ST AJIUNll DE CERCETĂRI BIOLOGICE, [606901]

LUCRARILE
ST AJIUNll DE CERCETĂRI BIOLOGICE,
GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE
~,STEJARUL"
1
I EXTRAS I
-1968-

-.~ .. „, ~ ·-~\ . -_, ·".""'
CONTRIBUTII LA STUDIUL HIDROGEOLOGIC ' -AL VĂII B·ISTRITEI ' IN ZONA LACULUI PîNGARAȚI
DE
IONIȚĂ ICHIM
Zona de care ne ocupăm este situată în s~ctorul de vale transversală
al Bistriței, cuprins între defileul Straja, la vest, și vărsare ·& Pîngărăcioru­
lui, la est. Tot în acest sector se află amplasat și lacul de baraj Pîngărați.
Din· cauza condițLilor hidrogeologice în care este încadrat (cea mai
·mare parte a fundului și taluzului sînt constituite din material psamo­
psefitic'), lacul s-a impus de la început ca un factor de bază în dirijarea
regimului apelor freatice cantonate în aluvionarul văii; la acest aspect
și a leqăturilor lui cu celelalte condiții hidrogeologtce se referă lucrarea
de față·
ISTORICUL CERCET ARILOR
Această regiune a constituit obiectul mai multor lucrări științifice ;
maj_oritatea fiind de domeniul geologiei [1, 2, 4, 5, 6, 11, 13] și geomorfo­
logiei [ 9, 1 O]. În domeniul hidrogeologiei pînă în prezent nu s-a publicat
nici un material ; există însă o serie de considerații făcute cu ocazia
studiilor. geologice necesare amplasării uzinei electritce de la Pîngărați.
Avînd ca bază de plecare acest material 1), în urma măsurătorilor și
observațiilor pe care le-am făcut, am ajuns la rezultatele pe care le
expunem în lucrarea de față.
CONDIȚIILE FIZICO-GEOGRAFICE
1. GEOLOGIA. Din studiile existente reiese că la -alcătuirea regiunii
participă depozite de vîrstă : baremian-albian superior, cenomanian-turo­
-ni.an, senonian-danian, pa~eocen-eocen și quatemar.
·.-1) Datele privind sitl.1ația hidrogeologică dinaintea apariției I. Pîngărati (foraje) ne.au
fost puse la dispoziție ue I.S.P.H. București.

38
Fig. 1. Poziția zonei lacului Pîngărati în bazinul mijlociu al
Bistriței
Substratul geologic din baza quaternarului este constituit în cea mai
mare parte di.Il Strate de Hangu în care se disting două orizontvri : un
orizont în care predomină marnele și .marn~le c.aLcaroase, în bază și un
orizont în care domină gresiile calcaroase, la partea superioară [ 11 ]. O
suprafață mult mai mică în cadrul bazineț1'țll;i Pîngărat.i ~~1J.Pă celelalte
formațiuni prequaternare (șisturi negre, Strat.~ de. Cîrnu, gr~~ia de_ Tarcău
și Strate de Straja). Rocile de iau parte la formarea . tuturor f<;>rmaț-iunilor
amintite, sînt dispuse în strate compacte și sînt strîns cutate, ceea ce
reduce mult posiblitățile de infiltrare ale apelor superficiale. .. i
Formațiunile quaternare se dispun discordant pe ro cil~ .. mai vechi
și sînt puternic permeabile. Ele au o dezvoltare m::i.ximă pe fundul văilor,
în special al văii Bistrița, fiind repre::entate în principal prin: a) depozite
de terasă; b) depozite deluviale; c) depozite proluviale și e) depozite
de halde.
a) Depozitele de terasă au o extindere mai mare pe stînga Bistriței
unde ating grosimi de aproape 40 m, iar baza lor coboară sub nivelul
actualei albii a Bistriței cu 17 ni [ 10 ]. Pe dreapta Bistriței el~ ocupă su­
prafețe mai mici și au grosimi de numai 8-10 m. Elementul dominant
din aceste depozite îl constituie prundișurile al căror diametru este cu­
prins cel mai frecvent între 0,2-25 cm [ 15 ]. În masa lor se întîlnesc
nisipuri grosiere și fine care form .ează uneori lentile omogene cu grosimi

