Infractiuni prevazute de Legea 81996 modif. privind [606780]

UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Coordonator științific :
Conf. univ. dr. Adrian C IRCA
Absolvent: [anonimizat]
2018

UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT

APĂRAREA DREPTULUI DE AUTOR

Coordonator științific :
Conf. univ. dr. Adrian C IRCA
Absolvent: [anonimizat]
2018

Cuprins

Considera ții introductive ………………………………………………………… …………………… 1

Capitolul 1. Dispoziții generale privind dreptul de autor
Secțiunea 1: Noțiuni generale ………………………………………………. ………………… 3
Secțiunea 2: Natura juridică a dreptului de autor …………………………………. ………………… … 4
2.1 Preliminarii ………………… ……………………………………………..…… 4
2.2 Natura juridică a dreptului de autor ……….. …………………………………………… 4
2.3 Atributele dreptului de autor …………………………………………….……. 8
Secțiunea 3: Con ținutul dreptului de autor ……………………………… ……………… …………….. .. 9
3.1 Drepturile morale de autor …………………………… ……………… ……. .. 10
3.2 Drepturile patrimoniale de autor ……………………………. …………….. …….. …. 12
3.3 Drepturile conexe dreptului de autor ……………………. …………….. …………. …14
Secțiunea 4: Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor ……… …………………… ….……..15

Capitolul 2. Obiectele, subiecții și termenele de protecție a dreptului de autor
Secțiunea 1: Obiectele protejate de dreptul de autor, drepturile conexe și drepturile sui
generis ……………………………………………………….. …………… ……………………… 21
Secțiunea 2: Subiecții dreptului de autor, drepturilor conexe și drepturilor sui generis ….. 2 3
Secțiunea 3: Termenele de protecție a dreptului de autor, drepturilor conexe și drepturilor
sui-generis ……………………………………. ………………………. ……………………….. 26

Capitolul 3. Protecția dreptului de autor și a drepturilor conexe
Secțiunea 1: Noțiuni generale …………………………………………………….. ……………………….. 28
Secțiunea 2: Apărarea dreptului de autor prin mijloace de drept administrativ …………….. 3 1
Secțiunea 3: Apărarea dreptului de autor prin mijloace de drept civil …………………………. 3 3
Secțiunea 4: Apărarea dreptului de autor prin mijloace de drept penal ……………………….. 37
Secțiunea 5 : Durata protec ției dreptului de autor …………………………… ………………………… 43

Capitolul 4. Infracțiuni contra dreptului de autor și drepturilor conexe
Secțiunea 1: Noțiuni generale ………………………………………………………………………. ……… 45
Secțiunea 2: Infracțiunea privind operațiile ilicite c u mărfuri pirat ……………. …….. ………. 4 6
Secțiunea 3: Infracțiunea privind atingerile aduse drepturilor conexe dreptului de autor
sau drepturilor sui -gener is ale fabricanților de baze de date ……….. ……… 51
Secțiunea 4: Infracțiunea privind reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a
programelor pentru calculator ………………………………………………………… 5 6
Secțiunea 5: Infracțiunile privind acțiunile alternative de încălcare a valorilor protejate
prin reproducere, distribuire sau închiriere și încălcarea prevederilor legale
privind gestiunea colectivă ………… …………………… ……………………………. 6 3
Secțiunea 6: Infracțiunea potrivit căreia o persoană își însușește fără drept calitatea de
autor al unei opere ………………………………. ……………………………………….. 69
Secțiunea 7: Infracțiunile referitoare la dispozitivele de control al ac cesului în cazul
serviciilor de programe cu acces condiționat ……………… ……………………. 74
Secțiunea 8: Infracțiunile referitoare la neutralizarea măsurilor tehnice de protecție …… 79

Concluzii …………………………………………………………………………………………………………….. ……… 82

Bibliografie ………………………………………………………………………………………. ………………………… 86

Abrevieri

alin. – alineat
art. – articol
C. civ. – Codul Civil
CD – compact disc
C. pen. – Codul Penal
C. prod. pen. – Codul de Procedură Penală
C. prod. civ. – Codul de Procedură Civil ă
CPI – Codul de proprietate intelectuală francez
dispoz. – dispozitive
dr. – doctor
etc. – etcaetera („și celelalte”)
H.G. – Hotărârea Guvernamentală
infr. – infracțiune
lit. – litera
mod. – modificat
nr. – numărul
OMPI – Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale
ORDA – Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
p. – pagina
prev. – prevederi
rap.- raportat
R.S.R. – Republica Socialistă România
UCMR -ADA – Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociaț ia pentru Drepturi
de Autor
Vol. – volumul

1
Considera ții introductive

Pentru a defini, a sistematiza și a analiza drepturile de autor, vom face mai întâi o incursiune
în domeniul dreptului proprietății intelectuale. Proprietatea intelectuală are, printre altele, în esența
ei, următoarele elemente definitorii: inve nții, opere literare și artistice, simboluri, nume și imagini
utilizate în comerț, etc. Această entitate, care în ultima perioadă a căpătat tot mai des statutul de
disciplină, este intitulată generic “Dreptul propriet ății intelectuale ” și are ca obiect de stud iu
protecția creației intelectuale din domeniul literar, științific și artistic , a autoril or de opere ale
spiritului, rezultatul activității constructive a acestora și nu în ultimul rând protecția celor mai
importante semne distinctive ale întregii activități de comerț și a tuturor acțiunilor care decurg din
aceasta. Rezultatul activității creative a autorilor de opere ale spiritului este împărțit în două mari
categorii :
1. Creațiile de formă – protejate prin drepturi de autor, drepturi conexe drepturilor de
autor și drepturi sui-generis ;
2. Crea țiile de fond – protejate pr in drepturi de proprietate industrială.
Toate aceste drepturi vor fi tratate pe larg în capitolul 2.
Proprietatea intelectuală este împărțită, conform majorității au torilor, în două mari
categorii:
1. Proprietatea industrial ă, care are în componența sa următoarele elemente : invențiile,
mărcile și indicațiile geografice, d esenele și modelele industriale;
2. Dreptul de autor , care se referă , în esență, la operele literare după cum urmează:
poezii, romane, piese de teatru, filme, lucr ări muzi cale, lucrări de artă (desene, picturi,
fotografii, sculpturi) și lucrări arhitectonice.
Pe lângă drepturile de autor prezentate anterior, literatura de specialitate relevă o categorie
aparte de drepturi relative la drepturile de autor, denumite generic “ drepturi conexe ale drepturilor
de autor”, acestea fiind drepturile arti știlor i nterpre ți asupra activității lor , producătorilor de
fonograme și ale organismelor de radiodifuziune asupra programelor lor de radio și televiziune.
În accepțiunea majorității autorilor, dreptul de autor reprezintă un ansamblu de legi care
confer ă protecție autorilor, artiștilor și altor creatori pentru creațiile lor literare și artistice. Cu alte
cuvinte, dreptul de autor este o sintagmă care defineșt e legislația care se referă la protecția operelor
de creație. Prin aceste opere de creație ne referim la orice creație intelectuală, fie că este vorba de

2
lucrări științifice sau tehnice, fie că este vorba de lucrări care au imaginația ca element constructi v,
referindu -ne aici la literatură, arhitectură, muzică, artă, pictură, film, etc.
Dreptul de autor conferă autorilor de opere ale spiritului, pe lângă drepturi morale, un drept
patrimonial exclusiv de a autoriza folosirea operei lor în orice mod, ceea ce face ca opera să fie
tratată asemeni unui bun care poate fi cedat sau transferat într -un mod analog bunurilor materiale.1
Pentru ca drepturile de autor și drepturile conexe drepturilor de autor să fie pe deplin
protejate și apărate, legislația română, da r și cea internațională au în componența lor legi care au
permis intrarea în legalitate și a acestui domeniu, intrare grăbită de schimbările apărute în tehnică
și tehnologie. Apărarea acestor drepturi se face printr -o serie de mijloace de drept administrat iv,
civil și penal, mijloace pe care le vom discuta pe larg î n capitolul 3 al aceste i lucrări.
Deși după unii autori există o singură condiție validă pentru protecția acestor opere și
anume cea a originalității, considerăm de asemenea valide alte două condiții esențiale pentru
protecția operelor în cadrul drepturilor de autor după cum urmează : condiția ca opera să îmbrace
o formă concretă de exprimare și condiția ca opera să fie susceptibilă de aducere la cunoștința
publicului.
Originalitatea este pri ncipala condiție de protecție a operei în cadrul dreptului de autor.
Trebuie făcută distincția între originalitate și noutate în sensul că originalitatea este un criteriu
subiectiv, iar noutatea este un critetiu obiectiv. Există de asemenea alte două eleme nte definitorii
ale originalității și anume : absolutivitatea și relativitatea.
Condiția ca opera să îmbrace o formă concretă de exprimare se referă la faptul că, dreptul
de autor ia naștere în momentul în care opera îm bracă forma de manuscris, schiță , partitură, tablou
sau orice altă formă de exprimare perceptibilă simțurilor.2
Condiția ca opera să fie susceptibilă de aducere la cunoștință a publicului presupune o serie
de acțiuni înlănțuite printre care amintim următoarele : reproducere, executare, expunere,
reprezentare sau orice alt mijloc. Considerăm valid faptul că dreptul de autor trebuie recunoscut
numai în cazul creațiilor de formă, nu și în cazul ideilor. Aceste trei condiții definesc ansamblul
intrinsec și complet de cerințe pentru care prot ecția operelor în cadrul dreptului de autor poate avea
loc.

1 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe – Tratat, Editura All
Beck, București 2005, p. 33.
2 Yolanda Eminescu, Dreptul de autor, Editura Lumina lex, 1997, p. 79.

3
Capitolul 1. Dispoziții generale privind dreptul de autor

Secțiunea 1 : Noțiuni generale

În accepțiunea majorității persoanelor avizate în materie de drept și tuturor ramurilor care
decurg din acesta, dreptul de autor reprezintă acea posibilitate conferită de lege autorului unei
creații intelectuale de a o utiliza potrivit aprecierii sale, î n scopul satisfacerii intereselor lui
personale patrimoniale sau nepatrimoniale , în limitele prevăzute de legea în vigoare. Dacă
dezvoltăm puțin definiția anterioară, putem preciza faptul că dreptul de autor constă în ansamblul
prerogativelor, inclusiv drept ul exclusiv de a reproduce, distribui, executa, afișa, sau de licen ță, de
care se bucură autorii ca rezultat al unui efort creativ independent cu referire la operele create.
Dreptul de autor este strâns legat de persoana autorului și are la baza lui elemente de ordin moral
și patrimonial. Într -un mod mai simplist, putem spu ne că autorul este acea persoană sub numele
căreia opera s -a adus pentru prima dată la cunoștința publicului larg. În cazul în care opera a fost
adusă la cunoștința publicului sub o formă anonimă sau sub forma unui pseudonim care nu permite
identificarea a utorului, cel care beneficiază de exercitarea dreptului de autor este persoana fizică
sau juridică ce face publică opera în discuție.
Trebuie menționat faptul că opera de creație intelectuală, cea în care se concretizează
efortul autorului acestei opere, este recunoscută și protejată, independent de prezentarea ei
publicului larg, prin simplul fapt al creării ei, chiar și într -o formă nefinalizată.
În contextul celor prezentate anterior, autorul este creatorul operei. Dacă la crearea operei
și-au adus aportul mai mulți autori care au acționat ca persoane fizice independente, atunci toți cei
implicați sunt considerați autori ai operei în discuție.
Definim opera comună acea operă la care pentru aducerea ei în forma finală au participat
mai mulți autori.
Definim opera colectivă acea operă în care, datorită naturii ei, nu se poate stabili procentul
contribuției fiecărui coautor în parte și prin urmare nu se poate atribui un drept distinct niciunui
coautor asupra ansamblului operei create.
În legislația rom ână existentă se precizează faptul că în anumite cazuri speciale, pot să
beneficieze de protecția acordată autorului și persoanele fizice sau juridice, altele decât autorul.

4
Prin urmare, calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite de la a utor la alte persoane
fizice sau juridice în condițiile prevăzute de lege.
Institu ția dreptului de autor este instrumentul acreditat de legea existentă care protejează
creatorii și operele lor.

Secțiunea 2 : Natura juridică a dreptului de autor

Secțiunea 2.1.: Preliminarii

Dreptul de autor, ca instituție juridică, reprezintă ansamblul normelor juridice provenite
din făurirea, publicarea și valorificarea operelor spiritului.
Dreptul de autor aparține natural marii familii a dreptului civil. Dreptul de autor s -a
transformat în ultimele decade într -un drept de protecție a persoanei (autorul, salariatul,
consumatorul). Dacă dreptul civil reglementează în mod ge neral relația între autor și ce sionarul de
drepturi, tot atât de adevărat este că rela ția dintre censionar și distribuitor este supusă dreptului
comercial. Există o legătură puternică și între autor și dreptul bunurilor: opera de spirit, creația,
este un bun mobil incorporat prin determinarea legii. Dreptul de autor comportă concepte
fundam entale din drepturile bunurilor (proprietatea, acțiunea în contrafacere evocă acțiunea în
revendicare), dar tot atât de adevărat este că trebuie conciliat dreptul incorporal asupta creației, cu
dreptul de proprietate corporal asupra suportului material în care opera se încorporează.3

Secțiunea 2.2.: Natura juridică a dreptului de autor

Natura juridică a dreptului de autor reprezintă una dintre cele mai controversate probleme,
cu toate că în privința conținutului dreptului de autor s -a ajuns aproape la o identitate de opinii.
Reglementarea juridică a dreptului de autor prin norme juridice specifice apare cu multe secole

3 Adrian Circa, Protecția drepturilor intele ctuale – Actualități și perspective, Editura Universul Juridic, București,
2013, p. 22.

5
după inventarea și acceptarea unanimă a drepturilor de proprietate asupra diverselor bunuri sau
asupra pământurilor.
Plecând de la caracterul complex al dreptului de autor, în sensul că conținutului acestuia îi
sunt asimi late atât drepturile patrimoniale cât si cele morale, determinarea naturii juridice a
subiectului în discuție a format motivul unor îndelungate dispute, profilând astfel diferite teorii
prezentate succint în rândurile următoare.

1. Dreptul de autor – drept d e proprietate
În această teorie este constatat și demonstrat faptul că dreptul exclusiv de exploatare a
creației proprii conferă o analogie indiscutabilă dreptului de proprietate asupra unor bunuri
materiale, însă această teorie nu poate motiva protecția drepturilor nepatrimoniale ale autorilor de
opere, motiv pentru care teoria a fost extrem de criticată, dezbinând astfel soluțiile de protecție a
dreptului de autor în două linii distincte: cea a dreptului continental care acordă preponderență
drepturilor morale ale autorilor, și sistemul anglo –saxon care recunoaște dreptul de autor ca fiind
un drept de proprietate.
Această teorie, este în prezent abandonată.

2. Dreptul de autor – drept de clientelă
În această teorie, drepturile recunoscute autorului tind la formarea unei clientele care
procură titularului anumite avantaje în raport cu concurența. Dreptul de clientelă este un drept care
asigură titularului, față de toți, excusivitatea reproducerii unei creații noi sau a folosirii unui semn
distinctiv.4
Acestei teorii i se reproșează faptul că utilizează o noțiune de ordin economic pentru a
explica natura juridică a unui drept și că se servește de obiectul dreptului pentru a -i determina
natura.5

4 dr. Viorel Roș, Dreptul proprietății intelectuale -Curs universtar, Editura Global lex, București 2001, p. 51.
5 Andre Bertrand, Marques et brevets. Dessins et modeles , Delmas, 1995, p. 3.

6
3. Dreptul de autor – drept asupra unor bunuri imateriale
Această teorie consideră că opera,6 creație a spiritului, nu are o existență materială, iar
protecția și drepturile recunoscute autorului se întemeiază pe utilitatea socială și reprezintă o
recompensă pentru un serviciu social. Operele de artă, operele ști ințifice, invențiile au o existență
pur intelectuală, proprie și originală, înainte chiar de orice materializare. Autorul are asupra operei
sale un drept absolut, dar acest drept nu poate fi si perpetuu deoarece producțiile spiritului sunt
chemate să facă parte din fondul comun al umanitații.7

4. Dreptul de proprietate intelectuală – drept al personalității
Teoria susține că opera este o emanație a personalității, de aici rezultând teoria conform
căreia se afirmă că drepturile morale aparțin categoriei drep turilor personalității. Această teorie nu
permite operei să își urmeze calea proprie, aceasta aparținând autorului în exclusivitate doar atât
timp cât nu este materializată, subordonând astfel drepturile patrimoiale elementului moral.
Teoriile enunțate m ai sus nu justifică complexitatea drepturilor recunoscute autorilor de
creații protejate, creația intelectuală având o existență abstractă, aceasta născându -se dintr -o
activitate creativă și aparținând celui care a creat -o.
Proprietatea intelectuală are o legitimitate mai mare decât proprietatea asupra bunurilor
materiale. Aceasta pentru că, la origine, proprietatea asupra bunurilor materiale s -a dobâ ndit prin
apropierea bunurilor deja existente și în forma în care posesorul și le -a apropiat, în timp ce
proprietarul creației intelectuale este și creatorul ei. În cazul proprietății intelectuale apropierea are
ca obiect propria creație, un bun care nu exista până atunci, un bun care aparține cu adevărat
autorului și care este parte a autorului însuși.8
Natura juridică a dreptului de autor este complexă, fiind alcătuită din drepturi patrimoniale
și drepturi morale, caracterul complex al dreptului de autor fiind consacrat în sistemul Convenției
de la Berna, după care a fost preluat și de către țările membr e ale Uniunii de la Berna.

6 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe – Tratat, Editura All
Beck, București 2005, p. 37
7Ioan Macovei, Protecția creației industriale, Editura Junimea, Iași, 1984, p. 16.
8 dr. Vior el Roș, Dreptul proprietății intelectuale -Curs universtar, Editura Global lex, București 2001, p. 53.

7
În cadrul ierarhizării drepturilor morale și patrimoniale ale dreptului de autor, au fost
formulate două teorii:

1. Teoria monistă recunoaște caracterul complex al dreptului de autor, susținând că între
personalitatea autorului ș i opera realizată de dânsul există o strânsă legătură, fiind astfel
imposibilă delimitarea drepturilor patrimoniale de cele morale. Prin urmare, sistemul
monist admite transmisiunea dreptului de autor, în întregul său, moștenitorilor sau
persoanelor indica te de autor, în persoana succesorilor drepturile morale având același
caracter absolut și discreționar ca și în perioada autorului.9
Unul dintre motivele pentru care această teorie a fost criticată este faptul că acesta confundă
opera cu activitatea ei cre atoare, neluând în considerare faptul că opera este produsul
acestei activități, între operă și activitatea creatoare existând o legatură de cauză – efect ,
pierzând astfel din vedere faptul că atat drepturile patrimoniale cât și cele morale se nasc
în acel ași timp, cele patrimoniale devenind efective doa r în momentul în care autorul îș i
publică opera .
Sistemul monist este consacrat în prezent în legea germană a dreptului de autor și
drepturilor conexe din 1965 (lege care a fost modificată in 1985).10

2. În sistemul dualist , se consideră că drepturile morale și cele patrimoniale au o existență și
un regim juridic distinct, aspectul dominant al dreptului de autor fiind dreptul moral.11
Drepturile morale exercită asupra drepturilor patrimoniale o permanentă infl uență, adică
acestea există inclusiv după moartea autorului și chiar și după încetarea drepturilor
patrimoniale recunoscute în favoarea moștenitorilor săi.
Această teorie , cu caracter complex, este susținută de următoarele considerente:

– dreptul patrimoni al al autorului nu poate exista fără exercitarea dreptului moral de
divulgare a oprerei, adică autorul nu poate obține foloase materiale din utilizarea operei

9 Yolanda Eminescu, Dreptul de autor, Editura Lumina lex, 1997, p. 142.
10 Yolanda Eminescu, Dreptul de autor, Editura Lumina lex, 1997, p. 142.
11 Teoria a fost împărtășită în doctrina românească de A. Ionașcu (Dreptul de autor în R.S.R., Editura Academie
1969, p. 37), C. Stănescu (Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creație intelectuală. Succesiuni, Editura
Didactică și pedagogică, 1967), Fr . Deak și St. D. Cărpenaru (Drept civil. Contracte speciale. Dreptul de autor.
Dreptul de moștenire, T.U.B., 1963) Yolanda Eminescu (Dreptul de autor, Editura Lumina lex, 1997).

8
sale decât dacă o comunică publicului. Singura persoană care are putere de decizie în
această pri vință este autorul, doar el este în măsură să facă cunoscută opera, decizând
astfel că aceasta îl reprezintă și merită să fie cunoscută. Dependența prerogativelor
patrimoniale de exercițiul celor nepatrimoniale este motivul pentru care drepturile
patrimoni ale vor fi transmise doar pe termen limitat de timp;

– nu există nici un aspect al dreptului de autor care să se desprindă de influența dreptului
moral, influența acestuia fiind atât de puternică, încât suprimă întrebuințarea regulilor
de drept comun în materie de proprietate. Drepturile morale garantează onorarea
relației dintre operă și personalitatea autorului, iar drepturile patrimoniale satisfac
interesele materiale ale autorului;

– încălcarea drepturilor morale ale autorului duce implicit la reparați i patrimoniale , legea
însăși fiind cea care reglementează explicit dreptul la reparațiuni pentru încălcarea
drepturilor nepatrimoniale, motiv pentru care drepturile morale de autor aparțin
realizatorilor de opere.

Soluția dreptului de autor ca drept com plex, dualist este soluția adoptată în aproape toate
țările Europei, cu excepția Germaniei, îndeosebi după ce, ca urmare a Convenției de la Roma din
1928, ea a fost adoptată și în text ul Convenției de la Berna (revizuire ce a intrat în vigoare la 1
august 1931), inclusiv de legiuitorul român.12

Secțiunea 2.3.: Atributele dreptului de autor

Dreptul de autor asupra operelor spiritului este recunoscut și garantat de condițiile Legii
nr. 8/1996 din 14 martie 1996. Acest drept este legat de persoana autorului și co nține atribute de
ordin moral și patrimonial. Principiul care leagă calitatea de autor de calitatea de subiect al
dreptului de autor este și cel care guvernează dreptul de autor în sine.

12 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drept urile conexe – Tratat, Editura All
Beck, București 2005, p. 40.

9
În prezent, dreptul de autor recunoaște creatorilor de oper e intelectuale doua categorii de
atribute exc lusive și opozabile erga omnes : prerogative de ordin personal nepatrimoniale,
denumite drepturi morale și prerogative patrimoniale.
Dreptul moral nu exi stă decât în prezența unei opere și poate fi înțeles ca acea legătură
juridică protejată, ce unește autorul de opera sa și care îi confer ă prerogative suverane față de
utilizatori, opere ce au intrat în circuitul economic. În categoria drepturilor morale legea include
cinci prerogative și anume: dreptul de divulgar e, dreptul la paternitatea operei, dreptul la nume,
dreptul la inviolabilitatea operei și dreptul la redactare (art. 10).
Ansamblul prerogativelor de natur ă economică sunt denumite, de legislator, drepturi
patrimoniale. Prin drepturi patrimo niale avem în vedere monopolul de exploatare. Utilizarea unei
opere dă naștere la drepturi patrimoniale, precum: reproducerea, distribuirea operei, importul,
închirierea, împrumutul, comunicarea publică, dreptul la suită sau realizarea de opere derivate (art.
13).13
Prin urmare, cu privire la natura juridică a dreptului de autor, aceste atribure au o
însemnătate extraordinară . Niciun concept din dreptul civil nu grupează împreună cele două tipuri
de atribute.

Secțiunea 3: Con ținutul dreptului de autor

Prin conținutul dreptului de autor înțelegem totalitatea drepturilor subiective și a
obligațiilor care aparțin acestor drepturi. Specificul conținutului dreptului de autor constă în aceea
că orice raport juridic de drept de autor, în momentul în care a lua t naștere, conține în același timp
și drepturi morale de autor și drepturi patrimoniale.14
Prin dispozițiile art. 2 alin. (1), Convenția de la Berna din 1886 pentru protecția operelor
literare și artistice pune bazele obiectului dreptului de autor, arătând că acesta este constituit din
„operele literare, artistice și științifice, indiferent de modul sau forma de exprimare, de valoarea
sau de destinația lor, precum: cărțile, broșurile și alte scrieri; conferințele, alocuțiunile, predicile

13 Adrian Circa, Protecția drepturilor intelectuale – Actualități și perspective, Editura Universul Juridic, București,
2013, p. 23.
14 Ligia Dănilă, Dreptul de autor, Editura All Beck, Bucureșt i, 2005, p. 65.

