Aspecte Ale Stilului Creativ Individual De Activitate A Profesorului De Educatie Muzicala [606838]

114 Aspecte ale stilului creativ- individual de activitate a profesorului de educație muzicală
Mariana Vacarciuc,
doctor în pedagogie, conferențiar universitar,
UPS „Ion Creangă” din Chișinău
Specificul activității muzical -pedagogice constă în faptul că problemele pedagogice se
rezolvă cu ajutorul artei muzicale. Prin aceasta, se stabile volumul necesar de competențe
(cunoștințe, deprinderi, abilități), conținutul, metodele de formare a lor și calitățile personale ale
pedagogului muzician. Prin activitatea muzical- pedagogică a cadrului didactic care predă
disciplina școlară educația muzicală , se formează o structură integră a personalității. Calitățile
reliefate în cadrul activității unei personalități constituie stilul activității acesteia.
Persoanele care studiază muzica au o personalitate absolut deosebită. În acest sens,
Platon menționa: „Muzica cel mai mult pătrunde în adâncul sufletului și cel mai puternic îl
încarcă cu energie, ritmul și armonia poartă în sine frumosul, iar el îl face frumos și pe om…”
[Apud 3 , p. 26]. Simțul estetic, fiind exprimarea necesității spirituale, se manifestă cel mai
puternic în activitatea de creație. Necesitatea de creație este legată strâns cu toate formel e
psihicului – conștiința, gândirea, imaginația, voința, memoria – și interacționează cu acestea.
Considerăm că, începând cu caracteristicile sferei emoționale manifestate de o personalitate în
creația muzicală, se poate urmări influența lor asupra formăr ii stilului de comportament,
comunicare, mod de viață, tipice pentru personalitatea dată. „Stilul pedagogic definește mediul
preferențial de realizare a procesului de învățământ, în general, și a activității
didactice/educative, în mod special. Acest concept operațional permite analiza situațiilor
concrete care apar în cadrul procesului de învățământ sub influența celui care proiectează și
realizează activitatea de educație/instruire” [1, p. 422]. Stilul, în calitate de categorie general –
culturală, este format de viitorul profesor de educație muzicală nu doar la nivelul intelectului, ci

115
și prin intermediul muzicii – prin auz, care se manifestă în activitatea lui muzical -interpretativă.
În muzică, s tilul se obține prin auz, iar rezultatul acestei performanțe se exprimă în interpretare.
În baza rezultatelor analizei produselor activității unei personalități, se pot evidenția
criterii clare ale dezvoltării artistic -creative a acesteia: integritatea per cepției conștiente
emoționale a imaginii artistice dintr -o lucrare, a conținutului ei psihologic, înțelegerea lucidă și
conștientizată a imaginii muzicale dintr -o lucrare , competența de evaluare obiectivă a propriei
interpretări , de ascultare și auzire pe sine însuși. Imaginea artistică întotdeauna poartă în sine
trăsăturile individualității acelui care creează.
„Categoria stil, ca determinantă de bază a verității interpretațiunii muzicale, constituie nu
doar obiect al cunoașterii, ci și al re -creării int erpretării. Așa, imaginea lăuntrică a stilului apare
ca stimulent al unei acțiuni fizice concrete, care solicită activizarea tuturor laturilor personalității:
emoțională, intelectuală, volitivă, motrică, comunicându -le o direcție unică, conferită de
struct ura semantică a unui anumit stil muzical. Funcția dată a stilului cere, în așa mod, nu numai
interiorizarea lui, în procesul căreia se creează imaginea sa interioară (ceea ce este caracteristic
pentru percepția auditivă), dar și exteriorizarea lui în proce sul interpretativ. Ambele acțiuni, în
cuplu, alcătuiesc temelia formării stilului muzical interpretativ” [ 2, p. 4.]. Prin urmare, munca
muzical -interpretativă este, cu siguranță, prioritară în formarea/dezvoltarea stilului de activitate
muzical -pedagogică.
Esența gândirii muzical -pedagogic e cuprinde două funcții de bază: reprezentarea
procesului muzical -pedagogic și creația muzical -pedagogică. Principalele componente ale
gândirii muzical -pedagogice, în cadrul definirii unei orientări pedagogice, sunt gândi rea
pedagogică și gândirea muzicală.
Gândirea pedagogică reprezintă reflectarea sistemică a specificului unui proces
pedagogic, determinat de experiența pedagogică a cadrului didactic. „ Creativitatea pedagogică
definește modelul calităților necesare educatorului/cadrului didactic pentru proiectarea și
realizarea unor activități eficiente prin valorificarea capacităților sale de înnoire permanentă a
acțiunilor specifice angajate la nivelul sistemului și al proces ului de învățământ” [1, p. 72] , iar
creativitatea muzicală este legată de gândirea muzicală, care întotdeauna rămâne a fi un
fenomen artistic specific, chiar și în cadrul problemelor/provocărilor educațional -tehnologice.
Specificul gândirii muzicale const ă în montarea/direcționarea psihologică naturală spre
originalitate, nestandardizare, unicitate.
Gândirea muzicală este definită ca reflectare mediată și generalizată a muzicii ,
capacitatea de a „gândi prin sunete ”. Noțiunea de „gândire muzicală” constit uie baza necesară
pentru trei verigi principale care formează temelia culturii muzicale: creația, interpretarea,
percepția muzicii . Diferențele dintre formele și conținutul gândirii muzicale sunt determinate de