39
0,25–0,60 m; sporadic apar și argile„ De asemenea, în depozitele de
terasă se mai cuprind : un orizont de argile nisipoase de culoare găibuie,
gros de 1,40-2,00 m situat peste prundișurile teraselor de 9-12 m și
5–7 m din aval de lac; un orizont de luturi argiloase de 2-4 m extins
în deosebi în zona terasei de 9-12 m (Straja) și un orizont de depozite
loessoide cu grosimi pînă la 3-4 m, bine dezvoltate pe te.rasa de 50-60
m. [ 4 ].
b) Depoâtele deluviale sînt prezente pe toți versanții acestei regiuni
și ating grosimi maxime în zona Stratelor de Hangu, unde se mențin
frecvent la 5-10 m. grosime. La alcătuirea lor participă un material pre­
dominant argilos, în care sînt cuprinse și dispuse haotic fragmente colțu­
roase ale rocilor mai dure. În mod frecvent materialul argilos apare sub
formă de strate lenticulare de grosimi !ce variază, în profilele observate
între 0,40-0,80 m.
c). Depozitele proluviale (conurile de dejecție) se pun mai bine în
evidență la baza versantului stîng unde formează o trenă aproape con­
tinuă (un glacis proluvial). În alcătuirea lor intră fragmente de rocă slab
rotunjite și subangulare, amestecate într-o masă de material mai fin, re­
zultat prin erodarea marnelor și marno-argilelor cretacice.
d) Depozitele de halde sînt-constituite din materialele colțuroase ale
rocilor marnoase și mamo-argiloase dislocate din masa muntelui Boto­
șanu, cu ocazia străpungerii tunelului de aducțiune pentru uzina „ V. I.
Lenin" de la Stejaru l. în afară de acest steril, la alcătuirea haldelor
participă în proporție mai mică și prundișuri escavate din terasa de 9-12
m (Straja) de pe locul unde a fost amplasată uzina hidroelectrică și ca­
nalul de fugă. Haldele sînt supr::ipuse peste conul de dejecție al pîrîului
Pîngărați și au o suprafață de cca. 100 OOO mp.
2. GEOMORFOLOGIA. Geomorfologic, zona de care ne ocupăm re­
prezintă extremitatea vestică a „bazinetului eroziv intramontan Straja­
Piatra Neamț" [ 10 ]. Ușoara ștrangulare pe care o suferă valea Bistriței
la vărsarea Pîngărăciorului ne permite, însă, să vorbim chiar de un mic
bazinet al Pîngăraților, individualizat în condițiile eroziunii selective pe
·seama rocilor din Stratele de Hangu.
Principalele tipuri de relief din bazinetul Pîngăraților sînt: a) relieful
de acumulare ; b) relieful acumulativa-eroziv și c) relieful sculptural.
a) Relieful de acumulare este bine reprezentat prin conurile de
dejecție ale pîraielor Stejarul și Pîngărați, prin glacisurile coluvio-prolu­
viale de la țîțîna teraselor și baza versantului stîng al Bistriței și prin
terasele antropogene ivite în urma acumulării materialului escavat.
b) Relieful acumulativo-eroziv. In acest tip autorii citați [ 9, 10] în­
cadrează terasele Bistriței deoarece în formarea lor s-au distins clar, prin
specificul evoluției văii între Poiana Teiului-Buhuși, cele două procese :
de acumulare și eroziune.
Terasele, în număr de patru, exceptînd terasa de luncă inundată de
apele lacului Pîngărați, au o dezvoltare și o răspîndire diferită pe cei doi
versanți ai Bistriței. Astfel, pe stînga Bistriței cea mai mare dezvoltare
o au T 5-7 m, T 9-12 m și T 16-20 m, iar cea de 40-60 m lispește,
pe cînd pe· partea dr 1eaptă, deși relieful de terase ocupă suprafață ma[

40
mică, se găsesc toate nivelele (T 5-7 m, T 9-12 m, T 16-20 m cu două
trepte și T 40-60 m cu o extindere ce rivalizează pentru acest versant
cu a terasei de 16-20 m).
O altă diferențiere existentă între cet doi versanți ai Bistriței, în
ceea ce privește relieful de terase, constă în faptul că terasele de pe
stînga Bistriței au un pronunțat caracter de îmbucare (fig. 6) roca de pos­
tament nefiind atinsă pentru fiecare treaptă în parte. Nu același lucru
se întîmplă pei dreapta văii, unde fiecare tierasă își are soclul ei din roci
precuaternare .
Diferențierile menționate în relieful de teras ă atmg după sine așa
după cum vom vedea, profunde deosebiri ale caracteristici lor apelor
freatice cantonate în aluvionarul teraselor.
c) Relieful sculptural din zona noastră este reprezentat prin· versanții
văii Bistr-ița care în afara pîraielor (Oanțu, Stejarul , Pîngărați) ce îi sec­
ționează, sînt brăzdați și de mici organisme torenția le.
Dintre procesele care iau parte la modelarea versanților, menționăm
pentru versantul stîng eroziunea lineară și alunecările, ultimele impuse
de constituția litolog ică a stratelor de Hangu (alternanța marnelor și
i:narno-argilelor cu roci mai dure de tipul gresiilor și gresiilor calcaroase),
iar pentru versantul drept eroziune ·a lineară și spălarea areolară.
3. CLIMA ȘI HIDROGRAFIA. Bazinetul intramontan al Pîngăraților,
sub raport climatic, se găsește la periferia estică a sectorului climatic de
munte al Carpaților Orientali, într-o zonă de adăpostire față de masele
de aer oceanice din vest, la contactul climatid continental din podișul
Moldovei și Subcarpați.
Principalele elemente climatice la stația Pîngărați, calculate pentru
anii 1961-1965, au următoarele valori: media anuală a precipitațiilor
560,2 mm ; maxima lunară 102,6 mm (iunie) ; minima lunară 22,6 mm
(februarie); temperatura medie anuală este de 8°2, maxima medie 18°5
(iulie) și minima medie -5° (ianuarie).
Apele de suprafață sînt reprezentate prin .lacul Pîngărați și afluenții
săi : Bistrița, pîrîul Oanțu, pîrîul Stejaru și pîrîul Pîngărați.
Lacul Pîngărați s-a· format prin baraj artificial în anul 1963 pe-valea
Bistriței. Are lungimea de cca. 3 km, lățimea maximă de 800 m-și supra­
fața de 150 ha. Nivelul maxim al apelor lacului urcă pînă la cota abso­
lută de 310 m și coboară la 358 m, dînd o diferență de nivel de 12 m. Vo­
lumul de apă, la nivelul maxim, este de 6.800.000 nic. Fluctuațiile de
nivel în 24 de ore sînt foarte mari și neregulate, datorită dirijării regi­
mului lacului potrivit cerințelor de funcționare ale hidrocentralei Pîn­
gărați.
Lacul este alimentat din ape ce provin din lacul Bicaz prin tune­
_ lu! de aducțiune și canalul de fugă al uzinei 11V. I. Lenin"; prin apele ce
· se mai scurg pe vechea albie a Bistriței, la care se adaugă aportul adus
,·de pîraiele Oanțu, . Stejaru și Pîngărați. Aceste pîraie au un regim de
scurgere permanent, dar cu mari fluctuații de debit.