10
și alte opere de ac eeași natură; operele dramatice sau dramatico -muzicale; operele coregrafice și
pantomimele; compozițiile muzicale cu sau fără cuvinte; operele cinematografice cărora le sunt
asimilate operele exprimate printr -un procedeu analog cinematografiei; operele de desen, de
pictură, de arhitectură, de sculptură, de gravură, de litografie; operele fotografice, cărora le sunt
asimilate operele exprimate printr -un procedeu analog fotografiei; operele de artă aplicată;
ilustrațiile, hărțile geografice; planurile, crochi urile și operele plastice referitoare la geografie, la
topografie, la arhitectură sau la științe”.
Conținutul dreptului de autor are în componența sa atât o serie de drepturi morale, cât și
existența unor drepturi patrimoniale de autor , dar și drepturi co nexe, toate acestea, împreună
constituind totalitatea drepturilor și obligațiilor pe care le are autorul unei opere .

Secțiunea 3.1. Drepturile morale de autor

Drepturile morale de autor sunt acele drepturi i nalienabile în timpul vieții autorului,
netransmisibile dupa decesul acestuia moștenitorilor și imprescriptibile, aceste drepturi fiind strâns
legate de personalitatea autorului .
Deși, de -a lungul vremii, drepturile morale au făcut obiectul a numeroase dispute științifice,
în România, o data cu adoptarea Legii 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, a
încetat orice controversă întrucât legiuitorul român a recunoscut preeminența drepturilor morale,
în prezent legislația în vigoare din țara noastră fiind foarte generoasă și recuno scând o gamă largă
de drepturi morale și anume (art. 10):15
– dreptul moral este strâns legat de persoana autorului, adică doar autorul în mod
personal poate decide c ând și sub ce modalitate va fi adusă opera la cunoștința
publicului , adică dreptul de divulg are al operei (lit. a) . Acest drept are rol hotărâtor
asupra nașterii drepturilor patrimoniale de autor, prin exercitarea dreptului de
divulgare, devenind propriu -zise. De asemenea, acest drept este netransmisibil prin acte
între vii, transmițându -se moște nitorilor săi, sau după caz, org anismelor de gestiune
colectivă;

15 Ciprian Raul Romițan, Drepturile morale de autor, Editura Universul Juridic, București, 2007, p. 86.

11

– dreptul la recunoaștere a calității de autor al operei (lit. b ) și numele sub care aceasta
va fi cunoscută publicului (lit. c) , numit în doctrină dreptul la paternitatea operei și la
nume . Prin acest drept autorul poate decide dacă opera va fi publicată sub numele său,
sub un pseudonim, sau fără indicare de nume. Acesta poate reveni oricând asupra
acestei decizii, publicându -și opera sub numele său. Acest drept este necontestat,
supraviețuin d inclusiv după moartea autorului, transmițându -se moștenit orilor săi pe
durată nelimitată;

– dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei și de a se opune oric ărei modific ări,
precum și oric ărei – atingeri aduse op erei, dac ă prejudiciază onoarea s au reputaț ia sa
(lit. d) , sau conform doctrine i, dreptul la inviolabilitate a operei. Conform acestui drept,
autorul este singurul în măsură să își facă cunoscută opera, în forma decisă de dânsul,
prin urmare nimeni nu poate face modificări sau c ompletări fără acordul acestuia;

– dreptul la retractarea operei , exercitat pentru motive strict legate de aprecierea suverană
a autorului, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare,
prejudiciați prin exercitarea retractării (lit. e ). Acest drept nu este recunoscut în cazul
programelor pe calculator și nu poate fi supus cenzurii în instanță.

În temeiul art. 11 alin. (2) , drepturile morale nu pot face obiectul vreunei re nunțări sau
înstrăinări.16 Altfel spus, dreptul moral al autorul ui este inalienabil și insesizabil .
Caracterul i nalienabil al drepturilor morale este cel care asigură protecția personalității
autorului, această regulă a inalienabilității rezultând din voința autorului, natura operei sau din
convențiile încheiate de a utor cu terțe persoane, autorul fiind astfel liber să își publice opera sub
un pseudonim sau fără indicarea vreunui nume, caz în care autorul a renunțat parțial la dreptul la
nume. În timpul vieții autorului, această renunțare nu afectează existența sau co nținutul dreptului
deoarece autorul poate să î și dezvăluie numele în orice moment, renunțând astfel la anonimat.
Doctrina noastră admite dreptul la succesiune a exercițiului de divulgare , a dreptului la calitatea
de autor și a dreptului la respectul integr ității operei, însă dreptul la retractare este netransmisibil,

16 Ioan Macovei, Tratat de drept al proprietății intelectuale, Editura C. H. Beck, București, 2010, p. 455.

12
neavând dreptul, nici o persoană, în afară de autorul însuși, să facă ati ngere operei prin deformări
sau modificări, prejudiciind astfel onoarea și reputația autorului.
Potrivit caracterului insesizabil al drepturilor morale, acestea nu pot fi urmărite de creditorii
autorului, creditorii putâ nd astfel urmări doar foloase patrimoniale rezultate din utilizarea operei.
În cazul operelor nedivulgate, acest caracter este cel c are nu permite creditorilor autorului să îl
oblige pe acesta să își divulge opera și nici nu vor putea înlocui autorul, divulgând opera în locul
acestuia.

Secțiunea 3.2. Drepturile patrimoniale de autor

Dreptul autorului de a trage foloase patrimoniale de pe urma utilizării operei sale este, în
ordine cronologică, primul drept recunoscut în favoarea creatorilor. Acest drept are, de asemenea,
o recunoaștere universală, în timp ce dreptul moral mai este pr ivit cu reticență sau este chiar ignorat
în unele sisteme de drept. Drepturile patrimoniale de autor sunt drepturi subiective, a căror
existență este condiționată de maifestarea de către autor a dreptului de a aduce la cu noștință publică
și de a o utiliza în beneficiul său și al succesorilor săi.17
Drepturile patrimoniale de autor durează pe tot parcursul vieții autorului, iar după moartea
acestuia sunt transmise prin moștenire pe o perioadă de 70 de ani, conform legislației civile,
necontând data la care opera a fost făcută publică.
Drepturile patrimoniale născute din crearea unei opere literare, artistice sau știițifice sunt
drepturi subiective civile cu conținut economic, adică evaluabile în bani. Pe cale de consecință,
aceste drepturi vor împrumuta toate caracteristicile generale ale oricărui drept civil patrimonial.18
În doctrina străină se consideră că în conțiutul drepturilor patrimoniale de auto r intră:
dreptul de reproducere, dreptul de reprezentare și dreptul de suită. Este soluția la care s -a oprit
legiuitorul francez (art. 122 -1, art. 122 -2, art. 122 -3 și art. 122-8 CPI). Această abordare sintetică
a atributelor patrmoniale ale dreptului de autor este tradițională în dreptul francez. Astfel, prin
reproducere, se înțelege fixarea materială a operei prin orice procedeu care permite comunicarea

17 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe – Tratat, Editura All
Beck, București 2005, p. 247.
18 Teodor Bodoașcă, Dreptul proprietății intelectuale, Editura Universul Juridic, București, 2010, p. 41 -42.

13
ei publicului în mo d indirect (art. L. 122 -3 CPI). Obiectul reproducerii poate fi foarte variat, iar
modalitățile de reproducere pot fi, de asemenea, variate. Reprezentarea, denumită în practică și
executare, este o mod alitate de comunicare directă a operei, în opoziție cu r eproducerea, care este
o modalitate de comunicare indirectă a operei. Tot doctri na franceză a remarcat însă, pe drept
cuvâ nt, că repreze ntarea se poate, foarte bine, realiza și prin mijlocirea unor copii fixate pe un
suport, adică într -o manieră indirectă. De aceea, legiuitorul francez, în Codul Proprietății
Intelectuale în vigoare, a prevăzut că repreze ntarea constă în comunicarea operei către public
printr -un procedeu oarecare, și în special prin: recitare publică, execuție lirică, reprezentare
dramatică, preze ntare publică, proiecție publică și transmitere în locuri publice a operelor
teledifuzate și teledifuzarea (art. L. 122 -2 CPI). Dar dacă reprezentarea se poate realiza și indirect
înseamnă că nu există și nu se justifică o clasificare a drepturilor p atrimoniale în drepturi de
reproducere și drept de reprezentare. Totuși și în doctrina noastră această clasificare a drepturilor
patrimoniale a fost susținută de glasuri din cele mai autorizate. Doctrina s -a oprit și la alte
clasificări ale modalităților d e utilizare a operelor. Astfel, H. Desbois clasifică aceste modalități
în: directe (când opera este percepută direct pe public – astfel petrecându -se lucrurile în cazul
reprezentării) și indirecte (cazul reproducerii).19
Analizând Legea nr. 8/1996, am ajuns la concluzia că drepturile patrimoniale ale autorilor
se pot clasifica în:
a) dreptul de a utiliz a opera și de a consimți utilizarea acesteia de către terți în scopul obținerii
de foloase materiale , consim țit în articolele 12 -16;
b) dreptul la suită , menit să repare o injustiție, este consimțit în articolele 21 -23.
Ca o concluzie a celor spuse mai sus, drepturile patrimoniale sunt cele care au în vedere
caracterul evaluabil explicit în bani, ținând astfel strict de persoana creatoare, drept ul autorului la
despăgubiri materiale constituind aplicarea regulii răspunderii civile care intervine în toate cazurile
de încălcare a unor drepturi recunoscute de lege, iar din această cauză doctrina pune dreptul
patrimonial înaintea celui moral.

19 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe – Tratat, Editura All
Beck, București 2005, p. 247.

14
Secțiunea 3.3.: Drepturile conexe dreptului de autor

Drepturile conexe dreptului de autor sunt reglementate de Legea 8/1996 în întreg Titlul II,
al acestei legi. Conform art. 94, d repturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor
autorilor . Sunt recunoscuți și protejați, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor, artiștii
interpreți sau executanți, pentru propriile interpretări ori execuții, producătorii de înregistrări
sonore și producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru pro priile înregistrări, și organismele de
radiodifuziune și de televiziune, pentru propriile emisiuni și servicii de programe.

Drepturile artiștilor interpreți sau executanți

Conform doctrinei, a rtiștii interpreți sau executanți au drepturi morale și drepturi
patrimoniale.
Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale (art. 96):
a) dreptul de a pretinde recunoașterea paternității propriei interpretări sau execuții;
b) dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare
spectacol și la fiecare utilizare a înregistrării acestuia;
c) dreptul de a pretinde respectarea calității prestației sale și de a se opune oricărei deformări,
falsificări sau altei modificări substanțiale a interpretării ori execuției s ale sau oricărei
încălcări a drepturilor sale, care ar prejudici a grav onoarea ori reputația sa;
d) dreptul de a se opune oricărei utilizări a prestației sale, dacă prin această utilizare se aduc
prejudicii grave persoanei sale.
Aceste drepturi nu pot face obiectul vreunei înstrăinări.
Conform art. 98, artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a
autoriza ori de a interzice următoarele:
a) fixarea interpretării sau a execuției sale;
b) reproducerea interpretă rii sau a execuției fixate;
c) distribuirea interpretării sau a execuției fixate;
d) închirierea interpretării sau a execuției fixate;
e) împrumutul interpretării sau al execuției fixate;
f) importul în vederea comercializării pe piața internă a interpretării sau a ex ecuției fixate;

15
g) radiodifuzarea și comunicarea publică ale interpretării sau ale execuției sale, cu excepția
cazului în care interpretarea ori execuția a fost deja fixată sau radiodifuzată, caz în care au
dreptul numai la remunerație echitabilă;
h) punerea la dispoziția publicului a interpretării sau a execuției sale fixate, astfel încât să
poată fi accesată, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public;
i) retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuției fixate.
Limitările e xercițiului drepturilor de autor reglementate de art. 33‑38 din Legea nr. 8/1996,
se aplică în mod corespunzător și t itularilor de drepturi conexe ș i credem că în cadrul interpretărilor
și execuțiilor, al fonogramelor și videogramelor este posibilă și citarea, evident în formele proprii
acestora.

Secțiunea 4: Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor

Sensul uzual a l cuvântului „cesiune” este acela de transmisiune pură și simplă a unui drept,
în timp ce în cazul dreptului de autor, o astfel de transmisiune pură și simplă a dreptului de autor
în totalitatea sa, nu are loc niciodată. Conform L egii privind dreptul de aut or și drepturile conexe ,
cesiunea este convenția prin care autorul sau titularul drepturilor patrimoniale de autor transmite
totalitatea sau o parte a drepturilor sale către o altă persoană în schimbul unui preț. Cesiunea
drepturilor de autor se face prin contracte de valorificare a operei având ca obiect doar dreptul
patrimonial, dreptul exclusi v de exploatare a operei, drepturile morale neputând face obiect de
transmisiune prin acte vii.
În doctrină nu există și nu a existat un punct de vedere unitar asupra aspectului privind
obiectul actului juridic, opiniile exprimate fiind foarte variate: de la negarea existenței obiectului
actului juridic20, până la identificarea lui cu efectul actului juridic -crearea, modificarea,
transmiterea sau stingerea unui ra port juridic21. Cu toate acestea, este unanim recunoscut că, prin
obiect al actului juridic se înțelege conduita părților stabilită prin acel act juridic civil, respectiv
acțiunile ori inacțiunile la care părțile sunt îndreptățite sau de care sunt ținute.

20 M. B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Editura Cartea românească, București, 1921, p. 432.
21 A. Ionașcu, Drep t civil, Partea generală, Editura Didactica și pedagogica, București, 1963, p.37.

16
Spre deosebire de cesiunea unui drept real, situație în care cesionarul are libertate deplină
în privința dreptului transmis, în situația drepturilor patrimoniale de autor, cesionarul are obligația
doar de a exploata aceste drepturi.
Conform legii dreptul ui de autor și a drep turilor conexe, nu se face nici o distincție între
cesiune și concesiune, însă în dreptul comun acestea sunt instituții diferite, considerând că prin
cesiune se transferă un drept real, iar prin concesiune un drept personal. În materia drepturilor
patrimoniale de autor, cesiunea este cea care are în vedere dreptul exclusiv de exploatare a operelor
spiritului. Reglementarea legală privind contractul de cesiune a drepturilor de autor se află în Legea
nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările aferente ;
de asemenea, reglementarea în ceea ce privește fiscalitatea acestui tip de contract o regăsim în
Codul fiscal.

Reguli comune privind cesiunea drepturilor patrimoniale de autor

Aceste reguli sunt formulate în S ecțiunea I a Capitolului VII a L egii 8/1996 , art. 39 -47. În
aceeași secțiune sunt definiți și unii te rmeni folosiți în cuprinsul L egii.

Calitatea de cedent

Cedentul este persoana care, în baza unui contract de cesiune, are calitatea de creditor,
transmițând dreptul său de creanță unei alte persoane, numită cesionar, aceasta dobândind toate
drepturile cedentului.
În cazul drepturilor patrimoniale de autor, c alitatea de cedent nu o poate avea decât autorul.
Conform legii, pot deveni titulari ai dreptului patrimonial de autor următoarele tipuri de
persoane:
– moștenitorii legali și testamentari ai autorului;
– cesionarii drepturilor patrimoniale ale autorului de reproducere și difuzare a operei;
– unitatea angajatoare pentru operele realizate în cadrul unui contract individual de
muncă și pentru care există cl auză de cesiune a drepturilor patrimoniale (art. 44);

17
– unitatea angajatoare pentru programele pentru calculatoarele realizate de angajații
unității, dacă nu există convenție contrară (art. 74). 22

Capacitatea părților

Drepturile de autor sunt recunoscute inclusiv persoanelor fără capacitate deplină de
exercițiu, însă persoanele lipsite capacitate de exercițiu nu pot încheia acte juridice pentru cesiunea
drepturilor patrimoniale de autor, decât prin reprezentant.

Obiectul cesiunii

Obiectul cesiunii trebuie să îndeplinească urmatoarele condiții: obiectul să existe, obiectul
să fie determinat sau determinabil, obiectul trebuie să fie posibil, obiectul să fie licit și moral,
obiectul cesiunii trebuie să fie în circuitul civil.

Consi mțământul părților

Consimțământul este un element necesar în orice act juridic, inclusiv în contractul de
cesiune a drepturilor de autor. Acesta trebuie să provină de la o persoană cu discernământ.

Cauza în contractele de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor

Cauza înseamnă obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act. În contractul de
valorificare a drepturilor patrimoniale de autor, autorul se obligă la foloase patrimoniale
(remunerație primită de la cesionar, consacrare, renume, glorie, afirmare), fiind un contract
sinalagmatic.

22 dr. Viorel Roș, Dreptul proprietății intelectuale -Curs universtar, Editura Global lex, București 2001, p. 163 -164.

18
Remunerația autorului și revizuirea contractului lezionar

Conform art. 43, remunerația cuvenită în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor
patrimoniale se stabilește prin acordul părților, cuantumul acesteia calculâ ndu-se fie proporțional
cu încasările provenite din exploatarea operei, fie în sumă fixă sau în orice alt mod. În cazul unei
disproporții evidente între remunerația autorului și b eneficiile celui care a obținut cesiunea
drepturilor patrimoniale, autorul poate sol icita organelor jurisdicționale competente revizuirea
contractului sau mărirea convențională a remunerației.

Limitele cesiunii

Limitele cesiunii dreptului de autor sunt următoarele: durata, întinderea, teritoriul, limitate
la anumite drepturi. Drepturile patrimoniale de autor se pot transmite prin cesiune exc lusivă
(caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fie expres prevăzut în contract; titularul dreptului de autor
nu mai poate să utilizeze opera în modalitățile, pe termenul și pentru teritoriul convenite cu
cesionarul și nici nu mai poate transmite drept ul respectiv unei alte persoane ) sau prin cesiune
neexclusivă (titularul dreptului de autor poate utiliza el însuși opera și poate transmite dreptul
neexclusiv și altor persoane).

Cesiunea contractului

Conform doctrinei, cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul său unei alte persoane
decât cu consimțământul expres al cedentului. În schimb, consimțământul respectiv nu este necesar
în cazul în care ce sionarul, persoană juridică, se t ransformă prin una dintre modalitățile prevăzute
de lege, iar în cazul cesiunii exclusive, cesionarul poate ceda dreptul său unei alte persoane fără
consimțământul autorului.

Forma contractului

Conform legii, existența și conținutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se
pot dovedi doar prin forma scrisă a acestuia.

19

Desființarea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor pentru
neexploatarea sau insuficienta exploatare a operei

Condițiile în care se poate solicita desființarea contractului de cesiune a dreptului
patrimonial sunt prevăzute în art. 4 7. Acestea sunt următoarele:
– cesionarul nu îl utilizează sau îl utilizează într -o măsură insuficientă și dacă, prin
aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil;
– autorul nu poate solicita desființarea contractului de cesiune, dacă motivele de
neutilizare sau de utilizare insuficientă se datorează propriei culpe, fap tei unui terț, unui
caz fortuit sau de forță majoră;
– desființarea contractului de cesiune nu poate fi solicitată înainte de expirarea a doi ani
de la data cesionării dreptului patrimonial asupra unei opere. În cazul operelor cedate
pentru publicațiile coti diene, acest termen va fi de trei luni, iar în cazul publicațiilor
periodice, de un an;
– autorul nu poate renunța anticipat la execitarea dreptului său de a solicita desființarea
contractului de cesiune menționat.

Contractul de editare

Contractul de editare este reglemetat în art. 48 -57 din Legea nr. 8/1996. Prin contractul de
editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul unei remunerații, dreptul de a
reproduce și de a distribui opera. Acest contract are următoarele caractere juridice:
– este un contract sinalagmatic (bilateral);
– este un contract cu titlu oneros și comutativ;
– este un contract translativ de drepturi.
Cei care sunt titulari ai dreptului de autor și pot încheia contracte de editare sunt următorii:
– autorul operei;
– moștenitorii legali și testamentari ai autorului;
– cesionarii dreptului de reproducere și difuzare a operei;

20
– unitatea angajatoare pentru operele realizate în cadrul unui contract individual de
muncă și pentru care există clauză de cesiune a drepturilor patrimoniale;
– unitatea angajatoare pentru programele pentru calculatoare realizate de angajații
unității, dacă nu există convenție contrară.
Editorii, de obicei sunt persoane juridice, adică societăți comerciale care desfășoară
activități de reproducere ș i difuzare de opere.
Conform articolului 51, contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu privire la:
a) durata cesiunii;
b) natura exclusivă sau neexclusivă și întinderea teritorială a cesiunii;
c) numărul maxim și minim al exemplarelor;
d) remunerația autorului, stabilită în condițiile prezentei legi;
e) numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;
f) termenul pentru apariția și difuzarea exemplarelor fiecărei ediții sau, după caz, ale fiecărui
tiraj;
g) termenul de predare a originalului operei d e către autor;
h) procedura de control al numărului de exemplare produse de către editor.
Absența oricăreia dintre clauzele prevăzute la lit. a), b) și d) dă dreptul părții interesate de
a cere anularea contractului.

Alte contracte : contractul de reprezent are teatrală sau de execuție muzicală, contractul de
închiriere, contractul de coma ndă, contractul de adaptare audiovizuală, contractul de import,
contractul de traducere, contractul de difuzare, contractul de adaptare, etc.

21
Capitolul 2. Obiectele, subiecții și termenele de protecție a dreptului
de autor

Secțiunea 1: Obiectele protejate de dreptul de autor, drepturile conexe și
drepturile sui-generis

Opera reprezintă fundamentul nașterii dreptului de autor, fapt ce îi conferă o importan ță
deosebită. Fructul creației intelectuale întruchipat în operă reprezintă obiectul dreptului de autor.
Actul de creație nefinalizat nu are vocația la protecție; esențial va fi ca actul de creație să
aibă o finalitate, realizarea unei opere. Opera va fi protejabilă doar dacă este fructul unei activități
intelectuale.
Obiectul dreptului de autor este reprezentat de opera de creație intelectuală sau opera de
spirit. Legiuitorul român protejează opera de creație intelectuală, independent de aducerea la
cunoștința publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în forma ei nefinalizată.23
Conform legii, constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație
intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau
forma concretă de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt:
a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice
alte opere scrise sau orale, precum și programele pent ru calculator;
b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile
universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice;
c) compozițiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico -muzicale, ope rele coregrafice și pantomimele;
e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr -un procedeu analog
fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură,
litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și a

23 Adrian Circa, Protecția drepturilor intelectuale – Actualități și perspective, Editura Universul Juridic, București,
2013, p. 39.

22
metalului, desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor destinate
unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclus iv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează
proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, ge ografiei și științei în
general;
j) operele de artă digitală.
Constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create
plecând de la una sau mai multe opere preexistente, și anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale și orice
alte transformări ale unei opere literare, artistice sau științifice care reprezintă o muncă
intelectuală de creație;
b) culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile și antologiile,
colecțiile sau compilațiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date,
care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații intelectuale.
Nu constituie obiect al dreptului de autor următoarele:
– ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de
funcționare sau conceptele matematic e ca atare și invențiile, conținute într -o operă,
oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
– textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile
oficiale ale acestora;
– simbolurile ofic iale ale statului, ale autorităților publice și ale organizațiilor, cum ar fi:
stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și medalia;
– mijloacele de plată;
– știrile și informațiile de presă;
– simplele fapte și date.
Există o regulă formu lată în art. 1 al Convenției de la Roma , regula coexistenței dreptului
de autor cu drepturile conexe, care dispune că „protecția prevăzută prin prezenta convenție lasă
intactă și nu influențează în nici un mod protecția dreptului de autor asupra operelor l iterare și
artistice. În consecință, nici o dispoziție a prezentei convenții nu va putea fi interpretată ca aducând
vreo atingere acestei protecții ”. Conform acestei reguli, drepturile conexe dreptului de autor nu

23
aduc nici o atingere dreptului de autor și nici nu trebuie să o interpretăm ca pe o limitare a
exercițiului dreptului de autor.
Ca obiect al drepturilor conexe ale dreptului de autor, sunt protejate următoarele:
– interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți sau executanți;
– înregistrările sonore sau fonogramele producătorilor de astfel de înregistrări sau
fonograme;
– emisiunile orga nismelor de radio și televiziune.
Se consideră fixare încorporarea sunetelor, imaginilor ori a sunetelor și imaginilor sau a
reprezentării digitale a acestora pe suport care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea
publică a lor, cu ajutorul unui dispozitiv.
Bazele de date sunt considerate un obiect al dreptului sui generis. O bază de date în acest
context reprezintă o colecție de opere, creații intelec tuale sau obiecte independente, create de unul
sau mai mulți autori care se supun acelorași reguli de bază. Aceste baze de date pot fi puse la
dispoziția utilizatorilor prin mijloace electronice sau prin mijloace clasice. În trecut, aceste baze
de date ben eficiau de un drept de autor, însă recenta schimbare a legii relatează faptul că acestea
beneficiază de un drept sui -generis. Dreptul sui -generis asupra bazelor de date nu exclude
posibilitatea protejării bazelor de date prin drepturi de autor, drepturi co nexe drepturilor de autor
sau orice alt tip de drepturi. Informațiile prezentate în bazele de date care pot fi de natură tehnică,
financiară, judiciară, comercială, etc., au la bază colectarea, valorificarea, codificarea și protejarea
acestor date. Toate a ceste acțiuni descrise anterior sunt un rezultat al efortului depus de autorii
bazelor de date, iar acest efort este răsplătit prin protejarea acestor baze de date prin drepturi de
autor la început , urmate mai apoi, după sch imbarea legii, de drepturi sui -generis.

