Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană [606697]

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 1
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș
stud. arh. ALEXANDRU LAITĂ

RELAȚIA DINTRE TRADIȚIONAL ȘI MODERN
ÎN ARHITECTURA REZIDENȚIALĂ MUSULMANĂ
Lucrare de disertație asociată proiectului de diplomă „ LOCUIRE MULTICULTURALĂ, ZANZIBAR ”

îndrumător lucrare de disertație: dr. arh. Ioan Miloș
îndrumător proiect de diplomă: dr. arh. Ioan Miloș

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU” – FACULTATEA DE ARHITECTURĂ,
BUCUREȘTI, 2016

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 2
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș

orașul New Shushtar, Iran, 1978: detaliu de plan.

Copertă: orașul New Shushtar, Iran, 197 8: fotografie aeriană.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 3
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș

CUPRINS

Plan de idei
4
Argument
5
1. Locuința tradițională musulmană: repere arhitecturale principal e
10
2. Infuzia de modernitate în arhitectura musulm ană: cerințe, practici și
elemente de tip modern
26
3. Locuința musulmană contemporană, la intersecția dintre tradițional și
modern: elemente de com patibilitate, conflicte, rezoluț ii
35
4. Studiu de caz: arhitectura rez idențială în Zanzibar, Tanzania
41
Concluzii
44
Bibliografie
45

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 4
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș
Plan de idei

Cap. 1: Locuința tradițională musulmană: repere arhitecturale principale
– determinisme ale religiei asupra arhitecturii l ocuinței în Islam: indicații religioase
directe sau indirecte (referințe din Coran, învațături ale profetului Mahomed) cu rol
structurant și modelator în configurația locuințelor musulmane : rolul femeii, rugă ciunea
în locuință, poziționarea față de Mec ca, etc.;
– caracter introvertit: închidere către stradă, deschidere către interiorul parcelei: curtea
interioară ca element caracteristic al locuinței tradiționale musulmane;
– cerința de ospitalitate, relația cu oaspeții , separația spațiilor pe sexe, protecția sexului
feminin ;
– conceptul de intimitate, protecția vizuală: panouri de fațadă traforate ( mashrabiya ),
separații vizuale frecvente (pereți), spații tip coridor, evitarea vederii de ansamblu ;
– considerente bioclimatice în configurația lo cuinței tradiționale musulmane;
performanțele schemei de tip „curte interioară” din perspectiva creării unui mediu interior
plăcut, în contextul unor condiții climatice relativ dificile (temperaturi ridicate, deșert,
ariditate, junglă, umiditate).

Cap 2: Infuzia de modernitate în arhitectura musulmană: cerințe, practici și elemente de
tip modern
– scurtă radiografiere istorică a apariției și a manifestării unor practici arhitecturale de
factură modernă și modernistă în spațiul arhitectural musulma n: stilul internațional,
funcționalismul postbelic, „orașele petrolului ”;
– lipsa sau prezența foarte diluată a unor determinisme de natura religioasă;
– caracter extrovertit: deschidere către stradă, dezideratul de a privi si de a fi privit,
expunere publică, elemente de imagine, publicitate, marketing;
– separarea spațiilor conform unor principii predominant funcționale, relații variate și
complexe între cerința de intimitate și nevoia de expunere: zona de zi – zona de noapte,
zona pent ru familie – zona pentru oaspeți, zona de living – zona de preparare, curtea din
față (semipublică) – curtea din spate (privată), plan liber în zona de zi.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 5
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș
Cap. 3: Locuința musulmană contemporană, la intersecția dintre tradițional și modern:
elemente de compatibi litate, conflicte, rezolutii
– soluții de partiționare a spațiilor de tip adaptiv, nepermanente: uși glisante, pereți
amovibili, panouri de fațadă operabile manual sau electric;
– varietate morfologică în abordarea spațiilor libere de tip curte: crea rea mai multor curți
cu rol functional specific, în completarea sau în transformarea curții private, închise, de
tip tradițional: deschiderea partială a curții interioare, crearea unor curți semiprivate, etc.;

Cap. 4: Studiu de caz: arhitectura reziden țială în Zanzibar, Tanzania
– fondul tradițional: „Orașul de Piatră” , locuințe musulmane, influențe istorice din alte
culturi (indiană, europeană) ;
– dezvoltarea turistică a insulei și apariția cetățenilor străini, cu orientări religioase
variate, atât ca turiști cât și ca rezidenți: apariția unor cerințe specifice culturii vestice în
arhitectura locuinței;
– turismul, dezideratul de toleranță religioasă și de colaborare culturală între musulmani și
alte culturi / religii în Zanzibar: un teren propic e dialogului, experimentului și
relaționării;

Argument

Formularea problemei. Definirea temei . Ipoteze de lucru
În contextul unei globalizări din ce în ce mai acute și mai generalizate, și pe fondul unei
prevalențe adesea de necontestat a pr incipiilor pieței libere, aceasta în conjuncție cu un
capitalism ajuns la o scară globală, într -o poziție dominantă din punct de vedere economic,
domeniul arhitecturii pare a traversa, la nivel global, practic o nouă „vârstă” a colonialismului:
mari firme de construcții și de arhitectură, caracterizate printr -o experiență vastă și printr -un
nivel de performanță semnificativ, pe multiple paliere, asamblate și dezvoltate în contextul unor
societăți avansate (SUA, Europa, Japonia), pătrund din ce în ce mai put ernic pe piețele străine,
emergente. Bucurându -se de un nivel de competitivitate crescut, rezultat al unor zeci de ani de
activitate la cel mai înalt nivel, astfel de societăți comerciale reușesc să obțină comenzi de lucrări
în afara granițelor statelor de proveniență, în defavoarea firmelor locale, adesea depășite în

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 6
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș primul rând din punct de vedere tehnic sau economic. Mai mult: acest context economic a
favorizat dezvoltarea, în ultima perioadă, a marilor firme de construcții și de arhitectură
organizate l a scară globală, cu multiple sedii în diverse puncte de pe glob, care depășesc
granițele unei identități de tip local sau național, definindu -se ca globally integrated enterprise ,
multinational corporation , etc.: Arup, Populous, OMA, Zaha Hadid Architects, Foster &
Partners, etc.
Alteori, simpla accesibilitate a firmelor străine la oportunități de lucrări pe plan extern
(licitații, concursuri, sau simple comenzi particulare), favorizată de spectrul legislativ de tip
liberal, face ca arhitectura să fie, di n ce în ce mai mult, un act implicit de interacțiune
multiculturală. Aceasta condiție contemporană a actului de arhitectură presupune inevitabil
avantaje pe unele planuri și dezavantaje pe altele, rezolvarea unor probleme și apariția altora noi,
etc. Unul dintre aspectele problematice ale acestei noi paradigme se dezvoltă pe plan cultural, în
sensul compatibilității dintre, pe de o parte, cultura locală a grupurilor de oameni cărora le este
adresată arhitectura și, pe de altă parte, coordonatele culturale a le proiectanților străini. În cazul
întâlnirii dintre personalități și entități culturale relativ diferite, oarecum greu compatibile,
situația poate deveni destul de delicată din punctul de vedere al unei bune relaționări. În acest
context, poate că cea ma i la îndemână exemplificare ar fi infuzia de arhitectură de tip modern,
progresivă și high-tech, de origine vestică, în cuprinsul unor contexte culturale cu un pronunțat
caracter religios și tradițional, cum ar fi de pildă lumea arabă -musulmană, privită în ansamblul
său.
În această ordine de idei, în raport cu o temă de proiectare ce are ca obiect conceperea
unui ansamblu de locuințe unifamilale de standard ridicat în orașul turistic Zanzibar, care
urmează a fi dedicat atât familiilor de religie musulmană cât și celor de religie creștină,
cercetarea de față își propune să abordeze subiectul sensibil al compatibilității culturale creștini –
musulmani la nivel de locuire unifamilală. În această privință, este de punctat de la bun început
faptul că orașul, insul a și arhipelagul Zanzibar au o populație predominant musulmană, în
contextul în care statul Tanzania, față de care arhipelagul Zanzibar se află într -o situație de semi –
autonomie, este estimată ca fiind 50% musulmană și 50% creștină1. Caracterul preponderen t
turistic și dezvoltarea zonei pe baza turismului a u condus la apariția, în ultima perioadă, a unor
grupuri semnificative de străini de origine creștină: turiști, oameni de afaceri, etc2. Importanța
crucială a turismului pentru prosperitatea insulei se af irmă ca fiind una dintre rațiunile pentru
care toleranța religioasă este promovată la scară guvernamentală, Zanzibar fiind, din punct de

1United States Department of State, Bureau of Democracy, Human Rights, and Labor, Tanzania 2014 International
Religious Freedom Report , 2014, http://www.state.gov/documents/organization/238482.pdf .
2 https://www.cia.gov/library/publications/the -world -factbook/geos/tz.html .

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 7
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș vedere statistic și în comparație cu alte areale predominant musulmane de pe glob, o zonă cu un
indice relativ crescut de toleranță religioasă3.
În continuare, încercarea de stabilire a unei tematici concrete a prezentei lucrări – în
raport cu tema de proiectare menționată – a luat în calcul o serie de constatări preliminare.
Astfel, o primă astfel de premisă se referă l a caracterul predominant tradițional al locuinței
musulmane, cu o înclin ație destul de bine definită a populațiilor de religie musulmană spre a
urma, în configurația locuințelor acestora, un set de învâțături de factură religioasă ce se răsfrâng
asupra sfe rei locuirii: nevoia de intimitate, protecția sexului feminin, etc. Pe de altă parte,
arhitectura modernă de origine predominant occidentală ce pătrunde în zonele arabe -musulmane
se raportează prea puțin la aspecte tradiționale și religioase, exhibând de c ele mai multe ori
performanță tehnică și tehnologică, uneori simplitate și eficiență, fiind adesea abordată și
percepută ca un factor de progres și dezvoltare. Desigur, arhitectura tradițională musulmană și
cea de factură modernă se pot întâlni , în cazul s ferei rezidențiale, în deziderate precum căutarea
unui caracter domestic, nevoia de intimitate sau volumetriile simple, prismatice, cu acoperiș în
terasă.
Pe cale de consecință, chestiunea compatibilitatății culturale dintre musulmani și creștini
în sfer a locuirii poate fi echivalată, într -o anumită măsură, cu problematica relației dintre
arhitectura rezidențială musulmană de tip tradițional, pe de o parte, și respectiv abordările
arhitecturale contemporane de tip modern care, fie ele de import (occidenta le, „creștine”) sau de
origine locală, plasează aspectul religios în plan secund. Astfel, lucrarea de față își propune a
cerceta relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană.
Limitări ale studiului. Coordonate metodologice.
Desigur, o temă de cerecetare indicată sub titlul de „Relația dintre tradițional și modern în
arhitectura rezidențială musulmană” reprezintă un subiect oarecum vast, care riscă a depăși
caracteristicile și exigențele specifice unei lucrări de disertație. Î n consecință, studiul de față va fi
abordat într -o manieră schematică, sintetică, încercând să puncteze pe de o parte principalele
caracteristici ale arhitecturii tradiționale musulmane, iar pe de altă parte să radiografieze, din nou
schematic, principalel e manifestări ale unei abordări de tip modern în a rhitectura rezidențială din
spațiul islamic . Aceste două componente ale cercetării vor fi tratate în două capitole distincte,
care vor alcătui împreună o bază de discuție bivalentă pe baza căreia, în cel de -al treilea capitol,
se va încerca un comentariu critic asupra compatibilității dintre cele două direcții de abordare,
cu încercarea de a identifica și eventuale exemple de abordări reușite, funcționale, și oarecum
hibride, din acest punct de vedere. Într -un final, un al patrulea capitol va fi abordat ca studiu de
caz în ceea ce privește arhitectura rezidențială din Zanzibar, ca element de legătură între

3 https://www.theguardian.com/news/datablog/2012/sep/20/religious -restrictions -index -intolerance -rise.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 8
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș cercetarea generală și cazul concret avut în vedere de tema de proiectare, spre creionarea unor
concluz ii ale prezentului studiu în raport cu respectiva temă.
Din punct de vedere metodologic, baza cercetării este reprezentată de studiul schematic al
arhitecturii rezidențiale musulmane de tip tradițional , care se va rezuma la punctarea unor
caracteristici generale, fără pretenția de a aprofunda aceste observații sau de a le nuanța în
funcție de diversele areale culturale ce compun lumea musulmană – ceea ce ar depăși cadrul
prezentului studiu. Chiar dacă, pentru înțelegerea unor concepte, unele referințe vor fi făcute la
nivelul unui sens mai larg al arhitecturii, ce depășește cadrul strict al programului de locuire, sau
dacă, din același considerent, unele exemple vor fi amplasate în contextul mai larg al lumii
musulmane (Turcia, Iran, Emiratele Arabe Unite) , prezentarea va încerca a nu devia de la centrul
de interes al cercetării, anume arhitectura de tip rezidențial din Zanzibar. Dealtfel, vor fi urmărite
cu precădere referințe vis-à-vis de arhitectura rezidențială de tip unifamilial, de scară redusă, în
raport direct cu cerințele temei menționate, fără a se avansa, de pildă, spre studiul locuirii de tip
colectiv.
În ceea ce privește aspectul modernității, cercetarea va urmări în primul rând
manifestările contemporane ale acestei direcții, prin pr isma celor mai noi intervenții de tip
modern în arhitectura locuirii, care interesează din perspectiva creionării coordonatelor
momentului prezent în programul de arhitectură în cauză. De asemene,a va fi pus în discuție și
aspectul istoric, în sensul punct ării acelei arhitecturii moderne / moderniste / progresiste /
occidentale care a pătruns în zona arabă și în alte perioade decât cea contemporană, generând un
fond construit uneori semnificativ, cum ar fost de pildă arhitectura modernistă și funcționalistă
din perioada postbelică – și care poate fi lesne identificată în areale culturale precum Egipt,
Turcia sau Orientul Apropiat.
Stadiul cercetării. Repere bibliografi ce
Având în vedere amploarea subiectului, referințele bibliografice și sursele de info rmare
utile prezentului studiu sunt relativ numeroase. Întrucât subiectul vizează arhitectura musulmană,
marea majoritate a referințelor sunt semnate de autori străini, de regulă musulmani, dar nu
numai. Din acest punct de vedere, accesibilitatea informați ilor a fost, pentru prezentul studiu, un
aspect inițial problematic, cel puțin în raport cu dezideratul consultării unor studii ample de tip
carte tipărită, însă aceste dificultăți au fost în mare parte depășite prin prisma unei accesibilități
performante la nivel online – un mediu de informare de unde au putut fi extrase studii, articole și
chiar cărți, în format web / pdf / scanat.
Nucleul cercetării bibliografice a fost reprezentat de problematica centrală a lucrării,
anume compatibilitatea dintre arhi tectura rezidențială tradițională și cea modernă, în zona
musulmană. Pentru aceasta, au putut fi identificate în primul rând o serie de articole care fie

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 9
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș analizează din punct de vedere obiectiv cele două fațete (ca intenție)4, fie se constituie în analize
critice în care scopul este de a căuta soluții la o stare de relativ conflict și incompatibilitate,
identificată ca atare5. În ceea ce privește arhitectura tradițională musulmană, anume baza
documentară a studiului, etapa de culegere de date a permis ident ificarea câtorva lucrări ample,
de tip „carte”, al căror scop este de a oferi o imagine cât mai completă asupra arhitecturii
musulmane, în funcție de ordinul de amploare al fiecărui studiu, de la caz la caz6.
Unele dintre aceste studii ample abordează și problematica modernității în arhitectura
musulmană, cel mai adesea dintr -o perspectivă istorico -documentară și, mai rar, dintr -una critică.
Altfel, aspectul modernității a putut fi documentat cu precădere prin intermediul resurselor
online de tipul site -urilor web dedicate arhitecturii, unde poate fi urmărită apariția proiectelor
noi, remarcabile. O astfel de resursă, care s -a dovedit a fi fost utilă pe mai multe paliere, este
site-ul web www.archnet.org , o platformă online cu acces liber, a cărei tematică principală este
arhitectura musulmană, și care oferă o bază de date extinsă privind construcții noi și vechi
(fotografii, descrieri), alături de posibilitatatea unui acces online facil, nerestricționat, la
numeroase lucrări de specialitate (cărți, studii, articole).
Ar fi de punctat încă din acest moment observația că termenul „arhitectură islamică” este
un concept teoretic relativ recent, fabricat în contextul modernității pentru a indica arhitectura
produsă în lumea musulmană drept o formă de exprimare a culturii islamice – o arhitectură care
reprezintă principiile Islamului. Situația este unică în contexul în care clasificarea după criteriul
religios nu se aplică nici unei alte tradiții arhitecturale în ansambl ul său, cum ar fi de exemplu în
cazul creștinismului sau al budismului, ci doar construcțiilor cu funcțiune specific religioasă: se
vorbește în mod curent despre „templul budist” sau despre „catedrala catolică”, dar formulările
„arhitectură creștină” sau „ arhitectură budistă” sunt vagi, problematice, și rar formulate7.

