Ceata Toxica Londra 1952 (anton Andreia) [606447]

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași

Facultatea de Geografie și Geologie

Specializarea Geochimia Mediului

CEAȚA TOXICĂ
LONDRA 1952

Student: [anonimizat]:
 Introducere
 Ceața toxică din Londra 1952
 Concluzii
 Bibliografie

INTRODUCERE
Smogul reprezintă un tip de poluare a aerului (smoke=fum; fog=ceață) , vizibil cu ochiul
liber, alcătuit dintr -un amestec de NO x, SO 2, O3, fum și este rezultat în urma arderii de combustibili
fosili și dioxid de sulf . Smogul denotă o concentrație mărită a poluanților din aer în condiții
meteorologice deosebite (inversiune termică) (Figura 1). Smogul este un amestec de ceață solidă
sau lichidă și particu le de fum formate când umiditatea este crescută, iar aerul este atât de calm
încât fumul și emanațiile se acumulează lângă sursele lor.
Smogul fotochimic reprezintă o ceață toxică produsă prin interacțiunea intre emisiile
poluante și radiațiile solare, c e include o mixtură de agenți poluanți cum sunt ozonu l și compuși i
organici volatili, în special NO x și HC din gazele de eșapament ale automobilelor. Smogul
fotochimic, mai complex și mai nociv, este un produs al erei moderne ș i foarte puternic
industriali zate.
În condiții normale, datorită modului specific de variație a temperaturii în termosferă aerul
are tendința de a se ridica ceea ce duce la amestecarea gazelor și dispersia poluanților și smogului.
În condiții specifice, poate avea loc o inversiune t ermică, în sensul că în troposferă, într -o anumită
zonă, temperatura va crește cu altitudinea. În cazul unei inversiuni, aerul mai rece și dens nu poate
pătrunde prin pătura de aer cald. Mișcările pe verticală ale aerului se reduc, ceea ce duce la
acumular ea locală a poluanților, inclusiv a smogului.

Figura 1 Inversiune termică (apariția smogului)
Sursă : https://understoryweather.com/understory -captures -evidence -of-temperature -inversion -in-kansas -city/

CEAȚA TOXICĂ DIN LONDRA 1952
Între 5 și 9 decembrie 1952, Londra a fost afectată de un fenomen sever de poluare a aerului
– CEAȚA TOXICĂ (Figura 2). Ceața intensă a fost cauzată de poluarea produsă de arderea
cărbunilor pentru încălzirea locuințelor, dar și pentru funcționarea industriei la care s -au adăugat
condițiile meteo de pe insulă. Pe 4 decembrie 1952, un anticiclon se instalează deasupra Londre i,
provocând o schimbare bruscă de temperatură (inversiune termică); aerul rece poluant a fost blocat
aproape de nivelul s olului de un stra t de aer cald. Inversiunea termică are loc când straturile de aer
calde și reci sunt inversate, astfel încât stratul rece de aer este cel mai aproape de sol. Acest lucru
creează un mediu foarte stabil în care apa se condensează ușor pentru a forma ceață. Anticiclonul
a împiedicat dispersia gazelor poluante și a favorizat condensarea vaporilor de apă. Gazele de
ardere au format împreună cu ceața un strat de smog cu efecte negative asupra populației.
Dioxidul de sulf eliberat prin arderea de cărbune de calitate scăzută s-a dovedit a fi
principala cauză a ceții toxice londoneze, precum și miliardele de factori poluanți pro venind de la
motoarele vehiculelor și uzinele care eliberau în aer diverse chimicale în cadrul procesului de
fabricație. Smogul a fost prezent deasupra Londrei timp de cinci zile. În această perioadă s -a
înregistrat o rată a mortalității de aproape opt ori mai mare decât cea normală. În data de 8
decembrie 1952 , vântul a început din nou să bată la Londra și a împrăștiat aerul ucigaș.

Figura 2 Smogul din Londra 1952
Sursă: http://soundofscience

În timpul smogului, nivelurile de fum și dioxid de sulf au atins concentrații excepționale.
În decembrie 1951, concentrațiile medii de fum erau cuprinse între 0,12 și 0,44 mg/m3. În
decembrie 1952, concentrațiile de fum au crescut de la 0,49 mg/m3 la 2,46 mg/m3, pe 7 și 8
decembrie. Dioxidul de sulf ( SO 2) a urmat un aspect similar. Concentrațiile au crescut de la 0,41
mg/m3 în data de 4 decembrie, până la 2,15 mg/m3 în data de 5 decembrie și la 3,83 mg/m3 în zilele
de 7 și 8 decembrie. Concentrațiile de fum și SO 2 au scăzut b rusc până la 1,22 mg/m3 și respectiv
1,35 mg/m3 pe măsură ce viteza vântului a crescut în data de 9 decembrie (Figura 3) .

