Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României MARIANA-ELENA BALU Analiza economico-financiară . Teorie și aplicații practice. Mariana-Elena Balu…. [606580]
MARIANA-ELENA BALU
ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Teorie și aplicații practice
Ediția a II-a
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
MARIANA-ELENA BALU
Analiza economico-financiară . Teorie și aplicații practice.
Mariana-Elena Balu. Ed. a 2-a. – București, Editura Fundației România de
Mâine , 2007
312 p.; 20,5 cm
ISBN 978-973-725-786-4
658.1(075.8)
Editura Fundației România de Mâine , 2007
Redactor: Adela MOTOC
Constantin FLOREA
Tehnoredactor: Marcela OLARU
Coperta: Cornelia PRODAN
Bun de tipar: 22.02.2007; Coli tipar: 19,5
Format: 16/61 ×86
Editura Fundației România de Mâine
Bulevardul Timișoara nr.58, București, Sector 6
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: [anonimizat]
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
MARIANA-ELENA BALU
ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
Teorie și aplicații practice
Ediția a II-a
EDITURA FUNDAȚIEI ROMÂNIA DE MÂINE
București, 2007
5
CUPRINS
Cuvânt înainte ……………………………………………………….. 9
1. BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE
ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
1.1. Obiectul analizei economico-financiare ……………… …………. 11
1.2. Factorii care intervin în rezultatul activităț ii economice …………. 13
1.3. Tipuri de analiză economico-financiară ……………… …………. 15
1.4. Analiza diagnostic ………………………………………………. 17
1.5. Metode și tehnici de analiză economico-financi ară ……………… 19
Întrebări și teste grilă ………………………………………………… 32
2. ANALIZA REZULTATELOR FIRMEI
2.1. Analiza statistico-economică a activității pro ductive și comerciale … 33
2. 2. Analiza cifrei de afaceri (CA) ………………………………… ……. 34
2.2.1. Analiza cifrei de afaceri din activitatea de bază
în corelație cu capacitatea de producție ș i cererea pieței …
42
2.3. Analiza valorii adăugate ………………………………………….. 4 9
2.3.1. Analiza dinamicii și structurii valorii adău gate ………… 53
2.3.2. Analiza factorială a valorii adăugate …………… ……… 56
2.3.3. Consecințele modificării VA asupra principal ilor
indicatori economico-financiari ai firmei ……………….
61
2.4. Analiza producției fizice ……………………………………… 62
2.4.1. Analiza realizării programului de producție pe sortimente
și pe total firmă ……………………………………………
62
2.4.2. Analiza structurii producției ……………………………. 68
2.5. Analiza calității produselor …………………………………… 71
Teste grilă ………………………………………………………….. 82
6 3. ANALIZA CHELTUIELILOR
3.1. Conceptul de cheltuială și conceptul de cost …………………….. 83
3.2. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor tot ale ………………… 84
3.3. Analiza cheltuielilor de exploatare ……………………… ………. 89
3.4. Analiza cheltuielilor variabile ……………………………… … 96
3.5. Analiza cheltuielilor fixe ……………………………………… 101
3.6. Analiza cheltuielilor pe elemente de cheltuiel i ……………….. 107
3.6.1. Analiza cheltuielilor materiale …………………………. . 108
3.6.2. Analiza cheltuielilor cu personalul ………………… …… 118
3.6.2.1. Analiza situației generale a cheltuielilor cu salariile … 119
3.6.2.2. Modelul factorial al cheltuielilor cu sala riile ………… 120
3.6.2.3. Analiza corelației dintre dinamica product ivității
muncii și dinamica salariului mediu … ………… ……
124
3.6.2.4. Eficiența cheltuielilor cu personalul ……… ………… 126
3.6.3. Analiza cheltuielilor financiare. Cheltuieli cu dobânzile 127
3.7. Analiza costului pe produs …………………………………… 134
3.7.1. Analiza statică a principalelor categorii de cheltuieli …… 136
Întrebări și teste grilă ………………………… ……………………… 146
4. ANALIZA RENTABILITĂȚII
4.1. Conceptul de rentabilitate …………………………………….. 1 49
4.2. Sistemul indicatorilor de bază ai rentabilităț ii ……………….. 149
4.3. Analiza situației firmei pe baza contului de p rofit și pierdere … 155
4.3.1. Analiza factorială a rezultatului exploatări i …………… 156
4.3.2. Analiza factorială a profitului brut al exer cițiului financiar 162
4.3.3. Analiza rezultatului aferent cifrei de aface ri ……………. 163
4.4. Analiza ratelor de rentabilitate ……………………………… … 170
4.4.1. Rata rentabilității economice ……………………………. 171
4.4.2. Rata rentabilității financiare ……………………………. . 177
4.4.3. Rata rentabilității resurselor consumate …… …………… 185
4.4.4. Rata rentabilității comerciale ……………… …………… 188
4.4.5. Rata de rentabilitate pe produs …………………………. . 189
4.5. Analiza pragului de rentabilitate ………………………… …… 192
Întrebări și teste grilă ………………………………………………… 194
7
5. ANALIZA FACTORIALĂ A SITUAȚIEI PATRIMONIAL-
FINANCIARE
5.1. Elemente metodologice ………………………………………. 198
5.2. Analiza structurii patrimoniale a firmei ………… …………… 204
5.2.1. Analiza structurii activului ……………………………… 205
5.2.2. Analiza structurii pasivului ……………………………… 207
5.3. Echilibrul financiar. Corelația dintre fondul de rulment, nevoia
de fond de rulment și trezoreria netă ……………… …………
210
5.3.1. Analiza echilibrului financiar funcțional pe baza ratelor 216
5.4. Analiza corelației dintre creanțe și obligații ………………….. 218
5.5. Analiza lichidității și solvabilității ……………… …………… 220
5.6. Analiza echilibrului economico-financiar ………… …………. 224
5.7. Analiza vitezei de rotație a activelor circula nte ………………. 227
5.7.1. Analiza factorială a vitezei de rotație a ac tivelor
circulante ……………………………… …………………
228
5.8. Analiza fluxurilor de trezorerie ( cash-flow ) ………………….. 236
Întrebări și teste grilă ……………………………………………….. 241
6. ANALIZA POTENȚIALULUI INTERN AL FIRMEI
6.1. Analiza gestiunii resurselor umane ………………………… … 243
6.1.1. Analiza asigurării cu personal din punct de vedere
cantitativ și structural …………………………………….
243
6.1.2. Analiza asigurării calitative cu personal … ……………… 246
6.1.3. Analiza mobilității și stabilității forței d e muncă ………… 248
6.1.4. Analiza utilizării forței de muncă …………………… ….. 252
6.2. Analiza gestiunii mijloacelor fixe ………………………… ….. 277
6.2.1. Analiza volumului, structurii și calității p otențialului
tehnic …………………………………………………….
277
6.2.2. Analiza utilizării potențialului tehnic ……… …………… 280
6.2.3. Analiza eficienței utilizării activelor fixe ……………….. 284
6.3. Analiza gestiunii resurselor materiale ……………… ………… 288
6.3.1.Analiza pieței de aprovizionare cu principale le resurse
materiale …………………………………………………..
288
6.3.2. Analiza stocurilor de materiale …………………………. 290
6.3.3. Analiza potențialului material al firmelor d e producție … 292
Întrebări și teste grilă ………………………………………………… 29 4
8
7. ANALIZA RISCURILOR FIRMEI
7.1. Analiza riscului economic ……………………………………. 295
7.2. Analiza riscului financiar ……………………………………… 300
7.3. Analiza riscului de faliment …………………………………. 303
7.3.1. Analiza riscului de faliment pe baza ratelor ……………. 303
7.3.2. Analiza riscului de faliment prin metoda sco rurilor …….. 306
Teste grilă …………………………………………………………. 308
Bibliografie …………………………………………………… .…. 311
9
CUVÂNT ÎNAINTE
Teoria și, mai ales, practica economică nu pot fi î ncadrate în
tiparele unei economii veritabile și nici în rigori le științei fără
Analiza economico-financiară . Această disciplină își consolidează
rolul ei de instrument de bază în câmpul științelor și disciplinelor
economice, devenind indispensabilă managementului a ctivităților de
exploatare și comercializare.
Analiza economico-financiară presupune studiul teme inic al
rezultatelor economico-financiare, cunoașterea proc esului formării
lor, însușirea unui ansamblu de metode și tehnici d e analiză,
identificarea măsurilor atât pentru evoluția normal ă a fenomenelor și
proceselor economice, cât și pentru reducerea riscu rilor operațional,
financiar și de faliment.
Lucrarea de față asigură cadrul conceptual, metodol ogico-
aplicativ al cunoașterii și folosirii resurselor um ane, privind aspecte
ale producției și comercializării acesteia, gestion area potențialului
intern, costuri, rentabilitate, situație financiar- patrimonială, riscuri.
Această lucrare stă la baza formării viitorilor eco nomiști, dar
este importantă și pentru specialiștii din domeniul financiar-contabil,
analiza economico-financiară fiind un instrument de bază folosit de
managerii firmelor pentru realizarea obiectivelor p ropuse, pentru
urmărirea creșterii performanțelor, cât și pentru l uarea celor mai
bune decizii privind dezvoltarea viitoare a firmei.
Cartea se adresează și utilizatorilor externi – aud itori,
evaluatori, bănci, creditori, investitori, organe f iscale etc.
10 Știm că economia reprezintă, din punctul de vedere al
managerului, o alergare după decizia optimă; așa cu m nu poate
exista „economie fără conducere”, tot așa nu poate exista „conducere
fără analiză”, în situația de față analiza economi co-financiară.
Putem conchide, așadar, că analiza economico-financ iară are
trei caracteristici de bază: necesitatea, utilitate a și perfectibilitatea.
2007
Autoarea
11
1. BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE
ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
1.1. Obiectul analizei economico-financiare
În scopul cunoașterii fenomenelor, a legăturilor cauzale dintre
acestea, apare necesară utilizarea analizei economico-financiare.
Analiza ca metodă de cercetare constă în descompunerea unui
fenomen în părțile sale componente, precum și în stabilirea factorilor care
îl determină. De asemenea, analiza permite stabilirea structurii
fenomenelor, a relațiilor de cauzalitate, a factorilor care le generează, a
legilor formării și desfășurării lor, ceea ce constituie suportul elaborării
deciziilor privind activitatea în viitor.
Analiza economică studiază activitățile sau fenomenele din punct
de vedere economic, respectiv al consumului de resurse și al rezultatelor
obținute.
Esențialul în analiza economică îl constituie luarea în considerare a
relațiilor structural-funcționale, a relațiilor cauză-efect.
Exemplu: Un proces tehnologic poate fi analizat din punct de
vedere:
– pur tehnic, prin urmărirea succesiunii operațiilor, nivelul acestora
în raport de anumiți parametri, norme etc.;
– sub aspect economic – respectiv al costurilor, al eficienței lui etc.
Analiza economico-financiară constituie un ansamblu de
concepte și metode, cu instrumentele aferente, care tratează informațiile
contabile și alte informații de gestiune , în vederea formării unor aprecieri
pertinente referitoare la situația unei firme, la nivelul și calitatea
performanțelor sale, la gradul de risc într-un mediu concurențial dinamic.
Rezultatele obținute prin analiza financiară sunt integrate în modele
financiare. Astfel, analiza financiară stă la baza previziunilor pe termen
scurt, mediu și lung ale performanțelor firmei.
12Analiza economico-financiară se realizează în sensul invers al
evoluției reale a fenomenului economic cercetat – și anume de la
rezultatele activității economice către elemente și factori.
Îmbinarea procesului de analiză economică cu sinteza poate fi
concepută în următoarele etape:
– delimitarea obiectului analizei ;
– determinarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenului cer-
cetat;
– stabilirea relațiilor de condiționare dintre fiecare factor și feno-
menul analizat pe de o parte, cât și dintre diferiții factori ce acționează
asupra fenomenului, pe de altă parte;
– măsurarea influențelor factorilor asupra fenomenului analizat;
– sinteza rezultatelor analizei (examinarea elementelor în unitatea lor);
– elaborarea unui set de măsuri menite să sporească eficiența firmei
în viitor.
Dintre cele mai delicate probleme financiare ale firmelor moderne
pot fi amintite:
– restricțiile politicii de credit;
– inflația;
– variația dobânzii;
– cursul de schimb etc.
Astfel, analiza economico-financiară implică din partea analiștilor ,
pe lângă cunoștințe de contabilitate și de gestiune, și o anumită subtilitate:
– în alegerea metodelor de calcul și interpretare a cifrelor raportate
la scopul investigației;
– în acordarea sau refuzul unui împrumut;
– în cumpărarea de acțiuni a unei firme;
– în diagnosticarea stării economice de succes sau de dificultate a
unei firme etc.
În trecut analiza economico-financiară era folosită de către bănci
pentru acordarea sau respingerea unor credite. Azi, datorită modificărilor
principalilor factori care determină climatul economic și socio-politic,
analiza a suferit modificări metodologice și instrumentale esențiale.
Aceste procese reale au determinat schimbări în adoptarea și
utilizarea tehnicii de analiză economico-financiară.
13 În aceste condiții:
– bilanțul contabil s-a impus în analiza echilibrului financiar
funcțional;
– contul de profit și pierdere facilitează analiza performanțelor
firmei prin prisma soldurilor intermediare de gestiune;
– fluxurile de trezorerie permit o abordare concretă, eliminând
parțial impactul inflației și al evaluării stocurilor.
1.2. Factorii care intervin în rezultatul activității economice
Cunoașterea factorilor, a naturii lor și a legăturilor prin care concură
la formarea și modificarea rezultatelor unei activități, cât și la
îmbunătățirea funcțiunilor firmei reprezintă un obiectiv important al
analizei economico-financiare.
De regulă factorii acționează corelat, într-un sistem de legături
închegate. Astfel, pentru a înțelege esența factorilor care intervin într-un
proces de analiză este util a-i grupa după anumite criterii:
I. După conținutul (natura) lor – pot fi: factori tehnici,
organizatorici, economici, sociali, politici, demografici, psihologici,
ecologici etc.;
II. După caracterul lor pot fi: factori cantitativi, calitativi, de
structură.
Factorii cantitativi sunt purtătorii materiali ai celor calitativi,
reprezentând condiția preliminară și indispensabilă a acțiunii celor
calitativi.
Factorii calitativi sunt de aceeași natură cu fenomenul analizat,
deosebindu-se de acesta prin gradul de extensie.
Exemplu: Productivitatea muncii (W mc) este de aceeași natură cu
producția, dar se referă la o singură persoană sau unitate de timp.
Factorii de structură intervin în situația în care rezultatul analizat se
referă la mărimi agregate (compuse din mai multe elemente).
Exemplu: Nivelul mediu al rentabilității unei firme poate crește pe
seama deplasărilor structurale (crește ponderea produselor cu o
rentabilitate mai mare).
III. După modul în care acționează :
– Factori cu acțiune directă – cei care își exercită influența
nemijlocit asupra fenomenului analizat.
14– Factori cu acțiune indirectă – cei care acționează asupra
fenomenului analizat prin intermediul altor factori.
IV. După efortul propriu al societății :
– Factori dependenți de efortul propriu – cei care își au originea în
eforturile depuse de firmă pentru economisirea resurselor;
– Factori independenți de efortul propriu – toți ceilalți factori.
Observație. Conceptul de „dependent sau independent de efortul
propriu” diferă de conceptul „dependent sau independent de activitatea
firmei”.
Exemplu. Schimbarea structurii producției ca factor de modificare a
profitului:
• poate fi dependentă de activitatea firmei;
• dar independentă de efortul propriu.
V. După gradul de sintetizare :
– Factori simpli – cei ce nu mai pot fi descompuși în sfera de
desfășurare a analizei.
– Factori compuși – cei ce mai pot fi descompuși, fiind determinați
de alți factori, a căror acțiune se poate identifica la nivelul firmei.
VI. După izvorul acțiunii :
– Factori interni – cei care își au originea în interiorul firmelor.
Exemplu:
• organizarea internă a producției;
• ritmicitatea producției;
• disciplina muncii etc.
– Factori externi – cei care își au originea în mediul exterior firmei.
Exemplu:
• modificările de preț ale materiilor prime, energiei etc.;
• mutații în structura cererii de piață;
• noi performanțe tehnice sau tehnologice care influențează
cererea.
VII. După posibilitățile de previziune :
– Factori previzibili – acționează în cadrul unor procese controlate,
fără să implice riscuri.
– Factori imprevizibili – acționează necontrolat sub influența unor
forțe din mediul extern firmei.
15 Exemplu:
• schimbări cu abateri pronunțate pe piața internă sau externă;
• modificări ale cursului valutar etc.
1.3. Tipuri de analiză economico-financiară
Complexitatea fenomenelor și proceselor economice care fac
obiectul analizei economico-financiare a condus la apariția diverselor
tipuri de analiză .
Un rol primordial în cercetarea acestor fenomene îl are
abstractizarea științifică , astfel încât analiza economico-financiară la
scară microeconomică stă la baza fundamentării deciziilor luate de
manageri la nivelul firmei.
Tipurile de analiză pot fi grupate după anumite criterii:
1. După raportul între momentul în care se efectuează analiza
și momentul desfășurării fenomenului:
– Analiza postfactum sau postoperatorie – privește trecutul și
prezentul, care prin cercetarea rezultatelor activității unei firme ne arată
gradul de îndeplinire a obiectivelor propuse.
Exemplu: În teorie, cât și în practică se folosește analiza diagnostic
prin care se obțin aprecieri asupra ansamblului unei firme, asupra unei
subdiviziuni organizatorice sau asupra unei probleme.
– Analiza previzională presupune determinarea evoluției viitoare a
unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor de influență.
Această analiză este o etapă premergătoare, hotărâtoare în
elaborarea planului de afaceri al firmei .
Activitatea de planificare înseamnă mai mult decât previziunea;
înseamnă utilizarea previziunii de către un centru de decizie economică
pentru a stabili obiectivele de atins într-o perioadă viitoare.
2. Din punct de vedere al determinărilor cantitative sau al
caracteristicilor calitative ale fenomenelor:
– Analiza calitativă urmărește esența fenomenului, însușirile sale
esențiale, factorii care sunt de aceeași natură cu fenomenul analizat.
– Analiza cantitativă presupune cercetarea fenomenului prin
determinări cantitative exprimate prin: greutate, volum, număr, durată,
suprafață etc.
În această analiză se aplică metodele matematice moderne.
16Exemplu: Succesul aplicării metodelor matematice în analiza
variabilelor unui fenomen economic este condiționat de modelarea proce-
selor economico-financiare pe baza analizei calitative.
3. După nivelul la care se desfășoară analiza economico-
financiară:
• Analiza microeconomică se desfășoară la nivelul firmei și al
elementelor ei ca sistem.
Ea se referă la :
– activitatea economică și la rezultatele obținute de firmă;
în investirea capitalurilor;
în utilizarea resurselor;
– factorii care determină orientarea: în crearea și fabricarea
produselor;
în asigurarea eficienței
economico-financiare etc.
• Analiza macroeconomică
− studiază fenomenele la niveluri agregate: ramurile economiei,
economia națională, economie mondială etc.;
− operează preponderent cu mărimi globale sau agregate (PIB,
venit național etc.).
4. După modul de urmărire a fenomenelor:
– Analiza statică cercetează fenomenele la un moment dat, relevând
relațiile dintre elementele și factorii care determină o anumită poziție a
fenomenului cercetat.
Noțiunea de static este legată de modul de efectuare a analizei, și nu
de natura fenomenului, pentru că fenomenele nu pot fi statice.
– Analiza dinamică studiază fenomenele economice în mișcare,
arătând poziția lor într-un șir de momente de timp.
5. După criteriile de studiere a fenomenelor:
– Analiza tehnico-economică îmbină în studiul anumitor fenomene
problemele tehnice cu cele economice.
Exemplu: Colaborarea între economiști și tehnicieni poate duce la
scăderea costului unui produs.
– Analiza economico-financiară îmbină corelațiile dintre activitatea
economică și cea financiară.
17 Pentru că orice activitate social-umană apare într-o dublă ipostază:
− consumatoare de resurse;
− producătoare de efecte
⇒calculul economic vizează eficiența consumului de resurse în
toate domeniile: tehnic, social, administrativ, sanitar, ecologic etc.
– Analiza financiară vizează fluxurile financiare ale firmei , modul
de gestionare și de plasare a capitalurilor.
6. După obiectul analizat:
– analiza pe ramuri;
– analiza pe unități (firme, sectoare, holdinguri, trusturi etc.)
– analiza pe probleme (cost, valoare adăugată, W mc, salarii, renta-
bilitate, lichiditate)
Concluzie
În ultimii ani pe plan internațional s-a impus atât în teoria
economică, cât și în practică ⇒analiza activității economico-financiare.
1.4. Analiza diagnostic
Analiza economico-financiară are ca obiectiv major realizarea unui
diagnostic financiar. Rațiunea efectuării unui diagnostic al perfor-
manțelor firmei poate avea la bază fie situația în care aceasta are
disfuncționalități, fie situația ei este bună, dar se dorește îmbunătățirea sa.
Analiza diagnostic nu se mărginește la radiografierea și aprecierea
stării diferitelor fenomene, ci formează o parte din managementul
strategic.
Radiografierea poate fi realizată de:
– conducerea firmei – prin cadre abilitate ale acesteia;
– de specialiști externi ;
– de echipe mixte formate din specialiști interni și externi.
Diagnosticul presupune :
− stabilirea problemelor supuse analizei;
− asigurarea informațiilor pe care le necesită;
− prezentarea rezultatelor într-un raport în care se reflectă:
obiective, stări, aprecieri, recomandări.
Problema diagnosticului se pune cel mai adesea în interiorul firmei
(diagnostic financiar intern ), având ca obiective:
18– stabilirea situațiilor de dezechilibru financiar;
– identificarea cauzelor care le-au generat;
– stabilirea măsurilor de remediere .
Diagnosticul intern abordează probleme ca:
• maximizarea valorii firmei;
• rentabilitatea;
• structura și valoarea patrimoniului;
• riscul de faliment;
• solvabilitatea;
• lichiditatea etc.
Pentru luarea unor decizii, partenerii externi ai firmei se bazează pe
analiza economico-financiară ( diagnostic financiar extern ).
Exemplu. Studiul pe care îl face banca în acordarea de credite.
Pentru aceasta, banca urmărește:
– capacitatea întreprinderii de a-și achita obligațiile ;
– estimarea valorii ei de piață ;
– solvabilitatea și lichiditatea pe termen scurt și mediu.
Firma poate folosi diagnosticul financiar pentru fundamentarea
deciziilor privind:
– pătrunderea în capitalul altei firme;
– aprecierea solidității unei alte firme cu care face afaceri.
Analiza economico-financiară este folosită și de:
• administrațiile financiare, pentru acordarea unor facilități firmelor;
• tribunale, care folosesc diagnosticul privind falimentul sau posi-
bilitatea de redresare a unei firme în dificultate;
• cotația la bursă :
– fuzionarea cu alte firme;
– vânzări de active;
– privatizare.
Astfel, problemele specifice ale analizei economico-financiare sunt:
• analiza performanțelor și a rezultatelor firmei;
• analiza rentabilității;
• analiza valorii patrimoniale a firmei;
• analiza echilibrului financiar;
• analiza riscului.
19 Analiza este făcută pe baza:
– bilanțului;
– anexei la bilanț;
– contului de profit și pierdere;
– reglementărilor legale;
– informațiilor din evidența contabilă, statistică și operativă a firmei.
Din analiză va decurge obținerea unui sistem de indicatori astfel:
Indicatori de
rezultate Indicatori de
rentabilitate Indicatori de
analiză
patrimonială
Indicatorii
privind riscul:
• economic
• financiar
• de faliment
1.5. Metode și tehnici de analiză economico-financiară
Metoda unei științe (discipline științifice) este teoretică-abstractă,
ea reprezentând o succesiune de procedee folosite pentru atingerea
obiectivului său.
Procedeul reprezintă latura practică a efectuării unei lucrări, pentru
atingerea obiectivelor propuse, deci concretizarea metodei .
Totalitatea procedeelor folosite în aplicarea practică a unei
discipline științifice formează tehnica acesteia.
Analiza economico-financiară folosește metode specifice sau
comune cu ale altor științe. Ele pot fi grupate în:
1. Metode ale analizei calitative – care urmăresc:
– esența fenomenului;
– surprinderea legăturilor cauzale.
202. Metode ale analizei cantitative , care urmăresc cuantificarea
influențelor factorilor care explică fenomenul.
1. Metode ale analizei calitative
Pot fi incluse următoarele metode:
a) comparația;
b) diviziunea și descompunerea rezultatelor;
c) gruparea;
d) generalizarea și evaluarea rezultatelor.
a) Comparația
Orice rezultat al firmei, deși are o semnificație proprie, se apreciază
în raport cu anumite criterii, cu o bază de comparație. Astfel, pentru
Practica economică se ține cont:
• de comparabilitatea datelor și a indicatorilor;
• criteriul de comparație la care ne raportăm (realizările proprii pre-
cedente, planul intern al firmei, normele impuse pe plan intern și
internațional etc.).
Însă în practica analizei economico-financiare se utilizează mai
multe tipuri de comparație:
– comparații în timp se efectuează între rezultatele perioadei
raportate și rezultatele perioadei precedente;
– comparații în spațiu se pot face între:
• rezultatele firmei și rezultatele medii pe ramură;
• rezultatele firmei și rezultatele firmelor concurente;
• rezultatele unor structuri organizatorice interne ale firmei;
– comparații mixte , adică acele comparații care se bazează pe
ambele criterii (timp și spațiu);
– comparații speciale pentru care intervin alte criterii din afară.
Exemplu: Comparația variantelor tehnico-economice, pentru a
alege pe cea optimă.
b) Diviziunea și descompunerea rezultatelor
Metoda studiază rezultatele economice ale firmei și le descompune
în elementele lor componente pentru a localiza rezultatele și cauzele lor în
timp și spațiu.
21 Diviziunea și descompunerea rezultatelor pot fi:
• Diviziune în timp – permite evidențierea abaterilor de la timpul de
formare a rezultatelor (semestre, trimestre, luni, zile etc.); de la
ritmicitatea proiectelor pentru obținerea unui anumit indicator;
• Diviziunea rezultatelor după locul de formare (firmă, secție,
loc de muncă etc.) – rezultă din stabilirea concretă a locului de muncă
unde s-a format rezultatul (pozitiv sau negativ), concomitent cu
contribuția fiecărui loc la tendința generală a rezultatului.
• Descompunerea în părți componente :
– localizează rezultatele ca fiind favorabile sau nefavorabile pe
categorii de resurse;
– aprofundează studiul laturilor esențiale ale fenomenelor analizate.
c) Gruparea
Mulțimea datelor primare este reorganizată, despărțită în grupe
omogene de unități după variația uneia sau a mai multor caracteristici în
funcție de scopul cercetării.
Criteriile după care se face gruparea sunt în funcție de obiectul
analizei, conținutul și forma de exprimare a datelor, sau în raport cu
variația caracteristicii de grupare.
d) Generalizarea sau evaluarea rezultatelor
Metoda reunește într-un ansamblu coerent concluziile reieșite din
studiul factorial-cauzal al fenomenelor, reținându-se aspectele esențiale
pentru fundamentarea deciziilor firmei.
Astfel, generalizarea se realizează în:
– raportul de analiză;
– studiile de fezabilitate și evaluare.
2. Metode de analiză cantitativă
Măsurarea contribuției fiecărui factor la modificările fenomenului
analizat se poate face prin diferite metode, în funcție de forma matematică
pe care o îmbracă relațiile dintre factori. Astfel:
a) metoda substituirilor în lanț;
b) metoda balanțieră;
c) metoda calculului matricial;
d) metoda calculului marginal;
e) metoda fluxurilor;
22f) metoda ratelor;
g) metode sociologice;
h) metoda corelației;
i) metoda scorurilor etc.
a) Metoda substituirilor în lanț
Metoda se realizează pentru relațiile de tip determinist – care se
prezintă matematic sub formă de produs sau de raport.
Utilizarea substituirilor în lanț presupune respectarea a trei principii:
1. Așezarea factorilor în construcția modelului se face în ordinea
condiționărilor lor economice, substituirea realizându-se astfel:
• întâi factorul cantitativ ;
• apoi cel structural;
• ultimul – factorul calitativ.
2. Substituirile se fac succesiv, pornind de la factorii direcți spre
cei indirecți.
3. Un factor a cărui influență a fost determinată se consideră la
valoarea efectivă (realizată), rămânând la această valoare până la sfârșitul
iterării, iar un factor a cărui influență nu a fost calculată rămâne la
valoarea din baza de comparație .
A) Metoda substituirilor în lanț, când între factorii ce
influențează rezultatul economic sunt relații de produs .
Cea mai simplă relație de condiționare a factorilor capătă expresia
unei funcții: y = f(x).
Exemplu: Într-o relație de trei factori rezultatul este o funcție de
forma:
y = f(x1, x2, x3)
sau analiza rezultatului R în funcție de factori (a, b, c) va avea forma:
R= f(a, b, c)
Folosind valorile din baza de comparație și cele efective, vom avea:
0 0 0 0c b a R⋅ ⋅ = și 1 1 1 1c b a R⋅ ⋅ =
23 a1) Etapele de analiză ale rezultatului R sunt :
1. Calculul abaterii rezultatului economic de la perioada de bază
sau cea programată:
R = R1 – R0
2. Descompunerea abaterii rezultatului economic pe factori de
influență:
0 0 0 1 1 1c b a c b a R− = ∆
3. Calculul influenței fiecărui factor asupra abaterii rezultatului
economic de la nivelul programat sau cel dintr-o perioadă anterioară:
Rc Rb Ra R∆+∆+∆=∆
• influența factorului „a” ( ∆Ra)
()0 0 0 1 0 0 0 0 0 1c b a a c b a c b a Ra− = − = ∆
• influența factorului „b” (∆Rb)
()0 0 1 1 0 0 1 0 1 1c b b a c b a c b a Rb− = − = ∆
• influența factorului „c” (∆Rc)
()0 1 1 1 0 1 1 1 1 1c c b a c b a c b a Rc− = − = ∆
Observație: Suma influențelor factorilor explică sporul absolut (∆R).
a2) Analiza rezultatului economic pe bază de indici
Analiza permite generalizarea și oferă baza pentru comparații în
timp și spațiu. Indicele rezultatului economic se poate scrie cu relația:
1 nn 3 2 1 R
100i i i iI−⋅⋅⋅=K
unde: IR = indicele rezultatului supus analizei;
i1, i2 … = indicele factorului respectiv.
Exemplu: pentru cazul analizat
; 100cci ; 100bbi ; 100aai
01c
0 / 1
01b
0 / 1
01a
0 / 1 ⋅ = ⋅ = ⋅ =
24⇒2c b a
R
100i i iI⋅ ⋅= ⇒Modificarea relativă a rezultatului:
100 I r 100RR RrR
00 1− = ∆ ⇒ ⋅−= ∆
Influența factorilor se calculează astfel:
• influența modificării factorului „a”
∆r(a) = ia – 100
• influența modificării factorului „b”
( )()
100100 i ii100i ib , a rb a
ab a−= −⋅= ∆
• influența modificării factorului „c”
( )()
2c b a
100100 i i ic , b , a r− ⋅= ∆ .
B) Utilizarea metodei substituirilor în lanț când între factori
sunt relații de raport.
Metoda îmbracă două forme în funcție de locul unde este situat
factorul cantitativ (la numitor sau la numărător).
b1) Când factorul cantitativ „a” este la numărător
Modelul de analiză prezintă situația în care este condiționat de doi
factori: „a” și „b”, astfel:
00
0baR=;
11
1baR=
Deci, modificarea rezultatului economic (R) poate fi scrisă:
00
11
0 1ba
baR R R− = − = ∆
25 Separarea influenței celor doi factori se va face astfel:
– influența factorului „a”:
( )
00 1
00
01
ba a
ba
baa R−= − = ∆
– influența factorului „b”:
( )
01 1
ba
1 bab , a R− = ∆
Dacă rezultatul se exprimă prin indici :
100iiI
baR× =, iar 100bbi ; 100aai
01
b
01
a × = × =
Influențele celor doi factori vor fi:
Dacă ∆ R% = I R – 100
Atunci:
– influența factorului „a”:
∆ R(a 1) = ia – 100
– influența factorului „b”:
( )a
bai 100iib , a R− = ∆
b2) Când factorul cantitativ „b” se află la numitor , se va deter-
mina mai întâi influența acestuia: ∆R = R 1 – R0
– influența factorului „b”:
( )
00
10
ba
bab R− = ∆, iar pe baza indicilor modificarea relativă va fi:
( ) 100 100i100100 100
bb1b Rb
01− ⋅ = − ⋅ = ∆
26– influența factorului „a”:
( )
10
11
ba
baa , b R− = ∆
iar pe baza indicilor modificarea relativă va fi:
( ) 100i100100ii100
bb1100
bbaa
a , b Rb ba
01
0101
⋅ − ⋅ = ⋅ − ⋅ = ∆
Metoda determinării izolate a acțiunii factorilor
În această metodă se respectă un singur principiu, și anume că
substituirile se fac succesiv:
∆R = R 1 – R0
– influența factorului „a”: R(a) = a 1b0c0 – a0b0c0
– influența factorului „b”: R(b) = a 0b1c0 – a0b0c0
– influența factorului „c”: R(c) = a 0b0c1 – a0b0c0
Astfel: ∆R = ∆Ra + ∆Rb + ∆Rc + r
r = restul nedescompus , pentru care se emit ipoteze pentru reparti-
zarea lui pe factori.
b) Metoda balanțieră
Metoda permite evidențierea cauzelor care au determinat
modificarea unui rezultat, comparând elementele balanței – valorile
efective cu cele din perioada de referință.
Metoda balanțieră analizează realizarea unui echilibru dintre
resursele și necesitățile unui domeniu de activitate (exemplu: balanța
forței de muncă; balanța veniturilor și a cheltuielilor etc.).
Modelul analitic de exprimare a relațiilor balanțiere este:
R = a + b – c
unde influențele elementelor componente se pot stabili astfel:
27 – influența elementului „a”: ∆Ra = a 1 – a0
– influența elementului „b”: ∆Rb = b 1 – b0
– influența elementului „c”: ∆Rc = (-c 1) – (-c0)
∆R = ∆Ra + ∆Rb + ∆Rc
c) Metoda calculului matricial
Metoda se folosește în cazul relațiilor funcționale de produs sau
raport între rezultatul economic cercetat și factorii săi de influență.
Separarea influenței factorilor prin această metodă ține seama de
ordinea de intercondiționare a factorilor (consolidează principiile metodei
substituirii în lanț).
Exemplu: Aplicarea acestui calcul se face mai ales în analiza chel-
tuielilor cu materialele. Astfel, cheltuielile cu materialele pe unitatea de produs (cm):
in
1 iip cs cm⋅ =∑
=
unde: cs i = consumul specific din materialul i pe unitatea de produs;
pi = prețul de aprovizionare pe unitatea de măsură (a materialului).
Pe baza acestor date se formează:
• matricea A : ce conține consumurile specifice din perioada inițială
(a11; a12) și cele efective (a 21; a22);
• matricea B : ce conține prețurile de aprovizionare din perioada
inițială (b 11; b12) și cele efective (b 12; b22).
Se înmulțesc cele două matrici și se obține matricea C = reprezen-
tând cheltuielile materiale:
=
×
22 2112 11
22 2112 11
22 2112 11
c cc cCb bb bBa aa aA
Astfel:
• abaterea totală față de nivelul de comparație a cheltuielilor materiale:
∆cm = cm 1 – cm0 = C22 – C11
din care:
• influența modificării consumului specific:
∆cs = C 21 – C11
• influența modificării prețurilor de aprovizionare:
∆P = C 22 – C21.
28Observație:
• metoda poate fi aplicată în toate domeniile analizei economico-
financiare;
• metoda permite sistematizarea informațiilor economice în tablouri
matriciale prelucrabile electronic.
d) Metoda calculului marginal
– Indicatorii marginali ca indicatori de probabilitate de referință
reflectă cheltuielile minime necesare pentru modificarea cu o unitate a
volumului de activitate sau a consumului minim al factorilor de producție.
– Ca indicatori de calcul se folosesc în:
• analiza cifrei de afaceri (CA);
• analiza costurilor;
• analiza rentabilității etc.
e) Metoda fluxurilor
„Fluxul” reprezintă orice mișcare generată de operațiunile legate de
trezorerie.
Instrumentele folosite în analiză :
• tabloul de finanțare;
• tabloul de trezorerie.
Cu ele se pot analiza:
– dinamica situației financiare;
– dinamica lichidității;
– dinamica solvabilității etc.
f) Metoda ratelor
Rata este un raport între două posturi sau grupe de posturi din
bilanț, având o valoare informațională mai mare decât valorile luate
separat și permite o mai bună comparabilitate în timp și spațiu.
După conținut, ratele pot fi:
• de structură (rata activelor fixe sau circulante);
• de gestiune (exemplu: durata de rotație a stocurilor, rata creditului
clienți etc.);
• de rentabilitate (economică, financiară);
• rate ale echilibrului financiar (rata de îndatorare etc.).
29 Pentru calcul, ratele se determină prin raportarea unui flux la un
stoc sau invers.
– Raportarea unui flux la un stoc are ca rezultat un coeficient.
Exemplu :
Raportul Armonizare
Active imobilizate = Coeficient de uzură a
activelor finalizate
– Raportarea unui stoc la un flux exprimă o durată.
Exemplu : durata medie de rotație a stocurilor.
– Raportul stoc/stoc ⇒ reprezintă o rată de structură
fie o rată de structură
– Raportul flux/flux ⇒ reprezintă
fie o rată de rentabilitate
Exemplu :
Presupunem că la o firmă:
cheltuielile de exploatare sunt de 600 mil. lei
• în momentul t
CA = 1000 mil. lei
% 60 1001000600R1 = ⋅ = în perioada t
cheltuielile de exploatare sunt de 550 mil. lei
• în momentul t + 1
CA = 950 mil. lei
% 58 100950550R2 = ⋅ = în perioada t + 1
Dacă rata s-ar analiza singular, ar rezulta o ameliorare a gestiunii
firmei. Dar studiul componentelor arată că firma a pierdut o parte din
piața de desfacere , iar continuarea acestei tendințe va duce la perspective
proaste. De aceea ratele se analizează comparativ cu:
• ratele realizate în anii precedenți;
• ratele „standard” ale organismelor abilitate;
• ratele firmelor cu același profil de producție.
Astfel, studiul modificărilor ratelor în timp permite stabilirea
tendinței de evoluție a firmei.
30g) Metode sociologice
Tehnicile sociologice sunt:
– Chestionarul :
• conținutul lui trebuie să corespundă nevoilor de informații ale
analizei economico-financiare;
• limbajul simplu;
• întrebările să fie clare, redactate într-o ordine logică etc.
– Interviul :
• are ca scop extinderea volumului de informație necesar analizei
economico-financiare.
h) Metoda corelației
Analiza de corelație este o metodă statistică prin care se măsoară
intensitatea legăturilor între variabile.
Practic se parcurg următoarele etape:
1) Se stabilesc conținutul și tendința de evoluție a fenomenului
analizat (y) și a principalilor factori de evoluție (x 1, x2, …, x n) inde-
pendenți.
2) Se determină forma legăturii de cauzalitate între fenomene și se
stabilește ecuația de regresie.
Exemplu :
• liniară: y(x) = a + bx
• parabolă gradul II: y(x) = a + bx + cx2
• exponențială: y(x) = a bx
• hiperbolă: ( )x1b a x y⋅ + = etc.
unde: a, b, c – parametrii ecuațiilor;
x – caracteristica independentă;
y – caracteristica dependentă.
3) Calcularea valorii parametrilor ecuației de regresie – de regulă cu
metoda celor mai mici pătrate – MCMMP.
4) Stabilirea intensității legăturii dintre fenomenul analizat și
factorii de influență – cu coeficientul de corelație .
( )[ ]( )[ ][ ]1 , 1
y y n x x ny x xy nr
2 2 2 2xy − ∈
− −−=
∑ ∑ ∑ ∑∑∑∑
31 unde:
+1 legătură directă
rxy → ±1 arată o legătură puternică
-1 legătură inversă
rxy → 0 arată inexistența legăturii între variabile.
5) Influența factorilor asupra fenomenului analizat se poate stabili cu:
– coeficientul de determinație R2
2
02
2R
σδ= arată influența factorului esențial (de grupare) asupra
fenomenului analizat
unde 2
0σ – dispersia totală;
222
0δ + σ = σ
2σ – media dispersiilor;
δ2 – dispersia dintre grupe.
6) Se poate stabili și coeficientul de variație (V) ce determină
variația evenimentelor pe unitatea de valoare medie:
( )100 , 0 100
XV ∈ ⋅σ=
unde V = 0 lipsa de variație;
V → 0 variația caracteristicii este mică;
V ∈ (0, 35%) variație normală pentru o colectivitate omogenă.
i) Metoda scorurilor (scoring)
Se construiește o funcție pe baza unui număr de rate , iar valorile ei
au la bază observații în timp, pe un număr mare de firme, privind starea
financiară. Un model al funcției scor (Z) se poate construi astfel:
Z = ax 1 + bx2 + … + zx n
unde: x 1, x2, …, x n – rate folosite în calcul;
a, b, …, z – coeficienții de ponderare.
32Observație . Scorul „Z” la nivelul unei firme indică gradul de risc , de
succes sau faliment, punând în evidență punctele forte și pe cele slabe,
înainte ca firma să fie într-o situație de dificultate.
Cuvinte – cheie: analiză, analiză economică, analiză economico-fi-
nanciară, analiză calitativă, analiză cantitativă, analiză microeconomică,
analiză macroeconomică, analiză diagnostic, sinteză.
Întrebări și teste grilă
1. Definiți noțiunile de: analiză, analiză economică, analiză
economico-financiară, sinteză, metodă, procedeu.
2. Definiți factorii care intervin în rezultatul activității economice .
Grupați acești factori după criteriile care îi definesc.
3. Care sunt principalele tipuri de analiză economico-financiară?
4. Esențial în analiza economică este a lua în considerare relațiile:
a) structural-funcționale;
b) cauză-efect;
c) muncă și capital;
d) consumul de resurse și rezultatele obținute.
Alegeți combinația corectă:
A (a, c, d); B(a, b); C (b, c, d)
5. Factorii care influențează rezultatele activității economice, după
caracterul lor, sunt:
a) factori cu acțiune directă;
b) factori previzibili;
c) factori compuși;
d) factori calitativi și cantitativi;
e) factori de structură.
Alegeți varianta corectă:
A (a, c, e); B (b, c, d); C (d, e); D (a, b, c, d, e)
6. Utilizarea metodei substituirilor în lanț impune așezarea factorilor
în relațiile de cauzalitate în următoarea ordine:
a) factori de structură, calitativi și cantitativi;
b) factori cantitativi, de structură și calitativi;
c) factori calitativi, cantitativi și de structură;
d) factori cantitativi, calitativi și de structură.
33
2. ANALIZA REZULTATELOR FIRMEI
2.1. Analiza statistico-economică a activității
productive și comerciale
Analiza se fundamentează pe date din interiorul și exteriorul firmei:
• planul de afaceri;
• bugetul de venituri și cheltuieli;
• bilanț;
• anuare statistice;
• studii de piață etc.
Pentru măsurarea activităților de producție și comercializare ale „unei
firme”, în practică se recomandă următorii indicatori valorici:
1) Cifra de afaceri (CA) reprezintă volumul total al afacerilor firmei
evaluate la prețul pieței;
2) CA din activitate de bază sau valoarea producției marfă vândută
(Pv) reprezintă totalitatea vânzărilor din activitatea de bază a firmei;
3) Producția marfă fabricată (Pf) este producția destinată livrării și
cuprinde:
• valoarea produselor finite și semifabricate destinate vânzării (P);
• valoarea lucrărilor executate și serviciilor prestate (L).
4) Valoarea adăugată (VA) exprimă capacitatea firmei de a crea
bogăție.
VA = Valoarea producției exercițiului (Pex) – consumurile interme-
diare (respectiv cheltuielile materiale M)
VA = Pex – M
5) Producția exercițiului (Pex) dimensionează întreaga activitate a firmei:
• valoarea producției vândute;
• creșterea sau scăderea producției stocate;
• producția imobilizată (imobilizări corporale sau necorporale).
Între indicatorii valorici studiați, se consideră ca situații normale
următoarele:
34 1) ICA ≥ IPf
unde: = înseamnă că se menține ponderea imobilizărilor în stocuri;
> CA trebuie să înregistreze o dinamică superioară pentru a reduce
imobilizările.
2) IPf > IPex arată reducerea stocurilor de producție nedeterminată și a
consumului intern – dar până la limita la care se asigură desfășurarea
normală a procesului de producție.
3) IVA >IPex arată reducerea cheltuielilor materiale, financiare și umane.
Astfel, situația normală trebuie să arate inegalitățile: ICA ≥ IPf > IPex < IVA
2. 2. Analiza cifrei de afaceri (CA)
Interesul fiecărei firme vizează o creștere a CA pentru obținerea unui
profit (moderat sau mai mare) care poate asigura o certitudine în viitor.
Cifra de afaceri reprezintă suma totală a veniturilor din vânzarea
mărfurilor și produselor într-o perioadă determinată.
În contul de profit și pierdere (121) CA figurează ca o poziție
distinctă obținută prin însumarea:
1) veniturilor din vânzarea mărfurilor (cont 707);
2) producției vândute (conturile 701 + 702 + 703 + 704 + 705 + 706 +708).
1) Analiza dinamicii și structurii CA
Dinamica CA poate fi realizată la nivel de produs sau pe total firmă
prin indici cu bază fixă sau mobilă sau prin ritmurile medii.
Evoluția corectă a CA se face prin evaluarea ei în prețuri
comparabile. Astfel CA în raport cu cantitățile vândute (q) și cu prețurile de
vânzare (p) va fi: i
iiq p CA∑= , atunci CA în prețuri comparabile se va
calcula: Ppc
ICACA=; unde: IP = indicele prețurilor de vânzare la nivel de
firmă sau indicele inflației q
0p
0 / 1
0 01 0 Pg ip qp qI ∑∑∑= = .
Analiza structurii CA se poate face în funcție de diverse criterii de
grupare a vânzărilor: pe produse, clienți, piețe de desfacere etc.
Astfel, putem calcula:
1) Ponderile componentelor CA (g i)
100CACAgi
i⋅ =
35 unde: CA i = vânzările aferente elementului component „i”;
CA = cifra de afaceri totală.
2) Coeficientul de concentrare (Gini-Struck)
1 n1 g n
CSn
1 i2
i
−−
=∑
=
[]1 , 0∈
unde: n = numărul de produse, activități etc.
gi = ponderea produsului, activității „i” în CA.
2) Analiza factorială a CA
CA, analizată din punct de vedere factorial, stabilește sistemul de
factori care condiționează evoluția ei.
La nivelul firmei modelul de analiză factorială a CA este în funcție de:
• numărul de salariați (N);
• productivitatea muncii (W);
• gradul de valorificare a producției (Gv).
Astfel:
V
ffG W NPCA
NPN CA ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =
V PF
fAfAG R g Z NPCA
FP
FF
NFN CA ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ =
unde:
N = numărul mediu de salariați;
Pf = producția marfă fabricată;
F= valoarea medie a mijloacelor fixe;
AF= valoarea medie a mijloacelor fixe productive (active);
Af
PFPR== randamentul fondurilor fixe productive;
NFZ= = gradul de înzestrare tehnică;
FFgA F== ponderea fondurilor fixe productive.
36 Schema analizei factoriale a cifrei de afaceri este prezentată astfel:
NCA∆
()Z WCA∆
CA∆ WCA∆
∆Fg WCA
()pR WCA∆
VGCA∆
gradul I gradul II
Exemplu: Date convenționale pentru exemplificarea metodologiei:
Nr.
crt. Indicatori Simbol Perd. Bază Perd.
curentă Diferență
1 CA CA 1.400 1.500 +100
2 Nr. mediu de salariați N 150 200 +50
3 Producția marfă fabricată P f 1.500 1.700 +200
4 Productivitatea muncii
NPWf=
10 8,5 -1,50
5 Gradul de valorificare al P f
fVPCAG=
0,9333 0,8824 -0,0476
Valoarea medie a fondurilor
fixe, din care: F 120 150 +30 6
• fonduri fixe productive
AF 96 111 +15
7 Ponderea fondurilor fixe
productive
FFga F=
0,8 0,74 -0,06
8 Gradul de înzestrare tehnică
NFz=
0,8 0,75 -0,05
9 Randamentul activelor fixe
productive
Af
PFPR=
15,625 15,3153 -0,3097
37 Modificarea cifrei de afaceri cu + 100 mil. lei față de perioada de
bază se observă din relația: ∆CA = CA 1 – CA0 = 1.500 – 1.400 = 100 și se
datorează influenței:
1) Numărul mediu de salariați:
( ) ( )
( ) lei . mil 465 93 , 0 10 150 200 G W N NPCA
NPN N CA
0
00
V 0 0 1
f0
0f
0 1N
+ = ⋅ ⋅ − == ⋅ − = ⋅ ⋅ − = ∆
2) Productivitatea muncii:
()()= ⋅ − = ⋅ − = ∆93 , 0 0 , 1 5 , 8 200 G W W N CA
0V 0 1 1W
= 279−mil. lei
3) Gradul de valorificare a producției fabricate:
()( )= − ⋅ = − = ∆ 933 , 0 8824 , 0 5 , 8 200 G G W N CA
0 1V
V V 1 1G
= 53 , 85−mil. lei ≈ -86 mil. lei
∆ CA = ∆ CAN + ∆ CAW + VGCA∆= 465 – 279 – 86 = 100 mil. lei
Analiza pe factori a productivității muncii (∆ CAW = -279 mil. lei)
• influența gradului de înzestrare tehnică:
( )
( )
( ) 6625 , 116 9333 , 0 625 , 15 8 , 0 8 , 0 75 , 0 200 G R g Z Z N G R gNF
NFN CA
0 00 0
V PF
0 0 1 1V pF
0
00
11
1Z W
− = ⋅ ⋅ ⋅ − =⋅ ⋅ ⋅ − == ⋅ ⋅ ⋅
− = ∆
• influența ponderii mijloacelor fixe productive:
()()
( ) 2453 , 131 9333 , 0 625 , 15 8 , 0 74 , 0 75 , 0 200 G R g g Z N CA
0 0F
V pF
0F
1 1 1g W
− = ⋅ ⋅ − ⋅ == ⋅ ⋅ − = ∆
• influența randamentului mijloacelor fixe productive:
()()
( ) 0838 , 32 9333 , 0 625 , 15 3153 , 15 74 , 0 75 , 0 200 G R R g Z N CA
0 0 1p
V p pF
1 1 1R W
− = ⋅ − ⋅ ⋅ == ⋅ − = ∆
pF R g Z WCA CA CA CA ∆ ⋅ ∆ + ∆ = ∆ =
()() lei . mil 279 0838 , 32 2453 , 131 6625 , 116 ≅ − + + + − =
38 Interpretare rezultate
Valoarea CA față de bază a crescut cu 100 mil. lei datorită măririi
cantității de produse fabricate (+200 mil. lei), iar ca urmare a extinderii
activității a crescut și numărul angajaților (cu 50 de salariați).
Analiza gradului de valorificare arată scăderea acestuia în perioada
curentă, ceea ce înseamnă:
– o influență negativă asupra vitezei de rotație a fondurilor investite;
– efecte negative asupra gradului de înzestrare tehnică care s-a
diminuat și a dus la scăderea productivității muncii.
Concluzie
– Firma și-a mărit cota de piață cu eforturi nerecuperate în totalitate.
– Deciziile dezvoltării ei viitoare trebuie să aibă în vedere un termen
mai mic de recuperare a capitalului investit.
Alt model de analiză factorială a CA este cel constituit pe baza
cantităților vândute (q) și a prețurilor de vânzare (p), respectiv:
i
iip q CA∑=
Modificarea CA (∆CA) se va explica prin cei doi factori:
0 0 1
i0qq p q p CA∑∑− = ∆
0 0 1
i1pq p q p CA∑∑− = ∆
0 0 1 1q p q p CA∑∑− = ∆
∆CAPi
∆CA ∆CAN
∆CAq tCA∆
aWCA∆
hWCA∆
t = timpul de muncă mediu/salariat
hW= productivitatea orară a muncii
39 Exemplu: Metodologia cu date convenționale:
Modificare CA Grupa de produse
mil. lei %
Grupa I 5.730 +47,43
Grupa II 5.830 +48,27
Grupa III 520 +4,3
Total 12.080 100%
080 . 12 900 . 21 980 . 33 CA CA CA520 500 020 . 1 CA CA CA830 . 5 000 . 5 10830 CA CA CA730 . 5 400 . 16 130 . 22 CA CA CA
0 1 T0 1 III0 1 II0 1 I
= − = − = ∆= − = − = ∆= − = − = ∆=−=−=∆
% 3 , 4 100080.12520g% 27 , 48 100080 . 12830 . 5g% 43 , 47 100080 . 12730 . 5g
CA
IIICA
IICA
I
+ = ⋅ =+ = ⋅ =+ = ⋅ =
1. Influența modificării volumului fizic al producției vândute:
990 . 2 900 . 21 890 . 24 p q p q CA0 0 0 1 q + = − = − = ∆ ∑∑ mii lei
2. Influența modificării prețurilor de vânzare:
090 . 9 890 . 24 980 . 33 p q p q CA0 1 1 1 p + = − = − = ∆ ∑∑ mii lei
Cantitate Preț unitar Valoare CA Denumire
produse q0 q1 p0 p1 v0=p0q0 v1=p1q1 p 0q1
Grupa I
Produs A 40 45 300 350 12.000 15.750 13.500
Produs B 20 22 220 290 4.400 6.380 4.840
Total grupa I 60 67 – – 16.400 22.130 18.340
Grupa II 50 57 100 190 5.000 10.830 5.700
Grupa III 10 17 50 60 500 1.020 850
Total x x x x 21.900 33.980 24.890
40 3. Influența totală a modificării CA:
080 . 12 900 . 21 980 . 33 p q p q CA0 0 1 1 T + = − = − = ∆ ∑∑ mii lei
Modelul de analiză, potrivit sistemului factorial:
∆CAN
∆CAq
∆CA ) W N CA (a⋅ = aWCA∆ ()t WaCA∆
∆CAp ) W t W (h a⋅ = ()h 0W WCA∆
Factorii de influență ai cifrei de afaceri (date convenționale)
Perioada de analiză Nr.
crt. Indicator Simbol
Perioada
bază Perioada curentă
1 Cifra de afaceri CA CA 0 =21.900 CA=∑p 0q1=24.890
2 Nr. mediu de
salariați N N 0=155 N 1=147
3 Producția medie
anuală calculată pe
baza cifrei de
afaceri NCAWa=
29 , 141 W0a= 32 , 169 W1a=
4 Timpul de muncă
(ore) Tm 000 . 350 T
0m= 000 . 312 T
1m=
5 Timpul de muncă
mediu pe salariat
(ore) NTtm=
258 . 2 t 0= 5 , 122 . 2 t 1=
6 Productivitatea
medie orară a
muncii calculată pe
baza cifrei de
afaceri mhTCAW=
0626 , 0 W0h= 0798 , 0 W1h=
1. Factorii de influență pentru ∆CAq:
990 . 2 900 . 21 890 . 24 q p q p CA0 0 1 0q+ = − = − = ∆ ∑∑ mii lei
1.1. Influența modificării numărului de salariați:
aW N CA⋅ =
()()() 130 . 1 29 , 141 155 147 W N N CA0a0 1N q− = − = − = ∆ mii lei
41 1.2. Influența modificării aW:
()()( ) lei mii 120 . 4 29 , 141 32 , 169 147 W W N CA0 1aa a1W q= − = − = ∆
( ) ()aW q N q qCA CA CA∆ + ∆ = ∆
2.990=-1.130+4.120.
