Socializarea prin joc didactic [606715]

Socializarea prin joc didactic

– 2 –

ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… – 3 –
Capitolul I – Rolul socializării în dezvoltarea armonioasă a preșcolarului ……………………….. – 5 –
1.1. Procesul de socializare ………………………….. ………………………….. ………………………. – 5 –
1.2. Etapele socializării ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. – 6 –
1.3. Caracteristicile socializării ………………………….. ………………………….. …………………. – 8 –
1.4. Formele socilizării ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. – 8 –
1.5. Agenți ai socializării ………………………….. ………………………….. …………………………. – 9 –
Capitolul II – Jocul didactic -activitate ludică de bază a copilului ………………………….. ……. – 14 –
2.1. Importanța jocului didactic ………………………….. ………………………….. ………………….. – 15 –
2.2. Clasificarea și specificul jocurilor didactice ………………………….. ……………………….. – 17 –
Capitolul III – Investigarea relației dintre joc și socializare la preșcolari ……………………….. – 21 –
III. 1 Ipoteza de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. – 21 –
III.2 Obiectivele cercetării: ………………………….. ………………………….. ………………………… – 21 –
III.3 Alegerea eșantionului și a metodei de colectare a datelor. ………………………….. …… – 21 –
III.4 Desfășurarea cercetării: ………………………….. ………………………….. ……………………… – 22 –
III.5. Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor. ………………………….. …………………….. – 22 –
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… – 42 –
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 43
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 54

– 3 –

ARGUMENT

„Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și în
consecință poate să acționeze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de
ce este copil, nu ne putem imagina copilărie fără râsetele și jocurile sale.”
Eduard Claparède

Jocul reprezintă o îndeletnicire caracteristică umană, prin care omul își satisface
imediat , după posibiliăți, propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară ce
și-o creează singur.
Cu cât cоріlul еѕtе maі ѕоlіcіtat dе factоrіі ехcіtatоrі cоgnіtіvі, рѕіhоmоtоrі, afеct іvі cu
о іntеnѕіtatе орtіmă, cu altеrnanță tоnіcă, cu atât acumulărіlе aѕіmіlatоrіі ѕроrеѕc, ѕе fоrmеază
ѕtructurіlе іntеlеctualе șі, рrіn cоnѕum еnеrgеtіc, ѕроrеѕc funcțііlе ѕеgmеntеlоr рѕіhіcе
rеcерtоarе dе іnfоrmațіі șі alе caрacіtățіlоr іntеlеctualе dе еѕеnțіalіzarе, cоnехіunе, ѕіntеzе șі
rеѕtructurarе dіnamіcă a cоmреtеnțеі crеatіvе șі adaрtatіvе.
Se mai spune despre joc că reprezintă munca depusă de copil, deoarece cea mai mare
parte activităților desfășurate de un copil presupune activitatea de joc. Astfel, prin intermediul
jocului, copiii își îmbunătățesc experiența cognitivă, învață să manifeste o anumită atitudine –
pozitivă sau – negativă – față de ceea ce întâlnesc, își educă voința și, pe această bază
formativă, își conturează profilul personali tății. În instituțiile de învățământ, jocul este folosit
ca mijloc de instruire și educare, de unde și denumirea de joc didactic, pe care acesta o
primește în literatura pedagogică se specialitate. Prin intermediul jocurilor desfășurate în
grădiniță, preșc olarul își formează deprinderea de ordine , curățenie, igienă personală ,
într-un cuvânt de autoservire și independență .

Jocul copilului răspunde în primul rând unei necesități biologice, dar și nevoii de
socializare și relaționare cu ceilalți. Prin joc, el descoperă sensuri și utilități ale obiectelor, ale

– 4 –
jucăriilor care îl înconjoară. Jocul este de asemenea un act de creație, de dezvoltare a
imaginației și creativității.
După cum spunea Emile Planchard în lucrarea Introducere în pedagogie , “ joculcopilu lui
nu este numai o oglindă fidelă a personalității sale în formare…, ci poate fi utilizat și ca
auxiliar educativ și chiar să servească drept bază a metodelor de predare în școlile
preelementare și elementare”. De aceea jocul trebuie să fie înțeles de ed ucatoare, să poată
evita în practica educațională formele neplăcute direct contradictorii spiritului jocului, ca
tonul didacticist pe care îl ia uneori îndrumarea jocului sau folosirea întâmplătoare a
elementului de joc în alte forme de activitate, în sp ecial în cele de învățare sistematică.

Am ales această temă, deoarece jocul didactic are o valoare aparte față de celelalte
forme de activitate utilizate în activitățile de învățare; el constituie un mijloc valoros de
instruire și educare a copiilor , r ezolvând într -o formă adecvată vârstei sarcini instructiv –
educative.
Copilul de vârstă mica de joacă foarte bine cu alți copii atâta timp cât ceilalți se supun
propiilor sale reguli. Dar odată ce crește începe să renunțe la acest principiu și îl face feric it
faptul că are parteneri de joacă, faptul că alții copii acceptă compania lui.
Pe la vârsta de 5 ani jocul devine unul calitativ, apare jocul de roluri și creează situații
în care el îndeplinește un rol inspirit din viața de zi cu zi. Prin intermediul a cestui tip de joc îl
ajută să socializeze mai mult și învață anumite comportamente benefice lui mai târziu.

– 5 –

Capitolul I – Rolul socializării în dezvoltarea armonioasă a preșcolarului

1.1.Procesul de socializare

Formarea personalității este rezultatul unui proces complex de socializare, în care
interacționează factori personali , de mediu și culturali.
Socializarea în sens larg înseamnă a transforma un individ dintr -o ființă asocială într -o
ființă socială, inculc ându -i moduri de gândire, simțire, acționare. ( Dicționar de sociologie,
Coordonatori : Raymond Boudon și a.. – București, 1996, p. 248 ).
Prin intermediul socializării, societatea se reproduce în configurația atitudinală și
comportamentală a membrilor să i. Socializarea este modalitatea prin care un organism
biologic este transformat într -o ființă socială capabilă să acționeze împreună cu alții.
Transferul de cultură de la o generație la alta se face prin intermediul socializării.
Individul se naște într -o anumită cultură pe care o preia, o interiorizează și o transmite
următoarelor generații.
Una din consecințele socializării este stabilirea normelor de comportament astfel
dobândite. Această interiorizare a normelor și valorilor permite, de asemenea, însu șirea
regulilor sociale, care prin definiție sunt exterioare individului, și creșterea solidarității dintre
membrii grupului.
Procesul de socializare a format obiectul a numeroase analize științifice care au
urmărit să pună în evidență factorii determinanți, agenții de socializare, mecanismele prin care
aceasta se realizează.
Complexitatea domeniului de studiu a condus la formularea unor teorii diferite ale
socializării, dintre care cele mai importante sunt teoriile în vățării și teoriile dezvoltării
cognitive. ( Mihăilescu,Ioan. Op. cit., p. 96 ).

– 6 –
Astfel prin socializare înțelegem faptul că, copilul maifestă o dorință continua de a -și
face simțită prezența în societate, printre alți copii, să își etaleze manifestările, limbajul,
vorbirea, atitudinea.
Calitatea de ființă umană și cea de ființă socială nu sunt înnăscute, nu sunt “date”
omului, ci reprezintă achiziții ce se dobândesc după naștere, treptat, pe parcursul multor ani,
la limită, chiar în decursul întregii vieț i, și se obțin prin învățare.
Socializarea se referă întotdeauna la raportul existent între individ și grup, societate,
precum și la participarea individului la viața structurilor menționate. În dicționarele de
specialitate socializarea este prezentată ca fiind procesul complex și de durată prin care are
loc transformarea individului dintr -o ființă asocial într -o ființă socială. Liliana Stan
În primele luni de viață singura relație care o are copilul este cea cu mama. La vârsta
de un an copilul deja cunoașt e, face diferența, și reacțioanează diferit la membrii familiei.
Lumea lui exinzându -se treptat atunci când ia contact cu vizitatorii ori merge în vizită la alte
familii.
Din momentul în care începe fregventarea grădiniței se produce o mare schimbare și
anume, crește numărul de relații, calitatea lor se diversifică, apare necesitatea de a -și adapta
comportamentul ( se poartă diferit) în cele două medii educaționale familia și grădinița.
O dată cu trecerea timpului și faptul că începe să facă diferența înt re cele două medii
educaționale, copilului începe să îi facă plăcera să se joace în preajma altor copii iar mai
târziu împreună cu ei. Curând el va putea să ia parte la jocurile simple cu grupul de copii. La
vârsta da 5 -6 ani jocul este de durată mai lungă , cuprinde roluri și începe exersarea
comportamentelor sociale.

1.2.Etapele socializării

Exista doua etape ale socializarii dupa N. Bujdoiu: socializarea primară și socializarea
secundară
Socializarea primara : are loc in primii 7 -8 ani de viata și este acți unea în care se
constitue cel din întâi univers social al individului.
Copilul ajunge competent să facă față existenței sociale prin includerea lui în
elementele sociale de bază, și anume:

– 7 –
– norme,
– valori,
– credințe,
– reguli de comportare.
Socializarea primară începe o dată cu percepția și are funcția de a schimba ființa
biologică în ființa social, prin apropierea lumii -viață a celor din întâi grupuri de contact,
printre care familia deține locul principal.
Nici de cum nu trebuie neglijat limbajul, aces ta fiind un aspect important în procesul
de socializare care are un rol destul de valoros în evoluția inteligenței precum și a întregii
personalități.
Cu cât copilul este mai mic, cu atât legătura cu membrii familiei se dovedește mai
puternică; ea este î ntreținută, dirijată, reglată de nevoile biologice ale celui dintâi. Satisfăcând
nou-născutului necesitățile biologice fundamentale, părinții “se pun” în serviciul unei ordini
existențiale subordinate trebuințelor individuale ale minorului. Concomitent în să, adulții fac
prezente și explicite pentru minor și alte categorii de “ oferte” decât cele ce răspund nevoilor
fiziologice; vorbirea limbajul, trăirea unor sentimente, reacții “ socializate”/ civilizate în
confruntarea cu situațiile sau evenimentele trăi te, normele la care se raportează.
Dimensiunile sociale dobândite prin socializarea primară sunt completate pe parcurs
cu elemente noi.
Socializarea secundara – este consecutivă primului tip si aici, tanarul si adultul
dobandesc statusuri si roluri succesive prin integrarea lor in structuri.”
Este acțiunea prin care individul își modifică conduita și învață noi modele culturale și
comportamentale, își asumă noi sisteme de valori, noi atit udini șiroluri.
Cuprinsul interiorizat în cursul socializării secundare reprezintă o cunoaștere
specializată. Mai bine spus, socializarea secundară aigură învățarea rolurilor instituționale.
In cadrul procesului de socializare, tanarul interactioneaza i n permanenta cu mediul
sau social, ajungand sa se schimbe atat el, cat si mediul. Cand vorbim de mediu, ne referim si
la instantele de socializare carora le corespund diferite modele de socializare. Dintre acestea
putem aminti cele mai importante modele: familia, scoala si grupul de prieteni. Familia
realizeaza socializarea intr -un anumit climat afectiv, cu un stil educativ si de control specific,
cu sanctiuni parentale.

