2 INTRODUCERE ˛N SISTEMUL MASS-MEDIA ‘ 1999, 2004, 2007 by Editura POLIROM www.polirom.ro Editura POLIROM Ia[i, B-dul Carol I nr. 4, P.O. Box 266,… [606440]
2 INTRODUCERE ˛N SISTEMUL MASS-MEDIA
' 1999, 2004, 2007 by Editura POLIROM
www.polirom.ro
Editura POLIROM
Ia[i, B-dul Carol I nr. 4, P.O. Box 266, 700506Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33; O.P. 37,P.O. Box 1-728, 030174
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României :
COMAN, MIHAI
Introducere ‘n sistemul mass-media / Mihai Coman. Ed. a 3-a rev. Ia[i : Polirom, 2007
Bibliogr.
ISBN : 978-973-46-0811-9
070
659.3
Printed in ROMANIASeria Collegium. Media este coordonat\ de Mihai Coman.
3
Mihai Coman
Edi]ia a III-a rev\zut\ [i ad\ugit\
POLIROM
2007
4 INTRODUCERE ˛N SISTEMUL MASS-MEDIA
Mihai Coman ([anonimizat]) s-a n\scut la F\g\ra[ în 1953 ; este absolvent: [anonimizat]\]ii de Litere (1976) [i doctor în filologie (1985). Primul decan al Facult\]ii deJurnalism [i {tiin]ele Comunic\rii, primul coordonator de doctorat în [tiin]ele comunic\rii,creator al seriei Collegium. Media [i al colec]iei Media. Studii [i eseuri ale Editurii Polirom
(aproape 40 de volume publicate din 1997). Este considerat fondator al înv\]\mântului
de jurnalism [i comunicare în România. Pân\ în 1989, s-a dedicat cercet\rilor deantropologie cultural\ consacrate folclorului românesc. A publicat 7 volume de studiide mitologie, între care o vast\ sintez\ referitoare la mitologia animalier\ (1986, 1988,
reeditat\ sub titlul Bestiarul mitologic român , în 1995). Alte studii de mitologie au
ap\rut în publica]iile Ethnologie française , Études indo-europØennes , Kurier . Dup\ 1989,
a publicat volumul de referin]\ Introducere în sistemul mass-media (Polirom, 1999, 2004)
[i a coordonat cele dou\ volume ale Manualului de jurnalism (Polirom, vol. I, 1997,
2001; vol. II, 1999, 2004), devenit cartea de c\p\tâi pentru genera]ii succesive de tineri
jurnali[ti. ˛n aceast\ perioad\ a început s\ elaboreze cadrele teoretice [i analitice aleantropologiei mass-media, prin studii publicate în revistele RØseaux , MØdiasPouvoirs
ori Communication sau în volume colective (Roger Tessier [ed.], La transition en
Roumanie communication et qualitØ de la vie , Presse de lUniversitØ du QuØ bec,
MontrØal, 1995; Bernard MiŁge, Gaștan Tremblay [ed.], 2001 Bogues: globalisme et
pluralisme . Tome 1. TIC et sociØtØ , Les Presses de lUniversitØ Laval, Laval, 2003; INA,
TØlØvision, mØmoire et identitØs nationales , LHarmattan, Paris, 2003). ˛n 2003, ca o
sintez\ a acestor investiga]ii, a publicat la Presses Universitaires de Grenoble lucrarea
Pour une anthropologie des mØdias . ˛n 2005 a lansat, împreun\ cu Eric Rothenbuhler,
volumul Media Anthropology la editura Sage, lucrare devenit\ surs\ autorizat\ pentru
noua disciplin\, antropologia mass-media. A publicat, de asemenea, numeroase studii
[tiin]ifice în reviste [i volume colective din str\in\tate consacrate transform\rilor mass-mediei
din ]\rile post-comuniste, sintetizate în volumele Mass media în România post-comunist\
(Polirom, 2003) [i Media and Journalism in Romania (2006, Vistas, Berlin), acesta din
urm\ scris împreun\ cu Peter Gross. Este membru în organiza]ii interna]ionale de
prestigiu (AEJMC, EJTA, IAMCR, AAA, ORBICOM) [i în comitetul de redac]ie al unor
reviste de specialitate ( RØseaux , Communication , Journalism Studies , HermŁs ).
5
Cuprins
Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Partea I
Sistemul mass-media
Comunicare, societate ”i cultură de masă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Cei trei M . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Caracteristicile comunicării de masă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
Tipologia instituțiilor de presă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
Dimensiunea economică a sistemului mass-media . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
Caracteristicile produselor mass-media . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
Investiții, costuri ”i strategii ale profitului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
Trustizarea ”i asocierea în rețele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50Mass-media ”i piața duală a produselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58Finanțarea alternativă a presei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
Industriile culturale în lumea modernă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
De la dimensiunea politică la dimensiunea economică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Caracteristicile industriilor culturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Cererea, producția ”i distribuția mărfurilor culturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
Funcții, roluri ”i efecte: noțiuni introductive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
Funcțiile socio-culturale ale mass-mediei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
Tipologii ”i terminologii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
Funcția de informare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1 1Funcția de interpretare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 15Funcția de legătură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 19Funcția de culturalizare (educare) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
Funcția de divertisment . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
Rolul presei în societate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
Libertate sau control? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
Modelul autoritarist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
Modelul comunist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132Modelul liberal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137Modelul serviciului public . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
6 INTRODUCERE ˛N SISTEMUL MASS-MEDIA
Efecte ale comunicării de masă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
Forme de exercitare a influenței mass-mediei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
Teoriile efectelor puternice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153Teoriile efectelor limitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
Teoriile efectelor slabe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
Mass-media ”i schimbarea socială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
The media is the message . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
Comunicare ”i dezvoltare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
Imperialism cultural, globalism ”i glocalism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
Mass-media ”i viața politică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
De la spațiul public la opinia publică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
Presa ca a patra putere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
Un teritoriu al luptelor neîntrerupte: comunicarea politică . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216Când Puterea ascultă de Presă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222
Partea a II-a
Profesia de jurnalist
Statutul profesional al jurnalistului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
Un câmp profesional eterogen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
Obstacole în definirea profesiei de jurnalist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239Profesie, profesionalism, profesionalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242Jurnali”ti, non-jurnali”ti ”i supra-jurnali”ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252Zone Exotice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
Organizarea activității în instituțiile de presă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
Profesie ”i birocrație . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
Birocrațiile nebirocratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273Diviziunea muncii în instituțiile de presă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
Reporterul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276
Editorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279Cooperare ”i conflict . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 282
Procedurile de rutină în jurnalism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
Păzitorii de porți ”i mecanismul decizional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
Criterii de identificare a evenimentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 302Criterii de selectare a informațiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 1Proceduri de rutină în situații de non-rutină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 316
Cultura profesională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 319
Cultură profesională ”i cultură organizațională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 319
Jurnali”tii ca elită a societății . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324Valori ”i roluri profesionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 327
Reprezentări profesionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 330
Fantasmele jurnalismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 336
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 345
7
Cuvânt înainte
˛n 1999 am crezut că terminarea acestei cărți va însemna, pentru mine, încheierea
unei etape de viață. Timp de aproape 10 ani am fost devotat inițierii ”i dezvoltăriiînvățământului jurnalistic modern în România. Timp de 10 ani am pus între parantezeprioritățile mele de cercetător în antropologia culturală: am lăsat deoparte mitologia
folclorică, nu am publicat nici o carte nouă ”i am trăit numai pentru învățământul
jurnalistic. Am avut ”ansa să mi se încredințeze, la începutul lui 1990, misiunea dea crea prima facultate de jurnalism din România post-comunistă. Am avut ”ansa să-miîmplinesc un vis cariera academică ”i să răspund unei provocări a istoriei. Amavut, de asemenea, ”ansa de a începe această construcție de la zero, clădind oinstituție academică în conformitate atât cu standardele ”i tipologia facultăților de
profil din țările occidentale, cât ”i cu idealurile mele despre lumea universitară. Iar
apoi, ca membru al Consiliului Național de Evaluare ”i Acreditare Academică încă de lacrearea sa, în 1993, să construiesc standardele de valoare pentru întregul sistem românescde învățământ universitar în domeniile jurnalismului ”i comunicării. De asemenea,prin cele aproape 40 de cărți de profil apărute din 1997 în seria Collegium. Mediaa editurii Polirom, traduceri ”i manuale scrise de profesori ”i jurnali”ti români de
prestigiu, cărți născute dintr-o competiție fertilă a ideilor cu Silviu Lupescu, directorul
editurii, am reu”it să acoperim golul istoric creat de cei peste 150 de ani de
dezvoltare a presei autohtone, în care nu apăruse nici un fel de lucrare de tip manual
”i nici chiar de investigație ”tiințifică în accepția modernă a termenului.
˛n momentul publicării volumului Introducere în sistemul mass-media (devenit,
pentru gener ații successive de studenți, ISMM-ul) începusem o altă aventură
intelectuală, aceea a definirii, conceptualizării ”i promovării unei noi discipline
”tiințifice antropologia mass-media. ˛n ace”ti ani am reu”it să-mi asociez numeleunui alt început ”i, prin cartea apărută în Franța ( Pour une anthropologie des
mØdias , Presses Universitaires de Grenoble, 2003), prin coordonarea împreună cu
Erich Rothenbuhler a volumului Media Anthropology (Sage, 2005), prin numeroase
articole ”i conferințe, să devin părta” la eforturile de pionierat legate de construirea
acestui nou câmp ”tiințific. Credeam că ISMM-ul va rămâne la locul lui, în f orma
dată de ediția a II-a din 2004. Dar manualele, spre deosebire de cărțile ”tiințifice, nupot niciodată să devină clasice. Mereu apar noi teorii, noi tehnologii sau noipractici profesionale. “i, să nu uităm, noi studenți, cu alt orizont de a”teptare, altevalori ”i alt limbaj. A”a încât, din nou, am lăsat deoparte uneltele de antropolog (”i”antierul unui volum de inițiere în studiul mitului ”i al ritului) pentru a aduce la zi
acest manual.
8 CUV´NT ˛NAINTE
˛n bibliografia de specialitate întâlnim numeroase lucrări, semnate de cercetători
de renume sau de cadre didactice de prestigiu, lucrări ce au ca scop inițiereastudenților, a celor care practică diverse profesii din sfera comunicării mediate sau apublicului larg în angrenajele sistemului mass-media. Multe dintre aceste cărți audobândit o anume celebritate, comparabilă cu cea a marilor tratate din istorialiteraturii, medicină, drept, sociologie etc. Ele au cunoscut numeroase reeditări spre exemplu, la sfâr”tul secolului trecut, MØdias et sociØtØ de F. Balle ajunsese la a
noua ediție, iar Introduction to Mass Communication de W.K. Agee, P.H. Ault, E.
Emery la a unsprezecea ediție numai în SUA (fiind tradusă în Franța, Spania,Portugalia, India, China); în fiecare an, lista cărților de inițiere în sistemul comu-nicării de masă se îmbogățe”te cu noi titluri, fără ca acest lucru să astâmpere setea deinformare a publicului. Mass-media influențează funcționarea celorlalte sisteme alesocietății ”i este, la rândul ei, determinată de acestea. ˛ntâlnirea cu fenomeneleeconomice duce nu numai la o prezență activă a presei în viața financiar-bancară, îndezvoltarea industriei sau în promovarea produselor, ci ”i la o economie a mass-media,cu ritmuri ”i dimensiuni specifice; acela”i lucru se petrece ”i la intersecția mass-mediacu viața politică, cu procesele sociale, cu evoluțiile tehnologiilor sau cu creațiaculturală. Din cauza acestor permanente interferențe, lista fenomenelor care apar lainterfața dintre diversele sisteme ale societății ”i sistemul mass-media ”i, totodată,lista lucrărilor de specialitate care ar trebui citite nu se închid niciodată. Situațiefascinantă, de pierdere la nesfâr”it într-o bibliografie care cre”te fără oprire, aducândmereu în prim-plan nu numai lucrări de analiză a acestor întrepătrunderi, ci ”i (saumai ales) noi teorii, noi abordări metodologice ”i, inevitabil, reorganizări ale cuno”-tințelor deja existente.
De-a lungul anilor, predând cursurile de profil, am descoperit că educația filo-
logică ”i cuno”tințele din domeniul antropologiei culturale nu-mi erau suficientepentru a crea un curs serios în sfera comunicării de masă. Am început să citesc, maiîntâi textele de referință ale unor autori de manuale frecvent evocate Balle, Cayroll,Bernard, Farrar, Agee et alii , Hiebert et alii , Dominick etc. , apoi cărțile unor
speciali”ti deja clasici în acest domeniu MiŁge, Flichy, Mattelart, Lipmann,McQuail, Katz, Carey etc. , iar apoi, pe măsură ce perspectivele se clarificau, alte”i alte lucrări, din ce în ce mai specializate. Mai târziu am început să fiu implicat înactivitatea ”i funcționarea organizațiilor internaționale de profil (European JournalismTraining Association, Journet, Orbicom, Theophraste, Association for Education inJournalism and Mass Communication, International Communication Associationetc.); astfel, am beneficiat de lungi ”i incitante discuții cu alți speciali”ti, am văzutcum funcționează ”colile occidentale de jurnalism ”i cum se predau diversele materiide profil, am ținut conferințe ”i am lucrat ca visiting professor cu studenți din Franța,
Canada, Germania ”i SUA. Aceste experiențe mi-au îmbogățit ”i nuanțat cuno”tințele”i mi-au permis să înțeleg mai bine ce trebuie preluat, ce trebuie adaptat ”i ce trebuiecreat de la început. Din această cauză, cartea de față s-a plămădit greu ”i încet: în1995 avea forma unor note de curs (multiplicate sub egida Universității Bucure”ti);în anul următor, ea lua conturul unei prezentări (parțiale) a sistemului mass-media ”iera tipărită, sub titlul Din culisele celei de-a patra puteri , la editura Carro. ˛n anii
care au urmat, am dezvoltat noi direcții de cercetare, în special în ceea ce prive”terelațiile dintre mass-media ”i sferele economicului, politicului ”i culturii. Totodată,
9 CUV´NT ˛NAINTE
am adâncit zonele deja investigate ”i am încercat să găsesc modalități de prezentare
mai directe, mai simple, mai accesibile.
˛n sistemul complex ”i labirintic al comunicării de masă (care pune în mi”care
capitaluri imense, echipamente tehnice sofisticate ”i resurse umane uria”e, care are cabeneficiari ai produselor sale miliarde de oameni, care ocupă o poziție vitală în
agrenajul politic al oricărei societăți), nimic nu poate fi simplu ”i de la sine înțeles.
Mass-media a devenit, în lumea modernă, un fel de centru gravitațional în raport cucare se poziționează toate celelalte segmente ale societății sistemul economic,sistemul politic, sistemul ideologic, sistemul cultural, sistemul tehnologic, sistemele”i subsistemele sociale. Cei care fac presa (proprietari, reporteri, editori, prezentatori,
animatori, producători etc.) sunt, frecvent, persoane influente, vedete sau personalități
ale vieții culturale ”i ”tiințifice. ˛n plus, se spune adesea că presa este o a patra
putere: dacă acest lucru este adevărat, atunci nu trebuie uitat faptul că o Putere nueste simplă în exercițiul ei ”i nu poate fi redusă la (ori explicată prin) banalități carețin de experiența comună. O Putere cere o ”tiință a exercitării ”i o alta, comple-mentară, a analizării ”i interpretării ei. V arietatea ”i mobilitatea fenomenelorcomunicării de masă (care, de la programul de radio de dimineață până la serialul de
seară, de la ziarul ori revista preferată până la CD-ul ascultat în intimitate, de la carte
până la Internet, ne invadează, insidios, fiecare clipă de viață) impun aceste produse”i servicii ca lucruri cotidiene, banale, parcă de la sine înțelese; evidența lorascunde astfel complexitatea sistemului care le stă în spate, creând impresia că totceea ce se întâmplă în mass-media este simplu ”i natural, că aceste lucruri nu cer,pentru a fi înțelese, analize amănunțite, studii, teorii ”i concepte specifice.
Din nefericire, aceasta este numai o iluzie, o păgubitoare iluzie. Cartea aceasta,
ca ”i numeroasele lucrări similare din bibliografia străină încearcă să dezvăluiemodul în care funcționează sistemul mass-media, atât în angrenajele sale proprii, cât”i în interferențele sale cu celelalte sisteme ale societății. Fiind o introducere înacest domeniu, propunându-”i deci să ordoneze un ansamblu variat de cuno”tințe, săle prezinte în mod clar, coerent, accesibil, lucrarea de față este marcată, în mod
inevitabil, de o intenționalitate didactică. ˛n esența lui, orice act de împărtă”ire a unor
informații, aparent inaccesibile, speră să declan”eze un proces de descoperire analogcelui din povestea oului lui Columb: un lucru ce părea greu de conceput este arătatîn zdrobitoarea sa simplitate, iar această revelație na”te un sentiment de uimire, atât debine exprimat prin acel răspuns: A, ”i eu ”tiam (să fac) asta!. Actul de comunicaredidactică se deosebe”te de dialogul ”tiințific: în acesta sunt testate, într-un limbaj
ezoteric, cuno”tințe ipotetice, accesibile numai elitei care le-a creat; în consecință, el
menține (”i se individualizează prin) forme de comunicare opace, care nu pot fitransferate direct în limbajul de zi cu zi. Discursul pedagogic se individualizează, înschimb, prin transparență ”i volatilitate: poate fi asimilat cu u”urință, apropieoamenii, stabile”te punți de comunicare ”i transferă rapid informații; el este un actîn egală măsură rațional ”i afectiv, instrumental ”i autonom, creator de noi concepții
despre lume ”i de comunități de valori, de gândire ”i de trăiri. O introducere în
sistemul comunicării de masă cere o asemenea ancorare în discursul didactic, deoarecetemeiurile acestui sistem implică teorii economice, sociologice, politologice ”i culturalede o mare complexitate, ”i pune în mi”care o constelație de concepte dense din
10 CUV´NT ˛NAINTE
nefericire, nu o dată golite de conținutul lor profund prin folosirea superficială sau
chiar inadecvată (vezi demonetizarea unor noțiuni precum presa a patra putere,watchdog, păzitorul de porți, serviciu public, pseudo-eveniment, profe-sionalizare, subv enții etc.).
O stranie conjunctură face ca în România post-comunistă explozia fără precedent
a presei ”i dezvoltarea extraordinară a breslei jurnali”tilor să se coreleze cu un anume
dezinteres pentru dezbaterile teoretice ”i pentru cercetarea de profil ”i, implicit,pentru acele instrumente prin care se realizează cultura profesională: reviste despecialitate, forumuri de discuție substanțială, cărți de valoare. ˛n acest context,eforturile editurii Polirom de a lansa ”i susține, cu texte de calitate, tipărite în tirajemari ”i la prețuri accesibile, o colecție consacrată jurnalismului sunt nu numai
remarcabile în plan cultural, ci ”i generatoare de transformări esențiale, în planul
evoluției profesiei. Aceste eforturi sunt completate de titluri serioase apărute ”i la alteedituri. Din nefericire, în ultimii ani, peisajul editorial a fost marcat de o sumedeniede lucrări, apărute la edituri obscure, cărți plagiate sau compilate, scrise greoi ”iconfuz, fără aparat critic sau cu un aparat bibliografic lipit pentru a impresionacititorul neavizat. Aceste titluri, produse ale unor orgolii mărunte, impuse adeseori
cu forța unor studenți dezorientați, sunt ca buruienile dintr-o grădină vitalitatea
forțelor răului riscă să ucidă lumina valorii ”i a onestității.
Această carte a fost scrisă cu gândul ”i speranța eliminării decalajelor profesionale,
de cuno”tințe ”i de limbaj dintre bibliografia ”i cultura profesională occidentală ”isursele de informare ”i cultura oamenilor de presă ”i a publicului mass-media dinRomânia. Ea încearcă să ofere un instrument de inițiere în acest domeniu, capabil
să-i conducă pe cei care doresc să depă”ească faza bâjbâielilor ”i a limbajului
pre-”tiințific spre o înțelegere mai exactă a acestor realități ”i spre stăpânirea noțiunilor
pe care se întemeiază dezbaterea profesională despre mass-media. Cartea de față s-a
zămislit de-a lungul a 17 ani de experiență didactică, în dialogul dublu cu studenții ”icu bibliografia de specialitate. Contactul constant cu publicul studențesc din maimulte universități ”i obligația de a prezenta fenomene destul de complicate unor tineri
care fie priveau presa prin prisma unor imagini mai degrabă mitologice decât
realiste, fie se confruntau, în redacțiile autohtone, cu situații de producție ”i cu relațiide putere nu o dată atipice au constituit o provocare intelectuală permanentă; pentrua răspunde curiozității, uimirii, neîncrederii ”i (chiar) nepăsării lor, am fost obligatsă regândesc mereu materia, să o clarific, nuanțez ”i aprofundez în chip continuu.Dialogul incitant din cadrul cursurilor ”i seminarelor sau din afara lor, observațiile ”i
intuițile care se nă”teau din jocul gândirilor împreunate, sclipirile din priviri, care
îmi arătau că am reu”it să captivez ”i să explic ceva, sau ochii pierduți în tavan, caremă avertizau asupra rupturilor de comunicare toate aceste miriade de experiențezilnice au reprezentat, pentru mine, pietrele de hotar ale unei provocări niciodatăepuizate: aceea a transferării nu doar a unor cuno”tințe, ci ”i a unui mod de a gândi,a unor valori ”i, mai presus de toate, a unei vibrații lăuntrice, a unei anume trăiri prin
care se exprimă ”i în care se sintetizează Cultura. Pentru prezența lor stimulativă țin
să mulțumesc aici tuturor studenților care au fost alături de mine în ace”ti ani.Totodată, discuțiile cu profesorii din facultate sau din alte instituții academiceromâne”ti ”i străine, precum ”i observațiile pe care le-au făcut tinerii colegi (”i fo”ti
11 CUV´NT ˛NAINTE
studenți ai mei) care țineau seminarele mi-au fost de un real folos; le mulțumesc
pentru timpul pe care l-au consacrat ”i pentru sinceritatea de care au dat dovadă.
Acumulările bibliografice s-au realizat de-a lungul anilor, fie prin consultarea
fondului de carte creat în cadrul bibliotecii Facultății de Jurnalism ”i “tiințeleComunicării, fie pe parcursul stagiilor de documentare din străinătate. Am profitat
din plin de oportunitățile oferite în perioadele când am activat ca profesor invitat la
Universitățile din QuØbec-MontrØal, Paris-XIII, Stendhal-Grenoble sau Dortmund;de asemenea, am beneficiat de stagii de cercetare finanțate de France-TØlØcom ”iComisia Fulbright (1999 ”i 2005); acestora trebuie să le adaug numele MAE alFranței ”i USIA, care au susținut financiar schimburile dintre facultate ”i instituții deprofil din Franța ”i SUA; tuturor celor care au sprijinit, într-un fel sau altul, accesul
la bibliografia de ultimă oră le sunt profund îndatorat.
Ca de obicei, soția mea Cristina a fost un cititor minuțios ”i un critic exigent: fără
observațiile ei, multe pasaje ale acestei cărți ar fi avut un aer strict academic ”i arfi fost marcate de un limbaj poate prea specializat. Nu există cuvinte care să exprimerecuno”tiința mea; sper ca această carte, prin toate rândurile ei, să vorbească pentrumine.
Mihai Coman
1999 2004 2007
Partea I
Sistemul mass-media
Comunicare, societate ”i cultură de masă
Cei trei M
La începutul lunii aprilie a anului 1493, la Barcelona a fost tipărită, sub titlul
De Insulis Inventis , versiunea latină a scrisorii pe care Cristofor Columb a
trimis-o consilierului regal SantÆngel, în care descria călătoria sa peste ocean
”i descoperirea noului drum către Indii. Retipărită, peste numai o lună, la Roma
(unde a cunoscut trei ediții succesive), apoi la Paris, Anvers, Basel ”i Florența,
descrierea expediției ”i a noilor teritorii a devenit, după formula istoricului
Samuel Eliot Morison, un bestseller al momentului. ˛nceputul unei noi epoci
din istoria omenirii a coincis cu un prim moment de acces larg la informații.
Tiparul a transformat o experiență personală în cunoa”tere larg accesibilă ”i a
făcut ca ni”te secrete, care altfel ar fi fost păstrate ascunse de către suveranii
europeni, să devină acum ”tiri. Astfel, tiparul creat de Gutenberg (invenția
secolului) a permis circulația textului referitor la călătoria lui Columb (desco-
perirea secolului) în mediile intelectuale ale Europei, la numai câteva luni de
la întoarcerea acestuia. Expediția lui Columb a dezvăluit puterea tiparului ca
mijloc de transmitere a ”tirilor (M. Stephens, 1997, pp. 75-76).
Exemplul de mai sus ne arată ce înseamnă puterea comunicării de masă:
datorită tiparului (o nouă tehnologie), care a permis multiplicarea unui text
(descrierea unui eveniment ie”it din comun), o anumită informație a devenit
accesibilă ”i a putut să circule în medii sociale ”i în zone geografice deosebit de
variate. Dintr-odată, o relație de comunicare ce ar fi trebuit să se consume în
interiorul unui cerc restrâns de persoane (autorul scrisorii, destinatarul ei ”i,
eventual, câțiva membri din anturajul lor) a ie”it în afara acestui cerc ”i a pus în
contact nenumărați alți oameni. Cei care au avut acces la informațiile respective nu
se cuno”teau între ei, nu îl cuno”teau personal pe autorul mesajului, nu împăr-
tă”eau acelea”i valori, idei, credințe; singurul lucru pe care îl aveau în comun
era faptul că toți au beneficiat de un bun cultural, anume creat pentru a fi consumat.
˛n general, comunicarea umană se poate construi pe baza a două mari tipuri
de relații:
a)directe : comunicarea se realizează între două sau mai multe persoane,
aflate în poziții de proximitate (de obicei spațială); în actul comunicării,
16 SISTEMUL MASS-MEDIA
ele interacționează, altfel spus, se influențează reciproc. Acest tip de
comunicare poartă numele de comunicare interpersonală ;
b)indirecte : comunicarea este mediată de un suport mai mult sau mai puțin
complex din punct de vedere tehnologic (scrisoarea, telefonul, calculatorul)sau de un bun produs de un ansamblu de instituții, speciali”ti ”i dotări teh-
nologice (cărțile, filmele, ziarele, radioul, televiziunea, Internetul). Indife-
rent de caracteristicile tehnice, de modul de funcționare ”i de intențiile oriatitudinile oamenilor care comunică, actul de mediere (adică fixarea informa-țiilor pe un suport oarecare) permite: (1) sporirea capacităților de înmaga-zinare a datelor; (2) amplificarea audienței unor mesaje; (3) cre”tereavitezei de transmitere a mesajelor; (4) cre”terea ariei de difuzare, adică acapacității mesajelor de a ajunge la distanțe din ce în ce mai mari.
Comunicarea mediată include două tipuri de relații: comunicarea mediată
tehnologic , care leagă grupuri umane mai puțin numeroase, ”i comunicarea de
masă, care leagă conglomerate sociale enorme. ˛n prima categorie (pe care
J. Dominick o nume”te comunicare asistată de aparate, J. Black ”i J. Bryant
personal media, iar L. Grossberg network media) se încadrează telecon-
ferințele (realizate prin telefon), videoconferințele (prin Internet), dialogul
prin e-mail, discursurile, spectacolele sau concertele amplificate prin instala-
țiile specifice etc.; în toate aceste cazuri este vorba de forme de comunicare
de la o persoană sau grup mic către o altă persoană sau grup. ˛n a doua
categorie se regăsesc acele forme de comunicare în care un grup de emițători
profesioni”ti transmit mesaje către un număr foarte mare de receptori, iar între
producătorii de mesaje ”i beneficiarii lor se interpun instalații tehnice
sofisticate (studiouri de televiziune, relee, sateliți) ”i instituții complexe:
sistemul editurilor de carte, al tipografiilor ”i al librăriilor, redacțiile din presa
scrisă, radio sau televiziune, instituțiile de producție cinematografică sau
discografică ”i cele de distribuție a acestor produse, firmele de publicitate etc.
Datorită facilităților oferite de sistemul comunicării de masă, accesul la
informații este democratizat: cei care doresc să consulte datele respective potsă le obțină fără îngrădiri de natură politică, religioasă, rasială, socială. Există
însă limite de viteză de transmitere ”i de cost al accesului. Din această
perspectivă, istoria comunicării de masă este o istorie a îmbunătățirii constantea posibilităților tehnice ”i a cre”terii numărului instituțiilor specializate în
producerea ”i distribuirea acestor bunuri, fapt ce a însemnat o scădere perma-
nentă a costurilor de acces. Pentru a înțelege acest adevăr este suficient să negândim la uria”ele diferențe de cantitate ”i preț dintre producția de carte din
epoca lui Gutenberg ”i actualele fluxuri de apariții editoriale sau dintre prețul
”i calitatea sonoră a primelor gramofoane ”i prețul ”i performanțele actualilor
17 COMUNICARE, SOCIETATE “I CULTURˆ DE MASˆ
lectori CD. Astfel, după J.B. Thompson (1990, p. 162), apariția comunicării
de masă poate fi interpretată ca apariția, în Europa, la sfâr”itul secolului al
XV-lea ”i începutul secolului al XVI-lea, a unui ansamblu de instituții ocupatecu valorizarea economică a formelor simbolice ”i cu circulația lor lărgită în
timp ”i în spațiu.
Ieftinirea produselor oferite de sistemul comunicării de masă este determinată
de industrializarea producției ”i de generalizarea consumului. Serializarea ”i
tipizarea, impunerea principiului bandei rulante, evitarea unicității artizanale
(atât de importantă în creația artistică) ”i aplicarea legilor pieței în definirea
criteriilor de valoare ale unui produs au avut drept consecință cre”terea
eficienței în producerea acestor bunuri ”i, implicit, cre”terea fără precedent a
cantității de informație ”i divertisment oferite spre consum publicului larg. Pe
de altă parte, numărul tot mai mare de consumatori a permis scăderea prețurilor
(de cumpărare sau de închiriere a dreptului de acces) ale bunului respectiv
”i atragerea unor noi categorii de public în sfera consumului de produse
mass-media. Prin temeiurile ei economice, prin conținut ”i estetică, prin
formele de difuzare socială, comunicarea de masă se dovede”te a fi, în mod
evident, o ipostază a culturii populare, non-elitiste: ea se adresează unei
anume societăți societatea de masă ”i generează o formă aparte de cultură
cultura de masă.
Conceptul sociologic de masă desemnează un anume mod de agregare a
indivizilor (diferit de alte moduri de agregare, cum ar fi grupul, publicul, mul-țimea); masa reprezintă un conglomerat uria” de oameni care nu se cunoscîntre ei, nu se află în relații de proximitate spațială, nu comunică, nu au valori”i scopuri comune ”i pe care nu-i leagă decât un singur lucru consumulaceluia”i produs cultural, distribuit pe scară largă prin tehnologii moderne.A”a cum subliniază J.F. Tetu (1997, p. 514), modalitățile de comunicare specificeunui asemenea conglomerat se bazează pe o indistincție a indivizilor, astfelîncât individua litatea fiecăruia contează mai puțin în raport cu apartenența sa
la o comunitate, la o societate (vezi ”i G. FerrØol et alii, 1998, p. 102, Grossberg
et alii , 2006, pp. 52-54, J. Lohisse, 1998, pp. 149-152; C. Zamfir,
L. Vlăsceanu, 1993, pp. 341-342;).
˛n jurul acestui termen s-au purtat nenumărate dezbateri ”i polemici
sociologice, istorice, psihologice, politologice, filosofice. S. Olivesi (1998,
pp. 27-41), care a studiat istoria conceptului, arată că în limbajul secolului
al XIX-lea masa desemna păturile sociale inferioare, conglomeratele sociale
amorfe, periculoase ”i violente. Ea se opunea (în special prin distincțiile
propuse de Gabriel Tarde ”i Gustave Le Bon) mulțimii ”i publicului:
primul termen se referă la o concentrare umană localizată precis (într-o
anumită zonă, precum un stadion sau o piață), dominată de impulsuri afective,
18 SISTEMUL MASS-MEDIA
iraționale ”i care se manifestă prin acțiuni punctuale ”i imprevizibile; publicul
reprezintă un ansamblu, limitat numeric, de indivizi, care au con”tiința apartenenței
la o comunitate de interese ”i care se manifestă în mod coerent, rareori cuviolență; masa, în schimb, nu poate fi văzută, măsurată, personalizată: înconglomeratul anonim ”i pasiv individul, devine un simplu consumator carepierde ”i se înstrăinează de esența sa rațională, umană. Ceea ce înseamnă cănoțiunea de masă a fost construită în mod negativ, ca polul întunecat al unuisistem de determinări, în care conceptul de grup acumulează numai trăsăturipozitive (oamenii se cunosc între ei, au scopuri ”i valori comune, comunicăpermanent ”i inițiază dezbateri ”i, ulterior, acțiuni concrete), iar cel de masăadună elementele negative (oamenii nu se cunosc, nu au informații, valori,idealuri sau simboluri comune, nu comunică între ei, nu acționează, ci doarconsumă un produs oferit de instituții pe care nu le pot controla).
Pe baza acestei noțiuni, atât de încărcată de judecăți de valoare (marcate
marcate de contexte istorice ”i de modele culturale determinate de anumiteideologii), s-au dezvoltat conceptele de societate de masă, cultură de masă ”icomunicare de masă.
Societatea de masă. Această sintagmă este o construcție creată la sfâr”itul
secolului al XIX-lea pentru a descrie societățile moderne în care formeletradiționale de asociere precum comunitatea, clasa, etnicitatea ”i religia audecăzut ”i în care predomină formele de organizare la scară largă, birocratizate”i marcate de relații impersonale. ˛n termeni mai radicali, societatea de masăeste caracterizată ca una în care populația este o masă nediferențiată, ruptă derădăcinile ei comunitare, de tradiție ”i de moralitatea arhaică, incapabilă săaibă gusturi culturale elevate sau clarviziune politică; în consecință, ea estesupusă influențelor afective sau stărilor de moment ”i este u”or de manipulatde politicieni fără scrupule (C.A. Rootes, 1993, pp. 371-372); din altă
perspectivă, noțiunea define”te acele societăți în care cele mai multe instituții
sunt organizate astfel încât să poată lucra cu agregate mari de oameni ”i în careasemănările dintre atitudinile ”i comportamentul indivizilor sunt consideratemai importante decât deosebirile (W. Kornhauser, 1968, p. 58).
La temelia conceptului de societate de masă stau reflecțiile unor teoreticieni
precum Auguste Comte, F. Tonnies, Émile Durkheim, preocupați de găsireaunor note generale ”i (implicit) a unor noțiuni prin care să poată teoretizamodificările sociale frapante aduse de dezvoltarea economiei capitaliste. Acestetransformări erau evidente mai ales atunci când modul de organizare specificaglomerărilor urbane moderne era comparat cu modul tradițional de organizarea vieții sociale comunitatea rurală: ultimul părea caracterizat de omogenitate(oamenii se cunosc, locuiesc în aceea”i zonă, au tradiții, valori ”i idealuri
comune), în timp ce primul apărea marcat de eterogenitate (locuitorii marilor
19 COMUNICARE, SOCIETATE “I CULTURˆ DE MASˆ
ora”e nu se cunosc, muncesc ”i locuiesc în zone îndepărtate unele de altele, nu
au sentimentul că împărtă”esc valori ”i idealuri comune, sunt în relații de
competiție ”i conflict). Opoziția romantică dintre sat ”i ora” (trecut idilic
prezent decăzut) s-a strecurat în noua configurație teoretică, în care un mod deasociere organic (grupul tradițional) se opune unui mod de agregare
mecanic. După Tony Bennett (1982, p. 32), dezbaterile în jurul societății de
masă nu constituie în nici un caz, un corp unitar ”i integrat de teorii. Eletrebuie înțelese ca o «perspectivă» de abordare, destul de dezlânată, perspectivă
în care se intersectează mai multe teme: declinul «comunităților organice»,
apariția culturii de masă, atomizarea socială a «omului de masă». Luateîmpreună, aceste teme au articulat o polifonie de reacții negative ”i pesimiste,
referitoare la procesele de industrializare, de urbanizare, de dezvoltare a
democrațiilor populare, de educație populară ”i de apariție a formelor modernede comunicare de masă (vezi ”i G. FerrØol et alii , 1998, p. 23).
Societatea de masă se define”te prin:
a) dispersia spațială a membrilor săi;
b) absența unor forme coerente de organizare (caracterul masificat);
c) absența tradițiilor, valorilor ”i credințelor comune;
d) slăbirea autorității instituțiilor ”i individualismul agresiv;e) consumul unor bunuri culturale eteroclite, produse în afara grupului, de
instituții specializate, cu scopul de a fi comercializate;
f) amplificarea izolării ”i alienării indivizilor (vezi sinteze în C. Zamfir,
L. Vlăsceanu, 1993; L. Wirth, 1972, pp. 562-563; P. Beaud, 1984,
p. 54; J. Ryan, W.M. Wentworth, 1999, pp. 40-43).
Cuvântul-cheie este eterogenitatea : Lumea occidentală a cunoscut o
cre”tere a eterogenității ”i individualității, o reducere a gradului în caresocietatea putea controla, în mod efectiv, prin mijloace informale, activitatea
membrilor ei, o amplificare a înstrăinării indivizilor în raport cu identificarea
lor cu societatea ca întreg, o sporire a relațiilor sociale contractuale ”i ocre”tere a izolării psihologice a oamenilor (M. De Fleur, S. Ball-Rokeach,
1982, p. 157).
Conceptul de societate de masă este deosebit de important pentru a
înțelege modul în care s-au format primele teorii despre sistemul mass-media
(în special cele referitoare la efectele puternice ale presei asupra comporta-
mentului indivizilor); la ora actuală, transformările suferite de societățilecontemporane ”i noile configurații teoretice care încearcă să explice aceste
fenomene actuale pun în lumină caracterul său deja desuet. Societatea
post-modernă s-a demasificat în cadrul marilor aglomerații urbane au fostreconstruite noi grupuri ”i, implicit, noi criterii identitare (de la vecinătățile
tradiționale la asociațiile voluntare, fie ele civice, sportive, de petrecere a
20 SISTEMUL MASS-MEDIA
timpului liber sau cultural-artistice); aceste rețele comunitare au spart masa
în numeroase tipuri de public ”i au devenit sursa unor curente de opinie,
generatoare nu de mi”cări iraționale ”i impredictibile, ci de acțiuni concertate
planificate. La rândul lor, cercetările sociologice ”i antropologice minuțioase au
relevat formele multiple de rezistență prin care indivizii ”i grupurile se opun
presiunilor masificării; noile perspective deschise de aceste studii au pus sub
semnul întrebării validitatea conceptelor ”i teoriilor bazate pe ideea reacțiilor
omogene, de tip irațional, ale unei mase de consumatori alienați, fără valori
proprii, consumatori apatici de mass-media.
Cultura de masă. Printr-un efect de simetrie, cultura specifică unei ase-
menea societăți a fost individualizată prin acela”i epitet. ˛n cele mai multe dintre
lucrările care au abordat această realitate, cultura de masă a fost definită în
mod negativ ”i globalizator: ea a apărut ca un concept apocaliptic, ca o
expresie a decăderii culturii clasice în contactul cu masele, cu noile tehnologii
”i cu lumea afacerilor (vezi pe larg P. Brantlinger, 1983); în plus, ea a fost
concepută ca o cultură unificatoare, care anihilează celelalte forme de cultură
”i le înlocuie”te, dictatorial, cu un surogat, alcătuit din elemente facile ”i
vandabile luate din alte forme de creație culturală. Folosită de obicei în sens
peiorativ, cu referire la cultura societății de masă [
], cultura de masă este
definită nu de faptul că este cultura maselor sau că este produsă pentru a ficonsumată de către mase, ci de faptul că îi lipsesc atât caracterul reflexiv ”i
subtilitatea culturii «înalte» a elitelor (sociale, culturale sau academice), cât
”i simplitatea ”i concretețea culturii folclorice din societățile tradiționale
(C.A. Rootes, 1993, p. 369).
˛n realitate, peisajul cultural contemporan nu este nici omogen ”i nici
unitar. ˛n societățile complexe ale secolului XX, diversele categorii sociale
creează subculturi specifice, care conviețuiesc, se întrepătrund ”i se influen-
țează reciproc. O subcultură este un ansamblu mai mult sau mai puțin coerent
de reprezentări, care î”i trag rădăcinile din sfera culturală g enerală în care sunt
integrate (P. Rock, 1984, p. 382). Fiecare din aceste câmpuri culturale este
legat de o anumită categorie socială, identificată de criterii etnice, de sex, de
vârstă, de statut economic, de nivel de educație; de asemenea, diferențele
geografice creează, ”i ele, anumite subculturi specifice. Din această perspectivă,
în spațiul cultural modern întâlnim:
a) cultura de elită : cuprinde operele de referință (prezentate frecvent drept
capodopere), produse în medii intelectuale accesibile numai unor creatori
specializați; ele se adresează unui public cultivat, care le consumă în
contexte definite ca elevate: săli de teatru ”i operă, expoziții de artă,
biblioteci prestigioase, cenacluri literare etc.; criteriile de producție ”i de
21 COMUNICARE, SOCIETATE “I CULTURˆ DE MASˆ
reu”ită sunt definite de o seamă de reguli ale frumosului (circumscrise de
discipline precum estetica, retorica, teoria literaturii, teoria artei), care
instituie canoane artistice elaborate în mod reflexiv de către generații
succesive de gânditori; aceste canoane sunt apărate de arbitri ai frumosului
precum criticii literari, de artă, de film sau de teatru; o mare parte a
acestor opere sunt greu de înțeles (sau chiar de neînțeles) pentru publicul
larg ”i, frecvent, caracterul ezoteric al unei creații din cultura înaltă este
prezentat ca un argument al valorii estetice (să ne gândim la muzica
simfonică stocastică, la curentele moderne din pictură precum cubismul, la
filme precum Călăuza sau Anul trecut la Marienbad , la romane precum
Ulysse de James Joyce sau piese de teatru precum Cântăreața cheală de
Eugen Ionescu);
b) cultura folclorică : operele ei sunt produse în medii rurale, de creatori
parțial specializați; ace”tia exprimă experiențele ”i valorile specifice unei
anume comunități folosindu-se de canoane tradiționale, nefixate în coduri
savante; publicul acestei culturi are un caracter bine determinat în timp ”i
spațiu ”i folose”te coduri culturale specifice, greu accesibile celor nef ami-
liarizați cu folclorul respectiv; creatorul folclorului este adeseori definit ca
anonim sau, altfel spus, ca o sinteză a generațiilor de creatori care au
contribuit, microscopic, la perfecționarea artistică a operei respective;
frecvent, folclorul este reconstituit în contexte specifice culturii de elită,
prin punerea în scenă a unor datini, prin prezentarea în muzee a obiectelor
făurite de me”terii populari, prin strângerea în colecții a poeziilor ”i
prozei folclorice ”i prin introducerea acestora în manuale, alături de capo-
doperele culturii înalte;
c) cultura populară : este produsă în medii urbane ”i rurale, de persoane
nespecializate sau specializate, care se adresează unor publicuri diverse, pe
baza unor canoane eteroclite, în permanentă schimbare; este cultura
care, indiferent de locul sau persoana care o produce, se adresează unei
audiențe largi, ce nu poate fi definită numai printr-o singură variabilă
socială, a”a cum ar fi clasa sau genul. Cultura populară nu implică nimic
în legătură cu artistul: acesta poate fi un profesionist, format în ”coli
speciale, sau un amator, care nu cunoa”te sau are puține cuno”tințe despre
regulile estetice pe care le folose”te. [
] Artistul poate să facă parte dintr-o
anumită comunitate sau poate fi străin de ea. Audiența artei populare este
diversă ”i complicată. Nu există neapărat o comunitate care împărtă”e”te
acelea”i experiențe. Este un segment din ceea ce numim «poporul». Poporul
nu se reduce la o anume clasă socială, la o anume rasă, etnie sau diviziune
de gen; el este compus din diferite clase, etnii, rase, vârste, genuri ”i
apartenențe regionale (L. Grossberg et alii , 2006, p. 54); multe forme ale
22 SISTEMUL MASS-MEDIA
culturii elevate încep ca manifestări ale culturii populare stiluri muzicale
ca jazz-ul, hip-hop-ul sau manelele, grafitti-urile, teatrul popular etc.;
d) cultura de masă : aceasta este produsă în instituții specializate, de o mulțime
de profesioni”ti, care folosesc canoane estetice eterogene; ea se adresează
unei piețe largi, nediferențiate, de consumatori potențiali, care cumpără ”i
consumă aceste bunuri culturale, fără a contribui la procesul de creație (ca
în cultura folclorică). Cultura de masă se individualizează prin câteva
caracteristici: (1) generalizarea modului industrial de producere a bunurilor
culturale (pe principiul benzii rulante); (2) standardizarea produselor
(datorită fabricării lor în serie); (3) cre”terea distanței sociale dintre
creatorii de bunuri culturale ”i publicul respectiv; (4) înlocuirea criteriilor
estetice de valorizare prin criterii economice ( i.e. profitul adus de respectivul
bun cultural devine criteriu de valoare); (5) simplificarea conținuturilor ”i
eliminarea dimensiunii intelectuale în favoarea atributelor afective (vezi
E. Morin, 1972; E. Shils, 1971, pp. 91-92; J. Cazeneuve, 1976, p. 96). ˛n
esență, cultura de masă desemnează ansamblul comportamentelor, miturilor
”i reprezentărilor produse ”i difuzate conform unor tehnici industriale, în
special al acelora care însoțesc expansiunea sistemelor mass-media
(F. Balle, 1990, p. 550);
e) alături de aceste forme există ”i alte tipuri de subculturi, precum cele
religioase, profesionale, alternative ( counter-culture ), etnice etc. (vezi
M. Real, 1977, pp. 6-8, P. Dimaggio, 1986, pp. 196-199, S. Gilmore,
1992, vol. I, pp. 404-41 1, P. Brooker, 1999, pp. 235-236).
Comunicarea de masă. Fenomenul atât de complex ”i contradictoriu al
comunicării de masă a cunoscut, după cum este ”i firesc, numeroase tipuri de
definire ”i numeroase perspective de clasificare. Astfel, după C. Wright,
comunicarea de masă este orientată către audiențe largi, eterogene, care nu
sunt cunoscute de către comunicator; mesajele sunt transmise în mod public
”i sunt calculate astfel încât să ajungă repede la public, uneori chiar în mod
simultan (cu emiterea lor n. M.C.); de obicei, ele sunt tranziente ”i nu au
caracter de documente înregistrate. ˛n sfâr”it, comunicatorul tinde să fie
integrat ”i să acționeze în organizații formale, care implică mari cheltuieli
(C. Wright, 1964, p. 94). Michael Real (1977, p. 10) susține că acest tip de
comunicare emană de la o sursă individuală sau organizațională, prin modalități
de codare ”i multiplicare electronice sau mecanice, adresându-se unor audiențe
relativ mari, eterogene ”i anonime, care nu au decât posibilități limitate de
feedback. După alți autori, comunicarea de masă reprezintă practica ”i
produsul care oferă divertisment ”i informații unei audiențe formate din
persoane necunoscute; aceste conținuturi, transmise pe suporturi tipărite,
23 COMUNICARE, SOCIETATE “I CULTURˆ DE MASˆ
sonore ”i audiovizuale, au statutul unor mărfuri, care sunt produse industrial,
cu ajutorul unor tehnologii complexe, sunt regularizate de stat ”i finanțate de
firme particulare; aceste conținuturi sunt consumate în mod personal, privat,
de către publicul lor (T. OSullivan et alii, 1994, p. 173);
suma instituțiilor
”i a tehnicilor prin care grupuri specializate folosesc tehnologii moderne
pentru a distribui conținuturi simbolice unor audiențe largi, eterogene ”i
dispersate (M. Janowitz, 1968, vol. 3, p. 41);
ansamblul formelor
instituționalizate de producție ”i difuzare, pe scară largă, a mesajelor; procesele
de producție se bazează pe o diviziune a muncii precisă ”i implică forme de
mediere complexe, precum sistemul editorial, de film, de radio sau de foto-
grafie (J. Watson, A. Hill, 1989, p. 102).
˛n limbajul de specialitate, foarte adesea, această noțiune este considerată
sinonimă cu aceea de mass-media ; acest termen s-a format pe teren anglofon,
prin sinteza dintre un cuvânt englez ( mass), care trimite la masa de
consumatori ai acestor forme culturale, ”i un cuvânt latin ( media ), în forma sa
de plural, care se referă la suporturile pe care sunt fixate mesajele respective.
Dacă primul element al construcției este clar, cel de-al doilea reprezintă o
sursă de permanente ambiguități (conceptuale ”i lingvistice). După Yves
Lavoine (1997, pp. 34-35), care a urmărit diversele accepții pe care le are
acest concept, media se referă, deopotrivă, la mai multe lucruri diferite:
a) o tehnică sau un ansamblu de tehnici de (1) producere a mesajelor ”i de
fabricare a unor suporturi manevrabile ceea ce implică un anume timp de
transport; (2) transmitere instantanee a mesajelor printr-un canal anume (undehertziene, cablu) către un terminal (receptor, monitor);
b) ansamblul mesajelor create cu ajutorul acestei tehnici;
c) ansamblul organizațiilor care produc sau tratează aceste mesaje.
La rândul lor, autorii Dicționarului mass-media susțin că termenul media
se referă, simultan, la o tehnică anume, la un mod de folosire a acestei tehnici,
la un public determinat, la instituțiile specifice ”i la anumite genuri sau forme
de exprimare (F. Balle, 1997, p. 149).
˛n toate aceste accepții, o idee rămâne însă constantă: aceea a comunicării
de la un centru unitar către o multitudine de periferii; în comunicarea de masă
se realizează difuzarea unui produs realizat de un grup de speciali”ti către mai
mulți receptori media fiind fie suportul, fie tehnica, fie suma instituțiilor,
fie toate acestea la un loc, prin care se asigură circulația mesajelor, într-un
mod din ce în ce mai rapid, pe arii geografice din ce în ce mai extinse, către
conglomerate din ce în ce mai numeroase de oameni. La ora actuală, termenul
media are tendința să se rupă de celălalt element al sintagmei (mass) ”i să
acopere, singur, aria de semnificații specifice acestei construcții; mulți speciali”ti
24 SISTEMUL MASS-MEDIA
consideră că o asemenea autonomizare a cuvântului se datorează influenței
exercitate de opera lui Marshall McLuhan, care a folosit cuvântul media
pentru a desemna simultan ansamblul tehnicilor (inclusiv suporturilor) de
comunicare ”i ansamblul instituțiilor ”i produselor create în cadrul sistemuluicomunicării de masă.
Termenul media a generat, în ultimii ani, numeroase construcții deri-
vate; dacă unele dintre acestea au avut un caracter conjunctural ”i nu au reu”itsă se impună (vezi formule ca: mediacrație, mediamat, mediamorfoză, medio-
logie, mediagenie, mediativitate, supra-mediere), alte construcții lingvistice
au intrat deja în limbajul de specialitate, denumind fie anumite realizări alenoilor tehnologii (multimedia, hypermedia, mediatecă), fie anumite activități
specifice: mă gândesc în mod special la noțiunile de mediere ”i mediatizare .
Primul cuvânt se referă la acele suporturi care se interpun, în actul comuni-cării, între emițător ”i receptor: astfel, limba naturală (pe suport sonor sau
material papirus, tăbliță de lut, hârtie, ecran) sau limbajele artificiale (Morse,
al surdomuților, al calculatoarelor) efectuează o acțiune de mediere în actelede comunicare umană. ˛n schimb, mediatizarea se referă la actul prin care
anumite mesaje sunt transformate, sub influența sistemului mass-media, în
timpul procesului de producție ”i difuzare specific comunicării de masă (veziB. Lamizat, E. Silem, 1997, p. 361).
Discursul unui politician nu este redat integral în mass-media: el este
supus unui proces de filtrare ”i selectare; pasajele alese sunt editate, prinsimplul decupaj ”i utilizarea de ghilimele (în presa scrisă) sau prin montajul
electronic (în audiovizual); apoi, aceste părți sunt integrate în texte create de
jurnali”ti articole sau ”tiri de radio ”i televiziune – ”i sunt făcute mai atractiveprin elemente adiționale: desene, fotografii, titluri sau jingle în radio ”i
head-uri în televiziune, plus discursul crainicului sau al prezentatorului. ˛n
felul acesta se produce mediatizarea, adică o adaptare a mesajului originar,prin modelarea sa de către exigențele unei media specifice.
Elementele componente ale sistemului mass-media pot fi ordonate în diverse
categorii, în funcție de criteriul de clasificare folosit:
a) după suportul pe care este transmis mesajul, putem deosebi media tipărită
(cărți, ziare ”i reviste, afi”e) de cea electronică (radio, televiziune, cal-culatoare);
b) după modul de achiziționare , distingem produsele cumpărate direct (cărți,
ziare, reviste, casete ”i CD-uri), cele pentru care se plăte”te o taxă de acces(televiziunea de serviciu public pe unde hertziene, televiziunea prin cablu,
Internetul), cele pentru care nu se plăte”te un preț direct (radioul ”i televiziunea
comerciale) ”i cele pentru care se plăte”te numai pentru unitatea aleasă dinansamblul întregului produs ( pay-per-view );
25 COMUNICARE, SOCIETATE “I CULTURˆ DE MASˆ
c) după conținut , se poate separa media de informare de cea de divertisment
”i de cea de publicitate (L. Grossberg et alii , 1998, pp. 8-9);
d) după mărimea publicului care prime”te aceste mesaje, pot fi identificate
media de masă, media de grup (presa de întreprindere, afi”ele din instituții,
televiziunea cu circuit închis) ”i cea individuală (lectorul CD, aparatul de
fotografiat, walkman-ul);
e) după caracteristicile tehnice , limitându-ne la atributele suporturilor, putem
diferenția media de difuzare (transmite mesaje: cablu, unde hertziene) ”i
media autonomă (traduce semnalele ”i permite înțelegerea mesajului: depildă, r adioul, monitorul TV, consola de joc, lectorul laser);
f) după funcție : media de informare (stochează ”i prelucrează date), media
de reprezentare (permite lectura mesajelor) ”i media de distribuție (transmitemesaje sistemele de telecomunicații);
g) după modul de corelare a comunicatorilor, avem media off-line conține
mesaje pe un suport care nu permite comunicarea directă între audiențe ”icei care au creat acele produse: cartea, ziarul, CD-ul, banda electro-
magnetică, ”i media on-line transmite mesaje, leagă comunicatorii, oferă
diverse servicii: ansamblul magistralelor informației (B. Lamizat, E. Silem,1997, pp. 392-394).
La ora actuală, în peisajul comunicării de masă, pe lângă tipurile tradițio-
nale de media au apărut ”i s-au impus forme noi de comunicare. Acestea
combină elemente textuale ”i grafice (specifice, până de curând, presei scrise)
cu sunete ”i imagini în mi”care (tipice audiovizualului tradițional), cu imaginide sinteză ”i cu facilitățile tehnologice oferite de calculatoare, generând
produse care, prin unitățile componente, sunt similare cu cele din mass-media
clasică, dar care, prin modul de asamblare ”i de utilizare (caracterulinteractiv), sunt total diferite. Frecvent, media de tip nou este denumită cu
termenul generic multimedia (D. Monet, 1998, p. 9).
Ideea care stă la baza acestor sisteme este aceea a convergenței : ea a
fost teoretizată, încă din 1978, de Nicholas Negroponte, cercetător la
Massachusetts Institute of Technology; acesta a susținut necesitatea combinării
industriilor mass-media cu industriile calculatoarelor ”i cu sistemele detelecomunicații, pentru realizarea unei noi galaxii de comunicare. ˛n urma
acestor convergențe s-au născut sistemele on-line (de la po”ta electronică
sau e-mail, prin care se transmit mesaje personalizate unor receptori cunoscuțisau necunoscuți, la World Wide Web, prin care mase enorme de oameni au
acces la bănci de date strânse în diverse site-uri), teletextul (transmiterea de
texte scrise prin canalele de televiziune), jocurile video (care combină imagini,texte ”i grafice, controlate prin programe de calculator ”i accesibile pe monitoare
TV sau de calculator), imaginile ”i spectacolele holografice, televiziunea
26 SISTEMUL MASS-MEDIA
digitală, presa scrisă digitală, magistralele informației (concentrarea pe un
monitor a mai multor canale televiziune, radio, calculator, presă scrisă),
crearea de realități virtuale etc. Prin unele caracteristici, aceste sisteme sunt
asemănătoare cu mass-media (au capacitatea de a atinge audiențe uria”e,eterogene, depărtate geografic; au o mare viteză de transmitere; sunt finanțate
prin cumpărare directă, închirierea dreptului de acces, sponsorizare sau vânzarea
de spațiu/timp pentru publicitate); prin alte aspecte, noile mijloace de comunicareîn masă par mai apropiate de formele de comunicare interpersonală, mediate
tehnologic (transmit atât mesaje elaborate de speciali”ti, cât ”i mesaje fabricate
de persoane particulare, oferă facilități de dialog intim, conținuturile transmisenu pot fi controlate de autoritățile statale). ˛n acest nou spațiu, modul a face
jurnalism se schimbă, datorită intersecției mai multor factori:
a)convergența mediilor jurnalistul care este nevoit să producă mesaje cu
specific atât de presă scrisă, cât ”i de radio, televiziune, blog etc. trebuie
să stăpânească tehnici profesionale diverse;
b)hypermedia crearea unor texte care, prin modalități variate de evadare din
ele (de la link-ul către alte texte până la deschiderea de ferestre audiovizuale
în textul de tip presă scrisă), scufundă consumatorul într-o spirală
nesfâr”ită de alte ”i alte mesaje;
c)interactivitatea audiențele devin active, se implică în text, fie prin
trimiterea de comentarii ”i informații suplimentare (cazul forumurilor
asociate produselor media), fie prin participarea la generarea textului (cazulblogurilor);
d)fragmentarea ”i personalizarea mesajelor jurnali”tii nu mai au de a face
cu o masă amorfă de consumatori, ci cu publicuri active; în consecință,aceea”i informație poate fi editată diferit, pentru diferitele tipuri de produse
din cyberspace (spațiul virtual în care multiple comunități de internauți
folosesc comunicarea mediată de calculator), deci pentru diferitele tipuride public.
Dintr-o perspectivă sintetică, mass-media (sau formele clasice ale comu-
nicării de masă) se referă la instituțiile sociale care se ocupă cu producerea
”i distribuția cuno”tințelor ”i care se disting prin următoarele caracteristici:folosirea unor tehnici (relativ) avansate pentru producția de masă ”i distribuirea
mesajelor; organizarea riguroasă ”i reglementarea socială a activității lor;
trimiterea mesajelor către audiențe (în mod potențial) foarte mari, care suntnecunoscute comunicatorului ”i libere să-i preia mesajele sau să le refuze(D. McQuail, 1985, p. 498).
27 COMUNICARE, SOCIETATE “I CULTURˆ DE MASˆ
Caracteristicile comunicării de masă
Cel mai simplu mod de sesizare a notelor specifice acestui tip de comunicare
este contrapunerea lui cu cea mai familiară formă de comunicare, aceea
interpersonală. Pornind de la modelul elementar al acesteia cineva transmite
un mesaj , prin intermediul unui canal, pentru a fi receptat de unul sau mai
mulți beneficiari , putem individualiza comunicarea de masă prin sublinierea
caracteristicilor emițătorului (creatorii mesajelor), canalului de difuzare, recep-
torului (audiențele) ”i conținutului transmis.
Producătorii. ˛n mass-media, mesajele sunt create ”i distribuite de un
ansamblu de indivizi, în care fiecare îndepline”te sarcini specifice (R. Hiebert
et alii , 1991, p. 12). Altfel spus, mesajele sunt produse de echipe de oameni
specializați în căutarea ”i procesarea informației, pe de o parte, ”i conceperea”i fabricarea divertismentului, pe de altă parte; ace”ti speciali”ti lucrează înstructuri organizaționale complexe, bazate pe o diviziune accentuată a muncii,pe ierarhii clare, pe norme ”i proceduri de lucru standardizate. Ei sunt grupați
în instituții ramificate, în care producția urmează acelea”i reguli ca în marile
unități industriale: ea se desfă”oară pe principiul bandei rulante, vizeazărentabilitatea ”i eficiența, (care asigură obținerea profitului) ”i este marcatăde competiția cu instituțiile similare. Producția de mesaje mass-media estedeosebit de costisitoare: solicită concentrări importante de resurse tehnice”i umane (în ultima decadă a secolului trecut, capitalul marelui concern
Time-W arner era egal cu suma PNB a următoarelor state: Albania, Bolivia,
Laos, Liberia, Mali vezi R. Hiebert et alii , 1991, p. 585) ”i consumă
cantități impresionante de materie primă (un mare ziar ca Los Angeles Times
înghite anual 450.000 de tone de hârtie), de energie electrică, substanțechimice, peliculă cinematografică, benzi magnetice etc.
Numărul ”i varietatea speciali”tilor care contribuie la finalizarea unui
produs mass-media sunt, de asemenea, semnificative. Spre exemplu, la reali-
zarea unei singure pagini de ziar contribuie mai mulți reporteri, fotoreporteri”i editori, un grafician, un secretar de redacție (plus, eventual, un tehno-redactor), un comentator sau editorialist, numero”i tehnicieni (culegători pecalculator sau dactilografi, tipografi, corectori), alături de care intervinreprezentanții serviciilor de management (care asigură aprovizionarea cu
materie primă ”i organizarea muncii) ”i de marketing (care se ocupă de
obținerea de mesaje publicitare ”i de promovarea ziarului). ˛n ciuda aparențelor(i.e. a mitologiei cu care se înconjoară activitatea jurnalistică), cei care
lucrează într-o instituție mass-media sunt condamnați la o activitate cel maiadesea de rutină ”i la un cvasi-anonimat. Evenimentele deosebite nu apar în
28 SISTEMUL MASS-MEDIA
fiecare zi; marea majoritate a materialelor pe care jurnali”tii le pregătesc se
referă la întâmplări în general comune, cu o structură deja standard; munca
în echipe, conform unor proceduri de mult împământenite, reluate zi de zi,anulează frecvent elanurile artistice; cu excepția câtorva vedete, majoritateajurnali”tilor nu se bucură de renume ”i de recunoa”tere publică; ei suntpercepuți global de către audiențele lor (câți dintre cititorii unui ziar țin mintenumele tuturor autorilor de ”tiri, note sau relatări, câți dintre privitorii jurna-
lelor de actualități pot numi cu exactitate membrii echipelor jurnalistice care
au alcătuit materialele respective?).
Pe de altă parte, jurnali”tii nu au cum să ”tie ce gânde”te, ce crede sau ce
reacție are fiecare dintre cei care citesc, aud sau privesc materialele realizatede ei. Chiar dacă sondajele ”i analizele de audiență oferă unele date despre
structura socio-demografică a publicului sau despre valorile ”i reprezentările
globale ale acestuia, jurnali”tii nu ”tiu (”i nu vor ”ti niciodată) ce gânde”te sau
simte fiecare cititor/ascultător/telespectator în momentul în care le receptează
mesajele, ce ar dori el să întrebe sau să discute, ce nu îi place etc. ˛n activi-
tatea lor profesională de zi cu zi, reprezentanții mass-media nu interacționează
cu persoane reale ”i nu se află în relații de comunicare interpersonală concretă;
ei se raportează la audiențe, adică la o imagine pe care ”i-au construit-o despre
consumatorii de mass-media ”i care se bazează mai puțin pe date ”tiințifice ”i
mai mult pe o anume intuiție nu o dată destul de departe de adevăr.
Canalul. Mesajele create de industriile mass-media sunt distribuite cu
ajutorul unui ansamblu de tehnologii controlate de numeroase instituții specia-
lizate. Acest sistem permite ameliorarea calității comunicării, cre”terea ariei
de difuzare ”i a vitezei cu care circulă mesajele respective. O veste transmisă
prin viu grai, din om în om, este supusă vicisitudinilor legate de condițiile
concrete ale fiecărui act de comunicare; în plus, informația circulă legată de
suportul ei fizic (omul care o poartă), cu viteza specifică deplasării acestuia.
De îndată ce informația se desprinde de suportul uman ”i se fixează pe alt
suport material (tăbliță de lut, papirus, hârtie), poate fi manipulată cu mai
multă u”urință ”i nu mai este afectată de accidentele inerente actelor de
comunicare directă (uitare, reconstrucție, metaforizare etc.); ea circulă pe
arii geografice infinit mai mari ”i rezistă nealterată trecerii de la o generație la
alta sau de la o epocă la alta. Plasarea informației pe unde hertziene sau pe
fluxuri electromagnetice permite desprinderea ei de suportul material ”i
difuzarea datelor cu viteze enorme; comunicarea se realizează acum la distanțe
uria”e, în condiții de instantaneitate transmiterea în direct a unui eveni-
ment face ca diferența dintre timpul producerii informației ”i momentul
receptării ei să fie practic nulă.
După F. Balle (1990), există trei mari tipuri de media:
29 COMUNICARE, SOCIETATE “I CULTURˆ DE MASˆ
a)media autonomă în aceste cazuri, suportul de transmitere poartă în el
mesajul. O parte dintre aceste mijloace de comunicare nu implică instalații
tehnice de decodare: mesajele cuprinse în cărți, ziare sau afi”e sunt accesibile
în mod direct (cu condiția stăpânirii codului de acces, adică a regulilor de
lectură), fără medierea unor aparate speciale. Celelalte mijloace de
comunicare, de tip electronic, solicită existența unui decodor (pr ecum
radioul, televizorul, lectorul de discuri, casete sau CD-uri), prin care
mesajul este modificat, din forma în care a circulat până la receptor, în
forme accesibile simțurilor umane;
b)media de difuzare suportul are doar funcția de a transmite mesajele:
releele, cablul, satelitul;
c)media de comunicare aceasta permite instaurarea dialogului la distanță (între
indivizi sau între grupuri): telefonul, po”ta tradițională sau cea electronică.
Orice media traduce mesajul din forma sa inițială într-o formă marcată de
caracteristicile ei tehnice: cuvântul vorbit devine sumă de semne convențio-nale (scrise de mână sau tipografice) sau undă electrică; imaginea reală
devine sumă de puncte (albe, negre, colorate) sau undă electronică. Aceste
operații de translare modifică structura ”i (chiar) semnificația inițială amesajului, imprimându-i o seamă de trăsături noi, independente de intențiileoriginare ale comunicatorilor. Din această cauză, speciali”tii în comunicareade masă sunt obligați, pentru a obține efectul comunicațional scontat, să-”iadecveze structura ”i conținutul mesajelor la caracteristicile canalului de
transmitere. Pe de altă parte, modul în care publicul percepe mesajele transmise
este profund afectat de caracteristicile fiecărei media: suportul tipărit (cărți,ziare, reviste) permite un contact prelungit cu informațiile date, contact carepoate fi întrerupt sau reluat după dorința receptorului; acesta este activ, poateselecta ”i ordona mesajele în succesiunea pe care o consideră necesară.Suportul electronic (audiovizualul) oferă mesaje evanescente, care apar ”idispar cu mare rapiditate; pe suportul lor inițial, ele nu pot fi stocate (succesulunor aparate de înregistrat precum magnetofonul, casetofonul, videorecor-derul se datorează în primul rând dorinței receptorilor de a păstra pe altesuporturi mesajele fugitive specifice acestor media) ”i nu pot fi ordonate decătre cei care primesc respectivele mesaje; receptorul nu poate opri, încetinisau grăbi circuitul acestor informații, nu poate reveni asupra unui material deja
transmis, nu poate crea un program propriu, diferit de cel al fluxului originar.
Audiențele. ˛n 1985, în scopul de a strânge fonduri pentru victimele
foametei din Etiopia, mai multe vedete ale muzicii au organizat un uria”
concert Live Aid, desfă”urat simultan pe stadioanele Wembley din Londra
”i J.F.K. din Philadelphia. Zecilor de mii de spectatori li s-a alăturat un număr
30 SISTEMUL MASS-MEDIA
uria” de participanți indirecți circa 1,5 miliarde de telespectatori din 105 țări
ale planetei. Două decenii mai târziu, seria de concerte Live Earth organizată
pe ”apte continente ”i transmisă integral la televizor, radio ”i pe Internet a fost
urmărită de două miliarde de oameni (sursa: USA Today , 5 iulie 2007). Astfel,
datorită posibilităților oferite de tehnologiile moderne de transmitere a mesa-
jelor, numărul celor care au acces la anumite evenimente, mesaje ”i valori
culturale poate atinge cifre de-a dreptul impresionante (statisticile arată că, în
SUA, o piesă de teatru ar trebui jucată neîntrerupt timp de 30 de ani pentru a
ajunge la audiența medie de 15 milioane de privitori pe care o are transmiterea
ei la televizor).
Cei ce receptează anumite mesaje mass-media nu trăiesc în aceea”i zonă,
nu se cunosc unii pe alții ”i adeseori nu au valori, credințe sau convingeri
politice comune. Singurul lucru care îi leagă este participarea la receptarea
unor produse mass-media identice. ˛n comunicarea de masă, audiența este
constituită dintr-o multitudine de oameni, risipiți în plan geografic, eterogeni
din punct de vedere socio-cultural, aflați în imposibilitatea de a comunica între
ei sau cu persoanele care au produs mesajele respective. Ace”ti oameni
consumă un produs mass-media în urma unei decizii asumate: în timpul lor
liber ei ar putea, la fel de bine, să se plimbe, să discute cu cineva, să meargă
la cumpărături, să se dedice unui hobby, să viziteze un obiectiv oarecare etc.
Adeseori, consumul mesajelor media nu este ocupația principală: ascultăm
radioul în timp ce conducem ma”ina, mergem pe stradă sau întreprindem
activități profesionale; ne uităm intermitent la televizor, atra”i de vreun semnal
anume, între diversele munci casnice sau în timpul pregătirilor de dimineață
pentru a pleca la facultate sau serviciu; chiar ziarele ”i revistele pot fi citite
(mai ales pe calculator) între alte activități. Unele mijloace de comunicare pot
să strângă oamenii împreună pentru consumul lor: ne uităm la ”tiri sau la
unele transmisii în direct ie”ite din comun în familie, consumăm un meci de
fotbal pe terasa unui restaurant împreună cu alți fani, urmărim la serviciu un
flash legat de un eveniment extraordinar alături de ceilalți colegi. Altele ne
izolează în consumul lor: ne punem că”tile pe urechi pentru a asculta muzica
preferată, ne lipim ochii de televizor sau calculator ”i nu mai ”tim de nimic
pentru a urmări telenovela sau sitcom-ul favorit sau pentru a juca jocul preferat.
Deoarece, în societatea modernă, oamenii au la dispoziția lor numeroase
opțiuni pentru relaxare, comunicatorii din mass-media sunt în permanență
preocupați de trezirea ”i menținerea interesului acestor grupuri eterogene ,
deosebit de numeroase ”i de diferite din punct de vedere economic, social,
cultural, religios ”i chiar lingvistic. De aceea, mesajele transmise prin siste-
mele comunicării de masă sunt accesibile (puțin specializate), atrăgătoare,
intime, mereu inedite. Termenul masificat, folosit frecvent pentru a denumi
31 COMUNICARE, SOCIETATE “I CULTURˆ DE MASˆ
aceste tipuri de audiențe, nu se referă atât la amploarea maselor care primesc
produsele mass-media, cât la diversitatea nedefinită a acestora; ele reprezintă
un agregat de spectatori, cititori, ascultători ”i privitori, caracterizat prin
dispersie, anonimat, lipsă de organizare socială, inconsistență în compoziția
socială (D. McQuail, 1987, p. 219).
˛n ultimele decenii, dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare a condus
la o anume demasificare a acestor audiențe; astfel, transmisiile de televi-
ziune prin satelit sau cablu au multiplicat oferta de programe ”i au permisfragmentarea masei în numeroase publicuri specializate: pentru filme (chiar
pe genuri: desene animate, aventură, de dragoste, pentru adolescenți), sport
(diversificat pe ramuri sportive), modă, istorie, ”tiințele naturii, informații,muzică (cu variații de gen: pop, rock, country, clasică). Acela”i lucru s-a
petrecut ”i în radio, unde perfecționarea sistemelor AM ”i FM a dus la o
cre”tere spectaculoasă a numărului canalelor specializate. Chiar ”i în presascrisă, unde condițiile de producție păreau a nu permite demasificarea, gene-
ralizarea lucrului pe calculator ”i a tipografiilor la rece a oferit posibilitatea
creării a numeroase tipuri de reviste, de o mare varietate tematică ”i grafică,adecvate diverselor categorii ”i subcategorii de public. Totu”i, această specia-
lizare a audiențelor nu anulează dimensiunea eterogenă a publicului din
mass-media: cei care ascultă un post de muzică rock, urmăresc un program
TV de sport sau citesc o revistă consacrată afacerilor imobiliare nu au în comun,
în afara interesului pentru acel domeniu, prea multe valori socio-culturale, nutrăiesc în aceea”i zonă, nu aparțin acelora”i organizații ”i instituții sociale etc.
˛n comunicarea de masă nu se pot realiza două procese de interacțiune
specifice formelor de comunicare interpersonală: aceea dintre emițător ”ireceptor ”i aceea dintre receptori între ei. Comunicarea este unidirecționată,
emițătorul (organizațiile mass-media) dominând ”i chiar monopolizând actul
de transmitere a mesajelor; răspunsul receptorilor este slab, tardiv (în raportcu momentul difuzării materialelor), fără puterea de a schimba traseul ori
conținutul comunicării. ˛n sistemul mass-media, două forme de non-comu-
nicare afectează comportamentul receptorilor:
a)Receptorii nu pot comunica direct cu emițătorii : cititorul unui ziar nu are
cum să influențeze scrierea articolelor ”i nici nu poate da o replică imediatăjurnali”tilor care le-au produs; în aceea”i situație se află ”i ascultătorul
unei emisiuni de radio sau privitorul unui program de televiziune. Desigur,receptorul poate suspenda actul de comunicare, oprind aparatul sau închi-zând ziarul; dar el nu poate să fie în dialog permanent ”i continuu cu
producătorii de mesaje mass-media. ˛n radio ”i televiziune, o anumită
dimensiune interactivă se poate realiza (numai în unele tipuri de progr ame)
prin deschiderea unor ferestre de comunicare: telefoanele din timpul
32 SISTEMUL MASS-MEDIA
talk-show-urilor, publicul din studio care participă la anumite dezbateri,
jocuri ”i concursuri, transmisia simultană din studio ”i de pe stradă sau din
alte locuri publice. ˛n presa scrisă, anumite pagini sau rubrici găzduiescscrisorile sau articolele trimise de reprezentanți ai publicului. Aceste formede interacțiune sunt extrem de selective (redacția alege scrisorile, vocilesau persoanele care vor apărea în produsul mass-media), fără mare puterede influență (exceptând cazurile cu impact juridic, semnalele ”i opiniile
publicului nu generează schimbări importante ale structurii produsului
mass-media), lente (îndeosebi în presa scrisă, distanța dintre momentulreacției cititorului ”i momentul apariției textului în ziar sau revistă estedestul de mare).
b)Receptorii mesajelor mass-media nu sunt legați între ei printr-un sistem de
comunicare complex : la nivelul unor audiențe de mii sau chiar sute de mii
de oameni, este evident că posibilitățile de interacțiune sunt cvasi-nule. La
scara unor micro-grupuri (familie, prieteni, vecinătate, cluburi) pot exista,în cazul unui consum comunitar, forme de dialog prin care conținuturilereceptate sunt comentate, interpretate, asumate sau negate. La fel deadevărat este însă că, în numeroase alte cazuri, consumul de mass-mediaconduce la izolare, membrii familiei sau ai micii comunități închizându-se
în cochilia lecturii, ascultatului sau privitului în intimitate a unor mesaje
mass-media.
Conținutul. Cea mai importantă caracteristică a conținuturilor vehiculate
de sistemul mass-media este dată de faptul că aceste produse sunt distribuite
ca bunuri de consum: Un produs mass-media este o marfă sau un serviciuvândut unor consumatori potențiali, în concurență cu alte produse mass–media (D. McQuail, 1987, p. 220). Pentru că urmăre”te atragerea unuinumăr cât mai mare de clienți, comunicarea de masă oferă o mare varietate deconținuturi, atractive ”i accesibile, mereu înnoite ”i permanent promovate prin
diferite campanii de publicitate. La modul general, oferta mass-media cuprinde
următoarele mari categorii de bunuri culturale:
a)Informații acestea pot apărea sub forma unor date brute, neprelucrate (cota-
ții bursiere, rezultate sportive, statistici, adrese utile, programe ale unor insti-tuții etc.) sau sub forma unor date prelucrate ”i ambalate în formate,
genuri ”i stiluri jurnalistice precise. După J. Ryan ”i W.M. Wentworth,
mass-media oferă meta-informații, adică informații care depă”esc aria
de cuno”tințe locale, particulare, referitoare la viața de zi cu zi a unuiindivid. ˛ntâlnirile directe cu alți oameni ne permit să aflăm ce fac ”i cine
sunt ei în calitate de persoane particulare. ˛n schimb, mass-media distribuie
informații ce creează curente de opinie, mode, mi”cări sociale, pre cum ”i
statistici care definesc populații întregi (J. Ryan, W .M. Wentworth, 1999,
33 COMUNICARE, SOCIETATE “I CULTURˆ DE MASˆ
p. 16). Informațiile pot fi combinate cu alte tipuri de conținuturi (chiar
dacă acest fapt este condamnat de unii exponenți ai profesiei, de cercetători
”i de cadrele didactice): ele sunt impregnate uneori cu elemente de opinie,
iar alteori cu note de divertisment (în formate precum docudrama sau înstilul numit infotainment).
b)Idei ”i opinii prin contactul cu presa, oamenii pot afla care sunt părerile
unor semeni de-ai lor, fie ei speciali”ti în diverse domenii sau comentatori
de prestigiu. Publicul manifestă o atracție constantă pentru genurile de
opinie (de la comentariu până la dezbatere), deoarece, cu ajutorul acestora,
poate plasa anumite informații într-un context mai larg, poate obține puncte
de vedere alternative sau congruente față de propriile sale atitudini, se
poate confrunta cu întreaga paletă de interpretări generate de un eveniment
complex sau de o situație tensionată.
c)Divertisment la ora actuală, mass-media reprezintă cea mai importantă
sursă de divertisment, în ceea ce prive”te atât cantitatea, cât ”i varietatea
formelor respective. Programele din audiovizual sunt dominate de produsele
care au ca scop relaxarea: filme artistice, seriale, jocuri, sport, muzică,
umor, talk-show-uri etc.; în presa scrisă, divertismentul este dominant în
genurile de interes uman, în jocuri, sport, horoscop, în materialele despre
diversele întâmplări din viața personalităților etc.
d)Mesaje cu conținut educațional de”i acestea au avut un rol esențial în
perioada de început a presei, epoca modernă a dus la o scădere a ponderii
lor în conținuturile mass-mediei. ˛n presa generalistă, emisiunile ”i paginile
consacrate educării sunt din ce în ce mai rare ”i ocupă poziții marginale
(emisiunile de tip tele”coală se difuzează la ore de mică audiență, grupajele,
paginile ”i suplimentele tematice pe aceste teme abia dacă mai apar). ˛n
schimb, dimensiunea educativă este predominantă în reviste sau în canalele
de televiziune specializate evident, în combinație cu elemente de diver-
tisment, pentru a fi mai atractivă.
Eterogenitatea audiențelor îi obligă pe creatorii de mesaje mass-media să
uniformizeze ”i să simplifice conținuturile transmise. Ei aplică frecvent a”a-nu-
mitul principiu al numerelor mari, în virtutea căruia mesajele mass-media
trebuie să fie accesibile cât mai multor oameni, deci trebuie să fie eliberate de
elementele de strictă specialitate sau de notele excesiv intelectualiste. ˛n secolul
trecut, astronomul belgian Adolphe QuØtelet a lansat o formulă memorabilă:
Omul mediu este, pentru o națiune, ceea ce este centrul gravitațional pentru
un corp; aprecierea tuturor mi”cărilor sau a echilibrului unei națiuni trebuie
să se raporteze la el ( apud A. Mattelart, 1994, p. 256). Acela”i om mediu
constituie ”i centrul gravitațional în jurul căruia se învârt mesajele sistemului
34 SISTEMUL MASS-MEDIA
mass-media: conținuturile, modalitățile de ambalare, stilul, structura pro-
duselor, toate se raportează la mentalitatea, atitudinile, nivelul cultural,
interesele ”i aspirațiile unui public format din oameni obi”nuiți. Din această
cauză, conținuturile vehiculate de comunicarea de masă se vor caracteriza prin
simplitate, claritate, afectivitate, trăsături ce oferă uria”elor mase de oameni
care consumă aceste produse culturale un acces direct, simplu ”i rapid la
înțelegerea mesajelor purtate de ele.
Tipologia instituțiilor de presă
Instituțiile din sistemul mass-media pot fi clasificate după criterii extrem dediverse. ˛n funcție de scopul activității, există instituții orientate către obținereaprofitului ( comerciale ) ”i instituții non-profit (cele de serviciu public ); primele
nu depind (în general) de o sursă externă de finanțare, fapt care le asigură o
mai mare independență în ceea ce prive”te poziția politică ”i alegerea conținu-
turilor ce vor fi difuzate. Termenul independență trebuie înțeles în modrelativ: o întreprindere de presă profitabilă, care se autosusține financiar, nudepinde de autoritățile statale sau de anumite grupări politice pentru a-”idesfă”ura activitatea obi”nuită; ea depinde însă de reacțiile ”i capriciilepublicului, care poate impune promovarea unor atitudini politice sau a uneianumite ideologii, a unor anumite conținuturi ”i stiluri de abordare, a unorjurnali”ti-vedetă etc. Influența publicului se exercită în mod direct (princre”terea sau scăderea vânzărilor unui produs) sau indirect (prin cre”terea sauscăderea ofertelor de publicitate, a căror valoare este nemijlocit legată demărimea audiențelor). Instituțiile de presă comerciale pot fi autonome sau pot
fi integrate în grupuri economice mai mari (consacrate producției de mass-
-media sau producției unor bunuri diferite de cele specifice comunicării de masă).
Instituțiile de presă non-profit sunt subvenționate de diverse surse, care au
motivații foarte variate: de partide (pentru promovarea unei cauze politice),de structuri guvernamentale (pentru informarea publicului, pentru promovareaunor activități sau politici guvernamentale, pentru asigurarea serviciului public),
de organisme de tip filantropic (pentru sprijinirea unor valori culturale), deorganizații ale societății civile (pentru asigurarea bunei funcționări a spațiuluipublic), de organizații economice sau de administrație (pentru ameliorareacomunicării interne) etc. ˛n sistemul de serviciu public, o serie de reglementărispeciale limitează intervenția factorilor politici în structura ”i stilul materialelordistribuite; abaterile de la aceste principii sunt sancționate (într-un stat dedrept) fie prin diverse forme de protest al jurnali”tilor, fie prin reacții critice
ale societății civile, fie prin declan”area unor proceduri juridice bine definite.
35 COMUNICARE, SOCIETATE “I CULTURˆ DE MASˆ
Din punctul de vedere al poziției politice, instituțiile de presă pot fi neutre
sau partizane : cele care nu aderă în mod explicit la o anumită doctrină ”i
grupare politică sunt mai echilibrate ”i echidistante, în timp ce acelea carepromovează în mod evident anumite valori, partide sau persoane au o atitudinemilitantă ”i un ton mai degrabă propagandistic.
Din punctul de vedere al modului de abordare al subiectelor (evident,
determinat de tipurile de public vizate), putem distinge între presa de calitate
”i presa tabloidă . Numeroase dezbateri recente au fost generate de succesul
presei tabloide. Pentru a explica această tendință au fost invocate mai multeprocese specifice modernității: în primul rând, este vorba despre deschidereaaccesului la mass-media pentru categorii uria”e de public, cu educație medie;ca o consecință, cre”te ponderea divertismentului în producția ”i consumul demass-media, ceea ce conduce la restrângerea presei bazate pe informarea rece,deta”ată, ”i pe aprofundarea evenimentelor prin dezbateri ”i puneri în contextelaborate ”i chiar savante; în felul acesta, presa care combină informarea ”idivertismentul (presa tabloidă) devine produsul vândut unor categorii uria”ede public cu educație medie, iar presa de calitate, cu informații ”i dezbateri
elaborate, ajunge numai la categorii limitate de public elitist.
Unul dintre cei mai apreciați anali”ti ai acestui fenomen, Colin Sparks
(2000, pp. 13-16), crede că există cinci tipuri de jurnalism: (1) presa serioasă ,
care se concentrează aproape exclusiv asupra subiectelor politice, economice
”i asupra schimbărilor structurale din lume ( Wall Street Journal , Financial
Times , New York Times , Le Monde ); (2) presa semi-serioasă , care are caracte-
risticile de conținut ale presei serioase, dar cu un număr mai mare de articole
soft ”i feature , cu un accent mai puternic pe elementul vizual în prezentare
(Times , The Guardian ); (3) presa serioasă-populară , ce include ziarele
populare, cu un accent puternic asupra designului ”i care conțin o dozăsubstanțială de scandal, sport ”i divertisment, dar care respectă, în acela”i
timp, toate sau măcar o parte semnificativă din valorile ”tirii promovate de
ziarele serioase ( Daily Mail , Daily Express , USA Today ); (4) presa tabloidă
de chio”c sau tabloidul autentic , vândută alături de presa serioasă în
centrele de difuzare stradală, cu un conținut bazat pe scandal, sport ”idivertisment, ca ”i categoria precedentă, dar cu un grad mai mic de promovarea valorilor ”tirii din presa serioasă; totu”i, ea atinge teme politice, mai ales întimpul campaniilor electorale, de”i subiectele serioase sunt prezentate într-o
formă foarte populară ( Sun, Daily Mirror , Bild); (5) presa tabloidă de
supermarket , dominată de acelea”i categorii de evenimente scandal, sport,
divertisment , dar care are deseori ”i un puternic element fantastic. Subiectelespecifice presei serioase sunt tratate fie marginal, fie deloc, în sensul că
36 SISTEMUL MASS-MEDIA
aceste tabloide rămân departe de preocupările cercurilor oficiale, cărora le
corespunde presa serioasă.
Ca o aplicație didactică a acestui model, am putea spune că, în România
anului 2007, publicații precum Ziarul Financiar sau Cotidianul corespund
categoriei presă serioasă, cele precum România liberă sau Gardianul se
integrează în clasa presei semi-serioase, un titlu ca Evenimentul zilei sau ca
Jurnalul Național ilustrează presa serioasă-populară, Libertatea ”i Click!
reprezintă presă tabloidă de chio”c, iar un titlu ca Atac ar ilustra presa tabloidă
de supermarket.
˛ncercând să ofere o definiție cuprinzătoare a proceselor de tabloidizare,
care afectează atât presa scrisă, cât ”i televiziunea, Sparks (2000, pp. 10-1 1)
distinge trei accepțiuni în care este folosit termenul de tabloid : în primul
rând, el este văzut ca un tip de produs ce acordă relativ puțină atențiepoliticii, economiei ”i societății ”i relativ multă atenție sportului, scandalului
”i divertismentului; abordarea specifică tabloidului este centrată pe viața
personală ”i publică a oamenilor, atât celebrități, cât ”i oameni obi”nuiți, ”inu pe procesele politice, evoluțiile economice ”i schimbarea socială. ˛n al
doilea rând, tabloidul presupune mutarea accentului de pe ”tiri ”i informație
spre divertisment. ˛n al treilea rând, el aduce o degradare a gusturilor:plecând de la exemplul emisiunii lui Jerry Springer (văzută ca echivalentul
audiovizual al ziarului tabloid), criticii consideră că o categorie nepotrivită
de oameni (care nu sunt acreditați ca experți) vorbesc despre o categorienepotivită de subiecte (dilemele ”i experiențele lor strict personale) într-o
atmosferă nepotrivită (aceea a emisiunii-joc).
Cel mai adesea, instituțiile de presă sunt clasificate după tipul de media
(suportul) pe care ”i prin care î”i difuzează mesajele. Această perspectivă a
impus împărțirea lor în două mari categorii: presa scrisă ”i audiovizualul . ˛n
fiecare dintre aceste două mari familii, diferiți alți factori intervin pentru acrea subclase specifice.
Presa scrisă. Un criteriu tipologic important este timpul de producție:
acesta este legat de răgazul necesar culegerii ”i prelucrării informațiilor,
pregătirii materialelor pentru tipărit, tipăririi propriu-zise, transportului ”i
difuzării (factor ce trebuie corelat ”i cu ritmurile vieții în marile aglomerăriurbane). Din această cauză, periodicitatea de apariție devine un criteriu major
de clasificare a întreprinderilor din presa scrisă: în funcție de ea, există
publicații cotidiene, săptămânale, lunare, trimestriale ”i anuale. Uneori apar ”iformule hibride, precum publicațiile bisăptămânale, cele bilunare sau cele cu
două sau trei apariții pe an. Periodicitatea este adeseori corelată cu anumite
caracteristici ale audiențelor: în general, cu cât audiența este mai specializată”i mai limitată numeric, cu atât mai rare sunt aparițiile publicației respective;
37 COMUNICARE, SOCIETATE “I CULTURˆ DE MASˆ
cu cât audiența este mai eterogenă, mai numeroasă ”i mai nedefinită din punct
de vedere social, cu atât frecvența de apariție este mai mare (de obicei, în
regim de cotidian).
Sub denumirea de cotidiene conviețuiesc două tipuri de publicații: cele
cu 6 apariții pe săptămână ”i cele care au ediții de duminică, deci apar în toatezilele săptămânii. ˛n țările anglofone, unde acest tip de apariție este gene-ralizat, numărul de duminică este considerat o ediție specială, cu numeroasesuplimente (sport, cultură, finanțe, divertisment, sfaturi practice pentru viațacasnică, anunțuri ”i multe, foarte multe reclame), pregătite cu mult timp înainte.
Un alt criteriu de clasificare este dat de tiraje, adică de numărul de exem-
plare tipărite pentru fiecare ediție. Amploarea tirajelor nu poate fi judecatădecât în manieră relativă, în funcție de dimensiunile populației unei țări, desuprafața acesteia, de gradul de alfabetizare, de dezvoltarea celorlalte forme
de mass-media etc. La modul absolut, cel mai mare tiraj din lume îi revine
cotidianului japonez Yomiuri Shimbun , cu un total de 14,5 milioane de exem-
plare pe zi (sursa: Quid, 1997). Un indicator mult mai interesant este însă
acela al numărului de ziare vândute la 1.000 de locuitori, adică al gradului de
lectură; într-un asemenea clasament conduce Norvegia cu 610 exemplare,
urmată de Elveția (592), Japonia (575), Suedia (472), Finlanda (471), SUA
(226), Franța (156) etc. ( ibidem ).
Publicațiile pot fi diferențiate ”i după formatul în care sunt tipărite: ele pot
avea formatul de ziar (pagină mare), de săptămânal (a”a-numitul tabloid, cu
o mărime intermediară), de revistă (format A4) sau chiar mai mic. Aceste
dimensiuni, derivate inițial din exigențele tipografice, au devenit acum mărci
ale anumitor formate-tip de presă scrisă: cotidienele au, de obicei, format
mare, revistele format tabloid, magazinele lunare format mic; excepțiile
de la formatele standard marchează dorința de a se găsi o identitate vizuală
aparte, în măsură să promoveze mai u”or un anume produs mass-media:
formatul tabloid pentru ziare ca Libertatea sau Adevărul sau cel mic pentru un
cotidian precum germanul Neue Kronen Zeitung .
După aria de difuzare , pot exista publicații cu circulație locală (cele din
marile aglomerații urbane sunt numite metropolitane), regională, națională
”i internațională. Puține publicații ( USA Today , Financial Times ) produc ediții
internaționale: timpul necesar distribuirii la mari distanțe poate face adeseori
ca informațiile ”i comentariile respective să devină perimate; cel mai adesea,
un ziar sau o revistă de prestigiu circulă în afara granițelor naționale, în
aceea”i formă ”i cu acela”i conținut ca ”i ediția pentru publicul intern. Din
perspectiva prestigiului, a tradiției sau a importanței politice, titlurile cele mai
reprezentative pentru o țară sunt cele care au circulație națională; din perspec-
tivă economică (tiraje ”i venituri), în unele țări titlurile cu circulație regională
38 SISTEMUL MASS-MEDIA
sunt mult mai importante. Astfel, în Germania, piața este dominată de titluri
regionale (tirajele sunt cele de la sfâr”itul anilor 90) ca Westdeutsche Allgemeine
(621.000), Hanoversche Allgemeine (562.000), Freie Presse (496.000) etc.,
cu tiraje mai mari decât ziarele cu circulație națională: Frankfurter Allgemeine
Zeitung (355.000), Die Welt (205.000) etc.; în Franța, Ouest-France (790.000),
La Voix du Nord (371.000) sau Sud-Ouest (364.000) depă”esc sau sunt egale
în tiraje cu cotidiene naționale de prestigiu precum Le Figaro (402.000), Le
Monde (368.000), France Soir (219.000), LibØration (174.000) etc.; în Italia,
cotidienele metropolitane controlează piața presei scrise: Corrierre della Sera
(Milano, 850.000), La Repubblica (Roma, 741.000), La Stampa (Torino,
400.000) etc.; la fel se întâmplă ”i în SUA, unde marile ziare metropolitanețin locul ziarelor naționale: New York Times (1.494.000), Los Angeles Times
(1.089.000), Washington Post (813.000), Chicago Tribune (690.000).
După conținut , publicațiile pot fi generaliste sau specializate. Majoritatea
cotidienelor sunt generaliste (pentru a răspunde multiplelor interese ”i a”teptări
ale publicului lor numeros ”i eterogen); există însă ”i excepții semnificative,
cotidiene specializate, de mare circulație: cele sportive ( La Gazzetta dello
Sport 366.000, LÉquipe 360.000), economice ( Financial Times 297.000,
Il Sole-24 340.000, Handelsblatt 148.000, Wall Street Journal 1.818.000),
confesionale ( La Croix 100.000, Christian Science Monitor 800.000).
Această schemă generică se regăse”te ”i în România anului 2006, unde întâlnim
două cotidiene de sport Gazeta sporturilor (54.71 1) ”i Pro Sport (58.437) ”i
mai multe cotidiene financiare: Ziarul Financiar (15.486) sau Bursa (neauditat)
(www.brat.ro consultat în 30 iulie 2007). Un alt mod de clasificare, aplicat
îndeosebi în presa anglo-saxonă, separă publicațiile de calitate de cele
populare: primele abordează subiecte cu impact social major (evenimentepolitice ale vieții naționale sau internaționale, situații economice ”i sociale) ”i
mențin un ton neutru, echilibrat; celelalte abordează îndeosebi subiecte de tip
senzațional (întâmplări legate de viața personală a vedetelor sau a oamenilorpolitici) ”i promovează un stil afectiv, bazat pe narațiuni cu unghi de abordare
senzaționalist, pe exagerări, aluzii, afirmații nedemonstrate etc. ˛n Anglia,
unde această opoziție este evidentă, în prima clasă intră cotidiene pr ecum
Daily Telegraph (1.008.000), The Times (485.000), The Guardian (403.000),
The Independent (281.000), în timp ce în a doua se integrează titluri ca The
Sun (4.071.000), Daily Mirror (3.230.000), Daily Mail (1.794.000) sau Daily
Express (1.367.000). ˛n România, piața este dominată de tabloide sau ziare
din categoria presei serioase semi-populare care, conform BRAT (consultat în
30 iulie 2007), au avut în 2006 următoarele tiraje medii lunare pe apariție:Libertatea 255.937, Jurnalul Național 82.814 sau Evenimentul Zilei 66.957,
39 COMUNICARE, SOCIETATE “I CULTURˆ DE MASˆ
în timp ce titluri care s-ar integra în categoria presei de calitate au tiraje infinit
mai mici: Ziarul Financiar 15.486 ”i Cotidianul 8.583.
Publicațiile săptămânale ”i lunare sunt, în zdrobitoarea lor majoritate, spe-
cializate. ˛ntr-o tipologie sintetică, ele s-ar împărți în reviste de interes gene-
ral, reviste economice ”i reviste de întreprindere (J. Black, J. Bryant, 1995, p. 130).
După Roland Cayrol (1991), peisajul deosebit de variat al acestor produsepoate fi structurat în următoarele categorii (tirajele titlurilor străine se referă
la sfâr”itul ultimei decade a secolului XX; pentru titlurile române se referă la
anul 2006 www.brat.ro , accesat în 30 iulie 2007):
a)publicații de informare politică ”i generală ; din această familie fac parte cele
mai prestigioase reviste ”i magazine: The Observer (501.000 cel mai
vechi titlu din Europa, cu apariție neîntreruptă din 1791), News of the World
(4.774.000), Gente (1.000.000), LEspresso (400.000), Stern (1.240.000),
Der Spiegel (1.003.000), Die Zeit (477.000), Paris-Match (845.000),
Figaro Magazine (584.000), LExpress (578.000), Nouvel Observateur
(423.000), U.S. News and World Reports (2.228.000), Newsweek (3.171.000),
Time (4.188.000);în România, nu există în acest moment un asemenea gen
de revistă, care să se bucure de succes la public ”i de respectabilitate;
b)publicații economice : în această categorie pot intra titluri consacrate vieții
economice în ansamblul ei ( The Economist , LExpansion , Capital ) sau
unor domenii foarte strict delimitate (finanțe, bursă, turism, afaceri imobi-liare, diverse ramuri ale industriei etc.); în România, săptămânalul Capital
(33.349) apare ca unul economic generalist, în timp ce Banii no”tri (23.245),
Business Magazin (10.560), Săptămâna financiară (20.609) au un caracter
specializat;
c)presa feminină deoarece publicul este extrem de divers ”i are preocupări
multiple, în această categorie intră mai multe subclase:
I.presa de informare ”i divertisment , cu publicații cu caracter mai elitist
precum Elle, Cosmopolitan sau Femme actuelle , iar în cazul României
Avantaje (34.160), Unica (40.450), Olivia (19.997 ), Elle (19.876),
Cosmopolitan (44.752) sau cu tiluri ce se adresează categoriilor
sociale largi precum Prima , Oggi, Bild der Frau , Womans Day , iar
la noi Formula AS (neauditat), Familia mea (16.283), Lumea femeilor
(54.918);
II.presa casei ”i a familiei Das Haus , Good Housekeeping , Better
Homes and Gardners , Family Circle , iar în cazul nostru Domus (14.535),
Casa mea (14.355), Casa Lux (17.208), Casa de vacanță (10.010),
Grădina mea de vis (13.362), Practic (63.718), Practic în bucătărie
(278.623);
40 SISTEMUL MASS-MEDIA
III.presa sentimentală Nous deux , Bonheur , Brigitte , Famiglia Cristiana ,
Modern Maturity , respectiv Povestea mea (41.388) sau Ioana (58.726);
IV. publicațiile de modă Marie-Claire , Modes et travaux , Burda etc.;
d)presa pentru copii ”i adolescenți : în această categorie intră revistele
ilustrate sau de benzi desenate ”i revistele cu tematică muzicală, sportivă,
cinematografică, ce se adresează îndeosebi adolescenților;
e)presa confesională : aceste publicații abordează, din perspectivă religioasă,
subiecte legate de viața spirituală sau de alte aspecte ale existenței cotidiene;
f)presa de divertisment în această clasă globală se încadrează publicațiile
consacrate diferitelor sfere de interes sau informării în legătură cu variatelemoduri de petrecere a timpului liber: presa sportivă (generală sau speciali-
zată), presa de vulgarizare ”tiințifică (cu titluri celebre, ca National Geographic
sau Science et vie ), presa de hobby (de la cea de filatelie la cea de pescuit
”i vânătoare, de la cea consacrată unor tehnologii la cea erotică), presa de
artă, presa de informare în legătură cu noutățile cinematografice, de radio ”i
de televiziune. Demn de menționat este faptul că titlurile din această ultimăsubclasă realizează cele mai mari tiraje pentru presa ne-cotidiană în fiecare
din țările respective: Auf Einem Blick 2.706.000, Hor Zu 2.563.000,
TV-Movie 2.347.000 (Germania), Whats on TV 1.625.000, Radio
Times 1.441.000, TV Times 998.000 (Anglia), TV Sorrisi e Canzoni
2.276.000, Telesette 775.000 (Italia), TØlØ 7 Jours 2.984.000, TØlØ Z
2.1 17.000, TØlØStar 1.850.000 (Franța), TV Guide 16.900.000 (SUA);
în cazul României, TVmania avea în anul 2006 tiraje de 1 16.041exemplare,
iar ProTV Magazin de 89.329 exemplare.
Cifrele de mai sus arată că publicul urmăre”te două mari tipuri de produse:
cele care răspund unor necesități practice ”i oferă informații utile, instrumentale
(vezi tirajele enorme ale unor titluri precum Practic în bucătărie sau TVmania )
”i cele care oferă ocazia evadării din grijile cotidianului ”i a relaxării prin
consumul de pove”ti referitoare la viața unor vedete ”i personalități politice,
fenomene naturale sau evenimente istorice fabuloase, întâmplări ie”ite din
comun etc. (vezi succesul unor titluri precum Formula AS ori Pove”ti adevărate ).
Un ultim criteriu de clasificare, din ce în ce mai puțin relevant în epoca
modernă, este momentul apariției : din acest punct de vedere, pot exista publi-
cații de dimineață, de prânz ”i de seară. Acest ritm de difuzare (a unor ziarediferite sau a unor ediții distincte ale aceluia”i ziar) era justificat de mono-
polul pe care, timp de trei secole, presa scrisă l-a exercitat asupra distribuției
informațiilor; multiplele apariții zilnice, corelate cu diversele ritmuri alevieții urbane (legate de fluxurile de oameni care plecau la serviciu, se întor-
ceau de la serviciu sau ie”eau în ora” la cumpărături ori ca să se relaxeze) ”i
41 COMUNICARE, SOCIETATE “I CULTURˆ DE MASˆ
cu posibilitățile de transport aflate la dispoziția redacțiilor au făcut ca edi-
țiile diferite să fie un fenomen strict metropolitan. Apariția audiovizualului apus la dispoziția audiențelor un mijloc rapid ”i personalizat de obținere ainformațiilor, la orice oră din zi ”i din noapte; în aceste condiții, edițiile deprânz ”i seară au devenit inutile, deoarece oamenii nu mai simțeau nevoia să
cumpere o nouă versiune a ziarului de dimineață numai pentru a regăsi acolo
ceea ce deja aflaseră de la radio sau televizor. ˛n plus, privatizarea consumuluicultural (îndeosebi datorită televiziunii) a redus drastic numărul celor care iesdupă-amiaza în ora”; ziarele de prânz ”i de seară, ale căror ”anse de a ficumpărate la chio”curi au fost mult diminuate, ”i-au schimbat momentul deapariție ”i au devenit ziare de dimineață. Acest moment de difuzare pare a ficel mai potrivit pentru presa scrisă cotidiană, deoarece permite organizareaoptimă a producției. Astfel: (1) pregătirea materialelor ”i machetarea se fac înpartea a doua a zilei, când fluxul evenimentelor scade; (2) tipărirea ”i transpor-tul au loc în timpul nopții, când presiunea timpului este mai mică; (3) lansareaziarului pe piață survine în momentul când oamenii sunt curio”i să confirmesau să aprofundeze informațiile succinte obținute de la televiziune (cu o seară
înainte) ”i de la radio (dis-de-dimineață).
Audiovizualul. Instituțiile de presă din audiovizual pot fi clasificate după
mai multe tipuri de criterii. După zona de acoperire , ele pot fi locale,
regionale, naționale ”i internaționale. Noile tehnologii (în special transmitereaprin satelit), care au creat posibilitatea difuzării mesajelor la distanțe uria”e,au permis na”terea unor canale de televiziune cu distribuție planetară: CNN,
BBC, HBO, Discovery, MTV, Eurosport etc. După modul de transmitere ,
posturile pot emite pe unde hertziene (lungi, medii, scurte, ultrascurte) sauprin cablu. După forma de finanțare , pot fi de serviciu public sau comerciale.
După modul de organizare , deosebim posturile independente de cele organizate
în rețea (afiliate).
După conținut , posturile pot fi generaliste sau specializate. ˛n mod tradițio-
nal, marile posturi de serviciu public, precum ”i cele comerciale au promovatun conținut generalist, în măsură să corespundă a”teptărilor ”i gusturilorvariate ale uria”elor lor audiențe. Astfel, posturile de radio ”i televiziune caBBC, RAI, ARD ”i, în radio, Deutschland Funk, France ”i, respectiv, FranceInter sau ABC, CBS, NBC oferă un amestec de programe de ”tiri, dezbateri,filme artistice, sport, seriale, muzică de toate genurile, jocuri ”i concursuri.