116
nivelul culturii generale și muzicale ale per sonalității , de particularitățile ei tipologice, de nivelul
muzicalității. Gândirea muzicală constituie un proces de operare cu imagini -reprezentări, care
cuprinde elemente de generalitate și individualitate a muzicianului. Sistemul de gândire artistic –
imaginativă a muzicianului reprezintă stilul lui. Problema formării stilului creativ al activității
este, inevitabil, legată reciproc cu problema formării stilului respectiv de gândire.
Ideea despre conținutul muzical este legată atât de perceperea logică a p articularităților
distinctive și a celor generale, cât și de re prezentarea emoțional -imaginativă corespunzătoare . La
perceperea și interpretarea operelor muzicale, asociațiile apar, mai întâi de toate, sub influența
muzicii vii sau a auzirii lăuntrice a ei (cu auzul interior), care determină apariția anumitor
imagini muzicale . Reprezentarea caracterului și calității sunetului (o vom desemna gândire
imaginativ -stilistică , imaginativ -asociativă ) se asociază, la muzician , ulterior, cu reprezentările
despre cum să fie găsită calitatea necesară a sunării (sunetului) și mijloacele care va trebui să fie
aplicate pentru transmiterea imaginii artistice apărute în gând . Astfel, pe baza analizei creației
muzicale, se elaborează un plan interior de acțiuni și reprezentarea mentală a ideii artistice, a
imaginii muzicale perfecte. Aici, gândirea muzicianului reproduce nu doar obiectivul final , dar și
mijloacele care sunt necesare pentru materializarea ideii.
Deoarece orice gândire este un proces de rezolvare a problemelor , gândirea pedagogică
este necesară acolo unde apar anumite situații de problemă . Anume în cadrul rezolvării acestora
se formează calitățile necesare gândirii pedagogice. De aici, problema dezvoltării gândirii se
concretizea ză în problema formării competențelor de a pune întrebări și a răspunde la ele. În
literatura de specialitate se subliniază că gândirea, conținutul căreia constituie căutarea de
răspunsuri la multiple întrebări, rezolvare de probleme, are structură de dial og. Dialogul mintal
cu sine însuși constituie temelia cugetării (reflecției), competența de intervievare rațională pentru
justificarea comportamentului propriu ales , meditarea privind propria activitate în interiorul său ,
comunicarea în interiorul însuși al personalității. Reflecția stă la baza autoconducerii,
autoreglementării , autocontrolului, în afara cărora este de neconceput stilul creativ al activității .
Rezultatele ultimelor cercetări privind problema creativității demonstrează că activitate a
de creație constituie un sistem cu reflecție . Astfel, reflecția poate fi definită ca nivel calitativ al
gândirii, necesar pentru asigurarea stilului creativ al activității, ca o temelie pe care se vor
dezvolta competențele profesionale speciale, ca o com ponentă de bază a stilului creativ
individual al activității muzical -pedagogice. Astfel, în perioada formării inițiale, este important
a-l învăța pe student – viitorul profesor de educație muzicală –, să poată:
– să identifice contradicțiile promotoare de ba ză ale activității muzical -pedagogice;
– să conștientizeze, în baza contradicțiilor identificate, situațiile de problemă tip în
activitatea muzical -pedagogică;