1.2.1. Influența modificării timpului mediu de muncă:
h aW t W⋅ =
()()
( ) 12470626 , 0 258 . 2 5 , 122 . 2 147 W t t N CA0ah 0 11t W
− = ⋅ − == ⋅ − = ∆
1.2.2. Influența modificării hW:
()()
( )367 . 5 0626 , 0 0798 , 0 5 , 122 . 2 147 W W t N CA0 1h ah h 11W W
≅ − ⋅ == − = ∆
() ()h a a a W W t W WCA CA CA ∆ + ∆ = ∆
4.120= – 1.247 + 5.367
Dacă R reprezintă ritmul de creștere a cifrei de afaceri
corespunzătoare indicelui aferent:
Analiza
% 155 100900 . 21980 . 33
CACAI
01 CA
0 / 1 = ⋅ = =
R = 55% ; absolut + 12.080 mii lei
( )% 114 100900 . 21890 . 24
p qp qI
0 00 1 q CA
0 / 1 ≅ ⋅ = =∑∑
R = 14% ; absolut + 2.990 mii lei
( )% 136 100890 . 24980 . 33
p qp qI
0 11 1 p CA
0 / 1 ≅ ⋅ = =∑∑
R = 36% ; absolut + 9.090 mii lei
Observație . Creșterea prețurilor arată o economie inflaționistă.
42 Analiza privind utilizarea forței de muncă:
– Reducerea numărului de salariați este justificată pentru că duce la
creșterea W mc; astfel, sporirea aW a dus la o creștere a cifrei de afaceri cu
4.120 mii lei.
– În cadrul aW observăm că factorul intensiv hW a înregistrat o
creștere ducând la creștere a valorii cifrei de afaceri de 5.367 mii lei – deși
factorul extensiv t a scăzut cu –1.247 mii lei.
2.2.1. Analiza cifrei de afaceri din activitatea de bază în corelație
cu capacitatea de producție și cererea pieței
Rezultatele activității de bază a unei firme sunt preponderente în CA
totală obținută dintr-o anumită perioadă.
Volumul activității unei firme este dimensionat de elemente ca:
• capacitatea de producție;
• resursele (materiale, umane, financiare);
• cererea de produse (piața).
Astfel, dacă există cerere, producătorul, pentru a câștiga mai mult, va
spori capacitatea de producție.
Dacă nu există cerere pentru un anumit produs înseamnă că nu se
folosește integral capacitatea de producție, iar producătorul va modifica
structura producției în conformitate cu cererea.
Astfel, în analiza CA se au în vedere următorii indicatori:
• Gradul de utilizare a capacității de producție:
( )
( )100productie de a capacitate Cfabricata productia PG
pf
cp ⋅ =
• Gradul de satisfacere a cererii:
( )100cerere CCAGC ⋅ =
• Gradul de valorificare a producției:
100PCAG
fp× =
43 În analiza CA, pe lângă diagnosticul intern, trebuie avute în vedere:
piața și concurența .
Piața trebuie studiată în studii de fezabilitate printr-o analiză:
• cantitativă : pentru a vedea capacitatea de absorbție a produselor pe
care le produce firma;
• calitativă: care va urmări cunoașterea gusturilor, nevoilor consuma-
torilor față de produsele firmei.
Nu este suficientă o apreciere generală, ci trebuie luat în considerare
un alt element: segmentarea pieței . Adică, o împărțire a pieței cu
concurenții și o segmentare a pieței proprii, în funcție de utilizatori.
Astfel, indicatorul folosit va fi:
• Cota globală de piață (C p) a firmei:
VVCp
p=
în care: V p – vânzări proprii
V – vânzări totale
• Pentru segmentul propriei pieței j vom avea:
jp
pVV
Cj
j=
• Vânzările proprii (Vp) pot fi exprimate:
V p = V • C p
unde: 100C g
Cp i
p1′
=∑
gi – structura vânzării totale pe piață VVgi
i=
VVCp
p=- reprezintă cota de piață proprie pe segmentul respectiv;
iar pC′ = cota de piață recalculată (V
1 p pg C C
0⋅ =′ ).
44 Exemplu: Pentru o firmă care fabrică două tipuri de produse, cu
ajutorul datelor convenționale vom avea:
Vânzări proprii Vânzări totale COTA DE
PIAȚĂ
% Structura
vânzărilor pe
piață
% Cota
piață
lei Piața de
desfa-
cere
0pV
1pV
0V 1V 0pC
1pC
V
0g V
1g pC′′
Z I 400 570 2.300 3.500 17,39 16,29 31,5 32,7 5,69
Z II 650 990 5.000 7.200 13 13,75 68,5 67,3 8,75
Total
piață
internă 1.050 1.560 7.300 10.700 14,38 14,58 100 100 14,44
1) 100VVCp
p⋅ =
Exemplu
K39 , 17 1002300400C
I0p = ⋅ =
K29 , 16 1003500570C
I1p = ⋅ =
38 , 14 10073001050C
0p = ⋅ =
2) Structura vânzărilor totale pe piață
100VVg
ii V
i⋅ =∑
Exemplu: 5 , 31 10073002300gV
0I= ⋅ =
unde i – piața
3) Cota de piață recalculată pe baza structurii vânzărilor ()()pV
1C g′:
100C g
C0 1iV
i
p∑=′ , exemplu: 69 , 510039 , 17 7 , 32C
Ip =×=′
45 Interpretare
Analiza vânzărilor:
a) vânzările proprii au crescut în perioada curentă cu
∆Vp = Vp1 – Vp0 = 1560 – 1050 = 510 mil. lei
b) vânzările totale au crescut cu 3.400 mil. lei
∆V = V 1 – V0 = 10.700 – 7.300 = 3.400 mil. lei.
vânzările totale (V)
Analiza interdependențelor dintre cota de piață (C p)
structura piețelor (g i)
și influența lor asupra vânzărilor proprii se poate observa prin următoarele
metodologii de analiză:
1) Vânzările totale:
p pp
p C V VVVC ⋅ = ⇒ =
()( ) 489 1438 , 0 300 . 7 700 . 10 C V V V
0p 0 1V
p = × − = − = ∆ mil. lei
Observație: Se observă o creștere a vânzărilor proprii cu 489 mil. lei
care s-a datorat creșterii cererii solvabile a produselor fabricate.
2) Influența cotei de piață:
()( )98 , 14 44 , 14 58 , 14 700 . 10 C C V Vp p 1 p1+ = − =′− = ∆ mil. lei
Observație: Astfel cota de piață proprie este un factor important care
a determinat sporirea vânzărilor (cu 14,98 mil lei). Aceasta înseamnă că tre-
buie să se accentueze procesul de penetrare al firmei pe fiecare zonă în
parte.
3) Structura piețelor de desfacere:
()( )42 , 6 38 , 14 44 , 14 700 . 10 C C V V
0p p 1 p = − = −′= ∆ mil. lei
Obs. Pe piețele unde firma a avut cote de piață ridicate, în perioada
curentă au scăzut (z I) sau s-a înregistrat o ușoară creștere (z II), ceea ce a
determinat o scădere a vânzărilor totale.
Piața produsului trebuie analizată și apreciată în funcție de criterii:
• conjuncturale (economice, politice, sociale monetare etc.); 100C gC0p 1
p∑=′
46 • demografice (evoluția natalității) structura pe vârste a populației –
pentru îmbrăcăminte, încălțăminte, jucării etc.;
• social-economice – veniturile populației prezintă importanță pentru
bunurile de lux, pentru piața cărții, pentru nivelul de instruire etc.;
• tehnologice, sunt importante în procesul concurenței cu celelalte
firme.
Analiza concurenței ia în considerare:
– puterea sa competitivă pe piață;
– cunoașterea firmelor concurente astfel încât să știe să-și
fundamenteze CA. De aceea, importantă este și determinarea unei CA
minime (CAmin) care să asigure existența și supraviețuirea agentului
economic – situație în care profitul este zero:
CF CV CA
ii min +∑=
unde:
CF – cheltuielile fixe totale;
∑
iiCV- suma totală a cheltuielilor variabile
Relația mai poate fi scrisă:
CF CVCV1CFCA
iiimin
+−=
∑∑
Exemplu: Firma a avut următoarele cheltuieli:
• cheltuieli fixe – 10 mil lei;
• cheltuieli variabile – 290 mil. lei
Astfel:
300 10 290 CF CV CA
ii min = + = + = ∑ mil. lei
sau
47 =
+−=
+−=
∑∑
10 290290110
CF CVCV1CFCA
iimin
3000333 , 010= =mil. lei
Se pune, totuși, problema estimării unei CA min cu anumite
restricții, respectiv, rata dividendelor să fie egală cu cea a dobânzii, la un
nivel al ratei costurilor.
Exemplu: O firmă are un capital de 500 mil. lei = K s
• rata medie a dobânzii este 30% = r d
• rentabilitatea costurilor din ultimul an fiind de 10% = R c.
Ne propunem să determinăm o CA min care să asigure un dividend
egal cu dobânda, în următoarele etape:
• stabilirea sumei dividendelor (D):
D = Ks . rd = 500 . 30% = 150 mil. lei
unde: K s = capitalul social
rd = procentul de dobândă.
Suma dividendelor este suportată din profitul net (PN) care poate fi
determinat astfel:
DCF 100CFD PN
pp⋅
−+ =
unde: CF p – procentul destinat constituirii fondurilor proprii.
(Dacă cota de impozit este 25%, atunci CF p = 75 %)
600 150750 10075150 PN = ⋅
−+ = mil. lei
Profitul net este componentă a profitului brut (PB)
800 60025 10025600 PNCI 100CIPN PB =
−+ =
−+ = mil. lei
unde: CI = cota de impozit pe profit = 25%.
Atunci notăm:
RC = rata rentabilității costurilor (resurselor consumate)
48 80001 , 0800
RCPBCH 100CHPBRCi
ii= = = ⇒ ⋅ = ∑∑ mil. lei
RC = 10%
Deci: PB CH CAi min + =∑
CAmin = 8000 + 800 = 8.800 mil. lei.
Previziuni pe termen scurt ale CA se pot face în funcție de
variabile timp.
Dacă presupunem o evoluție liniară, ecuația va deveni:
y = a + bt
⋅ ∑ = ∑ + ∑∑ = ∑ +
y t t b t ay t b Ta
2
Dacă mutăm originea seriei în centru, atunci considerăm că ∑t = 0 și
sistemul devine:
∑⋅ ∑=∑=
⇒
⋅ ∑ = ∑∑ =
22
ty tbTya
y t t by Ta
Exemplu:
Mil. lei CA (yt)
mil. lei t t2 t⋅y t b a y ˆ⋅+=
2000 250 -2 4 -500 322 + 41(-2) = 240
2001 270 -1 1 -270 . 281
2002 310 0 0 0 . 322
2003 380 1 1 380 . 363
2004 400 2 4 800 322 + 41(2) = 404
TOTAL ∑Y = 1.610 10 410 ∑yˆ = 1610
2005 3 322 + 41(3) = 445
2006 4 322 + 41(4) = 486
32251610
Tya = =∑= ; 4110410
ty t
2= =
∑⋅∑.
Interpretare
Pentru următorii ani, 2005- 2006, CAmin poate atinge valori de
445 mil. lei, respectiv 486 mil. lei.
49
2.3. Analiza valorii adăugate
Valoarea adăugată (VA) reprezintă creșterea (plusul) de valoare ce
se obține din activitatea tehnico-productivă și de comercializare a firmei.
Sau, altfel spus , VA reprezintă bogăția creată prin valorificarea resurselor
tehnice, umane și financiare, este valoarea consumului factorilor de
producție proveniți de la terți.
Ea este valoarea nou creată , dar fără să se țină cont de
amortizare, și poate aprecia gradul de integrare prin raportul VA/CA
(sau la valoarea producției)], furnizând informații despre progresul
sau regresul activității firmei.
Analiza VA ne relevă acest indicator ca indicator de performanță
(eficența factorilor de producție: capital, muncă) și ca indicator în
sistemul de fiscalitate . Astfel, putem determina VA prin două metode :
1) metoda sintetică;
2) metoda de repartiție (sau aditivă)
1) Metoda sintetică – prin care VA se obține prin diferența
dintre volumul total de producție și comercializare (producția globală
a exercițiului (Pex)) și consumurile intermediare de la terți (M).
Cazul a
Dacă firma a avut numai activitate de producție, VA va fi:
VA = Pex – M
unde:
Pex = producția exercițiului;
M = consumurile intermediare în care se cuprind:
• cheltuieli cu materii prime, materiale;
• cheltuieli cu energia, apa, serviciile terților.
50
Exemplu : Avem următoarele date privind o firmă „X”
mil. lei
Perioada
analizată Nr.
crt. Indicatori Simbol și formule
Bază Curentă Indice %
1. Producția
exercițiului Pex 7.390 8.445
114 100PPI
01 e
exex P
0 / 1 = ⋅ =
2. Cheltuieli
materiale
totale CM 4.500 4.700
3. Cheltuieli
cu lucrările
și serviciile
executate de
terți VSC 360 370
4. Consumuri
intermediare VS MC C M+ = 4.860 5.070 4 , 106860 . 4170 . 5100MMI
01 M
0 / 1 = = ⋅ =
5. Valoarea
adăugată VA = P ex – M 2.530 3.375 4 , 133 100VAVAI
01 VA
0 / 1 = ⋅ =
6. Amortizarea Am 600 730
7. Valoarea
adăugată
netă VAN = VA – Am 1.930 2.645 137 100VANVANI
01 VAN
0 / 1 = ⋅ =
8. Rata valorii
adăugate 100CAVARVA⋅ = 37% 44%
9. Cifra de
afaceri CA 6.800 7.600 8 , 111 100CACAI
01 CA
0 / 1 = ⋅ =
10. Rata netă a
valorii
adăugate 100VAVANRVAN ⋅ = 76% 78%
Analizând valoarea adăugată în perioada curentă, observăm o
creștere cu 33,4%. Aceasta s-a datorat contribuției celor doi factori:
– creșterea P ex cu 14% față de perioada de bază, reprezentând
1.055 mil. lei;
– creșterea M, cu 6,4%, reprezentând 210 mil. lei și are efect
negativ asupra VA.
51
Eficiența activităților firmei:
– creșterea cu 12% a CA arată un efect pozitiv asupra VA;
– R VA arată o creștere de 7%, însemnând o îmbunătățire a creării
VA în raport cu CA, cu efect pozitiv asupra VA.
Cazul b
Dacă firma a avut pe lângă activitatea de producție și activitate
de comerț, VA va fi:
VA = (Pex + Mc)- M
unde:
Mc = marja comercială
Mc = valoarea mărfurilor vândute – costul acestora.
2) Metoda aditivă sau de repartiție
Conform acestei metode, VA se obține prin însumarea
următoarelor elemente:
– salariile și cheltuielile cu personalul – munca;
– impozitele și taxele – statul;
– amortizarea – capital tehnic;
– dobânzile – capital împrumutat;
– dividendele – capital propriu;
– profitul net al exercițiului.
Analiza VA vizează:
– dinamica acestuia;
– structura sa pe elemente și schimbările intervenite;
– gradul de realizare a nivelului planificat;
– analiza factorială a valorii adăugate;
– direcțiile de acțiune viitoare pentru creșterea VA.
52
Exemplu : Metoda aditivă
mii lei
Perioada analizată Nr.
crt. Indicatori Simbol și formule
Bază Curentă
1. Remunerarea
personalului RP 351 460
• cheltuieli cu
salariile S 320 400
• participarea
salariaților
la profit PSP 31 60
2. Impozite pentru
stat CI 1.800 1.950
• asigurare și
protecție socială APS 330 350
• impozite, taxe
și vărsăminte
asimilate ITV 945 1.050
• impozit pe profit I PR 375 425
• impozit
pe dividende ID 150 125
3. Creditori C r 730 840
• cheltuieli
financiare privind
dobânzile CHD 730 840
4. Acționarii A T 2.200 2.800
• dividende nete D d 2.200 2.800
5. Autofinanțare
pentru firmă NFA 1.780 2.020
• cheltuieli
cu amortizarea A 620 800
• profit net
neinvestit Prr 1.160 1.220
6. Valoarea adăugată
(1+2+3+4+5) VA = R P+I+C r+A T+
NFA 6.861 8.070
53
2.3.1. Analiza dinamicii și structurii valorii adăugate
Analiza VA se poate face în cifre absolute, cât și în cifre relative
– dintre acestea cele mai cunoscute fiind ratele VA .
1) Rata variației VA (R V) – numită și „rata de creștere a firmei”
pentru că permite aprecieri asupra creșterii sau regresiei activității:
100VAVA VAR
00 1
V ⋅−=
VA 1,0 – valoarea adăugată în perioada curentă și în bază.
2) Rata valorii adăugate (RVA) – expresie a productivității
globale, a bogăției create cu un anumit nivel de activitate.
100CAVARVA⋅ =
RVA este dependentă direct de natura activității și de durata
ciclului de exploatare.
Exemplu : – în industrie ea se ridică la 50-60% din CA.
– în sfera distribuției ea este doar de 15-20%.
Astfel, interpretarea R VA trebuie făcută cu prudență.
Exemplu : Pentru o firmă cu activitate de producție și comercia-
lizare degradarea R VA poate exprima creșterea ponderii activității
comerciale cu o rată specifică mai redusă.
RVA poate constitui un indicator al gradului de integrare econo-
mică a firmei (G V)
CAVAGV=
3) Ratele de remunerare a VA reprezintă ponderea deținută de
fiecare element component (ca expresie a remunerării diferiților parte-
neri) în VA.
54
PERSONAL Salarii
Participații la rezultate
100VAS⋅
STAT
Impozite, taxe
100VAI⋅
VA
CREDITORI
Dobânzi
100VADb⋅
ACȚIONARI
Dividende
100VADv⋅
FIRME
Autofinanțare curentă
100VAAC⋅
Observație: Ratele VA:
– permit comparații sectoriale și interexerciții;
– oferă informații atât asupra împărțirii VA între factorii de muncă
și capital, cât și asupra raționalității activității și logisticii comerciale.
4) Rata VA realizată în medie de un salariat :
100NVARS⋅ =
unde: N – nr. mediu de salariați.
55 Exemplu : Analiza structurală a VA pe cazul unei firme :
Structura VA Nr. crt. indicatori Pla-
nifi-
cat Rea-
lizat Pre-
văzut Rea-
lizat Modi-
ficare
abso-
lută Gradul de
realizare a
preve-
derilor
1. Cheltuieli cu salariile 20 25 30,3 31,45 +5 125%
2. C.S.A 5 6,25 7,58 7,86 +1,25 125%
3. Cheltuieli cu protecția socială 3 3,75 4,54 4,72 +0,75 125%
4. Cheltuieli cu personalul
salariat 28 35 42,42 44,03 +7 125%
5. Amortizarea 5 5,5 7,58 6,92 +0,5 110%
6. Alte elemente VA 3 4 4,55 5,02 +1 133,3%
7. Rezultatul exploatării
(Profit exploatare) 30 35 45,45 44,03 +5 116,67%
8. VA (4+5+6+7) 66 79,5 100 100 13,5 120,45%
a) Structura pe elemente a VA :
100xxg
ii VA⋅ =∑
b) Modificarea absolută :
Exemplu : S = S 1 – S pl = 25 – 20 = +5 mil. lei.
c) Gradul de realizare a prevederilor:
% 125 1002025100SSG
pl1
S = ⋅ = ⋅ =
Interpretare
VA a crescut în perioada analizată cu 13,5 mil. lei, respectiv cu
20, 45 % față de nivelul prevăzut.
Pe elementele structurale observăm :
– Cheltuielile cu personalul salariat au crescut cu +7 mil. lei,
respectiv cu 25% datorită sporirii salariului mediu anual.
Situația normală este atunci când
IVPf > ICp
56IVPf = indicele valorii producției marfă;
ICp = indicele cheltuielilor totale cu personalul.
– Amortizarea a crescut cu 10% datorită sporirii valorii medii a
activelor fixe.
Situația normală este când:
IA < IPex
astfel: IA = indicele amortizării;
IPex = indicele producției exercițiului.
– Rezultatul exploatării (Profitul brut) înregistrează o creștere de
+5 mil. lei, respectiv +16,67% – deci în structura VA observăm o
scădere cu -1,42% ca pondere în VA.
2.3.2. Analiza factorială a valorii adăugate
Această analiză permite punerea în evidență a factorilor care au
determinat modificarea VA, precum și direcțiile în care trebuie să se
acționeze în viitor.
Dacă: VA = P ex – M; va PPM1 P VAex
exex ⋅ =
− =
unde: P ex = producția exercițiului hmc ex W T P⋅ = ;
Tmc = timpul total de muncă
unde: t N Tmc⋅ = NTtmc= ⇒
iar: N = numărul mediu de personal
t = timpul de muncă mediu pe salariat NTtmc=
hW = productivitatea medie orară determinată pe baza P ex
mcexhTPW=
57 va- valoarea adăugată medie la 1 leu producție a exer ci-
țiului
exPVAva= ; 100vagvai i∑=′- valoarea adăugată medie recalculată;
unde: g i = structura producției exercițiului pe produse sau tipuri de
activități;
va i = valoarea adăugată la 1 leu producție a exercițiu lui pe
produse sau tipuri de activități.
Sistemul factorial se prezintă astfel :
gradul I gradul II gradul III
()N TmcVA∆
()mc exTPVA∆
exPVA∆ ()t TmcVA∆
()h exWPVA∆
VA∆
( )iga vVA∆
vaVA∆
( )ivaa vVA∆
Pentru exemplificarea metodologiei de analiză avem următorii
indicatori:
vaP VAex⋅=
1. va W T vaTPT VA hmc
mcex
mc ⋅⋅=⋅⋅=
va WtN vaTP
NTN VA h
mcex mc⋅⋅⋅=⋅⋅⋅=
2. vaP VAex⋅= ; −′⋅= 0ex va va P VA ;
′−⋅= va va P VA 1ex → 100vag
100vagva0 1 i i i i∑∑ ⋅==′
58 Exemplu : Analiza factorială a valorii adăugate:
Per. de analiză Nr.
crt. Indicatori Simbol și formule
de calcul Perd.
bază Perd.
curentă Dinamica %
1 Producția
exercițiului Pex 1.100 1.300 118,18%
2 Consumurile
provenite de la
terți M 580 650 112,07%
3 Valoarea
adăugată VA = P ex – M 520 650 125%
4 Valoarea
adăugată medie la
1 leu P ex exPVAva= 0,4727 0,5 105,78%
5 Timpul de muncă
(ore) tN Tmc⋅= 228.000 195.500 85,75%
6 Numărul mediu
de salariați N 190 170 89,5%
7 Timpul mediu de
lucru/salariat NTtmc= 1.200 1150 95,83%
8 W medie pe oră
mcexhTPW= 0,004825 0,00665 137,5%
9 Valoarea adău-
gată medie
recalculată la 1 leu
Pex 100vagva0 1 i i∑⋅=′ – 0,49 –
Analiza modificării VA va fi astfel :
I. ∆VA = VA 1 – VA 0 = 650-520 = 130 mil. lei
%125 100520650100VAVAI
01 VA
0 / 1 =⋅=⋅=
Potrivit sistemului factorial, ea este influențată de:
I.1) Producția exercițiului :
() 00ex exPva P P VA
1ex⋅−=∆
exPVA∆ = (1.300-1.100) · 0,4727 =94,54 mil. lei
2) va – valoare adăugată medie la 1 leu producție a exer cițiului
()( ) 49,35 4727, 0 5 , 0 300. 1 va vaP VA 0 1exva
1+=− =−=∆ mil. lei
59 Verificare :
49,35 54,94 130 VA VA VAva Pex+=⇒∆+∆=∆
100% 73% 27% 130 ≅130,03
II. Influența pe factori a P ex
54,94 VAexP=∆ mil. lei
1.1. ()() =⋅⋅−= ∆ 0 hmc mcTPva W T T VA00 1mc ex
( ) lei .mil 13,74 4727, 0 004825, 0 000.228 500.195 −=⋅⋅−=
1.2. ()()=⋅− = ∆ 0 h hmcWPva W W T VA0 11h ex
( ) lei .mil 66,168 4727, 0 004825, 0 00665, 0 500.195 +=⋅ − =
Verificare :
( ) ()
lei .mil 52,94 65,16813,74 54,94VA VA VAh ex mc ex ex WP TP P
≅+−≅∆+ ∆=∆
III. Modificarea tipului total de muncă este influențată de :
()lei .mil 13,74 VAmc exTP−= ∆
1.1.1. ()() =⋅⋅⋅−=∆ 0 h 00 1N Tva Wt N N VA0mct
= (170-190) · 1.200 · 0,004825 · 0,4727=
= -54,74 mil. lei
1.1.2. ()() =⋅⋅−=∆ 0 h 0 11t Tva WttN VA0mct
= 170 (1.150 – 1.200) · 0,004825 · 0,4727=
= -19,39 mil. lei
Verificare :
( ) ()
39,1974,54 13,74VA VA VAt T N T Tmc mc mc
−−=−∆+∆=∆
IV. 2. Influența pe factori a va(valorii adăugate medie la 1 leu
producție a exercițiului):
49,35 VAva=∆ mil. lei
60 2. 1. ( )=−′=∆ va va P VA
1i
exgva
( ) 49,22 4727, 0 49, 0 300. 1 =− = mil. lei
2.2. ( )( ) 13 49, 0 5 , 0 300. 1 va va P VA 1exvava
1i=− =′−=∆ mil. lei
( ) ( )i i vava gva vaVA VA VA ∆+∆=∆
35,49 = 22,49 + 13 = 35,49
Interpretare
Valoarea adăugată (VA) s-a majorat cu 130 mil. lei față de baza
de comparație, deci o creștere cu 25%, datorită amb ilor factori:
1) Datorită creșterii P ex cu 94 mil. lei, iar relativ cu 18,18%, dar
producția exercițiului, fiind un factor extensiv, a contribuit cu 73% la
creșterea VA.
Pex a fost influențată pozitiv de factorul intensiv = hWcare a
crescut cu 37,5%, adăugând un plus de 168, 65 mil. lei, iar factorul
extensiv T mc , nu a fost utilizat integral pe un salariat (cauze pot fi:
absențe nemotivate, concedii de boală, maternitate etc.), ceea ce a
determinat o micșorare a valorii adăugate cu 74,13 mil. lei.
Scăderea, datorată nefolosirii integrale a fondului total de muncă
(T mc ), a fost influențată de:
– scăderea numărului de salariați cu -10,5%, ceea c e a determinat
o micșorare cu -54,74 mil. lei din cea determinată de T mc ;
– cel de-al doilea factor fiind cel intensiv t (tip de muncă mediu
pe sa lariat), nefiind folosit integral, a dus la o micșo rare a VA de
-19,39 mil. lei din cea determinată de Tmc.
2) Al doilea factor va = valoarea medie adăugată la 1 leu P ex
deține 27% din modificarea VA, cu 35,49 mil. lei.
Analiza celor doi factori ce influențează va arată că:
– modificarea structurii Pex pe produse sau tipuri de acțiune la
cerințele pieței, în condițiile unei gestiuni efici ente, a condus la o
creștere a VA de 22,49 mil. lei, reprezentând 63% d in contribuția va;
61 – iar va i – valoarea adăugată la 1 leu P ex pe produse sau tipuri de
activități a contribuit cu 37% la modificarea va, reprezentând un plus
în VA de 13 mil. lei.
Observații
Majorarea VA, ca măsură de sporire a eficienței com binării
factorilor de producție, se poate asigura prin:
• îmbunătățirea utilizării tipului de muncă;
• creșterea productivității muncii;
• scăderea cheltuielilor cu materialele la 1 leu prod ucție;
• îmbunătățirea calității produselor;
• creșterea gradului de înzestrare tehnică;
• creșterea gradului de folosire a capacității de pro tecție.
2.3.3. Consecințele modificării VA asupra principalilor
indicatori economico-financiari ai firmei
Modificarea VA asupra următorilor indicatori econom ico-financiari:
1) Rezultatul exploatării (Profitul brut)
()0 0 1 B pr VA VA P−=
unde: pr profitul mediu la 1 leu VA
VAPpr=
2) Eficiența utilizării potențialului uman :
()
1 10 1
PNVA
NVA VAE
u∆=−=
3) Eficiența utilizării mijloacelor fixe:
1000FVA VAE
10 1
F⋅−=
62 4) Rata rentabilității economice (REC):
()100Apr VA VAR
1T0 0 1
EC ⋅−=
unde: pr = profit mediu la 1 leu VA;
A T = activul total
imobilizări necorporale
Total active imobilizate imobilizări corporale
active imobilizări financiare
stocuri
active circulante creanțe
investiții financiare
casa + contul băncii
cheltuieli în avans
2.4. Analiza producției fizice
Producția fizică reprezintă totalitatea valorilor de întrebuințare
rezultate din activitatea productivă a unei firme, care pot fi puse în
circuitul economic.
Analiza acestui indicator este necesară în urmărire a modului în
care firma își realizează obligațiile contractuale și se asig ură
concordanța dintre cerere și ofertă.
2.4.1. Analiza realizării programului de producție
pe sortimente și pe total firmă
Trebuie să se urmărească îndeplinirea programului p ropriu de
fabricație pentru formularea corectă a concluziilor ce se referă la
fundamentarea și anticiparea activității viitoare a firmei.
Pentru caracterizarea realizării acestui program se pot utiliza
modele ce au la bază:
1) indicii individuali de îndeplinire a programelor de producție ;
2) coeficientul mediu de sortiment ;
3) coeficientul de nomenclator .
631) Utilizarea indicilor individuali permite analiza unei situații
izolate și poate arăta gradul de realizare a programelor de fabricație în
perioada curentă, cât și nivelul de realizări pe sortimente.
• La nivelul fiecărui sortiment se folosește indicele volumului
fizic al producției :
100qqi
01q
0 / 1⋅ =
unde: q1,0 = volumul fizic al producției în perioada curentă și în cea de bază.
2) La nivelul firmei se folosește coeficientul mediu de sortiment (K),
care se poate determina în mai multe moduri:
1. ∑∑=
0 00 min
p qp qK
unde: ∑ 0 minp q este valoarea recalculată a producției fabricate în
limitele programate.
Valoarea recalculată se stabilește comparând valoarea efectivă
cu valoarea programată a producției pe fiecare sortiment, luându-se în
calcul valoarea minimă rezultată din comparație, conform principiului
neadmiterii compensărilor.
Determinarea K are la bază principiul necompensării unor
nerealizări la unele sortimente, cu depășirile înregistrate la alte
sortimente. În virtutea acestui principiu, mărimea maximă a lui 1K=.
Astfel 1K=, în următoarele situații:
a) când programul de fabricație a fost realizat la toate
sortimentele în proporție de 100%;
b) când programele de fabricație au fost realizate și depășite la
toate sortimentele, indiferent de proporția de realizare.
64Dacă K<1, atunci:
a) programul de fabricație nu a fost realizat atât pe total, cât și pe
sortimente, indiferent de proporția de realizare;
b) programul de fabricație a fost realizat și depășit pe total, dar
la cel puțin un sortiment nu s-a realizat la nivelul programat.
2. ∑∑∆− =
0 0p qqp1 K
unde ∑∆qp este suma abaterilor negative pe sortimente (în modul
nerealizările față de programe de fabricație).
3. 100g
100i gK' '
0
2q
0 / 1'
0∑ ∑+⋅=
unde: 0g′ = ponderea valorică a sortimentelor la care nu s-au realizat
prevederile;
q
0 / 1i= indicele de realizare a programului de fabricație pe sortimente;
' '
0g= ponderile valorice ale produselor la care programele de
fabricație s-au realizat integral sau au fost depășite.
Obiectivele analizei programelor de fabricație pot fi:
• evidențierea gradului de realizare a programelor pe sortimente
și pe total;
• localizarea cauzelor pe sectoare de activitate;
• formularea propunerilor ce se impun pentru realizarea progra-
melor de producție.
65
Exemplu: Aplicarea metodologiei de analiză se face cu ajutorul
tabelului următor:
De-
numi-
rea
pro-
du-
sului Valoarea
produsului q
0 / 1i Aba-
teri
nega-
tive Produc-
ția
recal-
culată în
limitele
preve-
derilor Structura
producției %
Plani-
ficat
∑q0p0 Rea-
lizat
∑q1p1 % ∆qp ∑qminp0 Pre-
vederi
0g Reali-
zări
g1
A 380 420 110,53 380 39,58 45,65
B 270 220 81,48 -50 220 28,13 23,92
C 310 280 90,32 -30 280 32,29 30,43
TO-
TAL 960 920 95,83 -80 880 100% 100%
Coeficientul mediu de sortiment :
92 , 0 9167 , 0960880
p qp qK
0 00 min≅ = = =∑∑
( ) ( )92 , 01001 58 , 39
10032 , 90 29 , 32 48 , 81 13 , 28 100g
100i gK
20
2q
0 / 1 0
=⋅+⋅ + ⋅==′ ′+⋅′=∑∑
92 , 0 9167 , 0 083 , 0 1960801p qqp1 K
0 0≅ = − =−− =∆− =∑∑
Pe total firmă programul de fabricație nu a fost realizat, el a
scăzut cu 4,17%. Coeficientul de sortiment arată că s-a realizat în
proporție de numai 92%; a scăzut cu 8 %, astfel că în cazul în care nu
are stocuri firma nu-și va putea onora contractele.
Firma, în timpul anului, trebuie să se adapteze permanent
solicitărilor și să schimbe structura programelor de fabricație conform
cerințelor pe piață.
663) Dacă urmărim aceste aspecte, trebuie să completăm analiza
cu coeficientul de nomenclatură (Kn):
Nn1 Kn− =
în care:
n = numărul pozițiilor la care nu s-a realizat programul;
N = numărul total al pozițiilor din program.
Observație:
• din punct de vedere fizic, K n arată gradul de realizare a
programului de producție la nivelul firmei;
• acordă aceeași importanță tuturor produselor indiferent de
ponderea lor în volumul producției – aceasta arată o valoare infor-
mațională redusă.
33 , 0 66 , 0 1321 Kn = − = − = sau 33%
Kn – arată că producția s-a realizat în proporție de 33%.
Modificarea producției fizice, respectiv realizarea ei pe sorti-
mente, se reflectă asupra următorilor indicatori :
1) Valoarea producției marfă fabricate (destinate vânzării)
()0 0 1 pf p q q V∑− =
unde: q 1,0 = volumul fizic al producției obținute, destinate livrării,
pe tipuri de produse;
p0 = prețul în perioada de bază.
2) Costul pe produs
0 q
0 / 10
pCFiCFC− =
unde: CF 0 = cheltuieli fixe pe unitatea de produs
q
0 / 1i= indicele producției fizice.
673) Profitul pe produs (Prp)
• direct
()()0 0 0 1 rp c p qv qv P− − =
unde: (p 0 – c0) = profitul pe produs la nivelul perioadei de bază;
qv1,0 = valoarea producției vândute, volumul fizic al producției
vândute;
• indirect:
− =0 q
0 / 10
1 rpCFiCFV P
4) Profitul la nivel de firmă
Notăm P 0 = profitul total în perioada de bază;
()q v
0 / 1I∑= indicele volumului fizic al producției vândute.
( )100P qP qI
0 00 1 q v
0 / 1 ⋅ =∑∑ ∑
()()()q v
0 / 1 0q v
0 / 1 0 T R P 100 I P P∑ ∑⋅ = − =
5) Cheltuielile fixe la 1000 lei CA
• Cifra de afaceri (CA)
()0 0 1P qv qv CA∑− =
qv1,0 = volumul fizic al producției fizice
• 1000p qCF1000p qCFCF
0 00
0 10
CA ⋅ − ⋅ =∑ ∑
iar CF0 = cheltuielile fixe la nivel de firmă
682.4.2. Analiza structurii producției
Îndeplinirea programelor de producție în proporții diferite, pe
sortimente, determină schimbări în structura acestuia, ce sunt
reflectate prin ponderile pe care le dețin diferite sortimente în volumul
total.
Caracterizarea modificării structurii producției de la o perioadă
la alta se face cu coeficientul mediu de structură ( STK)
100g1 KST∑∆− =
unde∑∆g = suma modificării ponderilor pe fiecare sortiment, la
care nu s-au realizat valorile prevăzute sau ∑∑=
0 10 min
STP qP qK
unde:
•∑ 0 minP q= valoarea producției executate în contul structurii
prevăzute (se compară la nivelul fiecărui sortiment în parte – valoarea
recalculată a producției cu valoarea prevăzută a acesteia luând în
calcul valoarea minimă rezultată din comparație);
•∑0 1P q= producția efectivă recalculată în funcție de structura
programată pe sortimente.
Se poate determina :
• înmulțind valoarea efectivă totală a producției cu structura
programată a acesteia pe fiecare sortiment
sau
• înmulțind indicele mediu de îndeplinire a programului de
fabricație cu valoarea programată a producției pe fiecare sortiment.
Utilizarea acestui model presupune parcurgerea următoarelor
etape:
a) recalcularea producției obținute, conform structurii prevăzute;
b) determinarea valorii producției realizate în contul structurii
programate.
69Utilizăm datele din exemplul anterior:
Valoarea produsului Structura
produsului % g i De-
numi-
rea
pro-
dusu-
lui Prevă-
zut
p0q0 Realizat
p1q1 Prevă-
zut Reali-
zat Di-
fe-
rența
∆ gi Valoarea
produ-
sului
recalculat
I2·p0q0=
=∑q1p0 Valoarea
produsului
executată în
contul structurii
prevăzute
∑qminp0
A 380 420 39,58 45,65 364,15 364,15
B 270 220 28,13 23,92 4,21 258,74 220
C 310 280 32,29 30,43 1,86 297,07 280
TO-
TAL 960 920 100% 100% 6,07 919,96 864,15
83 , 95 Iq
0 / 1=ε 93 , 010007 , 61 KST ≅ − =
93 , 096 , 91915 , 864
P qP qK
0 10 minST ≅ = =∑∑
Se poate corela analiza coeficientului de sortiment cu
coeficientul de structură, unde se evidențiază următoarele aspecte:
1K= 1)
KST<1 ⇒ arată o îndeplinire a programelor de fabricație
la toate sortimentele, dar în proporții diferite;
K < 1 2)
STK = 1 ⇒ reprezintă o soluție teoretică, ceea ce ar
însemna că programul nu a fost îndeplinit la nici
un sortiment, dar în aceeași proporție;
1K= 3)
STK = 1 ⇒ tot un caz teoretic, în care programul a fost
îndeplinit și depășit la toate sortimentele în
proporții egale;
K < 1 4)
STK< 1 ⇒ înseamnă că programul de fabricație nu a
fost realizat la unul sau mai multe sortimente.
Interpretare
În cazul problemei analizate
K = 0,92 →K < 1
STK=0,93→ STK< 1 ⇒ avem o nerealizare a
programului la două sortimente.
70Modificarea structurii producției influențează următorii
indicatori economico-financiari ai firmei:
1) Rata eficienței costurilor aferente exploatării (cheltuieli la
1000 lei CA)
1000p qc q1000p qc qR
0 00 0
0 10 1
Ef ⋅ − ⋅ =∑∑
∑∑
2) Profitul de exploatare aferent producției obținute (destinat
vânzării)
−′=0 V EX pr pr Pf P
1
unde:
1VPf= producția fabricată destinată vânzării din perioada curentă;
0pr= profitul la 1 leu producție vândută în bază;
′pr= profitul recalculat în funcție de structura efectivă a producției;
∑∑− =′
0 10 1
p qc q1 pr ;
q = producția fabricată destinată vânzării.
3) Valoarea adăugată aferentă producției obținute
−′= 0Vva va Pf VA
1
va= valoarea adăugată la 1 leu producție obținută, destinată vânzării;
′va= valoarea adăugată recalculată în funcție de structura efectivă:
100va gva0 1∑=′
g1 = ponderea valorică a produselor;
va0 = valoarea adăugată la 1 leu de producție.
714) Rata rentabilității resurselor consumate
100 1c qp q100 1c qp qR
0 00 0
0 10 1
rc ⋅
− − ⋅
−=∑∑
∑∑
5) Rata rentabilității comerciale (CA)
100p qc q1 100p qc q1 R
0 00 0
0 10 1
CA ⋅
− − ⋅
− =∑∑
∑∑
2.5. Analiza calității produselor
Calitatea producției1 este o noțiune complexă, care se poate defini ca
măsura sau gradul în care un produs, prin totalitatea caracteristicilor
tehnice, de exploatare, ecologice, estetice, economice și sociale, satisface
nevoia pentru care a fost creat. Îmbunătățirea calității este un obiectiv
important al oricărei firme pentru creșterea competitivității pe piața internă
și internațională și a eficienței activității economico-financiare. Calitatea se
formează în procesul de concepție și execuție și se verifică în procesul de
consumare a bunurilor și serviciilor, unde se manifestă caracteristicile:
– de disponibilitate (dacă în decursul ciclului de viață își realizează
funcțiile);
– economice și tehnico-economice (randament, cost, preț);
– psihosenzoriale (efecte estetice, ergonomice etc.);
– socio-economice (efecte asupra sănătății, mediului etc.).
Analiza calității produselor se face diferențiat după cum produsele pot
fi grupate sau nu pe clase sau sorturi de calitate.
A. Analiza calității produselor diferențiate pe clase de calitate
Criteriile prin care se grupează pe clase de calitate sunt:
• calitatea materiilor prime folosite;
• procedeele tehnologice utilizate;
• alinierea la normele interne care reglementează parametrii de
calitate ai produselor respective etc.
1 Gheorghiu Al. și colab., Măsurarea, analiza și optimizarea calității
producției, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982.
72Analiza se poate face pe produs, precum și la nivel de firmă.
Analiza la nivel de produs se efectuează cu următorii indicatori:
1) coeficientul mediu de calitate pe produs ( ciK)se determină ca
medie aritmetică ponderată între volumul producției (q) sau ponderea
sortimentelor în totalul producției (g) și coeficientul clasei de calitate (K i):
∑∑=
ii i
ciqq KK sau 100K gKi i
i∑=
unde: q i = cantitatea de produse din fiecare clasă (sort) de calitate;
gi = ponderea sortimentelor în totalul producției;
Ki = cifra care indică clasa de calitate (I, a II-a, a III-a).
Observație :
Dacă 1 K i→, situația este favorabilă, invers devine nefavorabilă.
2) Dacă se operează cu calități extra, super etc. pentru calcularea
coeficientului de calitate de produs se va face o codificare
convențională a fiecărei clase (sortiment) de calitate:
∑∑=
ii eiciqq KK sau 100K gKei ici∑=
unde: K ei = coeficientul de echivalență.
Observație :
Dacă 1 K ei→, situația este favorabilă (merge spre calitatea I).
Coeficientul de echivalență al unei clase de calitate se stabilește ca
raport între prețul unitar al produsului din clasa „i” și prețul de
vânzare al produsului de calitate superioară.
Gradul de îmbunătățire a calității producției se poate determina
cu indicele coeficientului mediu, ca diferență între acesta și 100:
100 I Iei ci K
0 / 1K
0 / 1− = ∆ , unde 100KKI
01 ci
cici K
0 / 1⋅ =
3) prețul mediu de vânzare ( p)
∑∑=
ii i
qq pp sau 100p gpi i∑=
în care: pi = prețul unitar al produselor din clasa de calitate „i”.
73 Observație :
Nivelul calității pe baza prețului mediu de vânzare se poate
analiza prin indicele prețului mediu de vânzare:
01 P
0 / 1ppI= .
Observație :
DacăP
0 / 1I> 1, aceasta arată o creștere a calității producției pe
produs (1p> 0p) datorită creșterii ponderii producției de calitate
superioară în totalul producției aferente produsului.
Exemplu : O firmă realizează următoarele produse structurate
calitativ, după cum sunt în tabelul 2.5.1.
Tabelul 2.5.1
Cantitate (buc.) Clasa de
calitate Prevăzut
q0 Realizat
q1 Preț de
vânzare
lei/buc.
Calitatea I 22.000 32.000 3.000
Calitatea a II-a 20.000 28.000 2.400
Calitatea a III-a 15.000 20.000 1.200
Total 57.000 80.000
Rezolvare :
Structura
producției (g i) Coeficien-
tul* de
echivalență Cantități
echivalente Structura
producției
echivalente**
Prevă-
zut Rea-
lizat Kei K eiq0 K eiq1 Prevăzut Realizat
38,6 40 1 22.000 32.000 38,6 40
35,09 35 0,8 16.000 22.400 28 28
26,31 25 0,4 6.000 8.000 10,4 10
100 100 44.000 62.400 77,4 78
* 4 , 0000.3200 . 1K , 8 , 0000.3400 . 2Kei ei = = = =
** Se realizează prin raportarea la producția fizică:
6 , 38000.57000 . 22g*
i = = etc. sau ei i*
i K g g⋅ =.
74Coeficientul mediu de calitate se va calcula:
Clasa
de
calitate q0Ki q 1Ki q 0pi q 1pi g 0pi g 1p1
I (1) 22.000 32.000 66.000.000 96.000.000 115.800 120.000
II (2) 40.000 56.000 48.000.000 67.200.000 84.216 84.000
III (3) 45.000 60.000 18.000.000 24.000.000 31.572 30.000
Total 107.000 148.000 132.000.000 187.200.000 231.588 234.000
1) 88 , 1000 . 57000 . 107
qq KK
00 i
c0 = = =∑∑
85 , 1000 . 80000 . 148
qq KK
11 i
c1 = = =∑∑
Indicele calității medii (cKI)
62 , 101 10085 , 188 , 1100KKI
10 c
cc K= ⋅ = ⋅ =
Practic, în domeniul calității, coeficientul mediu realizat este
mai mic decât cel prevăzut, motiv pentru care trebuie calculat invers:
% 4 , 98 10088 , 185 , 1100
KKI
01 c
cc K
0 / 1 = ⋅ = ⋅ =
Observație :
1 IcK→astfel că situația este favorabilă.
2) Coeficientul mediu de calitate calculat pe baza coeficienților
de echivalență.
774 , 0000 . 57000 . 44
qq KK
00 ei
ce0 = = =∑∑
78 , 0000 . 80400 . 62
qq KK
11 ei
ce1 = = =∑∑
75 sau pe baza structurii:
774 , 01004 , 77
100K gKei 0
ce0 = = =∑
78 , 010078
100K gKei 1
ce1 = = =∑.
Indicele calității:
% 78 , 100 100774 , 078 , 0100KKI
01 ei
cici K
0 / 1 = ⋅ = ⋅ =
Observație :
Coeficientul mediu realizat se apropie de 1, astfel că situația este
favorabilă.
Prețul mediu de vânzare se poate calcula:
316 . 2000 . 000 . 57000 . 000 . 132
qq pp
00 i
0 = = =∑∑ lei
316 . 2100588 . 231
100p gpi 0
0 = = =∑ lei
340 . 2000 . 80000 . 200 . 187
qq pp
11 i
1 = = =∑∑ lei
340 . 2100000 . 234
100p gpi 1
1 = = =∑ lei
Indicele prețului mediu:
% 04 , 101 100316 . 2340 . 2100
ppI
01 P
0 / 1 = ⋅ = ⋅ =
Observație :
Dacă 1p> 0p, aceasta arată o îmbunătățire a calității producției.
76Analiza calității la nivel de firmă
Analiza la nivel de firmă sau pe o familie de produse se face prin
două procedee:
1) Ponderea produselor de calitate superioară în valoarea totală
a produselor diferențiate pe clase de calitate (g S):
100VVg
TS
S⋅ =
unde:
VS = valoarea produselor de calitate superioară;
VT = valoarea totală a produselor diferențiate pe clase de calitate.
2) Coeficientul mediu generalizat al calității (KG):
100K gKGcii∑=
unde:
gi = structura producției fabricate pe produse;
ciK= coeficientul mediu de calitate pe produs.
Analiza factorială a coeficientului mediu generalizat al calității
se face în funcție de:
– influența structurii producției (g i);
– influența coeficientului mediu de calitate pe produs ( ciK).
Modificarea absolută a KG va fi:
0 1KG KG KG− = ∆
din care:
1) influența modificării structurii producției:
0c0c1gKG KG100K g
100K gKG0 0 i−′= − = ∆∑∑
2) influența modificării coeficientului mediu de calitate de
produs ( ciK):
′− = − = ∆∑∑KG KG100K g
100K gKG 1c11 c1K0 ci
77 Exemplu : Caracterizarea calității la nivelul firmei:
Nr.
crt. Clasa
de
calita
te Structura
producției Coeficientul
de calitate Coeficientul mediu
generalizat
g 0% g 1%
0cK 1cK 0c0K g 1c1K g
0c1K g
1. A 45 40 1,8 1,5 0,81 0,6 0,72
2. B 35 30 1,6 1,4 0,56 0,42 0,48
3. C 20 30 2,0 1,8 0,4 0,54 0,6
Total 100 100 1,77 1,56 1,8
77 , 1100177
100K gKG0c% 0
0 = = =∑
56 , 1100156
100K gKG1c% 1
1 = = =∑
8 , 1100180
100K gKG0c1= = =′∑
Analiza factorială
Modificarea absolută a coeficientului mediu generalizat:
21 , 0 77 , 1 56 , 1 KG KG KG 0 1 − = − = − = ∆
din care:
1. influența modificării g i:
03 , 0 77 , 1 8 , 1 KG KG KG 0gi+ = − = −′= ∆
2. influența modificării ciKKG∆ :
24 , 0 8 , 1 56 , 1 KG KG KG 1Kci− = − =′− = ∆
Verificare :
= ∆KGigKG∆ + 24 , 0 03 , 0 21 , 0 KGciK− + = − ⇒ ∆
21 , 0 21 , 0−=−⇒
78B. Analiza calității produselor nediferențiate pe clase de calitate
Calitatea produselor se poate aprecia după varietatea
caracteristicilor, după natura produselor, utilizând un sistem de
indicatori, care țin seama de mai multe criterii:
– utilizarea produsului;
– fazele de execuție a produselor;
– elementele ce definesc calitatea produsului finit;
– locul de apreciere a calității (la producător, la consumator).
Principalele procedee folosite sunt:
1) coeficientul parametrului unic sau al echivalenței tehnice ,
prin care se reduc însușirile calitative ale produsului la una singură,
cea care îl interesează pe beneficiar;
2) coeficientul punctajului sau coeficientul de exploatare ( pK)
folosit pentru exprimarea sintetică a nivelului tehnic calitativ al unui
produs, în cazul produselor complexe. Pentru stabilirea lui se parcurg
următoarele etape:
• stabilirea listei însușirilor calitative ale produsului;
• definirea ordinii de importanță a fiecărei însușiri;
• aprecierea fiecărei însușiri cu un număr de puncte;
• stabilirea coeficientului de punctaj se face cu relația:
100p gKi i
p⋅=∑
unde:
gi = ponderea fiecărei însușiri calitative;
pi = numărul de puncte pentru fiecare însușire calitativă.
Observație :
Îmbunătățirea nivelului calitativ se poate analiza cu indicele
coeficientului de punctaj (pKI):
01 p
pp K
KKI= > 1
Dacă 1pK> 0pK, arată o îmbunătățire a nivelului tehnico-ca-
litativ.
79 3) rata defectelor (dfr)
pi i
dfNp dr∑=
unde:
di = numărul de produse pe categorii de defecte;
pi = numărul de puncte pe categorii de defecte;
Np = numărul total de produse verificate.
Rata efectivă a defectelor trebuie comparată cu rata admisibilă
pentru acea categorie de defecte;
4) dinamica refuzurilor din partea beneficiarului poate fi
caracterizată cu indicatorii:
• ponderea valorii produselor refuzate în valoarea totală a livrărilor;
• numărul mediu al refuzurilor ce revin la 1 milion lei livrări;
5) dinamica cheltuielilor cu remedierile în perioada de garanție
se poate exprima ca mărime absolută (suma cheltuielilor) sau ca nivel
la 1.000 lei cifră de afaceri;
6) indicatori tehnico-economici , specifici fiecărui domeniu de activi-
tate (randamentul utilajelor, viteza de lucru, durabilitatea, puterea calorică etc.);
7) O altă problemă analizată este cea a reînnoirii producției,
care este legată de necesitatea îmbunătățirii calității și asigurarea
competitivității produselor.