Echilibrul dintre categorii ”i dintre toate acestea la un loc ”i intervalele scurte,
de maximă audiență ( prime-time ), este greu de păstrat: de aici schimbările
ciclice ale grilei de programe, numeroasele studii pentru determinarea graduluide audiență al fiecărei emisiuni, campaniile de promovare etc. Resursele
42 SISTEMUL MASS-MEDIA
oferite de transmisia pe unde scurte ”i, mai târziu, prin satelit sau prin cablu
au condus la o înmulțire spectaculoasă a posturilor din audiovizual; acestea
”i-au diversificat conținutul, încercând să atragă publicuri specifice, mult maibine definite ”i mult mai u”or de satisfăcut prin programe omogene. Astfel,posturile de radio AM ”i FM pot fi clasificate, după tipul de muzică pe careo difuzează, în mai multe categorii, variabile de la o țară la alta (veziN. Bakenhus, 1998, pp. 17-30).
La rândul lor, posturile de televiziune au început să se specializeze în
distribuția de ”tiri (CNN, BBC International, EuroNews), de filme artistice(HBO, Cinemax, Showtime, TNT, Disney Channel, Canal +, Pro7), de sport
(Eurosport, Fox Sport, CSPAN), de muzică (MTV, MCM, VIV A, Mezzo), de
”tiință (Discovery, History, Animal Planet), de programe pentru copii (Cartoon
Network, Fox Kids) sau chiar de informații financiare, de stare a vremii, de
modă, de rețete culinare etc.
Orice tipologie are o anumită notă de convențional. Clasificarea clasică,
de manual, a sistemelor mass-media riscă să devină în curând desuetă, datorită
transformărilor spectaculoase pe care le anunță noile tehnologii. La limită,
este posibil ca granițele (”i, implicit, diferențele tipologice) să dispară. După
unul dintre speciali”tii acestui domeniu, Stewart Brand, datorită digitalizării,
diversele media vor putea fi translate dintr-una într-alta ”i vor scăpa de
sistemele tradiționale de transmitere. Un film, un apel telefonic, o scrisoare,
un articol de ziar, toate pot fi transmise digital prin linii telefonice, cablu
coaxial, fibre optice, unde ultrascurte, satelit, unde hertziene sau prin stocare
pe discuri sau casete. Iar dacă acest lucru nu este destul de revoluționar, odată
cu digitalizarea, conținuturile devin total plastice orice text scris, orice
imagine sau sunet va putea fi editat ”i transformat dintr-o ipostază într-alta
(apud J. Black, J. Bryant, 1995, p. 42).
Dimensiunea economică a sistemului
mass-media
Caracteristicile produselor mass-media
Presa, născută atât ca o activitate intelectuală (asociată îndeosebi cu creația
artistică ”i cu dezbaterea de idei în cercuri restrânse), cât ”i ca o formă
artizanală de producție, a intrat, începând cu secolul al XIX-lea, în spirala
industrializării ”i a comercializării: ea a devenit astfel obiectul unei piețe ”i,
respectiv, industrii a produselor mass-media. ˛n calitatea ei de marfă culturală,
presa apare sub forma unor produse reproductibile, de tip aparte, care includ,
în moduri diferite, o muncă artistică sau culturală (A. Huet et alii , 1978,
p. 14). Aceste mărfuri au un caracter complex, ambivalent: ele apar simultan
ca bunuri ”i servicii; ca produse autonome sau ca produse care necesităechipamente ajutătoare pentru a fi consumate (aparate de radio, receptoare
TV, pick-up-uri, casetofoane sau aparate video, calculatoare ”i rețele tele-
matice etc.); ca bunuri destinate unui consum colectiv sau unui consum
individual; ca opere de autor sau ca produse anonime; ca valori imediat
perisabile (”tirile radio ”i TV) sau ca valori cu o durată mai mare de consum
(revistele specializate, filmele documentare).
O mare parte a produselor specifice industriilor culturale se integrează în
logica editorială; în schimb, majoritatea bunurilor generate de industriile
mass-media se integrează în logica fluxului ele sunt bunuri perisabile, a
căror valoare de consum se deteriorează extraordinar de repede ”i care trebuie
înlocuite permanent cu alte bunuri. Această caracteristică are mai multe
consecințe:
a) Deoarece mărfurile mass-media sunt perisabile, ele trebuie să fie produse
în flux constant, astfel încât piața să nu cunoască sincope, momente de
lipsă a unor asemenea mărfuri.
b) Deoarece valoarea lor se pierde repede, produsele mass-media trebuie să
fie realizate ”i distribuite la prețuri convenabile; prețul mic pe unitate
asigură accesibilitatea produsului, vânzarea sa rapidă ”i, implicit, elibe-
rarea pieței pentru apariția altora noi.
44 SISTEMUL MASS-MEDIA
c) Pentru ca producția de bunuri mass-media să fie continuă, altfel spus,
pentru ca să existe permanent capitalul necesar realizării acestor produse,distribuția trebuie să se facă în mod neîntrerupt, pe o piață întinsă (numărmare de cumpărători), capabilă să poată absorbi într-un timp cât mai scurt
mărfurile respective.
d) Deoarece sunt perisabile, produsele mass-media nu pot fi (cu unele excepții)
stocate: ”tirile, manifestările sportive, jocurile, dezbaterile, spectacolelesunt legate de actualitatea imediată; stocarea ”i distribuirea lor tardivă le
reduc valoarea ”i, implicit, ”ansele de vânzare pe piața bunurilor mass-
-media. ˛n schimb, în sistemul mass-media pot fi stocate, pentru a fi distri-buite ulterior, bunurile produse de alte industrii culturale: filmele, pieselede teatru, muzica.
e) Perisabilitatea bunurilor mass-media face ca reacțiile ”i comportamentul
consumatorilor să devină factori esențiali în asigurarea succesului comer-cial al unui asemenea produs. Consumatorul are puterea să decidă dacă:
I. va investi un anumit capital (financiar sau de altă natură: timp, energie,
inteligență) pentru un produs mass-media sau pentru un alt tip de
produs: astfel, el poate cumpăra un ziar sau o ciocolată; poate rămâneîn fața televizorului sau poate merge la un meci, la o întâlnire cuprietenii sau la o plimbare în ora”;
II. va opta pentru unul sau altul dintre diferitele tipuri de mass-media:
poate citi un ziar, poate asculta o emisiune la radio sau poate privi unprogram de televiziune;
III. va alege, în interiorul unui anumit canal, între mai multe tipuri de
produse: între diferite ziare sau articole din acela”i ziar, între diferite
posturi de radio sau de televiziune ”i (fire”te) între diferite emisiuni aleaceluia”i post. ˛n ultimii ani, înmulțirea produselor mass-media (satura-rea pieței) ”i dezvoltarea unor tehnologii care permit circulația rapidă
de la un post la altul (îndeosebi sistemele de telecomandă) au condus la
o mobilitate ”i chiar la o versatilitate fără precedent a audiențelor.Producătorii se confruntă cu publicuri instabile, nomade, al cărorata”ament sau a căror fixare pe un produs depinde de factori aleatori,
greu de prezis ”i de generalizat. După G. Provonost, este vorba de o
dezangajare față de mesajele presei. Deoarece o mare parte a publiculuieste mobilă, într-o căutare activă de emisiuni interesante, este plauzibilca practicile selective, structurate de diverse centre de interes, să
constituie în curând o normă, ”i nu o excepție. […] Sondajele ne arată
că anumite categorii ale populației au învățat să utilizeze diverse strategii”i tactici de raportare la mass-media: personalizarea orarelor, piratarea
45 DIMENSIUNEA ECONOMICˆ A SISTEMULUI MASS-MEDIA
emisiunilor, ascultarea selectivă, neutralizarea sau evitarea mesajelor
publicitare (G. Provonost, 1993, p. 332).
V ariabilele legate de consum (”i, implicit, de distribuție) sunt completate
de alte variabile, derivate din modurile de finanțare a producției de bunuri
mass-media; aceasta se face prin venituri obținute pe mai multe căi, inegaleca eficiență ”i tip de funcționare:
a) vânzarea la bucată (îndeosebi în presa scrisă);
b) vânzarea/închirierea dreptului de acces: abonamentele la programele de
radio ”i televiziune (tip serviciu public), taxa pentru conectarea la cablu,
prețul pentru receptarea unor programe sau emisiuni ( pay-per-view ) sau
pentru cumpărarea echipamentului care permite receptarea unor programe
(decodoarele pentru canalele transmise codat);
c) vânzarea spațiului/timpului mediatic către acei clienți care vor să distribuie
mesajele proprii pe suportul oferit de instituțiile de presă (reclamele ”i
anunțurile de mică publicitate);
d) sumele obținute ca subvenții din partea statului ori ca donații din partea
unor instituții filantropice, care pot acoperi fie integral, fie parțial costurile
de producție ”i distribuție; scutiri ”i/sau regimuri financiare preferențiale
oferite de autoritățile publice.
Instituțiile de presă pot aplica una sau alta dintre aceste forme de finanțare
ori pot combina între ele mai multe forme: ziarele se finanțează din vânzarea
la bucată ”i vânzarea spațiului pentru publicitate; televiziunea prin cablu din
concesionarea accesului ”i din vânzarea timpului pentru publicitate.
˛n ansamblu, piața mass-media este una deosebit de variată, profitabilă ”i
complexă. Astfel, în 1992, piața audiovizualului reprezenta, la scară planetară,
289,4 miliarde de dolari (aproximativ 1,2% din PIB mondial); din acest total,133,4 miliarde constituie vânzarea de echipamente audiovizuale, iar 156 de
miliarde veniturile radiourilor, televiziunilor, cinematografiei ”i vânzării de
casete video (sursa: Quid, 1997).
Toate aceste caracteristici conduc la apariția unei cereri de produse mass-
-media cu totul aparte. După F. Balle, produsele respective nu sunt bunuri de
primă necesitate (hrană, îmbrăcăminte, locuință). Ele nu răspund nici uneinevoi de a simplifica viața sau de a obține un anume «confort», ca produselea”a-numitei industrii de transformare. Industria mass-media trebuie să satis-
facă nevoi numite «de autodepă”ire». Dar orice discuție asupra orientării
acestei industrii ori a nevoilor cărora ea le răspunde este conjuncturală.Evoluțiile gusturilor ”i ale nevoilor publicului nu pot fi prevăzute cu u”urință”i, drept urmare, întreprinderile de presă scrisă, radio sau televiziune nu pot
46 SISTEMUL MASS-MEDIA
stabili politici de producție pe termen lung (F. Balle, 1994, p. 91). Fluctuațiile
pieței generează o slăbiciune cronică a întreprinderilor care produc bunuri
pentru această piață; de aceea, industria presei este preocupată, mai multdecât celelalte industrii, să limiteze costurile de producție sau să găseascăsoluții alternative de finanțare, pe de o parte, ”i să-”i lărgească permanent ariade distribuție, pe de altă parte. ˛n industriile mass-media, costurile fixe deproducție sunt foarte mari, iar cele marginale sunt mult mai mici. Să ne
imaginăm, spre exemplu, că tirajul zilnic al unui ziar poate fi împărțit între
primul exemplar (prototipul) ”i restul tirajului; prototipul înglobează costurilereferitoare la munca tuturor ziari”tilor pentru a produce ”tirile ”i celelaltearticole, a fotoreporterilor ”i graficienilor pentru a asigura ilustrațiile, asecretarilor de redacție ”i tipografilor pentru a realiza produsul finit, a ”efilorde secție ”i redactorilor-”efi care au citit ”i filtrat totul înainte de a decide ce
se publică ”i ce nu, a speciali”tilor care s-au ocupat de publicitatea din paginile
ziarului ”i a echipei administrative, plus costurile pentru abonamentul laagențiile de presă sau plata diver”ilor colaboratori. La celelalte exemplare seadaugă doar costurile pentru hârtie ”i pentru procesul de tipărire, precum ”icele pentru firmele care asigură distribuirea ziarului (cele de transport ”i celede difuzare ”i stocare). După unele estimări, cheltuielile fixe ar reprezenta
50% din costuri pentru cotidiene ”i 60% pentru săptămânale ”i lunare; este
evident că, dacă titlul respectiv nu are un tiraj mare, el nu va putea repartizacosturile pe mii sau sute de mii de exemplare ”i va ajunge la un preț unitar deproducție foarte ridicat. ˛n sistemul audiovizual, adeseori sumele investite nuse mai pot recupera dacă produsul nu are succes ”i producția se opre”te dupăcâteva apariții: la începutul anului 2007, cunoscuta vedetă Andreea Marin a
fost obligată să renunțe, după numai două luni, la un talk-show intitulat Sub
alt chip, din cauza audienței foarte scăzute. Nici una dintre cele ”apteediții difuzate nu a reu”it să strângă audiențe ”i, implicit, încasări din pu-
blicitate, capabile să acopere costurile de 30.000 de euro pe emisiune (sursa:www.hotnews.ro/articol?70429 , accesat în 30 iulie 2007). Costurile pentru
decoruri, studiouri, speciali”ti implicați în producție ”i, mai ales, contractele
publicitare neonorate au reprezentat, în această situație, investiții irecuperabile
pentru televiziunea publică română.
Investiții, costuri ”i strategii ale profitului
Pentru realizarea unui bun de consum în sfera mass-media, producătorul are
nevoie de mai multe resurse:
a) materie primă (hârtie, cerneală, plumb, peliculă, bandă magnetică etc.);
b) energie;
47 DIMENSIUNEA ECONOMICˆ A SISTEMULUI MASS-MEDIA
c) echipamente;
d) forță de muncă bine calificată;
e) informații sau creații culturale.
Exceptând poate oferta energetică, celelalte resurse au cunoscut, de-a lungul
dezvoltării acestei industrii, o cre”tere constantă a costurilor (vezi
R. Farrar, 1988, p. 75): prețul hârtiei a crescut din cauza reducerii tăierilor
de păduri, respectiv a masei lemnoase disponibile pentru producția de celu-
loză; acest proces s-a derulat pe fondul cre”terii cererii de hârtie, datorită
înmulțirii spectaculoase a întreprinderilor care produc ”i vând ziare, reviste,
bro”uri, manuale ”i cărți. Revoluțiile tehnologice au condus la apariția de
echipamente noi, din ce în ce mai performante; timpul scurs între na”terea
unei generații de echipamente ”i învechirea ei a devenit din ce în ce mai
mic; piața limitată ”i competiția acerbă obligă producătorii să-”i îmbună-
tățească performanțele, deci să-”i înnoiască tot mai frecvent echipamentele;
astfel, sumele investite în echipamente moderne au crescut constant, iar
intervalul dintre o investiție ”i următoarea a ajuns să fie adeseori mai mic
decât timpul necesar amortizării investiției inițiale (uzura morală obligă la
schimbarea echipamentelor înainte de atingerea pragului de uzură fizică).
Potrivit unor calcule făcute pentru piața presei din Europa Occidentală,
investițiile necesare lansării unei publicații se amortizează în 3-4 ani, iar cele
necesare lansării unui post de televiziune în 8-10 ani, cu condiția, evident, ca
aceste lansări să fie încununate de succes! După alte calcule, în Anglia,
lansarea unui cotidian costă 20 de milioane de lire, a unei stații locale TV
prin cablu 40 de milioane, iar a unei stații TV prin satelit 50 de milioane
(J. Curran, 1991, p. 47).
Jurnali”tii, tehnicienii ”i managerii care asigură crearea unor produse
mass-media sunt, în principiu, oameni cu o calificare profesională complexă.
Deci o forță de muncă foarte scumpă. ˛n plus, datorită specificității poziției
lor, jurnali”tii au beneficiat întotdeauna de venituri mai mari decât celelalte
categorii profesionale apropiate (cele ale muncii intelectuale: profesori, cer-
cetători, ingineri etc.). Această poziție avantajoasă se datorează faptului că o
instituție mass-media nu poate face față unei greve prelungite a jurnali”tilor:
deoarece în presă nu se pot acumula stocuri (informația ”i divertismentul î”i
pierd repede actualitatea), redacția nu are cu ce umple spațiul imprimat sau
timpul de emisie atunci când fluxul asigurat de activitatea jurnalistică este
întrerupt. Istoria presei cunoa”te puține greve mari, de anvergură, ale jurna-
li”tilor. De obicei, patronatul, con”tient că oprirea îndelungată a producției
duce la pierderea audiențelor (care, nealimentate cu bunurile respective, vor
face apel la alt producător), satisface destul de repede revendicările grevi”tilor.
48 SISTEMUL MASS-MEDIA
Raționamentul economic este dublat de unul politic: jurnali”tii, care dețin
controlul asupra comunicării publice, pot crea ”i impune anumite imagini
sociale; patronatul aflat în conflict cu propriii jurnali”ti riscă să devină obiectul
unei campanii de presă generalizate, deoarece jurnali”tii de la alte instituții
mass-media vor face din evenimentul respectiv obiectul a numeroase materiale,
fie din solidaritate profesională, fie datorită caracterului spectaculos al acestui
tip de conflict.
Dar, chiar dacă în comparație cu veniturile altor categorii profesionale
veniturile jurnali”tilor sunt mai mari, ele nu constituie o povară pentru
întreprinderea de presă. Conform unor calcule de specialitate, ele reprezintă
între 10% (SUA) ”i 15% (Franța) din bugetul unei publicații. ˛n plus, tendințele
recente ale industriilor media privilegiază aparatul tehnico-administrativ în
raport cu cel jurnalistic. Grupul managerial a ajuns să reprezinte circa 30%
din efective, să înghită circa 20-30% din cheltuielile redacționale totul în
virtutea ideii că, pentru vânzarea cu succes a produsului, este nevoie de
eforturi manageriale ”i de marketing deosebite, deci de un număr sporit de
speciali”ti în acest domeniu.
˛n marile întreprinderi din presa scrisă, forța de muncă ”i costurile sunt
concentrate îndeosebi în segmentul tipografic: el ocupă aproximativ 50%
din efective ”i consumă 20-40% din costuri (N. Toussaint-Desmoulins, 1992,
pp. 26-40; J. Dominick, 1989, pp. 205-206). ˛n audiovizual, costurile de
producție sunt distribuite între producția tehnică (aproximativ 45%) ”i plata
personalului (aproximativ 55%); în acest caz, o mare parte din sumele pentru
plata personalului le revine creatorilor (scenari”ti, regizori, muzicieni, arti”ti
plastici) ”i interpreților (N. Toussaint-Desmoulins, 1992, p. 58).
Cheltuielile pentru informații ”i pentru bunurile culturale (oferite ca valori
educaționale sau ca divertisment) conturează imaginea unor costuri în perma-
nentă cre”tere: informația este cumpărată pe bază de abonament (de la
instituțiile producătoare, fie ele agenții de presă naționale sau internaționale,
furnizori de bănci de date ori alte instituții mass-media) sau la bucată
(îndeosebi atunci când este oferită de colaboratori). Bunurile culturale sunt
cumpărate în cadrul sistemelor juridice ”i economice specifice dreptului de
autor. Cre”terea spectaculoasă a valorii acestor drepturi (în special pentru
produsele de succes), corelată cu cre”terea costurilor de producție (în special
în audiovizual), a determinat numeroase instituții mass-media să renunțe la
funcția de producție ”i să se cantoneze în ipostaza de distribuitori ai unor
programe produse în afara lor.
˛n SUA, programele de televiziune ieftine, precum jocurile sau talk-show-urile,
costă circa 120.000 de dolari; un episod de film serial cu durata de o oră
costă între 0,8 ”i 1,4 milioane de dolari; în Franța între 2 ”i 6 milioane de
49 DIMENSIUNEA ECONOMICˆ A SISTEMULUI MASS-MEDIA
franci. Cifrele nu sunt standard, deoarece unele produse de mare succes pot
înghiți sume mult mai mari (spre exemplu, un episod din serialul Cheers
costa 2 milioane de dolari). Drept urmare, în jurul marilor posturi de radio ”i
televiziune se învârt, asemenea unor sateliți, numeroase firme specializate în
producția de programe: jocuri, talk-show-uri, spectacole de varietăți, filme
seriale, documentare ”tiințifice etc. La ora actuală, ele constituie o ramură
deosebit de rentabilă a industriilor culturale: conform unei statistici din 1993,
cele peste 300 de întreprinderi franceze specializate în producția de programe
TV aveau o cifră globală de afaceri de 5,5 miliarde de franci, cu mult mai
mare decât cifra de afaceri a industriei cinematografice franceze.
Un scandal declan”at în Franța în anul 1996 a arătat că postul public Fr ance 2
cumpăra la prețuri exorbitante programe de divertisment produse de fo”tii săi
angajați. Astfel, de la firma Air Production a animatorului Yves Tanguy,
postul cumpăra emisiunile: Taratata (o oră ”i douăzeci de minute, de patru
ori pe lună) plătind 840.000 de franci pe bucată; emisiunea Miroir, monbeau miroir (o dată pe lună, două ore) plătind 4.000.000 de franci; emisiuneaNoubliez pas votre brosse à dents (o dată pe lună, două ore) plătind3.200.000 de franci. Sau: de la Jacques Martin Production, a animatoruluiJacques Martin, postul public achiziționa emisiunea Dimanche Matin (treiore, de patru ori pe lună) pentru 3.530.000 de franci pe emisiune (sursa:
TØlØ-Loisir , nr. 29, 1996).
Toate aceste costuri legate de producția bunurilor mass-media trebuie
corelate cu un alt ansamblu de costuri, implicate de distribuția respectivelor
produse pe diversele piețe pe care ele circulă. ˛n cazul presei scrise, aceste
costuri cuprind sumele plătite pentru expedierea po”tală, transport, comisioa-
nele pentru distribuitori (po”ta sau chio”curile), precum ”i alte sume adiționale
pentru prospectarea pieței, gestiunea abonamentelor, promovare etc. Produsulde presă scrisă se confruntă cu unele costuri de distribuție paradoxale: în
cazul în care nu se vinde, el acumulează cheltuieli legate atât de distribuirea,cât ”i de recuperarea sa (transportarea ziarelor nevândute de la distribuitori);drept urmare, retururile reprezintă o povară financiară aparte, pe care publi-
cațiile încearcă să o evite prin echilibrarea relației tiraj public cumpărător
(acest lucru se realizează prin estimări continue ale audienței) ”i prin frecventecampanii de promovare în alte media (radio, televiziune, afi”aj). ˛n ansamblu,distribuția poate ajunge până la 50% din costurile totale ale întreprinderii de
presă scrisă (N. Toussaint-Desmoulins, 1992, p. 46). ˛n Europa, ea oscilează
între un minim de 17% în Olanda ”i un maxim de 40-45% în Elveția, fiind de
36-40% în Franța, 20-25% în Spania, 20-23% în Italia ”i 19% în Germania
(J. Gabszewicz, N. Sonnac, 2006, p. 22).
50 SISTEMUL MASS-MEDIA
˛n audiovizual, costurile de distribuție includ sumele plătite diver”ilor
operatori care asigură transmiterea emisiunilor, pe cale hertziană, prin cablu
sau prin satelit. Aceste costuri sunt mult mai mici decât costurile de producție
propriu-zise, decât cele legate de cumpărarea dreptului de difuzare a unor alte
produse (filme, emisiuni, jocuri) sau decât achiziționarea dreptului de trans-
misie a unor evenimente (manifestări sportive sau culturale).
O altă caracteristică a producției în mass-media derivă din faptul că, în
acest domeniu, se practică frecvent ceea ce economi”tii numesc discriminarea
prin preț: acela”i produs este vândut la prețuri diferite. Astfel, un cititor
fidel al unui ziar, care î”i face un abonament, obține fiecare exemplar la un
preț mai mic decât dacă l-ar cumpăra zilnic de la chio”curi. Această strategie
atrage ”i fixează audiențele, dar adaugă poveri asupra costurilor de producție
globale. Spre exemplu, Jurnalul Național a oferit la începutul anului 2007
a”a-numitele ediții de colecție în care era inclus ”i un CD cu melodii ale
unor lăutari ”i cântăreți de muzică populară foarte cunoscuți. La chio”c, o
asemenea ediție costa 4 lei (noi), în condițiile în care cel mai ieftin CD costă
aproximativ 10 lei (noi); pentru abonați, prețul pe ediție reprezenta apr oape
trei sferturi din prețul de vânzare la chio”c.
Trustizarea ”i asocierea în rețele
Deoarece costurile de producție ”i de distribuție au crescut constant, deoarececoncurența a dus la o limitare a piețelor de desfacere iar cererea este inegală
”i imprevizibilă, producătorii de bunuri mass-media au fost obligați să caute,
să experimenteze ”i să instituționalizeze diferite modalități de amortizare a
cheltuielilor. Dacă lăsăm la o parte tehnicile uzuale de scădere a costurilor
(tehnologizarea, limitarea cre”terilor salariale, reducerea forței de muncă) ”i
ne referim numai la acele modalități care au căpătat o dimensiune aparte prin
aplicarea lor în sfera industriilor comunicării de masă, putem spune că, în linii
generale, acestea s-au bazat pe soluții interne (asocierea producătorilor în rețele,
trustizarea, vânzarea de spațiu/timp pentru publicitate) ”i pe soluții externe (finanțarea
alternativă prin subvenții, sponsorizări sau obținerea de reduceri de taxe).
Majoritatea acestor soluții (exceptând subvențiile ”i ajutoarele din partea
statului) se bazează pe o abordare care valorizează jocul liber al cererii ”i
ofertei, deci mecanismele reglatoare ale pieței. Vehement criticată de unii
speciali”ti în mass-media, o asemenea abordare ar exclude actorii ”i interesele
sociale din activitatea de controlare a mass-media, ar conduce la concentrarea
”i la controlul privat asupra presei ”i ar promova uniformitatea culturală, în
special în televiziune (J. Curran, 1991, p. 47).
51 DIMENSIUNEA ECONOMICˆ A SISTEMULUI MASS-MEDIA
Trusturi ”i rețele. ˛ncă de la începuturile presei scrise au existat forme de
asociere prin care mai multe redacții au pus în comun informațiile ”i celelaltemateriale de care dispuneau, precum ”i, uneori, sistemele de difuzare pe carele creaseră. Benjamin Franklin a fost primul care a stabilit, pe continentul
nord-american, un lanț (o rețea) de ziare, cu scopul de a rentabiliza distribuția.
De-a lungul timpului, aceste asocieri au dus la integrarea instituțiilor într-un
conglomerat complex, trustul de presă . Acesta s-a născut fie prin procese de
asociere benevolă, fie prin procese de asimilare: cumpărarea unor instituții de
presă în întregime sau achiziționarea unor pachete de acțiuni care asigurau
controlul asupra întreprinderilor respective (vezi R. Picard, 1989, pp. 73-84;F . Balle, 1997, pp. 54-55).
Ultimele decenii au fost caracterizate prin unificări ”i absorbiri spectaculoase,
care au zguduit universul firmelor mass-media. După ce, în 1989, grupul Times-a unit cu grupul Warner, dând na”tere unui uria” conglomerat cu o cifră de
afaceri anuală de 6,9 miliarde de dolari, în 1995 el a cumpărat, pentru 7,5
miliarde de dolari, 82% din acțiunile grupului Turner Broadcasting System. ˛n1994, marele operator de cablu Viacom a cumpărat grupul Paramount (ce cuprinde
case de filme, edituri, săli de spectacole, rețele de radio ”i televiziune); un an mai
târziu, grupul Sony a cumpărat CBS Records ”i Columbia Pictures Entertainment,iar grupul Matsushita a cumpărat conglomeratul MCA-Universal pentru 6,13
miliarde de dolari. Tot în 1995, Walt Disney a achiziționat rețeaua de televiziune
ABC (pentru 19 miliarde de dolari); veniturile anuale ale grupului Disney erau înacel an de 17 miliarde de dolari, obținuți din din filmele ”i celelalte produse de
divertisment ”i 15 miliarde de dolari din vânzarea unor bunuri purtând însemnele
eroilor din peliculele sale. ˛n 1996, grupul News Corporation al magnatuluiRupert Murdoch a cumpărat, pentru 3,4 miliarde de dolari, New World
Communication Group, devenind cel mai mare deținător de stații de televiziune
din SUA. Trustul Bertelsmann a cumpărat editura americană Random House ”i afuzionat cu gigantul muzicii EMI (W.A. Hatchen, 1998, pp. 63-70).
Procesul prin care grupurile (de presă) ajung să ia în stăpânire tot mai
multe instituții de profil poartă numele de concentrare : aceasta se poate
realiza pe orizontală , prin asimilarea unor întreprinderi care produc bunuri de
acela”i fel (în cazul nostru, produse ale comunicării de masă, fie ele de presă
scrisă, de radio sau de televiziune, film, disc etc.), sau pe verticală , prin
integrarea unor unități care, prin producția lor, asigură fie materia primănecesară industriei comunicării de masă, fie distribuirea produselor acesteia
pe diferite piețe. Compoziția marilor trusturi de presă reflectă procesele de
integrare atât pe orizontală, cât ”i pe verticală.
52 SISTEMUL MASS-MEDIA
Astfel, în SUA, grupul T ime-Warner avea în pr oprietate:
numeroase reviste ( Time, Life, Sports Illustrated , Fortune , People ,
Money etc.);
edituri de carte (Time-Life Books, Warner Books, Sunset Books, Little,
Brown & Comp.);
compania de înregistrări muzicale Warner Music Gr oup;
casa de filme Warner (care include Warner Bros. Film Studio, Warner
Bros. Television Production Studios, Warner Bros. Home Video,Turner Worldwide Home Video, Turner Pictures, Castle RockEntertainment, Turner Film Library cu peste 3.000 de filmeclasice, Hanna Barbera Cartoons, plus peste 1.000 de săli de cine-matograf);
sistemul de televiziune Warner Bros. Network;
rețelele de televiziune prin cablu Time Warner Cable, CNN, CNN
International, TBS, TNT, Turner Classic Movies, Cartoon Network,Home Box Office (HBO) ”i Cinemax; în plus, grupul are acțiuni laposturi din Germania, Noua Zeelandă, Asia ”i la canalul european VIV A;
grupul AOL, specializat în furnizarea de servicii prin Internet; tipografii, fabrici de hârtie ”i hectare de pădure; parcuri de distracții în SUA ”i Germania; numeroase joint-venture cu grupuri ca Viacom, Sony, Bertelsmann,
Kirch, EMI ”i altele.
Un alt mare gigant, Disney-CapCities-ABC, are în structura sa:
ABC TV Network, cu 223 de stații afiliate în SUA; ABC Radio Netw ork, cu 2.900 de stații afiliate în SUA (audiență de
122 de milioane de persoane);
stații de radio AM ”i FM;
sistemul de televiziune prin cablu Disney Channel, 80% din canalul
ESPN International (70 de milioane de abonați în SUA, 105 milioane deabonați în cele peste 100 de țări deservite), 50% din canalul Life-time;
studiourile Disney Television Production, Walt Disney Pictures Movie
Studio, Buena Vista Television, Buena Vista Home Video, Touchstone,Miramax, plus rețelele de distribuție aferente;
reviste ( Discovery , Family Fun , ESPN Magazine etc.), plus 6 cotidiene
locale, 40 de ziare săptămânale, edituri de carte;
parcuri de distracții în SUA ”i în lume, 12 hoteluri, peste 500 de
magazine în care se vând produse cu însemnele Disney, plus echipa de
hochei Mighty Ducks;
joint venture cu Bertelsmann, Hearst, TCI, Kirch etc.
53 DIMENSIUNEA ECONOMICˆ A SISTEMULUI MASS-MEDIA
Grupul Hearst deține 8 mari cotidiene, numeroase reviste, stații locale de
radio ”i de televiziune; grupul Gannett controlează peste 90 de ziare locale ”icotidianul de mare audiență USA Today , 16 stații de televiziune, 5 stații de
radio, tipografii ”i firme de marketing. ˛n Franța, grupul Matra-Hachette-
-Filipachi include celebra editură Hachette, Grolier Encyclopedia, Salvat (înSpania), Librairie GØnØrale Française, o vastă rețea de distribuție de presă ”icarte, case de discuri, 45% din postul de radio Europa-1 cu filiale în toată
Europa, 25% din canalul M6, servicii on-line, 75 de publicații cotidiene,
săptămânale ”i lunare (între care foarte cunoscutele Paris Match , Elle,
PremiŁre , TØlØ 7 , TV Hebdo , Car and Driver , Familly Life ), fără a mai vorbi
de întreprinderile din industria militară, de automobile, de calculatoare, de
aviație etc.; grupul Hersant controlează două mari ziare ( Le Figaro ”i France
Soir), numeroase cotidiene regionale ”i reviste săptămânale. ˛n Anglia, grupul
Maxw ell deține ziarele ”i săptămânalele incluse în Mirror Group, mai multe
publicații economice, rețele de televiziune prin cablu, edituri ”i case de discuri,
fabrici de hârtie; grupul german Bertelsmann posedă ziare ”i peste 100 de
reviste, un puternic sistem de tipografii, o casă de discuri (RCA Music), orețea editorială cu peste 20 de edituri, un grup audiovizual (cu acțiuni înCLT-RTL, Kabel-Marketing ”i alte 18 stații din Europa), iar, mai recent, o
cyber-librărie.
˛n ultimele decenii, activitatea acestor grupuri a depă”it cu mult granițele
țărilor respective. Maxwell controlează publicații din Franța, Israel ”i Kenya;
Hersant s-a extins în Belgia, Spania, Polonia, Ungaria; Hachette avea ra-
mificații în SUA, Polonia, Spania, Rusia; Bertelsmann deține 300 de societăți,
răspândite în 50 de țări; grupul Readers Digest tipăre”te ”i distribuie revistecu acela”i nume în 39 de ediții, în 15 țări, pentru un public de 100 de milioanede cititori.
Cel mai elocvent exemplu de trustizare este cel al grupului News
International Corporation, stăpânit de multimiliardarul Rupert Murdoch: în Australia ”i bazinul Pacificului, grupul are 127 de publicații (din care
4 cotidiene), o editură ”i mai multe rețele de televiziune;
în SUA posedă 30 de publicații (între care New York Post , Boston
Herald , TV Guide ), posturile de televiziune grupate sub numele Fox TV
Network, 22 de stații de televiziune, în care sunt incluse posturile princablu Fox Family, Fox News, Fox Sports, MTM, casele
de film Twentieth Century Fox, sistemul de stații de radio ”i TV Fox
Broadcasting, edituri (Harpers, Barnes & Noble, Ballinger Publ.,CineBooks etc.), tipografii ”i fabrici de hârtie;
în Anglia controlează publicațiile Times , Sunday Times , Sun, News of
the World , tipografii ”i fabrici de hârtie, o rețea de distribuție de presă,
o agenție de publicitate ”i 50% din postul de televiziune Sky Channel;
54 SISTEMUL MASS-MEDIA
grupul are posturi ”i publicații (sau deține pachete importante de acțiuni)
în Europa Centrală ”i de Est, India, Germania, America Latină, Hong
Kong, Spania, Japonia, China etc.
˛n România, la 17 ani de la căderea comunismului ”i după 17 ani de
dezvoltarea democratică, există câteva trusturi importante de presă (vezi
M. Coman, 2003b; M. Coman, P. Gross, 2006, www.mma.ro ). ˛ntre
acestea, cele mai bine structurate sunt:
Grupul Media PRO, în cadrul căruia funcționează ProTV, Acasă TV,
MediaPro Internațional, TV Sport, Pro Cinema, plus 22 de stații de
televiziune locale; el deține ”i rețeaua de radiouri ProFM ”i postul
InfoPro, la care se adaugă săptămânalul Ziarul Financiar , cotidienele
Gândul , Arădeanul , Bănățeanul , Bihoreanul , Bra”oveanul , Clujeanul ”i
Hunedoreanul ”i revistele Acasă Magazin , ProTV Magazin , Interioare ,
Aventuri , ProMotor , Geo, Discovery , Business Magazin , Target , The
One; în plus, grupul controlează agenția de presă Mediafax, studiourile
de cinematografie de la Buftea ”i câteva săli de cinema;
Grupul Ringier: cotidienele Libertatea , Evenimentul Zilei ”i ProSport ;
revistele Capital , TVmania , Bolero ”i Libertatea pentru femei ; recent,
grupul a achiziționat un pachet de 25% din acțiunile canalului de
televiziune Dogan.
Grupul Intact deține posturile Antena 1, Antena 3, Antena 2, Euforia ”i
15 stații locale, plus posturile de radio Romantic ”i publicațiile Jurnalul
Național ”i Gazeta Sporturilor ;
Grupul Realitatea-Academia Cațavencu este proprietarul posturilor
Realitatea TV ”i Money Channel, al rețelei radio Guerrilla ”i al ziarelor
Cotidianul ”i Bucharest Daily News ; precum ”i al revistelor Academia
Cațavencu , Bucătăria pentru toți , Idei în dialog , Ideal Marriage , Tabu,
Business Standard , Money Express ”i Jadore ;
ARBO Media deține 23 de publicații locale, precum Rena”terea Bănățeană ,
Cri”ana , Telegraful , Ziarul de Bacău , Obiectiv , Chip, Disney , Tom ”i Jerry ;
Burda deține 14 reviste, între care AutoSpecial Catalog , Ioana , Grădina
mea de vis , Locuința mea , Perfect ;
RPG (Romanian Publishing Group): Avantaje , Elle, Viva, Estetica , 20
Ani, Look, Popcorn , Deco, Povestea mea , Olivia ;
Sanoma(VNU)-Hearst: Cosmopolitan , Easy PC , Mami , Beau Monde ,
National Geographic ;
W AZ: cotidienele România liberă ”i Național ”i revista Magazin Interna-
țional ;
Adevărul: cotidienele Adevărul ”i Click! ”i revistele Dilema ”i Dilemateca .
55 DIMENSIUNEA ECONOMICˆ A SISTEMULUI MASS-MEDIA
După cum se poate observa, unele grupuri sunt construite pe baza capi-
talului național (Intact, Realitatea-Academia Cațavencu), altele sunt filiale ale
unor grupuri internaționale (Ringier, RPG, Sanoma etc.), iar în altele există
un amestec între capitalul străin ”i capitalul local (Media PRO).
˛n mod evident, marile grupuri de presă internaționale realizează cifre de
afaceri uria”e: la nivelul anului 1995, veniturile grupului Time-Warner erau
de 17,6 miliarde de dolari; el era urmat de Bertelsmann (14,7 miliarde de
dolari), Walt Disney Comp. (12,1 miliarde de dolari), Viacom (1 1,6 mi liarde de
dolari), Havas (9,1 miliarde de dolari), Sony (8,7 miliarde de dolari venituri
numai din mass-media), News Corporated Ltd. (8,6 miliarde de dolari) etc.
(R. Campbell, 1998, p. 376).
Acela”i proces de concentrare define”te ”i noile tipuri de mass-media: în
1997, grupul America Online (AOL) a achiziționat grupul CompuServe,ajungând să deservească 10 milioane de abonați Internet, adică 20% din
populația globală a internauților. Piața cablului on-line este ”i ea dominată
de câteva mari companii: spre exemplu, în 1997, Time-Warner Cable arealizat unificarea cu MediaOne Express, punând bazele unui grup cu
3,7 milioane de potențiali consumatori (D. Alger, 1998, pp. 138 ”i 140). Mai
recent (în 2007), compania Thompson din Canada a achiziționat pentru suma de
17,5 miliarde de dolari celebra agenție de presă Reuters; s-a creat astfel cea mai
mare companie de ”tiri financiare din lume, care va controla 34% din piața
informațiilor finaciare ( www.hotnews.ro/articol.72643 , accesat în 16 mai 2007).
Prin toate aceste caracteristici, sistemul mass-media apare ca o piață
oligopolistă adică dominată de un număr restrâns de grupuri de presă. ˛n
SUA, spre exemplu, 157 de grupuri stăpâneau, în 1970, jumătate din totalul
ziarelor; în 1980, acelea”i grupuri dețineau deja două treimi din titlurile de
ziare; sau, din altă perspectivă, în 1990, 23 de mari grupuri controlau mass-media
din SUA; în 1997, numărul grupurilor în poziție de control era de numai 10
(vezi J. Dominik, 1983, p. 196 ”i B.H. Bagdikian, 1997, p. XIII). Potențialul
de a controla piața, specific unui asemenea grup, reiese clar dintr-o evaluare
frecvent citată: se poate presupune că Time-Warner, spre exemplu, după ce a
cerut unui ziarist de la publicațiile sale să scrie o carte pe o anumită temă, o
va lansa la editura sa, o va recenza favorabil în cotidienele ”i periodicele sale,
o va transforma într-un film scris ”i produs în studiourile sale, film căruia îi
va oferi prezentări favorabile în televiziunile, radiourile ”i publicațiile sale,
după care îl va distribui în rețelele sale de săli de cinematograf, îl va vinde
prin magazinele sale de DVD-uri ”i îl va redifuza în rețelele sale de televiziune.
Trustizarea nu este întotdeauna o soluție-miracol: ultimii ani au fost
martorii e”ecului unor fuziuni ”i chiar ai prăbu”irii unor asemenea mega-
-grupuri. Astfel, după unirea din anul 2001 cu Time-Warner (operațiune
56 SISTEMUL MASS-MEDIA
financiară estimată la 100 de miliarde de dolari), grupul AOL a început să
înregistreze mari pierderi; acela”i lucru s-a petrecut cu grupul Bertelsmann
după achiziționarea casei de discuri Zomba Records sau cu grupul Vivendi
Universal, care după unirea cu Seagram Company a înregistrat pier deri atât de
mari, încât a fost obligat să se separe în unități mai mici ”i să vândă numeroase
firme ”i active pentru a-”i salva companiile. Vivendi controla postul de
televiziune Canal+, firma de telefonie Cegetel, studiouri de muzică ”i edituri
de carte; în 2001, după ce a cumpărat compania Seagram, a ajuns să aibă
pierderi de 14 miliarde de dolari (la o cifră de afaceri globală de 22 de
miliarde de eur o). Aceste e”ecuri, la care se poate adăuga falimentul marelui
grup german Kirch (2002), nu par să oprească dorința unor mari firme de a
controla segmente dominante din producția ”i distribuția mass-mediei: astfel,
la începutul anului 2004, grupul COMCAST, cel mai mare operator de
televiziune prin cablu din SUA (21 de milioane de abonați), a oferit 54,1 mi-
liarde de dolari pentru a cumpăra trustul media Walt Disney Company.
Procesul de concentrare a presei în mâinile unor grupuri restrânse de mari
proprietari a generat numeroase reacții critice. Adversarii concentrării (fie ei
jurnali”ti, politologi, filosofi, oameni politici sau consumatori ai produselor
mass-media) critică acest fenomen din două perspective:
a)Perspectiva politică : presa are un rol major în menținerea democrației; ea
asigură un spațiu al dialogului liber ”i al informării corecte altfel spus,
un spațiu al pluralismului punctelor de vedere; deoarece o opinie publică
echilibrată ”i informată se creează prin instaurarea dialogului între concepții
”i atitudini diverse, asigurarea accesului egal pentru toate punctele de
vedere în comunicarea prin presă este vitală pentru bunul mers al vieții
politice într-un stat de drept. Dacă însă instituțiile de presă sunt controlate
de o mână de oameni, mai pot ele asigura multitudinea punctelor de vedere
”i accesul larg al reprezentanților publicului la dezbaterile majore? Criticii
concentrării privesc trusturile ca pe ni”te inamici structurali ai democrației
”i acuză grupurile patronale că au interese politice ascunse (legate de
promovarea intereselor economice); ei consideră că presiunea exercitată
de patronat asupra redacției este sursa unor prezentări unilaterale ale
problemelor de interes general, a obturării unor aspecte ale realității, a
privilegierii unor voci favorabile intereselor grupului ”i a eliminării din
sfera publică (mediatică) a vocilor adverse. Spre exemplu, în 1997, grupul
Chrysler (care cheltuie”te anual 270 de milioane de dolari numai pentru
publicitatea în reviste) a transmis publicațiilor cu care avea contracte de
publicitate o notă în care le cerea să trimită sumarele numerelor în curs de
apariție ”i să semnaleze materialele cu conținut politic, social sau sexual
57 DIMENSIUNEA ECONOMICˆ A SISTEMULUI MASS-MEDIA
care ar putea fi provocatoare sau jignitoare. Multe reviste s-au supus ”i au
acceptat să fie controlate. ˛n acela”i an, editura Harper-Collins, parte acorporației controlate de Rupert Murdoch, a refuzat să publice cartea luiChris Patton, ultimul guvernator englez din Hong Kong; de”i speciali”tii
editurii o considerau un potențial bestseller, editura a anulat contractul,
deoarece textul cuprindea note critice la adresa guvernului chinez; acestfapt contravenea intereselor lui Murdoch, care dorea să intre pe aceastăpiață difuzând programe TV prin satelitul său de telecomunicații (D. Alger,
1998, pp. 164 ”i 183; vezi ”i R. Picard, 1998, pp. 195-201).
b)Perspectiva profesională : marile grupuri de presă, aflate în concurență, au
ca obiectiv major maximalizarea profitului. De aceea, liderii acestor grupurisunt preocupați fie de reducerea costurilor de producție, fie de fabricarea
”i vânzarea unor produse atrăgătoare, accesibile, u”or vandabile; în esență,
acestea sunt produse simple (pentru a fi înțelese de un număr cât mai marede oameni) ”i spectaculoase (pentru a stârni repede interesul, emoția,dorința de a consuma etc.). Setea de profit a grupurilor patronale
încurajează jurnalismul de tip senzațional, facil, puțin atent atât la com-
plexitatea problemelor, cât ”i la necesitatea educării ”i culturalizării publi-cului. ˛n felul acesta, susțin criticii, trustizarea duce la reducerea ponderiijurnalismului civic ”i la cre”terea ponderii jurnalismului de divertisment.
˛n plus, unificările de grupuri au ca efect reduceri ale bugetelor alocate
producției de ”tiri sau ale personalului jurnalistic angajat: la preluareaABC News, Capital City a eliminat 300 de jurnali”ti din departamentul de”tiri; Tish a tăiat 215 poziții din CBS News, iar General Electric a r edus
numărul corespondenților NBC News de la 1 10 la 70.
˛n schimb, susținătorii concentrării subliniază avantajele economice ”i mana-
geriale ale acestui sistem. După J.C. Quinn, unul din vicepre”edinții grupului
Gannet, un asemenea conglomerat poate atrage cei mai talentați profe-sioni”ti, o ferindu-le o pregătire de specialitate cu editori diver”i, precum ”i
numeroase ”anse de promovare profesională. Grupul poate să investească în
cercetare, în dezvoltare ”i în acele experiențe necesare pentru adaptarea noilor
tehnologii în vederea producției de ziare mai bune ( apud S. Biagi, 1999,
p. 207). De asemenea, concentrarea permite reducerea unor costuri: infor-mațiile culese ”i materialele realizate pot fi distribuite prin toate ziarele,
revistele ”i emisiunile grupului (ceea ce duce însă la reducerea numărului de
jurnali”ti angajați); serviciile de tip managerial, tehnic ”i juridic pot fi efec-tuate, pentru întregul grup, de un număr limitat de speciali”ti. ˛n plus, acestetrusturi care produc ”i distribuie bunuri culturale diverse pentru publicuri
58 SISTEMUL MASS-MEDIA
numeroase sunt mult mai atractive pentru firmele care doresc să cumpere timp
sau spațiu mediatic pentru publicitate.
Avantajele concentrării sunt de ordin preponderent financiar; ele reamin-
tesc adevărul (adeseori uitat) că presa este o activitate economică, o afacere,
care trebuie să aducă un anume profit. Ea funcționează ”i se dezvoltă după o
logică a câ”tigului care a fost succint exprimată de magnatul american Roy
Thompson: Am cumpărat ziare ca să fac bani, ca să cumpăr mai multe ziare
”i să fac mai mulți bani.
˛n audiovizual, în paralel cu procesul general de integrare, s-a realizat un
sistem specific de asociere: punerea în rețea ( network ). O rețea este formată
din mai multe posturi care difuzează simultan acelea”i programe. De obicei,
posturile periferice sau afiliate sunt aprovizionate cu programe ”i reclame
de un post mai puternic, numit unitatea centrală.
Acest sistem are două avantaje economice:
a) costurile de producție pentru programe sunt împărțite între diferiții membri
ai rețelei; în felul acesta, fiecare dintre ei cheltuie mai puțin decât ar fi
cheltuit dacă ar fi pr odus, de unul singur, programul respectiv;
b) veniturile din publicitate cresc. Fiecare post are un anumit public ”i o
anumită audiență pentru fiecare dintre emisiunile sale. Cum stațiile afi-
liate operează de obicei în sfera presei locale, ele nu pot conta pe audiențe
foarte mari, de aceea întâmpină numeroase greutăți atunci când încearcă să
convingă marile firme să cumpere timp de antenă pentru publicitate la
posturile lor. Rețeaua, în ansamblu, oferă un public larg, numeros, deci
foarte atractiv pentru firmele respective; drept urmare, unitatea centrală,
care negociază în numele rețelei, vine cu o ofertă foarte convenabilă,
propunând prețuri ceva mai mici decât cele cerute pe piața reclamei pentru
audiențe de o asemenea anvergură. Ea obține mai u”or contractele publi-
citare, iar veniturile, împărțite membrilor rețelei, sunt mai mari decât ceea
ce ar obține, individual, fiecare dintre ace”tia dacă ar încerca să încheie pe
cont propriu contracte cu firmele distribuitoare de anunțuri ”i reclame.
Mass-media ”i piața duală a produselor
Oricâte eforturi ar face producătorii pentru a promova bunurile culturale ”i
pentru a crea noi nevoi de consum, piața produselor mass-media este,
inevitabil, limitată: aria de circulație a unui produs e definită de constrângeri
de natură fizică (zona de acoperire a unui post de radio sau televiziune, zona
de circulație a unui ziar), culturală (obstacole lingvistice, de tradiție sau de
mentalitate), socială (gradul de alfabetizare, gradul de dotare cu echipamente
59 DIMENSIUNEA ECONOMICˆ A SISTEMULUI MASS-MEDIA
de recepție, ponderea activităților zilnice pentru subzistență în raport cu totalul
de timp disponibil etc.), fiziologică (ore de muncă, ore de somn, ore consa-
crate altor activități, precum transportul, cumpărăturile, treburile casnice etc.).
Pe această piață intră în competiție bunuri distribuite în moduri foarte
variate. Astfel, unele produse mass-media apar ca bunuri personale, care se
cumpără la un anumit preț: ziare, reviste, canale TV plătite, discuri, casete;
altele circulă ca servicii publice, pe care statul le oferă în condiții de subven-
ționare ”i de distribuire în condiții foarte avantajoase: costul abonamentului
de radio ”i televiziune este foarte mic sau dispare din câmpul de percepție al
consumatorului, fiind integrat în valoarea unor impozite. Pe lângă acestea,
alte produse mass-media sunt distribuite ca bunuri generatoare de profit,
pentru care însă publicul nu plăte”te nimic (programele audiovizuale ale
posturilor comerciale, informațiile de pe Internet etc.).
Dacă analizăm un produs mass-media, constatăm că, din perspectiva con-
ținutului, aceste produse au un caracter mixt: ele încorporează mesaje create
de jurnali”ti (sau colaboratori specializați), ca rezultat al activității jurnalistice
(căutarea de informații, exprimarea ideilor ”i a opiniilor, asigurarea diver-
tismentului, lărgirea orizontului cultural), ”i alte mesaje aparținând unor
indivizi sau unor instituții care doresc să transmită anumite informații despre
ele (anunțuri ”i r eclame) pe suporturile oferite de presă. Aceste mesaje sunt
autoreferențiale ”i pr omoționale: ele comunică ceva despre interesele sau
problemele celui care a realizat mesajul; în plus, îndeamnă la o anumită
acțiune, care răspunde însă intereselor celor care le-au produs. Altfel spus,
aceste mesaje au o funcție de persuasiune, care subordonează elementele de
informare ”i divertisment înglobate în respectivul conținut. ˛n antiteză, mate-
rialele de presă trimit la probleme, fapte ”i situații de larg interes, diferite de
preocupările, interesele sau acțiunile celor care au realizat materialele respective;
ele nu î”i propun să determine acțiuni imediate, concrete (excepție fac articolele
cu conținut militant, propagandistic, puțin agreate de jurnalismul de informare
modern). ˛n consecință, anunțurile ”i reclamele țin de sfera interesului privat,
iar articolele ”i emisiunile jurnalistice se integrează în zona interesului public.
Atunci când consumă produsele mass-media, publicul caută în primul rând
materialele jurnali”tilor, deoarece în ele găse”te informațiile sau ideile prin
care poate înțelege anumite situații sau evenimente; anunțurile ”i reclamele
reprezintă o substanță secundară, adițională, străină de esența presei sau de
ceea ce publicul consideră că este presa în raport cu a”teptările sale (de aceea,
respectivele mesaje pot să apară ”i pe alte suporturi: afi”e, filme, scrisori,
bro”uri, anunțuri făcute în magazine, etichete ale unor produse etc.).
Publicarea masivă a reclamei ”i anunțurilor contra unor sume de bani s-a
impus începând din secolul al XIX-lea. Astfel, a”a cum arată doi istorici ai
60 SISTEMUL MASS-MEDIA
presei (A. Briggs, P. Burke, 2005, pp. 58 ”i 188), în jurul anului 1650, un
ziar din Londra avea în medie ”ase reclame; o sută de ani mai târziu va avea
cam 50. [
] ˛ncă din secolul al XVIII-lea, apăruseră ziare naționale sau
locale cu titlul Advertiser . Publicitatea are o istorie lungă, povestită doar pe
jumătate. După cum am remar cat, cernelii i se făcea reclamă încă din secolul
al XVII-lea, iar în secolul al XVIII-lea se făcea publicitate la medicamente
brevetate de remarcat cuvântul brevetate , iar apoi la ceai, cacao, săpun
”i tutun. ˛n 1900, reclamele erau lungi, dar ”i din ce în ce mai vizuale,
direcționând atenția către produsele naționale «de marcă» nu numai în presă,
ci ”i în afi”e viu colorate, adevărate succese ale cromolitografiei. ˛n Statele
Unite, cheltuielile de reclamă aveau să bată toate recordurile. Totalul, care a
crescut de la 40 de milioane de dolari în 1881 la peste 140 de milioane până
în 1908, a atins cifra de 1 miliard în 1916. Această scurtă privire istorică ne
arată că reclama a apărut ca o modalitate simplă ”i eficientă de: (1) obținere
a unor venituri suplimentare; (2) eliberare a întreprinderilor mass-media de
sub tutela finanțării de către partide politice sau stat; (3) scădere a prețului de
vânzare a ziar elor ”i, implicit, de cre”tere a audienței presei. Vânzarea gene-
ralizată a spațiului ”i, ulterior, a timpului încorporate în produsele mass-media
(altfel spus, aflate în proprietatea acestora) în favoarea unor persoane ”i instituții
care doreau să-”i plaseze mesajele proprii a dus la crearea sistemului publicitar .
Dezvoltarea ”i rafinarea acestuia au permis nu numai ieftinirea produselor din
presa scrisă, ci ”i, odată cu apariția audiovizualului comercial, distribuirea
(aparent) gratuită a unor produse mass-media, mai exact a unor programe
finanțate exclusiv din publicitate (cu alte cuvinte, sumele astfel obținute
acoperă costurile de producție ”i aduc profit, fără o participare financiară a
publicului). Totu”i, nimic nu este gratuit ”i nimic nu este dezinteresat aici.
˛n fapt, publicul oferă ceva în schimb: timpul pe care îl consacră audierii sau
vizionării, timp în care ar putea produce sau consuma alte bunuri ”i valori.
Prin asumarea acestui sistem de finanțare dublă (venituri de la cumpărător
plus venituri de la distribuitorii de anunțuri ”i reclame), mass-media a ajuns să
funcționeze pe o piață duală : acest concept se referă la situațiile în care un
produs participă la două piețe separate, iar comportamentul lui pe o piață
afectează comportamentul de pe cealaltă piață (R. Picard, 1989, p. 17). Produ-
sele mass-media evoluează: (1) pe o piață a bunurilor culturale de consum (ca
purtătoare ale unor mesaje cu conținut informativ, ideatic sau de divertisment);
(2) pe o a doua piață, aceea a anunțurilor ”i reclamei, unde atrag firmele ”i
persoanele interesate să difuzeze respectivele mesaje prin calitățile formale ale
acelor media (calitatea hârtiei, linia grafică, estetica vizuală sau sonoră) ”i
prin resursele instituției de presă (distribuție, facilități financiare, grad de
audiență, prestigiu etc.).
61 DIMENSIUNEA ECONOMICˆ A SISTEMULUI MASS-MEDIA
a) Pe prima piață (piața presei), bunurile mass-media răspund nevoilor de
informare ”i divertisment ale publicului; ele sunt oferite spre consum unor
audiențe diversificate, care investesc atât bani (pentru cumpărarea pro-
dusului), cât ”i timp (pentru parcurgerea, înțelegerea ”i comentarea lui). ˛n
momentul în care proprietarul unui asemenea produs pătrunde pe piața
presei, el are ca scop captarea unei audiențe cât mai mari, adică transfor-
marea unui număr cât mai important de oameni în public al produsului său.
Dacă oferta lui răspunde a”teptărilor consumatorilor, ace”tia o vor prefera
(în raport cu alte oferte similare) ”i vor deveni consumatori fideli ai acelui
produs. ˛n acest moment, producătorul este sigur că produsul lui atrage un
număr constant de consumatori stabili, care alcătuiesc audiența acelui
produs (ziar, revistă, emisiune, program). Astfel, proprietarul întreprin-
derii mass-media ajunge să stăpânească nu numai o instituție ”i un produs
de presă, ci ”i o masă de oameni care consumă regulat produsul realizat de
el. Această putere face din proprietarul întreprinderii de presă un partener
râvnit de două categorii diferite: oamenii politici (din rațiuni electorale) ”i
oamenii de afaceri (din rațiuni economice). Primii doresc să profite de
publicul controlat de instituțiile mass-media pentru a-”i transmite mesajele
politice, pentru a-”i confirma platforma electorală, pentru a influența
alegătorii, pentru a-”i crea o imagine favorabilă etc.; ceilalți au nev oie de
publicul concentrat în jurul produsului mass-media pentru a-”i promova
bunurile ”i serviciile. Evaluând amploarea ”i diversitatea audiențelor ce
sunt ata”ate de un anumit produs mass-media, oamenii de afaceri constată
că, prin lansarea unor mesaje în presă, au acces la conglomerate sociale
mult mai mari decât cele pe care le puteau atinge prin anunțuri obi”nuite,
în zonele lor de activitate sau de desfacere (întreprinderi, magazine, piețe);
drept urmare, consecvenți logicii comerciale, ei sunt gata să cumpere acest
serviciu , pe care presa îl oferă aproape fără să-”i dea seama sau fără să ”i-l
propună ca un obiectiv explicit.
b) Pe noua piață în care a intrat (piața publicității), produsul mass-media
răspunde nevoii unor persoane sau instituții de a face ca mesajele lor să
atingă un număr cât mai mare de potențiali cumpărători; în această situație,
bunurile mass-media sunt vândute sau închiriate ca suport pentru mesaje
de altă natură decât cele produse de jurnali”ti. Cei care doresc să-”i plaseze
mesajele cumpără spațiu tipografic sau timp de emisie; în urma acestei
tranzacții, ei devin proprietarii spațiului sau timpului respectiv, pe care îl
pot utiliza pentru a plasa orice fel de mesaje, în orice formă doresc;
vânzând spațiu sau timp, proprietarul instituției de presă pierde controlul
asupra acestor segmente ale produsului, în care alții transmit mesaje care,
la limită, pot fi incongruente cu politica, linia redacțională sau viziunea
62 SISTEMUL MASS-MEDIA
artistică specifice lui. Proprietarul publicației sau postului respectiv acceptă
această situație deoarece, prin tranzacția cu firma care î”i face reclamă, el
reu”e”te să î”i vândă produsul de două ori : o dată cumpărătorului care-l
achiziționează pe piața produselor mass-media ”i a doua oară celui care îl
achiziționează (parțial) pe piața anunțurilor ”i reclamei (piața publicității).
Latura vizibilă a acestui proces de dublă vânzare (participarea pe două
piețe) este dublată de o alta, mai puțin vizibilă: de”i la nivelul de suprafață al
tranzacției proprietarul instituției de presă vinde spațiu sau timp, la nivelul
profund al acestei afaceri el î”i vinde, de fapt, publicul. Spațiul tipografic ”i
timpul de emisie pe care le oferă nu au valoare în sine, ci numai în măsura în
care permit accesul la un număr foarte mare de oameni; fiecare dintre ace”tia
este perceput de cel care trimite reclame sau anunțuri ca un posibil consumator
sau client. De obicei, telespectatorii cred că programele de televiziune sunt
produsele, ei în”i”i sunt consumatorii, iar publicitatea este prețul care trebuie
plătit pentru a beneficia de acele programe; de fapt, natura reală a acestei
tranzacții este alta. Adevăratul produs este format din telespectatori, care sunt
vânduți celor ce oferă publicitate. Cu cât un program are mai mulți telespec-
tatori, cu atât cumpărătorul de publicitate va plăti mai mult pentru ca anunțurile
lui să fie difuzate în timpul acelui program (J. Meyrowitz, 1985, p. 73).
Formula cercetătorului american î”i găse”te ecoul (poate cinic) în replica
pre”edintelui postului de televiziune TF1, Patrick Le Lay, care susținea că
misiunea postului său este să ajute Coca-Cola să î”i vândă produsele; ceea
ce noi vindem în schimb, pentru Coca-Cola, este timp ”i creier uman disponibil
(apud R. Rieffel, 2005a, p. 88)
˛ntr-adevăr, firma care cumpără spațiu sau timp este con”tientă că nu toți
cititorii/ascultătorii/privitorii vor deveni consumatori ai produselor sau clienți
ai serviciilor pe care le propune; ea poate presupune că (de pildă) 1% dintre
ace”tia vor face apel la ceea ce ea oferă; în consecință, cu cât audiența
produsului este mai mare, cu atât cre”te ”i procentul celor care vor cumpăra
produsele ori serviciile sale. O investiție în publicitate se amortizează printr-o
cre”tere vizibilă a vânzărilor; de aceea, producătorul nu se va lansa într-o
campanie publicitară decât atunci când, în urma unor estimări atente, va avea
certitudinea că audiența produsului mass-media garantează (prin cantitate ori
prin calitate) succesul reclamei. Altfel spus, el va viza fie produse cu un
public deosebit de numeros (pentru a spori matematic ”ansa de atragere a
consumatorilor), fie produse specializate, cu un public bine determinat, apro-
piat prin modul de viață, interese ”i aspirații de bunurile la care el face
reclamă (pentru a-”i spori, prin proximitatea de nevoi ”i dorințe, ”ansa de a
cuceri noi segmente de piață).
63 DIMENSIUNEA ECONOMICˆ A SISTEMULUI MASS-MEDIA
V eniturile obținute pe piața presei sunt limitate: publicul nu poate depă”i,
numeric, un anumit prag, iar prețurile pe produs nu pot cre”te peste o anumită
valoare, fără a îndepărta o mare parte a publicului cumpărător. ˛n schimb,
veniturile obținute din vânzarea spațiului/timpului pentru publicitate sunt mult
mai mari, frecvente (la fiecare apariție) ”i pot fi sporite, fie prin amplificarea
timpului/spațiului vândut, fie prin cre”terea prețului pentru acestea (în cazurile
când întreprinderea de presă, prin diferite strategii, reu”e”te să obțină o
sporire a audienței pentru produsele sale).
Pe de altă parte, nenumăratele negocieri legate de prețul la care pot fi
vândute unitățile de spațiu ”i timp au accentuat preocuparea pentru măsură-
torile exacte ale audiențelor, pe unități globale (ziar, revistă, canal de radio sau
de televiziune) sau pe unități bine definite (emisiuni, programe, pagini sau
suplimente). ˛n consecință, piața publicității a catalizat dezvoltarea instituțiilor
”i, implicit, a metodelor specializate de investigare a consumului mass-media.
S-a născut astfel o altă piață, paralelă, a sondajelor ”i evaluărilor audienței;
anual, în SUA, grupurile de televiziune plăteau, la sfâr”itul secolului XX,
circa 3,5 milioane de dolari firmei Nielsen Media Research pentru a obține
cotele de audiență; în acela”i scop, ziarele plăteau în jur de 5 milioane de
dolari firmei Audit Bureau of Circulation (R. Hiebert et alii , 1991, p. 129);
în Franța, firma MediamØtrie obținea circa 24 de milioane de franci anual de
la posturile din audiovizual (V. Brocard, 1994, p. 63).
Datele oferite de instituțiile specializate constituie etalonul pentru calcularea
sumelor pe care le cer diferitele ziare, reviste, programe de radio ”i de
televiziune pentru spațiul sau timpul cedat reclamelor. Modernitatea a condus
la dezvoltarea unor metode ”tiințifice ”i a unor aparate tehnice extrem de
perfecționate, care permit măsurarea comportamentului de consum al utilizatorilor
mass-mediei ”i evaluarea tipurilor de influențe pe care mesajele mediatice le au
asupra audiențelor. Unele metode de studiere a audienței folosesc chestionarul
”i jurnalul, iar altele utilizează dispozitive de înregistrare automată a com-
portamentului audienței (J.-M. Brignier et alii , 2002, V. Marinescu, 2005).
Anchetele realizate cu ajutorul chestionarului ”i al jurnalului se împart în
două categorii, în funcție de modalitatea de administrare a chestionarului sau
a jurnalului: anchetele în scris, realizate pe baza unui chestionar completat
de subiecții inclu”i în e”antion, ”i anchetele prin telefon; în unele cazuri,
întrebările cuprinse în chestionarul aplicat unui e”antion din publicul posturilor
de televiziune se referă la identificarea programului vizionat în chiar momentul
primirii telefonului, iar în altele chestionarul aplicat cuprinde întrebări refe-
ritoare la programele de televiziune vizionate de subiectul anchetat în decursul
ultimelor 24 de ore.
64 SISTEMUL MASS-MEDIA
Cercetările care utilizează dispozitive electronice de adunare a informațiilor
folosesc în locul chestionarelor dintr-o anchetă obi”nuită aparate conectate
prin circuite telefonice speciale la un computer central, unde sunt adunate ”i
analizate datele. Aceste anchete utilizează două tipuri de dispozitive:
a) Meter -ul din gospodărie implică existența unei cutii ata”ate fiecărui
aparat din gospodărie, care înregistrează momentele când aparatul este
deschis sau închis, data ”i momentul în care s-a făcut înregistrarea. Aceste
informații sunt păstrate în unitatea de înregistrare din casă, iar apoi sunt
citite de un computer central, cel puțin o dată pe zi.
b) People Meter este o dezvoltare a meter -ului. Atunci când o persoană
începe să privească sau încetează să urmărească un program de televiziune,
ea apasă butoanele unei telecomenzi care înregistrează ”i transmite simultan
comportamentul de consum.
Estimările bazate pe aceste tehnici conduc la metode de calcul ”i unități de
măsurare a consumului diferite pentru presa scrisă ”i pentru audiovizual. ˛n
presa scrisă sunt corelate două elemente: tirajul ”i audiența (numărul de
cititori pe ediție). Tirajul se referă la numărul de exemplare tipărite de o
publicație; în această cifră sunt cuprinse exemplarele vândute, exemplarele
distribuite gratuit ”i cele nevândute ”i returnate de chio”curi în depozite; de
asemenea, se poate afla câte exemplare sunt vândute la chio”c ”i câte prin
abonament. Audiența se referă la numărul de persoane care au citit sau răsfoit
publicația respectivă. BRAT (Biroul Român de Audit al Tirajelor), o organizație
non-profit, care promovează standardele internaționale de auditare a presei
scrise, oferă informații gratuite asupra tirajelor (vezi www.brat.ro ); grupurile
de presă care plătesc taxa de auditare primesc informațiile asupra audiențelor,
realizate periodic sub numele de Sondajul Național de Audiență SNA .
Spre exemplu, în anul 2006, ziarul Libertatea avea un tiraj de 255.937 de
exemplare ”i o audiență de 1.389.000 cititori ceea ce înseamnă că un
exemplar era citit de aproximativ patru cititori; Jurnalul Național avea un
tiraj de 82.814 ”i o audiență de 947.000 cititori; Evenimentul Zilei avea un
tiraj de 66.957 ”i audiența de 759.000, iar Adevărul , la un tiraj de 23.884,
avea o audiență de 449.000.
˛n audiovizual, estimările privind consumul de programe se fac pornind de
la doi indicatori: punctul de rating , care se referă la numărul total de case
care au un televizor (dacă în România X case au un televizor, atunci un punct
cuprinde Y case, iar o emisiune cu audiență de 10 puncte este văzută de cei
care locuiesc în Z case), ”i cota de piață , care se referă la procentul de
audiență care a urmărit un anume program, în raport cu audiența totală a
acelei media (dacă un program are o cotă de piață de 10%, aceasta înseamnă
65 DIMENSIUNEA ECONOMICˆ A SISTEMULUI MASS-MEDIA
că 10% dintre casele în care televizorul era aprins la acea oră urmăreau
programul respectiv). ˛n România, pentru audiovizual s-a generalizat sistemul
de people-metrie ; cercetările sunt desfă”urate de filialele locale ale unor
organizații internaționale: AGB Data Research împreună cu CSOP-Gallup/
Taylor Nelson pentru televiziune ”i IMAS ”i Mercury/BMRB pentru radio.
˛n anul 2005, pe plan național, TVR1 a avut o cotă de piață de 18,9%,
fiind urmat de ProTV cu 15,7%, Antena 1 cu 13,6%, Acasă cu 8,1%,
TVR2 cu 5,2% ”i Prima cu 4,5%. Iar în primele 6 luni ale anului 2007,
situația era următoarea: TVR1 înregistra o medie de 2,2 puncte de rating ”i
13% cota de piață, ProTV avea 2,5 puncte de rating ”i o cotă medie de piață
de 14,5%, Antena 1 ajungea la 2,1 puncte de rating ”i 12,3% cota de piață,
iar Prima se plasa la o medie de 0,7 puncte de rating ”i 12,3% cota de piață
(http://www.newsin.ro/audien%c5%a3e-otv-dan-diaconescu.php?cid=view&nid=
05af3dc2-cd3a-4d67-bfec-4d299bc459d2&hid=media ).
Cum scopul principal al întreprinderilor de presă este profitul ”i cum
profitul este direct proporțional cu mărimea audiențelor, momentele cele mai
căutate sunt acelea când un număr foarte mare de oameni (mase de oameni)
consumă un produs mediatic. ˛n audiovizual, aceste momente de maximă
concentrare a audiențelor poartă numele de prime-time ”i reprezintă un
timp principal în primul rând din punctul de vedere al celor care cumpără
timpul de reclamă; de obicei, acest interval se încadrează între ora 18.00 sau
19.00 ”i ora 21.00 sau 22.00. Orele de maximă audiență aduc prețurile cele
mai mari: jurnalul de actualități al TF1 vindea 30 de secunde de reclamă cu
420.000-470.000 de franci, cel al France 2 cu 185.000-250.000 de franci, iar
cel al France 3 cu 50.000-150.000 de franci; în SUA, un post important de
televiziune vinde 30 de secunde de publicitate pentru sume cuprinse între
200.000 ”i 270.000 de dolari (sursa: Quid, 1997.) De asemenea, emisiunile,
serialele sau transmisiunile sportive declan”ează adevărate furtuni ale prețuri-
lor: cu mulți ani în urmă, episodul Cine l-a împu”cat pe J.R. din serialul
Dallas , urmărit de 83 de milioane de telespectatori, a dus la suma record de
250.000 de dolari pentru 30 de secunde de publicitate, sumă care pare a nu mai
însemna nimic în comparație cu cei 1,7 milioane de dolari plătiți în 1999
pentru 30 de secunde de reclamă în timpul ultimului episod al serialului
Seinfeld .
La ora actuală, supraviețuirea presei independente este complet dependentă
de evoluția pieței publicității. Pe această piață se realizează tranzacții de
dimensiuni uria”e: spre exemplu, în anul 1996, în Franța, cheltuielile pentru
cumpărarea de publicitate au reprezentat 7,7 miliarde de euro: presa scrisă
ocupă 48% din această piață, televiziunea 32%, radioul 7%, afi”ele 7%,
cinematografele 6%; în Germania, cele 15,3 miliarde de euro au fost repartizate
66 SISTEMUL MASS-MEDIA
astfel: 70% în presa scrisă, 21% în televiziune, 4% în radio, 3% în afi”aj ”i
2% în cinematografe; în Anglia, totalul de 7,8 miliarde de euro s-a împărțit
după cum urmează: 48% în presa scrisă, 41% în televiziune, 4% în radio, 6%
în afi”aj ”i 1% în cinematografe (sursa: Quid, 1997.) ˛n SUA, investițiile în
publicitate au fost, în 1998, de 198 miliarde de dolari, distribuiți astfel: 33%
în presa scrisă, 23% în televiziune, 7% în radio, 20% în direct mail ”i 17%
pe alte suporturi (S. Biagi, 1999, p. 232). Cifrele se schimbă câțiva ani mai
târziu: în 2002, în SUA, televiziunea încasează 47 miliarde de dolari, marile
ziare cotidiene 34 de miliarde, revistele 15 miliarde, iar radioul 13 miliarde.
˛n Marea Britanie, în 2002, din 13,66 milioane de lire, televiziunea a primit
3,55 milioane (26%), cotidienele locale ”i regionale au beneficiat de 2,87
milioane (21%), cele naționale de 1,91 milioane (14%), revistele de 1,76
milioane (13%), radioul de 0,54 milioane (4%), iar cinematograful ”i Internetul
de 0,13 milioane (1%) fiecare (B. Franklin et alii , 2005, p. 8). ˛n România
situația este relativ diferită, deoarece televiziunea absoarbe cea mai mare
parte a investițiilor de publicitate: în anul 2005, din 370 milioane de dolari,
televiziunea a atras 144,2 milioane, presa scrisă doar 87,5 milioane, radioul
17,2 milioane, publicitatea outdoor 19 milioane, publicitatea în cinematografe
2,3 milioane, iar cea pe Internet doar 1,8 milioane ( www.hotnews.ro/articol .3571 1,
accesat în 31 octombrie 2005).
Marii cumpărători de publicitate investesc sume uria”e pe această piață,
sume ce cresc de la an la an: în 1997, Procter&Gamble a cheltuit 1,507
miliarde de dolari, iar în 2002 a ajuns la 4,479 miliarde de dolari; General
Motors a crescut de la 1,499 miliarde de dolari la 3,218 miliarde de dolari;
Chrysler a dublat aceste investiții de la 0,954 miliarde de dolari la 1,800
miliarde de dolari, iar Ford a urcat de la 0,891 miliarde de dolari la 2,387
miliarde de dolari. ˛n anul 2002, bugetul pentru promovare al firmelor din
SUA a reprezentat 37,41 miliarde de dolari, iar cel al firmelor europene
23 de miliarde de dolari (R. Campbell, 1998, p. 313 ”i Ziarul Financiar ,
14 noiembrie 2003).
Pentru grupurile de presă, veniturile obținute pe piața de media sunt deosebit
de mari; astfel, în SUA, în 1994, profiturile companiilor au fost de 23% pentru
Gannet, 22,3% pentru Tribune, 18,7% pentru Washington Post, 16,4% pentru
Knight-Ridder, 14,4% pentru Capital Cities/ABC, 10% pentru New Y ork
Times, 9,4% pentru Times-Mirror etc. (W. Hatchen, 1998, p. 76). Profiturile
mega-întreprinderilor de presă sunt mai mari decât cele obținute de firme de
prestigiu; spre exemplu, profitul General Motors este de 4,3%, al Exxon între
5,8% ”i 9,4%, al IBM între 10,6% ”i 15% etc. (J. Black, J. Bryant, 1995, p. 166).
Prin utilizarea publicității pe scară largă, ziarele ”i revistele de la sfâr”itul
secolului XIX-lea au reu”it să reducă spectaculos prețul pe unitate, oferind
67 DIMENSIUNEA ECONOMICˆ A SISTEMULUI MASS-MEDIA
unui public popular, cu venituri mici, accesul la un mijloc modern de infor-
mare ”i de divertisment. Finanțarea prin publicitate a permis:
a) desprinderea instituțiilor de presă de structurile politice (partide) sau de
stat (guverne) care le subvenționau ”i le impuneau un mod de funcționare
axat pe dependență ideologică ”i pe un conținut politizat;
b) deta”area de stilul partizan, specific presei militante: deoarece o scriitură
ancorată prea vizibil ”i prea vehement în valorile unei anumite grupări
politice îndepărta segmente importante ale publicului, patronii întreprin-
derilor de presă au impus un stil echilibrat, pe cât posibil neutru;
c) reorganizarea genurilor jurnalistice: treptat, textele de informare (”tiri,
reportaje, note, relatări, interviuri) au exclus exprimarea excesivă a
pozițiilor politice ”i a opiniilor personale; ideile ”i atitudinile au fost
plasate în genuri specifice (editorialul, comentariul, tableta, cronica) sau
în formate speciale (pagina de opinii, dezbaterea, talk-show-ul).
˛n acela”i timp, dependența de masele de cititori (ulterior ascultători ”i
privitori) a dus la privilegierea unui jurnalism popular adică a unui stil de
presă axat pe faptul divers, pe spectacularizarea evenimentelor, pe simplifi-
carea fenomenelor ”i proceselor sociale, pe dramatizarea conflictelor etc.
Concesiile făcute publicului au devenit o povară pentru jurnali”ti, în special
pentru acei reprezentanți ai profesiei care-”i concepeau activitatea ca pe un
act de responsabilitate socială ”i care î”i fixau ca misiune informarea
echilibrată ”i corectă, asigurarea unor dezbateri nepătima”e ”i nedeformatoare,
educarea ”i orientarea publicului către valorile culturale perene, mai puțin
accesibile ca bunuri de consum ”i ca forme de divertisment. Treptat, modelul
presei comerciale, orientată către obținerea profitului (din maximalizarea
audiențelor ”i vânzarea masivă de spațiu/timp publicitar), a ajuns să fie opus
unei prese de serviciu public, orientată către îndeplinirea unei misiuni
sociale (informare ”i educare); prima prive”te publicul ca pe un client ”i ca
pe un consumator, supunându-se capriciilor ”i dorințelor sale imediate, a
doua prive”te publicul ca pe un cetățean, încercând să răspundă aspirațiilor
sale civice ”i nevoilor de echilibru global ale societății: Publicitatea transformă
emisiunile în servitori. Deoarece succesul fiecărei emisiuni se măsoară în
termeni de investiții în publicitate ”i audiență, nu prea există loc pentru
experimentări radicale, iar programele ”i arti”tii mai extravaganți nu au timp
să î”i stabilească un public. [
] E ca ”i cum s-ar stabili grile ”i s-ar realiza
emisiuni doar pentru a pune în evidență publicitatea. Nu există nici un pic de
timp pentru a dezvolta ceva mai în profunzime. Se merge cu pa”i repezi pentru
a atrage atenția publicului ”i pentru a face loc următorului calup de publicitate.
Durata filmării se reduce, declarațiile de presă se scurtează. Relatările de la
68 SISTEMUL MASS-MEDIA
fața locului se golesc de conținut. [
] Publicitatea lucrează în favoarea
agenților publicitari ”i a firmelor, dar împotriva cetățenilor. Urmărind să
crească audiența ”i să mic”oreze costurile, publicitatea determină, în cel mai
bun caz, furnizarea la scară limitată a unor materiale de interes restrâns.
Publicitatea reduce stocul de emisiuni de interes minoritar, subiecte incomode
”i materiale politice controversate, ce nu beneficiază de cote mari de audiență
”i, deci, nu tentează agenții publicitari să î”i scoată carnetele de cecuri
(J. Keane, 2000, p. 76-77).
Generalizarea finanțării prin publicitate a afectat, în moduri diverse, acti-
vitatea jurnalistică; în esență, influența publicității asupra muncii jurnalistice
poate fi directă sau indirectă.
˛n primul caz, interesele publicitare atacă esența muncii jurnalistice:
anumite teme, anumite domenii, anumite persoane nu pot face obiectul unor
investigații, deoarece sunt legate prin interese contractuale (altfel spus, fir-
mele sau persoanele implicate au cumpărat sau vor cumpăra spațiu/timp de
reclamă) de instituția de presă. Uneori, cumpărătorul de publicitate acționează
violent pentru a sancționa instituția de presă ireverențioasă: în 1989, grupul
Peugeot a anulat contractul său de publicitate cu revista LÉvØnement de jeudi ,
deoarece aceasta a prezentat în chip favorabil muncitorilor o grevă care afectase
uzinele respectivei firme; un documentar al CBS, consacrat efectelor negative
ale vânătorii, a condus în 1975 la pierderea a jumătate din furnizorii de
publicitate, speriați de protestele puternicei Asociații Naționale a Armelor
de Foc; cu câțiva ani înainte, NBC pierduse contractele publicitare cu
Coca-Cola din cauza unui documentar referitor la condițiile grele de viață
ale muncitorilor sezonieri de pe unele plantații din Florida: acestea erau
furnizoare de fructe pentru firma Minute Maid, o sucursală a Coca-Cola
(L. Bogart, 1995, p. 97).
Influența indirectă a publicității se manifestă fie prin modelarea stilului
jurnalistic, fie prin reducerea constantă a spațiului/timpului consacrat materia-
lelor jurnalistice în favoarea mesajelor publicitare. ˛n primul caz este vorba
despre influența pe care o exercită interesele comerciale asupra conținutului
jurnalistic. Este posibil ca interesele instituției de a atrage acel tip de public
căutat de firmele care cumpără spațiu sau timp pentru publicitate să determine
modificarea agendei presei: conducerea va solicita jurnali”tilor să abordeze
teme ”i subiecte din sfera de interes a categoriilor de public interesante pentru
cumpărătorii de publicitate ”i să renunțe sau să marginalizeze subiectele de
interes general. Logica presei comerciale (adică a presei care operează pe o
piață liberă ”i care urmăre”te realizarea profitului) conduce către maxima-
lizarea profitului prin utilizarea unor strategii de marketing. Una dintre aceste
strategii implică modelarea conținutului oferit pentru a se adecva scopului
69 DIMENSIUNEA ECONOMICˆ A SISTEMULUI MASS-MEDIA
global al instituției. Astfel, acolo unde profitul din publicitate este urmărit ca
scop principal, strategia va cere ca substanța mesajelor (de presă n. M.C.)
să fie «prietenoasă», în consonanță cu bunurile ”i serviciile pentru care s-a
făcut publicitate (D. McQuail, 1992, p. 134). ˛n ceea ce prive”te al doilea
mod de influențare, un exemplu elocvent este oferit de un calcul efectuat
atunci când s-a pus problema măririi numărului de pagini ale revistei Elle.
Pentru a fi rentabilă, revista ceda 25% din spațiul tipografic (80 de pagini)
pentru publicitate; o cre”tere a numărului de pagini la 280 (cifra propusă de
speciali”tii tipografi din rațiuni de eficiență a producției) ar fi implicat, pentru
rentabilizare, cedarea a 55% din spațiu pentru publicitate. ˛n varianta inițială,
revista oferea pentru lectură 60 de pagini; în versiunea amplificată rămâneau
de citit 126 de pagini; astfel, de”i numărul de pagini cre”tea de trei ori ”i
jumătate, numărul de pagini consacrate conținutului jurnalistic nu cre”tea
decât de două ori (R. Cayrol, 1991, p. 101).
Un exemplu interesant al eficacității finanțării din publicitate este presa
gratuită de informare (PGI). Primul ziar de acest fel, Metro , a fost lansat în
1995 în Suedia de către grupul Metro International. La scurtă vreme, conceptul
de ziar distribuit gratuit în marile aglomerații urbane a fost adoptat de toate
țările dezvoltate (în România, ziarul Compact este editat de grupul Ringier ”i
ajuns, după un an de existență, la tiraje de aproape 150.000 de exemplare pe zi).
Modelul economic al PGI este modelul produsului mass-media de platformă:
existența unui public numeros atrage firmele care doresc să î”i facă publicitate,
iar acest public este obținut prin renunțarea la un principiu istoric al presei
scrise vânzarea la bucată, mecanism ce introducea o discriminare prin preț.
Altfel spus, acest produs de presă scrisă funcționează asemenea posturilor
audiovizuale comerciale, ca o platformă de expunere simultană a mesajelor
jurnalistice ”i a celor de publicitate. ˛ntr-un anume sens, ne aflăm la capătul
unui proces istoric de reducere a prețului de achiziție al produselor presei
scrise: dacă, în secolul al XIX-lea, publicitatea a garantat scăderea spec-
taculoasă a prețului unui ziar ”i a permis accesul de masă la produse până
atunci rezervate numai unor elite economice, acum, la începutul secolului XXI,
o nouă schimbare este generată tot datorită publicității veniturile obținute pe
această piață sunt suficiente pentru a acoperi costurile de producție ”i a genera
profit; astfel, pentru obținerea de audiențe mari, se anulează vânzarea la
bucată ”i ziarul se finanțează numai din veniturile din publicitate. O asemenea
decizie are ”i alte consecințe: ea permite reducerea unor costuri de distribuție,
deoarece plasarea acestor ziare nu implică vânzători, se face numai dimineața
”i numai în locurile unde există certitudinea unui flux mare de oameni (intrări
la metrou, stații aglomerate de autobuze, sediile unor instituții etc.). Conform
economi”tilor mass-media, PGI funcționează după schema pull: ea atrage
70 SISTEMUL MASS-MEDIA
publicul prin gratuitate, în antiteză cu ziarele tradiționale, care merg pe
sistemul push, împingând produsul către cumpărător prin reclame, reduceri
la abonamente, diverse premii sau suplimente incluse în prețul global ”i rețele
de difuzare complexe. De asemenea, ea combină informațiile specifice presei
naționale cu cele ale presei locale, jucând astfel pe două registre tematice ”i,
implicit, pe două piețe (J. Gabszewicz, N. Sonnac, 2006, pp. 28-29).
Acest exemplu ne îndeamnă să reflectăm asupra diferitelor strategii utilizate
simultan de către producătorii de mass-media ”i de către public: primii vor să
capteze audiențele pentru a le expune mesajelor publicitare, ceilalți doresc să
evite fluxul de reclame ”i să se concentreze asupra mesajelor de informare ”i
divertisment. Astfel, a”a cum observă B. MiŁge (2000b, p. 58), se constată o
alunecare lentă a consumului de la televiziunea gratuită către cea plătită.
Cauza acestei orientări este saturarea publicului cu reclame (prețul care
trebuie plătit pentru gratuitatea ofertei de televiziune) ”i încercarea de a evita
întreruperea programelor prin accesul la posturi care oferă, contra unei taxe
de acces (abonament), emisiuni, transmisii sportive, muzică sau filme fără
inserturi publicitare. Aceea”i dorință de evadare din fluxul de reclame este
rezolvată prin utilizarea aparatelor de înregistrare a unor programe, care
detectează inserturile publicitare ”i nu le iau în considerare. ˛n acela”i timp, în
presa scrisă se observă o mi”care inversă, de retragere din consumul de
produse plătite (achiziționarea la bucată) ”i orientarea către produse gratuite
evident, saturate de reclame; dar, în consumul de presă scrisă, reclamele pot
fi u”or ocolite prin simpla întoarcere a paginii, lucru mai greu de făcut în
televiziune unde, prin consens, toate posturile difuzează reclamele între acelea”i
intervale orare.
Finanțarea alternativă a presei
Deoarece în țările cu tradiții democratice presa este considerată un garant aldemocrației, statul î”i asumă obligația de a sprijini anumite instituții mass-media,
în special pe cele care prin activitatea lor răspund definiției ”i exigențelor
interesului public (vezi P. Albert, 1983; R. Cayrol, 1991; F. Balle, 1997).
Sprijinirea instituțiilor de presă se poate face prin contribuții directe
(subvenții ”i finanțări) sau indirecte (reduceri de taxe, tarife preferențiale).
a) Contribuțiile directe sunt deosebit de vizibile în sfera produselor mass-
-media considerate de interes public: radiouri ”i posturi de televiziune națio-
nale, reviste de cultură, de învățământ, de cercetare ”tiințifică. Ele constau în
subvenții ”i finanțări parțiale: altfel spus, statul acoperă, integral sau majo-
ritar, prin contribuții financiare vărsate direct instituțiilor de presă, costurile
71 DIMENSIUNEA ECONOMICˆ A SISTEMULUI MASS-MEDIA
de producție. Acest model operează o distincție clară între bunurile ”i valorile
de interes general (din sfere precum sănătatea, educația, transportul, distri-
buția de energie, cultura) ”i produsele de interes individual; primele trebuie
să fie accesibile tuturor membrilor societății, la un preț suportabil, în condiții
de difuzare echitabilă ”i continuă; pentru a asigura accesul egal, statul
intervine finanțând procesul de producție ”i distribuție a acestor bunuri ”i
servicii. După D. McQuail, la baza acestei atitudini se află atât o filosofie
de tip umanist, cât ”i teama față de politica dominatoare a marilor firme
economice; în consecință, anumite zone de producție trebuie să fie definite,
prin lege, ca afaceri care privesc interesul public. Cel mai adesea, acestea au
fost asociate cu transportul sau cu alte necesități publice în care, pe de o parte,
tendințele monopolistice î”i făceau apariția ”i, pe de altă parte, cerințele
publicului erau deosebit de importante. ˛n aceste circumstanțe au fost aplicate
diverse forme de reglementare, pentru a se asigura un acces echitabil, corect
”i eficient, la un preț rezonabil, la respectivele resurse (D. McQuail, 1992,
p. 4). Drept urmare, serviciul public a ajuns să se refere la două sisteme
specifice: ansamblul instituțiilor ”i dotărilor tehnice care permit accesul
echitabil la bunurile ”i serviciile (considerate) de interes public ”i ansamblul
valorilor (juridice, cutumiare, simbolice) care justifică ”i legitimează sistemul
ca atare (vezi pe larg în P. Musso, 1992; E. George, 1998).
Proliferarea formelor de exercitare a cadrelor legislative, a modelelor
teoretice ”i a experiențelor naționale a condus la multiplicarea accepțiilor ”i
la suprapunerea, în interiorul aceleia”i sintagme (serviciu public), a mai
multor niveluri semantice. ˛ntr-o încercare de ordonare a acestui câmp concep-
tual, B. Herault afirmă: La plural, vorbim despre servicii publice pentru a
desemna principalele sectoare în care statul intervine (energie, sănătate,
învățământ, transport, asistență socială, justiție), dar ”i principalele agenții
statale care se ocupă cu gestionarea acestor ramuri de activitate. Formele,
conținuturile ”i statutul juridic al unor asemenea instituții sunt foarte diverse;
ele au totu”i câteva caracteristici proprii, prin care se deosebesc de întreprin-
derile comerciale: fundament legal bazat pe valori raționale, respect pentru
binele comun, norme constituționale, principii juridice de subordonare ierar-
hică față de anumite instanțe. La singular, termenul «serviciu public» este
utilizat pentru a desemna conceptul general, care permite înțelegerea activită-
ților enumerate mai sus. Serviciul public este atât un regim juridic, cât ”i un
sistem de criterii (care stabilesc competențele organismelor publice), un
agregat de valori ”i de cuno”tințe standard. Acestea oferă o ideologie ”i un mit
autolegitimator care justifică intervenția statului (B. Herault, 1997, p. 25).
Analizând concepția lui Theodore Veil, pre”edinte, la începutul acestui
secol, al companiei telefonice AT&T, M. Mueller sintetizează implicațiile
72 SISTEMUL MASS-MEDIA
economice ale serviciului public: Serviciul telefonic universal înseamnă
posibilitatea de a atinge fiecare membru al societății, indiferent de cât de
departe locuie”te el sau de cât de sărac este. Accesul foarte larg la serviciile
telefonice constituie un obiectiv politic suficient de important pentru a justifica
mecanismele de redistribuire a veniturilor pe cale tarifară, o obligație legală
de asigurare a serviciului, precum ”i alte forme de intervenție a statului în
acest sector. Serviciul național este identificat cu o acoperire geografică
integrală a teritoriului, cu o penetrare a telefonului în toate căminele ”i cu o
finanțare statală a instituțiilor corelate. ˛n acest sens, accesul universal la
telefon reprezintă o expresie a liberalismului egalitarist, la fel ca ”coala pentru
toți, alfabetizarea sau dreptul de vot (M. Mueller, 1994, p. 14). Descrierea
de mai sus se poate aplica, punct cu punct, statutului de serviciu public al
mass-mediei; ”i în acest caz este vorba de asigurarea accesului egal ”i gene-
ralizat la un bun de interes public (informația ”i valorile culturale), indife rent
de depărtarea față de centru (capitala unde se concentrează respectivele
valori) sau de veniturile individuale. Pentru a garanta acest serviciu, statul
intervine prin mijloace juridice (cadrul legislativ ”i regulamentar adecvat) ”i
economice: el susține financiar instituțiile producătoare ”i menține la cote cât
mai scăzute prețurile (de distribuție) care garantează accesul egal la el. ˛n
acest scop, statul mobilizează resurse care provin fie din impozite specifice
(abonamentele la radio ”i televiziune), fie din fondul bugetar global.
Din cele spuse până aici se deduce cu u”urință că mecanismele serviciului
public funcționează normal în condițiile unor sisteme socio-politice ”i ale unor
conjuncturi economice care îi permit statului să aloce suficiente resurse
bugetare pentru sprijinirea diverselor zone de serviciu public. ˛n condiții de
recesiune economică sau de criză, asemenea contribuții devin problematice ”i
serviciile publice se văd confruntate cu reduceri (uneori drastice) ale sprijinu-
lui financiar bugetar. Acest fenomen caracterizează, la ora actuală, ansamblul
mondial al sistemelor de serviciu public; în consecință, diversele autorități
statale încearcă să adopte diferite soluții de echilibrare, fie prin privatizarea
integrală sau parțială a unor servicii (telefonice, de transport în comun, de
distribuire a energiei sau apei curente, de televiziune etc.), fie prin programe
de reformă, refinanțări, cre”teri ale prețurilor la abonamente etc.
˛n aceste condiții, participarea statului la bugetul total al serviciilor publice
din audiovizual capătă ponderi inegale: în Spania, ea reprezenta 24% (față de
62% v enituri din publicitate), în Italia 56% (35% publicitate), în Franța 54%
(35% publicitate), în Germania 75% (17% publicitate), în Anglia 81% (19%
publicitate) (sursa: Le Monde , 28 noiembrie 1998). Discuțiile actuale în jurul
sistemelor de serviciu public nu se mai poartă la nivelul principiilor sau
al mecanismelor de reglementare (de mult clarificate), ci asupra cotei de
73 DIMENSIUNEA ECONOMICˆ A SISTEMULUI MASS-MEDIA
participare a statului, a modului prin care se poate asigura în continuare
subvenționarea instituțiilor, asupra mecanismelor prin care acestea pot căuta
alte surse de finanțare, fără a cădea în logica ”i erorile presei comerciale.
Pe de altă parte, nu trebuie uitat faptul că aria serviciului public nu se
reduce la posturile audiovizuale naționale. Funcția de informare ”i educare, de
garantare a pluralității punctelor de vedere ”i de asigurare a unei sfere publice
este realizată ”i de ziare, reviste, bro”uri, cărți, filme, canale specializate deteleviziune etc. ˛n multe țări ale Europei (îndeosebi în Franța, Italia, Norvegia,
Suedia) statul sprijină publicațiile prin subvenții, finanțări parțiale sau împru-
muturi (în Franța, în anul 2004, statul a sprijinit presa scrisă cu 1,3 miliardede euro, adică 12% din cifra de afaceri anuală a sectorului presei scrise
J. Gabszewicz, N. Sonnac, 2006, p. 108). Astfel, statul poate plăti, din buget,
până la 50% din costurile de transport (în cazul distribuției presei scrise) saudin cele de comunicare (telefon, fax, telex); întreprinderea de presă este
astfel eliberată de o parte importantă a costurilor de producție: ea poate
menține un preț de vânzare accesibil, în condițiile unor tiraje mari, carepermit unui număr important de cetățeni să aibă acces la ideile ”i informațiile
vehiculate de acestea. ˛n Franța, statul oferă compensații financiare pentru a
acoperi pierderile suferite de publicațiile care, având un profil specializat ”io audiență restrânsă, nu pot obține venituri semnificative din publicitate (când
rețeta publicitară este sub 25% din veniturile totale ale publicației).
b) Contribuția indirectă la finanțarea întreprinderilor de presă, de”i mai
puțin vizibilă, nu este mai puțin importantă. ˛n acest caz, statul nu oferă sume
bine definite (nu subvenționează ”i nu rambursează), ci permite instituțiilor depresă să nu plătească o parte din sumele pe care acestea ar trebui să le
returneze statului sub formă de impozite ”i taxe. Ajutorul indirect al statului se
concretizează prin avantaje fiscale , adică reducere de impozite (în special
reducerile la TV A), prin tarife preferențiale la serviciile de po”tă ”i transport
sau prin reduceri de impozite la cumpărarea de echipamente.
Aceste facilități nu se adresează numai instituțiilor de presă de serviciu
public, ci, în general, întreprinderilor de presă care răspund misiunii de
informare, culturalizare ”i educare. Principiul aflat la baza acestei politici este
acela al menținerii unei piețe libere a ideilor prin sprijinirea întreprinderilorde presă care contribuie la efervescența sferei publice ”i care, prin profilul lor
mai specializat, nu-”i pot acoperi cheltuielile din rețelele publicitare sau din
vânzarea cu bucata. ˛n cazul în care statul nu ar interveni, ele ar fi nevoite să
mărească prețul de vânzare, fapt ce ar conduce la restrângerea publicului lor
”i la îndepărtarea din spațiul informării, educării ”i dezbaterii a unor categorii
sociale cu venituri medii sau mici. Totu”i, ajutorul statului nu se acordăorbe”te: întreprinderile care îl solicită trebuie să se conformeze unor criterii
74 SISTEMUL MASS-MEDIA
bine precizate: să aibă produse cu o tematică sau cu un conținut de interes
general (deci să nu fie instituții afiliate unor partide ori care promovează idei
extremiste, ofensatoare sau imorale); să aibă apariții regulate; să se vândă la
prețul pieței; să dovedească existența unor surse proprii de finanțare (publi-
citate, sponsorizare, vânzare la bucată etc.).
Ajutarea presei prin diferite forme de finanțare nu este un apanaj exclusiv
al statului. Firmele particulare, fundațiile, persoanele particulare pot la fel de
bine să contribuie, prin ajutor direct sau indirect, la producerea ”i distribuirea
de bunuri mass-media. Una dintre formele cele mai vechi de sprijinire a
actului cultural, mecenatul , constă în asumarea integrală de către un partener
extern, mânat de interese pur filantropice, a tuturor costurilor legate de
producerea ”i distribuirea operei, publicației, emisiunii respective. Mecenatul
este u”or de aplicat în artă (el vizează un produs unic ”i irepetabil); în
producția de presă, în logica fluxului, este greu ca un singur finanțator
dezinteresat să susțină fabricarea ”i distribuirea, foarte costisitoare ”i reluată
periodic, a bunurilor mass-media. Mult mai des întâlnit este parenajul sau
sponsorizarea (termen care, din nefericire, în limbajul nostru curent a ajuns să
desemneze ”i mecenatul). ˛n acest caz, o întreprindere comercială se
asociază la producerea unei emisiuni sau publicații, preluând o parte din
costuri. Asemenea investiții, ner ambursabile, sunt încurajate frecvent de pre-
vederi legale, ce le permit întreprinderilor respective să deducă din profitul lor
(pentru care ar trebui să plătească impozite) sumele pe care le-au cheltuit prin
sprijinirea instituțiilor culturale, sportive, de presă sau de învățământ.
Această paletă complexă de măsuri, etatizate sau non-etatizate, de sprijinire
a întreprinderilor de presă ne arată, pe de o parte, importanța dimensiunii
morale a actului jurnalistic (promovarea responsabilității civice ca un garant al
democrației) ”i, pe de altă parte, ponderea dimensiunii economice (fragilitatea
întreprinderii de presă, pe o piață tot mai competitivă). Fenomenele actuale de
trustizare ”i globalizare, precum ”i dezvoltarea sistemelor multimedia schimbă
radical modul de funcționare a presei ”i ne obligă să regândim sistemul de
valori pe care s-a întemeiat până acum munca jurnali”tilor.
Industriile culturale în lumea modernă
De la dimensiunea politică la dimensiunea economică
Istoria civilizației moderne ne arată că, ori de câte ori apare un nou bun de
consum (produs sau serviciu), el se adresează la început unei elite care posedă
resursele necesare pentru a ”i-l procura, fie ca un semn al bogăției sau al
statutului social, fie ca sursă de avantaje sau de confort. Apoi, pe măsură cetehnologiile se perfecționează ”i prețurile de producție scad, pe măsură ce
moda ori necesitățile sociale sau individuale generează un interes crescând în
jurul acelui produs, el începe să fie fabricat în serie ”i cumpărat în cantități dince în ce mai mari. După un timp, bunul respectiv devine o prezență banală în
viața noastră, o prezență atât de familiară încât uităm adesea cât de rar, de
ciudat ”i de inaccesibil ne apăruse el odinioară. Morala acestui proces istoriceste că mai important decât să vinzi puțin ”i scump este să vinzi mult ”i ieftin.
Analizând modul în care, în secolul al XIX-lea, revoluția industrială a
reprezentat nu numai o înnoire a tehnicilor, ci ”i o schimbare radicală amecanismelor cererii ”i consumului, adică o transformare a nevoilor ”i dorin-
țelor, Fernand Braudel citează un pasaj evocativ din Jules Michelet: în 1842,
scria acesta, filaturile erau la strâmtoare. Se sufocau: magaziile crăpau(pline cu produse nevândute n. M.C.); nici o scurgere. Cu aceste ma”ini
devorante, fabricantul înspăimântat nu îndrăznea nici să lucreze, nici să
”omeze. Pr ețurile coborau. ˛n zadar. Noi scăderi de prețuri, până când
bumbacul ajunsese la ”ase soli. Atunci s-a petrecut un lucru nea”teptat. Vorba
asta, ”ase soli, a fost ca o trezire din somn. Milioane de cumpărători, oameni
sărmani, care nu cumpărau niciodată, s-au pus în mi”care. S-a văzut în aceaclipă ce consumator uria” ”i puternic este poporul, atunci când intră în joc.
Magaziile s-au golit dintr-odată. Ma”inile au început să lucreze cu furie. ˛n
Franța a fost o revoluție puțin luată în seamă, dar importantă: o revoluție acurățeniei, a înfrumusețării subite a gospodăriilor sărace. Albituri, rufărie de
pat, fețe de masă, perdele clase întregi au intrat în posesia acestor lucruri pe
care nu le avuseseră, de când lumea, niciodată (F. Braudel, 1985, p. 212).
Iată ”i alte exemple edificatoare: în SUA, în 1921, se vânduseră numai
50.000 de aparate de radio; un an mai târziu, cifra urcase la 600.000
76 SISTEMUL MASS-MEDIA
(M. Emery, E. Emery, 1992, p. 273); în 1948, numai 1,5 milioane de case
aveau televizor; în 1952, 15 milioane; în 1960, 45 de milioane de familii,
adică 90% din toate căminele americane (R. Hiebert et alii, 1991, p. 253). Atunci
când s-au lansat pe piață, videocasetofoanele s-au vândut cu 1.300 de dolari
bucata; după un an, prețul unui aparat scăzuse la 650 de dolari. Sistemul de
distribuție a filmelor prin cablu, prin programe codate (ceea ce implică o plată
suplimentară), a atras la început (1973) numai 45.000 de familii; cinci ani
mai târziu, 2,6 milioane de cămine americane plăteau abonamente pentru
acest tip de programe (P. Flichy, 1991, pp. 1 10 ”i 114). ˛n Franța, la apariția
jocurilor video, în 1977, s-au vândut numai 160.000 de exemplare; un an mai
târziu se vânduseră deja 550.000 de bucăți; în acest interval, prețul unui joc
a scăzut cu 50% ( ibidem , p. 130).
S-a văzut în acea clipă ce consumator uria” ”i puternic este poporul,
atunci când intră în joc. Cuvintele lui J. Michelet închid în ele nu numai un
adevăr istoric, ci ”i o regulă a producției pentru societățile moderne: poți să
produci puțin ”i scump, dar mai rentabil este să produci mult ”i la prețuri
accesibile, astfel încât masele largi să-”i poată satisface dorințele, să cumpere
masiv, să acopere costurile de producție ”i să genereze profituri din ce în ce
mai importante. Această logică domină producția de bunuri ”i servicii de
consum: produse alimentare, obiecte de uz casnic, îmbrăcăminte, ma”ini,
turism, sport; la începutul secolului XX, ea a cuprins ”i sfera bunurilor
culturale, transformând creația ”i circulația valorilor simbolice într-un sistem
condus de imperativele producției capitaliste: sistemul industriilor culturale.