Secțiunea 2: Subiecții dreptului de autor, drepturilor conexe și drepturilor
sui-generis

Persoana fizic ă care a creat opera este autorul operei, acesta fiind protejat prin dreptul de
autor. Există însă cazuri prevăzute de lege prin care beneficiază de această protecție și alte persoane

24
fizice sau juridice, în afară de autor. Până la proba contrarie, se consideră a fi autor persoana sub
numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică.
Subiecții dreptului de autor se împart în:
– subiecți primari (originali) – creatorul/creatorii operei, adică adevăratul/adevărații
autor/autori al/i operei;
– subiecți secundari (derivați) – persoana/persoanele care au dobăndit unele prerogative
ale dreptului de autor în temeiul legii, al unor acte vii sau pentru cauză de moarte.
Aceștia pot fi: succesorii în drepturi ai autorilor, cesionarii convenționali ai drepturilor
patrimoniale, cesionarii legali ai drepturilor de autor, organisemele de gestiune
colectivă, etc.
Examinând creațiile intelectuale prin prisma posibilelor legături cu opere preexistente,
create de alți autori, operele pot fi clasificate în opere originale, opere derivate și opere compozite.
Este absolut originală opera care nu se află în raport de dependență cu o alta, preexistentă
și este relativ originală opera care împrumută elemente dintr -o alta preexistentă. Pentru ca un astfel
de raport de dependență să existe, împrumutul trebuie să privească și elementele de formă,
deoarece dacă împrumutul privește doar ideea (ide ile), aceasta nefiind protejată, noua operă va fi
originală. Prin urmare, opera originală este opera care nu se află în stare de dependență față de o
altă operă preexistentă.
Opera derivată este opera creată pornind de la una sau mai multe opere preexiste nte, cum
ar fi traducerile, adaptările, prelucrările, etc.
Opera compozită este creația nouă în care este încorporată o operă preexistentă, fără ca
autorul acesteia să colaboreze la crearea noii opere. Este cazul unei melodii creată pentru a
acompania o p oezie preexistentă. Utilizarea unei opere preexistente în scopul creării unei opere
derivate sau compozite este supusă autorizării autorului acesteia, iar utilizarea nu poate prejudicia
drepturile autorilor acesteia.24
Opera comună este caracterizată prin faptul că a fost realizată de o pluralitate de autori din
inspirația cărora a rezultat o operă unitară. Datorită pluralității autorilor rezultă faptul că avem mai
multe subiecte ale dreptului de autor.
Opera colectivă este opera în care contribuțiile pers onale ale coautorilor formează un tot,
fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori

24 dr. Viorel Roș, Dreptul proprietății intelectuale -Curs universtar, Editura Global lex, București 2001, p. 57.

25
asupra ansamblului operei create. Dreptul de autor asupra operei colective aparține persoanei fizice
sau juridice din inițiativa, sub responsabilitatea și sub numele căreia a fost creată. Exemple de
opere colective: enciclopedii, culegeri științifice, antologiile, dicționarele, ziarele, etc.
Subiecții drepturilor conexe dreptului de autor sunt artiștii interpreți sau executanți, pentru
propriile interpretări ori execuții, producătorii de înregistrări sonore și producătorii de înregistrări
audiovizuale, pentru propriile înregistrări, și organismele de radiodifuziune și de televiziune,
pentru propriile emisiuni și servi cii de programe.
Persoana sau persoanele care construiesc prototipul bazei de date, implementează
algoritmii de funcționare ai bazei de date și care au făcut o investiție cantitativă și calitativă în
vederea obținerii bazei de date, sunt considerate drept titulari ai bazei de date. Cu alte cuvinte,
fabricantul bazei de da te este titularul dreptului sui -generis.
Dreptul sui -generis al fabricantului bazei de date constă în dreptul patrimonial exclusiv de
a autoriza și de a interzice extragerea și / sau reuti lizarea totalității sau a unei părți substanțiale din
aceasta, evaluată cantitativ sau calitativ, dar drepturile asupra bazei de date sau conținutul acesteia
sunt susceptibile de protecție și prin dreptul de autor sau prin alte drepturi :
– prin extragere se înțelege transferul permanent sau temporar al totalității ori al unei
părți substanțiale, evaluată calitativ sau cantitativ, din conținutul bazei de date, pe un
alt suport, prin orice mijloc sau sub orice formă ;
– prin reutilizare se înțelege orice formă de punere la dispoziție a publicului a totalității
sau a unei părți substanțiale, evaluată calitativ sau cantitativ, a conținutului bazei de
date, prin distribuirea de copii, prin închiriere sau sub alte forme, inclusiv prin punerea
la dispoziția publicului a conținutului bazei, astfel încât oricine să poată avea acces la
acesta în locul și la momentul ales în mod individual.25

25 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de a utor și drepturile conexe – Tratat, Editura All
Beck, București 2005, p. 484.

26
Secțiunea 3: Termenele de protecție a dreptului de autor, dreptu rilor conexe
și drepturilor sui-generis

Conform doctrinei, dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice se
naște din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare. Persoana
care, după încetarea protecției dreptului de autor, aduce la cunoș tința publică, în mod legal, pentru
prima oară, o operă nepublicată înainte beneficiază de protecția echivalentă cu cea a drepturilor
patrimoniale ale autorului. Durata protecției acestor drepturi este de 25 ani, începând din momentul
în care a fost adusă pentru prima oară la cunoștința publică în mod legal.
Drepturile patrimoniale durează pe tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia se
transmit prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la
care opera a fost adusă la cunoștință publică în mod legal. Persoana care, după încetarea protecției
dreptului de autor, aduce la cunoștința publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată
înainte beneficiază de protecția echivalentă cu cea a dr epturilor patrimoniale ale autorului. Durata
protecției acestor drepturi este de 25 ani, începând din momentul în care a fost adusă pentru prima
oară la cunoștința publică în mod legal.
Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunoștința p ublică în mod legal,
sub pseudonim sau fără indicarea autorului, este de 70 de ani de la data aducerii la cunoștința
publică a acestora.
Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate în colaborare este de 70 de ani de
la moartea ultimului coau tor. În cazul în care contribuțiile coautorilor sunt distincte, durata
drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecărui
coautor.
Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani de la data
aducerii operelor la cunoștință publică. În cazul în care aceasta nu se realizează timp de 70 de ani
de la crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale expiră după trecerea a 70 de ani de la crearea
operelor.
Durata drepturilor patrimoniale a le artiștilor interpreți sau executanți este de 50 de ani de
la data interpretării sau execuției. Totuși, dacă fixarea interpretării sau execuției în decursul acestei
perioade face obiectul unei publicări licite sau al unei comunicări publice licite, durat a drepturilor

27
este de 50 de ani de la data la care a avut loc pentru prima oară oricare dintre acestea. Acest lucru
este valabil și pentru producătorii de înregistrări sonore.
Drepturile fabricantului bazei de date iau naștere odată cu definitivarea bazei de date, iar
durata protecției este de 15 ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor definitivării bazei
de date. Modificările substanțiale, evaluate calitativ sau cantitativ, a conținutului unei baze de date
prin adăugiri, suprimări sau schimbă ri succesive și pentru care se poate considera că s -a efectuat o
investiție substanțială, evaluată calitativ sau cantitativ, permite atribuirea unei durate de protecție
proprii bazei de date rezultate din această investiție.26
În contextul bazelor de date protejate prin drepturi de autor, putem spune că aceste baze de
date sunt protejate cu o aplicație a compilațiilor. Observăm că avem aceeași problemă pe care o
regăsim la operele create de autori și anume aceea privind original itatea. Protejarea acestor baze
de date prin drepturi de autor a fost făcută ținând cont de impactul economic generat. Vom arăta
în cele ce urmează motivele care au dus la schimbarea protejării bazelor de date de la drepturile de
autor la cele sui -generis. Dacă respectăm cu strictețe principiile dreptului de autor, putem constata
că majoritatea bazelor de date nu fac obiectul protejării prin drepturi de autor. Paradoxul care se
conturează în acest context este următorul : selecția datelor și a materialelor i ncluse în baza de date
nu poate beneficia de drepturi de autor, deoarece autorul nu este responsabil pentru această selecție,
ci doar pentru conținutul datelor selectate din baza de date. Aceste baze de date sunt exhaustive,
adică ele adună toate informați ile referitoare la un anumit domeniu.
Utilizarea bazei de date este formată din două elemente importa nte:
1. tezaurul – reprezint ă totalitatea informațiilor car e se regăsesc în bazele de date;
2. modul de acces la informațiile din bazele de date – accesul la a ceste informații s e face
de regulă printr -un program informatic, diferit de baza de date în sine.
Protejarea bazei de date prin drepturi de autor are două dezavantaje majore: fie trebuie să
regândim principiile esențiale ale materiei dreptului de autor ș i anume problema originalității, fie
trebuie să acceptăm o protecție a acestor baze de date la nivel teoretic. Soluția la aceste două
probleme enumerate mai sus constă în protejarea bazelor de date prin drep turi sui -generis.

26 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe – Tratat, Editura All
Beck, București 2005, p. 484.

28
Capitolul 3. Protecția dreptu lui de autor și a drepturilor conexe
Secțiunea 1: Noțiuni generale

În literatura de specialitate, protecția dreptului de autor și a drepturilor conexe cuprinde
totalitatea măsurilor și acțiunilor orientate spre restabilirea sau recunoașterea dreptului de autor și
a drepturilor conexe sau apărarea intereselor posesorilor a cestor drepturi în cazul lezării sau
contestării lor. Garanțiile sociale și juridice sunt elemente clasice de bază ale protecției dreptului
de autor. Pe lângă aceste entități indivizibile de protecție, legislația în vigoare amintește de o altă
metodă de pr otecție a dreptului de autor și anume apărarea efectuată prin intermediul instanțelor
de judecată. Orice persoană fizică sau juridică are drept de acces la instanțele de judecată și dreptul
de a obține o apărare juridică calificată a drepturilor sale.
Noțiunea de protecție a dreptului de autor și a drepturilor conexe a apărut în contextul în
care controlul utilizării operelor a devenit tot mai dificil din cauza proliferării și avansării tehnicilor
de reproducere și a transmisiunilor de date prin cablu, sa telit sau internet. Avansul tehnicii din
zilele noastre și a mijloacelor de reproducere și difuzare a operelor a deblocat aproape complet
circulația acestor entități între indivizi, încurajând copierea și plagiatul acestora. Violarea
drepturilor morale de autor și a celor patrimoniale este realizată prin două tehnici cunoscute în
literatura de specialitate: piraterie și contrabandă. Dacă primul termen se referă la fabricarea și
punerea în circulație a copiilor realizate după operele originale, cel de -al doi lea face referire la
înregistrarea fără drept a prestațiilor artiștilor sau interpreților cu ocazia transmisiunilor radio ori
TV sau înregistrarea neautorizată a concertelor susținute de acești interpreți.
Nu există nicio ramură în drept în zilele noastre căreia să i se acorde o mai mare importanță
în acest moment decât dreptului proprietății intelectuale. Acest fapt este consolidat de faptul că
ideea din spatele creației unei opere este de o valoare inestimabilă. Un exemplu elocvent este acela
al celor ma i bogați oameni ai lumii, care au avut idei geniale și pe care le -au pus în practică. Aceste
idei i -au pus în topul celor mai bogați oameni ai planetei. Dacă facem un exercițiu de imaginație
simplu, putem să ne dăm seama ce se întâmpla cu veniturile acesto ra în situația în care dreptul de
autor nu le garanta protecția creațiilor / operelor intelectuale și ideile lor ajungeau la alți indivizi
care puteau să pună în practică ideile mai sus menționate.

29
În domeniul proprietății intelectuale se petrec și astăz i cele mai mari și mai multe încălcări
ale drepturilor, car e nu aduc prejudicii doar autorilor și titularilor de drept ai acestor opere ci și
industriei și comerțului și în final economiei statelor din care acești autori de opere fac parte. Se
induce astfe l nevoia de a crea noi mijloace și metode de protecție a dreptului de autor care să se
extindă și dincolo de granițele statului care le -a definit. Deci găsirea unor mijloace de protecție a
dreptului de autor la nivel global, care să se aplice uniform în to ate statele lumii a devenit o
necesitate în zilele noastre.
Datorită creșterii în mod accelerat a pirateriei la nivel global, Organizația Mondială a
Proprietății Intelectuale consideră că sancțiunile civile aplicate celor care încalcă normele legale
în ce ea ce privește drepturil e de autor și drepturile conexe sunt prea mici în comparație cu daunele
provocate de aceștia economiei statelor. Din acest motiv, OMPI propune sancționarea penală a
celor care încalcă în mod deliberat dreptul proprietății intelectua le și a unor sancțiuni mai mari în
caz de recidivă.
Legea română, ca de altfel și legea altor țări de pe întregul continent, a creat pentru protecția
dreptului de autor și a drepturilor conexe un sistem de protecție prin implementarea instrumentelor
necesare prevenirii și sancționării încălcării acestor drepturi. În doctrina noastră este prevăzut
faptul că încălcarea drepturilor admise și asigurate prin legea dreptului de auto r și a drepturilor
conexe implică răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz și că dispozițiile
procedurale ale acestei legi se completea ză cu cele de drept comun. Acestă idee doctrinară , din
punctul de vedere al autoarei acestei lucrări, este incomplet ă sau cel puțin prezintă o cantitate de
informații îndoielnic e, deoarece pe de -o parte nicio altă dispoziție a legii nu se ocup ă de
contravențiile referitoare la dreptul de autor și la drepturile conexe dreptului de autor și pe de altă
parte, conținutul acestui articol se suprapune mai mult sau mai puțin cu alte norme de drept
substanțial, nu doar cu norme de procedură așa cu m s-a specificat mai sus.
Potrivit art. 54 din Decretul nr. 31/1954, “persoana care a suferit o atingere în dreptul la
nume ori la pseudonim, la denumire, la onoare, la reputație, în dreptul personal nepatrimonial de
autor al unei opere, de inventator sau în orice alt drept personal nepatrimonial, va putea cere
instanței judecătorești încetarea faptului care aduce atingere drepturilor sale și obligarea celui
vinovat la săvârșirea actelor necesare restabilirii acelui drept ”. Drepturile personale nepatrimoni ale
fiind ocrotite și după moarte (art. 56 din Decretul nr. 31/1954), moștenitorii titularilor drepturilor
de autor și ai drepturilor conexe pot continua acțiunea autorului lor. Dar, în ce privește posibilitatea

30
exercitării de către moștenitori a unor acți uni, art . 11 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 limitează sfera
acestora pentru că prin moștenire, dintre drepturile morale, se transmite doar exercițiul dreptului
de divulgare, al dreptului de a pretinde recunoașterea calității de autor și al dreptului de a p retinde
respectarea integrității operei .27
Doctrina este însă, în unele privințe , mai cuprinzătoare, prevăzând în art. 139 alin. ( 1)
faptul că titularii drepturilor recunoscute și protejate prin Legea 8/1996, pot solicita instanțelor de
judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoașterea drepturilor lor și constatarea
încălcării acestora și pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.
Aceleași solicitări pot fi formulate în numele și pentru titularii de drepturi de către organismele de
gestiune, de către asociațiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele autorizate să utilizeze
drepturi protejate prin prezenta lege, conform mandatului acordat în acest sens. Când o acțiune a
fost pornită de titular, per soanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege pot să
intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului c are le-a fost cauzat.
Conform art. 139 alin. (10), urmărind repar area prejudiciului suferit din cauza actul ui ilicit,
titularii drepturilor încălcate, pot cere de asemenea și aplicarea oricărei a dintre următoarele măsuri :
1) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul
ilicit;
2) distrugerea echipamentelor și a mijloacelor afl ate în proprietatea făptuitorului, a căror
destinație unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit;
3) scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare și distrugere, a copiilor efectuate
ilegal;
4) răspândirea informațiilor cu privire la ho tărârea instanței de judecată, inclusiv afișarea
hotărârii, precum și publicarea sa integrală sau parțială în mijloacele de comunicare în
masă, pe cheltuiala celui care a săvârșit fapta; în aceleași condiții instanțele pot dispune
măsuri suplimentare de pu blicitate adaptate circumstanțelor particulare ale cazului,
inclusiv o publicitate de mare amploare.

27 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavi a Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe – Tratat, Editura All
Beck, București 2005, p. 511.

31
Secțiunea 2: Apărarea dreptului de autor prin mijloace de drept
administrativ

Conform Legii 8/1996, titularii dreptului de autor și a drepturilor conexe își pot exercita
drepturile lor nu doar în mod personal , dar și la cererea lor prin organisme de gestiune colectivă.
Orgaismele de gestiune colectivă sunt persoane care au dobândit personalitate juridică îndeplinind
anumite condiții stabilite de lege pentru a fi avizate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
să poată colecta și repartiza drepturile a căror gestiune le este încredințată de către titulari. Acest
Oficiu funcționează ca organ de specialitate în subordinea Guvernul ui, fiind autoritate unică de
reglementare, evidență prin registre naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj și constatare
tehnico -științifică în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe. Organizarea,
funcționarea, structura personalului și dotările necesare îndeplinirii atribuțiilor ORDA se stabilesc
prin hotărâre a Guvernului.
Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligații:
a) să elaboreze metodologii pentru domeniile lor de activitate, cuprinzând drepturile
patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plății acestor drepturi,
în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de
către titularii de drepturi;
b) să-i autorizeze pe utilizatori, în cazul în care s -au stabilit metodologii, la cererea acestora
efectuată înainte de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remunerații, prin
licență neexclusivă, î n formă scrisă;
c) să încheie, în numele titularilor de drepturi care le -au acordat mandat sau pe baza
convențiilor încheiate cu organisme similare din străinătate, contracte generale cu
organizatorii de spectacole, cu utilizatorii care desfășoară activități de comunicare publică,
cu organismele de radiodifuziune ori de televiziune sau cu distribuitorii de servicii de
programe prin cablu, având ca obiect autorizarea de utilizare a repertoriului protejat;
d) să protejeze interesele membrilor lor, în ceea ce priveș te gestionarea drepturilor cuvenite,
ca urmare a utilizării repertoriului propriu, în afara teritoriului României, prin încheierea
de contracte de reprezentare cu organismele similare din străinătate;
e) să colecteze sumele datorate de utilizatori și să le re partizeze între titularii de drepturi,
potrivit prevederilor din statut;

32
f) să asigure accesul propriilor membri la informațiile privind orice aspect al activității de
colectare a sumelor datorate de utilizatori și de repartizare a acestora;
g) să acorde asisten ță de specialitate titularilor de drepturi și să îi reprezinte în cadrul
procedurilor legale, în limita obiectului lor de activitate;
h) să ceară utilizatorilor sau intermediarilor acestora comunicarea de informații și
transmiterea documentelor necesare pentr u determinarea cuantumului remunerațiilor pe
care le colectează, precum și informații privind operele utilizate, cu indicarea titularilor de
drepturi, în vederea repartizării acestora; utilizatorii sau intermediarii acestora au obligația
să furnizeze, în f ormat scris și electronic, în termen de 10 zile de la solicitare, informațiile
și documentele solicitate, sub semnătura reprezentantului legal și ștampilate;
i) să asigure transparența activității de gestiune colectivă în raporturile cu autoritățile publice
care au drept de control;
j) să îndeplinească orice altă activitate, conform mandatului special primit de la titularii
dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, în limitele obiectului lor de activitate.
ORDA este un organ de specialitate cu autoritate uni că de reglementare, aflat în subordinea
Guvernului care se ocupă cu ținerea evidenței registrelor naționale, supraveghere, autorizare,
arbitraj și costatare tehnico -științifică în domeniul drepturilor de autor și ale drepturilor conexe
dreptului de autor, fiind astfel o garanție suplimentară pentru asigurarea drepturilor titularilor de
drepturi de autor și a drepturilor conexe. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este coordonat
de ministrul culturii și cultelor și este condus de un director general, aj utat de un director general
adjunct, numiți prin decizie a primului -ministru, la propunerea ministrului coordonator.
Principalele atribuții ale Oficiului Român pentru Drepturile de autor sunt :
a) reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale direc torului general, potrivit legii;
b) elaborează proiecte de acte normative în domeniul său de activitate;
c) ține evidența repertoriilor transmise de organismele de gestiune colectivă;
d) organizează și administrează contra cost înregistrarea în registrele național e și în alte
evidente naționale specifice, prevăzute de lege;
e) eliberează contra cost marcaje holografice utilizabile în condițiile legii în domeniul
drepturilor de autor și al drepturilor conexe, la valoarea prețului de achiziție la care se
adaugă un comision de administrare de 30%;
f) avizează constituirea și supraveghează funcționarea o rganismelor de gestiune colectivă;

33
g) avizează, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, potrivit legii, înscrierea
în registrul aflat la grefa judecător iei a asociațiilor și fundațiilor constituite în domeniul
drepturilor de autor și al drepturilor conexe, inclusiv în ceea ce privește asociațiile pentru
combaterea pirateriei;
h) controlează funcționarea organismelor de gestiune colectivă și stabilește măsuri le de
intrare în legalitate sau aplică sancțiuni, după caz;
i) asigură secretariatul procedurilor de arbitraj desfășurate potrivit legii;
j) efectuează contra cost, pe cheltuiala inculpaților, în cazul în care s -a dovedit vinovăția,
constatări tehnico -științifice cu privire la caracterul original al produselor purtătoare de
drepturi de autor sau de drepturi conexe, la solicitarea organelor de cercetare penală;
k) efectuează la cerere expertize contra cost, pe cheltuiala părților interesate;
l) desfășo ară activități de informare privind legislația din domeniu, pe cheltuiala proprie,
precum și activități de instruire, pe cheltuiala celor interesați;
m) desfășoară activități de reprezentare în relațiile cu organizațiile de specialitate similare și
cu organiz ațiile internaționale din domeniu, la care statul român este parte;
n) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.
În concluzie, împuterniciții ORDA, alături de organismele de gestiune colectivă a dreptului
de autor și ale drepturilor conexe dreptul ui de autor, sunt cei care constată și sancționează unele
contravenții prevăzute în acte normative referitoare la ilegalități comise în domeniul dreptului de
autor.

Secțiunea 3: Apărarea dreptului de autor prin mijloace de drept civil

Titularii de drepturi de autor beneficiază de numeroase acțiuni civile în cazul în care le -au
fost încălcate drepturile patrimoniale și/sau morale de autor. Printre acestea enumerăm
următoarele: acțiunea în răspundere civilă delictuală, acțiunile în concur ență neloială, acțiunea
contractuală, acțiunile în cazurile de îmbogățire fără justă cauză, acțiunea pentru plata nedatorată,
acțiunea în contrafacere. De asemenea, titularii de drepturi de autor, pot pretinde repararea
prejudiciului conform normelor legal e sau, daca este cazul, pot cere triplul remunerațiilor care ar
fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite.