4 IBRAHIM, Hanna, The Contemporary Is lamic House , Honors Program of the Department of Architecture, School of
Architecture, University of Arkansas, 2012.
5 YAZDANI, Majid, POOR, Mostafa Rajaee, ABASPOOR, Reza, „The characteristics of suitable home from Islam point
of view in comparison with M odern architecture”, 6th International Symposium on Advances in Science and
Technology , Kuala Lumpur, 2012.
6 MICHELL, George, (ed.), Architecture of the Islamic World: Its History and Social Meaning , Lon dra, Ed. Thames &
Hudson, 1995.
7 BIERMAN, Irene A. , AL-ASAD, Mohammad, TÜRELI, A. İpek, „Architecture”, The Oxford Encyclopedia of the
Islamic World , Oxford Islamic Studies Online, Oxford University Press, 2013, pp. 3 -4.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 10
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș 1. Locuința tradițională musulmană: reper e arhitecturale principale

Cultura musulmană se caracterizează printr -un grad crescut de religiozitate, în sensul în
care religia, prin î nvățăturile și aspectele sale dogmatice, joacă un rol central, de tip structurant și
modelator, în numeroase paliere ale vieții populației: social, politic, economic, domestic, etc. În
acest context, locuirea nu face excepție, astfel că indicațiile explici te și implicite de ordin
religios, formulate în cartea sfântă (Coran) și în alte surse specifice, reprezintă unii dintre
principalii factori determinanți în generarea configurației arhitecturii pentru locuire8. Având în
vedere că locuirea este adesea cea m ai răspândită formă funcțională de utilizare a spațiului urban,
ocupând de cele mai multe ori suprafețe mai vaste decât oricare altă funcțiune, modul de
alcătuire al locuirii devine automat un element descriptiv central, definitoriu, pentru cultura
urbană căreia îi aparține. În cazul culturii musulmane, locuirea alcătuiește cel mai a desea un țesut
relativ organic și dens, stabil și compact, în ansamblul localității / orașului, citindu -se adesea ca
un fundal pentru prez ența în spațiu a unor funcțiuni de tip „obiect ” mai speciale (precum
moscheea) sau a unor zone funcționale diferite: zona comercială (bazar, stradă comercială,
cartier comercial), zone industriale. Astfel, înțelegerea locuirii tradiționale musulmane este
indisolubil legată de înțelegerea, cel p uțin schematică și orientativă, a orașului musulman în care
aceasta se înscrie: un oraș perceput ca produs și ca manifestare complexă a culturii musulmane9.
În această ordine de idei, orașul musulman exprimă, cel puțin la o analiză preliminară, ca
primă impresie, ideea unei alcătuiri relativ haotice, amorfe, lipsite de coerență, pe undeva
anarhice. Această observație vizează în principiu dimensiunea geometrică, a desenului urban, ca
ansamblu de forme: parcele, amprente la sol ale clădirilor, circulații , raport plin -gol, etc. De fapt,
orașul musulman nu este o structură aleatoare, ci este organizat după un set de principii relativ
diferite în raport cu cele ale culturii occidentale, Acesta conține un tip de ordine pe undeva
subliminal, ce nu se exprimă c el mai vizibil prin rigurozitate și lizibilitate geometrică, ci rezultă
în principal prin asamblarea unor secvențe ierarhiza te ale accesului și ale îngrădi rii, care răspund
unor șabloane sociale proprii culturii musulmane – care la rândul lor sunt puternic determinate
din punct de vedere religios10. Spre deosebire de alte culturi, cum ar fi cea occidentală, care își

8 OTHMAN, Zulkeplee, AIRD, Rosemary, BUYS, Laurie, „Privacy, modesty, hospitality, and the design of Muslim
homes – A literature review”, Frontiers of Architectural Research , volumul 4, ediția 1, 2015, p. 13.
9 Utilizarea termenului de „oraș” nu exclude și alte localități, în speță rurale, în care arhitectura locuirii se
manifestă în for me relevante, însă reperul de context al prezentei lucrări va fi orașul, având în vedere poziționarea
urbană a temei de proiectare.
10 MICHELL, George, (ed.), Architecture of the Islamic World: Its History and Social Meaning , Londra, Ed. Thames &
Hudson, 1 995, p. 195.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 11
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș concep uneori așezările ca „imagini ale unui cosmos ordonat” (diagrame cosmologice)11, factorii
modelatori ai organismului urban specific tradiți ei musulmane sunt mai degrabă nevoia de
intimitate și de protecție a familiei, și segregarea vieții private de cea publică – aspecte ce decurg
direct sau indirect din prescripții de ordin religios.
Desigur, ca în orice altă cultură de dimensiunile celei m usulmane, identificabilă ca atare
cel puțin prin prisma arealului geografic extins în care s -a manifestat și se manifestă, pretenția de
a construi un „model al locuinței musulmane”, universal valabil, este un deziderat dificil spre
imposibil, având în vede re complexitatea relațiilor dintre cultura musulmană, fie ea relativ
ermetică, și paleta de culturi cu care aceasta a interacționat inevitabil în decursul a secole de
istorie a civilizațiilor. În plus, considerând și det erminările de tip geografic și clima tic, de
adaptare a locuințelor la factorii de mediu locali care, din nou, poti fi destul de diferiți în lumea
musulmană12, locuința musulmană „standard” cu greu poate fi creionată, cel puțin din punct de
vedere formal. Cu toate acestea, numitorul comun poat e fi identificat într -un set relativ compact
de credințe, obiceiuri, tradiții, norme sociale și semnificații religioase ce privesc esența și rolul
familiei musulmane, c are au creat ceea ce s -a putea numi drept „atitudini tipic islamice” vis-à-vis
de funcți ile locuinței: In Islamic culture it is both the explicit and the implicit Qur'anic
prohibitions that are the primary determining factors in the formation of a domestic unit, for
these define what is socially unacceptable13. În cadrul credinței islamice, lo cuința este privită
deseori ca un soi de „microcosmos de cultură și civilizație islamică”14.
Astfel, unul dintre elementele centrale ale discursului social de factură religioasă este
discreția femeii – relativa izolare și segregare a femeilor față de viața socială liberă, a spațiului
public, unde prezența masculină este dominantă. În textele religioase musulmane pot fi
identificate mai multe referințe și motivații privind această normă socială, una dintre explicații
fiind de ordin pragmatic, și vizând protecția femeilor și a familiei în fața altor bărbați, care pot fi

11 MICHELL, George, (ed.) , op. cit ., p. 195 .
12 De la mediul deșertic arid din peninsula Arabia la mediul umed din Africa de Est sau din India, sau de la zonele de
coastă din proximitatea mărilor și a oceanelor la zonele aflate departe de țărm, arhitectura locuirii din zona
musulmană s -a adaptat adesea pentru lupta împotriva căldurii (un factor climatologic relativ constant în arealul în
cauză), dar a trebuit să dezvolte, de la caz la caz, și soluții pentru ventilarea naturală a spațiil or, pentru izolarea
termică, ș.a .
13 MICHELL, George, (ed.), op. cit. , p. 196. În traducere: „În cultura islamică, principalii factori determinanți în
configurarea unei unități de locuire sunt interdicțiile explicite și implicite din Coran, întrucât acestea defines c ceea
ce este inacceptabil din punct de vedere social”.
14 OTHMAN, Zulkeplee, AIRD, Rosemary, BUYS, Laurie, „Privacy, modesty, hospitality, and the design of Muslim
homes – A literature review”, Frontiers of Architectural Research , volumul 4, ediția 1, 201 5, p. 13.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 12
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș inamici. În paralel, bărbaților musulmani le este interzis accesul în locuințele altora, înainte de a
fi cerut acordul acestora și de a le fi transmis un mesaj de pace15.
Practic, factoru l generator principal este nevoia de intimitate, formulată explicit și
implicit în texte religioase esențiale precum Coranul (revelațiile lui Allah către profetul
Mahomed), hadith -urile sau sunnah -urile (cuvântările și acțiunile profetului Mahomed)16. Fie c ă
este vorba despre intimitate vizuală, auditivă sau chiar olfactivă, despre intimitate între vecini,
între femei și bărbați, între membrii familiei în cadrul locuinței, sau despre intimitatea la nivel de
persoană, de individ, aceasta este considerată ca f iind o condiție obligatorie pentru ca omul
Islamului să se poată disocia de presiunea și de exigențele lumii exterioare, în cuprinsul
căminului său17. Cerința de intimitate este de fapt un aspect inerent în contextul locuirii, fiind
prezentă în toate cultur ile, însă aceasta beneficiază de un grad de importanță pe undeva special în
lumea musulmană – unde atrage după sine o serie de uzanțe relativ specifice culturii islamice,
cum ar fi de pildă segregarea femeilor de bărbați, restricționările de mișcare a feme ilor în spațiul
public, sau protecția vizuală accentuată a locuinței și a femeilor.
Unele idei pot fi identificate și la nivel lingvistic. De pildă, numele arab sakan , care
desemnează casa, este legat de cuvântul sakina , un adjectiv cu sensul de „pașnic , sfânt”, iar
cuvântul pentru femeie, hatim , este la rândul său legat de cuvântul haram (haremul, „zonă
sacră”), ceea ce denotă spațiile de locuit ale familiei18. De asemenea, în manifestări mai vechi ale
Islamului, pentru soție se folosea și cuvântul muhsa na (ceea ce se traduce literalmente prin
sintagma „sub tutelă” sau „femeie de păzit”), soțiile fiind practic în „posesia” sau
„administrarea” bărbaților, care purtau întreaga resposabilitate pentru păstrarea condiției de
onoare a soțiilor lor19.
Trecând p este citate și conotații mai mult sau mai puțin idealiste, tipic religioase,
segregarea femeilor ar fi – la o analiză critică mai pragmatică – un element de protecție a familiei
în contextul unui mediu ostil, uneori violent, supus conflictelor, războaielor și agresiunilor atât
din exterior cât și din interior, așa cum era spațiul geografic musulman cel puțin în momentul
cristalizării acestor dogme – totul pe fondul unor condiții geografice și de trai relativ aspre: zone
predominant aride și deșertice, relat iv sărace în resurse de bază (apă potabilă, hrană). În
societatea musulmană, bărbații familiei poartă responsabilitatea economică și socială principală,

15 MICHELL, George, (ed.), op. cit. , p. 196.
16 OTHMAN, Zulkeplee, AIRD, Rosemary, BUYS, Laurie, op. cit. , pp. 13 -15.
17 MORTADA, Hisham, Traditional Islamic principles of built environment , New York, Ed. Routledge Curzon, 2011, p.
19.
18 Ibidem.
19 Ibidem.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 13
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș fiind factorii activi în viața publică. Ei procură resurse pentru familie, întrețin relațiile cu străin ii,
cumpără și negociază, participă la forma publică a ritualului religios (în moschei), etc. Pe de altă
parte, sarcinile femeilor gravitează în jurul sferei private a locuinței, iar interacțiunile cu
exteriorul sunt pe cât posibil minimizate. Din punct de vedere dogmatic, femeile părăsesc
locuința doar în cazuri de necesitate, situație în care este recoma ndată purtarea cunoscutului văl ,
care acoperă cât de mult posibil din corp, din nou, din rațiuni de protecție față de manifestări
periculoase. Femeile sun t considerate ca fiind vulnerabile în spațiul public, motiv pentru care se
recomandă ca ele să fie în grup sau însoțite, de preferință de bărbați membri ai familiei. De
exemplu, în ciuda religiozității accentuate a culturii musulmane, femeilor nu le este r ecomandată
participarea la desfășurarea ritualului din moschei, acestea fiind spații publice20. În schimb,
activitățile lor religioase se reduc de cele mai multe ori la rugăciune privată.
Automat, acest deziderat de protecție a femeilor și, pe cale de con secință, relativa izolare
a acestora față de viața publică, la adăpostul căminului, se transpun pe mai multe paliere în
organizarea locuințelor musulmane. Un prim astfel de palier ar fi conceperea unor configurații de
arhitectură a locuinței care să ofere protecție față de exterior. Din acest punct de vedere, modelul
de locuință introvertită, tip „curte interioară” , care se închide față de spațiul public prin
ziduri predominant pline și se deschide, pe de altă parte, către interiorul parcelei (curtea
interi oară) ca nucleu al vieții domestice, domină arhitectura locuirii din zona musulmană – într-
atât încât este uneori considerat ca fiind o manifestare a culturii musulmane21. Ca schemă de
organizare a locuinței, casa tip „curte interioară” există cel puțin din perioada antică și greco –
romană în arealele ce vor fi ulterior locuite de populație musulmană, în primul rând ca o formă
de răspuns la condițiile de mediu. Odată cu afirmarea și răspândirea Islamului (secolul VI d.e.n.),
musulmanii adoptă și generalizează acest model de organizare planimetrică, întrucât „curtea
interioară” se pliază pe setul de exigențe de ordin religios și social al culturii musulmane, în mod
special pe nevoia acută de intimitate22.