– 8 –
“Scoala utilizeaza alte modalitati si mijloace de socializare caracterizate printr -o
sistemicitate fundamentala mai accentuate decat cele folosite in familie. Grupurile de prieteni,
de clasa, de strada realizeaza o socializare informala, deseori cu efecte mai puternice decat
familia sau scoala.” (N. Bujdoiu, 1996)
1.3.Caracteristicile sociali zării

Aceste caracteristici sunt cunoscute sub numele de bazele biologice ale socializarii.

1) absenta intereselor
Prin instincte se înțelege acele modele de comportament înnascute, moștenite care
constau în acțiuni succesive, prestabilite în vederea realizării, atingerii unui obiectiv. Ființa
umană nu dispune de instincte în acest sens al termenului. Un individ are cel mult anumite
trebuințe predominant fizic-logice cărora le dă curs.
Dacă, de exemplu un individ ar avea instincte în sensul menționat , atunci el ar fi inapt de
socializare pentru că aceasta implică activitate repetitivă, făcând imposibilă inovarea și
afirmarea personalității fiecărui individ, a capacității acestuia.

2) nevoia de contact social
Se zice ca omul este o ființă primordial socială, în semnificația ca el nu se poate afirma
ca ființă socială și nu se poate dezvolta decât în colectivitate, decât în relație directă de
interacțiune cu alți membrii ai societății.

3.Dependența îndelungată a acestuia de alții, dependența evidentă în copilărie

1.4.Formele socilizării
Deși socializarea este o acțiune globală, ea se efectuează în cadrul unor grupuri, în medii
sociale diferite.
Din acestă cauză, socializarea poate avea o configurație pozitivă identică cu valorile,
normele, așt eptările sociale promovate de către societate, sau negativă , contrară așteptărilor,
normelor, valorilor sociale generale, proprie unor grupuri periferice sau subculturi.
Socializarea pozitivă mai poate fi numită și socializare normală și concordantă,
deoarece se realizează în acord cu normele, valorilespecifice societății date, iar socializarea

– 9 –
negativă mai poate fi numită și discordantă, deoarece presupune un conflict cu normele și
valorile specifice societății.
Folosind aceste două perechi de modele de socializare, se cuvine a face o clasificare a
acesteia identificând patru forme:
1. Forma pozitiv -concordantă.
Socializarea se efectuează identic unor valori și norme sociale fundamentale și în
concordanță cu valorile și normele promovate de societatea globală;
2. Forma pozitiv -discordantă
În acest caz, socializarea se efectuează identic cu valorile și normelesociale fundamentale,
dar în discordanță cu unele norme și valori promovate de unii agențisocializatori.
3. Forma negativ -concordantă
În acest caz, socia lizarea se efectuează identic în conformitate cu normele și valorile
promovate la nivel social, dar neconformă cu normele și valorile promovate de
socializareaglobală;
4. Forma negativ -discordantă
În acest caz, socializarea se efectuează opus normelor și valo rilor fundamentale și celor
promovate la nivel social global.
În acest caz avem o socializare globală,dar conformă cu normele unui grup sau
subculturi.
Diferențele dintre pozitiv -negativ, concordant -discordant nu sunt întotdeauna ușor de
realizat. Ele adm it referirea la anumite valori generale, dificil de operaționalizat în cercetarea
sociologică.

1.5.Agenți ai socializării
Toți teoreticienii despre care am discutat sunt de acord că o serie de factori
semnificativi joacă un rol important în procesul socializării. Agenții socializării sunt oamenii,
grupurile și instituțiile care joacă un rol important în procesul de socializare.
Aceștia influențează formarea și dezvoltarea atitudinilor oamenilor, a credințelor,
imaginii proprii și comportării lor. Agenții socializării pot ori nu avea drept scop primar
realizarea procesului socializării, dar acțiunea lor întotdeauna are un asemenea efect.

– 10 –
Cei mai importanți a genți ai socializării sunt familia (în mod special părinții), școala,
religia, colegii și prietenii, mass -media. Unele din acestea – familia, religia, școala – sunt
instituții a căror funcție manifestă este, cel puțin în parte, să fie agenți ai socializări i. Acestea
există, cel puțin parțial, ca să dea copiilor cunoștințe și valori.
“Colegii și prietenii, mass -media de asemenea joacă un rol important, dar nu există cu
acest scop prioritar; funcția lor manifestă nu este socializarea așa cum este ea pentru f amilie,
religie și școală. Socializarea este o funcție latentă a grupului de colegi și a mass -mediei.”
(Agabrian, Mircea. Op. cit., p.138).

a.Familia .
Armonia din cadrul familiei este esențială în dezvoltarea copilului. Este piatra de
temelie în dezvolt area acestuia din toate punctele de vedere. Încă din primele luni de viață
copilul începe să imite adultul, îi imită, gesturile, comportamentul iar mai târziu chiar și
limbajul.
Acest lucru face ca un copil să devină o copie mai mult sau mai puțin fidelă a
adultului, pe lângă fapul că îl mai moștenește și din punct de vedere erditar sau poate deveni
un exemplu pozitiv sau negativ în societate asta depinzând în totaliate de ceea ce vede și aude
în cadrul familiei. Acolo unde în familie este o atmosferă cal dă, unde sunt sabilite reguli clare
și in același timp sunt și respectate, unde creșterea și educarea copiilor este pe primul plan,
unde copii sunt întâmpinați mereu cu dragostea și căldura părinților de care au cea mai mare
nevoie în primii ani de viață ș i nu numai.
O importanță majoră o are și modul cum se comportă părinți între ei, copilul are
nevoie să vadă și dragostea ce și -o poartă părinții între ei, nu doar de dragostea ce le este
oferită lor, vazând aceasta ei vor și la rândul lor să împărtășească ceea ce au vazut.
Într-o astfel de atmosferă familială nu poate decât să dea roade bune, să aibă influență
pozitivă asupra copilului, acesta să devină un copil sociabil, să știe să facă diferența dintre
bine si rău. Normele de conduită morală vin în principal de la părinți, de aceea consider că,
copilul este oglinda părinților, prin copil vedem comportamenul, gesturile, modul de a se
exprima al părinților.
De regulă părinții nu prea îi iau în seamă pe copii aunci când fac anumite gesturi și au
un anu mit comportament, crezând că ei sunt prea mici pentru a înțelege gestul negativ al

– 11 –
părintelui. Ce nu știe părintele este că la momentul respectiv copilul nu este în măsură să
reproducă, neavând dezvoltarea necesară, pe parcurs adultul uită gestul făcut sau cuvântul
spus însă copilul nu și ne mirăm mai tărziu de ce copilul a făcut acel gest, unde l -a văzut că
noi nu l -am învățat așa ceva.
Pentru o dezvoltare armonioasă în mediul familial copilul are nevoie de un exemplu
pozitiv și are nevoie să știe că el este liber dar mereu supravegheat fără ca el să știe, are
nevoie de intimitatea sa, tocmai de aceea doamna Dumitrana ne spune că: “Ideal pentru copil
este să aibă propria camera; de vreme ce acest lucru nu este posibil în toate familiile, părinții
trebuie să-i ofere copilului cel puțin un colt al lui. Copiii sunt adesea văzuți stând multă vreme
sub masă, sub scaun, care este << casa >> lor, tocmai din dorința de a -și construe o zonă
proprie cât de mică”.
În concluzie, în familia în care copilul este cresc ut în dragoste și armonie, urmate de
principii bine stabilite, va avea temelia necesară pentru a păși cu dreptul în societate. Familia
transmite cele mai importante valori copiilor, iubirea, increderea, dragostea, respectul,
compasiunea, libertate. Degeaba ne străduim să creștem un copil plin de nenumărate
informații, și lăsăm la o parte ceea ce este mai important. Dacă acestea nu îi sunt însușite cât e
mic, nu va ști să le valorifice cand va fi mare.
b. Grădinița
Școala de asemenea joacă un rol important î n însușirea de către elevi și studenți a
valorilor și credințelor societății în care trăiesc. Școala, de asemenea, aduce copiii într -o
oarecare independență față de familie Rolul școlii în procesul socializării a devenit important
în societățile industrial e moderne deoarece cunoașterea științifică și specializarea tehnică s –
auextins dincolo de ce poate fi posibil să se învețe acasă (Ibidem, p.139.140).
Pentru a atinge acest țel, școlile și clasele de elevi trebuie să ofere o atmosferă cât mai
favorabilă dez voltării gândirii, să încurajeze discutarea și exprimarea ideilor, convingerilor și
rezolvarea de probleme. Școala devine astfel un centru de stimulare a gândirii și învățării, în
care informația constituie catalizatorul gândirii în primul rând și nu punct ul final al acesteia.
Intrarеa în grădiniță cоnducе la invеstirе a cоpilului cu un nоu st atut, pе c arе nu l -a
mai avut până acum și c arе aducе dup ă sinе un ansamblu dе drеpturi d ar și înd atоriri pе c arе
trеbuiе să lе rеspеctе.1

1 Mielu Zlate, Tratat de psihologie organizațională . Editura Polirom. Iași, 2004, p.95

– 12 –
Αctivit atеa еduc ațiоnală cu cоpiii sе оrg anizеază cоnfоrm vârstеi și sе dеsfășо ară în
baza prоgr amеlоr st atalе/altеrnativе și pl anurilоr dе învățămînt aprоbatе dе Μinistеrul
Еduc ațiеi.
În cоntехtul măsurilоr privind așеzarеa învățământului din ț ara nоastră pе b azе nоi
cu adеvăr at dеmоcr aticе, învățământul prеșcоl ar cоnstituiе prim a vеrigă a acеstui sistеm,
prim a instituțiе dе cultur alizarе și dе prеgătirе a cоpiilоr pеntru intеgr arеa lоr șcоl ară.
Tоcm ai dе acееa, în rеfоrm a în curs a sistеmului nоstru dе învățământ sе prеvеdе f aptul că
învățământul prеșcоl ar „cоmplеtе ază еduc ația primită dе cоpii în f amiliе” și că „v a asigur a
fоrm arеa și dеzvоlt arеa fizică, intеlеctu ală, afеctivă, sоci ală și mоr ală a cоpiilоr, m ai alеs
prin jоc, i ar ciclul întâi, pеntru cоpiii până l a cinci ani, va urmări, în princip al, dеzvоlt arеa
mеdiului încоnjurătоr imеdi at și însușirе a rеgulilоr еlеmеnt arе dе cоnviеțuirе.”2 (Dr Thomas
Armstrong, Opera citată)
Dе asеmеnе a, acееași rеfоrmă în curs a sistеmului nоstru dе învățământ prеvеdе c a
„ciclul al dоilе a pеntru cоpiii dе l a 5 la 6-7 ani, v a urmări, cu prеcădеrе, dоbândirе a
dеprindеrilоr cоmpоrt amеnt alе dе b ază carе să înlеsnе ască adaptarеa la viața șcоlară.”
Pеntru rе alizarеa acеstоr оbiеctivе, prim a nеcеsit atе carе sе impunе, pо atе chi ar mai
mult dеcât p еntru cеlеl altе trеptе alе învățământului, еstе о fо artе bună și cоmpеtеntă
cunо aștеrе a cоpilului „m atеrialul dе prеlucr at pе c arе îl arе еduc atоarеa.”3
Istоri a pеdagоgiеi cоnsеmnе ază îndеmânări în acеst sеns încеpând cu fоrmul arеa lui
Sоcratе „cunо aștе-tе pе tinе însuți” s au cu cе a mai adеcv ată scоpului

c. Religia .
Importanța religiei ca agent al socializării se arată în modalități multiple.
Deși mulți sau cei mai mulți dintre oameni se identifică cu o religie sau alta, însă nu
prea mare parte din tre acești indivizi iau parte la serviciul religios.
Dar pentru acei oamnei, care sunt credincioși, religia este un agent puternic al
socializării, deoarece ea îi învață ce este bine și ce este rău.
d.Prietenii și colegii .
Grupul de prieteni sau de cole gi este cu siguranță al doilea ca importanță după
familie, pentru oricare individ.