˛n 1947, doi filosofi germani, Theodor Adorno ”i Max Horkheimer, lansau,
în lucrarea Dialectica iluminismului , sintagma industrie culturală pentru a
denumi ansamblul tehnicilor de producție ”i reproducție industrială a operelor
culturale. Mulți ani mai târziu, Adorno a mărturisit că în primele versiuni ale
textului ei au folosit sintagma, deja uzuală, cultură de masă; ulterior,
deoarece li s-a părut că aceasta sugerează o formă culturală creată spontan de
mase, ca un fel de artă populară, au renunțat la ea ”i au fabricat sintagma
industrie culturală. ˛n viziunea lor, cuvântul industrie era sinonim cu
standardizarea ”i raționalizarea producției, cu fabricarea de bunuri culturale în
serie, după modelul benzii rulante; cei doi filosofi germani considerau că
industrializarea culturii este un proces care alterează cultura, adică modul
individual, impredictibil ”i atipic de creare a unor bunuri simbolice unice,
irepetabile, non-mercantile.
Adorno ”i Horkheimer reprezintă două nume de referință ale a”a-numitei
“coli de la Frankfurt un grup de teoreticieni care ”i-au început activitatea
în cadrul Institutului pentru Cercetare Socială, creat de filosoful german Felix
Weil în 1923, în ora”ul amintit. Prigoniți ulterior de nazism, mulți dintre
77 INDUSTRIILE CULTURALE ˛N LUMEA MODERNˆ
ace”ti gânditori vor emigra în SUA, unde vor exercita o puternică influență
asupra cercetării culturii de masă ”i a mass-mediei.
Formația ”tiințifică ”i preocupările acestor gânditori nu sunt omogene.
Max Horkheimer se cantonează în filosofie ”i în psihologia socială, Theodor
Adorno în sociologie, psihanaliză ”i istoria muzicii, Erich Fromm în psihana-
liză ”i psihologie socială, Herbert Marcuse în filosofie ”i analiză politică,
Walter Benjamin în sociologia literaturii ”i a artelor, Jurgen Habermas în
sociologie ”i politologie etc. Ceea ce îi une”te este însă preocuparea pentru
analiza consecințelor generate de schimbările economice, politice, sociale ”i
culturale, care au marcat profund societățile capitaliste ale epocii lor; aceste
schimbări sunt caracterizate de dominația ( hegemonia ) claselor bogate ”i de
utilizarea industriei culturale pentru a manipula, limita ”i răstălmăci, în
avantajul claselor capitaliste dominante, formele de gândire critică sau contes-
tatară (T. OSullivan et alii , 1994, p. 124). Industria culturală declan”ează
un proces de simplificare a culturii majore (aceea a capodoperelor) pentru a o
face accesibilă maselor semi-educate, pentru a le atrage ”i a le convinge să
cumpere asemenea produse distractive ”i ieftine; în acest proces sunt privi-
legiate divertismentul ”i consumul facil, evaziunea în imaginar (pentru uitarea
inegalităților ”i conflictelor de clasă), dorința de schimbare permanentă a unor
bunuri materiale perisabile (”i ieftine) cu altele, la fel de perisabile (în scopul
creării sentimentului de bunăstare ”i acces liber la cultură).
Pentru a atinge asemenea obiective, pentru a produce mult ”i ieftin, firmele
care investesc în cultura de masă introduc standardizarea producției, rea-
litate care contrazice valori precum unicitatea, creativitatea ”i indi-
vidualitatea, asociate în mod tradițional ideii de creație artistică; drept
urmare, criteriul suprem de judecată nu mai este valoarea estetică, ci valoarea
comercială (profitul). Sistemul astfel creat contribuie, conform gânditorilor
“colii de la Frankfurt, la alienarea indivizilor, la drogarea lor cu o cultură-
-surogat ieftină (atât ca preț, cât ”i ca valoare artistică), la obliterarea
aspirațiilor lor revoluționare ”i la impunerea unei imagini despre lume în care
dominația claselor bogate apare ca o realitate normală, de la sine înțeleasă
(naturală), acceptabilă ”i incontestabilă. Această perspectivă radicală asupra
rolului alienant al industriei culturale se înscrie pe linia unui elitism intelectual,
înclinat să atribuie calificativul de cultură numai creațiilor ivite în mediile
sociale elevate, să i gnore sau să subaprecieze formele de cr eativitate sau de
consum specifice straturilor populare ale societății ”i să critice orice formă de
producție culturală diferită de cele deja consacrate.
Formula lansată de Adorno ”i Horkheimer va fi reluată, după anii 70, de
alți cercetători, dintr-o perspectivă ”tiințifică sensibil diferită. ˛n momentul în
care au lansat această sintagmă, cei doi gânditori germani erau preocupați
78 SISTEMUL MASS-MEDIA
îndeosebi de condamnarea acestor industrii, în care vedeau o sursă de alienare
a individului ”i de degradare a culturii sub presiunea mercantilismului ”i a
goanei după profit, care caracterizau sistemul producției capitaliste. ˛n schimb,
studiile efectuate de B. MiŁge, J. Huet, Patrice Flichy, N. Garnham, P. Hirsh,
A. Mattelart, H. Schiller, G. Tremblay etc. au avut ca scop analizarea ”tiințifică
a fenomenelor legate de expansiunea economiei capitaliste în sfera pro-
ducției de cultură; ele au renunțat la judecățile de valoare de tip catastrofic
(referitoare la distrugerea culturii prin industrializarea ei) ”i radicalist (legate
de conceperea industriei culturale ca o armă de dominare manevrată de
capitali”ti împotriva celor săraci), specifice “colii de la Frankfurt, ”i s-au
concentrat asupra cercetării riguroase a formelor de industrializare ”i co-
mercializare pe care le îmbracă, în diverse sectoare, producția de cultură
(G. Tremblay, 1997, p. 12). ˛n planul expresiei, aceste schimbări teoretice vor
fi marcate prin utilizarea pluralului industrii nu mai există o singură
industrie masificantă ”i alienantă, ci o mulțime de sfere de producție ”i
distribuție, care oferă numeroase bunuri culturale unor publicuri variate ”i
exigente.
Din această perspectivă, conceptul de industrii culturale se referă la orga-
nizațiile particulare ”i de stat care au ca obiectiv producția, sponsorizarea,
expunerea ”i distribuția de bunuri ”i servicii culturale (P. Brooker, 1999, p. 58).
˛n această sferă se încadrează producția de carte, presă scrisă, programe de
radio ”i televiziune, filme, înregistrări muzicale, precum ”i organizarea de
evenimente culturale (expoziții, concerte, spectacole teatrale) sau de mani-
festări sportive cu caracter de masă. Acest ansamblu de activități de producție
”i de schimburi culturale se individualizează prin faptul că este supus
principiilor comerciale, iar munca este organizată conform sistemului capitalist
al dublei separări dintre producător ”i produsul său ”i dintre sarcinile de
creație ”i cele de execuție (G. Tremblay, 1990, p. 44).
Na”terea cinematografului oferă un exemplu elocvent al acestor mecanisme
de separare; cinematograful combină două invenții: imaginea mi”cătoare,
realizată de Edison, ”i mecanismul de proiectare a imaginilor, realizat de
LumiŁre. Primele filme ale lui Edison nu aveau decor ”i erau simple înregis-
trări după numere de music-hall; ele erau privite individual, printr-o lentilă,
proiecția având loc în interiorul unui aparat. Generalizarea sistemelor de
proiecție în sală a sporit numărul celor care vizionau filmele ”i a creat, prin
amplificarea dimensiunilor imaginii, o iluzie mai puternică a realului: Trenul
nu sosea numai în gară, el intra chiar în sala de cinematograf (P. Flichy,
1992, p. 976). Charles PathØ a înțeles potențialul comercial al filmului
(potențial neintuit de Edison ”i LumiŁre); el a promovat vizionarea de filme
ca una dintre practicile populare, ieftine, de divertisment; filmul putea înlocui
79 INDUSTRIILE CULTURALE ˛N LUMEA MODERNˆ
teatrul ”i spectacolul muzical, cu costuri de producție ”i difuzare mai mici ”i
profituri mai mari. Pentru a u”ura producția, PathØ a avut flerul de a ceda
distribuirea filmelor unor firme specializate; producătorul, eliberat de această
grijă, se concentra asupra investirii veniturilor (pe care distribuitorii le vărsau
în mod regulat) în noi creații cinematografice. Această diviziune a muncii a
transformat filmul din artizanat în industrie ”i a creat, în amontele acestui nou
sector de producție, un grup coerent de speciali”ti; la rândul lor, ace”tia se
vor împărți în profesioni”ti ai conținuturilor (creația artistică, scenariile, regia,
actorii, muzicienii etc.) ”i profesioni”ti ai execuției tehnice (inginerii de sunet
”i imagine, operatorii de montaj, echipele de platou etc.); în aval, va apărea
un alt ansamblu omogen, publicul, care va transforma vizionarea într-un
ritual al ie”irii din casă (din realitate) ”i al cufundării în lumea mirifică a
ficțiunilor cinematografice. Intuind faptul că acest public reprezintă o audiență
constantă ”i pentru alte feluri de produse, Charles PathØ a lansat în 1907
primele actualități filmate: PathØ journal; reporterii trimi”i de el filmau
diferite evenimente care erau prezentate, într-un colaj, înainte de filmul
propriu-zis (pe care azi îl numim artistic, în antiteză cu imaginile prezentate
ca mărturii ale evenimentelor petrecute în realitate).
˛n SUA, succesul proiecțiilor în sălile de cinematograf a permis apariția a
nenumărați mici producători; ace”tia s-au concentrat asupra conținutului ”i au
cedat altor grupuri hardware-ul (producția de echipamente tehnice ”i de
peliculă), precum ”i sistemul de distribuție. Concurența din ce în ce mai
intensă i-a obligat, ca ”i pe producătorii de teatru sau music-hall, să joace
cartea vedetelor: centrul de greutate s-a mutat acum de la interesul pentru o
anumită poveste (amuzantă, senzațională sau înfrico”ătoare) la actorul, figura
în care povestea se întruchipa. Din acest moment, dezvoltarea cinematografu-
lui în lume a fost asigurată de industria programelor, consecință ultimă a
separării radicale dintre hardware ”i software (P. Flichy, 1991, p. 27). Noile
tehnologii, care au permis apoi impunerea cinematografului vorbit ”i a celui în
culori, au accentuat aceste forme multiple de diviziune a muncii ”i de
individualizare a grupurilor profesionale: lucrând numai la un segment bine
definit al produsului final, ele nu mai pot avea control nici asupra procesului
de creație ”i nici asupra produsului în ansamblul său.
La ora actuală, cinematografia este organizată în chip industrial. Piața, mai
restrânsă acum (deoarece o mare parte a publicului preferă vizionarea la
televizor, în transmisiune directă sau pe casete video), obligă producătorii la
eforturi complexe pentru: (1) planificarea eficientă a producției ”i (2) pr omo-
varea spectaculoasă a produsului. Bugetele filmelor pot fi mai mici sau mai
mari; bugetele campaniilor de promovare sunt întotdeauna substanțiale: spre
exemplu, cheltuielile de publicitate pentru filmul Rocky au fost de patru ori
80 SISTEMUL MASS-MEDIA
mai mari decât cele de producție. O singură piață nu mai este suficientă;
grupurile încearcă să-”i plaseze produsele pe cât mai multe piețe (a”a-numitele
piețe secundare) ”i pe suporturi cât mai diferite. Studiourile de la Hollywood
exportă filme în întreaga lume; (32% din producția americană de film este
vândută ”i în alte țări); totodată ele exportă ”i către marile rețele de
televiziune (în special producția de seriale) ”i le reciclează prin cedarea
dreptului de distribuție unor firme specializate în difuzarea prin cablu, în
sistem de programe plătite: astfel, HBO, care în 1990 avea 17,3 milioane de
abonați (45% din piața americană), cumpără de la Hollywood circa 200 de
filme pe an (M. Emery, E. Emery, 1992, p. 574). De asemenea, muzica unui
film cu mari încasări este vândută companiilor de specialitate, care lansează
hiturile pe CD-uri; uneori, fundalul muzical mai este vândut o dată, pentru
firmele care produc clipuri publicitare ”i care vor să asocieze un produs cu
filmul, personajul, trăirile sau bunurile încărcate de o anume aură simbolică.
˛n plus, pentru a atinge un public din ce în ce mai numeros, produsele artistice
sunt dublate de alte obiecte, care poartă marca acestora: serii de jocuri pe
calculator inspirate din filmele ”i cărțile de aventuri de succes, tricouri, caiete,
pixuri, suveniruri cu figurile eroilor din filme, jucării care reproduc personaje si
situații etc. Spre exemplu, prima trilogie Star Wars a adus 2 miliarde de dolari
din încasările în sălile de cinematograf, 500 de milioane de dolari din vânzarea
casetelor video ”i 4 miliarde de dolari din drepturile provenite din comer-
cializarea unor bunuri (tricouri, jucării, medalioane, produse alimentare etc.)
purtând imagini ale personajelor celebre din film.
Caracteristicile industriilor culturale
˛n multiplele lor forme de manifestare, industriile culturale creează ”i distri buie
o mare varietate de produse. ˛n cea mai cunoscută clasificare, produsele
industriilor culturale sunt împărțite în mai multe categorii (B. MiŁge, 2000a,
pp. 105-107; 2000b, p. 43): editarea de mărfuri culturale (cărți, discuri,
casete video), producția de flux (radio ”i televiziune), producția de informație
scrisă (ziare ”i reviste), producția de programe informatice (de la cele pentru
operarea pe calculatoare de tip industrial, până la jocuri) ”i producția de
spectacole publice ”i de transmitere a lor către audiențele mass-media. Atât
Bernard MiŁge, cât ”i ceilalți autori care au utilizat acest model (P. Flichy,
A. Mattelart, R. Rieffel) consideră că două mari modele sunt dominante mai
ales că presa scrisă, de”i fixată pe un suport ”i vândută la bucată, este mai
apropiată de produsele de flux prin periodicitatea aparițiilor ei ”i importanța
finanțării din reclame; în consecință, ei simplifică această clasificare ”i
81 INDUSTRIILE CULTURALE ˛N LUMEA MODERNˆ
lucrează mai ales cu două categorii: modelul editorial , care produce marfa
culturală (fixată pe un suport material solid) ”i modelul fluxului, care produce
valuri succesive ”i continue de programe .
Prima categorie ține de o logică editorială , în care se realizează repro-
ducerea unei opere unice într-un număr oarecare de duplicate (P. Flichy,
1992, p. 978), fie ele cărți, discuri, pelicule cinematografice, CD-uri etc.
Deoarece conținutul este fixat pe un suport durabil, astfel încât el nu se
epuizează în actul consumului, produsele editoriale pot fi stocate în arhive
(sau în colecții individuale) ”i beneficiază de o durată de viață mult mai mare.
˛n plus, ele pot fi reproduse de mai multe ori ”i pot fi plasate, în momente
diferite, în consonanță cu fluctuațiile cererii, pe piețele unde sunt cerute.
Produsele editoriale mobilizează publicuri mai puțin numeroase, atrag mai
puțină publicitate ”i, în consecință, se valorizează mai ales prin vânzarea la bucată.
A doua categorie ține de o logică a fluxului , care se caracterizează prin
continuitatea ”i amploarea difuzării. Nu este vorba aici de un ansamblu de
opere separate, ci de o producție continuă, a cărei distribuție este organizată
fie pe principiul regularității (presa scrisă), fie pe acela al permanenței
(audiovizualul). Fluxul trebuie alimentat în fiecare moment cu produse noi.
Pentru a organiza această regularitate, mediile de flux au pus la punct instru-
mente specifice (machetă standard în presa scrisă, grilă de programe în
audiovizual), care au funcția de a regulariza munca producătorului ”i de a
facilita consumul (oferind repere precise ”i impunând anumite ritmuri ale
vieții casnice). Deoarece sunt distribuite în fluxuri continue, de o mare
regularitate, aceste produse beneficiază de un public fidel (fie în plan global,
fie la nivelul fiecărui tip de emisiune). Audiența stabilă poate fi vândută u”or
celor care vor să plaseze, pe aceste canale, diferite mesaje publicitare. Datorită
difuzării în direct, produsele de flux creează o împletire aparte între funcția
de producție, cea de programare ”i cea de distribuire: pentru că, în principiu,
produsul nu este întâi fabricat, apoi fixat pe suport ”i mai pe urmă vândut la
bucată, el trebuie să fie fabricat, programat, anunțat ”i distribuit în acela”i
timp ”i de aceea”i organizație (post radio sau de televiziune). Această viteză de
producție ”i distribuție face ca organizațiile specializate în fluxuri să-”i
plaseze produsele la intersecția dintre bunurile culturale ”i bunurile infor-
maționale, în antiteză cu o editură sau cu o casă de discuri, care se pot cantona
numai într-un singur sector, producând ”i distribuind fie numai produse
culturale (muzică de un anume gen sau numai carte de SF), fie numai produse
informaționale (carte ”tiințifică sau manuale ”colare).
Preluând ”i sintetizând această perspectivă, G. Tremblay (1997, p. 17) a
definit următoarele cupluri de deosebiri între produsele editoriale ”i cele de
flux:
82 SISTEMUL MASS-MEDIA
a) conținut fixat durabil pe un suport / conținut efemer;
b) produse care pot fi stocate / produse care dispar în momentul difuzării ”i
consumului;
c) conținut discontinuu / conținut continuu (programe);
d) duplicate fabricate în serie ”i distribuite treptat / prototipuri difuzate
instantaneu;
e) finanțare directă (prin cumpărare) / finanțare indirectă (prin veniturile din
reclame).
Astfel, o carte cuprinde un mesaj fixat durabil pe pagina de hârtie;
subiectul ei nu are legătură cu temele altor cărți scoase de aceea”i editură;
cărțile sunt duplicate, produse în serie ”i vândute la bucată; ele î”i acoperă
costurile de producție exclusiv din încasările obținute de la cumpărători; în
antiteză, un program de televiziune nu este fixat pe nici un suport durabil
(exceptând cazul în care vreun telespectator înregistrează un fragment pe un
aparat video); el este difuzat în flux neîntrerupt, ca o sumă de emisiuni ”i
formate relativ bine definite, care se succed ”i dispar unul după altul;
finanțarea este preponderent indirectă, încasările din reclamă acoperind majo-
ritatea cheltuielilor de producție.
Fiind integrate în marele angrenaj al economiilor moderne, industriile
culturale preiau o seamă din caracteristicile modului de producție capitalist:
Cercetările susțin că anumite aspecte ale producției din cultura de masă,
precum sistemul benzii rulante, diviziunea accentuată a muncii ”i specializarea,
segmentarea strictă a diferitelor etape ale producției, cantitățile foarte mari
care pot fi fabricate […] individualizează cultura de masă prin note aparte,
care o alătură producției de tip industrial. Din această perspectivă, nu există
diferențe semnificative între producția de bunuri materiale ”i cea de bunuri
culturale, între producția de ma”ini ”i cea de filme. Procesul de fabricare, axat
pe o producție în serie, rutinizată, fragmentată ”i specializată, are drept
consecință caracterul standardizat ”i repetitiv al bunurilor culturale
(D. Strinati, 1995, p. 1 1).
Bernard MiŁge (1997, 2000b) propune ”i un alt mod de clasificare ”i
interpretare, axat pe criteriul conținuturilor; astfel, ansamblul acestor bunuri
de consum, mereu în schimbare, ar putea fi redus la două tipuri majore de
conținuturi: culturale ”i informaționale . Primele se individualizează prin:
a)caracterul aleatoriu al valorii de utilizare : obiectul de artă nu scapă de
condiționările gustului ”i modei, factori care, de”i dependenți de anumite
mecanisme sociale, implică variații ”i chiar fluctuații nea”teptate ale
reacțiilor publicului. Acest fapt explică pierderile mari de produse din
aceste industrii: discuri muzicale ce nu se vând, cărți care îmbătrânesc în
83 INDUSTRIILE CULTURALE ˛N LUMEA MODERNˆ
rafturile librăriilor, filme care țin sala goală ”i nu se vând nici sub formă de
casete ori DVD-uri, emisiuni de televiziune ratate, cu audiențe penibile. ˛n
acest sens, B. MiŁge (2000b, p. 21) afirmă: Asemenea fenomene nu se
manifestă cu atâta forță în alte ramuri ale industriei, unde pră pastia
dintre producție ”i consum nu atinge niciodată asemenea dimensiuni.
Producătorii ”tiu că un bun cultural de consum nu trăie”te mult ”i nu se
poate impune izolat, că ”ansele lui de succes sunt mai mari dacă apare ca
o parte a unei categorii mai largi (gen, stil, curent); deoarece nu pot ghici
care va fi titlul sau genul hărăzit succesului (sursă a vânzărilor masive,
aducătoare de profit), ei vor lansa pe piață nu bunuri izolate, ci cataloage
de titluri. Producătorii reduc astfel riscurile ”i limitează pierderile: ei
calculează investițiile, profitul ”i pierderile nu pentru fiecare produs ]n
parte (melodie, titlu de carte, film), ci pentru întregul pachet în care acesta
este inclus; astfel, ei speră că, din mai multe titluri conținute de un
asemenea catalog, unul se va impune, va mări vânzările ”i va acoperi
cheltuielile celorlalte. Spre exemplu, 70% din discurile produse într-un an
sunt deficitare, dar un producător muzical realizează jumătate din întreaga
sa cifră de afaceri din vânzarea a numai 3% din titlurile scoase pe piață
evident, cele de succes (P. Flichy, 1991, p. 42).
b)posibilitățile limitate de a serializa un asemenea bun de consum : chiar
dacă aceste bunuri sunt reproductibile ”i pot fi multiplicate la infinit, avan-
tajul economic este redus de marea varietate a culturilor ”i subculturilor;
fiecare colectivitate posedă un anume cod cultural ”i nu acceptă (înțelege,
consumă) bunuri produse după rețetele de succes din alte societăți. Este
clar că instabilitatea industriilor culturale a declan”at o serie de strategii de
adaptare puse în practică de aceia care î”i asumau riscul de a-”i investi
capitalurile aici. ˛ntâi o mare prudență, fapt ce explică lentoarea capitali-
zării ”i transnaționalizării acestui sector, multă vreme redus la câteva
produse-pilot. Apoi o deplasare a consecințelor e”ecului către alți actori (ai
procesului de producție n. M.C.): către arti”ti ”i interpreți (cu excepția
vedetelor, marea majoritate a acestora nu reu”esc să se întrețină din veni-
turile activității artistice); către instituțiile publice care finanțează indirect
producția (vezi, spre exemplu, cazul marilor orchestre simfonice sau al
trupelor de teatru); către difuzorii din audiovizual, care găsesc în veniturile
din publicitate mijloacele de a finanța o parte din costurile de producție ale
creațiilor prezentate în programele lor; în sfâr”it, prin apariția unor mari
conglomerate, specializate în distribuție, care nu preiau decât o parte din
costurile de producție, se lasă responsabilitatea artistică ”i financiară pe
umerii micilor producători (B. MiŁge, 1997, pp. 27-28).
84 SISTEMUL MASS-MEDIA
La rândul lor, bunurile informaționale se caracterizează prin:
a)capacitatea de a fi u”or copiate, multiplicate sau revândute : aceea”i
informație poate fi reprodusă pe multiple suporturi ”i poate fi plasată, pe
piețe diferite, unor consumatori diferiți (agențiile de presă vând acelea”i
”tiri atât pe piața audiovizualului, cât ”i pe aceea a presei scrise); publicul
le poate achiziționa pe o piață sau pe mai multe piețe: nu o dată cumpărăm
un ziar pentru a reveni asupra unei ”tiri pe care am urmărit-o deja în
jurnalul de actualități de la radio sau televiziune;
b)lipsa unei legături directe între prețul de cumpărare ”i valoarea de folosire :
în fiecare zi cumpărăm ziarul preferat cu acela”i preț; totu”i, în unele zile,
el este interesant, iar în altele plictisitor;
c)nerespectarea principiului adiționării : nu găsim nici un interes să po-
sedăm două exemplare din acela”i ziar sau două exemplare identice ale
aceleia”i cărți, casete video, CD etc.;
d)capacitatea de a fi substituite (putem înlocui un ziar cu altul, o emisiune cu
alta); după consum, el rămâne disponibil pentru un alt act de consum
(acela”i ziar poate fi citit de mai multe persoane). Drept urmare, fixarea
prețului la produsele informaționale se realizează după reguli care diferă
clar de cele general admise pentru produsele-tip din consumul de masă
(ibidem , p. 26).
Totu”i, actul de creație (intelectuală ori artistică) nu poate fi supus în
întregime canoanelor ”i caracteristicilor producției industriale; alături de
notele specifice acesteia, el prezintă o seamă de trăsături specifice, rezultate
din unicitatea obiectului său: creația ”i distribuția bunurilor simbolice . Aceste
note globale pot fi sistematizate în funcție de etapele ”i de factorii esențiali din
orice proces de producție industrială: cererea, producția propriu-zisă, distri-
buția ”i consumul.
Cererea, producția ”i distribuția mărfurilor culturale
Cererea de produse este, în acest segment, extrem de neclară: nici cercetările
de specialitate ”i nici intuițiile producătorilor nu pot oferi o configurație clară
a nevoilor ”i a”teptărilor publicului consumator. Gustul ”i moda evoluează
rapid; unele tendințe dispar, altele se transformă în fenomene mimetice de
masă, adică în modă culturală. De aceea, producătorii nu ”tiu dacă un anume
bun cultural se va bucura de popularitate ”i dacă acest lucru se va traduce în
profit (nu toată lumea î”i cumpără CD-ul, DVD-ul sau cartea la modă ele pot
fi împrumutate de la cuno”tințe ”i prieteni, fără a mai vorbi despre posibilitățile
85 INDUSTRIILE CULTURALE ˛N LUMEA MODERNˆ
multiple de piratare!). O altă caracteristică a cererii de produse culturale este
lipsa de fidelitate față de o anume marcă; de fapt, aici, identitatea de marcă
este mai puțin importantă decât identitatea vedetei care promovează un anumit
bun cultural. Publicul va căuta o carte scrisă de un autor de succes, ”i nu
produsă de o editură prestigioasă, un CD scos de un cântăreț la modă, ”i nu
de o anumită casă de discuri sau un film asociat cu numele unor actori celebri,
”i nu cu acela al unei anumite case de film.
˛n plus, timpul pe care oamenii îl consacră relaxării (prin consumul de produse
culturale) este o valoare greu de calculat în termeni economici (vezi H. Vogel,
1998, pp. 6-27). Creatorii au găsit anumite rețete ale succesului, dar, ca ”i
urciorul care nu merge de multe ori la apă, acestea se dovedesc adeseori
în”elătoare. Spre deosebire de alte domenii economice, unde cuantumul pr oducției
poate fi planificat (datorită faptului că nevoile de consum ”i resursele timp,
energie, bani puse în mi”care pentru satisfacerea acestor nevoi sunt clare),
în industriile culturale, dorințele, acest motor al consumului (”i implicit al
producției), sunt frecvent un mister. De aceea, în industriile culturale fabricarea
de bunuri este strict legată de fabricarea de dorințe (J. Barbero, 1993, p. 49).
˛ntr-o carte celebră ( Lempire de lØphØmŁre ), gânditorul francez Gilles
Lipovetsky a analizat mecanismele prin care sunt reînnoite, în mod constant,
curiozitatea ”i dorința de consum cultural. El susține că, în lumea de azi,
cultura de masă este o cultură de consum, fabricată în întregime pentru
plăcerea imediată (p. 248). Cum obiectul cultural ”i plăcerea se epuizează în
actul consumului, atât produsele, cât ”i interesul pentru ele trebuie mereu
împrospătate; de aceea industriile culturale sunt strâns legate de sistemele de
publicitate. Acestea din urmă creează valuri succesive de mode (compor-
tament definit prin chiar efemerul său) care, la rândul lor, fabrică mereu noi
(”i, poate, iluzorii) nevoi de consum; datorită sistemului publicității, cererea
este periodic retrezită la viață, produsele sunt absorbite ”i industriile cul-
turale pot produce mai departe.
Pentru a stimula curiozitatea publicului, marile grupuri din acest domeniu
investesc sume uria”e în campaniile de promovare: ele speră ca astfel să
fixeze sau să amplifice cererea. Investițiile lor în atragerea publicului sunt cu
atât mai importante cu cât, în sfera consumului de cultură, cererea este
neelastică: bugetul de timp ”i de energie de care dispune un om nu este
nelimitat; granițele acestuia sunt trasate de timpul necesar pentru muncă,
transport, diverse activități casnice ”i, evident, somn; în plus, alte forme de
relaxare, precum călătoriile, sportul sau hobby-urile, răpesc o parte din
momentele care ar putea fi consacrate consumării produselor acestor
industrii.
86 SISTEMUL MASS-MEDIA
Producția de bunuri culturale, în regim industrial, se caracterizează prin
introducerea principiului benzii rulante, ceea ce implică serializarea, standar-
dizarea, omogenizarea conținuturilor (stereotipia), descompunerea produsuluiglobal în unități clare, realizate de grupuri de oameni specializați, ”i asam-
blarea ulterioară de către alți speciali”ti. Fie că este vorba de industria cărții,
a discurilor de muzică, a filmului sau a presei, asemenea proceduri sunt îngeneral aplicate pentru a conduce la mărirea randamentului ”i la reducerea
costurilor de producție. Nu trebuie să uităm însă că în alte domenii ale
culturii, precum teatrul, muzeele, expozițiile, opera sau arta picturală ”isculpturală, aceste caracteristici ale industrializării sunt mult mai puțin
prezente: aici creația individuală, manufacturieră, imprevizibilă ”i neseria-
lizată, este dominantă. Pe de altă parte, deoarece la nivelul creației artisticepropriu-zise nu s-au inventat tehnici de cre”tere a productivității, eforturile de
rentabilizare ale producătorilor s-au concentrat preponderent asupra segmen-
tului de execuție; drept urmare, acesta devine tot mai diferit de cel de con-cepție. La nivelul execuției, diviziunea muncii este extrem de avansată: există,
spre exemplu, scenari”ti specializați în găsirea ideii, alții în alcătuirea firului
narativ, iar alții în diverse tipuri de dialoguri; sau jurnali”ti specializațiexclusiv în sport, în chestiuni bursiere, în viața vedetelor, în probleme eco-
logice etc.; în plus, etapizarea ”i corelarea într-un sistem de tip bandă rulantă
a proceselor de creație ”i de asamblare a ajuns să fie deosebit de riguroasă ”inu o dată birocratică. Din această cauză, personalitatea creatoare nu are
decât puține ”anse de a-”i pune pecetea pe ceea nici nu mai poate fi numit
operă, ci doar produs (J. Lohisse, 1998, p. 143).
˛ntr-un asemenea proces de producție, dominat de raționalitatea tehnică,
sunt combinate, în colective de muncă, diverse categorii socio-profesionale.
Statutul forței de muncă este extrem de precar: între gloria ”i veniturileexorbitante ale vedetei ”i anonimatul ”i salariile modeste ale diver”ilor specia-
li”ti (care contribuie la propulsarea vedetei) distanța este uria”ă. De altfel,
ansamblul celor implicați în industriile culturale este foarte eterogen: întâlnimaici ocupații asociate universului creației artistice (scriitori, compozitori,
pictori, graficieni, actori ”i interpreți), alături de meserii tipice pentru uni-
versul producției: ingineri, contabili, speciali”ti în marketing, muncitori deînaltă calificare ”i muncitori necalificați. Modul de plată este ”i el eterogen:
de la dreptul de autor până la plata cu ora, sunt utilizate toate formele de
remunerație posibile.
Presiunea generată de eficientizarea producției modifică radical poziția,
prestigiul ”i comportamentul creatorilor, plasându-i în ipostaza de funcționari
ai unei uria”e ma”inării birocratice.
87 INDUSTRIILE CULTURALE ˛N LUMEA MODERNˆ
˛n 1965, scriitoarea franceză Nicole de Buron a scris scenariul unui serial de 26
de episoade (care a avut succes), inspirat din cartea ei, Saintes ChØries . După
cum mărturise”te autoarea, ea s-a bucurat de libertate totală ”i ”i-a construit
povestea cum a vrut. ˛n anul 1986 i s-a cerut să adapteze o altă carte, Qui est ce
garçon , pentru un serial în 6 episoade. Scriitoarea î”i aminte”te că a întâmpinat
mici probleme din cauza lipsei de bani ”i a diferențelor de viziune asupra
personajelor dintre ea ”i interpreta rolului principal, MarlŁne Jobert, dar că, înansamblu, totul a decurs normal. ˛n sfâr”it, în 1990 a fost solicitată să transforme
un alt roman ( Cest quoi ce petit boulot ) într-un serial de 6 episoade. După ce
a terminat de scris scenariul, a fost informată că producătorii s-au răzgândit ”ivor numai patru episoade. A rescris, în noul format, întreaga poveste, dar nici
regizorul ”i nici MarlŁne Jobert, care urma să dețină rolul principal, nu au fost
de acord cu textul. ˛n disperare de cauză, producătorul Pierre Grimbalt aajutat-o să refacă scenariul; nici de această dată MarlŁne Jobert nu a fost
mulțumită de felul cum era construit personajul pe care-l întrupa. Pe acest fond
de dispute au început filmările, dar, după o lună, MarlŁne Jobert a plecat învacanță. La întoarcerea ei, atât regizorul, cât ”i ceilalți actori erau prin”i în
turnarea altor filme. Producătorul a angajat un nou regizor, iar acesta,
bineînțeles, a venit cu o altă concepție asupra serialului. Nicole de Buron scrieacum replici noi, reface diferite secvențe ale povestirii, pentru a-i da satisfacție
regizorului, dar ”i pentru a găsi justificări plauzibile pentru dispariția unor
personaje (ai căror actori nu mai erau disponibili) ”i apariția altora. Când totuleste gata, speciali”tii în marketing cer să fie schimbat finalul, deoarece sondajele
arătau că publicul are alte preferințe în ce prive”te destinul personajelor.
Comentând toate aceste încurcături, generate de complexitatea crescândă a uneiproducții presate de exigențele unei piețe instabile, VØronique Brocard remarcă
amuzată faptul că scriitoarea a scăpat ieftin în raport cu alt scenarist, care
pregătise un serial pentru un producător canadian, cu o acțiune plasată pe malulunui lac de munte, ”i care a fost obligat să schimbe totul, deoarece producătorul
inițial s-a retras ”i locul lui a fost luat de unul tunisian, care î”i dorea, fire”te,
o poveste adaptată cadrului geografic specific de”ertului (V . Br ocard, 1994,
pp. 17-21).
Pe de altă parte, caracterul imprevizibil al cererii din sfera consumului de
cultură se traduce prin înmulțirea factorilor de risc pentru producător. După
Grosberg et alii (2006, pp. 123-126), în industriile culturale sunt practicate
mai multe strategii pentru reducerea riscului:
a)amplificarea capitalului investit : cu cât sunt investiți mai mulți bani, cu
atît cresc ”ansele de succes; această strategie a fost aplicată de Hollywood,
care a finanțat masiv filmele ce utilizau rețete de succes (în antiteză cu
țările europene, unde se dau finanțări medii, pentru a se mări varietatea de
filme ”i a se oferi cât mai multe ”anse mai multor creatori). Astfel, sub
88 SISTEMUL MASS-MEDIA
presiunea intereselor financiare, marii producători au redus diversitatea
produselor: o analiză făcută asupra producției de filme de la Hollywoodarată că, între 1960 ”i 1990, trei mari genuri (drama, aventura ”i comedia)au reprezentat peste jumătate din totalul titlurilor cinematografice. Pentru
a-”i asigura profitul, firmele copiază succesele anterioare ”i reciclează
vechile teme; regizorii sunt prețuiți mai mult pentru succesul economicdecât pentru noutatea artistică. […] Deoarece costurile de producție au
crescut, a crescut ”i riscul, iar varietatea în conținut a scăzut. Filmele
produse de marile companii sunt din ce în ce mai asemănătoare
(D. Crane, 1992, p. 59);
b)integrarea procesului de producție : firmele care controlează producția ”i
distribuția au ”anse mai mari de a-”i promova oferta ”i de a reduce din
costurile globale. O companie de muzică integrată vertical într-un mare
grup media va controla crearea ”i înregistrarea unui hit în studiourile sale,reproducerea în fabricile ei de material muzical, promovarea prin firmelede publicitate ”i prin posturile de radio ”i televiziune din respectivul concern
”i distribuția prin magazinele din rețeaua proprie. Trustizările din ultimele
decenii au confirmat această soluție, prin eforturile marilor grupuri de acontrola cele trei mari industrii implicate în acest sector: (1) industriade material (producătoare de aparate de recepție, calculatoare, aparate de
înregistrare ”i stocare a produselor), (2) industria de conținuturi (pro-
ducătoare de filme, muzică, romane ”i alte bunuri livre”ti, ”tiri ”idivertisment de presă) ”i (3) industria rețelelor de distribuție. A”a cumarată Bernard MiŁge (2000b), centrul de gravitate al sectorului industriilor
culturale s-a mutat către ultimele două, marile firme investind masiv în
producția de conținuturi ”i în rețelele de telecomunicații (fapt care conducela sinergii nea”teptate, precum aceea dintre telefonul mobil ”i televiziune:pe micul ecran, prin sateliții de comunicații, cei care se abonează la acest
serviciu pot viziona în direct, la serviciu, în tren sau în metrou, programe
de ”tiri, transmisii sportive sau serialul preferat);
c)raționalizarea proceselor de consum : acest lucru este facilitat prin procese
de trustizare sau punere în rețea, în a”a fel încât tot mai multe unități să
ofere acela”i tip de programe sau de produse. Tot în acest sens merge ”i
tendința de serializare ”i de standardizare: producătorii consideră căaudiențele aleg bunurile pentru consum după ce au renunțat la anumiteproduse față de care au anumite nemulțumiri; astfel, ei nu consumă ceea
ce ar dori cu adevărat să consume, ci ceea ce rămâne din opțiunile oferite
după ce au eliminat alternativele nedorite. Acest mecanism consacrat deformula LOP (Less Objectionable Program programul care stârne”te
89 INDUSTRIILE CULTURALE ˛N LUMEA MODERNˆ
cele mai puține obiecții) favorizează filmele, liniile muzicale, programele ”i
informațiile comune, puțin creative, conformiste ”i stereotipe.
Distribuția reprezintă cheia succesului unui produs cultural: o emisiune
sau un film au acelea”i costuri, indiferent dacă sunt privite de un milion, o mie
sau o sută de spectatori. O bună distribuție, susținută de o campanie depromovare reu”ită, asigură amortizarea costurilor de producție ”i obținereaprofitului. ˛n această configurație, marketingul ”i publicitatea joacă un rol
primordial. ˛n Franța, costul unui album muzical varia între 250.000 ”i
450.000 de franci, iar campania de publicitate costa între 100.000 ”i 400.000de franci; în SUA, producția unui film costa în anii 90, în medie, 35-40 demilioane de dolari, distribuția 30-35 de milioane de dolari, iar campania de
promovare înghițea 30 de milioane de dolari; veniturile realizate din vânzarea
unui CD se împart astfel: 20% pentru promovare, 10-20% pentru design ”iambalaj, 10-20% pentru înregistrare, 10-20% pentru diverse costuri deproducție, 5-15% pentru plata drepturilor de autor, 30-40% pentru drepturile
de distribuție ale firmelor care difuzează ”i vând produsul ”i 30-40% pentru
firma care a realizat CD-ul (R. Campbell, 1998, pp. 83 ”i 206).
Finanțarea produselor din industriile culturale se poate realiza prin urmă-
toarele mijloace: plata directă a actului de consum (cumpărarea la bucată de
carte, ziar, casetă, disc sau cumpărarea dreptului de acces în sala de cinema-
tograf ori la televiziunea codată); abonamentul (televiziunile prin cablu);
taxele (finanțare specifică televiziunilor ”i radiourilor publice); subvenționarea
de către stat sau organizații filantropice; veniturile obținute din reclame ;
sponsorizarea (B. MiŁge, 1997, p. 40). Cea mai importantă sursă de finanțare
este, în prezent, publicitatea. Aceasta creează un sistem de duble corelări: pede o parte, între amploarea distribuției ”i cuantumul veniturilor din reclame ”i,pe de alta, între structura produselor ”i a programelor ”i locul ori momentul de
plasare a mesajelor publicitare. Costurile unui insert publicitar pot fi incredibil
de mari, dacă produsul mediatic respectiv oferă, prin momentul de difuzare ”iaria geografică acoperită, accesul la un număr impresionant de consumatori.Astfel, în 1997, pentru 30 de secunde de publicitate la meciurile ligii de fotbal
american s-au plătit 1,2 milioane de dolari; în Franța, la finala Cupei din
1993, 30 de secunde au costat 1 milion de franci; conform publicației Quid
(1997), cea mai scumpă pagină de publicitate din istoria presei s-a înregistratîn 1994, când în revista americană Parade , cu un tiraj de 33 de milioane de
exemplare, o pagină a costat 550.000 de dolari. ˛n acest sistem de dependențe
reciproce, producătorii caută să obțină distribuții cât mai mari (investindmasiv în campanii de promovare a creațiilor respective), în speranța căatingerea unor audiențe uria”e va atrage după sine rețete publicitare de amploare,
care vor acoperi cheltuielile ”i vor genera profit.
90 SISTEMUL MASS-MEDIA
Pe de altă parte, interesele ”i exigențele celor care plasează mesaje publi-
citare duc la schimbarea structurii unor emisiuni, la reorganizarea grilei de
programe ”i, nu o dată, la modificarea unor manifestări cultural-sportive
consacrate. Astfel, episoadele din filmele seriale sunt construite în calupuride acțiune unitară de 10-15 minute, pentru a permite întreruperea pove”tii ”i
introducerea unui insert publicitar în momentele de suspans, înainte de relan-
sarea intrigii. La cererea canalului de televiziune TF1, meciurile importantede fotbal din campionatul francez au fost programate la ora 20.45, pentru a
lăsa libere 10-15 minute pentru publicitate în intervalul de maximă audiență
dintre jurnalul de actualități ”i spectacolul sportiv. ˛n baschetul american,reprizele de 30 de minute au fost împărțite în două, fapt care a condus la
apariția a încă două intervale pentru anunțuri publicitare; în tenis, tie-break-ul
a fost introdus pentru a scurta durata meciului (care nu mai perturbă astfelgrilele de programe) ”i pentru a oferi momente de interes maxim, cu fire”tile
pauze (la schimbarea terenului) deschise mesajelor publicitare.
Consumul de bunuri culturale este orientat către produse perisabile,
care î”i epuizează mesajele (”i semnificațiile) foarte repede ”i care trebuie
înlocuite cu altele, identice sau asemănătoare. Realizarea unui asemenea circuitimplică (”i aceasta este o condiție esențială) accesul liber la piața pe care
circulă ”i se vinde marfa culturală, altfel spus, democratizarea accesului la
cultură. Logica industrială atrage după sine distrugerea barierelor care blocausau limitau contactul dintre masele largi ”i valorile culturale. Acestea din urmă
pot fi consumate în original (în special în muzeele de artă ori în sălile de
teatru), dar mai ales în duplicate (albume, cărți, filme documentare oriartistice, discuri ”i casete, ziare ”i reviste). Prețurile prin care se asigură
accesul la bunul cultural au scăzut continuu: biletele de intrare la teatru sau
la expoziții, costul unei cărți, reviste, casete, precum ”i abonamentul laprogramele de televiziune, radio, e-mail (inclusiv sumele pentru achiziționarea
unor receptoare radio ”i de televiziune, unor calculatoare, casetofoane, video-
casetofoane etc.) nu mai reprezintă astăzi obstacole de netrecut în fața curio-
zității sau a nevoii de informare ”i relaxare. De aceea, investițiile oamenilor din
țările dezvoltate în industriile culturale au crescut constant: spre exemplu, în
anul 2002, americanul din clasa de mijloc a cheltuit 2.000 dolari pentrudivertismentul oferit prin aceste industrii (L. Grossberg et alii , 2006, p. 99).
Numer oase studii au arătat că ultimele decenii au adus, în țările dezvoltate,
câteva mutații esențiale în distribuția consumului: ˛ntâi, o cre”tere puternică”i regulată, în volum ”i în valoare, a cumpărării de echipamente; această
cre”tere nu a dat semne de oboseală, chiar dacă a vizat bunuri diferite, la
început pentru consumul comun în familie, mai apoi pentru un consum din ceîn ce mai individualizat. O cre”tere mai fluctuantă, dar totu”i puternică, a
91 INDUSTRIILE CULTURALE ˛N LUMEA MODERNˆ
consumului de suporturi legate de aceste aparate suporturi neînregistrate
(casete pentru înregistrat muzică sau imagini, pelicule foto), dar mai ales
înregistrate (casete, CD-uri ”i DVD-uri de muzică sau film). O stagnare în
volum, dar o cre”tere în valoare a bunurilor reproduse pe suporturi imprimate,
în special cartea ”i presa. O scădere constantă ”i importantă pe termen lung a
consumului de spectacole este drept, cu anumite variații: circul ”i sărbătorile
populare au cunoscut un declin inexorabil, teatrul a avut unele perioade de
resurgescență. ˛n schimb, spectacolele de muzică nu au fost afectate de
concurența exercitată de muzica înregistrată (B. MiŁge, 2000b, pp. 41-42).
Altfel spus, în deceniile de la sfâr”itul secolului XX, oamenii au investit în
radiouri ”i televizoare, în video-recordere, în casetofoane ”i DVD ROM-uri
fixe ”i portabile ”i în calculatoare; acestea au fost inițial destinate consumului
în comun ”i, ulterior, dublate sau triplate prin achiziții succesive pentru
consumul individual. Pentru a le folosi în mod cât mai variat, oamenii au
cumpărat, de asemenea, casete ”i DVD-uri, au înregistrat de la radio ”i
televizor sau au consumat filme sau muzică înregistrate ”i difuzate de firme
specializate. Consumul ”i investițiile în carte ”i presă scrisă au scăzut în
volum, dar au fost constante în valoare (ceea ce înseamnă că prețurile acestor
produse au crescut), iar investițiile pentru a viziona, în afara căminului,
spectacolele consacrate (operă, circ, teatru) au scăzut de”i cele pentru
muzică sau sport au crescut.
Aceasta înseamnă că pe piața bunurilor culturale pătrund tot mai mulți
consumatori: în consecință, producătorii sunt nevoiți să-”i conceapă mărfurile
în funcție de cererile foarte variate ale cumpărătorilor. Cel mai adesea, ace”tia
fac apel la industriile culturale pentru a-”i umple timpul liber ( loisir), pentru
a se odihni ”i a se relaxa, deci pentru necesități ”i aspirații legate primordial
de odihnă ”i distracție (nu de muncă ”i producție). Ace”ti consumatori provin
din toate clasele sociale, din toate regiunile ”i chiar continentele, din toate
religiile ”i straturile culturale.
Consumul de bunuri culturale ”i informaționale nu se poate dezvolta (”i nu
poate crea o piață dinamică) decât dacă produsele oferite au capacitatea de a
răspunde tuturor a”teptărilor, de a satisface toate gusturile, de a fi pe înțelesul
tuturor ”i de a stârni interesul general. Pentru a atinge acest obiectiv, în actul
de producție industrială valorile culturale sunt simplificate, reduse la scheme
accesibile ”i ambalate în forme atrăgătoare: versiunile populare ale marilor
teme muzicale, serialele ”i filmele construite în jurul operelor clasice ale
literaturii universale, jocurile pe calculator cu eroi din repertoriul simbolic
clasic etc. ˛n acela”i timp, pentru că sunt accesibile (în conținut ”i în preț),
pentru că pot fi fixate pe suporturi u”or transportabile ”i pentru că sunt
difuzate la domiciliu, aceste creații culturale încep să fie consumate în mod
92 SISTEMUL MASS-MEDIA
individual, în intimitatea camerei sau a colți”orului preferat. De la cartea
citită, în gând, în dormitor (”i nu recitată în agora) până la ascultarea în că”ti
a muzicii preferate, sistemele ”i tehnicile moderne de consum au dus la
eliminarea progresivă ”i tot mai accentuată a persoanelor ”i instituțiilor inter-
mediare: teatrele, sălile de concerte, cenaclurile, sălile de cinematograf,
piețele publice se golesc, iar arti”tii devin prezențe îndepărtate ”i inaccesibile,
ale căror mesaje ajung la noi prin suporturi materiale sau imateriale. Este
evident că astfel dispar ”i comunicarea dintre consumatori ”i producători,
solidaritatea ”i convivialitatea celor care au trăit împreună actul artistic în săli,
cenacluri, expoziții, muzee, stadioane etc. ˛n asemenea locuri intime, în
asemenea momente de evaziune, scopul consumului cultural nu mai este (atât)
informarea ori (auto)educarea, cât relaxarea: astfel, practicile culturale se
ancorează decisiv în practicile de divertisment ”i evaziune. Se na”te astfel un
sistem în care cultura distribuită prin industrii specializate dezvoltă reguli noi,
în raport cu vechile sisteme de creație ”i consum cultural: în esență, dacă în
cultura de elită se promova o separare clară între principiile estetice ”i cele
economice (succesul de moment nu este o dovadă a calității estetice, iar
numărul mare de arti”ti celebri care au trăit sau despre care se spune în
biografiile romanțate că ”i-ar fi dus viața în sărăcie reprezintă un argument
simbolic, care confirmă această regulă), în industriile culturale succesul de
piață apare ca o garanție a valorii estetice: milioanele de discuri vândute,
încasările record ale unui film, tirajele de masă ale unui roman apar, toate, ca
dovezi certe ale valorii culturale. Ceea ce face ca arti”tii să nu mai fie consacrați
de recunoa”terea lor de către arbitrii gustului, adică de criticii literari ”i de
artă, de mediul universitar ”i de academiile de prestigiu, ci de către reu”ita
comercială; dar, la rândul ei, aceasta este determinată de vizibilitatea în
mass-media, vizibilitate frecvent obținută prin campanii de marketing, prin
reclame sau eforturi de relații publice. ˛n acest sistem, un rol aparte le revine
jurnali”tilor, care controlează accesul la public ”i care decid (pornind de la
criterii comerciale precum mediagenia unui intelectual sau capacitatea sa de a
produce acele formule accesibile ”i spectaculoase care atrag audiențele) ce
produse ”i ce arti”ti vor fi promovați în emisiunile de radio ”i de televiziune
sau în paginile publicațiilor de mare tiraj. (R. Rieffel, 2005, pp. 316-327).
Această transformare are drept consecință faptul că, în actul de consum,
latura intelectuală (efortul de a înțelege ”i de a memora, analiza critică a
calității produsului, integrarea lui într-o clasă ”i compararea cu alte categorii
culturale) pierde din importanță în favoarea dimensiunii afective (identificarea
cu mesajul sau cu protagoni”tii care întrupează acel mesaj, interpretarea prin
perspectiva experiențelor personale, trăirea vicarială, suprapunerea artisticului
cu realitatea cotidiană etc.). Deoarece o bună parte din aceste produse au
93 INDUSTRIILE CULTURALE ˛N LUMEA MODERNˆ
caracter standardizat (sunt formate-tip, cu pove”ti ori structură-tip, realizate
prin procese de fabricație-tip), ele reu”esc să corespundă orizontului cultural
”i emoțional al unor mari segmente ale populației: a”a-numita logică a celui
mai mic numitor comun se referă la construirea mesajelor în jurul unor
valori sau sentimente comune, cât mai aproape de interesul uman general.
Această tendință facilitează receptarea ”i înțelegerea produselor, măre”te
numărul consumatorilor, aduce profit, dar, plasând totul la nivelul unui om
mijlociu standard, poate uniformiza valorile, comportamentele, aspirațiile
(sau, în formula ironică a lui Edgar Morin, poate impune esteticile mijlocii,
îndrăznelile mijlocii, inteligențele mijlocii ”i prostiile mijlocii). Cercetările
recente au arătat că puterea de modelare a produselor din industriile culturale
nu este absolută: consumatorii dezvoltă nu numai strategii de întâmpinare ”i
acceptare, ci ”i tehnici de contracarare ”i resemnificare.
Funcții, roluri ”i efecte:
noțiuni introductive
De la celebra panică din 1938, declan”ată de radiodifuzarea povestirii
Războiul lumilor de H.G. Wells, dramatizată (poate prea realist) de Orson
W elles, până la panica generată de diferitele afirmații amplificate de mass-media
românească, referitoare la iminența unui cutremur într-o anume perioadă
(vestitul caz Hâncu), de la lacrimile vărsate în fața serialului de după-amiază
la explozia de bucurie ”i revărsarea nocturnă a miilor de oameni pe străzile
ora”elor după transmisiile în direct ale victoriilor echipei naționale de fotbal,
de la gestul aproape reflex de a deschide radioul (dimineața) sau televizorul
(seara), până la senzația de iritare provocată de chio”cul închis ”i de absența
(pentru câteva ore doar) a ziarului preferat, în sfâr”it, de la discuțiile înfocate
în jurul ultimei apariții televizate a unui lider politic, până la izolarea de lume
prin intermediul ascultării muzicii, al vizionării filmului ori emisiunii preferate,
al jocurilor pe calculator, al navigării pe Internet sau chiar al dezlegării unui
rebus istoria mass-mediei este ”i istoria trăirilor indivizilor, a reacțiilor
grupurilor, a mobilizărilor sociale pe care mesajele purtate de presă le-au
declan”at. Nimeni nu poate contesta faptul că presa răspunde unor nevoi ”i
aspirații, clare sau difuze, ale indivizilor ”i colectivităților fiind modelată,
astfel, de solicitările sau de a”teptările acestora ”i că, simultan, ea exercită
o seamă de influențe asupra vieții sociale, modificând acțiunile indivizilor ”i
grupurilor. Pornind de la aceste constatări, jurnali”tii, oamenii politici, legiuitorii,
filosofii, psihologii ”i sociologii au căutat să vadă ce loc ocupă mass-media în
viața socială, ce legături se țes între aceasta ”i diferitele instituții, grupuri sau
persoane, ce putere au aceste interacțiuni ”i ce importanță are presa în procesele
de transformare a structurilor economice, sociale, politice ori culturale.
Relația dintre mass-media ”i societate se poate pune în termeni de consecințe
generale ( funcțiile presei), de influențe ( efectele presei) sau de misiuni globale
atribuite acestor sisteme ( rolurile presei). ˛n limbajul uzual ”i chiar în unele
lucrări de specialitate, termenul funcție cumulează frecvent cele trei posibilități
enumerate mai sus. A”a cum observa Denis McQuail (1987, p. 69), această
noțiune poate fi folosită cu sensul de scop, de consecință ori de cerință sau
96 SISTEMUL MASS-MEDIA
a”teptare ”i poate căpăta ”i alte înțelesuri; în sfera comunicării de masă, spre
exemplu, sintagma «funcția de informare a presei» se poate referi la trei
lucruri foarte diferite: acela că presa încearcă să informeze oamenii (scop),
acela că oamenii află ceva din presă (consecință) sau acela că presa poate să
informeze oamenii (rezultat sau a”teptare).
Astfel, expresia funcția de informare a presei poate fi tradusă prin trei
sintagme diferite:
a) drept urmare a activității presei, publicul este informat funcție ;
b) presa are misiunea de a informa publicul rol;
c) prin informațiile pe care le distribuie, presa influențează gândirea ”i com-
portamentul publicului efect.
˛n primul caz, faptul că presa ne informează apare ca o consecință a
existenței sistemului mass-media. Această consecință derivă din funcționarea
globală a mass-mediei (nu doar a unui segment bine determinat, cum ar fi un
radio local, o revistă pentru gospodine sau un post de televiziune de sport) ”i
nu este legată în mod direct de o intenție (declarativ asumată ”i precis
direcționată): putem găsi informații chiar ”i în acele mesaje care nu au ca
scop principal informarea, cum ar fi filmele de divertisment, concursurile TV,
programele de varietăți, integramele, clipurile muzicale etc. Este evident că
presa nu ar exercita o asemenea funcție dacă nu ar exista, ca o premisă a
acesteia, o dorință ”i o nevoie de căutare de informații, drept expresie a unor
necesități elementare ale omului. ˛n felul acesta, răspunzând nevoii indivizilor
de a-”i controla mediul ”i, deci, de a ”ti ce se petrece în lumea în care trăiesc
”i satisfăcând această nevoie prin produsele pe care le oferă, mass-media
generează, ca o consecință a activității sale, faptul că publicul este informat.
Ansamblul fenomenelor apărute în procesul satisfacerii unor nevoi poartă
numele de funcții . ˛n Dicționarul de sociologie , funcția este definită prin
contribuția pe care un element o aduce la satisfacerea unei cerințe a sistemului
din care face parte, ajutând la menținerea ”i dezvoltarea acestuia (C. Zamfir,
L. Vlăsceanu, 1993, p. 262); mass-media contribuie la satisfacerea cerințelor
sistemului social, a nevoilor indivizilor, grupurilor ”i instituțiilor ”i, prin
aceasta, ea este un factor important în menținerea echilibrului sistemului
social (a”a cum vom vedea, atunci când acest lucru nu se întâmplă, atunci
când avem de a face cu disfuncții ale presei, au loc fenomene creatoare de
dezechilibre, precum panica).
˛n al doilea caz, este vorba despre o cerință imperativă: presei i se atribuie,
înainte chiar de exercitarea acțiunii sale, misiunea, rolul de a informa. Acest
lucru este considerat o obligație a instituțiilor mass-media, un ceva care
trebuie realizat, indiferent de obstacolele sau de conjuncturile concrete în care
97 FUNCȚII, ROLURI “I EFECTE: NOȚIUNI INTRODUCTIVE
presa lucrează. ˛n jurul concepțiilor referitoare la rolul pe care presa trebuie
să-l joace s-au construit patru mari teorii (modele) care au organizat, într-o
paradigmă generală, numeroasele sarcini atribuite de-a lungul istoriei sis-
temelor de comunicare de masă: modelul autoritarist (bazat pe misiunea de
susținere a structurilor de putere existente), modelul totalitarist (bazat pe
misiunea de mobilizare a maselor pentru îndeplinirea proiectelor puterii),
modelul liberal (bazat pe misiunea de a facilita accesul publicului la informații
”i divertisment) ”i modelul serviciului public (bazat pe misiunea de a realiza
educația civică ”i informarea corectă).
˛n cel de al treilea caz, faptul că activitatea presei are drept rezultat informarea
indivizilor apare ca un produs imediat al funcționării unui segment al mass-mediei.
Aceasta înseamnă că ne confruntăm cu acțiunea unui ziar, post, program sau
mesaj, care influențează într-un anumit fel pe o parte din cei care intră în
contact cu el. Acest tip de acțiune concretă a mass-mediei poartă numele de
efect. Analiza efectelor a consumat, timp de peste 50 de ani, aproape întreaga
energie a cercetătorilor din domeniul comunicării de masă: ei au stabilit că
efectele presei pot atinge nivelul cuno”tințelor, emoțiilor, atitudinilor sau
comportamentului individual; că ele vizează persoana, grupul, instituțiile
sociale, întreaga societate sau cultura unui segment al său; că pot fi inten-
ționate sau non-intenționate; că acționează pe termen scurt sau pe termen
lung etc. (vezi D. McQuail, 1987, pp. 256-260). Efectele nu răspund în chip
necesar unor nevoi generale ale indivizilor ”i colectivităților ”i nici nu se
justifică prin contribuții specifice la menținerea ori la dezvoltarea siste-
melor sociale. Din contră, o seamă de efecte ale mass-mediei au condus la
fenomene nefuncționale: astfel, unele cercetări arată că, în urma expunerii
tinerilor la programe TV ori la filme excesiv de violente, poate cre”te tendința
acestora spre un comportament agresiv ”i antisocial; la fel, unele studii susțin
că audiențele pot fi influențate prin difuzarea, cu puțin timp înaintea alegerilor,
a unor informații privind viața privată a unui candidat, de exemplu.
Prezentarea de mai sus relevă faptul că între rol (misiune, derivată dintr-un
proiect global sau, la limită, dintr-o filosofie social-politică), funcție (conse-
cință, conturată în urma corelării dintre nevoile societății ”i oferta mass-mediei)
”i efect (formă de influențare, datorată unei acțiuni determinate a mass-mediei),
distanța conceptuală este mai mult decât evidentă. Deoarece menținerea
ambiguității ”i folosirea inadecvată a acestor termeni poate genera confuzii ”i
interpretări hibride, ar fi de dorit ca cel puțin acele persoane care se consideră
speciali”ti în mass-media să utilizeze noțiunile de față cu precauție ”i cu
respect pentru semnificația lor exactă.
˛nțelegerea relației complexe dintre mass-media ”i societate implică discutarea
unor concepte, aparent cunoscute (prin demonetizarea lor în discursurile din
98 SISTEMUL MASS-MEDIA
presă ”i dezbaterile din grupurile nespecializate), dar rareori clarificate a”a
cum se cuvine: este vorba despre termeni precum influență, manipulare,
dezinformare, propagandă ”i persuasiune.
Cadrul cel mai general al dezbaterii este oferit de conceptul de influență ;
din punct de vedere sociologic, el se referă la o acțiune exercitată de o
entitate socială, orientată spre modificarea opțiunilor ”i manifestărilor alteia
(C. Zamfir, L. Vlăsceanu, 1993, p. 299). Din acest punct de vedere, ansamblul
relațiilor sociale este o sumă de acțiuni de influențare: părinții î”i educă
odraslele după un anume model, ”coala încearcă să ne influențeze pentru a ne
face să ne conformăm unor valori ”i norme sociale consacrate, prietenii (dar
”i du”manii) vor să ne influențeze pentru a face anumite lucruri, medicii ne
modifică opțiunile (alimentare, de petrecere a timpului liber, de muncă etc.)
pentru a evita îmbolnăvirea, oamenii politici vor să ne determine să ne
manifestăm prin vot în favoarea unui partid sau lider etc. ˛n acest context,
mass-media apare ca un instrument în jocul complex al influențelor sociale,
instrument utilizat de diferite entități pentru a modifica opțiunile ”i mani-
festările publicului. Totu”i, mass-media nu este o simplă victimă a intereselor
instituțiilor sociale ”i indivizilor care dețin putera economică ”i politică:
frecvent, ea însă”i devine agentul unei influențe îndreptate în favoarea presei,
prin campanile de autopromovare ”i reclamă (care urmăresc orientarea con-
sumatorului către un anume produs mass-media), prin materialele de opinie în
care personalități mediatice pledează pentru interesele presei (cum sunt, în
România, mobilizările împotriva formulării ”i supunerii votului Parlamentului
a unei Legi a presei, împotriva impunerii unor forme de TV A care afectau
interesele breslei sau împotriva unor decizii patronale care prejudiciau drep-
turile jurnali”tilor) sau prin modul specific în care jurnali”tii identifică,
selectează ”i prezintă anumite informații. Conceptul de efect al mass-mediei
devine, în acest circumstanțe, sinonim cu cel de influență a mass-mediei.
Dacă ne mutăm atenția de la acțiunea socială la mijloacele prin care se pot
exercita anumite influențe, întâlnim un triunghi terminologic extrem de com-
plex (”i controversat): persuasiune , propagandă , manipulare .
Conceptul cu sfera cea mai largă este cel de persuasiune : el denume”te
activitatea de influențare a atitudinii ”i comportamentului unei persoane, în
vederea producerii acelor schimbări care sunt concordante cu scopurile sau
interesele agenției inițiatoare; persuasiunea se realizează în condițiile în care
se ține seama de caracteristicile de receptivitate ”i reactivitate ale persoanei
influențate (C. Zamfir, L. Vlăsceanu, 1993, p. 423). Este, a”adar, evident că
persuasiunea se bazează pe evaluarea intereselor, valorilor ”i reprezentărilor
simbolice ale persoanei sau persoanelor asupra cărora ea se va exercita ”i pe
desfă”urarea unor acțiuni sau mesaje care au ca scop convingerea ei/lor de a-”i
99 FUNCȚII, ROLURI “I EFECTE: NOȚIUNI INTRODUCTIVE
schimba ideile, sentimentele sau comportamentele. Secole de-a rândul, diferiți
actori sociali, de la regi la oameni obi”nuiți, de la adulți la adolescenți, au
folosit diferite tehnici de convingere pentru a schimba atitudinea partenerilor de
dialog; încă din Antichitatea greco-latină, ansamblul tehnicilor verbale de
persuasiune a făcut obiectul unei discipline de sine stătătoare, retorica, a cărei
misiune era aceea de a analiza mecanismele discursive de persuasiune ”i de a
recomanda strategii ”i tehnici de convingere. După Newsom et alii (2003,
p. 260), persuasiunea presupune utilizarea comunicării pentru a-i câ”tiga
pe oameni pentru o cauză. Indiferent de scopurile persuasiunii, există, în
principiu, ”ase pa”i de urmat în procesul de persuadare însă nu neapărat
fiecare act de persuadare urmăre”te această secvențialitate. Primul pas este
prezentarea . O persoană trebuie să se afle într-o poziție în care să primească
mesajul persuasiv adică să fie atât accesibilă fizic, cât ”i receptivă mental.
Puteți face o prezentare care să fie i gnorată, totu”i, a”a încât cel de-al doilea
pas în persuadare îl reprezintă participarea , care înseamnă că receptorul
trebuie să fie atent la mesajul persuasiv. ˛n afară de a fi atent la mesaj,
receptorul trebuie să îl ”i înțeleagă. De aceea, al treilea pas îl reprezintă
comprehensiunea . Pentru a satisface această cerință, mesajul trebuie prezentat
sub formă de simboluri, astfel încât receptorul să priceapă. A patra etapă este
acceptarea , în care receptorul acceptă mesajul ”i ajunge să fie de acord cu
punctul de vedere exprimat. Următorul pas, al cincilea, îl reprezintă reținerea
informației transmise, fapt care explică de ce repetiția este un lucru atât de
important în procesul de persuasiune. Al ”aselea ”i cel din urmă pas este
acțiunea . Specialistul în persuasiune trebuie să fie capabil să observe rezultatele
persuasiunii în comportamentul receptorului.
˛n cazul utilizării intenționate a mass-mediei pentru a influența acțiunile
oamenilor, persuasiunea se referă, în primul rând, la folosirea mass-mediei
în prezentarea de mesaje proiectate deliberat pentru a provoca forme specifice
de acțiune din partea publicului. Tipice pentru asemenea acțiuni sunt votarea
unui candidat politic, cumpărarea unui bun de consum, donarea pentru o
cauză meritorie sau îndeplinirea în alt mod a cerințelor de acțiune pe care un
comunicator dore”te să le provoace (M. De Fleur, S. Ball-Rokeach, 1999,
p. 273). Dacă privim cu atenție pa”ii persuasiunii a”a cum au fost ei definiți
mai sus, ne dăm seama cât de greu îi este presei să îi parcurgă pe toți, ”i nu
numai cu unul sau doi receptori, ci cu sutele de mii sau milioanele de receptori
care consumă mesajele mass-media. Astfel, nu toată lumea are televizorul ori
radioul deschis atunci când se transmite un mesaj persuasiv, fie el reclamă la
un produs sau anunț cu conținut electoral; evident, nu toată lumea cite”te
ziarul ori revista sau vizitează site-ul unde se află aceste mesaje. Dintre cei
care consumă mass-media care conține asemenena mesaje, nu toți sunt atenți
100 SISTEMUL MASS-MEDIA
în momentul difuzării lor sau nu toți parcurg imaginile ori textul tipărit.
Adeseori, cei care sunt totu”i expu”i la aceste mesaje nu le înțeleg sau le
pricep parțial ori deformat. Iar dacă le-au înțeles, este foarte posibil să nu fie
de acord cu ele: din experiențele anterioare, ”tiu că liderul politic respectiv
le-a în”elat a”teptările sau că produsul mult-lăudat este prea scump ”i nu foarte
eficient. Din aceste motive, oamenii uită repede mesajul persuasiv ”i obiectul
lui; dacă totu”i s-au îndeplinit condițiile anterioare au primit mesajul, au
fost atenți la el, l-au înțeles, au fost de acord cu el ”i nu l-au uitat , aceasta
nu înseamnă că se simt obligați să acționeze în conformitate cu cerințele
mesajului! Este foarte posibil ca mult mai convingătoare să fie recomandarea
unui prieten, a unei rude sau a unui coleg de serviciu influent iar acest
adevăr constituie ceea ce a descoperit una dintre primele teorii asupra efectelor
mass-media, teoria fluxului în doi pa”i . Sau este posibil ca teama de a nu
contrazice o opinie sau un comportament care par însu”ite de majoritatea celor
din grupul lor social sau de mass-media ca exponentă a opiniei publice să
exercite o profundă influență de conformism social idee susținută de teoria
spiralei tăcerii . Sau este posibil ca oamenii să aleagă numai mesajele care
corespund intereselor lor imediate sau dorințelor lor de a evada din grijile
cotidianului, deci să aibă un comportament selectiv ”i critic, a”a cum susține
teoria utilizărilor ”i recompenselor . “i exemplele s-ar putea înmulți
Istoria
cercetărilor consacrate formelor prin care mass-media influențează convingerile,
sentimentele, atitudinile ”i comportamentul oamenilor ( teoriile efectelor mass-media )
arată că în această relație nu se află numai presa ”i individul consumator, ci
multe alte entități sociale: grupul de referință al individului, instituțiile care
asigură educația, cele religioase, tradițiile culturale, experiențele personale,
memoria individuală ”i colectivă etc. Astfel încât versiunea simplistă ce
susține puterea absolută a unor corelații directe, mecanice, rapide ”i radicale
(mass-media manipulează oamenii a”a cum este formulată această idee, în
termeni care dovedesc primitivism intelectual ”i lipsă de cuno”tințe teoretice)
nu mai este în prezent crezută sau aplicată global de nici un reprezentant
serios al studiilor comunicării de masă.
O formă aparte de acțiune persuasivă este propaganda . Conceptul î”i are
originea în inițiativa papei Grigore al XV-lea de a crea, în 1623, un organism
de promovare a credinței numit Sacra Congregatio de Propaganda Fide.
˛ncepând din acest moment, termenul a fost sistematic asociat cu promovarea
unei credințe religioase, dogme politice, ideologii de clasă, cauze sociale sau
culturale, doctrine filosofice etc. Conform dicționarelor de specialitate,
propaganda se referă la: o activitate sistematică de transmitere, promovare
sau răspândire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozițiile unei anumite
grupări sociale ”i ideologii, în scopul influențării, schimbării sau formării
101 FUNCȚII, ROLURI “I EFECTE: NOȚIUNI INTRODUCTIVE
unor concepții, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente (C. Zamfir,
L. Vlăsceanu, 1993, p. 464); activitatea desfă”urată sistematic pentru a răspândi
o doctrină, o opinie în rândul maselor, pentru a o face cunoscută ”i acceptată,
apelând nu numai la fapte, ci ”i la aspecte emoționale. După Laswell ( apud
W . Severin, J. Tankard jr., 2004, p. 1 10), «propaganda, în sensul cel mai larg,
este tehnica de influențare a acțiunilor omului prin manipularea reprezentărilor.
Aceste reprezentări pot fi sub formă vorbită, scrisă, picturală sau muzicală».
Cele două definiții arată că obiectul propagandei poate fi un lider politic, o
idee sau credință, un produs de consum sau chiar un comportament social;
altfel spus, se pot declan”a campanii de propagandă în favoarea unui om
politic, a unei religii, a unei paste de dinți sau a generalizării comportamentului
politicos la volan… De regulă, o propagandă eficace trebuie să convingă, în
primul rând, printr-o argumentare rațională, credibilă, consistentă, sprijinită
pe experiențe ”i evenimente trăite de cetățeni (S. Tăma”, 1993, p. 219). Dar
propaganda poate folosi ”i tehnici axate pe sensibilitate, emoții, experiențe,
frică etc.
După Larson (2003, pp. 393-394), propaganda se identifică prin câteva
note specifice:
a)caracterul ideologic : ea vinde un ansamblu coerent de idei, legate de
interesele unei anume entități sociale (biserica, regalitatea, partidele,guvernanții etc.);
b)asocierea cu diverse mijloace de comunicare de masă : pentru a atinge
segmente sociale cât mai ample ”i pentru a avea controlul asupra actelor de
comunicare, propaganda utilizează mijloace de comunicare variate, de la afi”
la film, de la spectacolul public la televiziune, de la presa scrisă la muzică;
c)caracterul ascuns, secret, al unor componente ale procesului de comunicare :
scopul comunicării, sursa reală a mesajelor, tehnicile de persuasiune folo-
site, informații care ar pune mesajul propagandistic într-o altă lumină,
reacțiile publicului la mesajele anterioare toate acestea sunt obturate în
campanile de propagandă;
d)tendința spre uniformizare : scopul propagandei este să uniformizeze părerile,
atitudinile ”i comportamentele receptorilor, să îi reducă la o masă de
manevră omogenă;
e)obstrucționarea gândirii : rezultatul final al propagandei ar trebui să fie
blocarea judecății critice ”i generarea de acțiuni sub impulsul sentimentelor
necontrolate: pentru a ocoli gândirea logică, propaganda se folose”te
de informații tendențioase, menite a stimula emoțional publicul, «for-
țând» orientarea acestuia către o părere ori concluzie binecunoscută
propagandistului.
102 SISTEMUL MASS-MEDIA
Pentru a fi eficientă, propaganda presupune exercitarea controlului asupra
instituțiilor sociale sistemul de educație, biserica, mass-media. Din această
cauză, ea este frecvent asociată cu sistemele totalitariste. Ceea ce nu înseamnă
că în sistemele democratice nu întâlnim forme ale propagandei orientată spre
scopuri religioase, politice, sociale sau comerciale; dar acum nu mai există
un flux unic de mesaje propagandistice (cum era cel controlat de Partidul
Comunist în România de dinainte de 1989), ci o gamă variată de surse ”i de
tipuri de propagandă. Evident că, în aceste condiții, termenul se gole”te de
conotațiile negative legate de acțiunile ”i interesele grupurilor dictatoriale ”i
devine un apelativ tehnicizat pentru anumite strategii ”i tactici utilizate
pentru a convinge diverse publicuri să adere la o anume idee, ideologie,
inițiativă, credință, mod de viață etc. Potrivit unuia dintre autorii consacrați
(J. Ellul, 1967, pp. 123-125), propaganda modernă s-a construit prin cumularea
unor factori precum tehnicizarea (folosirea unor mijloace tehnologice com-
plexe), con”tientizarea rolului cuno”tiințelor de psihologie (utilizarea expe-
rimentelor ”i aplicarea în campanii a teoriilor descoperite de cercetările
consacrate psihicului omenesc), masificarea (obiectul propagandei nu sunt
indivizii, ci masele largi, populare), caracterul permanent (propaganda nu mai
este legată de anumite evenimente precum războaiele sau revoluțiile, ci se
exercită în mod continuu, chiar în vremuri de stabilitate socială). Formele
supreme ale acestei noi propagande au fost dezvoltate de puterea fascistă ”i
de cea comunistă. ˛n aceste sisteme, anumite instituții specializate se ocupau
de punerea la punct a unor strategii complexe de propagandă ”i de urmărirea
aplicării lor. Scopul întregului mecanism era exercitarea unei influențe puternice
asupra indivizilor ”i schimbarea radicală a comportamentului acestora, fără ca
oamenii să fie con”tienți de formele ”i implicațiile procesului de control al
minții la care erau supu”i.
Oamenii care vor să influențeze opiniile utilizează o varietate de apeluri
persuasive, dar nu toate sunt oneste. Următoarea listă identifică unele meca-
nisme propagandistice utilizate în mod obi”nuit pentru a induce publicurile în
eroare:
a)etichetarea (poreclirea ): caracterizarea poate fi pozitivă sau negativă. O
persoană poate fi numită înțeleaptă ”i con”tiincioasă ori un mincinos ”i
un escroc (sau problema poate fi chiar lăsată deschisă spre interpretare,
ca în exprimarea E o figură!);
b)generalitățile răsunătoare : multe cuvinte nebuloase pot fi folosite astfel
de exemplu, mulțimi entuziaste sau grupuri de admiratori;
c)transferul : acesta apare când o vedetă de cinema sau vreo altă celebritate
face campanie pentru un politician sau produs; aura acestei persoane
103 FUNCȚII, ROLURI “I EFECTE: NOȚIUNI INTRODUCTIVE
faimoase se va transfera asupra politicianului sau produsului mai puțin
cunoscut;
d)mărturia : aceasta reprezintă o garanție efectivă, opusă astfel mecanismului
de transfer. O tehnică obi”nuită în publicitate, ea presupune mărturiile unor
sportivi profesioni”ti sau ale unor celebrități, care declară că folosesc un
anumit produs, încurajând astfel consumatorii să-l cumpere la rândul lor;
e)oamenii simpli : favorita politicienilor, această tehnică implică utilizarea
unui limbaj casnic sau lansarea unor apeluri la grijile cotidiene pentru a
convinge publicul că, în ciuda birourilor lor impozante sau a aspirațiilor
către acestea, politicienii sunt încă de-ai no”tri;
f)curentul de opinie la modă : acest mecanism de convingere este utilizat
pentru a-i influența pe cei indeci”i să meargă în aceea”i direcție cu majo-
ritatea, oricât de mică ar fi diferența numerică între majoritate ”i minoritate.
Acest mecanism este considerat într-atât de puternic, încât rețelele de
televiziune evită difuzarea rezultatelor estimate ale alegerilor în estul
Statelor Unite până la închiderea urnelor în vest. Unele dovezi din cercetări
indică, totu”i, că o asemenea dezvăluire nu ar avea impact asupra oamenilor
care nu au votat încă;
g)măsluirea cărților : a spune doar o parte a adevărului; presupune
selectarea faptelor astfel încât să prezinte un punct de vedere, lăsându-le pe
celelalte în afară. Rezultatul: distorsiuni ”i proastă reprezentare;
h)stereotipuri emoționale : se evocă mai multe tipuri de imagini, astfel
expuse: un bun american, casnic, străin etc.
i)tăcerea ilicită : acest mecanism reprezintă o formă subtilă de propagandă,
incluzând insinuările, sugestiile sau presupunerile. Implică ”i ascunderea
unor informații care ar corecta o impresie falsă;
j)retorica subversivă : o variantă a măsluirii cărților o reprezintă ”i acest
mecanism de discreditare a motivațiilor unei persoane pentru a blama o
idee, care poate fi bună ”i utilă. De exemplu, cineva poate critica
planurile unui primar de construire a unui pod pe ni”te terenuri care sunt
în proprietatea acestuia, de cealaltă parte a râului. ˛nsă, privit obiectiv,
planul de construire a unui pod poate fi unul bun, în sensul deschiderii
pentru comerț, transporturi sau turism (D. Newsom, D. Kruckeberg,
J. Turk, 2003, pp. 269-270; vezi ”i W. Severin, J. Tankard jr., 2004,
pp. 112-124).
Termenul de manipulare se referă la acțiunea de a determina un actor
social să gândească ”i să acționeze într-un mod compatibil cu interesele
inițiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de per-
suasiune care distorsionează în mod intenționat adevărul, lăsând însă impresia
104 SISTEMUL MASS-MEDIA
libertății de gândire ”i de decizie (C. Zamfir, L. Vlăsceanu, 1993, p. 332).
Pentru a înțelege valențele acestui termen, utilizat cel mai adesea într-un mod
impropriu ”i fără discernământ, putem face apel la perspectiva propusă de
autorul unei recente sinteze (F. DAlmeida, 2006; vezi ”i R. Cialdini, 2004;
J.M. Domenach, 1950; P. Lenain, 1985); astfel, manipularea implică o
multitudine de acțiuni precum îndoctrinarea, înregimentarea, propaganda,
dezinformarea ”i fabricarea imaginarului social. ˛nregimentarea se referă la
forțarea indivizilor să execute diverse acțiuni repetitive, care le anulează
libertatea ”i care marchează aservirea lor față de autoritatea supremă: salutul
fascist, participarea la paradele ”i defilările comuniste, depunerea jurămintelor
de credință toate sunt forme de manipulare ”i control. ˛ndoctrinarea este un
termen cu rădăcini religioase, care se referea inițial la învățarea unei doctrine
religioase; în secolul al XIX-lea, odată cu emergența ateismului, cuvântul
capătă o conotație negativă, sugerând că în spatele discursului religios se află
alte scopuri, legate de inculcarea unor idei împotriva voinței cuiva ”i de
stăpânirea acelei persoane prin aceste idei: ˛nregimentarea ”i îndoctrinarea
se bazează pe forme de condiționare înrudite, a căror esență este repetiția.
Comportamentul nu mai este unul reflectat, ci unul determinat de credință. El
este supus intereselor colective, iar indivizii sunt transformați în instrumente
în serviciul unei cauze, care se sprijină pe aparenta lor dorință de a se supune
acestui ideal (F. DAlmeida, 2006, p. 77).
˛ntr-o lucrare de referință, Philippe Breton (1997) arată că manipularea se
întemeiază pe trei elemente: (1) o acțiune care vizează psihicul sau gândirea
individului ”i care urmăre”te ca, prin mijloace dure (violență psihologică,
presiune intelectuală), să îi reducă libertatea de a evalua evenimentele, oamenii,
situațiile; (2) un mesaj care este, cel mai adesea, mincinos, care trunchiază
realitatea, care deformează faptele prezentate; (3) o luptă psihologică ”i
intelectuală: persoana supusă manipulării nu cedează imediat, resimțind
mesajul ”i acțiunea cerută ca fiind împotriva valorilor, convingerilor ”i senti-
mentelor ei; manipularea apare astfel ca un instrument de înfrângere a
rezistenței mentale ”i de deprivare a individului de libertățile sale fundamentale.
Un exemplu clasic de folosire a tehnicilor de manipulare ”i de persuasiune în
comunicarea interpersonală ”i de grup este oferit de piesa lui Shakespeare, Iulius
Cezar . După asasinarea dictatorului, corpul său este expus în forum, în fața unei
mulțimi convinse de Brutus, Cassius ”i ceilalți conjurați că Roma ”i-a recâ”tigatlibertatea. Marc Antoniu nu poate să î”i dezvăluie scopul zeificarea lui Cezar,exterminarea conjuraților ”i reinstaurarea cezarismului. El î”i începe discursulprin elogierea lui Brutus ”i Cassius, mințind că este de acord cu acțiunea lor ”i a
mulțimii. Apoi, î”i nuanțează primele afirmații ”i, păstrând un contact retoric cu
mulțimea, ajunge, din exprimarea treptată a unor dezacorduri, la exaltarea operei
105 FUNCȚII, ROLURI “I EFECTE: NOȚIUNI INTRODUCTIVE
lui Cezar ”i la o mobilizare a ascultătorilor împotriva lui Brutus ”i Cassius, ale
căror case vor fi incendiate ”i care vor fi forțați să părăsească Roma. [
] Acest
discurs începe cu o manifestare a manipulării, deoarece primele fraze suntmincinoase. Ulterior, nivelul manipulării este depă”it, deoarece se face apel lasentimentele profunde ale plebei față de Cezar. Astfel, Shakespeare ne arată că
actele de comunicare, chiar dacă leagă indivizi, se petrec în anumite contexte
sociale, de care depinde eficacitatea lor. Aceasta înseamnă că schimbarea bruscăa opiniei, care face dintr-un protestatar ostil un personaj convins de adevărul ideiiopuse, implică, într-un anume sens, faptul că acest protestatar era deja convins,fără să-”i dea seama de aceasta. Dar nu este o misiune u”oară să risipe”te iluziileaparente ”i să faci să iasă la iveală certitudinile latente (D. Huisman, 1983, pp. 38-39).
Atât în comunicarea interpersonală, cât ”i în mass-media, frecvent, manipularea
se împlete”te cu dezinformarea . Aceasta presupune livrarea de informații false
sub aparențele informării exacte, riguroase, bine intenționate. Elemente de
dezinformare apar ”i în propagandă, dacă interpretăm o argumentare intenționatgre”ită, mincinoasă, ca pe un mod de a ascunde unele realități ”i de a livrainformații false. Totu”i, procesele de dezinformare sunt legate inextricabil de
intențiile de manipulare în acest caz, informația este deliberat ascunsă sau o
informație mincinoasă este deliberat transmisă ca adevăr, pentru a se aduce unprejudiciu adversarului. După P. Lenain (1985, pp. 44-45), tratamentulmanipulator al informațiilor se manifestă pe patru paliere:
a)sub-informarea : informații vitale nu sunt transmise publicului, pentru a se
evita anumite reacții;
b)dezinformarea : difuzarea de informații false cu scopul creării unei anumite
imagini despre un eveniment sau o persoană ”i orientării opiniei publice
într-o anume direcție;
c)non-informarea : interdicția accesului la anumite informații, considerate de
un regim politic, de un lider, de un partid sau de o instituție drept dăunătoare
intereselor lor;
d)contra-informarea : utilizarea sistematică a zvonurilor ”i amplificarea lor
până la transformarea în versiuni credibile ale realității.
Dezinformarea ”i manipularea prin dezinformare sunt asociate mai ales
strategiilor militare ”i politice (fără ca ele să evite zona afacerilor sau industriileculturale). Strategiile care impun controlul asupra mass-mediei pentru a amplifica
impactul informațiilor prelucrate au ca scop manipularea unor publicuri cât
mai diverse (ceea ce nu înseamnă că reu”esc întotdeauna să manipuleze în modeficient). Acest adevăr conduce la o întrebare simplă: care este atitudineapresei (reporteri aflați la locul evenimentelor, redactori ”i editori aflați la mii
de kilometri depărtare, prezentatori, moderatori, autori de comentarii) în
106 SISTEMUL MASS-MEDIA
asemenea situații? Dezbaterea asupra manipulării prin mass-media este pola-
rizată de trei mari modele:
a) cel al complicității (jurnali”tii participă de bunăvoie, ca actori con”tienți,
la marea conspirație a minciunii ”i a manipulării publicului);
b) cel al victimei (jurnali”tii, de”i bine intenționați, au fost păcăliți de
speciali”tii în dezinformare, fie ei politicieni, militari sau spin-doctors,
comunicatori angajați de cei la putere pentru a distorsiona informația ”i a
da iluzia unei comunicări corecte);
c) cel al abandonării misiunii (mass-media, în goana după public ”i profit
din publicitate, nu mai respectă principiile morale ”i profesionale fundamentale
”i generează erori de informare cu potențial manipulator).
Primul model este promovat de adepții unor ”coli de gândire critice,
precum cultural studies , marxismul sau imperialismul cultural. Conform
acestei teorii, mass-media este controlată de marile trusturi, care urmăresc
interese de dominație economică în consens cu interesele de dominație politică
ale reprezentanților Puterii. Jurnali”tii aderă la aceste interese ”i ideologii ”i
participă de bunăvoie la procesele de dezinformare. Spre exemplu, ei acceptă
”i difuzează definițiile politice ale prietenilor ”i du”manilor, vinovaților ”i
victimelor, celor care trebuie sprijiniți ”i celor care trebuie condamnați ”i
construiesc relatări care, sub aparența corectitudinii, promovează ideologia,
interesele ”i versiunile acestor grupuri. Complicitatea lor cu clasele politice ”i
militare explică faptul că au acces privilegiat la unele surse ”i că ceea ce apare
ca o descoperire jurnalistică nu este, de fapt, decât o lovitură de relații
publice, menită să dirijeze opinia publică în anumite direcții (vezi exemplele
din M. Palmer, 2003, pp. 97-102).
Cel de-al doilea model a fost lansat cu vehemență imediat după evenimentele
legate de revoluția română din 1989: volumul Roumanie qui a menti?
reunea mărturii ale mai multor jurnali”ti care au transmis corespondențe în
acea perioadă ”i care considerau că au fost victimele unei uria”e puneri în
scenă, a unei manipulări a presei ”i opiniei publice, orchestrată de forțe
obscure, numite (mai degrabă metaforic decât jurnalistic) Securitatea,
comuni”tii, KGB-ul etc. Ulterior, după războiul din Golf din 1992 ”i
după alte asemenea excese mediatice (debarcarea trupelor americane în
Somalia, războaiele din fosta Iugoslavie, conflictul din Afganistan), discursul
presei ”i al unor anali”ti a generalizat imaginea jurnali”tilor ca victime inocente
ale speciali”tilor în dezinformare.
Cea de-a treia situație este exemplificată prin derapajele generate de televiziunea
modernă. Concurența acerbă dintre posturi a condus la o cursă nebunească
după audiențe, care se traduce prin marginalizarea informației elaborate
107 FUNCȚII, ROLURI “I EFECTE: NOȚIUNI INTRODUCTIVE
(verificată din mai multe surse, scrisă neutru ”i echidistant, asociată cu multe
informații de fundal care pun evenimentul într-un context istoric, politic,
social sau militar) ”i prin privilegierea informațiilor spectaculoase, prezentate
ca exclusivitate ( scoop ), încărcate de dramatism, axate pe emoțiile umane
primare (uneori chiar primitive!). Această tendință a privilegiat informația
transmisă în direct, mediată de un corespondent sau un prezentator care se
individualizează prin aspectul telegenic, ”i nu prin cunoa”terea evenimentului,
informația axată pe elemente vizibile, ”ocante (victime, urme de sânge, martori
înlăcrimați, copii disperați, case sau alte bunuri distruse etc) astfel încât
imaginea se substituie informației. Jurnalistul devine acum un releu de
transmitere a unor imagini-”oc, nu un filtru al realității, care selectează ”i
pune în context informațiile. ˛nțelegând acest mecanism, instanțele care urmă-
resc manipularea prin dezinformare livrează exact acest tip de materiale (de la
casetele oferite de oamenii Pentagonului în timpul războiului din Golf, din
1992, la cele transmise de Al-Qaida pentru a fi distribuite de canalele de
televiziune arabe ”i occidentale). Comentând acest fenomen, R. Rieffel (2005a,
pp. 122-124) scrie:
Fără memorie, fără o distanțare reală, cea mai mare parte a mediei audiovizuale
”i multe instituții de presă scrisă privilegiază emoționalul ”i senzaționalul ”ie”uează atunci când trebuie să ofere profunzime conflictului, să îl pună înperspectivă în raport cu trecutul. Sub aparența unei victorii a tehnicilor modernede informare, se ascunde o înfrângere a mass-mediei: a avea sentimentul că e”timai aproape de evenimente (principiul proximității) nu înseamnă a oferi adevăruldespre acele evenimente; a vrea să difuzezi în direct imaginile unui conflict
(principiul simultaneității) nu înseamnă să prezinți realitatea acelui conflict. A lua
ca ideal al informației idealul transparenței cu orice preț (să vezi ”i să arați totul,în permanență), înseamnă a cădea în mitul informației-spectacol, înseamnă a trăidoar într-o lume a reprezentărilor în care emoția domină înțelegerea, iar com-pasiunea se substituie reflecției asupra mizelor acelui eveniment. [
] Televiziunea
posedă puterea de a fabrica evenimentul [
], dar această putere este în”elătoare,
din pricina confuziei între informația transmisă în direct ”i construirea ei: una semulțume”te să arate fără a pune în perspectivă, cealaltă filtrează imaginile încer când
să le dea un sens.
Nenumăratele studii ”tiințifice consacrate potențialului de manipulare,
persuasiune sau propagandă al mass-mediei, în raport cu dimensiunea uria”ă
a audiențelor acesteia ”i cu mulțimea de factori non-mediatici (familia ”i
prietenii, mediul social de la locul de muncă, tradițiile culturale, religia,
experiențele personale etc.) care exercită diferite forme de influență asupra
indivizilor, sugerează necesitatea abordării unei atitudini sceptice privind
capacitatea presei de a fi un instrument magic de manevrare a publicului.
108 SISTEMUL MASS-MEDIA
Preluând formula plastică a unui psiholog american, Roger Brown (citat de
W . Severin, J. Tankard jr., 2004, p. 176), putem spune că, în ceea ce prive”te
propaganda, manipularea ”i persuasiunea, mass-media este accidental eficientă,
”i nu invariabil eficientă.
Funcțiile socio-culturale ale mass-mediei
Tipologii ”i terminologii
Pentru foarte mulți gânditori, societatea umană apare ca un ansamblu integrat
de elemente, ansamblu în care fiecare parte îndepline”te o activitate specifică,
necesară menținerii în viață a întregului. Aceste activități răspund unor nevoi
individuale ”i colective de continuitate, ordine, integrare, conducere, adaptare
etc. Dintr-o asemenea perspectivă funcționalistă, mass-media, ca parte a
ansamblului social, răspunde anumitor necesități ”i îndepline”te, în consecință,
anumite funcții. Acceptarea acestor principii implică stabilirea unei liste
coerente de funcții, fapt ce nu este posibil decât dacă pornim de la o altă listă,
anterioară: aceea a nevoilor care î”i găsesc soluția în apelul la mass-media.
Cum însă nevoile umane nu sunt fixate o dată pentru totdeauna (nu suntancorate numai în biologie, ci sunt ”i produse ale dezvoltării culturale) ”i cum
presa a răspuns, de-a lungul timpului, unor solicitări multiple, atât ale indivi-
zilor, cât ”i ale grupurilor, stabilirea unei asemenea liste nu este o sarcină
chiar atât de u”oară.
Diferitele cercetări sau eseuri consacrate mass-mediei au condus la iden-
tificarea unor serii de funcții. Astfel, într-un studiu considerat acum clasic,
H. Lasswell a definit trei funcții: supravegherea mediului înconjurător,
corelarea diferitelor părți ale societății ”i transmiterea tradițiilor de la o ge-
nerație la alta. Nuanțând acest model, C.R. Wright va propune o schemă
amplă, care integrează distincțiile formulate de un alt sociolog american, R.K.
Merton, între funcții (consecințe favorabile menținerii sistemului) ”i disfuncții
(consecințe defavorabile), precum ”i între funcțiile manifeste (consecințe
a”teptate, previzibile ”i evidente) ”i funcțiile latente (consecințe nea”tep-
tate, imprevizibile ”i greu de identificat la o privire superficială). Astfel,
modelul lui Wright (1964, p. 98) propune următoarea schemă de întrebări ”i
răspunsuri:
110 SISTEMUL MASS-MEDIA
1) funcțiile 3) manifeste
Care sunt: ori ori
2) disfuncțiile 4) latente
ale: pentru:
5) supravegherii (”tirile) 9) societate
6) corelării (comentariile) 10) indivizi
7) transmiterii culturale (educația) 1 1) subgrupuri
8) divertismentului 12) sisteme culturale
Un alt sociolog american, Leo Thayer (1982, pp. 138-146), va identifica
”apte funcții ale presei: de socializare (oferă material pentru discuțiile dintre
oameni); de identitate (ritmează existența noastră cotidiană, dându-i un contur
specific); de mitologizare (creează modelele simbolice de profunzime ale
culturii noastre); de compensare (oferă experiențe afective, vicariale); de
informare (distribuie date despre realitate); de divertisment (transmite mesaje
care ocupă timpul liber); de educație (contribuie la modelarea indivizilor).
Michael Real (1989, pp. 251-255) susține că presa ajută indivizii să se orienteze
în activitățile lor zilnice, facilitează relaxarea ”i evaziunea, permite întărirea
identității personale, asigură perpetuarea mo”tenirii culturale, oferă formule
comune, uzuale de gândire ”i exprimare, define”te o sumă de categorii de
interpretare a lumii, furnizează compensații pentru frustrări, contribuie la
realizarea coeziunii sociale, facilitează implantarea noului în societate, vali-
dează simbolurile ”i miturile unei culturi etc. F. Balle, autorul unei sinteze de
referință (1998, p. 506), rămâne fidel modelului bazat pe trei funcții: de
inserție socială , de recreere , de purificare sufletească, iar M. Mathien (1998,
pp. 43-47) optează pentru ”apte funcții: de evaziune , de coeziune socială , de
distribuire a cuno”tințelor, de depozitare a actualității, de ghid al actualității,
de recreere, de purificare. După M. Wiley, presa îndepline”te cinci funcții: de
a furniza informații, de a analiza aceste informații, de a oferi un cadru general
de referință pentru cunoa”tere, de a distra , de a difuza o cunoa”tere enciclo-
pedică ( apud J. Cazeneuve, 1976, p. 223). Sintetizând diversele teorii ”i moduri
de abordare, D. McQuail (1987, pp. 71-73) stabile”te două mari familii de
funcții: (1) pentru societate în ansamblul ei: de informare , de corelare (socia-
lizare), de asigurare a continuității , de divertisment , de mobilizare ; (2) pentru
indivizi, luați în parte: de informare , de stabilire a identității personale, de
integrare în societate , de divertisment .
˛n fața unui câmp atât de fluctuant, în care diferiți cercetători au construit
terminologii ”i tipologii diverse, ne propunem o repliere asupra unei liste
elementare, gândite ca un instrument didactic pentru orientarea cititorului
nefamiliarizat cu acest domeniu.
111 FUNCȚIILE SOCIO-CULTURALE ALE MASS-MEDIEI
Funcția de informare
Prima dintre familiile de funcții pe care le discutăm aici se referă la nevoia
indivizilor ”i grupurilor de a controla mediul înconjurător: oamenii evaluează,
pe baza informațiilor pe care le primesc prin mass-media, importanța evenimen-
telor ce ar putea să-i afecteze în mod direct, anticipează unele tendințe ale vieții
economice, sociale sau politice ”i iau, în cuno”tință de cauză, anumite decizii.
Dimensiunea pragmatică a acestei funcții este subliniată, în terminologia
americană, prin utilizarea expresiei funcție de supraveghere, ce accentuează
statutul de instrument de control al realului pe care îl are presa. Din fluxul
mesajelor ce pătrund zilnic în casele noastre, doar o parte oferă informații de
imediată utilitate (starea vremii, situația prețurilor, manifestările culturale, trans-
portul în comun etc.). O altă parte se referă la fapte ”i procese mai puțin legate
de mediul nostru imediat: ”tirile privitoare la o lovitură de stat dintr-o țară
aflată la mii de kilometri depărtare, la moartea unui mare scriitor dintr-o zonă
lingvistică inaccesibilă, la descoperirea unei noi planete sau la rezultatele unei
regate de iahting nu ne influențează viața zilnică ”i nu ne oferă puncte de sprijin
pentru deciziile cotidiene. ˛n schimb, asemenea informații (să le numim gene-
rale) formează un repertoriu cultural specific, care se adaugă reprezentărilor
simbolice ”i sistemelor de valori dobândite prin alte canale ”i din alte experiențe;
acest ansamblu de cuno”tințe ”i convingeri contribuie la crearea concepției
despre lume pe care se întemeiază toate deciziile cotidiene ale indivizilor.
Informațiile generale. Pentru a răspunde nevoii indivizilor de a suprave-
ghea lumea înconjurătoare, o informație nu trebuie să aibă o utilitate imediată.
Datele privind viața politică internă nu servesc numai unor decizii conjunc-
turale, ci acumulează elemente pentru o alegere pe care o facem o dată la un
anumit număr de ani, atunci când ne dăm votul pentru o cauză, un partid sau
un candidat. De”i nu suntem speciali”ti, urmărim cotațiile bursiere, evoluția
inflației, situația agriculturii, starea delincvenței, diferitele inițiative legis-
lative, noile descoperiri ”tiințifice etc. Adunate în adâncul memoriei, acestea
oferă un capital informațional care poate fi oricând reactualizat, pentru
evaluarea unui eveniment ”i pentru stabilirea unei strategii. Complexitatea
fenomenelor din societatea modernă solicită un bagaj de cuno”tințe din ce în
ce mai bogat ”i mai subtil; acesta nu mai poate fi obținut doar prin experiențe
”i trăiri proprii sau prin contactul direct cu faptele ”i oamenii din mediul
nostru imediat. ˛ntre noi ”i lume se insinuează treptat un mediator, o instituție
care adună informația, o selectează, o ambalează în forme accesibile ”i o
difuzează, facilitând, prin chiar efortul ei de mediere, accesul nostru la
realitate, ceea ce înseamnă că un număr din ce în ce mai mare de oameni,
112 SISTEMUL MASS-MEDIA
grupuri ”i chiar colectivități enorme depind de mass-media pentru a stăpâni,
înțelege ”i judeca lumea înconjurătoare. Omul modern posedă o cunoa”tereinfinit mai amplă ”i mai nuanțată decât aceea a strămo”ilor lui dar, în egalămăsură, infinit mai puțin personalizată ”i mai puțin concretă decât aceeadobândită, prin experiențe directe, de exponenții societăților de tip tradițional.
P . Lazarsfeld ”i R.K. Merton, doi dintre părinții sociologiei comunicării de
masă, au observat că, în urma exploziei mass-mediei (din ce în ce mai multeziare, reviste, programe de radio ”i televiziune), oamenii depind tot mai multde informațiile distribuite de aceasta. Deținând controlul asupra accesului lalume, presa oferă o anumită versiune asupra realului, o imagine mediatică aevenimentelor, a oamenilor ”i a conjuncturilor socio-istorice. Fluxul perma-nent de mesaje difuzate de mass-media învăluie aproape în întregime indivizii”i societățile, nelăsându-le timp de reflecție, de verificare ori de analiză criticăa versiunilor oferite. Beneficiind de o cantitate uria”ă de informații, ajungândastfel la o stare de sațietate informațională, omul modern poate deveni apatic,poate renunța la simțul critic ”i la abordarea activă a informațiilor: El ajungesă creadă că a cunoa”te problema zilei este totuna cu a face ceva pentru
controlarea acesteia. Este informat. Este preocupat. “i are tot felul de idei
despre ceea ce ar trebui făcut. Drept urmare, o cre”tere a consumului demass-media poate, în chip nea”teptat, să transforme energiile individului, eltrecând de la participare activă la o stare de cunoa”tere pasivă (1972,p. 502). Această consecință neprevăzută a activității de informare a presei tendința supra-informării de a crea pasivitate a fost denumită de cei doisociologi disfuncția de narcotizare .
Informațiile instrumentale. ˛n 1945, timp de câteva luni, ziari”tii din
presa scrisă din New Y ork au fost în grevă. Profitând de această întâmplare,sociologul Bernard Berelson a urmărit, de-a lungul întregului interval, reacțiile
publicului, obligat acum să facă apel la programele radio pentru a obține infor-
mațiile dorite. ˛n studiul What Missing the Newspapers Means (Ce înseamnă
lipsa ziarelor ), el a arătat că cititorii nu deplângeau atât absența informațiilor
generale, cât pe aceea a datelor referitoare la programele cinematografelor ”iteatrelor, la transportul urban, la starea vremii, la noutățile din magazine, lacotațiile bursiere etc. Aceste rubrici ale ziarelor, privite în mod obi”nuit cudispreț de către ziari”ti, constituie, în fapt, o zonă prioritară de interes pentrupublic. Grație unor asemenea ”tiri, oamenii se orientează în jungla marilorora”e, dobândesc instrumentele informaționale prin care controlează mediulimediat ”i pe baza cărora î”i organizează viața de zi cu zi. Acest tip deinformații sunt numite instrumentale (în bibliografia de limbă engleză) saude serviciu (în cea franceză).
113 FUNCȚIILE SOCIO-CULTURALE ALE MASS-MEDIEI
˛n prezent, o seamă de produse mass-media au în centrul lor distribuirea de
informații instrumentale: posturile locale sau specializate de radio ”i televi-ziune comunică starea vremii, situația circulației ”i zonele blocate ori foarteaglomerate, evoluțiile comerciale locale, rapoartele poliției, anunțurile primă-riei, inițiativele civice, evenimentele culturale sau sportive etc. La fel, ziarele
”i revistele de proximitate sunt înțesate cu asemenea informații: nevoia de
date de utilitate imediată asigură publicul specific pentru publicații pr ecum
cele consacrate construcției de case sau schimburilor imobiliare, automobilis-mului, vieții în gospodărie, îngrijirii grădinii sau programelor de calculator.Toate aceste produse mass-media dau cititorului, privitorului sau ascultătoruluisentimentul reconfortant al investiției omul cheltuie”te bani sau timppentru informații care au o valoare de utilizare imediată, concretă; din aceastăperspectivă, putem înțelege ”i interesul pentru paginile consacrate miciloranunțuri (vânzări, cumpărări, oferte de serviciu, decese, închirieri, schim-buri) sau chiar pentru programele de îngrijire a casei, de rețete culinare sau detele-shopping.
Informația de prevenire. Mesajele presei nu prezintă numai ceea ce s-a
petrecut deja ( orientare retrospectivă ), ci ”i ceea ce s-ar putea întâmpla ( viziune
prospectivă ). ˛n plus, deoarece descrierea unui eveniment nu epuizează implicațiile
”i consecințele sale, informațiile furnizate de mass-media includ ”i o dimensiuneanticipativă. Mai mult chiar, o seamă dintre materialele difuzate de presă sunt,în mod explicit, axate pe funcția de prevenire; dintre acestea, deosebit defamiliare ”i utile publicului larg sunt datele referitoare la starea vremii,prognozele economico-financiare, informațiile vizând prevenirea unor boli, aunor incendii sau a unor accidente rutiere, precum ”i mesajele prin carediferite oficialități anunță schimbări ori perturbări în funcționarea sistemelorsociale: noi numere de telefon sau noi adrese ale instituțiilor de interes public,
noi legi, noi reglementări sau proceduri legale, noi trasee ”i orare ale trans-
portului în comun etc. Pe lângă aceste informații, referitoare la evenimente fărăo amploare deosebită, mass-media distribuie frecvent informații vizând pregătireapublicului pentru confruntarea cu o serie de evenimente nea”teptate ”i nedorite:
a)catastrofe naturale : furtuni, cutremure, erupții vulcanice, incendii etc.;
b)accidente : explozii, deraieri de trenuri sau drame rutiere, emanații radio-
active, infestarea apei sau alte forme de poluare etc.;
c)crize: greve, falimente, remanieri ori căderi de guverne, scandaluri politice
ori financiare, amenințări militare, acte de terorism etc.