20 MAHFOUZ , Afaf, SERAGELDIN , Ismail, „Women and Space in Muslim Societies ”, SALAM , Hayat, ed. , Expressions
of Islam in Buildings , Singapore: Ed. Concept Media / The Aga Khan Award for Architecture, 1990 , pp. 85 -87.
21 CAMPO, Juan Eduardo. The Oth er Sides of Paradise: Explorations into the Religious Meanings of Domestic Space
in Islam , Columbia, South Carolina, University of South Carolina Press, 1991, p. 94.
22 EL-SHORBAGY, Abdel -Moniem, „Traditional Islamic -Arab House: Vocabulary And Syntax”, International Journal of
Civil & Environmental Engineering , Vol. 10, No. 4, 2010, p. 16.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 14
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș

Fig. 1 (colaj) : curtea interioară ca element centr al al locuinței tradiționale musulmane: vegetație,
prezența apei, deschiderea spațiilor interioare către curte, galerii, logii, mobilier de grădină. Stânga:
curtea interioară a unei locuințe din Isfahan, Iran. Dreapta: curtea interioară a unei case bogate din
Cairo.
Către stradă, locuințele tradiționale musulmane nu se deschid, ci se închid. Zidurile sunt
de cele mai multe ori niște simple calcane, unde golurile sunt pe cât posibil minimizate. Astfel,
ferestrele sunt reduse atât ca număr, cât și ca dimens iuni, iar atunci când acestea sunt totuși
prezente în alcătuirea zidurilor, ele vor fi de regulă poziționate deasupra nivelului ochiului uman,
cu parapete înalte, astfel încât privirea dinspre stradă să fie împiedicată. Pe de altă parte, ușa de
acces dinsp re stradă în locuință – un gol aplicat absolut necesar – este cel mai adesea considerată
ca fiind un punct nevralgic, având din acest motiv o constituție preferabil masivă, puternică.
Alături de funcția sa principală, anume de acces al membrilor familiei ș i de protecție față de
străini, ușa principală mai poate purta și semnificații sociale sau religioase, și primește de multe
ori un tratament decorativ semnificativ, ca factor de prestanță și de statut23. De exemplu, ușile de
acces în locuințele celor care a u mers în pelerinaj la Mecca sunt adesea decorate cu o abundență
de motive decorative, de inscripții, sau de imagini ale locurilor vizitate, dar și alte locuințe pot
exhiba portaluri impresionante, decorate cu simboluri și aranjamente coloristice de natură
religioasă, auspicioasă și apotropaică, ce fac referire la credințe populare, talismane, elemente

23 YAZDANI, Majid, POOR, Mostafa Rajaee, ABASPOOR, Reza, „The characteristics of suitable home from Islam
point of view in comparison with Modern architecture”, 6th Inter national Symposium on Advances in Science and
Technology , Kuala Lumpur, 2012, p. 5.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 15
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș magice, etc.24. Alteori, ușa de acces din stradă primește o tratare modestă, austeră, dimensiunea -i
decorativ -simbolică fiind preluată de ușa de acces în curt ea interioară25.
Dacă nevoia de protecție față de un exterior considerat ostil conduce la preferința
pentru zidul plin, o prescripție care nu se reduce numai la zidul sau zidurile de contact cu strada,
ci și la celelalte ziduri care delimitează parce la sau casa de proprietățile vecine, această
condiționare conduce automat către schema configurativă de tip „curte interioară” întrucât, în
primul rând, locuința trebuie să prezinte obligatoriu și goluri de contact înt re interior și exterior,
pentru pătrun derea luminii și a aerului curat, pentru ventilație, etc. Astfel, dacă perimetrul este
preponderent plin, golurile vor fi amplasate în jurul unei curți interioare, ferite de accesul fizic și
vizual al străinilor. În acest spațiu al curții interioare se des chid spațiile funcționale ale locuinței,
precum camerele de locuit, camera de zi, bucătăria, sau anexele. Pe cale de consecință, schema
configurativă de tip curte interioară permite existența protejată a spațiilor domestice, reunite și
denumite uneori sub titulatura de „harem” – cu sensul de parte a locuinței destinată femeilor și
copiilor26.
Dacă haremul este domeniul de utilizare specific feminin, camerele utilizate de către
bărbați sunt amplasate cel mai adesea într -o zonă „de graniță” a haremului, într e acest spațiu
eminamente privat și spațiile semiprivate ale locuinței precum camera / camerele de oaspeți27.
Din acest punct de vedere, este de notat faptul că, în tradiția musulmană, nevoia de intimitate și
de protecție a familiei se conjugă de cele mai m ulte ori cu o cerință de ospitalitate , de origine
din nou religioasă, în sensul în care fiecare locuință ar trebui să fie dotată cu spații pentru primire
și găzduire, ca o atitudine de solidaritate și receptivitate față de străini28. Responsabilitatea
primi rii oaspeților aparține bărbaților, aceștia însoțindu -i de la intrarea dinspre stradă și până în
camera destinată întâlnirilor , sau până la dormitorul / dormitoarele de oaspeți. Această cameră de
oaspeți este o încăpere aparte în organizarea locuinței trad iționale musulmane, ea fiind destinată
în primul rând întâlnirilor cu persoane din exterior, dar jucând în același timp și rolul unei
încăperi de recreere pentru membrii familiei, un soi de salon sau cameră de zi – atunci când nu
există oaspeți în casă. În cazul locuințelor mai ample, se pot amenaja două camere de întâlniri

24 MICHELL, George, (ed.), Architecture of the Islamic World: Its History and Social Meaning , Londra, Ed. Thames &
Hudson, 1995, p. 197.
25 EL-SHORBAGY, Abdel -Moniem, „Tradi tional Islamic -Arab House: Vocabulary And Syntax”, International Journal of
Civil & Environmental Engineering , Vol. 10, No. 4, 2010, pp. 15 -16.
26 RABBAT, Nasser, „What is Islamic Architecture ”, Architecture in Islamic Arts: Treasures of the Aga Khan
Museu m, Geneva, Aga Khan Trust for Culture , 2011, pp. 21 -22.
27 MICHELL, George, (ed.), op. cit. , p. 196.
28 OTHMAN, Zulkeplee, AIRD, Rosemary, BUYS, Laurie, „Privacy, modesty, hospitality, and the design of Muslim
homes – A literature review”, Frontiers of Archi tectural Research , volumul 4, ediția 1, 2015, pp. 19 -20.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 16
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș separate: una pentru oaspeți, și o alta pentru familie. Pe de altă parte, în cazul locuințelor mai
modeste, funcțiunea de primire / găzduire poate fi preluată de camera bărbatului – cap de
familie29.
Alături de fațadele curții interioare și de portalul de intrare, camera de oaspeți se bucură
de un grad înalt de atenție la nivel de amenajare și decorație interioară, ea trebuind să exprime de
regulă un mesaj de prestanță și de bunăstare. Ea poate juca rolul de marcă a statutului economic
al familiei, aici fiind păstrate și expuse cele mai de preț posesiuni ale familiei. De asemenea,
camerele de oaspeți sunt de obicei dotate și cu un mic bufet, de unde bărbații să poată servi
invitații cu d iverse alimente și băuturi. Bufetul este poziționat de preferință în relație cu
bucătăria30.
Ca spațiu de întâlnire, camera de oaspeți poate fi utilizată și pentru manifestări religioase
cu invitați din exterior, sau doar în contextul privat al familiei. În aceste cazuri, paleta
funcțională a camerei de oaspeți se intersectează cu cea a iwan -ului. Aceasta este în principiu o
cameră de zi ce se deschide către curtea interioară prin intermediul unei galerii de coloane31. O
observație importantă în ceea ce pri vește spați ile pentru oaspeți vizează varie tatea lor
arhitectural -configurativă și funcțională în timp și spațiu, în lumea arabă. Fiind vorba despre
spații în principiu semiprivate, deopotrivă pentru oaspeți și pentru familie, spații de reprezentare,
de re laxare și de practică ritual -religioasă în același timp, varietatea formelor și a configurațiilor
face ca aceste spații să fie mai greu de definit, categorisit sau explicitat. Astfel, plecând de la cea
mai simplă forma de logie pe parter, deschisă către cu rtea interioară pe o singură latură, anume
tradiționalul iwan , alte configurații frecvent întâlnite sunt qa’ah -ul și takhtabush -ul.
Prima dintre acestea, anume qa’ah , este o alcătuire tripartită, compusă dintr -o zonă
centrală mai înaltă, prevăzută cu un lanternou, și două zone laterale echivalente (indicate uneori
drept iwan -uri), care flanchează încăperea principală și care sunt situate la o cotă superioară – o
diferență de una – două – trei trepte. Cea de -a doua configurație menționată, anume takhtabush ,
denotă o logie poziționată între două curți interioare, una dintre ele pavată și neumbrită, iar
cealaltă amenajată sub forma unei grădini plantate. Logia este complet deschisă către curtea
„caldă” (cea pavată, unde se acumulează căldura), iar către curte a „răcoroasă” (grădina plantată)
se deschide prin intermediul unor pereți traforați. Astfel, logia takhtabush joacă un rol important

29 MICHELL, George, (ed.), Architecture of the Islamic World: Its History and Social Meaning , Londra, Ed. Thames &
Hudson, 1995, pp. 198 -199.
30 Ibidem.
31 PETERSEN, Andrew, Dictionary of Islamic Archit ecture , London, Ed. Routledge, 1996, p. 130.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 17
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș în reglajul higrotermic al locuinței, creând curenți de aer între cele două curți, deci un sistem de
ventilație de tip pasi v32.
Altfel, locuințele tradiționale musulmane sunt prevăzute, de obicei, cel puțin cu o nișă de
rugăciune ( mihrab ), aplicată într -un zid ( qibla ) ce indică direcția către Mecca33, întocmai ca și
în cazul moscheilor, dar la o scară mult mai mică, specific d omestică. Locul de rugaciune se află
de obicei într -una din camerele de reprezentare ale locuinței, cum ar fi de exemplu camera de
oaspeți sau camera de zi a familiei. Desigur, există numeroase maniere de transpunere în formă
construită a acestei necesităț i de a avea un spațiu de rugăciune în locuință. De exemplu, nișa
poate fi un spațiu de rugăciune și de meditație ceva mai larg, de tip alveolar, dimensionat pentru
o singură persoană sau pentru un mic grup de persoane (2 -3), spațiul fiind separat de restul
încăperii printr -un panou mobil care să permită o izolare fonică adecvată, necesară în caz de
meditație și de rugăciune solitară, tăcută. Altfel, pentru rugăciuni colective mai ample, la care ar
participa un grup mai mare persoane, peretele despărțitor po ate fi lăsat deschis, spațiul de
rugăciune extinzându -se astfel în restul camerei sau chiar în curtea interioară34.
În ceea ce privește orientarea față de Mecca, inclusiv dormitoarele ar fi ideal să fie
proiectate în așa fel încât poziția individului în somn să fie orientată cu fața către Mecca. Pe de
altă parte, toaletele ar trebui amplasate în așa fel încât utilizatorul să nu fie orientat cu fața sau cu
spatele către Mecca atunci când utilizează acest spațiu35. Altfel, curtea interioară în sine joacă un
rol religios în locuință, în condițiile în care rugăciunea poate avea loc și în cuprinsul acesteia.
Din acest motiv, curtea interioară se va afla, de regulă, la o cotă inferioară față de cota de călcare
a restului locuinței (una – două – trei trepte), în așa fel încât încălțămintea să poată fi lăsată pe
trepte în caz de rugăciune – care se desfășoară desculț. Tot din rațiuni de ritual religios, curțile
interioare conțin de cele mai multe ori o fântână, al cărei rol principal este de a asigura faptul că
fiecare participant la rugăciune se va spăla pe mâini înainte de începerea acesteia36.
Prezența spațiilor semiprivate în cadrul locuinței, deci posibilitatea accesului unor
persoane din afara familiei în interiorul nucleului protejat, atrage după sine nevoi a de segregare
și de relativă izolare a spațiilor destinate femeilor în cadrul locuinței, în așa fel încât spațiile
destinate acestora să nu fie accesibile într -un mod direct, facil, din spațiile semiprivate în care au

32 EL-SHORBAGY, Abdel -Moniem, „Traditional Islamic -Arab House: Vocabulary And Syntax”, International Journal of
Civil & Environmental Engineering , Vol. 10, No. 4, 2010, pp. 17 -18.
33 PETERSEN, Andrew, Dictionary o f Islamic Architecture , London, Ed. Routledge, 1996, pp. 186 -187, p. 240.
34 IBRAHIM, Hanna, The Contemporary Islamic House , Honors Program of the Department of Architecture, School
of Architecture, University of Arkansas, 2012, p. 10.
35 Ibidem.
36 IBRAHIM, Hanna, op. cit. , p. 13.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 18
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș acces și străinii. Acest considerent se traduce automat prin nevoia de control a fluxurilor, a căilor
de acces și de circulație în cadrul locuinței. În condițiile în care, la o locuință de dimensiuni
relativ medii, majoritatea spațiilor interioare se deschid către curtea interioară, deci atât spațiile
pentru femei cât și cele pentru oaspeți, una dintre metodele de protecție a haremului este
poziționarea retrasă a accesului în zona feminină, uneori în spatele curții, eventual la etaj. În
cazul unor locuințe mai mari, haremului i se poate dedica în exclusivitate o a doua curte
interioară, eliminând astfel riscul de acces și de privire din partea oaspeților.
De asemenea, un spațiu atent controlat este și porțiunea de locuință situată între ușa de
intrare dinspre stradă și accesul în curtea i nterioară, adică acel culoar de trecere care, în cele
mai multe cazuri, este utilizat atât de familie cât și de oaspeți – până la spațiile destinate acestora,
care se deschid de regulă tot în curtea interioară. Din nou, unele locuințe mai ample pot dispune
de două fluxuri de acces spre curtea interioară, unul pentru familie și altul pentru oaspeți, iar
zona haremului poate fi deservită separat, printr -o ușă de intrare proprie. În unele circumstanțe,
spațiile private ale haremului – situate la etajele superi oare – pot fi conectate prin pasarele,
uneori chiar poduri pietonale deasupra străzilor, în așa fel încât femeile unor haremuri vecine să
se poată întâlni mai facil, sau să ajungă mai direct în anumite zone ale orașului, ocolind strada
uzuală37. Alteori, sp ațiile pentru oaspeți sunt accesate direct din culoarul comun sau chiar din
vestibulul de intrare, fără a se mai ajunge în curtea interioară. Legătura dintre spațiile pentru
oaspeți și curtea interioară poate fi astfel redusă la strict funcția de iluminare -ventilare: ferestre
către curtea interioară, cu sau fără uși de acces.
O caracteristică frecventă a culoarului de trecere este traseul său sinuos, virajat, cu
schimbări de direcție în unghi drept sau la un unghi apropiat de unghiul drept. Acest fapt
împiedică formarea unei vederi de ansamblu asupra spațiului locuinței, blocând vizibilitatea spre
curtea interioară. De regulă, ușa de intrare se deschide într -un vestibul, direcția de privire dinspre
stradă fiind canalizată spre un perete plin, pentru a împi edica astfel vizibilitatea în interior. Din
acest vestibul, care poate lipsi uneori, direcția de pornire a culoarului de trecere, care conduce
către curtea interioară, este de regulă cotită, fiind relativ perpendiculară pe direcția de acces
dinspre stradă. Astfel, vederea din stradă, din ușă sau imediat din vestibul nu poate depăși
limitele acelui perete de intrare, și în nici un caz nu poate atinge curtea interioară. Acest
tratament consistent de protecție vizuală are în vedere și faptul că, în anumite cir cumstanțe, ușa
de intrare poate fi lăsată deschisă, cum se întâmplă de pildă în cazul unor invazii, a unor dezastre,
sau chiar, în unele practici mai vechi, în cazul pedepsirii unor membri ai comunității prin
confiscarea ușii38.

37 MICHELL, George, (ed.), Architecture of the Islamic World: Its History and Social Meaning , Londra, Ed. Thames &
Hudson, 1995, p. 197.
38 Ibidem .