2 Dr Thom as Armstrong, Opera citat ă
3 Mariana Dragu, Ion Dumitru, Cartea inteligențelor multiple , Editur a Gimn asium

– 13 –
Acest model de grup este un grup de similaritate (de echivalență) care pune persoanele
care au același statut, ca fiind egale sau foarte apropiate potrivit unui criteriu so cial
caracteristic.
“ Grupurile de vârstă apropiată și, în mod deosebit al adolescenților, joacă un rol
important în împărtășirea valorilor și stilurilor de viață comune ajungând chiar la constituirea
uneiadevărate culturi proprii.”
e.Mass -media .
În ultimile decenii mass -media a ajuns să fie: “unul din cei mai influenți agenți ai
socializării. Deși socializarea nu este o funcție manifestă a mass -mediei, ea a devenit una din
funcțiile ei latente. În mod deosebit televiziunea excelează în acest sens ”.
Un copil stă în medie de la 2 până la 3 ore pe zi, uitându -se la televizor, ceea ce în
multe cazuri semnifică, mai mult timp decât el sau ea petrec vorbind cu părinții ori cu frații și
surorile.
Deși există dezbateri mari despre modul prin care televiz iunea influențează atitudinile
și comportamentul, în schimb, nu există nici un dubiu că televiziunea a ajuns un mijloc
important prin care tinerii ajung să înțeleagă lumea.
Ibidem afirmă în cartea sa, faptul că: “Un domeniu particular de interes în domeni ul
mass -mediei îl reprezintă sexualitatea și violența. Unele cercetări pun în seama creșterii
nivelului general al violenței și miile de oameni uciși în serialele și filmele prezentate la
televiziune.” (Ibidem, p.141 -142).
Ideal este să îi putem oferi copi lului situații de comunicare cu cât mai multe persoane
diferite, adică cât mai multe modele de vorbire.
Unii părinți cred care vor ca micuțul să nu se simtă singur cand nu e nimeni în preajmă
vor să suplinească această lipsă cu radioul sau televizorul; ce nu știu ei este că, cuvintele din
altă sursă decât persoana umană nu au aceeași semnificație ca cele rostite de ei, copilul le
percepe ca niște simple sunete.
Trebuie să luăm în calcul relația de comunicare afectivă cu copilul preșcolar, pentru el
este e sențial tonul cu care i se adresează adultul, indiferent de situația de comunicare acesta
trebuie să se facă calm cu grijă, în special atunci când este vorba despre o mustare.

– 14 –
Este adevărat că peșcolarul tinde mai mult spre greșeli, dar ca să le îndreptă m greșelile
nu înseamnă că trebuie să facem apel la un ton violent pentru a -l face să își dea seama că a
greșit.
“Agenții socializării influențează atitudinile și comportamentele și prin identificare.
Procesele discutate mai înainte, expunerea selectivă ș i modelarea, cât și recompensarea și
pedepsirea sunt mult mai eficiente dacă copilul se identifică cu persoana care acționează ca
agent al socializării. Prin identificare înțelegem sentimentele pozitive către acea persoană, ce
induce colilului dorința să f ie la fel ca ea.”(Ibidem, p.143 -144).

Capitolul II – Jocul didactic -activitate ludică de bază a copilului

Studiile moderne de psihologia dezvolt ării, pedagogie pre școlar ăși psihosociologie,
care abordeaz ă problematica jocului din perspective variate și care au adus contribu ții
valoroase pentru în țelegerea valen țelor complexe ale conduitei ludice, admit în unanimitate și
susțin cu argumente specifice faptul c ă în copil ărie jocul constituie tipul fundamental de
activitate, adic ă forma de activitate care susține în cel mai înalt grad dezvoltarea psihic ă, prin
antrenarea psihomotorie, senzorial ă, intelectual ăși afectiv ă.4
Recunoa șterea unanim ă a valen țelor formative ale jocului se continu ă în planul teoriei
pedagogice cu stabilirea modalit ăților didactice o ptime de valorificare a acestui poten țial, dar
și cu încercarea de recuperare a dimensiunii ludice a fenomenului educa țional.5 În pedagogia
și practica educa țional ă preșcolar ă s-au făcut pa și importan ți în acest sens. Ace știa s -au
materializat într -o repetat ă afirmare în documentele școlare a obligativit ății preponderen ței
jocului ca form ă de organizare a activit ăților instructiv -formative și metod ă de atingere a
finalit ăților.
Jocul este activitatea fundamental ă a copilului, jucându -se el realizeaz ă ceva, de aceea
reamintim c ă în formarea culturii spirituale a copiilor un rol important trebuie s ă-l aib ă
atitudinea fa ță de munc ă.

4 Claparede, E., 1975; Piaget, J., 1973; Roșca, Al.,Chircev, A., 1970; Schiopu, U., 1970; Chateau, J., 1980
5 Stan, C., 2000

– 15 –
Cultivându -le copiilor h ărnicia, pornim de la ideea c ă aceasta este deprinderea de a
lucra cu pl ăcere, de a nu privi munca drept o povar ă impus ă din afar ă. Referindu -se la
importan ța muncii Nicolae Iorga spunea: „ e harnic nu oricine lucreaz ă, ci acel ce lucreaz ă
cu pl ăcere, care nu poate f ără lucru”.
Jocul este o activitate uman ă conștientă, are caracter universal, permanent și
polivalent. Importan ța jocului în via ța omului se reflect ă în polisemia cuvântului: joc de
societate, joc de cuvinte, joc de șah, jocuri olimpice, joc de c ărți, joc de scen ă, a juca un rol
mare, a fi în joc, a face jocul cuiva, jocul de -a școala, etc.
Sensurile cuvântului joc sunt determinate de factorul social și de evolu ția motiva ției.
Func țiile jocului se schimb ă, în raport cu etapele de vârst ă. Pentru copii, jocul este activitatea
fundamental ă, pentru adult, jocul reprezint ă un înlocuitor al activi tății serioase.
Jocul activeaz ă la copil func ții mintale și motrice, func ția principal ă fiind realizarea
eului, manifestarea personalit ății. Func țiile secundare au rolul de divertisment, de element
odihnitor, de relaxare. Jocul este o form ă de manifestare social ăși agent de transmitere a
ideilor, a obiceiurilor de la o genera ție la alta.
Jucându -se copilul ac ționeaz ă cu obiectele reale sau cu imaginile acestora,
transpunând în joc anumite roluri și situa ții întâlnite în mediul familial și cel înconjur ător.
Astfel, el se apropie de realitatea social ă, pentru c ă orice activitate pentru copil este joc, iar
orice joc este o metod ă educativ ă.
Cunoscând rolul pe care îl ocup ă jocul în via ța copilului, este de în țeles eficien ța
folosirii lui în procesul instr uctiv -educativ. A șadar, este necesar s ă-i antren ăm în joc pe to ți
copiii, având în aten ție mai ales pe aceia ce se las ă greu antrena ți în activit ăți, întrucât jocul
activeaz ă, deopotriv ă, atât func țiile psihice, cât și pe cele biologice. Ca atare, jocul are la copil
rolul pe care munca îl are la adult. De aici și rolul deosebit al jocului, deoarece formeaz ăși
dezvolt ă personalitatea copilului. De și aceasta se poate realiza prin diverse c ăi, jocul didactic
este calea ce a mai accesibil ăși plăcută pentru copil.

2.1. Importanța jocului didactic

Jocul didactic se diferen țiază de celelalte jocuri prin: con ținut, sarcin ă didactica,
reguli, ac țiune de joc – acestea fiind repere importante de urm ărit, de c ătre educat oare, în
organizarea și desf ășurarea jocului didactic.
Conținutul jocurilor didactice este dependent de sfera cuno ștințelor și de
particularit ățile înv ățării la vârsta pre școlar ă. El poate fi în leg ătură cu activit ățile matematice,