˛n mod normal, informațiile de prevenire ar trebui să permită mobilizarea
colectivității ”i evitarea sau (măcar) limitarea daunelor: anunțați din timp, în
114 SISTEMUL MASS-MEDIA
cuno”tință de cauză, oamenii ar trebui să-”i schimbe comportamentul, să ia
măsuri de protecție, să evite unele activități ”i să se concentreze asupra altora.
Prin funcția de prevenire, mass-media î”i confirmă statutul de instrument al
democratizării vieții sociale: Deoarece informația este accesibilă maselor
”i nu numai unei elite avertismentele transmise prin presă relevă o funcție supli-
mentară, de dezvoltare a sentimentelor de egalitarism în interiorul societății:
toată lumea are ”anse egale de a scăpa de primejdia astfel anunțată (C.R. Wright,
1964, p. 99).
˛n contact cu informațiile de prevenire oferite de mass-media, colectivitățile
”i indivizii nu adoptă întotdeauna comportamentul rațional scontat.
a) De multe ori, datele furnizate de presă nu sunt luate în serios sau sunt
minimalizate: de la fumătorul care nu crede în avertismentele speciali”tilor
până la întreprinderile care poluează natura cu de”euri, fără a ține seama
de datele publicate în presă, exemplele de acest fel sunt nenumărate. Un
caz tipic în acest sens este cel petrecut în 1979 în statul Texas: de”i
mass-media au anunțat cu insistență apropierea unei tornade, numero”i
motocicli”ti au ie”it pe ”osele, ignorând apelurile speciali”tilor; acest fapt
a condus la cre”terea numărului accidentelor, dovedind astfel că informația
de prevenire nu declan”ează întotdeauna o reacție socială general pozitivă
(S.J. Baran et alii , 1984, p. 278).
b) ˛n alte cazuri, aceste informații produc o reacție opusă celei scontate: ele
sunt exagerate, deformate, amplificate paroxistic. Drept urmare, în loc să
genereze strategii ”i acțiuni raționale de combatere a evenimentului respectiv,
ele declan”ează o reacție (în lanț) de panică. Sociologii ”tiu că grupurile ”i
colectivitățile distorsionează informațiile, le prelucrează, prin derapaje
afective, în logica zvonurilor, fabrică false informații sau chiar legende
fabuloase. Edgar Morin a analizat, într-o superbă lucrare, La rumeur
dOrlØans (Zvonul din OrlØans ), un caz clasic de isterie socială: pornind
de la câteva bârfe referitoare la dispariția (neconfirmată) a unor fete, despre
care s-a presupus că ar fi fost răpite de negustorii de carne vie, întregul
ora”, inclusiv presa, a căzut într-o psihoză a răpirilor, care era pe punctul
de a degenera în lin”aje ”i acte violente (E. Morin, 1969). Un alt caz
edificator este cel oferit de un reportaj difuzat de televiziunea americană în
1983, în care se arăta că o parte dintre merele ro”ii aflate în comerț fuseseră
contaminate cu o substanță chimică. ˛n scurtă vreme, consumatorii au fost
convin”i că toate merele ro”ii erau contaminate: magazinele le-au scos din
rafturi, iar ”colile le-au interzis copiilor să consume mere ro”ii în timpul
pauzei. De”i nu au existat dovezi certe că substanța respectivă contami-
nase toate fructele, publicul, ”ocat de gravitatea informațiilor primite, a
115 FUNCȚIILE SOCIO-CULTURALE ALE MASS-MEDIEI
supradimensionat amploarea fenomenului ”i a reacționat exagerat (vezi
R. Hiebert et alii , 1991, p. 418). Panica sau nepăsarea pot fi considerate
disfuncții în raport cu funcția de informare.
˛n seara zilei de 19 decembrie 1973, canalul american NBC a difuzat, ca de
obicei, programul de divertisment Tonight Show starring Johnny Carson,program ce se bucura, datorită farmecului animatorului Johnny Carson, de unmare succes. Cu câteva ore înainte de începerea show-ului, unul dintre textieri i-aatras atenția lui Carson asupra unei ”tiri; conform acesteia, un congresmancriticase guvernul pentru că rezerva națională de hârtie igienică era prea mică.
Ideea i-a surâs lui Carson, care a dezvoltat-o în timpul spectacolului într-o cascadă
de gaguri. S-a întâmplat însă ca o seamă de ascultători, încredințați că aluziileironice ale actorului ascundeau un substrat real, să ia gluma în serios. ˛n dimineațaurmătoare ei s-au grăbit să cumpere hârtie igienică pentru a-”i completa proviziile.Treptat, zvonul că nu se va mai găsi hârtie igienică s-a răspândit, fără nici olegătură cu contextul hilar din care informația fusese extrasă. Alți americani auplecat spre diverse magazine ca să cumpere hârtie igienică. Diferiți cumpărători,văzând oameni cu cărucioarele pline de suluri, au dedus că se va întâmpla ceva ”iau trecut ”i ei la achiziționarea de hârtie igienică. ˛n scurt timp, magazinele ”i apoidepozitele, cu stocuri calculate pentru un consum normal, s-au golit de prețiosulprodus, stivuit acum în casele cetățenilor. Cei care n-au apucat să-”i cumperehârtie igienică, văzând rafturile goale, au tras singura concluzie logică: pepiața americană este o criză de hârtie igienică. Prin urmare, au început să o caute,
cu disperare, prin diferite alte magazine, mărind cererea ”i amplificând senzația
unei crize a produsului. ˛n zadar au intervenit diferite autorități, încercând sătempereze populația agitată, în zadar au oferit explicații normale ”i raționale, înzadar însu”i Johnny Carson a preciz at, în show-ul său, că totul a fost doar o
glumă; toată lumea era convinsă că SUA este amenințată de o criză a hârtieiigienice (J. Dominick, 1983, pp. 36-37).
Funcția de interpretare
O ”tire nu este doar o sumă de informații. O ”tire este o viziune, cultural
determinată, asupra unor informații. Altfel spus, conținutul unei ”tiri sinteti-
zează informațiile respective ”i semnificațiile atribuite lor; textele jurnalistice
oferă atât datele concrete, cât ”i înțelesul ce poate fi atribuit evenimentelor sau
stărilor prezentate. A”adar, odată cu faptele, ele oferă ”i o interpretare a
acestora.
Prima ”i (poate) cea mai importantă formă de interpretare constă în chiar
decizia de a face publică (sau de a i gnora) o anumită informație. Simplul gest
de a selecta, din noianul de date care asaltează zilnic o redacție, un număr
116 SISTEMUL MASS-MEDIA
limitat de ”tiri ”i materiale implică atât o judecată de valoare, cât ”i un proces,
nu întotdeauna perfect con”tientizat, de interpretare a realului în funcție de unansamblu de norme, reprezentări, simboluri, principii etc. După acest primfiltru urmează o altă treaptă de interpretare: stabilirea priorităților. Astfel, în
fiecare zi, un grup restrâns de oameni stabile”te o ierarhie a evenimentelor,
plasându-le în partea superioară a paginilor de ziar sau în partea inițială aprogramelor de ”tiri din radio ”i televiziune. Acest act, devenit un simplu gestde rutină, implică o profundă responsabilitate socială: dacă acceptăm adevărul
că tot mai multe colectivități depind, pentru cunoa”terea lumii în care trăiesc,
de informațiile oferite de presă ”i dacă ”tim că ierarhiile pe care jurnali”tiile propun influențează judecățile publicului, atunci este evident că alegerile”i clasificările oferite de mass-media configurează imaginea socială a eve-
nimentelor zilei, cu vârfurile ”i coborâ”urile ei, cu priorități ”i zone de
dezinteres.
Oamenii simt nevoia ca lumea care îi înconjoară să le fie prezentată în mod
ordonat ”i coerent, încărcată cu un anumit sens ”i ordonată după o anumită
ierarhie, astfel încât, pornind de la aceste clasificări ”i interpretări, să poată
lua mai u”or deciziile inerente existenței de zi cu zi. ˛ntre alți ordonatori ”isemnificatori ai lumii înconjurătoare (cum ar fi părinții, oamenii în vârstă,prietenii de încredere, preoții, profesorii, liderii politici etc.), reprezentanții
mass-mediei ocupă un loc din ce în ce mai important: Jurnali”tii sunt adesea
”i în mod esențial mediatori, vulgarizatori ai cuno”tințelor ”i faptelor altorpersoane. “i asta în condițiile în care actualitatea are ceva «bastard» în ea:noul apare în durere ”i în dezordine. Jurnalistul vrea să aducă ordine, să
claseze, să ierarhizeze, să lege, să relativizeze, să analizeze ”i chiar să explice
(M. Palmer, 1994, p. 107).
Dacă selectarea ”i ierarhizarea informației reprezintă forme directe ”i
implicite (dar la fel de puternice) de interpretare, punerea în context ”i
comentarea ”tirilor constituie forme directe, asumate, de semnificare a eveni-
mentelor. La începuturile ei, presa a fost dominată de exprimarea opiniilor:revistele ”i ziarele se adresau unui public cultivat, care dorea să dezbatădiverse teme (filosofice, morale, politice, artistice), să urmărească lupta dintre
interpretări, opinii ”i contraopinii referitoare la probleme de interes major.
A”a cum observa sociologul englez E. Shils, în secolele al XVIII-lea ”ial XIX-lea presa se situa în sfera seriozității: ziari”tii (de obicei literați sauoameni politici) se adresau claselor gânditoare (clerici, oameni de afaceri,
intelectuali, politicieni), care preluau mesajele lor, nu pentru a căuta informații
ori divertisment, ci pentru a găsi idei ”i dezbateri. ˛n mod paradoxal, pestecâteva sute de ani, când au apărut noi canale de comunicare (radioul ”i
117 FUNCȚIILE SOCIO-CULTURALE ALE MASS-MEDIEI
televiziunea), mentalitatea publicului se schimbase radical, astfel încât, în
aceste medii, genurile de opinie au fost marginalizate, iar în SUA chiar
interzise de către Comisia Federală de Comunicații. Istoricii presei americane
consideră că începerea seriei de emisiuni See It Now, în 1952, în care un
foarte cunoscut anchorman , E.R. Murrow , a intr odus, alături de reportaje,
puncte de vedere ”i dezbateri contradictorii, a marcat un moment de hotar în
deschiderea acestor medii către emisiunile de opinie. Ulterior, un program de
dezbateri ca Nightline, realizat de Ted Koppel în anii 80, avea să ajungă la
audiența de 5-7 milioane de telespectatori pe seară, pentru ca, în prezent, un
talk-show celebru precum cel al lui Oprah Winfrey să aibă audiențe de peste
30 de milioane de telespectatori.
Presa modernă s-a construit pe baza unei convenții, considerată de mulți
cercetători ”i jurnali”ti o regulă de aur a jurnalisticii: separarea prezentării
evenimentelor de opiniile personale ale celor care le relatează. ˛n formă
concentrată, această idee a fost sintetizată în 1992 de G.P. Scott, editor la
ziarul englez The Guardian : Faptele sunt sacre, comentariile sunt libere
(Facts are sacred, comments are free ). Respectarea cu strictețe a acestei reguli
caracterizează îndeosebi jurnalismul american ”i englez; în schimb, o veche
tradiție a jurnalismului european consideră că faptele pot fi însoțite de
opinii ”i comentarii care implică personalitatea jurnalistului, cu condiția ca
acesta să nu distorsioneze prezentarea întâmplărilor prin formulări subiective
sau rău intenționate. ˛n acest sens, remarcele unui distins profesor de jurna-
lism, Pierre Albert, sunt relevante: Jurnalismul francez a fost întotdeauna
mai mult un jurnalism de expresie decât unul de observare. [
] Pe lângă
prezentarea faptelor, el a fost preocupat ”i de expunerea ideilor; pe lângă
analiza situațiilor, a fost preocupat ”i de critica intențiilor. Prin aceasta, el este
fundamental deosebit de jurnalismul anglo-saxon, pentru care ”tirea a avut
întotdeauna prioritate în fața comentariului (1983, p. 28).
Interpretarea nu este prezentă numai ca un adaos în conținutul informa-
țiilor prin selecție, prin evaluarea evenimentelor ori prin semnificarea în
actul scrierii ”i prin poziționarea în ansamblul produsului mediatic; ea se
concretizează ”i în forme proprii de exprimare, în genuri jurnalistice bine
determinate.
Editorialul prezintă poziția ziarului într-o anumită problemă (ceea ce explică
faptul că, frecvent, el apare fără semnătură). Marile publicații sau posturi
consacră o pagină sau o emisiune aparte articolelor de opinie, pentru a le
separa în mod tran”ant de restul materialelor. ˛n aceste cazuri, editorialele
sunt negociate între diver”ii editori, fiecare dintre ei propunând ”i apărând
punctul de vedere pe care-l consideră reprezentativ pentru politica ziarului.
După ce se ajunge la un consens, se decide persoana care va scrie articolul;
118 SISTEMUL MASS-MEDIA
atunci când tema în dezbatere este complexă, ziarul poate solicita unei perso-
nalități să scrie un articol ce va prezenta o poziție opusă sau complementară
celei apărate de editorial, publicându-l odată cu acesta, în poziția de
contra-editorial. ˛n dezbaterile de radio ”i televiziune, ideile susținute de
reprezentanții instituției pot fi completate cu opiniile altor speciali”ti.
Editorialele au reprezentat întotdeauna un centru de atracție pentru publicul
larg. Ele permit confruntarea unor puncte de vedere diverse ”i contribuie la
adâncirea dezbaterilor de interes public. Prin editoriale, oamenii au acces
la poziția, de obicei consecventă, a unei grupări de presă, putând astfel
înțelege mai bine fenomenele pe care le înfruntă sau ideile ”i programele pentru
care trebuie să opteze prin vot. Dar, pentru ca această funcție democratică
să fie reală, este necesar ca editorialul să nu devină nici monopolul unei
singure voci, nici amvonul de unde se predică o poziție dogmatică, partizană
”i limitată.
Comentariul reprezintă un punct de vedere personal, ce implică exclusiv
opiniile ”i răspunderea autorului său. Cel mai adesea, el este rezervat unor
personalități, a căror opinie este credibilă ”i influentă datorită competenței ”i
prestigiului pe care le au în domeniul lor de activitate. Comentariul poate fi
subiectiv, polemic ”i chiar partizan: el nu rezolvă o problemă, ci reprezintă
unul din multiplele puncte de vedere care definesc o anumită chestiune. O con-
cretizare savuroasă a acestui statut este oferită de reacția lui Andy Rooney,
comentator al canalului de televiziune CBS. ˛n 1990, el a fost suspendat
pentru o vreme, deoarece conducerea postului a considerat că unele dintre
remarcele sale puteau fi ofensatoare la adresa homosexualilor. Excluderea a
condus imediat la o scădere a audienței emisiunii sale 60 de minute. Revenind
pe post, Andy Rooney a făcut, în fața a milioane de telespectatori, următoarea
remarcă: Am eu oare opinii ce pot irita anumite persoane? Aveți perfectă
dreptate: am asemenea opinii. “i tocmai de aceea mă ”i aflu aici, în fața
dumneavoastră! (R. Hiebert et alii , 1991, p. 442).
Sub incidența funcției de interpretare intră ”i alte genuri ale mass-mediei,
care exprimă, direct sau indirect, anumite opinii: este vorba de cronică,
pamflet, caricatură (care, să nu uităm, este la fel de veche precum presa
scrisă), de emisiunile documentare, de sintezele referitoare la evoluția unor
evenimente, de campaniile de presă vizând atingerea unui anumit obiectiv, de
paginile ori rubricile consacrate opiniilor publicului etc. Prin toate aceste
forme, mass-media transmite un punct de vedere asupra realului ”i le oferă
oamenilor ocazia să-”i clarifice anumite probleme (urmărind modul în care ele
sunt dezbătute) ”i să-”i confrunte părerea personală cu alte opinii.
119 FUNCȚIILE SOCIO-CULTURALE ALE MASS-MEDIEI
Funcția de legătură
˛n fiecare seară, timp de o jumătate de oră, jurnalul de actualități de la televi-
ziune trece în revistă cele mai importante evenimente ale zilei; cu toate acestea,
faptul social cel mai important, despre care jurnalul nu vorbe”te niciodată,
este acela că cel puțin jumătate din populația unei țări este imobilizată, timp
de o jumătate de oră, în fața jurnalului televizat (J. Durand, 1981, p. 64).
˛ntr-adevăr, consumând produsele mass-media, milioane de oameni se
găsesc legați prin nenumărate fire nevăzute: fiind expu”i constant acelora”i
mesaje, ei ajung să împărtă”ească acelea”i valori ”i reprezentări culturale, să
posede cuno”tințe asemănătoare, să gândească prin informații, idei, pove”ti ”i
simboluri analoage. Astfel, oricât de diferiți ar fi, un american, un african ”i
un european pot descoperi că au acelea”i judecăți morale atunci când discută
despre serialul Dallas , că ”tiu ce s-a petrecut într-o țară anume, deoarece sunt
informați prin ”tiri preluate de la aceea”i mare agenție, sau că sunt de acord că
poluarea mărilor trebuie limitată pentru că au fost cu toții convin”i de ciclul de
filme documentare realizat de J.Y. Cousteau. Oferind informații comune, idei
comune ”i, implicit, subiecte comune de dialog, mass-media leagă oameni
depărtați ”i diferiți într-un fel de comunicare care nu mai este bazată pe
proximitatea spațială, națională, religioasă ori culturală, ci pur ”i simplu pe
aceea informațională. Referindu-se la această funcție, gânditorul canadian
Marshall McLuhan avea să vorbească, în celebra sa carte Galaxia Gutenberg ,
despre un sat global, creat de acțiunea de informare a mass-mediei ”i dominat
de un fel de solidaritate spontană ”i incon”tientă, pe care el a numit-o tribalism
planetar.
˛n acest sens, deosebit de relevante sunt situațiile în care un apel lansat prin
mass-media declan”ează un val de solidaritate ce depă”e”te granițele națio-
nale ”i deosebirile politice, religioase ori culturale. Exemplele mobilizării
opiniei publice pentru ajutarea orfanilor din România, pentru sprijinirea
refugiaților bosniaci, kurzi ori burundezi, pentru salvarea balenelor sau a
ur”ilor panda, pentru promovarea drepturilor unor minorități, pentru elibe-
rarea unui scriitor ori jurnalist încarcerat dovedesc din plin capacitatea presei
de a activa satul global ”i de a ajuta oamenii să stabilească noi legături ”i noi
țeluri de acțiune socială.
Jessica McClure avea un an ”i jumătate când a căzut într-o groapă adâncă ”i
îngustă din grădina bunicii sale. Acest accident s-a petrecut în 1987, în micul ”inecunoscutul oră”el Midland din Texas. Timp de 58 de ore, aproape 100 deoameni s-au chinuit să lărgească acea groapă, săpând încet, metru cu metru, cugrijă să nu scape pietre spre afundul unde zăcea fetița. Timp de 58 de ore,
120 SISTEMUL MASS-MEDIA
3,1 milioane de oameni au urmărit, cu sufletul la gură, transmisiile CNN ”i au
explodat de fericire când salvatorii au înapoiat-o pe Jessica, vie ”i nevătămată,părinților ei. Acest caz ilustrează puterea de mobilizare a mass-mediei; totu”i,prin consecințele sale nea”teptate, el dezvăluie ”i puterea distrugătoare a presei:marcați de presiunea jurnali”tilor, care le scormoneau viața în căutare de noi
subiecte, părinții Jessicăi au divorțat; cel care a scos-o la suprafață a apărut în
numeroase show-uri, a f ost declarat erou național ”i, intoxicat de glorie, s-a
sinucis un an mai târziu; populația ora”ului a trăit momente de divizare, tensiune”i conflict când s-a pus problema realizării unui film consacrat acestei întâmplări:o parte era favorabilă ideii, alta susținea că invazia Hollywood-ului va distrugetradițiile locale (J. Ryan, W .M. Wentw orth, 1999, pp. 65-66).
Astfel, presa se dovede”te a fi o creatoare de public, deci o făuritoare de
rețele sociale, adeseori mai ample ”i mai active decât cele uzuale. Datorită
presei, oamenii descoperă că împărtă”esc acelea”i valori, că se pot mobiliza
pentru acelea”i scopuri, într-un cuvânt, că fac sau pot face parte dintr-o
comunitate umană de dimensiuni infinit mai complexe decât acelea ale comu-
nității în care î”i desfă”oară viața ”i activitatea de zi cu zi. ˛n acest sens, mulți
cercetători consideră că cea mai importantă funcție a mass-mediei este tocmai
aceea de a crea un public, adică o comunitate imaginară, un ansamblu de
oameni delocalizați, nelegați prin mecanisme sociale ori prin dependențe
economice, un ansamblu de oameni care împărtă”esc însă aceea”i preocupare
de a fi în contact cu mass-media ”i, prin aceasta, cu alte milioane de oameni.
Dar presa nu este numai un factor de solidaritate globală: ea acționează în
acela”i mod ”i la nivelul micro-structurilor societății. ˛n numeroase situații,
diferiți oameni, care nu se cunosc ”i care se află, din întâmplare, împreună (în
mijloace de transport în comun, în săli de a”teptare, pe stadioane sau în
parcuri) constată că pot iniția un dialog, deoarece au un punct de referință
comun: o emisiune sau un film TV, un program de radio, un articol sau o
revistă. Evident, părerile lor pot fi diferite, dar termenul de plecare este
acela”i: un produs al mass-mediei. ˛n felul acesta, presa răspunde nevoii
indivizilor de comunicare, de inserție în comunitate ”i de identificare cu o
temă, o cauză, un subiect comun. Mai mult decât atât, oferind acest liant,
acest conținut cultural comun, presa le permite oamenilor să-”i afirme aparte-
nența ”i participarea la un grup ”i să atingă o formă nouă de solidaritate,
specifică societății de masă (F. Balle, 1988, p. 504).
Din această perspectivă, mulți sociologi susțin că presa exercită o acțiune
de coagulare a societății, considerând-o un adevărat ciment social, o forță
care apropie, unifică ”i dă coerență colectivităților din lumea modernă.
121 FUNCȚIILE SOCIO-CULTURALE ALE MASS-MEDIEI
Funcția de culturalizare (educare)
˛ncă de la o vârstă fragedă, copiii sunt modelați de mediul social în care
trăiesc; astfel, treptat, ei dobândesc ”i asimilează normele de comportament,
interdicțiile, prescripțiile ”i restricțiile, valorile, reprezentările simbolice ”i
categoriile de gândire specifice colectivității lor. Acest proces de enculturare
a fost, timp de milenii, controlat în mod exclusiv de familie, de mediul social
imediat (rude, vecini, prieteni) ori de instituțiile religioase ”i, ulterior, ”colare.
Odată cu apariția ”i cre”terea ponderii mass-mediei, o mare parte a activităților
de transmitere a valorilor ”i modelelor culturale, de formare a gândirii ”i a
comportamentului (adică de educare) au fost preluate de mesajele presei. ˛n
prezent, timpul acordat de copii consumului mass-mediei a crescut simțitor;
un exemplu legat de programul de viață al copiilor din SUA este edificator
(L. Grossberg, 2006, p. 93): Să presupunem că aveți 20 de ani ”i că ați stat
în fața televizorului, de la vârsta de 2 ani, cam 3 ore ”i jumătate. [
] Asta
înseamnă că, în acest moment, ați acumulat 29.900 de ore de stat la televizor,
adică aproape un an ”i jumătate de zile integrale de vizionare, ceea ce
reprezintă cu 1,8 mai mult decât timpul petrecut la ”coală, adică 16.000 de ore
(de fapt, americanul obi”nuit petrece mai mult timp privind la televizor decât
făcând orice altă activitate casnică, cu excepția dormitului). Prin conținu-
turile distribuite de mass-media circulă ”i se fixează normele de comportament
general acceptate, altfel spus convențiile tacite ale unei societăți. Presa răs-
punde astfel nevoii indivizilor ”i a comunității de perpetuare a valorilor comune
”i de identificare cu acele modele pe care o comunitate le consideră a fi
repere de acțiune. Desigur, respectivele modele nu sunt uniform receptate:
un personaj ca Rambo poate fi un exemplu de comportament negativ pentru o
anumită categorie ”i un subiect de imitație pentru altă categorie.
Majoritatea cercetătorilor consideră că mesajele presei au funcția de a
confirma, de a întări normele unei societăți, chiar ”i atunci când prezintă
comportamente deviante ”i acțiuni de încălcare a normelor curente; în acest
sens, P. Lazarsfeld ”i R.K. Merton susțin că, în societatea de masă, funcția
de a expune public un fapt este instituționalizată de mass-media. Presa, radioul
”i televiziunea prezintă publicului fapte antisociale aparte ”i, în general, această
prezentare conduce la o anumită acțiune publică împotriva a ceea ce, poate, în
chip individual, ar fi fost tolerat (1972, p. 500).
Pe lângă această funcție de socializare implicită, numeroase segmente ale
mass-mediei au o funcție de socializare explicit asumată: în acest sens pot fi
invocate, în primul rând, emisiunile sau publicațiile destinate copiilor, ciclurile
122 SISTEMUL MASS-MEDIA
televizate de pregătire ”colară sau de învățare a limbilor străine, documentarele
cu conținut educativ sau magazinele de vulgarizare ”tiințifică. De la Sesame
Street la National Geographic , de la celebrele cursuri de engleză ale BBC la
o revistă ca PC World , toate aceste produse ale mass-mediei î”i asumă menirea
de a transmite cuno”tințe ”i de a forma oameni cultivați. ˛n alte segmente ale
presei, procesul de transmitere ”i fixare a valorilor este mai puțin vizibil, fără
a dispărea cu totul: atât filmele, cât ”i reportajele, atât buletinul de ”tiri, cât
”i anchetele oferă o paletă largă de situații ”i personaje exemplare, care pot
funcționa oricând ca modele de comportament pentru membrii unei comunități.
Deoarece are puterea de a oferi numeroase modele de comportament,
mass-media se află într-o poziție ambivalentă; pe de o parte, este solicitată să
exercite o acțiune educativă neutră (în sensul formării unor oameni informați,
cultivați, con”tienți de poziția ”i răspunderile lor sociale), iar pe de altă parte,
este curtată de grupuri cu interese politice ori economice pentru resursele
sale persuasive, pentru puterea de a influența comportamentul indivizilor.
Două exemple elocvente pentru înțelegerea acestor mecanisme sunt oferite
de profesorul american J. Dominick: în anii 60, când Batman era un film
serial de succes, producătorii arătau întotdeauna cum eroul î”i punea centura
de siguranță ori de câte ori se urca în faimosul său automobil. Acest gest,
insignifiant în planul acțiunii filmului, avea menirea de a educa publicul, de
a-l învăța (printr-o aluzie simbolică) să se protejeze împotriva accidentelor
prin folosirea respectivului accesoriu. ˛n alt plan, în numeroase alte filme,
mama ”i copilul erau prezentați într-o lumină tandră, punându-se accent pe
utilizarea unor produse speciale pentru îngrijirea copilului. Deoarece industria
producătoare de accesorii pentru copii este deosebit de interesată în menținerea
”i lărgirea pieței pentru produsele sale, acele filme transmiteau valori conve-
nabile, generatoare de comportamente ce favorizau consumul unor asemenea
produse. ˛n acest caz, modelul promovat prin mass-media putea convinge
publicul să cumpere anumite produse, în consens cu interesele economice ale
unor organizații multimilionare (vezi J. Dominick, 1983, p. 45).
Transmiterea valorilor prin intermediul mass-mediei contribuie la realizarea
stabilității sociale ”i la menținerea în timp a structurilor culturale. Promovând
diferite modele de comportament, presa oferă un set de roluri sociale ”i un
vocabular simbolic; confruntat cu aceste mesaje, ce răspund astfel nevoilor
sale de modele ”i de termeni de referință, publicul are posibilitatea să aleagă
sau să respingă, să modifice sau să negocieze, să dezbată ”i să rea”eze rolurile
”i valorile comune. Prin această acțiune, presa apare ca o forță în egală măsură
conservatoare ”i inovatoare, stabilizatoare ”i dinamizatoare, păstrătoare a unor
valori tradiționale ”i generatoare de noi valori.
123 FUNCȚIILE SOCIO-CULTURALE ALE MASS-MEDIEI
Funcția de divertisment
˛n seara zilei de 7 martie 1955, unul din doi americani a privit-o, în transmi-
siune directă, la televizor, pe actrița Mary Martin jucând în Peter Pan . Nici-
odată până atunci, în istoria omenirii, o singură persoană nu fusese privită de
atâția spectatori în acela”i timp. Record efemer, ce avea să fie spulberat de
diferite asemenea evenimente mediatice: transmisiunea interplanetară din
1969, când 528 de milioane de oameni au asistat în direct la primii pa”i pe
Lună ai unui om, astronautul american Neil Amstrong; episodul Cine l-a
împu”cat pe J.R. din serialul Dallas , urmărit, în 1977, de 83 de milioane de
telespectatori; meciurile de la Cupa Mondială de fotbal din 1994, recepționate
de peste 1 miliard de spectatori de pe întreaga planetă. ˛n presa scrisă, o
revistă precum Readers Digest are, numai în SUA, un tiraj săptămânal de
16 milioane de exemplare, iar o revistă de popularizare ”tiințifică pr ecum
National Geographic atinge 10 milioane de exemplare; bro”urile ce anunță
programele de televiziune au un tiraj de 15-16 milioane de exemplare în SUA
”i de 2-3 milioane în Franța, Germania, Italia sau Anglia. O carte populară
precum volumul al ”aptelea din Harry Potter s-a vândut în primele 24 de ore,
numai în SUA, în 8,3 milioane de exemplare (volumul anterior se vânduse, în
primele 24 de ore, în doar 6,9 milioane de exemplare). Totodată, sute de mii,
poate milioane de oameni ascultă emisiuni radio preferate, fie ele talk-show-uri,
topuri muzicale, teatru sau alte genuri populare.
Toate aceste produse mass-media răspund nevoii oamenilor de relaxare, de
odihnă, de evadare din grijile cotidiene. ˛n societatea modernă, pe măsură ce
timpul alocat muncii a scăzut ”i timpul rămas la dispoziția individului pentru
orice fel de alte activități a crescut, categorii tot mai largi ale populației au
început să folosească mass-media ca principal furnizor de bunuri destinate
ocupării timpului liber. Din secolul al XIX-lea până în prezent, evoluțiile
tehnologice permanente au dus la perfecționarea instrumentelor de difuzare,
pe spații geografice mari ”i în intervale scurte de timp, a unor mesaje de
interes general. Datorită acestui fenomen ”i cre”terii rolului publicității ca
sursă majoră de finanțare a sistemului presei, mass-media a ajuns să fie
instituția care vinde divertisment (alături de informații, evident) la costurile
cele mai reduse în raport cu teatrul, turismul, arta ori sportul. ˛n acest sens,
televiziunea prin cablu reprezintă un exemplu relevant: împărțiți costul
instalării ”i al abonamentului la o cifră formată prin înmulțirea numărului de
ore de program cu numărul de programe ”i cu zilele unei luni ”i veți obține un
cost pe oră/program aproape derizoriu. ˛n acela”i mod, prețurile cărților,
ziarelor, revistelor, discurilor ”i benzilor magnetice au scăzut în permanență
124 SISTEMUL MASS-MEDIA
din momentul inventării ”i comercializării lor ”i până astăzi. ˛n felul acesta,
prin accesibilitate, cost ”i cantitate, mass-media se impune drept cea mai
importantă furnizoare de divertisment în societatea modernă.
˛n ansamblul sistemului mass-media, ponderea mesajelor de divertisment
este diferită de la un canal la altul, de la un tip de instituție la altul, de la un
produs la altul. Astfel, televiziunile comerciale specializate în difuzarea de
filme sau de desene animate, posturile de radio axate pe programe muzicale
ori publicațiile ce oferă subiecte de lectură pentru timpul liber constituie
produse ale unei prese destinate aproape integral relaxării ”i amuzamentului;
în publicațiile cotidiene sau în posturile consacrate distribuirii de ”tiri, diver-
tismentul ocupă o poziție marginală. Totu”i, el nu dispare cu totul: conform
unor statistici, în ziarele din SUA, 12% din conținut vizează divertismentul
(jocuri, horoscoape, caricaturi, umor etc.); dacă adăugăm aici ”i sportul,
acest procent urcă la 26% (vezi J. Dominick, 1983, p. 58).
Consumul de divertisment nu răspunde numai dorinței de relaxare ”i
refacere, după oboseala unei zile de activitate; din altă perspectivă, el satis-
face ”i nevoia omului de a scăpa de sub presiunea cotidianului, de a evada ”i
de a găsi refugiu într-o lume imaginară. Psihologii consideră că, de îndată ce
sunt cufundați în universul simbolic al unui film sau al unui roman, al unui
documentar de călătorie sau al unui show muzical, oamenii trăiesc experiențe
vicariale , beneficiind, la modul imaginar, de trăiri, evenimente ”i situații pe
care, în orizontul vieții reale, nu le-ar putea trăi niciodată. Sociologul francez
Jean Cazeneuve, referindu-se la capacitatea mass-mediei de a oferi trăiri prin
procură, susține că, prin divertisment, omul regăse”te imaginea a ceea ce se
teme să vrea să fie ”i a ceea ce î”i mărturise”te că visează să fie. Astfel, se
creează o lume factică, ce permite evaziunea ”i oferă totodată o doză u”oară de
informare (1972, p. 106). El define”te această latură a acțiunii presei prin
formulele funcție terapeutică sau funcție cathartică, subliniind astfel faptul
că, prin asumarea unor asemenea experiențe imaginare, indivizii se eliberează
de pulsiuni, frustrări ”i nemulțumiri, proiectându-”i suferințele sau visurile în
lumile imaginare oferite de mesajele mass-mediei.
˛n ultimele decenii, resursele remarcabile ale mass-mediei (îndeosebi ale
televiziunii) de a oferi un răspuns adecvat nevoilor umane de relaxare ”i
evadare au condus la amplificarea acestei funcții în detrimentul celei de infor-
mare sau de transmitere a valorilor culturale fundamentale. Această realitate a
generat numeroase studii ”i reacții critice. Totu”i, rațiunile comerciale
(divertismentul atrage publicul; dimensiunile, în cre”tere, ale audienței atrag
firmele interesate să-”i facă publicitate; veniturile mari din publicitate aduc
profitul dorit de patronii instituțiilor mass-media) au determinat privilegierea
125 FUNCȚIILE SOCIO-CULTURALE ALE MASS-MEDIEI
produselor orientate spre distracție ”i evaziune, în defavoarea altora, care
vizează informarea, educarea ori socializarea. Fapt ce conduce, în opinia
multor speciali”ti, la na”terea unei societăți numite de ei fie a spectacolului
(M. de Certeau, G. Auclair), fie a divertismentului (N. Postman), fie a
efemerului (G. Lipovetsky), fie a hedonismului (G. Maffessoli). Din
această perspectivă, observația lui Neil Postman mi se pare revelatoare:
Problema esențială nu este aceea că televiziunea ne oferă divertisment, ci că
ea tratează toate subiectele în forma divertismentului. [
] Aceasta înseamnă
că divertismentul devine supra-ideologia oricărui discurs al televiziunii (1986,
p. 120).
˛n lumea modernă, sub presiunea legilor pieței (ce impun postul ori
publicația care obține cele mai mari audiențe), chiar ”i discursul de informare
prin mass-media manifestă o tendință evidentă de spectacularizare: un ziar de
succes ca USA Today conține zeci de fotografii colorate, grafice în tonuri ”i
linii ”ocante, ”tiri scurte, numeroase materiale despre sport, despre lumea
arti”tilor, despre fapte senzaționale; la televiziune, talk-show-urile ocupă o
mare parte a timpului alocat programelor, iar o emisiune tipică pentru infor-
mația utilitară, precum buletinul meteo, începe să fie pusă în scenă în moduri
teatrale, vremea de a doua zi devenind obiectul unor monologuri (vesele ori
triste) ”i al unor grafice pe calculator foarte apropiate de stilul desenelor
animate. Acest proces de spectacularizare, de”i sever criticat de elita intelec-
tuală (pentru distrugerea culturii majore ”i impunerea unei culturi minore,
populare) sau de politologi (pentru vulgarizarea temelor civice ”i transfor-
marea confruntărilor politice în spectacole ale puterii), răspunde unei nevoi
sociale (de relaxare) ”i are avantajul de a mări accesibilitatea mesajelor
respective. Prin asemenea mesaje, care ambalează, în limbajul u”or de
înțeles al divertismentului, toate conținuturile, oameni de condiții sociale
diverse, cu grade diferite de pregătire ”i de cultură, intră în contact cu
evenimente, opinii, analize, opere de artă, realizări tehnico-”tiințifice, teme
literare, momente ale istoriei, realități sociale, probleme politice dintre cele
mai diverse. Acestea le sunt livrate în vrac, în flux permanent, într-un
amestec agreabil, care pune bazele noii culturi a lumii contemporane, o
cultură mozaicată (după formula sociologului francez Abraham Moles),
unde fiecare individ ”i fiecare colectivitate se poate regăsi în produse specta-
culoase, variate, accesibile ”i neobositoare.
Rolul presei în societate
Libertate sau control?
După descoperirea tiparului, odată cu apariția de noi clase sociale interesate
să participe la gestiunea puterii, la dezbaterea ideilor ”i la accesul la informații,
pe măsură ce mase tot mai largi erau alfabetizate, tipografiile au început să
imprime alături de Biblii, texte de legi, documente religioase ori acte de
cancelarie ”i cărți, almanahuri, buletine, reviste ”i apoi publicații cotidiene.
˛n fața unei asemenea explozii de produse, distribuind informații ”i idei,
instituțiile puterii au fost nevoite să găsească răspuns la o întrebare dezarmantă
prin simplitatea ei, dar strivitoare prin implicațiile politice ”i sociale: cine are
dreptul să editeze ”i să difuzeze cărți, ziare ”i reviste? Trebuie oare statul să
stăpânească aceste mijloace de contactare a individului-cetățean; pot fi ele
instrumente semi-independente, supuse doar unui control din partea statului,
sau pot fi accesibile oricărei persoane care, prin activitatea trecută sau prin
aspirațiile prezente, dovede”te că nu se va amesteca sau nu se va opune
intereselor puterii? (F. Siebert et alii , 1976, p. 18).
Confruntate cu întreprinderi care, prin produsele lor, permit accesul unor
mase din ce în ce mai largi la informația de interes public, diversele sisteme
de conducere au fost obligate să definească relația dintre presă, putere ”i
colectivitate, să instituie reguli ”i norme de acțiune ”i, inevitabil, să contureze
o anumită filosofie, o anumită concepție generală referitoare la rolul presei în
societate, iar în plan mai amplu, la rolul culturii ”i al accesului la cultură în
existența unei colectivități. ˛n chip firesc, o asemenea filosofie se sprijină
pe o seamă de principii referitoare la relațiile dintre indivizi ”i instituțiile
sociale, dintre deținătorii puterii ”i restul colectivității, dintre configurația
actuală a societății ”i imaginea ideală pe care aceasta o are despre sine, dintre
cei ce vorbesc în numele societății ”i publicul sau instituțiile care le deleagă
acest drept.
La asemenea întrebări nu se poate da un răspuns simplu; de aceea, în nici
un moment al istoriei mass-mediei ”i în nici o țară nu poate fi identificat un
singur sistem normativ corespunzător unui rol unic atribuit presei; din contră,
128 SISTEMUL MASS-MEDIA
dezvoltarea mass-mediei dovede”te că relația sa cu ideologiile, cu constituțiile
”i cu sistemele legislative, cu structurile puterii ori cu formele de guvernare a
îmbrăcat forme extrem de diferite.
Cea mai cunoscută tipologie a structurilor instituționale ”i a variatelor
filosofii privind rolul presei este cea propusă de trei profesori americani, Fred
Siebert, Theodore Peterson ”i Wilbur Schramm, în 1956, în cartea Four
Theories of the Press (Patru teorii despre presă ). Această lucrare a cunoscut
numeroase ediții ”i a devenit termenul de referință pentru orice dezbatere
privitoare la misiunea presei. Demn de menționat, pentru o mai justă înțele-
gere a valorii acestei tipologii, este faptul că, în 1969, Schramm a propus o
reevaluare critică a textului inițial, deta”ându-se de unele considerații tributare
spiritului războiului rece, care au marcat scrierea cărții în deceniul ”ase
(vezi W.L. Rivers, W. Schramm, 1969). ˛n viziunea profesorilor americani,
cele patru mari teorii, apărute în momente istorice ”i în zone geopolitice
diferite, cartografiază rolul social al presei dintr-o perspectivă istorică ”i pe o
axă ce a”ază la un pol completa subordonare a presei de către instituțiile
puterii ”i la celălalt pol totala ei eliberare de sub controlul direct al politicului.
Cele patru teorii normative sunt: modelul autoritarist, modelul liberal,
modelul comunist ”i modelul serviciului public. Ulterior, unii cercetători au
propus alte configurații; astfel, W. Hachten a lărgit lista modelelor
la cinci: autoritarist, occidental, comunist, revoluționar ”i dezvoltaționist;
H.J. Altschull a redus-o la trei: liberal/capitalist, socialist ”i dezvoltaționist.
După R.E. Hiebert, D.F. Ungurait ”i T.W. Bohn, această dezbatere se reduce la
două mari paradigme filosofice liberală ”i autoritaristă: O filosofie politică
liberală va susține că individul este cea mai importantă entitate a societății;
statul, guvernul ”i presa există ca să răspundă nevoilor individului. Dacă ele
(instituțiile n. M.C.) nu răspund acestor nevoi, individul le poate schimba.
O filosofie politică autoritaristă va susține că există o ordine superioară, care
î”i exercită autoritatea asupra indivizilor. Această ordine superioară poate fi
reprezentată de biserică, stat, un lider politic, un profesor sau un părinte.
˛ntr-o societate autoritaristă, individul există doar pentru a servi nevoile acestor
instanțe superioare (R. Hiebert et alii , 1991, p. 589).
La rândul său, D. McQuail (1987) a identificat ”ase teorii: autoritaristă,
liberală, a responsabilității sociale, sovietică, dezvoltaționistă ”i democratic-
-participativă. Teoria autoritaristă justifică cenzura ”i pedepsirea celor care
publică materiale considerate dăunătoare interesului Puterii, prin ideea
obligației presei de a proteja valori supreme (religia, ideologia unui partid,
simbolurile naționale etc.); această teorie este specifică regimurilor dictatoriale
sau militarizate, dar ea poate fi aplicată, în situații de extremă urgență, ”i în
statele democratice. Teoria liberală porne”te de la idea că presa trebuie să fie
129 ROLUL PRESEI ˛N SOCIETATE
o piață liberă a ideilor ”i solicită aplicarea drepturilor fundamentale de
exprimare liberă a opiniilor, de acces neîngrădit la informații ”i de libertate de
publicare. Ea susține că adevărul poate apărea numai din confruntarea liberăa ideilor ”i că, atunci când se ive”te o problemă de interes general, oamenii au
dreptul să fie informați corect ”i să aleagă pe baza confruntării informațiilor ”i
a punctelor de vedere transmise de mass-media. Teoria sovietică atribuie
presei rolul de militant, de activist politic, de mobilizator al maselor pentru
transpunerea în practică a obiectivelor stabilite de partidul communist; ea
solicită subordonarea totală a presei în fața partidului ”i transformarea acesteiaîntr-un instrument de propagandă ”i educare (îndoctrinare) ideologică a
maselor. Teoria responsabilității sociale susține că presa este o formă de
serviciu public: în consecință, mass-media de stat sau privată are obligația dea răspunde a”teptărilor ”i cerințelor publicului; valorile acestui model sunt
întemeiate pe ideea autoreglementării presei ”i sunt exprimate în codurile
deontologice ale jurnali”tilor, în standardele profesionale ale acestora, înapariția unui avocat al publicului (Ombudsman) în interiorul redacțiilor sau
în funcționarea unor comisii sau consilii ce impun obligațiile presei ”i urmăresc
aplicarea acestora. Modelul dezvoltaționist a apărut pentru a preciza rolurile
specifice ale presei în societățile în curs de dezvoltare, societăți care efectuează
tranziția de la colonialism ”i sărăcie la democrație ”i prosperitate; în aceste
țări, presa se confruntă cu lipsa unei baze economice solide, a unor instituțiidemocratice stabile, a unei infrastructuri tehnice moderne, a deprinderilor ”i
a con”tiinței etice profesionale ”i a unui public educat ”i exigent; în aceste
condiții, scopurile presei ar fi: misiunea de a susține dezvoltarea economică,socială ”i politică, obligația de a se lupta pentru câ”tigarea autonomiei culturale
”i a accesului liber la informații ”i solidaritatea cu alte țări în curs de dezvoltare.
˛n sfâr”it, teoria democratic-participativă susține importanța interacțiunii
dintre mass-media ”i publicul său; ea se referă îndeosebi la presa regională ”i
locală, acolo unde legăturile cu comunitatea locală sunt mai puternice decât cu
centrul economic al trusturilor de presă; în acest context, mass-medialocală, adesea non-comercială, comunitară, reprezintă un factor de implicare
în viața socială ”i o tribună de exprimare pentru oamenii interesați de pro-
blemele comunității.
Pe fondul tuturor acestor dezbateri teoretice, tipologia propusă de Siebert,
Peterson ”i Schramm continuă să rămână termenul de referință pentru prezen-
tarea rolului social al presei; voi urma în continuare acest model, din con-siderentul de mai sus ”i din rațiuni didactice: el este construit prin jocul
opozițiilor control total libertate totală a presei (communist vs liberal) ”i
lipsa oricărei responsabilități responsabilitate publică maximă (autoritarist
130 SISTEMUL MASS-MEDIA
vs serviciu public), iar simetria acestui model facilitează înțelegerea proble-
maticii misiunilor sociale ”i politice ale mass media.
Modelul autoritarist
˛n ordinea evoluției istorice a mass-mediei, acest model reprezintă prima
concretizare filosofică ”i instituțională a relației dintre stat ”i presă, deci prima
încercare de a defini misiunea socială a presei. La începutul secolului al
XVII-lea, atunci când imprimatele ocazionale (numite feuilles volantes în
Franța, gazzette în Italia ”i zeitungen în Germania), adică acele foi tipărite cu
prilejul unor evenimente deosebite, încep să capete o anumită periodicitate ”i
să ia forma unor publicații lunare sau săptămânale, monarhiile vremii au
perceput aceste instrumente de informare ca pe o amenințare directă. Ca
urmare, ele s-au grăbit fie să le absoarbă (cum s-a întâmplat în Franța în
1631, când periodicul Les Nouvelles ordinaires des endroits a fost înghițit, în
chiar anul apariției sale, de La Gazette , organ oficial al Curții Regale), fie să
le supună unui control riguros (cum s-a întâmplat în Anglia ”i în Germania,
prin promulgarea de legi extrem de drastice). ˛n felul acesta a fost configuratunul dintre principiile de bază ale modelului autoritarist controlul exercitat
de instituțiile statului asupra funcționării organelor de presă ”i a conținuturilor
vehiculate de acestea. ˛n statele europene ale secolelor al XVII-lea, al XVIII-lea
”i chiar al XIX-lea, sfera de acțiune a puterii ”i, implicit, câmpul de exercitare
a controlului au fost însă limitate de existența proprietății private: statul nu
putea interveni împotriva cadrului economic, a legilor pe care le promulgase
”i a mersului istoriei, care promovau dezvoltarea economiei de piață (în antiteză
cu modelul comunist, unde statul, stăpânind prin naționalizare toate resursele
țării, are monopolul asupra mijloacelor de comunicare de masă). Din această
cauză, problema esențială, în majoritatea sistemelor autoritariste, este aceea
a stabilirii unor forme de constrângere ”i a unui control efectiv asupra unei
prese care operează pe baza proprietății private (F. Siebert et alii, 1976, p. 19).
Proprietatea privată ”i economia de piață se bazează pe sistemul liberei
inițiative, deci pe dreptul indivizilor de a acționa în conformitate cu interesele
lor ”i, dacă este nevoie, în direcții ce nu sunt convergente cu acelea preconizate
de reprezentanții Puterii. Din perspectiva unei filosofii autoritariste însă,
indivizii ar trebui să se supună autorităților superioare, întruchipate de instanțe
cu puteri aproape nelimitate biserica, regalitatea, statul. Drept urmare, ei ar
trebui să sprijine, prin activitatea lor, scopurile ”i căile de acțiune propuse de
aceste instanțe, considerate capabile să cunoască mai bine decât oricine ceea
ce este necesar, folositor sau dezirabil pentru fiecare ins în parte ”i pentru
131 ROLUL PRESEI ˛N SOCIETATE
societate în ansamblul ei. Este evident că, într-o asemenea logică, presa nu
poate acționa decât în interiorul câmpului de teme ”i de interese fixate de
strategia generală a autorităților: ea trebuie să sprijine intențiile ”i faptele
acestora, să le justifice, să fie, într-un cuvânt, un instrument de promovare a
intereselor lor. De aici derivă ”i dilema sistemelor autoritariste, ce s-ar
rezuma la următoarea formulă: cum poate fi controlat individul, fără a se
atenta la valorile individualismului? Cum poate fi controlată întreprinderea de
presă privată, fără a se atenta la principiile economiei de piață?
Sistemele autoritariste au încercat să facă față acestei dificultăți, utilizând
două mijloace: privilegiile ”i restricțiile. Acestea ”i-au găsit concretizarea
într-o multitudine de forme: legislația, controlul direct al statului asupra
producției, codurile restrictive de conduită, folosirea taxelor ”i a altor forme
de penalizare economică, controlarea importului de presă străină, dreptul
guvernului de a numi conducerile instituțiilor de presă, suspendarea publica-
țiilor (D. McQuail, 1987, pp. 1 1 1-1 12).
Privilegiile au vizat îndeosebi instituțiile de presă subordonate sau obe-
diente, care au beneficiat de atribuirea mai rapidă a dreptului de publicare,
de sprijin financiar sau de scutiri de taxe ”i impozite, de o distribuție preferen-
țială ”i de favoruri acordate liderilor sau ziari”tilor care se remarcau în
promovarea temelor dorite de putere. Restricțiile au cunoscut o paletă mult
mai bogată: astfel, multe dintre ele au vizat accesul la licență, la resurse,
la distribuție, la informație ”i chiar la public. Spre exemplu, încă din 1692,
Parlamentul britanic adopta Licensing Act, document prin care stabilea că
nici o publicație nu putea fi creată fără o autorizare oficială. La fel, în Franța
”i Prusia, dreptul de a imprima era acordat doar de rege. Folosind o pârghie
de tip juridic (”i nu una economică), Puterea îi selectează, din ansamblul celor
ce doresc să întemeieze o întreprindere de presă, pe aceia pe care îi consideră
de încredere, deci pe aceia care apar, prin comportamentul anterior ”i prin
interese, ca potențiali susținători ai strategiilor aparatului de conducere.
O altă formă de exercitare a restricțiilor este cea reprezentată de fixarea
unor impozite sau a unor prețuri de distribuție distrugătoare pentru o între-
prindere privată. ˛n Anglia, între 1772 ”i 1775, a”a-numitul drept de timbru,
o taxă ce se percepea pentru fiecare exemplar de ziar produs, a fost de trei ori
majorat. Acest factor a dus la cre”terea prețurilor ”i, implicit, la limitarea
posibilităților de cumpărare a ziarelor. ˛n Franța, imediat după e”ecul Revo-
luției de la 1789, Directoratul a reintrodus taxa pe timbru, ca unul dintre cele
mai eficiente mijloace de a reduce numărul de publicații ”i de a controla
evoluția presei.
De asemenea, sistemele autoritariste folosesc un întreg ansamblu de legi ”i
reglementări pentru a influența activitatea întreprinderii de presă. Dintre acestea,
132 SISTEMUL MASS-MEDIA
cele mai eficiente sunt legile referitoare la trădare ”i la instigare la revoltă,
acte considerate, indiferent de forma în care se manifestă, o amenințare gravă
la adresa siguranței ”i bunului mers al unei societăți. Trebuie menționat că
existența unor asemenea legi nu reprezintă, în sine, un semn de autoritarism;
utilizarea lor excesivă ”i ostentativă, în chip evident împotriva jurnali”tilor,
relevă sindromul autoritarismului (vezi dezbaterea pe larg a acestei teme în
F . Siebert et alii , 1976, pp. 22-25 sau R. Hiebert et alii , 1991, pp. 501-503).
Acuzația de încălcare a unei legi nu poate fi lansată decât după ce faptul a
fost consumat. Ea trebuie dovedită ”i validată juridic de obicei, prin procese
cu un mers relativ lent ”i sinuos. La rândul ei, sancțiunea intervine la mult
timp după ce un material jurnalistic a devenit public; spectrul sancțiunii poate
inhiba curiozitatea jurnali”tilor, dar nu poate proteja complet ”i permanent
autoritățile de investigația jurnalistică. De aceea, puterea încearcă să exercite
presiuni asupra presei, atât în amonte, prin limitări ale accesului la infor-
mații ”i la resursele necesare producției ”i distribuției, cât ”i în aval, prin
amenințări ”i hărțuiri juridice.
Pentru că dă un răspuns incomplet la problema esențială a controlului,
modelul autoritarist a fost depă”it în cele două direcții, singurele logic
posibile: astfel, modelul comunist a perfecționat tehnicile de exercitare a
controlului, în timp ce modelul liberal a dezvoltat formele de emancipare de
sub controlul autorității. ˛n acela”i timp, apariția, la începutul secolului XX,
a unor noi tehnologii de distribuție a mesajelor, deci a unor noi tipuri de
mass-media (radioul ”i televiziunea), a readus în discuție problema controlului
”i a reglementării accesului la comunicare. ˛n statele moderne, occidentale,
unde spectrul autoritarismului (ce a marcat începutul presei scrise), precum ”i
cel al totalitarismului comunist stârneau fiori ”i unde, în egală măsură, ideea
concurenței oarbe, sălbatice, pentru obținerea de frecvențe era respinsă axio-
matic, efortul de rezolvare echilibrată a acestor probleme a condus la crearea
unui nou model cel al serviciului public.
Modelul comunist
˛n 1920, când a trebuit să depună o cerere pentru primirea în Partidul Bol”evic,Vladimir Ilici Lenin a scris, la rubrica referitoare la profesie, ziarist. ˛n
mod ironic, cel care, încă din 1917, pusese bazele noilor forme de cenzurare
a presei î”i atribuia ca profesie chiar meseria pe care avea să o transforme
într-o caricatură.
Din perspectiva comunismului, presa nu poate fi altceva decât o armă a
Puterii, dotată cu misiuni ”i sarcini precise: educarea maselor, mobilizarea
133 ROLUL PRESEI ˛N SOCIETATE
lor pentru îndeplinirea unor obiective politice ”i economice, precum comba-
terea du”manilor, preamărirea realizărilor regimului etc. ˛n formula lui Lenin,
devenită acum clasică, rolul ziarului nu se reduce la difuzarea ideilor, la
educarea politică sau la recrutarea de aliați politici. Ziarul nu e doar un
propagandist ”i un agitator colectiv, el este ”i un organizator colectiv ( apud
M. Petcu, 1999, p. 74). ˛n consecință, presa este concepută ca o formă de
exercitare ”i de legitimare a puterii (datorită capacității ei de a atinge mase
uria”e de oameni), ca un instrument al propagandei, menit să modeleze
gândirea ”i comportamentul indivizilor, ca o arenă a luptelor împotriva
du”manilor ideologici, ca un loc al prezentării mitologizate a superiorității
regimurilor comuniste.
Realizarea unor asemenea obiective nu era posibilă fără obținerea contro-
lului total asupra sistemului mass-media. Acesta se poate exercita în amonte,
prin stăpânirea tuturor resurselor implicate în producția de publicații ”i pro-
grame audiovizuale (deci prin exercitarea monopolului asupra bazei materiale
”i financiare a presei), ”i în aval, prin controlarea mesajelor mass-mediei
înainte de difuzarea lor. Regimul comunist se caracterizează prin distribuția
centralizată a resurselor : un grup redus de oameni (aparatul de partid ”i
administrativ) monopolizează controlul asupra diferitelor categorii de resurse
”i fixează criteriile de distribuire (alocare), conform intereselor lor speci-
fice. Din această perspectivă, esențial este ca resursele generate în cadrul
societății să rămână în interiorul aparatului puterii, mai curând decât să dispară
prin consum (K. Verdery, 1994, p. 49).
Astfel, cotele de hârtie fixate prin planurile anuale limitează producția de
ziare ”i reviste la tirajele stabilite de Putere ”i anulează posibilitatea apariției
unor publicații alternative; la fel, numărul de frecvențe ”i de ore de program,
atribuite cu strictețe, ancorează instituțiile din sfera audiovizualului în cadre
temporale u”or de controlat; alocarea unor resurse financiare relativ reduse
pentru mobilitatea jurnali”tilor conduce la restrângerea sferei lor de activitate.
˛n plus, stăpânirea mijloacelor de producție (fabrici de hârtie ”i de substanțe
chimice, surse de energie, tipografii, studiouri) ”i a celor de transport ”i tele-
comunicații asigură difuzarea rapidă a propriilor produse mass-media ”i elimi-
narea din circuit a produselor considerate indezirabile. După cum observa, cu
umor, Paul Lendvai (1980, p. 32): Cel mai mare grup de pr esă din lume este
URSS Inc., care controlează 7.923 de cotidiene ”i 4.670 de reviste, studiouri
”i stații de emisie pentru 60.000.000 de aparate de televiziune ”i peste
120.000.000 de receptoare radio.
Controlul Puterii se exercită ”i asupra unei alte resurse din amonte:
structura organizațională. Accesul în lumea presei era controlat de aparatul de
partid, care efectua selecția cadrelor (cu variații de procedură depinzând de
134 SISTEMUL MASS-MEDIA
loc ”i de momentul istoric), conform unor criterii restrictive, de ordin social,
politic ”i ideologic. Redacțiile erau construite, indiferent de domeniul de
activitate, după aceea”i schemă piramidală, în care e”aloanele editoriale
numeroase (”efi de secție, redactori-”efi adjuncți, redactori-”efi sau directori)
aveau misiunea de a controla conținuturile produse de e”aloanele reporterilor.
După redactarea ”i aprobarea materialelor în redacție, mai multe filtre succe-
sive (de la responsabilii de număr la cenzori) asigurau, în timpul produ-
cerii publicației sau emisiunii, verificarea repetată a materialelor ”i eliminarea
elementelor considerate indezirabile.
Sistemele comuniste se caracterizează printr-un control extraordinar de
sever asupra celei mai importante resurse a mass-mediei: informația. Comen-
tând acest aspect, J.J. Walter (1982, p. 62) consideră că blocarea accesului la
informații nu exprimă atât o obsesie a spionajului sau o teamă față de ideile
adverse, cât preocuparea de a limita circulația informației ca atare, ca material
intelectual; politologul francez vorbe”te de o poliție a ideilor, care avea ca
scop eliminarea din con”tiințele indivizilor a realității concrete ”i impunerea
unei alte realități, doctrinară, total diferită de lumea de zi cu zi a comu-
nismului. Acest fenomen a fost sesizat de numero”ii intelectuali care au
reflectat asupra lumii comuniste, fie ei din Est (precum Soljenițîn, Orlov,
Heller, Fejto, Havel, Michnick, A. Codreanu, V. Tismăneanu) sau din Vest
(F. Thom, J. Semelin, A. Mink, T. Mattelart, Z. Brezinski, F.A. Hayek,
K. Jowitt). Prin monopolizarea informației, Puterea creează ”i distribuie o
entitate bastardă, amestec de adevăruri parțiale ”i minciuni credibile, de real
”i iluzoriu, de spus ”i presupus acest produs hibrid este informația oficială .
Astfel, ziari”tii erau obligați să scrie ”i să vorbească despre ceva diferit de
ceea ce trăiau ”i vedeau în peregrinările lor de zi cu zi, să prezinte o falsă
realitate a reu”itelor, a progresului, a bunăstării, a adeziunii ”i a mobilizării
maselor, să producă ”i să reproducă un discurs oficial, golit de conținut ”i de
adevăr. Această minciună organizată despre care vorbea Vaclav Havel se
bazează pe o incantație a cuvintelor, fără legătură cu viața oamenilor, cuvinte
”i formule stereotipe care le ofereau celor de la conducere posibilitatea de a
auzi ”i de a citi ceea ce voiau să audă ”i să citească.
Accesul la informații era posibil numai prin intermediul instanțelor stabilite
(”i controlate) de Putere: comitete de propagandă, agenții de presă de stat,
documente oficiale, ”edințe, congrese ”i conferințe minuțios regizate. Acestea
ofereau date filtrate, reorganizate, cu valoare propagandistică, nu informativă:
Cea mai importantă caracteristică a informației oficiale este faptul că e
furnizată cu rația. Spre deosebire de lumea occidentală, unde informația este
din ce în ce mai abundentă, în regimurile de după Cortina de Fier ea e
deosebit de rară (T. Mattelart, 1995, p. 90). Prin acest proces, realitatea este
135 ROLUL PRESEI ˛N SOCIETATE
filtrată, ierarhizată ”i reconstruită cu grijă; evenimentele (în ineditul ”i
brutalitatea lor) dispar ”i sunt înlocuite cu formule doctrinare; întâmplările
negative (catastrofe, accidente, mi”cări sociale, proteste) sunt total eliminate;
neprevăzutul (subiect al marilor materiale de presă) este evacuat din mesajele
mass-media, deoarece contrazice imaginea ideală a unei societăți perfect
planificate ”i continuu controlate de către partid; actualitatea este i gnorată ”i
în locul ei apare o non-actualitate (P. Lendvai, 1980, p. 95) puternic
ideologizată: glorificarea sistemului ”i a conducătorilor, enumerarea realiză-
rilor economice, prezentarea integrală a documentelor de partid, criticarea
imperialismului, construirea unor portrete-tip de eroi ai socialismului.
Controlarea informației conduce la generalizarea caracterului planificat al
activității mass-mediei: ziarele ”i revistele apar în tiraje fixe, stabilite dinainte,
indiferent de reacțiile, interesele sau dorințele publicului; grilele de programe
din audiovizual respectă strategii propagandistice, adeseori în contradicție cu
ritmul vieții casnice a populației; temele sunt fixate conform calendarului eve-
nimentelor oficiale (congrese ”i conferințe, inițiative economice, comemorări
”i momente festive, aniversări ale datelor de na”tere ale conducătorilor etc.),
fapt ce plasează presa într-o ipostază de campanie de mobilizare ”i propa-
gandă permanentă. Fiind planificată, activitatea mass-mediei are termene de
îndeplinire ”i obiective precise, asemenea oricărei alte întreprinderi socialiste:
Sarcinile politico-ideologice de propagandă constituie rațiunea de a fi a
presei. Ea este un «muncitor» ca toți ceilalți ”i trebuie să contribuie, cot la cot
cu ceilalți tovară”i din industrie ”i agricultură, cu partidul, statul ”i diferitele
sale organe, la realizarea obiectivelor ”i politicilor dinainte stabilite. [
] Presa
nu este decât un intermediar aflat în slujba scopurilor fixate de regim, fabri-
când ceva, în acela”i mod ca ”i producătorul de ghete, având sarcini de pro-
ducție care se măsoară în rezultate bune în muncă (P. Gross, 1992, p. 52).
Transfigurarea propagandistică a realității afectează însă”i esența actului
jurnalistic: cei care lucrează în mass-media comunistă nu mai sunt căutători
ai informațiilor nea”teptate, anchetatori ai adevărurilor ascunse sau generatori
ai dezbaterilor sociale controversate; ei devin o instanță ce reproduce, aproape
mecanic, discursul oficial, neagă atributele creativității ”i contestării ”i se
transformă (conform formulei fericite a lui Paul Lendvai) în birocrați ai
adevărului.
Controlul în aval se efectuează prin verificarea conținuturilor, înainte ca
ele să devină publice; acest obiectiv este atins prin instituirea unor mecanisme
diversificate de cenzură. ˛n forma sa cea mai simplă, cenzura se exercită prin
controlarea sumarelor ”i programelor, a textelor ”i emisiunilor aflate în
pregătire. Cenzura poate fi aplicată de un grup de speciali”ti din afara
instituției de presă sau de conducătorii din interiorul organizației. ˛n esență,
136 SISTEMUL MASS-MEDIA
acest tip de control urmăre”te eliminarea oricăror informații, idei, opere
artistice sau sensuri care ar putea dăuna imaginii ideale a sistemului ”i a
liderilor comuni”ti. De asemenea, notele critice sunt reorientate ideologic:ele vizează adversarii politici, doctrinele bur gheze sau cazurile individuale
de comporta ment nealiniat la pozițiile oficiale; critica nu poate atinge
doctrina comunistă, instituțiile sistemului, liderii săi importanți; când unasemenea lucru se produce, el marchează fie o schimbare doctrinară oficială,
fie declan”area unei campanii de compromitere ”i eliminare a unui membru al
conducerii sau a unei fracțiuni din conducere.
˛n chip mai subtil, cenzura se exercită prin standardizarea temelor jurna-
listice. Fixând inventarul temelor permise ”i al celor indezirabile, precum ”imodalitățile discursive în care ele trebuie tratate, Puterea restrânge ariasubiectelor care pot fi abordate de jurnali”ti ”i fixează cadrele limbajului în
care ace”tia pot comunica. Viața internă a partidelor era ritualistă, autorita-
ristă până la extrem ”i ierarhizată. Ele funcționau în concordanță cu un binegândit cult al liderilor, ”i orice formă de disidență sau atitudine critică era cudesăvâr”ire interzisă. ˛n acele circumstanțe, a înflorit climatul de entuziasmmecanic ”i de romantism apocrif (V. Tismăneanu, 1997, p. 67). Pentru arăspunde acestui deziderat, domenii precum industria (îndeosebi cea grea),
agricultura, activitățile politice ale organelor centrale ”i locale, inițiativele
conducătorilor, confruntările ideologice ale vieții internaționale etc., prezen-tate în formule-”ablon, în genuri ”i stiluri standardizate, inundă spațiul ”itimpul mass-mediei. Alte sfere ale vieții, precum cele ale faptului divers, alecontroverselor ideatice, ale divertismentului (în ipostazele sale needucative),ale politicii externe ”i ale bătăliilor pentru putere din interiorul aparatului sunt
în mod sistematic ocolite. Golirea de realitate afectează ”i limbajul presei:
deoarece nu se referă la realități vii, concrete, deoarece reproduce la nesfâr”itacelea”i ”i acelea”i formule standard, el capătă caracteristicile limbii de lemn
a discursurilor oficiale. Discursul presei, ancorat în formule stereotipe, îndeamnă
atât jurnali”tii, cât ”i publicul la duplicitate. “i unii, ”i alții caută să transmită,respectiv, să ghicească sensuri diferite de cele explicit cuprinse în text;
comunicarea mass-media devine un fel de ”aradă, în care nu contează ceea
ce se spune de fapt, ci ceea ce se poate ghici dincolo de suprafața comunicării.Astfel, publicul î”i pierde încrederea în presă ca instrument de informare ”i o folose”te numai în calitatea ei de depozitară a unor indicii ascunse,referitoare la evenimente neprevăzute, sau ale clivajelor din sânul Puterii.
Marcați de aceste restricții pe care, prin exercițiul cotidian al meseriei,
ajung să le interiorizeze, jurnali”tii din sistemul comunist dobândesc deprin-
deri de autocenzură ; în actul producerii materialelor de presă, ei elimină, din
proprie inițiativă, acele informații ”i idei pe care le ”tiu, din start, nepubli-cabile. ˛n paralel, ca o formă de apărare a identității lor profesionale ”i
137 ROLUL PRESEI ˛N SOCIETATE
culturale, o parte dintre ei pun în mi”care diverse tehnici ale aluziei ”i metaforei,
prin care încearcă să stabilească o punte de comunicare (paralelă cu aceea
a discursului publicat) cu o ipotetică audiență (vezi pe larg P. Gross, 1996,
pp. 17-23). Con”tienți de precaritatea poziției lor, ei folosesc presa ca pe o
activitate substitutivă, în măsură să-i sprijine în realizarea acelor țeluri pe care
con”tiința lor le-a fixat: pentru unii, ascensiunea în aparatul puterii ”i accesul
la resursele acestuia, pentru alții, împlinirea unor aspirații culturale de tipul
celor literare, artistice sau ”tiințifice.
Modelul comunist de presă, construit pe ideea exercitării unui control
integral asupra sistemului mass-media, nu a condus niciodată ”i nicăieri la
stăpânirea totală a fluxurilor de mesaje puse în circulație de către presă;
existența unor publicații ”i programe audiovizuale alternative, apariția unor
voci jurnalistice disidente ”i, mai ales, dezvoltarea tehnicilor de comunicare
întemeiate pe dublul discurs au dovedit imposibilitatea transpunerii în practică,
chiar ”i în condițiile celei mai cumplite dictaturi, a controlului total al presei
”i, prin aceasta, a minților oamenilor: Ceau”escu ”i regimul său comunist au
cerut ca mass-media să aibă exclusiv menirea de a face educație ideologică, să
practice îndoctrinarea, să mobilizeze populația ”i să sprijine cultul personalită-
ții. ˛n consecință, ele s-au transformat în canale de comunicare narcotizante,
puține la număr ”i limitate ca timp de emisie, care operau pe baza unei teorii
a presei doctrinare sovietice. Cu credibilitatea pierdută ”i cu rolul limitat, nu
au mai putut umple golul creat între ele ”i public. La final, nu ”i-au mai servit
nici publicul, nici pe cei care le manipulau; nu au mai oglindit nici societatea
românească, dar nici nu au transformat-o conform intențiilor manipulatorilor
(P. Gross, 1999, p. 73). De aceea, modelul comunist trebuie înțeles din
perspectiva proceselor complexe de negocieri care legau mai multe tipuri de
centre de interes: (1) aparatul puterii, preocupat de re-producerea sistemului
”i de supraviețuirea în funcții de conducere; (2) instituțiile de presă, dominate
de strategii de adaptare ”i de menținere a sistemului de lucru birocratic (”i
comod); (3) jurnali”tii, pendulând între un comportament oficial absent-obe-
dient (cel de birocrați ai adevărului) ”i un comportament mai activ, în alte
sfere ale vieții culturale; (4) publicul, cu tehnicile sale de evadare din discursul
oficial ”i de interpretare printre rânduri a tuturor mesajelor mass-media.
Modelul liberal
˛n anul 1985, revista americană Harpers Magazine a organizat o dezbatere
având ca temă rolul presei în societatea americană (republicată cu titlul
Adevărul ”i presa în revista Sinteza , nr. 66 din 1986). Pe parcursul discuției,
138 SISTEMUL MASS-MEDIA
juristul C. Rembar a insistat asupra ambiguității ideii de libertate a presei:
Presa noastră se află, evident, sub controlul proprietarilor ei. Ceea ce spune
codul constituțional este că statul nu are dreptul să se amestece ”i să îngră-
dească libertatea presei de a publica ceea ce dore”te. Constituția nu prevede
nimic despre amestecul altora, fie ei cei care exercită control direct, în virtutea
faptului că sunt proprietarii publicațiilor respective, fie cititorii, care exercită
un control indirect, prin faptul că preferințele lor sunt satisfăcătoare. A”adar,
avem de ales între un control din partea statului ”i un control din partea
oamenilor care au destui bani. Ambele posibilități sunt respingătoare, dar
istoria arată că cea din urmă este preferabilă.
Evident, istoria presei ca instituție este totuna cu suma luptelor pentru
câ”tigarea unui statut autonom în raport cu puterile care întemeiază statul
modern. Marcată de aceste confruntări, presa a păstrat o permanentă poziție
adversativă față de puterile statului. ˛n secolele al XVI-lea ”i al XVII-lea,
presa a fost o instituție supusă puterii, care a crescut odată cu procesul lent de
creare a statelor-națiune, a con”tiinței naționale ”i a autorității centrale. ˛n
acest sistem, statul, ca garant al emancipării individuale, ”i-a arogat dreptul de
a decide ”i de a controla toate instituțiile existente. A”a cum am arătat, presa
are, în aceste modele autoritariste, o singură armă: aceea a autonomiei
economice. ˛ntr-adevăr, deoarece mass-media s-a dezvoltat în paralel cu
sistemul capitalist, întreprinderea de presă a crescut, la rândul ei, odată cu
celelalte forme ale economiei de piață. De aceea, atunci când Milton a adresat
Parlamentului britanic celebra Areopagitica , având subtitlul Pentru libertatea
de a tipări fără autorizare sau cenzură, s-a referit insistent la libertatea editării,
adică a producerii ”i difuzării de ziare, într-un sistem de egalitate a drepturilor,
asemănător cu acela creat de piețele pe care se exercită comerțul cu oricare
alte bunuri. ˛n egală măsură, atunci când Thomas Jefferson va vorbi despre
libertatea presei, se va baza pe ideea unei piețe libere a ideilor, adică a unui
spațiu concurențial, echilibrat doar de logica cererii ”i a ofertei (intelectuale),
un spațiu unde se pot întâlni ”i confrunta diferitele curente de opinie.
Conform concepției liberale, dr epturile individului sunt sacre, iar fericirea
”i binele reprezintă valori supreme ”i scopuri ultime. Omul este considerat
deținătorul unor drepturi naturale, fundamentale ”i inalienabile; în urma
unui contract social, el poate ceda o parte din prerogativele sale unor alte
instituții precum statul, partidele, liderii politici , asupra cărora î”i exercită
puterea ”i controlul prin mecanismele democrației: alegeri, referendumuri,
dezbateri publice, grupuri de presiune ”i asociații civice. Instituțiile puterii au
obligația să respecte drepturile ”i aspirațiile individului ”i să lucreze pentru
satisfacerea lor; în caz de e”ec, ele vor fi supuse judecății acestuia ”i, prin
sistemul alegerilor, vor fi schimbate ori ameliorate.
139 ROLUL PRESEI ˛N SOCIETATE
Pentru ca indivizii să poată dezbate ”i lua decizii corecte, ei trebuie să
cunoască adevărul. Din perspectiva teoriei liberale, adevărul se obține prin
confruntarea liberă a ideilor ”i opiniilor; competiția acestora, asemenea
competiției mărfurilor de pe piața comercială, fixează valoarea unei idei,
poziții, inițiative ori atitudini. Crearea unei piețe libere a ideilor este însă
indisolubil legată de crearea unui instrument capabil să faciliteze circulația
acestor idei, să permită confruntarea lor neîngrădită, să contribuie la accesul
liber al oricărei persoane la cuvântul public. Pentru susținătorii acestei teorii,
singura instanță în măsură să-”i asume ”i să ducă la bun sfâr”it o asemenea
misiune este presa.
Dar, ca să permită circulația corectă a ideilor (”i informațiilor), presa
trebuie să fie liberă de orice presiune a părților interesate în primul rând, a
reprezentanților politicului ”i ai puterii administrative: O libertate nu are
sens decât dacă există mijloacele ce permit exercitarea ei. Corolarul voinței de
autonomie în raport cu puterea politică este independența materială. ˛n acest
context, numai libertatea întreprinderii economice […] constituie garanția
materială esențială pentru crearea unei alternative critice în fața puterii
politice (B. Libois, 1994, p. 41). ˛n consecință, presa trebuie să fie o
întreprindere economică stabilă, puternică, plasată, prin chiar eficiența ei
economică, în afara câmpului de putere ”i de influență a politicului. Astfel,
libertatea de expresie tinde să devină sinonimă cu libertatea de a publica ”i,
mai exact, cu libertatea de a crea o întreprindere care difuzează mesaje de
interes general: libertatea presei depinde acum de proprietatea privată asupra
mijloacelor de comunicare.
Conform doctrinei liberale, pr esa nu contribuie numai la circulația ideilor
”i a informațiilor, ci ”i la controlarea instanțelor Puterii. Deoarece indivizii
nu pot urmări permanent acțiunile instanțelor politice ”i administrative, ei
transferă aceste atribuții unei alte instanțe: mass-media. Aceasta va con-
trola activitatea Puterii, în interesul cetățeanului, acționând ca un câine
de pază ( watchdog ): observând nereguli, ea va informa publicul; acest
lucru va duce la na”terea unei opinii publice defavorabile ”i va permite
exercitarea unor presiuni asupra Puterii. Astfel, prin capacitatea sa de a
informa, precum ”i prin posibilitatea de a mobiliza masele, presa se manifestă
ca o a patra putere.
Această sintagmă nu se referă la vreo formă de acțiune ori de exercitare
directă a puterii mass-mediei asupra celorlalte puteri (dintr-o asemenea
perspectivă simplistă, s-ar putea crede că, în cazul Watergate, presa a schimbat
un pre”edinte); în fapt, acțiunea presei este indirectă: distribuind informații
”i idei despre modul în care celelalte puteri î”i exercită mandatul, ea creează
o opinie publică, mobilizează cetățenii în favoarea unei cauze, iar ace”tia, prin
140 SISTEMUL MASS-MEDIA
presiunea pe care o exercită asupra factorilor politici ”i legislativi, obțin
modificarea atitudinii ori a comportamentului celorlalte puteri. Din această
cauză, statutul de a patra putere implică mai mult responsabilități decât
drepturi: o gre”eală a presei poate declan”a o mi”care publică ce poate
conduce la reacții politice cu efecte deosebit de grave. Ceea ce înseamnă că nu
atât libertatea de expresie define”te puterea presei, cât responsabilitatea expre-
siei jurnalistice.
Informând publicul, presa exercită, inevitabil, o acțiune educativă: ea
contribuie la formarea con”tiinței civice ”i la construirea individului-cetățean,
fără de care viața democratică este imposibilă. Părinții concepției liberale
(Thomas Jefferson, Thomas Paine, Tocqueville, Benjamin Constant, inspirați
de gândirea ilumini”tilor Jean-Jacques Rousseau, Montesquieu, John Locke
sau John Milton) au conceput relația dintre presă ”i indivizi dintr-o perspectivă
rațională ”i utilitară: oamenii, urmărind în chip lucid realizarea unor scopuri
personale, au nevoie de accesul liber la informație ”i la exprimarea opiniilor.
Acestea le sunt necesare pentru dezbaterile publice, prin care interesele
individuale sunt expuse, negociate ”i depă”ite în favoarea interesului comun.
Evoluția istorică a demonstrat însă că în presă au intrat într-o cantitate din ce
în ce mai mare, alături de aceste elemente ale vieții publice, ”i mesajele de
divertisment, exponente ale vieții private. ˛n felul acesta, piața liberă a ideilor
a fost dublată de o piață efervescentă a distracțiilor, iar individul-cetățean,
preocupat de dezbaterea civică, a lăsat locul unui individ-consumator, interesat
de dobândirea relaxării ”i a evaziunii imaginare.
˛n modelul liberal, legile pieței (concurență ”i profit) devin factorii reglatori
ai sistemului mass-media. Sub presiunea acestora, presa ajunge să fie un
produs vândut de două ori: o dată cititorilor ”i, a doua oară, firmelor care
doresc să facă publicitate. Dominate de logica numerelor mari, aceste
întreprinderi transpun în modul de concepere a produselor dorința de a atinge
toate categoriile de public […]. Putem spune astfel că scopul unei instituții de
comunicare de masă nu este numai să distribuie ”tiri, ci ”i să-”i fabrice o
audiență, adică cititori, ascultători sau spectatori, exploatând setea lor de
informare. Țelul ultim este de a face aceste audiențe disponibile pentru alte
tipuri de influență cele publicitare (M. Mathien, 1989, p. 41).
Logica cererii ”i ofertei a condus astfel la un joc dublu în care presa, pe de
o parte, î”i alcătuie”te mesajele în funcție de comenzile publicului ”i, pe de
alta, tinde să întărească sau (chiar) să fabrice anumite tipuri de a”teptări,
convenabile ei, pentru a putea menține permanent treaz interesul audienței. ˛n
felul acesta, treptat, conținutul presei se orientează spre ceea ce poate face
plăcere publicului, în esență spre divertisment, atât în ipostaza sa informativă
(prin privilegierea ”tirilor senzaționale, a faptului ie”it din comun, a scandalului
141 ROLUL PRESEI ˛N SOCIETATE
”i a evenimentului dramatic), cât ”i în cea ficțională (sport, jocuri, benzi
desenate, show-uri, filme, muzică etc.).
Evoluția spre un sistem liberal generalizat riscă să anuleze chiar premisele
teoretice definite de părinții spirituali ai acestui model: goana după profit face
să dispară atât grija pentru piața liberă a ideilor (în favoarea unei piețe a
afectelor), cât ”i răspunderea față de informarea individului-cetățean (în
favoarea interesului față de atragerea ”i distrarea unui individ-consumator).
˛ntr-o scrisoare din 1787, adresată lui E. Carington, Thomas Jefferson scria:
Baza guvernării noastre fiind opinia publică, primul obiectiv este să facem ca
ea să fie corectă: dacă ar fi să aleg între un guvern fără ziare ”i ziare fără
guvern, nu a” ezita să aleg ultima soluție. ˛nsă, prin aceasta, înțeleg că fiecare
om trebuie să primească aceste ziare ”i să fie capabil să le citească. Or,
tocmai asemenea produse mass-media, capabile, prin informarea corectă, să
mențină activă opinia publică, riscă să dispară sub presiunea goanei după
profitul facil; de aceea, pentru realizarea misiunii de a informa ”i de a oferi
un forum de dezbatere, presa trebuie să apeleze la instituții din alte zone de
activitate, capabile să-i asigure existența (prin forme alternative de finanțare)
în conformitate cu idealurile originare: astfel, orice stat democratic are obli-
gația de a sprijini sistemele mass-media orientate spre informare ”i spre edu-
care, ca o garanție a menținerii bazelor democratice ale respectivului stat.
Acest sprijin se concretizează atât prin prevederi constituționale, care garan-
tează libertatea de expresie, cât ”i prin mecanisme legislative ”i economice,
care garantează existența liberă ”i stabilă a presei. Pe lângă acestea, statele
democratice sprijină ”i dezvoltă dialogul cu diferite instituții preocupate de
păstrarea ”i perfecționarea funcționării corecte a presei: asociații profesionale
”i sindicate, organisme de observare precum Commission on Freedom of the
Press sau Reporters sans FrontiŁres, asociații ale publicului, alte instituții
orientate spre cercetarea ”i evaluarea calității mass-mediei ”i a corectitudinii
comportamentului jurnali”tilor.
Modelul serviciului public
Introducerea autorităților statale în sistemul comunicării de masă, într-untriunghi ce leagă publicul, presa ”i instituțiile Puterii, se face în numele unui
concept esențial: acela al responsabilității sociale. ˛n virtutea lui, libertatea
presei devine, în fapt, o datorie publică: presa are anumite obligații față de
individul-cetățean, obligații de la care nu poate abdica în numele legilor pieței
(profitului) ”i ale succesului facil (divertismentului). Statul democratic, garant
al libertăților, atât ale indivizilor, cât ”i ale instituțiilor, trebuie să sprijine
142 SISTEMUL MASS-MEDIA
dezvoltarea acestora ”i să asigure, în acela”i timp, respectarea obligațiilor pe
care fiecare le are în raport cu bunul mers al societății. De aici derivă ideea
că presa reprezintă un serviciu public analog altor servicii pe care statul le
oferă sau le protejează, pentru binele membrilor săi.
Chiar dacă unele dintre articulațiile lui trimit la idei exprimate de părinții
Iluminismului, modelul serviciului public a fost teoretizat ”i transpus în
practică abia la mijlocul secolului XX, sub impulsul a trei serii de factori:
a)Revoluția tehnologică apariția de noi sisteme de transmitere a mesajelor
a condus la na”terea unor noi instituții mass-media (radioul ”i televiziunea)
”i la necesitatea stabilirii unor criterii unitare ”i coerente de funcționare a
acestora. ˛ntr-un anumit sens, o asemenea conjunctură a readus în discuție
problema accesului la resursele deținute de stat (frecvențele, în cazul de
față) ”i a modului cum se poate exercita controlul statal, problemă cu care
se confruntaseră ”i monarhiile europene la începuturile presei scrise. Pro-
cesul de atribuire a frecvențelor pentru posturile de radio ”i televiziune (pe
fondul unor crize acute declan”ate de concurența haotică a posturilor care
se încălecau pe acelea”i lungimi de undă) a dus la dezbaterea unor
principii ”i norme de funcționare, în măsură să satisfacă interesele firmelor,
exigențele statului ”i a”teptările publicului larg. Astfel, The Radio Act,
elaborat în 1927 de Comisia Federală de Radio a SUA, pornea de la
premisa că frecvențele aparțin tuturor ”i decidea, între altele, că acestea
nu pot deveni proprietatea unor indivizi ”i că toți oamenii trebuie să
beneficieze de avantajele oferite de aceste industrii (vezi R. Farrar, 1988,
p. 213). Din aceste principii cu caracter general s-au dezvoltat ulterior alte
criterii, cu statut de norme profesionale, care accentuau ideea responsa-
bilității sociale a celor ce utilizează respectivele resurse.
b)Dezvoltarea con”tiinței ”i exigenței profesionale pe fondul cre”terii rolului
”i a puterii presei, jurnali”tii, cercetătorii mass-mediei ”i educatorii au
devenit din ce în ce mai con”tienți de răspunderea civică ”i morală care
apasă pe umerii celor ce produc ”i distribuie mesaje prin presă. ˛ncă de la
începutul secolului XX, Joseph Pulitzer, cel care avea să finanțeze primul
curs de jurnalistică (în cadrul Universității Columbia din New Y ork),
afirma: Numai un înalt ideal ”i o preocupare scrupuloasă de a acționa
corect, numai cunoa”terea exactă a problemelor în discuție ”i o con”tiință
sinceră a răspunderii morale pot salva jurnalismul de aservirea la interesele
oamenilor de afaceri ”i la satisfacerea unor scopuri egoiste, opuse binelui
public ( apud T. Peterson, 1976, p. 83). Prin aceste cuvinte-manifest era
anunțată prioritatea interesului social general, în raport cu interesele
grupurilor economice ”i politice sau (chiar) ale colectivităților jurnalistice.
143 ROLUL PRESEI ˛N SOCIETATE
Acumularea de experiențe dramatice (cele două războaie mondiale, crizele
economice ”i politice, ”ocurile confruntării Est Vest, derapajele presei etc.)
a permis definirea unor principii de acțiune bazate pe ideea responsabili-
tății sociale a jurnalistului ”i concretizate în numeroase coduri profesionale
cu caracter național (amintim aici codul de etică al Societății Jurnali”tilor
Profesioni”ti Sigma-Delta-Chi din SUA, Codul de Conduită Germania,
Carta Obligațiilor Profesionale ale Jurnalistului Franța, Carta Sindicatului
Național al Jurnali”tilor Anglia) sau internațional (Declarația Princi piilor
de Conduită ale Jurnali”tilor Federația Internațională a Jurnali”tilor, Codul
Arab de Etică, Codul de Etică al Jurnali”tilor Latino-Americani, Principiile
Internaționale ale Eticii Jurnalistice).
c)Amplificarea dezbaterilor teoretice privind rolul presei numero”i cerce-
tători ”i filosofi, martori ai cre”terii puterii mass-mediei, ai dispariției unor
forme de comunicare tradiționale ”i ai înlocuirii acestora cu tehnicile variate
ale comunicării de masă au analizat aceste fenomene sau au meditat asupra
lor, ajungând, nu o dată, la concluzii critice referitoare la funcționarea
presei. Sub impulsul unor asemenea demersuri, mai multe foruri
”tiințifice, guvernamentale, jurnalistice ”i civice au organizat dezbateri,
sondaje, anchete ”i au publicat documente exprimând nelini”tea față de
activitatea unei prese mai puțin devotate interesului public; ele au subliniat
necesitatea eliminării practicilor excesiv comerciale, a polarizărilor politice
”i a comportamentelor neprofesionale în favoarea unor proceduri orientate
spre informarea exactă ”i corectă a publicului. ˛ntre aceste documente,
merită amintite aici cele realizate de K. Hutchins, pre”edinte al Comisiei
pentru libertatea presei (SUA), sub titlul Libertatea Presei un cadru de
principiu, raportul UNESCO, realizat în 1978 de comisia McBride ”i
făcut public sub titlul O singură lume, mai multe voci, Declarația de la
Taillories, aparținând liderilor unor mari organizații de presă din 21 de
țări, reuniți în Franța în 1981, sau Declarația despre mass-media a
UNESCO.
˛n esență, modelul serviciului public porne”te de la premisele teoretice ale
modelului liberal, considerând însă că, în evoluția sa, sistemul liberal a abdicat
de la principiile sale fundamentale. Astfel, T. Peterson susține că, în
conformitate cu teoria liberală tradițională, presa trebuie să contribuie la
bunul mers al sistemului politic, oferind informații, idei ”i dezbateri pe teme
de interes general; să lumineze publicul, astfel încât acesta să poată să se
autoguverneze; să protejeze drepturile indivizilor, acționând ca un câine de
pază împotriva guvernului; să servească sistemul economic, asociind cumpă-
rătorii ”i vânzătorii de bunuri ”i servicii prin intermediul publicității; să ofere
144 SISTEMUL MASS-MEDIA
divertisment; să-”i asigure o autonomie financiară, pentru a fi eliberată de
presiuni sau interese externe (T. Peterson, 1976, p. 74).
Modelul liberal a dus la o exacerbare a legilor pieței ”i a goanei după
profit; instituțiile mass-media au abandonat adeseori misiunea de a informa în
chip neutru ”i echilibrat ”i au optat pentru divertismentul facil; ele ”i-au mărit
astfel audiențele (”i numărul firmelor care cumpără spațiu sau timp pentru
reclame), dar au devenit, simultan, sclavele gusturilor publicului consumator:
Informația ”i spectacolul sunt produse astăzi după tehnici industriale. Preocu-
parea majoră a producătorului nu mai este de a fabrica bine; nici de a vinde
bine; nici măcar de a difuza bine; ci doar de a fi ales, de a fi acceptat de un
consumator inconstant ”i mereu pândit de sațietate (F. Balle, 1988, p. 39). Pe
lângă privilegierea senzaționalului, evoluția, în logica liberală, a condus ”i
la concentrarea instituțiilor mass-media sub cupola unor trusturi extrem de
puternice. ˛n felul acesta, un grup limitat de proprietari controlează majori-
tatea canalelor de comunicare; în mod teoretic (”i, frecvent, chiar practic),
accesul la comunicare este limitat, fie prin faptul că ideile expuse reflectă
interesele unui asemenea clan, fie prin faptul că segmente largi ale societății
nu mai pot să participe la dezbaterile publice fapt ce anulează principiul unei
piețe libere a ideilor.
Aceste constatări au născut o întrebare simplă: cum se pot asigura auto-
nomia financiară (evitându-se capcanele goanei după profit), independența
față de autoritățile statale (pentru a se garanta neutralitatea instituției ”i
libertatea accesului la informație) ”i îndeplinirea idealurilor generoase ale
constituirii unei piețe libere a ideilor (informarea ”i educarea publicului
larg)? La această dilemă există un singur răspuns: printr-o participare neinte-
resată a distribuitorilor de fonduri.
Astfel, atât statul, cât ”i grupurile economice pot sprijini diferitele instituții
mass-media, fără a interveni în politica acestora, fără a încerca să le influen-
țeze sau să le impună punctul lor de vedere ”i interesele specifice. Rațiunile
unei participări neinteresate pot fi de ordin politic (sprijinirea democrației) sau
filantropic (sprijinirea creației culturale).
˛n cea mai cunoscută variantă a acestui model, concretizată în Europa
îndeosebi în sfera audiovizualului, statul sprijină financiar ”i logistic posturile
de interes public fără a interveni direct în politica acestora. Prerogativele de
reglementare ”i control sunt transmise de către factorii politici ”i administrativi
unor instanțe de tip tehnocratic, constituite din speciali”ti sau personalități
independente, ale căror prestigiu ”i probitate pot fi o garanție a independenței
lor de acțiune. Astfel, în Franța funcționează Consiliul Superior al Audio-
vizualului (pentru evoluția sinuoasă a acestei instituții, vezi R. Cayrol, 1991,
pp. 260-268), iar în Anglia, Comisia Televiziunilor Independente; în SUA,
145 ROLUL PRESEI ˛N SOCIETATE
chiar dacă statul nu subvenționează posturile din audiovizual, aceea”i logică
tehnocrată a condus la crearea Comisiei Federale a Comunicațiilor ”i a
Corporației pentru Serviciul Public ”i Audiovizual; după acelea”i modele, în
țările est-europene au fost votate legi ale audiovizualului care au condus la
crearea de instanțe analoage: Consiliul Superior al Audiovizualului (Polonia),
Consiliul Independent de Radio ”i Televiziune (Cehia), Comisia Federală de
Televiziune ”i Radio (Rusia) sau Consiliul Național al Audiovizualului din
România. La un nivel secund, fiecare post de serviciu public este coordonat de
o altă structură tehnocratică (ce are ca scop excluderea intervenției directe a
reprezentanților Puterii), de obicei de un Consiliu de administrație format, în
principiu, din speciali”ti ”i personalități neutre.
Modelul serviciului public în audiovizual ar trebui să conducă la separarea
clară a acestor posturi de cele comerciale, prin mai mulți factori: poziția
juridico-administrativă (statal/privat); modul de finanțare (subvenții/câ”tiguri
din activitatea proprie); conținut (generalist, bazat pe informare, educare ”i
divertisment elevat/specializat, cu accent de divertismentul de consum);
profilul audiențelor (public național/public-țintă limitat). ˛n realitate, aceste
distincții de principiu nu sunt întotdeauna ”i nici integral realizate: astfel, în
SUA, de la bun început, marile companii de radio ”i televiziune particulare au
acoperit întregul teritoriu național ”i au vizat un public larg, în timp ce
posturile cu caracter educativ sau orientate spre cultura de elită au fost
subvenționate de stat ”i au cunoscut o răspândire geografică limitată (vezi pe
larg R. Farrar, 1988, pp. 226-227 ”i 271-274). Totodată, în ultimele decenii,
posturile publice au început să preia schema de programe specifică posturilor
comerciale, iar acestea au dezvoltat emisiuni cu vocație educativă ”i culturală.
˛ntr-o amplă sinteză consacrată televiziunilor publice, cercetătorii Y. Achille
”i J.I. Bueno consideră că, în Europa, sistemul serviciului public s-a întemeiat
pe un regim de monopol statal ce acoperea trei domenii: producția, programa-
rea ”i distribuția (1994, p. 27). ˛n anii 70, apariția ”i generalizarea televiziu-
nilor prin satelit sau prin cablu, precum ”i dezvoltarea unor firme specializate
în producerea ”i vânzarea de programe la prețuri mai mici decât cele practicate
de televiziunea de stat au condus la pierderea monopolului; pe acest fond,
politica de descentralizare promovată de guvernele europene a favorizat redu-
cerea sprijinului statului ”i orientarea televiziunilor de serviciu public către un
regim de existență apropiat de cel al televiziunilor comerciale. Evoluțiile
recente ale peisajului european al audiovizualului se caracterizează fie prin
trecerea unor posturi de anvergură națională din mâinile statului în cele ale
unor grupuri particulare (cazul Franței), fie prin dezvoltarea puterii ”i presti-
giului unor canale comerciale, care ajung să concureze postul național (cazul
Italiei, Germaniei, Angliei).
146 SISTEMUL MASS-MEDIA
˛n aceste condiții, televiziunile naționale de tip serviciu public riscă să-”i
piardă calitatea de televiziuni de referință, de instrumente indispensabile
în dezvoltarea culturală a unei națiuni ”i de locuri de manifestare a sferei
publice, locuri unde este federată o audiență importantă ( ibidem , pp. 62
”i 313). Drept urmare, misiunea lor informativă ”i educativă poate fi pusă sub
semnul întrebării: dacă posturile comerciale au rate de audiență mai mari
(distribuind acela”i tip de programe), atunci ce rațiuni de existență pot invoca
aceste uria”e ”i costisitoare instituții statale? Dacă se cantonează în sfera unor
atribuții ce vizează păstrarea ”i promovarea unor valori majore ale culturii,
mai pot fi ele posturi generaliste, de masă, sau devin canale specializate,
adresându-se unui public de elită? Iar dacă ele nu mai reprezintă postul de
referință, ci unul din multiplele canale între care receptorii pot alege, de ce ar
trebui cetățeanul să plătească un abonament integral numai pentru cele câteva
minute din zi în care face apel la programele de serviciu public? Analizând
toate aceste întrebări, Y. Achille ”i J.I. Bueno ajung la concluzia că, în acest
moment, televiziunile de serviciu public se confruntă cu o criză de legitimitate,
care, corelată cu criza economică, va conduce în mod inevitabil la o schimbare
dramatică a strategiei de programare, a conținuturilor ”i chiar a condiției lor
de serviciu național. De altfel, un recent raport al Consiliului Superior al
Audiovizualului din Franța identifica, alături de concurența clasică a posturilor
private, alți factori de destabilizare: multiplicarea posturilor tematice, dezvol-
tarea difuzării transfrontaliere ”i perspectivele deschise de sistemele numerice
(vezi Le Monde , 19 decembrie 1998, p. 20).
Statul subvenționează ”i o seamă de publicații cu caracter cultural-”tiințific
sau educativ. După cum este lesne de înțeles, acestea, adresându-se unui
public limitat, nu pot să se autofinanțeze din vânzări ”i rețete publicitare. De
asemenea, din fonduri guvernamentale sunt susținute ”i publicațiile ”i (uneori)
posturile de radio ”i televiziune dedicate minorităților naționale. ˛n sfâr”it, în
aceea”i categorie intră ”i publicațiile, posturile sau programele produse fie
pentru diaspora, fie pentru promovarea valorilor unei culturi naționale în
străinătate (cum ar fi Radio France International ”i TV5 în Franța sau Worldnet
în SUA).
A”a cum am amintit mai sus, nu este obligatoriu ca numai statul să sprijine
financiar o instituție de presă care, prin activitatea ei, se dovede”te a fi devo-
tată interesului public. O seamă de subvenții pot veni ”i de la grupuri ori per-
soane particulare, cel mai adesea prin intermediul unor fundații sau asociații
neguvernamentale cu vocație culturală. Acestea pot menține în viață publicații
”tiințifice, literare, artistice, ziare ”i p rograme comunitare, produse mass-media
studențe”ti etc.; intervenția dezinteresată a finanțatorului privat porne”te de la
ideea că asemenea produse de presă, promovând valori ale culturii ”i spiritului
147 ROLUL PRESEI ˛N SOCIETATE
civic, îndeplinesc un rol social important ”i au o responsabilitate morală
evidentă; în plus, existența unor prevederi legislative adecvate, oferind
reduceri de impozite pentru grupurile economice care subvenționează instituții
culturale, favorizează acest mecenat modern, în formele sale cele mai variate:
subvenționare, parenaj, sponsorizare etc.
˛ntr-o lume modernă ”i complexă, presa se poate dezvolta îndeplinind
simultan mai multe roluri, altfel spus concretizând, la scara unui moment
istoric sau a unei singure țări, elemente variate din mai multe teorii. Cu atât
mai mult acum, când suntem martorii unei perioade de accentuată schimbare
socială, este firesc ca sistemele de organizare a mass-mediei să interfereze ”i
ca, în diferitele canale sau instituții de presă, să întâlnim caracteristici ori
accente care derivă din teorii diferite. ˛n România postcomunistă, audio-
vizualul național î”i revendică, în principiu, apartenența la modelul serviciului
public; la fel ”i publicațiile culturale subvenționate de diverse ministere, de la
cel al Culturii până la cel al Transporturilor. ˛n zdrobitoarea lor majoritate,
produsele presei scrise, precum ”i posturile audiovizuale comerciale se anco-
rează în modelul liberal. Puținele ziare controlate de unele partide ”i unele
publicații locale (îndeosebi cele ale instituțiilor administrative) au compor-
tamente care amintesc de caracteristicile modelului autoritarist. ˛n acela”i
timp, este evident că nici o instituție mass-media serioasă nu se revendică de la
modelul comunist.
Efecte ale comunicării de masă
Forme de exercitare a influenței mass-mediei
De când s-a impus ca o componentă esențială a lumii moderne, sistemul
comunicării de masă s-a manifestat permanent ca un actor activ al jocului
social, modelând celelalte subsisteme ale societății: nici politicul, nici econo-
micul, nici cultura ”i nici viața cotidiană nu au putut scăpa de presiunea
exercitată de mesajele presei. Mass-media ne afectează profund, deoarece
constituie o prezență constantă în viața noastră. Alte instituții pot avea un
impact mai puternic, dar nu unul atât de persistent ”i adânc. Afilierea familială
”i prieteniile se schimbă pe măsură ce individul se maturizează ”i trece prin
diferitele etape ale vieții. “coala ocupă numai o perioadă limitată din existența
noastră. Doar o parte din populație frecventează, în mod regulat, biserica. ˛n
antiteză, mass-media face parte din viața noastră zilnică ”i ne însoțe”te din
copilărie până la moarte. ˛n plus, mass-media are o universalitate pe care nu
o are nici o altă instituție: presa oferă un bagaj comun de idei ”i imagini, care
depă”e”te barierele sociale ”i geografice (L. Bogart, 1995, p. 8). Din această
cauză, analiza modului în care presa influențează societatea (în mod voit, în
urma unei strategii dinainte puse la cale, sau întâmplător) a constituit una din
preocupările majore ale cercetătorilor mass-mediei.
˛n 1960, în timpul campaniei electorale care îl opunea pe John F. Kennedy lui
Richard Nixon, pentru prima oară în istoria politică a SUA, dezbaterea finală afost televizată (până atunci, această confruntare fusese doar transmisă la radio).Ineditul situației (acela”i fenomen transmis simultan pe două canale de presădiferite) a oferit prilejul unei analize comparative a receptării mesajelormass-media. Astfel, după consumarea dezbaterii, atât cei care au ascultat-o numai
la radio, cât ”i cei care au văzut-o numai la televizor au fost întrebați pentru care
dintre cei doi candidați ar vota. Spre surpriza cercetărilor, primul grup l-a declaratcâ”tigător pe Richard Nixon, în timp ce al doilea grup l-a preferat, în majoritate,pe John F. Kennedy; judecățile erau diferite, de”i ambele grupuri fuseserăconfruntate cu mesaje care aveau acela”i conținut. Pentru cei din fața miculuiecran, acest conținut se personalizase prin asocierea cu două chipuri, două feluri
de a vorbi ”i de a gesticula, într-un cuvânt, două imagini ale posibilului pre”edinte.
150 SISTEMUL MASS-MEDIA
Telespectatorii au văzut un tânăr impetuos, sigur pe el, emanând forță ”i dinamism,
pe de o parte, ”i un om mai în vârstă, tras la față (Nixon refuzase să fie machiat
înainte de a intra în studio; luminile platoului i-au exagerat cearcănele ”i ridurile),cu mi”cări mai lente, care sugerau o anumită lipsă de vigoare, de cealaltă parte.Tânărul Kennedy a dat un corp spectaculos ideilor sale, în timp ce Nixon a fosthandicapat, la televizor, tocmai de maturitatea sa. Pentru cei care au ascultatdezbaterea, au contat îndeosebi argumentele, ideile ”i calitatea construcției
retorice. Pentru cei care au privit, principalul conținut al comunicării a fost dat de
imagine, care a aruncat într-un plan secund elementele raționale ”i a scos înprim-plan elementele cu încărcătură afectivă.John F. Kennedy a câ”tigat alegerile. Diferența dintre el ”i Nixon, de numai1 18.000 de voturi, a fost cea mai mică din istoria alegerilor prezidențiale dinSUA. Mulți anali”ti consideră ”i astăzi că succesul lui Kennedy s-a datorat fluxului
de simpatie declan”at de apariția sa telegenică de pe micul ecran (M. Emery,
E. Emery, 1992, pp. 397-398).
Exemplul invocat mai sus ne oferă unul dintre cele mai elocvente cazuri de
influențare a publicului în urma ”i prin intermediul expunerii la acțiunea
mass-mediei: acela”i mesaj a fost receptat diferit ”i a exercitat efecte diferite,
în funcție de tipul ”i de caracteristicile specifice canalului de presă. Primeleetape ale acestor investigații au fost legate de conceptele de societate de
masă ”i cultură de masă (implicând emergența, în modernitate, a unor
conglomerate sociale fragmentate, eteroclite, în care indivizii trăiesc izolați,alienați, văduviți de o concepție culturală integratoare), precum ”i de convin-
gerea atotputerniciei mijloacelor de comunicare de masă (considerate capabile
să impună, fără obstacole, ideile ”i modelele de comportament conținute înmesajele lor). ˛ncepând cu anii 50, cercetările au dezvăluit caducitatea acestei
concepții (excesiv unidirecționate), atrăgând atenția asupra atitudinii active ”i
critice a publicului. Din acel moment, studiile privind efectele mass-media auurmărit atent interacțiunea receptorilor cu mesajele primite, modul în care, în
grup sau individual, ace”tia filtrează ”i interpretează conținuturile difuzate de
presă. Această evoluție marchează, după o fericită expresie atribuită lui ElihuKatz, trecerea de la preocupările privind ceea ce mass-media fac cu publicul
la cele privind ceea ce publicul face cu mass-media ( apud J. Cazeneuve,
1976, p. 221).
