
Să mai spunem că cele două structuri de personalitate
care se completează antinomic exercită reciproc o atracție
instinctivă, o fascinație -deoarece nimic nu ne fascinează
mai mult decât un alt om care trăiește în fața noastră în
mod convingător ceea ce bănuim în noi ca o potențialitate,
dar am reprimat sau nu am învățat să trăim, respectiv nu
am avut voie să trăim. Ni se pare că prin tipul contrar do­
rim să ajungem la "totalitate ", Ia o desăvârșire care trebuie
să ne elibereze de limitarea și unilateralitatea noastră indi-Concluzie 235
vid uală, ceea ce are o contribui ție esențială la fascinația se­
xuală.
în acest sens se atrag reciproc schizoizii și depresivii, pe de
o parte, și obsesionalii și istericii, pe de altă parte. Oare ai�i se
exprimă dorința noastră inconșt_ientă de con:�te:are, donn!a
de a găsi la partener ceea ce ne hpsește la noi mșme; oa:� ���
nuim aici posibilitatea de a fi izbăviți de lanțurile stabihtațn
structurale ca destin? În orice caz, atracția antinomică a tipu­
rilor contrarii poate reprezenta o șansă pentru o astfel de c�m­
pletare. Dar numai dacă suntem pregătiți să admitem altenta­
tea celuilalt, să îl luăm în serios și să îl înțelegem putem spe­
ra să-I descoperim și să-I dezvoltăm pe acest altul chiar în noi
înșine. În realitatea vieții, lucrurile arată însă o altfel: ai�i !ieca:
re încearcă să îl atragă pe celălalt pe drumul sau, vrea sa îl faca
să semene cât mai mult cu el; astfel nu numai că se pierde ten­
siunea creatoare, ci apar și lupte amarnice. Sau înțelegem gre­
șit alteritatea, fără speranță, pentru că nu sunte� gata s� în­
vățăm sau pentru că evaluăm comportamentul lw numai du-
pă măsura noastră, care nu i se potriveș�e. . � Atracția instinctivă dintre schizoid Și depresiv �re ur�a­
toarea bază: schizoidul bănuiește disponibilitatea Și capacita­
tea de iubire a depresivului, capacitatea lui de sacrificiu, efor­
turile sale pentru empatie și disponibilitatea sa de a ceda și de
a se retrage; el bănuiește că aici se află singura sa șansă de a
se izbăvi de izolarea sa, posibilitatea de a lua de la partene�
ceva ce el nu a avut voie să trăiască niciodată: încrederea Și
senzatia de a face abstractie de sine. Aici fascinația constă în
aceea 'că schizoidul bănui�ște la depresiv posibilități care exis­
tă și în ființa sa moștenită, dar nu s-au ex�ri�at U: dez�olta­
rea sa proprie. Și pe de altă parte, pe depreslV îl fas�meaza fap­
tul că schizoidul trăiește ceva ce el nu a îndrăzmt, respectiv
nu a avut voie să trăiască: a fi un individ independ e�t, fără
teamă de pierdere și fără sentimente de culpabilitate. _ In a�e­
lași timp el bănuiește că aici este cine�a care are �evme stnn­
gentă de disponibilitat ea lui de a iubi. In ce măsura poate eșu�
aceasta, am văzut în exemplul schițat mai sus. Deoarece atunci
când schizoidul simte forța de sucțiune și fixare a depresivu-

236 Fritz Riemann
lui, se constelează angoasa sa centrală, anume angoasa de de­
pendență; și atunci când depresivul simte pornirea spre inde­
pendență a schizoidului, se constelează la rândul ei angoasa
centrală a acestuia, anume angoasa de pierdere. Atunci atitu­
dinile defensive ale amândorura culminează în neînțelegeri
tragice fără sfârșit.