34
Conform Legii 8/1996, titularii drepturilor de autor pot solicita instanței de judecată luarea
unor măsur i asiguratorii pentru prevenirea unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării
drepturilor de autor. Titularii drepturilor încălcate pot cere instanței de judecată să dispună
aplicarea oricăreia dintre următoarele măsuri:
a) remiterea, pentru acoperir ea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit;
b) distrugerea echipamentelor și a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror
destinație unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit;
c) scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare și distrugere, a copiilor efectuate ilegal;
d) răspândirea informațiilor cu privire la hotărârea instanței de judecată, inclusiv afișarea
hotărârii, precum și publicarea sa integrală sau parțială în mijloace le de comunicare în
masă, pe cheltuiala celui care a săvârșit fapta; în aceleași condiții instanțele pot dispune
măsuri suplimentare de publicitate adaptate circumstanțelor particulare ale cazului,
inclusiv o publicitate de mare amploare.
Pentru dispunerea oricăreia dintre aceste măsuri, reclamantul trebuie să furnizeze instațelor
judecătorești orice element probatoriu pe care îl poate obține în mod rezonabil, pentru a dovedi cu
certitudine că s -a adus atingere dreptului său ori că o astfel de atingere este inevitabilă. În acest
caz, instanțele judecătorești pot să ceară reclamantului să depună o cauțiune suficientă pentru a
asigura compensarea oricărui prejudiciu care ar putea fi suferit de pârât. Instanța poate să
autorizeze ridicarea de o biecte și înscrisuri care constituie dovezi ale încălcării drepturilor de autor
sau a drepturilor conexe, în original sau în copie. Măsurile de asigurare a dovezilor sau de
constatare a unei stări de fapt dispuse de instanță vor fi duse la îndeplinire prin executor
judecătoresc. Titularii drepturilor ce se presupune că au fost încălcate ori cu privire la care există
pericolul de a fi încălcate sau reprezentanții acestor titulari au dreptul de a participa la punerea în
executare a măsurilor de asigurare a do vezilor ori de constatare a unei stări de fapt.28
Conform art. 139 alin. (2), al Legii nr. 8/1996, la stabilirea despăgubirilor, instanța de
judecată va lua în considerare următoarele soluții:
a) fie criterii, cum ar fi consecințele economice negative, în spe cial câștigul nerealizat,
beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în afara
factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului;

28 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe – Tratat, Editura All
Beck, București 2005, p. 532.

35
b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumel or care ar fi fost legal datorate
pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica
criteriile prevăzute anterior.
Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții
încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:
a) neîntocmirea catalogului pentru propriile fonograme de către producător și necompletarea
în termen;
b) introducerea fonogramelor în circuitul comercial fără marcaje privind numele și marca
producătorului , titlul fonogramei, numărul de catalog, numărul autorizației eli berate de
organismul de gestiune colectivă, titlul piesei, durata, compozitorul, textierul, editorul și
artistul interpr et;
c) emiterea facturilor fără specificațiile privind numărul de exemplar e pentru fiecare poziție
din catalog și a prețului de livrare;
d) introducerea fonogramelor în circuitul comercial înainte de înscrierea în registrul de
evidență a fonogramelor administrat de ORDA (HG. Nr. 521/1999);
e) refuzul nejustificat al utilizatorilor de opere muzicale de a pune la dispozitie organismului
de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale informațiile și documentele
privind lista cuprinzând toate operele transmise în emisiuni sau înregistrate pentru
necesitățile propriilor emis iuni sau, după caz, a programelor retransmise, a plății
remunerațiilor, a dovezilor de obținere a autorizațiilor, a docume ntelor financiar contabile
necesare stabilirii bazei de calcul a remunerațiilor;
f) refuzul nejustificat al societăților de intermediere a serviciilor publicitare de a prezenta
organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale situația
încasărilor realizate în contul publicității difuzate de organismele de radiodifuziune sau de
televiziune;
g) refuzul nejustificat al utilizatorilor de opere muzicale de a permite accesul delegațiilor
organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale în discoteci,
baruri, spectacole în scopul monitorizării utilizării operelor muzicale (HG. Nr. 769/1999);
h) refuzul nejustificat al utilizatorilor de prestații muzicale fixate pe f onograme de a pune la
dispoziția organismelor de gestiune colectivă a drepturilor artiștilor interpreți sau
executanți și ale producătorilor de fonograme informațiile și documentele privind

36
prestațiile transmise în emisiuni sau înregistrate pentru propriile nevoi de către orgaismele
de radio și televiziune, precum și a docume ntelor doveditoare a obținerii autorizațiilor de
utilizare a fonogramelor și prestațiilor și de plată a remunerațiilor;
i) refuzul nejustificat al utilizatorilor de prestații artistice muzicale fixate pe fonograme de a
permite accesul la concerte, discoteci, baruri, spectacole, etc., al delegațiilor organismelor
de gestiune colectivă pentru monitorizare (HG nr. 71/2000);
j) dețin erea de suporturi sau de alte materiale pe care se pot realiza fonograme, marcaje
holografice sau coperte ale fonogramelor ori de aparatură ce permite realizarea
fonogramelor, marcajelor holografice ori copertelor, în scopul producerii sau reproducerii
neautorizate de fonograme, marcaje holografice sau coperte;
k) deținerea de fonograme sau de coperte în scopul comercializării neautorizate a acestora;
l) distribuirea sau comercializarea fonogramelor fără marcaj holografic;
m) producerea sau comercializarea neautori zată a marcajelor holografice (O rdonanța nr.
45/2000).
Constatarea și sancționarea acestor contravenții se fac de către împuterniciți ai Oficiului
Român pentru Drepturi de Autor, de organele de specialitate ale Ministerelor de Interne și de
reprezentanți a i Oficiului Concurenței, Oficiului pentru Protecția Consumatorului și al
organismelor de gestiune colectivă a dreptului de autor și drepturilor conexe.
Dispozițiile privind contravențiile prevăzute în aceste acte normative se completează cu
prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu modificările
ulterioare.
Contravențiile sunt sancționate cu amenzi, confiscarea bunurilor rezultate din săvârșirea
contravenției sau care au fost folosite la săvârșirea acestora, anularea certificatului de import,
fixare, reproducere sau distribuție, după caz.29

29 dr. Viorel Roș, Dreptul proprietății intelectuale -Curs universtar, Editura Global lex, București 2001, p. 267 -269.

37
Secțiunea 4: Apărarea dreptului de autor prin mijloace de drept penal

Odată cu Legea 8/1996, legislația română face cunoștință cu primele noțiuni de drept de
autor. Prin crearea și aducerea la cunoștința publică a unei opere de creație intelectuală, Legea
8/1996 garantează autorului sau autorilor operei dreptul de autor sau drepturi conexe dreptului de
autor într -un mod exclusiv. Încălcarea sau violarea acestor drepturi de autor, atrage după sine, în
funcție de gravitatea încălcării dreptului de autor, sancțiuni civile, contravenționale sau penale.
Articolele din Legea 8 /1996 care reglementează și stabilesc faptele de natură penală cauzate de
drepturile de autor sunt următoarele : 139, 140, 141 și 143. În legea amintită anterior exi stă și fapt
netratat și anume acela al lipsei unor dispoziții legale care să decidă asupra e xistenței pericolului
social.
Protecția penală a drepturilor morale și patrimoniale de autor depinde de următoarele
situații:
1. opera de creație i intelectual e trebuie să îndeplinească toate condițiile de protecție;
2. operei să-i fie aplicabile dispozițiile doctrinare conform Legii nr. 8/1 996;
3. în cazul d repturil or patrimoniale, trebuie să nu fi e expirat ă durata de protecție;
4. în cazul drepturilor morale, moștenitorii pot exercita prin plângere penală doar dreptul la
respect area numelui ;
5. să nu existe vreuna di n excepțiile de la exercitare – limitele protecției.
Confrom art. 146 din Lege , beneficiază de protecție următoarele :
a) operele ai căror autori sunt cetățeni români, chiar dacă nu au fost aduse încă la cunoștință
publică;
b) operele ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în
România, chiar dacă nu au fost aduse la cunoștință publică;
c) operele de arhitectură construite pe teritoriul României;
d) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care au loc pe teritoriul
României;
e) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care sunt fixate în înregistrări
protejate de prezenta lege;

38
f) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care nu au fost fixate în
înregistră ri, dar sunt transmise prin emisiuni de radiodifuziune sau de televiziune protejate
de prezenta lege;
g) înregistrările sonore sau audiovizuale ai căror producători sunt persoane fizice sau juridice
cu domiciliul ori cu sediul în România;
h) înregistrările sonor e sau audiovizuale a căror primă fixare pe un suport material a avut loc
pentru prima dată în România;
i) programele de radiodifuziune și de televiziune emise de organisme de radiodifuziune și de
televiziune cu sediul în România;
j) programele de radiodifuziune și de televiziune transmise de organisme transmițătoare cu
sediul în România.
Literatura de specialitate prezintă două obiecte de interes pentru infracțiunile penale
relative la drepturile de autor sau drepturilor conexe dreptului de autor și anume :

1. Obiectul material – este entitatea care face obiectul infracțiunii sau , mai precis, opera
în sine. Copiile operei originale pot constitui în anumite situații obiectul material al
actului juridic. Legea 8/1996, în art. 7 prevede operele originale de creație intelectuală
din domeniul literar, științific sau artistic și care constituie obiectul material. În acest
sens amintim următoarele:
a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și
orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator;
b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile
universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice;
c) compozițiile muzicale cu sau fără text;
d) operele drama tice, dramatico -muzicale, operele coregrafice și pantomimele;
e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale ;
f) operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr -un procedeu analog
fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură,
litografie, arta monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și a

39
metalului, desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor de stinate
unei utilizări practice ;
h) operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează
proiectele de arhitectură ;
i) lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și științei
în general.
Din dispozițiile art. 9 din Legea 8/1996 reiese cu certitudine că nu pot constitui obiectul
material al infracțiunilor prevăzute de art. 140, deoarece nu se bucură de protecția legală a
dreptului de autor următoarele:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeel e, metodele de
funcționare sau conceptele matematice ca atare și invențiile, conținute într -o operă,
oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile
oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităților publice și ale organizațiilor, cum
ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și medalia;
d) mijloacele de plată;
e) știrile și informațiile de pr esă;
f) simplele fapte și date.

2. Obiectul juridic
În domeniul dreptului de autor și a drepturilor conexe dreptului de autor se instaurează
niște relații sociale asupra unor creații intelectuale care pot fi : opere literare, artistice
sau științifice, interpretări sau execuții, relații ce decurg din crearea unei asemenea
opere, etc. Fiecare infracțiune are un obiect juridic asociat ei.
Pe lângă cele două obiecte enumerate mai sus, literatura de specialitate aduce în discuție și
două subiecte : subiectul activ și subiectul pasiv.
1. Subiectul activ al acestor infracțiuni poate fi orice persoană care poate răspunde penal
pentru infracțiunile în cauză. Din art. 140 lit. b), putem deduce faptul că nu poate fi
subiect activ al faptei de import fără consimțământul titularului de drept de autor sau
de drepturi conexe dreptului de autor decât o persoană care efectuează operațiuni de

40
comerciant. În consecință, doar aceste persoan e au posibilitatea de a efectua operații de
import și prin urmare, ele sunt considerate subiect activ al infracțiunilor de acest tip.
2. Subiectul pasiv. În domeniul dreptului de autor din legislația română se specifică
faptul că subiectul pasiv în cazul drep turilor morale de autor poate fi doar creatorul
operei. Pe de altă parte, în aceeași literatură de specialitate se precizează faptul că în
cazul drepturilor patrimoniale de autor pot fi considerate ca obiecte pasive și alți titulari
ai drepturilor de autor . Considerăm exemple de subiecte pasive, următoarele : persoana
juridică sau fizică care este considerată inițiatoarea operei de natură colectivă,
moștenitorul autorului sau cesionarul exclusiv al drepturilor patrimoniale de autor.
Titularii drepturilor con exe de autor sunt, conform art. 94, interpreți sau executanți
pentru propriile creații sau producătorii de întregistrări sonore sau audio -video.

Latura obiectivă30: se arat ă în literatură că fiecare infracțiune presupune, în unele cazuri,
pe lângă acțiunil e diferite ce constituie elementul material, și două condiții comune și cumulative :
– fapta să nu constituie o infracțiune mai gravă. Fiecare încălcare din cele pentru care
legea dreptului de autor prevede caracterul subsidiar de aplicare a acesteia este
susceptibilă de o calificare ca infracțiune mai gravă : abuz de încredere, înșelăciune, fals
material, furt, distrugere, etc. Așa fiind, sancțiunea legii speciale este mai blândă, de
unde concluzia că leg ea specială este mai favorabilă;
– fapta trebuie să fie săvârșită fără drept : în opinia noastră, așa cum arătam anterior, nu
poate exista autorizare făcută în afara cesiunii drepturilor patrimoniale de autor
(cesiune înțeleasă în sens larg ca incluzând și licența). Trebuie deci s ă existe un contract
de cesiune, exclusivă sau neexclusivă, a drepturilor patrimoniale pentru a nu exista
infracțiune.

Latura subiectivă face referire la intenția cu care se săvârșesc aceste infracțiuni și prin
urmare, vinovăția poate lua forma intenției directe sau indirecte. Legea prevede fapt ul că fapta,
const ând într -o acțiune săvârșită din culpă , constituie infracțiune numai atunci când în lege se
prevede în mod expres acest lucru , deci unele infracțiuni, în care se constată expres că făptuitorul

30 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe – Tratat, Editura All
Beck, București 2005, p. 540

41
a acționat cu rea -credință, încălcân d articolele din codul penal referitoare la drepturile de autor și
drepturile conexe dreptului de autor, sunt incriminate. Pe de altă parte, l egea română, nu prevede
nicio sancțiune pentru faptele comise din culpă sau pentru tentativ ă de a comite fapte car e încalcă
legile referitoare la drepturile de autor din legislația român ească. Acțiunea de fixare a
interpretărilor sau a execuțiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune
având scop comercial, se săvârșește prin intenție calific ată prin scop.

Cauze speciale și de reducere a pedepsei

Persoanele care, înainte de începerea urmăririi penale, denunță autorităților competente
participarea lor la o înțelegere în vederea efectuării unor infracțiuni prevăzute în art. 139 relative
la dreptul de autor sau drepturile conexe dreptului de autor, facilitând astfel identificarea și tragerea
la răspundere a celorlalte persoane implicate în această operațiune ilegală, se sustrage pedepsei
prevăzute de lege în acest caz. De asemenea trebuie men ționat faptul că persoanele care în timpul
urmăririi penale ajută autoritățile competente la identificarea celorlalte persoane implicate, vor
avea parte, conform artio lului 143, la reducerea pedepsei .
Organele competente care constată infracțiunile prevăz ute de Legea română sunt structuri
specializate din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și Inspectoratului General al
Poliției de Frontieră, precum și de către ORDA, în condițiile prevăzute de art. 214 C. proc. pen.
Constatarea infracțiunilor prevăzute de art. 1396 alin(6), art. 1398, art. 1399 și art 143 se face de
către Inspectoratul pentru Comunicații și Tehnologia Informațiilor, în condițiile prevăzute de art.
214 C. proc. pen.
Actele încheiate de ORDA, în exercitarea atribuțiilor sale d e control, urmează regimul
prevăzut de art. 214 C. proc. pen. c onform art. 138 alin . (1) lit. j) din lege, ORDA încheie acte de
constatare a infracțiunilor din domeniu, ridică mijloace materiale de probă și le înaintează
organelor de urmărire penală. În ba za art. 214 C. proc. pen., ORDA are dreptul să rețină corpurile
delicte, să procedeze la evaluarea pagubelor, precum și să efectueze orice alte acte, când legea
prevede aceasta. Actele se încheie , iar după încheiere acestea se înaintează procurorului în ce l mult
3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infracțiune, în afară de cazul în care legea dispune
altfel. În caz de infracțiuni flagrante, aceleași organe enumerate anterior au obligația să -l înainteze
imediat procurorului pe cel care a comis fapta împreună cu lucrările efectuate și cu mijloacele

42
materiale de probă. În acest sens, consid erăm mijloace de probă, procesele verbale încheiate de
organele mai sus menționate.
Cercetarea atât pentru infracțiunile la care a existat o plângere în prealabil cât și pentru
infracțiunile în care urmărirea penală începe din oficiu, se supune art. 207 C . proc. pen. (verificarea
măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară), dacă nu există nicio dispoziție care
specifică altfel.
Conform art. 25 din C. proc. pen., infracțiunile relative la drepturile de autor sau drepturilor
conexe dreptului de autor, sunt cercetate de către judecătorie. Acestea sunt instanțele competente
care se ocupă de cazurile legate de drepturile de autor. Exită de asemenea o altă categorie și anume
aceea a cererilor cu caracter civil în materie de drepturi de autor. Aceast ă categorie intră în sarcina
tribunalelor, conform art. 2, pct. 1 lit . d), C. proc. civ. Remarcăm aici o lacună și o neconcordanță
care încă nu este soluționată de Legea română : în timp ce tribunalul este cel care cercetează o
cauză civilă având ca obiect încălcarea proprietății intelectuale, judecătoria este cea care
soluționează o cauză penală, care are ca obiect o infracțiune relativă la drepturile de autor.
În vederea înregistrării, ca mijloc de probă, a operelor realizate în România, se înființează
Registrul Național de Opere, administrat de ORDA. Înregistrarea este facultativă și se face contra
cost, potrivit normelor metodologice și tarifelor stabilite prin hotărâre a Guvernului [art. 148 alin.
(1)]. Existența și conținutul unei opere se pot dovedi pr in orice mijloace de probă, inclusiv prin
includerea acesteia în repertoriul unui organism de gestiune colectivă. Autorii și alți titulari de
drepturi sau deținătorii de drepturi exclusive ale autorilor, la care se face referire în lege, au dreptul
să însc rie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, mențiunea de rezervare a exploatării
acestora, semnalată conform uzanțelor, constând dintr -un simbol reprezentat prin litera C, în
mijlocul unui cerc, însoțit de numele lor, de locul și anul prime i publicări. Producătorii de
înregistrări sonore, artiștii interpreți sau executanți și alți deținători de drepturi exclusive ale
producătorilor sau ale artiștilor interpreți ori executanți, la care se face referire în lege, au dreptul
să înscrie pe origin alele sau pe copiile autorizate ale înregistrărilor sonore sau audiovizuale ori pe
învelișul care le conține, mențiunea de rezervare a exploatării acestora, semnalată conform
uzanțelor și constând într -un simbol reprezentat de litera P, în mijlocul unui ce rc, însoțit de numele
lor, de locul și anul primei publicări. Până la proba contrară, se prezumă că drepturile exclusive,

43
semnalate conform uzanțelor, prin aceste simboluri sau prin mențiunile prevăzute la art. 104 și
1062, exită și aparțin persoanelor car e le-au utilizat.31

Secțiunea 5 : Durata protec ției dreptului de autor

Conform art. 24 din Legea nr. 8/1996, dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice
sau științifice se naște din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de
exprimare. Termenul de protecție se poate stabili pentru întreaga o peră, dacă aceasta a fost
construită sub forma unui întreg unitar sau pe fiecare din părțile ei componente, dacă opera a fost
construită pe bucăți, serii sau volume.
Ordine le juridice naționale s -au armonizat, sens în care drepturile intelectuale se bucur ă de
protecție 70 de ani post mortem auctoris. Autorului unei opere literare, artistice, științifice i se
recunoaște un drept asupra operei pe tot parcursul vieții sale. Acest drept ia naștere în momentul
creării operei indiferent de modul sau forma concre tă de exprimare a acelei creații. Drepturile
morale sunt ocrotite din momentul creării și până la decesul autorului. Art. 11 alin (2) din LDA
prevede trei excepții, când exercițiul drepturilor morale se poate transmite prin moștenire :
exerci țiul dreptului de divulgare; exercițiul dreptului de a pretinde respectarea integrității operei și
de a se opune oricărei modificări și oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau
reputația autorului. Transmiterea acestor drepturi morale are loc pe dura tă nelimitată.32
Așa cum am precizat mai sus, drepturile de autor sunt recunoscute pe o perioadă de 70 de
ani după moartea autorului, acestea transmițându -se prin moștenire, potrivit legislației civile. Dacă
autorul operei nu are moștenitori, atunci de aceste drepturi de a utor se bucură organismul de
gestiune colectivă mandatat în timpul vieții de către autor. În cazul în care acest lucru nu a fost
făcut de către autor în timpul vieții sale, drepturile de autor pentru opera în discuție revin
organismului de gestiune colecti vă cu cei mai mulți membri, din domeniul respectiv de creație. În

31 Viorel Roș, Dragoș Bogdan, Octavia Spineanu -Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe – Tratat, Editura All
Beck, București 2005, p. 541 – 542
32 Adrian Circa, Protecția drepturilor intelectuale – Actualități și perspective, Editura Universul Juridic, B ucurești,
2013, p. 208

44
cazul în care la crearea operei intelectuale au participat mai mulți coautori, drepturile patrimoniale
de autor sunt transmise pe o perioadă de 70 de ani de la moartea ultimului coautor.
Conform doctrinei, există o situație în care persoana care, după încetarea protecției
dreptului de autor, aduce la cunoștința publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată
înainte, beneficiază de protecția echivalentă cu cea a drepturilor pat rimoniale ale autorului. Art. 29
din LDA specifică faptul că durata drepturilor patrimoniale asupra operelor de artă aplicată este
de 25 de ani de la data creării acestora.
În ceea ce privește durata în timp a drepturilor patrimoniale recunoscute artistu lui interpret
sau executant, art. 102 din LDA prevede că durata este de 50 de ani începând cu data de 1 ianuarie
a anului următor celui în care a avut loc fixarea sau comunicarea către public. Cu privire la durata
drepturilor patrimoniale recunoscute de le ge producătorilor de înregistrări sonore, aceasta este de
50 de ani și începe să curgă cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima
fixare, ori de la data aducerii la cunoștință publică. Durata drepturilor patrimoniale exclusive al e
organismelor de radiodifuziune și de televiziune este de 50 de ani, perioadă ce începe să curgă de
la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima emitere sau transmitere a
acestor organisme. Drepturile fabricantului bazei de date i au naștere odată cu definitivarea bazei
de date. Durata protecției este de 15 ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului imediat următor
definitivării bazei de date. Termenele arătate mai sus încep să se calculeze de la 1 ianuarie a anului
următor creări i operei. După împlinirea termenului de protecție, opera cade în domeniul public
adică monopolul exploatării operei, recunoscut titularilor drepturilor patrimoniale încetează și din
acel moment opera intră în patrimoniul comun al umanității și poate fi fol osită de oricine.33

33 Adrian Circa, Protecția drepturilor intelectuale – Actualități și perspective, Editura Universul Juridic, București,
2013, p. 208 – p. 209

45
Capitolul 4. Infracțiuni contra dreptului de autor și drepturilor
conexe
Secțiunea 1: Noțiuni generale

Încălcările săvârșite împotriva dreptului de autor sunt clasificate în funcție de gravitatea
faptei, modalitatea de săvârșire, repercusiunile activității și conținutul concret al acțiunilor, ca
litigii de drept civil, contravenții sau infracțiuni. Activitățile care fac parte din domeniul ilicitului
penal referitor la dreptul de autor din materia p roprietății intelectuale nu au o reglementare unitară.
Aceste activități de regăsesc în acte normative distincte referitoare la variate forme de proprietate
intelectuală.
Drepturile morale și patrimoniale sunt apărate și prin incriminarea unor acte și fa pte ca
infracțiuni. În funcție de natura drepturilor lezate, modalitățile specifice fiecărei infracțiuni sunt
reglementate de Legea dreptului de autor și a drepturilor conexe din 1996.34
Obiectul juridic generic al infracțiunilor prevăzute de Legea specială este constituit din
relațiile sociale care se formează și se desfășoară în domeniul protecției creației intelectuale.
Corespunzător aspectului protejat, fiecare infracțiune are un obiect juridic protejat. Acest obiect
distinct este alcătuit din re lațiile sociale care asigură respectarea drepturilor de autor și a drepturilor
conexe.35
Constatarea infracțiunilor privind dreptul de autor și drepturile conexe dreptului de autor
se face de către structurile specializate ale Inspectoratului General al Po liției Române, precum și
de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, iar competența de judecată a infrac țiunilor revine
tribunalului.
Infracțiu nile care urmează spre a fi prezentate sunt săvârșite cu intenție directă sau
indirectă, prin urmare com iterea acestora din culpă nu este incriminată în doctrina actuală a țării
noastre. Subiectul activ al acestor infracțiuni poate fi orice persoană fizică sau juridică, nefiind
nevoie să aibă vreo calitate specială, iar subiectul pasiv este titularul dreptul ui protejat, care trebuie
să dovedească existența și valabilitatea dreptului care pretinde ca i -a fost încălcat.