Efectele mass-media se pot resimți în zone diferite ale societății. După
Denis McQuail (1987, p. 256), mass-media poate acționa asupra: (1) indivizilor,
(2) grupurilor, (3) instituțiilor, (4) întregii societăți; totodată, ea poate afecta pe rso-
nalitatea umană în dimensiunea cognitivă (schimbarea imaginii despre lume),
dimensiunea afectivă (crearea sau modificarea unor atitudini ”i sentimente)
151 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
sau dimensiunea comportamentală (schimbări ale modului de acțiune al indi-
vizilor ”i fenomene de mobilizare socială). Dintr-o altă perspectivă, influențamass-mediei se poate produce într-un interval scurt de timp sau poate aveanevoie, până devine operațională, de un răgaz mai amplu. De asemenea,
efectele presei pot crea schimbări dorite sau schimbări nedorite: ele pot fi
rezultatul unui proces controlat (campaniile de presă) sau al unor ocurențe maimult sau mai puțin nea”teptate.
Diferitele niveluri la care se exercită efectele presei nu pot fi izolate ”i nici
nu trebuie gândite astfel, deoarece efectele adevărate, profunde sunt de ordin
cumulativ: Din momentul în care informațiile se repetă, ele se înscriu într-oanumită coerență ”i majoritatea (mesajelor n. M.C.) mass-mediei merg înacela”i sens; efectele minimale cumulate pot declan”a transformări de am-
ploare (R. Rieffel, 1995, p. 184). ˛n bibliografia de specialitate se consideră
că influența mass-mediei poate să conducă, la nivelul receptorilor individuali,la realizarea acordului, identificării sau internalizării valorilor ori a sensurilortransmise prin presă.
Acordul define”te acceptarea con”tientă a influenței unui mesaj; pornind
de la constatarea că între opiniile pe care le are mesajul respectiv ”i valorilepromovate există o anumită convergență, individul aderă, în chip rațional, laconținutul acestuia. Evident că adeziunea este critică; ea nu durează, putând
fi supusă reevaluărilor; este conjuncturală ”i nu atinge structurile profunde
ale personalității indivizilor în cauză. Astfel, acordul cu poziția unui anumitlider politic poate dispărea de îndată ce publicul detectează elemente noi,fie în acțiunile ori în limbajul acestuia (a”a cum sunt ele relatate de presă), fie
în evaluările celor care comentează viața politică. Spre exemplu, o ”tire
difuzată de agenția Reuters în vara lui 1994 arăta că pre”edintele Bill Clintona fost sfătuit de Leon Panetta, ”ef al personalului prezidențial, să renunțepentru o vreme la aparițiile televizate, deoarece frecvența prea mare a acestora
îl va duce la pierderea popularității. Această concluzie, aparent paradoxală,
pleca de la constatarea că, prezentând mereu prioritățile programului săupolitic, pe care însă nu reu”ise să le pună integral în practică, pre”edinteleSUA sublinia, fără voia lui, discrepanța dintre promisiunile electorale ”i
realitate, fapt ce nemulțumea publicul ”i slăbea acordul (electoral) pe baza
căruia Bill Clinton câ”tigase, deta”at, alegerile din 1992. Cercetările au arătatcă mediatizarea excesivă a unei personalități poate crea un efect contrar celuidorit (a”a-numitul efect bumerang), ducând la iritarea, plictisirea ”i dezinte-
resul publicului față de figura, obiectul sau ideea care intră excesiv de des în
viața lui de zi cu zi.
152 SISTEMUL MASS-MEDIA
Identificarea presupune asumarea valorilor promovate de sau prin sursa
mass-mediei ”i, în consecință, imitarea comportamentului promovat de acestea.
Procesele de identificare sunt evidente în sfera consumului de divertisment:
nenumărate grupuri de tineri se îmbracă ”i se comportă asemenea vedetei rock
preferate; nenumărate familii î”i aranjează mobila conform unor modele
distribuite de revistele de specialitate sau stilului promovat de un serial TV de
mare succes; de asemenea, nenumărați oameni folosesc expresii ”i moduri de
a vorbi preluate de la eroii preferați, fie ei imaginari sau reali. ˛n multe cazuri,
pentru a facilita acest proces, creatorii de show-uri ori seriale TV construiesc
personaje cât mai asemănătoare cu cele comune, familiare publicului-țintă.
Astfel, după cum s-a observat, de”i eroii din popularul film Dallas aparțin
păturilor bogate, casa lor este mobilată în stilul middle class , iar obiceiurile ”i
comportamentul casnic specifice familiei Ewing reproduc existența domestică
a americanului mijlociu. Leonard Katzman, producătorul ”i scenaristul acestui
serial, mărturisea: Familia Ewing este alcătuită din oameni care au mulți
bani. Dar ei nu trăiesc într-un castel de vis. […] Oamenii obi”nuiți se pot
imagina luând micul dejun în decorul casei Ewing. Ei ar putea merge să
doarmă într-una dintre camerele de la Southfork, fără să se simtă străini.
Poate că unul din motivele succesului mondial al serialului vine din faptul că
oamenii obi”nuiți pot să se identifice cu modul de a trăi ”i a acționa (al acestor
personaje n. M.C.). Pentru noi a fost întotdeauna important să nu construim
în jurul eroilor un zid de nepătruns pentru public ( RØseaux , nr. 12/1985,
p. 42). Facilitând identificarea, creatorii de mesaje distribuite prin mass-media
încearcă să atragă ”i să fixeze publicul, să obțină (ceea ce se nume”te)
fidelizarea audienței totul din rațiuni economice (cre”terea rețelelor
publicitare) sau politice (cre”terea audienței ”i consolidarea sprijinului
electoral).
Internalizarea implică asimilarea valorilor, semnificațiilor ”i modelelor de
comportament difuzate de mass-media ”i topirea lor în valorile care constituie
concepția despre lume ”i în modul de comportament al indivizilor. Prin acest
fenomen se atinge maximul de eficacitate în acțiunea de influențare. ˛n general,
internalizarea reprezintă punctul terminus al unui proces de influențare, sau,
în termeni mai direcți, al unei campanii de persuasiune. Spre exemplu, o serie
de emisiuni ”tiințifice care prezintă legătura dintre fumat ”i cancer, corelate cu
dezbateri ”i talk-show-uri, cu filme în care eroii nu fac apel la țigări, cu
concerte dedicate combaterii fumatului ”i cu apeluri lansate de personalități
având priză la public, pot conduce (în multe cazuri) la schimbarea
convingerilor ”i la internalizarea unei noi valori antitabagismul. ˛n lista
cazurilor tipice de internalizare a unor valori, ca efecte ale activității presei,
153 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
putem include ”i schimbările de comportament consumatorist după o campanie
publicitară (renunțarea la un detergent în favoarea altuia, achiziționarea unui
nou tip de televizor, cumpărarea de accesorii vestimentare etc.), schimbarea
orientării politice în urma unei campanii de persuasiune politică (asumarea
valorilor unui grup sau partid, adeziunea, platforma electorală a unui lider,
condamnarea oponenților ca du”mani absoluți etc.) sau fenomenele de
prozelitism religios (vezi succesul, în SUA, al unor evangheli”ti TV pr ecum
Jimmy Swa ggart sau Oral Robert, care ating audiențe de milioane de oameni
”i, prin rico”eu, vezi supunerea oarbă a unor sectanți, supunere dusă adeseori
până la absurd, ca în cazul sinuciderii în masă din Guyana sau al masacrului
din Wichita Texas).
˛n viața socială reală, efectele exercitate de mesajele mass-mediei asupra
receptorilor se concretizează într-o mare varietate de forme. Cercetătorii au
propus, de-a lungul anilor, diferite modele teoretice ”i diferite sisteme de
clasificare a multiplelor forme de influențare pe care le-au detectat. ˛n general,
opțiunile au variat, în mod ciclic, de la ideea efectelor puternice la aceea a
efectelor slabe ”i viceversa. Caracteristicile atribuite acestor efecte s-au modi-
ficat substanțial: cercetătorii au trecut de la efectele globale la efectele speci-
fice, de la cele directe, pe termen scurt, la efecte difuze, indirecte, pe termen lung.
˛n acela”i timp, imaginea receptorului s-a schimbat: de la un public pasiv,
supus influenței mesajelor, s-a trecut la un public activ, care selecționează ”i
interpretează conținuturile (vezi K.B. Jensen, K.E. Rosengreen, 1992, p. 283).
Teoriile efectelor puternice
Studiile consacrate efectelor (formelor de influențare datorate mass-mediei)sunt deosebit de numeroase; diferitele teorii rezultate din aceste studii alcă-
tuiesc o geografie bogată, dar inegală. Câteva lucrări de sinteză F. Balle,
1990; M. De Fleur, S. Ball-Rokeach, 1982, 1999; I. Drăgan, 1996;
G. Derville, 1997; J. Fiske, 2003; L.W. Jeffres, 1986; J. Lohisse, 2002; D.
McQuail, 1987; W.J. Severin, J.W. Tankard jr., 1988, 2004 pot facilita
accesul în acest domeniu vast.
˛n capitolul de față ne propunem prezentarea câtorva puncte de reper, a
unor paradigme teoretice majore, în măsură să clarifice direcțiile cele mai
importante ale cercetării, să ajute cititorul să înțeleagă caracteristicile esențiale
ale efectelor mass-mediei ”i, eventual, să-l îndemne să aprofundeze aceste
teme, prin lectură personală, acum orientată ”i avizată.
Modelul stimul răspuns. ˛n 1939, într-o perioadă marcată de ascen-
siunea rapidă a lui Hitler, întemeiată, între altele, ”i pe eficiența campaniei de
154 SISTEMUL MASS-MEDIA
propagandă orchestrată de Goebbels, Serghei Ceahotin publica studiul intitulat
Violul mulțimilor prin propaganda politică . Ideea centrală a acestei cărți era că,
în societățile industriale, indivizii, care trăiesc rupți de textura socială, izolați
în casele lor, alienați de valorile tradiționale, expu”i ”i vulnerabili la mesajelepresei, pot fi manipulați printr-o campanie mass-media bine orchestrată.
Evident, imaginea propagandei hitleriste, a adeziunii oarbe a unor mari
mulțimi controlate prin programe de radio ”i prin presa scrisă era de-a dreptulimpresionantă. Ulterior, experiența propagandei dezvoltate de alt sistem tota-
litar (URSS), precum ”i a aceleia puse în mi”care de statele aliate pentru a
justifica efortul de război ”i a mobiliza populația împotriva inamicului comuna venit să întărească sentimentul că mass-media reprezintă un instrument
aproape infailibil de propagandă. ˛n toate aceste cazuri, o ipostază particulară
a mass-mediei, starea de campanie permanentă (D. McQuail, 1987, p. 268),a concentrat asupra ei atenția speciali”tilor, aruncând într-un con de umbră
celelalte modalități de interacțiune a presei cu publicul.
Din perspectiva acestor teorii, exprimate în câteva lucrări de sinteză, dintre
care se impun a fi amintite G. Reisman, The Lonely Crowd (Mulțimile solitare ),
Jacques Ellul, Propagandes (Propaganda ), relația dintre mesajele presei ”i
public este una de tip stimul răspuns. Astfel, factorul rațional este aproapeeliminat; odată cu el sunt eliminate ”i dialogul social, influențele reciproce
dintre membrii unui grup, tradiția ”i sistemul cultural specifice unei
colectivități, precum ”i atitudinea critică, creatoare de sens, ce caracterizeazăreacția oricărui om în fața mesajelor pe care le prime”te din mediul ambiant.
˛n esența lui, acest model se reduce la următoarea schemă:
Ideea că mesajele ajung direct la receptor, nefiltrate de vreun factor social
(individ, grup, organizații etc.) sau cultural (tradiții, sisteme simbolice,
concepție despre lume) a sugerat denumirea acestei teorii prin sintagma fluxul
într-un singur pas (one step flow ). Conform acestei interpretări, de îndată ce
mesajul atinge receptorul, declan”ează o reacție uniformă, la fel cum un
stimul extern declan”ează în corpul omenesc reacții senzoriale spontane, motiv
pentru care, în unele lucrări de specialitate, această concepție este numită teo-
ria acului hipodermic . Expresia vine să sublinieze, prin metafora senzorială,
iluzia că: (1) mesajele presei penetrează con”tiința receptorului cu u”urința cu
care un ac străpunge pielea; (2) ele generează un răspuns imediat, rapid ”i
necontrolat rațional, analog celui provocat de o împunsătură.
O altă sintagmă, teoria glonțului magic , propusă de Melvin De Fleur (1982,
pp. 158-164), scoate în evidență o altă caracteristică a acestor cercetări, ”i
155 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
anume ideea că, pătrunzând atât de u”or în con”tiințe, mesajul presei ar fi un
instrument vrăjit pentru modelarea opiniei publice. Astfel, glonțul magic
reprezentat de mass-media ar funcționa ca un declan”ator de comportament
social programat, fiind de ajuns o campanie de presă bine construită
pentru a se obține imediat orientarea atitudinii ”i comportamentului publicului
în direcția dorită.
Toate aceste teorii pornesc de la o anumită concepție despre individ ”i
societate: este vorba despre imaginea societății de masă, în care indivizii ar
trebui să se afle în situații de izolare psihologică, să întrețină relații imperso-
nale de interacțiune cu semenii lor ”i să fie rupți de legăturile ”i obligațiile
sociale informale (M. De Fleur, S. Ball-Rokeach, 1982, p. 157). Evident, de
îndată ce modelul societății de masă este contestat, de îndată ce cercetările
sociologice aplicate vin să infirme aceste presupuneri, imaginea comunicării
de tip stimul răspuns î”i pierde puterea de generalizare ”i capacitatea de a
explica efectele mass-mediei.
Generalizată în mod necritic asupra tuturor efectelor mass-mediei, teoria
glonțului magic apare ca un model mecanicist ”i lipsit de subtilitate pentru
explicarea relației dintre presă ”i audiență, model care consideră că mass-
-media injectează valori, idei ”i informații, în mod direct, în indivizi pasivi
(care fac parte dintr-o audiență atomizată), producând un efect direct ”i
imediat (T. OSullivan et alii , 1994, p. 137).
De”i modelul glonțului magic reprezintă, din perspectiva istoriei socio-
logiei comunicării de masă, o relicvă, de”i sfera sa de aplicabilitate se
restrânge la câteva situații cu totul excepționale de comunicare de masă (marile
crize sociale), în mediile ne”tiințifice ”i chiar în dezbaterile publice ideea
atotputerniciei presei este frecvent evocată. Succesul acestui stereotip vine din
faptul că, asemenea oricărui model simplist, primitiv, el pare a oferi o cheie
universală, capabilă să dea un răspuns convenabil la toate problemele. Jurna-
li”tii ”i politicienii aderă spontan la acest model ori de câte ori se produce un
derapaj al mass-mediei: atunci, ei scot din panoplia ideilor comune prăfuitele
imagini ale manipulării ”i ale forței totale a presei; aceste concepte-simbol
prezintă presa ca o forță impersonală, mai presus de voința ziari”tilor ”i a
publicului, o forță care fascinează ”i subjugă, indiferent de ceea ce face
jurnalistul ”i în pofida oricărei rezistențe a indivizilor. Evident, în spatele unei
asemenea forțe se află întotdeauna cineva din afara presei. Prin acest tur de
magie ideologică, ziari”tii ”i reprezentanții clasei politice reu”esc să evite
analiza critică ”i să arunce vina, pentru eroare ”i pentru efectele publice ale
respectivei erori, pe umerii unor forțe obscure, ai unor abili propagandi”ti,
uniți într-o vicleană conspirație împotriva presei libere (vezi, pentru detalii,
D. Wolton, 1991 sau G. Derville, 1997).
156 SISTEMUL MASS-MEDIA
Modelul stimul răspuns poate fi aplicat cu succes pentru explicarea
reacțiilor publicului numai în situații ie”ite din comun, când canalele uzuale de
comunicare socială sunt blocate, iar sursele mass-mediei sunt consideratecredibile ”i atractive; în aceste cazuri, mesajele lor (frecvente, repetate ”i
neconcurate de alte tipuri de mesaje) se referă la subiecte concrete, au impact
emoțional ”i par lipsite de ambiguitate; ele oferă răspunsuri convenabile înraport cu modelul cultural dominant ”i au o puternică funcție de securizare;
de aceea publicul le acceptă imediat, necritic ”i reacționează în consecință.
Sintetizând rezultatele a numeroase studii, Denis McQuail (1987) consideră
că există două situații-tip care favorizează emergența unui efect stimul
răspuns: dezordinea socială (creată de catastrofe, panică, terorism, violență)
”i campaniile de influențare a publicului. Pentru prima situație este invocatfrecvent cazul panicii declan”ate în 1938 de versiunea radiofonică a romanului
Războiul lumilor , realizată de Orson Welles. ˛n acest caz, anxietatea publicului
(81% din casele din SUA aveau un radio) fusese accentuată de numeroaseletransmisiuni radio în direct, din diferitele capitale europene zdruncinate de
spectrul războiului: în cele trei săptămâni ale crizei din 1938, CBS a înregistrat
471 de transmisiuni, iar NBC 443, totul culminând cu momentul semnăriiacordului de la München, când publicul american a putut auzi vocile, amenin-
țătoare sau conciliante, ale lui Hitler, Bene, Mussolini, Litvinov, Papa Pius al
XI-lea etc. (M. Emery, E. Emery, 1992, p. 327). Pe acest fond de nelini”te,textul lui H.G. Wells, dramatizat de Orson Welles, n-a mai fost perceput ca o
ficțiune, ci ca o concretizare a spaimelor generale, ca o confirmare a amenin-
țărilor, ca o dovadă că războiul a atins până ”i America. Prezentarea romanuluisub forma reportajului în direct a îndeplinit toate condițiile considerate de
cercetători ca necesare pentru declan”area panicii prin mass-media: atingerea
unui număr mare de persoane, simultan, fără a le lăsa timp de comunicare prinalte canale, pe un fundal de nelini”te ”i insecuritate.
O campanie, susține Denis McQuail, se bazează pe un comportament bine
instituționalizat, în acord cu normele ”i valorile în vigoare. Campania esteadeseori preocupată de orientarea, întărirea ”i activarea unor tendințe deja
existente, referitoare la activități sociale familiare precum votul, cumpărarea
de bunuri, strângerea de fonduri pentru o cauză nobilă, îmbunătățirea sănătățiisau a siguranței vieții (1987, p. 268). ˛n campanii, alături de mass-media
sunt mobilizate ”i alte instituții sociale, iar efortul depus nu vizează obținerea
unor schimbări radicale (în gândire sau comportament), ci mobilizarea pentruacțiuni deja familiare. Stimulul este în a”a fel construit încât conduce la un
răspuns cât mai apropiat de un model de gândire ”i acțiune dinainte prevăzut:
votarea unui candidat, cumpărarea unui produs, respectarea unor norme de viață
157 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
socială etc. Altfel spus, campania este o modalitate de exercitare a puterii ”i a
controlului prin intermediul comunicării de masă. ˛n societatea modernă,
campaniile au luat înfăți”area unor mari ceremonii sociale care, punând temele
respective în forma unei competiții spectaculoase, răspund unor a”teptări ”i
fixează deprinderi (Problema nu este dacă aceste campanii produc sau nu
anumite efecte, ci dacă ar fi posibilă eliminarea campaniilor politice sau de
publicitate fără a se declan”a efecte sociale dezastruoase ibidem , p. 270).
Astfel, ritualul campaniilor funcționează ca un stimul ce declan”ează compor-
tamentul de răspuns al publicului într-o direcție care, chiar dacă nu este
integral cea scontată, reprezintă totu”i un rezultat direct al campaniei.
Modelul hegemonic. Lucrările referitoare la puterea hegemonică a
presei î”i trag rădăcinile din gândirea marxistă, evitând însă reducționismul
marxismului de culoare leninistă. Schițată de Gramsci ”i amplificată de repre-
zentanții “colii de la Frankfurt, nuanțată apoi de creatorii neomarxismului
francez, teoria hegemonică este, în prezent, deosebit de influentă datorită lucră-
rilor cercetătorilor englezi grupați în jurul “colii de la Birmingham ”i ale multor
reprezentanți ai curentului studiilor culturale ( cultural studies ) S. Hall,
J. Fiske, J. Hartley, P. Schelessinger, P. Morley, J. Lull, R. Silverstone etc.
Ecouri ale teoriei hegemonice apar ”i în textele unor cercetători americani
precum D.L. Paletz ”i R.N. Entman, D. Nimmo, J. Combs, David L. Altheide
”i P. Snow, W. Lance-Bennett, H. Gans, T. Gitlin, G. Tuchman etc. Conform
acestor teorii, clasele dominante î”i exprimă puterea, în momentele de stabi-
litate economică ”i socială, nu atât prin măsuri represive, cât prin mijloace
persuasive de tip cultural-simbolic. Astfel, folosindu-se de sistemul educativ
”i de canalele de informare în masă, ele î”i impun ideologia ( i.e. imaginea
despre lume, imagine în concordanță cu interesele lor de clasă) în forma unor
adevăruri generale, neutre, universal valabile. Supuse unui asemenea bombar-
dament, prin instituții care sunt producătoare de semnificații, cuno”tințe ”i
valori, clasele dominate asimilează această reprezentare, părtinitoare ”i în
ultimă instanță defavorabilă lor, ca ”i cum ar fi una naturală, inevitabilă,
eternă ”i indiscutabilă (T. OSullivan et alii , 1994, p. 134). Astfel, devenind
elementele de bază (adevărurile de bun-simț) ale culturii de masă, valorile
capitaliste sunt naturalizate, legitimate ”i reproduse la infinit. La rândul ei,
deoarece serve”te la impunerea unei ideologii ”i la promovarea unor interese
de clasă, mass-media se transformă în instrumentul unor tendințe hegemonice,
promovate de deținătorii puterii.
Reuniți în jurul Centrului pentru studierea culturii contemporane, creat de
Richard Hoggart în 1964 în cadrul Universității din Birmingham, cercetătorii
englezi s-au consacrat îndeosebi studierii formelor prin care diferite subgrupuri
158 SISTEMUL MASS-MEDIA
(tineri, muncitori, devianți, femei etc.) recepționează mesajele presei, încercând
să descopere tehnicile prin care mass-media (îndeosebi televiziunea) contribuie
la impunerea de semnificații culturale, ideologic orientate. Deoarece au con-
siderat cultura drept locul unde se duc luptele pentru hegemonie (impunerea
”i naturalizarea unei ideologii), sociologii ”i-au definit cercetările prin formula
studii culturale. ˛n prezent, sub această titulatură sunt circumscrise nume-
roase domenii de investigare, precum ”i variate metode de cercetare, care
depă”esc cu mult intențiile ”i sfera tematică inițiate de reprezentanții “colii din
Birmingham (vezi L. Grossberg, 1992; A. Mattelart, E. Neveu, 1996).
Modelul hegemonic, mai speculativ, utilizând atât metode empirice de
cercetare în teren, cât ”i tehnici de analiză a discursului inspirate din stilistică,
retorică, semantică ”i antropologie structurală, rămâne totu”i tributar premisei
că mass-media poate influența în chip direct ”i puternic publicul receptor. ˛n
ultimă instanță, puterea hegemonică nu este altceva decât reversul pasivității
audienței un public activ ”i critic nu ar asimila imediat valorile picurate de
presă ”i nu ar deveni atât de u”or prizonierul unei ideologii străine de propriile
sale interese ”i valori. Modelul hegemonic, extins la scară planetară, a fost
invocat ”i în timpul marilor confruntări ale deceniilor ”ase ”i ”apte în jurul
ideii de imperialism cultural ”i al necesității unei noi ordini mondiale a
informației. Dacă oamenii depind de anumite canale de presă pentru a găsi
divertismentul ”i informațiile necesare, atunci ”i țările se află în aceea”i postură
structurală ca ”i indivizii: în acest fel, ele ajung să depindă de a numite surse
producătoare de informații ”i bunuri culturale, localizate în zonele puternic
dezvoltate. A stfel, țările în curs de dezvoltare se văd controlate de țările
puternice din punct de vedere economic, cu sisteme mass-media foarte dez-
voltate, care cople”esc ”i anulează eforturile autohtone de a produce asemenea
mesaje. Incapabile să intre în competiție cu această cultură de import, sistemele
de comunicare de masă din țările în curs de dezv oltare distribuie produsele
ieftine de import pe piața internă. Din această cauză, ele încep să se teamă că
propria lor cultură va fi alterată ”i, pe această bază, lansează acuzațiile de
imperialism cultural (L.W. Jeffres, 1986, p. 338).
Modelul dependenței. ˛n 1976, S. Ball-Rokeach ”i M. De Fleur au
propus o nouă versiune a teoriilor efectelor puternice ale mass-mediei. Ei
susțin că indivizii depind în mod diferit de mesajele presei, în funcție de
variabilele socio-culturale prin care sunt definiți ”i îndeosebi de gradul în care
au nevoie de informațiile furnizate de mass-media. Sistemele politice, econo-
mice sau de altă natură din societățile moderne depind de mass-media pentru
a stabili relații de comunicare. Altfel spus, presa controlează resursele de
informare ”i comunicare de care celelalte sisteme au nevoie pentru a funcționa
159 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
eficient (1982, p. 236). ˛n consecință, dependența indivizilor față de
mass-media este determinată, în mare parte, de rețeaua de relații dintre presă
”i celelalte sisteme ( ibidem , p. 239). Oamenii au nevoie de mass-media pentru
că trăiesc ”i sunt angrenați în diferite sisteme (fabrici, instituții, firme comer-
ciale, viață politică, divertisment, educație, activitate culturală etc.) care, la
rândul lor, nu pot să funcționeze fără datele oferite prin ansamblul comunicării
de masă. Relația nu mai este acum bilaterală (presă individ), ci trilaterală:
presă instituții sociale individ. De aici se deduce faptul că puterea presei
scade atunci când instanțele mediatoare (sistemele sociale) sunt puternice ”i
cre”te atunci când acestea sunt slabe. Or, instituțiile societății se clatină de
obicei în situații de criză generate fie de catastrofe naturale, fie de procese de
schimbare socială rapidă, fie de declan”area unor conflicte militare; atunci,
pe fondul de insecuritate astfel creat, aranjamentele sociale stabile devin
inadecvate […], iar dependența oamenilor față de presă, ca sursă de informare,
cre”te; drept urmare, atunci când presa rămâne unicul sistem de distribuire
a informației, potențialul mesajelor mass-media de a avea efecte variate, de tip
cognitiv, emoțional sau comportamental, cre”te ( ibidem , pp. 242-243).
˛n momentele de criză, oamenii experimentează stări de nelini”te, teamă ”i
dezorientare. ˛n asemenea momente, apelul la presă, ca factor de regăsire a
echilibrului (prin distribuția de informații), este mai intens. Această depen-
dență este deosebit de accentuată în zonele metropolitane, unde ”i informațiile
privind viața politică ”i economică, ”i cele de orientare în cotidian, vitale
pentru bunul mers al existenței zilnice, sunt inaccesibile prin canalele uzuale
de comunicare interpersonală sau instituțională. ˛n felul acesta, cu cât societă-
țile sunt mai industrializate, mai urbanizate, mai complexe, cu atât cre”te
dependența indivizilor de mass-media.
Dacă în situațiile de criză singurul mijloc prin care oamenii pot afla ce se
petrece ”i pot reduce stările de disconfort, derută ori spaimă este accesul la
presă, atunci înseamnă că audiențele vor cre”te dramatic în asemenea momente.
˛n SUA, în aprilie 1986, în noaptea atacului asupra Libiei, postul CNN a
avut o audiență de 2,1 milioane, enormă în raport cu audiența sa medie de
400.000 de persoane pe noapte. Câțiva ani mai târziu, pe 16 ianuarie 1991,
când s-a declan”at războiul din Golf, la o oră de noapte în Irak, care însă cores-
pundea orei de prime-time din SUA, cuvântarea prin care pre”edintele George
Bush anunța declan”area operațiunilor militare, transmisă de toate canalele de
televiziune, a fost urmărită în 61 de milioane de case, cifră ce reprezintă cea
mai mare audiență a unui eveniment politic din întreaga istorie a presei din
SUA. Mai mult decât atât, deoarece 89% din publicul american a utilizat tele-
viziunea ca sursă de informare, vizionarea războiului a devenit un asemenea
ritual încât, atunci când războiul s-a sfâr”it, unele persoane au trebuit să
160 SISTEMUL MASS-MEDIA
meargă la psiholog pentru a găsi o modalitate de a alunga singurătatea generată
de lipsa spectacolului zilnic (M. Emery, E. Emery, 1982, p. 481).
Beneficiind de o mare putere de a defini ”i structura realitatea
(W.J. Severin, J.W. Tankard jr., 1988, p. 327), presa oferă indivizilor date ”i
criterii pentru a afla ”i a înțelege ce se întâmplă, pentru a lua decizii ”i a
acționa în consecință. O informație corectă poate calma societatea, iar o
informație eronată ori exagerată poate declan”a o panică generală. ˛n asemenea
condiții, responsabilitatea jurnali”tilor este deosebită, iar reacțiile necontrolate,
afective, isterice ar trebui să nu-”i găsească loc în mesajele de presă. Ajunge
însă să ne amintim de felul cum au fost prezentate evenimentele din decembrie
1989 în presa română ”i internațională ca să înțelegem cât de greu este pentru
jurnali”ti să se comporte lucid în momentele fierbinți, precum ”i efectele pe
care le au asemenea mesaje contradictorii asupra unui public care depinde de
presă pentru a-”i recâ”tiga lini”tea, încrederea ”i echilibrul.
Modelul spiralei tăcerii . Această perspectivă de interpretare a fost
lansată de cercetătoarea germană Elisabeth Noelle-Neumann, care s-a consa-
crat, din 1965, studierii modului în care opinia publică este modelată de
diferiți factori ”i felului în care ea modelează reacțiile ”i concepțiile mem-
brilor colectivității. Noelle-Neumann susține că presa are o putere deosebită
de a influența opiniile indivizilor, fiind instrumentul prin care societatea, în
ansamblul ei, controlează comportamentul fiecărui individ în parte. ˛n esență,
teoria spiralei tăcerii se bazează pe cinci premise: (1) oamenii se tem de
izolare, doresc să fie primiți ”i integrați în colectivitățile care-i înconjoară;
(2) societatea are tendința de a marginaliza indivizii care au un comportament
deviant sau care au valori diferite de cele acceptate de majoritatea membrilor
ei; (3) frica de izolare îi îndeamnă pe oameni să evalueze permanent starea,
direcțiile, fluctuațiile opiniilor comune; (4) aceste evaluări afectează reacțiile
în public ale indivizilor, care încearcă constant să se conformeze liniei generale
de comportament ”i de gândire a colectivității; (5) pe baza acestor procese de
adecvare ”i renunțare la elementele distonante se creează ”i se menține opinia
publică majoritară (vezi E. Noelle-Neumann, 1992, p. 79). ˛n lumea modernă,
mass-media reprezintă locul unde se dezbat marile probleme ale unei
societăți; presa are un prestigiu social considerabil, iar opiniile pe care
jurnali”tii sau colaboratorii lor le exprimă reflectă, în ochii receptorilor,
tendințele dominante ale opiniei publice. Mass-media constituie principalul
element de referință în exprimarea ”i distribuirea opiniilor. Mesajele presei
sunt concepute ca un fel de martori ai distribuirii opiniilor legitime, fiind
utilizate de indivizi ca indicatori selectivi pentru a determina cine este în
drept să vorbească public (opinii legitime) ”i cine trebuie să rămână tăcut.
161 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
Mediile, mai exact comunicatorii (ziari”tii), sunt cele care au puterea de a
decide ”i de a defini ceea ce este important ”i legitim în judecarea diferitelor
evenimente sau elemente ale vieții publice (I. Drăgan, 1996, p. 280).
Pentru că nu au cum să controleze ansamblul dezbaterilor ”i pozițiile tuturor
centrelor de opinie, oamenii pot ”ti dacă în sânul societății există ”i alte idei
dominante; ei cred că presa exprimă valorile majorității ”i, în consecință,
î”i raportează ideile ”i atitudinile la acest termen de referință. Cei care nu-”i
regăsesc punctele de vedere în conținuturile transmise de presă vor avea
tendința să se retragă din dezbaterea publică, de teamă că, mergând contra
curentului, vor fi marginalizați. Ei vor tăcea ”i, cu cât opiniile transmise
de mass-media vor fi mai diferite de părerile lor proprii, cu atât vor fi mai
tăcuți, mai absenți din dezbaterea publică, alunecând astfel pe o spirală a
tăcerii.
Puterea mass-media de a impune o anumită opinie poate conduce la două
fenomene:
a)Crearea unei minorități tăcute : în acest caz, grupurile care nu se regăsesc
în discursul mediatic reprezintă categorii izolate; ele se retrag din dez-
batere, iar poziția lor tăcută, chiar dacă se exprimă prin vot sau prin alte
instanțe, nu afectează mi”carea generală a societății. Eliminând minoritățile
din dezbaterea publică (prin privilegierea ideilor dominante), mass-media
î”i abandonează misiunea democratică ”i conduce la o uniformizare a
discursului social.
b)Crearea unei majorități tăcute : frecvent, mass-media exprimă puncte de
vedere care nu reprezintă marea masă a oamenilor obi”nuiți, ci ideile unor
lideri sau ale jurnali”tilor, care monopolizează spațiul ”i timpul dezba-
terilor. Dacă ideile unei minorități sunt susținute de presă, respectiva
minoritate devine foarte activă (deoarece se vede confirmată de autoritatea
mass-mediei), în timp ce majoritatea, simțindu-se marginalizată, se retrage
din dezbatere ”i începe să alunece pe pantele spiralei tăcerii.
Clivajul dintre minoritatea vizibilă, exprimată de mesajele mass-media,
”i majoritatea invizibilă, fără acces la dialogul social, se poate menține ascuns
perioade lungi de timp, până în momentul când o altă formă de expresie
socială, care garantează anonimatul indivizilor (votul ori revolta), va aduce la
lumină adevărata atitudine, adevăratele interese ”i poziții ale maselor. Spre
exemplu, discursul presei române din perioada alegerilor legislative ”i prezi-
dențiale din 1992, dominat de cuvântul elitelor intelectuale, a marginalizat
vocile celorlalte categorii sociale, împingându-le către o spirală a tăcerii
(vezi M. Coman, P. Gross, 1994). După câteva luni de tăcere, majoritatea
”i-a spus cuvântul prin vot, contrazicând toate evaluările jurnali”tilor ”i
162 SISTEMUL MASS-MEDIA
intelectualilor, adică ale minorității care monopolizase spațiul ”i timpul
mass-mediei.
˛n concluzie, modelul spiralei tăcerii susține că, atunci când teme
controversate se află în dezbatere, direcția pe care o urmează opinia publică,
direcție ce poate influența guvernul sau indivizii, este în chip decisiv modelată
de presă (E. Noelle-Neumann, 1992, p. 80).
Teoriile efectelor limitate
Pe măsură ce oamenii de ”tiință au început să aprofundeze problematica
influenței mass-mediei, studiile lor au relevat faptul că diversele conținuturi
mass-media (de la programele de ”tiri la desenele animate) generează, în
condiții diferite (de la normalitatea cotidiană la starea aparte a unei crize),
efecte diferite, ale căror formă ”i amploare depind de categoria de public
afectată. Cea mai lapidară ”i elocventă concluzie a acestor cercetări a fost
formulată de Bernard Berelson în studiul Communication and Public Opinion
(Comunicare ”i opinie publică): Anumite tipuri de comunicare, referitoare
la anumite probleme, aduse în atenția anumitor categorii de public, în anumitecondiții, pot produce anumite efecte (1972, p. 543). Astfel, din această
perspectivă, influența mass-mediei asupra publicului nu mai apare ca una
totală ”i atotputernică, ci ca una determinată de o multitudine de factori
conjuncturali: când, unde, cum, ce conținut, ce tip de public etc. De la
glonțul magic, cu efect radical, trecem la o ploaie de schije, cu un efect
limitat ”i incert; această concluzie nu anulează ideea influenței mass-mediei
asupra indivizilor ”i a comunităților, asupra gândirii ori comportamentelor,
dar atrage atenția asupra faptului că efectele nu apar ca rezultat al unei relații
simple, izolate (presă public), ci ca produs al unor ansambluri complicate de
relații, care leagă publicul ”i presa de structura socială, de tradiția ”i valorile
culturale, de reacțiile cognitive ”i afective ale indivizilor, de accidentele
conjuncturilor istorice etc. Noua perspectivă ”tiințifică se concentrează asupra
factorilor care mediază în relația dintre mesajele mass-media ”i procesele de
receptare ”i insistă asupra caracterului selectiv al preluării conținuturilor
transmise de presă; acesta este determinat de factori psihologici (percepție,
memorie selectivă), sociali (expunere selectivă, filtrarea în grup, presiunile
liderilor de opinie) ”i culturali (tradiții, concepții de viață, paradigme sim-
bolice etc.).
Modelul fluxului în doi pa”i . ˛n anul 1942, într-o perioadă dominată de
teoria glonțului magic, un grup de sociologi americani ”i-a propus să
urmărească efectele mesajelor mass-media asupra unei mici comunități, într-o
163 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
perioadă de intensă activitate mediatică, prilejuită de campania electorală
pentru alegerile prezidențiale. Localitatea aleasă se numea Erie County ”i se
află în statul Ohio. Pe parcursul anchetelor, sociologii au constatat că localnicii
aveau opinii destul de bine precizate în ceea ce prive”te dezbaterea politică,
erau la curent cu evoluția campaniei electorale, dar, atunci când erau întrebați
ce sursă de presă au folosit, nu puteau indica ziarele ori emisiunile respective.
Adâncind ancheta, ei au descoperit că majoritatea celor investigați obțineau
informațiile nu atât din contactul direct cu mass-media, cât din surse interme-
diare: rude, vecini, prieteni care le povesteau ce se spune în presă. Lucrarea
The people choice (Alegerea oamenilor ), publicată în 1944 de P. Lazarsfeld,
B. Berelson ”i H. Gaudet, a constituit un punct de răscruce care a marcat
deschiderea unui nou capitol în istoria acestei ”tiințe. Au urmat alte studii,
clasice acum, precum Personal Influence (Influența personală 1955) de
Elihu Katz ”i Paul Lazarsfeld, The Effects of Mass Communication (Efectele
comunicării de masă 1960) de Joseph Klapper sau The Process and Effects
of Mass Communication (Procesul ”i efectele comunicării de masă 1961) de
Wilbur Schramm, care au lansat un nou model teoretic, numit fluxul în doi
pa”i (sintagma îi aparține lui Elihu Katz).
Acest model presupune că, în drumul său către public, mesajul presei este
filtrat de un factor intermediar, care a căpătat în literatura de specialitate
apelativul de lider de opinie.
Din această perspectivă, mass-media nu mai exercită o influență directă
(flux de mesaje într-un singur pas), ci una indirectă ( fluxul în doi pa”i ), în care
un rol primordial îi revine relației (”i influenței) interpersonale care une”te
membrii grupului ”i o personalitate cu statut de lider de opinie. Observăm, de
asemenea, că audiența nu mai este gândită ca o masă amorfă, atomizată,
fără repere culturale, expusă direct influenței exercitate de presă. Din contră,
ea apare ca o sumă de subgrupuri (etnice, sociale, religioase, geografice,
culturale), diferențiate prin poziția socială, gradul de educație, tradiții, coduri
simbolice, structură demografică etc. La rândul lor, subgrupurile nu sunt
omogene: membrii lor se integrează în configurații socio-culturale aparte, au
ocupații, preocupări ”i interese diferite, sunt expu”i la influențe diverse, au
acces la surse de informare eterogene. Totu”i, în fiecare din aceste câmpuri,
unul dintre membrii grupului se individualizează printr-o activitate
comunicațională mai intensă: el se informează mai mult, caută să-”i lărgească
lista surselor, confruntă sursele, frecventează chiar mediile de specialitate.
“tiind mai mult, el este consultat de membrii obi”nuiți ai grupului pentru a-i
164 SISTEMUL MASS-MEDIA
informa sau pentru a le clarifica problemele controversate din câmpul tematic
respectiv. Ca să facă față acestor solicitări, respectivul personaj selectează,
din informațiile primite prin mass-media, pe acelea pe care le consideră
relevante pentru audiența sa, apoi le interpretează pentru a le face accesibile
celor cu care discută. Altfel spus, traduce realitatea mass-mediei
în termenii experienței grupului său (T. OSullivan et alii , 1994, p. 220).
Treptat, el devine o autoritate în domeniul care-l interesează cel puțin
pentru membrii micro-colectivității sale. ˛n această ipostază, beneficiază de
statutul de lider de opinie , ceea ce îi conferă un anume prestigiu, valabil însă
numai pentru o arie tematică definită (altfel spus, prestigiul nu conduce la
transformarea sa în lider formal al grupului). Astfel, în funcție de diferite
sfere de interes, în fiecare grup se configurează mai mulți lideri de opinie.
Spre exemplu, într-un grup de vecine, una este mai pricepută în treburile
bucătăriei, alta în ceea ce prive”te moda, alta în bârfele cartierului ”i alta în
informațiile de ultimă oră privind viața actrițelor ”i cântăreților în vogă.
Aceea”i diviziune intervine ”i în grupurile de studenți, în cele de microbi”ti
ori de pensionari ”i chiar în grupurile de jurnali”ti.
Liderul de opinie se individualizează prin câteva caracteristici: (1) este o
persoană credibilă, care ocupă o poziție centrală în grup; (2) are contacte
multiple cu lumea exterioară; (3) este mai expus mesajelor venite din afara
grupului; (4) exprimă valorile grupului, este deci conformist în raport cu
aspirațiile ”i idealurile acestuia. De aceea, tocmai pentru că el apare ca un
reflex fidel a ceea ce ei sunt, ceilalți membri ai grupului îi acordă încrederea
lor ”i se lasă influențați de el (G. Derville, 1997, p. 20). Statutul de lider de
opinie nu reprezintă o poziție socială stabilă, constantă, instituționalizată prin
norme clare de către o colectivitate. Cercetările au arătat că separarea dintre
«lider» ”i «adepți» variază de la o problematică la alta, că aceste roluri sunt
inter”anjabile ”i că există multe forme de interacțiune care nu pot fi clasificate
(D. McQuail,1986, p. 272).
˛n orice grup, liderul de opinie ocupă o poziție intermediară: pe de o
parte, el este un factor inovator (deoarece este mai expus influenței mass-
-mediei, are acces mai rapid ”i mai variat la informare), iar pe de altă parte,
este un agent conservator (fiind un exponent al valorilor grupului, el nu le
poate abandona decât cu riscul pierderii prestigiului ”i a poziției de lider de
opinie). Aceasta înseamnă că orice lider de opinie exercită un efect reglator,
mediind între inedit ”i tradițional, între valorile externe ”i cele interne, între
cultura globală ”i micro-cultura grupului.
Modelul fluxului în doi pa”i aduce în prim-plan capacitatea publicului
de a adopta reacții de apărare în fața mesajelor receptate prin mass-media.
165 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
El subliniază câteva caracteristici importante ale interacțiunii dintre audiență
”i presă:
a) audiența nu este unitară ”i amorfă, ci diferențiată ”i posesoare a unor grile
culturale proprii;
b) receptorii nu sunt pasivi, ci activi; ei nu reacționează irațional, ci rațional;c) mesajele presei nu ating direct indivizii, ci trec printr-un sistem complex de
medieri (din această perspectivă este mai verosimil să vorbim despre un
model al fluxului în mai mulți pa”i);
d) conținutul difuzat de mass-media nu deține monopolul asupra semni-
ficațiilor; sensul unui mesaj este rezultatul unui proces de filtrare ”i inter-pretare, adică al interacțiunii simbolice dintre emițător ”i receptor; înconsecință, sensurile atribuite unui conținut mediatic pot să varieze de laun public la altul.
Toate aceste caracteristici conduc spre o singură concluzie: mass-media
nu poate exercita o influență imediată, uniformă ”i totală; efectele acțiuniisale asupra receptorilor sunt parțiale, ating publicul treptat ”i cunosc o marevarietate de f orme. Sutele de cercetări sociologice acumulate de-a lungul
timpului arată că influența presei conduce, în general, la un singur efectconstant: ea contribuie nu atât la schimbarea unor opinii ”i comportamente,cât la întărirea ”i confirmarea celor preexistente într-un grup. ˛n studiul săudin 1961 consacrat efectelor comunicării de masă, Joseph Klapper dovede”te,pe baza a numeroase exemple concrete, că indivizii expu”i unor mesajemass-media au tendința de a selecta elementele care confirmă valorile ori nor-mele familiare lor ”i de a le respinge pe cele care le infirmă. Nu este exclus,de asemenea, ca liderii de opinie, sub presiunea grupului sau din dorința de
a-”i păstra poziția ”i prestigiul, să selecteze cu predilecție informațiile care
confirmă valorile existente ”i să le ocolească sau să le reinterpreteze pe aceleacare le contestă. ˛n felul acesta, influența mass-mediei se exercită în sensul fixăriivalorilor existente sau, eventual, al sprijinirii, ca agent secund ( a contributory
agent, în formularea lui J. Klapper), a unui proces de schimbare a valorilor,
deja amorsat înainte de intervenția mesajelor mediatice în interiorul grupului.
Modelul cultivării. ˛n sfera mai largă a teoriilor efectelor limitate, un
loc aparte este ocupat de teoria cultivării, lansată de sociologul americanGeorg Gerbner. După o amplă anchetă, desfă”urată sub patronajul Universitățiidin Pennsylvania, Gerbner a ajuns la concluzia că (în SUA, cel puțin) mass–media, ”i în special televiziunea, a devenit un membru al familiei, fiemonopolizând comunicarea cu lumea externă, fie subsumând alte surse de infor-mare. Astfel, datorită expunerii cvasi-permanente la mesajele mass-mediei,oamenii ajung să depindă de acestea, atât în cunoa”terea mediului în care
166 SISTEMUL MASS-MEDIA
trăiesc, cât ”i în asimilarea unui anumit mod de a gândi lumea înconjurătoare.
Gerbner a numit cultivare efectul rezultat dintr-o asemenea expunere intensă,
care conduce la fixarea unei viziuni asupra lumii comune, a unor roluri
comune ”i a unor valori comune (W.J. Severin, J.W. Tankard, 1988, p. 313).
El a constatat că influența mass-mediei este foarte vizibilă în cazul persoanelor
care petrec multe ore (peste patru pe zi) în fața televizorului, persoane pe care
el le-a numit heavy viewers, în opoziție cu cele care rămân mai puțin timp
în fața ecranului light viewers (G. Gerbner et alii , 1980, p. 14). Privitorii
grei au o concepție despre lume dependentă, cultivată de concepția
distribuită de televiziune (de exemplu, ei consideră că pot fi oricând victimele
unei agresiuni stradale, deoarece imaginile TV le oferă mereu cazuri concrete
ale unor asemenea atacuri). Expunerea la mesajele televiziunii, în corelație cu
alți factori, precum vârsta, sexul, cultura, poziția socială etc., conduce la
obținerea unor efecte diferențiate, sugerând faptul că diferitele grupuri suportă
în chip diferit acțiunea cultivării, adică: (1) receptarea sistematică prin
mass-media a informațiilor, ideilor, simbolurilor sau valorilor ”i (2) formarea,
în urma acestui proces, a unei reprezentări, mediatic definite, asupra realității.
Sintetizând această teorie, I. Drăgan (1996, p. 214) afirmă: Televiziunea
este considerată o «armă absolută» a lumii contemporane, capabilă de a
influența pe termen lung percepția individului asupra realității printr-un proces
subtil numit «cultivation». Televiziunii i se atribuie puterea de a «crea» concepția
pe care audiența ”i-o construie”te asupra realității. Ea generează un adevărat
«mediu cultural», o lume simbolică, iluzorie, departe de realitățile sociale, pe
care o inculcă masiv auditoriului.
˛n perimetrul acestei teorii se înscriu numeroasele cercetări ”i dezbateri
referitoare la relația dintre expunerea la programele cu conținut violent difuzate
de televiziune ”i comportamentul (în special cel infantil) de tip violent. Studiile
consacrate acestui subiect s-au bazat pe date empirice, obținute fie prin
experimente în condiții de laborator (simulări de situații ”i măsurarea
reacțiilor individuale în laboratoarele psihologilor), fie prin sondaje de opinie,
vizând anumite categorii de public în diferite momente (atitudini înainte ”i
după expunerea la programele TV violente, urmărirea reacțiilor a două comu-
nități expuse la programe TV diferite etc.). Unele analize, bazate pe ideea
imitației, susțin că tinerii imită ”i învață să se comporte agresiv sub influența
modelelor oferite îndeosebi de filmele de aventuri. Premisa majoră este că
expunerea la stimuli agresivi va mări tensiunea psihologică ”i emoțională a
individului, ceea ce va face să crească probabilitatea unui comportament violent
(M. De Fleur, S. Ball-Rokeach, 1982, p. 203). Alți cercetători consideră că
violența de la televizor nu declan”ează ”i nu inhibă comportamentele, ci pur ”i
simplu confirmă ”i întăre”te valorile ”i normele de acțiune deja existente
167 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
la nivelul unui grup social ori al unui individ. ˛n acest caz, mai importante
decât mesajele televizate sunt relațiile interpersonale din interiorul grupului.˛n sfâr”it, a treia categorie de savanți consideră, pornind de la străvechiulconcept de catharsis, că expunerea la mesajele violente contribuie la purifi-carea tinerilor: ea îi eliberează de impulsurile primare ”i îi face să consume
în imaginar dorințele de comportament agresiv (vezi pe larg M. De Fleur,
S. Ball-Rokeach, 1982, pp. 199-215; W.J. Severin, J.W. Tankard jr., 1988,pp. 318-320; I. Drăgan, 1996, pp. 275-280).
Modelul agendei. Primele studii consacrate influenței mass-mediei por-
neau de la premisa că acestea afectează în chip direct ”i radical publicul ”i cădetermină schimbarea rapidă a atitudinii indivizilor în favoarea (sau în defa-
voarea) unei teme, a unei personalități sau a unei grupări politice. Cercetările
ulterioare au dovedit că mesajele presei nu ajung imediat la indivizi, că ele nupătrund în gândirea lor fără a întâmpina o rezistență critică ”i că, în loc sămodifice atitudinile, din contră, solidifică ”i confirmă convingerile preexistente.
După ce au descoperit că presa nu contribuie decisiv ”i rapid la schimbarea
atitudinilor, cercetătorii, fără să renunțe să investi gheze acest nivel al persona-
lității umane, au căutat alte zone în care influența mass-mediei ar putea fisemnificativă; astfel, s-au oprit asupra unui alt teritoriu, acela al concepțieiindividuale ”i colective despre lume. Ei au plecat de la premisa că oamenii seconfruntă permanent cu realități ”i informații care le confirmă sau infirmăimaginea despre lume ( world view ) general acceptată de indivizi ”i
colectivitate. ˛n societatea modernă, presa reprezintă mijlocul de comunicare
socială dominant, revărsând asupra indivizilor ”i colectivităților un flux
permanent de date, fapte ”i idei. Odată cu informațiile transmise, jurnali”tiipropun ”i semnificații, configurând o anumită imagine despre lume. De aicise poate deduce că valorile, ierarhiile ”i normele pe care presa le promovează,înțelesurile pe care ea le sugerează ar putea influența modul de gândire ”iharta cognitivă a indivizilor ”i a colectivităților. Altfel spus, aceasta arînsemna că mass-media funcționează în calitate de creatoare de agendă, defăuritoare de ordine de zi, de clasificări ”i priorități pentru indivizii carecompun audiența lor. Această ipoteză, lansată în 1972 de cercetătorii americaniM. McCombs ”i D.L. Shaw, a căpătat numele de model al agendei (agenda
setting ). El a fost configurat în urma analizei asupra campaniei electorale
prezidențiale din 1968; McCombs ”i Shaw s-au oprit asupra localității Chapel
Hill din statul Carolina de Nord ”i asupra alegătorilor care, înainte de
campanie, nu susțineau nici unul dintre candidați. Sociologii au intervievat100 de asemenea indeci”i, întrebându-i, între altele, care sunt problemelemajore cu care se confruntă națiunea americană; apoi au trecut la analizarea
168 SISTEMUL MASS-MEDIA
conținutului mass-mediei din perioada campaniei electorale. Răspunsurile au
fost catalogate în 15 clase, iar acestea au fost împărțite în probleme majore
”i probleme minore. Comparând clasificarea oferită de presă cu cea furnizatăde alegători, McCombs ”i Shaw au ajuns la rezultate foarte apropiate de oechivalență de tip 1 la 1. Aceasta dovedea faptul că prioritățile fixate demass-media au influențat gândirea alegătorilor, care au catalogat problemele(”i-au rea”ezat reprezentările politice) în funcție de ierarhiile presei. Dindorința de a aprofunda investigațiile inițiale, cei doi sociologi au urmărit, pedurata alegerilor prezidențiale din 1972, clasificările alegătorilor din Charlotte(Carolina de Nord), în iunie (înainte de convențiile partidelor), în octombrie(în plină campanie electorală) ”i în noiembrie (după alegeri). Perspectivatemporală oferită de această anchetă a arătat că agenda publică urmeazăagenda presei altfel spus, că există o relație de înlănțuire temporală (care ar
putea fi interpretată ”i ca una de tip cauză efect) între prioritățile stabilite de
presă ”i cele asumate de indivizi.
Rezultatele acestei cercetări ”i ale altor studii au format substanța unei cărți
(D.L. Shaw, M. McCombs, The Emergence of Political Issues: The Agenda-
-Setting Function of the Press ) apărute în 1977. Numeroase studii au confirmat
rezultatele lui McCombs ”i Shaw. Datele obținute conduc la configurarea uneiteorii globale, a cărei idee de bază este aceea că presa, în chip voit sau nu,structurează temele de interes ”i dezbaterea publică. Un grup de lucru areîntotdeauna o agendă, o listă de teme ce urmează a fi dezbătute în ordineadescrescătoare a importanței. ˛n mod normal, temele care nu figurează peagendă nu sunt dezbătute. Modelul «agendei» arată felul în care presa ”i înmod special ”tirile […] au puterea de a focaliza atenția publicului asupra unei
liste limitate de teme, ignorând, în schimb, altele. Drept rezultat, unele
teme sunt insistent dezbătute în spațiul public, iar altele sunt i gnorate
(T. OSullivan, 1994, p. 8). Sau, într-o formulare aproape aforistică: Poatecă presa nu are succes în a le spune oamenilor ce să gândească, dar ea reu”e”te
splendid să le spună oamenilor despre ce să gândească (B. Cohen, apud
R. Farrar, 1988, p. 442).
Un excelent exemplu al efectului de agendă ni-l oferă un pasaj din autobiografia
lui Lincoln Stephens, unul dintre părinții jurnalismului de investigare american.
Stephens lucra la cotidianul new-yorkez Evening Post . El a remarcat că, de”i
rapoartele poliției ofereau o mulțime de subiecte referitoare la diferite crime,jurnali”tii nu utilizau respectivele date. Stephens a fost atras de un caz în care eraimplicată o familie de vază din New York ”i a realizat un reportaj pe această temă.Imediat după publicarea articolului, ziarul concurent, Evening Sun , l-a trimis pe
Jake Riis, reporterul specializat în asemenea subiecte, să investi gheze un caz
analog. Curând, acesta a publicat o anchetă despre o altă crimă. ˛n scurt timp,
169 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
toate ziarele din New Y ork au început să caute pove”ti cu crime ”i să publice alte
”i alte reportaje pe această temă. Uneori, în lipsă de cazuri noi, ele reluausubiectele celorlalte ziare, le rescriau ”i le publicau în chip de anchete proprii. Caun rezultat al acestei concurențe a crescut numărul materialelor consacratecriminalității în New Y ork; faptul a fost perceput de public ca o explozie a
criminalității în ora”, ceea ce, statistic vorbind, nu corespundea deloc realității
(W.J. Severin, J.W. Tankard jr., 1988, pp. 264-265) .
Teoria agendei ne permite să înțelegem două fenomene specifice funcțio-
nării presei:
a) Atunci când mass-media prezintă anumite evenimente în mod intens (multe
articole sau emisiuni) ”i generalizat (pe toate canalele specifice presei),
publicul consideră că acele evenimente sunt importante. Cititorii ”i ascultă-
torii ”tiu că în mediul înconjurător se petrec zilnic mii ”i mii de fapte, având
ca eroi mii ”i mii de oameni. De asemenea, ei consideră că jurnali”tii sunt
persoane competente ”i responsabile. ˛n consecință, deduc că cele câteva
fapte ”i persoanele alese să constituie subiectul mesajelor mass-media sunt
cu adevărat importante, deoarece ele nu pot reprezenta altceva decât
rezultatul unor analize ”i evaluări făcute, în chip lucid, de reprezentanții
presei. De fapt, cercetările arată că majoritatea criteriilor de valoare
newsworthiness cu care lucrează jurnali”tii se bazează pe logici de tip
organizațional ”i pe evaluări ținând de prioritățile culturii profesionale, deci
nu pe datele oferite de investigarea ”tiințifică a fenomenelor sociale.
Publicul acordă credit presei ”i este convins că ceea ce i se oferă ca subiecte
de maxim interes reprezintă probleme importante ”i semnificative pentru
viața națiunii; Paul Lazarsfeld ”i Robert Merton au numit acest fenomen
funcția de a conferi status a mass-mediei. ˛n formularea lor: Audiențele
subscriu la credința circulară că, dacă e”ti cu adevărat important, atunci
atragi atenția presei, iar dacă e”ti în vizorul presei, atunci cu siguranță că
e”ti cineva important (P. Lazarsfeld, R.K. Merton, 1948, pp. 561-562).
Conferind prestigiu ”i legitimitate unor întâmplări, persoane ori instituții,
presa validează (în ochii publicului) rolul ”i importanța acestora ”i le
promovează ca teme majore în dezbaterea colectivă. Adeseori, această
agendă poate să fie în contradicție cu situațiile reale ”i cu prioritățile
concrete, a”a cum au dovedit-o numeroase experiențe, uneori dureroase,
precum campaniile de presă în favoarea primului război mondial, cam-
pania anticomunistă a senatorului McCarthy, campaniile antiimperialiste
ale propagandei comuniste ”i chiar prezentarea în cod revoluționar a
evenimentelor române”ti din decembrie 1989 (vezi M. Coman, 1992,
1993).
170 SISTEMUL MASS-MEDIA
b) Deoarece lucrează într-un mediu profesional marcat de mecanismele
concurenței, jurnali”tii au tendința de a fi mai atenți la ceea ce se petrece
în celelalte publicații sau posturi decât la ceea ce se petrece în lumea
înconjurătoare. ˛n consecință, de îndată ce un ziar sau un program abor-
dează un subiect ce pare generator de succes, toți ceilalți jurnali”ti se r eped
asupra temei respective. Acest fenomen a fost numit pack journalism
jurnalismul de haită. El este evident în cazul rememorat de Lincoln
Stephens; la fel, dacă urmărim acoperirea unor evenimente, precum răz-
boiul din Golf, cazul sângelui contaminat din Franța, povestea orfanilor ”i
a copiilor străzii din România, procesul O.J. Simpson, scandalul Monica
Lewinski etc., nu putem să nu constatăm concentrarea tuturor forțelor presei
asupra aceluia”i subiect. Drept urmare, în toate mijloacele de comunicare
în masă (cotidiene, reviste, buletine de ”tiri radio, jurnale de actualități ”i
emisiuni speciale la TV) apar acelea”i teme, acelea”i istorii, aceia”i protagoni”ti
”i, uneori, chiar acelea”i idei. Bombardat din toate părțile cu acelea”i mijloace
de comunicare în masă, publicul ajunge să creadă că presa transmite ceva
cu adevărat important; în consecință, el î”i modelează reprezentările
despre lume sub presiunea reprezentărilor difuzate în mass-media.
Numeroasele cer cetări derulate de-a lungul anilor au confirmat corelația
dintre ordinea importanței stabilită de presă ”i clasificările cu care operează
publicul expus la mesajele presei. Modelul agendei nu depă”e”te însă această
limită a listelor de preferințe; cu alte cuvinte, el nu pretinde că presa ar
acționa altfel (sau mai adânc) decât prin fixarea ordinii de priorități: Datele
concrete arată că oamenii se gândesc la ceea ce li s-a spus, dar nu că gândesc
a”a cum li s-a spus (D. McQuail, 1987, p. 275). Ca orice teorie, clarificând
anumite aspecte ale fenomenelor concrete, modelul agendei generează
totodată ”i numeroase întrebări: există sau nu o relație cauzală, clară, indubi-
tabilă, între abordarea în presă a unor probleme ”i asumarea lor ca teme
personale de reflecție de către public? Cât de profundă este influența agendei
stabilite de mass-media? Acționează ea la fel ”i în afara perioadelor de
campanie, deci de interes sporit față de mesajele presei? Cât timp trebuie să
treacă pentru ca agenda presei să fie interiorizată de public?
˛ntre încercările de a da un răspuns la aceste întrebări se cuvine să amintim
două studii: cel desfă”urat de H.G. Zucker în 1978 ”i cel realizat de J.P. Winter
”i C.H. Eyal în 1980. Primul atrage atenția asupra faptului că efectul de
agendă acționează în mod diferit, în funcție de tema aflată în dezbatere:
dacă aceasta este una îndepărtată de viața cotidiană a publicului ”i relativ
neutră (precum ecologia, criza energetică, drogurile etc.), rolul presei în
configurarea listei de priorități este deosebit de important (afirmație ce trimite
171 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
la modelul dependenței discutat anterior). Dacă tema este apropiată ”i
sensibilă (precum ”omajul, costul vieții, insecuritatea ”i agresivitatea din
marile ora”e etc.), atunci presa joacă un rol minor în configurarea listelor de
priorități. ˛n terminologia lui Zucker, temele supărătoare au o evoluție
aparte, în timp ce temele nesupărătoare confirmă teza efectului de agendă.
Aceasta înseamnă că, în problemele vitale, oamenii depind mai mult de factorii
extra-mediatici (relații interpersonale, cod cultural, context socio-economic,
predispoziții afective), în timp ce în problemele generale, care nu îi afectează
direct, ei se lasă condu”i de reprezentările distribuite prin mass-media.
Cercetările lui Winter ”i Eyal au vizat perioada de timp ( time span ) necesară
trecerii unei teme din agenda presei în agenda publică. Analizând articolele
consacrate drepturilor civice din ziarul New York Times între 1954 ”i 1974, în
corelație cu sondajele Gallup referitoare la atitudinea publicului față de aceea”i
problemă, au ajuns la constatarea că cea mai strânsă corelație între cele două
agende a fost de 4-6 săptămâni. Ei au numit acest interval perioada de
efect optim, arătând că el poate fi diferit de la o dezbatere la alta. Ulterior
(în 1981), G. Stone ”i M. McCombs, investigând o listă mai amplă de teme,
au arătat că o perioadă de la 4-8 săptămâni până la 24 de săptămâni poate fi
necesară (în condițiile unei prese obi”nuite, nu de campanie) pentru impunerea
unei agende în con”tiința publică. Chestiunea perioadei de efect optim
este deosebit de importantă pentru speciali”tii în relații publice ”i autorii de
campanii promoționale, care trebuie să ”tie cât timp le trebuie pentru a promova
o temă din poziția de subiect banal de presă în aceea de prioritate a opiniei
publice. Oricum, dimensiunea temporală inerentă procesului de impunere a
unei probleme ca temă principală a dezbaterilor sociale dovede”te că efectul
de agendă nu este rezultatul unei transformări bru”te a con”tiințelor, ci rodul
unui proces lent, cumulativ (cu cre”teri ”i scăderi), de mobilizare a opiniilor
în jurul unei teme de interes general.
Modelul agendei, unul dintre cele mai importante constructe teoretice în
domeniul comunicării de masă, conduce la câteva concluzii, cu impact major
asupra activității jurnali”tilor:
a) Presa exercită o influență lentă, afectând îndeosebi reprezentările publi-
cului despre lume, ierarhiile tematice (”i simbolice) prin care el analizează
mediul ambiant ”i judecă istoria socială.
b) Prioritățile presei nu corespund întotdeauna cu prioritățile sociale. Frecvent,
presa prezintă ”i impune ca teme majore aspecte marginale ale vieții sociale,
economice ”i politice; situații, procese, persoane ”i chiar evenimente esen-
țiale, ignorate de presă, riscă să fie ignorate ”i de public; în schimb,
este posibil ca unele chestiuni minore, supradimensionate de discursul
172 SISTEMUL MASS-MEDIA
jurnali” tilor, să consume timpul ”i energia publicului. De aici se poate
deduce că presa nu este ”i nu poate fi o oglindă a realității, ci maidegrabă un reflector care luminează mai tare unele zone, lăsând ca altele
să rămână, poate, prea întunecate.
c) Pentru că, prin activitatea sa, devine creatorul temelor de interes public,
jurnalistul se vede confruntat cu problemele grave ale responsabilitățiisociale. Etichetele pe care le lipe”te unor anumite evenimente, felul
cum prezintă o temă, cum ignoră alte teme, cum descrie diferite perso-
nalități, totul poate declan”a, prin acumulare, efecte ”i contra-efecte impre-vizibile. Modelul agendei atrage atenția asupra răspunderii morale ajurnalismului pentru fiecare cuvânt, fie el scris, rostit ori dublat de ima-
gine: deoarece define”te realitatea pentru uzul unui public vast, el are
datoria să ofere o definiție, care, chiar dacă nu poate fi niciodată perfect
exactă, trebuie să fie, cel puțin, corectă ”i echilibrată.
Teoriile efectelor slabe
Orice analiză a efectelor mass-mediei are ca obiect publicul, înțeles ca suma
indivizilor care sunt expu”i mesajelor presei ”i care suportă astfel o presiunece poate conduce la o schimbare, mai mare sau mai mică, a comportamentelor,
valorilor ”i reprezentărilor simbolice despre realitate (F. Balle, 1997, p. 197).
Amploarea acestei influențe depinde de caracteristicile instituției ”i ale tehnolo-giilor mass-mediei, de conținutul ”i frecvența mesajelor ”i de condițiile receptării.Susținătorii ideii efectelor puternice sunt convin”i că difuzarea intensă a
mesajelor persuasive, bine construite ”i adecvate cadrului mental al publicului
va contribui la modelarea acestuia ”i va conduce la impunerea ideilor sau acomportamentelor dorite. ˛n schimb, susținătorii efectelor limitate au atrasatenția asupra capacității publicului de a scăpa de sub controlul mass-mediei
prin trecerea mesajelor ei prin filtre sociale ”i culturale, deci prin instituirea
unor tehnici variate de interacțiune cu mesajele presei. Audiența nu este unrecipient pasiv, ea nu poate fi privită ca o bucată de ceară modelată de un abilpropagandist. Audiența este formată din indivizi care cer ceva de la mesajele
la care sunt expu”i ”i care le selectează pe acelea pe care le consideră utile
pentru ei. Cu alte cuvinte, ei trebuie să primească ceva de la manipulator, dacăacesta vrea să primească ”i el ceva de la public. O negociere este întotdeaunaprezentă aici (W.P. Davison, apud W . Severin, J.W. Tankard jr., 1988,
p. 300). Ceea ce na”te un ”ir de întrebări: cât de intensă poate fi o asemenea
negociere? Cât de liber, cât de autonom este publicul? Ce amploare areputerea sa de a se opune, de a selecta, de a reinterpreta, de a conferi alte
semnificații mesajelor mass-mediei?
173 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
Studiile care, pornind de la aceste întrebări, urmăresc în mod predilect
evidențierea autonomiei relative a publicului alcătuiesc un al treilea câmp al
cercetărilor consacrate capacității presei de a influența receptorii, câmp pe
care îl voi circumscrie, datorită poziției antitetice față de sfera teoriilor
precedente, prin sintagma teoriile efectelor slabe. Dezvoltarea acestor noi
modalități de cercetare (”i înțelegere) a relației dintre presă ”i public este
strâns legată de apariția ”i generalizarea tehnicilor moderne de distribuire a
mesajelor din audiovizual (satelit, cablu, pay-per-view în televiziune, AM ”i
FM din radio etc.). Acestea au condus la pierderea monopolului exercitat de
un singur tip de media, dând receptorilor posibilitatea alegerii între multiple
oferte: ˛ntr-adevăr, practicile de consum selective de televiziune, intensificarea
”i deja banalizarea zapping-ului, constituirea de videoteci personale, descăr-
carea muzicii de pe Internet toate acestea sunt indicatori ai autonomiei
crescute a utilizatorilor, indicatori care pot fi interpretați ca tot atâtea țncercări
de evadare de sub dominația culturii de flux (R. Rieffel, 2005a, pp. 36-37).
Publicul, considerat multă vreme o entitate pasivă în relațiile de comunicare,
devine acum factorul decisiv: dacă existența unei instituții mass-media depinde
de amploarea audienței (cine are public poate fixa prețuri mari pentru reclame),
atunci identificarea publicului-țintă, atragerea ”i fidelizarea lui devin obiec-
tive majore ale strategiilor de comunicare mediatică. Producătorii, jurnali”tii
”i cercetătorii încep să se intereseze de aceste segmente de public, fluente,
instabile, chiar capricioase; ei încearcă să determine formele prin care
asemenea audiențe fragmentate ”i dinamice î”i manifestă rolul activ, selec-
ționând sau reinterpretând mesajele la întâlnirea cu conținutul mediatic. ˛n
felul acesta, o parte a investigațiilor va viza mecanismele sociale ”i psihologice
prin care se construiesc preferințele publicului ”i se declan”ează alegerile sau
renunțările, în timp ce o altă parte a studiilor va fi consacrată lecturii active
”i determinării construcției (sociale) a semnificațiilor, altfel spus modului în
care oamenii interpretează mesajele furnizate de presă, în actul colectiv sau
individual al receptării lor. Sintetizând aceste cercetări, D. Dayan (1993)
susține că teoriile efectelor slabe se întemeiază pe mai multe postulate:
(1) receptorul este o persoană activă; capacitatea sa de interpretare, chiar
dacă variază în funcție de circumstanțele sociale, nu poate fi pusă niciodată
sub semnul întrebării; (2) receptorul nu este numai activ în raport cu mesajele
mass-mediei, ci ”i în raport cu mediul său social; el este integrat în anumite
comunități interpretative (grupuri de oameni care împărtă”esc aceea”i vizune
asupra vieții), are acces la anumite tradiții culturale ”i dobânde”te, pe parcusul
vieții, variate resurse culturale; (3) sensul unui text nu este o parte integrantă
a textului; sensul poate să vină ”i din afara acestuia, din actul receptării ”i
interpretării lui; (4) nu există nici un element care să impună interpretarea
174 SISTEMUL MASS-MEDIA
textului conform codului celor care l-au creat; altfel spus, actul receptării nu
reprezintă o reluare pasivă a semnificațiilor specifice emițătorilor; (5) în
concluzie, receptarea este un moment de fabricare a semnificațiilor de către
membrii audiențelor, în funcție de contextul receptării, de interacțiunile dintre
receptori sau de viziunea despre lume specifică fiecărui receptor.
Modelul uses and gratifications (utilizări ”i gratificații). Bazele
acestei per spective teoretice au fost sugerate încă din 1940 de Paul Lazarsfeld
”i H. Hertzog, care î”i propuneau să studieze satisfacțiile produse ascultătorilor
de radio de diversele tipuri de jocuri sau teatru radiofonic (K.B. Jensen,
K.E. Rosengreen, 1992, pp. 283-284). Ulterior, într-un studiu clasic, J. Blumler
”i E. Katz (1974) au sintetizat mai multe cercetări consacrate mecanismelor
psihologice ”i sociale care conduc la selectarea ”i utilizarea produselor
mass-media, conform nevoilor ”i aspirațiilor publicului, ”i au pus bazele
teoretice ale acestui model. ˛n esență, el se întemeiază pe două premise:
a) publicul este activ; atunci când face apel la sistemul comunicării de masă,
el urmăre”te obiective clare;
b) în dialogul cu presa, reprezentanții publicului caută să-”i rezolve anumite
nevoi ”i să obțină anumite satisfacții.
Potrivit acestei orientări, cercetările se concentrează asupra condițiilor
psiho-sociologice ale utilizărilor mediei: consumul mediatic este un act de
utilizare, în funcție de a”teptări, nevoi ”i foloase presupuse; ceea ce «fac»
oamenii din mass-media depinde de ceea ce a”teaptă ei de la aceasta; […]
oamenii operează spontan sau voluntar o selecție a mesajelor după imaginea
lor despre media; […] media răspunde unor a”teptări specifice, procurând
satisfacții mai mari sau mai mici utilizatorilor; consumul mediatic este
proiecția unor a”teptări industriale ”i colective ”i a unor exigențe funcționale
ale sistemelor sociale (I. Drăgan, 1996, pp. 179-180). Din această perspec-
tivă funcționalistă, eficacitatea mesajelor mass-mediei depinde de a”teptările
publicului; acesta selectează diferite conținuturi ”i le utilizează în manieră
activă, în funcție de trebuințele sale concrete (dimineața, un program de radio
care oferă informații utile va fi preferat unuia care conține numai muzică;
după-amiaza, în intervalul de odihnă, opțiunea poate fi inversă). ˛n consecință,
fiecare canal din audiovizual, fiecare publicație, fiecare emisiune ori articol
este evaluat pe baza capacității sale de a acoperi anumite nevoi sau de a oferi
anumite satisfacții; instituțiile sistemului mass-media se văd astfel puse într-o
situație de concurență ”i de luptă permanentă, pentru a atrage atenția audienței,
pentru a o convinge de valoarea mesajelor lor ”i pentru a o menține legată de
emisiunea, textul, programul sau publicația care distribuie acele conținuturi.
175 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
Astăzi, îndeosebi datorită concurenței dintre diferitele canale, publicul ocupă
un loc central, devine referința obligatorie a oricărui program, căci numai
astfel se poate asigura complicitatea celui care prive”te, deci fidelitatea sa față
de prezentator, emisiune ”i post. Obținerea acestei complicități reprezintă
unicul mod prin care se pot evita întreruperile pe care receptorul le poate
produce, utilizând telecomanda. Televiziunea modernă creează astfel un «pact»
între jurnali”ti ”i public, cerând ”i încurajând participarea constantă a
spectatorului. «Fiți alături de noi», «rămâneți cu noi» sunt formulele ce exprimă
această tendință (R. De Berti et alii , 1990, p. 74).
Nevoia de informare poate mări, pe nea”teptate, audiența unor mesaje:
astfel, dezbaterea Kennedy Nixon a fost urmărită de 85 de milioane de
oameni; la vestea asasinării lui J.F. Kennedy, audiența programelor de ”tiri
ale televiziunilor a crescut de la 25% la 70%; înmormântarea lui Kennedy a
fost urmărită de 93% din audiență (M. Emery, E. Emery, 1992, p. 486).
Alteori, atracția exercitată de un program de divertisment, care oferă trăiri
vicariale ”i satisfacții imediate, poate să declan”eze o mobilizare generală în
jurul unui asemenea produs mediatic: în 1953, peste 70% din casele din SUA
în care se aflau televizoare erau conectate la serialul O iubesc pe Lucy , în care
actrița Lucille Ball (interpreta eroinei), care era însărcinată atât în viața reală,
cât ”i ca personaj fictiv, dădea na”tere unui fiu; la rândul său, episodul Cine
l-a împu”cat pe J.R. din serialul Dallas a beneficiat de o audiență de 83 de
milioane de persoane (ceea ce a făcut ca un clip publicitar de 30 de secunde
să coste 250.000 de dolari); în 1976, difuzarea filmului Pe aripile vântului a
adus 1 10 milioane de privitori, iar în anul următor serialul Roots atrăgea
130 de milioane de telespectatori (vezi J. Dominick, 1983, p. 276).
Nevoile satisfăcute de mass-media pot fi de natură cognitivă (dobândirea de
informații, cunoa”tere, opinii), afectivă (dobândirea de experiențe emoționale),
socio-integrativă (întărirea contactelor cu familia, prietenii, vecinii, colegii de
muncă etc.), personal-integrativă (întărirea încrederii în sine ”i a statusului) ”i
de scădere a tensiunii (escapismul, posibilitatea evadării din grijile
cotidiene). Nu toate aceste nevoi sunt legate de problemele practice; o parte
din ele pot fi interpretate ”i ca recompense, ca modalități de dobândire, prin
consumul de mesaje mass-media, a unor gratificații simbolice. ˛n felul
acesta, un conținut mediatic poate satisface mai multe necesități ”i, invers,
aceea”i necesitate poate să-”i afle răspunsul în mesaje de presă diferite. Centrul
de greutate se mută acum asupra motivațiilor ce determină alegerea unui ziar,
program, articol, autor motivații în funcție de care creatorii de mesaje
mass-media î”i vor construi textele ”i î”i vor organiza prioritățile. I gnorarea
acestor criterii de selecție specifice unui anumit tip de public poate avea
consecințe nefaste: spre exemplu, emisiunea-concurs Fort Boyard a postului
176 SISTEMUL MASS-MEDIA
France 2 a fost mutată de marți seara în programul de luni seara, cu intenția
de a i se mări audiența, prin exploatarea curiozității manifestate de public
după week-end, în prima zi a săptămânii; această schimbare a fost un e”ectotal, audiența emisiunii înregistrând o scădere drastică. Cei care urmăreauacest concurs (”i găseau deci satisfacții în consumarea programului) eraucopiii, cărora părinții le permiteau să se culce mai târziu marți seara, pentrucă (în sistemul francez) miercurea nu se țin cursuri; luni seara, aceastăalegere devenea imposibilă ”i emisiunea î”i pierdea astfel o mare parte dinaudiență ( apud V . Brocard, 1994, p. 63).
Problema alegerilor ”i a stabilității/mobilității publicului se complică din
cauza facilităților tehnologice (satelit, cablu, video, telecomandă, walkman,teletext ”i Internet), care oferă oportunități noi de navigare printre produselemass-media. Spre exemplu, un ”ir de studii efectuate în 1988 în SUA arată că
utilizarea telecomenzii (fenomenul de zapping ) face ca audiența să scadă cu
10% în intervalul de maximă audiență ( prime-time ) ”i cu 17% în momentele de
distribuire a reclamelor. ˛n Franța, o serie de cercetări din 1995 arată că, înmomentul difuzării reclamelor, 40% dintre telespectatori schimbă canalul,31% se scoală ”i rezolvă mici treburi casnice, 10% rămân în fața televizorului,dar se ocupă cu altceva, ”i numai 18% privesc reclamele.
Modelul uses and gratifications s-a dovedit a fi unul dintre cele mai
fructuoase instrumente de analiză a receptării mesajelor mass-media (”i aceastaîn ciuda vocilor care au criticat fragilitatea teoretică a premiselor salefuncționaliste vezi D. McQuail, 1987, pp. 234-237). El s-a concentratîndeosebi asupra variabilelor măsurabile, adică a opiniilor publicului prin careacesta justifică o anumită alegere, o anumită preferință. Dar receptareamesajelor presei nu solicită numai un act de selectare (urmat de consum
pasiv), ci ”i un subtil proces de interpretare. Ceea ce implică alte metode de
cercetare ”i o altă perspectivă teoretică.
Analiza receptării. Mesajele presei sunt astăzi accesibile, datorită faci-
lităților oferite de tehnologiile moderne, unor audiențe deosebit de variate dinpunct de vedere social, lingvistic, cultural, religios, al vârstei, etniei sausexului. Se comportă oare aceste audiențe uria”e asemenea unei mase omogene,în care se imprimă acelea”i semnificații, sau reacționează asemenea unorcristale, care preiau mesajele ”i le transformă în nenumărate sclipiri, diferitede la o clipă la alta? Astfel spus, receptarea mass-mediei este un act deimpunere unidirecțională a unor conținuturi, sau, din contră, un proces interactiv,în care spectatorii stabilesc semnificații proprii ”i construiesc propria lorcultură (I. Ang, 1992, p. 75)? Un exemplu elocvent în favoarea celei de-adoua ipoteze este oferit de studiile realizate de către Tamar Liebes ”i Elihu
Katz asupra modului în care filmul serial Dallas a fost receptat ”i înțeles în
177 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
diferitele țări unde a fost difuzat. Cercetările au arătat că fiecare microclimat
cultural a reconstruit povestea de bază, îmbogățind-o cu semnificații spe-
cifice, interpretând-o în funcție de codurile culturale pe care le avea la
dispoziție, adică în funcție de propria concepție despre lume. ˛n felul acesta,
programele (identice) sunt multiplicate, prin receptarea lor diferențiată:
fiecare grup ”i fiecare individ reconstruiesc semnificațiile mesajelor, le
descifrează ”i le refac conform propriilor grile de lectură. Aceste premise au
generat numeroase studii ”i dezbateri care definesc două mari direcții de
cercetare, având ca obiectiv:
a) studiul proceselor prin care publicul construie”te o versiune proprie, un
sens specific, diferit de cel sugerat de mesajele mass-mediei (receptarea
diferențiată);
b) studiul proceselor de interacțiune socială (în familie, grup) prin care
indivizii preiau, dezbat ”i reconstruiesc semnificațiile propuse de mesajele
industriilor culturale (practicile domestice de consum ”i interpretare).
Una dintre preocupările majore ale cercetătorilor, ancorate în câmpul
studiilor culturale , a fost clarificarea fenomenului receptării diferențiate. ˛n
acest sens, un cercetător al culturii populare afirmă tran”ant: Noi comunicăm
prin intermediul a ceea ce consumăm. Consumul este modul cel mai vizibil
prin care noi ne punem în evidență ”i jucăm marele proces al creării identității
noastre. Din acest punct de vedere, consumul este ”i o formă de producție
(J. Storey, 2003, p. 78). Ceea ce înseamnă că modul de receptare a unui produs
mass-media este un mod de reconstituire a unei semnificații ”i de creare ”i
afirmare a identităților culturale multiple ale diferitelor categorii de publicuri.
De”i unul dintre postulatele teoretice este a”a-numita teorie hegemonică (ce
susține că reprezentanții clasei dominante, controlând mijloacele de producție
a bunurilor culturale, pot impune viziunea lor despre lume ca adevăr de la sine
înțeles), nici W. Hoggart, nici R. Willams, nici S. Hall sau E. Thompson
deci nici unul dintre părinții acestui curent nu au acceptat ideea că receptorii
nu opun nici un fel de rezistență mesajelor distribuite prin mass-media. De
aceea reprezentanții acestui curent ”tiințific au studiat diferitele subculturi (ale
tinerilor muncitori, ale grupurilor de emigranți, ale femeilor, ale bandelor de
hippies, rockeri, skin-heads etc.), urmărind practicile culturale ale acestora,
conflictele dintre valorile ”i sistemele lor de semnificare ”i cele ale culturii de
elită (dominatoare), modul cum aceste grupuri generează, în contact cu pro-
dusele industriilor culturale, reprezentări sociale conflictuale. ˛n consecință,
ei au pus problema receptării în termenii opoziției dintre puterea socială
(instituțiile ”i indivizii care controlează producția de cultură ”i, implicit, de
reprezentări asupra lumii) ”i puterea personală înțeleasă ca posibilitate a
178 SISTEMUL MASS-MEDIA
receptorilor de a rezista modelelor simbolice impuse ”i de a produce sensuri
proprii, altele decât cele sugerate de bunurile culturale pe care le consumă
(sau, mai corect, care le sunt oferite spre consum).
Din această perspectivă, publicul nu prime”te pasiv mesajele, ci negociază
semnificația acestora, atât prin posibilitățile pe care le are de a alege un tip sau
altul de produs, cât ”i prin capacitatea de a refuza lectura preferențială
(adică acele valori hegemonice, explicit sau implicit incluse în texte, prin care
se încearcă menținerea sau impunerea viziunii clasei dominante) în favoarea
fie a unei lecturi negociate, fie a unei lecturi în cod opus. Astfel, conform
lui Stuart Hall (1980, p. 70), lectura negociată cuprinde un amestec de
elemente adaptative ”i de opoziție: ea recunoa”te legitimitatea definițiilor
(asupra semnificațiilor evenimentelor n. M.C.) ca să stabilească, în abstract,
mari categorii de semnificații, pentru ca apoi, la un nivel mai limitat, situ-
ațional, să aplice propriile sale reguli. […] Această versiune negociată este
plină de contradicții. […] Codurile de negociere funcționează prin intermediul
a ceea ce am putea numi logici situaționale, concrete. Acestea sunt întreținute
de relațiile lor inegale, diferențiate, cu logicile puterii. Cel mai simplu exemplu
de cod negociat este cel ce determină reacția muncitorului în fața unui proiect
de lege care limitează dreptul la grevă sau în fața argumentelor în favoarea
înghețării salariilor. La nivelul dezbaterii economice referitoare la «interesul
național», muncitorul poate adopta definiția hegemonică, fiind de acord cu
ideea că toți trebuie să acceptăm câ”tiguri mai mici pentru a lupta contra
inflației. Acest acord de principiu nu poate să-i schimbe însă intenția de a face
o grevă pentru a obține salarii mai mari sau pentru a se opune legii asupra
interdicției grevelor la nivelul întreprinderilor sau al activității sindicale.
Lectura în cod opus este cea care produce o interpretare radicală, deoarece
derivă dintr-un sistem de valori ”i interese alternative sau în totală opoziție cu
cel propus de versiunea hegemonică: Este cazul telespectatorului care asistă
la o dezbatere asupra necesității înghețării salariilor, dar care, ori de câte ori
apare argumentul «interesului național», îl interpretează în termenii interesului
de clasă al celor bogați.
O asemenea abordare prive”te publicul ca o sumă de mici grupuri dife-
rențiate, active, critice ”i consideră că receptarea mesajelor mass-media este
un act creativ de producere de semnificații ”i, prin acestea, de cultură spe-
cifică (vezi J. Fiske, 1987; E.P. Thompson, 1990; J.M. Barbero, 1993;
R. Silverstone, 1994 etc.). Drept urmare, atât receptarea critică a programelor
de ”tiri, cât ”i evaziunea în imaginar, declan”ată de consumul de ficțiune, apar
ca forme de refuz al ideologiei dominante, ca o expresie a rezistenței ”i chiar
a luptei de clasă: ˛n fața unor relații sociale inegalitare, membrii publicului
încearcă să găsească rezolvarea imaginară a poziției lor de subordonare.
179 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
Plăcerea lor (estetică n. M.C.) este o formă de rezistență (J. Curran, 1992,
p. 62). Chiar dacă excesivă prin parti-pris -ul său militant de stânga, această
perspectivă asupra fenomenelor r eceptării are meritul de a atrage atenția ”i de
a focaliza eforturile cercetării asupra ”i în zona activității publicului , a proce-
selor culturale prin care membrii audienței fabrică înțelesuri noi ”i, prin ele,
versiuni noi, specifice, asupra realității prezentate de mass-media. Lucrările
inspirate de curentul cultural studies au urmărit fie rezistența grupurilor de muncitori
sau de tineri la produsele în serie ale industriilor culturale (vezi studiile lui S. Hall,
D. Hebdige, E. Thompson), fie mecanismele de reconstrucție imaginară a
identității în mediile feminine (vezi cercetările lui J. Radway, M.E. Brown,
S. Livingstone), fie procesul de reinterpretare a mesajelor mass-mediei (vezi
analizele lui I. Ang, M. Souchon, T. Libes ”i E. Katz, D. Pasquier etc.).
Accentuând vitalitatea ”i energia cu care cei exclu”i de puterea legitimă
instituționalizează ”i creează un univers propriu de semnificații, preluând
materia primă care le este oferită de cultura dominantă ”i modelând-o în
funcție de propriile lor interese (I. Ang, 1992, p. 80), această abordare a
orientat agenda de priorități a cercetării de la activitatea producătorului de
mesaje la aceea a receptorului, de la text la lector, de la semnificația din text
la semnificațiile negociate, de la publicul global ”i nediferențiat la micile
grupuri, cu valori, interese ”i viziuni specifice despre lume. Ideea capacității
receptorilor de a se opune semnificațiilor hegemonice ”i a libertății lor de a
crea o cultură aparte din elementele distribuite de cultura dominantă a dus, în
unele abordări, la supralicitarea forței creatoare a publicului, astfel încât, la
limită, s-a putut afirma, a”a cum a susținut cercetătorul englez John Fiske, că
publicul este independent în raport cu mesajele presei, că el poate negocia,
modela ”i chiar schimba semnificațiile sugerate de textele mediatice (vezi
J. Fiske, 1987). Să însemne oare această libertate de a imagina noi ”i noi
semnificații o eliberare a publicului de sub puterea presei, o mi”care radicală
în sens invers, prin care nu presa influențează publicul, ci acesta îi modelează
pe jurnali”ti? Libertatea receptorilor de a reconstrui mesajele mass-media,
în actul perceperii lor, nu schimbă regula jocului ”i nu modifică radical
relațiile dintre emițători ”i receptori: ultimii nu pot interveni în actul de
producere a mesajelor, nu pot contribui la construcția lor, sunt ”i rămân, orice
ar face, consumatori ai unor produse create de instituții ”i persoane aflate în
afara sferei lor de acțiune socială.
Studiul practicilor domestice de consum ”i interpretare este preocupat de
descifrarea mecanismelor prin care membrii unui grup negociază semnificațiile
propuse de produsele culturale, fie prin dialogul dintre ei, fie prin construirea
unei configurații de comunicare aparte (aranjarea apartamentului în funcție de
televizor, organizarea vieții după calendarul emisiunilor preferate, reuniri ”i
180 SISTEMUL MASS-MEDIA
separări pentru vizionarea ”i comentarea unor programe, ritualuri familiale
etc.). Cercetările de acest tip încearcă să surprindă, la fața locului, atât
raporturile de interacțiune socială, cât ”i cadrele spațio-temporale care con-
tribuie la fabricarea unor interpretări circumstanțiale, fragile, evanescente,
care nu rămân înscrise pe un suport sau într-o instituție socială oarecare;
ele pot fi întrezărite numai în locul ”i în momentul în care apar, ca străfulgerări
de o clipă, ”i apoi dispar, în noianul altor prelucrări ”i reinterpretări ale
produselor culturale. Aceste studii au dezvoltat metodologii de cercetare
proprii, având ca scop surprinderea proceselor de receptare in situ , adică în
situații concrete, intime. Ele au folosit tehnici de anchetă diverse, mergând de
la observarea participativă la înregistrarea video a intervalelor de vizionare,
de la studiul documentelor interne, de tip agendă ”i caiet personal, până la
interviuri aprofundate (L. Allard, 1994, p. 68).
O asemenea perspectivă de cercetare privilegiază contactul uman direct,
experiența de viață imediată, narațiunile ”i confesiunile la cald, relatarea
afectivă ”i conjuncturală; ea se ancorează în contexte microsociale ”i în
destine precise, care nu pot revendica (”i pentru care nici nu s-au revendicat)
o valoare exemplară ”i o capacitate de generalizare. Această preferință pentru
local ”i pentru experiența personală plasează cercetările receptării, din
punct de vedere teoretic, în câmpul antropologiei culturale ”i, din punct de
vedere metodologic, în acela al etnografiei.
Mai puțin marcate de radicalismul ideologic al studiilor culturale, aceste
cercetări se inspiră din experiența recentă a antropologilor (în special din
analizele lui C. Geertz, J. Clifford sau S. Marcus), din reflecțiile asupra
acțiunii comunicaționale inițiate de J. Habermas, din studiile receptării lite-
rare ale lui H. Jauss, U. Eco, R. Barthes, precum ”i de perspectivele deschise
de Michel de Certeau, de unii istorici ”i, înaintea lor, de profundul Mihail
Bahtin, asupra practicilor culturale invizibile ale oamenilor obi”nuiți (pentru
o altă interpretare a surselor teoretice ”i metodologice, vezi D. Pasquier, 1997
sau K.B. Jensen, E. Rosengreen, 1992). Michel de Certeau, îndeosebi, a
insistat asupra libertății consumatorilor culturii de masă de a genera mii de
practici culturale de folosință, prin care unitățile culturale receptate sunt
recombinate ”i transformate, ca într-un act de bricolaj, în produse proprii.
Prin asemenea proceduri (numite de Certeau când viclenii, când tactici,
când uzaje, când antidisciplină), oamenii opun unei producții raționa-
lizate, expansioniste, centralizate, spectaculoase ”i gălăgioase un alt fel de
producție, numită consum; aceasta se caracterizează prin viclenii, adaptarea
la diferite ocazii, braconaj, clandestinitate, zvonuri, într-un cuvânt prin
cvasi-invizibilitate, deoarece ea nu se semnalează prin produse proprii, ci prin
arta de a utiliza ceea ce alții i-au impus (De Certeau, 1990, p. 53).
181 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
Dacă reprezentanții studiilor culturale plasează negocierea ”i reconstrucția
semnificațiilor în gândirea ”i afectele subiectului receptor, cei care practică
etnografia receptării sunt mult mai interesați de actele de comunicare în
micro-grupuri, acte în care plasează (”i găsesc) procesul de fabricare a unor
înțelesuri alternative ”i a noilor viziuni despre mesajele mass-media. Locul
preferat al acestor studii este familia, iar procesul ideal este consumul de
programe de televiziune. Cele mai cunoscute studii, evocate astăzi ca lucrări
de referință (precum cele semnate de D. Morley, 1992; J. Lull, 1990;
R. Kubey ”i M. Czikszentmihaly, 1990; D. Buckingham, 1993; D. Pasquier,
1997 etc.), se bazează fie pe observarea modului în care membrii unei familii
participă la receptarea emisiunilor, fie pe înregistrarea discuțiilor uzuale despre
televiziune, fie pe colectarea scrisorilor trimise la redacțiile unor emisiuni de
mare succes, fie pe consemnarea impresiilor, amintirilor ”i pove”tilor suscitate
de evocarea unor programe TV.
Caracterul aplicat al acestor studii, valoarea lor de adevăr, cantonată doar
în anumite momente ale vieții, în anumite contexte sociale ”i în anumite
conjuncturi culturale, precum ”i caracterul eterogen al metodelor folosite au
creat o situație paradoxală: ele au produs surpriză ”i entuziasm în momentul
apariției lor, dar nu au putut crea un curent ”tiințific omogen, o ”coală de
gândire ”i o teorie cu mare putere de generalizare. Dar, a”a cum observă
Dominique Pasquier, chiar dacă cercetarea receptării nu reprezintă un curent
unitar, ea se impune prin câteva studii de vârf ”i prin individualitățile ei
(1997, p. 745).
Mass-media ”i schimbarea socială
The media is the message
Nenumăratele cercetări ”i dezbateri referitoare la relația dintre producătorii de
mesaje, mass-media ”i consumatori au relevat raporturile complexe, de inter-
dependență, care leagă instituțiile de presă de publicul lor ”i, într-un plan
general, sistemele politice, economice ”i culturale de ansamblul celor ce
primesc mesajele acestora ”i-”i transmit răspunsul folosindu-se de canalele
comunicării de masă. Astfel, societatea generează cererea de informație ”i
divertisment (la care mass-media trebuie să răspundă), precum ”i resursele de
bani ”i de timp necesare dezvoltării industriilor comunicării, invențiile pe care
acestea se bazează ”i climatul socio-cultural în care pot opera în mod liber. ˛n
schimb, comunicarea de masă stimulează schimbarea, accelerează cererea
pentru serviciile oferite de ea, contribuie la climatul de libertate culturală ”i
politică (în care presa însă”i se poate dezvolta mai bine) ”i difuzează idei noi
”i inovații (D. McQuail, 1987, p. 96).
Mesajele (liderilor politici, ale oamenilor de cultură, ale activi”tilor sociali,
ale oamenilor obi”nuiți) nu ar putea ajunge la public dacă nu ar beneficia de
un sistem de distribuție generalizată; acesta, la rândul său, presupune o
componentă economică ”i una tehnologică. Ultima a oferit întotdeauna acele
suporturi capabile să înglobeze o cantitate mereu sporită de informație ”i să o
transmită cu o viteză din ce în ce mai mare. Din această perspectivă, istoria ”i
dezvoltarea mass-mediei nu repr ezintă altceva decât epopeea noilor tehnologii:
tiparul (cu modernizările sale: rotativa, linotipul, offset-ul, sistemele complet
informatizate), telegraful (de la cel pe fir la cel fără fir), radioul, televi-
ziunea, sateliții, calculatoarele, Internetul etc. Ma”inile de comunicat apar
astfel ca motorul evoluției mass-mediei; pe de altă parte, tehnicile (”i inovațiile
care le perfecționează continuu) sunt considerate factori de progres, de
transformare pozitivă a societăților. Dar, pentru ca o tehnică să-”i exercite
efectele transformatoare, ea trebuie să fie cunoscută ”i asimilată de cât mai
mulți oameni ”i instituții, într-un timp cât se poate de scurt. Viteza de
penetrație ”i de impunere a unei inovații depinde de canalele de comunicare de
care dispune o societate (canale care, la rândul lor, se modernizează prin
184 SISTEMUL MASS-MEDIA
adoptarea noilor tehnologii). Se na”te astfel un triunghi de dependențe ce
leagă noile tehnologii de mijloacele de comunicare ”i de schimbarea socială.
Deoarece mijloacele de comunicare reprezintă elementul de legătură, nu este
greu să conchidem că schimbarea socială ”i modernizarea sunt determinate de
structura, cantitatea, credibilitatea ”i puterea de penetrație a sistemelor de
comunicare.
Inspirați de lucrările istoricului canadian Harold Innis, mulți cercetători
s-au aplecat asupra relațiilor dintre dezvoltarea tehnologiilor, formele de
comunicare socială ”i creația culturală. Innis susținea că evoluția civilizațiilor
depinde de gradul de dezvoltare a (ceea ce el a numit) instituțiilor cunoa”-
terii: biblioteci, forme de educare ”i creație culturală, centre de excelență
”tiințifică, precum ”i de modul cum realizările acestora sunt transmise întregii
societăți. ˛n consecință, tehnicile de comunicare apar ca una dintre pârghiile
prin care se produc accelerarea difuzării cuno”tințelor, controlul politic ”i
militar, birocratizarea sistemelor de organizare ”i, implicit, modernizarea.
Discipolul lui Harold Innis, Marshall McLuhan, a preluat tezele maestrului
său, dar a mutat centrul de greutate al dezbaterii de la planul organizării
sociale la acela al cunoa”terii individuale. El a susținut, într-o carte celebră,
Galaxia Gutenberg , că fiecare tehnică de comunicare structurează în chip
deosebit felul cum percepem ”i gândim lumea înconjurătoare: relațiile sociale
apar astfel ca produsul unor moduri de comunicare, care, la rândul lor, sunt
determinate de tehnicile de comunicare. ˛n procesul de transmitere a ideilor ”i
informațiilor, influența acestor tehnici se manifestă îndeosebi la nivelul supor-
tului pe care este fixat mesajul: drept urmare, afirmă McLuhan, canalele pe
care sunt fixate cuvintele sau imaginile sunt mai importante pentru calitatea
comunicării decât cuvintele sau imaginile respective. Sau, într-o fomulă suc-
cintă, devenită celebră: suportul este mesajul ( the media is the message ).
Pe de altă parte, canalul de transmitere se adresează în primul rând simțu-
rilor prin intermediul cărora el ”i mesajul său ajung la con”tiința indivizilor.
De aceea, susține McLuhan, între tehnici, suporturile inventate de om, simțuri
”i culturi există o legătură evidentă: Când o societate inventează sau adoptă
o tehnică care ( sic n. M.C.) acordă preponderență sau dă un nou avânt unuia
din simțurile noastre, relația dintre toate simțurile este alterată […]; orice simț,
dacă ajunge la cel mai înalt grad de intensitate, poate acționa ca anestezic pentru
toate celelalte simțuri (1975, p. 56). Conform acestui determinism tehnolo-
gic, caracteristicile culturii tribale derivă în primul rând din faptul că mesajele
sunt transmise pe un suport oral: ele se adresează auzului, se transmit ”i se
pierd u”or; în consecință, memoria joacă un rol important în conservarea
culturii; actul de comunicare este inevitabil interpersonal, privilegiind rela-
țiile umane apropiate, con”tiința dependenței reciproce ”i un anume sentiment
185 MASS-MEDIA “I SCHIMBAREA SOCIALˆ
al comuniunii (tribalism); oralitatea pune pe primul plan dimensiunea
concretă ”i afectivă a comunicării ”i obliterează nivelul abstract, impersonal.
Apariția scrisului ”i, îndeosebi, a tiparului a dus la impunerea unor forme
de comunicare mediate de un suport oarecare (tăblițe de lut, papirus, hârtie).
Scrisul privilegiază văzul ”i înlocuie”te sunetele cu semne convenționale,
a”ezate linear, pe un suport material. Astfel, el favorizează ordonarea infor-
mației în ansambluri sistematice, bazate pe o succesiune lineară, dominate de
principii abstracte de clasificare; aceste sisteme cer o educație avansată ”i un
efort intelectual de înțelegere ”i aplicare a diverselor coduri; consumul de
cultură devine un act personal ”i permite izolarea în locuri destinate anume
acestei activități (de la chilia călugărului la sala de lectură a bibliotecii).
Aceste evoluții favorizează dezvoltarea individualismului ”i elimină solida-
ritatea afectivă a tribului. ˛n plus, producția de carte tipărită permite, prin
reproducerea în serie a unui text ”i prin distribuția sa masivă, generalizarea
unor concepții ”i moduri de gândire ”i impunerea unei limbi, culturi ”i
con”tiințe naționale unitare. Deoarece întreaga constelație de fenomene men-
tale, sociale ”i istorice stă sub semnul puterii tiparului, Marshall McLuhan va
boteza această etapă Galaxia Gutenberg.
Apariția tehnologiilor electronice va impune un alt tip de media: audiovi-
zualul. Acesta oferă posibilitatea producerii de obiecte culturale în flux ”i a
difuzării lor rapide, în cantități nelimitate, către audiențe ce le depă”esc cu
mult pe cele ale mesajelor transmise oral sau pe hârtie imprimată. Audiovi-
zualul solicită o sinteză a simțurilor ”i creează o organicitate a receptării; banda
magnetică preia misiunea de a depozita informația ”i eliberează creativitatea
umană. ˛n contact cu produsele audiovizuale, indivizii interiorizează mai u”or
mesajele, le transformă în concepții culturale despre lume, se simt solidari cu
experiențele la care au fost martori, creează o rețea de noi interdependențe ”i
solidarități, la o scară uria”ă, globală: este ceea ce McLuhan va numi, cu
sintagme de mare succes, tribalism planetar sau satul global.
Gândirea lui Marshall McLuhan, provocatoare ”i niciodată coerentă, a
exercitat numeroase influențe asupra unor savanți veniți din domenii diferite ”i
urmărind obiective ”tiințifice diferite: antropologi ”i istorici ca J. Goody,
W . Ong, E. Eisenstein vor aprofunda relația dintre caracteristicile scrisului ”i
tiparului ”i specificitatea culturii cărții; sociologi ”i speciali”ti în mass-media
ca J. Carey, N. Postman, A. Moles, R. Debray, A. Mallelart, P. Flichy vor
studia rolul tehnologiilor asupra discursului ”i a imaginarului social, iar
numero”i alți speciali”ti în istoria tehnicii se vor dedica analizării modului în
care tehnologiile, în interacțiunea lor cu alți factori (resurse economice,
accidente istorice, presiuni ale consumatorilor), au condus la configurarea
sistemului vast al industriilor culturale. ˛n acela”i timp, teoriile lui Marshall
186 SISTEMUL MASS-MEDIA
McLuhan au fost atacate de reprezentanții unor curente diverse de gândire,
care le-au repro”at inconsistența teoretică, determinismul mecanic, etno-
centrismul ”i ancorarea excesivă în dimensiunea materială (a tehnologiilor ”i
a cunoa”terii).
Comunicare ”i dezvoltare
Pe de altă parte, perspectiva propusă de asemenea teorii, care accentuează
capacitatea tehnicilor de comunicare de a modela evoluția socială, a venit în
întâmpinarea unor alte preocupări, de ordin mai degrabă politic decât ”tiințific.