.,
41
HIDROGEOLOGIE
Sub raport hidrogeologie, în bazinetul intramontan al Pîngăraților
se pot separa două categorii de ape subterane : 1) ape freatice legate de
acumulativul cuaternar (depozite de terasă, glacis'uri_ proluviale, deluvii
și halde) și 2) ape captive cantonate în rocile acvifere ale-Lișului creta­
cic_ și paleogen. In· lucrarea noastră ne vom ocupa numai de studiul ape­
lor freatice.
Apele freatice, după geneză și caracterul depozitelor în care sînt
înmagazinate au putut fi separate în patru raioane : 1) raionul apelor
freatice din terasă, 2) raionul apelor freatice din conurile de dejecție,
3) raionul apelor freatice din deluvii și 4) raionul apelor freatice din de­
pozitele de halde. (fig. 5).
b) RAIONUL APELOR FREATICE DIN DEPOZITELE DE TERASĂ
Acest raion cuprinde toate apele subterane din depozitele teraselor
vau Bistrița. Se ( caracterizeaz :ă prin depozite sub formă mai ales
de bolovănișuri și prundișuri groase de 3-4 m pînă la aproape 40 m, în
interiorul cărora circulația apelor subterane se face foarte rapid. Ali­
mentarea lor se face prin infiltrația apelor Bistriței și afluienților săi,
infiltrații din lacul Pîngărați și prin ape meteorice în scurgere areolară
,și torențială. . -1 •
Ținînd cont de structura hidrogeologică și repartiție, precum și de'
influența pe care o are lacul asupra regimului hidrogeologie, apele
freatice din terasele de pe fundul văii Bistrița de la Pîngărați se pot
împărți în două subraioane distincte : a) subraionul apelor freatice din
terasele de pe stînga Bistriței și b) subraionul apelor freatice din tera­
sele de. pe dreapta Bistriței.
il.) Subraionul apelor freaitice din terasele de pe stîr.ga Bistriței.
Se caracterizează din punct de vedere hidrogeologie prin prezența unui
singur strat acvifer freatic, deoarece terasele sînt sculptate în același
complex aluvionar (fig. 6). O altă caracteristică a acestui subraion o con-·
stituie influența permanentă și pe o mare su praf ață pe care o exercită
lacul Pîngărați asupra regimului apelor freatice. Aceasta a făcut ca nive­
lul hidrostatic să se ridice după apariția lacului în medie cu 8 m. Pre­
zența unui însemnat număr de fîntîni pe aria acestui subraion, a permis
măsurători și observații sistematice asupra nivelului apelor freatice. Din
șirul măsurătorilor făcute în intervalul 1 martie 1966 – 25 august 1966,
am ales pentru trasarea hidroizohipse ·lor și izofreatelor două momente
caracteristice ale regimului nivelului apelor freatice influențate de lac
(nivelul maxim produs la 14 martie 1966 și nivelul minim produs la l '7
august 1966) Menționă:m că neconcordanța între data producerii nive­
lelor caracteristice pentru zonele influențate de lac și cele neinfluen­
tate a făcut ca la trasarea valorilor izoliniilor maxime să luăm în con­
siderație numai datele pentru zona influențată de lac.

42
Analizînd materialul faptic privitor la apele freatice ale acestui
subraion, apar în evidență o serie de caracteristici hidrogeologice și
anume:
-Intre lacul Pîngărați -pîriul Pîngărați și pîrîul Stejaru, se con­
stată prezența unui fenomen de remuu subteran. Acesta apare mai bine
evidențiat la nivelele maxime ale lacului și se manifestă prin reducerea
vitezei de circulație ale apelor freatice, prin scăderea accentuată a pan­
tei hidraulice și prin abaterea sesizabilă a direcției de curgere a apelor
freatice spre stînga lacului (fig. 3).
3) Fenomenul de remuu subteran apare în mod natural și la conurile
de dejecție, în partea lor opusă direcției de curgere a rîului în care se
2E:J 11~1
:sl–,1 •I·' ~1
1
41-·-·„.I 91„{~
~1….-..1
Fig. 2. Harta izotreatelor văii Bistriței din zona Jacului Pîngărafi la 14
martie și 17 august 1966. 1. Izofreate sigure la 16 martie 1966; 2. Izofreate
presupuse la 14 martie 1966; 3. Izofreate sigure la 17 august 1966; 4.
Izofreate presupuse la 17 august 1966; 5. Drenuri artificiale; · 6. Dig; 7.
Baraj ; 8. Fîntîni folosite la măsurarea nivelului hidrostaiic; 9. Zone lipsite
de strat acvifer continuu

I 43
varsă pîraele (Pîngărați și Stejaru) ce. au construit aceste conuri. O
situație asemănătoare a fost semnalată de hidrologul V. C i .a g 1 i c ( 1965)
și pe rîul Bistricioara.
-Delimitînd perimetrul pe care se resimte influența lacului asu­
pra apelor· freatice, am constatat că amplitudinea maximă a nivelului
hidrostatic scade de la 1,50 m în imedi:lta apropiere a lacului, la 0,10-0,15
m în punctele extreme ale acestui perimetru (fîntîna nr. 5, vezi fig. 2 și 3).
Amplitudinele de nivel ale apelor freatice pe care le-am prins, pentru
întreaga perioadă de observații, pot fi atinse în cel puțin 50-60 ore
Le!enda
·1~1 „ 1….-..1
2E:J 81„–1
~ 1-·-·~ I 91 I
• 1–,1 IO I·· ~i
,l:::;tl I ff~
&~ 12(5]
Fig. 3. Harta hidroizophiselor văii Bistrița în zona Jacului Pîngărați la 14
martie și 17 august 1966. 1. Hidroizohipse sigure la 14 martie 1966; 2.
Hidroizohipse presupuse la 14 martie 1966 ; 3. Hidroizohipse presupuse
la 17 august 1966 ; 4. Hidroizohipse sigure la 17 august 1966 ; 5. Curenți
principali de scurgere ai apelor freatice ; 6. Curenți secundari de scurgere
. ai apelor freatice; 7. Drenuri artificiale; 8. Dig; 9. Baraj ; 10. Fîntîni
folosite în măsurarea nivelului hidrostatic ; 11. Zone lipsite de strat acvifer
freatic ; 12. Linii de profile hidrogeologice