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 19
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș În acest punct al discuție i, în urma conturării unor coordonate funcționale schematice ale
locuinței tradiționale musulmane, în paralel cu evidențierea unor motivații configurative centrale,
ar fi de punctat o observație de tip funcțional, în relație cu organizarea funcțională tipi că din alte
areale culturale, în speță cultura occidentală. Astfel, dacă încăperile caselor europene sunt de
regulă destinate unei anumite activități (dormitor – somn, dining – loc de luat masa, bucătărie –
loc de preparare a hranei), locuința musulmană es te organizată mai consistent în raport cu alte
criterii decât cel strict funcțional, anume accesibilitatea, vizibilitatea, sau raportul public –
semipublic – semiprivat – privat39. La o analiză mai atentă a utilizării funcționale a încăperilor din
locuințel e tradiționale musulmane, se poate constata un fapt cel puțin interesant din perspectivă
occidentală, anume caracterul polivalent și oarecum non -specific al multor încăperi din zona
privată, a haremului. Astfel, diversele camere pot fi utilizate, în mod in terșanjabil, pentru somn,
luat masa, recreere, sau sarcini domestice40.
De asemenea, motivațiile de tip cultural sunt adesea însoțite și de rațiuni strict
pragmatice, de adaptare la condiții de mediu, astfel că modul de utilizare a spațiului interior
poate varia de la un moment al zilei la un altul, de la zi la noapte, sau de la un anotimp la altul.
De exemplu, dacă activitățile diurne se desfășoară, în cea mai mare parte a zilei, în cuprinsul și în
jurul curții interioare, pentru momentul de „siesta” se p referă spațiile răcoroase de la subsol, în
cazul unor zile toride . Tot în zonele calde și aride, o practică răspândită este utilizarea
acoperișurilor -terasă pentru somn în timpul nopții, ideea fiind de a profita astfel de termperaturile
mai scăzute. Din ac est considerent, parapeții teraselor sunt de regulă înalți, pentru a împiedica
vizibilitatea vecinilor asupra spațiului terasei. Pe de altă parte, în zonele cu diferențe climatice
semnificative între anotimpuri, anumite părți ale locuinței pot fi dedicate unei utilizări de tip
sezonier, cum se întâmplă de pildă în zona Anatoliei, unde poate fi întâlnită o cameră de recepție
de vară, „cerdacul”, ce se prezintă de obicei sub forma unei încăperi realizate în consolă, la etaj,
delimitată de pereți vitrați și tr aforați ( „geamlâc ”), cât și o cameră de recepție de iarnă, situată la
subsol / demisol, bine izolată prin pereți groși de zidărie41.
Această flexibilitate funcțională se reflectă și la nivel de mobilier, în sensul în care
locuința tradițională musulmană e ste de obicei săracă în obiecte de mobilier fix relativ
voluminoase, specific și clar definite din punct de vedere funcțional, cum ar fi de pildă mese
ample, bufeturi, sau dulapuri. În cultura musulmană primează exigențele de intimitate și de
protecție a f amiliei, astfel că aceste elemente, caracteristice unor scheme de utilizare funcțională
relativ rigide ale spațiului interior, sunt rareori utilizate. În schimb, cultura musulmană preferă
utilizarea unor obiecte de mobilier versatile și mai ușor transporta bile, cum ar fi de pildă cuferele

39 MICHELL, George, (ed.), Architecture of the Islamic World: Its History and Social Me aning , Londra, Ed. Thames &
Hudson, 1995, p. 199.
40 Ibidem.
41 Ibidem.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 20
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș de depozitare, scaunele de dimensiuni reduse sau polivalentul „divan”. Spațiile de depozitare
tradiționale sunt de regulă deschise, fiind asamblate adesea în cadrul unor nișe aplicate în pereții
interiori, al căror conținu t poate fi ușor schimbat. Mai mult: obiceiurile tradiționale de a mânca și
de a sta direct pe podea, cu utilizarea extinsă a covoarelor, a carpetelor, a saltelelor și a pernelor,
face ca scaunele și mesele să fie relativ opționale42. Desigur, aceste observa ții vizează locuința
tradițională și un mod de utilizare a acesteia din nou tradițional, în raport cu un comportament de
tip tradițional al locuitorilor – ceea ce nu poate fi echivalat totuși cu întreaga paletă de utilizări
ale locuirii în zona musulmană. Unele astfel de practici ajung uneori a fi eliminate, fiind relativ
retrograde, însă punctarea acestora se consideră utilă din perspectiva prezentului studiu, întrucât
fixează un reper de tip „tradițional” al utilizării funcției de locuire în cultura musul mană.
În asociere cu traseele frânte, accesele restricționate și respectiv poziționarea spațiilor din
locuință în funcție de caracterul lor semiprivat sau eminamente privat, un alt element
caracteristic al arhitecturii musulmane – care decurge din exigența de protecție a initimității –
este peretele traforat ( mashrabiya )43. Utilizat la scară largă în zona haremului, peretele traforat
este gândit în așa fel încât femeile să poată privi în exterior fără a putea fi privite. Perforațiile
multiple, de dim ensiuni relativ reduse, pe de o parte permit vizibilitatea din imediata proximitate
a peretelui, în cazul în care subiectul se află poziționat fix lângă perete, iar pe de o altă parte fac
vizibilitatea din ce în ce mai dificilă pe măsură ce ochiul uman se depărtează de acesta. Pe cale
de consecință, pereții traforați sunt o soluție ideală pentru zidurile ce delimitează spațiile
eminamente private ale locuinței de spațiile semiprivate, în care au acces nu doar membrii
familiei. Pentru a fi eficienți, acești pereți trebuiesc poziționați la o anumită distanță de punctele
în care se pot afla eventualele persoane indiscrete, în așa fel încât vizibilitatea către spațiul
interior aflat în spatele traforului să fie blocată.

42 MICHELL, George, (ed.), Architecture of the Islamic World: Its History and Social Meaning , Londra, Ed. Thames &
Hudson, 1995, p. 199.
43 EL-SHORBAGY, Abdel -Moniem, „Traditional Islamic -Arab House: Vocabulary And Syntax”, International Journal of
Civil & Environmental Engineering , Vol. 10, No. 4, 2010, p. 18.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 21
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș

Fig. 2 (colaj) : pereți traforați ( mash rabiya ) ce protejează interiorul de eventualele priviri indiscrete din
exterior. Acești pereți marchează zone ale locuinței ce beneficiază de o protecție consistentă a intimității
vizuale, fiind de regulă vorba despre spațiile utilizate de către femei. Ală turi de rolul lor de paravan,
pereții traforați au căpătat o valoare artistico -decorativă implicită, afirmându -se drept unele dintre cele
mai caracteristice, mai valorizate și mai recognoscibile elemente ale identității vizuale islamice.
În cazul unei loc uințe tipice, organizate în jurul unei curți interioare, pereții traforați vor
fi întâlniți cu precădere la etaj, delimitând dormitoarele și celelealte spații utilizate de către
femei, dar pot fi prezenți și la parter, caz în care există totuși o vulnerabi litate teoretică, în caz că
anumite persoane se apropie de pereți, în condițiile unei circulații nerestricționate în cuprinsul
curții interioare. Peretele traforat poate fi întâlnit și ca soluție de vecinătate directă, la nivel
planimetric, între harem și camera de recepție / primire oaspeți / întâlniri / rugăciune, astfel încât
întâlnirile dintre bărbați să poată fi urmărite și observate și de către femei, dintr -o poziție de
siguranță44. Alteori, pereții traforați pot fi prezenți și la contactul cu strada, sau anumite ferestre

44 MICHELL, George, (ed.), Architecture of the Islamic World: Its History and Social Meaning , Londra, Ed. Thames &
Hudson, 1995, p. 196.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 22
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș pot fi dotate cu un strat de trafor, poziționat între foaia de sticlă și exterior. Chiar dacă acești
pereți traforați nu sunt literalmente inaccesibili, precum în cazul ideal al poziționării lor la etaj, ei
trasmit cel puțin un mesaj d e discreție, care adesea poate fi suficient pentru a orienta privirile
străinilor / oaspeților în alte direcții.
Din punct de vedere arhitectural, pereții traforați se prezintă sub o varietate de forme,
dimensiuni și materiale, purtând adesea o doză de d ecorativism implicit, ceeea ce contribuie la
calitatea estetică și artistică a locuințelor musulmane. Ei pot fi realizați din zidărie (prin
eliminarea unor cărămizi dintr -o alcătuire inițial „plină” a peretelui), din riflaje de lemn, sau din
confecții meta lice mai mult sau mai puțin elaborate, desenul fiind adesea de tip geometric sau
floral. În afară de rolul lor principal din perspectiva protejării intimității, pereții traforați sunt utili
și din punct de vedere al nevoii de ventilare a spațiilor interioa re, întrucât ajută la generearea
unor curenți de aer între interior și exterior45. Având în vedere caracterul permanent deschis al
traforului, pereții de acest tip ajung a fi practic mai utili decât ferestre uzuale, în condițiile în care
acestea, când sunt închise, întrerup schimburile de aer dintre spațiul locuinței și mediul exterior.
În aceas tă ordine de idei, nevoia de ventilare a spațiilor reprezintă de fapt una dintre cele
mai acute probleme ale locuințelor musulmane, întrucât zonele de pe glob locu ite de musulmani
prezintă condiții de mediu relativ dificile: climate aride și deșertice (Arabia, nordul Africii,
Orientul Mijlociu) sau climate tropicale umede (estul Africii, India), unde problema
temperaturilor înalte se asociază și cu problema unei lip se sau a unui exces de umiditate (deșert –
junglă). În funcție de condiționări geografice și climatice specifice, locuințele tradiționale
musulmane au dezvoltat, de la caz la caz, diverse soluții de adaptare la un mediu relativ ostil,
pentru o maximizare a g radului de confort: răspunsuri de tip bioclimatic . Din acest punct de
vedere, schema configurativă de tip „curte interioară” – punctată deja prin prisma capacității sale
de a răspunde setului de norme social -religioase ale Islamului – se constituie într -o soluție
frecvent valabilă și din perspectivă bioclimatică .
În mod special în zonele calde și aride, curtea interioară îndeplinește o funcție
importantă în ceea ce privește controlul climatului. Ea funcționează ca un „captator de aer”46,
întreținând fenom enul de convecție în avantajul c onfortului resimțit în spațiile interioare ale
locuinței. Astfel, aerul cald ce se acumulează pe parcursul zilei este dezlocuit de aerul mai rece
din timpul nopții, care coboară prin golul creat de curtea interioară până la nivelul parterului și al
pavimentului, răcindu -le. La baza acestui fenomen stă principiul fizic al convecției, adică
mișcarea maselor de aer cald de jos în sus în raport cu masele de aer rece, care se bazează pe
faptul că aerul cald este mai puțin dens și mai ușor decât aerul rece, având în consecință tendința
de a se ridica deasupra aerului mai rece – fenomen cunoscut și sub denumirea de stack effect –

45 FATHY, Hassan, Natural Energy and Vernacular Architecture: Principles and Examples with Reference to Hot Arid
Climates , Chicago, University of Chicago Press, 1986, pp. 57 -59.
46 termenul englezesc de air well (în traducere: „fântână de aer”) este de stul de sugestiv din acest punct de vedere.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 23
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș efect de stivă47. Aerul mai rece al nopții, odată captat de golul volumetric al curții interioare, se
transmite mai departe, tot prin convecție, tuturor camerelor perimetrale curții, fenomenul fiind
ajutat și de utilizarea unor materiale de construcție tradiționale, cu un anumit grad de inerție
termică (zidărie, lemn), care realizează schimburi termice lente, având astfel capacitatea de a
înmagazina căldură în tipul zilei și de a o elibera, constant, pe parcursul nopții, în contact cu
aerul mai rece.
Altfel, acumularea de căldură din timpul zilei este diminuată prin însăși geometria curții
interioare, în sen sul în care aceasta este umbrită în cea mai mare parte a zilei, efectul de umbrire
fiind cu atât mai accentuat cu cât curtea este mai redusă ca dimensiuni , și cu cât locuința este mai
înaltă. Pe de altă parte, o curte prea restrânsă din punct de vedere dim ensional, care să diminueze
la minimum aportul solar, riscă a se transforma într -o simplă „curte de lumină”, iar acest lucru
contravine unor alte exigențe ale locuirii musulmane: nevoia de spațiu liber spre care să se
deschidă mai multe încăperi, dintre ca re unele reprezentative, nevoia de spațiu exterior pentru
desfășurarea activităților familiei, un anumit nivel de prestanță pe care fiecare locuință îl caută și
care este conferit, în mare măsură, de aspectul curții interioare, etc. Din aceste considerente ,
curțile interioare ale locuințelor tradiționale musulmane sunt relativ compacte, fiind evitate atât
curțile mici, meschine, cât și cele prea ample. De exemplu, în cazul locuințelor mai mari, de
statut, se preferă deseori o configurație cu mai multe curți compacte, în defavoarea unei curți
singulare și ample, care ar fi mai puțin eficientă în lupta împotriva căldurii48.
În plus, curțile nu sunt niște simple spații libere, ci sunt cel mai adesea agrementate cu
arbori, arbuști și fântâni, aceste elemente co ntribuind și ele la reglarea mediului higrotermic:
arborii produc un efect de umbrire suplimentar, iar apa fântânilor ajută la umidificarea aerului și
la scăderea temperaturii, prin evaporare. Dealtfel, evaporarea este întreținută și de către plante,
prin prisma apei pe care o conțin, acesta fiind unul din motivele pentru care curțile interioare ale
caselor tradiționale musulmane din zonele aride sunt tratate adesea ca niște veritabile grădini,
uneori foarte bogate în plante. Nu este de neglijat nici capaci tatea plantelor de a absorbi praful și
nisipul, în condițiile în care schema configurativ -volumetrică de tip „curte interioară” oferă
oricum, prin ea însăși, protecție față de vânt (uneori semnificativ în unele zone), față de praful
purtat de către acesta, și desigur față de soarele puternic. Nu în ultimul rând, spațiile frecvent
semideschise ce se înlănțuie de -a lungul perimetrului curții interioare – spații de tip logie și
galerie, cum ar fi tradiționalul iwan , sau pur și simplu tratarea pereților camerel or care se deschid
în curtea interioară în maneiră semideschisă, prin colonade, înlănțuiri de stâlpi sau pereți traforați
– funcționează ca spații -tampon din punct de vedere termic, încetinind pătrunderea căldurii, a
vântului și a prafului în spațiile util e mai profunde ale interiorului.

47 FATHY, Hassan, Natural Energy and Vernacular Architecture: Principles and Examples with Reference to Hot Arid
Climates , Chicago, University of Chicago Press, 1986, pp. 46 -47.
48 Observații personale ce se bazea ză pe parcurgerea mai multor exemple de locuințe musulmane tradiționale ce
prezintă o organizare de tip „curte interioară”

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 24
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș De asemenea, la nivel urban, trama stradală îngustă și virajată a zonelor rezidențiale
tradiționale minimizează expunerea zidurilor caselor la razele solare, iar aerul răcoros este
stimulat a se acumula în cuprinsul ace stor coridoare înguste pe timp de noapte. În zone urbane
mai dense, cu locuințe etajate și grupate, la nivel planimetric, în alcătuiri tip „covor” – împărțind
deci ziduri comune cu mai mulți vecini, pe mai multe laturi ale casei / parcelei – efectul de
protecție solară este cu atât mai consistent49.
Modelul curții interioare nu este însă universal valabil din punct de vedere al răspunsului
la condițiile de mediu din arealele geografice locuite de musulmani. Astfel, în zonele calde dar
umede, precum est ul Africii sau India, curtea interioară nu oferă un răspuns bioclimatic atât de
performant precum în zonele aride, însă acest model configurativ continuă să fie utilizat – deși la
o scară mai redusă – din considerente de ordin socio -religios. În areale cu o umiditate moderată
precum coasta Algeriei, modelul curții interioare își păstrează nivelul de performanță
bioclimatică, însă prezența în curtea interioară a elementului „apă”, sub formă de fântâni, bazine
sau canale, este diminuată considerabil, spre dis pariție, întrucât aceasta ar genera o creștere a
gradului de umiditate peste un nivel relativ de confort. Altfel, în zone termperate din cuprinsul
pensinsulei Balcanice, Turciei sau nordului Iranului, cu cele patru anotimpuri, cu temperaturi
uneori foarte scăzute și cu precipitații ocazional abundente, curtea interioară ar deveni relativ
inutilă, restrictivă din perspectiva activităților domestice de exterior, și adesea impracticabilă,
motiv pentru care aceasta este de cele mai multe ori înlocuită cu volume trii compacte, mai
adecvate din punct de vedere climatic. Alteori, în numeroase zone, locuințele pot fi de tip
compact, dar grupate împreună cu altele într -o alcătuire tot de tip curte interioară. În acest caz,
curtea interioară nu mai este a locuinței, ci a ansamblului50.
Desigur, condițiile specifice de mediu generează o paletă largă de răspunsuri arhitecturale
în domeniul locuirii tradiționale musulmane, însă o pătrundere mai adâncă în acest subiect ar
depăși scopurile prezentei lucrări, având de a face mai degrabă cu tema arhitecturii de tip
bioclimatic în zona musulmană. Ar mai fi totuși de punctat totuși, din această perspectivă, două
elemente arhitecturale întâlnite destul de frecvent, care își pun amprenta asupra imaginii de
arhitectură a locuinței și care rezultă din necesitatea de a exploata energia vântul ui. Astfel,
„captatorul de vânt” ( windcatcher ) și turnul de ventilație sunt u tilizate cu precădere în zonele
calde și umede, unde ventilația este uneori mai necesară decât izolația termică, aceste dispozitive
fiind gândite pentru a prelua curenții din vânt și pentru a -i direcțion a în spațiul interior, reglând
astfel parametrii higrotermici51.