Este vorba de dezbaterile ”i programele vizând modernizarea ”i dezvoltarea
zonelor înapoiate ale planetei. Inspirate de filosofia socială vizionară a părin-
ților liberalismului (ilumini”tii francezi, englezi ”i americani), aceste proiecte
pornesc de la premisa că sărăcia ”i înapoierea sunt produse de perpetuarea
unui mod de viață tradițional; în antiteză, prosperitatea ”i civilizația apar ca
un rezultat al modernizării, adică al aplicării unei economii capitaliste
(bazate pe industrializare), al creării de noi tehnologii, al generalizării unui
sistem politic multipartinic (democratic), al laicizării instituțiilor statului, alutilizării mijloacelor de comunicare de masă etc. Deoarece această schemă de
dezvoltare reproduce istoria civilizației europene, modernizarea este, în fapt,
sinonimă cu europenizarea.
Pe această bază, în anii 60 s-a născut modelul dezvoltaționist, ansamblu
eteroclit de teorii ”i rețete practice, având ca scop fixarea strategiilor prin care
țările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare î”i pot recupera întârzierea ”i
pot atinge nivelul de modernitate ”i bunăstare al țărilor industrializate (”i
bogate). ˛n acest context, dezvoltarea a fost concepută ca un tip anume
de schimbare socială, în care noi idei sunt introduse într-un sistem social, cu
scopul de a genera cre”terea nivelului de trai prin implementarea de metode de
producție moderne ”i prin îmbunătățirea organizării sociale (F.F. Schoemaker,
apud H. Mowlana, L. Wilson, 1990, p. 17). Dezvoltarea se referă constant la
câteva teme majore: (1) transformarea economică, în direcția cre”terii susținute
”i rapide a producției; (2) transformarea socială, în direcția unei distribuții
mai echilibrate a veniturilor ”i a unui acces egal al populației la bunuri sociale
precum educația, serviciile sanitare, condițiile de locuit; c) transformarea
culturală, în direcția reafirmării identității ”i tradițiilor naționale, a emergenței,
în elite ”i mase, a unei noi imagini, reflexive, care elimină sentimentele de
complex național ”i dependență externă (A. Portes, J. Walton, 1976, p. 56).
Părinții acestui model, Daniel Lerner (1958 ”i 1969) ”i Wilbur Schramm
(1964), susțin că ie”irea din subdezvoltare implică cinci etape: urbanizarea,
187 MASS-MEDIA “I SCHIMBAREA SOCIALˆ
alfabetizarea, apariția ”i dezvoltarea mass-mediei, cre”terea economică ”i
participarea sporită a indivizilor la viața politică. Deoarece membrii socie-
tăților tradiționale sunt prizonierii unor concepții învechite despre lume, ei
trebuie treziți la modernitate, trebuie convin”i de avantajele pe care le-ar
avea dacă abandonează vechiul lor mod de trai. ˛n acest scop, mass-media are
rolul de a le oferi modele alternative de viață, de a le arăta cum ”i de ce în alte
societăți oamenii trăiesc mai bine ”i muncesc mai u”or; Lerner consideră că
oamenii de pretutindeni au o gândire economică, rațională, orientată spre
satisfacerea intereselor ”i obținerea de profituri; în consecință, pentru a-i face
să renunțe la valorile lor tradiționale este suficient să li se prezinte valorile ”i
felul de a trăi din societățile industriale dezvoltate. Mass-media prime”te acum
o misiune strict instrumentală, devenind un suport ”i un distribuitor al informa-
țiilor referitoare la noile tehnologii de producție, la avantajele acestora ”i ale
stilului de viață occidental. W. Schr amm va numi presa mar ele multipli-
cator, susținând că ea difuzează idei ”i moduri de viață noi, care pot influența
gândirea ”i comportamentul indivizilor. Recunoa”tem aici paradigma glon-
țului magic ”i credința utopică în puterea mass-media de a schimba rapid
viața ”i filosofia de viață a oamenilor.
˛n această schemă de dezvoltare, sistemele comunicării de masă au rolul de
a crea un climat favorabil modernizării, funcționând ca propagandi”ti în
favoarea noilor realități fie ele economice, politice, sociale sau tehnologice
(H. Mowlana, L. Wilson, 1990, p. 63). ˛n fapt, acest model (de tip difuzionist)
impune o succesiune mecanică de etape: stadiu de subdezvoltare transfer de
tehnologie din afară promovarea tehnologiilor prin mass-media trezirea
interesului indivizilor ”i crearea unor concepții moderne schimbarea socială
”i modernizarea.
Criticile formulate în special de E.M. Rogers (1976), H.I. Schiller (1976),
precum ”i de alți cercetători ca G. Gerbner, K. Nordenstreng, A. Mattelart au
relevat faptul că un asemenea model nu ține seama de specificul diverselor
civilizații ”i le impune un traseu care mimează istoria europeană. Altfel spus,
acest model este etnocentric, anistoric ”i de un evoluționism mecanic. ˛n plus,
el se bazează pe o paradigmă simplistă (glonțul magic) ”i atribuie presei un
rol agresiv, de dezindividualizare ”i deculturalizare a publicului ei. Cercetătorii
amintiți au relevat ”i faptul că implementarea acestor propuneri în țările din
Africa sau America Latină nu a adus dovezi evidente în favoarea eficienței
modelului propus. De altfel, într-o lucrare de reevaluare din 1976, D. Lerner
”i W. Schramm au recunoscut slăbiciunile sistemului pe care l-au propus.
Pentru E. Rogers, dezvoltarea nu trebuie să reprezinte o schemă impusă din
afară, ci un proces participativ de schimbare socială, care î”i propune să
ofere oamenilor un control sporit asupra mediului în care trăiesc ”i, prin
188 SISTEMUL MASS-MEDIA
aceasta, un surplus de bunăstare materială ”i socială (1976, p. 133). Din
această perspectivă, mai puțin autoritaristă, el consideră că rolul comunicării
de masă în favoarea dezvoltării este mai adesea indirect ”i contributiv ”i mai
puțin direct ”i determinant ( ibidem , p. 135). ˛n evaluările sale, Rogers porne”te
de la experiența oferită de câteva cazuri concrete de schimbare socială:
pătrunderea unor inovații în medii sociale omogene (fermieri, personal sanitar,
muncitori). Mai multe studii, conduse de exponenții teoriei fluxului în doi
pa”i, au arătat că noile idei sunt preluate fie din mass-media, fie din alte
surse, de lideri de opinie care apoi, prin prestigiul lor, îi determină ”i pe
ceilalți membri ai comunității să aplice respectivele inovații. Era evident deci
că nu impunerea din afară, ci adecvarea culturală, motivația internă declan-
”ează procesul de adoptare a unei noutăți ”i, ulterior, de generalizare a unui
nou mod de viață; cei care trebuie să fie modernizați nu pot fi exclu”i din
procesul de luare a deciziilor, nu pot fi obiectul pasiv al unui proiect extern de
schimbare a vieții lor.
Pornind de la aceste constatări, precum ”i de la numeroasele studii care
arătau că strategiile importate, autoritariste, de impunere (prin decizii
guvernamentale ”i prin campanii de presă) a unei căi dinainte trasate de
dezvoltare sunt sortite e”ecului, adepții noului model susțin că proiectele de
dezvoltare trebuie să aibă în centru autodezvoltarea; guv ernele statelor în
cauză î”i stabilesc strategiile proprii ”i apoi construiesc campanii pentru
informarea ”i convingerea micilor comunități, mai exact a elitelor acestor
comunități. Ele vor lua deciziile referitoare la tipul de dezvoltare necesar, vor
planifica etapele dezvoltării, vor solicita resurse de la guvern, vor urmări
îndeplinirea procesului de modernizare. ˛n această schemă, rolul mass-mediei
va fi de a oferi informația necesară grupurilor locale ”i de a disemina inovațiile
care corespund nevoilor lor. Această funcție de comunicare este ilustrată de
campania grupurilor de ascultare radio din Tanzania, care a vizat îmbunătățirea
condițiilor de igienă (1974) ”i de hrană (1975). ˛n primul an au fost implicați
2,5 milioane de săteni (40% din populația țării), iar în al doilea 2 milioane. […]
Chiar dacă programele radio (”i materialele tipărite) au atras atenția întregii
opinii publice asupra problemelor în discuție ”i au oferit tuturor informații
despre modul cum pot fi ele rezolvate, fiecare dintre cele peste 100.000 de
forumuri de ascultare radio a discutat mesajele presei, le-a aplicat la condițiile
locale, a decis ce activitate vrea să conducă ”i a făcut-o, cu asistență primită
de la Ministerul Sănătății Publice. […] Astfel, rolul mass-mediei a fost: (1) de
a oferi informații tehnice despre aspectele dezvoltării ”i despre inovațiile
implicate, ca răspuns la cererile locale; (2) de a distribui informații referitoare
la realizările unor grupuri ”i localități, astfel încât alte grupuri să poată profita
de experiența lor ”i, eventual, să se simtă provocate să se lanseze ”i ele într-un
189 MASS-MEDIA “I SCHIMBAREA SOCIALˆ
asemenea program (E. Rogers, 1976, pp. 140-141; vezi sinteza din
J.O. Boyd-Barrett, 1982).
Modelul dezvoltaționist, bazat pe teorii preluate din diferite ”tiințe, evo-
luează în funcție de felul cum se schimbă conceptele ”i metodele din respec-
tivele ”tiințe; rolul presei cre”te sau descre”te în funcție de acea teorie a
efectelor care este sau pare adecvată într-un anumit moment ”i pentru un
anumit context socio-cultural. ˛n acest tip de programe, mass-media înde-
pline”te un rol tipic de campanie, de promovare a unor teme în conformitate
cu strategii ”i obiective bine definite. Totu”i, chiar ”i în țările în curs de
dezvoltare, piața presei nu se reduce la acele instituții sau la acele produse care
sunt programate să transmită mesaje controlate, în acest caz mesaje cu
conținut educațional. Piața presei este mult mai largă ”i pe ea pătrund, alături
de instanțele educaționale, ”i alte forțe, fie naționale, fie internaționale. Acestea
din urmă nu vin ca să aplice programe de dezvoltare, ci ca să-”i vândă pro-
dusele sau, în cazul unor evenimente majore, ca să obțină informația ce va fi
vândută, ca produs mass-media (”tiri, reportaje, documentare), pe alte piețe.
Programele de dezvoltare se întemeiază pe o filosofie egalitaristă (distri-
buția egală a cunoa”terii), generoasă ”i evident misionară (organizarea de
campanii de promovare a unor idei ”i de persuadare a publicului, în vederea
adaptării acelor idei). Ele î”i propun, ca obiectiv final, eliberarea țărilor slab
dezvoltate de povara înapoierii ”i a sărăciei ”i promovarea lor în rândul țărilor
dezvoltate, ca partenere egale de acțiune ale actualelor puteri economice. ˛n
viziunea lor, acest proces ar trebui să conducă la egalitate, autonomie ”i
pluralism în plan economic, politic, cultural.
Istoria nu a urmat ”i nu va urma niciodată căile utopiei. Dezvoltarea
economiei mondiale ( Øconomie-monde ) implică în mod necesar existența
unor centre puternice ”i a unor periferii. F. Braudel (1984, 1985, 1989) sau
I. Wallerstein (1992, 1993) au arătat că, într-un asemenea sistem, principiul
de bază este dezvoltarea inegală, care face ca anumite centre să producă
mai repede, mai ieftin, mai bine ”i să plaseze produsele pe numeroasele piețe
periferice, unde pot vinde ”i câ”tiga mai mult (chiar dacă prețul unui produs
este mai scăzut decât pe piețele din centru). Această diviziune a muncii la
scară mondială, care atribuie roluri specifice centrelor ”i periferiilor, se
regăse”te ”i în ansamblul industriilor culturale: anumite centre produc cantități
mult mai mari de bunuri culturale sau de informații, pe care, prin diferite
sisteme mass-media, le plasează pe piețele periferice adică în țările mai
puțin dezvoltate. Astfel, deschiderea acestora spre modernizare a însemnat ”i
o deschidere a piețelor create în țările puternic industrializate.
˛n felul acesta, țările din lumea a treia s-au trezit confruntate cu cealaltă
față a liberei circulații a produselor ”i informațiilor, cu ceea ce avea să se
190 SISTEMUL MASS-MEDIA
numească imperialism cultural: un proces în care schimbarea se produce
prin eliminarea creațiilor culturale autohtone ”i prin înlocuirea lor cu produse
de serie, standardizate ”i ieftine, provenind din țările bogate.
Imperialism cultural, globalism ”i glocalism
Lumea modernă se caracterizează, atât în planul economic, cât ”i în acela alpoliticii sau culturii, prin globalizare . După A. Giddens, această realitate
implică intensificarea relațiilor mondiale cu locuri depărtate, astfel încât
întâmplări care au loc la scară locală sunt, de fapt, modelate de evenimente
care s-au petrecut la mare distanță (1990, p. 64). Globalizarea înseamnă însă
lucruri diferite pentru diferitele segmente ale vieții sociale ”i diferitele ”tiințe:
în economie, ea se referă la proliferarea piețelor libere, la scară mondială,
neîngrădite de reglementări restrictive ”i discriminări naționale (protecționism);
pentru politicieni, ea desemnează amenințări noi pentru statul-națiune ”i noi
politici, la scară internațională; pentru sociologi, vorbe”te despre schimbări
sociale ”i culturale extrem de rapide, despre apariția de noi forme de distribuție
a resurselor ”i despre inechitate; pentru omul obi”nuit, globalizarea înseamnă
produse (materiale ”i culturale) mai ieftine, venite din cine ”tie ce colț de
lume. Globalismul nu se reduce deci la o singură formă de manifestare; spre
exemplu, de”i multe dintre dezbaterile despre acest fenomen sunt încărcate de
note critice (globalismul amenință identitatea națională, valorile tradiționale,
piețele locale ”i naționale etc.), nu trebuie uitat că, datorită acestui proces,
milioane de oameni au acces la valorile culturii universale sau că, mulțumită
schimburilor de informații la scară globală, se poate vorbi de apariția unui
spațiu public global ”i de implicarea unor actori regionali în dezbaterile pe
teme de interes planetar.
˛ntr-o configurație economică, politică ”i socială globalizată, decizia (la
nivel global sau local) ”i aplicarea ei eficientă depind în chip fundamental de
accesul rapid ”i complet la informația exactă ”i de actualitate. Cum accesul
presupune resurse (pentru echipamente ”i speciali”ti), țările subdezvoltate,
lipsite de resurse financiare, tehnologice ”i umane, riscă să fie scoase din acest
circuit ”i proiectate la periferia traseelor comunicaționale.
˛ncă din anii 60, reprezentanții acestor țări au criticat monopolul pe care
marile puteri îl au asupra sistemelor de comunicare planetare. La cererea lor,
UNESCO a organizat la Nairobi, în 1976, o conferință specială consacrată
Noii ordini mondiale a informației ”i comunicării. O comisie, prezidată de
diplomatul irlandez Sean McBride, a fost însărcinată să analizeze chestiunea
accesului la informații ”i a (ceea ce se va numi ulterior) fluxului liber al
191 MASS-MEDIA “I SCHIMBAREA SOCIALˆ
informațiilor. Raportul acestei comisii, finalizat în 1980, a fost publicat sub
titlul O singură lume, mai multe voci. ˛n acela”i an, UNESCO a votat un
document prin care se angaja să încurajeze libera circulație a informațiilor,
să promoveze distribuția mai largă ”i mai echilibrată a informațiilor, fără
limitări ale libertății de expresie, ”i să dezvolte mijloace proprii prin care să
sprijine capacitatea de comunicare a țărilor în curs de dezvoltare. Poziția ”i
măsurile UNESCO au declan”at numeroase controverse, de natură atât politică
(țările occidentale au văzut în această acțiune o victorie a URSS, care exercita
o influență considerabilă asupra multor guverne din lumea a treia), cât ”i
profesională (prevalându-se de aceste principii, guvernele din multe țări
subdezvoltate au încercat să blocheze accesul jurnali”tilor străini la eveni-
mente ”i realități pe care le considerau neconvenabile ”i să distribuie o
informație-propagandă, sub pretextul că î”i exercită dreptul de a comunica ”i
de a participa la fluxul liber de informații). ˛n replică, în 1981, lideri ai
organizațiilor mass-media din 21 de țări, reuniți în Franța, au lansat a”a-numita
Declarație de la Talloires (de la numele localității unde a avut loc conferința),
prin care î”i făceau cunoscută opoziția fermă față de controlul informației de
către guverne, blocarea accesului jurnali”tilor la informație ”i controlarea
activității jurnali”tilor prin legi restrictive ale presei.
Pe de altă parte, viteza extraordinară cu care noile tehnologii s-au impus ”i
s-au generalizat nu mai permite închistarea în limitele comunitare, nu mai lasă
loc pentru autarhie . Grație sateliților ”i sistemelor de telecomunicații,
informația ”i divertismentul (produse într-o parte a lumii) ajung rapid ”i fără
mari costuri în toate colțurile lumii. ˛ntre 1965 ”i 1986, numărul televizoarelor
a crescut, la scara întregii planete, de la 192 de milioane la 710 milioane: din
de”ertul Gobi până în jungla Amazonului, Pământul s-a umplut de antene
parabolice, care captează miile de programe oferite prin sute de sateliți
geostaționari. Fluxul liber al comunicării se realizează adeseori împotriva
unor opțiuni politice ale anumitor guverne sau grupări politice, datorită
difuzării generalizate a noilor tehnologii ”i a exploziei mijloacelor de comu-
nicare de masă.
La două decenii de la declan”area acestor dezbateri, fluxul mondial de
informații ne apare într-adevăr ca suma mai multor voci; acestea nu sunt însă
egale, ci sincopate: unele dispun de mijloace care le permit să se audă mai
puternic, altele nu. Sintagmele imperialism cultural sau imperialism media-
tic, lansate de cercetătorii radicali care au aprofundat acest aspect (H. Schiller,
A. Mattelart, P. Golding, O. Boyd-Barrett), scot în evidență puterea de domi-
nație a marilor grupuri de presă, naționale ”i internaționale. După Herbert
Schiller, noțiunea de flux liber al informațiilor este acum interpretată în a”a fel
încât să le permită celor care controlează resursele ”i dispun de accesul la
192 SISTEMUL MASS-MEDIA
circuitele de comunicare să le satureze cu propriile lor mesaje. ˛n relațiile
dintre națiuni, acest principiu serve”te la perpetuarea relațiilor de dominație ”i
dependență ( apud P. Flichy, 1991, p. 234). Din această perspectivă, două
fenomene se pot produce: (1) eliminarea sau marginalizarea unor națiuni din
fluxurile mondiale de informații; despre Filipine se vorbe”te doar când erupe
un vulcan sau are loc o lovitură de stat, despre Bangladesh doar când se
produc inundații catastrofale, despre Sudan doar în caz de secetă, foamete ”i
migrație forțată, iar despre unele regiuni nu se aminte”te în mass-media
aproape deloc (câte ”tiri au fost difuzate de mass-media internațională despre
statul S ăo Tome sau despre Bhutan?); (2) punerea sub semnul întrebării a
identității culturale a țărilor ”i zonelor în curs de dezvoltare, amenințate de
fluxul de informații ”i de produsele de divertisment vândute ieftin de marile
corporații; acest proces conduce la o omogenizare sau sincronizare
culturală, fenomen care, în latura sa pozitivă, permite acestor țări să aibă
acces la ideile, valorile ”i produsele care circulă în lumea dezvoltată, dar care,
în latura sa negativă, generează abandonarea valorilor ”i bunurilor culturale
proprii, cosmopolitismul ieftin ”i alienarea culturală.
Statisticile ”i studiile de specialitate vin să confirme aceste afirmații. Cele
mai mari cinci agenții de presă din lume sunt localizate în statele care reprezintă
marile puteri politico-militare ale epocii actuale; de”i în lume există 120 de
agenții de presă, cinci mari agenții ating cu informațiile lor 98% din populația
planetei; din cele 78 de mari firme care operează în sfera comunicării de
masă identificate de o cercetare a UNESCO în 1989, nici una nu era originară
sau bazată într-o zonă din lumea a treia; jumătate din acestea sunt americane,
iar o pătrime europene. ˛n lume sunt produse anual 3.600 de filme; de”i
numai 10% din acestea sunt realizate în SUA, filmele americane ocupă 50%
din timpul real de vizionare de pe planetă ”i 50% din totalul veniturilor aduse
de industria cinematografică; 90% din frecvențele de radio disponibile sunt
utilizate de țările dezvoltate; 80% din producția mondială de carte este plasată
tot aici. Evenimentele importante din viața țărilor dezvoltate devin, prin
difuzarea lor planetară, evenimente mondiale: astfel, dacă în 1961, 350 de
milioane de oameni au urmărit funeraliile lui Winston Churchill, în 1969,
peste 400 de milioane de privitori au asistat la primii pa”i pe Lună ai
astronauților americani.
CNN este urmărit de 71 de milioane de telespectatori în SUA, iar împreună
cu CNN International (care difuzează non-stop programe de ”tiri în țări din
Asia, Europa, America Latină ”i Australia) atinge audiențe de 225 de milioane
de cămine din 212 țări; CNN avea în anul 2000 peste 4.000 de jurnali”ti
distribuiți în întreaga lume ”i oferea ”tiri pentru 85 de posturi de televiziune
abonate. BBC World este receptat în 71 de milioane de cămine din aproape
193 MASS-MEDIA “I SCHIMBAREA SOCIALˆ
200 de țări; versiunea pentru Statele Unite ale Americii (BBC America)
ajunge în 45 de milioane de case. EuroNews atinge cu programele sale 44 de
milioane de cămine din 210 țări ale planetei.
Distribuția la scară planetară a informației produse după modelele jurna-
lismului occidental de către mari companii vestice are, după W.A. Hatchen
(1998, pp. 27-32), câteva consecințe majore:
a) triumful ”i generalizarea jurnalismului de tip occidental;
b) impunerea, la nivelul întregii planete, a culturii de masă;
c) crearea unor audiențe de tip planetar, în special pentru evenimentele cu
impact global;
d) accelerarea istoriei (datorită distribuției rapide ”i extinse a informațiilor,
cre”te ritmul în care se succedă evenimentele);
e) schimbarea politicilor internaționale ”i a tehnicilor diplomatice;
f) ignorarea unor zone ”i evenimente ”i supr alicitarea altora;
g) globalizarea publicității ”i a relațiilor publice etc.
˛n sistemul industriilor culturale, globalizarea schimburilor culturale ”i
informaționale pare a fi un proces mai mult economic ”i mai puțin politic;
altfel spus, fluxul mondial al produselor culturale nu este controlat de către
state, ci de mari trusturi multinaționale: grupul T ime-Warner, cea mai mare
corporație mass-media, deține un capital uria”, folose”te 340.000 de angajați,
are filiale în SUA, Europa, Asia, Australia ”i America Latină ”i a realizat în
1995 venituri de 17,6 miliarde de dolari. ˛n raportul său anual din 1990,
grupul se definea ca o entitate planetară ”i lansa logo-ul ˛ntreaga planetă
este publicul nostru. Grupul Viacom, care controlează numeroase societăți de
producție (ca Paramount sau MTV) ”i de distribuție a produselor mass-media,
î”i estima audiența la peste 200 de milioane de oameni, de pe tot cuprinsul
planetei. Astfel, în 1997, cifra globală de afaceri a întreprinderilor din
audiovizual ”i cinematografie a fost de 166,3 miliarde dolari, sumă care s-a
împărțit între 300 de firme. Repartiția geografică ”i ponderea lor economică
sunt inegale. ˛n primele 50 de firme, 27 sunt europene (cu o cifră de afaceri
de numai 2,23 miliarde dolari), 16 din America de Nord (cifră de afaceri de
3,3 miliarde dolari) ”i 10 din Japonia (cu cea mai mare cifră de afaceri, 3,6
miliarde dolari sursa: IREP, 1998). ˛n primele 10 firme, trei sunt conglo-
merate japoneze (Sony, NHK ”i Matsushita), cinci provin din SUA (Time-Warner,
ABC, Tele-Com, Walt Disney, CBS) ”i celelalte din Europa (ARD, Phillips,
Bertelsmann, EMI) (sursa: IDATE, 1995).
Aceste procese de concentrare verticală ”i orizontală suscită numeroase
nelini”ti, deoarece mulți anali”ti cred că asemenea grupuri uria”e, multina-
ționale, au puterea de a ocupa, fără concurență, piețe mondiale ”i de a distribui
194 SISTEMUL MASS-MEDIA
produse culturale conform unor politici proprii, fără legătură cu interesele ”i
tradițiile naționale (mult-criticatul imperialism cultural) sau cu valorile
jurnalismului responsabil (tema comercializării presei). ˛n cuvintele metafo-rice ale lui Michel de Certeau, cultura devine terenul unui neocolonialism.
Tehnocrația contemporană î”i instalează aici imperii, în acela”i mod în care
națiunile europene ale secolului al XIX-lea ocupau, militar, continente dezarmate.Trusturile raționalizează ”i rentabilizează producția de semnificații; ele umplu
cu produsele lor spațiile imense, dezarmate, semi-somnolente ale culturii.
Toate formele de necesitate, toate slăbiciunile dorinței sunt acoperite, adicăinventariate, tratate ”i exploatate de produsele comunicării de masă (1990,
p. 234).
Toate aceste cifre dezvăluie uria”a asimetrie a circulației produselor mass-
-media: țările puternic industrializate produc ”i distribuie masiv (fie prin
instituții etatizate, fie prin marile trusturi) în toate colțurile planetei, țările mai
puțin dezvoltate sunt piața de desfacere ”i de consum pentru aceste produse(spre exemplu, în America Latină, trei sferturi din programele difuzate de
televiziune sunt importate din SUA; în această țară însă, numai 5% din
programele de televiziune sunt importate din străinătate). ˛n ultimii ani, câtevamari trusturi au reu”it să încorporeze atât firme de producție, cât ”i firme
specializate în transmiterea informației ”i a divertismentului, realizând o
integrare atât orizontală (posedă filiale în numeroase țări ale planetei), cât ”iverticală (controlează toate segmentele procesului de producție, de la fabricile
producătoare de suporturi până la grupurile de distribuție). Conform unor
statistici UNESCO, în 1988, veniturile combinate a cinci asemenea giganți(Bertelsmann, News Corporation, Disney-ABC, Hachette, Time-Warner)
erau estimate la 45 de miliarde de dolari, adică 18% din totalul de 250 de
miliarde de dolari, ce reprezintă veniturile globale ale industriei informațiilor(A. Sreberny-Mohammadi, 1997, p. 129). De fapt, printr-o seamă de fuzio-
nări (firma japoneză Sony a cumpărat grupurile cinematografice americane
Columbia ”i Tri-Star Pictures; grupul italian Pathe SA a cumpărat studiourileamericane MGM-United Artists; trustul News Corporation al australianului
Robert Murdoch a cumpărat grupul american Twentieth Century Fox ”i grupul
englez Time etc.), industriile informațiilor ”i divertismentului au ajuns să fiecontrolate de câteva corporații cu caracter transnațional. Acest proces, în plină
desfă”urare, ne arată că globalizarea nu înseamnă numai distribuția la scară
planetară a unor bunuri culturale, create de statele puternic industrializate, ci”i penetrația în statele dezvoltate ”i în curs de dezvoltare a produselor unor
trusturi supra-naționale, care urmăresc o logică proprie (a profitului), diferită
de aceea a guvernelor ”i organismelor internaționale.
195 MASS-MEDIA “I SCHIMBAREA SOCIALˆ
Pe de altă parte, evoluțiile din ultimele decenii arată că centrele de producție
tind să se diversifice (chiar dacă fondurile provin de la acele”i grupuri sau din
alianțe între acestea ”i grupurile locale): Brazilia, M exic, Hong Kong, Canada,
India sau Egiptul au devenit producători importanți de programe de televiziune,filme sau muzică pentru piețe regionale, care uneori ating piețe internaționale
(cum este cazul grupului brazilian Globo, care exportă telenovele în 100 de
țări, sau al postului Al Jazeera, care are audiențe enorme în lumea arabă ”i înrândul populațiilor islamice din țările occidentale).
Țările care nu pot face față ritmului de producție ”i prețurilor (scăzute) de
desfacere impuse de marile firme încearcă să limiteze acțiunea acestora prindiferite strategii de tip protecționist . ˛ntre acestea, cele mai cunoscute sunt:
a)cotele de difuzare : această politică este specifică Uniunii Europene, care,
prin directiva numită Televiziune fără frontiere, a impus țărilor din UEca 50% dintre programele naționale să fie compuse din producții europene;
măsura viza în primul rând dez-americanizarea consumului de film ”i
promovarea creației cinematografice europene (cotele nu se aplică dis-
tribuției de ”tiri, sport, reclame, jocuri, teleshopping);
b)subvențiile pentru producția națională : statele europene oferă ajutoare
substanțiale producției de film ”i de televiziune, pentru a încuraja o pro-ducție cantitativ ”i calitativ competitivă cu cea a marilor industrii ale
filmului americane ”i japoneze (spre exemplu, în anul 1999, Italia a oferit
subvenții de 94 milioane de dolari pentru 70 de filme); cu toate acestea,dintre primele 20 de filme cu cele mai mari audiențe în sălile de cine-
matograf din Uniunea Europeană în anul 1999, 16 erau producții americane
(sursa: European Audiovisual Observatory , 2000);
c)alianțele regionale : frecvent, filmele ”i programele audiovizuale sunt
lucrate prin asocierea producătorilor din mai multe state; ace”tia pot folosi
fondurile naționale sau pot aplica pentru a obține grant-urile Uniunii
Europene din cadrul programului MEDIA (Measures to Encourage
Development of the Audiovisual Industry);
d)adaptarea programelor : țările cu resurse limitate aleg soluția cumpărării
unui program de succes (a conceptului respectiv) ”i a implementării lui cu
actorii ”i echipele de producție locale; costurile de producție sunt mult mai
reduse, iar succesul la publicul național este, de obicei, garantat de succesulprogramului inițial; emisiuni de tipul Survivor, Who Wants to Be a
Millionaire? sau Big Brother oferă câteva exemple de programe importate
de ”i din țările Uniunii Europene.
De mai mulți ani, Statele Unite ale Americii ”i Uniunea Europeană poartă
o bătălie diplomatică referitoare la includerea produselor culturale în tratatele
economice ale liberului schimb. Țările europene, sprijinite de Canada ”i de
196 SISTEMUL MASS-MEDIA
alte state, susțin că bunurile culturale nu pot fi tratate ca orice alte bunuri
comerciale, că ele sunt legate de valori profunde, de identitatea culturală
națională ”i regională, ”i că, în consecință, trebuie reglementate prin mijloace
specifice. Ele promovază criteriul excepției culturale, conform căruia tarifele
aplicate asupra produselor culturale trebuie să fie diferite în raport cu cele
aplicate altor produse (altfel spus, filmele de import trebuie să fie impozitate
mai sever în raport cu produsele alimentare sau industriale, pentru a se limita
astfel invazia de filme americane pe piețele naționale). ˛n spatele acestei
bătălii se află problema identității culturale (naționale, regionale, locale):
fluxurile globalizante pot produce hibridizări ale formelor culturale, care,
având succes commercial, pot lua locul produselor locale autentice. Spre
exemplu, în toate țările sunt fabricate filme seriale de tip soap-opera (telenovele)
sau de tip sitcom , după o rețetă americană, dar cu povestiri, actori, atmosferă
”i teme morale legate de specificul cultural local.
Teoriile imperialismului cultural operează o identificare superficială între
consum ”i schimbare de comportament: ele presupun că succesul comercial
(deci consumul generalizat al unui produs cultural) generează automat modi-
ficarea valorilor ”i atitudinilor culturale. A”a cum am văzut, analizele con-
temporane ale efectelor mass-mediei contrazic o viziune atât de simplistă ”i
pun accentul pe puterea de selecție ”i de interpretare (”i chiar resemnificare)
a mesajelor de către audiențe. Aceasta arată că globalizarea pare a găsi frâne
ale expansiunii sale în chiar logica profitului.
Pentru a avea succes pe piețe atât de diferite, trusturile trebuie să găsească
un echilibru între dimensiunea internațională (specifică lor) ”i cea națională
(specifică piețelor pe care vor să intre). După Patrice Flichy, aceste grupuri au
adoptat următoarea strategie: ele lasă loc producătorilor naționali ”i chiar
investesc direct sau indirect în activitatea acestora (vezi, spre exemplu, marele
producător brazilian de telenovele Globo, care se bazează ”i pe un puternic
capital american); în schimb, trusturile au impus un cvasi-monopol pe pro-
cesul de distribuție. Pe de o parte, trusturile integrează diferitele filiale
naționale într-un ciclu de producție unitar ”i creează pentru produsele lor
o piață unitară la scara planetei; pe de altă parte, ele ”tiu să se adapteze
la fiecare piață națională, ținând cont de specificul cultural ”i lingvistic
(P. Flichy, 1991, p. 228). Sesizând această mi”care dublă, spre globalizare ”i
spre localizare, experții în domeniu au inventat un nou cuvânt, inspirat din
vocabularul oamenilor de afaceri japonezi: glocalism (vezi B. MiŁge, 1997,
p. 190), prin care încearcă să circumscrie explozia practicilor comunicaționale
ce se desfă”oară într-un mediu comunitar, de proximitate, dar care se folose”te
de tehnologii de comunicare cu deschidere planetară ”i se bazează preponderent
pe conținuturi fabricate de trusturi transnaționale. Un exemplu concludent este
197 EFECTE ALE COMUNICˆRII DE MASˆ
oferit de producțiile de desene animate lansate în ultimii ani de Disney:
compania a renunțat la temele derivate din cultura occidentală ”i a preluat
legende ”i motive din culturile Asiei sau ale Americii Latine; pe schema epică
locală, Disney a adaptat trăiri, situații ”i atitudini specifice valorilor americane.
Un alt exemplu este oferit de postul muzical MTV, care î”i difuzează progra-
mele în 139 de țări: postul are însă 30 de canale diferite, în funcție de
specificul regional (MTV Asia, MTV Brazilia, MTV Europa), iar 90% dintre
programe sunt produse în aceste regiuni (L. Grossberg et alii, 2006, pp. 446-449).
˛n mod paradoxal, unul din efectele globalizării este diversificarea: fluxul
uria” de produse contribuie la menținerea micro-culturilor ”i a valorilor de
proximitate ”i la promovarea lor dincolo de granițele tradiționale. Noile
tehnologii permit consumatorilor pasionați de un anume tip de muzică să
asculte pe Internet, pe radioul de ni”ă, pe CD player sau pe iPod tipul de
muzică preferat, fără interferențe cu alte stiluri a”a cum se întâmplă pe
posturile naționale, unde se amestecă genurile pentru a satisface toate ca-
tegoriile de public. Iar această logică este aplicabilă ”i consumului de film,
carte, sport sau informație. Aceste fenomene arată că factorul esențial în
industriile culturale la scară globală este cererea, că producția urmează
criteriile instituite de consumatori. Globalizarea nu conduce astfel la uni-
formizare, ci la o diversificare fără precedent a producției ”i consumului de
cultură: globalizarea este un proces de hibridizare, care are ca rezultat un
amestec global; ea dă na”tere unor fenomene precum meciurile de box Thai
din Amsterdam în care se întrec tinere de origine marocană, rapul asiatic
cântat în Londra, berea irlandeză, taco-ul chinezesc ”i Mardi Gras-ul indian
din SUA sau fetițele mexicane îmbrăcate în haine specifice Greciei antice,
care dansează în stilul Isadorei Duncan (J.N. Pieterse, apud J. Storey, 2003,
p. 1 13).
Mass-media ”i viața politică
De la spațiul public la opinia publică
Relația dintre presă ”i viața politică se concentrează în jurul unor teme (”i
dileme) fundamentale: este presa un factor de civism sau un agent al
depolitizării? Este ea capabilă să prezinte în mod clar ”i echilibrat eveni-
mentele politice? Sunt jurnali”tii în stare să exercite o funcție de observare
”i de critică, în mod neutru, dezideologizat ”i devotat interesului public?
Este presa un loc al manipulării? Influențează presa comportamentul liderilor
politici? Dar al electoratului? Dacă da, în ce sens?
Pentru a da un răspuns la toate aceste întrebări, pentru a putea clarifica
relațiile dintre sistemul mass-media ”i viața politică (implicit, dintre jurnali”ti
”i politicieni), trebuie să înțelegem câteva dintre componentele elementare ale
vieții politice ”i să identificăm punctele în care universul politic se întâlne”te
cu universul comunicării. La temelia tuturor dezbaterilor referitoare la relația
dintre politic ”i comunicare stă noțiunea de spațiu public (sferă publică).
Pentru J. Habermas, filosoful care a integrat această noțiune într-un sistem
conceptual coerent, întemeiat pe rolul comunicării în viața politică, sfera
publică burgheză poate fi înțeleasă ca sfera persoanelor particulare reunite în
public. Ele revendică această sferă publică, reglementată de autorități, dar
orientată împotriva Puterii, pentru a fi în măsură să discute cu ea regulile
generale ale schimburilor. […] Mediul în care se exercită această opoziție
între sfera publică ”i Putere este original ”i fără precedent în istorie: raționa-
mentul (1978, p. 38). ˛ntr-o accepție elementară ”i general admisă, spațiul
public desemnează discutarea problemelor de interes public, discutare astfel
organizată încât actorii ei sunt obligați să folosească armele argumentației ”i să
se plaseze în perspectiva intereselor generale. Spațiul public este «locul»
participării politice, înțeleasă ca expresie a intereselor ”i deliberării, al deci-
ziilor ”i al controlului puterii (D. Reynie, 1996, p. 444). După B. Lamizat ”i
A. Silem, spațiul public modern se constituie, în dimensiunea sa spațială,
ca un loc de circulație, unde se întâlnesc oameni, interese, idei. El este
recunoscut ca unul public, unde teritoriul sau clădirile aparțin comunității. ˛n
acest loc se produc: schimburile de informații sau păreri; actele de decizie;
200 SISTEMUL MASS-MEDIA
discursurile politice; acțiunile instituțiilor ce reprezintă puterile instituționale
(B. Lamizat, A. Silem, 1997, p. 233).
Structura acestor definiții se bazează pe câteva realități ”i noțiuni funda-
mentale:
a)Individul filosofii ilumini”ti, în operele cărora s-au cristalizat ideile care
vor conduce la conceptul modern de spațiu public, au subliniat prăpastia
dintre statul medieval, în care puterea se exercita în numele unui mandat
sacru (regele, considerat alesul, unsul divinității), ”i un stat de tip
nou, în care exercitarea puterii urma să fie rezultatul unui mandat social,
al unui pact între membrii ”i instituțiile unei colectivități. Din această
perspectivă, individul devine fundamentul societății ”i al statului, deoarece
ultimele nu sunt altceva decât produsul unor decizii ”i contracte prin care
oamenii au cedat o parte din puterea ”i din drepturile lor naturale unor
instituții ”i lideri cu misiuni ”i puteri bine definite.
Pentru realizarea acestui pact social, individul trebuie eliberat de influența
opresivă a autorităților externe (Biserică, Regalitate) ”i a valorilor asumate
în mod necritic (prin preluarea tradiției ”i a convențiilor sociale). Acțiunile
sale trebuie să izvorască dintr-o alegere personală, bazată pe evaluarea
rațională a unei situații. ˛n centrul unui univers din care Divinitatea a fost
gonită, ilumini”tii au a”ezat rațiunea ”i libertățile (individuale ”i colective)
ce derivă din exercitarea ei. Ceea ce a făcut ca libertatea de expresie să
devină un dat ”i un drept natural al fiecărui om; egali prin natură ”i prin
exercițiul rațiunii, eliberați de tutela opresivă a instituțiilor ”i a credințelor
care le limitau libertatea, oamenii au dreptul ”i obligația să participe la
conducerea societății, la luarea deciziilor, la exercitarea puterii.
b)Dezbaterea egalitatea indivizilor elimină posibilitatea ca vreunul dintre ei
să fie, în chip singular, deținătorul Adevărului. Fiecare individ, în virtutea
naturii sale raționale, are capacitatea de arbitraj: astfel, con”tiința indivi-
duală este concepută ca un tribunal intim, ca o instanță morală unde, prin
exercitarea spiritului critic, sunt analizate diferitele fațete ale unei pro-
bleme. Prin extensie, ansamblul indivizilor adunați pentru a lua o decizie
va reproduce, în acțiunea lor, procesul interior de judecare ”i evaluare a
unei chestiuni, din perspectiva unor interese ”i cu argumente cât mai
diferite. Pentru Jurgen Habermas, dezbaterea iluministă, rațională repre-
zintă esența funcționării spațiului public. Prin ea se realizează schimbul de
idei (comunicarea) ”i se pun bazele unei acțiuni de tip comunicațional, cu
finalități politice, economice, culturale etc.
Dezbaterea se întemeiază pe autonomia fiecărei con”tiințe individuale ”i pe
recunoa”terea reciprocă a acestei autonomii; pe utilizarea unor tehnici
201 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
raționale de argumentare pentru identificarea ”i promovarea adevărului
propriu; pe forța educativă a culturii ”i pe efortul, constant ”i generalizat,
de difuzare a valorilor majore ale civilizației, fără de care dialogul ar deveni
irațional, afectiv, demagogic; pe distribuirea echitabilă a informațiilor ”i
opiniilor, pe diferite suporturi (medii) precum limbajul verbal (conversația
sau teatrul), produsele tipărite (cartea, revista, ziarul, afi”ul) sau mesajele
audiovizuale. După P. LadriŁre, în spațiul public se realizează formarea
opiniei ”i a voinței publice, în mod liber, conform unor proceduri argumen-
tative. Datorită diverselor contacte ”i interacțiuni (sociale n. M.C.) se
concretizează, în practica unor acte de comunicare, o asociație voluntară,
care are ca scop obținerea înțelegerii reciproce, la care se ajunge printr-un
tip precis de discuție, unde argumentele, în mod explicit bazate pe rațiune,
sunt supuse criticii de către partenerii la dialog (1992, p. 35; vezi ”i
D. Reynie, 1996, p. 443).
c)Locul public spațiul public se situează, a”a cum arată Habermas, între
spațiul privat (universul familiei ”i al activităților referitoare la interesele
personale) ”i spațiul etatizat (universul exercitării puterii în plan legislativ,
executiv, administrativ, juridic etc.). Primul loc public în care au fost
dezbătute teme legate de interesul colectiv a fost agora din democrațiile
Greciei antice. Agora reunea însă un număr limitat de cetățeni (ale”i în
virtutea unor criterii precum poziția socială, resursele economice, statutul
etnic etc.) ”i excludea numero”i alții, pe criterii sociale (metecii, adică cei
care nu erau de origine ateniană), economice (sclavii) ”i de status (femeile
”i adolescenții). Documentele Antichității ne arată că, frecvent, agora era
luată în posesie de oratori străluciți, al căror scop nu era aflarea adevărului
de interes general, ci obținerea sprijinului pentru un interes de grup sau
pentru satisfacerea setei de putere; altfel spus, acest spațiu de discuție în
public avea o finalitate în primul rând figurativă, fiind un loc al pre-
zentării sinelui, unde fiecare încerca să exceleze, prin cuvintele alese rostite
în public, pentru a obține glorie (J.-M. Ferry, 1989, p. 18). Habermas
susține că, începând cu secolul al XVII-lea, în Europa apar noi locuri
publice de dezbatere ”i de exprimare a con”tiinței individuale: saloanele ”i
cafenelele literare, academiile, cluburile ”i, ulterior, presa. Acestea devin
locurile în care este exersată, în mod colectiv, abilitatea de a raționa, de a
dezbate o problemă ”i de a se stabili un consens asupra căilor de acțiune
necesare pentru rezolvarea respectivei probleme. Toate aceste locuri publice
sunt expresia libertății individuale: ele funcționează ca asocieri voluntare
ale unor indivizi care doresc să discute, să schimbe idei, să accepte critica
celorlalți, să ajungă la un anumit consens.
202 SISTEMUL MASS-MEDIA
Conform definiției propuse de J. Habermas, sfera publică burgheză poate
fi înțeleasă ca fiind sfera persoanelor particulare reunite într-un public. Acestea
revendică o asemenea sferă publică reglementată de către autorități, dar
orientată în mod direct contra Puterii, pentru a putea să discute cu aceasta
regulile schimburilor reciproce. [
] Mediul acestei opoziții între sfera publică
”i Putere este original ”i fără precedent în istorie: este uzajul public al
rațiunii (1978, p. 38). După Habermas, spațiul public nu există decât ca
suma integrală ”i nealterată a unor atribute fundamentale:
a)poziționarea între zona privată ”i cea statală : dezbaterea nu trebuie să fie
alterată de interese egoiste, fie cele dictate de căutarea profitului, specifică
lumii afacerilor (sfera privată), fie cele dictate de goana după putere (sfera
etatică); cei care participă la dezbaterile din spațiul public trebuie să se
poziționeze în afara acestor interese ”i să privească problemele din perspectiva
cetățeanului, a celui pentru care interesul comun este mai presus de
interesele mărunte, de grup; de aceea, cei care participă la o asemenea
dezbatere formează un public (activ), în timp ce aceia care consumă pasiv
anumite informații oferite de presă formează o audiență ;
b)caracterul rațional, argumentativ al dezbaterilor : o dezbatere autentică nu
poate fi condusă de sentimente sau de dorința de distracție;
c)centrarea pe temele politice majore , de interes public: discuțiile din spațiul
public nu trebuie să cadă în plasa frivolității ”i a temelor de interes colateral,
chiar dacă acestea sunt spectaculoase ”i atractive.
˛n lucrarea amintită, Habermas susține că modernitatea aduce o alterare
radicală a funcționării spațiului public, prin acapararea de către presă a spațiului
public. Astfel, interesul economic devine motorul principal al producerii de
mesaje mass-media; accesul la un public din ce în ce mai vast (transformat în
consumator) duce la distorsionarea mesajelor, la adaptarea conținutului lor la
a”teptările ”i nivelul psihologic al acestor audiențe enorme, deci la dispariția
dimensiunii raționale specifice dezbaterilor din spațiul public: Marea Presă
se bazează pe o deturnare, în scopuri comerciale, a participării marilor clase
populare la sfera publică: ea oferă acestora simplul acces la sfera publică.
Dar această sferă publică lărgită pierde caracterul public de îndată ce mijloa-
cele puse la dispoziția «accesibilității psihologice» au putut fi transformate
într-un scop în sine: menținerea consumului la acel nivel determinat de legile
pieții (1978, p. 177). Pe de altă parte, consumul de cultură în public alterează
relația dialectică prin care se constituia spațiul dezbaterilor publice argu-
mentative: comunicarea specifică publicului care se folosea, în mod cultural,
de rațiunea lui era direct legată de lectura practicată în acele locuri de retragere
oferite de sfera domestică. [
] Dispariția formelor private de asimilare atrage
203 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
după sine dispariția discuțiilor publice referitoare la ceea ce a fost asimilat
(ibidem).
La începuturile sale, acest nou spațiu public a fost unul burghez: la el au
avut acces doar acei indivizi care beneficiau de o anumită prosperitate mate-
rială ”i de o cultură adecvată exercitării unei discuții publice elevate.
Con”tienți de aceste limite, gânditorii ilumini”ti au pus în centrul strategiei
lor politice activitatea (”i instituțiile) de educare: difuzarea cuno”tințelor (prin
sisteme variate, precum educația primară, teatrul, literatura de popularizare,
presa de informare cultural-”tiințifică, apostolatul intelectual etc.) trebuia să
conducă la o lărgire a publicului care lua parte la dezbaterea problemelor de
interes comun. Pentru a putea dezbate anumite probleme de interes general,
acest public, deja educat, trebuia să beneficieze de acces liber la informații.
Din pricina varietății problemelor, comunicarea interpersonală nu putea satis-
face nevoia de informare; locul ei trebuia luat de o altă formă de transmitere
a informațiilor, mai complexă ”i mai rapidă iar aceasta fost presa. Educația
generalizată ”i presa liberă apar acum ca agenți ”i factori primordiali ai
democratizării vieții politice, altfel spus, ai lărgirii permanente a spațiului
public, prin includerea unor categorii tot mai largi ale populației. Esența
acestui model este rezumată de J. Keane (2000, p. 146) astfel: Democrația
necesită cetățeni educați. Capacitatea lor de a se pune de accord în mod
inteligent, prin metode democratice, poate fi alimentată doar dacă ei se bucură
de acces liber ”i egal la diverse surse de informare. [
] Procedurile demo-
cratice ”i mijloacele publice de comunicare generează ”i dezacorduri. Ele
facilitează dezaprobarea ”i revizuirea consensurilor prestabilite ”i, de aceea,
sunt singurele potrivite pentru societăți complexe.
Din această perspectivă, exercițiul democratic este inevitabil asociat cu
educația, cu informarea corectă, cu dezbaterea publică lărgită ”i, deci, cu
instituțiile ”i tehnologiile care pot asigura realizarea acestor condiții. Atunci
când spațiul public nu mai este limitat la un spațiu fizic determinat, unde se
întâlnesc oamenii pentru a dezbate o problemă de interes general (saloane
literare, săli de teatru, piața publică etc.), atunci când mass-media devine
locul unde se formulează ”i dezbat problemele de interes public, constituirea
sa implică etapele specifice circulației mesajelor mediatice în public: expu-
nerea la un astfel de mesaj, discutarea lui în diferite grupuri (familie, prieteni,
colegi de serviciu), formarea unei opinii în cadrul acestor micro-publicuri ”i
implicarea într-o dezbatere publică generalizată (prin trimiterea de mesaje
către presă, participarea la forumuri de dezbatere, exprimarea opiniei prin
vot). Astfel, prin extinderea sa, spațiul public poate ajunge să exprime nu
numai părerile ”i atitudinile unui grup limitat (ale unei elite), ci ”i pozițiile
unor grupuri diverse, eterogene ”i numeroase: el devine astfel un loc de
204 SISTEMUL MASS-MEDIA
întâlnire a unor valori, adeseori opuse, deoarece varietatea grupurilor, inte-
reselor ”i concepțiilor politice nu mai permite atingerea unei unități conceptuale
durabile. ˛n acest spațiu public modern va apărea un nou tip de consens,care nu mai vizează principii filosofice generale, ci probleme concrete deinteres practic, precis definite, consens care se obține cu greu ”i nu dureazădecât perioade scurte de timp: expresia acestei noi forme este opinia publică.
La origini, în secolele al XVII-lea ”i al XVIII-lea, opinia publică era
cantonată în mediile politice active, unde scriitorii, filosofii ”i morali”tii
consacrau o mare parte din timpul ”i energia lor pentru a produce diverseevaluări ale fenomenelor politice ”i pentru a le comunica (eventual, a leimpune) în celelalte medii elevate ale societății. Din această perspectivă,opinia publică era o ideologie profesională, reprezentând concepția pe care oaveau asupra politicului grupuri sociale restrânse, a căror profesie era să emită
păreri, cu scopul de a intra astfel în jocul politic (încercând să-l modifice); ei
î”i transfigurau opiniile lor de elite cultivate în opinii universale, atemporale,
anonime, deci în valori ale politicii (P. Champagne, 1990, p. 47). Opinia
publică luminată, produsă de o minoritate savantă, se deosebea de părerileconfuze, necritice, spontane ”i adeseori superstițioase ce caracterizau modulpopular de evaluare a fenomenelor sociale ”i politice. Pentru a deveni opinia
publică legitimă, aceste expresii ale vox populi trebuiau filtrate, traduse,
interpretate totul prin dezbaterile elevate din saloanele ”i cluburile frecventatede elitele epocii. Astfel reconstruite, mesajele plebei ofereau imaginea uneivoințe populare, în numele căreia elita savantă va acționa împotriva regalității”i a clerului, legitimându-se astfel ca exponentă a unor interese ”i aspirațiiconsiderate ca universale.
Elitele iluministe se plasau astfel ca mediatoare între Putere ”i P opor, între
Cunoa”tere ”i Ignoranță: ele considerau că av eau datoria să transmită repre-
zentanților Puterii voința populară, pe de o parte, ”i să educe masele incultepentru a le face capabile să participe la dezbaterile publice, pe de altă parte.Misiunea pe care ”i-au fixat-o elitele intelectuale ale secolului al XVIII-lea,misiune nu lipsită de contradicții (cineva poate să lupte astfel contra tiraniei
în numele Poporului ”i, în acela”i timp, să lupte contra poporului în numele
Rațiunii J.M. Barbero, 1993, p. 7), va fi reactualizată de părinții concepțieiliberale asupra presei; ei vor atribui însă acest rol jurnali”tilor, cărora le vorcere să medieze între structurile Puterii ”i publicul larg. Acest transfer defuncții de la elita intelectuală savantă către o altă elită (situată între lumeasavantă, lumea politică ”i lumea populară) a devenit necesar ”i posibil datorită
transformării radicale a spațiului public, în noile condiții create de dezvoltarea
societăților industriale moderne.
Secolul al XIX-lea a adus, odată cu industrializarea ”i urbanizarea masivă,
o lărgire a sferei de acțiune a politicului. Este vorba de un ansamblu de
205 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
transformări ale vieții politice, între care amintim aici: accesul maselor la
actul de decizie politică, prin trecerea (treptată) către sufragiul universal
(deci prin eliminarea restricțiilor economice, de vârstă, sex, apartenență etnică
prin care era limitat dreptul de vot); legalizarea unor forme de rezistență ”i
presiune populară precum grevele, manifestațiile, mar”urile de protest, acti-
vitatea sindicală etc.; cre”terea nivelului de educație ”i cultură (generală ”i
politică) a maselor populare; coborârea politicului către mase, în mod direct,
prin tot mai numeroasele întâlniri cu alegătorii ”i, în mod indirect, prin utilizarea
presei ca loc al transmiterii mesajelor Puterii ”i al dezbaterilor politice.
Pentru mulțimile de oameni simpli care trebuiau să participe, prin vot, la
decizia politică, spațiul public nu se mai putea limita la locurile tradiționale
ale exercițiului său: saloane, cafenele, academii, cluburi etc. A”a cum subliniază
J. Blumler, acum totul se schimbase: votul devenise universal, informația ”i
comentariile erau abundente, activitatea de comunicare fusese «profesiona-
lizată», iar produsele ei erau procesate ”i ambalate în forme tipice; spațiul
public însu”i crescuse în dimensiune, prin multiplicarea actorilor implicați,
a canalelor de comunicare ”i a chestiunilor aflate în dezbaterea publică
(J. Blumler et alii , 1990, p. 276).
Cre”terea cantitativă a publicului implicat în dezbatere ”i decizie, pr ecum
”i complicarea problemelor aflate în discuția publică nu mai permit ancorarea
spațiului public exclusiv în locuri bine determinate (chiar dacă acestea
continuă să existe ”i să reprezinte forumuri importante de dezbatere); am-
ploarea vieții politice solicită un nou suport ”i un nou mod de comunicare:
acesta exista ”i (s-ar putea spune) abia a”tepta să devină noul spațiu public
este vorba de sistemul mass-media.
Intrarea presei în acest joc va avea ca efect multiplicarea părerilor ”i a
modurilor de abordare a unei probleme: prin intermediul ei, atitudini ”i
concepții variate vor fi aduse, în flux constant, în atenția publicului, vor fi
evaluate, criticate, acceptate sau respinse. Această varietate a perspectivelor
asupra unor teme de interes general nu va mai permite realizarea unei unice
opinii, expresie intelectuală a unei ideale voințe populare sau chiar a unei
utopice voințe universale. Opinia publică va reprezenta acum acea sumă de
păreri ”i atitudini prin care se exprimă interese deosebite ”i, nu o dată, opuse.
Imagine a societății moderne complexe ”i a diferitelor curente de idei care o
străbat, noțiunea contemporană de opinie publică a pierdut conotațiile
intelectuale ”i valențele universaliste care îi aureolaseră apariția în plin secol
iluminist ”i a luat chipul, fragmentat ”i dinamic, al evoluțiilor socio-culturale
specifice istoriei contemporane.
˛ntr-o definiție sintetică, opinia publică este un ansamblu de atitudini,
exprimate de un număr semnificativ de indivizi, în legătură cu o problemă de
206 SISTEMUL MASS-MEDIA
importanță generală (B. Hennessy, 1981, p. 4). Dicționarele o definesc astfel:
agregarea unor opinii individuale asemănătoare pe probleme de interespublic (R. Boudon et alii , 1996, p. 1993); o manifestare a mentalității
colective, distinctă de voința populară, de publicul însu”i ”i de mase (G. FerrØol
et alii , 1998, pp. 145-146); expresia unei atitudini a unui grup sau a
majorității populației, referitoare la un subiect, adesea controversat, dintr-oanumită arie tematică (R. Weiner, 1990, p. 325). După B. Berelson (1972,p. 528), ea reprezintă răspunsul oamenilor (ceea ce poate însemna aprobare,
dezaprobare, indiferență) la situații politice ”i sociale controversate, dar de
interes general, precum relațiile internaționale, politica internă, alegerile,relațiile etnice iar G. Sartori (1999, p. 100) susține că opinia publică poatefi definită astfel: un public sau o multitudine de expresii ale publicului, ale
cărui stări de spirit (opinii) difuze interacționează cu fluxul informațiilor în
ceea ce prive”te statutul acelor res publica .
Analizând noțiunile elementare pe care se fundamentează majoritatea
definițiilor consacrate opiniei publice, J. Lazăr ajunge la următorul inventar:
(1) opinia publică se referă la comportamentele unui mare număr de indivizi,
comportamente exprimate verbal; (2) ea se referă la ceva cunoscut de toatălumea; (3) acest «ceva» are caracteristica de a fi important pentru toatălumea; (4) opinia publică implică frecvent con”tiința diferențelor de atitudine
față de acest «ceva»; (5) grupul devine activ în planul comportamentului,
astfel încât să-”i sporească eficacitatea în atingerea scopului propus; (6) opiniapublică se exprimă prin diferite canale de comunicare socială (J. Lazar,1993, p. 133) Iar R. Rieffel (2005a, p. 32) susține că opinia publică are trei
caracteristici: este produsul unui public bine definit (de la electorat în ansamblul
său la un anume segment, cum ar fi tinerii studenți din zona metropolitană);este o opinie împărtă”ită de un număr mare de indivizi, o opinie comunăacestora; este făcută publică prin anumite mijloace (de la demonstrații la
declarații în mass-media).
˛n actuala sa configurație, conceptul de opinie publică nu mai exprimă o
unitate monolitică, de atitudine, ci, din contră, o multitudine de abordări aleunei probleme de interes comun, din perspectiva tradițiilor culturale, a motiva-
țiilor politice, a presiunilor sociale ”i a reprezentărilor simbolice specifice
fiecărui segment al colectivităților moderne eterogene, foarte numeroase,fără legături directe de comunicare între grupuri. Ceea ce înseamnă că opiniapublică desemnează acele configurații ”i momente în care o anumită atitudine
beneficiază de sprijinul con”tient al unor segmente majoritare ale populației;
astfel, opinia publică nu are nevoie să fie unanimă; în schimb, ea trebuie săfie coerentă ”i omogenă (G. Tremblay, 1991, p. 165).
207 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
˛n sistemele democratice (mai mult decât în alte sisteme politice), deciziile
reprezentanților Puterii trebuie să țină seama de opinia publică referitoare la
tema, situația, evenimentul respectiv. Atunci când clasa politică ajunge să
dețină prin vot puteri legislative sau executive, ea se consideră o exponentă
a intereselor ”i aspirațiilor unor categorii populare (majoritare sau mino-
ritare); ea crede că pozițiile ”i atitudinile ei respectă ”i traduc marile curente
de opinie publică. ˛n felul acesta î”i legitimează puterea prin raportarea la
opinia publică. Opinia publică funcționează ca un termen de referință ”i ca un
argument care define”te ”i justifică deciziile, strategiile ”i acțiunile clasei
politice. De aceea, cunoa”terea tendințelor opiniei publice, a modului în care
ea se construie”te, precum ”i a modalităților de influențare constituie o
preocupare majoră a clasei politice ”i, evident, a lumii ”tiințifice. Chiar dacă
prioritatea în utilizarea acestei noțiuni i se atribuie lui Machiavelli, primele
cercetări riguroase consacrate opiniei publice apar la începutul acestui secol,
când G. Tarde ( Lopinion et la foule [Opinia ”i mulțimea ] 1901), W. Lippmann
(Public Opinion [Opinia publică ] 1922) ”i E. Bernays ( Cristallizing Public
Opinion [Cristalizarea opiniei publice ] 1923) publică textele de referință,
clasice, ale acestui domeniu al cercetării; ele pun bazele conceptuale ale
studiului opiniei publice ”i permit dezvoltarea a numeroase modalități de
abordare teoretică ”i de cercetare concretă (vezi J. Gerstle, 1992, pp. 45-54).
După Patrick Champagne, la formarea opiniei publice au contribuit, succe-
dându-se ”i completându-se în timp, diferiți actori: întâi, liderii politici, în
comunicare directă cu micul lor grup de susținători; apoi, liderii ”i aparatele
de partid, în comunicare, fie mediată de reprezentanții locali ai partidelor, fie
directă, în timpul campaniilor electorale, cu ocazia unor mitinguri ”i mar”uri
politice; ulterior, între ace”tia ”i public au apărut jurnali”tii, care, pe de o
parte, transmiteau unor mase din ce în ce mai depărtate ”i mai eterogene
mesajele clasei politice ”i, pe de alta, atrăgeau atenția reprezentanților Puterii
asupra stării de spirit, nemulțumirilor, intereselor, problematicii sau aspira-
țiilor ce caracterizau diferitele grupuri ”i pături sociale; în prezent, în acest
joc comunicațional a mai apărut încă un actor: speciali”tii în sondaje. Ace”tia
au avantajul de a propune tehnici de cercetare care au girul ”tiințificului ”i
de a oferi, în mod rapid, date exacte despre atitudinea unor segmente bine
definite ale societății față de o temă anume. Chiar dacă utilizarea generalizată
”i necritică a sondajelor a stârnit nemulțumirea unor sociologi ”i politologi,
sondajele au dat un conținut precis ”i practic noțiunii de opinie publică,
grație progreselor tehnologice (calculatoarele) ”i ale ”tiințelor sociale (tehnici
de e”antionare, de alcătuire a chestionarelor). Opinia publică este interogată
acum în mod aproape instantaneu, printr-o consultare politică ce îi vizează pe
toți cetățenii (P. Champagne, 1995, p. 27).
208 SISTEMUL MASS-MEDIA
Presa ca a patra putere
Gânditorii ilumini”ti erau con”tienți că individul nu se poate elibera de sub
opresiunea autorităților externe ”i a reprezentărilor pe care acestea le impun
decât printr-un efort de cultivare, de formare a unei gândiri autonome,
elevate, critice. De aceea, ei ”i-au atribuit misiunea de a-i lumina pe
reprezentanții claselor populare, de a le oferi suportul cultural pe baza căruia
ace”tia să-”i poată dezvolta personalități independente. Oamenii luminați
prin educație ”colară ”i/sau prin lectură pot participa la dezbaterile de idei ”i
pot contribui la formarea unui consens (asupra problemelor în discuție ”i a
căilor de acțiune) generator de opinie publică. ˛n acela”i timp, pentru a putea
dezbate ”i lua decizii corecte, oamenii nu trebuie numai formați (prin accesul
la capodoperele artei, la noțiunile de bază ale culturii ”i la cuceririle ”tiinței),
ci ”i informați asupra evenimentelor respective sau a diferitelor atitudini
exprimate de reprezentanții diferitelor curente de idei. Dacă instituțiile cărora
le revenea misiunea de formare (sistemul educativ, literatura ”i arta, ”tiințele,
saloanele literare, teatrul etc.) aveau o istorie, un statut social ”i un prestigiu
evident, instituția care urma să preia funcția de informare nu avea, în epoca
ilumini”tilor, o identitate ”i un mod de funcționare bine definite.
Informarea s-a realizat, secole de-a rândul, prin comunicarea interpersonală:
martorii unui eveniment povesteau ceea ce trăiseră altor semeni, ace”tia trans-
miteau o versiune (sărăcită sau îmbogățită) unui alt grup, de unde povestea
circula către altă audiență ”i a”a mai departe. ˛n acest circuit, trecerea de la un
povestitor (”i grup) la altul aducea diverse alterări, astfel încât, la capătul
lanțului, varianta finală putea fi foarte diferită de cea inițială. Pe de altă parte,
încercările de a fixa pe un suport stabil anumite versiuni despre anumite eveni-
mente s-au lovit de limitările procesului de producție a documentului (prin
scris de mână) ”i de capacitățile reduse de difuzare (puține manuscrise,
mijloace de transport lente). Drept urmare, sfera publică elevată (scrisă ”i
cultivată) nu a comunicat cu spațiile populare, unde oralitatea ”i imaginarul
simbolic au rămas dominante. Aceste granițe au fost distruse de apariția
tiparului ”i de transformările socio-economice generate de impunerea econo-
miilor de piață, care, concomitent, au condus la lărgirea sferelor de comunicare
”i au permis unor categorii tot mai largi să aibă acces la ideile, operele literare
”i informațiile puse în circulație (întâi) de cărți, (apoi) de reviste ”i ziare.
La început, spațiul tipografic a fost monopolizat de produsele culturii
elevate ”i de reprezentanții acesteia; pe măsură ce publicul alfabetizat se
lărgea, pe măsură ce apăreau noi domenii de interes ”i noi câmpuri de
curiozitate, pe măsură ce presa scrisă devenea mai familiară decât cărțile, în
209 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
lumea textelor tipărite au apărut noi genuri: dezbaterile, ”tirile, interviurile,
anchetele ”i reportajele; odată cu ele, un personaj specializat jurnalistul.
Munca sa, consacrată prezentării ”i dezbaterii temelor politice, sociale sau
culturale de interes imediat, se deosebea de aceea a creatorului (de artă,
literatură, filosofie), care viza teme universale, tratate din perspectiva eternității.
Multă vreme, această diviziune a afectat nu atât categorii sociale, cât domenii
de activitate, uneori ale aceleia”i persoane: numele marilor personalități din
secolele XVII-XIX se leagă de o operă majoră (tratate filosofice, ”tiințifice
sau morale, opere de artă) ”i de una minoră (discursuri ”i articole din presa
vremii): Zola a scris peste 2.000 de articole, dar nu prin acestea a intrat
numele său în con”tiința culturală a posterității. La fel, ilumini”tii ”i urma”ii
lor (J.J. Rousseau, Voltaire, T. Paine, J. Swift, D. Defoe) au fost prolifici
oameni de presă, iar marile figuri ale culturii moderne, ca Balzac, Twain,
Hemingway, Camus, Brecht sau Eliade, s-au consacrat, cu o energie aproape
egală, atât scrisului literar, cât ”i celui jurnalistic.
La sfâr”itul secolului al XIX-lea, câmpul presei î”i dobânde”te autonomia
râvnită ”i îi împinge spre margine pe cei care doreau să-”i mențină dublul
statut de creatori de artă ”i jurnali”ti: acestora le rămâne spațiul articolului de
opinie (tabletă, comentariu, pamflet, cronică etc.), în timp ce jurnalistul profe-
sionist controlează ansamblul articolelor de informare (vezi M. Schudson,
1978; D. Schiller, 1981; D. Ruellan, 1993, 1997; M. Stephens, 1997). ˛n felul
acesta, la aproape două secole de la configurarea proiectului politic iluminist,
presa dobânde”te stabilitatea instituțională ”i identitatea profesională care îi
permit să îndeplinească funcția de informare ”i să participe, prin aceasta, la
construirea spațiului public. Prezența ei, asemenea oricărui catalizator, va
aduce modificări profunde ”i va schimba radical regulile jocului democratic.
Intrarea triumfală a presei în spațiul public ”i apoi fixarea spațiului
public în universul mass-mediei au condus la crearea unui actor specializat în
formarea opiniei publice. Acest nou personaj politic este jurnalistul, care,
prin articole ”i editoriale, contribuie la impunerea temelor din dezbaterea
publică, precum ”i la fabricarea opiniei publice (P. Champagne, 1995, p. 26).
Modificarea regulilor de constituire a spațiului public ”i a opiniei publice gene-
rează un nou sistem de relații între clasa politică ”i ansamblul alegătorilor:
alături ”i, uneori, în locul legăturilor directe dintre omul politic ”i electorat se
dezvoltă o țesătură de relații de informare ”i de influențare reciprocă, mediate
”i exprimate de presă. Mai exact spus, pe lângă locurile clasice (cluburi,
Parlament, cafenele, piață, stradă) unde se formează ”i se dezbat temele de
interes public, se impune un nou loc, mobil, rapid, general accesibil:
produsul mass-media. Acest (nou) spațiu public, mediatic permite accesul
unor voci numeroase ”i diferite, atinge mulțimi infinit mai mari decât publicul
210 SISTEMUL MASS-MEDIA
saloanelor sau al piețelor, adoptă un limbaj accesibil ”i exprimă puncte de
vedere adesea opuse poziției afi”ate de deținătorii puterii. Altfel spus, spațiul
public mediatic î”i depă”e”te, vizibil ”i ostentativ, autonomia atribuită a priori
oricărui spațiu public; nu numai că se deta”ează de structurile statului (ca o
sferă alternativă), dar se prezintă ca o instanță adversativă, ca o formă de
supraveghere a activității Puterii ”i a funcționării sistemului politic (vezi
J. Curran, 1991).
După Bernard MiŁge, spațiul public mediatic este influențat de: (1) amploa-
rea populației implicate; (2) relațiile dintre partenerii actului de comunicare;
(3) stilul presei (de la presa de opinie la presa de informare); (4) raportul cu
puterile politice ”i economice; (5) modul de organizare a mass-mediei (B. MiŁge,
1997, p. 1 15). La ace”ti factori se adaugă ”i noile tehnologii, care au adus
modificări semnificative ale funcționării ”i, implicit, ale puterii presei (vezi
P . Chambat, 1995, pp. 76-79).
Renunțând la serenitatea spațiului public tradițional (conceput de către
gânditorii ilumini”ti ca un loc ezoteric al dezbaterilor raționale ”i al formării
unor opinii savante), mass-media a contribuit la crearea unui spațiu public
popular, mai angajat, mai inovator, mai apropiat atât de frământările populare,
cât ”i de seismele politice. Mai puțin deta”ate ori intelectuale, presa ”i spațiul
public mediatic pe care ea îl creează au devenit mai implicate politic, mai
puternice prin capacitatea de a influența Puterea ”i mai vizibile în ochii publi-
cului. Astfel (”i în termeni mai cunoscuți), presa a devenit a patra putere.
Noțiunea de a patra putere apare în momentul când presa, a cărei bază
economică se lărge”te constant, devine un releu indispensabil al democrației
reprezentative. Presa nu mai este doar expresia unor poziții ”i opinii politice
determinate; ea prezintă acum toate pozițiile ”i opiniile, fără a fi subordonată
nici uneia dintre ele. Presa se constituie într-o «a patra putere» în această nouă
situație, în care toate celelalte puteri sunt obligate să facă apel la serviciile ei,
fără să poată însă să o subordoneze [
]; ea devine o adevărată putere în
momentul în care se separă de celelalte puteri, oferindu-le însă accesul la
cuvântul ”i imaginea publică (G. Leblanc, 1995, p. 65).
Istoricii presei susțin că la originea acestei formule ar sta o observație a
filosofului politic englez Edmund Burke; de”i în lucrările sale nu există o
afirmație clară în acest sens, paternitatea îi este atribuită datorită unei note a
istoricului Thomas Carlyle: acesta susține că Burke ar fi afirmat că în Par-
lamentul britanic sunt doar trei stări, dar la galeria unde stau reprezentanții
presei se află o patra stare, mai importantă decât toate celelalte la un loc (vezi
W . Safire, 1993, p. 264). Remarca lui Edmund Burke atrage atenția asupra a
două caracteristici contradictorii: (1) presa ”i reprezentanții ei nu se bucură
de nici un fel de legitimitate politică (mass-media nu este o instituție a Puterilor
211 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
statului, iar jurnali”tii nu au fost ale”i sau desemnați de alegători sau alte
comunități sociale să reprezinte pe cineva anume); (2) presa ”i reprezentanții
ei au o putere ie”ită din comun în a influența dezbaterile ”i în a modifica
deciziile politice. ˛n concluzie, de”i nelegitimă (pentru că nu reprezintă nici o
stare a societății), presa î”i revendică drepturi ”i puteri ca ”i cum ar fi una
din aceste stări. Cu aceea”i accepție, sintagma a fost utilizată ”i de istoricul
T.B. Macauly, care compară puterea jurnali”tilor de a forma opiniile cu aceea
a oratorilor din cluburi ”i cafenele.
Ideea lui Burke va avea succes, dar va cunoa”te, la trecerea ei pe tărâm
francez, o modificare esențială: Balzac, Dumas, Zola vor vorbi acum despre
presă ca despre o a patra putere (vezi J-F. Lacan, M. Palmer, D. Ruellan,
1994, p. 152), în condițiile în care, teoria separării puterilor în stat (legislativă,
executivă ”i judecătorească) era deja constituită. A stfel, un hazard Parlamentul
englez avea trei stări (lorzi spirituali, adică clericii, lorzii pământe”ti, adică
clasa seniorială, ”i reprezentanții Casei Comunelor), iar teoria politică va
identifica trei puteri care trebuiau să fie complementare ”i separate pentru a
garanta menținerea democrației a permis existența unui mod unitar în a plasa
presa ca o a patra forță în jocul politic, chiar dacă ideea de stare (clasă
socială reprezentată în P arlament) era total diferită de ideea de Putere (instituții
ale statului care asigură îndeplinirea unor funcții politice esențiale). Expresia
se va impune în această ultimă variantă, ajungând să semnifice, la ora
actuală, capacitatea presei de a juca un rol important în societate, în raport cu
prima putere (guvernul), a doua (sistemul judiciar) ”i a treia (legislativul)
(J. Watson, A. Hill, 1989, p. 71; vezi ”i R. Weiner, 1990, p. 194).
Formule precum presa este a patra putere sau jurnali”tii sunt o putere
sună foarte plăcut pentru cei care lucrează într-o instituție mass-media: ele
dau senzația unei legitimități superioare, a unui mandat social sau politic, în
măsură să justifice ”i să scuze orice acțiune a presei, orice exces ”i chiar orice
eroare, dacă acestea s-au petrecut într-o campanie desfă”urată împotriva uneia
din puterile (legitime) ale statului. Din această perspectivă, misiunea ultimă ”i
rațiunea esențială de a fi a presei constau în a se opune celorlalte puteri ale
statului (de”i, în cadrul teoriilor politice, puterile nu se opun, ci se echilibrează
reciproc, prin jocul dialectic dintre autonomie ”i control). Printr-o subtilă
alunecare semantică, ideea de a patra stare/putere, adică de forță alter-
nativă , s-a transformat în aceea de instanță adversativă : presa nu mai repre-
zintă atât locul de dezbatere sau de exprimare a opiniei publice, cât o instituție
de critică ”i de control, care urmăre”te comportamentul Puterii, convinsă
(obsedată) că acesta este incorect sau (măcar) insuficient de responsabil față
de mase. ˛ntr-o formulă metaforică, această misiune critică a presei se con-
densează în termenul watchdog (câine de pază al publicului împotriva
212 SISTEMUL MASS-MEDIA
exceselor Puterii); expresia reflectă ipostaza agresivă ”i mereu amenințătoare
a presei, în antiteză cu imaginea unei prese supuse ”i controlate de puterile în
exercițiu lap dog (câinele care linge mâinile oricui).
˛ntr-un studiu de sinteză, Colin Sparks susține că folosirea generalizată a
acestor termeni nu este, din nefericire, asociată cu o literatură de specialitate
consacrată lor; de obicei, sintagmele respective sunt utilizate în mod necritic
”i neteoretic (C. Sparks, 1995, p. 47). După autorul amintit, există trei tipuri
posibile de raportare a presei față de structurile puterii:
a) Presa ca a patra putere : Această terminologie atribuie presei, în mod
implicit, acela”i rol de conducere, diferit de societatea civilă, pe care-l
exercită ”i celelalte trei puteri ( ibidem , p. 49). Altfel spus, presa ar fi un
factor de acțiune publică, analog puterilor executive, legislative ”i juridice;
ea ar scăpa de sub controlul cetățenilor ”i ar crea, prin exercițiul ei, o elită
jurnalistică având acela”i statut ca ”i elitele puterii. Fiind o putere auto-
nomă, presa nu ar mai fi controlată de public, ci s-ar auto-controla, prin
echilibrul pe care-l realizează cu celelalte puteri. Colin Sparks crede că în
cadrul modelului presei de serviciu public se configurează cel mai bine
ipostaza de a patra putere a mass-mediei (în sensul propriu al cuvântului
putere). După părerea mea, această afirmație este incorectă, atât în
raport cu valorile serviciului public, cât ”i în raport cu ideea de putere
(efectivă) a presei: singurul sistem în care presa are putere , în care, prin
acțiunea ei, anulează sau modifică acțiunea puterilor executive, legislative
”i juridice este sistemul comunist. Aici, partidul dominant, putere tota-
litară, controlează celelalte forme ale Puterii, atât din interiorul lor (prin
dublarea speciali”tilor din instituțiile respective prin birocrația de partid
activi”tii), cât ”i din exterior, prin cumularea pârghiilor de decizie la nivelul
organelor superioare ale partidului; astfel, fără a elimina formal celelalte
puteri, partidul totalitar le controlează integral. Presa, transformată în
activist ”i agitator al Partidului, devine un factor de execuție a politicii
acestuia, dictând celorlalte instituții acțiunile pe care acestea trebuie să le
îndeplinească (vezi campaniile de denigrare declan”atoare ale marilor
procese împotriva grupărilor sau indivizilor care se opuneau conducerii,
apelurile la mobilizare muncitorească, care dictau diferite acțiuni la nivelul
întreprinderilor, ministerelor ”i administrației). Astfel, numai o presă-
-activist poate funcționa ca o putere reală, adică poate impune celorlalte
instituții ale statului moduri ”i direcții de acțiune.
b) Presa ca a patra stare : sistemul de reprezentativitate din secolul al XVIII-lea
decupa societatea în mai multe stări, corespunzătoare unor categorii sociale
relativ omogene; fiecare dintre ele ocupa în Parlament un anumit număr
213 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
de locuri, proporțional cu importanța sa. Dacă presa este o altă stare,
înseamnă că ea reprezintă categoriile care, dintr-un motiv sau altul, nu î”i
văd apărate interesele sau problemele specifice în structurile Puterii. ˛ntr-o
asemenea accepție, presa vorbe”te în numele celor fără putere, fără
voce publică, al categoriilor defavorizate, al celor pe care viața politică
îi ignoră, îi ascunde sau îi disprețuie”te. Misiunea presei este, în acest caz,
de a descoperi erorile instituțiilor Puterii, de a face publice situațiile în care
ele acționează, fără a fi controlate de celelalte puteri legitime, în defa-
voarea unor grupuri sociale sau a unor indivizi (minoritățile etnice, persoa-
nele handicapate, copiii orfani, minoritățile sexuale). ˛ntruparea tipică a
acestei perspective este oferită de jurnalismul de investigație.
c) Presa ca un câine de pază (watchdog ): Presa acționează în numele
publicului, pentru a-i atrage atenția asupra abuzurilor Puterii ( ibidem , p. 52).
Este, de fapt, sensul global în care se utilizează (a”a cum am văzut, oare-
cum impropriu) sintagma presa a patra putere. ˛n această ipostază,
mass-media veghează asupra corectitudinii tuturor instituțiilor statale (nu
numai a celor politice); ele reprezintă publicul larg (nu numai categoriile
fără reprezentativitate politică) ”i acționează conform unui sentiment acut
al responsabilității publice (nu al apartenenței la o elită sau la o putere
adversativă). După Collin Sparks, în această ipostază, ele sunt un actor
social distinct, care ocupă un fel de interstițiu social între diferiții actori ai
puterii ”i ai publicului, în numele cărora însă acționează.
Atunci când trebuie să-”i justifice statutul de reprezentanți ai unei a patra
puteri, jurnali”tii ”i teoreticienii găsesc cu greu răspunsuri la o seamă de
întrebări nelini”titoare:
a) De unde vine legitimitatea presei de a patra putere? A”a cum remarcă
Jean Charon, politicienii, validați de actul electoral, fie că sunt la putere, fie
că sunt în opoziție, consideră acțiunile lor ca legitime, în numele reprezen-
tativității dobândite prin vot; în numele acestei legitimități, ei cred că au
datoria să comunice atât cu electoratul lor, cât ”i cu publicul larg, pentru a-l
informa asupra deciziilor luate. Din această perspectivă, ei plasează presa în
ipostaza unui simplu instrument de informare, care mediază schimbul de
date ”i opinii dintre public ”i clasa politică, ”i susțin că presa nu are dreptul
să se substituie nici populației, nici opoziției, nici altor instituții, preluând
”i monopolizând funcția de control ”i de critică a Puterii (J. Charron, 1996,
pp. 28-30; vezi ”i D. Graber, D. McQuail, P. Norris, 1998, pp. 4-10).
˛ntr-adevăr, presa nu poate revendica o legitimitate politică, ci numai una
culturală: istoria a arătat că jurnali”tii, chiar gre”ind, au îndeplinit un rol
important în echilibrarea puterilor, îndeosebi prin asigurarea dreptului de
214 SISTEMUL MASS-MEDIA
exprimare liberă a opiniilor (funcția critică fiind o ipostază a acestui drept).
De-a lungul timpului, legitimitatea ei istorică ”i culturală a fost validată
prin unele decizii legislative (Constituții ”i diferite legi), care au oferit
presei o bază juridică pentru activitatea ei ”i au contribuit la conturarea
unei identități profesionale specifice.
b) Este presa suficient de independentă pentru a-”i putea exercita în mod
corect funcția de contra-putere? ˛n principiu, independența presei poate fi
asigurată prin două tipuri de soluții: prin mijloace economice ”i prin
mijloace legislative. ˛n primul caz, transformarea instituției de presă într-o
întreprindere rentabilă elimină finanțarea de către stat sau de către partidele
politice ”i creează condițiile autonomiei politice; în al doilea caz, existența
unor cadre legale de sprijinire dezinteresată a presei, care precizează
mecanismele de limitare a intervenției Puterilor în activitatea jurnalistică,
permite instituirea autonomiei de funcționare a mass-media.
˛n practică însă, numeroase experiențe concrete arată că nici una din cele
două soluții nu este perfectă: bătălia pentru autonomia economică aruncă
întreprinderea de presă în jocul conflictual al pieței ”i, implicit, în țesătura
intereselor economico-politice; marile trusturi de presă au fost frecvent
acuzate fie de promovarea unor poziții părtinitoare ”i de pactizarea cu
anumite grupuri ale puterii, fie de sacrificarea raționalității politice în
favoarea spectacularizării comerciale a informației (vezi M. Edelman, 1988;
B. Bagdikian, 1991; D. Nimmo, J. Combs, 1990; D. Alger, 1998 etc.);
la rândul său, sistemul serviciului public a cunoscut numeroase deformări:
prin instituțiile de presă finanțate de stat, Puterea a plasat, în mod privi-
legiat, anumite mesaje ”i a blocat accesul altor mesaje, reprezentând punc-
tele de vedere ale opoziției sau ale vocilor publice.
c) Sunt jurnali”tii suficient de competenți, de morali ”i de intransigenți pentru
a-”i exercita misiunea de observatori imparțiali ai Puterilor statului?
Răspunsul la această întrebare a fost dat, în plan teoretic, de numeroasele
coduri, dezbateri ”i lucrări consacrate eticii ”i deontologiei profesionale,
care impun jurnalistului norme morale elevate. ˛n plan practic, această
atitudine profesională este validată de numeroasele campanii jurnalistice de
dezvăluire a adevărului, de la cele duse la sfâr”itul secolului al XIX-lea de
celebrii muckrackers americani până la mai recentul moment de glorie al
presei adversative cazul Watergate. Dar, în acela”i plan, numeroase alte
cazuri vin să atragă atenția asupra exceselor unui jurnalism imoral
”i impudic: fabricarea victimelor în conflictul americano-cubanez de
către ziarul lui W. Hearst, campania de denigrare care a dus la sinuci-
derea fostului prim-ministru francez BØrØgovoy sau moartea tragică a
prințesei Diana.
215 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
d) Este publicul suficient de educat ”i de interesat în a urmări informațiile
politice sau a se implica în dezbaterile publice? Din perspectiva teoreticie-
nilor spațiului public, cei care participă la dezbaterile publice o fac în mod
rațional, prin argumente coerente ”i pe baza unor informații valide. Esteevident că un asemenea spațiu public rațional nu poate avea un caracter de
masă; este ”i mai evident faptul că presa nu poate distribui numai asemenea
mesaje aride ”i puțin atractive. Adeseori, detaliul personal ”i anecdotaprivind conflicte sau întâmplări picante sunt mai atractive decât un
discurs politic sau o inițiativă clarvăzătoare. Din această perspectivă,
experiența unei jurnaliste americane este edificatoare.
˛n 1984, în timpul campaniei electorale prezidențiale, echipa care se ocupa de
crearea imaginii lui Ronald Reagan ”i-a propus să utilizeze, pentru a subliniacontribuția acestuia la prosperitatea Americii, a”a-numitele feeling good spots . ˛n
mesajele electorale ”i în materialele publicitare, Reagan, zâmbitor, proclama
realizarea visului american, subliniind reu”ita programelor pe care le-a pus înaplicare în timpul primului său mandat; aceste declarații erau ilustrate prinimagini ce prezentau în mod idilic realitatea americană: parade, drapele, chipuride copii fericiți, oameni muncind, tineri care-”i cumpără o casă sau o ma”ină,pensionari care se plimbă lini”tiți prin parcuri. ˛n acest context, Leslie Stahl,
jurnalistă la CBS, a realizat, în cadrul programului Face to the Nation, un
documentar în care a încercat să arate e”ecurile politicii lui Reagan ”i caracteruliluzoriu al promisiunilor sale. Ea a adunat diverse secvențe din aceste spoturi ”i adublat (prin comentariu off) fiecare dintre imaginile în roz cu cifre, statistici,evaluări care contraziceau promisiunile lui Reagan. La câteva ore după difuzareaemisiunii, Leslie Stahl a primit un telefon de la unul din ”efii campaniei electorale
a lui Ronald Reagan; foarte jovial, acesta i-a mulțumit pentru emisiunea realizată,
declarându-i: Ne-a plăcut la nebunie!. Surprinsă, Leslie Stahl i-a răspuns:Cum puteți spune că v-a plăcut? Am fost foarte dură. Nu vi s-a părut c-am fostdestul de dură?. Replica a fost promptă: Nu vă faceți iluzii. Publicul nu esteatent la ceea ce spuneți, dacă imaginile arată un lucru total diferit (M. Schram,1987, pp. 23-26).
Numer o”i anali”ti arată că, în prezent, pe lângă formele clasice de limitare
”i influențare a presei (prin cadre legislative ”i regulamentare rigide, presiuni
economice, conivențe politice, hegemonie culturală, blocarea accesului la
informație etc.), apar forme noi de realizare a interfeței între politic ”i
mass-media, care, fără a fi restrictive, pot influența totu”i activitatea jurnali”-
tilor: este vorba de marketingul politic ”i de relațiile publice. Acestea nu
vizează restrângerea accesului presei la informare sau manipularea jurna-
li”tilor, ci au ca scop constituirea anumitor evenimente publice sau plasarea
unor mesaje în produsele mass-media, în colaborare cu jurnali”tii. Chiar dacă
216 SISTEMUL MASS-MEDIA
sunt profund corecte în esența lor, asemenea activități ”i tehnici sunt percepute
de către jurnali”ti ca limitări ale sferei de acțiune a mass-mediei: profesioni”tii
presei afirmă că, datorită acțiunii acestor producători ”i distribuitori de
informație, ei pierd controlul asupra fabricării ”i difuzării ”tirilor de interes
public, devenind doar un suport ”i un intermediar între clasa politică ”i
audiență. ˛n aceste condiții, statutul de a patra putere al presei nu poate fi
un drept câ”tigat o dată pentru totdeauna; el apare ca o obligație ”i ca un
privilegiu care trebuie dobândite, justificate ”i păstrate prin fiecare act de
participare de dezbaterile din spațiul public.
Un teritoriu al luptelor neîntrerupte: comunicarea politică
˛n ultimă instanță, relația dintre presă ”i viața politică apare ca un câmp de
confruntări în care cei doi parteneri încearcă să-”i atingă țelurile specifice,
folosind proceduri variate, ce merg de la negocieri ”i schimburi corecte de
informații până la acțiuni brutale de influențare sau de intimidare reciprocă.
Obiectivele ”i statutul partenerilor acestei confruntări nu sunt egale: politi-
cienii folosesc mijloacele de comunicare de masă pentru a dobândi mai multevoturi ”i, prin ele, mai multă putere; pentru ei, presa reprezintă doar un
instrument, alături de altele, precum întâlnirile electorale, vizitele, discursu-
rile, afi”ele, scrisorile etc.; ea are un rol important în comunicarea cu publicul,
dar nu unul exclusiv; oferă prestigiu, dar nu este factorul major de legitimare
politică (numero”i politicieni au o imagine proastă în presă, dar î”i păstrează
electoratul). Jurnali”tii trăiesc în ”i din presă, nu au alt teritoriu de activitate
”i de autopromovare; prin impunerea valorilor lor specifice (altfel spus, prin
rezistența în fața constrângerilor, exigențelor sau capriciilor oamenilor politici)
jurnali”tii urmăresc obținerea legitimității sociale ”i a credibilității profesionale
(vezi J. Charron, 1996, pp. 184-199; J.C. Blumler, M. Gurevitch, 1995,
pp. 18-19). De aici derivă un sentiment de precaritate, care explică pre-
ocuparea jurnali”tilor pentru ca valorile specifice presei libere să fie respectate
”i ca dreptul lor privind accesul la informare ”i la exprimarea neîngrădită a
opiniilor să nu fie încălcat. Recunoa”terea acestor drepturi are ca scop crearea
unui echilibru (de putere ”i prestigiu) între oamenii politici ”i jurnali”ti:
Politicienii ”i oficialitățile tratează cu respect cererile jurnali”tilor privind
accesul la informație, la interviuri sau conferințe de presă, deoarece orga-
nizațiile mass-media se bucură de protecție constituțională, legitimitate culturală
”i independență financiară (R. Entman, 1995, p. 29).
˛n epoca modernă, emergența unor forme variate de distribuire a mesajelor
a conturat un câmp de sine stătător al comunicării: comunicarea politică .
217 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
Acest sistem are două fețe: pe de o parte, o dimensiune mai accentuat
comunicațională, de factură civică, axată pe asigurarea unui flux permanent
de informații dinspre structurile Puterii către populație (în acest caz, comu-
nicarea politică nu ar trebui să aibă intenții persuasive, chiar dacă, prin
prezentarea acțiunilor pe care reprezentanții le realizează, ea poate întări sau
crea opinii favorabile); pe de altă parte, o dimensiune mai accentuat persuasivă,
axată pe transmiterea unor mesaje favorabile individului sau instituției politice
care le emite, cu intenții propagandistice ”i cu scopul influențării publicului.
Spațiul comunicării politice cunoa”te o dezvoltare ”i o specializare perma-
nente: lucrările de profil inventariază mai multe domenii, cum ar fi comunicarea
prezidențială, guvernamentală, a puterilor locale, comunicarea administrativă
”i comunicarea de campanie electorală; din perspectiva tehnicilor, sunt
inventariate forme diferite, precum mediatizarea vieții politice, marketingul
politic ”i publicitatea politică (J. Gerstle, 1992). Acestea pot folosi presa de
informare (națională ”i locală) sau pot face apel la produse mediatice proprii
(ziare, programe radio ”i TV, reviste guvernamentale, bro”uri, publicitate
politică, afi”e, Internet, apeluri telefonice etc.). ˛n prezent, diferitele dimen-
siuni ale comunicării politice se întrepătrund permanent: Mai întâi, după
cum se pare, comunicarea politică modernă (adică întrebuințarea tehnicilor de
marketing politic, dacă acesta poate fi separat de marketing) nu este unicul
model folosit, chiar dacă este foarte probabil modelul dominant, cel puțin în
alegerile prezidențiale. Speciali”tii observă că alte două modele se mențin
încă: modelul «dialogic», cel mai vechi, bazat pe contactul ”i pe schimbul de
idei cu electorul (ce merge de la strângerea de mână într-o piață ori dezbaterea
organizată în curtea unei ”coli până la miting ”i la prezentarea solemnă a
«programului»), ”i modelul «propagandistic» (care folose”te în special lungi
discursuri convingătoare, pe un ton aproape agresiv, încercând să seducă
auditoriul) (B. MiŁge, 2000b, p. 73).
Numeroasele str ategii ”i tehnici prin care reprezentanții politicului încearcă
să dobândească un surplus de control în câmpul comunicării (mediatice, dar ”i
non-mediatice) alcătuiesc domeniul marketingului politic. ˛n linii mari, acesta
constă în aplicarea tehnicilor de marketing […] pentru obținerea spri-
jinului, punctual sau global, al unor grupuri sociale bine precizate
(J. Gerstle, 1992, p. 45). Acest model de marketing se bazează pe un
ansamblu de tehnici inspirate din metodele comerciale folosite de întreprinderi.
El încearcă să «vândă» un om politic la fel cum este vândut un produs, prin
seducerea cumpărătorului-alegător. Piața vizată de un candidat este segmentată
într-un număr oarecare de «ținte» (nehotărâții, militanții, opozanții), care
trebuie atrase printr-o publicitate adecvată, o imagine valorizantă sau câteva
sloganuri ”ocante (R. Rieffel, 1995, p. 197). ˛n cadrul marketingului politic,
218 SISTEMUL MASS-MEDIA
P . Maarek distinge folosirea publicității politice (spații pentru anunțuri ”i
reclame cumpărate în diverse canale mediatice) de strategiile propriu-zise de
marketing, bazate pe analizarea pieței, conceperea campaniei, construirea
unei imagini a produsului (fie el un om politic, un partid, o guvernare, un
proiect sau o idee politică), stabilirea tacticii, aplicarea ”i evaluarea campaniei
(P. Maarek, 1992, pp. 27-93).
Publicitatea politică nu afectează în mod direct activitatea jurnali”tilor:
instituțiile de presă vând spațiu sau timp candidaților, partidelor sau organis-
melor politice, care î”i plasează aici mesajele lor, concepute ”i elaborate de
speciali”ti proprii. Astfel, prin publicitate, un reprezentant politic cumpără
controlul asupra comunicării. El î”i asigură sprijinul unei instituții de presă,
cel puțin pentru a-i difuza, într-un moment sau pe un spațiu date, un mesaj
țintit către un public mai mult sau mai puțin larg, fidel acelei publicații
(J. Gerstle, 1992, p. 56). ˛n prezent, în țările occidentale, ponderea publicității
politice a ajuns să reprezinte circa 70% din bugetul unei campanii electorale.
˛n campania electorală din 1984, Ronald Reagan a folosit 23,9 milioane de
dolari pentru publicitatea politică în mass-media, iar contracandidatul său,
D. Mondale, 21,5 milioane de dolari; în 1996, cei doi candidați (Bill Clinton
”i Bob Dole) au utilizat, fiecare, 40 de milioane de dolari (S. Biagi, 1999,
p. 281) Spre deosebire de publicitatea comercială, acest tip de publicitate
încearcă să persuadeze indivizii să-”i dea votul unui partid sau lider, nu să-”i
cheltuie banii pe un produs sau altul; beneficiul pe care ea îl sugerează este,
într-un anume sens, imaterial, deoarece, pe de o parte, persoana care acceptă
oferta nu rămâne cu un produs pe care îl poate folosi pentru sine ”i, pe de altă
parte, ea nu poate măsura avantajele pe care le obține în urma acceptării
acestei oferte. Ceea ce face ca publicitatea politică să se bazeze pe argumente
mai degrabă simbolice decât materiale ”i să fie adeseori de tip negativ: ea
vorbe”te mai mult despre defectele oponentului ”i riscurile acceptării ofertei
acestuia decât despre avantajele oferite de liderul sau partidul pentru care se
face reclamă (în timp ce, în reclamele comerciale, publicitatea negativă este
fie interzisă prin reglementările specifice, fie prohibită de codurile de etică
profesională).
Manag erii posturilor ”i redacțiilor agreează publicitatea politică din trei
motive:
a) Reprezintă o sursă importantă de venituri (în anii electorali, candidații
politici apar constant în topul primilor 25 de cumpărători de publicitate
vezi D.R. Pember, 1992, p. 486).
b) Difuzarea publicității politice creează o impresie de echilibru ”i neutra-
litate: presa oferă astfel ”anse egale partidelor, grupurilor, liderilor
219 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
importanți, care pot plasa mesajele pe care le doresc, pe suporturile
mediatice pe care ”i le aleg. Redacția nu poate interveni în aceste mesaje,deci nu poate fi acuzată de favorizarea sau defavorizarea unui candidat saua unei grupări politice.
c) Publicitatea politică este u”or de programat ”i paginat, spre deosebire de
alte evenimente politice, care au durate imprevizibile, se desfă”oară înmomente neconvenabile (din perspectiva orarului de producție), au un con-ținut adeseori neclar; mesajele publicitare, în schimb, sunt predate la
timp, au durată sau dimensiuni precise, nu întârzie producția ”i nu afectează
grilele de programe sau sumarele stabile ale instituției mass-media.
˛n mod indirect, publicitatea politică exercită o profundă influență asupra
activității jurnalistice. Fondurile importante puse la dispoziția acestei forme de
comunicare permit achiziționarea de spațiu/timp în cantități tot mai mari, faptce limitează spațiul ”i timpul rămas la dispoziția jurnali”tilor pentru articole deinformare, dezbateri, interviuri ”i investigații politice. ˛n plus, a”a cum observă
R. Entman, acest mecanism tinde să identifice libertatea de expresie (a
candidaților politici) cu libertatea de a cumpăra spațiu/timp în mass-media,fapt ce măre”te presiunea factorului economic ”i a inegalităților de tip economic
asupra comunicării politice ”i, implicit, a activității jurnalistice (R. Entman,
1995, p. 19; vezi ”i D. McQuail, 1992, p. 134; P. Mancini, D. Swanson,1996, pp. 8-10).
Pe de altă parte, mesajele publicității politice nu au conținut informativ sau
rațional: ele sunt centrate pe o imagine capabilă să sugereze anumite valori,
pozitive sau negative.
˛n 1969, în timpul campaniei electorale prezidențiale, contracandidatul lui L yndon
Johnson, senatorul Barry Goldwater, a făcut mai multe declarații prin care sugeracă ar fi dispus să utilizeze armele nucleare pentru impunerea supremației SUA.Un specialist în publicitate, Tony Schwartz, a conceput un spot în favoarea luiLyndon Johnson: filmul arăta o fetiță care rupea lini”tită petalele unei margarete,numărându-le de la 1 la 10. La ultima petală, filmul aducea în prim-plan privireafetiței; simultan, o voce aspră începea să numere de la 10 la 1. Când termina,imaginea unei uria”e ciuperci atomice ”i sunetul cumplit al unei explozii acopereauecranul. Apoi se auzea vocea lui Johnson: Trebuie să construim o lume în care
copiii să poată trăi. Trebuie să ne iubim unii pe alții, fiindcă altfel vom muri. Acest
spot celebru (cunoscut astăzi ca Daisy spot) a fost difuzat o singură dată, la ora
de maximă audiență a canalului CBS; cu toate acestea, el a fixat în con”tiința
alegătorilor, iremediabil, imaginea unui Goldwater capabil să declan”eze un holo-
caust nuclear (P. Maarek, 1992, p. 15).
220 SISTEMUL MASS-MEDIA
Publicitatea politică este opusă principiilor spațiului public, bazat pe
raționalitate, dezbatere, analiză lucidă; ea valorizează afectivitatea, imaginile
”ocante, impresiile trecătoare ”i pulsiunile de moment ale maselor: Publici-
tatea vinde o imagine atrăgătoare a unui om ”i a ideilor sale. Dar ea este
rareori informativă. Pentru a-”i atinge obiectivele fixate […], ea trebuie să
convingă ”i să seducă. Astfel, publicitatea politică produce un dublu efect:
reducător care acționează asupra conținutului mesajului, adică asupra ima-
ginii omului politic ”i a ideilor sale ”i seducător care acționează asupra
cetățeanului ”i care aduce deformări ”i tendințe de influențare (J.M. Cotteret,
C. Emeri, 1993, p. 1337).
Strategiile de marketing politic pornesc de la ideea că există întotdeauna un
aspect (al unui program politic sau al unui candidat) care posedă, în raport cu
interesele sau a”teptările publicului-țintă, un potențial sporit de atragere ”i
persuadare. Ca în orice acțiune de marketing, speciali”tii încearcă să iden-
tifice: (1) caracteristicile specifice ale produsului; (2) nevoile, aspirațiile,
slăbiciunile publicului spre care vor să plaseze produsul respectiv. După ce
identifică aceste elemente, ei construiesc una sau mai multe campanii de
comunicare .
Campania de comunicare politică nu este o noutate. ˛n Roma antică se
practicau multiple tehnici, care seamănă izbitor cu marketingul politic modern:
candidații făceau vizite ”i țineau discursuri în fața electoratului, fabricau
zvonuri pentru a-”i compromite adversarii, făceau să circule manuscrise cu
discursurile lor, dădeau banchete ”i lansau numeroase mesaje, scrise direct pe
pereții caselor spre exemplu, numai în Pompei au fost descoperite peste
1.600 de asemenea afi”e electorale (vezi R. Chesnais, 1995).
O campanie de comunicare va face întotdeauna apel la două modalități de
transmitere a ideilor: prin acțiuni ”i prin mesaje verbale . Acțiunile pot avea
un conținut politic major sau pot fi ancorate în alte sfere ale vieții sociale:
caritate, sport, divertisment, cultură. Acțiunile cu conținut politic trebuie să
reprezinte inițiative care exprimă clarviziune sau curaj ”i care pot marca
momente de cotitură în istoria unei comunități; ele au fost denumite, cu o
expresie plastică, acte grele ( actes lourdes ), deoarece, prin conținutul ”i
impactul lor, capătă o importanță aparte, rămân înscrise în memoria colectivă.
Acțiunile non-politice includ mici gesturi spectaculoase, în măsură să atragă
presa (să ofere un efect de anunț) ”i să înduio”eze, să amuze, să atragă sau
să deconcerteze publicul larg. ˛n această familie intră o mulțime de episoade
anecdotice, dar memorabile: ValØry Giscard dEstaing (în campania prezi-
dențială din 1974) cântând la acordeon într-o emisiune de varietăți, jucând
fotbal, intrând în casa unor cetățeni oarecare ”i luând masa cu ei; Bill Clinton
cântând la saxofon sau făcând jogging; Boris Elțîn dansând pe muzică rock,
221 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
pe o scenă invadată de tineri pleto”i; François Mitterrand urcând pe colina de
la Solutre ”i contemplând, recules, peisajul rural al Franței eterne.
Mesajele verbale implică discursuri, declarații, interviuri, sloganuri, evo-
cări, promisiuni, angajamente, atacuri la adresa adversarilor politici toate
construite în a”a fel încât să reamintească sau să sugereze valorile de bază în
jurul cărora a fost construită campania de comunicare politică.
Pentru a fi cunoscute de milioanele de oameni care alcătuiesc electoratul ”i
creează opinia publică, gesturile ”i mesajele verbale ale oamenilor politici
trebuie să fie intens mediatizate. Ceea ce înseamnă că presa trebuie să fieatrasă către acele locuri ”i acele momente în care se va produce actul
(politic) planificat, lucru u”or de realizat atunci când este vorba de momente
de răscruce, care generează acte grele: desemnarea unui candidat laprezidențiale, anunțarea programului politic, o dezbatere față în față la vârf, o
declarație de război etc. Pentru celelalte elemente ale campaniei de comu-
nicare, adică pentru efectele de anunț, este nevoie de multă inventivitate:ele trebuie concepute astfel încât să dea impresia că întrunesc caracteristicile
specifice unei ”tiri, că au valoare de ”tire ( newsworthiness ). De aici, din
căutarea febrilă a acoperirii mediatice, din preocuparea de a atrage unnumăr cât mai important de jurnali”ti, derivă înclinația către evenimentele
spectaculoase, cu bogată încărcătură afectivă. Se declan”ează acum un meca-
nism în lanț: aceste evenimente sunt fabricate pentru presă (pseudo-eveni-mente), astfel încât să posede caracteristicile ”tirii (interes uman, dramatism,
conflict, pregnanță etc.); ele oferă instituțiilor de presă garanția că materialul
respectiv se va încadra în a”teptările publicului larg; prin aceasta, ”tireapolitică devine una general accesibilă ”i general interesantă; audiența ridicată
a ”tirilor permite vânzarea convenabilă a spațiului/timpului de publicitate ”i
rentabilizează departamentul respectiv; în consecință, proprietarii de instituțiide presă vor exercita presiuni pentru ca tot mai multe materiale cu conținut
politic să intre în acest cadru (care combină informația ”i divertismentul),
deoarece au interesul să-”i mențină audiența ”i să-”i asigure profitul.