Oamenii descriși drept obsesionali sunt fascinați de vitali­
tatea pestriță, pasiunea pentru risc și deschiderea pentru nou
pe care le manifestă tipului contrar, istericul, deoarece ei în­
șiși se cramponează atât de exagerat de lucrurile cu care s-au
obișnuit, se gândesc mereu la siguranță și astfel își limitează
inutil viața, așa cum ei înșiși bănuiesc. Și corespunză tor, așa
cum am interpretat deja, omul aflat pe linia isterică este fasci­
nat de tipul său contrar, pentru că acesta are stabilitatea, soli­
ditatea, consecvența și rigoarea, viața ordonată care lui îi lip­
sesc. Dar din nou se poate ajunge la impasuri tragice și neîn­
țelegeri, dacă fiecare încearcă să-i impună celuilalt, din cauza
angoasei sale specifice, propria lui modalitat e de viață. Atunci,
prin din ce în ce mai multă temeinicie, pedanterie și cicălire,
prin rigiditate revendicativă și pretenții de putere, prin ten­
dința sa de a constrâng e, obsesionalul îl face pe isteric să es­
caladeze tot mai mult în isteria lui, pentru că acesta capătă
impresia că se sufocă. Corectitudinea, concretețea și prozais­
mul partenerului obsesional, care ascunde în spatele acestor
atitudini angoasa sa centrală de schimbare, îl fac pe partene­
rul isteric să resimtă viața cu el ca fiind programată, fixată,
fără strălucire și variație, fără improvizație și acele licăriri care
fac mai atrăgător cotidianul, de care el are nevoie la fel de mult
ca și de confirmarea sa de către partener, pe care acesta i-o fur­
nizează cu atâta parcimonie, de frică să nu îl răsfețe. Din cauza
angoasei sale centrale determinate de prea marea fixare, par­
tenerul isteric îl va irita din ce în ce mai profund pe obsesio­
nal și îl va neliniști sau îl va face să se resemneze în fața lip­
sei sale de logică imposibil de abordat, caracterului contra­
dictoriu și lipsei de legături, instalate acum în mod conștient
defensiv, dar mai ales prin pretenț iile sale care îl incită pe par­
tenerul obsesional să ia măsuri din ce în ce mai stricte. Dar și Concluzie 237
aici cei doi trec unul pe lângă altul în viață și ratează șansa de
a integra partea care îi completează.
În ambele cazuri ajutorul poate consta numai din înțelege­
rea poziției celuilalt, în a-l lua pe acesta în serios și a nu aspri
propria structură, din cauza angoasei. Dar în cazul unor ma­
nifestări extreme ale tipurilor contrarii acest lucru nu se poa­
te realiza, pentru că atunci ambii parteneri simt că angoasa le
este sporită de alteritatea celuilalt și că trebuie să se apere de
aceasta; atunci ei nu mai resimt fascinația tipului contar, ci nu­
mai neliniște și uimire.
Ținând seama de aceste aspecte, cunoașterea celor patru
atitudini de bază și celor patru angoase fundamentale poate
să fie de folos și pentru relațiile parteneriale, ca și pentru ori­
care alte relații interumane. În tendința atât de frecventă as­
tăzi, de a dizolva o relație de parteneriat de îndată ce apar pri­
mele dezamăgiri, adesea ne răpim nouă înșine șansa de a ne
dezvolta ceva mai mult pe noi înșine prin înțelegerea celuilalt.
Pentru că la cele patru forme ale ființării în lume este vor­
ba depre posibilități care aparțin în mod fundamental ființei
noastre, ele au existat dintotdeauna și vor exista mereu. Pe­
rioade diferite, culturi, structuri speciale și condiții colective
de viață; ideologii și valori legate de timpul lor; atitudini eti­
ce și religioase, politice și economice creează trăiri diferite ale
celor patru angoase de bază, care valorizează diferit tipurile
structurale. Astfel, epoci întregi pot sta sub dominanța unuia
dintre cele patru tipuri structurale, astfel că în ele se poate dez­
volta mai bine tipul de atitudine care este pe măsura lor, deoa­
rece copiii sunt educați pentru acest tip, în timp ce tipul con­
tar, dimpotrivă, se dezvoltă mai prost deoarece el este respins
sau devalorizat colectiv.
Astfel, cultura agrar-sedentară va favoriza trăsăturile con­
servatoar e, deci orientarea după tradiții, experiențe care se
transmit nealterat, siguranță, proprietate și durabilitate- deci
trăsături pe care le-am descris la obsesional. Urbanizarea și in­
dustrializarea pe care le trăim astăzi, care ne-au smuls din
multe legături naturale, care cer atât de multe activități din
care lipsește dimensiunea sufletească și care amenință să ducă

238 Fritz Riemann
la formarea maselor a adus cu sine, ca orice dezrădăcinare, o
schizoidizare vizibilă, în sensul descris acolo, de accentuar e a
pierderii legăturilor, neglijare a părții afective, susținute de o
tehnocrație care face ca totul să se poată înfăptui. Cu atât mai
important este pentru noi pe de o parte să accentuăm aspec­
tul pozitiv al schizoidiei, anume lupta pentru individuaț ie­
nu ca o autorealizare izolatoare și unicitate egocentrică, ci în
calitate de sarcină care ar trebui să vină în sprijinul unui în­
treg mai mare, supraindividual; pe de altă parte, să punem
mai mult accent pe conștientizarea atitudinii antinomice de
sensibilizare la valorile emoționale și umane.
