Influența sărăciei asupra randamentului școlar [606551]

Influența sărăciei asupra randamentului școlar

CUPRINS

CAPITOLUL I . PARTE TEORETICĂ

I.1. SĂRĂCIA
I.1.1 Definiții ale sărăciei…………………………………………………………………..9
I.1.2 Generalități………………………………………………………………………………. 10
I.1.3 Sărăcia în România…………………………… ……………………………………….. 14
I.2 RANDAMENTUL ȘCOLAR
I.2.1 Scurt istoric al sistemului de învățământ românesc………………………… 16
I.2.2 Factorii determinanți al randamentului școlar……………………………….. 18
I.2.3 Succesul școlar versus insuccesul școlar………………………………………. 20
I.2.4 Studii recente……………………………………………………………………………. 22

CAPITOLUL II . METODOLOGIA CERCETĂRII
II.1 OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂ RII
II.1.1 Scopul și obiectivele cercetării………………………………………………….. 24
II.1.2 Ipotezele cercetării………………………………. ………….. ……………………… 25
II.1.3 Structura lotului de subiecți………………………………………………………. 25
II.1.4 Metodele și instrumentele cercetării……………………………………………. 29
III.1 ANALIZA ȘI INTERPRET AREA REZULTATELOR ÎN FUNCȚIE
DE IPOTEZELE CERCETĂRII ……………………………………… 32

CONCLUZII ……………………………………………………………….. 47
ANEXE……………………………………………………………………… 49
BIBLIOGRAF IE…………………………………………………………… 54

Lista figurilor

Figura 2.1:Diagrama de structură – vârsta subiecților ___________________ 26
Figura 2.2: Diagrama de structură -genul biologic ______________________ 26
Figura 2.3:Diagrama de structură -nivelul sărăciei _____________________ 27
Figura 2.4: Diagrama de structură -mediul de proveniență _______________ 27
Figura 2.5:Histograma scorurilor la variabila stima de sine _____________ 34
Figura 2.6:Histograma scorurilor la randamentul școlar al elevilor din
ciclul liceal ________________________________ __________________ 40
Figura 2.7: Histograma scorurilor la randamentul școlar al elevilor din ciclul
primar _________________________________________________ 41
Figura 2.8: Histograma scorurilorla randamentul școlar al elevilor ________ 46

Lista tabelelor

Tabel 2.1:Indicii statistici de start pentru stima de sine __________________ 33
Tabel 2.2: Frecvențele scorurilor la stima de sine ______________________ 33
Tabel 2.3: Media participanților la variabila stima de sine _______________ 34
Tabel 2.4:Testul t pentru eșantioane indep endente între stima de sine
și tipul sărăciei ________________________________ _______________ 35
Tabel 2.5: Randamentul școlar obținut de elevi la evaluările naționale ______ 37
Tabel 2.6:Indicii statistici de start –randamentul școlar al elevilor din
ciclul liceal ________________________________ __________________ 39
Tabel 2.7:Frecvența scorurilor la r andamentul școlar al elevilor din
ciclul liceal ________________________________ __________________ 39

Tabel 2.8: Indicii statistici de s tart- randamentul școlar al elevilor din
ciclul primar ________________________________ _________________ 40
Tabel 2 .9: Frecvența scorurilor la randamentul școlar al elevilor din
ciclul primar ________________________________ _________________ 41
Tabel 2.10:Media participanților la variabila randament școlar în
funcție de vârstă ________________________________ ______________ 42
Tabel 2. 11: Testul t pentru eșantioane independe nte între
randamentul școlar la elevii din ciclul liceal și elevii din ciclul
primar ________________________________ _____________________ 43
Tabel 2.12:Indicii statistici de start pen tru randamentul școlar ____________ 44
Tabel 2.1 3:Frecvența scorurilor la randamentul școlar al elevilor din
ciclul liceal ________________________________ __________________ 45
Tabel 2. 14:Media participanților la variabila randamentul școlar în
funcție de tipul sărăciei ________________________________ ________ 45
Tabel 2.15:Testul t pentru eșantioane i ndependente între randamentul
școlar și tipul sărăciei ________________________________ ___________