– 16 –
cu însu șirea corect ă a limbii române, ori cu elemente ale mediului înconjur ător, etc. De
asemenea, fiecare joc didactic se constituie dup ă cerin țele instructiv -educative curente:
însușirea unor cuno ștințe noi, consolidarea lor, verificarea celor anterioare într -un context nou
și evaluarea lor.
Sarcina didactic ă se obiectiveaz ă pentru copii sub forma unor probleme pe care ei trebuie s ă
le rezolve în mod independent sau pe echipe: s ă recunoasc ă, să denumeasc ă, să compare, s ă
descrie, s ă reconstituie, s ă ghiceasc ă. Problemele t rebuie s ă fie îns ă accesibile copiilor și în
acela și timp s ă le solicite eforturi și investiga ții noi, s ă le de ștepte și să le men țină viu
interesul. Sarcina didactic ă trebuie s ă fie astfel conceput ă încât s ă reactiveze nu atât memoria
reproductiv ă, cât mai ales gândirea cu opera țiile ei, capacitatea de asociere, flexibilitatea,
fluiditatea ei.
Regulile jocului didactic reglementeaz ă conduita si ac țiunile copiilor, având un
caracter prestabilit și obligatoriu pentru participan ți. Ele arat ă copilului cu m trebuie s ă joace și
cum trebuie s ă rezolve problema pus ă în joc, s ă arate succesiunea ac țiunilor în joc.
Determinarea acestor reguli are loc în func ție de structura particular ă a jocului didactic
întreprins. In general, ele indic ă modul de participare a copiilor în joc și de apreciere a
rezultatelor lor.
Acțiunea de joc este reprezentat ă prin elemente specifice: descoperirea, ghicirea,
simularea, a șteptarea, întrecerea, etc. Într -un joc didactic pot fi prezente unul sau mai multe
elemente ludice. Num ărul mai mare sau varietatea acestora nu conduc însa în mod neap ărat la
reușită. Important este s ă se realizeze o bun ă convertire, modelare a lor, dup ă sarcinile
didactice. Ac țiunea de joc și cea instructiv ă sunt corelate dup ă o formul ă original ă: învățarea
prin intermediul jocului, pe c ăi specifice lui. De aceea prin jocul didactic nu trebuie s ă
înțelegem simpla al ăturare a unor ac țiuni ludice cu ac țiuni instructive, sau desf ășurarea lor
prin alternare, ci o form ă de joc închegat ă, unitar ă, în care aceste el emente sunt structurate
organic, motivele jocului conducând la rezolvarea sarcinilor didactice, pe baza unor reguli
determinate riguros. De asemenea, elementele de joc sunt cele care fac ca sarcina s ă fie mai
plăcutăși mai interesant ă. Ele pot fi sub form ă de surpriz ă, de felicitare, de întrecere, elemente
care deosebesc jocul didactic de celelalte jocuri și activit ăți.
Jocul didactic are valen țe formative pronun țate. El deschide copiilor perspective
însemnate de înv ățare prin mobilizarea eforturilor prop rii în c ăutarea și descoperirea unor
rezolv ări de situa ții. Problemele în rezolvarea c ărora se angajeaz ă (descrieri, reconstituiri,
serieri, clasific ări dup ă anumite criterii, asocieri și disocieri diferite, opera ții cu mul țimi etc.)
îl solicit ă pe copilul preșcolar s ă caute și să descopere progresiv leg ături noi între obiecte,
între însu șirile acestora, între ac țiuni, între idei. Sunt ac țiuni mintale care conduc prin

– 17 –
reorganiz ări pe plan mintal, la asimilarea de noi cuno ștințe. Tot prin joc didactic se educ ă,
capacitatea de concentrare (între ținută de ac țiunea de joc), acuitatea spiritului de observa ție
(atât de des solicitat), aten ția distributiv ă, independen ța, spontaneitatea și în anumite limite,
flexibilitatea și fluen ța în gândire.
Jocurile didact ice sunt forme specifice ce permit realizarea cu eficien ță a instruirii,
având func ții diferite pe nivele de vârst ăși pe con ținuturi tematice.
La primul nivel rolul s ău este de a exersa capacit ățile de identificare și satisface cel
mai bine tendin ța spre acțiune specific ă vârstei. El asigur ă efectuarea în mod independent a
unor ac țiuni cu obiectele, stimulând descoperirea prin efort direct a unor propriet ăți
obiectuale, care valorificate și îmbog ățite vor conduce treptat spre însu șirea unor noi
cuno ștințe.
La cel de -al doilea nivel pre școlar, jocul didactic dobânde ște o nou ă funcție, cea de
consolidare și verificare a cuno ștințelor dobândite, a deprinderilor și priceperilor formate,
constituind un mijloc de evaluare pentru educatoare.
Jocul didactic îmbin ă în mod pl ăcut elementele de înv ățare cu cele de joc, în cazul
ultimelor fiind evident ă importan ța psihologic ă.
Față de alte jocuri, jocurile didactice trebuie bine preg ătite de educatoare, prin
studierea temeinic ă a con ținuturilor, fixarea clar ă a scopurilor, metodelor, procedeelor și
mijloacelor alese a fi utilizate, astfel că participarea efectiv ă si afectiv ă a ei și a copiilor s ă
confere reu șită deplin ă jocului. De o importan ță deosebit ă sunt elementele de joc, mobiluri ce
stârnesc interesul, curiozitatea copiilor, declanșând “ mecanismul ” de asimilare de cuno ștințe
(surpriza) sau care antreneaz ă procesele psihice (ghicirea), sau altele men țin treaz ă
curiozitatea, stimulând voin ța și spiritul colectiv (întrecerea), iar altele satisfac nevoia de
mișcare a copilului plin de energie. Orice joc didactic trebuie sa con țină aceste elemente de
joc în cadrul fiec ărei secven țe didactice.

2.2. Clasificarea și specificul jocurilor didactice

Varietatea și diversitatea formelor de joc la vârsta preșcolar ă face oportun ă
preocuparea speciali știlor în teoria jocului de a se ocupa mai atent de clasificarea lui.
În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe încerc ări de clasificare a
jocurilor. Prima încercare este a psihologului J. Piaget, care define ște jocul drept o activitate
prin care copilul de dezvolt ă în conformitate cu etapele form ării sale intelectuale. Aceste
etape sunt marcate prin trei tipuri succesive de structuri mintale:

– 18 –
 scheme senzorio -motrice;
 scheme simbolice;
 forme no ționale de socializare a gândirii.
La baza clasific ării, psihologul pune trei structuri genetice în func ție de evolu ția
jocului: exerci țiul, simbolul și regula. Astfel, jocurile pot fi clasificate dup ă mai multe criterii:
 după form ă,
 după conținut,
 după sarcina didactic ă prioritar ă.
Cele mai autorizate clasific ări, așa cum demonstreaz ă practica, se pot ob ține atunci
când primeaz ă opera țiile și criteriile logice.
Jocurile practicate de copii de vârst ă de 3-6 / 7 ani se divid în dou ă mari categorii:
-jocuri simbolice
-jocuri cu reguli.
În func ție de evolu ția comportamentului ludic al copiilor, jocurile simbolice pot fi:
-jocuri simbolice primare -jocurile de manipulare
-jocurile imitative
– jocuri simbolice evoluate.
Jocurile de manipulare sunt primele jocuri cu care pre școlarul vine în contact la
sosirea în gr ădiniță. Aceste tipuri de jocuri poart ă numele juc ăriilor sau a altor obiecte cu care
copilul se joac ă (bile, castane, ghind ă, bețișoare, f iguri geometrice, p ăpuși). Prin aceste jocuri
preșcolarul î și activeaz ă analizatorii cu care el î și analizeaz ă jucăriile, î și dezvolt ă motricitatea
prin ac țiunile pe care le întreprinde cu ele (le adun ă, le împarte, le suprapune, le al ătură,
construie ște jucării). Experien ța senzorial ăși implicit cea cognitiv ă a copilului se îmbog ățește
prin joc, deoarece acum el înva ță culorile juc ăriilor, formele acestora, dimensiunile,
denumirea segmentelor componente ale juc ăriilor.
Jocurile imitative ofer ă copiilor po sibilitatea de a imita ac țiuni specifice omului,
animalelor sau alte ac țiuni care le -au făcut pl ăcere deosebit ă. Astfel de jocuri sunt: „ Hrănim
păpușa”, „P ăpușa doarme”, „Azorel alearg ă prin cas ă”, „Ma șina merge”, „Facem injec ții”,
care la vârste mai mari se îmbog ățesc conform cu evolu ția copiilor. Aceste jocuri pun în
eviden ță elementele psihologice, capacitatea copilului de a transfigura realul în imaginar, de a
opera cu simboluri accesibile (be țișorul poate deveni linguri ța, biberon, ac de sering ă) și
capacitatea copilului de a ac ționa în spirit creativ.
Jocurile simbolice evoluate se divid în: jocuri cu subiecte din basme și pove ști și
jocuri cu subiecte din via ța cotidian ă. La rândul lor, jocurile cu subiecte din via ța cotidian ă

– 19 –
pot fi jocuri de convi ețuire social ăși jocuri de construc ții. Jocurile de convie țuire social ă cele
mai des întâlnite în gr ădiniță sunt: „ De-a grădinița”, „De -a doctorul”, „De -a mama”, „De -a
șoferii”, „De -a coafezele” , „De-a școala ,” și alte teme care reflect ă domenii de activitate
cunoscute de copii cu ocazia unor vizite, observ ări, sau ca fiind meserii ale p ărinților.
Prin vizite la diferite institu ții și activit ăți de observ ări se l ărgește sfera de cuno ștințe a
copiilor referitoare la activitatea adul ților și în acela și timp se îmbog ățește contul jocurilor. În
sprijinul desf ășurării jocurilor de convie țuire social ă de către copii, se realizeaz ă împărțirea
sălii pe arii de stimulare în care copilul s ă găseasc ă jucării cu ajutorul c ărora s ă se transpun ă
în sit uații de joc. Prin acest tip de joc se realizeaz ă socializarea copilului, se con știentizeaz ă
respectarea normelor etice și morale, se realizeaz ă activizarea vocabularului cu cuvinte care
denumesc ac țiuni, se exerseaz ă vorbirea dialogat ă, se perfec ționeaz ă mimica și gestica.
Jocurile de construc ții sunt acelea prin care varietatea materialelor (truse de
construc ții, materiale din natur ă) și a propriet ăților acestora dau copilului posibilitatea de a
compara, de a descoperi prin exerci ții noi tehnici de îmbi nare, pentru a construi lucr ări
originale. Prin jocurile de construc ții se dezvolt ă la copii gândirea și spiritul de observa ție,
creativitatea, ingeniozitatea, iar sub aspectul motricit ății se dezvolt ă musculatura mâinilor,
îndemânarea, preg ătindu -i pentru activitatea de scriere.
Din categoria jocurilor cu subiecte din basme și pove ști fac parte jocurile – dramatiz ări
și dramatiz ările. Impresiile pe care le produc pove știle și personajele din pove ști determin ă
conținutul jocurilor – dramatiz ări, astfel c ă ele se numesc: „ De-a ridichea uria șă”, „De -a
căsuța din oal ă”, „De -a Scufi ța Roșie”, „De -a Capra cu trei iezi”, „De -a Harry Potter”.
Desf ășurarea jocurilor -dramatiz ări se sprijin ă pe cunoa șterea con ținutului pove știlor,
copiii redând însu șirile personajelor, dialoguri, respectând firul narativ al pove știi. Ca rod al
imagina ției creatoare, copiii schimb ă uneori tr ăsăturile morale ale personajelor, deviaz ă de la
subiect și gândesc alt final povestirii, care le place mai mult. Jocurile -dramatiz ări își aduc
aportul la dezvoltarea intelectual ă a copilului, prin dezvoltarea limbajului, a capacit ății de
exprimare a ideilor; tot acest tip de joc contribuie la socializarea copiilor, la educarea lor
moral ă, estetic ă, dezvolt ă imagina ția creatoare și reprodu ctivă, dezvoltarea gândirii logice.
Dramatiz ările sunt sugerate de educatoare și au la baz ă scenarii elaborate de speciali ști sau de
educatoare ( Capra cu trei iezi , dramatizare dup ă Ion Creang ă). Multe pove ști și basme pot fi
dramatizate.
În func ție de n atura obiectivelor opera ționale, jocurile cu reguli se împart în jocuri
didactice și jocuri distractive. Având în vedere domeniul dezvolt ării, jocurile didactice se
împart în jocuri de mi șcare (jocuri motrice) și jocuri psihice (jocuri pentru dezvoltarea
intelectual ă).