49 MICHELL, George, (ed.), Architecture of the Islamic World: Its History and Social Meaning , Londra, Ed. Thames &
Hudson, 1995, p. 19 9.
50 Idem, p. 200.
51 Idem, pp. 203 -204.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 25
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș

Fig. 3 : turnuri de ventilație impunătoare, prezente în volumetria cartierului Bastakia din Dubai.

Fig. 4: schema curenților de aer de convecție într -o alcătuire cu turn de ventilație (central) și „captator
de vânt” (stânga).
Un alt aspect important de punctat ar fi principiul modestiei în Islam – un deziderat de
factură social -religioasă ce vizează evita rea opulenței și a risipei de resurse, în favoarea unor
atitudini umile, simple, sustenabile și, pe undeva, chiar austere52. Acest deziderat al modestiei
intră în relație cu alte norme calitative, precum nevoia de intimitate și de cerința de ospitalitate,

52 OTHMAN, Zulkeplee, AIRD, Rosemary, BUYS, Laurie, „Privacy, modesty, hospitality, and the design of Muslim
homes – A literature review”, Frontiers of Architectural Research , volumul 4, ediția 1, 2015, p. 21.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 26
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș cele trei sfere având atât congruențe cât și unele compatibilități mai problematice. În principiu,
deși Islamul promovează o atitudine oarecum frugală vis-à-vis de locuire, acest lucru nu trebuie
neaparat să limiteze manifestarea generozității față de oaspe ți, în sensul în care eticheta de
ospitalitate musulmană acomodează deopotrivă frugalitatea și opulența în onoarea oaspeților53.
Pe de altă parte, s -a pus deja în discuție relația dintre nevoia de intimitate (protecția familiei și a
femeilor) și și cerința de ospitalitate față de străini. Pe cale de consecință, negocierea dintre cele
trei criterii se afirmă ca un factor de relativă dificultate configurativă, și automat ca o măsură a
calității proiectării de arhitectură. Desigur, în judecata proiectării unei locuințe sunt de luat în
calcul multe alte aspecte (climă, topografie, materiale și tehnici de construcție accesibile, cultură
locală, etc.), însă intimitatea, ospitalitatea și modestia se afirmă ca elemente centrale ale
agendei de proiectare; în Islam, lo cuința tradițională este concepută de regulă ca un spațiu al
intimității familale și personale, ca o bază pentru manifestarea ospitalității și pentru consolidarea
relațiilor cu familia extinsă și cu societatea, respectiv ca un spațiu modest ce poate acomod a
ritualul religios particular în paralel cu afișarea unei imagini rezervate față de vecinătăți54.

2. Infuzia de modernitate în arhitectura musulmană: cerințe, practici și
elemente de tip modern

Capitolul precedent a evidențiat principalele coordonate ale locuirii tradiționale
musulmane, expunererea punctând motivațiile de factură religioasă, influența lor asupra
arhitecturii și relația lor cu alte considerente de ordin mai pragmatic. Poate că într -o manieră mai
acută decât în ca zul altor religii sau culturi definite din punct de vedere religios, Islamul implică
învățături, practici și ritualuri care str ucturează societatea în toate aspectele sale, formulând idei
specifice inclusiv despre locuințe și despre alte forme și programe arhitecturale. Deși Coranul și
alte texte religioase conțin elemente de discurs islamic despre locuire, nu există totuși vreun
canon scris care să ofere instrucțiuni precise despre cum ar trebui să fie construită, orientată sau
ritualizată locuința. Învăță tura islamică referitoare la casele lui Dumnezeu, casele profetului
Mahomed sau casele credincioșilor obișnuiți nu se constituie într -un cod complet, ci reprezintă o
serie de încercări parțiale, punctuale, conjuncturale, și oarecum neorchestrate, de a ordo na

53 SOBH, Rana, BELK, Russell, WILSON, Johathan, „Islamic Arab hospitality and multiculturalism”, Marketing Theory ,
august 2013, pp. 443 –463.
54 OTHMAN, Zulkeplee, AIRD, Rosemary, BUYS, Laurie, „Privacy, modesty, hospitality, and the design of Muslim
homes – A liter ature review”, Frontiers of Architectural Research , volumul 4, ediția 1, 2015, p. 21.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 27
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș comportamente spațiale pe baza unor crezuri de factură religioasă, a unor practici sociale și a
unor circumstanțe istorice55.
În acest context, influențele altor culturi, „importurile” de arhitectură sau elementele de
modernitate nu pot fi considerate a priori ca fiind anti -islamice, iar relativa reticență a
tradiționalului față de modern, în lumea islamică, are de a face mai degrabă cu atitudinea în sine,
prezentă și în alte culturi, decât cu aspectele dogmatice concrete ale Islamului, fie ele mai
exigente decât în alte situații. Desigur, religiozitatea accentuată a culturii islamice face ca
modernitatea să fie adesea confundată cu ceva neconform din punct de vedere religios, însă cele
circa 14 secole de istorie a Islamului dovedesc faptul că nici o cul tură, oricât de ermetică în
tradiționalismul său, nu poate rămâne neschimbată într -un interval de timp atât de larg și pe
cuprinsul a circa 40 de state – unde religia musulmană este predominantă56. Este de reținut însă
faptul că, din punct de vedere statist ic, majoritatea musulmanilor atribuie semnificații religioase
locuințelor lor, chiar și în cazul în care este vorba despre apartamente proiectate conform unor
modele de factură europeană sau americană57.
Având fixate aceste repere și formulate aceste con siderente, este util a observa maniera
în care modernitatea a pătruns în cultura locuirii musulmane și felul în care diverse elemente de
factură modernă au fost preluate și integrate în context. Din start, este necesar a se fixa sensul
sub care va fi folos it, în prezenta lucrare, conceptul de „modern” – având în vedere caracterul
multifațetat, polisemantic și automat problematic al termenului.
Astfel, „arhitectura modernă” este considerată în primul rând cu sensul de „vehicul” al
unor abordări, principii și idei de tip „modern”, progresiste, care intră într -o relație de
contradicție sau de indiferență – sau de slabă determinare – în raport cu sfera tradițional –
religioasă, prin prisma unor diferențe conceptuale relativ semnificative. Practic, abordări
„mode rne” au existat dintotdeauna, inclusiv în trecutul medieval al arhitecturii musulmane, însă
sensul de „modern” va indica, în acest caz, acele manifestări mai pregnante, ca expresii ale unui
curent de modernitate consistent, generalizat – așa cum se întâmpl ă, din punct de vedere
cronologic, începând cu perioada interbelică, prin intermediul „Mișcării Moderne”. Astfel,
termenul de „modern” nu va fi condiționat de repere cron ologice sau stilistice, ci va indica un
anumit tip de abordare, incluzând astfel, sele ctiv și parțial, și alți termeni conecși precum

55 IBRAHIM, Hanna, The Contemporary Islamic House , Honors Program of the Department of Architecture, School
of Architecture, University of Arkansas, 2012, pp. 4 -5.
56 Ibide m.
57 CAMPO, Juan Eduardo, The Other Sides of Paradise: Explorations into the Religious Meanings of Domestic Space
in Islam , Columbia, South Carolina, University of South Carolina Press, 1991, p. 3.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 28
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș „arhitectură modernistă”58 sau „arhitectură contemporană”59, inclusiv „arhitectură
postmodernă”60 – în momentul în care aceștia exhibă de o abordare de tip modern / progresist.
Având în vedere dificultatea conce ptuală a termenilor în raport cu scopurile și limitările
prezentei lucrări, nu se va avansa în zona unei explicitări temeinice, de tip teoretic, a sensurilor și
a diferențelor de sens dintre „modern”, „modernist”, „postmodern” sau „contemporan” în raport
cu arhitectura, ci se va urmări filonul progresist al ideii de „modern”.
Înaintea unei radiografieri a manifestărilor moderne din arhitectura rezidențială
musulmană actuală, ar fi utilă și o scurtă expunere cronologică a momentelor importante de
modernitat e în spațiul arhitectural islamic. Astfel, fără a ignora contactele culturale produse de -a
lungul secolelor între musulmani și alte religii, primele infuzii considerabile de modernitate, în
sensul său occidental, sunt identificabile în cea de -a doua jumăta te a secolului al XIX -lea, și mai
ales către sfârșitul său, în contextul campaniilor și a expansiunii coloniale ale unor mari puteri
europene61. În această perioadă, arhitecți occidentali expatriați vor conduce activitatea de
proiectare asociată construirii unor edificii importante în zona musulmană, vor iniția studii de
respirație occidental ă asupra patrimoniului arhitectural al culturii islamice, și vor pune bazele
învățământului modern de a rhitectură, de factură vestică, în acest areal cultural. În parale l,
arhitecți locali vor întreprinde studii în occident, sau vor deveni primii absolvenți ai noilor
instituții de învățământ superior de arhitectură , recent create62.
Perioada interbelică va fi martora pătrunderii ideilor moderniste și în spațiul islamic, prin
prisma legăturilor culturale deja consistente dintre occident și lumea musulmană. Acest tip de
abordare, care rupe cu tradiția, prinde contur și se afirmă în per ioada interbelică, ajungând a
domina peisajul practicii de arhitectură în preajma mijlocului de secol, când multe state
musulmane își declară independența, ieșind din perioada colonială. Până la afirmarea
postmodernismului, în anii ’80, spațiul musulman se dezvoltă sub auspiciile funcționalismului și
ale stilului internațional, curentul fiind condus atât de arhitecți locali, cât și de arhitecți străini –

58 curent din arhitectura mondială ce se afirmă, se dezvol tă și se generalizează în perioada interbelică și apoi
postbelică în jurul unor principii noi, relativ revoluționare, ce se află într -o situație de cauzalitate cu o serie de
realități noi (industrializare, nevoia acută de locuințe, creștere demografică), ș i într -o relație de „dialog” cu paleta
diversă și exuberantă de manifestări artistice ale începutului de secol XX (avangardă, cubism, futurism).
59 Utilizat ă cu sensul de „arhitectură a momentului prezent”, dificil de catalogat din punct de vedere stilistic , dar
puternic influențată de arhitectura „modernistă” și de o abordare conceptuală de tip „modern” .
60 Curent aflat la intersecția dintre un tip de abordare modern și unul de tip istoricist / tradițional, care a căutat sau
caută o poziție conciliantă între aceste două direcții conflictuale.
61 BIERMAN, Irene A. , AL -ASAD, Mohammad, TÜRELI, A. İpek, „Architecture”, The Oxford Encyclopedia of the
Islamic World , Oxford Islamic Studies Online, Oxford University Press, 2013, pp. 3 -4.
62 Ibidem.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 29
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș care încă vor profesa în zonă chiar și după finalul epocii coloniale. În acest context, terenul
predilec t de aplicare a noilor concepte va fi cel al arhitecturii de scară, anume sedii
administrative și de instituții, clădiri culturale, clădiri de birouri, hoteluri, aeroporturi, campusuri
univeritare sau locuințe colective, locuirea individuală af lându -se de cele mai multe ori în plan
secund, primind și ea influențe, dar nu atât de puternice și de radicale precum celelalte programe
menționate63.
Egiptul și Turcia, prin prisma legăturilor mai vechi cu occidentul, se vor remarca într -o
poziție de frunte în ceea ce privește modernizarea peisajului arhitectural în spațiul musulman, iar
cei mai recunoscuți arhitecți ai perioadei vor fi, pentru întreg spațiul cultural islamic, de
naționalitate egipteană sau turcă64. În cazul Turciei, arhitectul Sedat Hakki Eldem se v a
concentra pe elaborarea unui stil național turcesc de tip modern, aflat la intersecția dintre
abordarea de factură modernistă și tradițiile vernaculare ale arhitecturii vechi turcești. Pentru
Egipt, ar fi de menționat cel puțin Sayyid Kurayyim, un susțin ător ferm al modernismului, și
respectiv Hassan Fathy, probabil cel mai recunoscut arhitect musulman al secolului al XX -lea,
care va respinge formele importate ale modernismului și noile tehnici de construcție asociate
acestuia (beton armat, metal , amri su prafețe vitrate ), concentrându -se asupra sferei vernaculare
locale – o abordare aflată în proximitatea idelilor postmodernismului65.

63 BIERMAN, Irene A. , AL -ASAD, Mohammad, TÜRELI, A. İpek, „Architecture”, The Oxford Encyclopedia of the
Islamic World , Oxford Islamic Studies Online, Oxford University Press, 2013, p. 10.
64 GHARIPOUR, Mohammad, „Tradition versus Modernity: The Challenge of Identity in Con temporary Islamic
Architecture”, SABOUNI, Ikhlas, VANEGAS, Jorge, Local Identities Global Challenges (volum), Washington DC,
Association of Collegiate Schools of Architecture, 2001, pp. 2 -3.
65 BIERMAN, Irene A. , AL -ASAD, Mohammad, TÜRELI, A. İpek, „Archit ecture”, The Oxford Encyclopedia of the
Islamic World , Oxford Islamic Studies Online, Oxford University Press, 2013, p. 7.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 30
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș

Fig. 5 : ansamblul New Gourma, Egipt, proiectat de către arh. egiptean Hassan Fathy și realizat între 1946
și 1952, pr opune o abordare de tip vernacular în plină vervă a modernismului, care va performa
remarcabil din punct de vedere al sustenabilității. Ansamblul se constituie într -o reinterpretare a unui
peisaj urban tradițional, utilizează materiale ale locului și tehni ci tradiționale, și se raportează la
condițiile de mediu într -o manieră bioclimatică. Sursa informațiilor:
http://whc.unesco.org/en/activities/637/
Avansând în contemporaneitate, peisajul arhitectu ral din zona musulmană se află sub
influența unor mari operațiuni constructive ce s -au defășurat sau încă se defășoară în state care
și-au permis investiții masive pe fondul câștigurilor din exploatarera resurselor de petrol. Din
nou, este vorba despre mar i operațiuni de construire și despre clădiri de regulă ample, înalte, de
birouri, arhitectura rezidențială de tip individual nefiind în centrul atenției. Cu toate acestea,
merită punctată direcția generală a arhitecturii contemporane musulmane, anume aceea de a
căuta să exprime, prin formă construită și nu numai, un set suficient de referințe, sugestii și
simboluri de tip musulman, uneori la nivel strict formal (motive geometrice), în așa fel încât să
personalizeze într -o anumită măsură clădirile uneori red undante, ce riscă a fi percepute ca fiind
tot „de import”, ce se construiesc în spațiul cultural islamic în această eră a tehnologiei
sofisticate și a orașului global66. Dealtfel, dezideratul de a concepe și de a dezvolta vocabulare
arhitecturale regionale în contextul unor forme și al unor tehnologii moderne reprezintă un filon
constant și susținut în arhitectura musulmană încă din anii ’70, când, contemporan cu primele
manifestări ale postmodernismului și în paralel cu afirmarea unui reviriment al sentimen tului

66 BIERMAN, Irene A. , AL -ASAD, Mohammad, TÜRELI, A. İpek, „Architecture”, The Oxford Encyclopedia of the
Islamic World , Oxford Islam ic Studies Online, Oxford University Press, 2013, p. 17.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 31
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș identitar islamic în lumea musulmană67, linia funcționalistă a modernismului începe a fi criticată
pentru lipsa specificității sale culturale, pentru tendința sa de omogenizare, etc.68

Fig. 6 : orașul New Shushtar, Iran, proiectat de către firma DAZ Architects & Planners în 1975 și construit
în intervalul 1976 -1978, cu scopul de a acomoda circa 30000 de muncitori și de a extinde astfel un oraș
deja supraaglomerat, anume Shushtar. Recipient al premiul Aga Khan pentru arhitectură pentru
intervalul 1984 -1986, la secțiunea locuire. Realizarea se remarcă printr -o abordare de tip regională,
vecină cu dimensiunea conceptuală a unor termeni precum „postmodernism” sau „regionalism critic”, în
sensul în care preia morfologia locuințelor tradiționale din ora șul vechi (case tip „curte interioară”) și
modelul decorativ pe bază de cărămidă, specific orașului Shushtar. Proiectul își propune să satisfacă atât

67 AZARSHAHR, Saeideh Feizi, MOTAMADNIYA, Alireza, BASIRI, Mostafa, „New Technologies in Modern
Architecture and its Interaction with Traditional Architecture”, Research Journal of Chemical and Enviro nmental
Sciences, volumul 1, ediția 3, august 2013, p. 79.
68 GHARIPOUR, Mohammad, „Tradition versus Modernity: The Challenge of Identity in Contemporary Islamic
Architecture”, SABOUNI, Ikhlas, VANEGAS, Jorge, Local Identities Global Challenges (volum), Was hington DC,
Association of Collegiate Schools of Architecture, 2001, pp. 1 -2.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 32
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș cerințele unui stilul de viață indigen, cât și obiective progresiste precum dezvoltarea industrială. Surs a
informațiilor: http://www.akdn.org/it/architecture/project/shushtar -new -town .