Figura 3 Concentrațiile de fum și SO 2 din decembrie 1952
Sursă: London County Council 1953

Comitetul Ministerului Sănătății a făcut o estimare a numărului de decese cauzate de smog
prin compararea numărului de persoane care ar fi fost în mod normal așteptate să moară cu numărul
de decese înregistrate efectiv, în săptămâna smogului și ulterior.
O comparație între excesul deceselor înregistrate în săptămânile care se încheie la 13 și 20
decembrie și cele care au avut loc în săptămânile precedente, precum și media săptămânilor
corespunzătoare pentru anii 1947 -1951, au produs estimări ale numărului de decese cauzate de
smog care variază de la 3412 la 4075 de persoane . Pe această bază, comisia a concluzionat că între
3500 și 4000 de decese au avut loc ca rezultat al smogului (Figura 4). Informațiile din certificatele
de deces depuse la Oficiul Registr ului General și rezultatele autopsiilor efectuate arată că
principalele cauze ale decesului au fost boli respiratorii și cardiovasculare.

Figura 4 Decesele înregistrate în decembrie 1952
Sursă: Ministry of Health 1954

După acest eveniment profesioniștii din domeniul medical au constat că numărul de morți
a crescut la aproximativ 4000 de persoane (Wilkins, 195 4) (Figura 5 ). În plus se estimează că alte
8000 de persoane au murit prematur ca urmare a smogului, ceea ce a dus la numărul total d e morți
estimat la 12000 (Dasvis et al., 2002).

Figura 5 Mortalitatea săptămânală și concentrațiile de SO 2
Sursă: http://www.soe.uoguelph.ca/webfiles/gej/AQ2017/Dunnings/index.html

Numai bolile respiratorii au reprezentat 59% din creșterea de decese înregistrate în
săptămâna încheiată la 13 decembrie și 76% în săptămâna următoare. Bolile cardiovasculare au
reprezen tat 22% din numărul crescut de decese în prima săptămână și de 16% în săptămâna
următoare. Statisticile privind mortalitatea au arătat că smogul a avut cel mai mare efect asupra
persoanelor de peste 65 de ani și a persoanelor care suferă deja de boli croni ce.

CONCLUZII
Departamentul de Cercetare Științifică și Industrială a început colectarea datelor privind
concentrațiile de poluanți din zona afectată.
Această cercetare a atras atenția asupra relației dintre calitatea aerului și sănătate și a
declanșat adoptarea mai multor politici de mediu.
În 1956, a fost adoptat British Air Clean Act, care a fost prima legislație care se referea
exclusiv la poluarea aerului. Aceste politici au contribuit în mod semnificativ la scăderea
concentrațiilor de poluanți.
Începând cu anul 2002, concentrațiile de PM 10 au scăzut până la 30 µg/m3 comparativ cu
media de acum 50 de ani, de 300 µg/m3 (Davis et al., 2002).
Industria a fost mutată la periferia Londrei și a început să se renunțe la încă lzirea
individuală pe bază de cărbuni ai locuințelor.
Cu toate acestea, în 1962, o altă ceață ucigașă a lovit Londra, demonstrând că șase ani nu
fuseseră de ajuns pentru ca în calitatea aerului să se producă schimbări semnificative. Însă de data
aceasta, numărul de morți a fost de numai 136 și marea majoritate a celor decedați erau persoane
în vârstă cu probleme respiratorii sau cardiace. Aproape o mie de persoane au necesitat tratament
medical, însă daunele generale au fost minore în comparație cu cele p rovocate de ceața ucigașă
din 1952.

BIBLIOGRAFIE
1. Davis, D., Bell, M., Fletcher, T. (2002). A look Back at the London Smog of 1952 and the
Half Century Since. Environmental Health Perspectives.
2. Mage, D.T., Donner, E.M. (1995). A genetic hypothesis for cause od death during the 1952
London fog.
3. Greater London Authority (2002). The Struggle for air quality in London since the great
smog of December 1952.
4. YR Rodriguez (2014). Great Smog Of London.
5. Wilkins, E. (1954). Air pollution and the London Fog of December, 1952. The Journal Of
The Royal Society For The Promotion Of Health.