Patriarhatul care evident se apropie de sfârșit, cu trăsătu­
rile sale tipice de putere absolută și autoritate, cu crampona­
rea sa de tradiții și de instituțiile construite de aceasta era o
expresie a dominației obsesionalilor; însă el nu mai era clădit
pe baza organic-vie, ca în culturile agrare, ci era orientat mai
mult pe putere, reprimare și folosire a celor dependenți și mai
slabi. Astfel, polul contrar se constelează și mai aprig, așa cum
se manifestă, extrem, în pretențiile de educație antiautoritaris­
tă, în revoluția sexuală și demolarea tabuurilor , dar și pozitiv,
în căutarea unor noi libertăți. Deoarece întotdeauna și într-un
colectiv există tendința spre completar e, spre totalitate, spre
echilibrarea unilateralităților patogene, un proces de autore­
glare care nu este conștientizat decât mai târziu și conduce
apoi, în procese ritmice, spre izbucnirea reprimatului, spre iz­
bucniri cu atât mai extreme cu cât atitudinea anterioară fuse­
se mai extrem-unilaterală.
Fără îndoială că există și o legătură între cele patru forme
de ființare în lume și vârste, deci între impulsurile fundamen­
tale și procesele biologice. După fazele de dezvoltar e infanti­
lă din copilăria timpurie, amintite anterior, predomină de obi­
cei în adolescență sentimentul centrifug, optimist, că noi înși­
ne și lumea sunt pline de posibilități, că viitorul este la picioa­
rele noastre și nt:;_ aruncăm în viață plini de speranță și de bu­
curia aventurii. In așa-zișii "cei mai frumoși ani" crește ten­
dința de a ne crea pentru noi înșine un cadru de viață mai sta­
bil și de a ne orienta în acest cadru. Predomină forțele centri-Concluzie 239
pete cu tendința spre anumite scopuri limitate, de a ne con­
strui domeniul propriu de putere și proprietate. Ajungem la
autorealizare în profesie, parteneriat, parentalitate. După ce
trec de jumătatea vieții, mulți trăiesc o schimbare: devine mai
puternică dorința de realizare a modalităților existențiale pe
care cotidianul, cu îndatoririle și obligațiile lui, nu a permis-o.
Într-o mai mare uitare de sine, dorim să ne desprindem de Eul
nostru; apar chestiuni de sens, într-o nouă formă, trebuințe
metafizic-transcendente și trebuie deja să învățăm treptat arta
de a renunța, trebuie să admitem vremelnicia chiar și pentru
noi înșine. În fine, prin îmbătrânire, prin conștiința apropie­
rii morții, suntem confruntați cu singurătatea într-o nouă for­
mă și putem deveni înțelepți acceptându-ne singurătatea; pe
de altă parte realizăm aceasta prin senzația de a aparține la
"umanitatea în sine", în conștiința că suntem parte a unui în­
treg mai mare în care ne vom întoarce – în limba germană
cuvântul allein înseamnă, literal, singur, dar este compus din
cuvintele all (totul) și ein (unul), desemnând în același timp a
fi singur dar și unitatea care ne adăpostește pe toți. Desigur
că aceste corespondențe de vârstă sunt numai anumite accen­
tuări, dar lasă să se bănuiască faptul că în ele se exprimă o
lege a vieții.
_
Și poate că aceasta merge și mai departe. Incepând cu ju­
mătatea vieții noastre se pare că trecem încă o dată, la nivel
superior, prin fazele timpurii ale dezvoltării noastre, trebuind
să învingem din nou angoasele corespunzătoare: acest lucru
începe atunci când realizăm că viitorul care se află în fața noas­
tră este limitat, că nu mai avem deschise toate posibilitățile ­
astfel trecem din nou prin angoasa definitivului. Atunci recu­
noaștem că și ceea ce am creat, bunurile materiale și ceea ce
am realizat pe plan spiritual se transfo rmă în mâinile noastre,
că și vitalitatea noastră lasă de dorit, că nu există absolut și
durabilitate -trecem astfel din nou prin angoasa vremelni­
ciei. Atunci trecem și prin despărțiri; copiii ne părăsesc și-și
întemeiază propriile familii; pierdem mulți oameni apropiați,
care mor și începem să înțelegem că treptat trebuie să învățăm
să dăm drumul-de aici constelarea într-o nouă modalitate

240 Fri tz Riemann
a angoasei de singurătate. Și în ultima fază a vieții noastre ne
așteaptă moartea pe care nu o împărtășim cu nimeni, în care
n� putem lua pe nimeni cu noi -și trecem pentru ultima oară
pnn ango�sa �e dăruire, acum de moarte. Cercul existenței
noastre se mchide cu acest ultim pas în marele necunoscut din
care am ieșit odată cu primul nostru pas.