Senatorul american Joseph McCarthy, declan”atorul celebrei vânători de
comuni”ti din anii 50, avea un talent aparte în a crea asemenea pseudo-eve-
nimente. El a inventat conferința de presă de dimineață, care avea ca scopanunțarea conferinței de presă de seară. Astfel obținea titluri spectaculoase înpresa de prânz: Senatorul McCarthy promite dezvăluiri în această seară
.Seara sosea ”i, dacă McCarthy avea ceva de o ferit, dădea unele informații presei;
de cele mai multe ori însă nu avea nimic de spus, ”i atunci anunța că a întâmpinatgreutăți în a obține documentele scontate, că martorul secret pe care îl are afost amenințat cu moartea ”i nu are curajul să apară în public etc. A doua zi
222 SISTEMUL MASS-MEDIA
dimineața avea din nou parte de titluri de pagina întâi: Amânare în cazul
McCarthy misterul martorului urmează să fie elucidat (W. Safire, 1993,p. 622).
Jurnali”tii trimi”i să prezinte asemenea evenimente (de obicei mai frecvente
în timpul campaniilor electorale) sunt obligați să repovestească un scenariupregătit dinainte; din această cauză ei se simt manipulați ”i au tendința să
privească suspicios orice manifestare de marketing politic.
Apariția ”i impunerea generalizată a tehnicilor de comunicare politică au
făcut ca acest spațiu să fie ocupat de mai mulți actori: pe lângă triunghiuloriginar lideri politici jurnali”ti alegători, acționează acum speciali”ti în
publicitate, marketing, relații publice, comunicare politică, cercetători ai opi-
niei publice, oameni de artă, sociologi etc. După Patrick Champagne, acestsistem conduce la un cerc vicios: Câmpul jurnalistic a devenit locul strategical bătăliilor simbolice […]. Consilierii în comunicare pregătesc «loviturile
mediatice» ”i «efectele de anunț» ale oamenilor politici, ce au scopul să ”ocheze
telespectatorii ”i să le sugereze o anumită opinie, pe care, apoi, cercetătoriispecializați în sondajele de opinie publică o vor înregistra (1990, p. 32).
Când Puterea ascultă de Presă
A”a cum am arătat la începutul acestui capitol, relațiile dintre lumea politică
”i presă nu sunt unilaterale: la rândul său, sistemul mass-media exercită oinfluență majoră ”i modifică semnificativ comportamentul actorilor politici. ˛n
relația sa cu lumea politică, presa are funcția de a transmite mesajele politice
(operând o selecție ”i o ierarhizare a acestora, fapt ce duce la crearea uneiagende a priorităților), de a le comenta (traducând, simplificând sau
interpretând discursul politic) ”i de a pune în scenă aparițiile oamenilor
politici ( apud P. Breton, 1995, p. 327; vezi ”i E. Neveu, 1995, p. 148;
J. Blumler et alii , 1990, p. 267). Prin toate aceste ipostaze, ea influen-
țează comportamentul oamenilor politici, obligându-i să-”i adapteze acțiunile
”i modul de a transmite mesajele, în conformitate cu exigențele comunicării demasă.
Adapta rea la specificitatea comunicării mediate tehnologic înseamnă, în
primul rând, capacitatea de a înțelege ”i de a respecta caracteristicile fiecărui
suport mass-media: discursul pentru un interviu în presa scrisă va fi diferit decel pentru un interviu radio; o apariție la televiziune va necesita un com-
portament ”i un mod de a vorbi deosebite de cele pregătite pentru un discurs
în Parlament. Fostul pre”edinte al SUA, F. Delano Roosevelt, este considerat
223 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
unul dintre oamenii politici care au înțeles cel mai bine specificitatea unui
canal de presă: radioul. Astfel, în timpul fazei finale a unei campanii elec-
torale, el ”i contracandidatul său au avut la dispoziție 15 minute pentru
discursuri; Roosevelt a obținut ca discursul său să fie difuzat primul. El avorbit însă numai 14 minute, lăsând, după ultimele cuvinte, un minut de
tăcere. Intrigați de această întrerupere, mulți ascultători au schimbat postul,
fapt care a redus audiența celuilalt candidat. Ronald Reagan, actor profesionistformat la ”coala Hollywood-ului, se simțea în apele sale sub lumina reflec-
toarelor, citea cu u”urință mesajele scrise pe prompter, interpretându-le ”i dând
senzația unui discurs spontan ”i autentic, ”i nu era inhibat de absența unuipartener în actul de comuncare televizuală senzația cumplită, recunoscută de
mulți oameni politici, că adresarea unui mesaj la televiziune seamănă cu
vorbitul de unul singur către o cutie electronică ”i un perete de întuneric. Dinaceea”i perspectivă, Bill Clinton sau Tony Blair sunt lideri politici care cunosc
”i exploatează la maxim specificitatea televiziunii. ˛n alt plan, Ross Perot,
multimiliardarul american care a candidat la pre”edinția SUA în 1992, aîncercat să exploateze avantajele altui suport de comunicare: el a cumpărat o
poziție pe satelit, creând un canal TV pe care cei peste 3,7 milioane de
americani care aveau antene parabolice puteau urmări discursurile sale, nefil-trate ”i neinterpretate de jurnali”ti. ˛n plus, a avut numeroase discuții telefonice
directe cu aproape 30.000 de electori. La rândul său, Bill Clinton a participat
la o conferință on-line, răspunzând prin rețeaua Internet întrebărilor puse dediferiți navigatori ai site-urilor respective (vezi Newsweek , 15 iunie 1992).
Aceste evoluții rapide ne arată că, în scurt timp, alte modalități de comunicare,
cu specificul lor, vor lărgi sfera tehnicilor de dialog politic, ducând (poate)spre ceea ce unii speciali”ti numesc teledemocrație un ansamblu de canale
de comunicare directă, care va lega electorii ”i candidații, fără a mai fi nevoie
de interfața oferită de presă.
Personalizarea puterii politice. Pentru ca mesajele ”i mecanismele lumii
politice să fie mai accesibile (în condițiile unui public din ce în ce mainumeros, mai eterogen ”i mai puțin familiarizat cu subtilitățile ma”inăriei
politice), jurnali”tii au fixat în centrul de interes al materialelor lor dimen-
siunea umană a personalităților politice. Dezbaterile, conflictele sau nego-cierile, expresie a unor complicate relații de doctrină, de interese ”i de
proceduri (parlamentare, guvernamentale, de partid), sunt greu de înțeles ”i
de urmărit în mecanica lor strict politică; atunci când în locul confruntăriide idei apar conflictele personale, care opun lideri cu o individualitate
mediatică, situația devine accesibilă ”i u”or de explicat. ˛n ultimă instanță,
relațiile complexe ”i contradictorii dintre diferitele centre de putere se reduc laserii simple de opoziții binare de tip bine rău (vezi M. Edelman, 1988;
224 SISTEMUL MASS-MEDIA
R. Entman, 1995; R. Rieffel, 2005a; M. Schudson, 1987); campania
electorală devine o competiție între doi lideri importanți (ceea ce comentatorii
americani numesc, cu o formulă preluată din lumea hipismului, horse race),
o interpelare în Parlament apare ca o bătălie între doi politicieni, iar o crizăpolitică drept un scandal între orgoliile a doi oameni (vezi modelele Kennedy
Nixon, Mitterrand Chirac, Clinton Stark, Bush Kerry). Accentul pus de
mediatizarea vieții politice ”i pe caracteristicile suflete”ti ale liderilor atragefocalizarea asupra vieții private ”i scoaterea în prim-plan a dimensiunilor
afective: domină imaginile din locuințele oamenilor politici, aspectele legate
de viața de familie, hobby-uri ”i moduri de petrecere a timpului liber. Infor-mațiile fără valoare politică (G.W. Bush jucând golf, N. Sarkozy exersând arta
călăriei, primul-ministru Tăriceanu practicând motociclismul sportiv etc.) sunt
mai frecvente (”i rămân mai prezente în memorie) decât informațiile referitoarela inițiativele politice ale acestor lideri.
Personalizarea actului politic exercită influențe puternice asupra liderilor
politici: ace”tia trebuie să aplice stategiile starului, să organizeze ie”iri înpublic golite de solemnitatea actului politic ”i încărcate de ”armul, surpriza
”i caracterul de aparentă indiscreție specifice acțiunilor vedetelor muzicale,
de film sau sportive ”i ”tirilor de tip fapt divers, care aduc succesul la public alacestei categorii. ˛n acest context, R.G. Schwartzenberg (1995, pp. 72-76) evocă
tehnicile prin care oameni politici de seamă precum J.F. Kennedy, H. Kissinger,
J. Trudeau sau V. Giscard dEstaing î”i construiau imaginea conform unormodele consacrate de filme ”i de presa populară: acelea ale unor playboy de
succes, înconjurați de frumuseți celebre (Marilyn Monroe, Kim Novak sau
Janet Leigh pentru Kennedy), subiecte ale unor scurgeri de informații ”i aleunor scandaluri picante care, în mod paradoxal, devin o sursă a popularității
”i măresc indicele de simpatie al electoratului. ˛n alte cazuri, accentul se mută
pe viața de familie, presa fiind invadată de imagini ale omului politic avândgrijă de florile din grădină, plecând în excursii cu soția, făcând jogging,
dedicându-se unui hobby sau ocupându-se de câinele său favorit.
Acest proces, avantajos din perspectiva popularizării politicului, prezintă
însă riscul de a decontextualiza problemele, de a ascunde dimensiunile
structurale, de a conduce la ignorarea istoriei ”i la negarea relațiilor de putere
(A.M. Gingras, 1995, p. 40; vezi ”i P. Mancini, D. Swanson, 1996, p. 14).
Spectacularizarea fenomenelor politice. Centrarea reprezentării mediatice
pe personalitățile politice are drept consecință cre”terea dimensiunii dramatice”i spectaculoase a oricărei confruntări. Această tendință se concretizează
îndeosebi prin teatralizarea ”i ritualizarea manifestărilor politice, ceea ce con-
duce la privilegierea momentelor ”i formelor festive de manifestare a viețiipolitice: convențiile (congresele) partidelor, mitingurile, defilările ”i paradele
225 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
electorale, vizitele somptuoase, gesturile simbolice, dezbaterile față în față în
studiourile de televiziune, ceremoniile ”i festivitățile (vezi M. Edelman, 1988;
D. Dayan, E. Katz, 1992).
Spectacularizarea fenomenului politic conduce, inevitabil, la prezentarea în
forma ”i prin procedurile specifice divertismentului. Această tendință afectează
atât limbajul articolelor ”i emisiunilor, cât ”i formatul jurnalistic (dezbaterile
sunt înlocuite prin talk-show-uri, investigațiile prin reportaje de atmosferă,
interviurile de idei prin interviuri-portret etc.). Nici conținutul mesajelor
jurnalistice nu scapă neatins: un studiu efectuat în 1989 arată că, în acel an,
numele cățelului pre”edintelui american George Bush a fost pomenit, în
programele de ”tiri ale celor mai importante posturi de televiziune, de mai
multe ori decât numele secretarilor de stat ai Energiei, Agriculturii ”i Educației
(L. Bogart, 1995, p. 180). Televiziunea, care, prin natura ei, privilegiază
conținuturile de divertisment, a generalizat o viziune simplificatoare asupra
vieții politice: este o lume fără multă coerență sau sens; o lume în care
fiecare eveniment intră în scenă în viteză ”i dispare repede, pentru a face loc
altui eveniment; o lume care nu ne cere ”i nici nu ne permite să acționăm; o
lume care seamănă cu jocul copiilor de-a «cucu-bau» ”i care, asemenea acestui
joc, î”i este suficientă, nu are legătură cu ceea ce este în afara ei ”i este
extraordinar de distractivă (N. Postman, 1986, p. 107).
˛nclinația presei spre actele spectaculoase, teatralizate, favorizează stra-
tegiile de marketing politic, care promovează punerile în scenă laborios
orchestrate, declarațiile-”oc, aparițiile politice fastuoase sau surprinzătoare
etc. Pe de altă parte, aceste evenimente mediatice au ajuns să aibă mai multă
greutate politică ”i mai mult impact social decât manifestările uzuale ale vieții
politice parlamentare, guvernamentale sau de partid. Roland Cayrol citează
declarația lui H. Madelin, care afirma că rolul Parlamentului se estompează,
în timp ce dezbaterile organizate de diferitele talk-show-uri capătă o solem-
nitate ie”ită din comun (R. Cayrol, 1991, pp. 447-448; vezi ”i J. Lacroix,
1993, p. 1413).
Marile confruntări televizate sunt regizate cu minuțiozitate de consilierii în
comunicare politică: ei negociază alegerea jurnali”tilor, ordinea ”i tipul
întrebărilor care vor fi puse, cadrajul (câte prim-planuri, ce unghiuri), focali-
zările (dacă vor fi sau nu prezentate mâinile, detalii ale îmbrăcămintei, anumite
grimase etc.), prezența sau absența publicului în studio, dimensiunile ”i forma
mesei la care vor sta candidații, culoarea decorului, modul de iluminare etc.
˛n felul acesta, o simplă dezbatere devine o sofisticată punere în scenă, cu
efecte de teatralizare (intens repetate de oamenii politici, sfătuiți de actori sau
regizori) ”i cu o tendință accentuată de mutare a centrului de greutate de la
campania pozitivă (prezentarea ideilor ”i a programului propriu) către
226 SISTEMUL MASS-MEDIA
campania negativă (atacarea adversarului în scopul diminuării prestigiului său
public). Aparițiile televizate funcționează ca o trambulină de promovare, ca o
posibilitate unică de a câ”tiga susținerea populară, vizibilitatea ”i chiar gloria.
˛n acest sens, este memorabilă replica unui ministru francez: Sunt gata să
renunț la portofoliul de ministru pentru a fi invitat la emisiunea (celebră de
altfel n. M.C.) «Ora adevărului» (vezi G. Derville, 1997, p. 109). Transfor-
marea politicului în spectacol conduce la transformarea cetățeanului activ în
plan civic într-un spectator neimplicat al unui show politic: Campaniile
electorale sunt purtate prin mass-media, iar cetățenii participă doar în calitate
de audiențe ale mass-mediei. [
] Ca orice formă de manifestare artistică,
spectacolul se concentrează în special asupra respectării scenariului simbolic
”i a realizării intereselor specifice diferiților actori ai spectacolului ”i mai
puțin asupra diagnosticării exacte a situațiilor ”i a rezolvării problemelor
reale (P. Mancini, D. Swanson, 1996, p. 16).
Această tendință de a spectaculariza fenomenul politic ”i de a-l prezenta ca
”i cum ar fi un show perpetuu a ajuns să fie cunoscută în limbajul de
specialitate sub eticheta de dumbing down ; esența procesului ar consta în
combinarea informației cu divertismentul (infotainment) ”i în tabloidizareamesajelor jurnalistice referitoare la spațiul politic (în locul ”tirilor serioase
despre dezbaterile politice se prezintă evenimentele mondene la care iau parte
oamenii politici, aspecte inedite sau indiscrete din viața lor privată, declarații”ocante, cu conținut personal etc.). După Franklin et alii (2005, p. 259),
tabloidizarea desemnează amestecul senzaționalului ”i sentimentalului, a
preocupării excesive pentru sex, a populismului, prin exploatarea tragediilorindivizilor de dragul scandalul public, mascat frecvent în interes uman. Sau,
în termenii lui R. Rieffel (2005b, p. 12), în comunicarea fenomenelor politice
se încearcă emoționarea instantanee ”i fabricarea de evenimente; în felulacesta este eliminată complexitatea faptelor reale; retorica presei devine acum
o estetică a seducerii: dispozitivele campaniilor electorale sunt în întregime
întemeiate pe elemente vizuale (drapele, sigle, jocuri de culori) ”i sonore(muzica de ambianță, sloganurile scandate) ”i pe o gestică teatrală a candidaților,
care trebuie să atragă ”i să rețină atenția alegătorilor ”i care favorizează o
cultură a sentimentelor.
Totu”i, lucrurile nu sunt chiar atât de simple, iar ultimi ani au arătat că
oamenii nu sunt prea u”or de păcălit: pe de o parte, ei fac apel la o multitudine
de mijloace de comunicare pentru a se informa (altfel spus, nu sunt prizonieriiteleviziunii ”i ai spectacolului promovat de aceasta), iar pe de altă parte ei
participă la numeroase instanțe de dialog social (de la discuțiile din familie pe
marginea ”tirilor ”i programelor politice vizionate la implicarea în formuri dedialog, precum cercurile de prieteni sau grupurile de pe Internet). ˛n termenii
227 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
unui comentator, comportamentul electoral este oarecum asemănător unui
puzzle psihologic: nenumărate bucățele minuscule, nici una dintre ele cu o
semnificație deosebită în sine, luând în cele din urmă forma unei imagini
inteligibile (P. Seib, 2001, p. 39). Ceea ce înseamnă că mass-media nu estesingurul factor în formarea unei opinii, nici măcar cel mai important.
Afectizarea mesajelor ”i accentuarea laturii de divertisment: această
dimensiune derivă din faptul că cele mai multe instituții de presă sunt
întreprinderi economice, care trebuie să aducă profit ”i sunt, în consecință,
obligate să atragă mari audiențe. Ele favorizează ”tirile cu conținut dramaticsau de divertisment, deoarece acestea captează ”i mențin interesul audienței
(R. Entman, 1995, p. 301; vezi ”i P. Breton, S. Proulx, 1989, pp. 180-181).
Politicienii ”i consilierii lor încearcă să speculeze această tendință prin plasareaunor mesaje cu conținut lejer sau prin traducerea problemelor complicate ori
controversate în limbajul ”i formatele specifice divertismentului.
Un exemplu elocvent în acest sens este oferit de celebrul Checkers speech al lui
Richard Nixon: în 1952, când candida pentru funcția de vicepre”edinte alături de
H. Eisenhower, Nixon a fost acuzat de către ziarul New York Post că ar fi primit
de la ni”te prieteni foarte bogați fonduri ilicite pentru campania electorală. Nixonnu a replicat imediat, dar, după un timp, cu ocazia unui discurs pe care l-a rostitla Los Angeles (discurs preluat de peste 250 de stații de televiziune ”i 560 de stațiide radio), a povestit, cu vocea înecată de emoție, tot felul de mici întâmplări dinviața sa de familie; a dat detalii despre educația copiilor, despre cheltuielile casei,despre vacanțe, despre prietenii săi intimi. Apoi a povestit cum unul dintre ace”tia,un milionar californian, i-a dat fetiței sale un cățelu” pe nume Checkers. Nixon aspus că i-a fost frică să-l accepte, fiindcă s-a gândit că va fi acuzat că prime”tecadouri ilicite, dar, până la urmă, înduio”at de rugămințile fetiței, a primitcățelu”ul. Fără să fi răspuns cu nimic la acuzațiile formulate de presă, prin aceastămutare a temei într-o sferă intimă, amuzantă, Nixon a creat un curent de opinie
favorabil (M. Emery, E. Emery, 1992, p. 365).
Modelarea limbajului politic. Deoarece majoritatea mesajelor ajung la
public prin intermediul presei, oamenii politici au fost obligați să învețe ”i să
aplice legile specifice comunicării jurnalistice. Aceasta a însemnat:
a)Scurtarea ”i simplificarea frazei : marii lideri politici ai secolului al XIX-lea
au fost oratori remarcabili. Discursurile lor erau construite pe baza regulilor
subtile ale retoricii, făceau apel la o erudiție istorică ”i filosofică aparte ”i
se adresau unui public elevat (parlamentari, membri ai partidelor, intelec-
tuali), care consacra o parte importantă din timpul său audierii ”i comentării
acestor intervenții. Omul politic modern trebuie să lucreze pe două registre:
acela al discursului parlamentar (încă ancorat în oratoria politică) ”i acela
228 SISTEMUL MASS-MEDIA
al discursului mediatic. Din experiențele anterioare, el ”tie că jurnali”tii nu
pot reproduce integral vorbele sale ”i că ei caută flash-uri, adică pasaje
scurte, clare ”i convingătoare, pentru a le cita în articole sau pentru a lereda în ”tirile radio ”i TV. Combinarea celor două registre duce la un
discurs format dintr-o succesiune de blocuri ”i sentințe; primele sunt ample
”i au un conținut politic dens, abstract; ele sunt întrerupte de formulărimemorabile, de fraze scurte, metaforice, u”or de preluat de către presă.
Acestea sunt celebrele sound bites , formule concentrate, clare, emoționante
sau ”ocante, care nu mai trebuie prelucrate de jurnali”ti ”i care fac titluriatractive sau inserturi memorabile în ”tirile de radio ”i televiziune:
Retorica politică a devenit acum arta micilor fraze, a captării ”i seducerii
publicului de mijloc cu ajutorul unui raționament care nu mai este deductiv,ci asociativ (R. Rieffel, 2005a, p. 181).
b)Apropierea jargonului politic de limbajul popular : dezvoltarea audiovizua-
lului îi obligă pe oamenii politici să fie în contact direct cu electoratul ”i săfacă apel la tehnicile de adresare verbală. ˛n consecință, ei adoptă un voca-
bular simplu, cu puține expresii tehnice, cu formule pitore”ti ”i u”or de
înțeles. Devenind apropiat, colocvial, limbajul politic se dezideologizează,capătă rezonanțe afective, se transformă într-un dialog amical, fără asperități,
fără excese. J.M. Cotteret a analizat discursurile mediatice ale oamenilor
politici francezi ”i a constatat că numai 20% din cuvinte reprezintă termenipolitici ”i economici de specialitate. Exemplificând această tendință, autorul
amintit citează cazul unui om politic care, pentru a evita o complicată
demonstrație economică, a arătat publicului că o cre”tere cu 1% a PNB al
Franței este echivalentă cu posibilitatea ca fiecare francez să-”i poată cumpăra,
din felia care îi revine, o bicicletă nouă (J.M. Cotteret, 1991, pp. 30-47).
c)Eliminarea elementelor abstracte în favoarea celor concrete, afective :
discursul politic mediatizat are ca scop seducerea, convingerea unor mase
de oameni diferiți ”i neomogeni în plan cultural. Cel mai mic numitor
comun este emoția, sentimentul. De aceea, oamenii politici evită argumen-tația abstractă ”i preferă figurile de stil simple, centrate pe emotivitate, pe
ceea ce poate fi u”or imaginat ”i reprezentat; ei preferă să arate, adică
să ilustreze o situație prin cuvinte ”i formule plastice, evitând raționamen-tele ”i demonstrațiile prea teoretice. Ceea ce contează acum nu este ideea,
ci impresia pe care omul politic o lasă în amintirea publicului. Formule
memorabile, precum Read my lips: no new taxes (George Bush), țin locde teorii ”i programe politice. Astfel, această logică a seducerii, care
favorizează vocea, gestualitatea ”i spontaneitatea calculată, arată că
discursul politic adoptă din ce în ce mai mult normele specifice presei,
229 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
mizând pe simboluri ”i reprezentări (R. Rieffel, 1995, p. 199; vezi ”i
D. Bougnoux, 1991, pp. 17-30; G. Derville, 1997, pp. 129-131).
Fixarea modului de reprezentare a puterii. Deoarece prime”te cea mai
mare parte a informațiilor referitoare la viața politică din presă, publicul
gânde”te, interpretează politicul a”a cum îi apare, cum este el reprezentat în
discursul jurnali”tilor. Din această cauză, oamenii politici nu iau nici o decizie
fără a calcula mai întâi ce reacție va avea presa, în ce mod se va prezenta actul
sau declarația respectivă în mass-media. Presiunea exercitată de imaginea
mediatică este atât de mare, încât un consilier al fostului pre”edinte al SUA,
Ronald Reagan, spunea: Nu îmi amintesc să fi participat la o singură ”edință
în care să nu se fi pus întrebarea: «Cum va fi prezentat acest lucru în presă?».
Marile decizii au fost întotdeauna influențate de presă (vezi J. Gerstle, 1992,
p. 86). ˛n opinia fostului prim-ministru francez, Michel Roccard, sub presiunea
presei, liderii politici sunt obligați să asigure transparența actelor lor (accesul
presei la informație), să ofere o instantaneitate a deciziei (să nu creeze, prin
întârzieri, sentimentul că se ascund de presă), să dețină o capacitate de ubicui-
tate (să fie prezenți pe mai multe canale de presă, pentru a atinge segmente cât
mai mari de public) ”i să aibă carismă simbolică (să ”tie să declan”eze emoții
”i adeziune afectivă prin felul în care î”i prezintă deciziile).
Teoretizând aceste evoluții, RØmy Rieffel consideră că modul tradițional de
reprezentare a puterii (prin triada a delibera a analiza a lua decizii) s-a
îmbogățit, datorită influenței presei, cu încă o acțiune-tip: a ”ti să faci vizibile
actele de guvernare (R. Rieffel, 1995, p. 199). Altfel spus, în lumea modernă,
actul politic este inextricabil legat de actul de comunicare: o guvernare bună,
care nu ”tie să se facă vizibilă, să fie bine reprezentată în presă, riscă să
piardă adeziunea unui public neinformat sau gre”it informat. Această realitate
explică preocuparea constantă a oamenilor politici de a asigura vizibilitatea
acțiunilor sau declarațiilor, presiunea pe care birourile lor de presă o exercită
asupra jurnali”tilor, inflația de produse cu finalitate comunicațională: anun-
țuri, conferințe de presă, dosare, bro”uri, publicații specifice, site-uri pe
Internet, scrisori personalizate etc.
După unii speciali”ti, chiar criteriile de acces în viața politică sunt fixate de
presă: persoana care nu este mediatică ”i nu are calitățile specifice suc-
cesului (în special la televiziune) este îndepărtată sau marginalizată. ˛n plus,
oamenii politici care, fie prin campanii elaborate, fie prin noroc, fie prin
relații personale, acaparează câmpul mass-mediei ajung să fie percepuți de
public ca lideri, ca modele ale vieții politice, de”i în partidul lor, în Guvern,
în administrație ori în Parlament, rolul ”i puterea pe care le dețin pot fi mult
mai puțin importante: Cei ce reu”esc să se exprime apar ca reprezentativi,
230 SISTEMUL MASS-MEDIA
ca importanți […], în timp ce exclu”ii de pe micile ecrane rămân în anonimat,
nu mai fac parte din peisajul politic (G. Derville, 1997, p. 109).
Nevoia de a fi vizibil ”i de a avea o anume carismă este specifică ”i
normală în perioadele de vârf ale vieții politice, când este căutată adeziunea
maselor adică în perioadele electorale. Sub presiunea camerelor de luat
vederi, a sentimentului că orice act politic este supravegheat ”i reprezentat
de către presă, se creează un comportament specific, o febrilitate aparte, ca
”i cum omul politic ar fi într-o campanie electorală permanentă. Modelul
tradițional, care face ca perioadele de comunicare intensă (din campaniile
electorale) să fie urmate de perioade de acalmie (viața politică parlamentară ”i
guvernamentală uzuală), caracterizate printr-o reducere a activității de comu-
nicare, este înlocuit de o comunicare politică efervescentă, în care presa
fixează un anumit calendar ”i un anumit ritm al actelor de comunicare, în funcție
de interesele ei proprii. Astfel, fiecare moment politic devine un moment
mediatic, cu apariții publice stabilite de solicitările jurnali”tilor: declarații
la ie”irea din Parlament, interviuri pe culoarele Guvernului, invitații pentru o
intervenție în jurnalele de actualități, participări la talk-show-uri etc. Această
supra-mediatizare a unor actori politici duce la crearea unei noi surse de presti-
giu, bazată nu pe numărul de voturi sau pe susținerea politică, ci pur ”i simplu
pe fenomenul televizual ”i rata audienței; altfel spus, legitimitatea electorală
este înlocuită de o legitimitate catodică (după formula lui D. Wolton).
˛n latura sa pozitivă, supra-mediatizarea vieții politice obligă actorii politici
să se afle mereu în dialog cu publicul, să-”i explice sau să-”i justifice actele,
să se simtă constant sub controlul celor care le-au dat voturile. ˛n felul
acesta, sub influența mass-mediei, care pătrunde în toate colți”oarele vieții
politice, granițele democrației, ale participării publicului la momentele deciziilor
politice, sunt lărgite enorm. Publicul din zilele noastre este infinit mai bine
informat asupra vieții politice decât oricare altul, din orice moment al istoriei.
Dacă, în trecutul îndepărtat, informarea se limita la comunicarea interpersonală
”i se baza adeseori mai mult pe zvonuri decât pe date reale, dacă într-un trecut
mai apropiat singura sursă de informare erau cele câteva ziare ”i reviste, astăzi
viața politică pătrunde prin nenumărate produse de presă scrisă, ne învăluie
prin mesajele radiofonice ”i de televiziune ”i î”i oferă multiplele fațete prin
site-urile de Internet sau prin forumurile de discuții ori prin miile de bloguri
cu acces nelimitat. Supra-mediatizarea înseamnă obligația de a comunica orice
act politic, obligația de a ”ti să fii popular ”i de a dialoga cu publicurile în
limbajul ”i orizontul de reprezentări specifice acestora, obligația de a urmări
cu atenție oscilațiile opiniei publice (comunicate aproape instantaneu prin
sondajele de opinie) ”i de a schimba linia de acțiune, pentru a nu pierde
susținerea populației. ˛n latura sa negativă, ea conduce la exagerarea dimen-
231 MASS-MEDIA “I VIAȚA POLITICˆ
siunilor persuasive ale actului de comunicare politică, la promovarea unor
lideri, uneori doar mediatici, la eludarea unor probleme spinoase prin
artificii de retorică ”i de punere în scenă, la spectacularizarea participării la
viața politică adică, implicit, la deturnarea de la argumentarea rațională
către cea orientată spre afectiv.
Partea a II-a
Profesia de jurnalist
Statutul profesional al jurnalistului
Un câmp profesional eterogen
Nenumărate exemple, din orice epocă ”i de pe orice meridian, arată cât de
largă, contradictorie ”i incertă este sfera activităților incluse în câmpul ocu-
pației de jurnalist. Referindu-ne numai la conținutul muncii sale, la
multitudinea sarcinilor ”i la caracterul eterogen al atribuțiilor, constatăm că, la
modul general, jurnalistul ar trebui să fie căutător ”i distribuitor de informații
(din cele mai variate sfere, de la politică la ”tiință, de la sport la faptul divers,
de la economie la cultură), un pedagog care educă publicul în spiritul valorilor
civice ”i al respectului față de cultura majoră, un lider de opinie care modelează
convingerile ”i atitudinile audienței, un animator care mobilizează ”i soli-
darizează colectivitățile, un om de divertisment care oferă clipe de relaxare ”i
de evadare imaginară pentru mii de oameni, un creator de cultură care
selectează ”i promovează valorile etc. Astfel, prin conținutul muncii sale,
jurnalistul interferează cu alte tipuri de activități, precum acelea ale liderului
politic, istoricului, actorului, cadrului didactic, cercetătorului din ”tiințele
sociale, artistului, activistului social etc. ˛n consecință, orice încercare de
definire a profesiei de jurnalist prin referire la substanța muncii sale se love”te
de dificultatea găsirii unei sume de note caracteristice, definitorii pentru
munca de presă; de aceea, o asemenea definiție nu va putea circumscrie cu
exactitate nici conturul ”i nici locul jurnalismului în ansamblul celorlalte
ocupații ”i profesii ale societății moderne. Activitățile jurnalistice sunt atât de
fărâmițate ”i de eterogene, încât sociologul francez RØmy Rieffel (1993,
p. 1022) susține că nu putem vorbi de jurnalism la singular, ci de jurnalisme,
la plural. Astfel:
a) Fiecare tip de canal generează, prin funcționarea sa, o sumă de diferențieri.
Spre exemplu, cei care pregătesc ”tirile pentru audiovizual suportă mai
mult decât jurnali”tii din presa scrisă presiunea timpului limitat. Aici
restricțiile de ordin temporal sunt mult mai severe decât cele de ordin
spațial (dacă într-o zi s-ar tipări toate textele programelor de ”tiri din
236 PROFESIA DE JURNALIST
audiovizual, acestea ar acoperi doar câteva din coloanele unui ziar). Din
această cauză, jurnali”tii de radio ”i televiziune î”i scriu materialele într-un
stil mai concis, pun accent mai mare pe elementele dramatice sau pe cele
spectaculoase ”i efectuează o selecție mult mai drastică, prezentând doar o
parte din evenimentele unei singure zile.
b) Modalitățile specifice în care fiecare instituție mass-media funcționează
reprezintă o altă sursă de diferențe în activitatea jurnalistică. Presa scrisă
cotidiană, centrată pe ”tirile zilei ( hot news ), impune un ritm de lucru alert,
nu o dată mai puțin sensibil la verificarea informației, prin încruci”area
surselor, ”i la aprofundarea subiectului. ˛n schimb, presa scrisă
săptămânală, publicând reportaje ample, întemeiate pe mari investigații,
acordă mai multă atenție documentării minuțioase, acumulării de informații
bogate, structurării solide a materialului ”i aprofundării, adeseori reflexive,
a temei în discuție.
c) Tematica abordată constituie o altă sursă de diferențe. Deosebiri semnifi-
cative apar, spre exemplu, între activitatea celor care s-au cantonat în
emisiunile de ”tiri economice de la televiziune ”i a celor care s-au fixat în
revistele economice specializate; ori între cei care lucrează pentru publicații
sau emisiuni de popularizare ”tiințifică ”i cei care lucrează pentru p rograme
ori reviste de divertisment; sau, în cadrul aceleia”i instituții mass-media,
între deținătorii rubricilor de politică internațională ”i cei ai rubricilor de
fapt divers etc.
d) Poziția instituției de presă aduce deosebiri importante. Speciali”tii presei
locale practică un ritm de lucru, activități, genuri ”i tipuri de scriitură
adeseori radical deosebite de cele ale jurnali”tilor de la marile cotidiene
sau de la marile posturi de radio ”i televiziune.
˛n studiul său Cartes de presse , J.-M. Charon sintetizează câteva dintre
contradicțiile derivate din această varietate, adeseori dezarmantă, de
activități:
Dar ce au oare în comun (în afară, poate, de legitimația de jurnalist) cel care face
totul într-un ziar local, plasat într-un mic ora”, strângând fără odihnă miriade deinformații utilitare, căutând fapte diverse, participând la adunările diferitelorasociații sau la activitățile oficialităților locale, scriind zilnic până la zece note ”irelatări, ”i corespondentul unui prestigios cotidian național, aflat într-o marecapitală a planetei, care caută informații prin ziarele importante ale țării respective,frecventează persoane marcante ”i este apropiat de diferitele centre de putere aleacelei țări, care se ocupă de principalele conferințe de presă, negociind interviuriîn exclusivitate cu un prim-ministru, care se concentrează asupra câtorva articolede fond, atent concepute, ”i care este oricând gata să intre în priză în momentelefierbinți sau în marile bătălii electorale? Ce contrast între secretarul de redacție
237 STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUI
al unei reviste specializate (personaj-cheie într-o redacție standard ”i foarte
restrânsă), în dialog permanent cu redactorul-”ef sau cu directorul publicației,
trebuind să pregătească (pentru tipar n. M.C.) articolele a numero”i colaboratori,
tăind sau rescriind paragrafe întregi, restructurând textul prin introducerea desubtitluri ”i atrăgând atenția cititorului asupra unei idei prin stabilirea titlului ori
a ”apoului, ”i secretarul de redacție al unei ediții de ziar cotidian, obligat să
introducă în pagină, într-o singură după-amiază, o mulțime de articole,comunicate, ”tiri, fotografii, într-o grafică sobră, întotdeauna presat de timp,
înnebunit de un articol prea lung pe care nu mai are timp să-l citească în detaliu,
preocupat din ce în ce mai mult de procesele tehnice ”i de producție, lucrânddirect pe ecranul calculatorului, colaborând cu muncitorii tipografi […]. Sau:
putem considera ca făcând parte din acela”i univers jurnalistul care lucrează
într-un post local de radio, plătit prost ”i având un statut profesional fragil,pregătind mereu epuizante programe matinale, ce încep la 4 dimineața, ”i alergând
în restul zilei după reportajele solicitate, ”i prezentatorul-vedetă al unui post
important, familiar cu liderii politici ”i personalitățile culturale, cumulând laactivitatea sa radiofonică ”i alte colaborări în presa scrisă sau în televiziune?
(1993, pp. 48-50).
Caracterul eterogen al activităților incluse în câmpul jurnalistic genererează
o slabă identitate socială. Acest concept se referă la dificultatea atât a
grupului în chestiune, cât ”i a societății de a fixa grupul într-una din categoriile
uzuale de clasificare. Jurnali”tii sunt cei mai importanți distribuitori de mesaje”i imagini despre ei în”i”i. Din acestea nu reiese niciodată cu claritate dacă î”idefinesc activitatea ca profesie sau artă; dacă ei consideră educația academică
”i cultura ca avantaje sau dezavantaje în exercitarea muncii; dacă promovează
valori stabile precum competența, responsabilitatea, experiența profesionalăsau valori imprecise precum flerul, norocul, inspirația etc. De asemenea,jurnali”tii î”i revendică, la modul eroic sau victimizant, atribuții alocate (”i)
altor categorii sociale: ei formează ”i influențează opinia publică, educă,
oferă momente de distracție, controlează diverse instituții ”i persoane, salveazăoameni în dificultate, scriu cronica evenimentelor majore ”i creează produsecare, susțin ei, au atribute comune cu cele ale artei. După RØmy Rieffel
(1993, pp. 1021-1022), jurnalismul suferă o criză structurală de identitate,
explicabilă prin patru factori:
a)Fascinația pentru modelele exterioare : scriitorul, avocatul, omul politic,
omul de afaceri etc. ˛n multe cazuri, jurnalismul este perceput ca otrambulină în lansarea către alte profesii (deoarece chiar ”i o fugară trecereprin presă oferă vizibilitate ”i ”anse mai mari de promovare) sau ca un
refugiu după un e”ec în altă profesie.
238 PROFESIA DE JURNALIST
b)Incapacitatea mediului jurnalistic de a realiza un autocontrol eficient ”i o
autodefinire convingătoare . ˛n prezent, ca ”i în trecut, numeroase tensiuni
”i conflicte marchează profesia, iar imaginea despre rolul ”i responsabi-
litățile jurnali”tilor variază de la o țară la alta ”i chiar de la un grup de presă
la altul; instituțiile ”i asociațiile jurnalistice nu reu”esc să impună, în mod
permanent ”i universal, norme deontologice, astfel încât comportamentul
jurnali”tilor în fața aceleia”i situații poate varia de la moment la moment
sau de la instituție la instituție; în plus, asociațiile profesionale nu au reu”it
decât rareori să elimine devianții din profesie ”i să ofere societății imaginea
unui grup profesional imparțial, autocritic, mai atent la responsabilitatea
socială decât la solidaritatea de breaslă.
c)Eterogenitatea căilor de acces ”i a itinerarelor profesionale . Spre deosebire
de alte profesii, unde accesul obligatoriu prin studii universitare asigură o
cultură profesională unitară, în jurnalism intră oameni cu viziuni despre
viață ”i cu grade de cultură foarte diferite.
d)Decalajul dintre imaginea jurnali”tilor despre ei în”i”i ”i imaginea publicului
despre jurnali”ti . ˛n timp ce reprezentanții profesiei exagerează indepen-
dența ”i profesionalismul lor, sondajele arată că publicul pune constant la
îndoială autonomia oamenilor de presă (de”i îi consideră one”ti ”i curajo”i,
crede că ei sunt incapabili să reziste presiunilor politice ”i economice).
Din această perspectivă, R. Rieffel subliniază, în Dictionnaire critique de
la communication , faptul că jurnalismul este perceput atât ca meserie, cât ”i
ca vocație, ceea ce împiedică asimilarea lui în câmpul profesiilor, adică al
ocupațiilor recunoscute, supuse autodeterminării ”i controlului colegial prin
intermediul unor deontologii severe (1993, p. 1021). Definirea ”i analizarea
identității sociale a jurnali”tilor prin ceea ce sunt ”i ceea ce fac este mai dificilă,
deoarece această profesie/ocupație a vagului suferă de o ambiguitate funda-
mentală: ea se află la frontiera mai multor ocupații ”i întrune”te elemente atât
din aria ocupațiilor artistice (liberale), cât ”i din sfera profesiilor. Sau, în
cuvintele inspirate ale lui Denis Ruellan, profesiunea de jurnalist are o dublă
natură, fiind liberală în spirit ”i salarială în practica ei (1993, p. 62). ˛n
spiritul ”i în ideologia ei, profesia se plasează în vecinătatea ocupațiilor artis-
tice, deoarece revendică atât libertatea de acțiune, cât ”i valorile (talent, inspi-
rație, noroc) specifice artelor. ˛n realitatea exercitării ei, profesia este supusă
tuturor condiționărilor producției de serie pentru o piață concurențială: jurna-
li”tii trebuie să fabrice, în regim de bandă rulantă, sub presiunea timpului
”i a costurilor, materiale relativ standardizate, pentru care nu beneficiază de
dreptul de autor. ˛ntr-adevăr, deoarece sunt salariați ( i.e. acceptă un venit
periodic regulat, indiferent de calitatea ”i cantitatea muncii prestate într-o
239 STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUI
anumită unitate de timp), jurnali”tii au pierdut dreptul de proprietate asupra
produselor muncii lor, în favoarea instituției (individului) care i-a angajat.
Denis Ruellan identifică patru factori ce pot explica întârzierea organizării
profesionale a jurnalistilor (M. Palmer, D. Ruellan, 2002, p. 124):
a)controlul politic : oamenii politici ”i-au aratat mereu neîncrederea în ziari”ti
”i au încercat să le limiteze acțiunile;
b)natura scenei jurnalistice ”i a actoriilor săi : din cauza faptului că nu a
existat o unitate de timp, de loc ”i de persoane (altfel spus, din cauza
importanței pe care o are munca de teren, care risipe”te oamenii în locuri
diferite ”i îi aduce în redacții în momente diferite, ”i a caracterului eterogenal activităților jurnalistice în antiteză cu munca inginerilor sau a pro-
fesorilor, concentrată în acelea”i spații ”i bazată pe repetarea unor secvențe
de muncă oarecum standardizate), jurnalismul nu a putut beneficia de oprofesionalizare rapidă;
c)imposibilitatea structurală : sindicali”tii au încercat să obțină, în perioada
interbelică, prin legi ”i acorduri, un statut profesional, dar nu au reu”it; bachiar mai mult, au realizat că, printr-o organizare prea riguroasă, s-ar
putea pune în pericol funcțiile esențiale ale presei;
d)polivalența profilurilor implicate de intrarea în jurnalism : nu există un
mecanism omogen de triere, nu există criterii clare de selecție (poate doar
o preferință pentru candidații cu studiile cele mai înalte ”i aceasta în țările
cu mare tradiție în învățământul jurnalistic, precum SUA), nu există o listăsimplă ”i unanim acceptată a competențelor tipice solicitate unui jurnalist;
din această cauză, profilul profesional al jurnalistului este incert, ceea ce
generează o instabilitate organizațională structurală.
Sfâ”iat între aceste contradicții, jurnalismul apare ca o ocupație instabilă
”i fluidă, extrem de sensibilă la schimbarea socială ”i tehnologică, fapt ce face
ca substanța concretă a activității jurnalistice să varieze de la o perioadă
istorică la alta ”i de la o țară la alta (C. Sparks, S. Splichal, 1994, p. 20).
Obstacole în definirea profesiei de jurnalist
Evoluția termenului de jurnalist a fost sinuoasă ”i marcată de modificări de
sens nea”teptate, a”a cum arată Barbie Zelizer (2007, p. 32). Plecând de la
ideea de persoană care «scrie un jurnal intim, un jurnal zilnic» ( Websters
Unabridged Dictionary , 1983, p. 988), termenul jurnalist se referea inițial la
cineva care ținea o evidență sistematică a anumitor întâmplări pe o anumită
perioadă de timp ”i care avea intenția să facă acele date publice. Apărut inițial în
publicația franceză Journal des Savants în secolul al XVII-lea (A. Mattelart, 1996),
240 PROFESIA DE JURNALIST
termenul ”i-a lărgit aria de utilizare, iar acum se referă la indivizii care sunt
implicați într-o încrengătură stufoasă de activități «relatare, critică, emiterea
unor opinii ”i oferirea unor judecăți de valoare despre lumea înconjurătoare»
(G.S. Adam).
Cele mai mari dificultăți în stabilirea unui contur specific al jurnalismului
provin din caracterul variat ”i ambivalent al activităților incluse în câmpul
ocupației de jurnalist. ˛n raport cu alte profesii, jurnalismul nu a reu”it să
delimiteze un corp clar de competențe specifice: el oscilează constant între un
set de tehnici privind scrierea ”i editarea ”i un corp de cuno”tințe în măsură să
legitimeze misiunea ”i responsabilitatea socială a jurnali”tilor. Altfel spus,
atributele profesionale oscilează între elemente cu caracter mai degrabă su-
biectiv ”i conjunctural ”i elemente cu caracter ”tiințific ”i sferă largă de
generalitate. Dacă la ace”ti factori adăugăm ”i ambivalența rolurilor pe care ”i
le atribuie jurnali”tii (distribuitori de informații, actori ai vieții politice,
educatori, creatori de divertisment etc.), ajungem la o sferă semantică extrem
de largă, contradictorie ”i incertă; această realitate explică faptul că majo-
ritatea definițiilor consacrate profesiei de jurnalist se referă mai puțin la ceea
ce face jurnalistul (conținutul muncii) ”i mai mult la unde (instituțiile
definitorii) ”i cum (procedurile de muncă acceptate de breaslă) acțio-
nează el.
Astfel, conform Statutului Federației Internaționale a Jurnali”tilor, este
considerat jurnalist orice persoană care, în mod regulat ”i pe bază de
remunerație, depune o activitate care constă în a contribui prin cuvânt sau
imagine la una sau mai multe forme mass-media (G. BohŁre, 1984, p. 8).
Protocolul Jurnali”tilor , încheiat în 1980 sub auspiciile UNESCO, susține
că termenul de jurnalist desemnează orice persoană, indiferent de naționali-
tate, care are un serviciu plătit ”i regulat de editor, reporter, fotograf, camera-
man sau tehnician în presa scrisă, radio, televiziune, care î”i exercită profesia
în acord cu principiile etice ”i cu normele stabilite de profesie; activitatea sa
profesională constă în căutarea, primirea sau distribuirea informațiilor, opinii-
lor, ideilor, studiilor sau comentariilor pentru publicații periodice, agenții de
presă, servicii de radio-televiziune sau ”tiri filmate ( apud K. Nordenstreng,
H. Topuz, 1989, p. 304).
˛n sistemul francez, conform articolului 761, alineatul 2 din Codul Muncii,
jurnalistul profesionist este o persoană a cărei principală ocupație, efectuată
regulat ”i remunerat, constă în exercitarea profesiei pentru un cotidian sau altă
publicație ori agenție de presă ”i care obține majoritatea veniturilor sale din
această activitate (J.P. Truxillo, P. Corso, 1991, p. 258).
Conform International Encyclopedia of Social Sciences , termenul jurna-
list trimite la o persoană a cărei ocupație principală constă în strângerea,
241 STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUI
scrierea ”i editarea unor materiale care, în general, prezintă ”i interpretează
evenimente curente (1968, p. 265). După Encyclopaedia Britannica , jurnalis-
tul este persoana care practică strângerea, scrierea ”i editarea ”tirilor (1997,
p. 617). W .E. Porter susține că jurnalist este o persoană a cărei ocupație
principală constă în strângerea, scrierea ”i editarea unor materiale care, în
general, prezintă ”i interpretează evenimentele curente( apud C. Sparks,
S. Splichal, 1994, p. 21). După Weaver ”i Wilhoit, jurnali”tii sunt aceia care
au responsabilitatea editorială privind pregătirea sau transmiterea ”tirilor,
informațiilor, incluzând reporterii angajați full-time, corespondenții, edi-
toriali”tii, reporterii ”i editorii( apud McQuail, 1996, pp. 150-151). RŁmy
Rieffel consideră că jurnalistul este perceput ca un fel de reflector al realității
care reproduce actualitatea ”i evenimentele […], un intermediar cultural între
sursele de inf ormație ”i public, purtat de o specie de neutralitate dezinteresată,
un mediator în adevăratul sens al cuvântului. El triază informația, luptă
împotriva dezordinii […], tinde să se considere un decodor al realității, care î”i
asumă, deci, o funcție utilitară. Jurnalistul este cel care furnizează un punct
de vedere, exprimă o subiectivitate, emite o părere asupra unei probleme
particulare, […] apără tradiția ”i legitimitatea autorității (R. Rieffel, 1984,
pp. 179-182); sau, în termenii lui R. Rieffel (2005b, p. 1 15): Definiția este
absolut tautologică (jurnalistul este cel care î”i exercită profesia de jurnalist) ”i
nu face referire la nici o cunoa”tere sau tehnică specifice, sancționate printr-un
ciclu de formare sau printr-o diplomă; ea nu se referă la nici un fel de
competență, recunoscută ”i controlată de reprezentanții profesiei; ea se mul-
țume”te să considere drept unic criteriu simpla exercitare a meseriei.
Din definițiile de mai sus rezultă că, pentru a fi recunoscut ca un
profesionist, jurnalistul trebuie să depună o activitate incertă, prezentată global
ca participare la mass-media. Din acest punct de vedere, definiția apare ca
circulară; este considerat profesionist cel care face parte din instituțiile unde
se poate exercita această profesie.
Redundantă în plan logic, această definiție corporatistă se dovede”te nor-
mală ”i deplin explicabilă în plan sociologic. ˛n jurnalism, validarea profesio-
nală este dată de apartenența la o comunitate, adică de acceptarea ”i integrarea
persoanei respective în grupul celor care sunt deja jurnali”ti; astfel, breasla
controlează câmpul profesional, încorporându-i (ori excluzându-i), prin reguli
stabilite numai de ea, pe cei care au dreptul să se numească jurnali”ti. Ceea ce
înseamnă că numai breasla, nu ”i societatea prin instituțile ei, deține controlul
asupra profesiei, a principiilor de apartenență, a mecanismelor de integrare,
funcționare ”i expulzare. Altfel spus, pentru a fi jurnalist, adică pentru a fi
integrat ”i menținut în profesie, nu ajunge ”i, uneori, nu este obligatoriu să
parcurgi un ciclu formativ de tip universitar (ca în birocrațiile profesionale
242 PROFESIA DE JURNALIST
precum medicina, dreptul, ingineria, profesoratul etc.), să treci prin concursuri
de integrare ”i să parcurgi anumite etape (marcate de probe specifice, de
acumularea în anumite unități de timp a experienței profesionale ”i de anumite
obligații care consacră excelența profesională). ˛n jurnalism, cel mai important
lucru este să fii acreditat (adică recunoscut, acceptat) de o instanță internă,
stabilită ”i impusă de breasla jurnalistică: Comitetul de Acreditare (Belgia),
Comisia Regală a Presei (Anglia), Comisia pentru Cartea de Identitate a
Jurnali”tilor Profesioni”ti (Franța), Federația Jurnali”tilor (Elveția) etc.
Profesie, profesionalism, profesionalizare
Cercetările sociologice consacrate profesiilor au propus două mari perspectivede interpretare: (1) viziunea funcționalistă, care pune accent pe funcțiile sociale
ale profesiei, altfel spus pe felul cum aceasta contribuie la echilibrul societății
în ansamblu ”i la satisfacerea necesităților celor ce beneficiază de serviciile ei
(clienții); (2) viziunea interacționistă, ce pune accent pe relațiile de putere
implicate de existența profesiilor, altfel spus pe mijloacele prin care repre-
zentanții profesiilor î”i exercită controlul asupra clienților ”i a unui câmp
social pe care ajung să îl monopolizeze. Astfel, profesiile sunt acele ocupații
în cadrul cărora cei ce le practică au ajuns să controleze colectiv munca ”i
scopurile ei. Cele două perspective nu se exclud, deoarece controlul câmpului
profesional se face pe baza ”i în numele unor atribute specifice, derivând din
capacitatea profesiei de a răspunde în mod specific unor necesități sociale
specifice.
Prima perspectivă identifică o sumă de caracteristici prin care profesia se
diferențiază în raport cu alte moduri de acțiune. ˛ntr-un studiu consacrat
statutului de profesionist al jurnalistului, R.A. Beam (1990) oferă o sinteză a
notelor considerate caracteristice pentru o profesie:
a) Ocupația este organizată în jurul unui corp sistematic de teorii privind
cuno”tințele ”i deprinderile de specialitate. Majoritatea profesiilor î”i pr ote-
jează cu mândrie monopolul asupra unor cuno”tințe specifice, care nu pot
fi dobândite decât după un ciclu lung de ”colarizare universitară, urmat de
un alt ciclu, ceva mai scurt, de socializare în câmpul practicilor profe-
sionale. Cercetările au arătat că ciclul universitar oferă o viziune ideală
a profesiei (bazată pe cuno”tințele ”i principiile ei constitutive), iar ciclul
de integrare, stagiatura, aduce o perspectivă mai realistă, axată pe
tehnicile ”i structurile circumstanțiale, specifice unei instituții, unui context
socio-politic, unei perioade istorice.
243 STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUI
b) Membrii profesiei beneficiază de autonomie profesională: ei au liberta-
tea de a-”i exercita profesia a”a cum consideră că este bine, dar ”i obligația
de a-”i asuma responsabilitățile ce derivă din acest exercițiu; autonomia se
întemeiază pe o sumă de valori care definesc orientările urmărite de către
profesii […]: realizarea (profesională n. M.C.), universalismul, specifi-
citatea funcțională, neutralitatea afectivă, orientarea către colectivitate
(G. FerrØol et alii , 1998, p. 169); în consecință, membrii profesiei
promovează valori specifice, care nu sunt dependente ”i nu pot fi controlate
de interesele ”i valorile firmelor care îi angajează.
c) Profesia dezvoltă o cultură profesională, adică un ansamblu de valori,
simboluri ”i norme comune. Acestea se transmit noilor membri fie prin
învățarea lor în instituții specializate, fie prin asimilarea în procesul de
producție, odată cu tehnicile de lucru. Pe baza valorilor pe care le-a instituit,
profesia are tendința de a se autoguverna, de a controla selecția, integrarea,
evoluția ”i excluderea membrilor ei, producând, în acest scop, coduri etice
”i regulamente proprii.
d) Profesia este înclinată să-”i idealizeze utilitatea socială: ea se prezintă
ca slujind interesul public, ascunzând sau eludând avantajele economice
sau sociale ce decurg din exercitarea ei; în felul acesta, legitimitatea
profesioni”tilor se întemeiază pe altruismul lor, pe dorința ”i capacitatea
de a fi devotați binelui public.
e) Pentru membrii ei, profesia este o ocupație pe termen lung, adeseori
o ocupație pentru toată viața (vezi ”i D. Leroy, C.H. Sterling, 1973, p. 253;
C. Zamfir, L. Vlăsceanu, 1993, pp. 456-457).
˛n esență, profesiile se diferențiază prin izolarea anumitor caracteristici
ale ocupațiilor sau ale rolurilor ocupaționale privite ca profesionale. Ocu-
pațiile profesionale includ aptitudini specializate, bazate pe o cunoa”tere
teoretică diferită de cunoa”terea obi”nuită; acestea sunt obținute printr-o
educație extensivă ”i adesea intensivă; ele fac posibilă regularizarea intrării în
câmpul ocupațional, adesea în numele «profesiei»; la rândul ei, aceasta
reglementează comportamentul nou-veniților printr-un cod etic; ea tinde să
pună accentul pe serviciul public, ca opus interesului personal (T. OSullivan,
în T. OSullivan et alii , 2001, p. 262).
Având ca reper modelul profesiilor deja recunoscute, ne putem întreba dacă
jurnali”tii îndeplinesc standardele profesionale specifice. Dintr-o perspectivă
funcțională, în jurnalism regăsim doar parțial caracteristicile specifice profesiilor:
a) Chiar dacă jurnali”tii revendică o cultură profesională ”i o ideologie pro-
prie, este greu să identificăm un corp sistematic, necontestat, de teorii
privind cuno”tințele ”i deprinderile jurnalistice; ”tiințele comunicării s-au
244 PROFESIA DE JURNALIST
desprins de sociologie, psihologie, economie, lingvistică, istorie doar în
ultimele decenii, conturul lor este încă incert, iar constructele teoretice
complexe nu au fost decât parțial asimilate de profesie: Jurnali”tii nu se
regăsesc în corpusul de cuno”tințe comune, chiar dacă acceptă faptul cădezvoltarea societății în care ei intervin în mod profesional implică ridicarea
permanentă a nivelului lor cultural. Altfel spus, corpusul de cuno”tințe nu
oferă criterii de definire nici a unității ”i nici a identității profesiei. El esteo condiție necesară pentru exercitarea jurnalismului, dar nu una suficientă
(J.-M. Charon, 1997, p. 8).
b) ˛n schimb, jurnali”tii beneficiază de o autonomie din ce în ce mai mare în
exercitarea activităților specifice; drepturile lor sunt protejate prin diferite
legi ”i promovate sistematic de breaslă printr-un discurs vindicativ continuu.
c) Cu toate acestea, jurnali”tii nu au reu”it să impună întotdeauna norme ”i
valori deontologice caracteristice ”i, mai ales, nu au reu”it să le facă respec-
tate în toate situațiile; frecvent, valorile morale sunt abandonate în g oana
după exclusivitate, prioritate temporală sau succes la public.
d) Evident, în toate ocaziile, jurnali”tii subliniază dimensiunea misionară a
activității lor, contribuția jurnalismului la menținerea democrației, sacrifi-
ciile celor ce practică această profesie, obturând sistematic avantajele mate-riale ”i sociale care derivă din statutul de jurnalist.
e) Nu întotdeauna jurnalismul are un statut de ocupație definitivă ”i de sursă
principală de venituri pentru membrii săi; adeseori, el este doar o etapă,mai exact o trambulină, pentru o carieră în profesiile comunicării sociale,
în viața politică, în afaceri etc.
˛ntr-un text clasic, doi mari profesori ”i cercetători americani, Everette
Dennis ”i John Merrill (1984), au elaborat o dezbatere polemică asupra
caracterului profesional sau non-profesional al jurnalismului. Cei doi autori
au pornit de la caracteristicile profesiilor enumerate într-o lucrare de profil
(Professions in America ), conform căreia:
a) un membru al profesiei trebuie să gândească obiectiv ”i critic asupra
problemelor care, pentru cineva din afara profesiei, par a fi supuse preju-
decăților ”i subiectivismului;
b) unui membru al unei profesii i se poate acorda încredere, din moment ce
profesează, deoarece deține o anumită expertiză inaccesibilă nespeciali”tilor;
c) un membru al unei profesii crede în solidaritatea strânsă cu alți membri ”i
în avantajul creării unui front comun față de cei din afara profesiei;
d) un membru al unei profesii acceptă anumite standarde de intrare în profesie:
forme de obținere a unei diplome universitare care să-1 identifice ca
membru al profesiei, de pildă;
245 STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUI
e) un membru al profesiei poate fi nu numai înregistrat ca atare într-un anume
catalog profesional realizat de o asociație profesională general recunoscută,
dar poate fi ”i înlăturat din cadrul profesiei dacă încalcă standardele acesteia;
f) un membru al unei profesii participă la un sistem de remunerare pentru
prestația sa profesională ”i poate beneficia de forme de gratificare ”i
recunoa”tere publică a prestigiului, dacă respectă codul de etică pro-
fesională;
g) un membru al unei profesii împărtă”e”te un corp substanțial de cuno”tințe,
disponibile numai celor din interiorul profesiei.
Pe această bază, fiecare din cei doi savanți a dezvoltat argumente pentru a
susține statutul profesional al jurnalismului sau pentru a nega acest statut.
Astfel, John Merrill consideră că jurnalismul nu este, în mod evident, o
profesie, de”i deține unele caracteristici ale acesteia sau se aseamănă în unele
privințe cu o profesie:
a) nu există o relație directă între jurnali”ti ”i clienții lor; jurnali”tii lucrează
pentru un angajator ”i răspund numai în fața acestuia;
b) nu există, în jurnalism, cerințe minimale de intrare în profesie; oricine
poate fi jurnalist dacă se poate angaja, indiferent de experiență sau specializare,
într-o redacție oarecare;
c) jurnali”tii nu constiuie o comunitate omogenă ”i nu li se cere să se
supună vreunui cod etic;
d) nici un jurnalist nu beneficiază de o licență profesională (cel puțin, nu în
SUA);
e) nu există standarde profesionale asupra cărora să se cadă de acord în
unanimitate sau care să fie urmate de toți jurnali”tii;
f) jurnali”tii nu împărtă”esc un grad ridicat de cuno”tințe generalizate ”i
sistematice;
g) jurnali”tii nu pretind dreptul exclusiv de a practica această activitate.
Mai mult, Merrill susține că nu este de dorit ca jurnalismul să se transforme
într-o profesie. Prețul plătit pentru a deveni o profesie ar fi deformarea
profesională (tendința de a percepe lucrurile denaturate de perspectiva spe-
cializării proprii ”i de a nu le vedea pe cele exterioare ei). Pe lângă pierderea
diversității, un alt motiv pentru care jurnalismul nu ar trebui să devină o
profesie este preluat de Merrill de la James Carey, un reputat analist al
fenomenelor mass-media: dacă jurnalismul ar fi o profesie, practicanții ei
”i-ar canaliza eforturile din ce în ce mai intens spre ei în”i”i, preocupându-se
mai mult de propriile lor interese ”i de mecanismele de autoprotecție ”i din ce
în ce mai puțin de responsabilitățile față de audiențele lor. ˛n acest caz,
jurnalismul, o activitate dedicată serviciului public, se va transforma într-o
246 PROFESIA DE JURNALIST
afacere profesională îngustă, monolitică, centrată în jurul propriilor interese,
de castă, lipsită de privirea spre exterior ”i de orientarea spre serviciul public.
La rândul său, Everette Dennis afirmă că jurnalismul trebuie privit ca o
profesie alcătuită din comunicatori profesioni”ti, dedicați respectării unor
standarde profesionale. Jurnalismul deține cele mai multe caracteristici dis-
tinctive ale unei profesii, dacă nu chiar pe toate:
a) una din caracteristicile de căpătâi ale oricărei profesii constă în faptul că
această muncă are ca scop major devoțiunea față de interesul public.
Jurnalismul constituie un serviciu public libera circulație a informațiilor
”i ideilor stă la baza Primului Amendament din Constituția Statelor Unite.
Presa beneficiază de protecție specială, prin această Constituție, nu doar
pentru a le înlesni profitul proprietarilor de instituții media, ci datorită
credinței că o presă liberă este esențială pentru o democrație funcțională;
b) un jurnalist poate să abordeze problemele obiectiv ”i interogator: unul
dintre scopurile jurnalismului este să redea o sinteză imparțială, dezinte-
resată a informațiilor;
c) jurnali”tii sunt experți în colectarea informațiilor ”i prezentarea lor în
forme accesibile; definițiile comunicării de masă specifică faptul că nu
amatorii, ci comunicatorii profesioni”ti sunt necesari pentru realizarea
corectă a acestui obiectiv;
d) între jurnali”ti există o solidaritate strânsă, de”i poate nu atât de puternică
precum aceea care există între medici acest lucru î”i are explicația în
faptul că jurnalismul este foarte diversificat ”i implică întreprinderi media
foarte variate;
e) în mod cert, jurnali”tii sunt organizați prin intermediul asociațiilor pro-
fesionale: exemplul clasic în care se manifestă solidaritatea jurnali”tilor
este cel în care unul dintre ei este arestat;
f) de”i nu există o modalitate de înregistrare formală în profesie, cele mai
multe organizații media cer totu”i standarde minime de educație sau experiență
înainte de a angaja pe cineva;
g) există un acord considerabil între jurnali”ti în privința unei game largi de
valori ”i atitudini ocupaționale jurnalismul nu este genul de profesie un
om o insulă;
h) cineva care violează în mod constant normele ”i standardele profesionale va
fi eliminat prin imposibilitatea de a se putea angaja, cel puțin nu la o
publicație reputabilă;
i) jurnali”tii au un cod de etică ce ajută la definirea profesionalismului ”i care
îi asistă în dilemele etice;
j) criteriul unui corp substanțial de cuno”tințe este mai dificil de susținut.
247 STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUI
Din cauză că jurnalismul este întemeiat pe ideea libertății de exprimare, nu
este posibil ”i nici de dorit ca bagajul de cuno”tințe obligatorii pentru fiecare
jurnalist să fie prescris cu strictețe. Totu”i, există un curriculum standard în
”colile de jurnalism, care include cursuri de teoria comunicării, istoria media,
legislație, etică ”i alte subiecte din domeniu. Mai mult, ”colile de jurnalism țin
foarte mult la realizarea practicii profesionale ”i includ cursuri aplicative,
precum cele de redactare, editare etc. Desigur, nu există o obligație formală ca
cineva să studieze toate acestea.
Din cea de-a doua perspectivă teoretică enunțată anterior, înțelegerea unei
profesii depinde de înțelegerea mecanismelor ”i a proceselor prin care un grup
ajunge să obțină dreptul de a determina condițiile de muncă, de a controla
accesul, promovarea ”i excluderea din profesie ”i de a impune ”i legitima caadevărată ideologia sa specifică. Trecerea de la meserii la profesii (procesul
de profesionalizare) oferă numeroase argumente în favoarea acestei inter-
pretări. Astfel, profesiile s-au luptat pentru recunoa”terea oficială ”i protecțialegislativă, pentru impunerea criteriilor proprii de formare ”i selecție, pentru
consacrarea ierarhiilor din profesie ”i a separării dintre membrii profesiei ”i
cei care nu beneficiază de recunoa”terea profesiei (chiar dacă practică activitățisimilare sau înrudite). După T. OSullivan et alii (2001, p. 263): Profe-
sioni”tii mass-media […] operează în contexte instituționale ”i organizaționale
complexe, care îi supun unei varietăți de controale ”i reglementări. Studiirecente legate de or ganizațiile mediatice au accentuat importanța profesio-
nalismului ca ideologie ocupațională ”i ca set de strategii pentru negocierea,
controlarea ”i combaterea constrângerilor ”i presiunilor externe.
˛ntr-un studiu de referință, J. Soloski (1989) susține că…
în jurnalism, profesionalismul s-a dezvoltat ca un mijloc de a controla
comportamentul jurnali”tilor, îndeplinirea eficientă a sarcinilor ”i ata”amentul lor
față de valorile organizației de presă.Istoria profesionalismului este marcată de lungi ”i adeseori dure lupte întrediferitele ocupații concurente pentru a-”i asigura monopolul asupra pieței pro-fesionale. O profesie nu poate exista dacă două sau mai multe ocupații revendicăbaza cognitivă a profesiei în devenire. Istoria dreptului ”i a medicinei este plină deexemple referitoare la felul în care ocupațiile concurente au încercat să punăstăpânire pe profesie prin mijloace legislative sau argumente morale. O profesie,ca să existe, trebuie să-”i asigure controlul asupra bazelor sale cognitive. ˛n acestscop, o profesie implică: (1) stăpânirea de către toți practicienii a corpusului decuno”tințe, relativ stabile ”i ezoterice, referitoare la activitățile profesionale;(2) acceptarea de către public a faptului că profesioni”tii sunt singurele persoane
capabile să ofere servicii profesionale. Asigurându-”i controlul asupra bazelor
cognitive ale profesiei, profesia obține monopolul asupra pieței profesionale.Poate exista competiție între membrii aceleia”i profesii, dar este exclusă competiția
248 PROFESIA DE JURNALIST
dintre profesii pentru dreptul de a oferi acela”i tip de servicii profesionale.
[
] Acceptarea de către public a monopolului unei profesii asupra pieței respective
nu este greu de obținut, deoarece profesiile sunt văzute ca, în cel mai înalt grad,democratice. Profesiile promovează un ideal al serviciului public, ”i multe dintreserviciile oferite de profesii au ajuns să fie văzute ca bunuri universale aflate la
dispoziția celor care au nevoie de ele. ˛n ochii publicului, statutul de membru al
unei profesii nu depinde de apartenența la o anumită clasă socială, ci de calitățilecelor care vor să devină profesioni”ti. Succesul sau e”ecul unei persoane în a fisau nu un profesionist este determinat de inteligența, devotamentul ”i perseverențasa. Pentru a-”i u”ura controlul asupra bazei cognitive ”i pentru a standardizapregătirea profesională, cele mai multe profesii controlează formarea profesionalăprin stabilirea ”colilor acreditate din universități. Aceste ”coli oferă garanțiafaptului că: (1) viitorii profesioni”ti au învățat, stăpânesc ”i acceptă bazelecognitive ale profesiei; (2) producția de producători ai serviciilor profesionaleeste standardizată; (3) idealurile ”i scopurile profesiei sunt acceptate de noiiprofesioni”ti. ˛n timpul educației lor instituționalizate, profesioni”tii în formaresunt socializați în spiritul profesiei ”i deprind normele ”i procedurile profesionale.
Aceasta înseamnă mai mult decât a învăța în mod corect tehnicile profesionale,
înseamnă a învăța cum să-ți structurezi ”i să-ți trăie”ti propria viață ca un adevăratprofesionist (J. Soloski, 1989, pp. 210-21 1).
Procesul (lent) de dobândire a atributelor specifice unei profesii se nume”te
profesionalizare . David J. Leroy ”i C.H. Sterling (1973, pp. 251-253) arată
că, în cursul emergenței sale, o profesie străbate următoarele etape:
a) O anumită îndeletnicire devine, din ocupație ocazională, o ocupație care
mobilizează toate resursele (fizice, intelectuale, de timp) ale celor care o
practică.
b) Ea se structurează prin apariția unor organizații sau asociații profesionale,
care au ca scop întărirea ”i promovarea identității sociale a celor ce practică
activitatea respectivă. ˛n fazele inițiale, aceste organizații sunt numeroase
”i se află în competiție unele cu altele.
c) Profesia, în efortul ei de a se impune, intră în competiție cu alte ocupații,
față de care se delimitează sau pe care încearcă să le elimine din domeniul
ei de activitate.
d) Profesia generează standarde de acțiune ”i le instituționalizează în chip de
coduri etice. Pe această bază se depun eforturi de sancționare ori de
eliminare a devianților.
e) Profesia se apropie de mediul universitar ”i încearcă să impună cuno”tințele
”i deprinderile ei ca substanță pentru un domeniu academic.
f) ˛n finalul acestei evoluții, profesia se luptă pentru crearea unei legislații
specifice, dobândind astfel, prin promulgarea legii, protecția juridică.
249 STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUI
Profesionalizarea reprezintă o formă complexă, de maturitate, în dezvol-
tarea diferitelor ocupații umane, în trecerea lor de la stadiul de îndeletniciri la
cel de meserii ”i profesii. Urmând un model structural consacrat, ”i în
jurnalism, printr-o evoluție istorică lentă, o colectivitate de oameni care
exercitau aceea”i activitate s-a transformat într-o confrerie, adică într-un
loc al unor inițiative ”i decizii, care oferă membrilor ei o autonomie ”i o
marjă de manevră, mai mult sau mai puțin ridicate în raport cu celelalte puteri
ale societății (F. Balle, 1987, p. 100). Procesul de profesionalizare nu este
însă pe deplin încheiat: confreria a câ”tigat legitimitatea socială ”i, odată
cu ea, încrederea colectivității; aceasta îi acordă mandatul de a exercita o
activitate, fără a mai fi controlată de corpul social (Profesionalizarea acoperă
distanța dintre priceperea specialistului ”i incompetența clientului, dându-i
o garanție socială ”i morală ibidem , p. 101; Profesionalismul implică o
afirmare a statutului de lider, o afirmare a faptului că profesionistul ”tie mai
bine decât clientul care sunt lucrurile de care clientul are nevoie P. Elliott,
1977, p. 152). Pe de altă parte, confreria nu a transferat altor instituții ale
societății decât cu greu (”i, în chip masiv, abia după cel de-al doilea război
mondial) prerogativele formării membrilor ei, ale controlării juridice ”i ale
valorizării activității ei. Jurnalismul ocupă, din perspectiva profesionalizării, o
poziție ambivalentă, între modelul non-profesional (bazat pe talent, individua-
lism, slabă coerență organizațională, absența unui cod etic unanim acceptat etc.)
”i modelul profesional (bazat pe tehnici academice de formare ”i de transmitere
a deprinderilor, pe spiritul corporatist, pe structuri organizaționale clare, pe
instaurarea ”i aplicarea unor reglementări general acceptate etc.). A”a cum
remarcă K.B. Jensen (1986, p. 26), în comparație cu alte profesii, ca medi-
cina sau jurisprudența, suma de cuno”tințe ”i standarde pe care se întemeiază
profesia de jurnalist este incomplet definită ”i multe din standardele utilizate
sunt de tip ad-hoc. Faptul că aceste elemente de tip normativ nu au ajuns încă
la o formă finită ”i sacrosantă nu ar trebui să reprezinte un handicap în ceea
ce prive”te recunoa”terea statutului profesional al jurnalismului; dar, la nivelul
opiniei generale, atât comune, cât ”i elitiste, în mod frecvent, jurnalismul este
perceput ca o ocupație de graniță, ca un interludiu înaintea dobândirii unei
profesii ”i chiar a unui statut social respectabil.
Procesul de profesionalizare presupune definirea unui câmp propriu, adică
fixarea unei frontiere clare, în măsură să distingă câmpul unei profesii de
celelalte arii profesionale. ˛n acest scop, era nevoie de definirea unei identități
profesionale aparte, lucru ce se poate obține prin fabricarea ”i legitimarea
unor valori proprii ”i prin impunerea unor norme etice ”i a unor tehnici de
lucru radical deosebite de tehnicile din domeniile conexe. Altfel spus, prin
crearea unei culturi profesionale distincte.
250 PROFESIA DE JURNALIST
Conceptul de câmp dezvoltat de sociologul francez Pierre Bourdieu este
deosebit de fertil în analiza relațiilor dintre organizații ”i mediul lor; astfel,
câmpul este definit ca un ansamblu ierarhizat de poziții, ale căror caracteristici
sunt independente de persoanele sau organizațiile care le ocupă. Câmpul se
individualizează printr-o seamă de obiective ”i mize comune ”i printr-o luptă
permanentă de impunere a lor; fiecare câmp posedă un ansamblu de resurse
specifice, adică un capital propriu:Câmpul […] este spațiul raporturilor
de forță dintre diferitele feluri de capital sau, mai precis, dintre agenții suficient
de dotați cu una dintre diferitele feluri de capital pentru a fi în măsură să
domine câmpul corespunzător (P. Bourdieu, 1999, pp. 39-40). Unui cîmp îi
este caracteristică nu numai lupta cu reprezentanții altor câmpuri, pentru a se
impune în fața acestora, ci ”i o permanentă luptă internă, în interiorul câmpului,
între diver”i actori, pentru obținerea, menținerea ”i legitimarea unor poziții
dominante; factorul esențial în obținerea unei asemenea poziții este amploarea
capitalului material ”i simbolic (resurse financiare, relații cu centrele de putere
”i autoritate profesională): Câmpul jurnalistic s-a constituit în secolul al
XIX-lea în jurul opoziției dintre ziarele care ofereau înainte de orice ”tiri, de
preferință senzaționale sau, mai corect, de senzație, ”i cele care propuneau
analize ”i comentarii; primele au fost preocupate să sublinieze diferența lor
prin invocarea valorii de obiectivitate. Câmpul este locul unei opoziții între
două logici ”i două principii de legitimare: recunoa”terea de către colegi,
acordată celor care recunosc în modul cel mai complet valorile sau principiile
interne, ”i recunoa”terea de către numerele mari, materializată în cifrele de
audiență (cititori, ascultători, privitori), adică în cifrele de vânzare ”i în profit
în cazul acesta, confirmarea respectivului plebiscit democratic fiind inseparabil
legată de verdictul pieței (P. Bourdieu, 1994, p. 4 ; vezi ”i G. FerrØol et alii ,
1998; C. Lafaye, 1998; R. Rieffel, 2005b).
Această definire a unui câmp specific a condus la separarea discursului
jurnalistic de alte tipuri de discurs, centrate pe subiectivitate: cel literar ”i cel
al exprimării opiniilor. Prin eliminarea exprimării subiectivității în forma
lirică sau în cea ideologică, jurnali”tii au reu”it să excludă din câmpul lor
profesional categoriile sociale ”i culturale care, cu secole în urmă, au construit
”i dominat sistemul presei: literații ”i oamenii politici. Acuzați că folosesc
presa pentru promovarea intereselor proprii, ”i nu pentru servirea publicului
cu informații, ei au fost, treptat, marginalizați în paginile sau rubricile de
opinie sau în produsele literar-artistice cu tiraje infinit mai mici decât cele ale
presei de masă. Acest discurs a fost favorizat de influența filosofiei pozitiviste,
de prestigiul ”tiinței ”i al observației empirice ”i emergența unor curente
literare precum realismul ”i naturalismul, ce valorizau atât scriitura clară,
251 STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUI
descriptivă, cât ”i observarea ”i redarea comportamentelor umane cotidiene
(vezi D. Ruellan, 1993; M. Schudson, 1978).
˛n această perioadă, jurnali”tii revendică stăpânirea în exclusivitate a unor
tehnici specifice, capabile să asigure obiectivitatea prezentării faptelor, în
antiteză cu alte tipuri de prezentare, bazate pe subiectivitate. Ei susțin că
procedurile jurnalistice le permit:
a) să distingă faptele de opinii;
b) să ierarhizeze informațiile în funcție de importanța lor intrinsecă;
c) să le prezinte într-un mod eliberat de subiectivitate.
Ideologia obiectivității oferă elementele necesare unei specializări ”i,
implicit, separării de celelalte tipuri de discursuri: literar, eseistic, filosofic,
politic etc. Astfel, după ce ”i-a configurat un câmp specific, jurnalismul î”i
manifestă autonomia prin închiderea acestui câmp ”i blocarea accesului repre-
zentanților altor câmpuri la activitățile considerate tipic jurnalistice: colabo-
ratorii pot scrie comentarii ”i note (expresie a personalității lor, deci asubiectivismului), dar numai jurnali”tii acreditați pot realiza ”tiri, reportaje,
interviuri (genuri ce reclamă stăpânirea tehnicilor specifice). ˛n plus, ideologia
”i practicile profesionale care asigură obținerea obiectivității sunt ”i produsulproceselor de raționalizare a producției de ”tiri ”i de birocratizare a sistemului
jurnalistic: regulile obiectivității se aplică asemenea regulilor de producție
din orice domeniu profesional, funcționând, prin instaurarea unor proceduriindiscutabile, ca un mecanism de disciplinare a novicilor ”i de industrializare
a producției. Modelul redacției ca fabrică ”i al jurnalistului ca profesionist
executând riguros un ansamblu de activități de rutină este unul specific preseinord-americane; jurnali”tii europeni au menținut valori ”i reprezentări ale
jurnalismului ca activitate creatoare, profund impregnată de subiectivitatea
autorului.
Acceptarea ”i refuzul se manifestă acum în termenii opoziției dintre pro-
fesioni”ti (speciali”ti) ”i amatori (clienți). ˛n 1918, protestând împotriva fap-
tului că parlamentarii (care aveau dreptul să viziteze liniile frontului, în timpce jurnali”tilor le era cu greu permis acest fapt) publicau reportaje în presa
franceză, George Bourdon, secretarul general al Sindicatului Jurnali”tilor,
afirma: Astfel, efortul corespondenților de război profesioni”ti apare caunul subaltern, ca un accesoriu față de activitatea acelor personalități pe care
nimic nu le-a pregătit pentru această sarcină ”i care formează, prin forța
întâmplării, o categorie superioară de jurnali”ti privilegiați: în presă apareacum o oligarhie îngustă, deasupra unui proletariat de jurnali”ti profesioni”ti
(D. Ruellan, 1993, p. 71).
252 PROFESIA DE JURNALIST
De-a lungul secolului XX, jurnalismul ”i-a conturat cu tot mai multă
fermitate granițele domeniului de activitate. Acest proces nu a fost însă nici
până astăzi finalizat, deoarece: (1) apariția ”i dezvoltarea de noi tehnologii aucondus permanent la apariția de noi media, de noi produse de presă ”i, deci, de
noi roluri ”i tipologii profesionale; (2) exigențele publicului au impus o diver-
sificare constantă a mesajelor, centr ate fie pe informație, fie pe divertisment,
fie pe documentare, fapt ce a lărgit sfera de acțiune a jurnali”tilor; (3) în ciuda
preocupării pentru controlarea strictă a câmpului profesional, jurnali”tii au
menținut deschise căile de acces la profesie (conform unui aforism, înjurnalism nu există pereți ”i, prin urmare, nici u”i), atrăgând oameni cu
formații academice sau non-academice diverse, cu filosofii de viață ”i interese
variate, ceea ce a contribuit la popularea jurnalismului cu o mare varietatede tipuri umane ”i profesionale.
Jurnali”ti, non-jurnali”ti ”i supra-jurnali”ti
Identitatea socială nesigură a jurnali”tilor se observă din confruntările perma-nente cu diferite alte profesii sau ocupații pentru acceptarea în sau respingerea
lor din câmpul jurnalistic. Pe de altă parte, această slăbiciune structurală a
profesiei este scoasă în relief ”i de mecanismele de construire a excep-
ționalității profesionale, a acelor roluri jurnalistice prin care reprezentanții
breslei ar vrea să fie considerați de societate mai mult decât ceea ce sunt.
Din perspectiva rolului pe care îl au în producția jurnalistică, breasla tinde
să-i excludă:
a) pe aceia care nu îndeplinesc în mod permanent sarcini de tip jurnalistic ”i
care nu depind, pentru subzistență, de veniturile obținute din practicarea
unor activități jurnalistice;
b) pe aceia care fac parte din redacții, dar oferă numai asistență tehnică;
c) pe aceia care produc informații, dar nu în instituții de presă;
d) pe aceia care mediază între produsul jurnalistic ”i public, dar nu desfă”oară
activități jurnalistice propriu-zise.
Colaboratorii. Reprezentanții profesiei nu-i vor considera profesioni”ti
pe aceia care, în mod ocazional, sunt integrați în produsul mass-media, fie ei
reputate personalități, deținând rubrici de comentarii ”i opinii, fie studenți în
facultățile de profil, fie alți aspiranți la statutul de jurnalist. Pentru ace”tia,
jurnalismul nu reprezintă nici o activitate permanentă ”i nici sursa principală
de venituri. Un loc aparte în acest peisaj este ocupat de jurnali”tii liberi
(freelancers în engleză, pigistes în franceză). Este vorba despre speciali”ti în
253 STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUI
domeniu, care colaborează în mod constant cu instituțiile de presă, care obțin
din aceste colaborări cea mai mare parte a veniturilor (cel puțin 50%, conform
legislației din Franța) ”i care, în consecință, î”i asigură existența pe baza
sumelor primite de la redacțiile respective, ca plată pentru materialele lor.
˛n ultimii ani, un tip de produs jurnalistic (sau, mai corect, semi-jurnalistic)
a atras interesul publicului este vorba despre blog ”i, odată cu el, un nou
actor a apărut pe scena acestor bătălii pentru recunoa”terea profesională
bloggerul. Putem oare considera orice persoană, care posedă un asemenea
site, care caută informații ”i care le oferă spre consultare ”i dezbatere pe
blogul său un jurnalist? Spre deosebire de colaboratorul din presă sau de
freelancer, el nu este consacrat nici de publicarea într-un produs recunoscut ca
mass-media instituțională ”i nici de integrarea în profesie, prin respectarea
unor condiții privind cantitatea ”i calitatea muncii jurnalistice; cu alte cuvinte,
el nu are o identitate profesională definită (chiar dacă unii jurnali”ti pro-
fesioni”ti au ”i bloguri personale, ei sunt considerați jurnali”ti datorită
activității lor în instituțiile de presă, ”i nu datorită acestor produse). De”i acest
gen de activitate para-jurnalistică este considerat de unii autori drept o formă
afirmare a libertății de informare ”i de exprimare, drept un mod de evaziune
de sub controlul marilor trusturi media, mulți alți anali”ti privesc cu îngrijorare
ocuparea spațiului informației digitale de către mii de nespeciali”ti:
profesionalismul jurnali”tilor funcționează ca o garanție în ceea ce prive”te
calitatea informațiilor distribuite de mass-media clasică, în timp ce bloggerii
nu depind de nici o instanță profesională de validare. ˛n acest sens, un jurnalist
”i profesor de jurnalism american, Neil Henry, scria recent: Mi-e frică să
îmi imaginez un viitor golit de jurnali”ti competenți, în care motoarele de
căutare precum Google nu ar mai oferi informații, ci delirurile unor bloggeri
izolați (în casele lor n. M.C.) ”i informațiile trunchiate ale guvernelor ”i
serviciilor de relații publice, în mod abil deghizate în jurnalism de către
speciali”tii în publicitate, care nu au alt scop decât să vândă, să vândă, să
vândă (sursa: Courrier International , 14-20 iunie 2007).
Atributul remunerat introdus în definiția profesiei de jurnalist vizează
tocmai sublinierea acestei relații contractuale dintre individ ”i instituția mass-
-media: în momentul când cineva practică activități de tip jurnalistic pentru
bani ”i î”i asigură existența din acest venit, el acumulează, pe lângă dreptul de
a fi recompensat pentru munca sa (cu avantajele ce derivă din acest drept), ”i
o mulțime de obligații, care pot lua forma explicită a contractului scris sau
forma implicită a contractului nescris. ˛ntre instituție ”i breaslă, pe de o parte,
”i între breaslă ”i individ, pe de altă parte, se stabile”te astfel un raport de
dependență reciprocă. ˛n aceste condiții, a fi sau a nu fi angajat este mai puțin
important; esențial este faptul de a depinde, în privința veniturilor, de
254 PROFESIA DE JURNALIST
practicarea activităților jurnalistice. Ceea ce înseamnă că, într-un anume fel,
nu pot exista jurnali”ti ”omeri: de îndată ce nu mai este angajatul unei
instituții (ceea ce înseamnă venit constant ”i sigur de la o singură sursă),
jurnalistul poate lucra independent (venit în salturi, evident nesigur, dar de
la un număr potențial mai mare de instituții). ˛n Franța, acest mod instabil de
exercitare a profesiei cunoa”te, în ultimii ani, o cre”tere importantă; dacă în
1980 erau înregistrați 1.121 pigistes , în 1990 numărul lor a urcat la 3.213; în
ansamblul profesiei, ei reprezentau 6,7% în 1980; în 1990 au ajuns să însemne
aproape dublu, adică 12%. Cât despre jurnali”tii ”omeri (declarați ca atare),
ei nu ajungeau în 1990 decât la cifra de 930, dintr-un total de 26.614 jurnali”ti
cu carte de presă oficial înregistrați ( apud J.-M. Charon, 1993, pp. 29-34).
Personalul tehnic. Deoarece o instituție de presă înseamnă mai mult decât
segmentul jurnalistic propriu-zis, numeroase dezbateri au avut ca obiect linia
de demarcație, de data aceasta internă, dintre jurnali”ti ”i non-jurnali”ti. Dacă
ținem seama de faptul că, în prezent, într-o instituție de presă coexistă
departamente jurnalistice, tehnice ”i economice ”i că ele încorporează frecvent
”i segmentele de producție (tipografii, studiouri, rețele de transmisie), ne
putem da u”or seama cât de dificil este să stabile”ti, într-o asemenea între-
prindere, unde începe ”i unde se sfâr”e”te teritoriul profesiei de jurnalist.
Câteva exemple în acest sens sunt elocvente: multă vreme, activitatea secre-
tarului de redacție a fost considerată ca una exclusiv tehnică (mai apropiată de
aceea a tehnoredactorului ”i tipografului decât de a artistului-grafician).
Ponderea crescândă a factorului vizual în presa modernă (rolul fotografiei, al
jocului de titluri-subtitluri, al combinațiilor de coloane ”i rubrici, apariția
graficelor ”i a altor forme de reprezentare vizuală, importanța crescândă a
culorii) a accentuat latura de concepție a muncii sale, eliminând atributele de
tip manufacturier (preluate fie de tehnoredactor, fie, recent, de calculator).
Astfel, secretarul de redacție a ajuns să reprezinte un centru vital, de con-
strucție a formei finale a produsului mass-media, dobândind statutul unui
editor ”i, implicit, al unui jurnalist în sensul complet, profesional, al termenului.
Un destin analog a cunoscut fotograful, devenit, prin recunoa”terea conți-
nutului jurnalistic al muncii sale, fotoreporter. Pe un traseu asemănător se află
acum cameramanul: multă vreme o anexă a reporterului, răspunzând de
realizarea unor imagini în măsură (doar) să ilustreze informația cuprinsă în
textul scris sau rostit, el a câ”tigat recent un statut mai complex, eliberându-se
de dependența de reporter ”i preluând o seamă din atributele acestuia. Argu-
mentele de ordin economic (reducerea costurilor, îndeosebi la deplasările la
mari distanțe), tehnic (simplificarea aparatelor odată cu cre”terea fiabilității
lor) ”i profesional (transformarea imaginii în informație jurnalistică, adeseori
255 STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUI
mai importantă chiar decât comentariul care o însoțe”te) au privilegiat crearea
acestei noi ipostaze jurnalistice; odată cu ea au venit recunoa”terea profe-sională ”i încadrarea reporterului-cameraman în familia jurnali”tilor (elocventîn acest sens este faptul că numeroase ”coli jurnalistice au introdus în programalor sau în lista cursurilor de perfecționare profesională teme legate de profilul
cameraman-reporter).
Speciali”tii în relații publice. Breasla jurnali”tilor anatemizează cu orice
prilej categoria comunicatorilor ( PR în terminologia anglosaxonă, dircom
în jargoul francofon), adică pe aceia care se ocupă cu transmiterea cătreorganizațiile de presă a unor mesaje (prin comunicate, conferințe ”i dosare depresă, simpozioane ”i vizite) referitoare la instituția lor. ˛n mod uzual,
jurnali”tii consideră că ace”tia folosesc mass-media pentru a face să pătrundă
idei ”i analize ale situațiilor specifice, conform intereselor conducătorilorunor firme sau grupuri politice (J.-M. Charon, 1993, p. 240). Războiul ”iverdictul de excludere (profesională ”i simbolică) sunt cu atât mai vehementecu cât jurnali”tii constată că o bună parte dintre comunicatori sunt colegi debreaslă, care au acceptat posturi mai sigure ”i mai bine plătite, oamenifamiliarizați cu instituțiile, rutinele ”i slăbiciunile presei.
Din această cauză, comunicatele, documentarele, publicațiile ori emisiunile
de instituție create de ace”tia posedă caracteristicile formale ”i nota deprofesionalism specifice textelor, publicațiilor ”i emisiunilor din sistemul mass–media. Comunicatorii reprezintă, pentru breasla jurnalistică, un adevăratcal troian, deoar ece:
a) ei provin din rândul breslei;
b) produc mesaje ”i bunuri mass-media cu aceea”i structură ”i acela”i conținut;c) afirmă că au acelea”i obiective ca ”i presa (să informeze);d) întrețin relații de conivență cu jurnali”tii ”i patronii lor.
˛n aceste condiții, singurul criteriu de diferențiere rămâne scopul acțiunii.
Breasla jurnalistică susține că informația difuzată de jurnali”ti serve”te întregii
colectivități ”i urmăre”te un interes general, în timp ce informația distribuităde comunicatori serve”te intereselor unei instanțe oarecare ”i urmăre”te unscop limitat, de tip promoțional (vezi L. Missika, 1994, pp. 65-73). Pe de altăparte, atât declarațiile de principii ale marilor asociații profesionale ale specia-li”tilor în relațiile publice, cât ”i manualele de profil subliniază faptul că ceicare lucrează în acest domeniu au o misiune publică ”i, în consecință, audatoria de a transmite informații corecte, utile societății, nepărtinitoare ”inepropagandistice, chiar dacă acest lucru ar putea dăuna imaginii instituției pecare o reprezintă (vezi C. Coman, 2002).
256 PROFESIA DE JURNALIST
Sintetizând această polemică, Ron Farrar (1988, p. 326) identifică cinci
obiecții fundamentale, cinci capete de acuzare prin care breasla jurnalistică
tinde să se delimiteze de comunicatori:
a) cei din relațiile publice vor să controleze ”i să manipuleze ”tirile, în special
atunci când sunt nefavorabile grupurilor pe care le reprezintă. Acesta este
repro”ul principal, bazat pe antitezele dintre informarea dezinteresată
informarea interesată ”i devotament pentru public devotament pentru
interesul patronului. Trebuie menționat însă că lucrările fundamentale
consacrate relațiilor publice, precum ”i codurile deontologice stabilite de
speciali”tii din acest domeniu accentuează faptul că practicianul din relațiile
publice are datoria de a comunica adevărul, atât publicului, cât ”i
patronului său, că el lucrează în serviciul societății ”i că are, asemenea
jurnalistului, misiunea de a informa corect publicul ”i conducerea instituției
(vezi C. Coman, 1999, pp. 51-54);
b) cei din relațiile publice ocupă spațiul publicistic cu informații despre clientul
lor, fapt ce banalizează ”tirile ”i reduce profitul care s-ar putea obține din
vânzarea acestui spațiu pentru publicitate;
c) cei din relațiile publice exercită presiuni asupra politicii editoriale, pentru
a obține o atitudine favorabilă față de ”tirile lor ”i, respectiv, față de clientul
pentru care lucrează;
d) cei din relațiile publice ignoră specificitatea muncii jurnalistice;
e) cei din relațiile publice fură jurnali”tii talentați, oferindu-le salarii mai
bune în instituțiile lor.
Până la apariția în forță a sistemului de relații publice, jurnali”tii au
deținut monopolul asupra activității de căutare ”i distribuire a informației de
interes public. ˛n prezent, teritoriul lor este nu numai revendicat, dar ”i
controlat de o profesie concurentă, care oferă publicului (prin intermediul
presei sau prin canale proprii) acela”i produs. Oamenii de presă se văd în
situația paradoxală de a primi de la alții, spre difuzare, bunurile pe care ei erau
obi”nuiți să le producă (în mod general, jurnali”tii au oroare de informațiile
care le sunt oferite ca produs deja elaborat L. Missika, 1994, p. 66).
Vedetele. O poziție cu totul aparte ocupă, în acest câmp al situațiilor
ambigue, prez entatorul ”i animatorul.
Menirea primului este de a oferi o formă agreabilă (prin vocea ori prezența
sa scenică) conținutului informațional găsit ”i lucrat de jurnali”ti. ˛ntr-un
anumit sens, prezentatorul se plasează, în sfera audiovizualului, pe un teritoriu
analog cu acela al secretarului de redacție din presa scrisă: el ambalează
informația, adăugându-i astfel atributele accesibilității ”i atractivității. Cerce-
tările de sociologie ”i etnografie a receptării arată că publicul de televiziune
257 STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUI
preferă să aibă în față o figură comună, caldă, familiară, care să-l asigure că,
în ciuda caracterului ”ocant, neplăcut ”i chiar atroce al unor informații, lumeaîn general ”i ziua de mâine în particular nu sunt chiar atât de rele pe cât arpărea. Aceasta înseamnă că prezentatorul exercită în primul rând o funcțiesecurizantă, fiind un factor generator de consens ”i stabilitate: Astfel, punândaccent pe naturalețea prestației lor, arătându-se pe ecran a”a cum sunt în viațade zi cu zi, la fel ca fiecare dintre noi, ei resping ideea că ar fi dotați cu ocompetență incomparabilă. […] ˛n schimb, câ”tigă altceva: ei țes împreună cu
publicul un raport de osmoză, care îi protejează infinit mai mult. Căci această
legătură de identitate ”i de identificare cu publicul este aceea pe care seîntemeiază puterea lor ”i care generează ata”amentul publicului față de ei(S. Chalv on-Demersay, D. Pasquier, 1990, p. 85).
Prezentatorul inversează un vechi raport de forțe din jurnalism, care făcea
ca prestigiul profesional să depindă de respectul colegilor de muncă; larândul său, acesta se întemeia pe recunoa”terea abilităților de a obține, verifica”i trata informația adică pe recunoa”terea competenței jurnalistice. Pentruvedete, prestigiul profesional este sinonim cu celebritatea. Iar celebritatea nuvine dintr-o performanță jurnalistică, ci din seducție, din personalizarea ”i
afectivizarea informației, din procedeele teatrale care vizează emoționarea ”i
atragerea publicului. ˛n felul acesta, informația, ambalată în forme împrumu-
tate din universul divertismentului, este oferită spre consum unui public din ce
în ce mai volatil, mai depolitizat, mai preocupat de obținerea de gratificații ”i
recompense simbolice. După Jean Charon ”i Jean de Bonville, asistăm, în
pragul secolului XXI, la inaugurarea unui nou stil de jurnalism, opus celui
clasic de informare, un jurnalism de comunicare , axat nu atât pe transmiterea
rapidă ”i corectă a datelor, cât pe crearea unor legături intersubiective, a unui
contract emoțional între instituția de presă (întrupată de vedeta-prezentator)
”i publicul ei. Acest jurnalism este unul conversațional, intim, în care
vedeta devine un vulgarizator al marilor teme, ambalate în cuvinte simple, dar
dramatice, ”i în imagini familiare ”i adeseori stereotipe (J. Charron, J. de
Bonville, 1996, pp. 74-88).
La rândul lor, animatorii au transformat dezbaterile, în general centrate pe
teme elevate ”i având o evidentă finalitate pedagogică, în spectacole dialogice
populare (talk-show-uri), simple, orientate spre divertisment. Ei au abolit prăpastia
care separa specialistul competent ”i inaccesibil de publicul curios ”i inhibat,
instaurând în emisiunile lor o relație de osmoză, întemeiată pe transformarea
distanței în apropiere, a dificilului în facil, a monologului ori dialogului
bilateral în dialog multilateral (atât cu publicul din studio, cât ”i cu cel din
teritoriu, care intervine telefonic), a neimplicării în implicare, a sobrietății în
spectacular. Astfel, prin talk-show, televiziunea î”i afirmă elocvent voința de
258 PROFESIA DE JURNALIST
a privilegia relația afectivă, intersubiectivă, în defavoarea aportului cognitiv;
drept urmare, televiziunea devine un fel de telefon social, care le permite
tuturor să comunice cu toți (G. Lochard, J.C. Soulages, 1994, pp. 24 ”i 32).
La baza acestui fenomen se află relația afectivă, personalizată, care se
stabile”te între public ”i vedetă, în cadrul unor asemenea întâlniri periodice
(jurnale de actualități, emisiuni speciale de ”tiri, talk-show-uri), ce ritmeazăfluxul existenței cotidiene: Principala forță a vedetei din audiovizual vine din:
ritualul întâlnirii cotidiene care securizează, structurând timpul; ritualul unei
ordonări a realului; ritualul unei participări colective la vizionarea ei. […] Iar
această întâlnire rituală este cu atât mai concretă, cu cât este integrată organic
în existența cotidiană ”i se face cu o persoană pe zi ce trece tot mai apropiată,
mai apreciată, mai iubită (F. Tristani-Potteaux, 1983, p. 241).
Câ”tigându-”i celebritatea tocmai prin cultivarea unui stil popular, ase-
menea speciali”ti, aparent o anexă a jurnali”tilor, s-au insinuat treptat în locul
lor, devenind vedetele audiovizualului de astăzi. Acest sindrom al vedetei ( star
sindrom sau, prescurtat, stardrom ) este evidențiat îndeosebi de sondajele de
popularitate, care îi plasează în poziții superioare pe cei vizibili, care
ambalează informația, ”i pe poziții inferioare pe cei invizibili, jurnali”tii caregăsesc informațiile ”i produc materialul de presă. Peter Jennings sau Patrick
Poivre dArvor, Cristine Okrent sau Barbara Walters se bucură de un prestigiu
infinit mai mare decât reporterii sau redactorii care le furnizează materiaprimă, le pregătesc emisiunile ”i îi propulsează, prin munca lor, pe culmile
gloriei. Prestigiu ”i popularitate care se traduc în venituri personale con-
sistente: la ABC, Barbara Walters avea un contract de 10 milioane de dolaripe an, Peter Jennings de 7 milioane, Ted Koppel de 6 milioane, iar Diane
Sawyer de 5 milioane (sursa: Newsweek , 28 februarie 1994); în Franța,
Cristine Okrent primea 1,4 milioane de franci pe an de la postul France 2,P . Poivre dArvor 1,6 milioane de la TF1, iar Bruno Mazur 1 milion de la
France 2. Animatorii celebri de show-uri au, la rândul lor, venituri con-
siderabile: David Letterman câ”tigă 14 milioane de dolari pe an, OprahWinfrey 34 de milioane de dolari pe an, Michel Druker 10,8 milioane de
franci pe an, iar tânăra Ambra, vedeta postului lui Berlusconi, 600 de milioane
de lire pe an (sursa: Le Nouvel Observateur , nr. 1365, 1995). Fascinația
statutului de vedetă este atât de mare, încât poate conduce la abolirea granițelor
dintre profesia de jurnalist ”i cea de actor, dintre informație ”i divertisment
”i, la limită, dintre realitate ”i ficțiune: astfel, în filmele Jurassic Park ,
Contact ”i Independence Day , rolurile unor jurnali”ti au fost jucate de reporteri
”i prezentatori celebri de la posturile CNN ”i Fox News (D. Alger, 1998,
pp. 165-166).
259 STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUI
Dezbaterile centrate atât pe implicațiile deontologice, cât ”i pe consecințele
socio-profesionale ale acestei răsturnări de roluri au fost amplificate de ex-
plozia transmisiunilor în direct (live) ”i îndeosebi de derapajele mediatice, pe
care fenomene precum Timi”oara 89, războiul din Golf, puciul de la Moscova,
debarcarea în Somalia le-au amplificat ”i le-au făcut să aibă consecințe sociale
”i politice fără egal. ˛n acest tip de transmisii dispar timpul de reflecție ”i
reculul pe care travaliul jurnalistului ”i al editorului le aduc, dispare punerea
într-o structură coerentă ”i semnificativă pe care rescrierea ( rewriting ) sau
montajul o generează ”i rămâne doar fluxul de imagini livrate în vrac,
instantaneu, mediate numai de prezența ”i observațiile prezentatorului. Furat
de valul imaginilor, de forța lor afectivă, dominat de presiunea publicului ”i
înrobit de cererile managerilor (care calculează numai profitul rezultat din
cre”terea audiențelor, nu ”i consecințele sociale ”i politice ale distribuirii unor
informații incomplete, eronate sau distorsionate), animatorul pierde unul dintre
atributele fundamentale ale travaliului jurnalistic: funcția critică, de evaluare
”i semnificare a realului. Derapajele amintite ”i scăderea credibilității jur-
nali”tilor au constituit importante semnale de alarmă. Dar, în ciuda nume-
roaselor discuții ”i analize, până la ora actuală nu s-a putut configura un
răspuns teoretic sau o soluție de tip organizatoric în măsură să permită evitarea
unor asemenea fenomene, clarificarea atribuțiilor, a sferelor de acțiune ”i a
formelor de control reciproc dintre prezentatori-animatori, pe de o parte, ”i
reporteri-editori, pe de alta. Cum la ora actuală evoluțiile pe care le vor
cunoa”te principalele mijloace de comunicare de masă sunt greu de prevăzut,
este posibil ca un nou modus vivendi să se instaleze ”i ca opoziția clasică dintre
reporter ”i editor să fie completă de alte sisteme de relații, transformând diada
pe care s-a întemeiat modul de funcționare a presei în secolele XIX-XX într-o
configurație mult mai complexă: astfel, în acest sistem de relații profesionale
intervin ”i alți profesioni”ti: tehnicienii, realizatorii ”i producătorii. Sin-
tetizând mai multe cercetări referitoare la organizarea muncii în redacțiile din
audiovizual ”i la relațiile profesionale care apar între vedete ”i aceste categorii
de speciali”ti, R. Rieffel (2005b, p. 147) afirmă: Studiul relațiilor cu alți
profesioni”ti ai micului ecran arată că în culisele televiziunii se construiesc
raporturi dificile, nu o dată conflictuale. Animatorii se găsesc într-o stare de
relativă dependență față de producători, cu care trebuie să negocieze ideile de
emisiuni, bugetele, costurile, tran”ele orare. Negocierea nu este deloc u”oară,
deoarece producătorii, care se plâng frecvent de comportamentul animatorilor
(de vedetism n. M.C.), se bucură de o recunoa”tere profesională mult mai
solidă. Animatorii se află apoi sub tutela realizatorilor, cu care au de rezolvat
constant probleme precum cadrajul sau maniera de filmare. De asemenea, ei
pot face obiectul repro”urilor tehnicienilor, care îi acuză de diletantism ”i
260 PROFESIA DE JURNALIST
infatuare; pe de altă parte, animatorii îi învinuiesc pe tehnicieni de lipsă de
motivare ”i de muncă de rutină. [
] Munca din platourile de televiziune combină
toate aceste activități ”i interacțiuni mai mult sau mai puțin complexe într-un
raport de complicitate sau de tensiune permanentă: totul se joacă pe multiple
planuri simultane, deoarece toate aceste meserii sunt reunite în acela”i moment.