INTRODUCERE

Când folosim termenul de sărăcie imediat ne duce cu gândul la o situație
indezirabilă. Sărăcia, pentru cei mai mulți dintre noi, reprezintă tot ceea ce
înseamnă opusul idealului nostru. Nu vrem să ne gâ ndim l a acest scenariu,
natura noastră ne determină să blocă m această posibilitate, suntem învățați de
mici să muncim pentru a avea lucrurile pe care ni le dorim. Fugim de sără cie.
Când asistăm la o poveste în care sără cia este vedeta subiectului
respectiv, fie prin mijloacele media, fie în viaț a real ă, suntem încercați de două
emoții: fie mila, compătimim subiecții în cauză, fi e furia deoarece simțim că
protagoniștii poveștii au lăsat ca sărăcia să le acapareze viața, să trăiască cu
lipsuri.
În momentul de față, în societatea românească, și nu numai, vedem
persoane cu o situație materială tot mai dificilă.
De cele mai multe ori familiile din mediul rural fac mari eforturi pentru
un trai decent, dar lipsa unui loc de muncă stabil, slaba educație, locuințele prea
mici pentru numărul mari de ocupanți din aceasta, accesul greoi la sursele de
apă și/sau electricitate, îi plasează pe aceștia în categoria oamenilor săraci, care
trăiesc cu facilități minime comparativ cu viața modernă actuală.
Așa cum bine știm, copiii sunt cei mai afectați. Școlile aflate la distanțe
prea lungi și lipsurile amintite anterior fac ca soarta acestor micuț i să se
perpetuaeze în aceleași nuanțe ca cea a părinților lor.

În prezent încă avem un procent destul de ridicat al abandonului scolar,
primul factor implicat în acest fenomen fiind situația materiala precară a
părinților, urmat de condițiile de trai din familie.
Astfel este de la sine înțeles că rata randamentului școlar este scăzut în
comparație cu copiii care beneficiază de numeroși factori care susțin și
motivează performanțele școlare.
În această lucrare mi -am propus să identific gradul în care randam entul
școlar este sau nu este afectat de sărăcie.
Cu ajutorul literaturii de specialitate și a instrumentelor valide vom
descoperi modul în care un mediu ostil, sărac afectează randamentul școlar al
elevului.
Lipsa unui trai decent își lasă amprenta în carnetul de note al elevului sau
din contră acesta poate fi motivat să învețe pentru a avea un trai mai bun în
viitor?

ARGUMENT

Tema lucrării de licență se numește Influența sărăciei asupra
randamentului școlar .
Această lucrare a fost elaborată pentru a afla, așa cum spune și titlul,
efectul uimitor al sărăciei asupra perfomanței școlare a l unor elevi din
Constanța.
Am ales această temă pentru că sărăcia este o problemă globală majoră
iar România se situează printre ultimele țări din Europa în funcție de media
venitului pe persoană.
Abolirea sărăciei este o provocare majoră, țara noastră, împreună cu
Bulgaria fiind pe locul întâi privind posibilitatea de a fi expus e riscului de
sărăcie sau de excluziune socială .
Potrivit unui stud iu recent , unul din trei români are o stare materială
deosebit de precară și doi din cinci adolescenți cu vârste cuprinse între 15 -17
ani scriu, citesc și socotesc cu dificultate.
Scopul acestei cercetă ri este de a investiga efectul sărăciei asupra copiilo r
care provin din medii defavorizate și de a afla dacă randamentul lor școlar poate
fi afectat negativ de starea economică a familiei lor.

CAPITOLUL I.PARTE TEORETICĂ
I.1. SĂRĂCIA
I.1.1 Definiții ale sărăciei

Sărăcia înseamnă un stil de viață lipsit de minimum de șanse de a trăi la
un anumit standard decent de nivel de trai. Într-adevăr a cest standard este
relativ, percepția despre acesta fiind influențat de numeroși factori( etnici,
culturali, religiosi, etc.)și diferă de la o țară la alta sau chiar de la o regiune la
alta.
Una din organizațiile ONU, și anume OMS ( Organizația Mondială a
Sănătății ) definește sărăcia ca pe un indice rezultat din raportul dintre venitul
mediu pe glob pe cap de locuitor și venitul mediu (salariul medi u) pe cap de
locuitor al țării respective .
Ca și tablou general, găsim o altă definitie mai amplă, și anume: sărăcia
reprezintă lipsa mijloacelor materiale necesare existenței; starea, viața celui
sărac (1),( 2) cantitate mică, nesatisfăcătoare, lipsă, (3 )epitet depreciativ sau
injurios dat unui lucru sau unei ființe fără valoare (DEX, 2009, p. 732).
În cartea sa „Sărăcia”, autorul britanic Peter Townsend vorbește despre
sărăcie ca fiind absenț a sau inadecvarea dietei, datorii lor, standardelor,
serviicilor și activităț iilor care s unt comune sau obișnuite î n societate (1979,
p.12).