44
(constatare făcută în. zona lacului Vaduri, cu ocazia secării și umplerii
acestuia}.
-Potrivit măsurătorilor din 12, 13, 14 și 15 august 1966, executate
din 12 în 12 ore, în jurul lacului se delimitează o cerțtură 1argă de 40-50
m în care apele freatice înregistrează fidel oscilații · e de nivel ale lacu­
lui. Aceastu arată o dinamică accentuată a apelor freatice atît pe verti­
cală cît și pe orizontală, ceea ce ar justifica înlocuirea, pentru zona de­
limitat ă, a ncțiunii de nivel hidrostatic cu cea de nivel hidrodinamic,
tipic zonelor cu drenaj variabil (8}.
-Analiza pantei hidraulice arată o înclinare de 1,6 la sută în aval
de lac și deci o viteză de scurgere a apelor freatice des tu 1 de mare ( apre­
ciată după ti'mpul necesar transmiterii laterale a cotelor maxime ale
nivelului lacului, viteza atinge 800-900 m/24 ha). fa amonte de lac
panta este mult mai redusă (0,2 la sută) și scoate mai bine în evidență
fenomen ul de remuu subteran pe care l-am menționat.
-Hidroizohipsele, așa cum apar din harta alăturată (fig. 3), din
cauza influenței. lacului suferă dep lasări spre aval, la nivele maxime ale
lacului și spre amonte, la nivele minime. La izofreate (fig. 2} deplasarea
constă în retragerea· acelorași valori spre versant, la nivele maxime și
spre lac, la nivele minime.
-Sub raportul .adîncimii apelor freatice, în cadrul acestei unități
hidrogeologice, se disting 5 zone condiționate în mare și de morfologia
terenului (zone cu adîncimi cuprinse ; între 2-5 m; 5-10 m; 10-15 m;
15-20 m ~i adîncimi mai mari de 20 m}. Dintre ele domină zonele cu
valori între 5-15 m. ·
-Supra fața nivelului hidrostatic, așa cum apare în profilele hidro'."
geologice (fig. 4), ca și din harta hidr~izohipselor (fig._ 3), nu are o în­
clinare uniformă, ci prezintă unele concavități și convexități impuse,
probabil, de prezența unor curenți principali în circulația apelor freatice. o asemenea concavitate apare în profilul transversal din. dreptul uzinei
Pîngărați și se datorește prezenței unui puternic curent" de drenare sub­
terană a apelor 1'3.cului Pîngărați. Acest curent este dirijat pe traseul unei
albii vechi a Bistriței, pe care circulația ap~lor subterane s-a intensificat
și _pus bine în evidență după apariția lacului.
-Intensitate-a circulației C!pelor freatice pentru porțiunea influen­
țată de lac este determinată și de concordanța sau neconcordanța varia­
țiilor nivelelor lacurilor Pîngărați și Vaduri.
Lacul Vaduri, din aval de PJngărați, constituie o bază locală ce in­
fluențează asupra circulației apelor freatice din amonte. In legătură cu
aceasta sînt posibile patru situații și anume: 1) Cînd. lacurile Pîngărați
și Vaduri au nivele maxime concomitent, viteza de circulație a apelor
freatice se menține normală în condițiile aceleiași permeabilități a rocii
magazin. 2) Cînd lacul Pîngărați are nivel maxim, iar lacul Vaduri nivel
minim, viteza de circulație a apelor subterane crește și drenarea lacului
. Pîngărați spre Vaduri prin curenți subterani, este maximă. 3) Cînd la­
cul Pînqărați are nivel minim, iar lacul Vaduri nivel maxim în același
timp, viteza de circulație se reduce simțitor. In schimb, drenarea gene­
rală a stratului acvifer continuă tot spre lacul Vaduri, deoarece diferența

45
de nivel între cota de secare a lacului Pîngăra ți (·358 m) și cota maxim ă
atinsă de lacul Vaduri ( 349 m} impune acest lucru. 4) Cînd lacurile Pîn­
gărați și Vaduri înregistrează concomitent nivele minime, caracter~sti­
cile dinamice ale apelor freatice. se aseamănă cu primul caz, iat tendmța
generală este spre atingerea condițiilor de circulație din etapa anterioară
apariției celor două lacuri.
Fig. 4. Protile hidrogeologice în valea Bistriței -zona Jac; ului Pîngărațj. ·
1. Nivelul suprafeței reliefului ; 2. Nivelu1 hi.drostatic la 17 august 1966;
3. Nivelul hidrostatic la 14 martie 1966; 4. Nivelul cel mai frecvent al
lacului Pîngărați; 5. Nivelul maxim al lacului·; 6. Fîntîni folosite la mă-
surarea nivelului hidrostatic; . 7. Locul și direttia profilului C.
~ Legat de circulația sµbterană intensă în condițiile existenței unui
îhsemnat procent de material fin in masa prundișurilor, a apărut (ușor
sesizabil) fenonienul de eroziune subterană, a_ cărui consecin ță ultedoa­
fă pO.ate dăuna căilor de comunicație de aici. O confin;1;1are· a existenței
, un~i e_roziuni subterane o dă și materialul fin adunat îri faț'a 'principale ~or
iivoare de drenaj și însăși faptul că sînt conturate direc ții ale~ unor cu­
tenți cu debit sporit.
-Ca o consecință directă a influenței pe care o ·exercită lacul Pîn­
gă1,1ați asupra mobilității nivelului apelor freatice, ește apariția în balas­
tiera Pîngărăcior (la nivele maxime ale lacului) a unui „iăculeț" cu su­
pr .afața de cca. 250-300 m p și adîncimea 0,70–0,80 m. De asemenea, .
aceea-și cauză (influența lacului) menține pe malul stîng al Bistriței, înce­
pînd de la cca„ 150 m aval de uzina Pîngărați Și pînă la vărsarea pîrîului
Pîngărăcior și apoi pe malul drept al acestuia, prezența unei adevărate
linii de izvoare. Unele dintre ele cum sînl: cel~ de sub podul C.F.R., podul
șoseaua națională și de la gura Pîngărădorului debitează uneori și peste
'60 I/set. Linia de izvoare, ca și celelalte caracteristici hidrodinamice men­
ț:fona te, confirmă existența continuă a unui puternic drenaj subteran al
.apelot lacului Pîngărați.
b) Subraionul apelor freatice din terasele de pe dreapta Bistriței.. In
ace.st subraion, așa cum am amintit, -apar patru nivele de terasă , fiecare
cu un soclu din roci de f.liș peste care este suprapus . aluvionarul (fig. 6).
OiiiISU:el de alcătuire a teraselor a făcut c.a fiecăre i trepte să-i corespundă
tui :sti;at acvifer a~arte : .Existența ceLor patru straturi acvifere este dove­
dită și de apariția la baz;a aluvi<0narului fiecărei terase a unor linii de
J..zv:oare.