Analiza se poate face cu următorii indicatori:
a) Coeficientul stării de noutate (Ksr):
tK
srPPK=
unde:
PK = valoarea produselor cu o vârstă de fabricație ce nu depă-
șește vârsta critică;
Pt = valoarea producției totale.
b) Gradul de reînnoire a producției (Grp):
b1) 100QQG
fnr
rp⋅ =
80unde:
Qnr = valoarea produselor noi și reproiectate;
Qf = valoarea producției marfă fabricată.
b2) 100NNG
tr
rp⋅ =
unde:
Grp = producerea produselor noi și reproiectate ca număr;
Nr = numărul produselor noi și reproiectate;
Nt = numărul total de produse.
Pentru a realiza un management performant, firma trebuie să
mențină un echilibru al relației calitate-cost-profit . Instrumentul
utilizat (pe plan internațional) este bilanțul calității (tabelul 2.5.2.),
întocmit după regulile bilanțiere astfel:
• în activul bilanțului sunt trecute efecte economice ale calității;
• în pasivul bilanțului apar conturile calității, inclusiv pierderile
determinate de non-calitate.
Tabelul 2.5.2.
ACTIV PASIV
• efecte înregistrate la
producător :
– creșterea cifrei de afaceri;
– prețuri avantajoase;
– creșterea profitului etc.
• efecte înregistrate la utilizator :
– reducerea de costuri;
– creșterea profitului etc. Costurile de asigurare a calității și
de prevenire a defectelor:
– costul reproiectării produselor;
– costul aparaturii de control;
– costul pregătirii forței de muncă
etc.
Costurile evaluării calității
(cheltuielile cu controlul și atestarea
calității)
Costul refacerii calității:
– rebuturile;
– cheltuieli de remaniere;
– valoarea produselor înlocuite în
garanție;
– bonificații și cheltuieli pentru
„stingerea” reclamațiilor.
81 C. Creșterea calității producției reflectată în îmbunătățirea
indicatorilor economico-financiari
Calitatea se reflectă favorabil asupra indicatorilor economico-
financiari prin intermediul prețului mediu astfel:
a) modificarea valorii producției fabricate pe seama variației
calității produselor:
()0 1 1 K f p p q P− = ∆∑
b) modificarea ratei de eficiență a cheltuielilor la 1.000 lei venituri
din exploatare ca urmare a variației calității produselor (K eR∆ ):
1000p qc q1000p qc qR
010 1
110 1
K e ⋅ − ⋅ = ∆∑∑
∑∑
c) modificarea nivelului cheltuielilor fixe la 1.000 lei producție
pe seama variației calității producției (K cfR∆ ):
1000p qC1000p qCR
01F
11F
K cf0 0⋅ − ⋅ = ∆∑∑
d) modificarea profitului brut aferent cifrei de afaceri, datorită
variației calității producției (K bP∆ ):
01 11 K b p qv p qv P∑∑− = ∆
e) modificarea eficienței utilizării capitalului propriu pe seama
variației calității produsului (K KprE∆ ):
1000Kp q p qE
1pr
pr01 11
K K ⋅−= ∆∑∑
f) modificarea vitezei de rotație a activelor circulante pe seama
variației calității producției (K rV∆ ):
01c
11c
K rp qT A
p qT AV0 0
∑ ∑⋅−⋅= ∆ .
Remarcă :
Analiza efectelor economico-financiare ale modificării calității
asupra producției este importantă pentru că:
82– arată complexitatea mecanismului factorial-cauzal;
– cuantifică efectele directe și cele propagate.
Cuvinte – cheie: cifra de afaceri, producția marfă fabricată, valoarea
adăugată, producția exercițiului, capacitate de producție, ratele valorii
adăugate, coeficientul mediu de sortiment, coeficientul de nomenclator,
coeficientul mediu de structură, calitatea produselor.
Teste grilă
1) Cifra de afaceri este influențată în evoluția ei de:
a) numărul de angajați;
b) producția vândută;
c) productivitatea muncii;
d) modificările stocurilor de produse finite;
e) gradul de valorificare a producției.
Alegeți varianta corectă: A(a, b, c, d, e); B(a, c, e); C(b, d).
Răspuns : B.
2) Valoarea adăugată se poate calcula prin metoda sintetică cu formula:
a) VA = P ex + M
b) VA = P ex – M
c) VA = P ex – M c – M
d) VA = P ex + M c + M
Răspuns : b).
3) Pe baza următorilor indicatori:
Perioada analizată Nr.
crt. Indicatori Simbol
Bază Curentă
1. Producția
exercițiului Pex 1.400 1.600
2. Consumatori
intermediari M 400 600
3. Fondul total de
muncă (ore) TMC 280.000 270.000
Calculați pe baza analizei factoriale mărimea influenței modificării
factorilor de gradul al II-lea asupra producției exercițiului (fondul total de
timp de muncă și productivitatea medie orară) și verificați această relație:
()= ∆MC exT PVA ? ()= ∆h exW PVA ?
Răspuns : ()72 , 35 VAMC exT P− = ∆ mil. lei
()6 , 173 VAh exW P+ = ∆ mil. lei
83
3. ANALIZA CHELTUIELILOR
3.1. Conceptul de cheltuială și conceptul de cost
Analiza cheltuielilor ocupă un loc important în managementul
intern al firmei pentru că de utilizarea și consumul factorilor de producție
(natura, munca, capitalul) depinde în mare măsură capacitatea firmei de a
se ridica la nivelul concurențial al pieței.
În contextul analizei diagnostic pot fi studiate următoarele aspecte
ale cheltuielilor:
• analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale;
• analiza cheltuielilor de exploatare;
• analiza eficienței cheltuielilor fixe (indirecte);
• analiza cheltuielilor materiale;
• analiza cheltuielilor cu salariile;
• analiza cheltuielilor cu dobânzile;
• analiza costurilor pe produs.
În practica economică, pentru evidențierea consumului de resurse,
se utilizează conceptele de:
• cheltuieli;
• cost.
Cheltuielile firmei reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
– consumurile de stocuri, lucrări și servicii prestate de terți;
– cheltuielile cu personalul;
– amortizări și provizioanele constituite etc.
Costul reprezintă consumurile exprimate în formă bănească
ocazionate de realizarea unei anumite producții.
84
3.2. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale
Firma, în desfășurarea activității ei, necesită consumuri de resurse
umane, materiale, financiare. Între veniturile și cheltuielile unei firme
există o corelație strânsă, pentru că realizarea unui venit presupune
efectuarea unei cheltuieli.
Contul de profit și pierdere conține, în funcție de natura lor,
cheltuieli și venituri: de exploatare, financiare și excepționale.
• Cheltuielile de exploatare sunt specifice ciclului de exploatare,
care cuprinde întreaga activitate a firmei (de producție, comercială) și pot
cuprinde:
− consumurile de materii prime, materiale, piese de schimb, obiecte
de inventar;
− cheltuieli cu lucrări, servicii prestate de terți;
− cheltuieli cu impozite, taxe, vărsăminte;
− cheltuieli cu personalul etc.
• Veniturile din exploatare cuprind:
− venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate,
servicii prestate;
− venituri din producția stocată;
− venituri din producția de imobilizări etc.
• Cheltuielile financiare includ:
– dobânzi aferente împrumuturilor;
– diferențe nefavorabile de curs valutar;
– disponibilități în devize etc.
• Veniturile financiare includ:
– dobânzi încasate;
– venituri din titluri de plasament;
– diferențe favorabile de curs valutar etc.
• Cheltuielile excepționale cuprind alte cheltuieli care nu sunt
legate de activitatea curentă a firmei, precum operațiuni de gestiune
(amenzi, lipsuri la inventar, donații, pierderi etc.).
• Veniturile excepționale se pot referi la:
– operațiuni de capital (din cedarea activelor);
– operațiuni de gestiune (despăgubiri și penalități încasate, donații
primite etc.).
85 Analiza cheltuielilor aferente veniturilor are rolul de a evidenția:
– evoluția acestora, în dinamică și la nivel structural;
– factorii care influențează nivelul lor;
– identificarea rezervelor firmei de reducere a acestor cheltuieli.
Evoluția cheltuielilor aferente veniturilor se poate analiza cu
indicatorul:
• Rata medie de eficiență a cheltuielilor totale (cheltuieli la 1000
lei venituri) ()CHR
Notăm:
• ∑
iiCH= suma cheltuielilor totale (cheltuielilor de exploatare,
financiare, excepționale)
• ∑
iiV= suma veniturilor totale
• v
ig= structura veniturilor
100Vvgiv
i=
• ref = rata de eficiență a cheltuielilor pe categorii de venituri „i”
1000vcr
ii
ef⋅ =
1000VCH
R
iiii
CH ⋅ =∑∑
sau 100r gRefv
i
CH∑=
Modificarea ratei medii de eficiență a cheltuielilor totale se
datorează influenței celor doi factori:
• structura veniturilor ()v
ig;
• rata de eficiență a cheltuielilor pe categorii de venituri (r efi).
86 v
ig
CHR∆∆
CHR∆
efr
CHR∆
Analiza factorilor de influență a ratei medii de eficiență se prezintă
astfel:
0 1CH CH CH R R R− = ∆
1) În care, influența modificării structurii veniturilor se poate afla:
100r g
100r gR0 efv
0 0 efv
1 g
CHv ∑ ∑− = ∆∆
sau
0i
CH'
CHg
CH R R R′− = ∆∆
unde 100r gR0efv
1 '
CH∑=
2) influența modificării ratei de eficiență a cheltuielilor pe categorii
de venituri;
CH1 CHr
CH R R Ref ′− = ∆
Observație
• CHR reprezintă raportul efort/efect, de aceea, cu cât scade, ne
arată creșterea eficienței cheltuielilor.
Exemplu: Metodologia de calcul a CHR (date convenționale):
Natura activității Suma cheltuielilor(mil lei) Suma veniturilor (mil lei)
Prevăzut Perd.
curentă Prevăzut Perd.
curentă
Exploatare 350 400 390 420
Financiară 25 22 28 24
Excepțională 15 14 20 18
TOTAL 390 436 438 462
87 Model de rezolvare:
Structura veniturilor (g i) Rata de eficiență a cheltuielilor r ef
Prev. Curentă Prev Realizat
89,04 90,9 897,44 952.38
6,40 5,2 892,86 916,67
4,56 3,9 750 777,78
100,0 100,0 890,4 943,72
Calculul structurii veniturilor se face cu relația: 100Vvgiv
i⋅.
Exemplu: Pentru cheltuielile de exploatare:
04 , 89 100438390gv
0 = ⋅ = etc.
Calculul ratei de eficiență a cheltuielilor:
1000VCr
ii
ef⋅ = → Exemplu: 44 , 897 1000390350r0 ef = ⋅ =
Analiza factorială
32 , 53 4 , 890 72 , 943 R R R
0 1CH CH CH + = − = − = ∆
( )()()
15 , 891100168 , 145 . 89 100750 9 , 3 86 , 892 2 , 5 44 , 897 9 , 90
100r gR0 ef 1 '
CH
= ==× + × + ×= =∑
1) 75 , 0 4 , 890 15 , 891 R R R
0i
CH'
CHg
CH + = − = − = ∆∆
2) 57 , 52 15 , 891 72 , 943 R R R'
CH1 CHr
CHef+ = − = − = ∆
57 , 52 75 , 0 32 , 53 R R Ref i r
CHg
CH CH + = ⇒ ∆ + ∆ = ∆∆
100% = 1,4% + 98,6%
72 , 943 100462436R 4 , 890 1000438390R 1000VCHR
10
CHCH
ii
CH
= ⋅ = ⇒= ⋅ = ⇒ ⋅ =∑∑
88
Interpretare
În perioada curentă, față de prevederi, CHR a înregistrat o depășire
de 53,32 lei, situație ce se va reflecta negativ în profitul brut, în profitul
net și alți indicatori ai performanțelor economice ale firmei.
Depășirea s-a datorat ambilor factori analizați astfel:
a) modificarea structurii veniturilor are ca rezultat o depășire a
cheltuielilor la 1000 lei venituri totale de 0,75 lei, respectiv 1,4%.
Această situație s-a datorat scăderii veniturilor fixe și excepționale;
b) modificarea ratei de eficiență a cheltuielilor pe categorii de
venituri este un factor calitativ, care a contribuit în cea mai mare măsură
la depășirea nivelului prevăzut, respectiv cu 52,57 lei, și reprezintă 98,6%
din modificarea totală.
Această situație s-a datorat depășirii nivelului prevăzut la cheltuieli
de exploatare cu 50 mil. lei.
Astfel, rata medie de referință a cheltuielilor de exploatare exercită
cea mai mare influență asupra ratei medii de eficiență a cheltuielilor
totale, pentru că ele dețin ponderea cea mai mare în totalul veniturilor.
Astfel, orice modificare a nivelului lor se va reflecta în același sens și
aproximativ cu aceeași intensitate în indicatorul analizat.
Acest indicator al cheltuielilor de exploatare este influențat la
rândul lui de:
– structura veniturilor de exploatare;
– rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare; de aceeaCHR
impune o analiză distinctă a lui.
Efectul modificării nivelului ratei de eficiență a cheltuielilor totale
mai poate fi calculat astfel:
() ( )
lei 840 . 633 . 24 32 , 53 000 . 462 4 , 890 72 , 9431000000 . 000 . 462R R1000V
0 CH 1 CH1
− = × − == − ⋅−= −−
Observație:
Depășirea cu 53,32 lei a nivelului prevăzut al ratei de eficiență a
cheltuielilor totale determină diminuarea sumei rezultatului exercițiului
înainte de impozitare (a profitului brut) cu 24.633.840 lei.
89 Rezultă că principalele măsuri ce trebuie avute în vedere pentru
reducerea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri totale sunt:
– realizarea produselor, serviciilor prestate cu respectarea criteriului
eficienței economice, respectiv prețurile de vânzare și tarifele practicate
să acopere costurile și să permită obținerea unui profit care să fie
stimulativ pentru acționari;
– adoptarea acelei structuri de finanțare a mijloacelor economice
care să permită realizarea obiectivelor pe termen lung (dezvoltarea
potențialului tehnic al firmei) și pe termen scurt cu cheltuielile financiare
cât mai scăzute;
– valorificarea activelor la valori cât mai mari (prin licitații), respec-
tarea obligațiilor contractuale, precum și a celor față de bugetul statului.
3.3. Analiza cheltuielilor de exploatare
Cheltuielile de exploatare dețin ponderea cea mai însemnată în
cheltuielile totale ale firmei și cuprind următoarele:
• cumpărarea de materii prime, materiale și stocarea lor;
• procesul de producție;
• stocarea semifabricatelor, produselor finite și vânzarea lor;
• achiziționarea de mărfuri și vânzarea lor, dacă este cazul.
Analiza fiecărui element de cheltuială conduce la măsuri concrete
de reducere a acestor cheltuieli, ceea ce va contribui la creșterea eficienței
economice a firmei.
Putem analiza evoluția cheltuielilor de exploatare cu ajutorul
indicatorului:
1) Rata medie de eficiență a cheltuielilor de exploatare – ()CER
– indicator ce are în vedere cheltuielile aferente producției totale a
exercițiului financiar, inclusiv costul mărfurilor vândute, corelate cu
valoarea producției exercițiului, inclusiv valoarea mărfurilor vândute:
1000
vece
Rn
1 iin
1 ii
CE ⋅ =
∑∑
== sau 100r g
Ricev
i
CEi∑
=
unde:
90• ∑
iice= suma cheltuielilor de exploatare pe tipuri de activități i;
• ∑
iive = suma veniturilor de exploatare pe tipuri de activități i;
• v
ig = structura veniturilor de exploatare pe tipuri de activități i
=100VEvegi v
i
• rcei = rata de eficiență a cheltuielilor pe tipuri de venituri din
exploatare:
1000vecer
ii
cei=
în care:
– cei = cheltuieli aferente activităților care compun ciclul: exploatare;
– vei = venituri pe feluri de activități componente ale ciclului: exploatare.
Exemplu: Metodologia de analiză factorială a ratei de eficiență a
cheltuielilor de exploatare este exemplificată în următorul tabel:
Perd. analiză Nr.
crt.
Indicatori Prevăzut Realizat
Venituri din exploatare (ve i) 3.690 3.750
– producția vândută 3.360 3.450
– producția stocată 150 180 1.
– producția imobilizată 180 120
Cheltuieli de exploatare (ce i) 3.230 3.400
– producția vândută 2.900 3.100
– producția stocată 150 180 2.
– producția imobilizată 180 120
Rata de eficiență (r cei) 875,34 906,67
– producția vândută 863,10 898,55
– producția stocată 1.000 1.000 3.
– producția imobilizată 1.000 1.000
Structura veniturilor din exploatare (g i) 100 100
– producția vândută 91,06 92,0
– producția stocurilor 4,07 4,8 4.
– producția imobilizată 4,87 3,2
91
– Rata medie de eficiență a cheltuielilor de exploatare
34 , 875 100036903230R
0CE = ⋅ =
67 , 906 100037503400R
1CE = ⋅ =
lei 33 , 31 34 , 875 67 , 906 R R R
0 1CE CE CE + = − = − = ∆
1) Influența modificării structurii veniturilor de exploatare :
( )
100r g
100r g
R R R0 0
0v
icev
0 cev
1
CE'
CEg
CE∑∑− = − = ∆
()()()
05 , 874100200 . 3 800 , 4 2 , 405 . 791001000 2 , 3 1000 8 , 4 1 , 863 92
100r g
R0cev
1 '
CE
=+ +==× + × + ×= =∑
lei 1,29 875,34874,05R ∆CE − = − =
2) Influența modificării ratei de eficiență a cheltuielilor de
exploatare pe tipuri de venituri :
()lei 2 6 , 32 05 , 874 67 , 906 R R R'
CE 1 CEr
CEcei+ = − = − = ∆
ceiv
i r
CEg
CE CE R R R+ = ∆
31,33 = –1,29 + 32,62 → 31,33 = 31,33
Interpretare
Rata de eficiență medie pe firmă este de 875,34 în perioada
prevăzută și de 906,67 în perioada realizată, fiind depășită la producția
stocată și de cea imobilizată, situație ce influențează negativ rata de
eficiență a cheltuielilor de exploatare.
Rezervele de reducere a nivelului ratei de eficiență a cheltuielilor de
exploatare sunt cele aferente ratei cheltuielilor producției vândute (sau
cifrei de afaceri) dacă firma are numai activitate de producție.
922) Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri (CCA)
Se pot exprima pe baza modelului:
1000p qc qC
vv
CA ⋅ =∑∑ (1)
unde:
• qv = volumul fizic al producției vândute;
• c = costul unitar al produselor;
• p = prețul de vânzare mediu (exclusiv TVA).
Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri .
Factorii care influențează acest indicator sunt:
• structura cifrei de afaceri ()CA
ig;
• prețul de vânzare (exclusiv TVA) – p;
• costul unitar (c).
Atunci, cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri devin:
100c gCCA
i
CA∑⋅= (2)
Analiza factorială se poate determina astfel:
0 CA 1 CA CA C C C− = ∆
în care:
1) influența modificării structurii producției vândute pe produse
(cifra de afaceri) :
1000p qc q1000p qc qC
0 0 v0 0 v
0 1 v0 1 v q
CACA
i⋅ − ⋅ = ∆∑∑
∑∑
sau
0 CA'
CAq
CA C C CCA
i− = ∆
2) influența modificării prețurilor de vânzare (exclusiv TVA):
1000p qc q1000p qC qC
0 1 v0 1 v
1 1 v0 1 v p
CA ⋅⋅− ⋅⋅⋅= ∆∑∑
∑∑
sau
'
CA' '
CAp
CA C C ∆C− =
93 3) influența modificării costurilor unitare
∑∑
∑∑
⋅− ⋅⋅⋅= ∆
1 1 v0 1 v
1 1 v1 1 v C
CAp qc q1000p qc qC
sau
' '
CA 1 CAC
CA C C C− = ∆
Exemplu
– mil. lei –
Perd. analiză Nr.
crt. Indicatori
Prevăzut Realizat
1. Cifra de afaceri exprimată în prețuri de
vânzare (exclusiv TVA) 4.375 4.500
2. Cheltuieli totale aferente cifrei de afaceri 3.500 3.700
3. Volumul efectiv al producției vândute:
4. – costuri prevăzute (∑qv 1c0) – 3.400
5. – prețuri prevăzute (∑qv 1p0) – 3.050
6. Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri (lei) 800 822,22
Rezolvare :
lei 22 , 22 800 22 , 822 C C C0 CA 1 CA CA + = − = − = ∆
1) Influența modificării structurii cifrei de afaceri :
lei 75 , 314 800 75 , 114 . 1 100043753500100030503400 1000p qc q1000p qc qC
0 0 v0 0 v
0 1 v0 1 v g
CAca
e
+ = − = − ⋅ ==⋅⋅−⋅⋅= ∆∑∑
∑∑
2) Influența modificării prețurilor de vânzare (exclusiv TVA) :
lei 19 , 359 75 , 114 . 1 56 , 755 100030503400100045003400 1000p qc q1000p qc qC
0 1 v0 1 v
1 1 v0 1 v p
CA
− = − = − ⋅ ==⋅⋅−⋅⋅= ∆∑∑
∑∑
94
3) Influența modificării costurilor unitare:
lei 66 , 66 56 , 755 22 , 822 100045003400100045003700 1000p qc q1000p qc qC
1 1 v0 1 v
1 1 v1 1 v C
CA
+ = − = − ⋅ ==⋅⋅−⋅⋅= ∆∑∑
∑∑
Verificare :
C
CAp
CAg
CA CA C C C CCA
i∆ + ∆ + ∆ = ∆
22,22 = 314,75 + (-359,19) + 66,66
22,22 = 22,22
Interpretare
Se observă în perioada analizată o creștere a nivelului cheltuielilor
la 1000 lei cifră de afaceri cu 22,22 lei, aspect considerat negativ pentru
că determină scăderea sumei profitului aferent cifrei de afaceri, a
rezultatului exploatării și a indicatorilor de eficiență construiți pe baza lor.
• Structura cifrei de afaceri determină o creștere de 314,75 lei a
nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri, fiind o influență
nefavorabilă – pentru că determină scăderea ponderii produselor cu un
nivel programat al cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri, mai mic decât
cel mediu prevăzut.
Această influență a structurii poate fi justificată dacă este
determinată de cerere, iar obligațiile contractuale au fost onorate de toți
clienții firmei.
• Prețurile de vânzare (exclusiv TVA) au determinat o reducere de
359,19 lei, datorită creșterii lor față de nivelul prevăzut.
Modificarea prețurilor poate avea loc în condiții dependente sau
independente de activitatea firmei, fapt care determină măsurile ce se
impun (de exemplu, îmbunătățirea calității produselor, raportul cerere-
ofertă, cursul de schimb, poziția pe piață etc.).
• Costurile unitare au crescut față de nivelul prevăzut, determinând
o creștere de 66,66 lei.
95 Este importantă analiza modificărilor, pentru a stabili contribuția
modificării consumului fizic de resurse (materiale și umane) și a
prețurilor de aprovizionare.
Analiza costurilor pe produse este importantă în elaborarea
strategiei de prețuri.
3) Influența modificării cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri
asupra indicatorilor sintetici la nivelul firmei :
Variația cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se reflectă în
următorii indicatori financiari ai firmei:
a) influența asupra rezultatului exploatării:
( )1000p qC C1 1 v
0 CA 1 CA∑⋅⋅ − −
b) influența asupra eficienței activelor de exploatare :
( )
100Ae1000p qC C1 1 v
0 CA 1 CA
⋅⋅⋅ − −∑
c) influența asupra utilizării capitalurilor :
( )
100K1000p qC C1 1 v
0 CA 1 CA
⋅⋅⋅ − −∑
unde K = orice categorie de capital (capital propriu, social, total)
d) influența asupra eficienței utilizării forței de muncă (profitul
mediu pe salariat)
N = număr mediu de salariați
( )
100N1000p qC C1 1 v
0 CA 1 CA
⋅⋅⋅ − −∑
96 3.4. Analiza cheltuielilor variabile
Analiza cheltuielilor de exploatare ne arată că par tea predominantă,
care depinde de volumul de activitate, este partea variabilă.
În analiza eficienței cheltuielilor variabile se ut ilizează noțiunea de
dependență proporțională, caz în care suma costuril or variabile (CV) se
poate exprima prin relația:
CV = a · Q
unde: a = suma costurilor variabile pe produs;
Q = cantitatea.
Grafic dependența proporțională se poate reprezenta (fig. 3.1.)
(a) costuri
CV = aQ Q
Fig. 3.1
În cazul unei dependențe neproporționale, suma cost urilor variabile
se poate exprima prin următoarea relație:
CV = f(a)
iar grafic se poate reprezenta (fig. 3.2.)
costuri
Q
Fig. 3.2
97 În practica economică, folosirea cheltuielilor vari abile poate fi
justificată prin:
• elaborarea strategiei producției (exemplu: volumu l producției);
• elaborarea bugetului de costuri;
• elaborarea strategiei vânzărilor (condițiile vânz ării, renunțarea la
anumite produse, determinarea produselor mai rentab ile ce contribuie la
acoperirea cheltuielilor comune);
• determinarea pragului rentabilității.
Ca rezerve se menționează:
• imprecizia variabilității;
• impactul sistemului de salarizare asupra celor do uă grupări ale
cheltuielilor (variabile și fixe).
Cheltuielile variabile includ:
• cheltuieli cu materiile prime și materialele dire cte;
• cheltuieli cu manopera directă;
• alte cheltuieli ale volumului de activitate.
Cheltuielile variabile pot fi localizate direct pe produsele la a cărora
realizare contribuie, astfel ele sunt considerate c heltuieli directe.
Analiza dinamicii cheltuielilor variabile se poate face cu
următorii indicatori:
• cheltuieli variabile la 1000 lei venituri din exp loatare;
• cheltuieli variabile la 1000 lei cifră de afaceri .
Analiza factorială a cheltuielilor variabile
Analiza diagnostic de tip factorial poate fi făcută la activitatea de
exploatare în general și la cifra de afaceri, în sp ecial.
1) Cheltuieli variabile la 1000 lei venituri din explo atare (C ve )
Modelul utilizat este următorul:
100VeCCve
ve⋅= sau 100cvgCii
ve∑=
unde:
98 • c ve = suma cheltuielilor variabile aferente exploatări i;
• V e = suma veniturilor din exploatare;
• g i = structura veniturilor din exploatare pe tipuri d e activități;
• cv i = cheltuieli variabile la 1000 lei venituri din ex ploatare pe
tipuri de activități.
Analiza acestor cheltuieli pe factori de influență se face la fel ca la
cheltuielile totale la 1000 lei venituri.
2) Cheltuieli variabile la 1000 lei cifră de aface ri (C CA )
Modelul utilizat în acest caz va fi:
1000
pqvcqvC
iiii
CA ⋅=
∑∑
unde:
• qv i = volumul vândut al produsului „i”;
• c i = costul variabil al produsului „i”;
• ip= prețul mediu de vânzare (exclusiv TVA) pe produsu l „i”;
• g i = ponderea produsului „i” în afaceri stabilite pe baza prețului de
vânzare.
• Modificarea absolută a cheltuielilor variabile l a 1000 lei cifră de
afaceri va fi:
0 1CA CA CA C C C −=∆
Influența pe factori :
a) influența modificării structurii producției vând ute pe produse:
1000pqvcqv
pqvcqvC
0000
0101 g
CAi⋅
− =∆∑∑
∑∑
b) influența modificării prețurilor medii de vânzar e:
1000pqvcqv
pqvcqvC
0101
1101 p
Ve⋅
− =∆∑∑
∑∑
99 c) influența modificării costurilor variabile unita re:
1000pqvcqv
pqvcqvC
1101
1111 C
Ve⋅
− =∆∑∑
∑∑
Estimarea evoluției cheltuielilor variabile totale și/sau la 1000 lei
cifră de afaceri este necesară în următoarele situații:
• în studiile de fezabilitate pentru determinarea re zultatului
exploatării;
• în întocmirea planului de afaceri – are în vedere s tabilirea
programului de profitabilitate prevăzut;
• în evaluarea firmei etc.
Concret, estimarea acestor cheltuieli se poate face cu relația:
( )()1000
V P V1 PCCA10001C ⋅ =
unde:
– CA P = cifra de afaceri previzionale
–
1VC = nivelul realizat al cheltuielilor variabile la 1 000 lei cifră de
afaceri;
Cifra de afaceri și cheltuielile sunt exprimate în unități monetare
corespunzătoare perioadei analizate.
În situațiile cu inflație mare, trebuie să se corec teze relația cu un
indice al prețurilor (I p) care este determinat ca raport între indicele
prețurilor de cumpărare (I pC ) și indicele prețurilor de vânzare (I pV ):
()[]p1000
V p V I CCA C
1 P⋅=
Dacă avem în vedere necesitatea produselor după cer ința pieței,
atunci dezvoltarea producției nu este proporțională pentru toate produsele,
de unde se impune o analiză la nivelul structurii p roducției pe produs cu
relația:
100 ()
100cv gC1000
i p
Vi
p⋅=∑
unde:
•
ipg= structura previzională a producției pe produse;
•()1000
icv= cheltuieli variabile realizate la 1000 lei cifră de afaceri.
Efectul cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri sau cifră de
afaceri asupra următorilor indicatori economico-financiari:
1) Rezultatul exploatării (profitul) :
( )1000VC C1
0 1e
V V− − sau ()10001C C CA
0 1V V 1⋅ −
2) Eficiența activelor de exploatare (A e):
( )
11
0 1
ee
V V
A1000VC C− −
sau ()
100A10001C C CA
10 1
eV V 1
⋅⋅ −
3) Eficiența mijloacelor fixe (M f):
( )
11
0 1
fe
V V
M1000VC C− −
sau ()
10 1
fV V 1
M10001C C CA⋅ −
4) Eficiența capitalului (total, social, propriu etc.) :
( )
1e
V V
K1000VC C1
0 1− −
sau ()
100K10001C C CA
1V V 10 1⋅⋅ −
101 3.5. Analiza cheltuielilor fixe
Zona cheltuielilor fixe constituie o consecință a desfășurării unei
anumite activități. Aceste cheltuieli rămân independente, în anumite
limite, față de desfășurarea procesului de producție. Teoretic, nivelul
cheltuielilor fixe ar trebui să rămână la fel, indiferent de gradul de
utilizare a capacității de producție, însă practic putem distinge două
categorii de cheltuieli:
1) cheltuielile fixe propriu-zise, ocazionate de existența firmei, chiar
dacă ea funcționează sau este oprită temporar, fiind formate din:
– amortizări;
– servicii telefonice;
– primele de asigurare;
– impozitele și taxele locale etc.;
2) cheltuielile relativ fixe , cheltuielile ce se pot modifica în funcție de
gradul de utilizare a capacității de producție. Dintre acestea pot fi:
– salariile personalului de conducere, tehnic, economic, admi-
nistrativ etc.;
– cheltuieli cu protecția mediului înconjurător;
– cheltuieli de birou;
– alte cheltuieli administrativ-gospodărești.
Dacă firma cere o exploatare optimă a capacității de producție,
aceasta are ca efect repartizarea unei cote de cheltuieli fixe mai mici pe
unitatea de produs.
Raportul dintre cheltuielile fixe și cele variabile caracterizează
structura de exploatare și stă la baza analizei riscului operațional, care este
componentă a riscului global al firmei.
Analiza cheltuielilor fixe are în vedere:
– dinamica și structura cheltuielilor fixe;
– analiza factorială a cheltuielilor fixe;
– estimarea nivelului probabil al cheltuielilor fixe.
1. Dinamica și structura cheltuielilor fixe
Studiul dinamicii ne arată evoluția cheltuielilor fixe în raport cu
cifra de afaceri sau cu producția fabricată.
Structura cheltuielilor fixe se analizează pe categorii de cheltuieli
fixe (amortizare, salarii, materiale etc.), pe centre de responsabilitate
102 localizate în spațiu sau pe funcțiuni (producție, comercială, personal-
administrație etc.).
2. Analiza factorială a cheltuielilor fixe
Indicatorii folosiți în această analiză:
a) cheltuieli fixe la 1000 lei venituri din exploatare
1000VCC
eF
Fe⋅ =
unde:
–
eFC= suma cheltuielilor fixe din exploatare;
– Ve = suma veniturilor din exploatare.
Dacă veniturile din exploatare pot fi influențate de fondul total de
timp (T) și de productivitatea medie orară ( hW) determinată în funcție
de veniturile de exploatare, atunci:
heW T V⋅ =
Cheltuielile fixe sunt și ele influențate de diferitele categorii de
cheltuieli, notate cf 1, cf2, …, cfn:
n 2 1 Fcf cf cf C
e+ + + =K
Schema factorială de analiză a cheltuielilor fixe la 1000 lei venituri
de exploatare se prezintă astfel:
()T V
FeC∆
eV
FC∆
()heW V
FC∆
FC∆ 1cf
FC∆
icf
FC∆
2cf
FC∆
. . .
ncf
FC∆
gradul I gradul II
103 Modificarea absolută a cheltuielilor fixe la 1000 lei venituri de
exploatare va fi:
1000VC1000VCC
00
11
eF
eF
F ⋅ − ⋅ = ∆
Din care, datorită:
1. Influenței modificării veniturilor de exploatare:
1000VC1000VCC
00
10 e
eF
eFV
F ⋅ − ⋅ = ∆
1.1. Influenței modificării fondului de timp total de muncă:
( )1000
W TC1000
W TCC
00
00 e
h0F
h1F T V
F ⋅
⋅− ⋅
⋅= ∆
1.2. Influenței modificării productivității medii orare:
( )1000
W TC1000
W TCC
00
10 he
h1F
h1F W V
F ⋅
⋅− ⋅
⋅= ∆
2. Influenței modificării sumei cheltuielilor fixe din exploatare:
()()
1000Vcf cfC
11
e1
01
1cf
F ⋅−= ∆
* * * *
––––––––––––
()()
1000Vcf cfC
1n
en
0n
1 cf
F ⋅−= ∆
Relația dintre indicele cheltuielilor fixe din exploatare (
FCI) și
indicele veniturilor din exploatare (
eVI) este considerată normală când:
eVI>
FCI
104 b) Cheltuieli fixe la 1000 lei cifră de afaceri
Modelul de calcul și analiză este:
1000CAcCf
F⋅ = sau 1000
p qvcCf
F ⋅
⋅=∑
Schema factorială a acestui indicator se prezintă astfel:
()qv CA
FC∆
CA
FC∆
()p CA
FC∆
FC∆ ()1
fC
FC∆
fC
FC∆
()2
fC
FC∆
. . .
()n
fC
FC∆
Modificarea absolută a nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră
de afaceri va fi:
1000CACf1000CACfC
00
11
F ⋅ − ⋅ = ∆
1. Influența modificării cifrei de afaceri:
1000CACf1000CACfC
00
10 CA
F ⋅ − ⋅ = ∆
1.1. Influența modificării volumului fizic al producției vândute:
( )1000
p qvCf1000
p qvCfC
000
010 qv CA
F ⋅ − ⋅ = ∆∑ ∑
105 1.2. Influența modificării prețurilor medii de vânzare unitare
(exclusiv TVA):
( )1000
p qvCf1000
p qvCfC
010
110 p CA
F ⋅ − ⋅ = ∆∑ ∑
2. Influența modificării sumei cheltuielilor fixe:
1000CACf1000CACfC
10
11 Cf
F ⋅ − ⋅ = ∆
sau CA
0 / 10
1Cf
FICfCf C− = ∆
unde 100
p qvp qvI
0011 CA
0 / 1 ⋅ =∑∑
Cuantificarea influenței modificării cheltuielilor fixe pe categorii de
cheltuieli are la bază relația:
1000CACf CfC
1n
0n
1 Cf
Fn⋅−= ∆
Raportul normal dintre cheltuielile fixe și cifra de afaceri va fi:
CA
0 / 1I > Cf
0 / 1I
c) Estimarea nivelului probabil al cheltuielilor fixe
O analiză complexă a unei firme presupune și extrapolarea tendinței
de evoluție a cheltuielilor fixe totale la 1000 lei venituri sau cifră de
afaceri.
Astfel într-un moment viitor se pot finaliza investiții al căror volum
este mare, iar pe această bază se va înregistra o creștere a volumului de
activitate care redimensionează cheltuielile fixe.
Cheltuielile fixe mai pot fi redimensionate și în următoarele situații:
– se majorează salariile personalului;
– achiziționarea de noi mijloace fixe (fie pentru înlocuirea celor
vechi, fie pentru extinderea capacității de producție etc.).
Cheltuielile fixe la 1000 lei venituri (totale sau din exploatare) sau
cifră de afaceri se pot calcula cu relația:
106 CA
0 / 1F FI1C C
P⋅ =
unde:
PFC= cheltuieli fixe la 1000 lei cifră de afaceri previzionate;
CA
0 / 1I = indicele cifrei de afaceri (sau indicele veniturilor totale sau
de exploatare, după caz).
Între acest indicator al cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri ca
variabilă dependentă (y) și cifra de afaceri ca variabilă independentă (x)
există o legătură de tipul funcției de regresie, sub formă de hiperbolă:
( )Xba x y+ =
Parametrii ,,a” și ,,b” se determină utilizând relațiile:
∑ ∑∑ ∑ ∑ ∑
−−
=2
22
X1
X1nXy
X1
X1y
a
∑ ∑∑ ∑ ∑
−−
=2
2X1
X1nyX1
Xyn
b
Pentru diminuarea riscului de exploatare se urmărește a se stabili
nivelul probabil al cheltuielilor totale la 1000 lei cifră de afaceri, conform
următoarelor relații:
p p pCF CV C+ =′
iar CT
0pI 100CC= ⋅ sau 1 1I1g I
CAcf
CT +
− =
107 unde:
Cp = nivelul previzionat al cheltuielilor totale la 1000 lei cifră de
afaceri;
CVp = nivelul previzionat al cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră
de afaceri;
CFp = nivelul previzionat al cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de
afaceri;
ICT = indicele cheltuielilor totale la 1000 lei cifră de afaceri;
gcf = ponderea cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor.
Dar în practică, dacă există capacitatea de producție și cererea
solvabilă, se poate determina cifra de afaceri care să asigure realizarea
obiectivelor firmei cu relația:
1 g IgIcf
CTcf
CA− += .
3.6. Analiza cheltuielilor pe elemente de cheltuieli
Cheltuielile de producție au un caracter complex și pot fi
clasificate după diferite criterii:
1) După natura lor :
• cheltuieli materiale;
• cheltuieli salariale;
• cheltuieli financiare (cu dobânzile).
2) După individualizarea pe produse :
• cheltuieli directe;
• cheltuieli indirecte.
3) După funcțiile firmei :
• cheltuieli aferente funcției de producție;
• cheltuieli aferente funcției comerciale;
• cheltuieli aferente funcției de cercetare–dezvoltare;
• cheltuieli aferente funcției de personal;
• cheltuieli aferente funcției financiar-contabile.
108 3.6.1. Analiza cheltuielilor materiale
Cheltuielile materiale dețin o pondere însemnată în totalul cheltuie-
lilor de exploatare. În analiza diagnostic, cheltuielile materiale se exami-
nează atât pe total , cât și pe grupuri (variabile și fixe) sau pe cheltuieli
componente (materii prime, materiale, energie și apă, amortizări și
provizioane).
Analiza cheltuielilor pe total are ca scop evidențierea tendinței
potrivit căreia, pentru o parte din bunuri, competitivitatea pe piață presu-
pune scăderea producției lor, ca urmare a progresului tehnic, materializat în
scăderea consumurilor fizice, a folosirii înlocuitorilor mai ieftini.
1) Exprimarea sintetică a analizei acestor cheltuieli poate fi
făcută cu:
• Indicatorul cheltuieli materiale la 1000 lei venituri din
exploatare, respectiv 1000 lei cifră de afaceri (CM)
1000VCmCM
ee⋅ = sau 1000
p qVcm qvCM
iii i⋅ =∑∑
sau 100cm gCMi i∑=
în care
• Cm e = cheltuieli materiale din exploatare;
• V e = venituri din exploatare;
• qv i = volumul fizic al producției vândute;
• icm= costuri cu materiale pe produsele ,,i”;
• ip= prețul mediu de vânzare pe produsele ,,i”;
• gi = ponderea valorică a produselor vândute.
Analiza factorială a cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri
de exploatare
Folosim relația:
100cm gCMi i∑= unde modelul factorial va fi:
109 igCM∆
CM∆
icmCM∆
Astfel, modificarea cheltuielilor materiale aferente exploatării la
1000 lei venituri:
100cm g
100cm gCM CM CM0 0 1 1
0 1∑∑− = − = ∆
Influența pe factori
1) Influența structurii veniturilor de exploatare (factorul extensiv):
100cm g
100cm gCM0 0 0 1 gi ∑∑− = ∆
2) Influența cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri, pe
categorii ,,i” de venituri (factor intensiv):
100cm g
100cm gCM0 1 1 1 mi ∑∑− = ∆
Observație
Aprofundarea studiului acestui factor se va face la nivelul
costurilor directe, aferente producției vândute și stocate.
• Analiza factorială a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri
Modelul factorial al acestei analize va fi:
1000
p qvcm qvCM
iii i⋅ =∑∑
iqvCM∆
sau CM∆ ipCM∆
icmCM∆
Modificarea absolută a acestui indicator va fi:
1000
p qvcm qv1000
p qvcm qvCM CM CM
000 0
111 1
0 1 ⋅ − ⋅ = − = ∆∑∑
∑∑
110 în care vom avea influența pe factori:
1) Influența modificării structurii producției vândute (factor extensiv):
1000
p qvcm qv
p qvcm qvCM
000 0
010 1 qv1⋅
− = ∆∑∑
∑∑
2) Influența modificării prețurilor medii de vânzare unitare
(factor intensiv):
1000
p qvcm qv
p qvcm qvCM
010 1
110 1 pi⋅
− = ∆∑∑
∑∑
3) Influența modificării cheltuielilor materiale pe produse (factor
intensiv), a costurilor:
1000
p qvcm qv
p qvcm qvCM
110 1
111 1 cmi⋅
− = ∆∑∑
∑∑
2. Modele de analiză a cheltuielilor cu amortizarea
Amortizarea este un element structural al costurilor produselor
în general, iar al cheltuielilor materiale în special.
Ca noțiune economică, amortizarea este expresia valorică a
uzurii fizice a mijloacelor fixe, inclusă în costul produselor.
Modele de analiză recomandate pot fi:
a)
eaVAC=
unde: A = amortizarea aferentă mijloacelor fixe;
Ve = veniturile de exploatare
b) 1000FA
VFC
ea ⋅
⋅ =
unde:
• FA = raport invers al eficienței, este un factor al reducerii
cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei la cifră de afaceri, mai mare la
1 leu mijloace fixe;
111 •
eVF= eficiența utilizării mijloacelor fixe
• F = valoarea medie a mijloacelor fixe
c) 1000CAACa⋅ = sau 1000
p qvc FC
iia ⋅⋅=∑
sau 1000
FA
p qvF1000
p qvAC
ii iia ⋅
⋅ = ⋅ =∑ ∑
c – cota medie de amortizare.
Asupra fenomenului analizat acționează 2 factori de gradul I –
veniturile de exploatare (V e) și suma amortizării (A)
Veniturile de exploatare (V e) sunt influențate de:
• fondul total de timp de muncă (T);
• productivitatea medie orară ( hW) exprimată prin veniturile
medii obținute din exploatarea pe om oră lucrată:
he W T V⋅ =
Astfel , creșterea productivității medii orare și o mai bună folosire
a timpului de muncă duc la creșterea veniturilor de exploatare și
implicit la reducerea nivelului mediu al cheltuielilor cu amortizarea la
1000 lei venituri de exploatare.
Amortizarea este influențată de valoarea medie a mijloacelor
fixe ( F) și de cota de amortizare ( c):
100c FA⋅=
Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe este influențată de:
• valoarea inițială a mijloacelor fixe (VI);
• valoarea medie a intrărilor (I);
• valoarea medie a ieșirilor (E);
112 • E I VI F− + =
Notăm: lf = luni de funcționare;
l nf = luni de nefuncționare.
Atunci:
12f l VE ;12lf VIn e i ⋅=⋅=∑∑
unde: V i = valoarea mijloacelor fixe intrate;
Ve = valoarea mijloacelor fixe ieșite.
Cota medie de amortizare (C)
– se schimbă datorită modificărilor structurale care au loc în
componența mijloacelor fixe (g i) și a cotei de amortizare pe fiecare
categorie de mijloace fixe (c i):
100c gCi i∑=
()T V
aeC∆
eV
aC∆
he W T V⋅ = ()h eW V
aC∆
aC∆ ( )VI F
aC∆
()F A
aC∆ ( )I F
aC∆
A
aC∆ ()E
aC∆
100C FA⋅=
( )ig c
aC∆
()c A
aC∆
( )ic c
aC∆
gradul I gradul II gradul III
113 Modificarea absolută a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei
venituri din exploatare va fi :
1000VA1000VAC
0 1 e0
e1
a ⋅ − ⋅ = ∆
din care datorită:
1) Influenței modificării veniturilor din exploatare
1000VA1000VAC
0 1e
e0
e0 V
a ⋅ − ⋅ = ∆
1.1) Influenței modificării fondului total de timp de muncă
( )1000
W TA1000
W TAC
0 0e
h00
h10 T V
a ⋅ − ⋅
⋅= ∆ .
1.2) Influenței modificării productivității medii orare
( )1000
W TA1000
W TAC
0 1h e
h10
h10 W V
a ⋅ − ⋅
⋅= ∆
2) Influenței modificării sumei amortizării:
1000VA1000VAC
1 1e0
e1 A
a ⋅ − ⋅ = ∆
2.1) Influenței modificării valorii medii anuale a mijloacelor fixe:
( )()1000Vc F FC
1e0 0 1 F A
a ⋅−= ∆
2.1.1) Influenței modificării valorii inițiale a mijloacelor fixe:
( )()1000Vc VI VIC
1e00 1 VI F
a ⋅−= ∆
114 2.1.2) Influenței modificării valorii medii a intrărilor de mijloace
fixe:
( )()1000Vc I IC
1e00 1 I F
a ⋅−= ∆
2.1.3) Influenței modificării valorii medii a ieșirilor de mijloace
fixe:
( )()1000Vc E EC
1e00 1 E F
a ⋅−= ∆
2.2) Influenței modificării cotei medii de amortizare:
()1000Vc c FC
1e0 1 1 c
a ⋅−= ∆
în care vom avea:
2.2.1) Influenței modificării structurii mijloacelor fixe pe
categorii de mijloace fixe:
( )1000Vc c F
C
1i
e0 1
g C
a ⋅−′
= ∆ ; 100c gC0 1∑=′
2.2.2) Influenței modificării cotelor de amortizare pe categorii
de mijloace fixe:
( )1000Vc c F
C
1i
e1 1
c C
a ⋅′−
= ∆
Modelul factorial 2
Analiza factorială a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei
cifră de afaceri
Relația de calcul va fi: 1000CAAca⋅ = .
115 ( )VI F
aC∆
CA
aC∆
()F A
aC∆ ( )I F
aC∆
aC∆ ( )E F
aC∆
A
aC∆ ( )ig c
aC∆
()C A
aC∆
( )ic c
aC∆
Exemplu : Analiza cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei
venituri din exploatare (date convenționale)
– mil. lei –
Perioada analizată Nr.
crt. Indicatori Simbol și formule
programat realizat
1. Valoarea inițială a
mijloacelor fixe VI 17.430 10.950
2. Valoarea medie a intrărilor
de mijloace fixe în cursul
anului I 710 2.030
3. Valoarea medie a ieșirilor
de mijloace fixe în cursul
anului E 350 670
4. Valoarea medie anuală a
mijloacelor fixe F= VI + I – E 17.790 12.310
5. Cota medie a amortizărilor C 14% 12%
6. Suma cheltuielilor cu
amortizarea A 2.500 1.470
7. Valoarea cifrei de afaceri CA 142.300 180.700
8. Cheltuieli cu amortizarea la
1000 lei 1000
CAACa⋅ = 17,569 8,135
9. Cota medie recalculată de
amortizare la 1 leu
mijloace fixe 100c gc0 1∑=′
– 11%
116 Modificarea absolută a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei CA :
434 , 9 569 , 17 135 , 8 C C C
0 1 a a a − = − = − = ∆
din care:
1) Influența modificării CA:
= ⋅
− = ⋅
− = ∆ 1000300 . 142500 . 2
700 . 180500 . 21000CAA
CAAC
00
10 CA
a
( ) 733 , 3 1000 017569 , 0 013835 , 0 − = ⋅ − = lei
2) Influența modificării sumei amortizării:
7 , 5 835 , 13 135 , 8 1000CAA
CAAC
00
11 A
a − = − = ⋅
− = ∆ lei
Amortizarea este influențată de:
2.1) Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe:
( )()( )= ⋅−= ⋅−= ∆ 1000700 . 18014 , 0 790 . 17 310 . 121000CAC F FC
100 1 F A
a
= -4,246 lei
2.1.1) Influența modificării valorii inițiale a mijloacelor fixe:
( )()( )= ⋅−= ⋅−= ∆ 1000700 . 18014 , 0 430 . 17 950 . 101000CAC VI VIC
100 1 VI F
a
= -5,02 lei
2.1.2) Influența modificării valorii medii a intrărilor de mijloace fixe:
( )()()= ⋅−= ⋅−= ∆ 1000700 . 18014 , 0 710 030 . 21000CAC I IC
100 1 I F
a
=1,023 lei
2.1.3) Influența modificării valorii medii a ieșirilor de mijloace fixe:
( )()()= ⋅−= ⋅−= ∆ 1000700 . 18014 , 0 350 6701000CAC E EC
100 1 E F
a
=0,247 lei
117 2.2) Influența modificării cotei medii de amortizare:
() ()= ⋅−= ⋅−= ∆ 1000700 . 18014 , 0 12 , 0 310 . 121000CAC C FC
10 1 1 C
a
= –1,36 lei
2.2.1) Influența modificării structurale a mijloacelor fixe:
( ) ( )= ⋅−= ⋅−′
= ∆ 1000700 . 18012 , 0 11 , 0 310 . 121000CAC C F
C
10 1
g C
ai
= –0,68 lei
2.2.2) Influența modificării cotei de amortizare pe fiecare
categorie de mijloace fixe:
( ) ( )= ⋅−= ⋅′−
= ∆ 1000700 . 18011 , 0 14 , 0 310 . 121000CAC C F
C
11 1
C C
ai
= 2,044 lei
Interpretare
Cheltuielile cu amortizarea la 1000 lei CA s-au modificat în sens
favorabil punctului de vedere economic, adică au scăzut cu 9,434 lei.
La această modificare au contribuit toți factorii de influență în sensuri
și intensități diferite.
a) Influența modificării cifrei de afaceri a determinat scăderea
cheltuielilor de amortizare cu 3,733 lei.
b) Totalul cheltuielilor cu amortizarea a determinat o scădere a
indicatorului de 5,7 lei.
c) Scăderea cheltuielilor cu amortizarea a fost influențată de
scăderea valorii medii anuale a mijloacelor fixe de 4,246 lei, cât și a
cotei medii de amortizare de 1,36 lei.
Scăderea cheltuielilor cu amortizarea poate fi datorată:
• reducerii gradului de înzestrare tehnică, ceea ce influențează
negativ productivitatea muncii;
• nefolosirii intensive a utilajelor etc.
118 Pentru analiza factorială a cheltuielilor cu amortizarea la 1000
lei cifră de afaceri, sistemul de factori care influențează fenomenul
analizat poate fi prezentat astfel:
()qV CA
aC∆
CA
aC∆
()p CA
aC∆
aC∆ ( )VI F
aC∆
()F A
aC∆ ( )I F
aC∆
A
aC∆ ( )E F
aC∆
( )ig c
aC∆
()c A
aC∆
( )ic c
aC∆
3.6.2. Analiza cheltuielilor cu personalul
Cheltuielile cu personalul cuprind cheltuielile firmei legate de
remunerarea muncii (numite cheltuieli cu salariile) și cheltuielile
privind protecția socială.
Se pot clasifica după următoarele criterii:
1) După elementele componente :
• salarii tarifare (negociate);
• sporuri (în funcție de condiții concrete de muncă);
• premii;
• cheltuielile privind asigurările și protecția socială.
2) După modul de suportare a acestor cheltuieli :
• angajator : salariile nete, contribuția la asigurările sociale,
ajutorul de șomaj, fondul de sănătate;
• angajat : impozitul pe salarii, ajutorul de șomaj, fondul de
sănătate, pensia suplimentară.
119 3) După categoria de personal :
• conducerea;
• personal tehnic, economic, de altă specialitate;
• administrativ și de deservire;
• muncitori etc.
Analiza cheltuielilor cu personalul poate evidenția:
• situația generală a cheltuielilor cu salariile;
• analiza factorială a cheltuielilor cu salariile;
• analiza corelației dintre dinamica productivității muncii și
dinamica salariului mediu;
• analiza eficienței cheltuielilor cu salariile.
3.6.2.1. Analiza situației generale a cheltuielilor cu salariile
O atenție deosebită se va acorda salariilor de bază, în care se va
reflecta calitatea factorului uman (calificarea), și diferitelor forme de
adaosuri (vechime, compensații, prime).
Eficiența cheltuielilor salariale se poate evidenția prin
indicatorii:
a) cheltuieli salariale la 1000 lei venituri din exploatare;
b) cheltuieli salariale la 1000 lei cifră de afaceri;
c) cheltuieli salariale la 1000 lei valoare adăugată.