34 Ioan Macovei, Tratat de drept al proprietății intelectuale, Editura C. H. Beck, București, 2010, p. 535.
35 V. Lazăr, Infracțiuni contra drepturilor de proprietate intelectuală, Editura Lumina Lex, București, 2002, p. 27.

46
În toate infracțiunile descrise în următoarele secțiuni vorbim de drepturi economice
exclusiv patrimoniale și sunt săvârșite în mediul virtua l sau prin intermediul internetului, privind
oferirea, închirierea, promovarea, punerea la dispoziția publicului sau comercializarea bunurilor
protejate prin drepturile de proprietate intelectuală.

Secțiunea 2: Infracțiunea privind operațiile ilicite cu mărfuri pirat

Infracțiunile prevăzute de art. 1396 din Legea 8/1996 se referă la operațiile ilicite cu
mărfuri pirat. Conform legii, p rin mărfuri pirat înțelegem toate copiile fabricate fără
consimțământul titularului dreptului sau al persoanei legal autorizate de acesta în țara de producere
și care sunt executate, direct sau indirect, după un produs purtător al dreptului de autor sau al
drepturilor conexe ori al unui drept asupra modelelor și desenelor industriale, dacă realizarea de
astfel de copii a r constitui o încălcare a dreptului de proprietate intelectuală respectiv, în baza
legislației țării de import . Mărfurile pirat reprezintă obiec tul material al infracțiunilor. Realizarea
acestora presupune, spre exemplu, crearea co piilor unui dvd care con ține filme, muzică, programe
pentru computer, etc., însă condiția primordială este ca aceste creații să fie protejate în timpul în
care au fost executate copiile. Acțiunea de creare fizică a mărfurilor pirat încalcă drepturile de
autor și este sancționată d e lege, nefiind importante calitatea copiilor, aspectul exterior al acestora,
sau cât este de evident pentru terți faptul că acele mărfuri nu sunt opere originale. Pentru ca
mărfurile respective să fie considerate infracțiuni, acestea trebuie să fie propus e spre distribuire.
Acest fapt poate fi dovedit prin numărul copiilor, adică crearea a numeroase exemplare ale
aceleiași opere. Nu este important dacă mărfurile pirat au fost repartizate terților sau daca această
repartiție trebuia s ă fie făcută cu titlu gratuit sau oneros, și nici calitatea operei care urma să fie
distribuită de către făptuitor. Subiectul activ al acestor infracțiuni poate fi orice persoană fizică sau
juridică capabilă de a răspunde penal . Sunt considerate infracțiuni orice formă de part icipație
penală ( coautorat, instigare, complicitate ), însă tentativa nu este sancționată.
Pedepse stabilite de lege pentru infractorii care au săvârșit operații ilicite cu mărfuri pirat:
1. pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală următoarele fapte:
a) realizarea de mărfuri -pirat în scopul distribuirii;

47
b) plasarea mărfurilor -pirat sub un regim vamal definitiv de import sau de export, sub
un regim vamal suspensiv ori în zone libere;
c) orice altă modalitate de introducere a mă rfurilor -pirat pe piața internă;
d) oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul de mărfuri – pirat, în
scopul distribuirii;
2. pedeapsa cu închisoare de la 2 la 7 ani:
a) faptele prevăzute anterior dacă sunt săvârșite în scop comercial;
b) închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri – pirat.
Acest e infracțiun i pot fi comis e și în mediul digital prin anunțuri pe site -uri de profil,
conversații pe forumuri sau pe site -uri de socializare care se referă la oferirea, închirierea,
promova rea, punerea la dispoziția publicului sau comercializarea mărfurilor pirat.
Etapele de proba țiune care trebuie parcurse în cazurile infracțiunilor referitoare la mărfurile
pirat sunt:
– identificarea mărfurilor pirat și individualizarea acestora cât mai exactă în funcție de
conținut, suport sau formă;
– stabilirea subiectelor drepturilor de autor și a drepturilor conexe, precum și a titularilor
acestora;
– stabilirea autorilor faptei, determinarea rolului, dar și a activității ilegale săvârșită de
fiecare di ntre aceștia;
– identificarea apartenenței și determinarea caracterului de mărfuri pirat al obiectelor
idetificate;
– stabilirea locului în care sunt produse mărfurile pirat, descoperirea persoanelor care le
importă, a persoanelor care le depozitează, care le transportă și cine le comercializează,
pe scurt, stabilirea circuitului mărfurilor pirat;
– obținerea idetificării persoanelor care au beneficiat de mărfurile pirat și determinarea
persoanelor care au informații cu privire la activitatea ilicită, spre exempl u identificarea
persoanei care a publicat un anunț prin care promova distribuirea de mărfuri pirat pe
un anumit site sau forum;
– atunci când sunt identificate cazuri de executare de mărfuri pirat, se stabilește locația
în care acestea sunt create, prove niența exemplarului original folosit pentru înfăptuirea
copiilor, dar și prove niența aprovizionării cu materii prime;

48
– în momentul în care se concretizează distribuirea mărfurilor pirat, trebuie să se
determine reala existență a mărfurilor, regimul de repart izare, aria repartizării și
activitatea în sine de retrimitere a acelor mărfuri, foarte important fiind faptul că
retrimiterea nu este un act izolat care poate fi calificat juridic în alt mod;
– în cazul promovării mărfurilor pirat urmează să fie stabilită m aniera concretă în care
este săvârșită efectuarea promovării (anunțuri, reclame pe Internet, flyere, etc), cadrul
în care se face promovarea și, în special, trebuie descoperită legătura dintre făptuitori
și mesajele de promovare (un bun exemplu în acest ca z ar fi postarea anunțului de la
adresa IP utilizată de făptuitori, achitarea contravalorii pliantelor sau afișelor,
trasmiterea mesajelor de la numărul de telefon sau de la adresa de e -mail folosite de
făptuitori ).36
În cele ce urmează voi transcrie o speță ca exemplu de practică judiciară referitoare la
infracțiuni privind mărfurile pirat. Titlu: Infractiuni prevazute de Legea 8/1996 modif. privind
drepturile de autor si alte drepturi conexe. Posibilitatea î ncetarii p rocesulu i penal pentru comiterea
infracț iunii prev. de art.140 alin.1 lit. c din Legea 8/1996 modif. pe parcursul soluționă rii cauzei.
Tipul speței: Sentință penală . Data speței: 21.01.2008 . Domeniu asociat: Infracțiuni
prevăzute în legi și decrete .
Prin sentința penală nr. 6/21 ianuarie 2008 pronunț ată de Tribunalul Olt în dosarul nr.
2577/104/2007, î n temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art.10 lit . i/1 C.p.p. corob. cu art.143/1 alin. 1
si 3 din Legea 8/1996 modif. privind dreptul de autor și dreptur ile conexe, î ncetarea procesului
penal privind s ăvârșirea infracț iunii prev. de art. 140 alin. (1), lit.c din Legea 8/1996 modif., de
către inculpatul R. M., iar î n baza art. 1396 alin.(2) din Legea 8/ 1996 modif. condamnarea
aceluiaș i inculp at la pedeapsa de 600 lei amendă penală pentru infracț iunea de “de ținere de mărfuri
pirat în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de l ucru ale persoanelor juridice” și
în baz a art.81, C.p. suspendarea condiț ionat ă a execut ării pedepsei amenzii penale apl icate
inculpatului pe o durată de 1 an, termen de î ncercare stabilit conform art. 82 alin. (2) C.p. În baza
art. 359 alin . (1) C.p.p. s -a atras atenț ia inculpatului asupra dispoz. art. 83 C.p. privind revocarea
suspendării condiționate a execută rii pedepse i.

36 http://www.inm -lex.ro/displaypage.php?p=85&d=1443 accesat la data de 16.05.2018, ora 18:35, GHID DE
INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ SĂVÂRȘITE ÎN MEDIUL DIGITAL, p. 11 -12.

49
În baza dispoz. art. 118 lit. ( b), C.p. s -a dispus confiscarea a 4 CD -uri, respectiv : 1 CD
marca “Princo” neinscripț ionabil, 1 CD marca “Value Pack by Taxdata”, 1 CD marca “Traxdata”,
pe care era inscripț ionat olograf “Gelu” și 1 CD marca “Sony”, ridic ate din incinta S.C. R.T., al
cărei administrator este inculpatul, în prezenț a acestuia potrivit procesului -verbal, C.D-uri atașate
la dosarul de urmărire penală .
În baza art. 346 alin . (1), C.p.p. , s-a luat act ca partea vă tămată Uniunea Compozitorilor și
Muzicologilor din România – Asociaț ia pentru Drepturi de Autor (UCMR -ADA) – nu s-a constituit
parte civilă pe parcursul cercetării judecătorești și a renunțat la pretenț iile ci vile formulate pe
parcursul urmăririi penale, ca urmare a achitării prejudici ului în cuantum de 1520,82 lei de că tre
inculpat.
În baza art. 191, alin. (1), C.p.p. , a fost obligat inculpatul la p lata sumei de 360 lei
reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal, din care 100 de lei
reprezintă ono rariu apără tor din oficiu avansat c ătre B.O. pe ntru asigurarea asistenței juridice a
inculpatului pe parcursul cercetării judecătoreț ti, iar 200 lei chel tuieli judiciare din cursul urmă ririi
penale. Pentru a pronunța această sentință s -a reținut c ă:
1. La data de 31.01.2007 inculpatul R.M. î n calitate de administr ator al SC R.T. a difuzat muzică
și alte programe TV prin in termediul unui televizor aflat în incinta acestei societăți fară a deține
autorizația necesară din partea titu larului de drepturi regleme ntată de H.G.769/1999 pentru
aprobarea metodologiilor privind utilizarea repertoriului de opere muzicale al or ganismelor de
gestiune colectivă a drepturilor de autor și a tabelelor cuprinzâ nd drepturile patrimoniale cuvenite .
2. La data de 27.03.2007 î n incinta acelea și societ ăți administ rate de inculpat a fost depistată
deținerea a 4 CD -uri „pirat”, fă ră elemente de identificare și holograma, aflate lâ ngă un sistem
audio cu boxe racordat la un calculator, respectiv un 1 CD marca „ Princo” neinsricp ționabi l, 1
CD marca Value Pack By Traxdata” 1 CD marca „Traxdata” pe care era inscripț ionat olograf
„Gelu” și 1CD marca S ony, care au fost fotografiate și ridicate în vederea confiscă rii potrivit
procesului verbal de constatare ș i procesului verbal de ridicare întocmit la ac eeași dată și planș ei
fotografice anexa la acest proces verbal .
1. În ceea ce privește prima faptă, instanța a apreciat că întrunește î n drept elementele constitutive
ale infracțiunii de „comunicare publică a operelor sau a produselor pută toare de drepturi conexe
fără autorizarea titularului drepturilor recunoscute de lege”, infr. prev. de art. 140 alin. (1), lit. c
din Legea 8/1996 modi f. privind drepturile de autor ș i alte drepturi conexe, av ând în vedere și

50
dispozițiile art. 140, alin. ( 2) din acelaș i act normat iv conform cărora „prin produse purtătoare de
drepturi conexe se înțelege interpretările sau execuț iile artistice fix ate, fonogramele, videogramele
și propriile emisiuni ori servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune ș i televiziune”,
această faptă fiind recunoscută de că tre inculpat în declarațiile date dar ș i în ultimul cuvâ nt.
Pe parcursul soluționării cauzei, respectiv al cercetării judecătoreș ti inculpatul a achitat cu
chitanț a nr.50/22.10.2007 su ma de 1520,82 lei RON reprezentâ nd prejudiciul comun icat de
Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociaț ia pentru Drepturi de Autor
(UCM R –ADA) Inspectoratul Interjudețean Pitești ca fiind produs în cauză de către inculpat și a
obținut autorizația regleme ntată de dispoziț iile leg ale, fapt menționat chiar de că tre UCMR – ADA
– Inspectoratul Interjudețean Piteș ti constituit ă parte civilă pe parcursul urmă ririi penale.
Potrivit dispoz. art. 1431 alin.1 din Leg ea 8/1996 modif. „nu se pedepsește persoana care
mai înainte de a fi î ncep ută urmă rirea penal ă denunța autorităț ile compete nte participarea sa la o
asociație sau înțelegere î n vederea comiterii uneia dintre infracți unile prev. la art.139/6 …”, iar
dispoz. art. 1431 alin. 3 din același act normativ prevăd expres că „de prevederile alin. 1
beneficiaz ă și persoanele care au comis infracțiuni prev. la art. 1399, 140 și 141 în condițiile în
care se constată prejudiciul recuperat”.
S-a reținut că în dispoz. art. 1431 alin. (3), legiuitorul s -a referit l a „recuperarea
prejudiciului” fă ră a deosebi dac ă acesta a avut loc în faza urmăririi penale sau a cercetării
judecătoreș ti, astfel c ă având î n vedere principiul „ubi lex non distinguit nec nos distinguere
debemos” conform că ruia „unde legiuitorul nu disting e, nici interpretul nu trebuie s ă distingă ”
instan ța a apreciat că nu pot fi interpr etate restrictiv aceste dispoziții legale în sensul de a fi avută
în vedere doar faza urm ăririi penale, întrucât aceste dispoziț ii legale nu cuprind o asemenea
precizare c i numai aceea de a se „constata pr ejudiciu achitat”, legiuitorul întelegând astfel să nu
pedepseasc ă persoana care a achitat prejudiciul în cazul infracțiunilor menționate expres, în același
sens fiind și jurisprudența Curț ii de Apel Craiova -decizia penala nr.219/29 noiembrie 2007.
În raport de aceste dispoziții legale, argumente și împrejurarea reținută anterior privi nd
achitarea prejudiciului de către inculpat pe parcursul soluț ionării cauzei conform înscrisurilor
atașate la dosar la filele 42 -43,72 ,73 d osar fond, s -a constatat că în cauză este incidentă o cauză de
nepedepsire, r espectiv aceea reglementată de dispozițiile legale speciale expuse ș i în consecință
Tribunalul î n baza dispoz. art.11 pct.2 lit b. C.p. ra p. la art.10 lit. i/1 C.p.p. a dispus î ncetarea

51
proces ului penal cu privire la infracț iunea prev. de art. 140 alin. (1), lit. c din Legea 8/1996
modificată. Data publicării pe portal: 03.03.2008. Data public ării pe portal: 03.03.2008 .37

Secțiunea 3: Infracțiunea privind atingerile aduse drepturilor conexe
dreptului de autor sau drepturilor sui -generis ale fabricanților de baze de date

Infracțiunea privind atingerile aduse drepturilor conexe dreptului de autor sau drepturilor
sui-generis ale fabricanților de baze de date este reglementată de către art. 1398 din Legea 8/1996.
Potrivit legii, acțiunea de punere la dispoziția publicului inclusiv prin internet sau prin alte
rețele de calculatoare, fără consimțământul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor
purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi sui -generis ale fabricanților bazelor de date ori a
copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în
orice moment ales în mod individual , este considerată in fracțiune. Drepturile conexe se referă la
drepturile ar tiștilor interpreți sau executanți, (spre exemplu : actorii, cântăreții sau acrobați),
drepturile producătorilor de înregistrări sonore și vizuale, drepturile organismelor de
radiodifuziune sau televizi une, iar dreptul sui -generis al producătorilor bazelor de date este cel
care protejează persoanele care construiesc prototipul bazelor de date printr -un anumit algoritm,
baze de date care conțin o culegere de date sau de alte elemente independente dispuse printr -o
modalitate sistematică sau metodică, care pot fi accesate de către public prin mijloace electronice
sau prin orice alte forme .
Infracțiunea se produce în momentul în care aceste opere sunt puse la dispoziția publicului
în mediul fizic sau virtual, sub orice modalitate și pe orice formă de suport, d ar fără permisiunea
titularilor de drepturi , terții putând să le acceseze în orice moment, în mod individual, în locația în
care au fost stocate, neavând nevoie de permisiune pentr u a ajunge la ac ele opere sau informații.
Accesul publicului la operele respective poate fi limitat la un anumit număr de persoane, adică nu
este necesar să aibă caracter general, accesul putând fi dispus doar după îndeplinirea aumitor
formalități, cum ar fi plata pentru accesare, pentru un abonament sau înregistrarea pe un anumit

37Speța poate fi regăsită a ici: https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta -9y78lpf/ accesat la data de
16.05.2018, ora 17:35.

52
site, acțiunea în sine de punere la dispoziție putând fi realizată și prin crearea copiilor digitale și
virtuale ale operelor protejate. Infracțiunea este condiționată de absența acordului titula rilor de
drept pentru punerea la dispoziția terților a operelor protejate.
Etapele de proba țiune care trebuie parcurse în cazurile infracțiunilor privind atingerile
aduse drepturilor conexe dreptului de autor sau drepturilor sui -generis ale fabricanților de baze de
date sunt:
– identificarea operelor purtătoare de drepturi conexe sau de drepturi sui -generis în cazul
bazelor de date;
– stabilirea existe nței protecției asupra acestor drepturi la momentul punerii la dispoziția
publicului;
– identificarea titularilor acestor drepturi și stabilirea lipsei autorizării sau
consimțământului;
– identificarea făptuitorilor și determinarea rolului și a activității ili cite pentru fiecare
dintre aceștia;
– stabilirea modalității c oncrete de punere la dispoziție, adică identificarea locației în
cazul punerii la dispoziție a suporturilor fizice, identificarea site -ului, forumului, rețelei
de calculatoare în cazul punerii la dispoziție în mediu virtual;
– stabilirea modului în care se permite accesul la informații și date, formalitățile necesare
de înregistrare și eventualele costuri pentru accesul la opere;
– identificarea terților utilizatori ai operelor protejate în vederea aud ierii acestora ca
martori;
– stabilirea prejudiciului produs prin comiterea infracțiunilor și a beneficiilor realizate de
inculpați.38
Obiectul material al acestei infracțiuni este reprezentat de către operele de creație
intelectuală, produsele purtătoare de drepturi conexe sau sui-generis ale fabricaților de baze de
date, precum și copiile acestora. Produsele purtătoare de drepturi conexe înseamnă interpretările
sau execuțiile artistice fixate, fonogramele, videogramele și propriile emisiuni ori servicii de
programe ale organismelor de radiodifuziune și televiziune.

38 http:/ /www.inm -lex.ro/displaypage.php?p=85&d=1443 accesat la data de 16.05.2018, ora 18:55, GHID DE
INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ SĂVÂRȘITE ÎN MEDIUL DIGITAL, p. 13.

53
Subiectul activ al infracțiunii nu este calificat, acesta putând fi orice persoană fizică sau
juridică care are abilitățile tehnice necesare în domeniul informaticii și care îndeplinește condiții le
generale ale răspunderii penale.
Subiectul pasiv al acestei infracțiuni este constituit de titularii dreptului de autor, al
drepturilor conexe dreptului de autor sau fabricanții de baze de date împotriva cărora se răsfrânge
fapta ilicită. Fabricantul unei baze de date este persoana fizică sau juridică ce a făcut o investiție
în vederea obținerii, verificării sau prezentării conținutului unei baze de date.
Participația penală este făcută sub forma complicității, coautoratului sau instigării.
Infracțiu nea poate fi comisă doar cu intenție, directă sau indirectă, și poate fi făcută pentru
urmărirea unui scop patrimonial. Infracțiunea se consumă în mod instantaneu la momentul în care
au fost puse la dispoziția publicului operel e sau produsel e purtătoare de drepturi conexe ori de
drepturi sui -generis ale fabricanților bazelor de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport,
chiar dacă acestea nu au fost accesate de către public.
În cazul acestei infracțiuni, tentativa nu se pedepsește, infracțiunea consumându -se în doar
în momentul realizării faptei, formând astfel obiectul material al laturii obiective.
Pedeapsa stabilită de lege pentru persoanele care au săvârșit infracțiuni privind atingerile
aduse drepturilor conexe dreptului de autor sau drept urilor sui -generis ale fabricanților de baze de
date este amendă sau închisoare a de la 6 luni la 3 ani.
În cele ce urmează voi transcrie rezumatul unei spețe ca exemplu de practică judiciară
referitoare la infracțiunile menționate în această secțiune. Tipul speței: sentință penală. Sentința
publică din data de 22.05. 2015 . JUDECĂTORIA ALEȘD , JUDEȚUL BIHOR . Ministerul Public
este re prezentat de d -na procuror P.R. , din cadrul Parchetulu i de pe lângă Judecătoria Aleșd, pe rol
fiind soluționarea cauzei penal e privind pe inculpații I .M.D. și P.A. având ca obiect pretenții civile
disjunse din dosarul penal. Constată că prin încheierea dată în sedința publică din data de
26.09.2014 în dosarul penal nr. X instanța în baza art. 26 C . pen., a dispus disjungerea acț iunii
civile exercitat e în cauza penală de către parțile civile M .C., Asociația I . Muzicale din România și
Asociația P . Drepturile Producătorilor de Fonograme din România, împotriva inculpaților I . M. D.
și P.A., sens în care s -a format dosarul nr. X . Astfel, partea civilă M . C., a so licitat obligarea
inculpatului I.M.D. la plata sumei de 310 euro și obligarea inculpatului P .A. la plata sumei de 859
euro, arătând următoarele: pentru stabilirea prejudiciului cauzat subscrisei s -a făcut aplicarea a rt.
139, alin. (2), lit. a ) din Legea nr. 8 din 1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe,

54
modificată și completată: “La stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare: (a)
fie criterii, cum ar fi consecințele economice negative, în sp ecial câștigul nerealizat, beneficiile
realizate pe nedrept de făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor
economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului .” Astfel, prejudiciul suferit de
subscrisă este dat de valoarea cu care titularul de drepturi de autor asupra programelor pentru
calculator instalate/reproduse ilegal pe sistemele de calcul aparținând inculpaților I .M.D. și P.A. ,
comercializa în România, la data constituirii de parte civilă, programele respect ive. Așadar, s -a
înmulțit prețul per unitate al produselor originale cu numărul de copii pirat găsite la inculpați . S-
au adăugat si daune morale de 100 de euro întrucât produsele pirat au deficiențe calitative și
funcționale de natură a afecta în fața cons umatorilor imaginea produselor originale . De asemenea
Asociația P . Drepturile Producătorilor de Fonograme din România, a so licitat obligarea
inculpatului I.M.D. la plata sumei de 3630 lei și obligarea inculpatului P .A. la plata sumei de 3710
lei, în motiva rea pretențiilor arătând faptul că I.M.D. si P.A., au săvârșit infracțiunea prevăzuta la
art. 1396 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8 /1996 privind dreptul de autor ș i drepturile conexe,
respectiv: „realizarea, în scopul distribuirii, de mârfuri -pirat". Conform pr ocesului -verbal de
percheziție î n sistem informati c încheiat la sediul IPJ Bihor î n data de 31.01.2013, cei doi inculpați
dețineau p roduse pirat, prin reproducere și stocare a produselor purtătoare de drepturi conexe ce
aparțin membrilor ADPFR. Prin urmare, î n temeiul dispozițiilor art. 139 alin. (2) lit. a) din Le gea
nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare, având la baza calculului prejudiciului cauzat
membrilor ADPFR un cost aprobat de aceștia de 10 lei per fonograma, am stabilit c uantumul
prejudiciului cauzat: 3630 lei ( în cazul inculpatului I .M.D.) și respectiv 3710 lei ( în cazul
inculpatului P .A.). Conform art. 1398 din Legea nr. 8/1996, cu modificările ș i completările
ulterioare , constituie infracțiune și se pedepsește cu închis oare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă
punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin internet ori prin alte rețele de calculatoare, fără drept,
a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi sui -generis ale
fabricanților de b aze de date sau a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le
poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual. Precizează astfel faptul că
fonogramele (Înregistrările sonore) p roducătorilor reprezintă obiectul drepturilor conexe dreptului
de autor (Titlul II al Legii 8/1996 modificat ă și completată) și sunt considerate opere de creație
intelectuală în sensul legii, a căror reproducere și punere la dispoziția publicului nu este permisă
decât cu autorizarea din partea titularilor d e drepturi. Făptuitorul a pus la dispoziția publicului prin