46
._,_. 1c:i.itlt .
. RAIOHAREA . APELOR FREATICE
~din v~lcia Bisttițczi În. zona L. Pin.gc.il'Qfe
Fig„ 5. Raionarea apelor freatice din V. Bistriței în zona Jacului Pîngărnti.
1. Raionul apelor freatice din depozite de terasă a = subraionul apelor
freatice ale teraselor din stînga Bistriței cu: a1 = microraionul apelor
freatice alimentate în principal din Bistrița, a2 = microraionul apelor frea­
tice alimentate din L. Pîngărati numai 11 nivele maxime ale acestuia, a3 =
microraionul apelor freatice alimentate permanent de lac, a4 = ,microra­
ionul apelor freatice care primesc temporar alimentare din L. Vaduri, a5 =
microraionul apelor freatice alimentate -exdusiv 'din ·preciJSitatii; b ~
subraionul apelor freatice ale teraselor din dreapta .Bistriței ·cu: b1 = mi.;
croraionul apelor freatice alimentate din ape meteorice și deluviale, b2 =­
microraionul apelor freatice alin;ientate din ape meteorice și prin drenarea
orizontului acvifer din te.rasele imediat superioare, b3 = microraionul ape.:.
lor freatice alimentate temporar de lacul Pîngărați. 2. Raionul apelor frea­
tice din depozitele de con de. dejecție c\:1: a =. microraionul apelor frecb
tice alimentate din infiltratiile apelor pe care le aduc p.îraele și b =­
microraionul apelor freatice alimentate temporar de lacul Pîngărati. 3. Ra­
ionul apelor freatice din depozite deluviale. 4. Rafonul apelor ·freatice din
depozite de halde. Alte semne : c = limita sigură de influentă a lacului
Pîngărați asupra apelor freatice, c1 = limita probabilă de influentă a la­
cului Pîngărati asupra apelor freatice A-A1 și B-B1 profile geomorfologice.

47
Influența apei lacului Pîngărați nu se resimte în acest subraion decît
la nivelele maxime ale acestuia și atunci numai la terasa de 5-7 m de
pe stînga pîrîului Oanțu, pe o porțiune foarte redus.
Alimentarea apelor freatice din aceste terase se face prin scurge­
rile de versant, prin apele freatice din g~acisuri și din terasele mai supe­
rioare, care se infiltrează în terasele mai joase, precum și din ape cap­
tive. Drenajul apelor subterane se face din zona teraselor superioare că­
tre cele inferioare. De aceea nu întîmplător, cele mai bogate ape frea­
tice le întîlnim în terasele de 9-12 m și 5-7 m, la baza cărora apar
izvoare cu debit pînă la 12-15 Ilmin.
A ,(j
….
;JO
a.o
io  B
Fig. 6. Profile geomorfologice în valea Bistrițe} (zona Jacului Pîngărați)
dupcl I. Donisă și I. Hîrjoabă. 1. Luturi și soluri actuale; 2. Prundișuri; 3.
Roca din bază (alternantă) de gresii și marne senoniene; 4. Material deluvial
-proluvîaI :.
Adîncimea apelor subterane variază foarte mult, ea este mai mare
spre fruntea teraselor (pînă la 10 m adînchne) și mai ·mrcă spre țîțîna
teraselor (cca 0,50 m), unde aluviunile de terasă sînt subțiri și sînt înlo­
cuite treptat prin depozite deluvio-coluviale.
Se constată în acest subraion existența unor ruperi de pantă ale nive­
lului hidrostatic în zonele de trecere de la o terasă la alta.
· 2) RAIONUL APELOR FREATICE DI~ CONURILE .DE DEJECȚIE
Acest raion înglobează apele subterane din depozitele proluviale ale
conurilor de dejecție ,. dintre care mai importante sînt cele ale pîraielor
Pîngărați și Stejaru. Conurile de dejecție sînt alcătuite din fragmente de
roci slab rulate în majoritatea lor de calibrul pînă la 0,50-0,70 m dia­
metru. Intre ele se intercalează nisipuri și uneori argile .
. Raionul apelor freatice din conurile · de dejecție se contureaz ~ mai.
bine la contactul versantuluț stîng a văii Bistrița cu fundul bazinetului
fig. 5) unde cele două conuri de dejecție (Pîngărați .și Stejaru) parazitea­
ză terasa de 9-12 ma Bistriței.
Prin aceste conuri se rein:rrcă o intensă oirculație de ape subterane
provenite mai ales din infiltrația apelor pîraielor torențiale .. Alimentarea
apelor freatice din conurile de· dejecție de către pîraiele respective face
ca nivelul hidrostatic să ia o .formă puternic bombată, cu diferență între
cota maximă și minimă pînă la· 10-15 m, pe o lărgime de numai 500-600
metri.
Panta hidraulică a stratelor freatîce măsoară de la axul conurilor de
dejecție spre periferia lor între. 3,3-4 m la sută, aceasta la numai 100-200
, I li