Fig. 7 : orașul New Shushtar, Iran: imagine axonometrică a unei grupări de unități locative ce s unt
deservite de o alee pietonală.
Fără a avea pretenția unei expuneri teoretice elaborate în ceea ce privește caracteristicile
unei abordări de tip „modern” în arhitectura locuinței – subiect vast și dificil – prezenta lucrare
se va rezuma , în continuare , la a remarca și a puncta principalele atribute care pot fi puse în
relație c u setul de caracteristici al arhitecturii rezidențiale de tip tradițional din spațiul islamic.
Astfel, o primă remarcă ar fi ecoul slab al considerentelor de ordin religios și ri tualic, și chiar
absența acestora, indiferent de religie , în cazul abordărilor de tip modern . Uneori, anumite repere
tradiționale se manifestă totuși în arhitectura modernă, cel mai adesea la nivel conceptual și
poetic, și mai rar la nivel formal – precum în arhitectura modernă japoneză – însă aceste abordări
sunt relativ excepționale, și nu domină gândirea de arhitectură de tip modern. Modernitatea fiind
caracterizată, printre altele, și de o diminuare spre dispariție a influenței religiei asupra societăți i,
arhitectura de factură modernă nu mai urmărește, de pildă, considerente precum spațiul de
rugăciune în casă, discreția femeilor, sau modestia și ospitalitatea ca cerințe puternice de ordin
religios.
Implicit, dezagragarea lanțului de condiționări spec ifice unei abordări cu filon religios
conduce la o serie de diferențe pe mai multe planuri: configurativ, estetic, funcțional, etc.. Altfel,
unele dintre coordonatele locuirii tradiționale pot fi întâlnite și în cazul unor abordări de tip
modern, însă moti vațiile sunt de obicei de o altă natură. De exemplu, ospitalitatea poate fi privită

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 33
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș ca o formă de civilizație și de disponibilitate în fața oricăror străini, modestia amenajării poate fi
aleasă pentru calitățile int rinseci ale ideii de modestie, pe care pr oprietarii le împărtășesc, iar
discreția se poate exprima la diverse niveluri, în funcție de, din nou, orientările mai mult sau mai
puțin liberale, necondiționate din punct de vedere religios, ale utilizatorilor.
Concret, la joncțiunea dintre diluarea d eterminismelor de natură religioasă și
coordonatele specifice ale gândirii moderne, locuința musulmană modernă poate exhiba un
caracter extrovertit, spre deosebire de locuința tradițională, explicit introvertită. Aceasta nu se
mai închide către stradă prin ziduri pline, ci își propune să participe la spațiul public printr -o
fațadă concepută și din punct de vedere estetic, unde prezența considerabilă a golurilor reprezintă
un instrument puternic în vederea conceperii unei imagini de arhitectură „de prezentar e” – spre
deosebire de calcanul tencuit în care sunt eventual aplicate câteva mici goluri de fereastră, alături
de ușa de intrare. Conceptele de spațiu public, de fațadă spre spațiul public, de participare a
fațadelor la imaginea urbană ca un bun colectiv, sunt coordonate ale unei culturi moderne, în
speță occidentale – o cultură eliberată de teama intruziunilor străinilor, sau cel puțin lipsită de
dispoziția de a sacrifica imaginea arhitecturală din considerente stricte de securitate, la nivel de
fațadă. P e de altă parte, caracterul extrovertit este și o măsură a unor considerente de ordin social
și economic specifice culturii occidentale, precum individualismul, hedonismul, dezideratul „de
a putea privi si de a fi privit”, sau nevoia de expunere publică di n considerente de imagine,
publicitate sau marketing, în contextul consumerismului și al pieței libere.
Prin urmare, locuințe le musulmane moderne prezintă un raport plin -gol mu lt mai
echilibrat la nivelul fațadelor ce se deschid spre spațiul public. Acest ea pot primi inclusiv
balcoane, adică puncte de belvedere și de „expunere” unde restricțiile de ordin vizual sunt
minime69. Desigur, utilizarea elementelor de limitate a vizibilității precum obloane, parapeți sau
draperii ajută la conservarea unui grad de i ntimitate fără a mai fi necesară acea fațadă plină,
austeră, necomunicativă. Diluarea nevoii de protecție față de străini se manifestă și la nivel
planimetric, astfel că locuințele moderne adoptă deseori modelul de plan liber, cu spații largi și
deschise, minimizându -se astfel utilizarea camerelor mici și închise . De asemenea, un alt element
a cărui autoritate este diminuată considerabil este controlul vizibilității din perspectiva protejării
zonelor private ale locuinței, astfel că circulațiile și spațiile labirintice ale locuinței tradiționale
sunt adesea înlocuite prin zone care permit o conștientizare liberă a spațiilor.
Din nou, nu este vorba despre o renunțare la nevoia de intimitate, ceea ce ar fi absurd, ci
despre eliminarea unor elemente de proiec tare care, urmărind protecția strictă a intimității,
generează spații mai mult sau mai puțin lipsite de calități arhitecturale – spații meschine,
claustrofobe, confuze, care induc un sentiment de constrângere. Astfel, spații eminamente private
precum dormi toarele nu trebuiesc a fi automat amplasate în centrul camerei de zi, ci ele sunt de

69 IBRAHIM, Hanna, The Contemporary Islamic House , Honors Program of the Department of Architecture, School
of Architecture, University of Arkansas, 2012, p. 14.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 34
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș cele mai multe ori retrase și grupate în ceea ce se numește adesea drept „zona de noapte”.
Definirea spațiilor din punct de vedere funcțional, și frecventa grupare a acest ora în „zona de zi”
și „zona de noapte”, diferă considerabil de larghețea definirii funcționale a încăperilor locuinței
tradiționale, respectiv de gruparea lor în primul rând în funcție de caracterul lor privat,
semipublic sau public. De pildă, spațiul de recepție poate deveni cameră de zi, fără restricții de
utilizare și accesibilitate, bucătăria se poate deschide în camera de zi, unde poate fi amenajat și
un loc de luat masa stabil, iar dormitorul pentru oaspeți poate pătrunde în zona dormitoarelor
famili ei.
Din considerente de pură decență, sau dacă se caută efecte arhitecturale precum
contrastul dintre întuneric și lumină , sau dacă se urmărește o experiență senzorială a traseului (de
la un vestibul îngust la marele spațiu deschis al zonei de zi), sau din multe alte potențiale motive,
planimetria locuinței moderne poate prezenta și ea, precum în cazul declinărilor tradiționale,
acele trasee cotite sau acele partiționări de spații reduse din punct de vedere dimensional. Un
indicator de segregare în l ocuința modernă ar fi schema de organizare cu zona de noapte la etaj și
zona de zi la parter, caz în care zona de noapte se aproprie oarecum de caracteristicile zonei strict
private a locuinței tradiționale (haremul). De asemenea, multe locuințe moderne nu prezintă un
traseu rectiliniu direct din zona intrării și până în principalul spațiu al casei, anume zona de zi, ci
preferă cel puțin o schimbare de direcție, dintr -un vestibul care poate fi tratat tot ca un spațiu
îngust70. Astfel, se obțin efecte de cont rast și se structurează un spațiu general al locuinței care ar
risca altfel să devină anarhic.
Perspectiva modernă asupra ideii de intimitate conduce și la o diminuare a nevoii de
izolare față de vecini, astfel că locuințele moderne pot fi amplasate în m anieră izolată pe loturile
lor, cu retrageri față de toate limitele de proprietate și cu apariția, în consecință, a curții din spate
(spațiu privat), a curții de fațadă (spațiu semipublic), sau a culoarelor laterale (spații de
circulație) – elemente morfol ogice relativ rare în orașul tradițional islamic71. Uneori, chiar și
curtea interioară poate fi eliminată, funcția sa de spațiu exterior pentru relaxare – mai mult sau
mai puțin plantat – fiind preluată de curtea din spate. În aceste cazuri, distribuția cir culațiilor este
rezolvată prin coridoare interioare. În condițiile în care curtea interioară nu este numai un
element tipic al locuinței tradiționale musulmane din perspectiva manifestării unor rațiuni de
ordin religios, ci și o expresie pragmatică ale ada ptării arhitecturii la condiții de mediu și la
realitățile densității urbane, configurațiile planimetrice fără curte interioară pot fi percepute drept
manifestări radicale ale unei atitudini moderne sau „moderniste”, care își propune din principiu
ceva dif erit, inedit, nou, original.

70 Arhitectul româ n Horia Creangă este cunoscut pentru a fi utilizat acest procedeu în configurația multora dintre
locuințele moderniste pe care le -a proiectat.
71 IBRAHIM, Hanna, The Contemporary Islamic House , Honors Program of the Department of Architecture, School
of Architecture, University of Arkansas, 2012, pp. 14 -15.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 35
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș Conchizând, locuința modernă se coagulează pe fondul unor relații variate și complexe
între cerința de intimitate și nevoia de expunere, o caracteristică esențială fiind organizarea
spațiilor din punct de vedere explicit fu ncțional, iar soluțiile de asociere și de comunicare între
spații fiind produsul unor negocieri, a unor condiționări specifice, punctuale, în desfășurarea
cărora cu greu pot fi identificate șabloane.

3. Locuința musulmană contemporană, la intersecția dintre tradițional și
modern: elemente de compatibilitate, conflicte, rezolutii

În momentul de față, în contemporaneitate, cultura musulmană se află într -un pr oces
destul de consistent de relativizare și relaxare a normelor tradiționale, de factură rel igioasă – în
mod special a acelor presc ripții mai stricte, mai greu compatibile cu infuzia de modernitate.
Această tendință se transpune inevitabil și asupra sferei locuirii. Diminuarea aportului familiilor
de tip plurinuclear – familia extinsă, compusă di n mai multe generații, care trăiește în aceeași
locuință – în favoarea familei simple, de bază, de tip nucelar (soț, soție și copii), alături de
declinul poligamiei sau de reducerea numărului de copii pe familie (cel puțin în cad rul familiilor
mai educate) se traduc prin scăderea cerințelor dimensionale în cazul locuințelor. Astfel,
locuințele nu mai trebuiesc automat proiectate în perspectiva acomodării unor generații
ulterioare, cum se întâmplă în cazul locuinței tradiționale – în care schema configurativ ă tip
„curte interioară” reprezintă un cadru optim atât pentru apariția unor noi spații în jurul curții sau
la etaje, cât și pentru reconversia unor spații existente, pentru noi le generații72. De asemenea,
libertatea de mișcare a femeilor este din ce în ce mai acceptată, astfel că nevoia de spații puternic
ermetice sau controlul strict al fluxurilor devin mai relative73.
Declanșând, susținând sau răspunzând acestor schimbări din societatea islamică,
abordările de tip modern din arhitectura locuirii se pot afla într -o stare de compatibilitate sau de
incompatibilitate, de congruență sau de conflict, cu acele coordonate ale locuirii de tip
tradițional, profund determinate din punct de vedere religios. Realitatea contemporană a
proiectării de locuințe în spațiu l islamic ridică în mod relativ acut această problemă a
compatibilității și a relației dintre cele două abordări distincte, în condițiile în care cerințele
utilizatorilor se orientează deopotrivă spre modern și tradițional, în diverse proporții. Pe cale de
consecință, arhitectul este însărcinat cu o misiune deloc facilă, și anume cu aceea de a găsi o cale

72 MICHELL, George, (ed.), Architecture of the Islamic World: Its History and Social Meaning , Londra, E d. Thames &
Hudson, 1995, p. 198 .
73 Idem , p. 208.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 36
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș de mijloc, o formulă de „coabitare” între cele două direcții aparent disjuncte, în așa fel încât
rezultatul să funcționeze optim, ca un tot unitar. Pentru aceasta, o analiză critică a concordanțelor
și a neconcordanțelor dintre cele două direcții de abordare ar avansa apoi în zona căutării unor
soluții comune, a unor zone de afluență ce pot fi exploatate, respectiv în cea a identificării
creative a unor rez olvări pentru situațiile mai disonante.
Unul dintre factorii de compatibilitate relativ evidenți se situează la nivel formal și
volumetric: volumele paralelipipedice simple, acoperite în sistem terasă, tratate ca obiecte
singulare sau compuse cu altele de aceeași factură, și vibrate fiind la nivel volumetric prin
intermediul retragerilor (logii, nișe) și a avansărilor (balcoane, console) de la planurile verticale
generale ale fațadelor. În cazul locuirii tradiționale, aceste forme rezultă din considerente
predominat pragmatice, care țin de economia de resurse, ușurința execuției, disponibilitatea
materialelor sau adecvarea construcției la factori climatici. În cazul locuinței de respirație
modernă, această preferință volumetrică are de a face mai degrabă cu o serie de considerente
teoretice, estetice și artistice, ca ecou al unor principii moderniste, din pura preferință a
arhitectului, sau din simpla dorință de a afișa o imagine progresistă, modernă, ca factor de
dezirabilitate. De pildă, terasa este utilă în zonele aride pentru că poate funcționa ca un spațiu
mai confortabil de somn în timpul nopții – spre deosebire de camerele supraîncălzite pe timpul
zilei – și pentru că ajută la manifestarea acelui proces de ventilare și de răcire de tip natural a
spații lor interioare, pe baza fenomenului de convecție. În arhitectura modernă însă, terasa nu are
neapărat justificări de ordin funcțional sau bioclimatic; modernismul a dovedit aplicarea acestei
soluții și în zone relativ reci și ploioase (Olanda), unde acest tip de rezolvare este cvasi -inutilă,
poate fi chiar problematică din perspectiva potențialelor infiltrații. Mai degrabă, abordările
moderne utilizează soluția în terasă din considerente stilistice și conceptuale.