O altă definiție este o definiție de lucru în ceea ce privește sărăcia în UE
și anume: persoane, familii ș i grupuri de perso ane ale căror resurse (
materiale, culturale și social e) sunt atât de limitate încât acestea să fie excluse
de la un mod de viață acceptabil la minimum în statul membru de care aparț in.
Definiția sărăciei din abordarea operațională ne spune că sără cia
presupune stabilirea unui prag absolut (în funcție denevo ile umane de bază)
sau relativ (în funcție de modul de viață obișnuit însocietatea respectivă) care
delimitează populația săracă de restul populației (H. Pieron, 2001, p. 271).
În linii mari, sărace sunt acele persoane, comunități sau familii ale căror
posibilități sunt cu mult delimitate față de un standard minim de resurse
( financiare, culturale, sociale, etc.) ale populației care aparțin societății în care
acestea trăiesc.
Experții din domeniu explică sărăcia ca fiind prezentă atunci când
întâlnim situații precum: prezența unui nivel redus de venituri, alimentație
insuficientă sau de calitate inferioară, acces limitat la orice tip de educație
(formală, informală și/sau non -formală), accesul scăzut la medicamente, etc.
Un alt reper de indentificare a sărăciei este modul în care venitul unei
persoane/familii acoperă cheltuielile necesare unui trai decent, care să includ
ăachitarea facturilor curente, mâncare, igiena personală, îngrijiri medicale,
îmbrăcăminte, încălțăminte, activități sau a altor nevo i indispensabile.
În cazul în care aceste posibilități nu există, șansele ca un om să aibă
deficiențe culturale, o educație precară, lipsa unei calificări sau chiar
analfabetism sunt foarte mari.

I.1.2 Generalități

Așa cum am menționat anterior, term enul de sără cie este relativ, toate
definițiile au un singur numi tor com un: lipsa unui standard de viață decent.
Indiferent din ce unghi o privim, sărăcia își are rădăcinile în tot ceea ce
înseamnă relațiile bio -psiho -sociale ale individului.
Dacă privim s ărăcia din punct de vedere social, putem afirma că acesta
este un fenomen în care individul nu are resursele necesare atât din punct de
vedere intelectual cât și din punct de vedere economic, pentru a putea să își
satisfacă anumite nevoi de bază, iar dator ită acestui lucru el este situat pe o
treaptă inferioară a scării sociale.
Chiar dacă există teorii care susțin ideea că individul se naște cu bagaj
genetic înzestrat cu un anumit potențial de inteligență, acesta nu îl poate
dezvolta dacă mediul nu îi perm ite acest lucru. Conform studiilor, evoluția
omului este generată de zestrea genetică în proporție de 40%, în timp ce mediul
în care acesta se dezvoltă este responsabil de ascendența lui în proporție de
60%.
Un copil dacă se naște cu un bagaj intelectual bogat transmis de către
părinți, acesta îl poate dezvolta doar dacă mediul în care trăiește îl stimulează și
îl ajută pentru a evolua. Imaginați -vă cum poate fi ajutat un copil să își dezvolte
anumite abilități dacă trăiește într -un mediu sărăcăcios, fără electricitate, fără
părinți cu un nivel de cultură decent, sau în unele cazuri când vremea nu îi
permite, acesta lipsește de la școală zile întregi.
În viața sa, omul are ocazia să se modeleze. Capacitățile intelectuale,
alături de aptitudini, la fel ca și personalitatea, se schimbă, nu rămân constante.
Ele se mulează pe nevoile și pe experiențele individului. Dacă acesta are
capacitatea de a se adapta la mediu, el poate creea relații bune cu ceilalți, poate
dezvolta un sistem de valori, un bagaj de cunoști nțe, principii, care îl pot urca
pe scara socială. Dar cum lucrurile nu sunt întotdeauna atât de simple, de cele
mai multe ori cu toate că individul se naște cu un grad ridicat de inteligență,