48
… –.:: ·-… z-;o
1
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26.
27.
28.
29.
30.
31.
'32.
'33.
'34.
35.
'36.
'37.
38.
39.
40.
41.
42.
43.
44.
45.
4ij. TABLOUL I
Date necesare trasării hid,:r;c;>i;z;ohipselor și izofreatelor văii ~istritei,
în zo'nâ.' „ lacului Pîngărați
I 1 „ martie 196:- 17 marcie 1966
Alr. abs.
a fînt. Valoa r<:>a hio Val. tZO• Valoarea hi• Val. izo ….
droizohipselor freatelor droi'zohipse lor freatelor m
m m ro m
2 3 4 5 o
381,546 362,966 18,58 ~63,696 16,90
376·,172 359,22 16,95 360,70 15A7
374,295 359,115 15,18 360,45 13,84
373,971 357,221 16,75 359,471 14",50
375,799 355.,799 20,00 356,129 19,67
361,946 354,946 7,00 355,506 6,44
358,591 354,791 3,80 355,091 3,40
353,343- 352,093 1,25 352,343 1,00
352,415 349,615 2,80 350,915 1,50
360,934 354,334 6,60 355,344 5,59
3Ș6,125 354,475 1,65_ 354,475 1,65
361,717 356,617 5,10 357,017 4,']0
362,150 358,050 4,10 358,250 3,90
362,818 . 355,943 6,87 357,018 5,80
368,505 356,895- 11,61 358,133 10,37
372,656 357,346 15,31 358,376 14,28
364,138 358,048 6,09 359,324 4,81
363,558 358,448 5,11 35g-,s53 4,00
364,813 358,613 6,20 359,813 5,00
362,368 359,878 2,49 360,948 1,42
376,759 372,759 4,00 373,239 3,52
380,577 370,87.? 9,70 371,857 8,72
379,100 368,10'0 11,00 369,640 9,56
380,395 369,275 11,12 369,775 10,62
380,899 369,229 11,67 369,809 11,09
38ț,526 369,526 12,00 369,906 11,62
381,161 ~69,211 11,95 369,781 11,38
377,396 374,996 2,40
375,793 370,383 5,41
376,007 370,577 5,43
377,770 371,870 5,90
376,459 371,559 4,90
376,025 372,025 5,00
377,994 372,144 5,85
378,083 372,383 5,70
378,679 372,769 5,91
378,20 373,08 5,12
379,899 372,719 7..,18
3g3'"493 372,493 11,00
38·5,821 372,421 13,40
386,529 371,109 15,42
384,249 370,609 13„64
3&4,246 3'70,346 13,90
384,259 370,259 14,00
386,712 369,412 17,30;
395,655 384,315 11,28 –-··..-.–;-""""'"·· ,

49.
–––-'––-'–-___;,_ __ s _ ___;,_ __ 6 ___ I. , I ., .3 4
47. 383.,696 369,256 14,17 369,661 14,0
48. 384,396. 366,796 17,60
49. 389,941 376,941 13,00
50. 398,37 392,87 5,50
51. 395,32 3~0.20 5,12
52. 395,65 390,80 4,85
53. 394,78 389,70 5,08
54. 368,11 379,90 6,21
55. 370,999 365,17 5,82 366,86 4,13
56. 374,63 367,80 6,83
57. 373,44 367,10 6,34
58. 375,99 373,72 2,27
59. 377,24 373,76 3,48
Obs. La legarea fîntînilor prin nivelment am fost ajutat de hidrologul V Ciaglic.
m de la ieșirea pîraielor din munte. La fruntea conurilor I panta hidrau­
lică se încadrează în panta generală a stratului acvifer din terasele peste
care se suprapun conurile. ·
Circulația apelor în conurile de dejecție este foarte activă și în con­
secință alimentarea din surse superficiale se simte cu rapiditate. Astfel,
la 9 august 1966, fîntîna de la școala nouă Pîngărați castel, situat pe con,
era seacă (adîncimea 13,08 m) iar după o ploaie ce a durat 2 zile cu in­
țensități diferite și care a alimentat din abundență: pîrîul Pîngărați, nive-
1µ1 apei din fîntînă a crescut cu 0,70 m).
In partea inferioară a conului de dejecție al pîrîului Pîngărați se con­
. stată și influența apelor de infiltrație și a remuului subteran condiționate
de nivele ridicate ale lacului. Această influență se transmite prin inter­
mediul terasei de 9-12 m a văii Bistrița, peste care se suprapune conul
1 de dejecție :· ·
. 3) RAIONUL APELOR FREATICE DIN DEPOZITELE DELUVIALE
Acest raion ocupă versanții văii Bistrița, acoperiți de cuverturi de
depozite deluviale. In acest~ depozite ;apar ape freatice lenticulare ali­
mentate' în special dii:i ape meteorice, la care se adaugă unele surse sub­
teri:me ale ape1or captive. Torenții care fragmentea ză versanții drenează
în mare· măsură apele acestui raion, a căror debite sînt mici. Totuși, cînd
versantµ! este mai puțin atacat de eroziunea liniară, așa cum este la nord
de Straja, aceste ape au debit mai mar.e, fapt do'vedit și de persistența în
tot timpul anului a unui lăculeț de 600 mp, cu.· adîncimea maximă de
1,30 m, format în spatele unui monticol de alunecare.
4) RAIONUL APELOR FREATICE DIN DEPOZITELE DE HALDĂ
Depozitele de haldă deși ocupă o suprafață mică, iar grosimea lor
urcă în medi-e la 1 O m, au reușit ca la contactul cu suprafața conului pe
care sînt dispuse, să-și formeze în cîțiva ani un pat ușor impermeabil.