Mulți. o�meni care nu au îndrăznit să facă acei pași repetă
m�lt mat hteral regresia: ei nu acceptă îmbătrânirea și vor cu
once preț să rămână tineri; ei se cramponează de proprietate
c� a�ât. mai �ult cu_ cât si�t cum_ le dispar tipul și forțele; îm­
batranmd, et redevm copn, sunt mteresați numai de mâncare
și b�utură, de digestie, sănătate și în final sfârșesc prin a de­
veru moșnegi nevolnici, care nu se deosebesc prea mult de niș­
te copii neajutorați.
Cititorul va fi poate dezamăgit dacă la încercarea de a se
recu�oaște pe �ine într-�� dintre cele patru structuri de per­
s�na!Itate nu aJunge la ruct o subordonare univocă, ci proba­
b�l ca va descoperi la sine câte ceva din toate, ca și din fiecare �mtre angoasele fundamenta le. Acest lucru mi se pare a vorbi
m favoarea apropierii de viață, de realitate a angoaselor fun­
damentale și a tipurilor structurale, care nu apar "pure", ca să
spun�m �șa. Deoare�e o astfel de univocitate ar corespunde
trebumțe1 noastre raționale de decizii clare și sisteme delimi­
t�tive m�lt mai mult decât realității vieții, căreia îi face mereu
v10le�ță. In plus, atunci când, în cazul impulsurilor fundamen­
tal� ȘI angoase_lor care țin de acestea, este vorba despre cele
mat generale dmtre datele umane și atunci când forma lor de­
�inde de felul în care au fost parcurse fazele timpuriu infan­hle, pe care trebuie să le traversăm cu toții, trebuie să le recu­
noaytem_ �u t�ții drept �osibilități și să recunoaștem suportul
lor m not mșme. Atunci putem spune chiar că într-un anumit
sens suntem cu atât mai plini de viată cu cât suntem mai fa­
miliari în toate cele patru domenii, r�spectiv atunci când nici
un�l dintre impulsurile fundamentale nu lipsește complet în
n�1 -acest lucru înseamnă că am putut parcurge relativ să­
n�tos_ faz:le infant_ile în care impulsurile și angoasele au do­
bandtt pnma marufestare. Structurile de personalit ate unila-Concluzie 2 41
teral hiperaccent uate sunt de aceea mai degrabă periclitate și
ne pun deosebit de clar în fața ochilor semnificația micii copi­
lării pentru dezvoltarea noastră sănătoasă.
Destinul prin care trec cele patru impulsuri fundamentale
în dezvoltarea noastră depinde de întâlnirea dintre următorii
factori: avem înnăscută o "primă natură", despre care are mai
degrabă ceva de spus astrologia, prin horoscop; se adaugă
apoi moștenirea noastră, cu care nu facem cunoștință decât pe
parcusul dezvoltării, în întâlnirea și confruntarea cu mediul
nostru timpuriu și ulterior dobândim "a doua natură" care,
din cauza efectelor mediului, este mereu ca o tulburare, res­
pectiv o înstrăinare a celei dintâi naturi. Dacă această înstrăi­
nare este prea mare, dacă între natura noastră primară și moș­
tenirea noastră pe de o parte și cea de-a doua natură pe care
am dobândit-o prin educație, pe de altă parte, este o prea mare
discrepanță, atunci ne îmbolnăvim. Exemplele comunicate au
arătat foarte clar în ce măsură mediul nostru primar și cel se­
cundar pot avea efecte patogene. Este vorba mai ales despre
mediul familial din copilăria noastră timpurie, care cuprinde
și mediul social mai larg, în măsura în care părinții noștri­
conștient sau inconștient-apără sau combat standardele co­
lective care domină la un moment dat, acceptându-le sau res­
pingându-le; astfel copilul preia sau respinge deja prin ei va­
lori colective.