– 20 –
Importan ța jocurilor motrice const ă în exersarea unor deprinderi motrice însu șite în
cadrul activit ăților comune de educa ție fizic ă, contribuind la dezvoltarea motricit ății generale,
la călirea organismului și la dezvoltarea fizic ă armonio asă Jocurile motrice simple se
desfășoară cu sau f ără jucării și materiale, ele fiind reprezentate de alerg ări, c ățărări, mersul
pe trotinete, triciclete, s ăritul corzii, acestea desf ășurându -se în cadrul activit ăților
complementare și pot avea uneori c aracter competitiv.
Din categoria jocurilor didactice, al ături de jocurile de mi șcare, mai fac parte și
jocurile pentru dezvoltarea psihic ă a copiilor. Aceste tipuri de jocuri se divid în jocuri
senzoriale și jocuri intelectuale. Jocurile senzoriale au c a obiectiv perfec ționarea
analizatorilor: vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, pentru educarea sim țului echilibrului,
orient ării. Aceste jocuri sunt apreciate de copii deoarece se desf ășoară sub form ă de surpriz ă,
copiii fiind solicita ți să descopere calit ăți ale obiectelor prin intermediul analizatorilor; de
exemplu jocurile: „ Spune ce ai gustat?”, „Al cui halat este?” (determinarea meseriei pe baza
mirosului îmbr ăcămintei).
Jocurile intelectuale, dup ă cum sugereaz ăși denumirea lor, se refer ă în special la
dezvoltarea intelectual ă a pre școlarilor. Aceste jocuri se desf ășoară în cadrul activit ăților de
învățare dirijat ăși sunt grupate în func ție de domeniul în care opereaz ă cu informa ția: de
educa ția limbajului, de educa ție pentru știință (cuno așterea mediului și activit ăți matematice),
de educa ție estetic ă (activit ăți artistico -plastice, activit ăți practice și activit ăți muzicale).
Rolul acestor jocuri este nu numai de a realiza transmiterea de noi cuno ștințe, ci și
consolidarea și evaluarea a cestora, contribuind la formarea deprinderilor de munc ă
intelectual ă. Reu șita acestor jocuri depinde de îndrumarea competent ă a educatoarei, astfel ca
jocul s ă se bucure și să satisfac ă pe copii, s ă aibă un caracter activ, s ă mobilizeze ini țiativa și
forțele lor creatoare.
Jocurile didactice se pot grupa în patru categorii dup ă conținutul lor și obiectivele pe
care le urm ăresc cu prec ădere astfel sunt jocurile didactice pentru cunoa șterea mediului,
jocurile didactice pentru educarea limbajului, jocurile d idactice pentru însu șirea normelor
comportamentale, jocurile didactice matematice. O clasificare mai recent ă completeaz ă
aceast ă listă cu jocurile de mi șcare cu reguli și jocurile muzicale. Este important ca strategiile
didactice folosite s ă contribuie la intensificarea procesului de adaptare a copilului la via ța de
grup, la l ărgirea rela țiilor dintre ei prin sarcini în echip ă care s ă-i determine spre colaborare în
rezolvarea cu succes a acestora.
De regul ă, jocurile didactice se desf ășoară în cadrul activ ităților frontale, respective
lecții, dar multe pot fi aplicate cu succes și în cadrul activit ăților pe arii de stimulare sau a
etapei complementare, iar la școală se pot desf ășura în programul liber. În cazul primelor,

– 21 –
acestea vor preg ăti prin con ținutul lor activitatea frontal ă, în timp ce jocurile din etapa
complementar ă se vor desf ășura cu scop distractiv, nicidecum în premier ă.

Capitolul III – Investigarea relației dintre joc și socializare la preșcolari

III. 1 Ipoteza de lucru

Ipoteza pe care mi -am propus să o verific în planul practic al realității școlare este: dacă
în învățământul pre școlar concepe și utilizează un program special de jocuri didactice atunci
se va determina o dezvoltare a competenței lingvistice a preșcolarilor și, i mplicit o creștere a
socializării .

III.2 Obiectivele cercetării:
Obiectivele cercetării de față sunt următoarele:
• cunoașterea nivelului de pregătire intelectuală a copiilor și stabilirea
performanței individuale;
• cunoașterea și evidențierea valențelor formativ -educative ale jocului
didactic;
• elaborarea și implementarea unor programe speciale de valorificare a
jocului didactic pentru creșterea performanțelor în învățare;
• determinarea corelației dintre programul educațional ,, Învățăm jucându –
ne” și perfo rmanțele preșcolarilor.

III.3 Alegerea eșantionului și a metodei de colectare a datelor.

a)Eșantionul de lucru:
Cercetarea s-a realizat în luna noiembrie pe un eșantion de 30 de educatori de la
gradinițele din……… și zonele …….

– 22 –
b)Meto da de cercetare utilizată a fost ancheta pe bază de chestionar. Folosind această metodă,
am cules informații asupra opiniilor cadrelor didactice din în vățământul preșcolar despre joc .
Cele 10 întrebări scrise au fost ordonate logic, iar răspunsurile mixte au fost
înregistrate în scris. Datele rezultate din aplicarea chestionarului au fost analizate din punct de
vedere cantitativ și calitativ, permițând formularea unor concluzii și a conturării unor direcții
de viitor.

III.4 Desfășurarea cercetării:

a) În prima etapă s -a desfășurat pretestarea (pentru a vedea dacă a fost bine elaborat
chestionarul).
b) Etapa a doua a constat în redactarea definitivă a chestionarului.
Folosindu -mă de chestionare aș putea afla în ce măsură se angajează copiii în în vățare
prin jocul didactic, cum stimulează jocul didactic dezvoltarea limbajului copilului, în ce
măsură se asigură socializarea , la sfârșitul jocului didactic.
c) În cadrul etapei a tr eia a fost aplicat chestionare atât copiilor cât și educatoarelor și au fost
interpretate datele obținute.

III.5 . Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor.

În prima etapă s -a urmărit stabilirea dimensiunilor afectiv -simpatetice la nivelul grupei
de copii prin aplicarea tehnicilor sociometrice , cu scopul de a măsura relațiile afectiv –
simpatetice.
Preșcolarii au fost împărțiti în două grupe de cate 17 copii. Prima grupa, grupul
experimental, a avut ca obiectiv implicarea preșcolarilor în activități de socializare, iar
cealaltă grupă, numită și grupa de control, nu a vizat implicarea preșcolarilor în proiecte de
socializare.
Investigând rel ațiile interpersonale din grupa de copii ne putem da seama dacă aceasta
este constituită și funcționează după criterii afective, preferențial, dacă în interiorul lui există
un climat cald, apropiat, de simpatie reciprocă între membrii componenți, sau deopotrivă,
există relații conflicuale, tensionale.

– 23 –
TEST SOCIOMETRIC
-aplicat în perioada evaluării inițiale –

Întrebări: a) Cu cine vrei să te joci?; Motivație: a) De ce?
b) Cu cine nu vrei să te joci? b) De ce?

NR.
CRT. NUME ȘI
PRENUME RĂSPUNS MOTIVAȚIE

1
B.B.
a)Sophia, David, Alexia, Ștefania
b)Cosmin, Rareș

a) Mă joc frumos cu ei.
b) Sunt răi, se bat.
2 B.R.
a) Sophia, David, Gabi
b) Cosmin, Rareș

a)Mă distrez cu ei.
b)Se bat, aruncă jucării.
3 B.M.
a)Diana
b) Cosmin

a) Mă ajută
b) Mă deranjează

4
C.C.
a)Gabi, Maria, Rareș, Costi
b)David, Roberta, Răzvan, Bogdan,
Alexia

a) Sunt prieteni. Îmi dau jucăriile
lor, facem schimb de jucării.
b) Nu se joacă cu mine.

5
C.D.
a) Maria, Sofi, Ami.
b)Roberta, Cosmin

a)Sunt prietenele mele cele mai
bune.
b)Bat copiii

6 C.M.
a)Rareș, Costi, Casian
a) Sunt prietenii mei. Suntem

– 24 –
b)Cosmin

împreună.
b)Este rău.

7
D.M.
a)Maria, Diana, Toni, Andreea
b)Cosmin, Rareș, Mihai, Casia,
Costi

a)Se joacă frumos.
b)Se joacă urât. Se luptă, țipă.

8
D.A.
a)Toni, Giorgiana, Melek, Andreea
b)Cosmin, Nicoleta, Roberta

a) Sunt prietenii mei.
b)Se bat cu copiii.

9
G.A.
a)Giorgiana
b)Cosmin

a)Plănuim să iesim împreună
b)Este violent.

10
G.S.
a)Rareș
b) Cosmin

a)E deștept, scrie mult.
b)Vorbește prostii, e rău cu toată
lumea, se bate.

11
G.C.
a) Costi, Rareș
b) Nicoleta, Cosmin, Mihai

a)Îmi dau idei, sunt prietenii mei.
b)Mă resping.

12
I.S
a) Diana
b)Cosmin, David, Roberta

a)E finuță, mă înțeleg bine cu ea.
b)Nu înțeleg regulile clasei.

– 25 –
13 I.G. a)Toni, Melek, Andreea, Ștefi,
Diana
b)Cosmin

a)Se comportă frumos.
b)Nu se comporta frumos.

14
L.R
a)David, Gabi
b) Mihai, Rareș, Cosmin, Costi

a)Sunt prietenii cei mai buni.
b) Sunt răi, se bat.

15
M.D.
a)Gabi, Costi, Casian, Bogdan,
Razvan
b)Cosmin, Nicoleta, Giorgiana,
Mihai

a)Se joacă cu mine, sunt cei mai
buni prieteni, sunt amuzanți.
b)Mă bat, nu vor să se joace cu
mine.

16
M.M.
a)Toni, Giorgiana
b)Rareș, Mihai

a) Sunt prietenii cei mai buni.
b) Sunt răi, se bat.

17
M.A
a)Maia, Toni
b) Cosmin

a)Sunt cumonți
b)Face rele

18
N.A.
a) Giorgiana, Maria
b) Casian, Rareș, Nicoleta

a)Sunt cuminți
b)Nu mă înțeleg cu ei la joacă

19
P.N.
a) Cristina
b)Casian, Costi, Rareș, David

a)Suntem prietene
b)Folosesc jocuri cu bătaie

20
S.G.
a)Rareș, David, Costi, Cosmin,
Casian
a)Sunt prietenii mei cei mai buni.
b)Nu se poartă frumos.

– 26 –
b)Nicoleta, Roberta

21
S.C.
a)Casian, Rareș, Gabi
b) Cosmin

a)Povestim multe împreună
b)Nu ne lasă în pace.