Analiza se poate face cu modele de corelație și modele
multiplicative.
a) Pentru cheltuieli salariale la 1000 lei venituri de exploatare
putem folosi modelele:
1000VCC
eS
S⋅ =
unde: C S = cheltuieli salariale (cu personalul)
Ve = venituri de exploatare
sau
{{
cseS
We
SVC
NVN C
a⋅ ⋅ = sau
{{{
cseS
We
tSVC
TV
NTN C
e⋅ ⋅ ⋅ =
aW
120 unde: N = numărul mediu al salariaților
100cs gcsi i∑⋅=
es
VCcs= = cheltuieli medii la 1 leu venituri de exploatare
gi = structura veniturilor de exploatare (pe produse, servicii, lucrări)
ics= cheltuieli cu salariile la 1 leu producție (pe produse, servicii,
lucrări)
• aeWNV= = reprezintă productivitatea medie anuală
NTt= numărul mediu de ore lucrate
de un salariat într-un an
• h aW t W⋅ =
TVWeh= productivitatea medie orară
sau TCsS= salariu mediu orar.
3.6.2.2. Modelul factorial al cheltuielilor cu salariile
Modelul factorial folosit va fi:
{{
cseS
We
SVC
NVN C
a⋅ ⋅ = =
{{{
cse
We
tVcs
TV
NTN
h⋅ ⋅ ⋅= cs W t Nh⋅ ⋅ ⋅
aW
121 N
SC∆
()t W
SaC∆
aW
SC∆
sC∆ ()h aW W
SC∆
( )ig cs
SC∆
cs
SC∆
( )ics cs
SC∆
Modificarea absolută a cheltuielilor cu salariile:
0 a01 a1 0 1 S cs W N cs W N Cs Cs C0 1− = − = ∆
1) Influența modificării numărului mediu de salariați :
() 0 a0 1N
S cs W N N C0− = ∆
2) Influența modificării productivității medii anuale:
()0 a a1W
S cs W W N C0 1a− = ∆
2.1. Influența modificării numărului mediu de ore lucrate de un
salariat într-un an:
()() 0 h 0 11t W
S cs W t t N C0a− = ∆
2.2. Influența modificării productivității medii orare :
()()0 h h 11W W
S cs W W t N C0 1h a− = ∆
3) Influența modificării cheltuielilor medii cu salariile la 1 leu
venituri din exploatare
()0 1 a1CS
S cs cs W N C1− = ∆
3.1. Influența modificării structurii veniturilor din exploatare pe produse
100cs gCS0 1∑=′
122 ( )−′=
− = ∆∑∑
0 a10 0 0 1a1g CS
S cs cs W N100cs g
100cs gW N C1 1i
3.2. Influența modificării cheltuielilor cu salariile la 1 leu
producție pe produse
( )=
− = ∆∑∑
100cs g
100cs gW N C0 1 1 1a1CS CS
S 1i
′− = cs cs W N1 a1 1
Exemplu : Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile
mil. lei
Perioada analizată Nr.
crt. Indicatori Simbol
programată realizată Dinamică
%
1. Cheltuieli cu salariile CS 13.000 13.500 103,85
2. Venituri din
exploatare Ve 174.000 182.000 104,6
3. Numărul mediu de
salariați N 675 650 96,3
4. Fond total de timp
de muncă T 1.242.000 1.199.900 96,6
5. Numărul mediu de
ore lucrate de un sala-
riat într-un an (ore) NTt= 1.840 1.846 100,3
6. Productivitatea
medie anuală NVWea= 257,78 280 108,5
7. Productivitatea me-
die orară la 1 leu ve-
nituri de exploatare TVWeh= 0,1401 0,1517 107,59
8. Cheltuieli medii cu
salariile la 1 leu veni-
turi din exploatare
(lei) eS
VCCS= 0,07467
(0,075) 0,07418
99,36
9. Cheltuieli medii cu
salariile recalculate la
1 leu producție (lei) ′CS – 0,071
123 Modificarea absolută a cheltuielilor cu salariile:
500 000 . 13 500 . 13 C C C
0 1 S S S = − = − = ∆ mil. lei
din care, datorită:
1) Influenței modificării numărului de salariați
() = ⋅ − = ∆0 a0 1N
S CS W N N C0
() 21 , 481 07467 , 0 78 , 257 675 650− = ⋅ ⋅ − = mil. lei
2) Influenței modificării productivității medii anuale
()= − = ∆ 0 0a 1a1W
S CS W W N Ca
( ) 45 , 078 . 1 07467 , 0 78 , 257 280 650+ = ⋅ − = mil. lei
2.1) Influenței modificării numărului mediu de ore lucrate de un
salariat într-un an:
()()= ⋅ − = ∆0 h 0 11t W
S CS W t t N C0a
( ) 8 , 40 07467 , 0 1401 , 0 840 . 1 846 . 1 650+ = ⋅ ⋅ − = mil. lei
2.2) Influenței modificării productivității medii orare:
()()= ⋅ − = ∆ 0 1h h 11W W
S CS W W t N C1h a
( ) 32 , 1039 07467 , 0 1401 , 0 1517 , 0 846 . 1 650+ = ⋅ − ⋅ ⋅ = mil. lei
3) Influenței modificării cheltuielilor medii cu salariile la 1 leu
din venituri de exploatare:
()= − = ∆ 0 1 a1CS
S CS CS W N C1
( ) 18 , 89 07467 , 0 07418 , 0 280 650− = − ⋅ ⋅ = mil. lei
3.1) Influenței modificării structurii veniturilor din exploatare pe
produse:
( )=−′= ∆ 0 a1g CS
S CS CS W N C1i
( ) 94 , 667 07467 , 0 071 , 0 280 650− = − ⋅ ⋅ = mil. lei
124
3.2) Influenței modificării cheltuielilor cu salariile la 1 leu
producție pe produse:
( )=′− = ∆ CS CS W N C1 a1C CS
S 1N
S
( ) 76 , 578 071 , 0 07418 , 0 280 650= − ⋅ ⋅ = mil. lei
Interpretare
Din analiza efectuată se observă o creștere a cheltuielilor cu
salariile de 500 mil. lei, deci cu 3,85%, lucru justificat de creșterea
volumului de activitate (I CS < IVe).
Asupra cheltuielilor cu salariile au influențat următorii factori:
– reducerea cu 25 de salariați a dus la o reducere a cheltuielilor
cu salariile de 481,21 mii lei, adică o reducere a personalului cu 3,74;
– în timp ce aW- a dus la o sporire a cheltuielilor cu salariile de
1078,45 mil. lei.
Cei 2 factori care au acționat asupra productivității medii anuale au fost:
• numărul mediu de ore lucrate de un salariat ( t) a contribuit
cu 40,8 mil. lei la creșterea cheltuielilor cu salariile;
• productivitatea medie orară a contribuit și ea cu 1039,32 mil. lei;
– sporirea eficienței cheltuielilor cu salariile la nivel de firmă s-a
datorat în exclusivitate modificării structurii veniturilor din exploatare
pe produse (de 667,94 mil. lei), în sensul creșterii ponderii acelor
produse care au cheltuieli cu salariile la un leu producție pe produs,
mai mici decât cele medii programate la nivel de firmă.
3.6.2.3. Analiza corelației dintre dinamica productivității
muncii și dinamica salariului mediu
Eficiența muncii este pusă în evidență prin intermediul corelației
dintre dinamica productivității muncii și cea a salariului mediu.
Condiția acestei corelații este ca dinamica productivității muncii
să devanseze pe cea a salariului mediu, astfel se realizează economii
privind cheltuielile cu salariile.
125 Condiția corelației se poate pune în evidență, sintetic, printr-un
indice al corelației (IC):
aWS
CIII=
unde: SI = indicele salariului mediu anual;
aWI= indicele producției medii anuale;
aWI= obținându-se prin raportarea producției obținute, valoarea
adăugată, cifra de afaceri la număr de salariați.
Indicele corelației se poate obține și ca raport al ritmurilor de creștere.
1I1 II
aWS
C−−= sau
100100I100 100 II
aWS
C− ⋅− ⋅=
Observație :
Corelația este respectată dacă I C < 1.
Cu cât foarfecele este mai mare, cu atât dinamica productivității
înregistrează o intensitate mai mare față de cea a salariului.
Exemplu . Metodologia de calcul este prezentată în tabelul următor:
mil. lei
Perioada
analizată Nr.
crt. Indicatori Simbol
bază curentă Indicii
1. Producția obținută pe un
salariat a W 4.100 5.200 aWI=1,268
2. Cifra de afaceri pe un
salariat a W 3.900 4.900 aWI=1,256
3. Valoarea adăugată pe un
salariat a W 2.200 3.100 aWI=1,409
4. Salariul mediu anual S 3,9 4,2 SI=1,077
126 Indicele corelației:
a)
aWS
C
III= pe baza producției obținute:
849 , 0268 , 1077 , 1IC= =
pe baza cifrei de afaceri:
857 , 0256 , 1077 , 1IC= =
pe baza valorii adăugate:
764 , 0409 , 1077 , 1IC= =
b)
1I1 II
aWS
C
−−= pe baza producției obținute:
287 , 01 268 , 11 077 , 1IC=−−=
pe baza cifrei de afaceri:
3 , 01 256 , 11 077 , 1IC=−−=
pe baza valorii adăugate:
188 , 01 409 , 11 077 , 1IC=−−=
Interpretare
• IC < 1, în toate ipostazele calculate, ceea ce confirmă eficiența
cheltuielilor cu salariile, în sensul reducerii lor la 1000 lei producție
obținută, cifră de afaceri și, respectiv, valoare adăugată.
• Pentru o dinamică a productivității muncii propriu-zise este
necesar să se țină seama că în producțiile medii amintite se reflectă:
– structura producției;
– prețurile de vânzare.
3.6.2.4. Eficiența cheltuielilor cu personalul
Corelația dintre dinamica salariului mediu și cea a productivității
medii produce efecte la nivelul firmei asupra:
1) cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri de exploatare,
cifră de afaceri sau valoare adăugată:
127 a) 1000VCC
eSP
S⋅ = sau 1000NC
VNCSP
eS ⋅
=
unde: C SP = cheltuieli salariale (cu personalul);
N = numărul mediu al salariaților;
Ve = venituri de exploatare.
b) 1000CACCSP
S⋅ = sau 1000NC
CANCSP
S ⋅
=
c) 1000VACCSP
S⋅ = sau 1000NC
VANCSP
S ⋅
=
Ceea ce presupune existența corelațiilor:
– SCI<eVI
– SCI<CAI
– SCI<VAI se pune problema reflectării volumului fizic al
producției și al serviciilor, precum și a calității
acestora.
Astfel, formulele : CAN;VN
e și VAN reprezintă forme inverse de
reflectare a productivității medii anuale calculate pe baza veniturilor
de exploatare (V e), cifrei de afaceri (CA) și valorii adăugate (VA).
Iar formula: NCSPreprezintă cheltuielile medii cu personalul pe
un salariat, respectiv salariul mediu anual.
3.6.3. Analiza cheltuielilor financiare.
Cheltuieli cu dobânzile
Dobânzile intră în categoria cheltuielilor financiare; astfel, ele nu se
includ în costurile de producție. Dar ele reprezintă costuri ale capitalului
împrumutat și cuprind diferența dintre dobânzile plătite de firmă pentru
creditele primite și dobânzile încasate pentru disponibilitățile sale în cont.
Analiza cheltuielilor cu dobânzile o putem face prin studierea:
• sumei absolute a cheltuielilor cu dobânzile;
• cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri.
128 Modelul pentru determinarea cheltuielilor totale cu dobânzile va fi:
1001PCÎC dD⋅⋅=
unde:
• C D = cheltuieli cu dobânzile;
• P d = procentul mediu al dobânzii (%);
• CÎ= capitalul împrumutat.
Modele de analiză a cheltuielilor cu dobânzile la 1 000 lei cifră de
afaceri pot fi:
1) 1000CA100PKVd
1000CA100PKA
1000CASC2d z
2d C
d
D ⋅⋅⋅⋅
=⋅⋅⋅
=⋅=
unde:
• S d = suma cheltuită cu dobânzile (dobânzi plătite);
• CA = cifra de afaceri, în prețuri de vânzare (exc lusiv TVA);
• CA= soldul mediu al activelor circulante;
• VdA zC⋅=
unde:
• zd = cifra de afaceri medie zilnică;
TCAdz=
• V= viteza de rotație a activelor circulante exprimat e ca durată în
zile;
CATAVC⋅=
• K = cota de participare a creditului la acoperire a activelor
circulante;
100
ACK
CK⋅=
unde:
129 KC= soldul mediu al creditelor pe termen scurt;
• dP= procentul mediu al dobânzii
100
CSP
Kdd⋅= sau 100pdgPiK
i
d∑⋅=
unde
• K
ig= structura creditelor pe categorii;
• pd i = rata dobânzii pe categorii de credite.
Analiza acestui model poate fi făcută cu ajutorul u rmătorului sistem
de factori:
CA
dC∆ dz
CA∆
()CdAS
dC∆
DC∆ V
CA∆
dS
dC∆ ()KS
ddC∆
k
ig
dP∆
()ddPS
dC∆
ipd
dP∆
Modificarea absolută a cheltuielilor cu dobânzile l a 1000 lei cifră
de afaceri va fi:
1000CASd1000CASdC
00
11
D ⋅−⋅=∆
Analiza influenței pe factori:
1) Influența modificării cifrei de afaceri
1000CASd
CASdC
00
10 CA
d ⋅
−=∆
2) Influența modificării sumei dobânzilor plătite
1000CASd
CASdC
10
11 Sd
d ⋅
−=∆
130 din care datorită:
2.1) Influenței modificării soldului mediu al activ elor circulante:
( )()
1000CA100PKAA
C
12d0CC
AS
d0 0 1
Cd⋅⋅⋅−
=∆
din care pe seama:
2.1.1) Influenței modificării cifrei de afaceri med ii zilnice:
()
1000CA100PKVdd
A
12d00zz
d
C0 01
z⋅⋅⋅⋅−
=∆
2.1.2) Influenței modificării vitezei de rotație a activelor circulante:
()
1000CA100PKVVd
A
12d001z
V
C0 1
⋅⋅⋅−
=∆
2.2) Influenței modificării cotei de participare a creditului în
acoperirea activelor circulante:
( )()
1000CA100PKKA
C
12d01C
KS
d0 1
d⋅⋅−
=∆
2.3) Influenței modificării procentului mediu al do bânzii:
( )()
1000CA100PPKA
C
12dd1C
PS
d0 1 1
dd⋅−⋅⋅
=∆
2.3.1) Influenței modificării structurii creditelor pe categorii:
()
1000CA100PPKA
P
12dd1C
g
d0 1
K
i⋅−⋅⋅
=∆′
131 2.3.2) Influenței modificării ratei dobânzii pe cat egorii de credite:
()
1000CA100PPKA
P
12dd1C
P
d1 1
id⋅−⋅⋅
=∆′
, unde: 100pdgP0K
1
d∑⋅=′
Remarcă
• Condiția de eficiență care duce la diminuarea che ltuielilor cu
dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri este:
ICA > ISd
unde: ICA = indicele cifrei de afaceri;
ISd = indicele sumei cheltuite cu dobânzile
Exemplu :
Analiza factorială a cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei CA o
prezentăm în următorul tabel:
Nr.crt. Indicatori Simbol 2002 2 003 Dinamică
1. Cifra de afaceri CA 116.000 185.000 ICA = 1,6
2. Cheltuieli cu
dobânzile Sd 1.000 2.10 0 ISd = 2,1
3. Soldul mediu
al activelor cir-
culante cA 17.500 32.000 83, 1ICA=
4. Volumul
creditelor
contractate KC 1.900 4.500
5. Rata medie a
dobânzii (%) 100CSP
Kdd⋅= 53 47
6. Cheltuielile cu
dobânzile la
1000 lei cifră
de afaceri 1000CASCd
D⋅= 8,62 11,35
7. Cota de partici-
pare a creditu-
lui la acoperi-
rea activelor
circulante 100ACK
CK⋅= 10,8571 14,0625
132 Modificarea absolută a cheltuielilor cu dobânzile l a 1000 lei cifră
de afaceri va fi:
73, 262, 835,11CCC
0 1DDD +=−=−=∆ lei
din care datorită:
1) Influenței modificării cifrei de afaceri:
lei 22, 362, 84 , 510001160001000100018500010001000CASd1000CASdC
00
10 CA
D
−=−=⋅−⋅==⋅−⋅=∆
2) Influenței modificării sumei dobânzii plătite:
lei 95, 54 , 535,1110001850001000100018500010021000CASd1000CASdC
10
11 Sd
d
+=−=⋅−⋅⋅==⋅−⋅=∆
2.1) Influenței modificării soldului mediu al activ elor circulante:
()
( )
lei 51, 4100018500010053871,1017500320001000CA100PKAA
S
212d0CC
A
d0 0 1
C
+=⋅⋅⋅−=⋅⋅⋅−
=∆
2.2) Influenței modificării cotei de participare a creditului la
acoperirea activelor circulante:
()
( )( )
lei 94, 2lei9386, 21000185000100538571,100625,14320001000CA100PKKA
S
2120d01C
K
d1
+≅+=⋅⋅−=⋅⋅−
=∆
133 2.3) Influenței modificării procentului mediu al do bânzii:
()
( ) ( )
lei 5 , 1lei4595, 1 100018500010053470625,14320001000CA100PPKA
S
2120d d1C
P
d1 1
d
−≅−=⋅− ⋅=⋅−⋅⋅
=∆
Verificare :
73, 273, 2 95, 522, 373, 2 CCC) 1dS
DCA
D D
+=+⇒⇒+−=+⇒∆+∆=∆
2) =+∆+∆+∆=∆ 95, 5SSSSd C P
dK
dA
d d
95, 595, 55 , 194, 251, 4 =⇒−++=
Interpretare
Deoarece dSI> I CA pentru că 210 > 160 și de asemenea CAI> I CA
(183 > 160), situația acestei firme este nefavorabi lă, pentru că arată o
creștere a cheltuielilor cu dobânzile, determinată de încetinirea vitezei
de rotație a activelor circulante.
Influența cotei de participare a creditului la acop erirea activelor
circulante a fost de +2,94 lei ()K
dS∆, ceea ce reflectă o situație
nefavorabilă, adică o scădere a surselor proprii cu consecințe negative
asupra rezultatelor economice ale firmei.
O situație mai favorabilă s-a înregistrat la scăder ea ratei dobânzii
(-1,5 lei) în perioada analizată față de perioada d e bază.
Observație :
• reducerea ponderii participării împrumuturilor și datoriilor
asimilate la acoperirea financiară a activelor circ ulante ar contribui la
micșorarea cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei c ifră de afaceri și
implicit la un spor al profitului;
134 • procentul mediu al dobânzii ()dP reflectă atât rata inflației, cât
și cererea și oferta de împrumuturi, precum și poli tica firmei în ale-
gerea surselor de împrumut și, bineînțeles, capacit atea de rambursare
la scadență.
Astfel, dacă influența ratei dobânzii are semnul ,, +”, aceasta
înseamnă o creștere a ratelor de dobândă pe categor ii de credite
comparativ cu cele programate;
• dacă semnul influenței vânzărilor medii zilnice ()zd este ,,+”,
situația poate fi considerată justificată pentru că arată cu cât pot fi
depășite cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifr ă de afaceri, viteza de
rotație rămânând neschimbată;
• dacă influența vitezei de rotație a activelor cir culante ()V are
semnul ,,-”, aceasta reflectă o situație pozitivă d in punct de vedere
economic, pentru că ar semnifica accelerarea aceste ia (în sensul
reducerii numărului de zile necesar efectuării unei rotații complete);
• dacă influența structurii creditelor ()K
ig este cu semnul ,,+”, aceasta
înseamnă creșterea ponderii categoriilor de credite la care s-au înregistrat rate
ale dobânzii mai mari decât rata medie programată p e firmă.
3.7. Analiza costului pe produs
Managerii firmelor au în vedere analiza costurilor pe produse, fiind
interesați de adaptarea unor măsuri tehnico-organiz atorice care să
determine reducerea costurilor pe produs și creșter ea rentabilității. Pe baza
costului pe produs, firma face politica prețului de vânzare, care este factor
de bază în competiția cu alte firme. Toți factorii care exprimă capacitatea de
producție a firmei, progresul tehnic și tehnologic, organizarea, manage-
mentul se reflectă în dimensionarea costului pe pr odus. Principalele
probleme ale analizei costurilor pot fi sintetizate astfel:
• analiza dinamicii costurilor pe principalele prod use;
• analiza pe elemente de cheltuieli;
• criterii de selecție în asimilarea de noi produse ;
• analiza costului marginal;
• analiza valorii în stadiul costului pe produs;
• analiza consecințelor modificării costului pe pro dus asupra princi-
palilor indicatori.
135 Noțiunea de cost cuprinde toate cheltuielile de producție cu materii
prime și materiale consumabile, energia și combustibilul, cu personalul și
obligațiile sociale, cu amortizarea și provizioanele, cu serviciile prestate
firmei de către terți, cu serviciile financiar-bancare etc.
Analiza statistică a costurilor privește clasificarea și structurarea cos-
tului de producție în funcție de activitățile prestate și cheltuielile aferente.
I. După locul de consum al cheltuielii, costurile se împart în două
categorii:
1. Costul de secție – reprezintă totalitatea cheltuielilor făcute de
desfășurarea activității în secție și cuprinde:
• grupa 60 – cheltuieli cu materii prime, materiale și mărfuri;
• grupa 61 – cheltuieli cu reparațiile și întreținerile din secție;
• grupa 64 – cheltuieli cu personalul secției;
• grupa 68 – cheltuieli cu amortizarea, provizioanele și alte cheltuieli
ale secției.
2. Costul de firmă poate apărea cu:
− costul de producție;
− costul comercial.
Costul de producție exprimă volumul de producție realizat în
decursul unei perioade.
Costul de producție în curs de execuție este format din stocuri de
producție neterminată, stocuri de semifabricate, stocuri de matrițe, modele,
dispozitive etc.
Datele pentru formarea acestui cost se iau din grupele 60 până la 69,
în care datele sunt totale sau particulare și în care la costul de secție se
adaugă și celelalte elemente de cheltuieli.
Costul comercial se calculează pentru producția marfă ce a intrat sau
va intra în schimburile comerciale cu partenerii de afaceri.
Costul comercial cuprinde costul de producție la care se adaugă
cheltuielile cu comercializarea mărfurilor (ambalaje, transport, depozitare,
reclame, pliante, târguri etc.).
Sursa de date se ia din grupele 60, 61 și în special 62.
136 II. După sfera de cuprindere a cheltuielilor avem următoarele
categorii de costuri:
1. Costul pe produs – cuprinde toate cheltuielile directe și indirecte
pentru producerea unui produs sau prestarea unei lucrări.
Acest cost poate fi:
a) costul pe produs antecalculat poate fi previzionat, planificat sau
sub forma calculației de deviz (pentru produse noi intrate în fabricație) –
toate determinate înainte de perioada de analiză;
b) costul pe produs postcalculat are forma costului efectiv și se
corelează cu costul antecalculat sau cu costul din deviz.
2. Costul total (global) – cuprinde totalitatea cheltuielilor producției
marfă ale unei firme pe o perioadă de timp. Calculul costului total se face
pe baza volumului de lucrări sau a cantității de produse în unități fizice și
costuri unitare. Datele statistice se iau din grupa 60 pe conturi sintetice de
gradul I și conturi analitice de gradul II.
3.7.1. Analiza statică a principalelor categorii de cheltuieli
Analiza statică localizează abaterile pe categorii de cheltuieli, iar dacă
adâncim analiza prin prisma factorilor de producție, putem identifica și
nominaliza posibilitățile de reducere a cheltuielilor.
Principalele cheltuieli ocazionate de fabricația unui produs sunt
următoarele:
1) cheltuieli cu materiile prime (Chm)
– depind de cantitatea consumată pe produs, numită consum specific
(cs) și de prețul materiei prime (p):
Chm = cs × p
Pornind de la acest model, analiza factorială poate stabili contribuția
fiecărui factor asupra modificării costului unitar:
• modificarea absolută a costului unitar față de o perioadă de bază a
analizei:
∆Chm = Chm 1– Chm 0 = cs 1p1 – cs 0p0
din care datorită:
1) modificării consumului specific:
∆Chmcs = cs 1p0 – cs 0p0 = (cs 1 – cs 0)p0
137 2) modificării prețului materialelor:
∆Chmp = cs 1(p1 – p 0)
Observații :
• În practică sunt analizate în special materialele cu pondere mare în
costul produselor. Dacă avem produse complexe, se face o departajare între
componentele cumpărate și cele realizate de firmă.
Astfel, reducerea consumurilor specifice este o problemă tehnică a
compartimentelor de concepție și pregătire tehnică a fabricației.
• Se urmărește reducerea consumurilor specifice fără a fi afectat
nivelul tehnic și calitativ al produsului. Reproiectarea produselor are în
vedere reducerea greutății acestora, folosirea de înlocuitori, fundamentarea
unor norme corecte de consum.
• Altă problemă este cea a reducerii prețurilor de aprovizionare,
aceasta fiind o problemă de piață, de negociere și căutare a căilor de
reducere a consumului specific:
• analiza concurenței;
• analiza punctelor slabe;
• analiza procesului de fabricație;
• reducerea cheltuielilor de transport-aprovizionare;
• analiza valorii și repartiției (metoda ABC) etc.
2. cheltuieli cu salariile (Chs) pe produs sunt direct dependente de
productivitatea muncii exprimată prin timpul consumat pe unitatea de
produs (t) și salariul mediu pe unitatea de timp (sh):
Chs = t ⋅ sh
Unitatea de timp sugestivă este ora.
Analiza factorială a variației în timp a cheltuielilor salariale va fi:
∆ Chs = Chs 1 – Chs 0 = t1⋅ sh1 – t0sh0
din care:
1) Influența productivității muncii
∆Chst = (t 1 – t0) ⋅ sh0
care mai poate fi analizată cu relația:
∆Chst = 0 w
0 / 10ChsiChs− unde 100tti
01 w
0 / 1⋅ =
în care w
0 / 1i– indicele productivității fizice a muncii.
138 2) Influența salariilor medii orare:
∆Chssh = t1 (sh 1 – sh 0) sau ∆Chssh = w
0 / 10
1iChsChs−
Remarcă
Reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs poate fi o
politică utilă, dacă ea se produce ca urmare a creșterii productivității, și
urmărește:
– introducerea progresului tehnic;
– mai buna organizare a producției și a muncii;
– ridicarea nivelului de calificare a forței de muncă;
– utilizarea unor sisteme de stimulare și cointeresare a forței de
muncă etc.
3. Cheltuielile de regie (Chr), numite în literatura de specialitate
cheltuieli indirecte, dețin ponderi însemnate în structura costului unitar. De
aceea, se acordă atenție criteriilor de repartizare a acestor cheltuieli și
posibilităților de diminuare a lor. Cheltuielile de regie sunt influențate de
volumul fizic al producției fabricate (q) și suma cheltuielilor de regie (Chr):
1) Influența modificării volumului fizic al producției:
∆ Chrq = 0
0 / 10Chr
iChr
q− unde iq
1/0 = 100
01⋅qq
în care:
Chr 0 – cheltuieli de regie (indirecte) din perioada de bază
iq
1/0 – indicele volumului fizic al producției obținute
2) Influența modificării sumei cheltuielilor de regie aferente pro-
dusului:
∆ChrChr = qiChrChr
0 / 10
1−
Remarcă
În teoria și practica economică poate fi pusă problema influenței
variației volumului de activitate (gradul de folosire a capacității) asupra
costului unitar*.
* Dumitru Mărgulescu (coord.), Analiza economico-financiară a societăților
comerciale, Editura Tribuna Economică, București, 1994.
139 Exemplu: O societate comercială înregistrează următoarea situație:
a) volumul normal de activitate (ce asigură folosirea rațională a
capacității de producție) – 2 000 bucăți;
b) cheltuieli fixe: 20 000 mii lei;
c) cheltuieli variabile: (25 000 × 2000) = 50 000 mii lei;
d) cheltuieli totale [fixe (b) + variabile (c)] = 70 000 mii lei
e) cost pe unitate:
lei 000 . 352000000 . 000 . 70
activitate de volum totale cheltuieli= = =cs
Presupunem că se reduce cererea pentru acest produs, ceea ce
implică reducerea volumului de activitate la 1500 bucăți:
• costul pe bucată va fi:
lei 333 . 38500 . 1000 . 500 . 57500 . 1000 . 000 . 20 ) 500 . 1 000 . 25 (
1.500 totale cheltuieli
= ==+×= =cs
– efectul scăderii volumului de activitate va fi:
Ecost = 38.333 – 35.000 = + 3.333 lei
(o creștere a costului unitar)
• dacă estimăm că prețul de vânzare al produsului este de 40 000 lei,
rezultatul scontat este:
– în cazul activității normale:
Rvz = (40.000 – 35.000) ⋅ 2.000 = 10.000 mii lei
– în cazul reducerii activității:
Rvz = (40.000 – 38.333) ⋅ 1.500 = 2.500 mii lei
Rezultatul vânzărilor ne aduce o pierdere de 7.500 mii lei.
4. Analiza costului marginal
Costul marginal (Cmg) în literatura de specialitate este definit ca
fiind costul unei unități adiționale dintr-un produs și se calculează prin
raportarea creșterii cheltuielilor totale ( ∆Cht) la creșterea producției ( ∆q)
utilizând relația:
0 10 1
q qCht Cht
qChtCmg−−=∆∆=
140 Remarcă
• Determinarea costului marginal este folosită în sectorul primar –
industrie extractivă și agricultură – pentru că aici activitatea se desfășoară în
condiții mai dificile datorită mediului natural, dar se realizează produse
utile economiei.
• Se poate face o comparație între costul marginal și costul mediu, de
unde ar rezulta aprecieri asupra utilizării capacităților de producție și se
poate stabili momentul când firma realizează costurile cele mai mici.
• Dacă gradul de utilizare a capacităților de producție crește, se poate
realiza un echilibru relativ între costul marginal și costul mediu cu influențe
asupra indicatorilor economico-financiari ai firmei.
Exemplu. Analiza costului marginal
Perioadă de analiză Dina-
mica % Nr
crt Indicatori Simbol
Prevă-
zut Realizat %
1. Producția totală (tone) q 10.000 12.000 120
2. Cheltuieli totale de
producție (mil. lei) Cht 6.000 7.296 121,6
3. Costul mediu
(mii lei/tonă) qChtcs= 600 608 101,3
4. Prețul mediu de
vânzare (mii lei/tonă) p 680 680 100
5. Profitul unitar
(mii lei /tonă) pr = cs p− 80 72 87,5
6. Profitul total (mil. lei) Pr = pr ⋅ q 800 864 105
Costul marginal (Cmg) va fi:
lei/tonă 000 . 648000 . 10 000 . 12000 . 6 296 . 7
0 10 1=−−=−−=q qCh ChtCmg
Din analiză rezultă că creșterea volumului producției a fost cu 20%,
în timp ce cheltuielile totale au crescut cu 21,8%, ceea ce a dus la o creștere
a costului mediu cu 8 000 lei .
141 Analiza raportului:
066 , 1000.608000 . 648
mediu costulmarginal costul==
arată efectele nefavorabile ale scăderii profitului unitar, cât și a celui total.
În practică, se pune problema sporirii producției, dar ea implică
cheltuieli suplimentare. Atunci trebuie stabilit un cost marginal maxim care
să asigure beneficiul realizat în perioada precedentă (sau cel prevăzut) sau
să se atingă pragul de rentabilitate.
• Dacă profitul este egal cu zero, se utilizează relația:
lei mii 720.1 000 . 10 000 . 12000 . 608 000 . 10 000 . 680 000 . 12
q qc q p q
0 10 0 0 1
==−× − ×=−−
Observație
Realizarea producției cu costuri până la acest nivel al costurilor
marginale aduce profit, astfel firma este rentabilă.
Putem stabili realizarea unui profit egal cu cel din perioada
precedentă, astfel relația devine:
()
( )
tonă/lei000.640 000 . 10 000 . 12000 . 000 . 800 000 . 608 000 . 10 000 . 680 000 . 12 q qP c q p q
0 1r 1 0 0 10
==−+ ⋅ − −==−+ −
Observații:
• realizarea profitului prevăzut este condiționată de faptul ca nivelul
costului marginal să fie mai mic decât prețul de vânzare.
Utilitatea practică a acestor calcule rezultă din necesitatea ca firma să
realizeze bugete de cheltuieli pe locuri de producție, în funcție de folosirea
capacităților de producție, astfel încât să evite cheltuielile suplimentare sau
să le reducă pentru a nu ajunge la pierderi.
142
5. Analiza costurilor la producția marfă comparabilă
Producția comparabilă este considerată producția fabricată în
perioada anterioară celei pentru care se face analiza. În ansamblul
producției, partea comparabilă deține o parte însemnată. Dar trebuie să
ținem seama de faptul că progresul tehnico-științific mărește ritmul de
reînnoire a producției și, implicit, scade ponderea producției comparabile.
Aceasta arată importanța indicatorului „cheltuieli la 1000 lei producție”
studiat în analiza costurilor.
În analiza costurilor producției marfă comparabile, distingem trei
categorii de costuri:
• C0 – costul producției precedente;
• Cpr – costul prevăzut (planificat);
• C1 – costul efectiv.
Dacă comparăm aceste costuri, putem determina economiile
(depășirile) care pot fi înregistrate:
• Epr – economii prevăzute, dacă C pt < C 0;
• E1 – economii efective, dacă C 1 < C 0;
• Es – economii suplimentare, dacă C 1 < C pr.
Putem stabili și rate de economii (depășiri) astfel:
• 100CC CRE
00 pr
pr ⋅−= → rata economiilor prevăzute;
• 100CC CRE
00 1
1 ⋅−= → rata economiilor efective;
• 100CC CRE
prpr 1
s ⋅−= → rata economiilor suplimentare.
Observații:
• Dacă rezultatul are semnul „–”, aceasta înseamnă o reducere a
costului (absolută și procentuală) față de perioada de referință, iar dacă are
semnul „+”, semnifică o majorare.
Practic, este necesară stabilirea efectului modificării costurilor la
nivelul întregii producții comparabile pentru a se corela cu venitul aferent
143 acesteia, atât în faza de elaborare, cât și în faza de execuție a bugetului de
venituri și cheltuieli.
Atunci vom avea:
∑ ∑∑∑
− =−=
0 1 11 10 pr prpt pr
c q c q Ec q c q E
Modificarea absolută a economiilor va fi:
prE E E− = ∆1
unde:
• Epr = economiile/depășirile prevăzute;
• E1 = economiile/depășirile efective.
Analiza factorială arată influențele a trei factori cu acțiune directă:
− volumul producției v(q);
− structura producției v(g i);
− costul pe produs v(c).
1. Influența modificării volumului producției:
( )
( )0 pr pr pr0 pr pr pr
0 pr0 1
pr prq q
c q c q c q c qc qc qE E I E
∑∑∑ ∑∑∑
− −− − = − ⋅ = ∆
2.Influența modificării structurii producției:
( )( )
( )0 pr pr pr
0 pr0 10 1 pr 1 prq
0 1 pr 1g
c q c qc qc q c q c q E I c q c q Ei
∑ ∑∑∑∑∑ ∑∑
− −− − = ⋅ − − = ∆
3. Influența modificării costurilor pe produse:
( )( )
( )pr 1 1 1 0 1 pr 10 1 1 1 0 1 pr 1 1c
c q c q c q c q c q c q c q c q E E
∑ ∑ ∑ ∑∑∑∑∑
− = − −− − = − − = ∆
144 Observație :
• În activitatea practică trebuie identificate condițiile în care s-a
modificat structura producției, având în vedere respectarea condițiilor
contractuale și realizarea veniturilor prevăzute. Deplasarea structurală se
poate realiza în concordanță cu cererea pe piață a acelor produse, aceasta
determinând o situație favorabilă.
• Trebuie analizate mai ales produsele care au crescut costurile, cau-
zele care le-au determinat în scopul formulării măsurilor necesare perioa-
delor următoare.
6. Consecințele modificării costului pe produs asupra
indicatorilor economico-financiari
Costul pe produs este un factor esențial al creșterii eficienței
economice a firmei. Managerii firmei utilizează informațiile legate de
modificările costurilor, pentru a lua deciziile de creștere a gradului de
utilizare a resurselor, obținerea unui profit mai mare.
Ca principale influențe directe menționăm:
1) Influența cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri:
1000p qc q c qC
1 10 1 1 1⋅−= ∆∑∑∑
2) Influența asupra profitului aferent cifrei de afaceri (rezultatul exploa-
tării):
( )0 1 1 1 c q c q C∑∑− − = ∆ sau
1000p q1000p qc q
p qc qC1 1
0 10 1
0 11 1 ∑
∑∑
∑∑⋅ ⋅
− − = ∆
3) Influența asupra profitului pe produs:
()0 1 1c c q C− − = ∆
4) Influența asupra rentabilității costurilor:
100 1c qp q100 1c qp qC
0 10 1
1 10 1⋅
− − ⋅
− − = ∆∑∑
∑∑
145 5) Influența asupra ratei rentabilității pe produs:
100 1cp100 1cpC
00
10⋅
− − ⋅
− = ∆
Remarcă
• Costul este un indicator sintetic, care exprimă eficiența gestiunii
interne a firmei, cu consecințe asupra eficienței și rentabilității firmei.
Cuvinte – cheie:
• cheltuială și cost
• cheltuieli totale
• cheltuieli de exploatare
• cheltuieli financiare
• cheltuieli excepționale
• cheltuieli aferente veniturilor totale
• rata medie de eficiență a cheltuielilor de exploatare
• cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri
• cheltuieli variabile
• cheltuieli variabile la 1000 lei venituri de exploatare
• cheltuieli variabile la 1000 lei cifră de afaceri
• cheltuieli fixe
• cheltuieli materiale
• cheltuieli cu personalul
• cheltuieli cu salariile
• cheltuieli cu dobânzile
• cost de secție
• cost de firmă (cost de producție și cost comercial)
• costul pe produs (antecalculat, postcalculat)
• costul total (global)
• costul material
• costul salarial
• costul direct și indirect
• costul marginal
• producția comparabilă
146 Întrebări și teste grilă
1. Care sunt factorii ce influențează rata medie de eficiență a
cheltuielilor totale?
2. Pe baza indicatorilor:
Suma cheltuielilor
(mil. lei) Suma veniturilor
(mil. lei) Nr.
crt. Natura
activității
Prevăzut Realizat Prevăzut Realizat
1. Exploatare 300 350 360 400
2. Financiară 30 28 35 32
3. Excepțională 22 20 25 23
Total 352 398 420 455
calculați influența factorilor asupra ratei medii de eficiență a
cheltuielilor totale și interpretați rezultatele obținute.
3. Pe baza următorilor indicatori:
– mil. lei
Perioada analizată Nr.
crt. Indicatori Simbol
Prevăzută Realizată
1. Cifra de afaceri (în
prețuri de vânzare) p qv∑ 1.400 1.500
2. Cheltuieli totale
aferente cifrei de
afaceri c qv∑ 980 1.080
Volumul efectiv al
producției vândute:
• costuri prevăzute 0 1c qv∑ – 1.001 3.
• prețuri prevăzute
0 1p qv∑ – 1.420
4. Cheltuieli la 1000
lei cifră de afaceri 1000p qvc qvCCA ⋅ =∑∑ 700 720
efectuați analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri
(structura cifrei de afaceri, prețuri de vânzare, costuri unitare) și interpretați
rezultatele obținute.
147 4. Pe baza următorilor indicatori:
Perioada analizată Nr.
crt. Indicatori Simbol
Prevăzută Realizată
1. Cheltuieli cu salariile Cs 1.300 1.350
2. Venituri din exploatare Ve 17.400 18.200
3. Numărul mediu de salariați N 70 65
efectuați analiza factorială a cheltuielilor cu salariile, cu evidențierea
influenței factorilor de gradul I (nr. de salariați, productivitatea medie
anuală, cheltuieli medii cu salariile la 1 leu venituri de exploatare) și
interpretați rezultatele obținute.
5. Prezentați relațiile ce arată consecințele economice ale modificării
costului pe produs asupra indicatorilor economico-financiari ai firmei.
6. Cum se determină costul marginal și care sunt posibilitățile de
eficientizare a activității economice a firmei?
7. În analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de
afaceri, factorii de influență sunt în ordine:
a) structura producției vândute, costul pe produs, rata medie de
eficiență a cheltuielilor pe categorii de venituri;
b) structura producției vândute pe produse, prețuri medii, de
vânzare, costuri variabile unitare;
c) structura producției vândute, costul pe produs, prețul de vânzare;
d) prețul de vânzare, costul pe produs, structura producției vândute.
Răspuns : b)
8. Costul marginal este definit ca fiind:
a) costul unei unități adiționale dintr-un produs;
b) amortizarea unei unități adiționale dintr-un produs;
c) costul ultimei unități de produs realizate;
d) costul marginal al sectorului primar.
Răspuns : a)
9. Influența modificării costurilor unitare asupra cheltuielilor la 1000
lei cifră de afaceri față de nivelul prevăzut este de – 180 mil. lei. Aceasta
este o situație:
a) pozitivă, datorită creșterii prețurilor produselor față de nivelul
prevăzut;
148 b) pozitivă, datorită scăderii costurilor unitare față de nivelul
prevăzut;
c) negativă, din cauza modificării costurilor unitare în funcție de
oferta de pe piață a materiilor prime;
d) negativă, din cauza scăderii costurilor unitare la majoritatea
produselor față de nivelul prevăzut.
Răspuns : b)
10. Dacă t = timpul consumat pe unitatea de produs, sh = salariul
mediu orar, atunci relația : t 1(sh1-sh0) reprezintă:
a) creșterea cheltuielilor salariale;
b) scăderea cheltuielilor cu salariile;
c) influența productivității muncii asupra cheltuielilor salariale pe
unitatea de produs;
d) influența salariului mediu orar asupra cheltuielilor salariale pe
unitatea de produs.
Răspuns : d).
149
4. ANALIZA RENTABILITĂȚII
4.1. Conceptul de rentabilitate
Rentabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a realiza profit ,
prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, necesar atât
reproducției și dezvoltării, cât și remunerării capitalurilor.
În economia de piață, profitul constituie rațiunea de a fi a unei
firme; el este dimensionat de jocul prețurilor, în raportul cerere-ofertă
și reflectă modul de gospodărire a resurselor consumate.
Profitul presupune obținerea unor venituri mai mari decât
cheltuielile în urma vânzării și încasării producției fabricate.
Rentabilitatea este exprimată de indicatorii:
• profitul (mărime absolută);
• rata rentabilității (mărimea relativă a rentabilității) –
arată gradul în care capitalul sau resursele firmei aduc
profit).
Noțiunea de eficiență economică este mai cuprinzătoare decât
rentabilitatea, reprezentând cea mai generală categorie prin care putem
caracteriza rezultatele firmei.
Eficiența economică vizează minimizarea resurselor ce revin pe
o unitate de efect util.
4.2. Sistemul indicatorilor de bază ai rentabilității
Indicatorii rentabilității sunt exprimați în mărimi absolute și relative.
I. Indicatorii exprimați în mărimi absolute sunt :
1. Profitul – constituie diferența între venitul total și costul total;
ca indicator în mărime absolută al rentabilității reprezintă:
• sursă de alimentare a bugetului statului;
150 • un mijloc sintetic de apreciere a performanțelor economico-
financiare ale firmei;
• pârghie de cointeresare a acționarilor, proprietarilor, salariaților;
• sursă de autofinanțare pentru a menține sau pentru o expansiune
rațională ținând seama de evoluția pieței;
• sursă de plată a capitalurilor împrumutate etc.
În funcție de structura veniturilor și cheltuielilor din contul de profit
și pierderi, în analiza rentabilității se folosesc următorii indicatori:
a) Rezultatul exploatării P ex (profitul exploatării – totalul
veniturilor exploatării – totalul cheltuielilor exploatării).
Modelul folosit va fi:
∑ ∑ ∑ ∑− = − =ex ex ex C V qc p q RP
unde: ∑p q – veniturile din exploatare;
∑qc – cheltuielile de exploatare;
∑ exV – suma veniturilor din exploatare;
∑ exC – suma cheltuielilor de exploatare;
b) Rezultatul curent al exercițiului (P c)
Venituri din
exploatare
Rezultatul
exploatării
Rezultatul Cheltuieli de
exploatare
curent
al exercițiului Venituri
financiare
Rezultatul
financiar
Cheltuieli
financiare
151 Modelul folosit va fi:
()()()()f ex f ex f f c C C V V C qc V p q RP+ − + = − − + = ∑∑
unde: V f = venituri financiare;
Cf = cheltuieli financiare.
c) Rezultatul excepțional reprezintă diferența dintre veniturile
excepționale și cheltuielile excepționale.
d) Rezultatul exercițiului înaintea impozitării , stabilit prin
însumarea rezultatului curent și a celui excepțional.
V ex
Rezultatul
exploatării
Cex
Rezultatul
curent al
exercițiului
Vf
Rezultatul Rezultatul
financiar
Cf exercițiului
înainte de
impozitare Venituri
extraordinare
Rezultatul
extraordinar
Cheltuieli
extraordinare
e) Profitul impozitului (P imp) reprezintă rezultatul exercițiului
înaintea impozitării, la care se adaugă depășirile față de nivelul legal
la unele categorii de cheltuieli și se scad deducerile fiscale prevăzute
(reducerea impozitului pe profit în cazul reinvestirii etc.).
f) Rezultatul exercițiului (Profit net – P n)
Poate fi definit ca diferență între profitul impozabil și impozitul
pe profit (P imp – I pr).
152 2. Marjele
În înțelegerea indicatorilor conexați rentabilității în analiza
diagnostic, avem în vedere următoarele marje:
a) Marja costurilor de producție – se stabilește ca diferență între
prețul de vânzare al bunurilor și costul de producție al acestora.
b) Marja comercială (M c) – este specifică firmelor din sfera
distribuției, calculată ca diferență între prețul de vânzare al mărfurilor
și costul de cumpărare.
Analiza factorială a M c poate fi făcută cu modelul:
100C VMD
c⋅= unde: 100c gCi i∑=
reprezintă:
• VD = valoarea desfacerilor de mărfuri (cifra de afaceri din
vânzarea mărfurilor);
• C = rata medie a marjei comerciale sau cota medie de adaos
comercial;
• gi = structura vânzărilor pe grupe de mărfuri sau pe sectoare de
activități;
• ci = cota de adaos pe grupe de mărfuri sau sectoare de
activitate.
Sistemul factorial de analiză va fi:
DV
CM∆
cM∆ igC∆
C
CM∆
icC∆
Marja poate reprezenta o diferență între cifra de afaceri și
costuri, pe diversele trepte de construire a lor.
Marja arată măsura în care cifra de afaceri acoperă diferite
costuri care apar succesiv în ciclul de exploatare, financiar și asigură
un rezultat net.
153 Marja comercială constituie premisa realizării venitului net, de
aceea rezultatul exercițiului poate fi determinat astfel:
Cheltuieli
variabile C V
Marja Cheltuielile fixe
comercială M C Marja cheltuielilor
variabile (M CV)
Impozite
Rezultatul
exercițiului
c) Marja costurilor variabile
– reflectă diferența dintre prețul de vânzare și costul variabil.
Înseamnă că această marjă cuprinde costurile de structură (fixe)
și profitul.
d) Marja costurilor directe
– reprezintă diferența între prețul de vânzare și costurile directe
(cuprinde costurile indirecte și profitul);
– la nivel de produs, constituie marja de contribuție.
II. Indicatori exprimați în mărimi relative (sistemul de rate)
1. Rata rentabilității economice (R E):
100CRR
ecBE
E⋅ = (1)
unde: R BE = Rezultatul brut al exploatării
R BE = VA + S b – C ST
VA = valoarea adăugată;
Sb = subvenții primite;
CST = cheltuieli cu personalul, cu impozitele și taxele;
Cec = capitalul economic.
100APR
exex
E⋅ = (2)
154 unde: P ex = profitul de exploatare;
Aex = activele de exploatare
100APR
tc
E⋅ = (3)
unde: P c = profitul curent;
At = activele total.
100CPR
pc
E⋅ = (4)
unde: C p = capitalul permanent
2. Rata rentabilității financiare (R f), care exprimă raportul
profitului net (P n) față de capitalul propriu (C pr):
100CPR
prn
f⋅ =
3. Rata rentabilității comerciale (R c) care reprezintă raportul
dintre profitul aferent cifrei de afaceri și cifra de afaceri exprimată în
prețuri de vânzare:
100p qvPR
i iCA
C ⋅⋅=∑ sau 100CAPRCA
C⋅ =
4. Alte rate de rentabilitate referitoare la rezultatul brut al
exploatării (RBE):
a) Rata marjei brute a exploatării (R be):
100CARBERbe⋅ =
b) Rata amortizării (R a):
100RBEARa⋅ =
unde: A = cheltuieli cu amortizarea
155 c) Rata cheltuielilor financiare cu dobânzile (R d):
100RBECRd
d⋅ =
unde: C d = cheltuieli cu dobânzile
d) Rata dividendelor (R dd):
100RBEDRd
dd⋅ =
unde: D d = dividende
d) Rata impozitului pe profit (R ip):
100RBEIRp
ip⋅ =
unde: I p = impozit pe profit.
4.3. Analiza situației firmei pe baza
contului de profit și pierdere
Contul de profit și pierdere este o parte componentă a bilanțului
contabil al firmei, care sintetizează la cel mai înalt nivel întreaga
activitate a firmei în decursul unui exercițiu financiar (de obicei un an
calendaristic). Pe baza acestui cont se poate crea o imagine de
ansamblu asupra evoluției în dinamică a firmei, iar rezultatul brut al
exercițiului se poate determina pe două căi:
1) prin agregarea rezultatelor pe categorii de activități;
2) ca diferență între veniturile totale și cheltuielile totale.
Prin analiză rezultă o diversitate de forme ale profitului; astfel,
analiza factorială a acestuia se poate face ținând cont de următoarele
categorii de rezultate:
a) rezultatul brut al exercițiului;
b) rezultatul exploatării;
c) rezultatul aferent cifrei de afaceri.
156 4.3.1. Analiza factorială a rezultatului exploatării
Rezultatul exploatării (RP ex) este categoria economico-
financiară prin care se desemnează diferența dintre „veniturile din
exploatare” și „cheltuielile pentru exploatare”, care în mărime
absolută arată rentabilitatea ciclului de exploatare.
∑∑− =
iex
iex exi iC V RP
Modelul general de analiză factorială :
pre W t N pre W T pre VVC1 V RP h hex
exex
ex ex ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = ⋅ =
− =
unde:
exV= veniturile din exploatare;
pre = profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare.
100pre gprei i∑= sau
ii
exex
iVC1 pre− =
hex W T V⋅ =
t N T⋅ =
unde: T = fondul de timp total de muncă (ore);
hW= productivitatea medie orară;
t = timpul mediu de lucru/salariat.
{
{{pre W t T preTV
NTN pre W TpreTVT pre VVC1 V RP
h
Wex
thWex
ex
exex
ex ex
hh
⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ == ⋅ ⋅ = ⋅ =
− =
157 ()NT
exV∆
()TV
exexRP∆
()tT
exV∆
exV
exRP∆ ()h exWV
exRP∆
exRP∆
( )igpre
exPR∆
pre
exRP∆
( )iprepre
exPR∆
Modificarea absolută a rezultatului exploatării va fi:
0 ex 1 ex ex ex ex pre V pre V RP RP RP
0 1 0 1⋅−⋅=−=∆
Din care datorită:
1. Influenței modificării veniturilor de exploatare :
()0 ex exV
ex preV V RP
0 1ex−=∆
1.1. Influenței modificării fondului total de timp de muncă:
()()0h0 1TV
ex pre WTT RP0ex⋅−=∆
1.1.1. Influenței modificării numărului mediu de sa lariați:
()()0h 00 1NT
ex pre WtNN V0⋅⋅−=∆
1.1.2. Influenței modificării timpului mediu pe un salariat:
()()0h 0 11tT
ex pre WttN V0⋅−=∆
1.2. Influenței modificării productivității medii o rare:
()()0h h1WV
ex pre W WT RP0 1h ex⋅−=∆
2) Influenței modificării profitului mediu la 1 leu venituri de
exploatare:
()0 1 expre
ex pre preV PR
1−=∆
158 din care datorită:
2.1. Influenței modificării structurii veniturilor din exploatare pe
tipuri de activități:
( )−′=
− =∆∑∑
0 ex0 0 0 1
exgpre
ex pre pre V100preg
100pregV PR
1 1i
2.2. Influenței modificării profitului mediu la 1 l eu venituri de
exploatare pe tipuri de activități:
( )′− =
− = ∆∑∑pre pre V100preg
100pregV PR1 ex0 1 1 1
exprepre
ex1 1i
Exemplu : Sinteza rezultatelor unei firme (date convenționa le)
mil. lei
Perioada analizată Nr.
crt. Indicatori Simbol și formule
Perioada
precedentă Perioada
curentă
1. Cifra de afaceri CA 7.500 7.750
2. Venituri din
producția stocată NPS 700 800
3. Venituri aferente
producției de
imobilizări Vpi 450 350
4. Alte venituri de
exploatare Vex i 100 250
5. Total venituri de
exploatare
(5 = 1+2+3+4) Vex 8.750 9.150
6. Total cheltuieli de
exploatare Cex 7.950 8.200
7. Rezultatul
exploatării RPex 800 950
8. Nunărul mediu de
salariați N 65 60
9. Timpul mediu de
muncă/salariat t 1.050 910
10. Fondul total de timp
de muncă tNT⋅= 68.250 54.600
159 Perioada analizată Nr.
crt. Indicatori Simbol și formule
Perioada
precedentă Perioada
curentă
11. Productivitatea
medie orară TVWexh= 0,1282 0,1676
12. Profitul mediu la
1 leu venit de
exploatare
−=
exex
VC1 pre 0,0915 0,1038
13. Profitul mediu
recalculat la 1 leu
venit de exploatare 100pregpre0V
1⋅=′∑ – 0,0995
Modificarea absolută a rezultatului brut al exploat ării:
150 800 950 RP RP RP
0 1 ex ex ex +=−=−=∆ mil. lei
1) Influența modificării veniturilor de exploatare:
()= −=∆0 ex exV
ex preV V RP
0 1ex
( ) 6 ,36 0915, 0 750. 8 150. 9 =⋅−= mil.lei
1.1) Influența modificării fondului total de timp d e muncă:
()() =⋅−=∆0h0 1TV
ex pre WTT RP0ex
( ) 12,160 0915, 0 1282, 0 250.68 600.54 −=⋅ −= mil.lei
1.1.1) Influența modificării nr. mediu de salariați :
()()0h 00 1NT
ex pre WtNN V0⋅⋅−=∆ =
() 6 ,61 0915, 0 1280, 0 050. 16560 =⋅⋅−= mil.lei
1.1.2) Influența modificării timpului mediu de munc ă pe salariat:
()()0h 0 11tT
ex pre WttN V0⋅−=∆ =
() 5 ,98 0915, 0 1282, 0 1050 91060 −=⋅⋅−⋅= mil.lei
1.2) Influența modificării productivității medii or are:
()()0h h1WV
ex pre W WT RP0 1h ex⋅−=∆ =
= ( ) 84,196 0915, 0 1282, 0 1676, 0 600.54 +=⋅− mil.lei
160 2) Influența modificării profitului mediu la 1 leu venituri de
exploatare:
()0 1 expre
ex pre preV PR
1−=∆ =
( ) 55,112 0915, 0 1038, 0 9150 =− = mil.lei
2.1) Influența modificării structurii veniturilor d in exploatarea
pe tipuri de activități:
( )=−′=∆0 exgpre
ex pre preV PR
1V
i
= ( ) 2 ,73 0915, 0 0995, 0 150. 9 =− mil.lei
2.2) Influența modificării profitului mediu la 1 le u venit din
exploatarea pe tipuri de activități:
( )=′− =∆ pre preV PR1 exprepre
ex1i
= ( ) 35,39 0995, 0 1038, 0 150. 9 =− mil.lei
Interpretare
Rezultatul brut al exploatării a crescut în perioad a analizată cu
150 mil.lei. Din analiza celor doi factori de influ ență se observă o
creștere mai mare pe seama profitului mediu la 1 le u venituri din
exploatare ( 55,112 PRpre
ex=∆ mil.lei), ca urmare a sporirii eficienței
în activitatea de exploatare, de unde rezultă că da torită modificării
structurii veniturilor de exploatare pe tipuri de a ctivități a fost o
creștere de: ()2 ,73 PRV
igpre
ex=∆ mil.lei din cei 112,55 mil.lei.