Fig. 8 : confluențe stilistice între arh itectura tradițională musulmană și estetica modernistă: volume
simple, jocuri volumetrice, puritatea formei, tencuiala albă generală, eliminarea decorației aplicate,
valența decorativă a compoziției geometrice în sine. Stânga: satul de vacanță Al -Nawras, E gipt, 1991.
Dreapta: Residence Andalous, Tunisia, 1981.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 37
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș Pe de altă parte, un aspect problematic între cele două abordări, anume cea tradițională și
cea modernă, este modul de tratare al chestiunii intimității. Acest aspect generează, pe de o parte,
configurații strict controlate din punct de vedere al accesului și al vizibilității, și alcătuiri
introvertite, defensive, iar de pe de altă parte o arhitectură mai puțin ermetică, ce comunică
deschis cu sfera publică, și în care intimitatea nu este un dezid erat prioritar, cu privilegii, ci face
parte dintr -o paletă „mai democratică”, mai echilibrată, de exigențe. Dacă locuința tradițională
este proiectată pentru a împiedica sau a descuraja accesul străinilor, al oaspeților sau al bărbaților
în spațiile utili zate de către femei, necesitând o calibrare atentă a tipului de utilizare a spațiilor
(privat, semiprivat, public) și a circulațiilor dintre acestea în raport cu dezideratul de protecție,
locuința modernă nu își propune să orchestreze astfel de scenarii un eori complicate – și
problematice din perspectiva unei experiențe relaxate, cursive și libere a spațiului – ci operează
de regulă o organizare a spațiului din punct de vedere funcțional, fără a restricționa într -o
manieră pregnantă accesul anumitor categor ii de persoane. În locuința modernă, spațiul
intimității este delimitat într -o manieră mai liberală, iar accesele sunt mai libere, spre deosebire
de locuința tradițională, unde nevoia de protecție și de control generează o multitudine de spații
individuale , unele de mici dimensiuni, și o desfășurare extinsă a pereților de compartimentare .
Concret, între planul predominant liber al abordărilor moderne și planul
multicompartimentat al alcătuirilor tradiționale rezultă o evidentă stare de disonanță, a cărei
rezoluție s -ar putea găsi, în cazul unei încercări de „coabitare”, în utilizarea
compartimentărilor mobile , care să poată permite închiderea sau deschiderea, după caz, a unor
spații în raport cu altele74. De pildă, spațiile de zi destinate recepției oaspețil or, care se situează
în sfera de utilizare masculină întrucât bărbații familiilor sunt însărcinați cu primirea și găzduirea
oaspeților – și nu femeile, precum în alte culturi – pot fi separate de restul zonei de zi prin astfel
de partiționări mobile, ele p utând juca rolul de barieră pentru străini în cazul prezenței feminine
în spațiul destinat familiei. Această soluție permite astfel și o eficientizare a spațiului interior, în
sensul în care spațiile pot fi transformate pentru a răspunde mai multor cerințe de utililizare și
pentru a se adapta mai multor conjuncturi sociale. Spre deosebire de varianta amenajării a două
camere de zi / recepție diferite, adică una pentru familie și o a doua pentru oaspeți, în acest fel
poate fi prevăzută o singură cameră care, în caz de nevoie, din considerente de segregare, poate
fi împărțită în două sau mai multe subzone. În locuințele tradiționale, logia de zi care se deschide
către curtea interioară ( iwan -ul) este de obicei un spațiu pentru familie, diferit de camera de
recepție pentru oaspeți, care este deseori amplasată în zona intrării, în legătură cu vestibulul și cu
„apartamentele” bărbatului familiei, și care uneori nu comunică decât indirect cu spațiul curții
interioare. Prin utilizarea unui sistem de pereți mobili, u nul dintre aceste spații poate prelua rolul
celuilalt și viceversa, sau se poate utiliza o singură încăpere pentru ambele funcțiuni.

74 IBRAHIM, Hanna, The Contemporary Islamic House , Honors Program of the Department of Architecture, School
of Architecture, University of Arkansas, 2012, pp. 21 -23.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 38
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș

Fig. 9 : schemă comparativă, de principiu, care ilustrează utilitatea partiționărilor mobile în ceea ce
privește adaptări le funcționale dintr -o locuință musulmană. În stânga este ilustrată condiția tradițională
a camerei de recepție, care se deschide într -un coridor interior, și respectiv a logiei iwan , destinată unei
utilizări de tip predominant domestic, care se deschide s pre curtea interioară. Schema din dreapta
evidențiază maniera în care, prin panouri glisante, cele două spații pot deveni echivalente.
Arhitectura modernă și contemporană utilizează dealtfel astfel de partiționări mobile în
cazul nevoii de deschidere sa u de închidere, după caz, a bucătăriilor față de spațiul de zi (dining,
living), sau chiar a dormitoarelor față de același spațiu de zi. Din punct de vedere tehnic, poate fi
vorba despre pereți opaci amovibili (pereți ușori) sau panouri glisante, despre tâ mplării glisante
cu foi de sticlă transparentă, semitransparentă sau opacă, sau despre elemente pliabile, rabatabile
(uși armonice). Acest tip de rezolvare poate fi aplicat în mod eficient și în ceea ce privește
tradiționalii pereți traforați ( mashrabiya ), al căror rol principal este acela de a permite
vizibilitatea din interior și de a bloca -o pe cea din exterior, pentru proteția intimității feminine.
Acestia pot fi tratați așadar drept panouri mobile de fațadă, care pot fi lăsate în poziție deschisă
pentr u a facilita, de pildă, o mai bună iluminare a spațiului interior atunci când nu există
constrângeri de ordin vizual75.
De asemenea, și spațiul relativ rigid al curții interioare poate fi ușor reconfigurat pentru a
acomoda tipuri de utilizare mai mod erne, cum ar fi de pildă curțile alveolare, de diverse forme și
utilizări, care se pot înscrie într -un tip de utilizare predominant privat, semiprivat, semipublic sau
chiar public. Prin utilizarea sistemelor de partiționare mobilă a încăperilor ce se desch id către
curtea interioară, spațiul curții suferă oricum un proces de cvas i-expansiune, prin intermediul
acestor alveole spațiale, acoperite dar deschise. Rezultă astfel o relație mai fluidă între curte și
camere, spațiul util al acestora putând fi extins, la nevoie, în spațiul util vecin, expandând76. Nu
în ultimul rând, spațiile înguste, claustrofobe și uneori meschine, neprimitoare, care
caracterizează uneori locuința tradițională în zona cuprinsă între ușa de intrare în locuință și

75 IBRAHIM, Hanna, The Contemporary Islamic House , Honors Program of the Department of Architecture, School
of Architecture, University of Ark ansas, 2012, pp. 21 -23.
76 Ibidem.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 39
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș curtea interioară – adică zona vestibulului și culoarul spre curtea interioară, cu acel traseu cotit
care împiedică vizibilitatea spre curte – pot deveni mai fluide și mai primitoare prin intermediul
unor desene planimetrice tipic moderniste, de tip „spargerea cutiei”, cu utili zarea unor „pile de
zidărie” care să blocheze în continuare vizibilitatea spre curte sau spre alte spații, dar care să nu
constrângă spațiul într -o manieră atât de pregnantă77.

Fig. 1 0: interpretări moderne ale peretelui traforat tradițional ( mashrabiy a): panouri glisante de fațadă
(stânga) sau elemente constitutive ale unei fațade -înveliș (dreapta).
Această manieră modernistă de desen planimetric, vecină cu ideea de plan liber, se
bazează pe soluții tehnice moderne precum structura în cadre de beton a rmat, spre deosebire de
locuința tradițională musulmană, unde sistemul constructiv este de tip portant (zidărie din
cărămidă), ceea ce impune automat o alcătuire cu pereți închiși. Desigur, importul de arhitectură
rezidențială modernistă și funcționalistă – care s -a produs în spațiul musulman cu precădere în
perioada postbelică – a prespus încă de pe atunci acest nou sistem de configurație a pereților,
însă aceste soluții noi s -au dovedit a fi fost aplicate adesea fără discernământ în raport cu
cerințele sp ecifice de loc, astfel că nevoia de protecție vizuală a fost adesea ignorată, generând
disfuncționalități78. Dacă momentul postbelic a încercat să repare relația dintre un modernism
adesea ignorant, prost înțeles sau prost aplicat – ceea ce s -a întâmplat nu numai în spațiul
musulman – și identitățile culturale diverse în care a fost inserat, momentul contemporan se
poate aprecia că se află în aceeași condiție de căutare a unei compatibilități între modern și
tradițional, motiv pentru care unele procedee mode rniste precum „spargerea cutiei” pot fi

77 Planurile locuințelor lui Frank Lloyd Wright ar fi un exemplu adecvat în acest sens, prin rețeaua de pereți rectilinii
care depășesc punctele de intersecție cu alți pereți.
78 GHARIPOUR, Mohammad, „Tradition versus Moder nity: The Challenge of Identity in Contemporary Islamic
Architecture”, SABOUNI, Ikhlas, VANEGAS, Jorge, Local Identities Global Challenges (volum), Washington DC,
Association of Collegiate Schools of Architecture, 2001 , pp. 200 -204.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 40
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș valabile în cazul în care se raportează într -o manieră sensibilă la condiționările culturale ale
populațiilor cărora se adresează.

Fig. 11: schemă comparativă, de principiu, a unei curți interioare tipic tradi ționale (stânga), respectiv a
unor variante mai moderne de reconfigurare a curții interioare (mijloc și dreapta). Dacă schema
tradițională este de tip închis, declinările mai moderne presupun diverse maniere de deschidere a curții,
apariția unor curți secu ndare, și un anumit joc volumetric la nivel de plin -gol.

Fig. 1 2: schemă comparativă, de principiu, a zonei accesului din stradă într -o locuință tradițională
(dreapta) și respectiv o locuință modernă (stânga). În cazul rezolvării tradiționale, se poat e remarca
vestibulul îngust, traseul frânt spre curtea interioară, și peretele care blochează vederea din vestibul
spre curte. În rezolvarea modernă, vizibilitatea către curte este de asemenea stânjenită, dar vestibulul
este mai larg, mai primitor, iar ele mentul cu rol de obstacol vizual nu constrânge din punct de vedere
spațial, și nu participă la configurația pereților interiori.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 41
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș
4. Studiu de caz: arhitectura rezidențială în Zanzibar, Tanzania
Zanzibar este o regiune semi -autonomă a statului est -african Tanzania, fiind o grupare de
insule ce poartă același nume: arhipelagul Zanzibar. În cuprinsul acestui arhipelag se remarcă
două insule de dimensiuni mai mari, una dintre acestea, Unguja, fiind cunoscută în mod informal
drept „insula Zanzibar”. Pe acea stă insulă se situează și capitala regiunii autonome în cauză:
Zanzibar City. Având în vedere acest grup de entități ce poartă numele de Zanizibar, este de
precizat că prezentul studiu de caz vizează strict orașul Zanzibar, nu și insula, arhipelagul sau
regiunea.
Pentru a pune în context arhitectura rezidențială din Zanzibar, este util a puncta câteva
repere istorice și geografice. Astfel, orașul Zanzibar se află într -o zonă climatică ecuatorială, cu
temperaturi relativ ridicate dar constante de -a lungul î ntregului an, ce se caracterizează printr -un
aport semnificativ de precipitații, cu precădere în sezoanele musonice. Umiditatea relativă
ridicată este însă contrabalansată de briza oceanică, iar temperaturile medii se situează în
intervalul 23 -30 de grade Celsius79. Aceste condiții de mediu stau la baza unei arhitecturi
rezidențiale indigene de tip pavilionar, care să faciliteze circulația aerului, și în care soluția de
acoperire optimă este structura în șarpantă, care asigură o preluare și o evacuare rapidă a apei de
ploaie80. Altfel, peste stratul de arhitectură indigenă s -au suprapus numeroase alte straturi de
influență străină, iar centrul istoric la orașului Zanzibar, ce poartă denumirea de „Stone Town”,
este un sit UNESCO World Heritage, recunoscut pentr u melanjul de influențe africane, arabe,
indiene și europene81.
Explicația privind acest caracter multicultural al arhitecturii vechi a Zanzibarului rezidă
în mare parte în istoria locului. Astfel, orașul se va afla sub influență portugheză și arabă în ev ul
mediu, pentru a deveni apoi protectorat britanic în ultima perioadă colonială, mai exact între
1890 și 1963. După această dată, Zanzibarul devine un stat independent în cadrul
Commonwealth, și fuzionează cu statul Tanganyika pentru a forma actualul stat Tanzania82. În
aceste condiții, ne este deloc surprinzătoare descrierea sitului UNESCO: The Stone Town of

79 http://www.islandsonly.com/zanzibar/climate.htm .
80 http://whc.unesco.org/en/list/173 .
81 http://whc.u nesco.org/en/list/173/documents/ .
82 HAJI, Haji Adam, AZZAN, Rashid Mohammed, UFUZO, Said Salmin, „Evolution of Spatial Planning in Zanzibar and
its Influence”, Shaping the Change , XXIII FIG Congress, Munchen, Germania, Octombrie 8 -13, 2006, modul TS 36 –
„Spatial Planning Practices: Urban Renewal Tools”, pp. 1 -6.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 42
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș Zanzibar is an outstanding material manifestation of cultural fusion and harmonization83. În
afara acestui „Oraș de Piatră”, dezvoltarea imobiliară se realizează dificil, prin parcelări ce vor fi
deseori sabotate de către locuințele informale ale populației sărace. În ciuda realizării, cu suport
străin (german, britanic sau chinez) a mai multor planuri de sistematizare84, dezvoltările din afara
centrului istoric sunt relativ primitive și lipsite de calități arhitecturale remarcabile, astfel că
interesul prezentului studiu se va orienta asupra zonei Orașului de Piatră.

Fig. 1 3: fotografie aeriană asupra „Orașului de Piatră” (Stone Town) din Zanzibar. Se p oate remarca
specificul arhitecturii de locuire, sub forma unor volume paralelipipedice simple, dezvoltate pe 2 -3
niveluri, organizate în jurul unor curți interioare și acoperite în sistem șarpantă, cu fațade ce se deschid
spre spațiul străzii prin multipl e goluri de dimensiuni medii.
Ca oglindă a culturii constructive a civilizației Swahili, care indică populațiile situate în
zona Marilor Lacuri și în zona de coastă a Africii de Est, ce se deschide spre Oceanului Indian,
Stone Town Zanzibar cuprinde o s erie de monumente singulare de importanță deosebită, ce se
înscriu în cuprinsul unui țesut predominant rezidențial, alcătuit din locuințe individuale și mici

83 În traducere: o manifestare materială excepțională de fuziune și armonizare culturală. Susa:
http://whc.unesco.org/uploads/no minations/173rev.pdf .
84 HAJI, Haji Adam, AZZAN, Rashid Mohammed, UFUZO, Said Salmin, „Evolution of Spatial Planning in Zanzibar and
its Influence”, Shaping the Change , XXIII FIG Congress, Munchen, Germania, Octombrie 8 -13, 2006, modul TS 36 –
„Spatial Pl anning Practices: Urban Renewal Tools”, pp. 1 -13.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 43
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș locuințe semicolective P+1 – P+2, ce acomodează de cele mai multe ori și spații comerciale, pe
parter, către stradă. Acest tip de locuință, indicată sub denumirea de „Swahili house” (casă tipică
a culturii Swahili), se aseamănă destul de mult cu locuințele negustorești din orașele comerciale
europene. Astfel, ele sunt organizate de regulă în jurul unor curți interioare, în care se accede
prin intermediul unui gang, din spațiul public al străzii. Locuințele au rareori retrageri față de
linia străzii – impropriu spus aliniament, întrucât este vorba despre o dezvoltare spontană – iar
fațadele sunt predomin at pline, având aplicate însă numeroase goluri, de dimensiuni relativ
medii. Fațadele sunt tencuite, stratul aplicat fiind de regulă gros, pentru a prelungi durata de viață
a fațadei în raport cu infiltrațiile inerente zonei. Acoperișurile în șarpantă sunt justificate din
punct de vedere climatic, pentru a asigura o bună scurgere a apelor meteorice. Este util de
punctat faptul că elementele de cultură arabă au acomodat în Zanzibar modelul de locuință
etajată tipică pentru zona Oman -Yemen, paralelipipedică ș i cu acoperiș în terasă, însă terasa a
fost rapid înlocuită cu șarpanta, datorită climatului musonic din Zanzibar85.
Alături de elementul indigen african și de cel arab, un al treilea factor de influență asupra
locuinței tipice a Orașului de Piatră din Za nzibar este cel de origine indiană. Astfel, negustorii
indieni sunt resposabili pentru completarea fațadelor solide de origine arabă cu o serie de
verande extinse, bogat decorate, ce joacă atât un rol climatic, de ventilație naturală, cât și unul
social, d e belvedere. Un al patrulea strat, din punct de vedere cronologic, este cel colonial
britanic, acesta incluzând și o serie de influențe marocane și turcești. După cucerirea
independenței, în anul 1964, modelul casei Swahili nu mai suportă mutații important e, iar
instituirea, în anii ’80, a controlului administrativ asupra patrimoniului arhitectural al zonei, face
ca evoluția acestei locuințe tipice pentru Zanzibar să fie considerată ca fiind finalizată86.
La o analiză critică, rezultatul casei Swahili evoc ă atât elemente de adaptare
climatologică (acoperișul în șarpantă, verandele, curtea interioară, tencuiala groasă de fațadă),
cât și elemente culturale de import (arabe, indiene, europene). În ceea ce privește relația sa cu
religia musulmană, se poate obse rva că, deși curtea interioară este prezentă în proporție
majoritară, nu se regăsește acea închidere strictă a locuinței către stradă, și acele ziduri pline în
care golurile sunt doar ușile de acces și, accidental, unele ferestre. Motivația rezidă cu sigur anță
în multiculturalismul așezării și în funcția sa principală de port comercial87, unde nevoia de
dialog și de expunere s -au dovedit a fost suficient de puternice pentru a elibera locuința de
autoritatea cerinței de intimitate, tipic islamice.