Dacă facem abstracție de neglijările sau prejudiciile masi­
ve provocate copilului, care sunt semne ale patologiei părin­
ților, putem spune că nu numai părinții sunt destin pentru co­
piii lor, ci și copiii sunt destin pentru părinții lor. Variația, bo­
găția de moșteniri, diferențele atât de mari dintre personalită­
țile individuale, chiar dependența infantilă atât de îndelunga­
tă, care o face vulnerabilă în timpul dezvoltării sale, fac din fi­
ința umană o ființă. mai periclitată decât altele. Dacă, în cali­
tate de părinți, un copil "ne cade cu tronc", dacă ne este ușor
să îl iubim, dacă putem să îi dedicăm fără efort capacitatea
noastră de a iubi, dacă ființa lui vine în întâmpinarea ființei
noastre -făcând total abstracție de felul în care am dori să
fie și să se dezvolte; dacă, pe de altă parte, individualitatea lui

242 Fritz Riemann
este pentru noi greu de perceput cu intuiția )>i greu de înțeles,
dacă ne )>Ochează )>i trebuie să ne dăm osteneala să îl iubim a)'a
cum am dori )>i a)'a cum a)'teptăm de la el; dacă el ne provoa­
că griji care ne fac să ne simțim neputincio)>i față de el, dacă
ne face să ne simțim că nici el nu ne acceptă ca părinți a)'a cum
ar dori )>i cum ar avea nevoie-toate acestea devin destin
pentru el )'i pentru noi )>i se află dincolo de orice vinovăție.
Ceea ce putem face pentru a evita prejudicierea severă a copi­
lului este în primul rând să dobândim mai multe cunoștințe
despre trebuințele sale precoce și despre propriile noastre ati­
tudini greșite posibile din copilăria lui; pe de altă parte, este
însă )'i șansa de a recunoaște de timpuriu astfel de prejudicii
)>Î poate de a le corecta.
Pentru aceasta ne stau la dispoziție, alături de "marea psi­
hoterapie ", mai multe posibilități: terapie prin joc, consiliere
pedagogică, terapie familială, terapie comportamentală )>i co­
municațională; consiliere de cuplu, terapie de grup pentru cu­
pluri sau terapie individuală a acelui membru al familiei care
constituie o sursă de stres pentru ceilalți sau a copilului tulbu­
rat din această cauză. În cazul posibilităților de îmbolnăvire so­
matică avem deja de mult disponibilitatea firească de a între­
prinde măsuri obligatoriu profilactice, respectiv implicarea fi­
rească a medicului în maladia somatică. În mod ciudat nu
avem încă măsuri profilactice corespunzătoare pentru exami­
nările obligatorii ale stării psihice a copiilor noștri )>i conflicte­
lor din relația părinte-copil și profesor-elev, deși astăzi știm că
multe maladii somatice au fundaluri psihice și că prejudiciile
psihice timpurii au urmări foarte grave. Aici suntem încă ni)>­
te barbari, dacă acest cuvânt înseamnă că dintr-o ignoranță că­
reia i s-ar putea pune capăt prin câteva eforturi perpetuăm pre­
judicii, din inerție. Părinții, educatorii )>i instituțiile statului tre­
buie să facă eforturi conjugate )>i să fie mai atenți la profilaxia
dezvoltărilor nevrotice -deja în interesul lor propriu.
Încă ceva despre angoasă: când vom înțelege angoasele
care ne chinuiesc drept indiciu că ne aflăm într-o atitudine gre­
)>ită sau că fugim de una dintre marile cerințe ale vieții, că nu
îndrăznim să facem un pas evolutiv, ne poate ajuta recunoaș-Concluzie 243
terea caracterului imperativ al angoasei, care ne îndeamnă să
depă)>im stadiul nostru actual de dezvoltare, într-o no�ă liber­
tate chiar într-o nouă ordine )'i responsabilitate. AtunCi angoa­
sa �e poate arăta aspectul ei pozitiv, creator )>i poate deveni
pentru noi imboldul spre o transformare. .