De asemenea, firma trebuie să facă o analiză serioa să asupra
factorilor ce influențează veniturile din exploatar e care au avut o
contribuție mai mică la profitul brut ( =∆exV
exRP 36,6 mil.lei). Mai ales
a folosirii fondului total de timp de muncă, ce a d us la o scădere de
()=∆TV
exexRP 12,160− mil.lei, cât și a folosirii timpului mediu de
muncă pe salariat care a contribuit cu o scădere de :
()5 ,98 VtT
ex−=∆ mil.lei.
161 În viitor ar trebui ca firma să-și orienteze previziunile pe seama
cheltuielilor la 1 leu venituri de exploatare, cât și la creșterea
substanțială a cifrei de afaceri.
Alte modele de analiză a rezultatului brut al exploatării ar putea fi:
1.
{{ex
exPexP
exe
Pexex
Veex
e ex P V AVRP
AVA RP ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =
unde:
• A e = valoarea activelor de exploatare (active imobilizate și
active circulante aferente exploatării)
• ex
eexVAV= , veniturile medii la 1 leu active de exploatare și
reflectă eficiența activelor de exploatare.
Creșterea eficienței activelor de exploatare se poate realiza atât
prin accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante, cât și prin
îmbunătățirea calității produselor.
2.
{{{{ex
exRP
iVFRP
i V F
gexex
Gexex
Rex
Zex g G R Z NVRP
PV
FP
NFN RP ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =
• NFZ= → gradul de înzestrare tehnică ( F- valoarea medie
anuală de inventar a mijloacelor fixe; N – nr. mediu de salariați);
• FPRex
F= → randamentul mijloacelor fixe (P ex – producția
exercițiului);
–
exex
VPVG= → gradul de valorificare a producției exercițiului (P ex);
–
exex RP
iVRPgex= → ponderea profitului brut al exploatării în
veniturile din exploatare;
162 •
exex ex ex
PV
FP
NF
NVW ⋅ ⋅ = = → productivitatea medie a muncii,
redă ponderea veniturilor de exploatare ce revin pe fiecare salariat.
4.3.2. Analiza factorială a profitului brut al exercițiului financiar
Prin definiție:
Profitul brut (profit impozabil) reprezintă rezultatul exercițiului
înaintea impozitării, la care se adaugă depășirile față de nivelurile
legale la unele categorii de cheltuieli și din care se scad nivelurile
fiscale prevăzute (valoarea impozitului pe profit în cazul reinvestirii).
Firmele moderne își diversifică mult registrul activităților,
pentru că diversificarea reprezintă o adevărată armă folosită pentru
eliminarea riscurilor și asigurarea profitabilității maxime pe un orizont
de timp mediu.
Pentru diversificare, firma trebuie să cunoască nivelul de
rentabilitate al diferitelor categorii de activități, spre a aprecia corect
probabilitățile viitoare de creștere a rentabilității.
Analiza factorială a profitului brut se poate face cu două
modele:
1) prb V R V PBTVTT ⋅ = ⋅ =
2) ()∑
=⋅ =n
1 ii iprb V PB
unde:
• TV = venituri totale;
• VTR= rentabilitatea medie a veniturilor totale:
• prb = profitul mediu la 1 leu venituri totale:
• V i = venituri pe categorii de activități;
• iprb= profitul mediu pe categorii de activități.
Modelul de analiză factorială
prb V PBT⋅ =
163 unde: 100prb gprbiV
i∑⋅=
iar V
ig= structura veniturilor la 1 leu venituri pe categorii de
activități:
prb i = profitul brut la 1 leu venituri pe categorii de activități,
de unde putem recalcula și ′prb recalculat: 100prb gprb0V
1∑⋅=′
Analiza factorială a profitului brut
Modificarea absolută a profitului brut va fi:
0 T 1 T 0 1 prb V prb V PB PB PB
0 1⋅ − ⋅ = − = ∆
Influența componentelor factoriale :
1) Influența modificării veniturilor totale:
()0 T TVTprb V V PB
0 1⋅ − = ∆
2) Influența modificării profitului mediu la 1 leu venituri totale:
()0 1 Tprbprb prb V PB
1− = ∆
2.1) Influența modificării structurii veniturilor pe categorii:
( )−′= ∆0 Tg prbprb prb V PB
1V
i
2.2) Influența modificării profitului brut la 1 leu venituri pe
categorii:
( )′− = ∆ prb prb V PB1 Tprb prb
1i
4.3.3. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri
Cifra de afaceri (CA) reprezintă partea principală a veniturilor
de exploatare, iar rezultatul aferent cifrei de afaceri este componenta
cea mai consistentă a rezultatului exploatării.
164
Modelele ce pot fi folosite în analiza factorială a profitului
aferent cifrei de afceri sunt:
1. () ∑ ∑∑ − = − ⋅ =c p qv qvc p qv PCA
unde:
• qv = volumul fizic al producției vândute;
• p = prețul de vânzare pe produs (exclusiv TVA);
• c = costul complet pe produs;
2) CAPCA pr CA PCA
CA ⋅ = ⋅ =
• CA = valoarea cifrei de afaceri (producției vândute);
• pr = profitul mediu la 1 leu CA (rata medie a rentabilității);
3)
{{{
prCA
Kf
Eefe eCACAP
PCA
APA pr K E A P ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ =
unde:
• eA = valoarea medie a activelor de exploatare (mijloacelor
economice / active imobilizate și circulante);
•
ef
APE= = eficiența mijloacelor economice (producția marfă
fabricată la 1 leu mijloace economice);
•
fPCAK= = gradul de valorificare a producției marfă fabricată
și a stocurilor de produse finite (raportul static dintre producția
vândută (CA) și producția marfă fabricată (P f))
Exemplu modelul 2
CAPCA pr CA PCA
CA ⋅ = ⋅ =
165
Schema factorială
()qV CA
CAP∆
CA
CAP∆
()p CA
CAP∆
CAP∆ ()CA
1g pr
CAP∆
pr
CAP∆ ()ip pr
CAP∆
()ic pr
CAP∆
Modificarea absolută a profitului aferent cifrei de afaceri:
0 1 CA CA CA P P P− = ∆
din care datorită:
1) Influenței modificării cifrei de afaceri:
()0 0 1CA
CA pr CA CA P− = ∆
1.1) Influenței modificării volumului fizic al producției:
()( )0 0 0 01qv CA
CA pr p qv p qv P ∑ ∑− = ∆
1.2) Influenței modificării prețurilor medii de vânzare unitare:
()( )0 0 1 11P CA
CA pr p qv p qv P ∑ ∑− = ∆
166 2) Influenței modificării profitului mediu la 1 leu cifră de
afaceri:
()0 1 1pr
CA pr pr CA P− = ∆
2.1) Influenței modificării structurii producției vândute pe
produse:
( )=−′= ∆0 1g pr
CA pr pr CA PCA
i
− −
− =
∑∑
∑∑
000 0
0 10 1
1p qvc qv1p qvc qv1 CA
2.2) Influenței modificării prețurilor medii de vânzare:
( )
′−″==
− −
−− = ∆
∑∑
∑∑
pr pr CA p qvc qv1
p qvc qv1 CA P
1010 1
110 1
1P pr
CA
2.3) Influenței modificării costurilor unitare:
( )
″− ==
− −
− − = ∆
∑∑
∑∑
pr pr CA p qvc qv1
p qVc qv1 CA P
1 1110 1
111 1
1c pr
CA
167 Exemplu: Analiza profitului aferent cifrei de afaceri
– mil. lei
Perioada analizată Nr.
crt. Indicatori Simbol și
formule Perioada
precedentă Perioada
curentă
1. Cifra de afaceri (în prețuri
de vânzare) ∑ p qv 425 478
2. Cheltuieli aferente cifrei de
afaceri ∑qvc 243 282
3. Cifra de afaceri curentă în
prețuri precedente ∑ 01p qv – 263
4. Cifra de afaceri curentă în
costuri precedente ∑ 0 1c qv – 252
5. Profitul aferent cifrei de
afaceri PCA 182 196
6. Profitul mediu la 1 leu cifră
de afaceri (lei) CAPprCA= 0,4282 0,4101
Modificarea absolută a profitului aferent cifrei de afaceri:
14 182 196 P P P
0 1 CA CA CA = − = − = ∆mil. lei
din care datorită:
1) Influenței modificării cifrei de afaceri:
()() 69 , 22 4282 , 0 425 478 pr CA CA P0 0 1CA
CA = − = − = ∆ mil. lei
≈ 23 mil. lei
1.1) Influenței modificării volumului fizic al producției:
()( )= − = ∆∑∑ 0 0 0 01qV CA
CA pr p qv p qv P
() 69 lei . mil 37 , 69 4282 , 0 425 263− ≅ − = ⋅ − = mil. lei
1.2) Influenței modificării prețului mediu de vânzare:
()( )= − = ∆∑∑ 0 0 1 11P CA
CA pr p qv p qv P
() 92 lei . mil 06 , 92 4282 , 0 263 478≅ = ⋅ − = mil. lei
168 2) Influenței modificării profitului mediu la 1 leu cifră de
afaceri:
()= − = ∆0 1 1pr
CA pr pr CA P
( ) 9 lei . mil 65 , 8 4282 , 0 4101 , 0 478− ≅ − = − = mil. lei
2.1) Influenței modificării structurii producției vândute pe
produse:
( )=−′= ∆0 1g pr
CA pr pr CA PCA
i
− −
− =
∑∑
∑∑
000 0
010 1
1p qvc qv1
p qvc qv1 CA =
=
− =
− −
− =
′3 2 1 3 2 1
0prpr4282 , 0 0418 , 0 47842524312632521 478
185 7 , 184≅−= mil. lei
2.2) Influenței modificării prețurilor medii de vânzare:
( )=
− −
− = ∆
∑∑
∑∑
010 1
110 1
1p pr
CAp qvc qv1
p qvc qv1 CA P
lei mil. 206 lei . mil 02 , 206 0418 , 0 4728 , 0 4780418 , 04782521 478 pr pr CA
pr1
≅ =
− ==
−
− =′−″=
″3 2 1
2.3) Influenței modificării costurilor unitare:
( )=
″−= ∆ pr pr CA P1 1c pr
CA
( ) 30 lei . mil 97 , 29 4728 , 0 4101 , 0 478≅ − = − = mil. lei
169
Verificare
14 14 9 23 14 P P Ppr
CACA
CA CA = ⇒ − = ⇒ ∆ + ∆ = ∆
()()23 23 92 69 23 P P Pp CA
CAqv CA
CACA
CA − ⇒ + − = ⇒ ∆ + ∆ = ∆
()()()9 9 30 206 185 9 P P P Pc pr
CAp pr
CAg pr
CApr
CACA
i ≡ ⇒ − + − = − ⇒ ∆ + ∆ + ∆ = ∆
Interpretare :
1. 10014P10014P100pr
CACA
CA⋅∆− ⋅∆=
% 64 % 164 % 100 1001491001423100 − = ⇒ ⋅ + ⋅ =
2. ()()92 69 23 P P Pp CA
CAqv CA
CACA
CA + − = ⇒ ∆ + ∆ = ∆
() ()
100
PP100
PP100CA
CAp CA
CA
CA
CAqv CA
CA⋅
∆∆+ ⋅
∆∆=
% 400 300 % 100 10023921002369100 + − = ⇒ ⋅ + ⋅−=
3. ()()()c pr
CAp pr
CAg pr
CApr
CA P P P PCA
i ∆ + ∆ + ∆ = ∆
() () ( )
100
PP100
PP100
PP% 100pr
CAc pr
CA
pr
CAp pr
CA
pr
CAg pr
CACA
i
⋅
∆∆+ ⋅
∆∆+ ⋅
∆∆=
10093010092061009185% 100 ⋅−−+ ⋅−+ ⋅−−=
100% =2056 – 2289 + 333 ⇒100% = 100%.
Interpretare
Sursa de creștere a profitului aferent cifrei de afaceri a fost
creșterea cifrei de afaceri cu 23 mil. lei, dar din analiza celor doi
factori care o influențează se constată:
– o creștere mai mult pe seama modificării prețului de vânzare a
produselor, care a contribuit cu 92 mil. lei (()p CA
CAP∆ ) la creșterea cifrei
de afaceri;
170 –volumul fizic al producției a scăzut, contribuind cu 69 mil. lei la
scăderea cifrei de afaceri, ceea ce arată că firma nu produce o cantitate
mare de produse, ci câștigă doar din creșterea prețurilor de vânzare pe
piață.
Profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri a avut o contribuție
negativă de 9 mil. lei, fiind influențat de trei factori:
– structura producției vândute, care a avut o contribuție negativă
de 185 mil. lei, nejustificând modificarea ei în sensul reducerii
ponderii produselor cu un nivel scăzut al profitului;
– prețurile medii de vânzare ale producției, care au contribuit cu o
creștere de 206 mil. lei, datorită creșterii calității produselor vândute;
– costurile unitare, care au adus o scădere de 30 mil. lei în
profitul mediu, datorată și efortului de creștere a calității produselor
destinate vânzării.
Se recomandă menținerea la un nivel scăzut a costurilor de
producție fără a afecta calitatea produselor. De asemenea, se reco-
mandă creșterea volumului vânzărilor printr-o dimensionare corectă a
producției din punct de vedere al calității, al structurii ei, astfel încât
să se asigure firmei rentabilitatea prevăzută.
4.4. Analiza ratelor de rentabilitate
Rata rentabilității se situează între indicatorii sintetici de
eficiență a activității firmei de tipul efort/efect.
Rata de rentabilitate este o mărime relativă ce exprimă gradul în
care capitalul în întregul său (capitalul permanent sau capitalul
propriu) aduce profit. Astfel, raportul are la numărător o formă de
exprimare a profitului și la numitor active, capitaluri sau un flux de
activitate. Așadar, dintre indicatorii care reflectă:
– un flux de activitate: cifra de afaceri netă, resurse consumate etc.;
– mărimi de „stoc”: capitalul propriu, active totale etc.
Diferitele modele utilizate pentru exprimarea ratei rentabilității
au putere informativă diferită, reliefând eficiența diferitelor laturi ale
activității economico-financiare a firmei.
171 Prezentăm principalele rate de rentabilitate utilizate în analiza
financiară a firmei:
– rata rentabilității economice;
– rata rentabilității financiare;
– rata rentabilității resurselor consumate;
– rata rentabilității comerciale.
4.4.1. Rata rentabilității economice
Această rată pune în evidență performanțele utilizării activului total al
unei firme, respectiv a capitalului investit pentru obținerea acestor
performanțe.
Rata rentabilității economice reflectă raportul între rezultatul
exercițiului înainte de impozitare și capitalul permanent.
Literatura de specialitate oferă mai multe modalități de calcul
pentru această rată:
100ARER
exec⋅ = , unde: RE = rezultatul exploatării;
A ex = active din exploatare.
Rata determinantă prin utilizarea RE va determina o rată
independentă de structura capitalurilor, de politica de finanțare, de
politica fiscală a statului prin care se impozitează profitul, precum și
de elementele excepționale.
sau 100AEBER
tec⋅ = , unde: EBE = excedentul brut al exploatării;
A t = active totale.
Rata determinată pe baza EBE va fi o rată independentă de
elementele tratate anterior, dar și de politica de amortizare a
capitalului tehnic.
sau 100APR
trb
ec⋅ =, unde: P rb = profitul brut
Această rată este mai puțin utilizată. Ea folosește managerilor
firmei, arătând un nivel mai ridicat în raport cu limitele admise.
172
Teoria și practica internațională ne arată o altă relație de calcul:
TAEBITROA=
unde:
– ROA = rata rentabilității economice ( return on assets );
– EBIT = rezultatul înainte de impozitare și dobânzi ( earnings
before interests and taxes );
– TA = total active ( total assets ).
Rata astfel determinată este folosită de furnizorii de capital.
Dar creditorii financiari se interesează de rentabilitatea firmei
înainte de scăderea dobânzii. În acest caz, pentru a arăta performanțele
obținute prin utilizarea capitalului angajat de o firmă, putem folosi
ratele:
100ADobânda nzarilor aferent vabrut zultatul ReR
tec ⋅+=
sau
100KDobânda nzarilor aferent vâbrut zultatul ReR
invec ⋅+=
unde: K inv = capitalul investit; K inv = K pr + D f;
Kpr = capitalul propriu;
Df = datorii financiare.
Modelele pe baza cărora se desfășoară analiza factorială a ratei
rentabilității economice pot fi:
Modelul I
100CAP
ACA100APRrb
t trb
ec ⋅ ⋅ = ⋅ =
unde:
Rec = rata rentabilității economice;
Prb = profitul brut;
At = active totale;
CA = cifra de afaceri;
173 tAACAV
t= – viteza de rotație a activului total, exprimat în
numărul de rotații;
CAPRrb
C= – rata rentabilității comerciale (R C) sau rata marjei
brute la un leu vânzări.
Sistemul factorial al acestui model:
tAV
ecR∆
ecR∆
()i cg R
cc∆
cR
ecR∆
()p R
eccR∆
()c R
eccR∆
unde:
– gi= structura producției vândute pe produse;
– p = prețurile medii de vânzare unitare;
– c = costurile totale unitare.
Modificarea absolută a ratei rentabilității economice se
realizează pun metoda substituirilor în lanț:
0 1 ec ec ec R R R− = ∆
din care datorită factorilor:
1) Influența modificării vitezei de rotație a activului total:
()100 R V V R
0 0 11
c At AtAt
ec ⋅ − = ∆
2) Influența modificării ratei rentabilității comerciale:
()100 R R V R
0 1 1 c c AtRc
ec ⋅ − = ∆
din care datorită:
174 2.1) Influenței modificării structurii producției vândute pe
produse:
( )= ⋅
− = ∆∑∑100100r g
100r gV R0 0 0 1
Atg Rc
ec1i
()100 r r V01c cAt ⋅ −′=
2.2) Influenței modificării prețurilor medii de vânzare unitare:
( )= ⋅
−
−
−
= ∆∑ ∑
100100pc1 g
100pc1 g
V R00
1
10
1
Ap R
ec1tc
100 r r VccA1t⋅′−″=
2.3) Influenței modificării costurilor totale unitare:
( )= ⋅
−
−
−
= ∆∑ ∑
100100pc1 g
100pc1 g
V R10
1
11
1
Ac R
ec1tc
()100 r r VccA 11t⋅′ ′− =
Verificarea relațiilor :
I c tA
cR
ecV
ec R R R R∆ + ∆ = ∆
II () () ()c R
ecp R
ecg R
ecR
ecc c i c cR R R R∆ + ∆ + ∆ = ∆
175
Modelul II
c ac
c irb
trb
ec
n1
R1100 R
ACA1
ACA1100CAP
100APR
i+⋅=
+⋅
= ⋅ =
unde:
– Prb = profitul brut
– A t = activul total
– crbRCAP= – rata rentabilității comerciale
–
ia
iRACA= – randamentul activelor imobilizate
– c
cnACA= – viteza de rotație a activelor circulante exprimate
prin număr de rotații.
Sistemul factorial al modelului II:
iaR
ecR∆
cn
ecR∆
ecR∆ ()i cg R
cc∆
cR
ecR∆ ()p R
eccR∆
()c R
eccR∆
176 Remarcă
Acest model arată eficiența utilizării mijloacelor economice de
natura activelor imobilizate sau circulante, aceasta fiind o condiție
pentru creșterea rentabilității economice.
Modificarea absolută a ratei rentabilității economice în perioada
analizată va fi:
0 1 ec ec ec R R R− = ∆
din care datorită:
1) Influenței modificării randamentului activelor imobilizate:
0 00
0 10 ai
c aic
c aic R
ec
n1
R1R
n1
R1RR
+−
+= ∆
2) Influenței modificării vitezei de rotație a activelor circulante:
0 10
1 10 c
c aic
c aic n
ec
n1
R1R
n1
R1RR
+−
+= ∆
3) Influenței modificării ratei rentabilității economice, comerciale:
1 10 1 c
c aic c R
ec
n1
R1R RR
+−= ∆
din care:
3.1) Influenței modificării structurii producției vândute pe produse:
( )
1 10
1 10
i c
c aic c
c aic
0 10 1
g R
ec
n1
R1R R
n1
R1Rp qvc qv1
R
+−′
=
+−
⋅⋅−
= ∆∑∑
177 3.2) Influenței modificării prețurilor medii de vânzare:
( )
1 1 1 1c
c aic c
c ai0 10 1
1 10 1
p R
ec
n1
R1R R
n1
R1p qvc qv1p qvc qv1
R
+′−′ ′=
+
⋅⋅− −
⋅⋅−
= ∆∑∑
∑∑
3.3) Influenței modificării costurilor unitare:
( )
1 11
1 1c
c aic c
c ai1 10 1
1 11 1
c R
ec
n1
R1R R
n1
R1p qvc qv1p qvc qv1
R
+′ ′−=
+
⋅⋅− −
⋅⋅−
= ∆∑∑
∑∑
Observație
Creșterea rentabilității economice se face prin:
• accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante;
• îmbunătățirea randamentului activelor imobilizate prin
utilizarea lor intensivă;
• îmbunătățirea politicilor comerciale pentru creșterea eficienței
vânzărilor.
4.4.2. Rata rentabilității financiare
Unul din indicatorii importanți urmăriți atât de managerii
firmelor, cât și de investitori este rata rentabilității financiare, definită
ca un raport între profit și capitaluri în calitatea lor de surse de
finanțare a firmei.
Formule de calcul:
100KPRr
f⋅ =
unde: P r = profitul;
K = capitalurile exprimate valoric.
Analiza acestei rate se poate face în funcție de tipul capitalului
propriu sau permanent.
178 A. Rata rentabilității financiare a capitalurilor proprii
Această rată este o mărime relativă ce exprimă remunerarea
capitalurilor acționarilor, introduse ca aport, sau profitul net lăsat
firmei pentru autofinanțare.
Ea reflectă corelația dintre profitul net, considerat venit al acțio-
narilor și capitalurile proprii ale firmei:
prrn
fKPR=
unde:
Prn = profitul net;
Kpr = capitalul propriu;
Rf = rata rentabilității financiare.
Modele de analiză:
MODEL 1
100 rv F n 100VP
KA
AVR
prK at
Trn
prT
TT
f ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ =
unde:
– V T = venituri totale;
– A T = activul total;
–
TT
AV= nat – numărul de rotații a activului total (viteza de rotație);
–
prT
KA=
prKF– factorul de multiplicare a capitalului propriu;
– rvVP
Trn= – profitul net la 1 leu venituri sau rentabilitatea
netă a veniturilor totale.
Factorul de multiplicare a capitalului propriu reflectă gradul de
îndatorare a firmei după relația:
prT
prT pr
prT
prT
KD1KD K
KP
KA+ =+= =
179 unde:
– A T = activul total;
– PT = pasivul total;
– D T = datorii totale.
pf
prTBKD= – gradul de îndatorare „brațul pârghiei financiare”;
Schema factorială a modelului
atn
fR∆
fR∆ prKF
fR∆
rv
fR∆
Modificarea absolută a rentabilității financiare a capitalurilor proprii
se poate calcula:
∆R f =
0 1 f fR R−
din care datorită:
1) Modificării vitezei de rotație a activelor totale:
() 100 rv F n n R0 K at atn
f0pr 0 1at⋅ ⋅ − = ∆
2) Modificării factorului de multiplicare a capitalului propriu:
() 100 rv F F n R0 K K atF
f
0pr 1pr 1prK⋅ ⋅ − = ∆
3
) Modificării rentabilității nete a veniturilor totale:
()100 rv rv F n R0 1 K atrv
f1pr 1⋅ − = ∆
Managerii firmei acționează asupra ratei rentabilității financiare
prin influențarea:
– vânzărilor generate de utilizarea activelor;
– modului de finanțare a activelor din capitalul propriu și datorii;
– rentabilității nete a veniturilor.
180 Ei au în vedere, în acest caz, următoarele considerații:
1. Dacă analizăm viteza de rotație a activelor, trebuie să se țină
seama de sectorul unde se încadrează activitatea firmei.
Cu cât valoarea acestui indicator (n at) este mai mare, cu atât
eficiența utilizării activelor totale este mai bună.
2. Dacă valoarea factorului de multiplicare a capitalului propriu
este mare, atunci și R f este mare. Practica economică stabilește o
limită a gradului de îndatorare, fixată de bănci, care consideră că
limita maximă admisă pentru gradul de îndatorare este de 70% din
sursele totale ale firmei. Depășirea acestei limite atrage pentru firma în
cauză dobânzi mai mari și garanții suplimentare, pentru că riscul
financiar este mai mare.
Brațul pârghiei financiare este „prea lung” (70/30 = 2,33), iar
factorul de multiplicare este mare (1 + 3070= 3,33).
La această analiză se au în vedere și sectorul de activitate al
firmei, cât și activele firmei:
– firmele din activitatea de exploatare care au un flux de
numerar constant și un grad mare de previzionare pot opera cu un
factor de multiplicare mai mare;
– băncile comerciale care dispun de un portofoliu de active
diversificat pot opera cu un factor de multiplicare mai mare.
3. Creșterea rentabilității nete a veniturilor totale reprezintă calea
cea mai sigură pentru creșterea profitului net, determinată de eficiența
activității de exploatare a firmei. Acest indicator arată capacitatea
firmei de a practica o politică de prețuri eficientă, cât și abilitatea ei de
a controla costurile.
Firmele ce au un profit net de 1 leu vânzări mare, au o rată a
rentabilității economice mică (P rn/AT) și invers. Pentru că firmele ce
practică un adaos comercial mare pot avea un profit mare la 1 leu
vânzări. Practicarea unui adaos comercial mare necesită și active mai
mari, iar viteza de rotație a activelor este scăzută.
4. Rata rentabilității financiare oferă mai multe informații
acționarilor care investesc în societăți care nu sunt la bursă și deci
necunoscute publicului.
181 Exemplu : Metodologia de calcul al ratei rentabilității financiare,
cu influența ei pe factori cu date convenționale:
mil. lei
Nr.
crt. Indicatori Simbol N – 1 N
1. Active totale AT 1.200 1,250
2. Capital propriu Kpr 720 870
3. Venituri totale VT 850 1,170
4. Profit net Prn 60 115
5. Numărul de rotații al
activului total
TT
atAVn= 0,7083 0,936
6. Factorul de
multiplicare a K pr
(brațul pârghiei
financiare) prT
KKAF
pr= 1,6667 1,4367
7. Rentabilitatea netă a
veniturilor totale
Trn
VPrv= 0,0706 0,0983
8. Rentabilitatea
financiară 100KPR
prrn
f⋅ = 8,33% 13,22%
Modificarea absolută a ratei rentabilității financiare:
% 89 , 4 % 33 , 8 % 22 , 13 R R R
0 1 f f f = − = − = ∆
din care datorită:
1) Modificării vitezei de rotație a activelor totale:
() = ⋅ ⋅ − = ∆100 rv F n n Rf0 prK at atn
ex0 0 1at
( ) % 68 , 2 100 0706 , 0 6667 , 1 7083 , 0 936 , 0+ = ⋅ ⋅ ⋅ − =
2) Modificării factorului de multiplicare a capitalului total:
()= ⋅ ⋅ − = ∆100 rv F F nat R0 kpr kpr 1F
f0 1kpr
= 0,936·(1,4367 – 1,6667)·0,0706·100 = – 1,51%
3) Modificării rentabilității nete a veniturilor totale:
()= ⋅ − ⋅ ⋅ = ∆100 rv rv F nat R0 1 kpr 1rv
f1
= 0,936·1,4367·(0,0983 – 0,0706)·100 = +3,72%
182 Verificare :
rv
fF
fn
f f R R R Rkpr at∆ + ∆ + ∆ = ∆
4,89 = 2,68 + (-1,51) + 3,72 ⇒4,89 = 4,89
Interpretare
Rata R f a avut o creștere în perioada analizată de 4,89%, ceea ce
reprezintă o situație favorabilă, arătând o creștere a eficienței
capitalului propriu cu 58,7% ( % 7 , 158 IfR
0 / 1= ).
Influența factorilor :
– viteza de rotație arată o folosire eficientă a activelor și aduce o
creștere a ratei financiare cu 2,68%;
– factorul de multiplicare a capitalului total ne arată o scădere cu
1,51% a ratei financiare. Având în vedere că factorul de multiplicare
reprezintă și gradul de îndatorare, trebuie analizate și datoriile firmei;
– rentabilitatea netă a veniturilor totale a dus la majorarea ratei
rentabilității financiare cu 3,72%, aspect ce exprimă eficiența exploa-
tării activității.
MODEL 2
100PP
VP
KVR
rbrn
Trb
prT
f ⋅ ⋅ ⋅ =
u
nde:
– V T = venituri totale;
– K pr = capitalul propriu;
– Prn = profitul net;
– Prb = profitul brut;
– = =PRK
prTVKVvenitul mediu la 1 leu capital propriu;
–
= =v
TrbprVPprofitul mediu brut la 1 leu venituri totale;
– = =rnP
rbrngPPponderea profitului net în profitul brut.
Schema factorială a modelului:
183
prKV
fR∆
fR∆ Vpr
fR∆
rnPg
fR∆
Remarcă
Modelul scoate în evidență:
– eficiența utilizării capitalului propriu;
– rentabilitatea brută a veniturilor totale;
– ponderea profitului net în profitul brut – acest element arată
evoluția impozitului pe profit a elementelor nedeductibile din punct de
vedere fiscal, precum și deducerile fiscale.
B. Rata rentabilității financiare a capitalului permanent
Rata rentabilității financiare a capitalului permanent reprezintă
raportul dintre profitul brut și capitalul permanent, punând în evidență
corelația dintre cei doi indicatori înainte de deducerea cheltuielilor
financiare cu dobânzile și a impozitului pe profit.
Rata se poate calcula:
100KPR
prmrb
f⋅ =
u
nde:
– P rb = profitul brut, înaintea deducerii cheltuielilor cu dobânzile
și a impozitului pe profit;
– K prm = capitalul permanent, format din capitalurile proprii,
provizioane pentru riscuri și cheltuieli și datoriile pe termen mediu și
lung.
Analiza factorială poate fi făcută cu următorul model:
100 pr ca 100CAP
KCARrb
prmf ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =
184 unde:
– CA = cifra de afaceri;
– K prm = capitalul permanent;
– Prb = profitul brut;
– caKCA
prm=- cifra de afaceri medie la 1 leu capital permanent;
– prCAPrb=- profitul mediu brut la 1 leu cifră de afaceri.
Schema factorială a modelului:
ca
fR∆
fR∆
pr
fR∆
M
odificarea absolută a ratei rentabilității financiare va fi:
0 1 f f fR R R− = ∆
din care:
1) Influența modificării cifrei de afaceri medie la 1 leu capital
permanent:
() 100 pr a c ca R0 01ca
f ⋅ ⋅ − = ∆
2) Influența modificării profitului mediu brut la 1 leu cifră de
afaceri:
()100 pr pr ca R0 11pr
f ⋅ − ⋅ = ∆
Verificarea modelului:
r a p
fc
f f R R R∆ + ∆ = ∆
Remarcă
Modelul scoate în evidență eficiența utilizării capitalului
permanent al firmei prin vânzările medii la 1 leu active, finanțate pe
seama capitalurilor permanente și a marjei brute la 1 leu vânzări.
185 4.4.3. Rata rentabilității resurselor consumate
Această rată, denumită rata rentabilității costurilor, reflectă raportul
dintre rezultatul aferent cifrei de afaceri și costurile totale aferente vânzărilor.
Relația de calcul:
100CHPR
CArCA
rc⋅ =
unde:
– PrCA = profitul aferent cifrei de afaceri;
– CH CA = cheltuieli aferente cifrei de afaceri.
Modelul de analiză factorială va fi:
100 1c qvp qv100c qvc qv p qvR
i ii i
i ii i i i
rc ⋅
−⋅⋅= ⋅⋅⋅ − ⋅=∑∑
∑∑∑
unde:
– qv i = producția vândută din produsul „i”;
– ci = costul complet unitar al produsului „i”;
– ∑ qv i·ci = total resurse consumate;
– ∑ qv i·pi = cifra de afaceri.
Factorii direcți de influență ai modelului sunt:
– structura cifrei de afaceri pe produse (g i);
– costurile complete unitare (c);
– prețurile de vânzare (p), exclusiv TVA.
Metodologia de analiză factorială și cuantificarea influenței
factorilor asupra ratei rentabilității resurselor consumate se prezintă
astfel:
– modificarea absolută a ratei în perioada analizată:
0 1 rc rc rcR R R− = ∆
din care:
1) Influența modificării structurii producției vândute:
100 1c qvp qv100 1c qvp qvR
0 00 0
0 10 1 g
rci⋅
−⋅⋅− ⋅
−⋅⋅= ∆∑∑
∑∑
186 2) Influența modificării costurilor complete unitare:
100 1c qvp qv100 1c qvp qvR
0 10 1
1 10 1 c
rc ⋅
−⋅⋅− ⋅
−⋅⋅= ∆∑∑
∑∑
3) Influența modificării prețurilor de vânzare:
100 1c qvp qv100 1c qvp qvR
1 10 1
1 11 1 p
rc ⋅
−⋅⋅− ⋅
−⋅⋅= ∆∑∑
∑∑
Exemplu :
Analiza factorială a ratei se face cu metoda substituției în lanț pe
baza următorului tabel cu date convenționale:
Perioada analizată Nr.
crt. Indicatori Simbol
Prece-
dentă Curentă
1. Cifra de afaceri ∑qvp 910 1050
2. Cheltuieli aferente CA CACH qvc=∑ 720 790
3. Cifra de afaceri recalculate
01p qv∑ x 880
4. Cheltuieli aferente CA
recalculate ∑ 0 1c qv x 730
5. Profitul aferent CA P rCA 190 260
6. Rata rentabilității resurselor
consumate 100CHPR
CArCA
rc⋅ = 26,39% 32,91%
Modificarea absolută a ratei:
% 52 , 6 % 39 , 26 % 91 , 32 R R R
0 1 rc rc rc + = − = − = ∆
din care:
1) Influența modificării structurii producției vândute:
100 1c qvp qv100 1c qvp qvR
0 00 0
0 10 1 g
rci⋅
−⋅⋅− ⋅
−⋅⋅= ∆∑∑
∑∑=
= = ⋅
− − ⋅
− 100 1720910100 173088020,55 – 26,39 = – 5,84%
187 2) Influența modificării costurilor complete unitare:
= ⋅
−⋅⋅− ⋅
−⋅⋅= ∆∑∑
∑∑100 1c qvp qv100 1c qvp qvR
0 10 1
1 10 1 c
rc
= = ⋅
− − ⋅
− 100 1730880100 179088011,39 – 20,55 = – 9,16%
3) Influența modificării prețurilor de vânzare:
= ⋅
−⋅⋅− ⋅
−⋅⋅= ∆∑∑
∑∑100 1c qvp qv100 1c qvp qvR
1 10 1
1 11 1 p
rc
= = ⋅
− − ⋅
− 100 1790880100 1790105032,91 –11,39 = 21,52%
Verificare :
p
rcc
rcg
rc re R R R Ri∆ + ∆ + ∆ = ∆
6,52 = -5,84 – 9,16 + 21,52 ⇒6,52 = 6,52
Interpretare
Rata rentabilității resurselor consumate a înregistrat o creștere cu
6,52% datorită evoluției prețurilor de vânzare cu 21,52%. Ceilalți doi
factori au contribuit cu o scădere la rata rentabilității resurselor
consumate:
• – 5,84%, datorită modificării structurii de producției vândute,
ceea ce indică fabricarea unor produse cu costuri ridicate;
• – 9,16%, datorită creșterii costurilor complete unitare, ceea ce
poate fi rezultatul creșterii costurilor de achiziție a resurselor
materiale, a cheltuielilor cu salariile sau a costurilor de distribuție;
Creșterea cu 21,52% a prețurilor de vânzare poate fi determinată
de inflație, de factori conjucturali (creșterea puterii de cumpărare), sau
de încercarea de creștere a calității produselor.
Rata R rc = 6,52% nu este considerată în valorile optime (după
părerea unor specialiști), care ar fi între 9% și 15%.
188 4.4.4. Rata rentabilității comerciale
Rata rentabilității comerciale exprimă sintetic rezultatul politicii
comerciale a firmei, prin raportul dintre profitul aferent vânzărilor firmei și
cifra de afaceri, evaluată în prețuri de vânzare, exclusiv TVA.
Relația de calcul este:
100p qvp100CApR
i ir r
c ⋅⋅= ⋅ =∑
unde:
• Rc = rata rentabilității comerciale;
• pr = profitul total aferent cifrei de afaceri;
• CA = cifra de afaceri ( ∑ i ip qv);
•
qvi = cantitatea vândută din produsul „i”;
• pi = prețul mediu de vânzare al produsului „i” exclusiv TVA.
Modele de analiză factorială pot fi:
I. R c = = ⋅−= ⋅∑∑∑
∑100p qvc qv p qv100p qvp
i ii i i i
i ir
100p qvc qv1
i ii i⋅
⋅− =∑∑
II. 100rc qRi i
c∑⋅= , unde 100pc1 rc
ii
i ⋅
− =
unde:
• gi = structura producției vândute, pe produse;
• rc i = rata rentabilității comerciale a produsului „i”;
• ci = costul complet unitar al produsului „i”;
• pi = prețul mediu de vânzare (exclusiv TVA) al produsului „i”.
Schema factorială va fi:
gi
I. cR pi
ci
189 gi
II. fR∆ p i
rc i
c i
Schematic, influențele factorilor conform modelului I vor fi:
• Modificarea absolută a ratei rentabilității comerciale:
0 1 c c cR R R− = ∆
1) Influența modificării structurii producției vândute pe produse:
100p qvc qv1 100p qvc qv1 R
0 00 0
0 10 1 g
rci⋅
⋅⋅− − ⋅
⋅⋅− = ∆∑∑
∑∑
2) Influența modificării prețurilor medii de vânzare unitare:
100p qvc qv1 100p qvc qv1 R
0 10 1
1 10 1 p
rc ⋅
⋅⋅− − ⋅
⋅⋅− = ∆∑∑
∑∑
3) Influența modificării costurilor unitare:
100p qvc qv1 100p qvc qv1 R
1 10 1
1 11 1 c
rc ⋅
⋅⋅− − ⋅
⋅⋅− = ∆∑∑
∑∑
Mai putem analiza și influența ( )ip
cR∆ ca factor al prețurilor
medii de vânzare cu p
0 / 1I- indicele mediu al prețurilor calculat față de
o bază de comparație:
( )100p qvc qv1 100I p qvc qv1 R
0 10 1
P 0 10 1 p
rci⋅
⋅⋅− − ⋅
⋅⋅− = ∆∑∑
∑∑
4.4.5. Rata de rentabilitate pe produs
La nivelul produsului pot fi determinate:
A. Rata rentabilității comerciale pe produs.
B. Rata rentabilității resurselor consumate pe produs.
190 A. Rata rentabilității comerciale pe produs
Profitul pe unitatea de produs (pr) reprezintă diferența dintre
prețul de vânzare exclusiv TVA (p) și costul pe unitatea de produs (c)
pr = p – c
Suma profitului pe produs (p r) obținut ca urmare a vânzării unei
anumite cantități de produse (q v) dintr-un singur sortiment se
determină pe baza relației:
pr = qv(p – c) = q vp – q vc
Rata rentabilității comerciale pe produs reflectă profitul la 1 leu
(sau 100 lei) vânzări, conform relației:
100pc1 100pc prc ⋅
− = ⋅−=
unde:
• rc = rata rentabilității comerciale pe produs;
• p = prețul mediu unitar de vânzare al produsului;
• c = costul unitar complet al produsului.
Factorii de influență ai acestui model sunt:
prc∆
rc∆
crc∆
Modificarea absolută a ratei rentabilității pe produs va fi:
0 1rc rc rc− = ∆
din care:
1) Influența modificării prețului de vânzare al produsului:
100pc1 100pc1 rc
00
10 p⋅
− − ⋅
− = ∆
2) Influența modificării costului unitar:
100pc1 100pc1 rc
10
11 c⋅
− − ⋅
− = ∆
191 B. Rata rentabilității resurselor consumate pe produs (rrc)
Această rată reflectă profitul la 1 leu (sau 100 lei) costuri, când
este calculată în funcție de costul pe unitate:
100cc prrc⋅−=
Rezultă că rc este influențată de 2 factori cu acțiune directă:
• costul unitar (c);
• prețul de vânzare (exclusiv TVA) – (p);
Schema factorială a modelului va fi:
crrc∆
rrc∆
prrc∆
Modificarea absolută a rrc va fi:
. rrc rrc rrc0 1− = ∆
din care:
1) Influența modificării costului unitar:
100cc p100cc prrc
00 0
11 0 c⋅−− ⋅−= ∆
2) Influența modificării prețului de vânzare al produsului:
100cc p100cc prrc
11 0
11 1 p⋅−− ⋅−= ∆
Remarcă
• Analiza ratelor de rentabilitate pe produs trebuie studiată în legătură
cu posibilitățile de creștere a capacităților de producție și de desfacere și cu
analiza rezervelor de reducere a costului pe unitatea de produs.
• Este utilă și analiza rentabilității pe baza punctului de echilibru
și în funcție de ciclul de viață al produselor.
192 4.5. Analiza pragului de rentabilitate
Pragul de rentabilitate este acea dimensiune a activității firmei
în care veniturile din vânzarea bunurilor, lucrărilor, serviciilor sunt
egale cu cheltuielile (variabile, fixe, totale), profitul fiind zero.
Putem face analiza pragului de rentabilitate la nivelul unui
produs sau la nivelul firmei.
1. Pragul de rentabilitate la nivelul unui produs (o producție
omogenă)
a) Volumul fizic critic al producției (qcr):
mbvcf
cv pcfqcr=−=
unde:
• cf = cheltuieli fixe de producție;
• p = preț de vânzare unitar;
• cv = cheltuieli variabile pe unitatea de produs;
• mbv = marja brută față de cheltuielile variabile pe unitatea de
produs.
b) Cifra de afaceri critică (CAcr):
p q CAcr cr⋅ =
CAcr înseamnă vânzările firmei pentru care profitul este zero.
c) Gradul critic de utilizare a capacității de producție (Gcr):
100qqG
maxcr
cr⋅ =
unde:
• qmax = este capacitatea maximă de producție în expresie fizică.
d) Perioada critică (pcr):
TCACApcr
cr=
193 în care: TCA= vânzările medii pe unitatea de timp (zi, lună, an)
maximă de producție în expresie fizică.
2. Pragul de rentabilitate la nivelul firmei
a) Cifra de afaceri critică (CA cr):
cv1CCAf
cr−=
unde:
• Cf = suma cheltuielilor fixe la nivel de firmă;
• cv = cheltuielile variabile medii la 1 leu cifră de afaceri;
CAC
(CA) afaceri de cifraCA fixe e variabil cheltuielicvv= =
b) Gradul critic de utilizare a capacității de producție (Gcr):
( )100QCA100
cv 1 QCG
maxcr
maxf
cr ⋅ = ⋅
−=
în care:
• i max i max p q Q⋅ =∑ reprezintă capacitatea maximă de produc-
ție în expresie valorică.
Avantajele analizei rentabilității pe baza punctului critic:
• stabilește dimensiunea producției pentru care activitatea firmei
devine profitabilă;
• arată gradul de utilizare a capacității de producție în corelație
cu punctul critic, pentru un anumit profit;
• indică intervalul de timp (de siguranță) în care firma își poate
recupera cheltuielile efectuate;
• face o corelație între dinamica producției și cea a costurilor,
grupate pe cheltuieli variabile și fixe.
194
Exemplu : Analiza pragului de rentabilitate a firmei:
mil. lei
Nr.
crt. Indicatori Simbol Valoare
1. Cifra de afaceri CA 8.600
2. Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 8.200
– cheltuieli variabile Cv 6.900
– cheltuieli fixe Cf 1.300
Pragul de rentabilitate este dat de cifra de afaceri critică:
2 , 0300 . 1
1977 , 0300 . 1
600 . 8900 . 61300 . 1
CAC1C
cv 1CCA
vf f
cr = =
−=
−=
−= =6.500 mil. lei
Pragul de rentabilitate a fost atins în a 276-a zi a anului – adică
3.10 (calculat prin CA cr / CA : T (365) = 6.500 × 365 / 8.600 = 276),
cu o valoare de 6.500 mil. lei, de la care firma a devenit rentabilă.
Intervalul de siguranță va fi:
( ) % 24 100600 . 8500 . 61 100 CA CA 1 Icr SIG = ⋅
− = ⋅ − = .
Nivelul de rentabilitate realizat de firmă nu asigură un interval de
siguranță suficient pentru a face față situațiilor nefavorabile (inflație;
majoritatea prețurilor la materiile prime; indexări de salarii etc.).
Cuvinte – cheie: rentabilitate (concept), eficiență economică,
rezultatul exploatării, rezultatul curent, rezultatul excepțional, marjele,
rate de rentabilitate, rezultatul aferent cifrei de afaceri, pragul de
rentabilitate, cifra de afaceri critică, volumul fizic al producției critic,
gradul critic de utilizare a capacității de producție, perioadă critică.
Întrebări și teste grilă
1. Precizați indicatorii de bază folosiți în analiza rentabilității.
Indicatori în mărimi absolute și relative. Formule de calcul și modele
de analiză.
2. Prezentați principalele rate de rentabilitate utilizate în analiza
financiară a firmei. Formule de calcul, modele de analiză.
3. Rezultatul exploatării se află cu formula:
195 a) venituri de exploatare – cheltuieli de exploatare + profit brut;
b) venituri de exploatare – cheltuieli de exploatare;
c) venituri de exploatare + cheltuieli de exploatare;
d) venituri totale – cheltuieli totale.
Răspuns: b)
4. Rezultatul curent al exercițiului se află cu formula:
a) rezultatul exploatării – rezultatul financiar;
b) rezultatul exploatării + rezultatul financiar;
c) rezultatul precedent al exercițiului – cota de impozit pe profit;
d) profitul brut – profitul net.
Răspuns: b)
5. Analizați rentabilitatea ciclului de exploatare cu următoarele
rezultate:
Perioada analizată Nr.
crt. Indicatori Simbol
Precedentă Curentă
1. Venituri de exploatare V ex 8.750 9.150
2. Cheltuieli de exploatare C ex 7.950 8.200
3. Fondul total de timp de
muncă T 68.250 54.600
Calculați influența factorilor de gradul II asupra veniturilor de
exploatare și verificați relația dintre ei: fondul total de timp de muncă
și productivitatea medie orară. ()? RPT V
exex= ∆și ()? RPh exw V
ex= ∆
Răspuns : ()lei . mil 12 , 160 RPT V
exex− = ∆ ;
()lei . mil 84 , 196 RPh exw V
ex+ = ∆
Model de rezolvare
Perioada analizată Nr.
crt. Indicatori Simbol
Precedentă Curentă
1. Rezultatul
exploatării ex ex exC V RP− = 800 950
2. Productivitatea
medie orară TVwexh= 0,1282 0,1676
3. Profitul mediu
la 1 leu de
exploatare exex
reVc1 p− = 0,0915 0,1038
196 1) Influența modificării veniturilor de exploatare:
()()( )= ⋅ − = ⋅ − = ∆ 0915 , 0 8750 9150 pre V V RP0 ex exT V
ex0 1ex
= 36,6 mil. lei
1.1) Influența modificării fondului de timp de muncă:
()() = ⋅ ⋅ − = ∆0h0 1T V
ex pre w T T RP0ex
= (54600 – 68250)·0,1282·0,0915= – 160,12 mil. lei
1.2) Influența modificării productivității medii orare:
()()= ⋅ − = ∆0 h h 1w V
ex pre w w T RP
0 1h ex
= 54600·(0,1676 – 0,1282)·0,0915 = +196,84 mil. lei
Verificarea rezultatelor :
()T V
exV
exex exRP RP∆ = ∆ + ()h exw V
exRP∆
36,6 = -160,12 + 196,84 ⇒36,6 ≅36,6
197
5. ANALIZA FACTORIALĂ A SITUAȚIEI
PATRIMONIAL-FINANCIARE
Situația patrimonial-financiară reprezintă o anumită stare a
capitalului, din cel puțin trei puncte de vedere:
• existența capitalului;
• componența materială a capitalului;
• rezultatele obținute prin folosirea lui.
Analiza financiară folosește un ansamblu de instrumente, tehnici
și metode prin care sunt examinate situația financiară a unei firme și
performanțele acesteia.
Această analiză are ca scop stabilirea unui diagnostic asupra
situației financiare a firmei, prin identificarea punctelor slabe și a
punctelor tari ale gestiunii financiare. Pe baza acestui diagnostic se va
constitui o strategie de dezvoltare a firmei cu posibilitatea adaptării la
condițiile noi apărute în contextul economic.
Finalitatea analizei financiare constă în oferirea de informații
financiare atât utilizatorilor interni (acționarii, corpul managerial,
salariații) ai firmei, cât și utilizatorilor externi (bănci, parteneri de
afaceri, administrația financiară și organismele de control financiar,
organele judecătorești).
Problemele de bază ale analizei situației financiare sunt
următoarele:
• analiza eficienței și a performanțelor firmei;
• analiza elementelor patrimoniale imobilizate și circulante
(optime, antecalculate, previzionale etc.);
• analiza integrității patrimoniului (rezultatele inventarelor, anuale,
reducerea volumului de pierderi din lipsuri de valori materiale etc.);
• determinarea patrimoniului net, respectiv a valorii firmei;
198 • analiza surselor financiare de acoperire a activelor:
− capitaluri;
− fondul de rulment;
− surse asimilate celor proprii;
− surse atrase, împrumutate etc.
• analiza raportului dintre activele circulante și fondul de
rulment net și balanțier;
• analiza solvabilității, a capacității de plată și lichidități;
• analiza eficienței utilizării patrimoniului firmei și a capitalului.
5.1. Elemente metodologice
Metodologia de analiză a situației financiare se bazează pe
situațiile anuale ale firmei:
• bilanțul contabil;
• contul de profit și pierdere;
• situația modificării capitalurilor proprii;
• situația fluxurilor de trezorerie;
• politici contabile.
A. Bilanțul contabil este un document de sinteză al contabilității
în dublă partidă, în care se reflectă situația patrimoniului firmei și
rezultatele financiare ale perioadei de gestiune.
Bilanțul este un document oficial de gestiune a firmei și trebuie
să redea o imagine fidelă, clară, completă a patrimoniului, a situației
financiare și a rezultatelor obținute, reflectând astfel puterea ei
financiară, strategia unei firme.
Formatul și structura bilanțului au trecut de la relația Activ =
Pasiv, la relația Activ – Datorii = Capital propriu, datorită ordinului
94/2001 al Ministerului Finanțelor Publice în concordanță cu
armonizarea la Standardele Internaționale de Contabilitate și cu
Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene.
În activul bilanțului sunt reprezentate mijloacele (activele) pe
care le utilizează firma pentru realizarea obiectului ei de activitate. Ele
sunt grupate în:
199 A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale;
II. Imobilizări corporale;
III. Imobilizări financiare.
B. Active circulante
I. Stocuri;
II. Creanțe;
III. Investiții financiare pe termen scurt;
IV. Casa și conturile la bănci.
Activul bilanțului cuprinde și conturi de regularizare:
C. Cheltuieli efectuate în avans
Pasivul bilanțului este prezentat în continuarea activului și
începe cu datoriile pe termen scurt (plătibile într-un an), se continuă
cu cele pe termen lung (plătibile într-o perioadă mai mare de un an) și
se termină cu capitalurile proprii. Prezentarea pasivului va fi:
D. Datorii pe termen scurt;
E. Datorii pe termen lung.
Conturi de regularizare:
H. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli.