85 http://whc.unesco.org/uploads/nominations/173rev.pdf .
86 Ibidem.
87 POWELL, Robert, (ed.), The Architecture of Housing. Exploring Archit ecture in Islamic Cultures , Singapore, Ed.
Welpac Printing, Aga Khan Award for Architecture, 1990, p. 14.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 44
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș Concluzii

În urma celor expuse, se poate conchide că succesul arhitecturii rezidențiale musulmane
depinde, într -o măsură deloc neglijabilă, de o atentă negociere între, pe de o parte, o nevoie de
progres și de modernitate aproape inerentă chiar și în contextul unui grup -țintă relativ refractar la
modernitate, și pe de altă parte un set de considerente de ordin tradițional care, chiar dacă nu sunt
enunțate ca cerințe într -un mod expres, ele alcătuiesc de fapt un soi de ADN perceptiv și crit ic al
unui anumit grup cultural. Dacă filonul tradiționalist urmărește ocrotirea hotărâtă și susținută a
ideii de intimitate, manifestându -se prin izolarea factorului uman feminin, închiderea locuinței
către spațiul public sau elaborarea unor scenarii comp lexe de accesibilitate mai mult sau mai
puțin restricționată, filonul modern propune o abordare mai liberă a locuinței, unde intimitatea
este protejată cu mai puțin patos, și unde numeroasele criterii și exigențe ale programului de
locuire se pot manifesta într-o pondere mai echilibrată, una față de cealaltă.
Pe cale de consecință, arhitectul însărcinat cu misiunea de a proiecta o formă de locuire
pentru un utilizator uman de religie musulmană ar trebui, din perspectiva prezentului studiu, să
urmăreas că o metodă de abordare care să îi permită o rezolvare funcțională a paradigmei
tradițional – modern în Islam. Desigur, fiecare utilizator se poate situa, în preferințele sale, mai
aproape sau mai departe de una dintre cele două direcții aparent disjuncte, el putând exprima
aceste preferințe în mod direct, însă acest lucru nu exonerează arhitectul de efortul unei gândiri
critice, de ansamlu, a problematicii temei sale de proiectare. Prezentul studiu a evidențiat, din
acest punct de vedere, cum anumite conju ncturi culturale, climatice sau istorice au putut avea un
efect decisiv asupra manierelor de abordare a arhitecturii locuirii, fără ca succesul sau eșecul să
fie direct dependent de urmărirea unui filon preponderent tradiționalist sau modernist – motiv
pentru care nici una dintre cele două abordări nu poate fi considerată ca fiind „de preferat” în fața
celeilalte.
În perioada modernă și contemporană, când arhitectura practicată în lumea musulmană se
caracterizează printr -un import consistent de tehnică d e construcție, materiale de construcție și
chiar stiluri arhitecturale de proveniență străină, în speță occidentală, o cerință esențială, de ordin
principial, ar fi nevoia de a înțelege, într -o manieră critică și sensibilă, întocmai ceea ce însăși
societat ea tradițională musulmană consideră ca fiind relevant, mai relevant, cel mai relevant, în
arhitectura sa – fie ea domestică sau de oricare altă natură. Efortul preliminar ar consta așadar în
conturarea priorităților și a sensibilităților populațiilor musul mane în raport cu funcțiile,
conotațiile sociale și dimensiunile simbolice ale fondului construit. Această bază de discuție de
ordin cultural ar trebui să reprezinte un cumul de factori de tip „date de temă”, iar orice infuzie
de modernitate ar trebui, pen tru un rezultat optim, să fie judecată în raport cu această bază. Aici,
aportul unor științe precum sociologia sau antropologia pot fi decisive, din perspectiva unei
abordări de tip pluridisciplinar a actului de proiectare. Astfel, riscul ca importurile de cultur ă să
producă incompatibilități ș i conflicte cu fondul cultural existent pot fi d iminuate. P e de altă parte,

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 45
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș acest tip de abordare s -ar construi în jurul obiectivului de a moderniza și de a actualiza o cultură
islamică relativ rigidă, supusă riscului de plafonare și de stagnare , dacă permeabilitatea sa la
dialog intercultural râmâne la un nivel scăzut.
Pe cale de consecință, dificultatea ar consta în atingerea acelei condiții de echilibru între
două deziderate deopotrivă justificate, între care pri oritizarea din start a unuia în defavoarea
celuilalt riscă a genera mai multe probleme decât soluții. Astfel, denigrarea sau ignorarea atât a
condiționărilor de tip tradițional, cât și a nevoii de mode rnizare, prezintă cel mai mare risc de
generare a unor rezultate nefuncționale, care nu reușesc a răspunde nevoilor populațiilor cărora li
se adresează. Desigur, căutarea acelei linii de demarcație fine, a acelei stări de echilibru și de
armonie, se cons tituie într -o sarcină destul de dificilă, necesitând sens ibilitate și empatie din
partea echipei de proiectare.
În cazul concret al locuirii dedicate unei populații predominant musulmane din Zanzibar,
parcursul istoric al programului de locuire din acest loc a dovedit o permeabilitate consistentă a
cultur ii locale la varii influențe externe, ceea ce creează premisele unei abordări de tip creativ
pentru practic orice proiect rezidențial, și nu numai. Urmărirea valoroaselor elemente de specific
ale Orașului de Piatră, și considerarea uzanțelor tradiționale m usulmane din zona locuirii, ar
trebui să reprezinte cei doi piloni conceptuali centrali pe baza cărora să poată fi acomodate o
serie de idei moderne, în condiții de compatibilitate – și nu de dominare sau de indiferență – față
de datele de temă respective.

Bibliografie
AZARSHAHR , Saeideh Feizi, MOTAMADNIYA, Alireza, BASIRI, Mostafa, „New
Technologies in Modern Architecture and its Interaction with Traditional Architecture ”,
Research Journal of Chemical and Environmental Sciences , volumul 1, ediția 3, august 2013,
http://www.aelsindia.com/vol1august_2013/13.pdf .
BIERMAN , Irene A. , AL -ASAD, Mohammad, TÜRELI, A. İpek, „Architecture ”, ESPOSITO,
John L. (ed.), The Oxford Encyclopedia of the Islamic World , Oxford Islamic Studies Online,
Oxford University Press, 2013 ,
http://architecturalnetworks.research.mcg ill.ca/assets/architecture –oxford -islamic -studies –
online –copy -min.pdf .
CAMPO , Juan Eduardo , The Other Sides of Paradise: Explorations into the Religious Meanings
of Domestic Space in Islam , Columbia, South Carolina, University of South Carolina Press ,
1991.

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 46
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș EL-SHORBAGY , Abdel -Moniem, „Traditional Islamic -Arab House: Vocabulary And Syntax ”,
International Journal of Civil & Environmental Engineering , Vol. 10, No. 4, 2010,
http://www.academia.edu/801539/Traditional_Islamic -Arab_House_Vocabulary_And_Syntax .

FATHY , Hassan, Natural Energy and Vernacular Architecture: Principles and Examples with
Reference to Hot Arid Climates , Chicago, University of Chicago Press, 1986 ,
http://archive.unu.edu/unupress/unupbooks/80a01e/80A01E00.htm .
GHARIPOUR , Mohammad, „Tradition versus Modernity: The Challenge of Identity in
Contemporary Islamic A rchitecture ”, SABOUNI, Ikhlas, VANEGAS, Jorge, Local Identities
Global Challenges (volum), Washington DC, Association of Collegiate Schools of Architecture ,
2001, http://apps.acsa –
arch.org/resources/proceedings/indexsearch.aspx?txtKeyword1=122&ddField1=4 .
HAJI , Haji Adam, AZZAN, Rashid Mohammed, UFUZO, Said Salmin, „Evolution of Spatial
Planning in Zanzibar and its Influence ”, Shaping the Change , XXII I FIG Congress, Munchen,
Germania, Octombrie 8 -13, 2006, modul TS 36 – „Spatial Planning Practices: Urban Renewal
Tools”,
https://www.fi g.net/resources/proceedings/fig_proceedings/fig2006/papers/ts36/ts36_01_haji_eta
l_0715.pdf .
IBRAHIM , Hanna, The Contemporary Islamic House , Honors Program of the Department of
Architecture, School of Architecture, University of Arkansas, 2012,
https://uarkive.uark.edu/xmlui/bitstream/handle/10826/ETD -2012 -05-183/IBRAHIM –
THESIS.pdf?sequence=2 .
MAHFOUZ , Afaf, SERAGELDIN, Ismail, „Women and Sp ace in Muslim Societies”, SALAM,
Hayat, ed., Expressions of Islam in Buildings , Singapore: Ed. Concept Media / The Aga Khan
Award for Architecture, 1990 , http://archnet.org/publications/3657 .
MICHELL , George, (ed.), Architecture of the Islamic World: Its History and Social Meaning ,
Londra, Ed. Thames & Hudson, 1995, https://archive.org/details/01isart .
MORTADA , Hisham, Traditional Islamic principles of built environment , New York, Ed.
Routledge Curzon, 2011, https://books.google.ro/ .
MOZAFFARI, Ali, WESTBROOK, Nigel, „Shushtar No’w: Urban Image and fabrication of
place in an Iranian New Town, and its relation to the international discourse on Regionalism ”,
Fusion Journal , vol. 006, Faculty of Arts, Charles Sturt University, Bathurts, Australia, 2015,
http://www.fusion -journal.com/issue/006 -fusion -the-rise-and-fall-of-social -housing -future –
directions/shushtar -now-urban-image -and-fabrication -of-place -in-an-iranian -new-town -and-its-
relation -to-the-international -discourse -on-regionalism/ .

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 47
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș OTHMAN , Zulkeplee, AIRD, Rosemary, BUYS, Laurie, „Privacy, modesty, hospitality, and the
design of Muslim homes – A literature revi ew”, Frontiers of Architectural Research , volumul 4,
ediția 1, 2015, http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2095263514000740 .
PETERSEN , Andrew, Dictionary of Isl amic Architecture , London, Ed. Routledge, 1996,
https://archive.org/stream/DictionaryOfIslamicArchitecture/Dictionary%20of%20Islamic %20Ar
chitecture_djvu.txt .
RABBAT , Nasser, „What is Islamic Architecture”, Architecture in Islamic Arts: Treasures of the
Aga Khan Museum , Geneva, Aga Khan Trust for Culture, 2011 ,
http://archnet.org/authorities/1278/publications/7589 .
POWELL , Robert, (ed.), The Architecture of Housing. Exploring Architecture in Islamic
Cultures , Singapore, Ed. Welpac Printing, Aga Khan Award for Architecture, 1990,
http://archnet.org/publications/3506 .
SOBH , Rana, BELK, Russell, WILSON, Johathan, „Islamic Arab hospitality and
multiculturalism”, Marketing Theory , august 2013,
http:/ /mtq.sagepub.com/content/13/4/443.full.pdf+html .
YAZDANI, Majid, POOR, Mostafa Rajaee, ABASPOOR, Reza, „The characteristics of suitable
home from Islam point of view in comparison with Modern architecture ”, 6th International
Symposium on Advances in Scie nce and Technology , Kuala Lumpur, 2012,
http://6thsastech.khi.ac.ir/data1/urb%20&%20arc/1%20(15).pdf .

Webografie
http://archnet.or g/
United States Department of State, Bureau of Democracy, Human Rights, and Labor, Tanzania
2014 International Religious Freedom Report , 2014,
http://www.state.gov/documents/organiza tion/238482.pdf .
https://www.cia.gov/library/publications/the -world -factbook/geos/tz.html .
https://www.theguardian.com/news/datablog/2012/sep/20/religious -restrictions -index –
intolerance -rise.
http://www.islandsonly.com/zanzibar/climate.htm .
http://whc.unesco.org/en/list/173 .
http://whc.unesco.org/en/list/173/documents/ .

Relația dintre tradițional și modern în arhitectura rezidențială musulmană

stud. arh. Alexandru Laită 48
îndrumător: dr. arh. Ioan Miloș http://whc.unesco.org/uploads/nominations/173rev.pdf

Sursa ilustrațiilor
Copertă, imagine pag. 2:
http://www.akdn.or g/sites/akdn/files/media/documents/AKAA%20press%20kits/1986%20AKA
A/Shushtar%20 -%20Iran.pdf
Fig. 1 (colaj) : MICHELL, George, (ed.), Architecture of the Islamic World: Its History and
Social Meaning , Londra, Ed. Thames & Hudson, 1995, pp. 184 -185.
Fig. 2 ( colaj): MICHELL, George, op. cit. , p. 121 ( imagine stânga), http://media -cache –
ec0.pinimg.com/736x/cb/68/8a/cb688aed2b7ef2a90739bfe00248d211.jpg (imagine d reapta) .
Fig. 3: http://cdn.dubai -online.com/wp -content/uploads/bastakia -dubai -718×303.jpg .
Fig. 4: http://ic.pics.livejournal.com/sajjadi/27353101/206341/206341_original.jpg
Fig. 5: http://whc.unesco.org/en/activities/637/ .
Fig 6, 7: http://www.akdn.org/it/architecture/project/shushtar -new-town .
Fig. 8 (colaj): http://archnet.org/sites/830/media_contents/15017 (imagine stânga),
http://www.akdn.org/it/architecture/project/residence -andalous (imagine dreapta).
Fig. 9: IBRAHIM, Hanna, The Contemporary Islamic House , Honors Program of the
Department of Archit ecture, School of Architecture, University of Arkansas, 2012 .
Fig. 10 (colaj): http://www.greenprophet.com/wp -content/uploads/4 -Houses -Jeddah -1.jpg
(imagine stânga), http://architizer.com/projects/mashrabiya -house/ (imagine dreapta).
Fig. 11,12: IBRAHIM, Hanna, op. cit.
Fig. 13 : http://planetescape.pl//app/uploads/2015/08/zanzibar -stone -town.jpg .