50
Fenomenul se datorează predominării materialelor marnoase prin a că­
ror dezagr·egare și alterare se desprind particule fine• ce migrează spre
baza haldelor. Crearea unui astfel de pat impermeabil, în cont iinuă evo­
luție, face ca în urma ploilor mai abundente și în urma, topirii zăpezilor,
la periferia haldelor să apară izvoare, ceea ce arată existența sezonieră
a apelor freatice proprii haldelor. Remarcăm că izvoarele cu durată mai
mare și debit mai însemnat apar la baza haldei care își sprijină un plan
pe versantul sudic al muntelui Botoșanu.
CONCLUZII
În sectorul de pe valea transversală a Bistriței, cup·rins 'între defileul
Straja, la vest și vărsarea pîrîului Pîngărăcior, la est, apariția lacurilor
de baraj Pîngărați și Vaduri, a p,rodus importante schimbări în regimul
apelor freatice. Aceste schimbăr.i s-au răsfrînt în special asupra apelor
freatice cantonate în terasele de pe stînga 1:\istriței. ·Ele· constau în : a)
ridicarea nivelului apelor freatice cu cca. 8 m față de situația anterioară
apariției lacurilor, b) mărirea vitezei de circulație a apelo~ subterane, c)
apariția unor fenomene hidrogeologice noi cum sînt : remuul subteran,
eroziunea subterană, subinundare.a talazului Iacului ș.a.m.d.
Asemenea modificări scot în evidență existența unui dezechilibru
permanent în regimul apelor freatice, alimentate de lac, dezechilibru care
se accentuează în timpul secării și Ulllplerii lacului, la intervale mari
de timp.
Deosebirile de condiții și regim hidrogeologie a.le apelor freatice,
datorită proprietăților rocilor magazin și subst~atului impermeabil, dato­
rit~ caracteristicilor geomorfologice și celor hidrologice, au dus la sepa­
rarea în bazinetul Pîngăraților . a patru raioane hirdogeologice distincte :
1) raionul apelor freatice din depozite de terasă {cu două subraioane),
2) raionul apelor freatice din depozite .proluviale {con de dejecție), ·3)' ra­
ionul apelor freatice din depozite ' deluviale și 4) raionul apelor freatice
din depozite de halde {fig. ·s).
In urma acest~i studiu se constată o legătură foarte strînsă între.
circulația apelor subte.rane și variațiile de nivel din lacurile Pîngărați și
Vaduri. De ace.ea, pentru a se evita unele procese de tasări sufozionale
din zona căH te.rate și șoselei naționale Bicaz -Piatra Neamț, se reco­
mandă o atentă coordonare a nivelelor celor două lacuri. Coordonarea
regimului nivele1or lacurilor se impune cu necesitate, deoarece acțiu­
nea de transport a materialului fin, pe care o fac apele subterane, se con­
jugă cu acțiunea de țasare a terenului datorită traficului intens pe căile
de CGmunicație menționate. 'i

51
LITERATURĂ
1. Atanasiu I. (1939) -Contribution â la stratigraphie et a la tectonique du
flich marginal moldave. An. Se. de l'Universite de laSsy, vol. XXV, fasc. 1.
2. Atanasiu I. (1943) -Les facies du flich marginal dans la parties moyene des
carpates moldaves, An. Inst. Geol., vol. XXII.
3. Bandrabur P., Opran C., Mocannu V. și Mocanu M. (1964) -Cer­
cetări hidrogeologice în vederea stabilirii prezenței sărurilor de potasiu în
regiunea Bălfătești-Mărgineni-Nechitu. An. Inst. Geol., vol. XXXIV,
partea a II-a.
A Bănci 1 ă I. (1957) -Raport geologic . Ărh• J.S.P H. București.
5. Bănci 1 ă I. (1958) -Geologia · Carpaților Orientali. București. _
6. Bănci 1 ă I. și Papi u C. (1960) -Asupra caracterelor litologice din stratele
de Straja de la gura văii Stejarului (Bicaz). Studii și cercetări de geologie,
vol. V, nr. 3. '
7. Ci a g Ii c V. (1965) -Obser vații asupra relațiilor hidraulice dinrte. rîul Bistri­
cioara și stratul freatic din sectorul Capul Coibului-Gura Bistricioatei
(Manuscris). .
8. Cioc î r de 1 Radu (195-7) -Hidrogeologie. București.
9. D o n i s ă I. ( 1966) -Studiu geomorfologic al văii Bistriței (manuscris -teză
de doctorat) .
10. Don i să I. și H î r j o a bă I. (1959) -Observații geomorfologice asupra văii
Bistrița între Bicaz și P. Neamț. An. St. Univ. lași, Sect. 11, vol. V.
J 1. Fi 1 im o n T. și D am i an A. ( 1965) -Geologia regiunii Bicaz-P. Neamț. Co­
munăciri de geologie, vol. Ul.
12. Li t e an u E. ( 1953) -Hidrogeologie aplicată. București.
13. Mac ovei Gh. și Atanasiu I. (1925) -Structuta geologică a vdlii Bistrița,
între Pîngărați și Bistricioeira (Neamțu). Inst. Geol. D. de S., vol. VIII
(1919-1920).
14. X X X (1957) -Date din Arh. I.S.P.H. București .
.15. x x x (1960) -Monografia geografică a R.P.R. (partea l-a) București.
16. _ x x x (1962) -Harta topografică în se. 1/25.000 .
~: BBITRĂGE ZUM HYDROGEOLOGISCHEN STUDIUM DES BISTRIȚ A·
BECKENS IN GEBIETE DES PîNGARA tI-SEES
ZUSAMMENFASSUNG
· In Bistrita-Becken zwischen der, Straja-Enge im Westen und den Bach Pingărăcior
im Osten hat <las Auftreten der ~țaussen Pîngărati und Vaduri zu wichtigen Ănderungen
im Grundwasser gefiihrt. Diese Anderungen beziehen sich insbesondere auf die Grund­
w.asser 'der linken Terassen der Blstrița . Sie bestehen in: a) Gesti.egener 1Spiegel des
Grundwassers mit ungefăhr 8 m im Vergleich zur Lage vor den Auftreten der Stausee,
b) Grossere Zirkulationsgeschwindigkei t des unterirdischen Wassers, c) Das Aufreten
neuer hydrogeologischer Phănomene wie unterirdischer Riickschlag , unterirdische Ero­
-sion, Abschwemmer der Ufer u.s.w.
Diese Ănderungen zeugen von stăndigen Storungen im Gleichg·ewicht der Grund­
wasser die vom See ·. herriihren, Gleichgewichtastorungen die k.răftiger sind in der
Zeit der Austrochkmung und in der Zeit der Anfiillung des Sees, in grossen Zeitabstănden .
Die Unterschiede in den hydrogeologischen Bedingungen der Grundwasser, wegen
den Eigenschaften der wasserhaltigen Schichten und des undurchlăssigen Grundes, auf
Grundwassers mit ungefăhr 8 m im Vergleich zur Lage vor dem Auftreten der Staussen,
Pîngărați-Becken zur Trennung von vier hydrogeologischen Gebieten gefiihrt. 1) Das
Gebiet der Grundwasser aus den Terassen (mit zwei Unterregionen), 2) Das Gebiet der
Grundwasser aus den proluvialen Absetzungen, 3) Das Gebiet der Grundwasser aus
den deluvia,len Absetzungen, 4) Das Gebiet der Grundwasser aus den Haldenabsetzungen.