faptul că el crește într -un mediu plin cu lacune, șansele ca el să rămână în
același mediu latent sunt mult mai mari.
Fiecare om are șanse egale de reușită, dar unii factori sunt foarte
importanți în drumul către succes.
Din ce în ce mai des se vorbește despre sărăcie. Orice continent, țară,
oraș, are zona ei de sărăc ie. Peste tot în lume există populație săracă, dar un
etalon bine definit cu privire la acest nivel de trai nu există.
Cei doi poli opuși, sărăcia și bogația, sunt două fenomene instabile și sunt
frumos nuanțate în viața de zi cu zi a individului. Dacă eș ti sărac astăzi, nu
înseamnă că vei fi la fel și mâine, sau invers, dacă astăzi esti bine plasat
financiar, nu ai garanția că mâine va fi la fel. Aceste două fenomene sunt
percepute în moduri total diferite, în funcție de personalitatea individului, de
modul în care acesta înțelege viața, prioritățile sale, modul de gândire, gradul de
inteligență, de adaptabilitate la viață, etc.
Pentru unii oameni a fi bogat înseamnă să fie sănătos și să aibă o familie
unită lângă el, în timp ce pentru alții bogația const ă în averi, case, o viață de lux.
Așa cum am spus și la începutul acestei lucrări, această percepție este
influențată în primul rând de cultura și religia omului.
Majoritatea oamenilor se tem de lipsa unui trai decent și trăiesc pentru a
se apropia cât m ai mult de succes cu scopul de a se îndepărta de acest posibil
scenariu.
Pentru unii specialiști, sărăcia și bogăția sunt două fenomene create de
om, iar astfel se menține un anumit echilibru social. Nu putem avea toți la fel.
Mediul rural are o prepondere nță mult mai mare în ceea ce privește
comunitățile sărace, comparativ cu mediul urban. Dacă ne întrebăm care este
explicația pentru acest lucru, răspunsul este cât se poate de simplu. În mediul
urban sunt prezenți numeroși factori care stimulează evitarea sărăciei, și anume:
un număr crescut de locuri de muncă, un nivel de educație mai crescut (care
conduce la obținerea unui loc de muncă mai bun), căi de acces mai ușoare

pentru diferite rute care conduc la anumite societăți cu sediul în afara orașului
(show room -uri de mașini, fabrici, etc.).
S-a constatat că un mediu de proveniență sărac este primul factor care
duce la apariția delincvenței. În acest mod apar visele de a deveni bogat peste
noapte, de a satisface nevoile individului care pentru perioade lung i din viața sa
au fost ignorate. Apar activități precum furtul, jaful sau poate ajunge până la
crimă cu scopul de a satisface nevoia de a obține venituri materiale imediate.
Sărăcia poate să fie absolută, relativă și extremă, între ele existând forme
structurale tranzitive .
Un binecunoscut om politic american, R. McNamara este de părere că
sărăcia absolută reprezintă o stare extremă a existenței umane când individul
în lupta pentru supraviețuire este expus la lipsuri și umilințe de neînchipuit, ce
depă șesc fantezia lumii privilegiate (articol aparut in ziarul Washington Post,
publicat la 19 noiembrie 2015).
Confom ultimelor statistici, în lume există aproape un miliard (850 de
milioane) de oameni care suferă de foame sau subnutriție . 170 de milioane
dintre aceștia sunt copii. În anul 2015, UNICEF a făcut publice datele care spun
că la fieca re 5 secunde moare un copil cu o vârstă de sub 5 ani, astel într -un
singur an în total mor aproximativ 30 de miloane de copii din cauza subnutriți ei.
În lume există un număr de aproximativ 1.4 miliarde de oameni care
trăiesc fără acces la energie electrică, 2.6 miliarde de oameni nu au canalizare în
locuințe, iar aproximativ 880 de indivizi nu au acces la apă potabilă. Aceste
numere sunt cutremurăto are pentru secolul nostru. Și estimările pentru viitor nu
sunt tocmai îmbucurătoare. Încă sunt înregistrate aspecte care ne duc cu gândul
la creșterea nivelului de săracie din lume. În ultimii 9 ani s -a constatat o
evoluție negativă globală în ceea ce priv ește indicele numărului oamenilor care
trăiesc cu un venit sub 1.25 de dolari pe zi. Cu pași rapizi ne îndreptăm spre
salarii raportate la cap de locuitor pe ziua de muncă asemeni ca în anul 1981, an

în care prețurile consumabilelor erau mult mai scăzute în comparație cu situația
actuală.
Există specialiști care luptă cu strategii de combaterea sărăciei din lume,
dar până statele lumii nu vor deveni mai conștiente de gravitatea situației și nu
se vor implica în impiedicarea unui colaps mondial, din păcate rata sărăciei va
crește peste tot în lume.

I.I.3 Sărăcia în România

Sărăcia reprezintă o problemă complexă atât la nivel național, cât și la
nivel internațional. Dacă ne gândim la sărăcia care există în lume putem spune
că încă se caută soluții eficien te pentru combaterea ei, în acest sens derulându -se
numeroase programe.
În prezent se pune accent pe eradicarea foametei din lume, așa cum am
precizat în subcapitolul anterior, acest fenomen aduce după sine decesul unui
număr mare de oameni.
Situația în țara noastră este relativă. Încet, încet dispare clasa de mijloc a
societății, și un venit financiar satisfăcător îl au persoanele care trăiesc în
mediul urban, îndeosebi.
În urmă cu 20 ani, în anul 1997, Romania avea un procent de 1,9% din
populația sa c are trăiau cu mai puțin de 1 dolar pe zi. Această categorie se afla
la pragul de sărăcie. Acest prag înseamnă un trai caracterizat în primul rând de
malnutriție și un deficit evident al raportului venit/consum.
Un an mai târziu, conform statisticilor, țar a noastră prezenta cea mai
ridicată rată a sărăciei, dacă nu luăm în calcul situația Albaniei de la acea