22
T.A.S.
a) Maria, Răzvan, Bogdan
b) Cosmin, Rareș, Mihai, Costi,
David

a)Îmi place cum se joacă.
b)Sunt obraznici

23
T.A.
a)Giorgiana, Melek, Andreea
b)Roberta, Nicoleta

a)Ne jucăm foarte bine.
b)Bat copiii.

24
V.C.
a)Diana
b)Rareș

a)Este drăguță.
b)Este bătăuș.

25
V.R.
a)Gabi, Casian, Mihai, Costi
b)Cosmin, Stefan

a)Sunt prietenii mei.
b)Sunt răi, ne iau jucăriile.

Se poate constata pe baza testului sociometric care sunt liderii pozitivi și cei negative
ai grupului, statutul preferențial al grupului de coeziune.

Analizând motivațiile alegerilor și respingerilor exprima te de copii în testul aplicat, se
constată că motivațiile sunt multiple, cuprinzând o arie variată, fiind clasificate astfel:
o motivații ce se referă la felul cu se joacă;
o motivații care se referă la prietenie.

– 27 –
Liderii pozitivi ai grupului sunt copiii care au fost nominalizați de mai multe ori, copiii
care au înregistrat cel mai mare număr de atracții: S.G., S.C, C.D., G.C., T.A., I.G., cu 5 -6
nominalizări.
Aceștia sunt apreciați pentru talentul lor, sunt priete noși, se joacă frumos, sunt prieteni
de familie, ori ies împreună în parc sau frecventează alte activități împreună.
Motivația respingerilor se referă la agresivitate, neascultare, minciună, copii impulsivi,
unde se regăsesc aceeași copii.
Cele mai multe respingeri au fost înregistrate de C.C., motivația referindu -se la
agresivitate: Se bate, aruncă diferite obiecte, este rău etc. Cauzele acestor respingeri sunt: este
agresiv, vrea să domine, împarte cu greu ceva, astfel nefiind acceptat de copii din clas ă.
Din acest motiv el reacționează cu mai multă violență. Este un copil normal dezvoltat
din punct de vedere intelectual, este singur la părinți și foarte răsfățat.

– 28 –

S.C. V.R.
M.D.
G.C
C.M. C.C. S.G
S.G. V.R.
L.R.
C.C.
B.R. S.C. M.D

– 29 –

SOCIOGRAMA INDIVIDUALĂ LIDERI POZITIVI
FETE
BĂIEȚI
ATRACȚII UNILATERALE →
ATRACȚII BILATERALE ↔

num
e B.
B. B
.
R
.
B.
M
. C.
C. C.
D. C.
M D.
M. D.
A. G.
A G.
S. G
.
C
. I
.
S
. I
.
G L
.
R
. M
.
D
. M
.
M
. M
.
A
. N
.
A
. P
.
N
. S
.
G
. S.
C. T.
A.
S T.
A. V.
C V.
R.
B.B +
1 +
1 +
2 +
2
B.R +
2 +
1 +
2
B.M. +
1 +1 +
1 +
1
C.C +1 +
1 +
1 +
1 +
2 +
1
C.D +2 +
2 +
2 +
1
C.M. +
2 +
2
D.M +
1 +
2 +
1 +
1 +
1 +
1
D.A. +
1 +
1 +
1 +
1 +
1
G.A. +1 + +

– 30 –
2 1
G.S.
G.C +
1
I.S +
1 +
2 +
2
I.G +
1
L.R.
M.D
. +
1 +
2 +
1 +
2
M.M +
1 +
1
M.A +
1
N.A +1
P.N +
1
S.G +2 +
1 +2
S.C +1 +
1 +
2 +
2 +2
T.A.
S. +
2 +
2 +1
T.A +1 +
1 +
1 +
2 +
1
V.C +
1 +
1
V.R +1 +
2 +
2 +
2 +
2
TOT
AL 5 6 2 4 8 4 8 3 5 1 6 4 8 4 1
0 1 5 2 1 1
0 9 7 8 1 7

SOCIOGRAMA PENTRU ÎNTREBAREA A

– 31 –

Tot în această etapă am aplicat un chestionar educatoarelor din județ.
Răspunsurile la chestionar sunt prezentate pentru fiecare întrebare. Pentru unele
întrebări, procentul răspunsurilor este reprezentat prin diagrame.

Item 1 : În ce măsură folosiți jocul didactic?
Rezultatele obținute oferă informații despre cât de folosit este jocul didactic în activitate.
În măsură potrivită : 10%, în mare măsură : 37% și în foarte mare măsură 53%.

TOTAL
SUBIECȚI Rezultatele obținute în urma evaluării
oferă informații despre cât de folosit este jocul didactic :
În foarte
mică măsură În măsură
potrivită În mare măsură În foarte mare
măsură

30 0 3 11 16
0% 10% 37% 53%

in foarte mica masura
0%
in masura
potrivita
10%
in mare masura
37% in foarte mare masura
53%

– 32 –

Item 2: Se angajează copiii dumneavoastră în învățare prin jocul didactic?

Rezultatele obținute oferă informații despre angajarea copiilor în învățare prin jocul
didactic. În foarte mică măsură: 7%, în măsură potrivită : 13 %, în mare măsură :23 % și în
foarte mare măsură : 57 %.

TOTAL
SUBIECȚI Rezultatele obținute în urma evaluării
oferă informații despre cât de folosit este jocul didactic de copii :
În foarte mică
măsură În măsură
potrivită În mare măsură În foarte mare
măsură

30 2 4 7 17
7% 13% 23% 57%

in foarte mica masura
7%
in masura potrivita
13%
in mare masura
23% in foarte mare
masura
57%

– 33 –

Item 3 :În ce măsură stimulează dezvoltarea limbajului jocul didactic?

TOTAL
SUBIECȚI Rezultatele obținute în urma evaluării
oferă informații despre în ce măsură stimulează jocul didactic dezvoltarea
limbajului :
În foarte
mică măsură În măsură
potrivită În mare măsură În foarte mare
măsură

30 0 3 9 18
0% 10% 30% 60%

in foarte mica
masura
0%
in masura
potrivita
10%
in mare masura
30% in forte mare
masura
60%

– 34 –

Item 4: Utilizați jocul în toate etapele lecției?

Rezultatele obținute oferă informații despre utilitatea jocului în toate etapele lecției. În
foarte mică măsură: în măsură potrivită : 10%, în mare măsură : 37% și în foarte mare măsură
53%.

TOTAL
SUBIECȚI Rezultatele obținute în urma evaluării
oferă informații despre cât de folosit este jocul didactic :
În foarte mică
măsură În măsură
potrivită În mare măsură În foarte mare
măsură

30 2 4 11 15
7% 13% 30% 50%

Item 5 :În ce măsură participă copiii timizi la lecție când folosiți jocul didactic?
7%
13%
30% 50% in foarte mic masura in masura potrivita in mare masura in foarte mare masura

– 35 –

TOTAL
SUBIECȚI Rezultatele obținute în urma evaluării
oferă informații despre participarea copiilor timizi la lecție când sunt folosite
jocurile didactice :
În foarte
mică măsură În măsură
potrivită În mare măsură În foarte mare
măsură

30 0 5 9 16
0% 17% 30% 53%

0%
17%
30% 53% in foarte mica masura in masura potrivita in mare masura in foarte mare masura

– 36 –
Item 6: Care sunt cele mai utlizate jocuri?

a..Jocuri care contribuie la exprimarea corectă din punct de vedere fonetic
b . Jocuri care contribuie la exprimarea corectă din punct de vedere al vocabularului
c. Jocuri care contribuie la exprimarea corectă din punct de vedere gramatical

Rezultatele obținute oferă informații despre cele mai utilizate jocuri : jocuri – conținut
fonetic: 33%, jocuri cu conținut gramatical: 40%, jocuri pentru dezvoltarea vocabularului:
27%.

TOTAL SUBIECȚI Rezultatele obținute în urma evaluării
oferă informații despreprocentul de utilizare a ficărei categorii de
jocuri:
jocuri – conținut
fonetic jocuri cu conținut
gramatical jocuri pentru
dezvoltarea
vocabularului

30 10 8 12
33% 27% 40%

Item 7: În ce măsură se asigură progresul școlar folosind jocul didactic?

TOTAL
SUBIECȚI Rezultatele obținute în urma evaluării
oferă informații despre progresul școlar al copiilor când sunt folosite jocurile
didactice :
În foarte mică
măsură În măsură
potrivită În mare măsură În foarte mare
măsură

30 0 3 7 20
0% 10% 23% 67%

joc – fonetic vocabular
joc lexical
in foarte mica
masura, 0%
in masura
potrivita,
300%
in mare masura ,
700%
in foarte mare
masura, 2000%

– 37 –

Item 8 :Bifați perioadele în care jocul ar fi mai eficient:
a. învățământ preșcolar;
b. învățământ primar;
c. învățământ gimnazial.
Rezultatele obținute pun în lumină perioadele mai eficiente pentru utilizarea jocului.
Învățământ preșcolar: 83%, învățământ primar: 10%, învățământ gimnazial:7%.

Rezultatele obținu te în urma evaluării
oferă informații despreperioadele mai eficiente pentru utilizarea
jocului
Învățământ
preșcolar Învățământ primar Învățământ
gimnazial

– 38 –

30 15 13 2
50% 43,3% 6,7%

Item 9 Considerați că rezultatele obținute în urma evaluării oferă informații despre:

a. activitatea de învățare a copiilor;
b. activitatea didactică a învățătorului;
c. ambele.
Rezultatele obținute în urma evaluării oferă informații atât despre activitatea de
învățare a copiilor, cât și de spre activitatea didactică a educatorului (acest răspuns a fost în
proporție de 90%).
10 % dintre educatori consideră că evaluarea oferă informații despre activitatea de
învățare a copiilor..

Rezultatele obținute în urma evaluării
oferă in formații despre :
învățământ preșcolar
învățământ primar
învățământ gimnazial

– 39 –
TOTAL SUBIECȚI Activitatea de
învățare a copiilor Activitatea
didactică a
învățătorului Ambele

30 3 0 27
10% 0% 90%

10% 0%
90% activitatea de învățare a elevului
activitatea didactică a
învățătorului
ambele

– 40 –
Item 10 : Ați participat la cursuri de formare cu tema ,, Jocul didactic,,?