Compara ția pe care am folosit-o la început ne poate f� de
ajutor, con)>tienți fiind de participarea noastră la forțele d111�­
mice care, cu tot caracterul lor contradictoriu și opus pot să fie
menținute într-un echilibru viu, printr-o ordine fermă, care nu
înseamnă niciodată stagnare sau repaos static, dar care nu de­
generează niciodată în haos. Ori.ce accentua . re sau ori ceA lipsă
a unuia dintre impulsurile de mișcare cosmice ar pune 111 pe­
ricol sistemul nostru solar, 1-ar distruge poate -la nivel
uman. Orice unilateralizar e sau lipsa unuia dintre impulsuri­
le de bază pun în pericol ordinea noastră internă )'i ne poate
îmbolnăvi.
În participarea la aceste forțe cos�ice, �e de o p�rte, )>i, pe
de altă parte, în impregnarea noastra de ��tre. medml nostru
interuman se exprimă aspectul dublu al fnnței noastre: omul
cu partea sa de ordini )>i legi supratemporale, suprapersonale
și de generalitate umană-aspectul său supra temporal, e.tern,
pe de o parte și omul ca fiin�ă istori�ă și i�di�id irepeta.bil: cu
confruntarea dintre moștemrea sa )>I medml 111 care exista –
aspectul său temporal. Ca ființă limitată în timp, �ne-am ?o­
bândit biografia individuală și amprenta personala, cu unila­
teralitățile și limitările noastre; ca oameni în �ri:n�l râ�d, ca
parte a "umanului", avem în noi o idee de desavarșire )>I com­
pletitudine, care poate să ne ridi�e d��olo �e trec�t�l. nostru
)>i de limitările pe care le-am dobandit 111 el, 111 sensibihza .re la
ceea ce este în noi general uman, care nu este legat de hmp,
cultură sau rasă.
Dacă ar exista cineva care ar elabora atât angoasa de dă­
ruire în sensul adevărat )>i s-ar putea deschide într-o atitudi­
ne de încredere iubitoare către viață și semenii lui; care în ace­
lași timp ar îndrăzni să Î)>i trăiască individualit �tea într�un
mod mai liber suveran, fără teama de a cădea d111 paradisul
protecției; car�, mai departe, ar accepta angoasa vremelniciei

244 Fritz Riemann
și totuși ar dori să își configureze durata vieții sale într-un mod
fert_il și plin de sens și care, în sfârșit, ar lua asupra lui ordini­
le ș_I legile _lumii noastre și vieții noastre, conștient fiind de ne­
c_es�tatea ȘI ca:ac�erullor implacabil, fără angoasa de a fi prea
hm1tat de ele m libertatea sa -dacă ar exista un astfel de om
ar trebui să recunoaștem fără îndoială în el cea mai înaltă ma�
turitat_e și u�anitate. Dar dacă ne-am apropia de portretul
�ce�tu1 om, fie și numai limitat, el va apărea ca imagine esen­ț�ala _a omului însuși, a umanității complete și a maturității ca
fmahtate; nu este o ideologie inventată de oameni, ci o cores­
pondență a marilor ordini ale sistemului lumii la nivelul nos­
tru uman. ,… . In colectia
1
au mai apărut
Pentru comenzi sau informații despre alte colecții
vă invităm să vizitați situ! nostru
r;ww *er.Hhu a tre L ro
Dacă doriți să fiți în permanență informat despre noutățile
editoriale și alte evenimente la editura Trei,
.".._
(.,li:
r:.t.� vă invităm să vă înscrieți la newsletter.
Tehnici proiective în
evaluarea personalității
Autor: Nicolae Dumitrașcu
ISBN: 973-707-0 15-1
Anul apariției: 2005
Format 13 x 20 cm
336 pagini
Tehnicile proiective, ca in­
strumente de evaluare psiholo­
gică, constituie un domeniu fas­
cinant și controversat al psiho­
diagnosticului. Printre altele, ele
fac posibilă cunoașterea perso­
nalității omului la nivelul pro­
fund al fantasmelor și tendințe­
lor inconștiente care se reflectă
în comportament. Lucrarea de
față, destinată studenților și
practicanților în Psihologie, este
o abordare a unor tehnici proiec­
tive clasice și conține descrieri și aplicații practice ale acestora.
Nicolae Dumitrașcu este doctorand al Universității de stat din Bu­
curești și lector la Universitatea Titu Maiorescu, disci plina Tehnici Pro­
iective. A tradus trei lucrări cunoscute din acest domeniu despre testele
Szondi și Rorschach și este membru al International Szondi Association
și al International Rorschach Society. Principalele lui domenii de interes
sunt evaluarea psihologică, relația dintre creativitate și tulburarea men­
tală și personalitatea bolnavului psiho-somatic.