55
intermediul calculatorului p e care au instalat un soft (ex; ODC, DC I -1-, etc), conectat la Internet,
un număr foarte mare d e fișiere avi, prin postarea informaț iei, cu scopul implicit de a descarcă alte
fișiere de la alte calculatoare conectate la aceeași "rețea". Fișierele conțin de regul ă, asemenea
celor expuse de făptuitor, opere sau produse purtătoare de drepturi conexe, inclusiv videograme,
Prin aceasta modalitate făptuito rul încalcă drepturile exclusive ale producătorilor de muzic ă îin
speță videoclipuri muzicale) prin expunerea (punerea la dispoziția publicului) produselor protejate
de drepturi conexe fara acordul titularilor de drepturi . Astfel, orice persoan ă conectat ă la internet,
poate s ă copieze respectivele videograme, î n mod neîngrădit, cu acces liber din partea făptuitorilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: Prin sentința penală nr.
125/2014 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosarul penală nr. X , s-a dispus condamnarea
inculpatului I .M.D. pentru comiterea infracțiunilor de realizare, în scopul distribuirii, de mărfuri
pirate, prev de art. 1396 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, de punere la dispoziția publicului,
inclusiv prin internet ori prin alte rețele de calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor
purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi sui -generis ale fabricanților de baze de date sau a
copiilor acestora, in diferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în
orice moment ales în mod individual, prev de art. 1398 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 și de
reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculat or în oricare dintre
următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea
internă, prev . de art. 1399 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, la pedeapsa rezultată de 3500 lei
amendă penală. În baza aceleași se ntințe penale s -a dispus condamnarea inculpatului P .A. pentru
comiterea infracțiunilor de realizare, în scopul distribuirii, de mărfuri pirate, prev de art. 1396 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, de punere la dispoziția publicului, inclusiv prin internet ori prin
alte rețele de calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori
de drepturi sui -generis ale fabricanților de baze de date sau a copiilor acestora, in diferent de suport,
astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual,
prev de art. 1398 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 și de reproducere neautorizată pe sisteme de
calcul a programelor pentru calculat or în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare,
rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă, prev . de art. 1399 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 8/1996, la pedeapsa rezultată de 3500 lei amendă penală. Totodată, în baza a rt. 112 lit.
b) C. p. p. și a art. 139 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 8/1996 , s-a dispus c onfiscarea și distrugerea
hard-disk-urilor sistemelor de calcul marca ACER ASPIRE, aparținând inculpatului I .M.D. și

56
marca ASUS, aparținând inculpatului P .A., aflat în custodia I.P.J. BIHOR – Serviciul de
Investigare a Fraudelor. De asemenea, instanța obligă inculpatul I . M. D. să plătească în favoarea
părții civile M . C. suma de 260 euro, în favoarea părții civile Asociația I . Muzicale din România ,
suma de 6323 euro și în favoarea părții civile Asociația P . Drepturile Producătorilor de Fonograme
din România , suma de 3630 lei, cu titlu de despăgubiri civile. Totodată, instanța obligă inculpatul
P.A. să plătească în favoarea părții civile M .C. suma de 809 euro, în fav oarea părții civile Asociația
I. Muzicale din România suma de 6234 euro și în favoarea părții civile Asociația P . Drepturile
Producătorilor de Fonograme din România suma de 3710 lei, cu titlu de despăgubiri civile. În baza
art. 274 C.p.p. obligă in culpații să plătească statului câte 100 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli
judiciare. Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. Pronunțată î n ședința publică în data de
22.05.2015.39

Secțiunea 4: Infracțiunea privind reproducerea neautorizată pe sisteme de
calcul a programelor pentru calculator

Infracțiunea privind reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru
calculator este reglementată de art. 1399 din Legea nr. 8/1996. Această infracțiune incriminează
reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre
următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea
internă , protejând astfel drepturile de proprietate intelectuală ale dezvoltatorilor d e software.
Un sistem de calcul este reprezentat de un ansamblu de componente hardware (cum ar fi
placa de bază, placa video, placa de sunet, hard disk -ul, procesorul, etc) și software (exemple:
sistemul de operare, bazele de date, aplicațiile pentru cal culator) prin care cel care îl utilizează
poate coordona și controla executarea operațiilor prin intermediul programelor.
Pentru a înțelege mai bine cele enunțate anterior, am reprezentat grafic în Figura 1, care
poate fi vizionat ă în cele ce urmează, o imagine de ansamblu a unui sistem de calcul .

39 Speța în întregime poate fi regăsită aici: https://www.avocatura.com/speta/92957/infractiuni -la-legea -privind –
drepturile -de-autor -si-drepturil e-conexe -legea -nr8-1996 -judecatoria -alesd.html#ixzz5HXsUoi8S accesat la data de
03.06.2018, ora 14:25.

57

Conform Directivei 91/250/CEE, un program de calculator este constituit din mai multe
ansamble de instrucțiuni destinate să permit ă executarea unor funcții de către un sistem de
procesare a informațiilor, denu mit calculator. În înțelesul prezentei directive, noțiunea „program
pentru calculator” include programe, indiferent de forma acestora, inclusiv cele care sunt
încorporate în hardware. Această noțiune include, de asemenea, lucrările de concepție pregătitoare
care au drept scop dezvoltarea unui program, cu condiția ca acestea să fie de natură să permită
realizarea unui program pentru calculator într -un stadiu ulterior. Criteriile aplicate pentru a stabili
dacă un program pentru calculator constitui e sau nu o operă originală nu trebuie să cuprindă nicio
evaluare a calității sau a valorii estetice a programului. Funcția unui program pentru calculator are
menirea de a comunica și a opera cu alte componente ale unui sistem informatic și cu utilizatorii.
În acest scop, o legătură logică și, dacă este cazul, una fizică de interconexiune și interacțiune este
necesară pentru a permite deplina funcționare a tuturor elementelor software și hardware cu alte
componente software și hardware, precum și cu utilizat orii. Părțile programului care asigură
interconexiunea și interactivitatea între elementele software și hardware sunt cunoscute în general
ca „interfețe”. Interconexiunea și interacțiunea funcțională sunt denumite în general
„interoperabilitate”; această i nteroperabilitate poate fi definită ca fiind capacitatea de a schimba
informații și de a utiliza reciproc informațiile schimbate. Criteriile aplicate pentru a stabili dacă un
program pentru calculator constituie sau nu o operă originală nu trebuie să cupri ndă nicio evaluare
a calității sau a valorii estetice a programului. Cadrul juridic comunitar privind protecția
programelor pentru calculator poate fi limit at la a acord area d e protecție în temeiul dreptului de

58
autor programelor pentru calculator ca opere literare și, mai departe, să stabilească beneficiarii și
obiectul protecției, drepturile exclusive pe care le pot invoca persoanele protejate pentru a autoriza
sau a interzice anumite acte, precum și durata protecției. Pentru evitarea oricărei ambiguități, se
impune precizarea că doar expresia unui program pentru calculator este protejată și că ideile și
principiile care se află la baza diferitelor elemente ale unui program, inclusiv cele care stau la baza
interfețelor sale, nu sunt protejate de dreptul de autor în temeiul prezentei directive. În conformitate
cu acest principiu al dreptului de autor, în măsura în care la baza logicii, algoritmi lor și limbajelor
de programare stau idei și principii, acestea din urmă nu sunt protejate în temeiul prezentei
directive. În conformitate cu legislația și jurisprudența statelor membre, precum și cu convențiile
internaționale privind dreptul de autor, exprimarea acestor idei și principii trebuie să fie protejată
prin dreptul de autor.
Reproducerea, traducerea, adapta rea sau transformarea neautorizată a formei codului în
care a fost furnizată copia unui program pentru calculator constituie o atingere a drepturilor
exclusive ale autorului. În anumite circumstanțe, reproducerea codului unui program pentru
calculator sau a unei traduceri a formei sale se pot dovedi indispensabile pentru obținerea
informației necesare interoperabilității unui program creat în mod independent de alte programe.
Trebuie avut în vedere că, numai în aceste împrejurări bine precizate, realizarea unor acte de
reproducere și de traducere de către sau în numele unei persoane având dreptul de utilizare a copiei
programului este legitimă și conformă bunelor practici și nu este, așadar, considerată necesară
autorizarea titularului dreptului de autor. Un ul dintre obiectivele acestei excepții este de a permite
interconexiunea tuturor elementelor unui sistem informatic, inclusiv pe cele ale diferiților
fabricanți, pentru ca acestea să poată funcționa împreună. O astfel de excepție de la drepturile
exclusive ale autorului nu poate fi aplicată astfel încât să aducă atingere intereselor legitime ale
titularului dreptului sau unei exploatări normale a programului.
Programul de calculator trebuie să îndeplinească condițiile oricărei opere care intră sub
incidența Legii nr. 8/1996 pentru a putea beneficia de protecție. Acesta trebuie să fie înregistrat în
Registrul Programelor de Calculator al ORDA, care are rolul de a ține o evidență a programelor,
evidența fiind ad probationem , nu ad validitatem .
Autorul unui program pentru calculator poate fi reprezentat de către o persoană fizică sau
de către un grup de persoane fizice care au creat programul sau persoana juridică desemnată de

59
legislați e ca fiind titularul acestui drept. Dacă un program pentru ca lculator a fost creat în comun
de un grup de persoane fizice, drepturile exclusive sunt deținute în comun de aceste persoane.
Infracțiunea privind reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru
calculator poate fi comisă prin instala rea, stocare a, rulare a, executare a, afișare a ori transmitere a
într-o rețea internă. P entru consumarea acestei infracț iuni este suficient să existe un singur act de
execut are, în oricare dintre formele menționate anterior . Cazul programelor de calculator, se
diferențiază de alte opere protejate prin drepturi de autor, deoarece în acest caz nu este permisă
copia privată, astfel încât instalarea, stocarea, rularea sau executarea programului pe o altă unitate
de calcul decât cea pentru care există o licență val abilă, indiferent de utilizator sau de proprietar,
va constitui infracțiune.
Etape de probațiune care trebuie parcurse în cazul infracțiun ii privind reproducerea
neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator :
– identificarea programelor care fac obiectul infracțiunii cercetate, verificarea
înregistrării acestora, stabilirea tipului de program și momentul de început al protecției
drepturilor;
– identificarea titularilor acestor drepturi și stabilirea lipsei autorizării sau
consimțământului (verificarea datelor privind licențele – producătorii dețin baze de date
privind acordarea licențelor pentru software, inclusiv felul licenței și persoana care a
cumpărat licența);
– identificarea făptuitorului și stabilirea concretă a formei de punere în ex ecutare a
rezoluției infracționale, determinarea formelor alternative ale acțiunii care constituie
elementul material prevăzut de textul de lege (de exemplu, instalare, stocare, rulare ,
etc.);
– efectuarea perchezițiilor domiciliare și în sisteme informatice;
– identificarea unităților de calcul pe care a fost efectuată reproducerea neautorizată
(aceste aspecte sunt importante pentru determinarea unității legale de infracțiune sau a
pluralității de infracțiuni);
– stabilirea prejudiciului produs prin c omiterea infracțiunilor.40

40 http://www.inm -lex.ro/displaypage.php?p=85&d=1443 accesat la data de 17.05.2018, ora 14:15, GHID DE
INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ SĂVÂRȘITE ÎN MEDIUL DIGITAL, p. 14.

60
Obiectul juridic special este r eprez entat într-un mod deosebit de către relațiile sociale ce
evoluează di n legătur a de protejare a titularilor drepturilor de autor ale programelor împotriva
reproducerii, fără să fie obținut acord ul în sensul respectiv.
Obiectul material este reprezentat de preocedeurile prin care se execută multiplicarea
neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, respectiv suportul material în
care se află programele pentru calculator , acesta reprezentând obiectul protecției.
Subiectul activ poate fi orice persoană fizică sau juridică capabilă să comită această
infracțiune.
Subiectul pasiv este titularul drepturilor de autor al programelor pentru calculator împotriva
căruia se răsfrânge f apta ilicită.
Infracțiunea poate fi săvârșită doar cu intenție, în formă continuă, adică în varianta sto cării
sau în formă continuată, în varianta rulării sau executării.
Reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare
dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în
rețea internă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
În cele ce urmează am să transcriu rezumatul unei spețe în temeiul prezentei infracțiuni.
Inculpatul B.A.R., a fost trimis în judecată pentru săvârși rea infracțiunilor de realizare în
scopul distribuirii de mărfuri pirat, oferirea, deținerea, distribuirea de mărfuri pirat și deținerea
acestora la sediul persoanei juridice în scop comercial, reproducerea neautorizată pe sisteme de
calcul a programelor de calculator prin instalare, st ocare, rulare, transmiterea în rețea internă,
reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe și comunicarea publică a
acestora, prevăzute și pedepsite de art. 1396 alin. (1) lit. a), alin. (2), (3) art. 1399 și art. 140 lit.
a), c) din Legea 8/1996 modificată și completată, Legea 285/2004, OUG 123/2005 și Legea
329/2006. Ofițeri de poliție judiciară din cadrul I.P.J. Timiș – S.I.F., au efectuat verificări cu
privire la modul de respectare a prevederilor legale din domeniul drepturil or de autor și drepturilor
conexe la SC D.C. SRL situat în Timișoara , la data de 21 noiembrie 2006. Această societate are
ca obiect principal de activitate vânzarea de componente I.T., asociați și administratori fiind
inculpatul B.A.R. și soția acestuia B. R.M. Societatea este administrată în mod exclusiv de B.A.R.,
celălalt asociat având funcția de contabil și nu se ocupă cu administrarea societății în relațiile cu
clienții. În cursul anului 2006, inculpatul B.A.R. a intenționat să deschidă un nou punct de lucru
în Timișoara, unde pentru o anumită perioadă a funcționat un magazin al acestei societăți , dar care

61
fără să fie declarat ca punct de lucru al societății la Registrul Comerțului, în timpul controlului, în
magazin a fost identificat martorul B.C., care intenționa să achiziționeze un sistem de calcul de la
SC D.C. SRL. Organele de poliție au verificat unitatea care urma să fie achiziționată de către
cumpărător și au constatat că pe aceasta sunt instalate programe pentru care reprezentantul
societății nu a putut prezenta licențe și documentele legale de proveniență a acestora. În magazin
au mai fost identificate un număr de 3 calculatoare în stare de funcționare aparținând societății și
utilizate pentru activitatea curentă a acesteia. Pe fiecare au fost id entificate numeroase programe
fără licențe și documentele legale de proveniență . Au mai fost identificate în magazin un nr. de 43
de discuri optice având caracteristicile unor produse pirat pe care erau inscripționate olograf
diferite denumiri de programe. Pe un raft din magazin au fost descoperite într -o plasă încă 12
asemenea discuri. Reprezentantul societății a declarat că cele 43 de discuri sunt ale societății și
utilizate de către aceasta, iar 12 sunt proprietatea angajatului M.O. În vederea continuări i
cercetărilor au fost ridicate hard -discurile de pe cele 3 calculatoare , cele 55 de discuri optice
menționate anterior, capturi de imagini de pe cele 3 calculatoare și o factură proformă fără număr
din 20 noiembrie 2006. Toate acestea au fost trimise la O .R.D.A. București în vederea efectuării
unei constatări tehnico -științifice care să stabilească denumirile programelor pentru calculator
stocate pe cele 5 harduri, denumirile programelor inscripționate pe cele 55 de CD -uri, dacă pe
unitățile de memorie se aflau stocate și alte opere video sau muzicale și dacă programele stocate
pe cele 5 hard -uri au fost instalate de pe CD -urile identificate. Din raportul de constatare tehnico –
științifică efectuat de către O.R.D.A. București a rezultat existența mai multor fișiere cu informații
programe pe calculator reproduse în acestea. Pe hard -discuri erau stocate fișiere cu extensia „mp3"
ce conțineau opere muzicale și fișiere cu extensia „avi" și „mpg" ce conțineau opere audiovizuale
(filme și videoclipuri). De asemenea , din cele 55 CD -uri, 49 erau produse piratate și 6 CD -uri
conțineau programe pentru calculator pentru care nu era necesară autorizarea titularilor de drepturi
de autor având regim de utilizare „freeware" și „Shareware". Valoarea totală a prejudiciului a f ost
de 34.025,83 lei și nu a fost recuperat.
În drept, faptele inculpatului B.A.R. de a realiza în scopul distribuirii de mărfuri pirat,
oferirea, deținerea, distribuirea de mărfuri pirat și deținerea acestora la sediul persoanei juridice în
scop comercia l, reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pe calculator prin
instalare, stocare, rulare, transmiterea în rețea internă, reproducerea operelor sau a produselor
purtătoare de drepturi conexe și comunicarea publică a acestora, întrunește elementele constitutive

62
ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 1396 alin. (1) lit. a), alin. (2), (3) art. 1399 și art.
140 lit. a), c) din Legea 8/1996 modificată și completată, Legea 285/2004, OUG 123/2005 și Legea
329/2006, totul cu aplica rea art. 33 lit. b) C. pen. Instanța nu a putut reține apărarea formulată de
către inculpat, deoarece în cauză a rezultat din înscrisuri, adică din proces ul verbal de constatare
și raportul de constatare tehnico – științifică efectuat de O.R.D.A. București , fără echivoc faptele
inculpatului, înscrisuri care au fost coroborate complementar cu declarații de martori.
Faptele inculpatului B.A.R. de a realiza în scopul distribuirii de mărfuri pirat, oferirea,
deținerea, distribuirea de mărfuri pirat și deținer ea acestora la sediul persoanei juridice în scop
comercial, reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pe calculator prin
instalare, stocare, rulare, transmiterea în rețea internă, reproducerea operelor sau a produselor
purtătoare de drep turi conexe și comunicarea publică a acestora așa cum au fost ele descrise mai
sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 1396 alin. ( 1)
lit. a), alin. (2), (3) art. 1399 și art. 140 lit. a), c) din Legea 8/1996 modificată și completată, Legea
285/2004, OUG 123/2005 și Legea 329/2006, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen, și constituind
infracțiuni, motiv pentru care inculpatul a fost condamnat. În baza art. 1396 alin. (1) lit. a), alin.
(2), (3) din Legea nr. 8/1 996 mod. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. rap. la art.
76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.R. la o pedeapsa de 2 ani închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de oferire în scop comercial, de mărfuri pir at. În baza art. 1399 din
Legea nr. 8/1996 mod. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin.
(1) lit. d) C. pen. , a condamnat pe ace lași inculpat, la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru
calculator. În baza art. 140 lit. a), c) din Legea nr. 8/1996 mod. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)
și alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe ac elași inculpat, la o
pedeaps ă de: 200 de lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiun ii de reproducere și
comunicarea publică a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe. În baza art. 33 lit.
a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen . a contopi t pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând
ca inculpatul să execute pedeapsa de: 2 ani închisoare și 200 de lei amendă penală. Instanța a
interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II – a și lit. b) C.
pen. în limitele art. 71 C. pen. La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile
generale prevăzute de art. 72 C. pen. , persona inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente
penale , sens în care a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2)

63
C. pen. raportat la 76 alin. (1) C. pen. în raport cu cuantumul legal al pedepsei pentru fiecare din
infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, pericolul social al faptelor determinat de modalitate a
concretă de săvârșire. Cu privire la aplicarea prev. art. 81 -83 C. pen. privind suspendarea
condiționat ă a executării pedepsei , instanța a avut convingerea că în raport cu persoana
inculpatului și natura infracțiunilor săvârșite de acesta, scopul sancțion ator și educativ al pedepsei
penale, se poate realiza și fără privarea de libertate a acestuia, motiv pentru care în baza art. 81 C.
pen. a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei.41

Secțiunea 5: Infracțiunile privind acțiunile alternative d e încălcare a valor ilor
protejate prin reproducere, distribuire sau închiriere și încălcarea
prevederilor legale privind gestiunea colectivă

Legea nr. 8/1996 incriminează, în cuprinsul art. 140, privind dreptul de autor, dar și
drepturile conexe dreptului de autor, adică interpretările sau execuțiile artistice fixate,
fonogramele, videogramele și propriile emisiuni ori servicii de programe ale organismelor de
radiodifuziune și de televiziune, următoarele fapte comise fără autorizarea sau consimțăm ântul
titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege:
a) reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
b) distribuirea, închirierea sau importul pe piața internă al operelor ori al produselor
purtătoare de drepturi conexe, altele de cât mărfurile -pirat;
c) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
d) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
e) realizarea de opere derivate;
f) fixarea, în scop comercial, a interpretărilor sa u a execuțiilor artistice ori a
programelor de radiodifuziune sau de televiziune;
g) încălcarea prevederilor art. 134.

41 Întreaga speță poate fi regăsita aici: https://legeaz.net/spete -penal -iccj-2010/decizia -173-2010 accesat la data
de 25.05.2018, ora 13:18.

64
În cele ce urmează o să descriu pe scurt, în conformitate cu Legea 8/1996, ce înseamnă
reproducerea , distribuirea, radiodifuzarea, retransmiterea prin cablu , realizarea de opere derivate
și fixarea interpretărilor sau a execuțiilor artistice.
Reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe înseamnă realizarea,
integrală sau parțială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar
ori permanent, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore
sau audiovizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace
electronice .
Prin distribuirea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, altele decât
mărfurile pirat, înțelegem vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a
originalului sau a copiilor unei opere, precum și oferire a publică a acestora. Dreptul de distribuire
se epuizează în momentul prim ei vânz ări sau al primul ui transfer de drept de proprietate asupra
originalului ori a copiilor unei opere, pe piața internă, de către titularul de drepturi sau cu
consimțământul aces tuia.
Radiodifuzarea înseamnă emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune ori
de televiziune, prin orice mijloc ce servește la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau
imaginilor, ori a reprezentării acestora, inclusiv comunicarea ei publică prin satelit, în scopu l
recepționării de către public. De asenemea, prin radiodifuzare întelegem și transmiterea unei opere
sau a reprezentării acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar,
cu excepția rețel elor de calculatoare, în scopul recepționării ei de către public.
Prin retransmiterea prin cablu înțelegem retransmiterea simultană, nealterată și integrală,
de către un operator, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar , sau
printr -un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepționarea de către public, a unei
transmisii inițiale, cu sau fără fir, inclusiv prin satelit, de servicii de programe de radiodifuziune
sau de televiziune, destinate recepționării de căt re public.
Prin fixare înțelegem încorporarea sunetelor, imaginilor ori a sunetelor și imaginilor sau a
reprezentării digitale a acestora pe suport care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea
publică a lor, cu ajutorul unui dispozitiv.
Realizar ea de opere derivate semnifică traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea,
precum și orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creație
intelectuală.