vreme. Aproximativ 44% dintre români trăiau cu mai puțin de 4 dolari pe zi, iar
un procent de 7% trăiau cu mai puțin de 2 dolari.
Nici în prezent nu n e plasăm într -un loc favorabil în topul celor mai
sărace țări din lume, iar acest lucru este influențat de trei factori:
– primul factor este reprezentat de diferențele de venit, raportat pe cap de
locuitor și în distribuția salariului;
– existența unor perfor manțe slabe înregistrate în domeniul creș terii
economice ;
– creșterea inegalității în cei 10 ani de tranziție.
În țara noastră rata și profunzimea ratei de sărăcie sunt tot mai ridicate. La
începutul tranziției sărăcia reprezenta un fenomen natural dar o dat ă cu trecerea
timpului, aceasta a devenit o problemă majoră.
Colapsul experimentat de țara noastră a avut un ecou izbitor în scă derea
nivelului de trai a l populației, în special î n ceea ce pr ivește nivelul de consum
raportat pe cap de locuitor. Ceea ce a d us la accentuarea acestui fenomen a fost
creșterea inegalității, aici referindu -ne la locurile de muncă nesigure, creșterea
ratei de șomaj și apariția oportunităților de liberă practică.
Dacă abordăm sărăcia din perspectiva sociodemografică, putem spune că
cele mai importante caracteristici sunt: apartenenț a la comunitatea rromilor sau
apartenența la o gospodărie al că rei cap este femeie sau o persoană tânără.
Incidența sără ciei prezintă un nivel mai ridicat în mediul rural sau în zonele
de nord -est, sud și sud -vest al ță rii.
Potrivit informațiilor oferite de Eurostat, în anul 2015, țara noastră se află pe
primul loc în ceea ce privește sărăcia relativă, fiind prezent un procent de 25,4%
din populație aflat în această categorie.
Institutul Național de Stat istică (INS) arată că un număr de 8,5 milioane de
români trăiesc în risc crescut de sărăcie sau excluziune socială. O altă statistică
îngrijorătoare arată că o treime dintre locuitorii țării noastre nu își pot permite să

cumpere produse care sunt menite să ofere un trai decent (mâncare, combustibil,
îmbrăcăminte, etc.).
În prezent România prezintă cea mai mare inegalitate între săraci și bogați, la
nivel european. Un procent de 20% din românii care au o situație materială
prosperă au venituri de 7 ori mai m ari decât cei aflați la polul opus ai acestora,
adică cei 20% dintre cei mai săraci locuitori din România.
În țara noastră două dintre cele mai importante probleme cu care ne
confruntăm sunt rata crescută a sărăciei și corupția.

I.2 RANDAMENTUL ȘCOLAR
I.2.1 Scurt istoric al sistemului de învățământ românesc

Numă rul total al unităților școlare aflate sub accepțiunea legii și poate fi
descris ca fiind subsistemul principal al sistemului de educație reprezintă
sistemul de învățământ (S. Butnaru, 2013, p.1 1).
Încă de la formarea principatelor românești, bisericile reprezentau locul în
care se desfășurau activitățile școlare. Disciplinele derulate în acea perioadă
erau religia, scrierea și citirea, iar predarea se făcea în limba slavonă.
Prima școală cu o st ructură organizată a fost înființată în județul nostru în
locul localității Sinoie de astăzi, și conform istoricilor, aceasta a fost înființată în
secolul al II -lea I.Hr.
Câteva sute de ani mai târziu în Transilvania și Banat și -au deschis porțile
numeroa se școli care aveau un curriculum modern. Cele mai importante școli
fiind în Iași, Timișoara și Cluj.