DA NU

TOTAL SUBIECȚI Rezultatele obținute în urma evaluării
oferă informații despre cadrele didactice care au partcipat la
cursuri de formare pe tema cercetată :
DA NU

30 11 19
37% 63%

III.6 Interpretarea rezultatelor

da
37%
nu
63%
0%
0%

– 41 –
Analizând reprezentările grafice ale rezultatelor obținute în urma chestionarelor aplicate,
în pre -test și post -test, se constată o îmbunătățire a capacităților de exprimare a copiilor, în
urma implicării jocurilor didactice ca modalitate de învățare.
Rezultatele consemnate în tabel, demonstrează că la începutul acestui experiment, mulți
școlari aveau deficiențe in exprimare.
Aplicând diferite jocur i didactic, doamnele educatoare au constatat că s -a produs o
schimbare evidentă a experiențelor co gnitive ale preșcolarilor , puse în valoare de rezultatele
obținute în final.
Având în vedere vârsta preșcolară , știm că jocul se numără printre principalele
activități ale acest ora. Am demonstrat pe parcursul lucrării mele în ce măsură utilizarea lui în
procesul instructiv -educativ face ca deprinderile intelectuale specifice dezvoltării limbajului
să fie mai trainic formate și mai eficiente. Folosirea jocului didactic în procesul instructiv –
formativ a făcut ca preșcolarul să învețe cu plăcere, să devină interesat față de activitatea pe
care a desfășurat -o, a făcut ca cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curioși, să
capete mai multă încredere în capacitățile lor, mai multă siguranță și tenacitate.

– 42 –
CONCLUZII

Copilul e precum un copăcel, firav, plăpând, dornic de soare, însetat de ploaie
și cu dorința de a da rod bogat.
Așadar, privind jocul ca o activitate serioasă și în același timp ca o metodă ce
poate sprijini activitatea de învățare, in experimentul pe care l -am desfășurat , mi -am propus
să demonstrez modul cum poate fi valorificat jocul didactic în dezvoltarea limba jului la
învățământul preșcolar.
Rezultatele obtinute de copii, au condus la urmatoarele constatări:
• jocul motivează copilul ;
• jocul i -a antrenat pe copii în activitațile de învățare, dezvoltându -le stăpânirea de sine,
curajul, perseverența ș i mai ales deprinderea de a munci în colectiv și de a se comporta
civilizat;
• jocul didactic poate să completeze multe lacune ale copiilor, ajutându -i să le depășească și
să le corecteze;
• rezultatele copiilor obținute la testele în care a fost utilizat jocul, sunt mult mai bune, în
comparație cu cele anterioare ;
• orice noțiune introdusă sau consolidată cu ajutorul jocului este mai ușor accesibilă (ceea ce
s-a observat prin progresul înregistrat ).
Consider că obiectivul propus și ipoteza l ucrării au fost confirmate și că importanța
jocului nu stă în teorie, ci în modul în care acesta este integrat și valorificat în activitățile
copiilor, fie că aceștia învață într -o grupă cu copii de aceeași vârstă cu ei, fie că învață într -o
grupă de copi i cu vârste diferite.

43

ANEXE

44

Chestionar

I. În ce măsură folosiți jocul didactic?

1. în foarte mică măsură;
2. în măsură potrivită;
3. în mare măsură;
4. în foarte mare măsură.

II. Se angajeaza copiii dumneavoastră în învățare prin jocul didactic?

1. în foarte mică măsură;
2. în măsură potrivită;
3. în mare măsură;
4. în foarte mare măsură.

III. În ce măsură stimulează dezvoltarea limbajului jocul didactic?

1. în foarte mică măsură;
2. în măsură potrivită;
3. în mare măsură;
4. în foarte mare măsură.

IV Utilizati jocul in toate etapele lectiei?
5. in foarte mica masura;
6. in masura potrivita;
7. in mare masura;
8. in foarte mare masura

45
V. Participa elevii timizi la lectie cand folositi jocul didactic?

a. in foarte mica masura;
b. in masura potrivita;
c. in mare masura;
d. in foarte mare masura.

VI. Care sunt cele mai utilizate jocuri?
a..Jocuri care contribuie la exprimarea corectă din punct de vedere fonetic;
b . Jocuri care contribuie la exprimarea corectă din punct de vedere al
vocabularului;
c. Jocuri care contribuie la exprimarea corectă din punct de vedere gramatical;

VII. În ce măsură se asigură progresul școlar folosind jocul didactic?

e. în foarte mică măsură;
f. în măsură potrivită;
g. în mare măsură;
h. în foarte mare măsură.

VIII. Bifați perioadele în care jocul ar fi mai eficient:
d. învățământ preșcolar;
e. învățământ primar;
f. învățământ gimnazial.

IX. Considerați că rezultatele obținute în urma evaluării oferă informații despre:
a. activitatea de învățare a copiilor;
b. activitatea didactică a învățătorului;
c. ambele.

46

X. Ati participat la cursuri de formare cu tema ,, Jocul didactic,,?

DA NU

“Spune ce face!”
(schiță de proiect)
Mijloc de realizare : joc didactic.
Obiective:
– consolidarea deprinderii de exprimare verbală corectă din punct de vedere fonetic,
lexical și gramatical;
– îmbogățirea vocabularului activ și pasiv pe baza experienței, activității personale;
– stimularea creativității și expresivității vorbirii.
Obiective operaționale:
O1 – să recunoască poveștile învățate, să denumească personajele;
O2 – să relateze momentele acțiunii sugerate de imagini;

47
O3 – să construiască propoziții simple sau dezvoltate folosind corect verbele la timpul
prezent;
O4 -să utilizeze în vorbire cuvinte si expresii literare întâlnite în conținutul poveștilor;
O5 – să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv.
Sarcina didactică:
– precizarea acțiunilor realizate de unele personaje din poveștile cunoscute, formularea de
propoz iții simple și dezvoltate corecte cu verbele la prezent, „mimarea” rolului personajului
îndrăgit.
Regula jocului:
Copilul atins cu „ bagheta magica ”va alege de pe masă o imagine, va recunoaște povestea
și personajele, va povesti momentul acțiunii sugerat de imagine.
La întrebarea educatoarei:” Spune ce face?” colegii atinși cu bagheta vor formula
răspunsurile corecte în propoziții dezvoltate:

Elemente de joc:
– atingerea cu bagheta magică , mișcarea,” mimarea”, aplauze.
Mijloace de învățământ:
– imagini din conținutul poveștilor cunoscute copiilor, panou pentru afișaj, bagheta.
Indicații metodice:

48
Jocul se poate desfășura la toate grupele de preșcolari, poveștile vor fi stabilite de
educatoare în funcție de capacitățile preșcolarilor, de resursele materiale ale unității de
învățământ.
Precizări pentru dirijarea și desfășurarea jocului:
Copiii vor sta pe scăunelele așezate în semicerc.
După anunțarea temei și prezentarea obiectivelor, educatoarea va explica și demonstra
modul de desfășurare al jocului: copilul atins cu bagheta magica va alege de pe masă o imagine,
va recunoaște povestea,
va enumera personajele și va povesti fragmentul sugerat de imagine. La întrebarea
educatoarei:” Spune ce face?”, colegii atinși cu bagheta vor formula răspunsuri sub forma de
propoziții corecte, folosind verbele la timpul prezent.

În desfășurarea jocului se va urmări exprimarea corectă a copiilor în propoziții simple sau
dezvoltate, folosirea cuvintelor și expresiilor literare în povestirea momentelor sugerate de
ilustrații, folosirea verbelor la timpul prezent. Cei care vor întâmpina greutăți în exprimare, vor
fi ajutați cu întrebări suplimentare.

49
În partea a doua a jocului, copiii cu aptitudini artistice, vor „ mima” acțiuni ale unor
personaje, iar colegii vor descoperi personajul interpretat și acțiunea realizată.
Evaluarea activității se va face oral prin aprecieri referitoare la răspunsurile formulate
de copii, precum și referitoare la participarea preșcolarilor la activitate.

DOMENIUL: LIMBĂ ȘI COMUNICARE: Educare limbajuli și a comunicării
Titlul jocului didactic : „Câte cuvinte are propoziția?”
Scopul :
o Dezvoltarea corectă a exprimării orale;
o Înțelegerea și utilizarea corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale;
o Formarea și educarea unei exprimări verbale orale corecte, atât din punct de vedere fonetic, cât
și lexical și sintactic.
Sarcina didactică : Elevii trebuie: să alcătuiască propoziții utilizând cuvintele date; să recunoască
numărul de cuvinte ce alcătuiesc propoziția formată; să alcătuiască propoziții cu un număr dat de
cuvinte.
Regula jocului: Copiii observă diferite imagini și alcătuiesc propoziții despre ace stea. După care, grupa de
copii spune câte cuvinte conține propoziția formată.
Elemente de joc: aplauze, surpriza, ghicitori, recompesă
Material ul didactic : jetoane, imagini viu colorate, jucării ale copiilor, diferite obiecte, fișe de lucru
Desfășurarea jocului:
Jocul poate avea mai multe variante de desfășurare.
Varianta 1: Colectivul de elevi este organizat în 5 grupe. Cadrul didactic prezintă copiilor un săculeț cu
surpize. Liderii de la fiecare grup, vin și extrag, pe rând, câte un obiect din sac, pe care ceilalți copii nu
trebuie să -l vadă. Liderii vor alcătui câte o scurtă ghicitoare sau o scurtă descriere despre fiecare obiect,
astfel încât membrii grupului să -l recunoască. După ce fiecare grup a ghicit obiectul descris, copiii au
sarcină de a al cătuit câte 3 propoziții despre obiectul respectiv, pe care le notează în fișa primită. Apoi,
fiecare grup trebuie să numere cuvintele propozițiilor formulate, răspunzând la întrebarea: „Câte
cuvinte are propoziția?”, și completând cu cifra corespunzătoar e în dreptul propoziției notate în tabel.
Exemplu : Obiectul extras a fost un creion.
ARATĂ CÂTE CUVINTE ARE PROPOZIȚIA:

50
1. Creionul este roșu. 1. 3 cuvinte
2. Robert a rupt creionul Anei. 2. 5 cuvinte
3. Am rupt vârful creionului. 3. 4 cuvinte
După ce tabelul a fost completat, liderii de la fiecare grupă, vin în fața clasei și verifică
împreună cu ceilalți rezolvarea sarcinii. În a doua parte a activității, jocul se complică. Liderii vin și extrag
din sac câte o cifră. Fiecare grup are ca sarcină să alcătuiască 2 propoziții cu atâtea cuvinte câte le indică
cifra extrasă. Propozițiile sunt scrise pe o coală albă și sunt verificate împreună cu întreaga clasă.Se va
desfășura mai întâi un joc de probă, după care se trece la desfășu rarea jocului propriu -zis. După fiecare
răspuns corect, copiii vor fi aplaudați. La finalul jocului, toți copiii vor fi recompensați cu câte o
bomboană de ciocolată.
Exemplu: a fost extrasă cifra 4
Propoziții : 1. Maria cumpără o ciocolată.
1. Mâine plec la bunici.
VARIANTA 2: Copiii au la dispoziție mai multe jetoane cu diferite ilustrații, așezate pe o bancă cu fața în
jos, astfel încât elevii să nu știe ce extrag. 3 -4 copii vin și extrag câte un jeton, apoi recunosc și denumesc
imaginea de pe jeton. Aceșt ia au ca sarcină să alcătuiască propziții utilizând cuvintele găsite. Pe urmă,
vor râspunde la întrebarea: „Câte cuvinte are propoziția ta?” și vor descoperi câte cuvinte au folosit. La
complicarea jocului, elevii trebuie să -și întrebe colegul de bancă câ te cuvinte a folosit în alcătuirea
propoziției lui și va trebuie acum să alcătuiască o propoziție cu atâtea cuvinte din câte a fost formată
propoziția colegului de bancă. Așa va proceda fiecare elev cu colegul său de bancă. Jocul se va desfășura
oral.
VARIANTA 3: Învățătoarea afișează pe tablă o cifră de la 1 la 5. Elevii au ca sarcină să alcătuiască
propoziții cu un cuvânt dat de colegul de bancă, care să aibă tot atâtea cuvinte câte arată cifra afișată.
Propozițiile vor fi spuse și corectate oral.