65
Obiectul juridic privind i nfracțiunile referitoare la acțiunile alternative de încălcare a
valorilor protejate prin reproducere, distribuire sau închiriere și încălcarea prevederilor legale
privind gestiunea colectivă , este reprezentat de către relațiile sociale desfăș urate pentru apărarea
drepturilor titula rilor drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe drepturilor de autor.
Obiectul material se referă la operele originale de creație intelectuală , interpretările,
execuțiile artistice, programele de ra diodifuziune sau de televiziune.
Subiectul activ al acestor infracțiuni poate fi orice persoană fizică, sau juridică, c are poate
să răspundă penal, iar subiectul pasiv îl constituie titularul drepturilor de autor sau titularul
drepturilor conexe drepturilor de autor în cauză.
Participația penală poate fi posibilă sub forma coautoratului, instigării sau complicității, iar
infracțiunile pot fi săvârșite doar cu intenție, directă sau indirectă.
Demersurile inițiale și tentativa nu sunt pedepsite, consumarea infracțiunilor fiind produsă
în momentul realizăr ii actelor ilicite.
Pedeapsa pentru aceste infrac țiuni este închisoarea de la o lună la un an sau cu amendă
penală.
În cele ce urmează voi transcrie rezumatul unei spețe ca exemplu de practică judiciară
referitoare la realiza rea de opere derivate fără autorizarea sau consimțământul titularului
drepturilor recunoscute de lege.
Inculpatul A .A.A. a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii
de realizare de opere derivate fără autorizarea sau consimțăm ântul titularului drepturilor
recunoscute de lege . Din probele administrate a rezultat faptul că în cursul anului 2014, inculpatul
a realizat o operă derivată, respectiv un tablou în ulei, pe baza fotografiei „P” realizată de persoana
vătămată A.C., titula rul dreptului de autor al operei, fără autorizarea sau consimțământul acesteia,
punâdu -l la vânzare pe diferite rețele de socializare sau în alte locuri publice. Persoana vătămată
A.C. și martora F.A. au declarat faptul că la data de 4 august 2013, persoana vătămată, de profesie
fotograf, a realizat o serie de fotografii subacvatice, având -o drept model pe martora F.A., printre
aceste fotografii regăsindu -se și cea care a fost denumită „P.”. Între A.C. și F.A. s-a încheiat un
„Document de autorizare modele”, prin care F.A. acordă lui A.C. dreptul nelimitat asupra
imaginilor cu aceasta. La data de 13 martie 2014, persoana vătămată a expus această fotografie în
cadrul unui portofoliu artistic public pe un site, având mențiunea inclusă în cadrul fotograf iei,
respectiv în stânga jos, „Copyright C.A.”, iar în următoarea zi a postat -o pe Facebook de unde a

66
fost preluată, ulterior, de către F.A., care, în același timp, a postat -o pe contul său personal de
Facebook în portofoliile personale . Așadar, în baza ce lor spuse anterior, fotografia „P” a fost
postată atât pe contul personal Facebook al persoanei vătămate, cât și al martorei, având inclusă
mențiunea „Copyright C.A.”, mențiune care atestă autorul operei. Conform declarației martorei
F.A., aceasta a fost contactată de către inculpatul A.A.A. după postarea fotografiei pentru a -și
exprima dorința de a realiza un tablou după această fotografie. Martora a precizat că nu a avut
obiecțiuni și că totodată l-a îndrumat pe inculpat să ia legătura și cu persoana care a realizat
fotografia, A.C., pentru a -i aduce la cunoștință și acesteia reproducerea fotografiei. Inculpatul nu
a mai luat legătura cu autorul operei, a pictat tabloul , tablou ce reprezintă o copie fidel ă a
fotografiei, și, la data de 10.05.2014, acesta a postat pe rețeaua sa de socializare tabloul realizat de
pe fotografia „P.”, solicitându -i martorei să îi dea datele de co ntact ale fotografului, pentru a aminti
și de acesta . În aceeași zi, inculpatul A.A.A. a contactat -o pe aceeași rețea de socializare p e
persoana vătămată A.C., căreia i -a comunicat faptul că a realizat un tablou cu martora F.A.
„inspirat de o poză de -a sa”, și i -a trimis o fotografie a tabloului realizat, ocazie cu care persoana
vătămată a observat că acesta reprezenta o copie fidelă a f otografiei sale. Persoana vătămată i -a
evidențiat inculpatului că nu este de acord ca fotografia realizată să fie folosită de acesta pentru
realizarea unei creații artistice, mai mult, i -a solicitat să nu utilizeze în scop comercial tabloul,
menționându -i că lucrarea sa fotografică est e protejată de dreptul de autor. Cu toate acestea,
inculpatul a postat pe Facebook o imagine a tabloului realizat având menționat faptul că acesta
este de vânzare. De asemenea, inculpatul a dat credit persoanei vătămate, mulțu mindu -i acesteia
în descrierea fotografiei. Persoana vătămată i -a relatat de nenumărate ori inculpatului faptul că nu
este de acord cu utilizarea operei sale în scopuri comerciale, acesta însă a promovat tabloul pentru
vânzare pe platformele electronice și în spațiile comerciale special amenajate.
Prin Sentința penală nr. 330/2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în
dosarul nr. 6910/299/2016, s -au dispus, în esență, următoarele: inculpatul A. A. A. a fost achitat,
i-a fost restituită pânz a pictată în ulei, care a fost d epusă de acesta la camera de corpuri delicte,
conform dovezii atașate la dosar , iar acțiunea civilă formulată de părțile civile A.C. și S.C. „A”
S.R.L. a fost lăsată nesoluționată. Pentru pronunțarea acestei soluții, instanț a de fond a reținut
următoarele chestiuni:
– titularii drepturilor recunoscute de Legea nr. 8/1996, al căror consimțământ este cerut de
dispozițiile art. 140 din această lege, sunt nu doar autorul operei, ci și toate persoanele

67
cărora li s -au transmis drepturi, în condițiile legii, dar și că se prezumă că sunt autori și
persoanele sub numele cărora opera este adusă pentru prima dată la cunoștința publică,
precum și că sunt titulari ai drepturilor recunoscute de legea specială, exercitând drepturile
de autor și persoanele fizice sau juridice ce fac publică opera, având consimțământul
autorului, atât timp cât nu își dezvăluie identitatea;
– infracțiunea prevăzută în art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 se poate săvârși doar
cu intenție directă sau indirectă, nu și din culpă;
– raportat la infracțiunea de care este acuzat inculpatul, având în vedere conținutul constitutiv
prevăzut în art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996, nu are nicio relevanță împrejurarea
faptului că după realizarea tablou lui, inculpatul l -a oferit spre vânzare pe diferite platf orme
online sau că a refuzat să se supună somațiilor persoanei vătămate de a nu mai comercializa
tabloul, articolul menționat anterior neprevăzând infracțiunea de comercializare a unei
opere derivate, ci doar realizarea unei opere derivate;
– nu are relevanță în dovedirea elementelor constitutive ale infracțiunii, de ca re este acuzat
inculpatul, împrejurarea că după realizarea operei derivate, aflând că opera inițială a fost
realizată de persoan a vătămată A.C., aceasta nu și -a dat acordul privind comercializarea,
câtă vreme textul de lege impune necesitatea consimțământului la realizarea operei, care
trebuia să fie anterior sau concomitent realizării operei, iar nu subsecvent, când eventuala
faptă este consumată;
– este lipsit de relevanță și faptul că fotografia reprodusă în tabloul realizat de inculpat a fost
publică pe pagina martorului F.A, câtă vreme dispozițiile art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea
nr. 8/1996 protejează operele derivate, indif erent dacă au fost aduse sau nu la cunoștința
publicului;
– datorită convenției încheiate între persoana vătămată A.C. și martorul F.A., drepturile
recunoscute de Legea nr. 8/1996 privind această fotografie au aparținut atât persoanei
vătămate, cât și martor ului, inculpatul realizând astfel o operă derivată de pe fotografia
„P.“ cu consimțământul martorului F.A., aceasta fiind titular al drepturilor recunoscute de
Legea nr. 8/1996, în sensul art. 3 alin. (3) și art. 4 alin. (2) din această lege.
Prin Decizia penală nr. 1896/A/2016, Curtea de Apel București a dispus d esființarea în
totalitate a sentinței penale apelate și, în fond, rejudecând. În baza art. 396 alin. (1) și (3) C.pr.pen.
raportat la art. 80 C. pen., s-a renunțat la aplicarea pedepsei în ceea ce îl privește pe inculpatul

68
A.A.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996.
În baza art. 81 C.pen., i s-a aplicat un avertism ent inculpat ului, atrăgându -i-se atenția asupra
conduitei viitoare și cons ecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni. În baza art.
397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C.pr.pen., s-au respins ca nefondat e acțiunile civile
exercitate de părțile civile A.C. și S.C. “ A” S.R.L. Pentru a susține cele relatate î n acest alineat,
Curtea de Apel B ucurești a invocat următoarele argumente:
– martorul a menționat explicit că a adus la cunoștința inculpatului încă de la prima solicitare
că s-ar impune contactarea fotografului, aspect ignorat de inculpat la acel moment, i ar în
final, când a luat legătura cu acesta și i s -a refuzat acordul pentru expunerea operei derivate,
a continuat expunerea;
– fotografia expusă de model, pe contul de socializare, de unde a fost preluată de inculpat,
cât și cea publicată de partea civilă pe propriul cont de socializare purtau mențiunea
„Copyright C.A.”, aceasta fiind anterior oricărei idei a inculpatului de a realiza tabloul.
Toate acestea fac dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a cunoscut
existența titularul drept ului de autor și, fără a avea acordul acestuia, a realizat și expus apoi opera
derivată, respectiv tabloul după fotografia „P.”. Fapta sa este astfel prevăzută în dispozițiile art.
140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996.
Stabilind existența faptei și a făptuitorului, instanța de apel a apreciat totuși că nu se impune
aplicarea unei pedepse, aplicând instituția renunțării la aplicarea pedepsei. De asemenea, instanța
de apel a relevat că, prin săvârșirea faptei, nu s -a produs niciun prejudiciu material, astfel încât nu
s-a constatat prejudicierea părților civile în vreun mod, prin expunerea tabloului, astfel încât
aceasta să genereze prejudicii morale. Doar în considerarea activității de reproducere, în sine, a
fotografiei, nu se poate prezuma un prejudi ciu fără natură patrimonială. Chiar dacă acesta nu
trebuie dovedit, un minim probatoriu care să formeze convingerea instanței că s -a produs o
vătămare de natură morală se impune. Or, în cauză, nu s -a constatat o asemenea dovadă.42

42Speța poate fi regăsită în întregime aici: http://revistaprolege.ro/infractiune -realizare -opere -derivate -fara-
autorizare -sau-consimtamant -titular -dreptu ri-recunoscute -de-lege/ accesat la data de 27.05.2018, ora 12:18.

69
Secțiunea 6: Infracțiun ea potrivit căreia o persoană își însușește fără drept
calitatea de autor al unei opere

Infracțiunea potrivit căreia o persoană își însușește fără drept calitatea de autor al unei
opere este reglemetată de art. 1 41 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul d e autor și drepturile
conexe . Această infracțiune ia naștere în momentul în care o persoană își însușește, fără drept,
calitatea de autor al unei opere , prezentând -o ca pe o creație intelectuală proprie , punâd astfel în
pericol calitatea de autor al operei în cauză .
Pentru a putea fi săvârșită această infracțiune, este necesară existența unei opere de creație
intelectuală.
Acestă infracțiune nu are obiect material deoarece fapta nu se răsfrânge asupra unor bunuri
materiale.
Subiectul activ poate fi reprezentat de orice persoană fizică sau juridică aptă de răspundere
penală, iar subiectul pasiv poate fi, după caz, autorul operei, moștenitorii autorului, coautorii în
cazul operelor comune sau colective, persoana fizică sau juri dică care coordonează o oper ă
colectivă.
Participația penală poate fi făcută sub forma instigării, complicității și coautoratului (în
acest caz, mai multe persoane își însușesc calitatea de autor a l unei opere deja existente create de
altcineva).
Actul ilicit se consumă în momentul în care o persoană își însușește calitatea de autor al
unei creații intelectuale care nu îi aparține, încălcand astfel una dintre cele mai importante
prerogative ale dreptului de autor, aceasta constând în recunoașterea drept ului adevăratului autor
al unei opere ca rezultat al activității sale creative.
Această infracțiune nu poate fi săvârșită decât cu intenție, directă sau indirectă. În acest caz
tentativa și actele pregătitoare nu pot fi pedepsite deoarece acestea nu pot exista.
Pedeapsa pentru acestă infracțiune este amenda penală sau închisoare de la 6 luni la 3 ani ,
însă î mpăcarea înlătură răspunderea penală.
În cele ce urmează voi transcrie rezumatul unei spețe ca exemplu de practică judiciară
referitoare la infracțiunea potrivit căreia o persoană își însușește fără drept calitatea de autor al
unei opere . Tip speță: Sentința penală. Pe rol pronunțarea în cauza penală de față, privind pe
inculpatul S.G., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de însușire fără drept a calității

70
de autor al unei opere, prev. de art. 141 teza I din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și
drepturile conexe. Fundația Culturală I. E., prin reprezentatul său legal, A.P., a formulat un denunț
penal, prin care sem nala săvârșirea unei fapte de plagiat. În concret, în cuprinsul denunțului se
semnalează faptul că traducerea din limba rusă în limba română a lucrării „Memorii” a scriitorului
L.T., efectuată de traducătorul G.S., editată, publicată și distribuită de cătr e S.C. „A. H.” S.R.L.,
nu reprezintă o operă de creație intelectuală originală, ci traducătorul G.S. și -a însușit în mod ilicit
o traducere anterioară a aceleiași opere efectuată de traducător sub denumirea de ”Jurnal”. Pentru
verificarea aspectelor cuprin se în conținutul sesizării organele de cercetare penală ale poliției
judiciare au solicitat specialiștilor din cadrul Oficiului Român pentru Drepturi de Autor efectuarea
unei constatări tehnico -științifice având ca obiect examinarea comparativă a lucrării în litigiu cu
denumirea „Memorii” – L.T., în două volume, în traducerea domnului G.S., editată de Editura A.
H. și apărută în Colecția Adevărul în cursul anului 2008 și a lucrării „Jurnal” – L.T., apărută la
Editura Fundației Culturale I.E. în 2005. Raport ul de constatare stabilește în concluziile sale la
punctul 1) că deși ”între cele două lucrări nu există o identitate perfectă, diferențele constatate în
lucrarea ”Memorii” față de lucrarea ”Jurnal” sunt minore, nu schimbă în mod semnificativ
traducerea, n u au conotațiile unui aport intelectual deosebit și nu constituie trăsături definitorii ale
notei personale, ale ”amprentei” autorului (traducătorului)”. La punctul 3) al concluziilor din
același raport se arată că prin raportare la opera ”Jurnal”, lucrare a ”Memorii” în traducerea
efectuată de G.S. apărută la Editura A. H. în anul 2008 constituie o reproducere integrală a primei
lucrări în ceea ce privește conținutul traducerii. În aceste condiții prin rezoluția din 29 aprilie 2009
ora 09.00 organele de cer cetare penală ale poliției judiciare au dispus începerea urmăririi penale
în rem pentru infracțiunea de reproducere fără drept a operelor sau a produselor purtătoare de
drepturi conexe precum și pentru infracțiunea de însușire fără drept a calității de aut or al unei
opere, prev. de art. 140 alin. (1) lit. a) și art. 141 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor
și drepturile conexe. Prin rezoluția nr. 697/P/2009 din 29 aprilie 2009 ora 10.00 Parchetul de pe
lângă Tribunalul București a confirmat numa i parțial începerea urmăririi penale în rem și anume
doar sub aspectul infracțiunii de reproducere fără drept a operelor sau a produselor purtătoare de
drepturi conexe prev. de art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și
drepturile conexe. În continuarea cercetă rilor s -a stabilit că lucrarea „Jurnal” – L.T. a fost tradusă
din limba rusă în limba română și a apărut până în prezent în trei ediții și anume: prima ediție
apărută la Editura U. în 1975 și 1976; ediția a II -a apă rută în două volume la Editura E. în 2000 și

71
ediția a treia apărută în două volume la Editura Fundației Culturale I.E. în 2005. Pentru a elimina
orice dubiu cu privire la existența sau inexistența unei fapte de plagiat în cauză s -a dispus
efectuarea unei e xpertize comparative de către specialiști din cadrul Oficiului Român pentru
Drepturi de Autor, care de această dată au avut la dispoziție toate cele trei ediții ale lucrării
“Jurnal”. În concluziile raportului de expertiză care conține și un număr de anexe , transmis
organelor de cercetare penală în 2010, rezultă în afară de orice du biu că traducerea din lucrarea
“Memorii” nu reprezintă o operă de creație intelectuală originală ci este un plagiat, o însușire ilicită
a traducer ii ce se regăsește în lucrarea “ Jurnal”. Astfel, la punctul 1) al concluziilor raportului de
expertiză se arată că din analiza comparativă vizuală, pagină cu pagină, a conținutului traducerii
cuprins în materialele supuse expertiz ării s -a constatat că lucrarea “ MEMORII” – L.T., în
traduc erea lui G.S., editată de Editura H. și apărută în Colecția A. în cursul anului 2008 nu este o
operă originală, autentică, fiin d practic identică cu lucrarea “ JURNAL” – autor L.T., publicată de
Editura Fundației Culturale I.E. în anul 2005. Identitatea con statată de ex pert între lucrarea în
litigiu “MEMORII” și lucrarea autentică “ JURNAL” privește atât traducerea în conținutul său însă
identitatea poartă și asupra unor elemente de structură și selecție care fac imposibilă posibilitatea
existenței unei coinc idențe. În ceea ce privește conținutul traducerii expertul menționează la
punctul 2) al concluziilor că “între cele două lucrări: “ JURNAL”, în toate ediț iile, pe de o parte,
respectiv “ MEMORII” pe de altă parte, există sub aspectul textelor o identitate ap roape perfectă,
diferențele constatate fiind minore și nesemnificative sub aspectul originalității creației din cea de
a doua lucrare. Aceste diferențe nu constituie trăsături definitorii ale notei personale ale
traducătorului (în speță ale lui G.S.) și nu au valoarea unei contribuții intelectuale cu valențe
literare.” Identitatea este însă perfectă în ceea ce privește structura lucrării cât și selecțiile de texte,
care poartă asupra acelorași ani, acelorași date calendaristice ale aceluiași an și acelorași fragmente
extrase din conținutul întregului text care reprezintă însemnăril e unei zile. În plus, lucrarea
“MEMORII” nu conține nici măcar un singur text care să nu se regăsească în conținu tul lucrării
“JURNAL”. Explicațiile și argumentele pe care acestea se întemeiază sunt prezentate pe larg în
conținutul raportului de expertiză și în anexele atașate acestuia. În vederea stabilirii împrejurărilor
în care domnul G.S. a efectuat traducerea lu crării “ Memorii” au fost solicitate SC A.H. SRL datele
de identitat e și de contact ale traducătorului G.S. precum și informații privitoare la condițiile în
care a fost efectuată traducerea lucrării în cauză, la editare, tipărire și tiraj, ocazie cu care s -a stabilit
că numele de G.S. este în realitate un pseudonim literar care aparține scriitorului G. S. Prin

72
ordonanța nr. 780/P/2009 din 14 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică în cauză s -a dispus schimbarea încadrării
juridice a faptei pent ru care s -a început urmărirea penală in rem din fapta de reproducere fără drept
a unei opere prev. art. 140 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 8/1996 în fapta de însușire fără drept a calității
de autor al unei opere prev. de art. 141 teza I din Legea nr. 8/199 6 privind drepturile de autor și
drepturile conexe. De asemene, prin aceeași ordonanță s -a dispus începerea urmăririi penale in
personam față de învinuitul G.S. Schimbarea încadrării juridice s -a întemeiat pe faptul că existența
infracțiunii de reproducere fără drept a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe
presupune sub aspectul elementului material realizarea mai multor copii ale unei opere,
multiplicarea acesteia în mai multe exemplare fără acordul titularului, fiind respectată integrita tea
operei sub aspectul conținutului cât și paternitatea acestei în ceea ce privește atribuirea ei autorului
care a creat -o. Or, în cazul de față, fapta cercetată privește însușirea de către învinuitul G.S. a
operei un ui autor – traducerea lucrării “ Jurnal ” efectuată de autorul J.I. – și prezentarea acestei
opere ca fiind propria sa creație i ntelectuală în cadrul lucrării “ Memorii”, faptă care întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de însușire fără drept a unei opere, prev. de art. 141 teza I
din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe. Fiind audiat în cauză,
inculpatul S.G. a recunoscut comiterea faptei de plagiat arătând că și -a însușit fără drept calitatea
de au tor al traducerii din lucrarea “ Jurnal” – L.T.
În drep t, fapta inculpatului S.G., pseudonim literar G.S., constând în însușirea în mod ilicit
a unei traduceri anterioare din limba rusă în limba română a operei ”Jurnal” – L.T. efectuată de
partea vătămată, traducătorul …….., prin prezentarea acestei traduceri ca fiind propria sa operă de
creație intelectuală în lucrarea ”Memorii” sub pseudonimul „G.S.”, editată, tipărită și publicată de
Editura A. H., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de însușire fără drept a calității de
autor al unei opere p rev. de art. 141 teza 1 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și
drepturile conexe. Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 141 din Legea nr.
8/1996, instanța reține că elementul material constă în acțiunea de a -și însuși în mod ilicit calitatea
de autor al unei traduceri anterioare din limba rusă în limba română a operei “ Jurnal” – L.T.
efectuată de partea vătămată. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în
modalitatea intenției directe, conform d ispozițiilor art. 19 alin 1. pct. 1 lit. a Cod penal, întrucât
inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Instanța
va înlătura susținerea inculpatului, prin apărător ales potrivit căreia s -a aflat în er oare de fapt cu

73
privire la activitatea desfășurată întrucât chiar potrivit declarațiilor acestuia directorul executiv al
Diviziei de Carte, i -a trimis pe e -mail mai multe foldere conținând texte în limba română
reprezentând traducerea unei lucrări a scriit orului L.T., texte pe care i -a cerut să le “ prelucreze”
sugerând astfel comiterea unui plagiat. Întrucât prima reacție a inculpatului a fost să refuze o
asemenea solicitare, i s -a cerut acestuia să aibă o discuție cu directorul general al SC A.H. SRL,
C.R. și, dând curs acestei solicitări, i s -a cerut să facă unele transformări pe textul traducerii
respective în sensul efectuării unor modificări sinonimice la începutul și la sfârșitul lucrării precum
și la începutul și sfârșitul fiecărui capitol pentru a cr ea unele elemente de diferențiere între
traducerea autentică a autorului și lucrarea reprezentând plagiatul pentru a se putea încerca
susținerea că cele două lucrări nu sunt identice. În consecință, inculpatul a procedat la efectuarea
modificărilor solicit ate și după ce le -a transmis pe e -mail redacției editurii a fost chemat pentru
semnarea unui contract în temeiul căruia să poată fi plătit pentru munca prestată. Cu această ocazie
a constatat că era vorba de un contract de traducere în care el avea calitat ea de traducător a lucrării
în conținutul căreia efectuase modificările solicitate. A acceptat semnarea contr actului și
publicarea lucrării “ Memorii” ca fiind o traducere realizată de inculpat cu precizarea că a refuzat
ca pe lucrare să apară numele său ci a propus ca aceasta să poarte pseudonimul său literar G.S.
În baza art. 141 teza 1 din Legea nr. 8/1996 condamnă pe inculpatul S.G. la pedeapsa de 1
an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de însușire fără drept a calității de autor al unei opere.
În baza art. 71 C.p. și art. 3 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a
II-a, C.p. În baza art. 81 C.p. suspendă condițio nat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen
de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.p. În baza art. 359 C.p.p. atrage atenția inculpatului
asupra disp. art. 83 C.p., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a
executării pedepsei. În baza art. 118 lit. a C.p. dispune confiscarea a 1034 exemplare ale lucrării
“Memorii”, L.T. în traducerea lui G.S., bunuri produse prin săvârșirea faptei. În baza art. 191 alin.
1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 25.000 lei c u titlu de cheltuieli judiciare avansate de
stat. Cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru Ministerul Public și de la comunicare
pentru părți. Pronunțată în ședință publicăla data de 29 aprilie 2011.43

43 Speța poate fi regăsită aici: https://www.juridice.ro/303830/hotararea -tribunalului -bucuresti -cu-privire -la-
insusirea -fara-drept -a-calitatii -de-autor -al-unei -opere.html accesat la data de 07.06.2018, ora 21.05

74
Secțiunea 7: Infracțiunile referitoare la dispozitivele de control al accesului în
cazul serviciilor de programe cu acces condiționat

Articolul 141¹ din Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
reglementează numeroase ac te ilicite referitoare la dispozitivele de control al accesului în cazul
serviciilor de programe cu acces condiționat , dar și pedepsele aplicabile celor care săvârșesc aceste
fapte. Toate acestea le vom discuta în următoarele rânduri. Articolul 141¹ din Legea 8/1996
reglementează următoarele fapte ilicite:
– producerea, importul, distribuirea, deținerea, instalarea, întreținerea sau înlocuirea, în orice
mod, a dispozitivelor de control al accesului, fie originale, fie pirat, utilizate pentru
serviciile de programe cu acces condiționat ;
– fapta persoane i care se racordează fără drept sau care racordează fără drept o altă persoană
la servicii de programe cu acces condiționat ;
– utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare în scopul
promovării dispozitivelor -pirat de control al accesului la serviciile de programe cu acces
condiționat, precum și expunerea sau prezentarea către public în orice mod, fără drept, a
informațiilor necesare confecționării de dispozitive de orice fel, apte să asigure accesul
neautorizat la serviciile de p rograme precizate, cu acces condiționat, ori destinate accesului
neautorizat în orice mod la astfel de servicii ;
– vânzarea sau închirierea dispozitivelor -pirat de control al accesului .
În conformitate cu Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, prin
dispozitive -pirat de control al accesului ne referim la orice dispozitiv a cărui confecționare nu a
fost autorizată de către titularul drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit
serviciu de programe de televiziune cu acc es condiționat, realizat pentru facilitarea accesului la
acel serviciu.
Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care sunt realizate acțiunile incriminate
mai sus.
Obiectul material pentru infracțiunile referitoare la p roducerea, importul, distribuirea,
deținerea, instalarea, întreținerea sau înlocuirea, în orice mod, a dispozitivelor de control al
accesului, fie originale, fie pirat, utilizate pentru serviciile de programe cu acces condiționat , dar
și la fapta persoanei care se racordează fără drept sau care racordează fără drept o altă persoană la