Vasile Lupu, în anul 1634, domnitor al țării noastre în acea perioadă, a
înființat Academia Vasiliană, la Iași, având drept model Academia din Kiev.
Predarea se făcea în limbile slavonă și latină.
Limba greacă a apărut în școlile românești la inițiativa lui Antioh
Cantemir, fiul lui Constantin Cantemir, fiind introdusă pentru prima dată în
cadrul Academiei Domnești din Iași, în anul 1707, ceea ce ulterior s -a extins și
în capitală când s -a deschis Academia Domnească de la București .
Revoluția condusă de Tudor Vladimirescu a adus după sine noi forme de
învățământ, cum ar fi: școli elementare, școli gimnaziale, colegii, pensioane și
universități . Astfel, treptat, au fost emise numeroase legi care ave au scopul de a
susține într -un mod benefic toate ramurile de învățământ existente la acea
vreme. Cele mai importante dintre acestea amintim legile lui Spiru Haret , legea
lui Cuza și Regulamentul Organic .
La sfârșitul secolului al XIX -lea intră în vigoare “legea reorganizării
învățământului”, prin care sunt recunoscute trei niveluri de învățământ: școala
primară, clasele colegiale (liceul) și învățări speciale ( învățământ ul superior).
O perioadă lungă de timp, școala nu a fost la îndemâna oricui. Copiii care
proveneau din familii înstărite aveau posibilitatea să studieze în unitățile școlare
de la acea vreme. Această situație a durat până la sfârșitul primului război
mondial când învăță mânt ul primar a devenit gratuit și în acest mod devenea mai
accesibil pentru persoanele care își doreau să studieze. Cel mai important este
faptul că 17 ani mai târziu de la anunțarea gratuității școlare, aceasta a devenit
obligatorie, astfel toate școlile din întreaga țară au fost ocupate de copii din
toate mediile sociale.
O importantă figură în istoria evoluției sistemului de învățământ din țara
noastră este Andrei Șaguna, fost mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant
pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al
Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei
Române.

În anul 1855 Andrei Șaguna începe reorganizarea învățământul teologic
din Sibiu sub forma unui in stitut de teologie și pedagogie, în prezet numindu -se
Seminarul Andreian. Astfel acesta a reușit să organizeze peste 800 de școli
primare confesionale și să întemeieze gimnaziile ortodoxe din Brad și Brașov ,
cea din urmă și -a deschis porțile în anul 1850, astfel fiind una dintre cele mai
vechi școli superioare românești, și poartă numele de Colegiul Național „Andrei
Șaguna”.
După încheierea celui de -al Doilea Război Mondial, sistemul de
învățământ din țara noastră a suferit o nouă schimbare majoră, și anume
implementarea unui sistem de învățământ de tip sovietic, care avea o abodare
bazată pe ideologie, iar scopul principal al acestei perspective a fost cel de
îndoctrinare în masă.
Acest mod de predare a durat până în anul 1975 când s -a renunțat la
această metodă și totodată sunt introdu se în programa școlară discipline noi
precum științele exacte și limbile străine. Tot în această perioadă învățământ ul
profesional și liceal devin gratuite.
În prezent România trăiește o creștere continuă a absolvenților de studii
superioare, această schi mbare începând o dată cu anii 1990, după perioada
postdecembristă.
La momentul actual, în România, sistemul de învățământ este mult mai
amplu, format din: învățământul preșcolar, învățământul primar, învățământul
secundar inferior, învățământul general obligatoriu, învățământul l secundar
superior, școlile de arte și meserii, școlile de ucenici, învățământul post -liceal și
învățământul superior ( cursuri de licență, masterat și doctorat).
Astăzi, în Romania sunt recunoscute 106 de universități (de stat ș i
particulare), cel e mai multe dintre acestea fiind în București (36 de instituții ale
învățământului superior).
Unul dintre aspectele învățământ ului românesc care naște controverse
este

numărul mare de discipli ne obligatorii, care reduc considerabil ran damentul
școlar al elevului, ceea aduce după sine performanțe slabe , deoarece fiecare
elev are aptitudin i și înclinații diferite.

I.2.2 Factorii determinanți ai randamentului școlar

Procesul de învățământ reprezintă îndeplinirea propriu -zisă a educației și
la aspectele psihopedagogice legate de predarea și însușirea cunoștințelor, la
aspectele psihopedagogice legate de predarea și însușirea cunoștințelor, acest
proces desfășurându -se în cadrul unităților sistemului de învățământ (A.
Cosmovici, 2005, p.178) .
Procesul de învățare este singurul responsabil în ceea ce privește
performanța școlară a elevului.
Henri Pieron (2001, p. 186) afirma că învățarea este întâlnită sub trei
forme:
– prima formă este reprezentată ca o modificare adaptativă a un ui
comportamen t în cursul unor experiențe repe tate;
– ce-a de a doua formă ne prezintă termenul de învățare ș i sub o formă
generală pentru a desemna procesul de achiziție mnemonică;
– ultima formă este explicatăca fiind un nivel de pregătire a materiei
profesionale, adică învățarea desemnează exerciții pregătitoare pentru o viitoare
activitate profesională, asigurând achiziția unei activități definite.
Randamentul ș colar este explicat ca fiind eficiența procesului de predare –
învățare la un moment dat și la sfârșitul perioadei de școlarizare a unui ciclu,