I. Venituri în avans.
Apoi pasivul bilanțului se încheie cu:
J. Capital.
În legătură cu concepția bilanțului contabil există două teorii
fundamentale:
1. Bilanțul patrimonial (financiar).
2. Bilanțul funcțional.
1. Bilanțul patrimonial (financiar)
Acest bilanț se realizează cu ajutorul bilanțului contabil,
reprezentând un instrument de analiză pe baza căruia cei interesați,
acționarii și creditorii pot cunoaște valorile financiare pe care le au.
Analiza face o delimitare între nevoile permanente de finanțare,
ce se acoperă din capitaluri proprii, și nevoile temporare, care se
acoperă din surse temporare.
Structura sintetică a bilanțului financiar presupune gruparea
elementelor patrimoniale în activ și pasiv astfel:
200 ACTIV (NEVOI) PASIV (SURSE)
I. Active imobilizate, din care:
1. Imobilizări necorporale
2. Imobilizări corporale
3. Imobilizări financiare
4. Creanțe (> 1 an) I. Capitaluri proprii, din care:
1. Capital social
2. Rezerve
3. Subvenții
4. Provizioane pentru riscuri,
cheltuieli (> 1, caracter de rezervă)
II. Datorii pe termen lung
II. Active circulante, din care:
1. Stocuri
2. Creanțe
3. Investiții financiare
4. Disponibilități III. Datorii pe termen scurt, din care:
1. Credite pe termen scurt
2. Obligații
3. Provizioane pentru riscuri,
cheltuieli (> 1an)
Pe bilanțul contabil actual se operează o serie de corecții, atât în
activ, cât și în pasiv, pentru respectarea principiilor și modelului
bilanțului financiar (patrimonial). Corecturile din activ se fac în acord
cu cele din pasiv, astfel încât să se respecte egalitatea activ-pasiv.
Posturile bilanțului contabil vor fi corectate astfel:
/head2right În activ vor fi eliminate „activele fictive” (cheltuieli de constituire,
cheltuieli în avans etc.), care nu au valoare în termeni de lichiditate.
În pasiv, pentru echilibrare, se vor diminua capitalurile proprii cu
valoarea activelor fictive.
/head2right Activele sunt reevaluate în valoarea lor de piață (valoare reală),
dacă au fost evaluate la costul istoric în bilanțul contabil.
Diferențele înregistrate dintre cele două valori pentru terenuri,
clădiri, stocuri etc. vor fi înregistrate astfel:
– dacă valoarea de piață este mai mare decât valoarea la costul istoric:
• activul se majorează cu diferența;
• pasivul majorează valoarea capitalurilor proprii;
– dacă valoarea de piață este mai mică decât cea înregistrată la
costul istoric:
• activul se diminuează cu diferența;
• pasivul diminuează capitalurile proprii.
/head2right Situația leasing-ului operațional nu este înregistrată în bilanțul
contabil, pentru că activul respectiv nu este în proprietatea agentului
economic;
– în bilanțul financiar se înregistrează valoarea netă a acestor active
(pentru a se înregistra continuitatea activității):
201 • activ – în active corporale;
• pasiv – la datorii pe termen lung.
La fel sunt tratate și activele deținute în locație de gestiune sau
închiriate.
/head2right Efectele scontate neajunse la scadență reprezintă creanțe ale firmei,
care nu mai sunt în patrimoniul ei pentru că au fost cedate băncii și au
generat o creștere a disponibilităților.
Astfel, din punct de vedere financiar:
• în activ generează o creștere a disponibilităților;
• în pasiv generează o creștere în creanțe pe termen scurt.
2. Bilanțul funcțional
Acest bilanț este un instrument folosit de analiza financiară, care prin
retratarea bilanțului contabil pune într-o ordine logică posturile bilanțului
pentru a evidenția funcțiunile principale ale firmei pe cicluri:
• de investiții;
• de exploatare;
• de finanțare;
• de trezorerie.
ACTIV (NEVOI) PASIV (SURSE)
• Active stabile (aciclice)
– Activ imobilizat (brut) • Surse stabile (aciclice)
– capitaluri proprii
– amortizări și provizioane
– datorii financiare
• Active ciclice de exploatare
– stocuri
– creanțe aferente exploatării
• Active ciclice din afara
exploatării
– creanțe diverse
– TVA aferentă imobilizărilor
• Surse ciclice de exploatare
– obligații către furnizori și asimilate
– datorii către salariați
– datorii fiscale
– venituri în avans legate
de exploatare
• Surse ciclice din afara exploatării
– datorii legate de imobilizări
– datorii diverse
– venituri în avans legate din afara
exploatării
– dividende de plată
• Trezorerie de activ
– disponibilități și valori
imobiliare de plasament • Trezorerie de pasiv
– credite pe termen scurt
202 Observație :
• Leasing-ul operațional, locația de gestiune sau închiriere vor fi
incluse:
/square4 în activ – active stabile;
/square4 în pasiv – datorii pe termen lung.
• Efectele scontate și neajunse la scadență vor fi trecute:
/square4 în activ – măresc creanțele din exploatare;
/square4 în pasiv – măresc creditele pe termen scurt.
• Amortizarea și provizioanele se înregistrează în pasivul
bilanțului funcțional la resurse stabile, majorându-le.
B. Contul de profit și pierdere
Este un cont din bilanț care reflectă rezultatele exercițiului,
provenite din activitatea firmei și care cuprinde următoarele elemente:
• cifra de afaceri;
• veniturile și cheltuielile exercițiului (grupate după natura lor);
• rezultatul exercițiului (profit sau pierdere) pe cele 3 categorii:
– rezultatul curent;
– rezultatul excepțional;
– impozitul pe profit.
C. Anexele la bilanț
Cuprind informații legate de datele prezentate în bilanț și în
contul de profit și pierdere, cu privire la situația patrimonială și
financiară și rezultatele exercițiului încheiat.
Aceste informații se referă la:
• activele imobilizate;
• stocurile și producția în curs;
• creanțe și datoriile;
• impozitele și taxele datorate și vărsate;
• provizioanele;
• încasările și plățile în valută;
• determinarea rezultatului fiscal;
• repartizarea rezultatului exercițiului;
• informații suplimentare.
203 D. Patrimoniul net
Analiza patrimoniului net este o problemă de bază de bilanț,
care stabilește averea firmei negrevată de datorii.
Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor care
pot fi exprimate în bani, aparținând unei persoane fizice sau juridice,
ale cărei nevoi le satisface, precum și totalitatea bunurilor la care se
referă.
Patrimoniul net poate fi determinat prin două metode:
1. Metoda sintetică, în care din activul total (AT) se scad
datoriile totale (DT):
Pnt = AT – D T
unde P nt = patrimoniul net.
Remarcă
• Valoarea patrimonială a unei firme coincide cu activul net
contabil.
• Dacă ritmul activelor totale devansează ritmul datoriilor totale,
atunci patrimoniul net înregistrează o creștere.
• Patrimoniul net poate înregistra o creștere:
– pe seama rentabilității surselor interne ale firmei;
– pe baza surselor externe (aportul de capital, primirea cu titlu
gratuit a unor active etc.).
2. Metoda aditivă, în care se însumează elementele capitalului
propriu:
Pnt = Ks + Rz + Rr + Rex – Rrep
unde:
• Ks = capitalul social;
• Rz = rezerve;
• Rr = rezultatul reportat;
• Rex = rezultatul exercițiului;
• Rrep = rezultatul repartizat.
Remarcă:
• Practica arată că, dacă rentabilitatea firmei crește, cresc și
sursele proprii, reprezentate de rezerve legale, fonduri proprii etc.
• Creșterea capitalului social poate crește și prin:
204 /head2right contribuțiile acționarilor, care, deși asigură autonomia
financiară, produc un efect de diluare:
– a câștigului pe acțiune;
– a valorii contabile a acțiunilor sau plăților sociale;
– a puterii (dacă nu se mențin proporțiile inițiale ale capitalului);
/head2right conversia unor datorii în capital social (stingerea unei
datorii în schimbul oferirii unui pachet pe acțiuni);
/head2right rezultatul reportat se poate constituiea:
– profit nerepartizat (crește patrimoniul net);
– pierdere neacoperită (patrimoniul va fi diminuat).
E. Metode utilizate în analiza situației financiare:
/head2right Analiza bilanțului, având în vedere structura sa și principiile
care stau la baza grupării posturilor, este o analiză de structură, care se
poate referi:
– fie la activ (analiza statică a activelor fixe și circulante etc.);
– fie la pasiv ( analiza capitalurilor proprii, împrumutate și atrase).
/head2right Analiza pe orizontală se referă la corelarea posturilor de
activ cu posturile de pasiv, evidențiind măsura în care activele
imobilizate și circulante (mijloacele economice) s-au format pe baza
surselor financiare corespunzătoare din pasiv.
/head2right Analiza combinată presupune îmbinarea celor două tipuri de
analiză prezentate, punând accent pe utilizarea metodei ratelor.
Metoda ratelor se utilizează, în analiza situațiilor financiare,
prin raportul a doi indicatori, care se condiționează reciproc și au o
anumită putere informațională.
5.2. Analiza structurii patrimoniale a firmei
Analiza structurii patrimoniale arată ponderea diferitelor
elemente patrimoniale prin folosirea metodei ratelor.
Prezentarea situației firmei prin ratele de structură va evidenția:
– tendința de dezvoltare a firmei pe o anumită perioadă de timp;
– comparația între firme de dimensiuni diferite;
– modificările structurale din cadrul firmei;
– situația activelor și datoriilor în mărimi relative (considerând
totalul activelor de 100%).
205 5.2.1. Analiza structurii activului
Analiza activelor, urmărită static și dinamic, pune în evidență
specificul firmei, gradul de dotare tehnică, viteza de prelucrare a
materialelor, situația stocurilor etc. Analiza făcută cu ratele de
structură ale activului este influențată de factori ca:
• factori tehnici determinați de specificul activității desfășurate
de firmă;
• factori economici și juridici.
Principalele rate de structură ale activului sunt:
/head2right Rata activelor imobilizate (RAi):
100ATARi
Ai⋅ =, unde: A i = active imobilizate;
AT = active totale
Remarcă
• Acest indicator precizează flexibilitatea financiară a firmei în
măsura în care se evidențiază componența capitalului investit. Este
cunoscut că dotarea tehnică a unei firme variază în funcție de profitul
său și de înzestrarea cu tehnică modernă.
• Dimensiunea acestui indicator este influențată de politicile
contabile ale firmei (alegerea între capitalizare și înregistrarea unor
investiții pe costuri, sistemul de amortizare etc.).
Pentru aprofundarea analizei, rata imobilizărilor poate fi des-
compusă în trei componente:
a) Rata imobilizărilor necorporale (RIN)
100ATARIN
IN⋅ =; unde: • A IN = active imobilizate necorporale.
Remarcă:
• Mărimea acestei rate arată ponderea unor active, precum
brevete, licențe, mărci, fond comercial etc., în patrimoniul firmei.
• Rata depinde însă și de specificul firmei, de dimensiunea
firmei, cât și de istoria ei.
b) Rata imobilizărilor corporale (RIC)
100ATARIC
IC⋅ =; unde: • A IC = active imobilizate corporale.
206 Remarcă
• Această rată arată ponderea capitalurilor fixe corporale
(terenuri, clădiri, mașini și echipamente) în cadrul activelor firmei.
• Indicatorul are valori ridicate în firmele de producție, de
distribuție a energiei, de transporturi feroviare etc.
• Nivelul indicatorului este influențat și de:
– politica de amortizare;
– politica de investiții;
– alegerea contabilă între costul istoric și valoarea reală de piață
a imobilizărilor corporale.
c) Rata imobilizărilor financiare (RIF)
100ATARIF
IF⋅ =
unde: • A IF = active imobilizate financiare.
Remarcă:
• Această rată evidențiază dimensiunea legăturilor strategice și
financiare pe care o anumită firmă le are cu alți agenți economici.
/head2right Rata imobilizărilor circulante (RAC)
100ATARC
AC⋅ =
unde: • A C = active circulante.
Remarcă:
• Această rată este influențată de profitul firmei, de gradul de
dotare tehnică și de nivelul tehnologiei utilizate.
• Ea este o măsură a flexibilității financiare și arată activele care
se pot transforma ușor în bani.
Aprofundarea analizei poate fi făcută pe componentele activelor
circulante:
a) Rata stocurilor (RS)
100ATStRS⋅ =, unde St = stocuri.
Remarcă
• Indicatorul are valori ridicate pentru firmele de producție cu
ciclu lung de fabricație, pentru firmele de distribuție (care au stocuri
datorită specificului activității).
207 b) Rata creanțelor comerciale (RCC)
100ATCRCA
CC⋅ =, unde C CA = clienți și conturi asimilate.
Remarcă
• Indicatorul arată importanța tipurilor de creanțe comerciale ale
firmei.
• Rata este influențată de:
– specificul activității;
– puterea de negociere a firmei cu partenerii comerciali (pentru
efectuarea plăților de clienți);
– managementul firmei.
c) Rata disponibilităților (RDP)
100ATDRA
DP⋅ =;unde: D A = disponibilități și active asimilate.
Remarcă
• Această rată se mai numește rată netă de asigurare cu
disponibil , reprezentând o măsură a lichidității interne a firmei.
• Nivelul ridicat al ratei poate arăta:
– o bună organizare managerială, care poate asigura firmei un
echilibru financiar;
–resurse neutilizate.
• Aprecierea ratei se face cu prudență, datorită fluctuațiilor
rapide, dar și posibilității de operare cu date eronate.
• Se consideră că are valori normale dacă este cuprinsă între:
% 2 R % 5 , 1DP≤ ≤
• Între rata activelor imobilizate și rata activelor circulante există relația:
100 R R% AC % Ai= +
5.2.2. Analiza structurii pasivului
Elementele principale în structura pasivului bilanțier sunt:
• capitalurile și rezervele;
• provizioanele pentru riscuri și cheltuieli;
• datorii pe termen mediu și lung (> 1 an);
• venituri în avans.
208 Analiza structurii pasivului se realizează cu o serie de rate care
pot analiza:
• importanța relativă și evoluția în timp a diferitelor surse de
finanțare de firmă;
• politica financiară a firmei;
• autonomia financiară;
• gradul de îndatorare.
Principalele rate de structură ale pasivului sunt:
/head2right Rata stabilității financiare (RSf)
100PTKRper
Sf⋅ =, unde: K per = capitalul permanent;
PT = pasivul total.
Remarcă
• Indicatorul arată importanța relativă a surselor de finanțare pe
termen lung și datorită faptului că ele trebuie corelate cu mărimea
activelor pe termen lung, pentru că activele imobilizate și fondul de
rulment trebuie acoperite de capitalul permanent.
• Capitalul permanent reflectă toate sursele de finanțare pe
termen lung, indiferent de sursa acestora (capital propriu, capital
împrumutat pe termen mediu și lung).
• O valoare scăzută a acestui indicator pune în pericol
stabilitatea financiară a firmei.
/head2right Rata autonomiei financiare reflectă ponderea capitalului
propriu în diferite elemente de pasiv, precum și în pasivul total.
1. Rata autonomiei financiare globale (Rafg)
100PTKRpr
afg⋅ =
unde: K pr = capitalul propriu
PT = pasivul total.
Remarcă:
• Indicatorul se stabilește cu dificultate din cauza ponderilor
diferite ale capitalurilor proprii, respectiv ale obligațiilor pe termen
scurt în totalul pasivelor de la o firmă la alta.
209 • Din experiența practică s-a constatat:
/checkbld dacă K pr reprezintă cel puțin 2/3 din capitalul total, firma
dispune de o autonomie financiară ridicată, reprezentând garanții
aproape sigure pentru eventualii investitori;
/checkbld dacă ponderea K pr este cuprinsă între 20% și 50%, riscul
acordării de credite este mare, dar firma poate beneficia de credite;
/checkbld dacă ponderea K pr < 30%, firma nu mai prezintă garanție
pentru acordarea de credite.
2. Rata autonomiei financiare la termen (Raft)
100KKR
prmpr
aft⋅ = sau 100DTMLKRpr
aft ⋅ = ′
unde:
• Kpr = capitalul propriu;
• Kprm= capitalul permanent;
• DTML = datorii pe termen mediu și lung.
Remarcă:
• Acest indicator, datorită folosirii capitalului permanent, aduce
un plus de precizie în aprecieri.
• Valorile minimale optime pentru această rată vor fi:
Raft > 50% iar aftR′> 100%.
• Raft are o valoare mai mare în perioadele de gestiune când se
fac împrumuturi pe termen mediu și lung pentru necesitățile firmei și
va scade pe măsura rambursării împrumuturilor, dacă nu sunt
contractate noi credite de această natură.
/head2right Rata de îndatorare (Rî) măsoară ponderea obligațiilor în
patrimoniul firmei și se poate detalia în:
1. Rata de îndatorare globală (Rîg), ce măsoară ponderea
datoriilor totale în patrimoniul firmei:
100PTDRT
îg⋅ = sau 100KDTR
prîg⋅ =′
unde: • DT = datorii totale, ce includ:
– împrumuturile pe termen mediu și lung;
– împrumuturile pe termen scurt;
– obligațiile.
210 Remarcă
• Valoarea minimă optimală trebuie să fie R îg < 100,
semnificând o reducere a îndatorării firmei, cu consecințe directe în
creșterea autonomiei financiare.
• Dacă R îg ≥ 66%, aceasta este considerată o valoare normală
pentru firmă.
• Pentru limita superioară, acceptabilă este ca mărimea datoriilor
să fie de cel mult două ori mai mare decât capitalul propriu.
2. Rata de îndatorare la termen (Rît) măsoară ponderea
datoriilor pe termen mediu și lung (DTML) în capitalul permanent
(Kprm) sau în capitalul propriu (K pr):
100KDTMLR
prmît ⋅ = sau 100KDTMLR
prît ⋅ = ′
Remarcă
• Nivelul R ît ≤ 50% (50% valoarea maximă), iar îtR′ < 100%,
ceea ce ar contribui la o garanție a rambursării creditelor de la bănci.
Posibilitățile de îndatorare ale unei firme sunt cu atât mai mari,
cu cât valoarea acestei rate este mai scăzută.
• îtR′ este inversa ratei autonomiei financiare la termen (aftR′):
aftîtR1R′=′
5.3. Echilibrul financiar. Corelația dintre fondul de rulment,
nevoia de fond de rulment și trezoreria netă
Principalii indicatori utilizați în analiza echilibrului financiar sunt:
• fondul de rulment;
• necesarul de fond de rulment;
• trezoreria.
Indicatorii pot fi determinați în accepție patrimonială – pe baza
bilanțului financiar, iar în accepțiunea funcțională – pe baza bilanțului
funcțional.
211 Fondul de rulment (FR) reprezintă partea din capitalul
permanent utilizată pentru finanțarea activelor circulante.
În concepția patrimonială, fondul de rulment exprimă în mărime
absolută lichiditatea unei firme (pe termen scurt) și se calculează:
FR = K prm – Ai
unde: K prm = capitalul permanent
Ai = active imobilizate.
Prin prisma surselor de finanțare, fondul de rulment patrimonial
se compune din:
• fondul de rulment propriu (FRp):
FRp = Kpr – Ai
unde K pr = capitaluri proprii
• fond de rulment împrumutat (FRî):
FRî = DTML
unde: DTML = datorii pe termen mediu și lung.
Astfel, fondul de rulment patrimonial este format din cele două
fonduri:
FR = FR p + FRî
sau mai poate fi calculat:
FR = Acr – DTS
unde: A cr = active circulante
DTS = datorii pe termen scurt.
Remarcă:
• FR este destinat finanțării activelor circulante, datorită dife-
rențelor dintre sumele de încasat și sumele de plătit, precum și
decalajului dintre termenul mediu de transformare a activelor
circulante în lichidități și durata medie în care datoriile pe termen scurt
devin exigibile.
• FR asigură legătura dintre cele două părți ale bilanțului
financiar, reprezentând unul dintre cei mai importanți indicatori ai
echilibrului financiar. Astfel, FR stabilește legătura dintre lichiditate și
exigibilitate, permițând aprecierea pe termen scurt a riscului de
incapacitate de plată.
În concepția funcțională se determină fondul de rulment
funcțional sau fondul de rulment net global (FRNG) astfel:
212 /head2right FRNG reflectă surplusul de resurse în raport cu valorile
imobilizate:
FRNG = SA – AA
unde: SA = surse aclice (stabile)
AA = active aciclice (stabile)
Reprezentare grafică:
A P
Active stabile – aciclice Resurse stabile – aciclice
FRNG poate fi:
• pozitiv FRNG > 0, atunci SA > AA.
În acest caz, avem un surplus de surse stabile (permanente), care
pot fi utilizate pentru finanțarea altor nevoi ale firmei;
• negativ FRNG < 0, atunci SA < AA.
În acest caz avem o insuficiență de fond de rulment, iar firma va
fi nevoită să apeleze la noi credite pentru a acoperi nevoile ciclului de
exploatare.
/head2right FRNG se mai poate determina:
FRNG = (NC + NT) – (RC + RT)
unde:
NC = nevoi ciclice
NT = nevoi de trezorerie
RC = resurse ciclice
RT = resurse de trezorerie
sau FRNG = (A ce + Acîe + Ds) – (DT e + DT îe + CBT)
unde:
Ace = active circulante de exploatare
Acîe = active circulante în afara exploatării
Ds = disponibilități
DTe = datorii de exploatare
DTîe = datorii în afara exploatării
CBT = credite bancare de trezorerie
Remarcă:
• FRNG > 0, firma dispune de lichidități;
213 • FRNG < 0, fondul este sub necesarul acoperirii activelor
circulante, se produce o decapitalizare, care produce perturbații în
desfășurarea normală a circuitului economic. Firma va trebui să
apeleze la credite bancare pentru a-și onora obligațiile către creditori,
bugetul de stat etc.
• Dacă FRNG < 0, această situație s-a creat datorită unor
investiții mari ale firmei, la nivelul unei perioade mai scurte (1-2 ani) ,
atunci putând vorbi de o situație favorabilă. Investițiile realizate vor
determina o creștere a imobilizărilor (active stabile) în sensul creșterii
activității firmei (cifrei de afaceri) și rezultatul se va vedea în majorarea
resurselor stabile, iar în viitor în refacerea fondului de rulment.
Nevoia de fond de rulment (NFR) exprimă volumul fondului
de rulment prevăzut (din surse proprii sau atrase) să asigure activele
circulante (stocuri, creanțe, alte active), determinate pe baza unor
viteze de rotație normale la scară națională și comparabile cu uzanțele
internaționale.
• Pe baza bilanțului patrimonial se determină astfel:
/head2right NFR = (A c – Ds) – (DT s – CBs) = Ac – Ds – OTs
unde:
NFR = nevoia de fond de rulment;
Ac = active circulante;
Ds = disponibilități;
DTs = datorii pe termen scurt;
CBs = credite bancare pe termen scurt;
OTs = obligații pe termen scurt.
/head2right NFR = ST + CR – OT s
unde:
CR – creanțe;
ST – stocuri.
• Pe baza bilanțului funcțional , nevoia de fond de rulment
caracterizează ciclul de exploatare și se poate determina:
/head2right NFR = AC – RC
unde:
AC = active ciclice
RC = resurse ciclice
și se poate împărți în două categorii distincte:
214 1) nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE):
NFRE = AC e – RCe = (ST + CR) – OT s
unde:
ACe = active ciclice din exploatare
RCe = resurse ciclice din exploatare
2) nevoia de fond de rulment în afara exploatării (NFR îe):
NFRE îe = AC îe – RCîe = (ST + CR) – OT s
unde:
ACîe = active ciclice din afara exploatării
RCîe = resurse ciclice din afara exploatării.
În practică se întâlnesc două situații:
• NFR > 0, situația este normală numai dacă se datorează unor
investiții susținute pentru finanțarea ciclului de exploatare.
În caz contrar, NFR reflectă un decalaj nefavorabil între lichiditatea
stocurilor, creanțelor și exigibilitatea datoriilor de exploatare.
• NFR < 0, resursele exced necesarul. Firma are un surplus de
resurse temporare în comparație cu nevoile temporare, iar situația este
considerată favorabilă doar dacă a rezultat din accelerarea vitezei de
rotație a activelor circulante și angajarea unor credite cu scadențe mai
îndepărtate.
Exemplu: Firma cu profil de distribuție cu amănuntul
(hipermarketurile), unde creanțele sunt zero (plata se realizează cu
numerar, stocurile reduse, viteza lor de rotație foarte mare) și există
obligații foarte mari (furnizorii acceptă condiții contractuale drastice
pentru că au asigurată desfacerea pentru cantități mari, au garantate
încasarea și rotația rapidă a mărfurilor).
În caz contrar, situația este nefavorabilă, pentru că se datorează
unor întreruperi temporare în aprovizionare și reînnoirea stocurilor sau
în activitatea productivă.
Remarcă
Factorul managerial în dimensionarea normală a nevoii fondului de
rulment trebuie să țină seama de principalii factori care o influențează:
• natura activității;
• durata ciclului de fabricație;
• viteza de rotație a stocurilor și creanțelor;
• nivelul de activitate etc.
215 Trezoreria netă (disponibilul bănesc) exprimă corelația dintre
fondul de rulment și nevoia de fond de rulment, reflectând situația
financiară a firmei pe termen scurt, mediu și lung.
• Pe baza bilanțului patrimonial , trezoreria netă (TN) se
calculează:
TN = FR – NFR
• Pe baza bilanțului funcțional , se va calcula:
TN = FRNG – NFR sau TN = TA – TP
unde:
FRNG = fondul de rulment net global;
NFR = nevoia de fond de rulment;
TA = trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare ale
conturilor de disponibilități și plasamente;
TP = trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare ale
conturilor de credite pe termen scurt.
Trezoreria netă poate fi:
1. TN > 0, atunci FR > NFR, caz în care din activitatea firmei se
degajă un surplus monetar.
Dacă această situație se menține mai multe exerciții financiare
succesive, înseamnă că firma are o rentabilitate economică mare și are
posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților bănești pentru a-și
întări poziția pe piață.
2. Dacă nevoia de fond de rulment se menține constantă, atunci
trezoreria netă pozitivă este echivalentul profitului net (P net) din care
s-au scăzut dividendele (Dd) plătite în cursul perioadei respective, la
care se adaugă amortizarea (A).
NFR = constantă = TN = Pnet – Dd + A.
3. TN < 0, reflectă un deficit (dezechilibru) financiar la sfârșitul
anului, iar firma va apela la un credit de trezorerie (înseamnă că în
calculul NFR nu s-au luat în considerare creditele pe termen scurt).
Dacă NFR = constantă, atunci TN < 0 este efectul înregistrării
de pierderi.
Dacă TN < 0, dar firma înregistrează o creștere a NFR (firma
produce lucrări, produse, servicii rentabile și are piețe de
aprovizionare și desfacere), atunci există un decalaj între termenul
216 mediu de transformare a stocurilor și creanțelor în lichidități și durata
medie de onorare a obligațiilor pe termen scurt.
5.3.1. Analiza echilibrului financiar funcțional pe baza ratelor
Se recomandă folosirea următoarelor rate:
/head2right Durata de rotație a necesarului de fond de rulment din exploatare :
TCANFREDRNFR ⋅ =
unde: CA = cifra de afaceri; T = timpul.
/head2right Rata marjei de securitate (RMS):
TCAFRNGRMS ⋅ =.
Observație :
RMS se apreciază că este cuprinsă între 30 și 90 zile, în funcție
de domeniul de activitate.
/head2right Rata de finanțare a necesarului de fond de rulment (FRNFR):
100NFRFRNGRFNFR ⋅ = cu condiția ca FRNG; NFR > 0.
Remarcă
NFRRF măsoară proporția în care NFR este acoperit prin surse
permanente;
Dacă NFRRF> 100, atunci:
– se creează o trezorerie netă pozitivă;
– NFR este integral asigurat prin capitalul permanent;
Dacă NFRRF< 100, atunci:
– trezoreria netă este negativă;
– NFR este finanțat parțial pe seama creditelor de trezorerie.
Dacă NFRRF= 100 (caz teoretic)
– trezoreria este nulă;
– NFR este finanțat integral pe seama fondului de rulment.
217 /head2right Rata de acoperire a riscului (RACR):
A PDTML
CFDTMLRA
netCR+= =
unde:
DTML = datorii pe termen mediu și lung
CF = cash-flow-ul
Pnet = profit net
A = amortizarea
Remarcă
CRRAmăsoară capacitatea firmei de a rambursa creditele pe
seama fluxului de numerar (sau de casă) rezultat într-o perioadă de
gestiune; prin această rată se determină numărul anilor în care
creditele pot fi rambursate pe seama fluxului de numerar. Situația este
favorabilă dacă nivelul este mai mic decât numărul anilor în care s-a
prevăzut rambursarea în totalitate a creditelor existente.
/head2right Rata capacității de rambursare a creditului (Rrc):
CFrRar
rc∑=
unde:
∑rar = suma ratelor anuale de rambursare
CF = cash-flow-ul.
Remarcă
rcRmăsoară capacitatea de a achita obligațiile anuale ale
creditorilor pe seama fluxului de numerar degajat.
DacărcR> 1, rezultă că există surse necesare rambursării ratelor
scadente ale creditului.
DacărcR< 1, rezultă că fluxul de numerar acoperă integral ratele
scadente și rezultă și un disponibil.
DacărcR= 1 (caz teoretic), profitul net și amortizarea acoperă
integral ratele scadente.
218 5.4. Analiza corelației dintre creanțe și obligații
Evoluția corelației dintre creanțe și obligații este importantă,
pentru că ea influențează capacitatea de plată a firmei.
Creanțele reprezintă angajamente contractate de anumiți clienți ai
firmei, ale căror termene de plată au o scadență ulterioară livrării mărfii,
precum și de debitorii firmei, în calitate de beneficiari ai unor
împrumuturi pe care le vor rambursa ulterior, împreună cu dobânda
aferentă.
Obligațiile sau datoriile nefinanciare pe termen scurt reprezintă
surse de finanțare atrase pe o durată mai mică de un an, excluzând
creditele bancare.
Obligațiile sub aspect contabil conțin datorii către furnizori,
personal, stat, acționari, avansuri de la clienți etc.
Evoluția creanțelor și obligațiilor influențează fluxul de numerar
al firmei:
– sub aspectul sumelor;
– sub aspectul termenilor de încasare și de plată.
Analiza corelației dintre creanțe și obligații se poate face cu
următorii indicatori:
/head2right Durata de imobilizare a creanțelor (Dcr):
360RSD
ddcr
cr⋅ = sau TRSD
ddcr
cr⋅ = sau TCASDdcr
cr⋅ =
unde:
dcrS– soldul mediu debitor al conturilor de creanțe
Rd – rulajul debitor al conturilor de creanțe
T – timpul (sau 360 zile)
CA – cifra de afaceri.
Observație :
În practica economică, pentru că bilanțul nu furnizează date asupra
rulajului debitor al conturilor de creanțe se folosește cifra de afaceri.
/head2right Durata de folosire a surselor atrase (Dfa):
360RSD
cob
fa⋅ = sau 360CASDob
fa⋅ =
unde:
219 obS= soldul mediu al conturilor de obligații
Rc = rulajul creditor al conturilor de obligații.
Remarcă :
Dacă dcrS=obS și Dcr = Dfa, atunci din punct de vedere teoretic
creanțele și obligațiile se compensează reciproc.
Dacă dcrS>obS și Dcr = Dfa, atunci fluxul de disponibilități este
influențat pozitiv, iar pentru același interval de timp încasările vor fi
superioare plăților.
Dacă dcrS<obS și Dcr = Dfa, atunci fluxul de disponibilități este
influențat negativ, iar pentru același interval de timp plățile
devansează încasările.
Exemplu : Analizăm evoluția creanțelor și obligațiilor în raport
cu cifra de afaceri, pentru a analiza raportul dintre imobilizarea
capitalului firmei și folosirea surselor atrase (conform tabelului 5.5.1.)
Tabelul 5.5.1.
– mil. lei –
Nr.
crt. Indicatori AN
N-2 DINA-
MICĂ
N-2/N-2 AN
N-1 DINA-
MICĂ
%
N-1/N-2 AN N DINA-
MICĂ
%
N/N-1
1. Cifra de afaceri 8.250 100 8.510 103,2 9.050 106,5
2. Creanțe 500 100 600 120 900 150
3. Obligații 2.100 100 2.200 104,8 2.900 131,8
C. Raport:
creanțe/obligații 0,24 0,27 0,31
În perioada celor trei ani analizați, dinamica creanțelor și obli-
gațiilor este superioară dinamicii cifrei de afaceri, ceea ce creează o
situație nefavorabilă firmei, influențând nefavorabil fluxul de dispo-
nibilități.
Raportul creanțe/obligații este crescător, dar subunitar, indicând
o creștere a gradului de imobilizare a capitalului firmei, care
diminuează parțial influența negativă anterioară.
În cazul dat, situația se prezintă astfel:
220
Nr.
crt. Indicatori N-2 N-1 N
1. Durata de imobilizare a creanțelor –
Dcr 21,8 25,4 35,8
2. Durata de folosire a surselor atrase –
Dfa 91,6 93,1 115,4
Din evoluția creanțelor se observă că imobilizarea fondului de
rulment este suplinită de sursele atrase suplimentar.
Creanțele și obligațiile trebuie să fie analizate și în raport de
gradul de vechime, iar intervalele de utilizare sunt diferite. În țara
noastră, datorită situației specifice perioadei prin care trece economia,
s-au folosit intervalele următoare: până la 90 zile, între 90 zile și un
an, peste un an. Astfel, situația firmei prezentate în anul N s-ar
prezenta astfel:
Creanțe Obligații Nr.
crt. Perioada
mil. lei Structura
% mil. lei Structura
%
1. Până la 90 zile 500 56 2.100 72
2. Între 90 zile și 1 an 300 33 600 21
3. Peste 1 an 100 11 200 7
TOTAL 900 100 2.900 100
Din tabel se observă ponderea mare a creanțelor și obligațiilor
cu o vechime de până la 90 zile, ceea ce asigură o frecvență
corespunzătoare încasărilor și plăților. Dar încasările și plățile până la
90 zile constituie una din cauzele importante ale blocajului financiar.
5.5. Analiza lichidității și solvabilității
Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de
a se transforma în bani.
Putem avea:
• lichiditatea externă – atunci când este analizată o firmă; se
referă la posibilitatea investitorului de a-și transforma în bani
plasamentul în acțiuni la firma respectivă;
221 • lichiditatea internă reprezintă abilitatea unei firme de a-și plăti la
termenele prevăzute obligațiile de plată asumate pe seama activelor
curente. Datorită faptului că activele circulante conțin: stocuri, creanțe,
disponibilități bănești, inclusiv investiții financiare pe termen scurt, analiza
lichidității unei firme se poate face cu ajutorul a trei rate de lichiditate:
1. Rata lichidității generale (RLG):
ccr
LGDTAR=
unde: A cr – activele circulante curente
DTc – datorii curente (pe termen scurt)
Remarcă
Activele curente se stabilesc scăzând din activele circulante
stocurile nevalorificabile și creanțele incerte.
Datoriile curente cuprind datoriile pe termen scurt (până la un an),
adică:
– datorii către furnizori;
– credite bancare pe termen scurt;
– ratele la creditele pe termen mediu și lung scadente în perioada
analizată;
– impozitele și taxele de plătit;
– cheltuielile cu personalul etc.
Potrivit uzanțelor internaționale, nivelul acestei rate trebuie să
fie în jurul cifrei 2 (respectiv 200%).
2. Rata lichidității curente (intermediare) – RLC:
ct cr
LcDTS AR−=
unde: A cr = activele circulante curente
St = stocuri
DTc = datorii curente.
Remarcă
• dintre elementele activelor circulante, stocurile sunt cel mai
puțin lichide;
• în literatura de specialitate această rată se mai numește rata
lichidității imediate , având în vedere circulația titlurilor de credite
(cambia, biletul la ordin).
222 • Valoarea acestei rate se consideră normală, potrivit uzanțelor
internaționale, dacă este cuprinsă între 0,8-1, respectiv 80%-100%.
Dacă nivelul este mai mic de 0,5 (sau 50%), rezultă că există
probleme de onorare a plăților scadente.
3. Rata lichidității la vedere (R LV) reprezintă capacitatea de plată
a unei firme – capacitatea de a-și onora datoriile exigibile, pe baza
disponibilităților bănești (inclusiv a titlurilor de valoare):
cbp
LVDTDR=
unde: D pb = disponibilități bănești și plasamente (pe termen scurt);
DTc = datorii curente.
Remarcă :
• Nivelul acestei rate se consideră ca fiind normal dacă este
cuprins între 0,2 și 0,3.
• Această rată mai este cunoscută și sub denumirea de rată a
solvabilității imediate .
• Dacă rata respectivă are un nivel ridicat, ea poate indica o sol-
vabilitate mare, care se poate datora uneori unei utilizări precare a resurselor
disponibile, iar restul activelor circulante să aibă un grad redus de lichiditate.
• Dacă rata are un nivel redus al lichidității, arată o situație care
se poate compara cu menținerea unui echilibru financiar.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a-și onora
obligațiile de plată la scadență. Se mai utilizează noțiunea de bonitate,
care exprimă o stare financiară legată de capacitatea firmei de a-și
achita datoriile la diverse termene.
Capacitatea de plată, numită și solvabilitate imediată, arată
capacitatea mijloacelor bănești la un moment dat sau pentru o perioa-
dă scurtă de timp (30 zile este perioada obișnuită) de a acoperi obli-
gațiile scadente pentru același interval de timp.
Analiza solvabilității patrimoniale se face cu ajutorul următoarelor rate:
1. Rata solvabilității patrimoniale (RSP), numită și autonomie
financiară, se determină:
Tpr
SPKKR=
223 unde: K pr = capitalul propriu;
KT = capitalul total; K T = K pr + C BT, rezultat prin însumarea
capitalului propriu și creditele bancare totale.
Remarcă :
• Băncile utilizează uneori în studiile de analiză a bonității unui
client această rată, care trebuie să aibă o valoare minimă între 0,3-0,5,
iar peste 0,5 este considerată o situație normală pentru ca firma să
poată primi un credit.
2. Rata solvabilității generale (RSG) arată gradul în care o firmă
poate face față datoriilor:
TT
SGDAR=
unde: A T = activul total;
DT = datorii totale.
Remarcă
Această rată măsoară securitatea de care se bucură firma față de
bancă și creditori.
Se consideră o situație normală aceea în care activele totale sunt
de două ori mai mari decât datoriile totale.
Exemplu : Utilizăm bilanțul unei firme pentru a analiza
solvabilitatea firmei (tabel 5.5.2.):
Tabelul 5.5.2.
– mil. lei –
Nr.
crt. Specificația AN N-1 AN N
1. Active imobilizate 11.000 10.200
2. Active circulante, din care: 6.200 9.800
stocuri 2.300 5.300
creanțe 1.800 3.100
disponibilități 2.100 1.400
TOTAL ACTIV 17.200 20.000
3. Capital propriu 10.800 11.500
4. Creditori 4.300 5.900
5. Împrumuturi pe termen scurt 300 900
6. Împrumuturi pe termen lung 1.800 1.700
TOTAL PASIV 17.200 20.000
224 Calculul solvabilității firmei:
Nr.
crt. Specificația Simbol AN N-1 AN N
1. Rata
solvabilității
generale TT
SGDAR= 7 , 2400.6200 . 17= 4 , 2500.8000 . 20=
2. Rata
solvabilității
patrimoniale T prpr
SPCB KKR+= 84 , 0900.12800 . 10= 82 , 0100.14500 . 11=
Din analiza solvabilității reiese:
• RSG > 2, firma are capacitatea de a-și onora obligațiile bănești
imediate și îndepărtate.
• RSP > 0,5, firma este într-o situație normală, prezentând
bonitatea necesară pentru a primi un credit.
5.6. Analiza echilibrului economico-financiar
Echilibrul economico-financiar se realizează atunci când
mijloacele consumate se recuperează integral.
Dacă firma menține echilibrul financiar, desfășoară o activitate
generatoare de profit realizând obiectivul ei major, înseamnă că
menține un echilibru între venituri și cheltuieli.
Echilibrul financiar al unei firme este asigurat de un ansamblu
de corelații ce se formează în procesul de rotație a capitalului.
Principalele rate financiare utilizate în acest studiu sunt:
1. Ratele de îndatorare
Dintre acestea putem aminti:
a) Rata de îndatorare a capitalului propriu ()
prKRÎ
( )prtl
prKKD
K propriu Capitallung termen pe datorii TotalRÎ
pr= =
b) Rata globală de îndatorare ()GRÎ
TT
GAD
otale t Activeotale t datoriiRÎ = =
225 Remarcă
• Proporția ridicată a datoriilor purtătoare de dobândă comparate
cu capitalurile proprii arată un rezultat mai volatil, din care reiese că
firma nu își poate onora obligațiile scadente.
• Cu cât rata de îndatorare este mai mare, cu atât riscul financiar
crește.
2. Rate bazate pe disponibilitățile bănești (cash-flow)
Dintre acestea amintim:
a) Rata de acoperire a dobânzii (RAdb):
did
dbCHPRA=
unde:
Pid = profitul înainte de scăderea impozitului pe profit și a
dobânzilor;
CHd = cheltuielile cu dobânzile.
Observații
• RAdb < 1, riscul financiar este foarte mare pentru că firma nu
reușește să aibă un profit de exploatare cu care să acopere cheltuielile
cu dobânzile.
• RAdb > 4, riscul este apreciat de bancă ca un risc financiar redus.
b) Rata de acoperire a cheltuielilor financiare fixe ()CHfRA :
Pid + Plăți pentru leasing
RACHf =
CH d + Plăți pentru leasing
unde:
Pid = profitul înainte de scăderea impozitului pe profit și a
dobânzilor
CHd = cheltuielile cu dobânzile.
Remarcă
• Cu cât este mai mare fluxul de lichidități față de cheltuielile
financiare cu dobânzile, cu atât mai redus este riscul financiar.
226
3. Alte rate ale echilibrului economico-financiar
a) Rata autonomiei financiare (Raf):
100KKR
prmpr
af⋅ =
unde:
Kpr = capital propriu;
Kprm = capital permanent.
b) Rata de finanțare a stocurilor (Rfs):
100SFRR
tfs⋅ =
unde:
FR = fondul de rulment;
St = stocuri.
Remarcă
Această rată reflectă partea din FR care acoperă elementul cu
ponderea cea mai mare în activele circulante. Analiza ei presupune o
corelare cu viteza de rotație a stocurilor la nivel de firmă, cu viteza de
rotație pe ramură și uzanțele internaționale, deoarece firma trebuie să
fie competitivă atât pe plan național, cât și pe plan internațional.
c) Rata de autofinanțare a activelor (Raa):
100AKR
Tpr
aa⋅ =
unde K pr = capital propriu;
AT = active totale (active imobilizate și active circulante).
d) Rata de finanțare a imobilizărilor prin capital propriu (Rfi):
100AKR
ipr
fi⋅ =
unde: A i = active imobilizate.
227 Observații :
• Rfi arată cum este divizat K pr în acoperirea activelor
imobilizate și a activelor circulante.
• Analiza este utilă pentru a preveni decapitalizarea firmelor.
Exemplu : Continuăm analiza echilibrului economico-financiar
pe baza bilanțului prezentat în tabelul 5.5.2.:
Tabelul 5.5.2.
– mil. lei –
Perioadă
Nr.
crt. Indicatori Simbol N – 1 N
1. Rata autonomiei
financiare î prpr
afK KK
R+=
86 , 0600.12800 . 10= 87 , 0200.13500 . 11=
2. Rata de finanțare a
stocurilor
FR = K prm – Ai tfsSFRR= 7 , 0300.2600 . 1= 6 , 0300.5000 . 3=
3. Rata de
autofinanțare a
activelor Tpr
aaAKR= 63 , 0200.17800 . 10= 57 , 0000.20500 . 11=
4. Rata globală de
îndatorare TT
ÎGADR= 37 , 0200.17400 . 6= 43 , 0000.20500 . 8=
Ratele analizate arată o funcționare corespunzătoare a firmei la
sfârșitul perioadei analizate.
5.7. Analiza vitezei de rotație a activelor circulante
Viteza de rotație a activelor circulante este un indicator de
eficiență care reflectă schimbările intervenite în activitatea firmei (mai
ales în activitatea de exploatare).
Ea arată în ce măsură intrarea repetată a activelor circulante în
ciclul economic contribuie la realizarea cifrei de afaceri a firmei.
Volumul acțiunilor circulante depinde de doi factori:
• cifra de afaceri;
• viteza de rotație a activelor circulante.
228
Observație :
Cu cât activele circulante vor parcurge mai repede stadiile
succesive ale rotației capitalului, cu atât viteza de rotație va fi mai
mare, iar necesarul de fond de rulment va fi mai mic pentru un anumit
volum al producției sau al cifrei de afaceri.
Viteza de rotație a activelor circulante poate fi exprimată ca:
a) numărul de rotații (n):
ACCAn=
unde: AC = soldul mediu al activelor circulante;
b) durata în zile (Dz):
TCAACDz⋅ = sau 360CAACDz⋅ =
unde: T = numărul de zile al perioadei analizate.
5.7.1. Analiza factorială a vitezei de rotație a activelor circulante
Analiza factorială a vitezei de rotație a activelor circulante se
realizează pe baza modelului ca durată în zile:
TCAACDz⋅ =.
Sistemul factorial va fi:
CA
zD∆
zD∆ ( )1 AC
zD∆
AC
zD∆ –––-
( )n AC
zD∆
229 Modificarea absolută a duratei în zile a unei rotații:
TCAACTCAACD D D
00
11
z z z0 1⋅ − ⋅ = − = ∆
din care datorită:
1) Influenței modificării cifrei de afaceri:
TCAACTCAACD
00
10 CA
z ⋅ − ⋅ = ∆
2) Influenței modificării soldului mediu al activelor circulante:
TCAACTCAACD
10
11 CA
z ⋅ − ⋅ = ∆
din care datorită:
2.1) Influenței modificării stocurilor medii (S t):
( )TCAS
TCAS
D
1t
1tS CA
z0 1 t⋅ − ⋅ = ∆
2.2) Influenței modificării soldului mediu al creanțelor (C r):
( )TCAC
TCAC
D
1r
1rC CA
z0 1 r⋅ − ⋅ = ∆
Exemplu: Folosind date convenționale, considerăm că avem
următoarea situație la finele exercițiului financiar curent al unei firme:
Nr.
crt. Indicatori Programat Realizat Dinamica
%
1. Cifra de afaceri (CA) 10.500 11.200 106,67
2. Active circulante (sold mediu)
din care: 7.100 9.600 135,21
Stocuri (S t) 4.200 5.800 138,1
Creanțe (C r) 2.900 3.800 131,0
3. Numărul de rotații (n) 1,48 1,17 79,05
4. Durata în zile a unei rotații
(Dz) 243,43 308,57 126,76
230 Metodologia de analiză factorială
Urmărim modificarea absolută a duratei în zile a unei rotații:
66 43 , 243 57 , 308 D D D
0 1z z z ≅ − = − = ∆ zile
din care datorită:
1) Modificării cifrei de afaceri:
= ⋅ − ⋅ = ⋅ − ⋅ = ∆360500 . 10100 . 7360200 . 11100 . 7TCAACTCAACD
00
10 CA
z
= 228,21 – 243,43 = –15,22 zile
2) Modificării soldului mediu al activelor circulante:
= ⋅ − ⋅ = ⋅ − ⋅ = ∆360200 . 11100 . 7360200 . 11600 . 9TCAACTCAACD
10
11 CA
z
= 308,57 – 228,21 = +80,36 zile
din care datorită:
2.1) Modificării stocurilor medii:
( )= ⋅ − ⋅ = ⋅ − ⋅ = ∆360200 . 11200 . 4360200 . 11800 . 5TCAS
TCAS
D
1t
1tS CA
z0 1 t
= 186,43 – 135 = +51,43 zile
2.2) Modificării soldului mediu al creanțelor:
( )= ⋅ − ⋅ = ⋅ − ⋅ = ∆360200 . 11900 . 2360200 . 11800 . 3TCAC
TCAC
D
1r
1rC CA
z0 1 r
= 122,14 – 93,21 = +28,93 zile
Verificarea relațiilor :
I. 36 , 80 22 , 15 14 , 65 D D DAC
zCA
zZ + − = ⇒ ∆ + ∆ = ∆
65,14 = 65,14
II. ( ) ( )⇒ ∆ + ∆ = ∆r t C AC
zS AC
zAC
z D D D
80,36 = 51,43 + 28,93 ⇒80,36 = 80,36
Stabilirea contribuției fiecărui factor:
I. 100DD100DD100
ZAC
z
ZCA
z⋅∆∆+ ⋅∆∆=
231 10014 , 6536 , 8010014 , 6522 , 15100 ⋅ + ⋅−=
100 = -23% + 123%
II. () ( )
⇒ ⋅
∆∆+ ⋅
∆∆= 100
DD100
DD100AC
zC AC
z
AC
zS AC
zr t
100 = 64% + 36%
Interpretare
Se constată o încetinire a vitezei de rotație a activelor circulante
cu 65,14 zile datorată în totalitate creșterii soldului mediu al activelor
circulante într- un ritm superior celui al cifrei de afaceri
(135,21 > 106,67). Consecința încetinirii vitezei de rotație este o
imobilizare de active circulante de 2027 mil. lei. Imobilizarea de
active circulante o calculăm astfel:
( )()= ⋅ − =TCAD D I E1
z z01
( )207 . 2360200 . 1143 , 243 57 , 308 = ⋅ − =mil. lei
Efectul direct al modificării vitezei de rotație a activelor
circulante poate fi:
• eliberare de capital în cazul accelerării vitezei;
• imobilizare de capital în cazul încetinirii vitezei.
Relația ce se poate folosi este:
()TCAD D E1
z z01⋅ − =
Principalele efecte indirecte determinate de modificarea vitezei
de rotație a activelor circulante se pot calcula:
1) Modificarea cheltuielilor financiare cu dobânzile:
( )()
2001
z z
b100rd KTCAD D
D E01⋅ ⋅ ⋅ −
=
unde: rd= rata medie a dobânzii;
K= cota de participare a creditelor la acoperirea activelor circulante.
232 Dacă presupunem:
0rd= 40%
0K= 50%.
Atunci:
( )( )
000.1040 50360200 . 1143 , 243 57 , 308
D Eb⋅ ⋅ ⋅ −
= =405,3 mil lei.
2) Modificarea rezultatului financiar:
( )( )
3 , 405
100rd KTCAD D
P E2001
z z
rf0 1− =⋅ ⋅ ⋅ −
− = mil lei
Notă: Cu aceeași sumă se vor modifica și rezultatul curent și
rezultatul brut al exercițiului.
2) Modificarea profitului net:
( )( )
− ∗
⋅ ⋅ ⋅ −
=100Cip1100rd KTCAD D
P E2001
z z
rn01
unde Cip = cota de impozit pe profit (o considerăm 25%).
Atunci:
( ) 98 , 303100251 3 , 405 P Ern − =− − = mil. lei.
Astfel vedem celelalte efecte ale încetinirii vitezei de rotație a
activelor circulante:
– cheltuieli suplimentare cu dobânzile de 405,3 mil. lei;
– diminuarea profitului brut cu 405,3 mil. lei;
– diminuarea profitului net cu 303,98 mil. lei.
Analizând influențele factorilor, se constată:
• creșterea CA cu 6,67%, care, în condițiile menținerii constante
a AC, determină accelerarea vitezei de rotație cu 15,22 zile;
• însă soldul mediu al activelor circulante a crescut cu 35,21%,
ceea ce a încetinit viteza de rotație cu 80,36 zile.
233 Dacă analizăm și cei doi factori ai AC, observăm că încetinirea
s-a datorat în proporție de 64% creșterii valorii stocurilor, care a avut
cea mai mare creștere în cadrul activelor circulante, nefiind justificat
(ISt > ICA), și în proporție de 36% creșterii creanțelor, care nu sunt
justificate de creșterea valorii vânzărilor (ICr > ICA).
Rezultă că, pentru accelerarea vitezei de rotație a activelor
circulante, trebuie redus soldul mediu al stocurilor, al creanțelor, iar la
nivelul celorlalte active circulante reducerea lor până la limita la care
nu vor afecta buna desfășurare a activității.
Aprofundarea analizei vitezei de rotație a activelor circulante se
poate face pe elemente componente astfel:
1. Rotația stocurilor
Stocul unei firme necesită timp pentru a fi transformat în crean-
țe, apoi în lichidități. Astfel, putem calcula perioada de rotație a
stocurilor (P rst):
T
Prst =
Rotația stocurilor
unde:
Stocuri
Rotația stocurilor = .
Costul vânzărilor
Remarcă:
• Dacă Prst este în scădere, rezultă un semnal favorabil, dar care
se va analiza în funcție de nivelurile ratei din ramură.
• Dacă Prst are o valoare mare față de media ramurii, rezultă:
– blocarea capitalului, cu dificultăți în achitarea obligațiilor;
– existența unor stocuri cu mișcare lentă (stocuri demodate).
• Dacă nivelul P rst se situează mult sub media ramurii, pot să existe
stocuri inadecvate, ce pot afecta livrările către clienți și, implicit, vânzarea.
2. Rotația creanțelor
Creanțele privite din punct de vedere al ușurinței de a fi
transformate în lichidități se pot analiza cu:
• numărul de rotații în cadrul unei perioade (de obicei, un an) sau
numărul de zile al perioadei în care se încasează în medie creanțele
firmei.
234 Cifră de afaceri
Nrt = =
Creanțe medii rCCA
unde:
• CA = cifra de afaceri.
• Creanțe medii ()rC = media aritmetică a valorii acestora între
începutul și sfârșitul anului.
• Nrt = numărul de rotații (de regulă, un an) ale creanțelor.
Observații:
Cu cât N rt este mai mare, cu atât perioada de încasare este mai
scurtă. Astfel, se recuperează mai rapid sumele necesare achitării
obligațiilor existente.