52
ERLĂUTERUNG DER ASBILDUNGEN
Abb. 1. Die Lage des Pîngărați-Sees im mittleren Becken der f3istrița.
Abb. 2. Die Isogrundwasser des Bistritabeckens im Gebiete des Pîngărati-Sees am 14.
Mărz und 11. August 1966. 1. Sichere Isogrundwasser an 14.III.1966. 2,. Wahrscheinliche
Isogrundwasser am 14.IU.1966. 3. Sichere Isogrundwasser am 17.VIII.1966. 4. Wahr­
scheincliche Isogrundwasser am 17.VIIl.1966. 5, Kiinstliche unterirdische Abfliisse.
6. Damm. 7. Staudamm. 8. Brunnen fiir hydrostatische Messungen. 9. Gebiete ohne
kontinuierliche Grundwasserschichte.
Abb. 3. Die Hydroisohypsen des Bistrita-Beckens aus dem Gebietei des Pîngărați-Sees
am 14.III.1966 und am 17.VIII.1966. Sichere Hydroisohypsen am 14.III.1966. 2. Wahr­
scheinliche Hydroisohypsen am 14.111.1966. Wahrscheinliche Hydroisohypsen am 17.Vlll.
1966 .. Sichere Hydroisohypsen am 17.VIII.1966. 5. Hauptabfluusstrome der Grundwas­
se.r. 6. Webenabflusstrome der Grundwasser. 7. Ki.instliche unterirdische Abliisse. 8.
Damm. 9. Staudamm. 10. Brunnen fiir hydrostatische Messungen. U. Gebiete ohne
gleiclmăssige Grundwasserschicht. 12. Hydrogeologische Profile.
Abb. 4 .. Hydrogeologische Proiile im Bistrita-Becken im Gebiete des Pîngărafistausees:
1) Das Niveau der Reliefoberflache; 2) Hydrostatisches Niveau am 17.VIII.1966; 3) Hy­
drostatisches Niveau am 14.Ill.1966; 4) Hăufigstes Niveau. des Pîiigărati-Sees; 5) Ho­
chstniveau des Stausses; .6) Brunnen fiir hydrostatische Niveaumessungen; 7) Platz
und Richtung des P.rofils C.
Abb. 5. Djes Einteilung der Gru.ndwasser im Bistrifavecken, im Gebiete des PîngăraJi­
Sees. 1) Das Gebiet der Grundwasser aus Terassenabsetzungen a = Grundwasser der
linken Terasse der Bistrița, mit a1 = Grundwasser die hauptsăchlich von der Bistrița
herriihren, a2 = Grundwasser die vom Pîngărati–See bein Hochstniveau herriihren,
a3 = Grundwasser die stăndig vom See gespeist verden, a4 = Grundwasser . die zeit­
weilig vom ,Vaduri-:See gespeist werden, a5 = Grundwasser die ausschliesslich · von
den Niederschlăgen herrO,hren ; b = Grundwasser der rechten Terassen der Bistirita
mit b1 = Grundwasser meteorischen und deluvialen Ursrunges b2 = Grundwasser me­
teorișcpen Ursprnnges und durch Drenierun .gen der Wasserschichten der hoheren Te­
rassen entstanden, b3 =. Grundwasser die zeitweilig vom Stausee gespeist werden. 2.
Grundwaser aus den Ausflussabsetzinge mit ; a = Grundwasser . der aus den Infiltra­
tionen des Wassers das die Zufliisse bringen und b = Grundwasser die Zeitwei_lig vom
Pîngărati-See geispeist werden. 3. Grundwasser aus deluvialen Absetzungen. 4. Grund-
• wasser .. aus Haldenabsetzungen Andere Zeichen. c = Die Grenze des sicheren Einflus- •
ses: des Pîngărați-Sees auf die Grundwasser, c1 = Wahrscheinliche Einflussgrenze .des
Stausees au die Grundwasser. A-A ; B-B = .Geomorphologisch~ Profillinien.
Abb. 6. Geomorphologische Proiile im Bistrifabecken (Gebiet des Pîngăllafi-Sees) nach
I. Donisă ur d I. Hîr joabă. 1) Gegen!'.lw .ărtiger :Șo~:len und Ton ; 2) Grundgestein ( abwe­
ch~eJnd senonische Marne und Sandsteine; 4) Deluviales-proluviales Material.
Tc;t.belle 1. pie nătig~n Daten zum Aufzeichne .n d~r lțydroisophipsen und Isogrundwas­
s~r .~es BislTiJabe .c,keȚls im GețJiete de§ P~ .ngăratl-Sees.