grad, profil sau formă de învățământ, fiind evidențiat de estimarea raportului
dintre rezultatul didactic ideal (și necesar) proiectat în documentele școlare și
rezultatul didactic obținut în pregătirea t inerilor (A. Cosmovici, 2005, p. 19) .
Randamentul școlar este stabilit printr-un act didactic ce are în vedere
evaluarea activității școlare și al personalității elevilor în interacț iune.
Ceea ce subliniază randamentul școlar este în primul rând evaluarea
pregătirii teoretice ș i practice a tinerilor, ca urmare a aprecierii raportului dintre
conținutul învățământului, oglindit în documentele școlare oficiale și
cunoștinț ele teoretice și practice dobâ ndite de elevi .
Randamentul școlareste influențat de anumiț i factori, precum:
– mediul familial de proveniență , aici referindu -ne la condițiile de trai ale
elevului, nivelul ecomomic, nivelul de educație (ai părinților și al copilului ),
modul în care este structura tă familia , ambianța, etc.;
– resursele școlare de care beneficiază elevul (echipamente școlare ,
materiale didactice de actualitate , laboratoare de studiu/experimentale, nivelul
de pregătire ale cadrelor didactice);
– caracteristicile elevului , aici putem vobi despre nivelul la care elevul
este motiv at, aspirațiile sale pentru viitor ș i interesul arătat de către acesta față
de educație. La fel de important (pentru unii autori acest aspect reprezintă baza
fundamentală a randamenului școlar) un rol deloc de neglijat î l au
caracteristicile cognitive ( voința, inteligența, memoria, atenția , etc).
Unii autori precum Simona Butnaru (2013, p.27), sunt de acord că există
anumiți factori în viața elevului care pot duce la periclitarea randamentului
școlar, cum ar fi :
– emoțiile și sentimentele elevului , prezin tă o influență majoră în
dezvoltarea personalității copilului ;
– voința , are un impact mare în ceea ce priveș te capacitatea de autoreglare
și a atenției elevului;

– stima de sine , care în urma cercetărilor s -a putut demonstra că un elev cu
un nivel ridica t al stimei de sine are toate șansel e să obțină rezultate școlare
crescute , în comparație cu acei elevi care prezintă un nivel de stimă de sine
redusă.
Conform literaturii de specialitate s -a observat că randamentul școlar nu
este o trăsătură nativă, ci ea este determinată de numeroși factori interni și
externi.
Din acest motiv este bine să ne amintim că performanțele școlare ale
elevilor nu reprezintă întotdeauna un ecou real în ceea ce privesc capacitățile
intelectuale ale acestuia sau gradul sau de preg ătire pentru viitor.

I.2.3 Succesul școlar versus insuccesul școlar

Succesul școlar reprezintă rezultatul pozitiv al performanțelor elevilor în
concordanță cu nivelul standardelor impuse de sistemul de învățământ (S.
Boncu, 2011, p. 71) .
O altă definiție ne spune că succesul școlar constă în obținerea unui
randament superior în activitatea instructiv -educativă, la nivelul cerințelor
programelor și al finalităților învățământului (P. Popescu -Neveanu, 2013, p.
55).
Pe scurt, succesul școlar reprezintă un rezultat pozitiv obținut de către
elev, ceea ce duce la performanță școlară (totalul rezultatelor pozitive) în timpul
unei perioade de timp (an școlar, semestru, anii de școlarizare, etc).
Numeroase studii din domeniu au fost efectuate cu sc opul de a înțelege
mai bine ceea ce conduce la un succes școlar dezirabil. Și aici s -au stabilit trei
factori fundamentali, aceștia fiind:
– situația economică a familiei de origine;

– principiile de viață ale elevului;
– motivația.
Pentru a înțelege mai bine ce determină în mod direct apariția, dezvoltarea și
menținerea succesului ș colar ale elevilor, factorii influențatori au fost împărțiți
în două clase: factori interni și factori externi.
Factorii interni se referă la factorii de natură biologică (dezvoltarea sănătoasă
a copilului, nivel crescut de inteligență al părinților, etc.) și psihologică
(aptitudini, memorie, voință, etc.) ale individului.
Factorii sociali includ factorii pedagogici (pregătirea dascălilor, materialele
puse la dispoziție, ambianța plăcu tă) și cei sociali (activități extracurriculare,
grup de prieteni, etc.).
Insuccesul școlar reprezintă polul opus al succesului școlar, și reprezintă un
cuantum format din performanțe scăzute înregistrare de elev în cadrul
activităților școlare.
Aici sunt implicați numeroși factori, precum: slaba adaptabilitate, mediu de
proveniență precară, nivel scăzut de inteligență, mediu de proveniență
disfuncțional, etc. Când vorbim despre insucces școlar aici ne referim atât la
rezultatele slabe cât și la absenteism.