117
– să pună întrebări și să dea răspunsuri la ele, cu scopul de a rezolva o situație concretă
de probl emă (să formuleze probleme apărute în situații pedagogice concrete);
– să analizeze metodele sale individuale de rezolvare;
– să aplice, în condiții de practică educațională muzicală, competențele de gândire
formate.
Cercetătorii în domeniul creativității menț ionează dependența directă dintre eficiența
activității creative a omului și gradul lui de posedare a metodelor de rezolvare a problemelor,
precum și cantitatea lor.
În cele din urmă, se conturează ideea necesității firești de organizare a învățământului
problematizat pe întreaga arie de formare inițială a pedagogului -muzician, inclusiv în cursul
stagiilor de practică pedagogică. „Crearea mediului disciplinar favorabil pentru dezvoltare, care
contribuie la formarea reflecției privind activitatea personală (dialog, alegere, situații de
problemă, jocuri etc.), și integrarea eforturilor (colaborarea) cadrelor didactice care țin cursuri
speciale și predau la ciclurile psihologo -pedagogice este ceea ce asigură devenirea stilului
individual -creativ al activității viitorului profesor de muzică în cadrul practicii pedagogice
școlare” [ 4, p. 9 ].
Actualmente, în literatura de specialitate se întâlnesc multiple dovezi privind caracterul
determinant al impactului comunității asupra formării un ui șir de structuri mai mult sau mai
puțin complexe ale personalității. Or, fiecare om poartă amprenta societății căreia îi aparține. Cu
toate că orice personalitate este originală în mod individual , relațiilor ei cu ceilalți membri ai
societății le sunt, totodată, caracteristice și anumite trăsături ale reprezentanților comunități
sociale căreia îi aparține persoana dată . Modul de viață ales de om actualizează, formează,
dezvoltă anumite competențe, un anumit stil.
Comunicarea permanentă cu muzica contribuie la dezvoltarea culturi i senzoriale.
Personalitatea cu o percepție mai bună este, cu siguranță, capabilă de a reacționa sensibil și
profund la toate nuanțele de expresie (macro – și micro -) ale discipolilor săi.
Pentru profesorul de educație muzicală este deosebit de important să fie expresiv, să
posede competențe de căutate/găsire a formelor adecvate de transmitere prin muzică a
sentimentelor și emoțiilor, să fie fin și sensibil, „să permită intrarea în spațiul său intim, al
individualității altuia, în cadrul procesului de dezvol tare a altor Eu-ri artistice …” [ 5, p. 79 ].
Totodată, randamentul școlar al elevilor la disciplina educația muzicală nu depinde doar de
gradul de corespundere a curricula cu particularitățile lor psihologice și muzicale, dar și de tipul
psihologic al pro fesorului.
Conținutul lecției de educație muzicală cuprinde diverse tipuri de creație comună a
cadrului didactic și a elevilor. Pentru realizarea creativității comune, este nevoie de organizarea

118 unui climat special la lecție, de o interacțiune emoțională aparte în cadrul ei. Unul dintre
mijloacele de realizare a stilului individual de creație al activității cadrului didactic constituie
stilul corespunzător de comunicare, măiestria vorbirii pedagogice. Comunicarea pedagogică a
profesorului de educație muzicală, conform sarcinilor sale, trebuie să fie confortabilă din punct
de vedere emoțional și să contribuie la dezvoltarea personalității. Comportamentul său, la lecție,
ținuta și intonațiile vocii lui trebuie să pornească de la muzică, de la sistemul de sentimente
provocate de ea la om și muzician . Astfel, în procesul de analiză a activității muzical -pedagogice
s-au evidențiat următoarele componente esențiale ale stilului creativ individual al activității
muzical-pedagogice: expresivitatea muzical-interpreta tivă; asigurarea intelectuală a stilului
creativ al activității – stilul creativ al gândirii, inclusiv reflecția; mijloacele de implementare a
stilului creativ al activității – stilul creativ de comunicare, măiestria/competențe de vorbire.
În condițiile procesului educațional, este posibilă și necesară formarea creativității la
viitorul pedagog- muzician. Autorealizarea creativă poate și trebuie să devină, dintr -o stare
obișnuită din cadrul procesului educațional, o caracteristică imuabilă a stilului individ ual al
activității profesionale.
Bibliografie
1.Cristea S. Dicționar de termeni pedagogici. – București: Editura Didactică și
Pedagogică, RA.
2.Николаева А.И. Категория художественного стиля в теории и практике
преподавания музыки: автореф. дис. … д -ра пед. наук. – Москва, 2004.
3.Панкевич Г.И. Музыка и идеология. – Москва: Музыка, 1988.
4.Субботина И.В. Становление индивидуально -творческого стиля деятельности
будущего учителя музыки в педагогической практике: автореф. дис. … канд.
пед. наук. – Ярославль, 2007.
5.Торопова А.В. Очерки по музыкальной психологии и психологии музыкального
образования. – Москва, 2007.