Titlul referat ului : Rețele topografice [606817]

Titlul referat ului : Rețele topografice
Autor : Zinca Cristina
Programul de studii : Măsurători terestre și cadastru
Grupa 5LF492

„ Ridicările topografice sînt de regulă ridicări combinate, complete; uneori se apelează și la
ridicări unilaterale, dar numai planimetrice, întrucît cele nivelitice, efectuate în scopul redării
reliefului, necesită determinarea nu numai a cotelor ci și a poziției în plan a punctelor
caracteristice de nivelment.’’ ( Nicolae Boș, 1993, pag. 205)
Ridicările în plan sunt speci fice ansamblului de măsurători în teren, calculelor, precum și a
raportării, pentru reprezentări grafice la scală a unei suprafețe terestre. Scopul acestora este de a
întocmi planuri detaliate, la scări mari cu ajutorul instrumentelor necesare.
Ridicările topografice pot fi de mai multe tipuri: planimetrice, altimetrice și combinate.
Ridicările planimetrice urmăresc stabilirea pozițiilor în plan a punctelor pentru redarea detaliilor
naturale și artificiale. Ridicările altimetrice au scopul de a determina c otele unor puncte
caracteristice pentru reprezentarea reliefului prin linii de nivel pe anumite direcții. Această
reprezentare fiind posibilă prin profile. Prin ridicările combinate sunt obținute planuri complete,
cu detalii planimetrice. Relieful terenulu i fiind redat cu ajutorul liniilor de nivel. ( Nicolae Boș,
1991, pag. 179)
Planurile topografice trebuie să fie difinite de o precizie omogenă și un conținut corespunzător.
În raport cu criteriile topografice generale, orice ridicare se realizează prin in termediul unei
rețele de sprijin. Punctele rețelei ajută la aplicarea metodelor de ridicare a detaliilor suprafețelor.
Una din regulile generale din România este aceea că ridicările topografice se încadrează în
rețelele de stat. Rețeaua de sprijin se extin de prin puncte noi care permit ridicarea detaliilor,
puncte reprezentate de rețeaua de ridicare. ( Nicolae Boș, 1991, pag. 179)
Planul topografic trebuie să garanteze anumite precizii pe tot parcursul său, dar și un conținut
adecvat . ( Nicolae Boș, 1993, pag. 205) ,, Orice ridicare topografică, indiferent de suprafață,
scară sau precizia urmărită, se execută în cadrul unei rețele de sprijin. Punctele acestei rețele
geometrice, care servește ca suport și în care se încadrează lucrările ulterioare, se obțin , de
regulă, prin îndesirea progresivă a rețelei de stat existente ( de o rd. I-IV), cu puncte de ord. V.” (
Nicolae Boș, 1993, pag. 206)
Etapele unei ridicări în plan sunt reprezentate prin proiectarea lucrărilor, adică prin alegerea
punctelor, măsurarea, dar și prin măsuratorile în teren caracteristice metodelor folosite, iar la
final prin reprezentarea planurilor și profilelor. (Nicolae Boș, 1993, pag. 206)
Metodele de ridicare sunt definite prin determinarea pozițiilor punctelor în plan și spațiu prin
intermediul unui sistem de referință. Metodele de lucru bazate pe măsurători sunt deosebite în
funcție de categoria punctelor urmărite, dar și după natura lucrărilor. (Nicolae Boș, 1991, pag.
180)
Metodele de ridicare sunt clasificate în mai multe categorii, precum: metodele de intersecție,
metoda triangulației, metoda drumuirii, metoda radierii, metoda absciselor și ordonatelor și
metoda profilelor. Metoda intersecției este reprezentativă determinării treptate a punctelor de