• Durata de recuperare a creanțelor (Drc) exprimată în zile:
T
drC =
Rotația stocurilor rtNT=sau 360CCD
CAt
tc⋅ =
unde:
• T – nr. de zile al perioadei (360 zile pentru un an; 180 zile
pentru un an; se consideră normală o durată de 30 zile).
Observații:
• Drc nu ar trebui să fie mult diferită de valoarea medie a ramurii:
– dacă este mult peste media ramurii, indică perioade foarte
lungi de plată ale clienților și astfel se majorează capitalul blocat în
creanțe, ceea ce poate genera apariția plăților restante, întârzieri în
achitarea obligațiilor curente;
– dacă este mult sub media ramurii, arată termene foarte strânse de
plată între partenerii comerciali, putând afecta cifra de afaceri, mai ales în
cazul când competitorii acordă clienților termene mai bune de achitare.
3. Corelația stocurilor și creanțelor cu perioada de achitare a
obligațiilor
Relațiile între firme, clienți, furnizori și bănci se desfășoară prin
acordarea unor termene pentru plata creditelor acordate.
Obligațiile firmelor legate de împrumuturile pe termen scurt, mediu
și lung cu dobânzile aferente, furnizori și conturi asimilate, clienți,
creditori și alte datorii se calculează în funcție de cifra de afaceri.
235 Folosim pentru această analiză următorii indicatori:
• Rata de rotație a obligațiilor (Rob), exprimată ca număr de
rotații într-o perioadă de timp T:
TobDCAR=
unde: CA = cifra de afaceri;
TD= media datoriilor totale.
• Durata unei rotații (Dr):
360CAD
RTDT
obr ⋅ = =
Observații:
• Această rată indică intervalul mediu în care firma are datorii în
raport cu CA.
• Se consideră o durată normală de până la 60 zile o rotație.
Remarcă
• Accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante este foarte
importantă pentru firmă și se realizează pe căi multiple, acestea fiind
proprii fiecărui stadiu al rotației capitalului investit.
• Principalele căi sunt următoarele:
În stadiul aprovizionării :
• asigurarea producției prin ritmicitatea aprovizionării cu
materiale pe baza unor contracte de aprovizionare încheiate la timp, în
care să se prevadă termene precise de primire a materialelor pe baza
dimensionării optime a stocurilor de materiale;
• aprovizionarea cu materiale trebuie să se facă de la sursele cele mai
apropiate și să se folosească mijloacele de transport cele mai economice;
• reducerea la maxim a pierderilor de materiale prin:
– modernizarea operațiilor de încărcare-descărcare, pe parcursul
atât al transportului, cât și al depozitării;
– mecanizarea și automatizarea operațiunilor de manipulare, dar
și ridicarea calificării personalului aferent;
236 În stadiul producției :
– reducerea duratei ciclului de producție;
– diminuarea consumurilor specifice de materiale prin moder-
nizarea tehnologiilor de fabricație;
– îmbunătățirea calității produselor prin reproiectarea și asimila-
rea de noi produse, cu consumuri reduse și performanțe superioare;
– utilizarea integrală a capacităților de producție;
– folosirea completă a timpului de muncă prin ridicarea cali-
ficării personalului;
– organizarea rațională a transportului intern și a aprovizionării
locurilor de muncă.
În stadiul vânzării :
– creșterea ritmului vânzărilor prin încheierea de contracte
ferme, cu respectarea disciplinei contractuale;
– reducerea timpului de manipulare a loturilor livrabile prin
mecanizarea transporturilor între secțiile de producție și magazinele
de produse finite;
– accelerarea încasărilor din vânzări prin alegerea celor mai
moderne și rapide forme de decontare cu clienții etc.
5.8. Analiza fluxurilor de trezorerie (cash-flow)
Analiza economico-financiară folosește două modalități:
• analiza de stoc – analiză statică la un moment dat;
• analiza de flux – analiză dinamică, ce urmărește fenomenul
într-un șir de momente.
Fluxurile de trezorerie reprezintă ansamblul intrărilor și ieșirilor
de lichidități sau de echivalente de lichidități.
Prin lichidități se înțeleg fonduri disponibile și depozite la
vedere.
Echivalentele de lichidități reprezintă plasamente pe termen
scurt, foarte lichide, convertibile cu ușurință în lichidități, a căror
valoare nu riscă să se schimbe în mod semnificativ.
Analiza fluxurilor de lichidități permite managerului firmei și
partenerilor externi de afaceri (bancă, investitori) să urmărească dacă
circuitul bani-marfă-bani se desfășoară normal. Astfel se poate
constata că firma are posibilitatea, în relațiile cu partenerii, să-și achite
237 obligațiile bănești contractate, poziția strategică a firmei cu produsele
sale, cu piețele sale, constituind în același timp un suport real pentru
previzionarea trezoreriei (disponibilităților bănești).
Metoda fluxului de disponibilități ( cash-flow) în practica
financiară se aplică atât pentru situația curentă, cât și pentru strategia
firmei. Mișcările de numerar se grupează pe 3 activități directe:
A. Activități de exploatare (operațional), în care metoda
cash-flow trebuie să reflecte efectele tranzacțiilor care au determinat
profitul sau pierderea și modificarea fondului de rulment (plusuri sau
minusuri).
B. Activitatea de investiții va reflecta prin metoda cash-flow
încasările, plățile pentru achiziționarea sau vânzarea de mijloace fixe,
respectiv variația activelor imobilizate.
C. Activitățile de finanțare vor reflecta variațiile datoriilor și ale
capitalului propriu.
Remarcă:
• Analiza lichidităților în cadrul acestor activități va reflecta:
– corelația profitului (pierderi) cu numerarul;
– capacitatea firmei de a-și îndeplini obligațiile de plăți cash ;
– evaluarea fluxurilor de numerar pentru activitățile viitoare
(cash-flow strategic).
A. Fluxurile de trezorerie din exploatare
Fluxul de numerar din exploatare ne arată modul de funcționare
a firmei, fiind un indicator al performanțelor ei financiare. El este
concentrat pe finanțare și astfel este folosit pentru evaluarea și
previzionarea lichidității pe termen scurt.
Fundamentarea acestui flux de numerar se face cu două metode:
1. Metoda directă
Metoda directă înregistrează toate intrările și ieșirile de numerar
referitoare la exploatare. Astfel, ea:
• dimensionează fluxurile în ambele sensuri (intrări și ieșiri);
• dă detalii asupra mișcărilor de numerar;
• arată posturile care ar putea avea nevoie de numerar.
Metoda directă prezintă profitul net ca și cum ar fi calculat pe
bază de numerar, folosind următoarea formulă:
238 Numerarul ( cash-ul) din exploatare =
Numerar încasat din exploatare:
– Plățile cash pentru cheltuieli;
– Plățile cash pentru impozite.
2. Metoda indirectă
Este o metodă răspândită în practica firmelor, datorită
posibilităților de aplicare, cât și pentru previzionarea fluxului de
disponibilități prin estimarea veniturilor viitoare.
Se pleacă de la profitul net și amortizări ca surse de numerar și
se fac adaosuri și micșorări pe baza modificărilor care intervin în
posturile din bilanțurile finale, față de cele inițiale, și care influențează
disponibilitățile bănești.
Importantă este analiza variațiilor fondului de rulment din punct
de vedere al:
• elementelor de activ – stocuri, creanțe și alte active operaționale:
– o creștere a stocurilor, creanțelor etc. înseamnă o absorbție de
lichidități;
– o diminuare a stocurilor, creanțelor etc. conduce la o eliberare
de disponibilități bănești.
• elementelor de pasiv – furnizori, clienți – creditori și alte
datorii curente:
– o creștere a acestor elemente înseamnă o atragere de surse care
influențează favorabil lichiditățile;
– o diminuare a lor va avea drept consecință o diminuare a
lichidităților.
Modelul metodei indirecte este următorul:
Lichidități nete provenite din exploatare =
Rezultatul net al exercițiului (profit, pierdere) +
+ Amortizări și provizioane incluse în costuri, variația furnizorilor,
clienților creditori și a altor pasive curente operaționale (+/–)
– variația stocurilor (+/-), creanțelor și a altor active
curente/operaționale (+/-).
Distinct trebuie menționate:
– dobânzile plătite;
– impozitul pe profit.
239 Remarcă
• Fluxul de lichidități determinat prin metoda indirectă trebuie să
fie egal cu cel determinat cu metoda directă.
B. Fluxul de lichidități stabilit pentru investiții
Activitatea de investiții presupune:
– atât sume încasate din vânzarea și valorificarea de active imobilizate;
– cât și cheltuieli efectuate pentru achiziționarea sau executarea
în regie proprie de imobilizări.
Influența investițiilor asupra fluxurilor de trezorerie se poate
face sintetic prin variația activelor imobilizate.
Se compară situația de la sfârșitul perioadei cu cea de la
începutul perioadei.
C. Fluxul de trezorerie generat de activitățile de finanțare
Pentru a analiza aceste fluxuri este necesar să se urmărească:
• variația împrumuturilor și datoriilor asimilate;
• variația altor datorii;
• variația capitalului social.
Fluxul total al trezoreriei (FT) se poate obține prin însumarea
algebrică a celor trei activități (A, B și C):
FT = ± FA ± FB ± FC.
Acesta va fi egal cu diferența dintre disponibilul (trezoreriei) la
sfârșitul perioadei și cel de la începutul perioadei reflectat în bilanț:
FT = DT1 – DT0
DT1 = disponibilul la sfârșitul perioadei;
DT0 = disponibilul la începutul exercițiului.
Analiza fluxului de numerar pe cele trei activități
Interpretarea rezultatelor are în vedere următoarele cerințe:
1. A > 0, adică fluxul de numerar din activitatea de exploatare
trebuie să fie pozitiv, cu o valoare însemnată, pentru că reflectă
rezultatele operative ale firmei.
2. B > 0, arată că fluxul de numerar din activitatea de investiții
este pozitiv. Situația aceasta ar putea să semnifice:
– intenția de restructurare a activității firmei;
– vânzarea activelor imobilizate;
240 – existența unor credite comerciale mari, acordate de furnizorii de
imobilizări.
Dacă B < 0, rezultă realizarea de investiții a căror valoare poate
fi parțial compensată din valorificarea de imobilizări.
3. Dacă C > 0, rezultă că fluxul de numerar din activitatea de
finanțare se realizează din surse de finanțare externe pentru
completarea celor realizate din activitatea de exploatare.
Dacă C < 0, rezultă că s-au efectuat plăți privind:
– reducerea capitalului social;
– rambursarea împrumuturilor;
– plata ratelor de leasing financiar;
– plata dobânzilor etc.
4. Suma algebrică a celor trei categorii de fluxuri (A, B, C) este
normal să fie pozitivă, arătând lichiditatea rezultatului de exploatare, ceea
ce semnifică desfășurarea normală a circuitului economic (bani – marfă –
producție – bani) și permite acoperirea nevoilor curente, cele pe termen lung
și în general un echilibru financiar. Acest flux total trebuie să coincidă cu
numerarul și echivalențele de numerar de la sfârșitul perioadei minus cele
de la începutul perioadei.
Remarcă
• Metoda cash-flow este folosită și în elaborarea strategiei
financiare a firmei;
• analiza fluxurilor de numerar și a cauzelor variației lor se face
cu ajutorul unui tablou specializat cunoscut sub denumirea de ,,tabloul
fluxurilor de trezorerie”;
• tabloul fluxurilor de trezorerie face parte dintre instrumentele
financiare previzionale;
• dintre aceste instrumente previzionale mai putem aminti:
– bugetul de venituri și cheltuieli;
– bilanțul previzional;
– dinamica proiectată a indicatorilor de gestiune și rentabilitate etc.;
• elaborarea strategiei financiare a firmei are ca punct de plecare
cifra de afaceri, care se bazează pe studii de marketing.
Observație:
Tabloul fluxurilor de trezorerie prezintă anumite limite legate de:
– definirea și rolul trezoreriei;
241 – conținutul funcției de exploatare și modul de calcul al fluxu-
rilor asociate acesteia;
– evaluarea performanțelor prin intermediul fluxurilor de trezo-
rerie;
– insuficiența tabloului în previzionarea evoluției situației finan-
ciare pe termen lung a firmei.
Cuvinte – cheie: bilanț patrimonial (financiar), bilanț funcțio-
nal, patrimoniu net, fond de rulment, nevoia de fond de rulment, trezo-
reria netă, lichiditate, solvabilitate, echilibru economico-financiar,
viteză de rotație a activelor circulante, fluxurile de trezorerie.
Întrebări – teste grilă
1. Care este semnificația patrimoniului net și care sunt cauzele
care pot determina modificarea acestuia?
2. Trezoreria netă se calculează pe baza relației:
a) fond de rulment + necesar de fond de rulment;
b) fond de rulment – necesar de fond de rulment;
c) fond de rulment – datorii pe termen scurt;
d) trezoreria de activ + trezoreria de pasiv;
Răspuns: b)
3. Solvabilitatea unei firme presupune:
a) capacitatea firmei de a-și transforma activele în disponibilități
bănești;
b) capacitatea firmei de a-și onora obligațiile față de stat;
c) capacitatea firmei de a-și plăti furnizorii de materiale;
d) capacitatea firmei de a-și achita datoriile la scadență.
Răspuns: d)
4. Pe baza următorilor indicatori:
mii lei
Nr.
crt. Indicatori Simbol N – 1 N
1. Cifra de afaceri CA 160.000 170.000
2. Soldul mediu al activelor
circulante AC 90.000 115.000
242 calculați care este influența soldului mediu al activelor
circulante asupra vitezei de rotație a activelor circulante: ? DAC
z= ∆
Răspuns: 94 , 52 DAC
z+ = ∆ zile
Model de rezolvare :
()( )94 , 52000 . 170360 000 . 90 000 . 115
CAT AC ACD
101 AC
z + =⋅ −=⋅ −= ∆
zile.
4. Pe baza următorilor indicatori:
mii lei
Nr.
crt. Indicatori Simbol N – 1 N
1. Capital propriu Kpr 55.000 65.000
2. Datorii pe termen mediu și lung DTML 11.500 19.000
3. Active imobilizate Ai 40.000 52.000
calculați modificarea procentuală a fondului de rulment în anul
N: rFN = ?
Răspuns: rFN = 20,75%.
Model de rezolvare :
FR = Kper – Ai = (Kpr + DTML) – A i
FRN-1 = (55.000 + 11.500) – 40.000 = 26.500
FRN = (65.000 + 19.000) – 52.000 = 32.000
2075 , 1500 . 26000 . 32
FRFRI
1 NN FR
0 / 1 = = =
− sau 120,75%
% 75 , 20 100 75 , 120 100 100 I RFR
0 / 1 FN = − = − ⋅ =
243
6. ANALIZA POTENȚIALULUI INTERN AL FIRMEI
6.1. Analiza gestiunii resurselor umane
Ca factor de producție, munca este o activitate specific umană, folosită
în scopul obținerii de bunuri economice.
Forța de muncă este factorul viu, dinamic, care pune în acțiune p rin
muncă ceilalți factori, având un rol decisiv în pro cesul economic.
Studiul resurselor umane la nivel microeconomic ref lectă munca drept
factor de producție în stare activă; astfel, proble matica analizei va fi
sintetizată în:
• asigurarea firmei cu resurse umane;
• utilizarea resurselor umane;
• eficiența utilizării resurselor.
Asigurarea cu resurse umane poate fi studiată sub u rmătoarele aspecte:
• cantitativ;
• structural;
• calitativ;
• ritmicitatea asigurării cu forță de muncă.
Studiul utilizării forței de muncă se poate face:
• extensiv;
• intensiv.
Eficiența utilizării forței de muncă asigură o core lare a efectelor cu
eforturile ce se pot face cu producția fabricată, c ifra de afaceri sau profitul.
6.1.1. Analiza asigurării cu personal din punct
de vedere cantitativ și structural
Necesarul de personal se determină în funcție de do i factori fundamentali:
• volumul activității (măsurat în general prin cifra de afaceri);
• productivitatea muncii.
244 Pentru dimensionarea resurselor umane se folosesc u rmătorii
indicatori:
• numărul maxim de salariați (N max ) – reprezintă limita superioară pe
care o poate avea firma pentru a rămâne în cadrul u nei utilizări eficiente a
muncii:
100INNCA
0 / 10
max=
unde N 0 = numărul de salariați ai perioadei de bază;
CA
0 / 1I = indicele valoric al cifrei de afaceri (sau al va lorii adăugate) din
perioada analizată față de cea luată ca bază de com parație;
• numărul mediu de salariați cu contract de muncă se calculează ca
medie aritmetică simplă a efectivului zilnic de per sonal;
• efectivul scriptic de personal cuprinde totalul personalului existent în
evidența firmei la un moment dat;
• efectivul scriptic prezent la lucru, la un moment dat.
Dinamica efectivului de personal pe total și pe cat egorii pune în
evidență dimensiunea potențialului de forță de munc ă în raport cu realizările
perioadei precedente și necesarul prestabilit.
• Modificarea absolută (∆N) a personalului pe total și pe categorii se
poate calcula:
0 1NNN−=∆
unde: N = numărul de personal realizat (1) și cel d in baza de
comparație (0).
Dinamica personalului poate fi urmărită în corelați e cu evoluția
productivității muncii (I W), stabilindu-se astfel o modificare relativă pe ba za
relației:
WI *N∆
Cerința de bază este ca dinamica efectivului de per sonal ( N
0 / 1I) să se
realizeze în următoarea corelație:
N
0 / 1I<W
0 / 1I
unde: W
0 / 1I= indicele productivității muncii.
245 Analiza modificărilor structurale se face cu ajutorul ponderilor, față de
o bază de comparație, ale anumitor categorii de per sonal față de totalul
personalului.
Structura personalului se poate analiza și după alt e criterii, cum ar fi:
profesie, vârstă, sex, vechime în muncă etc. Aleger ea criteriului se va face în
funcție de scopul urmărit.
Resursele umane ale firmei pot fi structurate după cum urmează:
• personal de conducere, administrativ-funcționăresc (TESA):
/checkbld personal de conducere;
/checkbld economiști și alți specialiști cu studii superioare ;
/checkbld personal administrativ etc.
• personal tehnic pentru producție și cercetare:
/checkbld ingineri, subingineri;
/checkbld tehnicieni, maiștri.
• muncitori:
/checkbld direct productivi;
/checkbld indirect productivi;
/checkbld de deservire generală.
Exemplu : Resursele umane ale unei firme pe categorii de pe rsonal:
Perioada de analiză Nr.
crt. Categoria de personal
Precedentă Structură
% Curentă Structură
%
1. Muncitorii: 130 92,9 120 93
direct productivi
indirect productivi
de deservire 102
20
8 72,9
14,3
5,7 95
18
7 73,6
14
5,4
2. Personal tehnic și de
cercetare 7 5 7 5,4
3. TESA 3 2,1 2 1,6
4. Total personal 140 100 129 100
5. Cifra de afaceri
(mil. lei) 820 x 950 x
Analiza dinamicii personalului productiv:
( ) ( ) 12820950130 120 INNCA
0 / 1 0 1 −=⋅−=⋅− persoane comparativ cu pe-
rioada precedentă.
246 6.1.2. Analiza asigurării calitative cu personal
Din punct de vedere calitativ, analiza forței de muncă se referă
la modul în care firma își asigură forța de muncă calificată în corelație
cu gradul de tehnicitate sau de complexitate al operațiilor și lucrărilor
care trebuie efectuate pentru obținerea bunurilor, executarea lucrărilor
sau prestarea serviciilor.
Orice firmă are interesul să-și elaboreze un plan de perfecționare
al personalului, mai ales că acest proces este stimulat de stat prin
faptul că cheltuielile cu perfecționarea personalului sunt cheltuieli
deductibile din profit și neimpozate.
Indicatorii specifici analizei calitative sunt:
• coeficientul mediu de calificare a forței de muncă (cmK):
∑∑
===n
1 iiin
1 ii
cm
NN K
K
unde: K i = categoria de calificare (1-7);
Ni = numărul de muncitori din fiecare categorie de calificare.
Remarcă
− Tendința de creștere a coeficientului cmKva indica preo-
cuparea firmei pentru ridicarea calificării muncitorilor;
• coeficientul mediu de complexitate a lucrărilor executate (tK) sau
coeficientul mediu tarifar al lucrărilor se poate calcula ca o medie
aritmetică ponderată a categoriilor de lucrări (K i) cu volumul de
lucrări (V i) din fiecare categorie:
∑∑
===n
1 iiin
1 ii
t
VV K
K
• coeficientul de concordanță (Kc) arată modul de folosire a
forței de muncă din punct de vedere al calificării:
247 cmt
cKKK=
Din compararea celor doi coeficienți rezultă:
– tK>cmK → arată existența lucrărilor de categorii superioare
efectuate de muncitori cu calificare inferioară, ceea ce afectează
calitatea produselor obținute, iar în mod indirect sunt influențate
valoarea produselor și profitul;
– tK=cmK → arată o concordanță deplină între complexitatea
lucrărilor și calificarea muncitorilor;
– tK<cmK→ arată existența unor lucrări de categorii inferioare
efectuate de muncitori cu calificare superioară, ceea ce arată o folosire
incompletă a forței de muncă, cu consecințe negative asupra costurilor
și profiturilor firmei.
Exemplu: Calculul indicatorilor cu date convenționale pentru
exemplificarea metodologiei:
Categoria
de
calificare Repartizarea
muncitorilor
pe categorii
de calificare Repartizarea
lucrărilor pe
categorii de
încadrare KiNi K iVi
Ki Număr
muncitori
Ni Număr ore
normă V i
I 902 300.300 902 300.300
II 730 410.000 1.460 820.000
III 1.020 490.000 3.060 1.470.000
IV 890 120.000 3.560 480.000
V 180 52.000 900 260.000
VI 100 17.600 600 105.000
VII 16 6.000 112 49.000
Total ∑ N i = 3.838 ∑ V i= 1.395.900 ∑ K iNi=10.594 ∑ K iVi= 3.484.900
248 • coeficientul mediu de calificare a forței de muncă (cmK):
76 , 2848 . 3594 . 10
NN K
Kn
1 iiin
1 ii
cm = = =
∑∑
==
• coeficientul mediu tarifar (tK):
5 , 2900 . 395 . 1900 . 484 . 1
VV K
Kn
1 iiin
1 ii
t = = =
∑∑
==
Comparăm cei doi coeficienți:
tK<cmK→ arată existența unor lucrări de categorii inferioare
efectuate de muncitori cu calificare superioară, ceea ce arată o
utilizare a forței de muncă sub nivelul lor de pregătire profesională și
ca urmare o creștere a costului produselor, o creștere a cheltuielilor cu
salariile și a celor față de stat.
6.1.3. Analiza mobilității și stabilității forței de muncă
Mișcările de personal (intrări, ieșiri) din cadrul unei firme
conduc la modificarea numărului de personal, dar influențează și
eficiența utilizării forței de muncă.
Circulația forței de muncă reprezintă mișcarea personalului
într-o anumită perioadă sub forma intrărilor și ieșirilor indiferent de
cauzele care le generează (transfer, boală, pensionare, invaliditate,
deces, armată, studii etc.).
Analiza mobilității forței de muncă o putem studia cu indicatorii:
• coeficientul de circulație – C I sau C E se calculează prin
raportarea intrărilor (sau ieșirilor) la numărul mediu scriptic al
personalului:
249 100NEC ; 100NICE I ⋅ = ⋅ =
• coeficientul circulației totale (C T) surprinde mișcarea totală,
evidențiind intensitatea mobilității forței de muncă:
100NE ICT⋅+=
În analiza mișcării personalului se face distincție între circulația
normală, obiectivă și fluctuație (considerat a fi un fenomen nenormal).
Fluctuația forței de muncă reprezintă reducerea numărului de
personal ca urmare a ieșirilor din firmă fără aprobarea conducerii
(demisii, concedieri etc.). Fluctuația are efecte negative, cum ar fi:
• cheltuieli suplimentare de calificare și recalificare;
• perturbări în procesul de producție;
• neritmicitate a activității;
• scăderea productivității muncii etc.
Fluctuația o putem analiza cu:
• coeficientul fluctuației (Cf) – care surprinde ponderea ieșirilor
nejustificate (E n) în total număr mediu scriptic:
100NECn
f⋅ =
Prin limitarea tendinței de fluctuare a forței de muncă, se creează
premisele creșterii stabilității.
Stabilitatea forței de muncă se poate aprecia cu următorii
indicatori:
100TtVt⋅ =∑∑
unde:
• ∑t = vechimea în ani a fiecărui salariat în firma analizată;
• ∑T = vechimea totală (T) în câmpul muncii (în ani) a fiecărui
lucrător.
250
Observații :
− valoarea maximă a coeficientului este 1 (sau 100) și indică o
stabilitate foarte bună;
− în funcție de gradul de vechime în aceeași unitate, se acordă
salariaților un spor de fidelitate (calculat ca procent din salariu);
• vechimea medie în aceeași unitate (V)se calculează ca o
medie aritmetică ponderată a numărului salariaților cu aceeași
vechime (N i) și vechimii acestora (t i):
()
∑∑
=
iiii i
NN t
V
Observație :
• cu cât vechimea medie va fi mai mare, cu atât stabilitatea forței
de muncă este mai bună;
• gradul de stabilitate a forței de muncă (GS):
T SC 100 G− =
unde: C T = coeficientul circulației totale.
Sistemul de indicatori folosiți pentru asigurarea cu forță de
muncă sunt prezentați în schema următoare:
251
Efectivul scriptic de personal
Efectivul scriptic prezent la lucru
INDICATORI
AI ASIGURĂRII
CANTITATIVE
CU PERSONAL Numărul mediu de salariați cu
contract de muncă
Numărul maxim de salariați
Modificarea absolută și relativă de
personal
INDICATORI AI
ASIGURĂRII CU
PERSONAL
INDICATORI
AI STRUCTURII
PERSONALULUI După gradul de calificare:
•cmK – coeficientul mediu
de calificare;
•tK – coeficientul mediu tarifar
pe profesii
după sex
pe vârste etc.
INDICATORI
AI CIRCULAȚIEI coeficientul de circulație
(intrări – C I sau ieșiri – C E)
ȘI FLUCTUAȚIEI
PERSONALULUI
coeficientul circulației totale – C T
coeficientul fluctuației C f
coeficienții stabilității personalului:
• vechimea în aceeași unitate (Vt);
• vechimea medie în aceeași unitate
(V);
Sistemul de indicatori folosiți în analiza forței de muncă
252
6.1.4. Analiza utilizării forței de muncă
Utilizarea forței de muncă se analizează din două puncte de
vedere:
A) utilizarea extensivă, prin care se urmărește utilizarea timpului
de muncă prin reducerea pierderilor de timp în zile sau ore;
B) utilizarea intensivă, prin care se urmărește eficiența utilizării
forței de muncă (productivitatea muncii și profitul pe salariat) prin
reducerea cheltuielilor de timp de muncă pe unitatea de produs.
A) Analiza utilizării extensive a forței de muncă
Analiza utilizării timpului de muncă se realizează cu ajutorul
BALANȚEI TIMPULUI DE MUNCĂ , document în care indicatorii sunt
exprimați în om-ore și om-zile pentru a pune în evidență pierderile de
timp în zile, în ore în cadrul zilei de lucru.
Indicatorii utilizați în cadrul balanței vor fi:
• Fondul de timp calendaristic (FTC)
FTC z = N * N zc
unde: N = numărul mediu scriptic de salariați;
Nzc = numărul de zile calendaristice ale perioadei analizate;
FTC z = fondul de timp calendaristic exprimat în om-zile;
FTC H = FTC z * d nz = N * N zc * d nz
unde: • FTC H = fondul de timp calendaristic exprimat în om-ore;
• dnz = durata normală a zilei de lucru.
• Fondul de timp maxim disponibil (FTMD) reprezintă diferen-
ța dintre fondul de timp calendaristic (FTC) și fondul de timp afectat
repausului săptămânal, sărbătorilor legale și concediilor de odihnă.
( ) FTCO FTZLSL FTC FTMDz z + − =
unde: • FTMD z = fondul de timp maxim disponibil în om-zile;
• FTC z = fondul de timp calendaristic în om-zile;
• FTZLSL = fondul de timp afectat zilelor libere și sărbătorilor
legale;
• FTCO = fondul de timp afectat concediilor de odihnă.
253 Fondul de timp maxim disponibil în ore-om:
nz z H d FTMD FTMD ∗ =
unde: • d nz = durata normală a zilei de lucru (ore/zi) reprezintă
o mărime prestabilită prin lege, prin contractul individual
de muncă.
Formarea fondului de timp maxim disponibil se poate analiza și
din punct de vedere al utilizării lui.
• Timpul efectiv lucrat se referă la timpul de muncă utilizat de
salariați în scopul desfășurării activității profesionale.
Acest indicator poate fi exprimat în:
– TZ = om-zile, reprezentând zilele efectiv lucrate de către
salariat, prezent la lucru în perioada analizată;
– TH = om-ore, calculat prin însumarea numărului de ore-om
efectiv lucrate de salariatul prezent la lucru în perioada analizată.
Atunci FTMD va fi:
FTMD = TE + TN
unde: TE = timp efectiv lucrat;
TN = timp nelucrat.
• Timpul nelucrat (TN) se poate calcula:
TN = FTMD – TE
Observații
• Timpul nelucrat se împarte în:
– TN motivat reprezintă timpul de muncă remunerat, deși
salariații nu au desfășurat nici o activitate;
– TN nemotivat reprezintă un timp de muncă neplătit, care poate
fi explicat prin:
• concedii fără plată, prevăzute de lege;
• greve;
• absențe nemotivate etc.
Balanța timpului de muncă se întocmește lunar și se exprimă în
zile-om și ore-om, conform schemei următoare:
254
Balanța utilizării timpului de muncă
Resurse de timp Utilizarea fondului de timp
zile-om ore-om zile-
om
ore-
om
1. Fond de timp
calendaristic FTC FTC*8 1. Timp efectiv lucrat (TE) Tz T H
2. Fondul de timp
corespunzător
sărbătorilor legale și
zilelor libere de
repaus FTZLSL FTZLSL *8 2. Timp nelucrat
A. Motivat
a) om-zile
– concedii medicale
– învoiri
– alte obligații
– concedii de maternitate
b) om-ore
– boală
– program redus
– întreruperi legale
B. Nemotivat TN z TN H
3. Fondul de timp
corespunzător
concediilor de odihnă FTCO FTCO*8
4. Fond de timp
maxim disponibil –
FTMD
4 = 1 – (2+3) Fond de timp maxim
disponibil – FTMD
3 = 1 + 2
Notă
– Zi – om exprimă o zi de prezență la lucru a unui salariat
indiferent de numărul de ore lucrate în acea zi;
– oră – om lucrată exprimă o perioadă de o oră lucrată de un salariat.
Analiza statistică și dinamică a timpului de lucru
Pentru această analiză se pot utiliza indicatorii absoluți din
balanță, din care se calculează indicatori derivați, cum ar fi:
• Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil :
– în zile-om: 100FTMDTEG
ZZ
Z ⋅ =
– în ore-om: 100FTMDTEG
HH
H ⋅ =
255
• Gradul de neutilizare a FTMD se poate calcula:
– în zile-om: 100FTMDTEG
ZZ
nZ ⋅ =
– în ore-om: 100FTMDTEG
HH
nH ⋅ =
• Coeficientul de utilizare a zilei de lucru (kz) se poate calcula:
100ddk
nzz
z⋅ = , unde TZTH
TETEd
zH
z= =
în care:
•zd = durata medie a zilei;
• TE H = timpul efectiv lucrat în om-ore (TH);
• TE Z = timpul efectiv lucrat în zile-om (TZ);
• dnz = durata normală (legală) a zilei de lucru (de obicei 8 ore).
• Gradul de utilizare a lunii de lucru (K L) se poate calcula:
100ddK
nlL
L⋅ = , unde: NTZ
NTEdz
L= = ; NFTMDdz
nl=
în care:
Ld= durata medie a zilei de lucru;
dnl = durata normală a lunii de lucru stabilită prin raportul dintre
fondul de timp maxim disponibil în zile și numărul mediu scriptic de
salariați (N).
Analiza factorială a timpului utilizat permite stabilirea
rezervelor de îmbunătățire a acestui indicator.
Timpul efectiv lucrat (TE) poate fi analizat în funcție de
următorii factori:
z ld d N H Z N TE⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =
în care:
• N = numărul mediu scriptic de personal;
• Z = numărul mediu de zile lucrate anual de către o persoană;
• H = numărul mediu de ore lucrate într-o zi de către o persoană.
256
Durata medie a anului în zile (Z) se poate obține:
lzdNTEZ= =
Durata medie a zilei de lucru (H) este ceea ce am notat cu zd.
Finalitatea analizei timpului de muncă se stabilește în legătură
cu producția (valoarea adăugată, cifra de afaceri) după modelul:
h zl W d d N Q⋅ ⋅ ⋅ =
unde:
• Q = producția exercițiului (VA – valoarea adăugată sau CA –
cifra de afaceri);
• N = numărul mediu scriptic de personal;
•ld = durata medie a lunii de lucru;
• zd = durata medie a zilei de lucru
• hw = productivitatea medie orară.
Efectele economice ale neutilizării complete a timpului de
muncă se pot calcula asupra principalilor indicatori de eficiență:
1) asupra valorii producției, producția nerealizată, din cauza
folosirii incomplete a timpului de lucru:
Wh =
HTQ
unde: Q = producția obținută în lună;
TH = timpul lucrat în om-ore.
• Pierderile de producție datorate utilizării incomplete a zilei de lucru:
()Pf
hnzZpz W Z T d d P⋅ ⋅ ⋅ − =
• Pierderile de producție datorate utilizării incomplete a lunii de lucru:
()Pf
hnllpl W N d d P⋅ ⋅ − =
2) asupra cifrei de afaceri:
()
00Pf
h 0 11 CAPfCAW t t N P0⋅ ⋅ − =
257 unde: • 1t= fondul de timp mediu efectiv;
• 0t= fondul de timp maxim disponibil la nivelul unui s alariat;
• Pf = producția marfă fabricată;
• vGPfCA= = gradul de valorificare a producției obținute și
destinate vânzării.
Astfel, modelul poate deveni:
()
00vh011CA GWttNP ⋅⋅−=
3) asupra valorii adăugate:
() 0Pex
h011VA vaWttNP0⋅⋅−=
unde: • 0va= valoarea medie adăugată la 1 leu producția exerci țiului
prevăzută;
4) asupra profitului cifrei de afaceri:
()0vPf
h011PCA prGWttNP
00⋅⋅⋅−=
unde:
•0pr– valoarea profitului mediu la 1 leu cifră de aface ri în
perioada de bază;
5) asupra profitului pe salariat:
()0CA
h011PS prWttNP0⋅⋅−=
unde:
•CA
hW= productivitatea muncii medie orară, calculată pe baza
cifrei de afaceri;
•Pf
hW= productivitatea muncii medie orară, calculată pe baza
producției marfă fabricate (destinate vânzării);
•Pex
hW= productivitatea muncii medie orară, calculată pe baza
producției exercițiului.
258
B) Analiza utilizării intensive a forței de muncă
Utilizarea intensivă a forței de muncă vizează aspe cte legate de
eficiența utilizării resurselor umane, fiind determ inată de indicatorii:
• productivitatea muncii;
• profitul pe salariat.
1) Analiza productivității muncii
Productivitatea muncii reflectă eficiența cu care a fost cheltuită
munca. Productivitatea muncii este o categorie economică, dinamică,
care ne arată însușirea muncii de a crea, în anumit e condiții, o anumită
cantitate de valori de întrebuințare, într-o unitat e de timp, cu o
intensitate normală a muncii.
Prezintă interes pentru analiză următorii indicator i:
• productivitatea medie a muncii (fizică sau valori că);
• productivitatea marginală a muncii;
• corelația dintre cei doi indicatori.
Productivitatea muncii se poate determina sub formă de raport și
va reprezenta:
• cantitatea de produse obținute cu o anumită chelt uială de
muncă:
Producția exercițiului
==TQW
Fondul total de timp de muncă
• cheltuiala de muncă efectuată pentru obținerea un ei unități de
produs:
Fondul total de timp de muncă
==QTW
Producția exercițiului
Productivitatea muncii în expresie valorică se dete rmină ca
raport:
Efectul obținut
W =
Efortul depus pentru realizarea efectului
259 Indicatorii care reflectă efectul pot fi:
• producția exercițiului (Pex);
• valoarea adăugată (VA);
• cifra de afaceri (CA);
• veniturile din exploatare (Vex);
• producția marfă fabricată (Pf) etc.
Efortul îmbracă forma consumului de forță de muncă, iar ca
indicatori se pot folosi:
• numărul mediu scriptic de salariați;
• total om-zile lucrate;
• total om-ore lucrate.
În raport cu cheltuielile de muncă, productivitatea muncii poate
fi reprezentată prin:
• productivitatea medie anuală ( aW) calculată la nivelul anului;
• productivitatea medie zilnică ( zW) calculată la nivelul zilei de
muncă;
• productivitatea medie orară ( hW) calculată la nivelul orei de
lucru.
Indicatorii se pot determina în același mod, indife rent de
indicatorii ce reflectă efectul. Exemplificăm prin producția marfă
fabricată:
• productivitatea medie anuală:
NPfWa=,
unde: N = numărul mediu scriptic de personal;
• productivitatea medie zilnică:
( )zileomTPfWz⋅=
• productivitatea medie orară:
( )oreomTPfWh⋅=
260 Remarcă
• Analiza comparativă a indicatorilor productivității medii a
muncii, calculată pe baza aceluiași indicator al efectului, dar pentru
unități de timp diferite (exemplu:Pf
aW; Pf
zW; Pf
hW) identifică
rezervele de timp neutilizate la nivelul anului sau ale zilei de muncă.
• Compararea productivității muncii calculată pentru aceeași
unitate de timp (exemplu: Pf
aW; CA
aW; VA
aW) permite stabilirea
unor cauze care au acționat, dar și elaborarea unor măsuri concrete în
scopul creșterii productivității.
În scopul identificării rezervelor de creștere a productivității
muncii, se impune analiza factorială a acesteia:
NQ∆
Q∆ ()l ad WQ∆
aWQ∆ ()z zd WQ∆
()z aW WQ∆ ( )ihg W
aQ∆
()h zW WQ∆
()ihhW W
aQ∆
aW N Q⋅ = z l aW d W⋅ = h z zW d W⋅ =
100W gWih i
h∑=
gradul I gradul II gradul III gradul IV
unde:
• Q = producția;
• N = numărul mediu scriptic de personal;
•aW= productivitatea medie anuală;
•ld= durata medie a lunii de lucru (numărul mediu de zile
lucrate de un salariat);
261 •zW= productivitatea medie zilnică a muncii;
•zd= durata medie a lunii de lucru (numărul de ore lucrate în
medie de către un muncitor într-o zi);
•hW= productivitatea medie orară;
•gi = structura producției fabricate;
•
ihW= productivitatea medie orară pe tipuri de produse,
sectoare, ateliere etc.
Putem stabili ponderea cu care fiecare dintre cei doi factori
contribuie la creșterea producției:
• influența modificării numărului mediu de personal:
()100QQ100QW N NQN
a0 1
% T ⋅∆∆= ⋅∆−= ∆
• influența modificării productivității medii anuale:
()100QQ100QW W NQa
01W
a a1
% T ⋅∆∆= ⋅∆−= ∆ .
Modificarea absolută a producției se stabilește cu relația:
∆Q = Q1 – Q0
din care:
1) Influența modificării numărului mediu de personal :
()0a0 1NW N N Q− = ∆
2) Influența modificării productivității medii anuale:
()01aa a1WW W N Q− = ∆
2.1) Influența modificării duratei medii a lunii de lucru:
()()001l az l 11d W
S W d d N Q− = ∆
2.2) Influența modificării productivității medii zilnice :
()()011z az z 11W WW W d N Q− = ∆
din care datorită:
2.2.1) Influenței modificării duratei medii a zilei de lucru:
()()0011z zh z z l1d W
S W d d d N Q− ⋅ ⋅ = ∆
262 2.2.2) Influenței modificării productivității medii orare a
muncii:
()()011 1h zhh z 11W WW W d d N Q− ⋅ ⋅ = ∆
din care:
2.2.2.1) Influenței modificării structurii producției marfă
pe produse:
( )=
− ⋅ ⋅ = ∆∑∑
100W g
100W gd d N Q0 0
1 1ih h 0 h 1
z 11g W
−′⋅ ⋅ =0 1 1 hhz 11W W d d N
2.2.2.2) Influenței modificării productivității medii orare pe
produs:
( )=
− ⋅ ⋅ = ∆∑∑
100W g
100W gd d N Q0 1
1 1ihh h 1 h 1
z 11W W
′− ⋅ ⋅ ⋅ =hhz 11 W W d d N11 1
Observație
Metodologia de analiză a productivității muncii, calculată pe
baza celorlalți indicatori valorici (CA, VA, Pex), este similară celei
prezentate, iar interpretarea rezultatelor se face în funcție de
semnificația economică a acestora și a factorilor specifici de influență.
Interpretarea influențelor asupra productivității muncii
Creșterea productivității muncii se înregistrează atunci când
rezultatele au semnul „+” și se interpretează astfel:
• ()= ∆l ad WQ„+”, influența a fost favorabilă, datorită scăderii
numărului de zile de absență și creșterii numărului de zile lucrate;
()= ∆z aW WQ„+”, a sporit eficiența utilizării forței de muncă la
nivelul anului datorită creșterii productivității medii zilnice a muncii;
263 ()= ∆z zd WQ„+”, influență favorabilă datorită creșterii duratei
medii a zilei de lucru;
()= ∆h zW WQ„+”, influență favorabilă datorită eficienței utilizării
timpului de lucru la nivelul zilei de lucru;
( )= ∆ihg WQ„+”, arată creșterea ponderii produselor a căror
productivitate a muncii pe produs în perioada de bază este superioară
productivității medii a muncii;
()= ∆ihhW WQ„+”, creșterea productivității orare pe produs la
toate produsele sau la cele ce dețin ponderea majoritară.
Exemplu. Analiza productivității muncii cu cuantificarea
influenței factorilor:
Perioada de analizat Nr.
crt. Indicatori Simbol
Precedentă Curentă Indici
%
1 Producția marfă fabricată Q 318.750 362.700 113,8
2 Nr. mediu de muncitori N 750 780 104
3 Productivitatea medie
anuală
NQWa= 425 465 109,4
4 Fond total de timp de
muncă (om-zile) TZ 179.000 175.000 97,77
5 Fond total de timp de
muncă (om-ore)
TH 1.370.000 1.365.0
00 99,64
6 Durata medie a zilei de
lucru
TZTHdz= 7,65 7,8 101,96
7 Durata medie a lunii de
lucru
NTHdl= 239 224 93,72
8 Productivitatea medie
zilnică
TZQWz= 1,78 2,073 116,4
9 Productivitatea medie
orară
THQWh= 0,233 0,266 114,16
264 Modificarea absolută a producției marfă fabricate și destinate
vânzării:
∆Q = Q1 – Q0 = 362.700 – 318.750 = +43.950 mii lei
din care:
1) Influența modificării numărului mediu de personal :
∆QN = ()()750 . 12 425 750 780 W N N0a0 1 + = ⋅ − = − mii lei
2) Influența modificării aW:
()
( ) lei mii 200 . 31 425 465 780 W W N Q01aaa1W
+ = − == − = ∆
2.1) Influența modificării ld:
()()
( ) lei mii 826 . 20 78 , 1 239 224 780 W d d N Q0l az0l1l1d W
− = ⋅ − == ⋅ − = ∆
2.2. Influența modificării zW:
()()
( ) lei mii 193 . 51 78 , 1 073 , 2 224 720 W W d N Q01z azz1l1W W
+ = − ⋅ == − = ∆
2.2.1) Influența modificării duratei medii a zilei de lucru :
()()
( ) lei mii 46 , 106 . 6 233 , 0 65 , 7 8 , 7 224 780W d d d N Q0011z zh z z l1d W
+ = ⋅ − ⋅ ⋅ == − ⋅ ⋅ = ∆
2.2.2) Influența modificării productivității medii orare a muncii :
()()
( )lei mii 93 , 972 . 44 233 , 0 266 , 0 8 , 7 224 780W W d d N Q011 1h zhh z 11W W
= − ⋅ ⋅ ⋅ == − ⋅ ⋅ = ∆
Verificarea modificărilor :
1. 950 . 43 200 . 31 750 . 12 950 . 43 Q Q QaWN= + = ⇒ ∆ + ∆ = ∆
2. () ()z a l a a W W d W WQQ Q∆ + ∆ = ∆
31.200 ≈ -20.826 + 51.193
3. () () ()h z z z z a W W d W W WQQQ ∆ + ∆ = ∆
51.193 ≈ 6.106 + 44.973 ≈ 51.079
265 Modificarea relativă:
100 Q / Q Q QaWN⋅ ∆ ∆ + ∆ = ∆
100QQ100QQ100aW N
⋅∆∆+ ⋅∆∆=
% 71 % 29 100 100950.43200 . 31100950.43750 . 12100 + = ⇒ ⋅ + ⋅ =
Interpretarea rezultatelor
• Modificarea producției destinată vânzării în perioada analizată
față de o perioadă precedentă înregistrează o creștere cu 13,8%,
însemnând 43.950 mii lei. Aceasta s-a datorat:
– creșterii numărului mediu de personal cu 4%, reprezentând
12.750 mii lei din creșterea producției, deci o contribuție de 29% la
valoarea producției;
– creșterii aW în perioada analizată cu 9,4%, ceea ce a dus la
modificarea producției cu un plus de 31.200 mii lei, reprezentând 71%
din creșterea producției.
• Dacă aprofundăm analiza, observăm contribuția importantă a
factorilor intensivi:
• productivitatea medie zilnică a avut o creștere de 1,164 ori,
însemnând un plus de 51.193 mii lei în condițiile utilizării incomplete
a lunii de lucru, care a adus o diminuare de 20.826 mii lei.
• productivitatea medie orară a avut o creștere de 1,14 ori,
reprezentând 44.973 mii lei, fiind sprijinită de o folosire eficientă a
timpului de lucru la nivelul duratei unei zile, care aduce un plus de
producție de 6.106 mii lei.
2. Analiza productivității marginale a muncii
Productivitatea marginală arată creșterea de efect (Pf, Pex,
VA sau CA) obținută prin utilizarea suplimentară a unei unități de
timp de muncă:
0 10 1
mgT TQ Q
TQW−−=∆∆= .
266 Acest indicator ține cont de eficiența factorului uman utilizat.
Pentru completarea analizei se poate utiliza elasticitatea producției în
funcție de factorul forță de muncă. Elasticitatea reflectă creșterea
procentuală a producției la o modificare cu un procent a productivității
muncii:
WW
TQ:TQ
TT
QQ
TTQQ
Emg=∆∆=∆⋅∆=∆∆
=
Remarcă
• Elasticitatea (E) astfel calculată are sens de rată de creștere
procentuală a volumului de activitate, determinată de creșterea cu 1%
a resursei umane (timpul de muncă).
• Grafic, putem stabili o curbă a volumului de activitate, ce se
segmentează în trei zone:
• Zona I – „zona randamentelor crescătoare” (E > 1);
• Zona II – „zona randamentelor descrescătoare” (0<E < 1);
• Zona III – „zona randamentelor negative” (E < 0).
3. Analiza profitului pe salariat
Profitul pe un salariat (se are în vedere profitul aferent cifrei
de afaceri), prin capacitatea informațională, este un indicator
semnificativ pentru caracterizarea eficienței muncii, întrucât pune în
evidență legătura dintre înzestrarea tehnică, eficiența utilizării acesteia
și productivitatea muncii.
În analiza profitului pe salariat se utilizează mai multe modele
multiplicative de analiză pentru a releva contribuția diferitelor
categorii de factori asupra acestuia, din care amintim:
Modelul I:
pr G WCAP
PCA
NP
NP
VP
a
fff⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =.
267
Schema de analiză factorială:
t
fP
aW g i
fP
hW
NP
ihW
G V
gi
pr P
c
gradul I gradul II gradul III
unde:
•fP
afWNP=– reprezintă productivitatea muncii, calculată pe
baza producției marfă fabricate;
• P – profitul aferent cifrei de afaceri
• V
fGPCA=– gradul de valorificare (vânzare) a producției
fabricate;
• prCAP=– profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri
(rentabilitatea comercială).
Metodologia de analiză
01N N NP P P− = ∆
din care:
268 1. Influența modificării aW:
()0Va aW
N pr G W W P
001a⋅ ⋅ − = ∆
1.1. Influența modificării timpului mediu lucrat de un salariat ( t):
()()0Vh 0 1t W
N pr G W t t P
00a⋅ ⋅ ⋅ − = ∆
1.2. Influența modificării hW:
()()0Vhh 1W W
N pr G W W t P
001h a⋅ ⋅ − = ∆
din care:
1.2.1. Influența modificării structurii producției vândute pe
produse:
100W gWih i
h∑=
( )
0Vh 0 h 1
1g W
N pr G100W g
100W gt P
00 a ih⋅ ⋅
− = ∆∑∑
0Vhh1 pr G W W t
00⋅ ⋅−′=
1.2.2. Influența productivității orare pe produs:
( )
0Vh 1 h 1
1W W
N pr G100W g
100W gt P
00 1 ihh⋅ ⋅
− = ∆∑∑
0Vhh 1pr G W W t
01 ⋅ ⋅′− =
2. Influența modificării gradului de valorificare a producției
fabricate:
()0V VaG
N pr G G W P
011V⋅ − = ∆
269 3. Influența modificării profitului mediu la 1 leu cifră de afaceri:
()0 1 Vapr
N pr pr G W P
11 − ⋅ ⋅ = ∆
din care:
3.1. Influența modificării structurii producției vândute:
( )
⋅
− − ⋅
− ⋅ ⋅ = ∆∑∑
∑∑100p qvc qv1 100p qvc qv1 G W P
000 0
010 1
Vag pr
N11i=
−′⋅ ⋅ =0 Vapr pr G W
11
3.2. Influența modificării prețurilor medii de vânzare:
( )
⋅
− − ⋅
− ⋅ ⋅ = ∆∑∑
∑∑100p qvc qv1 100p qvc qv1 G W P
010 1
110 1
VaP pr
N11 =
′−″⋅ ⋅ =pr pr G W
11Va
3.3. Influența modificării costurilor unitare:
( )
⋅
− − ⋅
− ⋅ ⋅ = ∆∑∑
∑∑100p qvc qv1 100p qvc qv1 G W P
110 1
111 1
Vac pr
N11 =
″− ⋅ ⋅ =pr pr G W1Va11
Remarcă
• Modelul evidențiază efectul modificării gradului de
valorificare a producției fabricate, cu scopul de a se stabili măsuri
pentru asigurarea desfacerii producției obținute și diminuarea
producției stocate.
270 Modelul 2. pr WCAP
NCA
NP CA
a⋅ = ⋅ =
Schema factorială de analiză:
t
CA
aW g i
CA
hW
NP
ihW
gi
pr P
c
Modelul 3. pr W tCAP
TCA
NT
NP CA
h⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =
unde: tNT= – timpul efectiv mediu lucrat de un salariat;
hWTCA= – productivitatea medie orară calculată pe baza CA;
prCAP=- profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri
Schema factorială de analiză:
t
gi
CA
hW
NP
ihW
gi
pr P
c
271 Modelul 4
prEgZCAP
FCA
FF
NF
NP
fF
i
aaa⋅⋅⋅=⋅⋅⋅=
unde:
ZNF=– gradul de înzestrare tehnică a forței de muncă;
aF
iagFF=– ponderea mijloacelor fixe active în totalul
mijloacelor fixe (compoziția tehnologică a mijloace lor fixe).
f
aEFCA=– eficiența utilizării mijloacelor fixe active.
Schema factorială de analiză:
Z
NP aF
ig
E f
pr
Observație :
Acest model evidențiază în plus influența modificăr ii gradului
de înzestrare a muncii, a compoziției tehnologice a mijloacelor fixe,
precum și a randamentului acestora.
Prin acest model se stabilește și corelația cu efic iența utilizării
mijloacelor fixe.
4. Analiza efectelor economico-financiare ale modifică rii
productivității muncii
Modificarea productivității medii a muncii genereaz ă o serie de
efecte asupra indicatorilor ce reflectă performante le întreprinderii.
Pentru aceasta putem folosi următoarele relații:
a) Influența modificării aW (sau hW) a muncii asupra producției
exercițiului:
272 ()0 1aa a1WWWNQ −=∆
respectiv
()0 1hh h1WWWTQ −=∆
Observație
Prin această metodologie se determină influența aW (sau hW)
asupra producției fabricată, VA sau CA.
b) Influența modificării aW (sau hW) asupra profitului aferent
cifrei de afaceri:
()0 Va a1WprGWWNQ
00 1a⋅⋅−=∆
respectiv
()0 Vh h1hWprGWWTQ
00 1 ⋅⋅−=∆
c) Influența modificării aW (sau hW) asupra ratei rentabilității
economice a activului:
()100ATprGWWNQ
10 Va a1 W 00 1a⋅⋅⋅−=∆
unde: AT 1 = activul total în perioada de analiză;
respectiv
()100ATprGWWTQ
10 Vh h1hW 00 1⋅⋅⋅−=∆ .
Remarcă :
O privire sintetică a sistemului de indicatori ce p rivesc utilizarea
forței de muncă este redată în schema următoare:
273
Fond de timp calendaristic – FTC
Fond de timp maxim disponibil –
FTMD
UTILIZAREA
EXTENSIVĂ
A FORȚEI DE
MUNCĂ Timp efectiv lucrat – TE
Timp nelucrat – TN
Gradul de utilizare și neutilizare a
FTMD
Coeficientul de utilizare a zilei de
lucru – K Z
Gradul de utilizare a lunii de lucru –
KL
INDICATORI
PRIVIND
UTILIZAREA
FORȚEI DE
MUNCĂ Pierderile datorate nefolosirii
complete a timpului de muncă
Productivitatea medie anuală – aW
UTILIZAREA
INTENSIVĂ
A FORȚEI
DE MUNCĂ Productivitatea medie zilnică – zW
Productivitatea medie orară – hW
Sistemul de indicatori folosiți în analiza forței d e muncă
274 Cuvinte – cheie : forță de muncă; asigurarea cantitativă,
structurală și calitativă cu personal; mobilitatea și stabilitatea forței de
muncă; utilizarea extensivă a personalului; utiliza rea intensivă a
personalului; productivitatea medie (anuală, zilnic ă, orară); produc-
tivitate marginală; balanța timpului de muncă; timp de muncă; profit pe
salariat.