75
servicii de programe cu acces condiționat , este constituit de dispozitivele de control al accesului,
fie ele originale sau fie pirat. Obiectul material în cazul infra cțiunilor referitoare la u tilizarea
anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare în scopul promovării
dispozitivelor -pirat de control al accesului la serviciile de programe cu acces condiționat, precum
și expunerea sau prezentarea către public în orice mod, fără drept, a informațiilor necesare
confecționării de dispozitive de orice fel, apte să asigure accesul neautorizat la serviciile de
programe precizate, cu acces condiționat, ori destinate accesului neautorizat în orice mod la astfel
de servicii nu există. În cazul v ânzării sau închirier ii dispozitivelor -pirat de control al accesului ,
obiectul material îl constituie exclusiv dispozitivele pirat de control al accesului .
Toate infracțiunile enumerate în această secțiune pot fi comise s ub formă de instigare,
coautorat sau complicitate.
Subiectul activ poate fi orice persoană fizică sau juridică care este capabilă să răspund ă
penal. În cazul în care infracțiunea este comisă prin import, este necesar ca persoana sau persoanele
care comit infracțiunea să aibă calitatea de comerciant.
Subiectul pasiv în cazul infracțiunilor enumerate anterior este reprezentat de televiziunile
ce presupun servicii de programe cu acces condiționat.
Actele pregătitoare și tentativa nu sunt sancționate.
Pedepsele aplicabile în cazul acestor infracțiuni :
– pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă în cazul producer ii, importului,
distribuirii, deținerii, instalării, întreținerii sau înlocuirii, în orice mod, a dispozitivelor de
control al accesulu i, fie originale, fie pirat, utilizate pentru serviciile de programe cu acces
condiționat ;
– pedeapsa cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă pentru f apta persoanei care se
racordează fără drept sau care racordează fără drept o altă persoană la servicii de programe
cu acces condiționat ;
– pedeapsa cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă pentru u tilizarea anunțurilor
publice ori a mijloacelor electronice de comunicare în scopul promovării dispozitivelor –
pirat de control al accesului la ser viciile de programe cu acces condiționat, precum și
expunerea sau prezentarea către public în orice mod, fără drept, a informațiilor necesare
confecționării de dispozitive de orice fel, apte să asigure accesul neautorizat la serviciile

76
de programe precizat e, cu acces condiționat, ori destinate accesului neautorizat în orice
mod la astfel de servicii ;
– pedeapsa cu închisoare de la 1 la 5 ani în cazul vânzării sau închirier ii dispozitivelor -pirat
de control al accesului .
În cele ce urmează am să transcriu rez umatul unei spețe referitoare la infracțiunea despre
care am discutat anterior. Tipul speței: Sentință penală. I nculpat a M. M. C . a fost trimisă în
judecată în sta re de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de retransmitere, fără acordul
titularilor ș i fără a deține licență din partea CNA, a mai multor programe de televiziune , prevăzută
de art. 140 alin. (1) lit. d) din Legea 8/1996, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen. și de racordare fără
drept alte persoane la programul cu acces condiționat prevăzut ă de art. 141¹ alin. 2 din Legea
8/1996, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen. Inculpata M.
M. C. a solicitat ca judecata s ă se fac ă în baza procedurii privind recunoa șterea învinuirii . În actul
de sesizare s -a reținut, în fapt că la data de 28.03.2013 organele de cercetare penală din cadrul IPJ
Bacău – Serviciul de Investigare Fraude s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că M. M. C ., cu
sediul în Bacău, deține o rețea de cablu, în cadrul căreia retransmite programul de televiziune cu
acces condiționat Digisport 1, fără a deține acordul sc ris al titularilor de drepturi și racordează fără
drept abonații societății la acest program cu acces condiționat, fapte ce întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 140 alin. (1) lit. e) și art. 141¹ alin. (2) și (5) din Legea
8/1996. Din cercetările efectuate a rezultat că Societatea , la data investigării , se afla în procedura
de faliment. Conform relațiilor transmise de O ficiul Registrului Comerțului Bacău, prin sentința
civilă 639/10.05.2012 emisă de Tribunalul Bacău s -a dispus deschiderea procedurii generale a
insolvenței, ridicarea dreptului de administrare și desemnarea unui administrator judiciar pentru
societatea în cauză. Ulterior, la data de 14.11.2013, societatea a fost radiată. Anterior deschiderii
procedurii falimentului Societatea a fost administrată în baza unei procuri speciale de inculpata M.
M. C. Societatea a avut ca obiect principal de activitate difuzarea programelor de televiziune
constând în retransmiterea de programe de televiziune în cadrul rețelei proprii de abonați, în baza
avizelor și licențelor obținute de la instituțiile abilitate, respectiv Consiliul Național al
Audiovizualului (CNA), Autoritatea Națională de Administrare și reglementare în comunicații
(ANCOM), precum și acordurile organismelor de televiziune. În acest sens societatea a deținut
printre altele o rețea de cablu î n localitate și zonele limitrofe, având stația centrală – cap rețea
situată în localitatea Cornii de Sus. Deși societatea nu mai avea drept de funcționare, s -a constatat

77
că prin intermediul rețelei mai sus amintite erau transmise diferite programe TV, printre care și
Serviciul de programe cu acces condiț ionat Digisport 1, pen tru care nu a deținut și nici nu avea
cum să mai dețină licență din partea titularilor. Astfel, în zilele de 27.03.2013 și 28.03.2013 s -a
procedat la efectuarea unor verificări la doi dintre abonații societății de cablu menționate, ocazie
cu care aceștia a u precizat că persoana care reprezintă societatea de cablu este numitul B. I., din
aceeași localitate, iar recepția programelor se face prin intermediul unei societăți VLADCON SRL,
fără a exista o altă sursă de recepție a acestora. Inculpata M. M. C. a mai deținut încă o rețea de
cablu numită VLADY , însă aceasta se află pe raza comunei Tătărăști . Trebuie menționat că această
firmă era radiată de la ORC Bacău de la data de 28.12.2012. În continuarea cercetărilor s -au
solicitat de la CNA date privind avizele de retransmisie ce au fost deținute de cele două societăți
de cablu, structura de programe TV aprobată la retransmitere, localitățile deservite, etc, iar din
răspunsul primit de la această instituție a rezultat, printre altele, că nici una din cele două so cietăți
nu mai dețineau acorduri valabile pentru nici un program din cele identificate cu ocazia
verificărilor. Mai mult programul cu acces condiționat Digisport 1 nu a figurat niciodată în grila
de programe aprobată acestor societăți de CNA. În cauză a fo st audiat martorul B. I., din declarația
acestuia rezultând că se ocupa ocazional, în limita timpului liber, de încasarea contravalorii
abonamentelor lunare de la abonații rețelei de cablu , remedierea eventualelor defecțiuni tehnice ce
apar la echipamentel e din stația cap rețea, fără a deține vreo calitate oficială în cadrul respectivei
societăți. Martorul a mai arătat că activitatea de control a programelor retransmise în cadrul rețelei
s-a făcut de inculpata M. M. C. de la stația cap rețea, unde sunt ampl asate și echipamentele tehnice
necesare, iar grila de programe a fost aprobată de asemenea de aceasta, fără ca martorul să
cunoască dacă societatea deține toate avizele și autorizările necesare desfășurării activității.
În urma notificării titularului de drepturi al programului Digisport 1, acesta a comunicat că
prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor, avându -se în vedere sumele datorate la nivel
minim pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, conform art. 139 lit. b ) din Leg ea
8/1996, este de 2520 euro. La calculul prejudiciului persoana vătămată a avut în vedere numărul
de abonați transmis de inculpată cu ocazia declarației date în fața organelor de poliție, corelat cu
sumele de bani pe care un terț ar fi obligat să le achit e pentru a transmite serviciul de programe
Digisport în mod legal, pentru o perioadă de licențiere de minim 1 an. La data de 04.03.2014 s -a
mai efectuat o veri ficare la stația cap rețea , ocazie cu care s -a constatat că în cadrul rețelei de cablu
erau retra nsmise în continuare programe de televiziune (mai puțin Digisport ) în condițiile în care,

78
după cum am mai arătat, una dintre societăți era radiată de la ORC din anul 2012, iar cealaltă se
afla în procedura falimentului. În urma demersurilor efectuate de o rganele de cercetare penală la
data de 15.05.2014, la nivelul Serviciului Investigare Fraude din cadrul IPJ Bacău a fost
înregistrată plângerea formulată de ANCOM – Direcția Regională Iași, iar din înscrisurile anexate
rezultă că Societatea a deținut print re altele o rețea de comunicații electronice în zona comunei
Tătărăști, prin intermediul căreia se desfășoară în continuare activități de retransmitere a serviciilor
audiovizuale, utilizând fără drept frecvențe radio, în condițiile în care societatea avea retras dreptul
de a mai furniza rețele și servicii de telecomunicații începând cu data de 04.10.2012. Fiind audiată,
inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor, asumându -și administrarea societății de cablu .
În drept, fapta inculpatei M. M. C. constând î n aceea că în perioada 2012 – 2014, în calitate
de administrator /fost administrator al Societății , a dispus retransmiterea, fără acordul titularilor și
fără a deține licență din partea CNA, a mai multor programe de televiziune și, de asemenea, a
racordat fără drept alte persoane la programul cu acces condiționat Digisport 1, constituie în drept
infracțiunile prev. de art. 140 alin. (1) lit. d) din Legea 8/1996, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen.
și art. 141¹ alin. (2) din Legea 8/1996, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., totul cu aplicarea art. 38
alin. (1) C.pen. Analizând latura obiectivă a infracțiunilor, instanța reține că elementul material
constă în acțiunea de retransmitere, fără acordul titularilor și fără a deține licență din partea CNA,
a mai multor programe de televiziune și, de asemenea, de racordare fără drept alte persoane la
programul cu acces condiționat Digisport 1. Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu
vinovăție în modalitatea inte nției indirecte, întrucât ea a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu
l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpata a știut că nu avea la momentul
săvârșirii faptei dreptul de a retransmite și de a racorda persoane la program ul cu acces condiționat
Digisport 1, acceptând posibilitatea creării unui prejudiciu părții civile. Instanța apreciază că este
în beneficiul inculpatei aplicarea legii mai vechi. Potrivit normelor Codului Penal din 1969 regimul
sancționator este mai blând, în cazul concursului de infracțiuni existând posibilitatea de a executa
pedeapsa cea mai grea, fără a se acorda spor de pedeapsă și fără a se adăuga nimic la pedeapsa ce a
mai grea. La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpat ei, instanța va
avea în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv împrejurările și modul de comitere
a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura
și gravitatea rezultatului produs o ri a altor consecințe ale infracțiunii, conduita după săvârșirea

79
infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația
familială și socială.
Pentru aceste motive instanța va condamna pe inculpata M. M. C. , pentru săvârșirea
infracțiunii de retransmitere prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe
la o pedeapsă de 1.500 lei, amendă penală. În baza art. 141¹ alin. (2) din Legea 8/1996 cu aplicarea
art. 396 al in. (10) din Noul Cod Pro cedura Penală și art. 5 din Noul cod penal condamnă pe aceeași
inculpată la pedeapsa de 1.000 lei, amendă penală. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din Codul
Penal din 1969, contopeș te pedepsele aplicate în cauză , în pedeapsa rezultantă cea mai grea, de
1.500 lei, amendă penală. Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 631 C . Pen. În temeiul
art. 19, 25 si art. 397 C. pr. pen. și art. 1357 Cod civil, obligă inculp ata să plătească părții civile
suma de 2.520 euro, la cursul BNR, din ziu a plății. În baza art. 274 alin. (1) Codul de procedură
penală obligă pe inculpată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat,
din care 300 lei cheltuieli efectuate la urmărirea penală . Cu drept de apel în termen de 10 zile de
la comunicare. Pronunțată în ședință publică la data de 25.02.2015.44

Secțiunea 8: Infracțiunile referitoare la neutralizarea măsurilor tehnice de
protecție

În conformitate cu articolul 143 din Legea nr. 8/1996 referitoare la dreptul de autor și
drepturile conexe, producerea, importarea, distribuirea sau închirierea, oferirea, prin orice mod,
spre vânzare sau închiriere, ori dețin ere, în vederea comercializării, dispozitive ori componente
care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sa u care prestează servicii care conduc la
neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care neutralizează aceste măsuri tehnice de
protecție, inclusiv în mediul digital , fără drept, constituie infracțiune. De asemenea constituie
infracțiune și fapta per soanei care, fără drept, înlătură, în scop comercial, de pe opere sau de pe
alte produse protejate ori modifică pe acestea orice informație sub formă electronică privind
regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil .

44 Întreaga speță poate fi regăsită aici: https://legeaz.net/spete -penal -judecatoria -podu -turcului -2015/infractiuni –
la-legea -privind -drepturile -de-25-02-2015 -yug accesat la data de 05.06.2018, ora 11 :17.

80
Obiectul material î n cazul actelor ilicite menționate anterior este reprezentat de
dispozitivele sau componentele care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecție, respectiv
operele de creație intelectuală sau alte produse protejate.
Subiectul activ poate fi orice persoană fizică sau juridică capabilă să răspundă penal.
Infra cțiunea poate să fie săvârșită sub orice form ă de participație penală, adică sub forma
complicității, a instigării sau a coautoratului.
Subiectul pasiv în cazul acestei infracțiuni este titul arul dreptului de autor sau al drepturilor
conexe dreptului de autor.
Săvârșirea acestor infracțiuni implică preexistența unor opere sau a unor produse protejate
prin măsuri tehnice de protecție.
În primul caz, elementul material îl constituie una dintre faptele de producere, import,
distribuție sau închiriere, oferire prin orice mod spre vânzare sau închiriere ori deținere, în vederea
comercializării, de dispozitive sau componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de
protecție , dar și prestarea de servicii ce conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecție . În
al doilea caz, elementul material constă în înlăturarea, în scop comercial, de pe opere sau de pe
alte produse protejate, ori modificarea pe acestea a oricărei informații sub formă electronică
privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil, respectiv una dintre faptele
de distribu ire, import în scopul distribuirii, radiodifuzare, comunicare publică sau punere la
dispoziția publicului, putând fi accesate în o rice loc și în orice moment ales în mod individual, fără
drept, prin intermediul tehnicii digitale, opere sau alte produse protejate pentru care informațiile
existente sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe au
fost înlăturate ori modificate fără autorizație.
Infracțiunile pot fi săvârșite doar cu intenție, directă sau indirectă.
Actele pregătitoare și tentativa nu sunt pedepsite de legiuitor.
Pedepsele aplicabile în cazul infracțiunilor mai sus meționate sunt:
– pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept,
produce, importă, distribuie sau închiriază, oferă, prin orice mod, spre vânzare sau
închiriere, ori deține, în vederea comercializării, dispozitive ori comp onente care permit
neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care prestează servicii care conduc la
neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care neutralizează aceste măsuri tehnice de
protecție, inclusiv în mediul digital ;

81
– pedeapsa cu închi soare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept,
înlătură, în scop comercial, de pe opere sau de pe alte produse protejate ori modifică pe
acestea orice informație sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al
drepturilor conexe aplicabil .

82
Concluzii

Proprietatea intelectual ă se referă la totalitatea creațiilor minții, printre care amintim
următoarele : invenții, opere literare, opere artistice, simboluri, nume sau imagini utilizate în
activitățile comerciale. Cel care deține proprietatea intelectuală asupra acestor entități, controlează
și trebuie să fie răsplătit pentru folosirea acestora de către alte persoane, fie ele fizice sau juridice.
Cele mai întâlnite 4 forme de proprietate intelectuală sunt următoarele :
1. Brevetul de invenție
2. Dreptul de autor
3. Marca înregistrată
4. Secretul industrial
Dintre acestea, în această teză de licență am ales să vorbim pe l arg despre dreptul de autor,
care reprezintă în accepțiunea autorului acestei teze un ansamblu de legi care confer ă protecție
autorilor, artiștilor și altor creatori pentru creațiile lor literare și artistice, despre mijloacele de
apărare a acestor dreptur i și despre infracțiunile care sunt comise din cauza nerespectării legii
relati ve la aceste drepturi de autor.
Așa cum reiese din aceast ă teză, dreptul de autor conferă autorilor de opere intelectuale, pe
lângă drepturi morale și un drept patrimonial excl usiv de a autoriza folosirea operei lor în orice
mod, ceea ce face ca opera să fie tratată asemeni unui bun care poate fi cedat sau transferat într -un
mod analog bunurilor materiale.
Pentru ca drepturile de autor și drepturile conexe drepturilor de autor să fie pe deplin
protejate și apărate, legislația română în vigoare are în componența sa legi care protejează aceste
drepturi.
Încălcarea legilor care protejează dreptul de autor poate implica fapte de natură civilă sau
penală, așa cum s -a arătat în capit olul 3, în secțiunile 3 și 4.
În capitolul 1 am făcut o scurtă incursiune în domeniul drepturilor de autor, prezentând
natura lui juridică, atributele și conținutul. De asemenea am discutat pe larg despre drepturile
morale de autor, drepturile patrimonia le de autor și drepturie conexe dreptului de autor.
Capitolul 2 este cel care în care am tratat obiectele, subiecții și termenele de protecție a
dreptului de autor. Într-un mod succint am să relatez câte ceva despre fiecare. Obiectul dreptului
de autor e ste constituit de către operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic

83
sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de
valoarea și destinația lor . Subiectul dreptului de autor este reprezentat de către persoana sau
persoanele fizice care au creat opera. Termenele de protecție ale dreptului de autor sunt stabilite
de Legea 8/1996 referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe dreptului de auto r, timpul de
protecție pentru operele de creație intelectuală se întinde în principiu pe întreaga durată a vieții
autorului.
În capitolul 3 am atins scopul acestei lucrări prin a prezenta pe larg cum se realizează
protecția dreptului de autor și a dreptur ilor conexe dreptului de autor prin mijloacele de drept
administrativ, de drept civil și de drept penal. Am făcut de asemenea o mică incursiune și în durata
protecției dreptului de autor conform legislați ei actual e din România. Reprezentanții O.R.D.A. și
organismele de gestiune colectivă sunt cei care se ocupă de protejarea dreptului de autor prin
mijloace de drept administrativ. În privința protejării dreptului de autor prin mijloace de drept civil,
titularii acestor drepturi pot demara numeroase acțiuni c ivile în momentul în care realizează că le –
au fost încălcate drepturile. În privința protecției penale, este cazul să fie sancționat e penal faptele
ilicite îndreptate împotriva titularilor drepturilor de autor, infracțiunile deschizând automat calea
acțiun ii penale.
Capitolul 4 este cel care tratează infracțiunile care iau naștere în situația în care legile
privitoare la dreptul de autor sunt încălcate. Infracțiunile sunt anumite fapte care aduc atingere
dreptului de autor deoarece prezintă un grad de pericol foarte ridicat pentru societate. În secțiunea
2 a acestui capitol am tratat infracțiunea privin d operațiile ilicite cu mărfuri pirat. În secțiunea 3
am discutat despre infracțiunea privind atingerile aduse drepturilor conexe dreptului de autor sau
drepturilor sui -generis al e fabricanților de baze de date . Această infracțiune se referă la acțiunea
de punere la dispoziția publicului inclusiv prin intern et sau prin alte rețele de calculatoare, fără
consimțământul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe
ori de drepturi sui -generis ale fabricanților bazelor de date ori a copiilor acestora, indiferent de
suport, ast fel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod
individual. În secțiunea 4 am discutat pe larg despre infracțiunea privind reproducerea neautorizată
pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator . Această infracțiun e se referă la reproducerea
neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele
modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă, protejând
astfel drepturile de propr ietate intelectuală ale dezvoltatorilor de software. În secțiunea 5 am

84
discutat despre infracțiunile privind acțiunile alternative de încălcare a valorilor protejate prin
reproducere, distribuire sau închiriere și încălcarea prevederilor legale privind ges tiunea colectivă,
incluzând pentru practica judiciară o speță referitoare la realizarea de opere derivate fără
autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor cunoscute de lege. Secțiunea 6 se referă la
infracțiunea potrivit căreia o persoană își însușește fără drept calitatea de autor al unei opere.
Infracțiunea ia naștere în momentul în care o persoană își însușește, fără drept, calitatea de autor
al unei opere, prezentând -o ca fiind creație intelectual ă proprie, punâ nd astfel în pericol calitatea
de autor al operei în cauză. Secțiunea 7 face referire la infracțiunile referitoare la dispozitivele de
control al accesului în cazul serviciilor de programe cu acces condiționat. Infracțiunile din această
secțiune cuprind următoarele: producerea, importul, distribuirea, deținerea, instalarea, întreținerea
sau înlocuirea, în orice mod, a dispozitivelor de control al accesului, fie originale, fie pirat, utilizate
pentru serviciile de programe cu acces condiționat ; fapta persoanei care se racordează fără drept
sau care racordează fără drept o altă persoană la servicii de programe cu acces condiționat;
utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare în scopul promovării
dispozitivelor -pirat de control al accesului la serviciile de programe cu acces condiționat, precum
și expunerea sau prezentarea către public în orice mod, fără drept, a informațiilor necesare
confecționării de dispozitive de orice fel, apte să asigure accesul neautorizat la serviciile de
programe precizate, cu acces condiționat, ori destinate accesului neautorizat în orice mod la astfel
de servicii; vânzarea sau închirierea dispozitivelor -pirat de control al accesului. În secțiunea 8
vorbim despre i nfracțiunile referitoare l a neutralizarea măsurilor tehnice de protecție . Conform
Legii , constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta
persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau închiriază, oferă, prin orice mod, s pre
vânzare sau închiriere, ori deține, în vederea comercializării, dispozitive ori componente care
permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care prestează servicii care conduc la
neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care neutral izează aceste măsuri tehnice de
protecție, inclusiv în mediul digital. De asemenea, c onstituie infracțiune și se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept, înlătură, în scop
comercial, de pe opere sau de pe alte produse protejate ori modifică pe acestea orice informație
sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil.
Prin lucrarea prezentată ne -am propus să facem o scurtă incursiune în domeniul proprietății
intelectuale, analizând în detaliu dreptul de autor, subliniind măsurile de protecție relative la

85
dreptul de autor și infracțiunile care decurg din încălcarea acest or drepturi de autor. Considerăm
faptul că lucrarea de față conturează într -o formă destul de pragmatică și binedefinită această
ramură a jurisprudenței referitoare la dreptul de autor din cadrul dreptului proprietății intelectuale,
creând astfel în mintea cititorului o imagine de ansamblu asupra celor mai sus menționate.

86
Bibliografie

Bertrand Andre , Marques et brevets. Dessins et modeles, Editura Delmas, 1995

Bodoașcă Teodor , Dreptul proprietății intelectuale, Editura Universul Juridic, București , 2010

Cantacuzino B. Matei, Elementele dreptului civil, Editura Cartea românească, București

Circa Adrian, Protecția drepturilor intelectuale – Actualități și perspective, Editura Universul
Juridic, București, 2013

Dănilă Ligia , Dreptul de autor, Editura All Beck, București, 2005

Eminescu Yoland , Dreptul de autor, Editura Lumina lex, 1997

Ionașcu Aurelian , Drept civil, Partea generală, Editura Didactica și pedagogica, București, 1963

Lazăr Valerica , Infracțiuni co ntra drepturilor de proprietate intelectuală, Ed itura Lumina Lex,
București, 2002

Macovei Ioan, Protecția creației industriale, Editura Junimea, Iași, 1984

Macovei Ioan, Tratat de drept al proprietății intelectuale, Editura C. H. Beck, București, 2010

Romițan Raul Ciprian, Drepturile morale de autor, Editura Universul Juridic, București, 2007

Roș Viorel , Dreptul proprietății intelectuale -Curs universtar, Editura Global lex, București 2001

Roș Viorel, Bogdan Dragoș, Spineanu -Matei Octavia , Dreptul de a utor și drepturile conexe –
Tratat, Editura All Beck, București 2005