I.2.4 S tudii recente

În lucrarea sa ”Inegalitatea în societatea modernă”(2005, p. 61), Leonard
Reissman afirma că sărăcia ar duce chiar la modificarea personalității umane.
Persoanele săra ce tind să aibă o personalitate direcționată spre vizual și
fizic, nedând atenție la tot ceea ce ține de psihic. Adesea sunt predominați de
personalități extroverte, orientate spre un raționament concret, prezintă lentoare
în gândire, compasionali, perseverenți iar uneori gândind „neortodox”.
Conform studiilor efectu ate de Reissman, persoanele sărace sunt

caracterizate prin impulsivitate, pun accent pe prezent și prezintă o toleranță
ridicată în ceea ce privesc tulburările psihice și somatice.
Un studiu recent realizat de catedra de sociologie din cadrul Univesității
Austin, din Texas, SUA. Prima ipoteză a cercetării pornea de la premisa că un
mediu de proveniență sărac este responsabil de un randament școlar scăzut.
Lotul de participanți a fost alcătuit din 849 de elevi care proveneau din
medii sărace. În urma cercetării s -a stabilit că un procent de 74% aveau
performanțe scăzute la școală, 16% prezentau note satisfăcătoare, iar restul de
10% aveau rezultate excelente . Un alt factor evidențiat a fost că 68% dintre
subiecți aveau abilități scăzute în comunicarea verbală. Astfel ipoteza principală
a cercetării s -a confirmat. Un mediu de proveniență sărac conduce la un
randament școlar scăzut.
Un alt studiu a fost concepu t de către profesorul catedrei de psihologie
Charles Mosh, de la Universitatea Michigan, prin care urmărea în ce fel
persoanele care proveneau din medii sărace puteau construi o carieră
înfloritoare după terminarea studiilor.
Lotul a fost alcătuit din 628 de elevi din diferite școli gimnaziale. Mosh a
urmărit în ce măsură randamentul școlar este influențat de situația precară din
mediul familial al copiilor.
Lotul de subiecți a fost împarțit în trei grupuri egale. Grupul A a fost
alcătuit din elevi al căror mediu de proveniență era unul peste medie din punct
de vedere financiar, în grupul B erau vizați copiii care proveneau din familii cu
venituri medii, iar grupul C era alcătuit din copiii care proveneau dintr -un nivel
financiar inferior celorlalte dou ă grupuri.
Rezultatele nu au fost deloc surprinzătoare. S -a constatat că randament ul
școlar este infl uențat direct proporțional cu situația financiară a persoanelor care
îngrijesc copilul. Cu cât factorul economic este mai slab, cu atât randamentul
școlar al elevului este mai mic.

Motivul pentru care Mosh a elaborat această cercetare nu a fost pentru a –
și
testa ipotezele, ci pentru a trage un semnal de alarmă asupra importanței
educației informale și non -formale ale copiilor.
Acesta a in ițiat campania”Y ou can make tuit ion everywhere” (poți oferi
educație oriunde) în care a prezentat cât de mult randamentul școlar și implicit
performanța școlară se pot îmbun ătăți dacă copilul ui i se acordă mai mult timp
și numeroase informații în plus față de ceea ce îi o feră școala. Mosh a declarat:
educația nu se aplică numai în fața tablei elevului aflat în bancă. Educația care
schimbă vieți este peste tot, în parc, în muzee, la spactacole. Uneori nici nu ai
nevoie de bani pentru a intra în posesia ei. Pur și simplu te așezi pe o bancă și
urmărești tot ce se întâmplă în jurul tău.”
Acesta a dorit să evidențeze faptul că oricine poate aduce un plus în
randamentul școlar al copilului său indiferent de situația materială.
Așa cum întâlnim și în literatura de specialitate, și fapte dovedite în urma
studiilor efectuate, putem concluziona ca un mediu de proveniență sărac
influențează indezirabil randamentul școlar. Aici sunt mai multe cauze
implicate, cum ar fi : o inteligență nativă slabă, lipsa unor condiții bune de trai,
deficit în ceea ce privesc activitățile extracurriculare, etc.).
Chiar și așa, există numeroși oameni care provin din familii sărace și prin
motivație și determinare au ajuns pe culmi înalte ale succesului.