ordin. Metoda triangulației a fo st folosită o lungă perioadă de timp pentru a defini rețelel de
sprijin topografice independente. Aceasta implică unirea punctelor vechi printre care trebuie sa
existe vizibilitate. ( Nicolae Boș, 1991, pag. 181) Metoda drumuirii este folosită la determinar ea
rețelei de radiere. Drumuirea planimetrică este caracterizată de măsurarea unghiurilor și
distanțelor. Drumuirea altimetrică este definită de nivelmentul geometric sau trigonometric.
Metoda radierii este specifică în ridicarea detaliilor de orice fel. Î n toate cazurile poziția în spațiu
este hotărâtă de coordonatele punctului stație. (Nicolae Boș, 1993, pag. 208) Metoda absciselor
și coordonatelor este definitorie ridicărilor detaliilor de planimetrie, fiind utilizată în terenuri
relativ orizontale. Meto da profilelor este folosită în ridicările nivelitice și implică determinarea
cotelor cu ajutorul nivelmentului geometric sau trigonometric. ( Nicolae Boș, 1991, pag.182)
Ridicările în plan sunt efectuate pe baza unei rețele de puncte proiectate și marcate anterior.
Rețeaua topografică întrebuințată într -o ridicare cuprinde rețeaua de sprijin și rețeaua de ridicare.
Acestea pot fi planimetrice, altimetrice, combinate. Rețeaua de sprijin este formata din punctele
de ordin, dar și din cele care se înmulțesc în continuare prin intersecții și drumuiri
poligonometrice. ( Nicolae Boș, 1991, pag. 182) Rețeaua de ridicare este alcătuită din puncte
care servesc la ridicarea detaliilor, alcătuită prin drumuiri dezvoltate, de obicei între punctele
rețelei de sprijin. ( Nicolae Boș, 1993, pag. 209)
În cazul în care rețeua geodezică nu exprimă siguranța necesară, îndesirea devine dificilă și se
folosește rețeaua topografică independentă. Rețeaua de sprijin la suprafețele de câteva sute de
hectare se stabilește cu ajutorul triangulațiilor topografice. Dacă se folosesc tahimetre electronice
se determină prin triangulații tpografice. (Gheoghe Chițea et al., 2001, pag. 116) Rețeaua
topografică se înfăptuiește prin drumuiri unghiulare închise, atunci când vine vorba de suprafețe
mici și sunt completate de drumuiri interioare sau exterioare. Cotele punctelor prin nivelment
sunt stabilite la distanțe mari, iar în terenurile relativ orizontale prin nivelment geometric.
(Gheorghe Chițea et al., 2001, pag. 117)
Un caz particular al dr umuririi încadrate este ilustrată de drumuirea închisă. Drumuirile sunt în
general unghiulare combinate, calculate cu coordonatele spațiale printr -un sistem arbitral de
referință. Drumuirea unghiulară închisă este caracteristica măsurării unghiurilor inter ioare, al
laturilor și unghiurilor verticale.( Gheorghe Chițea et al., 2001, pag. 117)
Metoda triangulației implică măsurarea laturii în rețea și în cazul în care nu avem un instrument
de măsurare al distanțelor prin unde, metoda devin imposibil de aplicat , fiindcă măsurarea
directă este imposibilă. Această metodă nu impune semnalarea probabilă a punctelor, ceea ce
înseamnă că se poate lucra în condiții atmosferice puțin dificile. Mult mai complicată este
măsurarea distanțelor prin unde față de cea a unghiu rilor. ( Arpad Kiss și Gheorghe Chițea, 1997,
pag. 226) Punctele care constitue rețeaua de sprijin pot fi considerate vârfuri ale unor triunghiuri
din gruparea cărora rezultă forme diferite de rețele precum : poligon cu punct central, patrulater,
lanțuri de triunghiuri, de patrulatere și alte combinații. ( Nicolae Boș et al., 1982, pag. 167)

Referințe bibliografice
,,Topografie’ ’ – prof. dr. ing. Nicolae Boș, 1991, Universitatea Transilvania din Brașov
,,Topografie’ ’ – prof. dr. ing. Arpad Kiss, Gheorghe Chițea, Iosif Vor ovenci, 2001, Universitatea
Transilvania din Brașov, Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
,, Topografie’ ’ – prof. dr. ing. Nicolae Boș, Editura didactică și pedagogic R.A. – București 1993
,,Topografie” – prof. dr. ing. Arpa d Kiss și conf. dr. ing. Gheorghe Chițea, Editura Lux libris,
Brașov 1997
,,Topografie – Geodezie’’ – A. Rusu, N. Boș, A. Kiss, Editura didactică și pedagigică, București
1982