DOMENIUL: LIMBĂ ȘI COMUNICARE: Educare limbajuli și a comunicării
Titlul jocului didactic: „Jocul silabelor”
Scopul:
o Dezvoltarea gândirii, a limbajului și a atenției;
o Dezvoltarea capacității de analiză, sinteză și asociere.
Sarcina didactică: Elevii trebuie să găsească silaba potrivită pentru compunerea unui cuvânt.

51
Regulile jocului: Colectivul de elevi este organizat în două echipe: echipa mingilor roșii și echipa mingilor
verzi. Fiecare copil primește mingea de la învățătoare și caută silaba potrivită în completarea silabei
date, pentru a alcătui un cuvânt. Răspunsurile creative și corecte sunt răsplătite apluze și buline
individuale.
Elementele de joc: întrecerea, prindera mingei, recompense, aplauze
Materialul didactic: o minge colorată
Desfășurarea jocului: Copiii sunt organizați în două echipe și sunt așezați în semicer, pe scaune.
Învățătoarea le povestește despre un plic, udat de ploaie, pe care l -a găsit pe stradă. În plic se află
jetoane, pe vare erau scrise diferite cuvinte, dar care acum nu se mai văd prea bine, doar câteva silabe.
Solicit copiilor să descopere ce cuvinte puteau fi scris pe jetoane. Învățătoarea aruncă mingea unui copil
rostind o silabă. Copilul care prinde mingea trebui să răspundă formând un cuvânt, prin adăigarea a ltei
silabe. De exemplu: învățătoarea spune silaba „ma”, copilul răspunde: „mă” și rezultă cuvântul „mamă”.
Dacă copilul răspunde corect primelte o bulină. Sunt solicitatți pe rând, câte un copil de la fiecare
echipă. Dacă cineva nu știe răspunsul, este aj utat de un coleg din echipă. Jocul continuă până când sunt
solicitați toți copiii să răspundă. La finalul jocului sunt numărate bulinele primite de fiecare echipă.
Câștigă echipa care are mai multe buline acumulate. Se va desfășura mai întâi un joc de prob ă, după
care se trece la desfășurarea jocului propriu -zis.
În finalul jocului, copiii pot rosti, pe silabe, următoarele versuri:
„ Suntem mari, suntem mari
Noi suntem școlari,
Cu silae ne -am jucat
Cuvinte noi am învățat
Și cu toții am câștigat!”

DOMENIUL: LIMBĂ ȘI COMUNICARE: Educare limbajuli și a comunicării
Titlul jocului didactic: „Găsește opusul!”
Scopul:
o Activizarea și îmbogățirea vocabularului cu unele cuvinte cu sens contrar (antonime);
o Consolidarea formulării corecte de propoziții
Sarcina didactică: Elevii trebuie să găsească opusul (antonimele) unor cuvinte și să formulee propoziții cu
acestea.

52
Regulile jocului: Învățătoarea prezintă copiilor o imagine, pe care o va da din mână în mână. La semnalul
„STOP”, copilul la care se va opri imaginea va răspunde corect spunând antonimul/opusul. După fiecare
răspuns corect, copiii vor primi câte o față veselă.
Elementele d e joc: mânuirea materiaului, aplauze, recompense
Materialul didactic: imagini care reprezintă elemente opuse, clopoțel, fețe vesele, buline roșii
Desfășurarea jocului:
Jocul poate avea mai multe variante de desfășurare.
Varianta 1: Elevii sunt așezați în semi cerc. Cadrul didactic va lua o imagine și o va da copiilor. Imainea va
circula di mână în mână până când se va auzi semnalul „STOP”. Elevul la care a rămas imaginea va
trebuie să o privească cu atenție și să spună ce vede ilustrat în ea. Apoi, el va trebui să răspundă corect
spunând opusul cuvântului. De exemplu: în imaine este un copil trist, elevul va răspunde corect spunând
opusul cuvântului „trist”, adică „vesel”. Elevul va alcătui cu acest antonim o propoziție. Fiecare răspuns
complet și corect va fi r îsplătit cu o față veselă. Jocul se va desfășura până când toate imaginle vor si
epuizate. Se va desfășura mai întâi un joc de probă, după care se trece la desfășurarea jocului propriu –
zis.
Varianta 2: Copiii sunt organizați în două echipe. Fiecare echipă își alege un lider. Fiecare echipă trebuie
să se gndească la câte 4 cuvinte la care cealaltă echipă va trebui să găsească antonimele și să formuleze
cu acestea propoziții. La sunetul clopoțelului, liderul trebui să spună rspunsul corect și complet. Echipel e
primesc câte o bulină pentru fiecare răspuns corect și complet. Câștigă echipa care a acumulat cele mai
multe buline roșii.

DOMENIUL : MATEMATICĂ ȘI EXPLORAREA MEDIULUI: Matematică
Titlu jocului didactic: „Tabloul”
Scopul :
o Consolidarea reprezentărilor co piilor despre formele geometrice;
o Dezvoltarea atenției și a memoriei vizuale;
o Dezvoltarea capacității de selectare și orientare spațială.
Sarcina jocului: Elevii trebuie: să identifice și să denumească formele geometrice puse la dispoziție; să
asocieze fig urile și culorile acestora cu obiecte din realitate; să așeze figurile corespunzător, astfel încât
să rezulte imaginea schematică a acelui obiect.
Regulile jocului: Colectivul este organizat în 4 echipe. Fiecare echipă primește câte 1 -2 plicuri, în care se
găsesc diferite figuri geometrice. Copiii se orientează în selectarea și așezarea elementelor din plicuri

53
spre obținerea imaginii unui obiect sau a mai multor obiecte din realitate. Liderul va veni la tablă și va
așeza tabloul rezultat, verbalizând acșiun ile pe care le a făcut.
Elemente de joc : surpriza, recompensa, aplauze, plicurile colorate
Material ul didactic: coli A3 (suportul pentru realizarea tabloului), figuri geometrice în diferite culori:
pătrate, cercuri, ovale, dreptunghiuri, triunghiuri și de diferite dimensiuni, confecționate din carton,
tablă, magenți, lipici.
Desfășurarea jocului : Colectivul este organizat în 4 grupe, a câte 5 elevi. Învățătoare distribuie fiecărei
grupe câtedouă plicuri colorate, în care se găsesc diferite figuri geometrice, de diferite culori și
dimensiuni. Elevii deschid plicurile, observă fiecare figură geometr ică, analizând atât dimensiunea ei, cât
și culoare acesteia, astfel încât să asocieze aceste figuri cu obiecte din viața reală. Prin asamblarea
acestor forme geometrice trebuie să construiască pe rând, câte un obiect. Cu toate obiectele realizate,
elevii t rebuie să construiască un tablou. Copiii trebuie să coopereze în grup și să se orienteze foarte bine
în selectarea și așezarea elementelor din plicuri, astfel încât să redea imaginea corectă a obiectului. Unul
dintre membrii echipei, liderul, după ce au re alizat tabloul, trebuie să -l afișeze pe tablă, să prezinte toate
acțiunile făcute și să explice ce semnifică tabloul respectiv. Fiecare tablou va fi aplaudat și recompensat
cu o insignă pentru cel mai oiginal tablou realizat din figuri geometrice. Jocul co ntinuă până când toate
echipele își afișează tabloul pe tablă. Se va desfășura mai întâi un joc de probă, după care se trece la
desfășurarea jocului propriu -zis.
Exemplu: Într-un plic se află un oval de culoare verde; un dreptunghi de culoare maro; un pătr at de
culoare galbenă; un triunghi de culoare portocalie; un dreptunghi mai mic de culoare neagră; un
dreptunghi mai mare de culoare roșie; mai multe cercuri albastre și un cerc mai mare de culoare
galbenă. Copiii se sfătuiesc și realizează un tablou cu rm ătoarele elemente: un copac, o căsuță, norii și
soarele. La sfârșit, liderul verbalizează acțiunile: „Noi am descoperit în plic un oval de culoare verde și un
dreptunghide culoare maro, din care am realizat un copac. Copacul l -am așezat în partea dreaptă a
paginii. În plic am mai descoperit….”

54

BIBLIOGRAFIE

1. A.Băban, Consiliere educațională , Ed Psinet, Cluj -Napoca, 2001.
2. Al. Roșca și A. Chircev, „Psihologia copilului preșcolar” – E.D.P. București, 1972
3. A.N. Leontiev – „Probleme de psihologia copilului de vârstă școlară ” – Editura de stat,
Pedagogie și Psihologie, 1948.
4. E. Badea., Caracterizarea dinamică a copilului și adolescentului, Edit. Didactică și
Pedagogică, București, 1993.
5. E. Verza , Omul, jocul și distracția. Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1978.

55
6. Eduard Claparède – „Psihologia copilului și pedagogia exerimentală” – E.D.P.
București, 1975.
7. Emile Planchard – „Introducere în pedagogie” – E.D.P. București, 1970.
8. Gh. Dumitriu, Comunicare și învățare, 1998,.
9. Gheorghe Tomșa,, (coordonator), Psihopedagogie preșcolară și școlară , Ed. Coresi,
București, 2005.
10. Ioan Cerghit , “ Metode de învățământ”, Ioan Cerghit , EDP, București, 2005.
11. L. Șoitu , Pedagogia comunicarii, p. 23.
12. M.Taiban – „Probleme psihologice ale jocurilor și distracțiilor ” – E.D.P. București,
1970.
13. M. Taiban – „Metodica jocului și a altor activități cu copiii ” – E.D.P. București, 1980;
14. Mielu Zlate – „Psihologia copilului” – E.D.P. București, 1991.
15. Programa școlară aprobată prin OMEN 5003/ 2014, OMEN 5001/2014, OMEN
2004/2014.
16. Silvia Dima, 1997, Copilăria – fundament al personalității. Cunoaștere – Exploatare –
Educare -, Editată de Revista Invățământul preșcolar, București.
17. Ursula Șchiopu – „Psihologia copilului” – E.D.P. București, 1967.
18. Ursula Șchiopu – „Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor” – E.D.P. București,
1970.
19. Venera Mihaela Cojocariu , “ Teoria și metodologia instruirii”, EDP, București, 2004
.