Întrebări și teste grilă
1. Care este sistemul de indicatori folosiți în ana liza utilizării
extensive a forței de muncă?
2. Precizați care este relația de determinare a inf luenței modificării
productivității medii orare a muncii asupra cifrei de afaceri:
a) ()CA
hCA
h1 0 1W WN− ;
b) ( )
0exP
h 0 11CAPWttN0ex
0⋅− ;
c) ( ) 0CA
a0 1 va WTT ⋅− ;
d) ()CA
hCA
h1 0 1W WT− ;
e) ()CA
aCA
a1 0 1W WT−
Răspuns : d)
3. Dacă %103I %,96I %,106Ipr
0 / 1N
0 / 1CA
0 / 1 = = =
rezultă că:
a) s-a redus numărul de personal, au crescut produ ctivitatea și
costurile;
b) s-au redus numărul de personal, productivitatea și costurile;
c) au crescut numărul de personal, productivitatea și costurile;
d) a crescut cifra de afaceri și s-au redus numărul de personal și
costurile.
Răspuns : a)
275 4. Se cunosc următoarele date despre o subramură a industriei
pentru luna septembrie 2004:
Indicatorul Notați
a UM 2004
1. Numărul mediu lunar al
muncitorilor T pers 10.000
2. Număr muncitori aflați în
concediu de odihnă TCO pers 1.000
TZ zile/om 195.000 3. Timp efectiv lucrat
TH ore/om 1.560.000
Elaborați balanța utilizării timpului de lucru.
Model de rezolvare :
1. Fondul de timp calendaristic (FTC):
FTC Z = N · N ZC = 10.000 • 30 = 300.000 zile-om
FTC H = FTC Z • d nz = 300.000 • 8 = 2.400.000 ore-om
2. Fondul de timp aferent zilelor libere și sărbăt orilor legale
(FZLSL):
FZLSL Z = N · N ZL = 10.000 • 8 = 80.000 zile-om
nzl = numărul de zile libere (septembrie = 8)
FZLSL H = N · N ZL • d nz = 10.000 • 8 • 8 = 640.000 ore-om
3. Fondul de timp aferent concediilor de odihnă (FC O):
FCO Z = N · N ZL =1.000 • 22 = 22.000 zile-om
NZCO = numărul de zile lucrătoare ale lunii
FCO H = FCO Z • d nz =22.000 • 8 = 176.000 ore-om
4. Fond de timp maxim disponibil (FTMD):
FTMD Z = FTC Z – (FZLSL Z– FCO Z) =
= 300.000 – (80.000 + 22.000) = 198.000 zile-om
FTMD H = FTC H – (FZLSL H + FCO H) =
= 2.400.000 – (640.000 + 176.000) = 1.584.000 ore-o m
5. Timpul nelucrat (TN):
FTMD = TE + TN ⇒TN = FTMD – TE
TN Z = FTMD Z – TE Z = 198.000 – 195.000 = 3.000 zile-om
TN H = FTMD H – TE H = 1.584.000 – 1.560.000 = 24.000 ore-om
276 Balanța utilizării timpului de muncă
Resurse Zile-om Ore-om Utilizări Zile-om Ore-om
1. FTC 300.000 2.400.000 1. TE 195.000 1.560.000
2. FZLSL 80.000 640.000 2. TN 3.000 24.000
3. FCO 22.000 176.000
FTMD
4 = 1 – (2 + 3) 198.000 1.584.000 FTMD
3=1+ 2 198.000 1.584.000
5. Pe baza indicatorilor
Perioada analizată Indicatori
Sim-
bol Prece-
dentă Curentă
1. Producția marfă fabricată Q 87.080 112.440
2. Număr mediu de personal N 140 120
3. Fondul total de timp de muncă (zile-om) TZ 33.60 0 25.200
Determinați influența modificării productivității m edii zilnice
asupra producției marfă și verificați influența ei ()z aWWQ∆ =?
Răspuns : ()z aWWQ∆ = +47.124 mii lei
Perioada analizată Indicatorul
Simbol Prece-
dentă Curentă
1. Durata medie a lunii de lucru
NTZdl= 240 210
2. Productivitatea medie anuală
NQWa= 622 937
3. Productivitatea medie zilnică
TZQWZ= 2,5916 4,4619
()()=−⋅=∆0 1 1h az z l1WWW WdN Q
( ) 131.47 5916, 2 4619, 4210120 +=− ⋅= mii lei
Verificare :
()()800.37 622937120 W WN Q0 1aa a1W=−=−⋅=∆ mii lei
()()=⋅−⋅=∆0 0 1laz l l1dWWddN Q
() 331. 9 5926, 2 240210120 −=⋅−= mii lei
() ()z a la a WW dW WQ Q Q ∆+∆=∆
800.37800.37 131.47331. 9 800.37 =⇒+−≅
277 6.2. Analiza gestiunii mijloacelor fixe
Într-o economie concurențială, orice firmă trebuie să dispună de
un potențial material cu parametri tehnici și funcț ionali corespunzători
exigențelor economiei de piață pentru ca firma să f ie eficientă.
Potențialul tehnic trebuie să corespundă din punct de vedere al
volumului, structurii, calității și să realizeze o producție competitivă pe
piață.
Analiza mijloacelor fixe are ca obiective:
• analiza volumului, structurii și calității potenț ialului tehnic;
• analiza utilizării potențialului tehnic.
6.2.1. Analiza volumului, structurii și calității potenția lului tehnic
Noțiunea de volum al mijloacelor fixe are la bază datele
furnizate de:
• situațiile financiare;
• utilajele împrumutate;
• utilajele deținute în leasing operațional;
• utilaje luate în locație de gestiune etc.
Analiza volumului mijloacelor fixe este completată de analiza
dinamicii mijloacelor fixe, ce se face pe baza valo rilor de intrare în
gestiune sau a valorii medii a mijloacelor fixe eva luate în prețuri
comparabile.
Valoarea medie a mijloacelor fixe ( F)/ se poate calcula cu
relația:
EISIF−+=
unde:
SI =soldul inițial de mijloace fixe la începutul pe rioadei analizate;
I= valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe.
∑
=+=n
iiinlfVI
112
unde:
•V i = valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe catego rii;
• nlf i = numărul lunilor de funcționare a mijloacelor fix e pe
categorii, în cursul exercițiului financiar.
278 E = valoarea medie a ieșirilor de mijloace fixe
∑
=⋅=n
ii ifnVE
112ln, unde:
nlnf i = numărul de luni de nefuncționare, pe categorii, în
exercițiul financiar.
Dinamica mijloacelor fixe reflectă fluxurile înregistrate în cursul
perioadei de analiză și se poate caracteriza prin u rmătorii indicatori:
1) coeficientul intrărilor de mijloace fixe (K I) reflectă efortul
firmei de menținere și creștere a potențialului teh nic:
FIKI=, unde:
I = valoarea intrărilor de mijloace fixe;
F= valoarea mijloacelor fixe totale;
2) coeficientul ieșirilor de mijloace fixe (K E) reflectă procesul de
dezinvestire, ca urmare fie a diminuării parametril or funcționali, fie a
inutilității acestuia în procesul de producție resp ectiv:
FEKE=, unde: E = valoarea ieșirilor de mijloace fixe;
3) coeficientul mișcării totale (K T) reflectă fluxurile totale ale
mijloacelor fixe în perioada analizată:
FEIKT+=
Remarcă
• Analiza dinamicii mijloacelor fixe trebuie corela tă cu dinamica
efectelor folosirii lor (producția marfă fabricată, valoarea adăugată,
cifra de afaceri, profitul) și cu faza de maturitat e a firmei.
• Dacă ritmul de creștere a efectelor este superior celui al
eforturilor, atunci se asigură eficiența utilizării potențialului tehnic.
• Corelația se poate marca prin relația:
y = a + bx, în care:
y = indicatorul de rezultate al firmei (variabila d ependentă);
x = variabila independentă;
a,b = parametrii ecuației, determinați prin formule le consacrate.
279 Cu ajutorul funcției de regresie se poate face o ex trapolare a
efectului, valoarea probabilă se va situa într-o zo nă cu amplitudine
mai mică sau mai mare față de valoarea teoretică a seriei.
Structura mijloacelor fixe este importantă în studiul eficienței
generale a acestora, cât și a activității totale, a vând rolul de a orienta
efortul investițional către acele categorii de mijl oace fixe care parti-
cipă activ la obținerea produselor finite, a lucrăr ilor, serviciilor etc.
În literatura de specialitate, ponderea mijloacelor fixe active ( aF) în
mijloacele fixe ( F) este definită ca fiind compoziția tehnologică a
capitalului fix:
nan
FF >
11
−−
nan
FF, n = perioada
Remarcă
• Între compoziția tehnologică a mijloacelor fixe ș i efectele de
bază ale performanței firmei există legături cauzal e de tip atât deter-
minist, cât și aleatoriu.
• Cu cât ponderea mijloacelor fixe active în totalu l mijloacelor
fixe este mai mare, cu atât este mai puternică infl uența exercitată
asupra indicatorilor de eficiență a utilizării mijl oacelor fixe (cifra de
afaceri – CA, valoarea adăugată – VA, producția exe rcițiului etc.).
• Corelația dintre ponderea mijloacelor fixe active și unul din
indicatorii de eficiență este de tip parabolic:
y = a + bx – cx 2
Structura potențialului tehnic poate fi caracteriza tă și prin:
• Coeficientul de structură pe categorii de mijloac e fixe (g i):
100⋅=∑ii F
iFFg
unde:
•F i = mijloacele fixe dintr-o grupă (i) exprimate în v aloarea
inițială completă (VIC);
•∑iF= totalul fondurilor fixe în valoarea inițială comp letă;
•VIC reprezintă valoarea de inventar sau de înregis trare și cuprinde
totalitatea cheltuielilor făcute pentru construirea , achiziționarea,
transportul, instalarea și punerea în funcțiune a m ijlocului fix.
280 • Indicele structurii fondurilor fixe ( FgI0 / 1)evidențiază schim-
bările intervenite în structura mijloacelor fixe de la o perioadă la alta:
FF
g
gg
FF
FFIF
01
00
11
0 / 1 := =∑∑
Starea (calitatea) potențialului tehnic se poate aprecia cu
următorii indicatori:
• gradul de uzură (G uz ):
100⋅=VICAGuz
unde: A = amortizarea mijloacelor fixe;
VIC = valoarea inițială completă a mijloacelor fixe .
sau 100⋅=
ne
uzTTG
unde: T e = durata efectivă de funcționare a mijlocului fix în ani;
T n = durata normală de funcționare în ani.
• Gradul de reînnoire (G r) exprimă raportul dintre valoarea
mijloacelor fixe noi (F n) intrate ca urmare a realizării programului de
investiții și valoarea mijloacelor fixe existente l a sfârșitul exercițiului
financiar (VIC sf )
100⋅=
sfn
rVICFG
6.2.2. Analiza utilizării potențialului tehnic
Această analiză vizează utilizarea extensivă și int ensivă a
mijloacelor fixe corporale, pe de o parte, și refle ctarea acestora în
indicatorii de performanță ai firmei, pe de altă p arte.
Analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe (mașini, utilaje,
instalații de lucru) poate fi caracterizată prin ur mătorii indicatori:
/head2right gradul de programare a fondului de timp calendarist ic (G p):
100⋅=TCTGMD
p unde:
TMD = fond de timp maxim disponibil al utilajelor;
281TC = fondul de timp calendaristic.
/head2right gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil
(GUT):
100⋅ =
MDUTTTEfG
unde: TEf = fondul de timp efectiv lucrat de utilajele firmei;
/head2right gradul de folosire a fondului de timp calendaristic (Gfc):
100⋅ =TCTEfGfc
Determinarea indicatorilor folosiți se face cu ajutorul modelelor:
TMD = TC – (T OL + T OT + T RP)
TEf = T MD – TN
TN = TN (1) + TN (2) + ….+ TN (n)
unde:
TMD = fond de timp maxim disponibil;
TC = fond de timp calendaristic;
TOL = fondul de timp aferent opririlor legale;
TOT = fondul de timp aferent opririlor tehnologice;
TRP = fondul de timp aferent reparațiilor programate;
TEf = fondul de timp efectiv lucrat;
TN = fondul de timp neutilizat (1,2…n cauze).
Remarcă
• gradul de folosire a timpului de lucru trebuie să fie cât mai
aproape de cel maxim disponibil. Acest lucru are efecte favorabile în
volumul producției executate atât cantitativ, cât și calitativ.
Pentru evaluarea corectă a utilizării extensive este necesară o
cuantificare a influenței folosirii timpului de lucru al utilajelor asupra
principalilor indicatori ai performanțelor economico – financiare, ce
se poate face cu următoarele relații:
• modificarea valorii producției marfă fabricate:
hr t t N) (0 1 1− , unde:
N = numărul de utilaje;
t = număr de ore / utilaj;
hr = randamentul mediu orar.
282• modificarea valorii adăugate aferente producției fabricate:
00
0 1 1) (PfVAr t t Nh⋅ ⋅ −
• modificarea cifrei de afaceri aferente producției de bază:
00
0 1 1) (PfCAr t t Nh⋅ −
Analiza utilizării intensive se poate face prin următorii indi-
catori:
/head2right gradul de utilizare a capacității de producție (Cp):
maxQQCp= , unde:
Q = producția prevăzută (sau obținută);
Qmax = producția maximă
/head2right indicele de utilizare intensivă (Iut):
TKQIut⋅=
Q = capacitatea de producție;
K = caracteristica dimensională a utilajului;
T = timpul de funcționare a utilajului.
Remarcă
– utilizarea intensivă se reflectă în calitatea și cantitatea
producției obținute;
–Iut sesizează dacă utilajul respectiv funcționează la parametrii
proiectați; dacă timpul de funcționare a utilajului se încadrează în
limitele prevăzute; cauzele care determină neîncadrarea utilajului
folosit etc.
/head2right randamentul mediu pe utilaj sau pe unitatea de timp ()utR:
• pe utilaj: NQRu=
• pe unitatea de timp lucrat:TQRu=, unde:
283Q – cantitatea de producție;
N – număr mediu de utilaje;
T – timpul total lucrat de utilaje.
Legătura dintre utilizarea extensivă și cea intensivă este
exprimată prin relația:
hr t N Q× × =, unde:
Q = valoarea producției;
N = număr de utilaje;
t = timpul mediu lucrat de un utilaj;
hr= randamentul mediu pe unitatea de timp.
Exemplu . Folosim date convenționale pentru exemplificarea
metodologiei: modificarea producției ca urmare a utilizării intensive a
mijloacelor fixe:
Perioada Nr.
crt. Indicatori Notația
Precedentă Curentă
1. Producția fabricată Pf 7 128 000 8 070 400
2. Număr utilaje N 90 104
3. Număr mediu de
ore/utilaj T 480 485
4. Randamentul
mediu orar – lei T Pf ru /=
165 160
Modificarea absolută a producției:
∆Pf = Pf 1 – Pf 0 = 8 070,4 – 7 128 = + 942,4 mil. lei
din care datorită:
1) modificării numărului de utilaje:
800 . 108 . 1 165 480 ) 90 104 ( ) (
0 0 0 1 + = ⋅ − = ⋅ ⋅ − = ∆hN
f r t N N P mii lei
2) modificării numărului mediu de ore /utilaj:
()= ⋅ − = ∆
0 0 1 1ut
f r t t N P 104 (485-480) 165 = + 85.800 mii lei
3) modificării randamentului mediu pe oră
() 200 . 252 ) 165 160 ( 485 104
0 1 1 1 − = − ⋅ = − ⋅ = ∆u ur
f r r t N Pumii lei.
284ur
ft
fN
f f P P P P∆ + ∆ + ∆ = ∆
942.400 = 1.108.800 + 85.800 – 252.200
942.400 = 942.400
Interpretare
• Creșterea producției fizice a fost rezultatul acțiunii pozitive
exercitate de factorii de natură extensivă:
– creșterea numărului de utilaje a contribuit cu un plus de
1.108.800 mii lei;
– creșterea numărului de ore de funcționare a adus un plus de
85.800 mii lei.
• Factorul calitativ, de natură intensivă, randamentul orar al
utilajelor, a înregistrat o reducere, care a determinat o diminuare a
producției de 252.200 mii lei
• Deci, utilajele (activele fixe) nu sunt utilizate eficient și trebuie
căutate și eliminate cauzele.
Recomandări
• creșterea timpului de lucru al utilajelor;
• investiții în utilaje mai performante;
• aprovizionarea ritmică cu materiale, piese de schimb pentru a
evita folosirea incompletă a timpului de lucru etc.
6.2.3. Analiza eficienței utilizării activelor fixe
Aprecierea eficienței utilizării mijloacelor fixe se realizează pe baza
unui sistem corelat al efectelor (producție marfă fabricată, cifră de afaceri,
valoare adăugată, profit) cu eforturile (valoarea medie a mijloacelor fixe,
valoarea medie a mijloacelor fixe active), prin relațiile:
1. Valoarea producției fabricate ce revine la 1 000 lei
mijloace fixe:
Acest indicator se poate determina prin două modele.
Modelul 1
1000 1000 ⋅ = ⋅∑
Fqp
FPf
285Sistemul factorial este:
F
1000⋅
FPf T sau TE f
Pf
hw sau hr
unde:
F= valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
T = timpul total de muncă;
TEf = timpul efectiv de lucru al utilajelor;
hr= randamentul mediu orar;
hw= productivitatea medie orară
Metodologia de analiză factorială
Modificarea absolută a producției fabricate la 1000 lei mijloace
fixe:
1000
0 10 1
− = ∆
FP
FPPff
f din care datorită:
1) modificării valorii medii anuale a mijloacelor fixe:
1000
FP
1000
FP
P
0f
1f F
f0 0⋅ − ⋅ = ∆
2) modificării producției marfă fabricate:
1000 1000
1 10 1⋅ − ⋅ = ∆
FP
FP
Pf fP
ff
2.1.) modificării timpului de lucru al utilajelor sau timpului total
de muncă:
()
1000
10 0 1⋅⋅ −
= ∆
Fr TE TE
Ph f f TE
ff
sau
286()
1000
10 10⋅⋅ −
= ∆
Fr T T
Ph T
f
2.2) modificării randamentului mediu orar sau productivității
medii orare:
()
1000
10 1 1⋅−
= ∆
Fr r TE
Ph h f r
fh
sau
()
1000
10 1 1⋅−
= ∆
Fw w TE
Ph h f w
fh
Remarcă
fPI>FI pentru creșterea eficienței mijloacelor fixe.
Modelul 2
Producția marfă fabricată la 1000 lei mijloace fixe se mai poate
determina cu relația:
hexF f
aa fr U g 1000TP
FT
FF1000
FP⋅ ⋅ = ⋅
⋅ ⋅ = ⋅
unde aF= mijloace fixe active – productive
•Fag
FF= reprezintă ponderea mijloacelor fixe active în totalul
mijloacelor fixe sau compoziția tehnologică a mijloacelor fixe;
• ex
aU
FT= – utilizarea extensivă a mijloacelor fixe active;
• hfrTP= – randamentul mediu orar.
287Sistemul factorial este următorul:
Fg
1000⋅
FPf
Uex
hr
2. Valoarea adăugată ce revine la 1000 lei mijloace fixe:
1000⋅
FVA, unde VA = valoarea adăugată
– acest indicator reflectă legătura dintre capacitatea factorilor de
producție de a crea și adăuga valoare bunurilor și serviciilor.
3. Cifra de afaceri aferentă activității de bază ce revine la
1000 lei mijloace fixe:
1000⋅
FCA, unde CA = cifra de afaceri;
– acest indicator reliefează legătura dintre utilizarea eficientă a
mijloacelor fixe și rezultatele finale ale activității de producție:
fp fF
f af aG p g 1000PCA
FP
FF1000
FCA⋅ ⋅ = ⋅
⋅ ⋅ = ⋅
unde: f
afp
FP= – producția medie obținută la 1 leu mijloace fixe
active – reprezintă eficiența utilizării mijloacelor fixe active.
fP
fGPCA= – ponderea cifrei de afaceri în producția obținută sau
gradul de valorificare a producției marfă.
Sistemul factorial al CA va fi:
Fg
1000⋅
FCA fp
G Pf
2884. Profitul brut ce revine la 1000 lei mijloace fixe:
1000Pr⋅
Fb , unde Prb = profitul brut;
– acest indicator reflectă modul în care eficiența utilizării
mijloacelor fixe se concretizează în creșterea cifrei de afaceri,
reducerea costurilor pe produs și îmbunătățirea calității producției.
Remarcă
• Dacă IVA> IPf – evidențiază reducerea cheltuielilor cu
materialele, ceea ce va fi favorabil pentru reducerea costurilor de
producție.
• Dacă IPrb > ICA – evidențiază o reducere a costurilor de
producție și o îmbunătățire a calității producției.
Comparația dintre ICA și IPf evidențiază modificarea stocurilor de
produse finite.
6.3. Analiza gestiunii resurselor materiale
Într-o economie de piață concurențială, toți agenții economici
sunt interesați să producă și astfel să asigure la un nivel ridicat
satisfacerea cererii consumatorilor. Asigurarea unei activități eficiente
a firmei depinde de:
• ritmicitatea aprovizionărilor cu resurse materiale (materii prime,
semifabricate, mărfuri etc.);
• perioada optimă de stocare a resurselor materiale, produselor
finite, mărfurilor etc;
• evitarea „rupturilor” și a „suprastocajelor” în asigurarea resurselor.
6.3.1. Analiza pieței de aprovizionare cu principalele
resurse materiale
Analiza pieței de aprovizionare are ca scop evidențierea
posibilităților de care dispune firma pentru a-și asigura principalele
materii prime consumate în mod curent, în activitatea ei de bază, care
condiționează realizarea programelor de fabricație, și evidențierea
sistemului relațional dintre firmă și furnizori.
289Analiza pieței de desfacere urmărește:
• structura surselor de aprovizionare pe piețe și principalii
furnizori;
• gradul de dependență de anumiți furnizori.
Soluționarea acestor aspecte poate fi rezolvată prin elaborarea
unui tablou sintetic pentru „evaluarea necesarului de aprovizionare”
într-un interval de timp, care să cuprindă:
Din care:
Intern din care Nr
.
crt
. Denumir
e
material
UM Aproviziona
t în
perioada
analizată Impor
t Inter
n F1 F2 …F n
1.
2. A
B
.
. Ton
e
Ton
e 1 700
1 200 1000
600 700
600 15
0
30
0 20
0
30
0 …
…
…
…
TOTAL …. … … … … …
Notă: F 1, F2, …F n reprezintă furnizorii pentru fiecare material.
Analiza ofertei de resurse se face având în vedere:
• cantitatea posibilă de livrat într-un interval de timp;
• calitatea (se urmăresc elementele specifice materialelor și
domeniului);
• condiții de transport și plată;
• bonificații etc.
Alegerea furnizorului se va face pe baza analizei tuturor
furnizorilor potențiali, pentru fiecare material, care sunt incluși într-o
bază de date a compartimentului de aprovizionare al firmei.
Orice firmă își desfășoară activitatea pe baza unor planuri de
aprovizionare care să-i asigure necesarul de materiale pentru o
perioadă determinată de timp.
Procesul de aprovizionare presupune parcurgerea următoarelor
etape:
• acoperirea cu contracte a necesarului de aprovizionat ;
instrumentul principal folosit pentru vânzare – cumpărare este
contractul , care se stabilește într-un cadru juridic specific. Fiecare
agent economic încheie contracte ferme cu furnizorii;
290• realizarea programului de aprovizionare pe principalele
resurse materiale și pe total ; derularea procesului de aprovizionare
pornește de la situația existentă la începutul intervalului și indică
modul cum a evoluat, pe parcursul perioadei;
• asigurarea necesarului de producție ; această etapă arată
finalitatea actului de aprovizionare din punct de vedere cantitativ și al
termenelor de aprovizionare.
6.3.2. Analiza stocurilor de materiale
Stocurile de materiale, prin natura lor, presupun o imobilizare de
capital de valori. Astfel, analiza structurii stocurilor prezintă impor-
tanță pentru că o supradimensionare a acestora presupune:
• cheltuieli mari cu depozitarea și păstrarea acestora;
• imobilizarea resurselor financiare în materii prime care au o
circulație lentă.
Analiza stocurilor de materiale se realizează sub diverse aspecte
din punct de vedere metodologic:
• studiul evoluției stocurilor comparativ prin dinamica cifrei de
afaceri pentru a vedea dacă mărimea stocurilor a avut o influență
favorabilă asupra volumului producției și al vânzărilor;
• studiul evoluției stocurilor comparativ printr-o bază de
raportare (stoc normat mediu, maxim etc.).
Orice agent economic în funcție de capacitatea de producție și
de cerere își dimensionează stocurile pe care, cu sistemul actual de
gestionare, le poate identifica pe grupe de materiale și poate stabili
abaterea lor de la o limită prestabilită;
• analiza gradului de imobilizare a stocurilor, pe care le poate grupa în:
– stocuri normale;
– stocuri cu mișcare lentă;
– stocuri fără mișcare;
– stocuri disponibile.
Încadrarea într-o anumită grupă se poate face în funcție de
frecvența consumului, stabilindu-se indicatorul:
• Durata de imobilizare a stocului (Di), exprimată în zile, pe baza relației:
360⋅ =ESDi
291în care: S =stocul mediu anual;
E = ieșirile de materiale din magazie pentru consumuri
interne.
Exemplu . Dacă un agent economic stabilește durata medie de
stocare de 30 zile, atunci:
• materialele care au un timp de stocare mai mic de 30 de zile
intră în grupa stocurilor normale;
• dacă materialele au un timp de stocare între 30-60 zile, ele
formează grupa stocurilor cu mișcare lentă;
• dacă durata de stocare este peste 60 de zile, materialele
respective reprezintă grupa stocurilor fără mișcare.
Stocurile disponibile, existente la un moment dat, trebuie să asigure
continuitatea procesului de producție. De aceea, trebuie stabilită:
• „rezerva în zile” (R z) – respectiv, perioada de timp în care
firma dispune de materiale pentru desfășurarea procesului de
producție, în condițiile unui consum zilnic (C z) cunoscut:
zzCSR1= , unde:
• S1 = stocul efectiv la un moment dat.
La formarea stocurilor se folosesc și conceptele modelului
WILSON;
• partida optimă de aprovizionat (qa); se stabilește corelația:
CC
Tctqa′ ′′× + = 2
în care:
T = perioada de gestiune, exprimată în zile:
ct = consumul total din resursa materială analizată;
C′= costul cu efectuarea unei comenzi;
C′′= costul cu stocarea unei unități fizice din resursa materială
analizată, pe unitatea de timp;
• intervalul optim între 2 aprovizionări se determină cu relația:
aaqctT qctT:= ×
292unde:
aqct= număr optim de aprovizionări;
qa = cantitatea optimă de aprovizionat;
• costul aprovizionării (Cs)
C C T ct CS′ ′×′× × × = 2
6.3.3. Analiza potențialului material al firmelor de producție
Analiza utilizării resurselor materiale se poate face cu:
A. Indicatori analitici
• consumul specific (C S), respectiv cantitatea de materie primă
consumată pentru obținerea unei unități de produs;
• consumul pe unitate specifică ;
• greutatea pe caracteristică funcțională ;
• coeficientul de randament , care exprimă gradul și modul de
utilizare a materialelor sub raport fizic (greutatea netă, greutatea brută a
produsului).
B. Indicatori sintetici
Caracterizarea sintetică a eficienței utilizării resurselor materiale
se face cu un sistem de indicatori construit pe baza unor modele care
permit evidențierea legăturii între consumul de resurse materiale și
diferite laturi ale activității economice a firmei.
Dintre indicatorii sintetici amintim:
• gradul de valorificare a resurselor materiale :
consumat ă material de cantitateaprodusului valoarea=vrG
• valoarea producției obținute la 1000 lei valoare a resurselor
materiale consumate:
1000 1000 ⋅ = ⋅∑
Mqp
MPf
unde: M = valoarea materialelor consumate.
293Sistemul de factori de influență a acestui indicator va fi:
M
1000⋅MPf q
Pf
p
• valoarea adăugată la 1000 lei valoare a materialelor
consumate va avea modelul:
1000 1000 ⋅⋅= ⋅Mva P
MVAex
unde: VA = valoarea adăugată;
M = valoarea materialelor consumate;
Pex = producția exercițiului;
va =– valoarea adăugată ce revine la 1 leu producție a exercițiului.
Sistemul factorilor de influență se prezintă astfel:
M
1000⋅MVA
VA Pex
gi
va
va i
unde:
gi = ponderea activelor fixe productive în totalul activelor fixe;
vai = valoarea adăugată la 1 leu producție a exercițiului pe
produse sau tipuri de activități
• profitul aferent cifrei de afaceri la 1000 lei valoare a
materialelor consumate va avea modelul:
1000⋅−=∑∑
CAv v
CACA
Mc q p q
MP
unde: P CA = profitul aferent cifrei de afaceri
MCA = consumul intermediar de materiale aferent cifrei de
afaceri.
294 MCA
1000⋅
CACA
MP
qv
P g i
c
p
Remarcă
• Gestiunea resurselor materiale constituie o problemă fundamentală
a managementului intern al firmei, reprezentând premisa esențială a
performanței economico-financiare a acesteia.
Cuvinte–cheie : potențial tehnic; compoziția tehnologică a capitalului
fix; utilizare extensivă și intensivă a mijloacelor fixe; capacitate de
producție; randamentul mediu; eficiența utilizării activelor fixe; resurse
materiale; piața de aprovizionare; contractul; stocurile de materiale;
potențialul material al firmelor de producție.
Întrebări și teste grilă
1. Care sunt factorii explicativi ai utilizării extensive și intensive a
mijloacelor fixe?
2. Analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe se face cu indicatorii:
a) gradul de folosire a fondului de timp disponibil;
b) gradul de utilizare a capacității de producție;
c) gradul de programare a fondului calendaristic;
d) randamentul utilajelor;
e) indicele de utilizare intensivă.
Alegeți varianta corectă:
A (a, b, e); B (b, d); C (b, d, e); D (b, c, d, e).
Răspuns : C
3. Care din următorii factori influențează indicatorul sintetic de
eficiență „valoarea adăugată la 1000 lei valoarea materialelor consumate”:
a) consumul intermediar aferent cifrei de afaceri;
b) producția exercițiului
c) ponderea activelor fixe productive în totalul activelor fixe;
d) profitul aferent producției vândute;
e) valoarea materialelor consumate.
Alegeți varianta corectă: A (a, b, c); B (c, d, e); C (b, c, d); D (b, c, e)
Răspuns : D
295
7. ANALIZA RISCURILOR FIRMEI
Riscul poate fi definit ca probabilitatea de producere a unui
eveniment, sub presiunea diferiților factori, ce poate reprezenta un
prejudiciu potențial la care se expune firma. Expunerea la risc
reprezintă valoarea pierderilor cheltuielilor suplimentare pe care le
suportă firma, ceea ce arată că riscul este legat de rentabilitatea firmei.
Acționarii și investitorii nu-și asumă un risc prin investirea într-un
activ decât în schimbul unei remunerări proporționale cu riscul
asumat.
Analiza riscului poate fi structurată astfel:
1. Analiza riscului economic;
2. Analiza riscului financiar;
3. Analiza riscului de faliment.
7.1. Analiza riscului economic
Riscul economic reprezintă incapacitatea firmei de a se adapta
în cadrul activității de exploatare, în timp și cu costurile cele mai mici,
la variația condițiilor de mediu (economic și social) intern și extern.
Riscul depinde de factori generali: preț de vânzare, cost, cifră de
afaceri (CA), dar și de structura costurilor, cât și de influența lor
asupra activității firmei.
Analiza riscului economic se poate face cu ajutorul pragului
de rentabilitate, ca o măsură a flexibilității firmei în raport cu
fluctuațiile activității sale.
296 Pragul de rentabilitate , numit și venit de exploatare critic sau
punct mort operațional, este punctul în care veniturile de exploatare
acoperă cheltuielile de exploatare, iar rezultatul este nul. Peste acest
prag activitatea firmei devine rentabilă.
Pragul de rentabilitate a activității de exploatare se poate
calcula cu relația:
vmcF
ePRrCV=
unde:
VePR = venituri de exploatare la pragul de rentabilitate;
CF = cheltuielile fixe totale;
vmcr= rata marjei cheltuielilor salariale unde:
ev
mcvc1 r
v− =;
• c v: cheltuielile variabile totale;
• v e: veniturile din exploatare.
Evaluarea riscului economic o putem face cu următorii
indicatori:
1. Indicatorii de poziție față de pragul de rentabilitate, care
exprimă capacitatea firmei de a se adapta cerințelor pieței; acest
indicator se poate determina în:
/head2right mărimi absolute, denumit și flexibilitatea absolută (∆FA),
ne arată o flexibilitate a firmei, cu atât mai ridicată, cu cât are o
valoare mai mare, deci există un risc de exploatare mai redus:
ePR eV V FA− = ∆
Gradul de flexibilitate este dependent de:
• potențialul tehnic al firmei (starea și calitatea lui);
• potențialul uman și structura lui organizatorică;
/head2right mărimi relative, denumit și coeficientul de volatilitate (CV),
are următoarea relație:
297
100VV VCV
ePRePR e⋅−= sau 100VVCV
ePRe⋅ =
atunci situația firmei poate fi:
• instabilă, dacă Ve > Ve PR cu până la 10%;
• relativ stabilă , dacă Ve < Ve PR cu până la 20%;
• confortabilă , dacă Ve > Ve PR cu peste 20%.
2. Punctul mort (PM), dacă momentul atingerii pragului de
rentabilitate se calculează cu relația:
TVVPM
eePR⋅ =
unde: T = durata de timp în zile (lună, trimestru, semestru, an).
Observație . Apropierea punctului mort către valoarea T în zile
înseamnă creșterea riscului de exploatare.
3. Coeficientul de elasticitate (E), numit și coeficientul de
levier al exploatării, arată sensibilitatea rezultatului exploatării la
variația nivelului de activitate și se calculează cu relația:
ee
EE
VV:RRE∆ ∆=
unde:
00 1
EE E
EE
RR R
RR−=∆– variația relativă a rezultatului de
exploatare;
00 1
ee e
ee
VV V
VV−=∆ – variația relativă a venitului de exploatare.
Astfel, cu cât valoarea veniturilor de exploatare se îndepărtează
de pragul de rentabilitate, cu atât firma este mai puțin riscantă:
298 ePR ee
V VVE−=
Coeficientul de elasticitate (E) este dependent de poziția
nivelului de activitate față de punctul mort astfel:
• situație instabilă , cu un risc mare dacă E > 11;
• relativ stabilă , dacă E ≈ 6;
• confortabilă , cu un risc redus, dacă E < 6.
Observație . Desfășurarea activității cu cheltuieli relativ reduse
asigură flexibilitatea operațională și diminuarea riscului de exploatare.
Exemplul 1. Metodologia de calcul al riscului economic (date
convenționale):
Nr.
crt. Indicatori Notația 2002 2003
1. Venituri de exploatare Ve 125 180
2. Cheltuieli de exploatare C e 110 150
3. Rezultatul exploatării R E = Ve – Ce 15 30
4. Cheltuieli variabile totale C V 95 125
5. Cheltuieli fixe totale CF 15 25
Indicatorii riscului economic :
1. Pragul de rentabilitate sau venitul de exploatare critic (VePR):
5 , 6224 , 015
rCV
0v0
0
mcF
ePR = = =
24 , 0125951vc1 r
00
0v
ev
mc = − = − =
81 , 813056 , 025
rCV
1v1
1
mcF
ePR = = =
3056 , 01801251vc1 r
11
1v
ev
mc = − = − =
299 2. Indicatorul de poziție:
• flexibilitatea absolută:
5 , 62 5 , 62 125 V V FA
0 0ePRe 0 = − = − = ∆
19 , 98 81 , 81 180 V V FA
1 1ePRe 1 = − = − = ∆
• coeficientul de volatilitate:
% 1005 , 625 , 62 125100VV VCV
00 0
ePRePRe
0 =−= ⋅−=
% 02 , 120 10081 , 8119 , 9810081 , 8181 , 81 180100VV VCV
11 1
ePRePRe
1 = ⋅ = ⋅−= ⋅−=
Observație . CV1 > 20% indică un risc economic redus, o situație
confortabilă a firmei.
3. Punctul mort (PM):
183 3651255 , 62TVVPM
00
eePR
0 = ⋅ = ⋅ =
166 36518081 , 81TVVPM
11
eePR
1 = ⋅ = ⋅ =
Observație . PM1 = 166 este mai mic decât cel comparat,
indicând un risc economic mai redus.
4. Coeficientul de elasticitate (E):
25 , 62 125125
V VVE
0 00
ePRee
0 =−=−=
83 , 181 , 81 180180
V VVE
1 11
ePRee
1 =−=−=
Observație. În perioada curentă, dacă are un E = 1,83
(E < 6), firma prezintă un risc redus, deci o situație confortabilă.
300 7.2. Analiza riscului financiar
Riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de
rezultate sub incidența structurii financiare a firmei, respectiv gradul
de îndatorire.
O firmă deține atât capitaluri proprii, cât și capitaluri
împrumutate, pentru care trebuie să suporte și cheltuielile financiare
aferente. Această îndatorare, prin mărimea și costul ei, antrenează o
variabilitate a rezultatelor, modifică deci riscul financiar.
Riscul financiar se poate analiza prin pragul de rentabilitate
financiar (VePRF), ce reprezintă punctul în care veniturile de exploatare
și cheltuielile cu dobânzile au relația:
vmcD F
ePRFrC CV+=
unde:
– CD = cheltuielile cu dobânzile;
– CF = cheltuielile fixe totale;
–
ev
mcvc1 r
v− =
rata marjei cheltuielilor.
Evaluarea riscului financiar se poate face cu aceiași indicatori ca
la riscul economic:
1. Indicatorul de poziție:
• flexibilitatea absolută (∆FA);
• coeficientul de volatilitate (CV);
2. Punctul mort (PM);
3. Coeficientul de elasticitate.
Exemplul 2
Pe baza datelor de la exemplul 1 și a cunoașterii cheltuielilor cu
dobânzile care au fost: în 2002 = 1,1 mil. lei și în 2003 = 2,1 mld lei,
vom determina:
301 • Pragul de rentabilitate financiar :
vmcD F
ePRFrC CV+=
Valoarea ratei marjei cheltuielilor variabile rămâne neschimbată
în cei doi ani analizați:
• pentru 2002 → 083 , 6724 , 01 , 1 15
rC CV
0v0 0
0
mcD F
ePRF =+=+=
• pentru 2003 → 68 , 883056 , 01 , 2 25
rC CV
1v1 1
1
mcD F
ePRF =+=+=
Observație
După modelul de la riscul economic se pot calcula și ceilalți
indicatori.
Riscul financiar se mai poate analiza prin efectul de levier , care
explică evoluția rentabilității financiare în funcție de doi factori
principali:
• îndatorarea firmei;
• rentabilitatea economică.
Fiecare din acești factori face să intervină pe a doua treaptă alte rate
explicative, importante pentru analiza financiară a firmei (în schema de
mai jos):
Levierul financiar ( P Rec−)
Îndatorarea
financiară
Rata de îndatorare
Rentabilitatea
financiară Rotația activului total
Rentabilitatea
economică (R ec)
Rentabilitatea comercială (R c)
Analiza rentabilității financiare prin efectul de levier
Sursa: Bardaș P., Naneș O. I., Diaconescu A., Analiza financiară ,
Editura Fundației România de Mâine , București, 2003.
302
Notații: • R f = rentabilitate financiară;
• Rec = rentabilitate economică;
• Rc = rentabilitate comercială;
• Dp = procentul mediu de dobândă.
Astfel, rentabilitatea financiară se poate stabilii cu relația:
()CPDP R R RFTDec ec f⋅ − + =
unde: • D FT = datorii financiare totale;
• CP = capital propriu;
• DFT/ CP = rata îndatorării (levierul).
Eficiența îndatorării asupra rentabilității financiare este dată de
raportul în care se află rentabilitatea economică și procentul de
dobândă:
• Rec > Dp – în această situație, se va putea apela la credite,
pentru a ameliora rentabilitatea capitalului propriu;
• Rec = Dp – din punct de vedere al efectului de levier
( )
⋅ −CPDp RFT
Dec , apelarea la credite este
indiferentă;
• Rec < Dp – atunci, îndatorarea reduce performanțele firmei și
crește riscul financiar; se impune minimalizarea
levierului (DFT/ CP).
Observație . Pentru ca efectul de levier să acționeze pozitiv,
diferența (R ec – DP ) trebuie să rămână pozitivă. Această diferență va
evolua mai întâi în manieră satisfăcătoare, pentru a atinge la un
moment dat valoarea maximă sau chiar negativă.
303 7.3. Analiza riscului de faliment
Riscul de faliment presupune stabilirea unei funcții prin care să
poată fi estimată probabilitatea ca o firmă să înregistreze pierderi și, în
consecință, să fie în imposibilitate de a-și onora contractele cu
beneficiarii, a plăti furnizorii și a restitui împrumuturile la bănci. Riscul de
faliment este opus probabilității de profit și se pune problema creșterii
profitabilității firmei, în condițiile unui risc asumat. În cazul degradării
situației unei firme, ea nu mai face față datoriilor exigibile – legea
prevăzând în acest caz reorganizarea sau lichidarea firmei.
Putem identifica firmele în dificultate după următoarele criterii:
• supraîndatorarea – firma nu face față datoriilor scadente;
• insolvabilitatea – activul firmei nu este suficient pentru achitarea
datoriilor.
Riscul de faliment poate fi analizat în funcție de aspectele esențiale
privind procesul decizional prin: metoda ratelor; metoda scorurilor.
7.3.1. Analiza riscului de faliment pe baza ratelor
Ratele de solvabilitate se analizează prin raportul activelor realizate la
obligațiile exigente pentru a evalua riscul de faliment. Ratele frecvent
utilizate sunt:
/head2right Rata insolvabilității generale (RSG) compară ansamblul
lichidităților potențiale asociate activelor circulante (AC) cu
ansamblul datoriilor scadente sub un an (DT S):
SSGDTACR=
Dacă: • R SG = 1, arată o corespondență deplină între activele
circulante și sursele corespunzătoare;
• R SG > 1, atunci AC > DT S, permite utilizarea unei părți
din capitalul permanent pentru finanțarea exploatării.
Observație . RSG nu permite o judecată definitivă asupra
solvabilității pe termen scurt, ci doar o aproximează datorită
numărului mare de variabile ale solvabilității:
• natura sectorului de activitate;
• structura activelor circulante;
• rata de rotație a activelor și a stocurilor etc.
304 /head2right Rata solvabilității parțiale (RSP) exprimă capacitatea firmei
de a-și onora obligațiile pe termen scurt din creanțe și disponibilități.
Se calculează cu relația:
SSPDTS ACR−= sau
Ssp l t
SPDTD P CR++=
unde:
• AC = active circulante;
• S = stocuri;
• DTS = datorii totale pe termen scurt;
• Ct = creanțe;
• Pl = plasamente;
• Dsp = disponibilități.
Dacă:
• RSP < 1, fiindcă de regulă este subunitară, analiza se face pe aspecte
de detaliu privind structura creanțelor (numărul de clienți, garanții etc.);
• RSP []1 8 , 0− ∈ – reprezintă o situație optimă a solvabilității.
/head2right Rata solvabilității imediate (RSI) reprezintă corespondența
dintre elementele lichide ale activului și obligațiile pe termen scurt:
Ssp l
SIDTD PR+=
Dacă: • R SI > 0,3, arată o limită a riscului insolvabilității firmei;
• RSI []1 3 , 0− ∈ – dar o valoare scăzută a ratei este compatibilă
cu menținerea echilibrului financiar.
Observații
• evaluarea solvabilității prin metoda ratelor este puțin
semnificativă din cauza aprecierii generale a lichidității;
• concluziile acestei analize pot fi semnificative în cazul
comparațiilor între firmele aceluiași sector.
Analiza lichidității presupune analiza elementelor
patrimoniale care au proprietatea de a se transforma în bani.
/head2right Lichiditatea generală (Lg):
) lung , mediu , scurt termen pe ( DTlichide deveni pot care și lichide ActiveLg=
305
Studiul bonității unei firme făcut de bănci la solicitarea de
credite se efectuează pe baza următorilor indicatori:
/head2right Lichiditatea patrimonială (Lp): se calculează prin raportul
între elementele activului circulant AC (disponibilități bănești, stocuri
de materiale, mărfuri, titluri de plasament, creanțe etc.) și elemente de
pasiv DT (creanțe pe termen scurt, mediu, lung sau datorii curente):
DTACLP=
Observație
Lp > 1, se apreciază că există un grad de siguranță pentru
acordarea creditului.
/head2right Capacitatea de plată (Kp) a unei firme ne arată situația mij-
loacelor bănești disponibile la un moment dat sau pe o perioadă scurtă
de timp (15-30 zile) în raport cu obligațiile de plată exigibile în același
interval de timp.
Se poate calcula:
• Kp în mărimi absolute: c bs PD D K− =
unde: D bs = disponibilități bănești;
Dc = datorii curente.
• Kp în mărimi relative:
100DDK
exbs
P⋅ = sau
100DC DK
exbs
P ⋅+= sau
100DC I DK
exb
P ⋅+ += unde:
• C = credite disponibile;
• I = încasări ce se vor realiza până la sfârșitul perioadei
analizate;
• Dex = plăți exigibile imediat.
Observație . Firma are o situație financiară normală în privința
capacității de plată în cazul în care gradul de solvabilitate este mai
mare sau cel puțin egal cu 100.
306 • Mai putem analiza riscul și cu alți indicatori, precum:
/head2right Rata autonomiei financiare la termen (Raf) :
100CÎCPRaf⋅ =, pentru o r af > 100%
unde: CP = capital propriu;
CÎ = capital împrumutat.
• Organismele financiare din țările cu economie de piață
calculează această rată astfel:
Obligații pe termen lung și mediu
=AFR
capital propriu
Observație . Creditorii impun ca această rată să fie R AF < 1.
7.3.2. Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor
Metoda scorurilor permite un diagnostic al riscului de faliment pe baza
unor metode statistice de analiză a situației financiare, pornind de la un ansam-
blu de rate, și informează în mică măsură și asupra situației viitoare a firmei.
Aplicarea acestei metode presupune selectarea a două grupuri de
firme (un grup cu dificultăți financiare și un grup de firme sănătoase).
Pentru fiecare grup se calculează o serie de rate, după care se determină cea
mai bună combinație lineară de rate, care să determine diferențierea celor
două grupuri de firme.
Prin aplicarea analizei discriminante se obține pentru fiecare firmă un
scor „Z” funcție lineară de un ansamblu de rate. Distribuția diferitelor
scoruri permite să se separe firmele sănătoase de cele în dificultate. Scorul
„Z” atribuit fiecărei firme se determină cu funcția:
Z = a1X1 + a2X2 + … + a nXn
unde: X i – ratele implicate în analiză;
ai – coeficientul de pondere al fiecărei rate.
Modelele scorurilor cel mai des utilizate în analiză sunt:
• modelul Altman;
• modelul Canon și Holder;
• modelul Loeb și Partier
• modelul Băncii Franței etc.
sau putem scrie sub forma ratelor:
Z = 3,3R 1 + 1,4R 2 + 1,2R 3 + 1•R 4 + 0,6 R 5
unde:
Tb
1APR=→ rata rentabilității economice;
307 unde: • P b – profitul brut; • A T – activul total;
Tr
2APR=→ rata profitului reinvestit;
unde: • P r – profitul reinvestit;
T3AACR=→ rata activelor circulante;
unde: • AC – active circulante;
T4ACAR=→ viteza de rotație a activului;
unde: • CA – cifra de afaceri;
DTCPR5=→ rata autonomiei financiare;
unde: • CP – capital propriu; • DT – datorii totale.
Exemplul 3. Modelul Altman (date convenționale)
– mil. lei –
Perioada de analizat Nr.
crt. Indicatori Notația
2002 2003
1. Activul total AT 30.000 55.000
2. Cifra de afaceri CA 110.000 190.000
3. Profit reinvestit Pr 5.500 14.000
4. Capital propriu CP 24.000 39.000
5. Datorii totale DT 12.000 20.000
6. Profit brut Pb 11.000 25.000
7. Active circulante AC 17.000 32.000
8. Rata rentabilității economice
TAbP
1R= 0,37 0,45
9. Rata profitului reinvestit
TArP
2R= 0,183 0,255
10. Rata activelor circulante
TAAC
3R= 0,567 0,582
11. Viteza de rotație a activelor
TACA
4R= 3,667 3,455
12. Rata autonomiei financiare
DTCP
5R= 2 1,95
13. Z = 3,3 R 1 + 1,4 R 2 + 1,2R 3 + 1• R 4
+ 0,6R 5 Z 7,0246 7,1654
• 3 Z 8 , 1≤≤– firma este într-o situație dificilă.
308 • Z > 3 – firma este solvabilă, fără risc de faliment.
În exemplul dat Z > 3, deci firma este solvabilă, fără risc de faliment.
Cuvinte – cheie: riscul, riscul economic, prag de rentabilitate,
elasticitatea rezultatului exploatării, riscul financiar, riscul de faliment,
solvabilitate, fondul de rulment (FR), nevoia de fond de rulment
(NFR), trezoreria netă (TN), lichiditate, capacitate de plată (K p).
Teste grilă:
1. Dacă veniturile de exploatare sunt mai mari decât pragul de
rentabilitate de exploatare cu până la 15%, atunci situația firmei este:
a) instabilă, spre faliment;
b) confortabilă;
c) relativ stabilă;
d) într-un risc iminent.
Răspuns: c)
2. Flexibilitatea absolută a firmei se poate calcula:
a) mărime relativă;
b) mărime medie;
c) mărime absolută a riscului de exploatare;
d) mărime a dinamicii pragului de rentabilitate.
Răspuns: c)
3. Se cunosc următorii indicatori:
– mil. lei –
Nr.
crt. Indicatori Notația 2003 2004
1. Venituri de exploatare Ve 125.000 155.000
2. Cheltuieli de exploatare C e 111.300 134.200
3. Cheltuieli variabile totale C V 92.500 123.400
4. Cheltuieli fixe totale CF 18.800 10.800
Calculați pragul de rentabilitate de exploatare și coeficientul de
volatilitate:
VePR?, CV ?
4. Se cunosc următorii indicatori:
309
Nr.
crt. Indicatori Notația 2003 2004
1. Venituri de exploatare Ve 125.000 155.000
2. Cheltuieli de exploatare C e 111.300 134.200
3. Cheltuieli variabile totale C V 92.500 123.400
4. Cheltuieli fixe totale CF 18.800 10.800
5. Cheltuieli cu dobânzile C D 1.100 2.100
Calculați pragul de rentabilitate financiar și coeficientul de elasticitate:
VePRF?, E ?
310
311
BIBLIOGRAFIE
Anghel I., Falimentul , Editura Economică, București, 2002.
Bardaș P., Naneș O.I., Diaconescu Adriana, Analiza financiară , Editura
Fundației România de Mâine , București, 2003.
Bradley R.A., Myers S.C., Principles of corporate finance , McGraw-Hill, 4th
edition, 1991.
Dănilă Nicolae, Retail banking , Editura Economică, București, 2002.
Feleagă N., Sisteme contabile comparate , Editura Economică, București,
1999.
Gheorghiu Al., Analiza economico-financiară la nivelul microeconomic ,
Editura Economică, București, 2004.
Gheorghiu Al., Analiză financiară pentru evaluare , ANEVAR, București,
2003.
Ișfănescu A. (coord.) și colectivul, Analiza economico-financiară a
societăților comerciale , Editura ASE, București, 2002.
Mărgulescu D. (coord.), Analiza economico-financiară a societăților
comerciale , Editura Tribuna Economică, București, 1994.
Moroșan Iosefina, Analiza economico-financiară , Editura Fundației România
de Mâine , București, 2006.
Moroșan Iosefina, Analiza economico-financiară – Metode și tehnici , Editura
Fundației România de Mâine , București, 2004.
Niculescu M., Diagnostic economic , Editura Economică, București, 2003.
Richard J., Analyse financière et audit des performances , Editor Villengeriu,
Paris, 1993.
Spătaru L., Analiza economico-financiară – instrument al managementului
întreprinderilor, Editura Economică, București, 2004.
Stancu I., Analiza și gestiunea financiară. Analiza economico-financiară a
societăților comerciale , Editura Economică, București, 2002.
Țole M., Țole Nicoleta-Cristina, Analiză economico-financiară – Metode,
aplicații și teste-grilă, Editura Fundației România de Mâine ,
București, 2003.
312 Vâlceanu Ghe., Robu V., Georgescu N., Analiza economico-financiară ,
Editura Economică, București, 2004.
Vasilescu Gh. (+colectivul), Analiză statistico-economică în industrie ,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997.
Viscione J., Financial Analysis : Tools and Concept , The National
Association of Credit Management, 1984.
Walsh C., Key Management Rations , Pitman Publishing, 1996.
White G., Sandhi A., The Analysis and Use of Financial Statements , John
Qiley & Sons, Second edit., 1998.
*** Standardele Internaționale de Contabilitate , 2002.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României MARIANA-ELENA BALU Analiza economico-financiară . Teorie și aplicații practice. Mariana-Elena Balu…. [606580] (ID: 606580)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.