Jurnali”tii eroizați. ˛n interiorul sistemului mass-media, o categorie de
profesioni”ti pare a fi predestinată auto-eroizării este vorba despre cores-
pondenții speciali ; prin natura muncii lor, dar ”i prin natura discursului pe
care l-au construit ”i impus despre munca lor, ace”ti reprezentanți ai breslei par
a fi produsul unor dezvoltări mitologice. După jurnalistul american Nicholas
Tomalin ( apud B. Zelizer, 2007, p. 33), portretul standard al jurnalistului
mitologic ar fi constituit din următoarele componente:
Iscusință cu telefoanele, cu capcanele ”i cu micii funcționari; o digestie bună ”i
un cap limpede; o memorie perfectă; destul idealism pentru a inspira o scriiturărevoltată (dar nu într-o cantitate care inhibă profesionalismul deta”at); untemperament paranoid; capacitatea de a aborda cu pasiune proiecte de importanțăsecundară; rude bine plasate; noroc; hotărârea ca, la nevoie, să-”i trădezemăcar cuno”tințele, dacă nu chiar prietenii; ezitarea de a înțelege prea mult prea
bine (pentru că tout comprendre cest tout pardonner ”i tout pardonner are ca
rezultat texte proaste); o ură neîmpăcată față de purtători de cuvânt, admi-nistratori, avocați, speciali”ti în relații publice, ”i, în general, față de toți cei caremai degrabă ar oferi cuvinte, nu strategii; ”i tăria de caracter necesară pentru aduce o viață dezordonată fără a o lua razna complet.
Primul nivel al acestor construcții simbolice este autoreferențial el apare
în ”i prin constructele simbolice născute în interiorul breslei. Imaginarul
profesional a construit o aureolă simbolică axată pe ideile aventurii, expe-
riențelor-limită, mărturiilor directe din momentele în care se scrie istoria,
sacrificiului de sine etc. Acest sistem simbolic a fost fabricat atât de narativele
corespondenților speciali (care vorbesc în egală măsură despre evenimente ”i
protagoni”tii acestora ”i despre experiențele ”i meritele personale ale jurna-
listului), cât ”i de folclorul profesional. Relatările despre munca lor, pe care
corespondenții speciali le produc ”i difuzează, au o structură standard, puțin
legată de realitatea terenului; a”a cum a observat un etnograf al cores-
pondenților speciali, ele încep de obicei cu momentul în care reporterul
decide să se implice într-o situație periculoasă; urmează etapa în care auto-
ritățile intervin sau are loc o amenințare violentă, ambele evenimente punând
în pericol viața reporterului. ˛n acest moment se produce un act de inteligență
sau de curaj al reporterului care îi permite să scape ca prin urechile acului ”i
să î”i îndeplinească misiunea (M. Pedelty, 1995, p. 129).
261 STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUI
Acest ansamblu de structuri epice ”i de stereotipuri eroice iese din granițele
breslei ”i devine un sistem de reprezentări împărtă”it de întreaga societate prinintermediul produselor culturii populare, în special prin film sau roman (oriautobiografiile romanțate), fie ele ancorate în modelele serializate de consum,
fie devenind capodopere ale genului precum Killing Fields sau Salvador .
Aceste constructe simbolice non-referențiale sau parțial referențiale invadeazăspațiul public prin narativele transmise de produsele culturii populare: filme,seriale, romane de popularizare, autobiografii etc. Evident, nu tot ceea ce
construiesc aceste povestiri ale extraordinarului despre corespondenții spe-
ciali este încărcat de adevăr; dar nu contează, atât timp cât publicul credeîn poveste ”i acceptă modelele de jurnalist-erou fabricate de industriileculturale.
De fapt, sistemul de referințe specific imaginarului profesional al cores-
pondenților speciali este determinat de două serii de parametri: tipul deeveniment (de rutină sau de criză) ”i distanța geo-simbolică, față de țara ”icultura corespondenților speciali, a locului de unde transmit ace”tia (zone
percepute ca centre de interes politic sau exotice). Acest sistem de reprezentări
poate fi schematizat astfel:
Centre
Informație sigură Informație nesigură, dar verificabilă
Rol dominant al surselor de tip PR Rol dominant al surselor de tip PR
Evenimente de rutină Evenimente disruptive (crize)
Informație sigură Informație nesigură, greu de verificat
Surse directe ale FC Surse nesigure
Zone Exotice
Construcțiile simbolice sunt produse mai ales în situațiile din cel de al patrulea
colț, unde se întâlne”te convergența următorilor factori:
a) zone exotice încărcate de conotații simbolice;
b) existența unor situații de criză socială ”i politică sau de haos datorat unor
catastrofe naturale;
c) absența unor sisteme instituționalizate de producere ”i distribuire a
informației.
262 PROFESIA DE JURNALIST
˛n aceste circumstanțe, cor espondenții speciali sunt supu”i unei duble
presiuni: a lipsei de informații sigure ”i a publicului, care a”teaptă versiuni
securizante (adică u”or de înțeles ”i de acceptat prin prisma categoriilor
culturale ”i a valoriilor proprii); în consecință, ei produc narative bogate în
conținut simbolic ”i, prin aceasta, de factură mitologică.
Ceea ce nu exclude posibilitatea ca în celelalte situații, de rutină, specifice
muncii lor, corespondenții speciali să folosească numeroase stereotipuri cul-
turale; acestea sunt presărate în cele mai diverse narative factuale, corecte din
punctul de vedere al normelor profesionale, fiind astfel mai greu de observat:
Există numeroase deformări sistematice ale realității în mass-media. Una
dintre acestea este autoglorificarea jurnali”tilor. Pe teren, jurnali”tii nu acțio-
nează numai pentru a menține relațiile sociale cu sursele ”i colegii, dar ”i
pentru a glorifica imaginea culturală standard a jurnali”tilor în ochii întregii
lumi (M. Schudson, 2003, p. 60).
Observăm astfel că breasla î”i construie”te un câmp profesional care are la
polii săi categorii de excepție; astfel, într-o parte stau grupurile exilate,
precum animatorii ”i moderatorii (categorie amenințătoare prin faptul că
vizibilitatea ”i gloria lor riscă să umbrească munca ”i prestigiul jurnali”tilor),
tehnicienii (potențial amenințători, prin revendicarea dreptului de a integra
munca lor în inima câmpului jurnalistic) ”i cele mai diverse feluri de cola-
boratori (arti”ti, oameni politici, experții în diferite domenii, freelancer -i,
bloggeri etc.), care solicită ”i ei statutul de jurnali”ti, acceptarea în profesie ”i
beneficiile materiale ”i simbolice ale statutului profesional; de cealaltă parte
se află grupurile eroizate de speciali”ti (corespondenții speciali, activi în
situații de crize politice, război sau catastrofe naturale, jurnali”tii de inves-
tigație), care oferă modelele de excepționalitate profesională. De asemenea,
breasla a creat ”i un grup de paria, în care sunt plasați cei despre care
profesia susține că încalcă normele profesionale ”i morale; ace”tia, de”i
pretind lucrează cu informația ”i răspund unor a”teptări ale publicului, sunt
considerați drept amenințări la integritatea etică a profesiei (vezi cazul foto-
grafilor paparazzi) sau la autonomia ei (vezi acuzele aduse unor speciali”tii în
marketing politic sau relații publice, considerați a fi agenți ai încercărilor de
a manipula presa).
Organizarea activității în instituțiile de presă
Profesie ”i birocrație
Imaginarul jurnali”tilor a fost ”i va fi dominat de figura romantică a ziaristului
boem, nonconformist, agresiv, imprevizibil ”i inconfundabil. Cu toate acestea,
cine trece printr-o redacție nu poate să nu fie ”ocat de aerul ei funcționăresc
în birouri, în fața ma”inilor de scris sau a calculatoarelor, a monitoarelor sau
a meselor de montaj, ziari”tii produc sau refac texte ori înregistrări, citesc
diverse documente, dau telefoane, vorbesc în grup etc. A ctivitatea lor se
reduce, cel mai adesea, la o muncă standardizată, cu reguli bine precizate, o
muncă desfă”urată în colectiv, alături de alți jurnali”ti sau de tehnicieni. O
muncă de echipă, în care informația apare nu atât ca rezultat al unei acțiuni
individuale, cât ca produs, de tip manufacturier, al unor procese sociale ce se
desfă”oară în interiorul unor organizații complexe (J. Lazar, 1991, p. 1 17).
˛n funcționarea ei cotidiană, orice redacție se confrundă cu o dublă ame-
nințare:
a) ˛n plan extern, fluxul continuu ”i nestăvilit al informațiilor riscă să depă-
”ească posibilitățile de filtrare ”i procesare; acest fapt poate conduce fie la
ignorarea unor informații importante, fie la publicarea nediferențiată a
oricăror informații; soluția aplicată de organizațiile mass-media a constat
în diviziunea muncii ”i stabilirea unor sarcini precise pentru fiecare tip de
activitate.
b) ˛n plan intern, un comportament prea liber al redactorilor ”i editorilor riscă
să perturbe ritmicitatea aparițiilor ”i, prin aceasta, calitatea ”i viabilitatea
produselor mass-media: Toate organizațiile implicate în producția de
cultură se confruntă cu aceea”i dilemă. Ele trebuie să găsească o cale de a
reconcilia nevoile lor organizaționale de regularitate, rutină, control ”i
chiar supraviețuire cu aspirațiile creatorilor de a-”i păstra deprinderile
derivate din talentul lor (P. Golding, 1974, p. 62). Un comportament
ordonat prea riguros, prin norme excesiv de severe, poate conduce la
pierderea vitezei de reacție a instituției de presă, la blocarea inițiativelor
reporterilor ”i editorilor.
264 PROFESIA DE JURNALIST
Sistemul mass-media este format dintr-o mare varietate de organizații (de
presă, de publicitate, de producție de divertisment, de distribuție etc.).
Organizațiile reprezintă grupuri de oameni care î”i structurează ”i coordo-
nează activitatea în vederea realizării unor finalități relativ clar formulate ca
obiective (C. Zamfir, L. Vlăsceanu, 1993, p. 413). Pornind de la clasificarea
propusă de sociologul american Talcott Parson, care identifica organizații
economico-productive (care produc bunuri ”i servicii), organizații de putere
politică (care gestionează sau influențează gestiunea puterii), organizații
integrative (care asigură ordinea socială) ”i organizații de menținere a mode-
lelor (care asigură transmiterea bagajului cultural ”i perpetuarea normelor),
Ioan Mihăilescu (2003, p. 186) atrage atenția asupra faptului că ar trebui
adăugate ”i organizațiile de distracție ”i de petrecere a timpului liber, care au
o mare extindere în societățile contemporane. Din această perspectivă, organi-
zațiile de presă sunt greu de plasat într-o anumită categorie, deoarece ele au
atribuții din toate clasele menționate: participă la producția de bunuri (ziare,
reviste) ”i servicii (informații), influențează gestiunea puterii politice, asigură
ordinea socială (prin discutarea fenomenelor de devianță, prin presiuni asupra
instituțiilor care nu î”i îndeplinesc atribuțiile), contribuie la menținerea
normelor ”i valorilor culturale (prin promovarea unor modele de comporta-
ment sau difuzarea operelor culturale) ”i oferă divertisment (din bel”ug).
O organizație se dezvoltă într-un anumit mediu : ˛n sensul cel mai larg,
mediul unei organizații include lucruri, persoane, condiții (de exemplu, re-
surse, constrângeri) sau influențe (de exemplu, culturale, politice, legislative)
care interferează cu funcționarea sa (M. Vlăsceanu, 2003, pp. 140-141).
După aceea”i autoare, mediul se caracterizează prin:
a)predictibilitate : gradul de anticipare a modului de structurare a mediului
într-un anume moment de timp; astfel, unele medii sunt predictibile, în
timp ce altele sunt impredictibile, altfel spus creează membrilor din
respectiva organizație un acut sentiment de incertitudine;
b)diversitate : varietatea factorilor din mediu care afectează direct sau indirect
o organizație;
c)orientarea mediului față de organizație : elementele de mediu pot avea
orientări prietenoase sau ostile;
d)stabilitate : gradul de perpetuare a aceleia”i stări a mediului pe un interval
mediu ”i chiar lung de timp.
Cele mai multe organizații se dezvoltă în medii sociale relativ stabile:
spre exemplu, o fabrică de cămă”i are un mediu predictibil (are întotdeauna
mai multe surse de materie primă ”i mai mulți distribuitori care îi preiau
produsele), de o diversitate mică (parteneri standard), în care, în condiții
265 ORGANIZAREA ACTIVITˆȚII ˛N INSTITUȚIILE DE PRESˆ
normale, numai fabricile concurente au o atitudine ostilă ”i care, excluzând
perioadele de criză, este caracterizat de stabilitate; la rândul ei, o instituție
universitară evoluează într-un mediu predictibil (are permanent asigurat un
număr relativ constant de candidați la admitere, se bazează pe resurse materialeomogene ”i pe o piață a muncii cu o cerere relativ constantă de speciali”ti), nu
foarte divers (depinde de relațiile cu învățământul preuniversitar ”i cu mediile
profesionale), cu o orientare preponderent prietenoasă ”i cu un grad mare destabilitate (mecanismele privind modul de formare ”i sistemele de finanțare
sunt în vigoare o bună perioadă de timp).
Instituțiile mass-media evoluează însă într-un mediu instabil ”i impredic-
tibil, ”i aceasta în primul rând întrucât cea mai mare parte a evenimentelor
care fac ”tirile de interes nu pot fi anticipate. Liderii din mass-media trebuie
să organizeze munca jurnali”tilor în condițiile în care ei în”i”i percep mediulca pe unul nesigur ”i experimentează stări de incertitudine ca o consecință (dar
”i ca o constantă) a mediului specific organizațiilor mass-media: Una dintre
cele mai importante forme de nesiguranță se referă la ceea ce constituievaloarea de ”tire (a unei informații n. M.C.). Tot o sursă de nesiguranță este
”i viteza cu care jurnali”tii trebuie să lucreze: mult din ceea ce se întâmplă în
jurnalism (”i mai ales din ceea ce nu ajunge să se mai întâmple) depinde deaceastă lipsă cronică de timp (J. Tunstall, 1971, p. 28). Mediul este foarte
divers jurnali”tii au de-a face cu toate instituțiile unui stat, cu persoane din
toate mediile sociale, cu situații de o varietate extraordinară. Multe dintreorganizațiile ”i persoanele din acest mediu au o atitudine ostilă: partide
politice, organisme ale puterii, lideri ”i oameni de afaceri, vedete ”i oameni de
rând toți pot fi afectați în interesele lor de activitatea de informare ”iinvestigare a jurnali”tilor, pot nutri sentimente de nemulțumire ”i pot încerca
diferite acțiuni de intimidare sau pedepsire a jurnali”tilor ”i instituțiilor de
presă. ˛n sfâr”it, mediul nu este stabil deoarece atât realitatea socială ”i poli-tică cu care lucrează jurnali”tii, cât ”i piața presei de care depind instituțiile
mass-media se află într-o schimbare permanentă.
Pentru a înțelege structura organizațională specifică întreprinderilor din
mass-media, trebuie în primul rând să identificăm tipurile de presiuni care,
venind din mediul extrem de divers al presei, influențează funcționarea acestor
instituții.
A) Cea mai importantă presiune este cea generată de fluxul permanent, dar
instabil ”i incontrolabil al informațiilor. Orice instituție de presă trebuie să fieaprovizionată cu materia primă necesară producției specifice în acest caz,
informația. Pentru a-”i asigura ritmicitatea în producție, instituțiile mass-
-media au tendința să solicite mai multă informație decât pot să proceseze ”i(în final) să difuzeze. Existența unui surplus de asemenea materie primă
266 PROFESIA DE JURNALIST
constituie o garanție a continuității procesului de producție; în acela”i timp,
ea devine o povară, căci obligă redacția să selecteze în permanență, să ia
decizii ”i să-”i asume opțiuni care implică, de fiecare dată, o anumită doză de
risc. ˛n felul acesta, întreprinderea de presă inițiază contacte (formale sau
informale) cu alte instituții sau persoane capabile să furnizeze informații ”i
devine, simultan, beneficiară ”i dependentă de surse (ansamblul mijloacelor
la care recurg jurnali”tii pentru a fi la curent cu evenimentele F. Balle,
1997, p. 235). Un ziar, o revistă ori un post din audiovizual primesc informații
de la următoarele tipuri de surse:
a) agenții de presă ”i alte instituții specializate în difuzarea de informații ”i
materiale de interes jurnalistic: biblioteci ”i arhive, institute de sondare a
opiniei publice, centre de documentare etc.;
b) diverse instituții mass-media interesul excesiv manifestat de jurnali”ti
pentru activitatea celorlalte instituții mass-media î”i are rădăcina atât în
caracterul competitiv al vieții din presă (pentru a câ”tiga publicul, jurnali”tii
au două argumente: calitatea informației ”i/sau rapiditatea transmiterii ei;
ambele criterii sunt relative ”i impun compararea permanentă a activității
lor cu realizările celorlalte mijloace de comunicare în masă), cât ”i în depen-
dența lor de judecățile de valoare ale colegilor de redacție sau breaslă;
c) articole aduse de angajații respectivei instituții;
d) articole ”i ”tiri oferite de colaboratorii constanți ori ocazionali;
e) informații primite de la cititori sau de la diverse persoane;
f) materiale ”i date furnizate de birourile de presă ale instituțiilor adminis-
trative, culturale, guvernamentale ”i neguvernamentale, ale partidelor,
organizațiilor economice, reprezentanțelor diplomatice etc.
Toate aceste informații vin într-un flux ce nu poate fi anticipat ori con-
trolat: sunt zile când nimic (deosebit) nu se întâmplă ”i când jurnali”tii fac
eforturi să umple pagina ori emisiunea ”i zile, ore chiar, când ”tirile vin în
avalan”ă, forțând echipele redacționale să le filtreze ”i să le prelucreze într-un
interval de timp extrem de redus.
B) O altă formă de presiune este plasată în orizontul economic; în acest
plan acționează diver”i furnizori care oferă:
a)materie primă : să nu uităm uria”ele complicații pe care le produc scumpi-
rea hârtiei sau dereglările producției de hârtie, ori încurcăturile pe care le
declan”ează, în sistemul producției audiovizuale, o pană generală de curent;
b)oferte publicitare : goana după clienți reprezintă o preocupare permanentă
a instituțiilor de presă, generând, nu o dată, schimbări radicale de conținut,
concedieri ale unor vedete în pierdere de audiență, concesii făcute gustului
267 ORGANIZAREA ACTIVITˆȚII ˛N INSTITUȚIILE DE PRESˆ
public. Un exemplu în acest sens, frecvent citat, este cazul emisiunii Desilu
Play-House, difuzată de canalul CBS în anii 50. ˛ntr-unul din aceste
programe era vorba despre un ofițer american care îi avertiza pe locuitorii
din insulele Hawaii asupra unui iminent atac japonez, anticipând bom-
bardarea bazei de la Pearl Harbour; superiorii săi îl declarau incompetent
”i îl transferau în altă unitate. ˛ntâmplarea face ca această emisiune să fi
fost sponsorizată de firma Westinghouse, care avea numeroase contracte cu
guvernul ”i armata. Reprezentanții firmei au protestat, afirmând că nu se
cuvine ca ofițerii superiori să fie prezentați ca incapabili ”i răzbunători,
deoarece afectează prestigiul armatei. Sub presiunea furnizorului de
reclame, emisiunea în discuție a fost scoasă din program (R. Hiebert et alii ,
1991, p. 105);
c)fonduri financiare : grupul patronal, care controlează o redacție, suprave-
ghează constant performanțele instituției în care a investit, fiind mereu tentat
să ceară reduceri de personal, de deplasări, de bugete alocate tehnologi-
zării, precum ”i de spațiu jurnalistic (în favoarea celui alocat publicității).
C) A treia categorie de presiuni constă în acțiunile instituțiilor politice sau
sociale; presa este supusă unor forme diverse de control ”i reglare a activității,
prin:
a) mijloace legislative (prevederile Constituției, Codul Penal sau regulamente
speciale);
b) intervenții directe ale structurilor Puterii (scrisori de nemulțumire, de-
clan”area unor procese juridice, critici exprimate public etc.);
c) inițiative ale organizațiilor neguvernamentale sau ale diverselor grupuri de
presiune.
Preocupările ziari”tilor referitoare la încercările Puterii de a le influența
munca, precum ”i lupta lor pentru obținerea ”i prezervarea libertății de expresie
reprezintă, în consecință, o constantă a culturii jurnalistice. ˛n afară de
instanțele guvernamentale, administrative, politice ori economice, cele mai
diverse organizații abordează mass-media pentru a promova sau a apăra
drepturile categoriilor pe care le reprezintă. Astfel, în 1972, două episoade
din serialul comic Maude (distribuit de CBS), în care eroina se decidea să facă
un avort, s-au bucurat de poziții de vârf în topul celor mai vizionate
sitcom-uri; câteva luni mai târziu, când CBS a reluat acele episoade, în grila
de programe de vară, mai multe organizații catolice au declan”at o campanie
de protest, în urma căreia postul a primit peste 170.000 de scrisori critice.
De”i CBS nu a renunțat la difuzarea episoadelor respective, 39 din cele 200 de
stații afiliate au refuzat serialul, iar numeroase firme nu au cumpărat timp de
publicitate pe durata celor două episoade ( Nota Bene : controversa declan”ată
268 PROFESIA DE JURNALIST
de problema avortului a condus la o audiență enormă 63 de milioane de
spectatori ”i, implicit, la o sporire a încasărilor din publicitate). O situație
analoagă a fost creată în 1992, în plină campanie electorală, de un alt serial de
succes, Murphy Brown : într-un episod al filmului, eroina dă na”tere unei
fetițe, dar refuză să se căsătorească ”i decide să-”i crească singură copilul;
imediat după difuzarea acestui episod, vicepre”edintele SUA, Dan Quayle, a
denunțat filmul ca jignitor pentru valorile familiei americane ”i a cerut
declan”area unei campanii publice de protest (R. Campbell, 1998, pp. 142-143
”i 1 19-120).
D) A patra sursă de presiune o reprezintă audiența: ziarele ”i revistele care
nu se cumpără dispar; emisiunile cu cotă scăzută de public sunt înlocuite cu
altele, mai competitive; prezentatorii ori ziari”tii fără succes lasă locul altora,
mai pricepuți sau mai noroco”i. Generalizarea sistemelor ”i tehnologiilor
moderne de măsurare a audienței (îndeosebi în audiovizual) transformă publi-
cul în arbitru, dacă nu al valorii, cel puțin al succesului de moment. Totul
se petrece ca ”i cum nu liderii întreprinderii de presă ”i nu criteriile de valoare
tradiționale ale breslei stabilesc ce emisiune ”i ce jurnalist trebuie să ocupe
spațiul ”i timpul publicistic, ci gustul sau capriciile audienței, exprimate în
datele statistice oferite de instituțiile specializate în urmărirea reacțiilor publicului.
˛n plus, în societatea civilă, pe lângă presiunea difuză ”i generală a publi-
cului în ansamblul său, intervine ”i acțiunea precisă ”i bine orientată a aso-
ciațiilor care au ca țel protejarea drepturilor ”i intereselor diferitelor categorii
de public. ˛n SUA, organizații precum Action for Childrens Television,
National Council of Churches, Parents Music Resource Center sau Traditional
V alues Coalition țin presa sub un tir încruci”at, protestând, criticând, solici-
tând modificări de programe, amenințând cu boicotul sau cu procese juridice,
declan”ând campanii de strângere de semnături pentru inițiative de tip legis-
lativ etc. Această realitate, specifică societății contemporane, obligă instituțiile
de presă să-”i redefinească permanent strategiile ”i să-”i construiască mesajele
în funcție de toate aceste puncte de vedere.
E) Acestor presiuni sociale externe li se adaugă factori de presiune internă:
este vorba despre activitatea sindicatelor sau a organizațiilor profesionale din
întreprinderile de presă; acestea, în lupta lor pentru cele mai diverse reven-
dicări, pot influența ”i modifica mersul normal al activităților jurnalistice.
Presiunile la care este supusă redacția sunt de natură atât structurală
(derivate din constrângerile inerente producției jurnalistice), cât ”i conjunc-
turală (provenite din jocul unor factori aleatori, precum resursele financiare
ale unei instituții, numărul de salariați, competența lor, gradul de responsabi-
litate etc.). Indiferent de natura lor, ele trimit la problema esențială a oricărei
269 ORGANIZAREA ACTIVITˆȚII ˛N INSTITUȚIILE DE PRESˆ
organizații supraviețuirea în mediul specific de acțiune. ˛n consecință,
redacțiile se află într-un proces permanent de negociere cu celelalte surse ale
puterii sociale ”i civile. Aceasta înseamnă că operațiunile desfă”urate de o
organizație mass-media sunt determinate de reguli ”i convenții, care pot să nufie explicite [
] ”i care sunt mediate de factori precum sistemul de proprietate
asupra presei, sistemul financiar, reprezentările organizaționale despre au-
diențe, dezvoltarea ideologiilor profesionale sau ocupaționale (M. Gallagher,1982, p. 154).
Deoarece acționează într-un mediu atât de complex ”i de imprevizibil,
deoarece sunt supuse unor presiuni contradictorii, organizațiile din mass–media au dezvoltat un simț acut al costurilor pe care le implică activitatea
jurnalistică. ˛ntr-o lucrare de referință, Michel Mathien (1989) consideră că
obținerea ”i procesarea informației implică un cost global, care ar putea ficalculat prin corelarea următoarelor elemente:
a) costul financiar al ”tirii, derivat din costurile căutării ”i strângerii inf orma-
țiilor, plus cele ale producției ”i distribuției;
b) costul energetic, reprezentând eforturile depuse de jurnali”ti pentru a obține
respectivele informații;
c) costul temporal, sau durata necesară găsirii ”i procesării informației;
d) costul psihologic, legat de interesul ”i implicarea conducerii redacției în
procesul de realizare a respectivului material.
Aceste costuri (”i altele posibile) obligă redacțiile să caute cele mai potrivite
metode pentru a eficientiza procesul producției, pentru a reduce cheltuielile
(financiare, de energie umană, de prestigiu etc.), pentru a reduce decalajul
dintre momentul evenimentului ”i momentul mediatizării, pentru a evita risi-pirea în subiecte nesigure etc. Eficiența unei organizații depinde de o seamă decaracteristici:
a) relativa unitate a structurilor organizatorice; structurile organizaționale ale
diferitelor întreprinderi sau sectoare trebuie să fie relativ omogene pentru a
permite comunicarea între ele;
b) flexibilitatea, care se referă la capacitatea structurilor de a se adapta schimbărilor
intervenite în tehnicile de producție ”i în alte sectoare ale societății;
c) suplețea sau asigurarea unui număr optim de niveluri ierarhice;d) dimensionarea optimă, stabilirea numărului optim de compartimente funcționale
”i de persoane în cadrul fiecărui compartiment;
e) raționalitatea stabilirea precisă a activităților ce revin fiecărui sector;f) eficiența sistemului informațional;g) multidimensionalitatea, care se referă la capacitatea structurilor de a lua în
considerare totalitatea aspectelor ce intervin în funcționarea lor (tehnice, eco-nomice, comerciale, sociale, psihologice);
270 PROFESIA DE JURNALIST
h) economicitatea, care măsoară costurile funcționării structurii respective
(I. Mihăilescu, 2003, p. 189).
Instituțiile mass-media sunt organizații complexe, care produc mesaje în
regim industrial; în consecință, ele trebuie să aplice tehnici de raționalizare a
producției, bazate pe standardizarea produselor ”i a procedeelor de fabricație
”i pe birocratizarea aparatului de producție. Altfel spus, instituțiile de presă,
devenite acum organizații complexe, orientate către producția industrială de
informație, sunt obligate să găsească ”i să aplice metode raționale ”i stereo-tipizate de rezolvare a problemelor ”i de luare a deciziilor, metode care se
concretizează în practicile cotidiene de identificare, selecție ”i procesare a
informației. Aceste metode derivă din nevoia de a produce în mod rațional,eficient ”i în intervale de timp foarte scurte un ziar sau un buletin de ”tiri, pe
baza unei materii prime fluctuante ”i volatile precum evenimentele actualității
(J. Charron, 1991, pp. 9-10).
Pentru a raționaliza producția de mesaje, instituțiile mass-media sunt obli-
gate să adopte o structură organizațională mai strictă, ancorată în configurații
”i proceduri de tip birocratic : Jurnali”tii lucrează în organizații birocratice,
caracterizate prin ierarhie, diviziune ”i rutinizare a muncii, pe baza unor
reguli ”i proceduri relativ standardizate. Scopul acestora este eficiența în
strângerea, scrierea ”i transmiterea informațiilor (D. Paletz, R. Entman,1981, p. 19).
Din perspectivă sociologică, birocrația apare ca manifestarea cea mai
tipică a procesului de raționalizare care se impune progresiv în Occident întoate aspectele existenței. Ea se caracterizează printr-o serie de trăsături care
formează tipul ideal: organizarea permanentă a cooperării pe baza unor reguli
explicite, diviziunea activității în domenii de competență delimitate, ierarhizareafuncțiilor ocupate de indivizi special formați ”i exercitând o putere specifică,
separarea completă între viața privată ”i funcția ocupată, consemnarea în scris
a tuturor actelor administrative (G. FerrØol et alii , 1998, p. 147). Max
Weber, unul din părinții sociologiei, reflectând asupra diferitelor moduri de a
conduce, identifica trei mecanisme prin care se poate impune autoritatea:
puterea tradiției ce legitimează conducătorii, puterea calităților personale aleliderului (carisma) ”i aceea rațional-legală. Acest ultim mod de conducere, pe
care se întemeiază birocrațiile moderne, este considerat de Weber superior
altor sisteme de administrare, deoarece operează rapid ”i cu precizie, pre-dictibil ”i, la modul ideal, fără a fi influențat de convingerile ”i sentimentele
celor care exercită activități de conducere.
Eficiența ”i funcționalitatea unei birocrații derivă din faptul că aceasta:
(1) instituie o administrație cu ajutorul experților, deci bazată pe exercițiul
271 ORGANIZAREA ACTIVITˆȚII ˛N INSTITUȚIILE DE PRESˆ
competenței; (2) impune arii fixe de jurisdicție, întemeiate pe baze raționale
”i legale, iar în interiorul acestor arii instituie ierarhii funcționale; (3) intro-
duce o codificare riguroasă, prin care conferă coerență unui ansamblu, altmin-teri proliferat ”i confuz, de reglementări, legi, decrete; (4) constituie o
putere rațional-legală, ce tinde să înlăture liberul arbitru ”i imixtiunile
subiective, emoționale etc. din practica administrativă; (5) substituie impro-vizația cu […] proceduri impersonale, prestabile ”i rutinizate (C. Z amfir,
L. Vlăsceanu, 1993, p. 73).
Să privim, din această perspectivă, redacțiile din mass-media modernă:
a) Administrația se bazează pe speciali”ti atât în problemele de tip economic
(manageri, speciali”ti în marketing, finanți”ti etc.), cât ”i în cele de tip
tehnic (ingineri tipografi sau ingineri de sunet, de lumină, electroni”ti,
informaticieni etc.). Jurnali”tii care conduc diferitele departamente ale unei
redacții pot fi considerați experți în acel domeniu (fie el economie,
sport, politică, legislație, cultură), cunoscând în amănunt instituțiile ”i
problemele lor, istoria ”i tendințele lor actuale, liderii ”i vedetele din
câmpul lor de activitate; pe de altă parte, faptul că, în mod frecvent,
ziari”tii pot fi promovați ca ”efi de la un canal la altul (din presa scrisă în
radio, din radio în televiziune etc.) sau de la o secție la alta pune sub
semnul întrebării amploarea experienței necesare pentru a conduce o subdi-
viziune sau o întreagă organizație de presă.
b) ˛n fiecare redacție există secții (departamente) cu profil bine definit; o
graniță clară desparte zonele redacționale de cele tehnice, iar o alta separă
diferite domenii redacționale între ele. Aceste delimitări, variind de la o
instituție de presă la alta, provin din diviziunea muncii ”i se adaptează
profilului specific fiecărei publicații ori post audiovizual (spre exemplu,
într-un săptămânal de profil economic vom avea secții de industrie, finanțe,
afaceri imobiliare, bursă, care în redacția unui cotidian generalist vor fi
topite într-o singură secție de economie). ˛n interiorul fiecărei redacții
există ierarhii clare (redactori-”efi ”i adjuncți, ”efi de secție, ”efi de
departamente), precum ”i liste de atribuții bine precizate pentru fiecare
poziție din aceste ierarhii; totu”i, cercetările recente arată că în organi-
zațiile jurnalistice diviziunea muncii nu este foarte strictă ”i că ierarhiile
sunt deosebit de fluide, fapt care conduce la negocieri permanente, la
conflicte cronice, la o instabilitate continuă a autorității ”i la o slabă cultură
organizațională.
c) Orice redacție are un regulament scris sau, cel puțin, un cod nescris de
funcționare, care impune reguli de comportament jurnalistic, de scri-
itură, de r elații cu colegii din redacție ”i, adeseori, chiar de atitudini
272 PROFESIA DE JURNALIST
politico-sociale; în mod frecvent însă, aceste reguli sunt încălcate de
jurnali”ti, care, sub presiunea diverselor centre de interes, nu pot aplica înviața de zi cu zi prevederile din codurile profesionale sau instituționale.
d) ”i e) Activitatea editorilor în calitatea lor de păzitori de porți, adică de
oameni care decid ce informații vor fi distribuite publicului, trebuie să se
întemeieze pe criterii raționale, altele decât cele emotive, circumstanțiale.Cercetările recente arată că istoria presei este ”i o istorie a regulilorprofesionale, adică a procedurilor de rutină menite să asigure luarea unor
decizii eficiente, rapide ”i general acceptate. ˛n acest proces, editorii caută
să definească acele calități care fac o ”tire interesantă ( newsworthiness ),
calități bazate pe proprietăți clare ”i u”or de identificat, evitând astfelcriteriile subiective, de tipul îmi place/nu-mi place; cu toate acestea,
atât profesioni”tii, cât ”i observatorii ”tiu că procedurile sunt adesea încăl-
cate cel mai elocvent exemplu este oferit de numeroasele cazuri în care,în goana după exclusivitate, informația nu mai este verificată; dupădifuzarea unor asemenea ”tiri, redacția este nevoită să ofere rectificări sau
să-”i ceară scuze pentru derapaje.
Deoarece scopul oricărei organizații mass-media este să găsească ”tirea
repede ”i să o difuzeze la timp (G. Tuchman, 1978, p. 79), instituția se vede
obligată să se ocupe în primul rând de eficiență (ca garanție a competitivității)”i de organizarea strictă a procesului de producție. Organizarea birocratică ainstituțiilor de presă derivă deci din confruntarea permanentă cu fluxul incon-
stant de informații care asaltează redacțiile ”i care reprezintă o sursă perma-
nentă de imprevizibil; în acela”i timp, lucrul în redacție se desfă”oară subpresiunea amenințătoare a termenului-limită ( dead-line ), termen ce stabile”te
momentul când produsul mediatic trebuie finalizat ”i distribuit. Dacă adăugăm
la ace”ti factori structurali ”i pe cel conjunctural, altfel spus concurența dintre
instituțiile mass-media, aflate în căutarea exclusivității ori a priorității în difu-zarea unei informații, înțelegem sub ce presiune extraordinară se desfă”oarăactivitatea zilnică dintr-o redacție. Pentru a face față acestei presiuni, editorii
(”i, prin ei, redacția) dezvoltă proceduri standardizate de acțiune, al căror rol
este de a garanta eficiența ”i impersonalitatea (eliminarea subiectivismului) întratarea informației. Generalizarea acestor proceduri, dovadă a birocratizăriiactivităților din redacții, i-a prilejuit sociologului englez Peter Golding o
formulă cu valoare emblematică: Chiar dacă ”tirile se referă la imprevizibil,
producția lor este previzibilă (P. Golding, 1974, p. 72).
273 ORGANIZAREA ACTIVITˆȚII ˛N INSTITUȚIILE DE PRESˆ
Birocrațiile nebirocratice
Funcționarea de zi cu zi a birocrațiilor nu a confirmat optimismul implicat în
modelul weberian. Eficiența, raționalitatea, regularitatea ”i impersonalitatea
birocrațiilor au fost contrabalansate de blocaje mecanice, reacții neproductive,
distorsionări datorate intereselor personale altfel spus, de numeroase dis-
funcții. După Ioan Mihăilescu (2003, pp. 191-192), slăbiciunile birocrațiilor
se manifestă prin :
a)apariția de resentimente ”i tensiuni în relațiile cu publicul : datorită unor
statusuri specifice, membrii unei birocrații sunt adesea obligați să recurgă
la acte de sancționare sau de represiune (poliția, tribunalele, administrația);
b)rigiditate în îndeplinirea obligațiilor : regulile stricte ale aparatului birocratic
nu corespund multitudinii de situații concrete; atunci când apar situații
neprevăzute, aplicarea lor riguroasă conduce la răspunsuri inadecvate;
c)fragmentarea responsabilității : din cauza diviziunii muncii, rezolvarea
unei probleme depinde de mai multe persoane;
d)bifurcarea ata”amentului : membrii unei birocrații pot să fie confruntați cu
dilema ata”amentului față de clienți sau față de regulile aparatului.
Pentru a înțelege relația complexă dintre modelul birocratic ”i realitatea
producției din instituțiile mass-media, distincția dintre birocrația mecanică ”i
birocrația profesională, analizată pe larg de Mihaela Vlăsceanu, mi se pare
deosebit de fertilă:
Mecanică, a”a cum este ”i a fost definită de la început de cei mai străluciți
teoreticieni ai ei, Max Weber ”i F . Taylor, birocrația este modul de organizare aproducției ”i consumului de masă, întrucât conduce la procese standardizate, dar”i la un control la fel de standardizat. [
] Birocrația mecanică funcționează în ”i
pentru medii stabile; este incapabilă să î”i asume riscuri pentru că predictibilitateamaximă este una din regulile ei de rutină; nu este ”i nu î”i propune să fieinovatoare pentru că standardizarea este principiu ”i mod de funcționare; esteadaptabilă ”i are resurse de dezvoltare, dar numai în cadrul raționalității func-ționale. Altfel spus, birocrația mecanică este asemenea unei ma”ini proiectatepentru un scop, care este încă actual în lumea noastră. [
] Birocrația profesională
este alternativa funcțională. [
] Atributul de profesional ilustrează tocmai
faptul că domeniul operativ al acestui tip de organizație este ocupat de speciali”tiînalt profesionalizați. Toți sunt formați în învățământul superior, au o cultură aînvățării continue ”i un ethos profesional temeinic structurat. Abilitățile lorprofesionale sunt atât de standardizate, încât pot u”or comunica formal ”i informal”i pot iniția standarde de muncă. Activitatea lor este centrată pe client, iarcunoa”terea este aplicată, dar ”i produsă, din perspectiva contactului cu clientul.[
] Autoritatea din birocrația profesională este una substanțială, bazată pe
274 PROFESIA DE JURNALIST
competențe, ”i mai puțin una formală, bazată pe reguli. Comunicarea informală
este regula, iar cea formală excepția. Puterea competenței domină puterea pozițieidin ierarhia birocratică. Expertiza profesională este una diagnostică ”i aplicativă,adică analizează probleme, formulează soluții ”i le aplică. Supravegherea esterealizată prin ”i de către rezultate, întrucât acestea consacră performanțele
valorizate, în funcție de care se face avansarea în ierarhia profesională, care este
mult mai importantă decât autoritatea birocratică. [
] Birocrația profesională
este alternativa funcțională modernă pentru un număr din ce în ce mai mare deorganizații. Ea este democratică, adică bazată pe distribuția puterii ”i autoritățiiprintre operatorii profesioni”ti; conferă individualităților autonomie ”i ”ansemaxime de realizare personală; este centrată pe standarde clare ale calificărilor,competențelor ”i performanțelor în funcție de care se realizează recunoa”tereasocială. Ea este în expansiune, cucerind noi activități ”i teritorii (2003, pp. 185-187).
˛n realitatea muncii de zi cu zi, din cauza numeroaselor elemente imprevi-
zibile specifice mediului în care evoluează întreprinderile de presă, nici
diviziunea clară a muncii, nici ierarhiile ”i nici procedurile standard nu pot fi
respectate întocmai ”i întotdeauna. Acest adevăr, precum ”i constatarea că
întreprinderile de presă oferă atât un produs (ziar, revistă, program), cât ”i un
serviciu (informare, divertisment, educație) au condus la concluzia că în
mass-media nu există organizații tipice, asimilabile celor studiate în sfera
economicului, politicului ori culturii, ci organizații hibride (în formula
sociologului Lars Engwall). ˛n aceste organizații, anumite sectoare sunt mai
puternic birocratizate (adică se bazează pe o diviziune a muncii mai precisă,
pe ierarhii mai clare ”i pe reguli de activitate mai stricte), în timp ce altele
beneficiază de mai multă flexibilitate; spre exemplu, reporterii de teren se
bucură de mai multă libertate de acțiune ”i utilizează mai puține proceduri de
rutină în raport cu redactorii care rescriu materialele la birou, cu editorii sau
cu tehnicienii. De asemenea, importanța socială a mass-mediei ”i respon-
sabilitățile civice specifice jurnali”tilor au făcut ca accen tul să se mute de la
imaginea instituției de presă ca o birocrație mecanică la o viziune mai apropiată
de aceea a birocrațiilor profesionale. Pe de altă parte însă, elementele de
imprevizibil, non-standardizare ”i chiar improvizație mențin actuale ”i referințele
la activitățile nebirocratizate, de tip artizanal sau artistic.
Ispirat de aceste realități, într-o lucrare de referință ( Journalists at work ,
1971), sociologul englez Jeremy Tunstall a denumit organizațiile din mass-
-media birocrații nebirocratice. El atrăgea astfel atenția asupra acelor zone
specifice muncii ”i organizațiilor jurnalistice în care angajații au oportunitatea
să iasă din carcasa unor operațiuni de rutină ”i să acționeze în conformitate cu
unele soluții ad-hoc, nu o dată opuse procedurilor standard recomandate de
uzanțele profesionale.
275 ORGANIZAREA ACTIVITˆȚII ˛N INSTITUȚIILE DE PRESˆ
Acest adevăr a fost, de altfel, observat ”i de Max Weber, care afirma, la
începutul secolului XX, că jurnalistul este un paria, pentru că nu beneficiază
de o poziție socială clară, definită exact de clasificările sociale. Tema poziției
sociale a jurnalistului revine frecvent în dezbaterile ”tiințifice: M. Schudson
susține că profesia de jurnalist este non-insulară, deoarece nu are granițe
precise, D. Ruellan vorbe”te de un profesionalism al vagului, iar P. Elliott
subliniază ambiguitatea statusului ”i poziția de devianți a jurnali”tilor în
raport cu structurile profesionale uzuale.
Diviziunea muncii în instituțiile de presă
Diviziunea muncii constă în diferențierea, ordonarea, clasificarea ”i ierarhizarea
sarcinilor de muncă în funcție de specificul ”i contribuția lor la realizarea unui
scop (a unui produs). Diviziunea sarcinilor de muncă se poate realiza pe orizon-
tală, atunci când se disting sarcini specializate ”i ordonate într-un anumit flux,
sau pe verticală, atunci când accentul este pus pe ierarhizarea sarcinilor în funcție
de gradul de importanță a contribuției la realizarea scopului sau produsului
final [
]. Ierarhizarea autorității reflectă modul de distribuire a autorității în
lanțul vertical al pozițiilor organizaționale (M. Vlăsceanu, 2003, p. 100).
La modul general, trecând peste fire”tile particularități, orice instituție
mass-media trebuie să cuprindă următoarele segmente:
a) Un departament jurnalistic , format din mai multe secții, clasificate fie pe
domenii (economic, politic, social, cultural, sportiv), fie pe genuri (anchete,
”tiri, reportaje, fapt divers), fie pe zone geografice (local, național, interna-
țional), fie, cel mai adesea, pe amestecul acestor criterii. Un asemenea
departament formează (”i este situat în) ceea ce uzual numim redacție . Ea
reprezintă centrul vital al instituției de presă ”i este legată prin numeroase
fire de toate celelalte instanțe de furnizare a informației: agenții de presă,
birouri de presă, agenții guvernamentale, public, colaboratori (de la jurna-
li”ti independenți, la personalitățile solicitate să-”i ofere opiniile în cadrul
diferitelor genuri ”i formate de acest tip).
b) Un departament tehnic , incluzând secretariatul de redacție, serviciile de
fotografie, compoziție, corectură ”i tipografie pentru presa scrisă sau
serviciile de producție (lumină, scenografie, costume, sunet) ”i întreținere
pentru audiovizual.
c) Un departament economic , orientat de obicei spre servicii de publicitate
(primirea anunțurilor ”i programarea lor în paginile sau emisiunile redac-
ției), de difuzare (deosebit de importante pentru presa scrisă ”i televiziu-
nea prin cablu) ”i de marketing (analiza pieței ”i a reacțiilor publicului,
276 PROFESIA DE JURNALIST
menținerea ”i amplificarea imaginii instituției, crearea de noi abonamente,
promovarea unor inițiative speciale ale instituției etc.).
După cum se poate observa, în structura instituțiilor de presă sunt reuniți,
în relații de producție când colegiale, când tensionate, jurnali”ti, patroni,
manageri, in gineri, tehnicieni, muncitori, arti”ti, oameni de marketing ”i
publicitate. O asemenea alcătuire compozită nu poate funcționa fără o divi-
ziune clară a sarcinilor de producție.
Din această perspectivă, Lars Engwal (1981, pp. 97-98) consideră că în
organizațiile mass-mediei coabitează două mari aripi una normativă ”i una
utilitară. Aripa normativă include grupul orientat către producerea materia-
lelor jurnalistice (reporterii) ”i grupul orientat spre evaluarea acestor materiale(editorii). Aripa utilitară cuprinde grupul orientat către obținerea profitului
(reprezentanții patronatului ”i managerii) ”i grupul orientat către asigurarea
fluxului productiv (tehnicienii). ˛n mod evident, aceste grupuri urmăresc, încadrul procesului de creare a unor produse mass-media, scopuri diferite: gloria
”i prestigiul profesional (reporterii), recunoa”terea puterii de lideri de opinie
”i de factori de influență ai vieții politice (editorii), profitul ”i reducerea costu-rilor (patronatul), eficientizarea ”i modernizarea producției (segmentul tehnic).
˛n interiorul redacției putem distinge, urmărind o diviziune clasică propusă
de J. Tunstal, două mari tipuri de activități ”i, implicit, de profiluri profesionale:
a) cei care strâng informațiile ( newsgatherers ), adică reporterii ;
b) cei care prelucrează informațiile ( news processors ), adică editorii .
Prima funcție răspunde nevoii oricărei instituții mass-media de a obține
materia primă necesară exercițiului ei uzual; cea de-a doua răspunde nevoii
de a ordona fluxul informațional ”i de a organiza suma informațiilor selectate
într-un produs mediatic, fie el ziar, revistă, program sau emisiune.
Michael Mathien (1992, p. 148) nuanțează această terminologie folosind
termenul de reporter pentru jurnalistul de teren ”i cel de jurnalist de birou
pentru aceia care au rolul de a prelucra informațiile: Jurnali”tii de birou suntcei care au, de obicei, atribuții decizionale, în timp ce jurnali”tii de teren suntcei care execută.
Reporterul
Conform unui document-cadru, realizat pentru Oficiul Internațional al Muncii
din Geneva de G. BohŁre (1984, pp. 14-17), cele două funcții amintite anteriorse individualizează prin câteva caracteristici fundamentale. Astfel, activitatea
reporterului este definită prin căutarea ”i aducerea spre publicare a unor
277 ORGANIZAREA ACTIVITˆȚII ˛N INSTITUȚIILE DE PRESˆ
informații de interes public. Pentru atingerea acestui scop, reporterul trebuie
să efectueze următoarele operațiuni:
a) să se deplaseze din redacție la locul evenimentului, pentru a avea un contact
direct cu mediul în care s-au petrecut respectivele fapte;
b) să colecteze cât mai multe informații, bazându-se pe următoarele procedee:
observația imediată; interviul cu persoanele implicate în evenimente saumartore la desfă”urarea acestora; investigații în arhive, birouri ale diferi-telor oficialități, biblioteci etc.
c) să verifice soliditatea informațiilor de care beneficiază, folosind procedeele
jurnalistice uzuale;
d) să scrie texte întemeiate pe informațiile culese, să le pregătească pentru
publicare ”i să le supună controlului ”i (eventual) aprobării de către editor.
Observăm, privind această listă, că actul de a scrie texte, considerat de
mulți dintre tinerii (”i nu numai) jurnali”ti ori aspiranți la jurnalism ca esențialpentru această meserie, nu reprezintă decât ultimul element din lista sarcinilorunui reporter ”i nu este marcat prin nici o trăsătură suplimentară, valorizantă.˛ntr-adevăr, esența muncii reporterului nu stă în actul scrisului (spre deosebirede activitatea scriitorului), ci în actul căutării ”i verificării informației. Repor-
terul este un cercetător al realului; abia după ce (”i dacă) investigarea i-a reu”it,
el devine un creator de produse purtând amprenta personalității. Aceastaînseamnă că scriitura jurnalistică, fără a fi o simplă oglindă a realului,rămâne totu”i, în chip esențial, ancorată în dimensiunea referențială: eapleacă de la ”i trimite la o realitate concretă, verificabilă, certă. Cu altecuvinte, în jurnalism, a scrie înseamnă a prezenta doar acea mică parte dinrealitate pe care jurnalistul a ajuns să o cunoască în urma activității sale dedocumentare.
“i încă ceva: în jurnalism, a scrie înseamnă, de asemenea, a răspunde
ordinului unui editor, a-ți îndeplini obligațiile de serviciu, ”i nu a te abandona,la voia întâmplării, unei plăceri rare, imprevizibile. Mărturia tulburătoare
a unui experimentat jurnalist, Jean François Lacan, este elocventă: Am
45 de ani, din care 20 i-am trăit ca jurnalist, în cea mai mare parte în presascrisă. Exceptând câteva poeme scrise în adolescență, întotdeauna am scris lacomandă: două pagini pentru sfâr”itul de săptămână, trei sferturi de coloanăpentru sumarul de la ora 9.30, un manuscris complet pentru luna septem-brie. Nu mi-am imaginat niciodată că a” putea scrie ceva care să nu fieprevăzut într-o machetă ”i, din această cauză, care să nu aibă o utilitatecomercială, ceva gratuit, care să nu vină de altundeva decât din mine(J.F. Lacan, M. Palmer, D. Ruellan, 1993, p. 1 1).
278 PROFESIA DE JURNALIST
Reporterul nu este un om de birou, de pupitru ( desk), ci un om de teren.
Activitatea lui cotidiană presupune mobilitate ”i u”urință în comunicare,
capacitatea de a stabili u”or relații umane, de a intra în contact cu persoane din
cele mai diferite categorii sociale. Ce altă meserie îți oferă ”ansa de a te afla
în dialog, într-un interval de câteva zile, cu lideri politici ”i oameni de pe
stradă, cu personalități culturale ”i delincvenți, cu adolescenți ”i bătrâni, cu
experți rafinați ”i cetățeni revoltați? Capacitatea de a stabili contacte umane
este cu atât mai importantă cu cât jurnalistul nu este decât foarte rar martorul
direct al unui eveniment (o formulă anecdotică susține că singura calitate a
unui bun reporter este norocul de a se afla, atunci când trebuie, acolo unde
trebuie). Cel mai adesea, jurnalistul de teren î”i strânge informațiile dialogând
cu actorii sau martorii evenimentului pe care el l-a ratat. Altfel spus, textul său
este povestea unei povestiri. De aici derivă importanța dialogului cu sursele
(care se verifică una pe alta prin comparare a”a-numita încruci”are a
surselor) ”i, totodată, a abilităților de comunicare ale reporterului, a
capacității sale de a-i face pe interlocutori să se simtă relaxați, să vorbească
nestânjeniți, fără teamă, să rememoreze cu discernământ experiențele trăite, să
readucă în prezent amănunte care, inițial, li se păreau absolut nesemnificative.
De altfel, în opinia breslei jurnalistice, precum ”i în cercetările de socio-
logie a acestei profesii, câteva calități, nu neapărat înnăscute, ci ”i dobândite,
sunt considerate ca definitorii pentru un bun reporter (cu alte cuvinte, îi
permit unui jurnalist să îndeplinească, cel puțin corect, sarcinile majore ale
reporterului). Acestea ar fi: spiritul de inițiativă, disponibilitatea de a se
deplasa rapid ”i eficient în diferite locuri, flexibilitatea (pentru a face față unor
situații nea”teptate), puterea de lucru în salturi (în presă, zilele lini”tite
alternează cu cele supraaglomerate), capacitatea de adaptare rapidă (pentru a
schimba strategia inițială în funcție de reacțiile partenerilor), curiozitatea ”i
u”urința de a comunica.
Prin tipul său specific de activitate, jurnalistul din presa de informare, fie
ea națională sau locală, din presa de agenție sau din audiovizual este obligat să
prezinte subiecte dintre cele mai variate, de la faptul divers la campania
electorală, de la impactul ecologic ale unei noi construcții industriale la verni-
sajul unei expoziții, de la dramele unei familii de ”omeri la succesele unei vedete
a momentului. El este deci un generalist, nu un specialist. ˛n marile instituții
de presă sunt preferați generali”tii, deoarece ei pot să scrie într-o limbă acce-
sibilă ”i în mod concis ”i se feresc să utilizeze termeni prea specializați, chiar
dacă scriu despre un domeniu aparte (L. Jeffres, 1986, p. 102). Generali”tii
facilitează astfel circulația mesajelor mass-media în toate păturile sociale, fiind
mediatorii prin care marea masă se apropie ”i înțelege activitatea segmentelor
specializate ale societății (politicieni, economi”ti, oameni de ”tiință etc.).
279 ORGANIZAREA ACTIVITˆȚII ˛N INSTITUȚIILE DE PRESˆ
˛n mass-media modernă, pe măsură ce noi instituții vin să alimenteze
redacțiile cu informații (agenții de presă internaționale ”i regionale, generaliste
”i specializate, posturi de televiziune de tip CNN ori EuroNews, birouri de
presă etc.), rolul celor ce adună informații pentru instituțiile de presă tinde să
intre într-un con de umbră: O opoziție clasică ne ajută să distingem între
două mari forme de a practica jurnalismul: jurnalistul în picioare ( debout ), a
cărui activitate majoră constă în căutarea informației, jurnalistul investigator
”i călător, care de un secol se bucură de un înalt prestigiu ”i de o legitimitate
aparte în reprezentările simbolice ale profesiei; ”i jurnalistul de birou ( assis),
care petrece cea mai mare parte a timpului în interiorul redacției […].
Susținătorii acestei opoziții, căreia îi acordă o mare valoare explicativă,
subliniază faptul că între cele două categorii dezechilibrul cre”te continuu, în
favoarea jurnali”tilor de birou. Noile canale de televiziune M6, Canal Plus sau
chiar EuroNews nu folosesc decât jurnali”ti de birou, cu misiunea de a formula,
folosindu-se de textele primite de la agențiile de presă, comentarii pentru
imaginile preluate de la alte televiziuni (J.-M. Charon, p. 44). ˛n felul
acesta, ziaristul de teren pare a se cantona îndeosebi în zona agențiilor de
presă, a marilor săptămânale politice, a unor cotidiene ”i posturi de televiziune,
în timp ce ziaristul de birou pare a predomina în posturile de radio ”i studiourile
de televiziune ”i în segmentul central al agențiilor de presă (vezi pe larg
M. Mathien, 1992, pp. 89-92).
Editorul
Spre deosebire de reporter, definit printr-o activitate de teren, mobilă ”iimprevizibilă, editorul este acela care, lucrând permanent în birou, selec-
tează, revizuie”te ”i pregăte”te materialele pentru publicare. El reprezintă deci
o funcție-cheie în angrenajul unei redacții, deoarece deciziile sale determină
conținutul ”i aspectul fiecărui nou produs mediatic. ˛n bibliografia de
specialitate, editorii sunt desemnați prin sintagma păzitori de porți ( gate-
keepers ). Aceasta înseamnă că ei controlează ”i regularizează fluxul de
informații ”i de materiale care invadează redacția, stabilind: (1) ce corespunde
”i ce nu corespunde profilului ”i intereselor acesteia; (2) ce elemente, din
totalul celor selectate, trebuie să ocupe o poziție prioritară (în deschiderea
emisiunii sau în partea superioară a paginilor) ”i ce poate rămâne în masa
globală ”i oarecum anonimă a celorlalte ”tiri ”i articole.
La baza conceptului de gatekeepers stă ideea că actul jurnalistic se bazează
pe două etape: ˛n prima etapă, reporterii strâng ”tirile în stare brută, iar în
cea de-a doua acestea sunt selectate ”i prelucrate de gatekeepers , care, prin
280 PROFESIA DE JURNALIST
controlul pe care-l exercită, creează forma definitivă a ”tirii. Cu alte cuvinte,
ei «deschid poarta» pentru anumite informații, pe care le consideră interesante,
”i «închid poarta» pentru altele (T. OSullivan, 1994, p. 126).
Editorii î”i desfă”oară munca pe niveluri diferite: astfel, există editori de
departament (”efi de secții pentru domeniile de interes ale instituției respec-
tive) ”i editori ai instituției (redactori-”efi sau redactori-”efi adjuncți, secretari
de redacție, directori, manageri etc.). Editorii de departament se pot diferenția
pe domenii (economic, politic, social, sportiv, juridic etc.), pe produse (pentru
ediția, paginile ori programele locale, regionale, municipale sau internațio-
nale, de dimineață sau de seară) ori pe tipuri de activități (îndeosebi tehnice:
editorul de grafică, de fotografie, de acuratețe stilistică ori gramaticală
copy-editor etc.). Cea mai mare parte a timpului unui editor se consumă în
redacție, fie cu citirea, ascultarea sau vizionarea materialelor, fie în ”edințe,
unde, împreună cu ceilalți editori, decide sumarele (ori programele) pentru
zilele următoare. ˛n aceste ”edințe, editorul este frecvent un negociator; el
trebuie să împace: (1) a”teptările echipei sale redacționale, care dore”te ca
materialele secției să fie publicate prioritar ”i în poziții grafice sau în grile de
programe favorizante, cu interesele celorlalți editori de a-”i promova propriile
materiale; (2) aspirația sa ”i a subalternilor săi de a produce materiale
jurnalistice complexe, ”i nu o dată costisitoare, cu exigențele echipei mana-
geriale (consiliul de administrație sau reprezentantul acesteia), care dore”te să
publice îndeosebi materialele vandabile, ce asigură difuzarea rapidă ”i largă a
acelui produs ”i, implicit, un profit cât mai mare. Dată fiind această configu-
rație a intereselor divergente, editorii sunt prin”i în două tipuri de relații: de
permanentă concurență cu ceilalți editori ai redacției ”i de permanentă nego-
ciere cu echipa lor (ierarhic subordonată) ”i cu echipa de conducere (ierarhic
superioară).
Pentru îndeplinirea misiunii de păzitori de porți, editorii au, după
G. BohŁre (1984, pp. 14-17), următoarele sarcini:
a) să indice reporterilor temele ”i evenimentele pe care ace”tia trebuie să le
urmărească ”i, ulterior, să le relateze;
b) să primească diverse materiale (articole, fotografii, proiecte grafice, emi-
siuni) pentru a le studia, pentru a le pregăti în vederea publicării sau pentru
a cere refacerea lor (eventual, chiar pentru a le respinge). Judecățile de
valoare ale editorilor se bazează nu atât pe intuiția, cultura ori gustul lor,
cât mai ales pe ansamblul caracteristicilor care definesc linia politică ”i
stilistică a respectivei instituții. De aceea, editorul poate respinge unele
materiale, în sine interesante, dar neconcordante cu pozițiile, interesele sau
chiar cu maniera de scriere ”i prezentare specifică redacției sale;
281 ORGANIZAREA ACTIVITˆȚII ˛N INSTITUȚIILE DE PRESˆ
c) să atribuie comentarii ”i articole de fond diferiților speciali”ti din redacție
sau unor colaboratori;
d) să decidă locul articolului în pagină sau al emisiunii în program, să
stabilească titlurile, subtitlurile ”i, frecvent, ”apoul;
e) să scrie articole (editoriale) care reflectă poziția ziarului asupra unei teme
sau a unui eveniment.
Privind aceste sarcini, observăm că editorul este, în primul rând, un factor
de concepție: el nu funcționează numai ca un controlor pasiv al materialelor
care-i ajung pe birou, ci ”i ca un strateg ce decupează realul în sfere de interes,
indicând reporterilor în ce direcții trebuie să-”i îndrepte puterea de investigație.
De aceea, instituțiile mass-media poartă pecetea personalității editorilor, care
le imprimă o direcție ”i un stil, adeseori inconfundabile: New York Journal
este creația lui Hearst, iar Le Monde a lui Beuve-MØry, Universul a lui Stelian
Popescu, Matinalul de la radio a lui Paul Grigoriu, la fel cum emisiunile lui
Tudor Vornicu ori cele ale lui Walter Cronkite erau marcate
de savoarea inconfundabilă a personalității lor. Astfel, calitățile ”i defectele
acestor oameni, amplificate ”i mereu multiplicate prin distribuția produsului
mass-media, funcționează ca o sursă de valori ”i ca modele de comportament,
cu un uria” impact social. Este evident deci că editorul trebuie să reprezinte un
nume în domeniu, prestigiul fiind o garanție nu numai a autorității sale în
redacție, dar ”i a credibilității în universul socio-cultural ambiant. Un editor
fără nume va obține foarte greu colaborări sonore, condamnând, prin
anonimatul său, întreaga instituție la un cvasi-anonimat. Personalitățile din
diferite domenii preferă să fie solicitate de alte personalități: ele răspund rar
”i cu puțin entuziasm unor cereri venite de la instituții marginale sau de la
editori al căror nume nu le spune nimic, nu le sugerează un anumit standard
valoric, o anumită garanție a vizibilității sociale ”i a renumelui profesional
(vezi R. Rieffel, 1984, pp. 75-91).
˛n sfâr”it, nu trebuie uitat faptul că editorul este o persoană care munce”te
din greu pentru a parcurge zeci ”i sute de texte, sesizând atât ideea articolului,
cât ”i punctele sale vulnerabile. Această activitate cere un efort permanent de
adaptare la stiluri ”i teme diferite, de găsire rapidă a cuvântului (mai potrivit),
a titlului (mai sugestiv), a unghiului de abordare (mai frapant), corelat cu alt
efort de menținere a unei constanțe stilistice, ce individualizează instituția pe
care el o reprezintă. Ceea ce înseamnă că editorul pendulează permanent între
individual ”i general, între definitoriu ”i conjunctural, între imediat ”i global,
fiind factorul care, prin activitatea sa, imprimă atât constanță (în raport cu
aparițiile anterioare), cât ”i pregnanță (în raport cu celelalte instituții de presă)
mesajelor unei publicații ori ale unei emisiuni radio-TV.
282 PROFESIA DE JURNALIST
Pentru a îndeplini cu succes aceste sarcini, editorul trebuie să aibă următoa-
rele calități: o experiență bogată în exercitarea profesiei de jurnalist ”i unprestigiu, pe cât posibil, intact; stăpânirea solidă a limbajului jurnalistic ”i, în
general, a limbii materne; un simț ascuțit al evenimentului ”i al potențialului
său jurnalistic ( newsworthiness ); o cultură generală complexă, profundă; o
cunoa”tere exactă, subtilă, a legislației în presă ”i, îndeosebi, a problemelorlegate de etica profesională; putere de decizie ”i excelente calități de organi-
zator, capacitatea de a lucra în flux continuu, adeseori la ore nea”teptate din
zi ”i din noapte. Aceste calități sunt, în general, rodul unei ucenicii îndelungateîn presă: munca de editor vine să încununeze o viață dedicată jurnalisticii,după parcurgerea mai multor etape ”i după acoperirea întregului circuit al
activităților redacționale.
Cooperare ”i conflict
La modul ideal, pentru bunul mers al unei organizații, subsistemele ei ”i
oamenii care îndeplinesc diferite roluri instituționale, derivate din atribuțiile
fixate prin diviziunea muncii, ar trebui să coopereze în mod continuu. Modelul
weberian de conducere rațional-legală presupunea că într-o asemenea organi-
zație interesele personale sunt subsumate unei asumări responsabile a func-
țiilor stabilite ”i unei aplicări impersonale a procedurilor fixate. Experiența de
zi cu zi arată că organizarea muncii de tip birocratic nu conduce automat la o
armonie perfect funcțională. Din contră, cercetările sociologilor au arătat că
diviziunea muncii, ierarhiile ”i normele de rutină pot genera nu numai efi-
ciență, ci ”i ineficiență, altfel spus pot conduce la numeroase disfuncții. Din
punctul de vedere al discuției de față, elementul esențial mi se pare a fi con-
ceptul de putere , cu referire la capacitatea actorilor, indiferent de locul pe
care îl ocupă în organizație, de a repera ”i exploata resursele de incertitudine
existente (C. Lafaye, 1998, p. 44). A”a cum am văzut, organizațiile mass-
-media nu sunt foarte strict structurate; acest fapt derivă din specificul muncii
într-un mediu impredictibil ”i din perpetuarea unui statut profesional ambi guu,
pendulând între exigențele profesiei ”i libertățile specifice creatorilor de artă.
Cu alte cuvinte, organizațiile mass-media se confruntă cu mai multe zone de
incertitudine decât alte organizații, precum fabricile, universitățile, băncile
sau instituțiile administrative. Drept urmare: ˛ntr-o activitate mai puțin
rutinizată, ierarhiile pot fi neclare, în contrast cu modelul birocratic piramidal
al lui Weber. Munca de tip non-rutină favorizează o structură de autoritate
neclară, slăbe”te ierarhiile ”i amplifică elementele colaterale. Accentul
pus pe inov ație ”i creativitate solicită o comunicare rapidă cu vârful
283 ORGANIZAREA ACTIVITˆȚII ˛N INSTITUȚIILE DE PRESˆ
(ierarhiei n. M.C.) ”i astfel munca de tip non-rutină are aspectul unor
aranjamente fără formă, aparent haotice (J. Tunstall, 1971, p. 28). Specificul
activităților jurnalistice face ca relațiile de putere să nu fie marcate de reguli
foarte clare sau, altfel spus, ca relațiile de putere să devină obiectul unor
negocieri permanente, ale unor aranjamente ad-hoc ”i ale unor confruntări ”i
reconsiderări ideologice neîntrerupte.
Absența unor mecanisme instituționalizate de gestiune a puterii ”i, prin
aceasta, caracterul de aranjament (bazat pe negocieri ”i modelări conjunc-
turale) specific autorității în redacții conduce la mecanisme de control destul
de slabe. Controlul este activitatea prin care conducerea urmăre”te în per-
manență executarea deciziilor ”i intervine cu măsuri corespunzătoare în ve-
derea realizării obiectivelor. [
] Pentru a fi eficientă, activitatea de control
trebuie să îndeplinească anumite condiții: să aibă un caracter preponderent
preventiv; să fie obiectivă (să nu fie deformată de subiectivitatea celor care
asigură controlul); să fie concentrată în punctele-cheie de care depinde execu-
tarea deciziei; să fie realizată cu competență; să nu provoace perturbări în înde-
plinirea activităților; să se finalizeze în luarea unor măsuri adecvate; să fie
realizată în permanență; să fie adecvată la situațiile concrete (I. Mihăilescu,
2003, p. 335). Caracterul aparte al muncii din redacții nu permite îndeplinirea
standard a funcțiilor de control:
a) Este evident că dimensiunea preventivă este greu de realizat într-un mediu
impredictibil, care face ca procesele de decizie, planificare sau organizare
să fie dominate de nesiguranță nici cel mai experimentat dintre editori nu
poate anticipa toate situațiile care pot apărea pe teren ”i toate reacțiile
reporterilor; prevenirea se reduce la solicitarea ca jurnali”tii de teren să
aplice (sau să evite) unele situații standard, pe care editorul le cunoa”te din
experiența sa personală sau din folclorul jurnalistic.
b) De asemenea, controlul nu poate fi întotdeauna plasat în punctele de care
depind anumite decizii esențiale: editorii rămân în redacții, iar pe teren
reporterii trebuie să ia singuri, imediat, decizii privind oportunitatea tratării
”i modul de abordare a unui eveniment.
c) Refuzarea unei ”tiri fără surse sigure despre o situație de criză sau amânarea
ei pentru a fi verificate sursele provoacă perturbări în îndeplinirea activită-
ților; astfel, prin acceptarea ”i publicarea unei asemenea informații ca
”tire, editorul renunță la atribuțiile sale de control, iar fiecare situație de
acest tip nu reprezintă altceva decât subminarea funcției de control a
editorilor ”i, implicit, a normelor jurnalistice de referință.
d) Deoarece, a”a cum vom vedea mai jos, în jurnalism nu există standarde de
valoare imuabile, controlul textelor nu poate fi pe deplin obiectiv.
284 PROFESIA DE JURNALIST
Toate aceste elemente specifice producției în sistemul mass-media conduc
la situații de oscilare continuă între respectarea normelor de organizare a
muncii ”i încălcarea lor, între exercitarea legitimă a controlului ”i contestarea
acestuia, adică, în ultimă instanță, între cooperare ”i conflict. ˛n esență, doar
acele aspecte ale muncii desfă”urate în redacții permit un control preventiv,
permanent, coerent ”i necontestat; alte forme de activitate jurnalistică bene-
ficiază de un statut privilegiat, în care libertatea de inițiativă a profesioni”tilor
este extrem de mare ”i, lucru important, este acceptată ca atare de conducere
vezi cazul reporterilor ata”ați pe lângă diversele instituții ale Puterii, al co-
respondenților speciali sau al reporterilor de investigație; în sfâr”it, unele
laturi ale muncii jurnalistice nu pot fi controlate. ˛n consecință, relația dintre
autonomie ”i control este, ”i ea, obiectul unor aranjamente între jurnali”ti,
editori, manageri, patroni, aranjamente deseori circumstanțiale, întemeiate pe
anumite experiențe ale profesiei, nereflectate ”i rareori formalizate: Unele
forme de control organizațional sunt considerate legitime de către jurnali”ti, la
fel cum unele forme de autonomie a jurnali”tilor sunt considerate legitime de
către organizațiile de presă. Spre exemplu, toți jurnali”tii sunt de acord că
organizația are dreptul să fixeze termenele de predare a materialelor rigide, iar
organizațiile consideră legitim faptul că un jurnalist de teren dezvoltă relații
personale cu sursele sale (J. Tunstall, 1971, p. 1 16).
Conviețuirea dintre conflict ”i cooperare are rădăcini mai adânci, care depă-
”esc limitele relațiilor sociale din interiorul organizației. ˛n sistemul mass-media,
producția se bazează pe o competiție feroce, care, inevitabil, duce adesea la
relații de conflict între instituții. ˛n interiorul organizațiilor de presă, relațiile
dintre departamente ”i dintre jurnali”ti (fie ierarhic diferiți, fie ierarhic egali)
amestecă momentele de cooperare cu cele de conflict.
Relațiile instituționale : instituțiile mass-media evoluează pe o piață cu
resurse limitate; ele se află în permanentă concurență pentru resurse (în spe-
cial informații) ”i pentru public (ca factor esențial în finanțarea din reclamă).
De aceea se supraveghează reciproc ”i încearcă să dețină controlul asupra
surselor ”i audiențelor. Din aceste motive, competiția ”i imitația devin elemen-
tele constitutive în crearea unei identități aparte pe piața mass-media ”i în
câ”tigarea prestigiului: Competiția este atât de adânc înrădăcinată în ideolo-
gia ”i limbajul profesional [
], încât ”tirea începe să fie definită drept: (1) ceea
ce competitorii spun ”i (2) ceea ce competitorii nu spun, dar ar spune dacă ar
putea (J. Tunstall, 1971, p. 209). ˛n mod paradoxal, această goană după
exclusivitate sau întâietate nu exclude forme subterane de cooperare. Astfel,
după cum observa J. Charron (1996), atunci când editorii din redacții vor să
verifice adevărul unei informații transmise de jurnali”tii de pe teren, ei nu pot
285 ORGANIZAREA ACTIVITˆȚII ˛N INSTITUȚIILE DE PRESˆ
face apel decât la o singură instanță de validare: celelalte instituții de presă.
Astfel, instituțiile concurente devin un factor de autoverificare ”i legitimare
profesională; această realitate, corelată cu tendința jurnali”tilor de pe teren de
a se consulta, de a schimba informații ”i de a-”i imita colegii (fenomenul depack-journalism ), explică apariția acelora”i informații ”i unghiuri de abordare
în toate mass-media. Dependența jurnali”tilor de activitatea colegilor de
breaslă este amplificată ”i de faptul că instanța de recompensă morală ajurnali”tilor se află plasată nu la nivelul publicului (care are statutul de client),
ci la acela al colegilor ”i ”efilor direcți (W. Breed, 1997, p. 335). ˛n
consecință, jurnali”tii se supraveghează reciproc ”i preiau informația ori temeleconcurenței, pentru a nu le oferi competitorilor ”ansa de a fi unici. Această
mi”care circulară a informației a fost frecvent criticată, deoarece conduce la
standardizarea mesajelor presei: Concurența incită la o supraveghere perma-nentă a activității celorlalți parteneri, pentru a se obține maximul de profit de
pe urma e”ecurilor lor, a se evita anumite erori sau a se contracara succesul lor
prin preluarea instrumentelor care au generat acel succes. […] Astfel,
în acest domeniu, ca ”i în altele, concurența, departe de a genera în chip
automat originalitatea ”i diversitatea, tinde să favorizeze uniformitatea ofertei
(P. Bourdieu, 1994, p. 5).
Relațiile interdepartamentale : structura unei organizații mass-media
alătură, conform principiului diviziunii muncii, departamente diferite ”i oamenicu diverse specializări, într-un tot ce ar trebui să fie unitar ”i funcțional:
a) departamentele manageriale încearcă să răspundă presiunilor de tip eco-
nomic;
b) departamentele tehnice celor legate de exigențele producției ”i de dorința
audienței de a cumpăra un produs de calitate, precum ”i, evident, unor
factori economici;
c) departamentele jurnalistice presiunilor venind dinspre audiență, dinspre
instituții sau personalități ”i, fire”te, dinspre fluxul informațional.
Răspunzând unor a”teptări diferite ”i cuprinzând oameni din orizonturi
profesionale atât de diverse, aceste departamente nu pot îndeplini integral
criteriul fundamental al unei organizații omogene: Relativa unitate a struc-
turilor organizatorice structurile organizaționale ale diferitelor întreprinderisau sectoare trebuie să fie relativ omogene pentru a permite comunicarea între
ele (I. Mihăilescu, 2003, p. 189). Diversitatea unităților componente gene-
rează practici, valori ”i scopuri eterogene: astfel, segmentul managerial va fiinteresat de cre”terea profitului ”i reducerea cheltuielilor: pe acest teren, el va
intra în conflict cu reprezentanții departamentului tehnologic (care vor solicita
constant noi investiții pentru retehnologizare) ”i cu jurnali”tii (atât în
286 PROFESIA DE JURNALIST
problemele legate de cheltuieli ”i salarii, cât ”i în disputele generate de
proporția dintre spațiul consacrat publicității ”i cel disponibil pentru mesajele
jurnalistice, sau, mai grav, de modul în care unele articole critice, referitoare
la unii clienți ai redacției, pot afecta oferta acestora de publicitate). Segmentul
tehnic este preocupat de realizarea la timp ”i în condiții de calitate a pro-
dusului: în acest sens, el intră în conflict cu departamentele manageriale
(pe teme legate de resursele alocate pentru producție) ”i cu cel jurnalistic
(îndeosebi în jurul spinoasei probleme a termenului-limită de predare a
materialelor). Această configurație organizațională este considerată de Denis
McQuail drept una cu totul aparte, aproape unică: Organizațiile mass-media
sunt foarte diferite una de alta ”i fiecare este divizată în interiorul ei. […] Ne
este foarte greu să găsim alt tip de organizație care să se afle într-o asemenea
situație, care să urmărească, simultan, obiective atât de diferite ”i să servească
valori atât de divergente (1987, p. 145).
Relațiile dintre jurnali”ti : acelea”i ambiguități se regăsesc ”i în interiorul
organizației de presă. Dacă privim din punctul de vedere al relațiilor pe
verticală, o gestionare rațional-legală a puterii ar trebui să creeze ierarhii
clare, funcționale ”i u”or de acceptat, iar elementele de conflict ar trebui
să fie strict limitate. Ceea ce nu se întâmplă în cazul redacțiilor. După
M. Mathien (1992, pp. 153-157), într-o redacție coexistă mai multe tipuri de
ierarhii, care se intersectează ”i, uneori, se anulează reciproc:
a)ierarhiile oficiale : acestea sunt instituite de organigrama redacției, de
structura funcțiilor oficiale director, redactor-”ef, redactor-”ef adjunct,
secretar de redacție, ”ef de departament etc.;
b)ierarhiile de competență : nu întotdeauna cel care ocupă o funcție de
conducere posedă cel mai înalt grad de competență profesională; de aceea,
un jurnalist cu mai multă experiență este consultat de colegi (înaintea sau
în locul ”efului respectiv) ori de câte ori redacția se confruntă cu o situație
dificilă; acest comportament scurtcircuitează ierarhia oficială ”i creează
un sistem paralel de ierarhii de competență;
c)ierarhiile afective : relațiile de amiciție din redacție sunt o altă sursă de
structuri de autoritate; cercetările ”i înțelepciunea breslei arată că cei
apropiați de conducere pot să-”i impună materialele înaintea jurnali”tilor
obi”nuiți sau să beneficieze de anumite privilegii, în baza prieteniei care
îi leagă de liderii organizației respective;
d)ierarhiile paralele apar acolo unde asociațiile profesionale sau sindicatele
sunt deosebit de puternice; liderii acestora, de”i ocupă poziții de mijloc în
ierarhia oficială a redacției, pot obține un surplus de putere ”i drepturi,
datorită poziției lor superioare în organizațiile ce reprezintă breasla;
287 ORGANIZAREA ACTIVITˆȚII ˛N INSTITUȚIILE DE PRESˆ
e)ierarhiile extra-profesionale produc răsturnări de autoritate atunci când
unul dintre membrii redacției este implicat în structuri politice sau econo-
mice (direct sau indirect, prin relații de rudenie); invocând aceste relații ”i
profitând de interesele sau slăbiciunile liderilor redacției, respectivii
jurnali”ti obțin anumite avantaje de ordin profesional sau material.
Dacă privim aceste relații din perspectiva clasică propusă de M. Crozier ”i
E. Friedberg ( apud P. Bernoux, 1985, pp. 132-142; C. Lafaye, 1998, p. 46),
zonele de incertitudine care pot fi exploatate pentru mărirea puterii sunt:
a) existența unor competențe greu de înlocuit;
b) controlarea relațiilor cu mediul;
c) controlarea comunicării interne;
d) stăpânirea regulilor organizaționale, adică a mecanismelor de obținere a
unor avantaje din diverse târguieli.
Jurnali”tii cu experiența vieții redacționale manevrează u”or printre aceste
surse de putere: punctele a) ”i b) lucrează împreună în jurnalism; astfel, un
prim set de competențe derivă din cunoa”terea tehnicilor de redactare ”i
editare aceste competențe de producție sunt, în mod teoretic, aproximativ
egal distribuite, iar capitalul de cuno”tințe de specialitate poate fi u”or ame-
liorat prin practica de zi cu zi (acest fapt explică mobilitatea extrem de mare
din mass-media, deoarece jurnali”tii care migrează între domenii ”i tipuri de
media deprind relativ repede principiile ”i vocabularul de bază specifice noii
redacții). ˛n jurnalism există însă o altă formă de competență, distribuită mult
mai inegal: aceasta derivă din controlarea relațiilor cu mediul, din crearea
unor relații privilegiate cu anumiți lideri politici, funcționari publici,
personalități din mediul de afaceri sau purtători de cuvânt. Datorită contactelor
(surselor ) dobândite pe teren, unii jurnali”ti posedă o gamă largă de resurse în
dobândirea informațiilor; sursele la care ei au acces privilegiat sunt greu de
câ”tigat de către editor sau de o persoană nou-venită în felul acesta, jurnali”tii
se pot valoriza ca persoane de neînlocuit ”i pot obține o mulțime de avantaje
strategice față de ”efii lor, mai ales în momentele de criză de timp, când
consultarea unei surse poate fi vitală; c) în redacții, comunicarea internă ține
nu numai de mesajele transmise prin canalele instituționalizate (caiete de
sarcini, ”edințe de sumar, memo-uri sau alte notificări oficiale etc.), ci mai
ales de rețeaua de contacte personale ”i de scurgerile de informații datorate
unor relații privilegiate cu persoanele aflate în poziții ierarhice superioare; de
multe ori, reporterii care au u”a deschisă la directorul sau redactorul-”ef al
instituției mass-media pot ”ti mai multe decât editorii lor, formând astfel bre”e
în relațiile ierarhice ”i generând pungi de conflict atât cu superiorii, cât ”i
288 PROFESIA DE JURNALIST
cu colegii; d) experiența vieții de redacție înseamnă ”i experiența relațiilor
ambigue cu superiorii, ceea ce conduce la dobândirea unor tehnici specifice
de negociere ”i ocolire a autorității acestora; acest lucru este ”i mai important
într-un mediu organizațional care se întemeiază pe puține reguli scrise ”i multe
nescrise, pe puține reguli ferme ”i multe aranjamente ad-hoc.
˛ntr-o redacție, diviziunea muncii între reporteri ”i editori ar trebui să
acopere, în esență, separarea sarcinilor de execuție de cele de concepție. Dacă
primele sunt mai evidente, bine fixate prin istoria breslei, celelalte sunt mai
puțin clare. ˛n consecință, nu există nici criterii unanim acceptate (canoane)
prin care să poată fi stabilite calitățile indubitabile ale evenimentului/inf orma-
ției/”tirii altfel spus, ale materialului jurnalistic care merită ”i trebuie făcut
public. A”a cum vom vedea în capitolul următor, procedurile de identificare a
evenimentelor de interes, de selectare a informațiilor relevante ”i de producere
a materialelor de calitate sunt cel mai adesea rezultatul unor proceduri ad-hoc,
al unor uzanțe sau tradiții, al unor decizii personale, intuitive, rareori
raționalizate. ˛n această imprecizie a valorilor ”i normelor de lucru în jurna-
lism se află sursa multor ambiguități ”i conflicte. După Leon V . Sigal,
controlul asupra scrisului, frazeologiei ”i metaforelor unui articol, mai mult
decât utilizarea precisă a unor cuvinte anume, reprezintă o prerogativă a repor-
terului. […] Alegerea articolelor pentru publicare este privită de reporteri ca
o funcție legitimă a editorului (1973, p. 7). Dacă, în ceea ce prive”te lucrul
asupra textului, există un anume acord (tacit ori explicitat printr-un regulament
intern al redacției), conflictele cele mai numeroase apar în ceea ce prive”te
soarta materialelor deja aprobate. Reporterii consideră că editorii, după ce au
acceptat un articol, trebuie să devină (în ”edințele de sumar) apărătorii ”i
promotorii lui. Un articol ținut prea mult timp în afara sumarului este
condamnat, prin învechire, la moarte: expresia killing a story denume”te, în
jargonul jurnalistic american, tocmai această ambiguitate în comportamentul
unui editor care nu a refuzat un text (l-a considerat, deci, publicabil) ”i care
nu a făcut ulterior eforturile necesare pentru tipărirea lui.
Această primă sursă de conflict este accentuată ”i de faptul că, în organiza-
țiile de presă, conducătorii exercită un control permanent ”i discreționar
asupra muncii reporterilor. Controlul este inegal: ˛n organizațiile de presă,
ceea ce este mai u”or de observat este ”i mai u”or de controlat; conținutul
materialelor scrise de jurnalist poate fi u”or controlat de editor. Dar activitățile
de strângere a informațiilor sunt în egală măsură mai greu de observat ”i mai
greu de controlat (J. Tunstall, 1971, p. 120). ˛ntr-adevăr, în redacții, fiecare
material este supus spre aprobare conducătorului direct; în felul acesta, ”efii
de departamente ”i redactorii-”efi coordonează nu numai procesul general de
producție (ca în orice ierarhie organizațională), ci ”i realizarea fiecărei unități
289 ORGANIZAREA ACTIVITˆȚII ˛N INSTITUȚIILE DE PRESˆ
de producție, a fiecărui articol sau a fiecărei emisiuni. Controlul, mai aplicat
”i poate chiar mai sever decât în oricare altă întreprindere, nu are la bază
criterii unitare ”i impersonale; de”i profesia a generat unele norme ”i stan-
darde, acestea se referă numai la identitatea jurnalistică a produsului (o
informație prezentată pe 10 pagini, narativ, ”i nu după modelul piramidei
inversate, nu este o ”tire, adică nu este un text integrabil în familia produselor
jurnalistice). Până în prezent, nu există o estetică a jurnalismului, deci nici
canoane ”i nici criterii de conținut sau de stil bine definite ”i unanim acceptate
pentru a crea ierarhii de valoare între diferite produse jurnalistice. Alegerile
”efului de secție se bazează pe o experiență personală (adeseori puțin relevantă
când un ziarist de presă scrisă devine ”ef la un post de televiziune) ”i pe o
reprezentare, destul de vagă, despre specificul produsului respectiv (linia
sau stilul instituției). Pe acest fond de concurență ”i conflict endemic,
deciziile ”efilor, susținute numai de o cultură de întreprindere ”i a”a relativă
”i relativizantă , apar frecvent ca circumstanțiale ”i, evident, arbitrare.
Mai mult chiar, în interiorul departamentelor pot apărea, ca efect al acestor
presiuni contradictorii, diferite conflicte. Astfel, editorii ”i conducerea redac-
ției sunt mult mai sensibili decât redactorii ori reporterii obi”nuiți la reacțiile
reprezentanților puterii. Fiind mai apropiați de sferele de influență politică ”i
economică, ei au tendința de a se transforma dintr-o putere rivală într-o
putere complice. Fără a fi total manipulați de sursele externe de presiune, ei
sunt totu”i mult mai concilianți ”i mai dispu”i la compromis. Reporterii, legați
de pulsul evenimentelor ”i al a”teptărilor publicului, dominați de mira-
jul vedetismului ”i al gloriei, sunt mai puțin dispu”i la astfel de negocieri; ei
se vor lupta pentru promovarea materialelor pe care le-au realizat, căutând
mereu să obțină notorietatea printr-o informație exclusivă sau printr-o anchetă
devastatoare; în consecință, reporterii au tendința să i gnore r aporturile dintre
organizația de presă ”i alte organizații ale societății ”i să distrugă relațiile de
conivență dintre conducătorii lor ”i cei ai unor partide, firme, instituții guver-
namentale sau grupuri de presiune.
Acestor diferențe de exercitare a profesiei li se adaugă o altă serie de
opoziții, legate de modul de valorizare a muncii depuse. Cei care strâng ”i cei
care procesează informațiile nu lucrează numai în locuri diferite (pe teren/în
birouri) ”i nu aplică numai proceduri de lucru diferite (strângerea, verificarea
”i ambalarea în diverse formate a informației/analiza, corectarea, prezen-
tarea textelor ”i planificarea strategică a muncii). ˛n plus, ei se află prin”i în
opoziția dintre două logici ”i două principii de legitimare: recunoa”terea (cali-
tății muncii n. M.C.) de către colegi […] ”i recunoa”terea de către logica
numerelor mari, materializată în cifra veniturilor, tirajelor, ascultătorilor ”i
spectatorilor, deci cifra de vânzare ”i profitul în bani; în acest caz, judecata
290 PROFESIA DE JURNALIST
dată de plebiscitul democratic este inseparabil legată de verdictul pieței
(P. Bourdieu, 1994, p. 4).
Normele de evaluare a muncii specifice breslei jurnalistice pot intra în
conflict cu alte tipuri de norme, asociate departamentelor cu care interac-ționează redacția în procesul de producere ”i distribuire a ”tirilor. Pornind de
la lista de conflicte între norme analizată de C. Bantz (1997, pp. 129-131), două
tipuri mi se par deosebit de interesante: conflictele dintre normele de afaceri”i cele jurnalistice ”i conflictele dintre normele de divertisment ”i cele jurnalistice.
Primele se referă la diferențele dintre interesele grupului patronal ”i nor-
mele etice specifice profesiei. Reprezentanții grupului de conducere seghidează după norme manageriale sau de afaceri, în timp ce jurnali”tii se
conduc după ”i respectă norme profesionale. ˛n cazul normelor profesionale,
responsabilitatea informării ”i a deciziei este acordată profesioni”tilor; incom-patibilitatea dintre aceste valori poate conduce la părăsirea redacției de către
jurnali”tii care nu pot accepta încălcarea normelor profesionale, la alterarea
sau renunțarea la valorile profesionale cu scopul integrării în organizație saula acceptarea conflictului dintre aceste două sisteme ”i la transformarea lui în
”i trăirea lui ca stare de normalitate.
Conflictul dintre normele de divertisment ”i cele profesionale se observă
cel mai bine în televiziune, unde normele de divertisment sunt dominante, spre
deosebire de presa scrisă, unde există un oarecare echilibru. Cu toate cădepartamentul de ”tiri este foarte important într-o televiziune, conducerea
postului utilizează adesea norme non-profesionale în judecarea valorii pro-
dusului departamentului de ”tiri. Charles Bantz (1997) dă ca exemplu pentruacest caz prezentatorul de ”tiri, care este de cele mai multe ori judecat sau
apreciat după criterii care țin de divertisment: atractivitate, stil, carismă,
calități vocale sau vârstă, ignorându-i-se aptitudinile jurnalistice pure: redactare,selectare, ierarhizare a ”tirilor. ˛n acest caz, Bantz evidențiază următoarele
zone de conflict:
a)la nivelul surselor de informații , unde aplicarea criteriului divertisment
poate influența luarea unor decizii din perspectiva normelor de diver-
tisment, audiențele sunt decisive atunci cînd se aleg subiectele, tipul de
abordare, emisiunile sau programele; din perspectiva normelor pro-fesionale, valorile jurnalistice ”i nu clienții ar trebui să ofere criterile
pentru a decide valoarea produselor mass-media;
b)la nivelul organizării interne unele departamente ”i unii lideri pot utiliza
criteriile divertismentului pentru a evalua linia redacțională, în antiteză cu
reporterii ”i unii editori, care fac apel la valorile profesionale;
c)la nivelul definirii performanțelor în special în televiziune, apariția
(abilitatea de a nu face gre”eli în direct, de a avea controlul, de a fi
291 ORGANIZAREA ACTIVITˆȚII ˛N INSTITUȚIILE DE PRESˆ
longeviv) poate deveni un factor decisiv în definirea performanței profe-
sionale, în antiteză cu reu”itele jurnalistice propriu-zise.
Ambele tipuri de norme influențează modul în care este luată decizia cu
privire la produsul media. Din incompatibilitățile între normele profesionale ”i
cele de afaceri pot apărea o serie de consecințe:
a) angajații care nu suportă să renunțe la normele profesionale î”i părăsesc
locul de muncă ”i se orientează spre alte organizații, ale căror norme
coincid cu educația sau instruirea lor;
b) angajații se reorientează, putându-”i schimba sistemele de valori pentru a
se conforma normelor comerciale dominante, specifice locului de muncă;
c) angajații încearcă să transforme conflictul în normă. ˛n acest caz, jur-
nali”tii pot transforma comunitatea profesională într-un grup de referință,
care să-i motiveze ”i să-i ajute să susțină rolul jurnalistului de a menține
normele profesionale în fața presiunilor normelor de afaceri (C. Bantz,
1997, p. 129).
Ne aflăm în fața unui sistem paradoxal: editorii se laudă cu audiența pe
care o au (criteriul succesului este unul de tip comercial), iar reporterii cu
laudele primite de la ”efii lor (criteriul succesului este recunoa”terea spe-
ciali”tilor, deci unul de tip profesional). De aici nu mai este decât un pas până
la instaurarea a două logici de recunoa”tere profesională: una ascunsă de
ochii marelui public ”i bazată pe meritele profesionale confirmate de stima
colegilor de breaslă ”i alta, de mare vizibilitate, întemeiată pe succesul
comercial; frecvent, acest succes de tip comercial este dublat de judecățile
critice (din perspectiva normelor de lucru jurnalistice sau deontologice) ale
confraților.
După C. Bantz, structura eteroclită a redacției, corelată cu acumularea
presiunilor externe, creează o configurație profesională aparte, dominată de o
stare endemică de conflict : confruntarea devine astfel o constantă structurală
a organizațiilor jurnalistice ”i a vieții profesionale din mass-media. Pornind de
la observația că diferitele organizații elaborează viziuni diferite asupra nor-
melor interne de comportament ”i, implicit, asupra conflictului, Bantz susține
că în cultura redacțională, în special în audiovizual, conflictul este definit ca
o stare de rutină, acceptată ”i a”teptată. ˛n redacții, conflictele sociale ( i.e.
disputele dintre persoane ”i grupuri asupra obiectivelor), conflictele
interpersonale (disputele dintre indivizi) sunt nu numai obi”nuite, dar ”i văzute,
din perspectiva culturii organizaționale a jurnali”tilor, ca «normale», «de rutină»
”i chiar «bune» ”i «necesare». […] Cu alte cuvinte, conflictul este normalizat,
adică definit ca un comportament de rutină în cadrul culturii organizațiilor
mass-media (C. Bantz, 1997, p. 127).
292 PROFESIA DE JURNALIST
Pe orizontală, această cultură a conflictului creează un echilibru precar
între tendințele de cooperare (inerente activității în organizație) ”i cele de
conflict (inerente unui mediu bazat până la exces pe competiție). Concurența
acerbă de pe piața mass-mediei (între instituții) se mută ”i în interiorul redac-
țiilor, unde munca oamenilor de presă apare ca un fel de joc de tipul câ”tigător
înfrânt: cine are o informație ”i o difuzează primul (chiar dacă incompletă sauneverificată) beneficiază de recompensele materiale sau simbolice, iar celcare sose”te pe locul al doilea, chiar dacă aduce un material mai documentat
”i mai profund, este marginalizat. ˛n special în situațiile de excepție, când au
loc evenimente nea”teptate, care suscită interesul public, reporterii ”i editoriipar a fi cuprin”i de o frenezie a vitezei, dublată de o suspiciune generalizată”i de o secretomanie cronică.
Deoarece nu pot fi impuse în numele unor canoane, ci doar al autorității
imediate a ”efului respectiv, în redacții au loc numeroase târguieli întrejurnali”ti ”i editori, având ca obiectiv impunerea unui material, uneori maimult prin forța insistenței decât prin puterea argumentelor fundamentate pe o
estetică viabilă. Aceste târguieli, care par a da mai multă putere reporterilor,
sunt de fapt o sursă de vulnerabilitate ”i o expresie a slăbiciunii lor ierarhice:în lipsa unor canoane ”i a unor criterii teoretice general acceptate, jurnali”tiinu au cum să-”i impună, în mod instituțional, interesele specifice; ei pierd
majoritatea negocierilor (sau descoperă că nu le pot câ”tiga decât renunțând la
unele dintre valorile lor profesionale, morale, umane), acumulează frustrări ”iresentimente. Poziția lor exprimă, în formula lui P. Bourdieu, une misŁre decondition, fenomen observabil în numeroase arii sociale ”i care îi afectează
pe cei ce ocupă o poziție inferioară ”i obscură într-un univers prestigios ”i
privilegiat. ˛n mediul individualist ”i narcisist al presei, unde reu”ita personalăse măsoară îndeosebi prin acumularea de capital simbolic ”i prin valorizareade către colegi [
], cei invizibili, cei fără grad, cei din posturile subalterne se
simt frustrați, neînțele”i, disprețuiți, exploatați (A. Accardo, 1995, p. 32).
Existența jurnalistică este întemeiată pe normalizarea conflictului ”i resem-
narea în fața nedreptăților sau a încălcărilor valorilor profesionale ”i personale.Asumarea ”i internalizarea acestui sistem de reprezentări este realizată prin
socializare, adică prin învățarea setului de norme ”i valori specifice instituțiilor
mass- media. Acestea alcătuiesc cultura de întreprindere , un ansamblu de
reprezentări nescrise ”i informale, accesibile jurnali”tilor numai prin procesede socializare organizațională (J. Ettema et alii , 1997, p. 31). Procedurile de
lucru, normele ”i valorile pe care se bazează activitatea într-o anumită instituție
mass-media se transmit printr-un proces de asimilare la locul de muncă. ˛nantiteză cu formarea profesională organizată de universități sau ”coli
293 ORGANIZAREA ACTIVITˆȚII ˛N INSTITUȚIILE DE PRESˆ
vocaționale, unde cuno”tiințele sunt transmise în unități structurate ”i sunt
asimilate în mod reflexiv, în învățarea în timpul producției ele sunt impuse
prin presiunea comunității ”i prin imperativele actului de fabricare a
materialelor cotidiene.
Procedurile de rutină în jurnalism
Păzitorii de porți ”i mecanismul decizional
Să ne imaginăm o lume, u”or de conceput astăzi, în care guvernul, oamenii
de afaceri, cei care fac lobby, candidații politici, biserica ”i organizațiile negu-
vernamentale distribuie informații direct cetățenilor, pe calculatoarele perso-
nale. Pentru moment, jurnalismul a dispărut. Cetățenii accesează sursele de
informații pe rețelele informatice. Ei trimit, de asemenea, informațiile ”i comen-
tariile personale; sunt emițători ”i receptori de ”tiri. Ce s-ar întâmpla? [
]
Oamenii vor dori să iasă din noianul de informații disponibile. Ce este mai
important? Ce este mai relevant? Ce este mai interesant? Oamenii vor avea
nevoie de un ajutor pentru a interpreta ”i explica evenimentele. [
] Jurna-
lismul, de un fel sau altul, ar trebui reinventat. [
] Dar de ce? De ce au
oamenii nevoie de jurnalism? De ce caută oamenii ”tirile nu doar zvonuri,
nu doar informații despre oameni ”i locuri pe care le cunosc, nu doar relatări
despre mistere ”i miracole din lume, nu doar date practice, sfaturi sau notificări
utile, ci un produs editat, organizat, compozit ”i distribuit în mod egal
tuturor? (M. Schudson, 1995, pp. 1-2) Răspunsul este simplu pentru că
oamenii au nevoie nu doar de informații, ci ”i de semnificații. Iar jurnalismul,
ca profesie, ”i mass-media, ca sistem, oferă informații selectate (după anumite
criterii împărtă”ite de public ”i jurnali”ti), organizate în forme unanim
predictibile (genuri, formate, tipuri de produse mass-media), comunicate
într-un limbaj accesibil (clar, referențial, neutru, echilibrat etc.) ”i încărcate
cu o anumită semnificație (care derivă fie din selecție, organizare ”i procesare,
fie din scriitura jurnalistică, fie din elemente explicite de interpretare a faptelor
pasaje în ”tiri ”i relatări, sau genuri specifice cum sunt comentariile, cronicile,
caricaturile, dezbaterile etc.). ˛n acest proces, punctul de răscruce se află în
zona de contact dintre jurnali”tii ”i persoanele sau instituțiile care dețin
informații de interes, altfel spus în relația dintre jurnali”ti ”i surse. ˛n această
configurație este mai puțin important dacă sursele vin către redacție (au interes
să disemineze acele informații) sau dacă jurnali”tii caută ”i abordează surse
care nu sunt preocupate să distribuie sau nu vor să facă publice informațiile pe
care le dețin. Importantă este logica procesului prin care se produc selecția,
296 PROFESIA DE JURNALIST
organizarea, procesarea ”i semnificarea informațiilor. Altfel spus, care sunt
mecanismele ce explică alegerea anumitor informații ”i ignorarea altora,
organizarea lor în anumite forme ”i nu în altele, atribuirea anumitor
semnificații ”i nu a altora? La baza acestor procese stau oare interesele poli-
tice? Sau cele comerciale? Sau factorii individuali, precum intuiția ”i talentul
jurnali”tilor? După patru decenii de investigații, comunitatea ”tiințifică a ajuns
la convingerea că, în procesul de producere a ”tirilor, presiunile producției ”i
constrângerile organizaționale sunt mai importante decât influențele politice,
presiunile afacerilor sau improvizația individuală; inspirându-se din discipline
precum managementul, antropologia culturală, psihologia socială ”i sociologia
organizațiilor, această perspectivă arată că producerea ”tirilor este [
] un
sistem de fabricare, în cadrul unei organizații, a unui produs care poate fi
studiat ca oricare alt bun fabricat industrial (M. Schudson, 1989, p. 273).
Din această perspectivă, elementul-cheie al lucrului în redacție este actul
de luare a deciziilor ; într-adevăr, produsul mass-media este rezultatul unui
lanț de decizii referitoare la:
a) evenimentele care urmează să fie abordate;
b) mecanismele care dictează selectarea informațiilor despre evenimentele
respective;
c) modul de tratare a informației, forma în care aceasta urmează să fie
ambalată.
Drept urmare, problema criteriilor de clasificare ”i a valorilor pe care se
sprijină jurnali”tii atunci când iau o anumită hotărâre a concentrat atât energiile
acestor cercetări, cât ”i interesul mai multor generații de ziari”ti. Lucrările
consacrate deciziilor pe care se întemeiază munca jurnali”tilor au arătat că
alegerile făcute de ace”tia nu sunt nici dictate de elitele politice ”i economice
”i nici spontane, bazate pe intuiție, fler ori raționamente fulgerătoare; din
contră, procesul decizional este profund influențat de constrângerile organiza-
ționale, de cultura profesională ”i de experiența redactorilor. După J. Charron
(1991, p. 9), în momentul când efectuează asemenea alegeri, jurnali”tii sunt
marcați de următoarele considerente:
a) costurile de producție implicate de culegerea ”i procesarea respectivei
informații;
b) constrângerile tehnice impuse de canalul ”i dotările instituției în care
lucrează;
c) normele colective de conduită ”i regulile interne de lucru ale respective
instituții;
d) atitudinea ”i convingerile personale ale jurnali”tilor;
e) valorile dominante ale breslei;
297 PROCEDURILE DE RUTINˆ ˛N JURNALISM
f) gusturile ”i preferințele consumatorilor, a”a cum sunt ele imaginate de
jurnali”ti;
g) doleanțele ”i restricțiile fixate de furnizorii de publicitate;
h) regulile impuse de proprietarul instituției;
i) presiunile exercitate de sursele care oferă accesul la informație.
O paletă atât de largă de constrângeri nu putea conduce decât la impunerea
unui ansamblu standard de proceduri . Analizând organizațiile ca structuri
sociale complexe, Mihaela Vlăsceanu subliniază rolul formalizării, ca elementce arată gradul în care organizația specifică, printr-un sistem de reguli,
proceduri ”i reglementări formale, normele de comportament ale membrilor
săi (2003, p. 103). Deoarece organizațiile de presă sunt confruntate cu fluxulhaotic al evenimentelor ”i informațiilor (pe de o parte) ”i cu cerințele ”iconstrângerea producției (pe de altă parte), ele sunt obligate să formalizeze
producția, adică să dezvolte un ansamblu de reguli prin care (sau, mai exact,
prin respectarea cărora) să obțină o anumită ordine ”i stabilitate în activitateazilnică. Aceste reguli, mereu repetate ”i îmbunătățite, generează o sumă deproceduri de rutină. Ele se bazează pe considerente inspirate din nevoile
organizației garantează regularitatea, eficiența, controlul ”i un circuit comu-
nicațional rapid; sunt legitimate ”i naturalizate printr-un discurs profesionalcare aduce în prim-plan valorile profesiei oferă reguli de lucru cu sursele,tehnici de verificare a validității informației, stiluri ”i strategii de scriere a
diferitelor tipuri de materiale ce garantează profesionalismul celui care le
respectă. Orice profesie cuprinde o seamă de proceduri specifice, care prin
repetare ”i instituționalizare capătă caracterul unor rutine profesionale . Acti-
vitățile de rutină sunt definite ca reiterarea unei activități sau segmente de
activități sociale, care se desfă”oară constant în acela”i fel, după un model
bine definit (C. Zamfir, L. Vlăsceanu, 1993, p. 519).
C. Bantz (1997) identifică cinci factori care determină rutinizarea muncii
în redacții:
a)mobilitatea angajaților (trecerea de la un ziar la altul, de la un post de
televiziune sau de radio la altul), care conduce la nevoia de a crea echipe
bine închegate ”i metode de lucru standardizate, prin care responsabilitățileprofesionale să fie clar delimitate;
b)dezvoltarea tehnologică , care oferă posibilitatea unei producții rapide cu
costuri minime cre”te astfel nevoia de speciali”ti bine pregătiți în fiecare
domeniu ”i de creare a unei bune coordonări a relațiilor profesionale ”ipersonale dintre ace”tia;
c)speciali”tii în marketing , care creează imaginea unui post de televiziune
sau a unui ziar, încurajând formatele standard: reportajele de o anumitălungime sau folosirea imaginilor ”ocante;
298 PROFESIA DE JURNALIST
d)profitul , care este urmărit cu interes de departamentul de management
(prin analizarea datelor de rating, contabilizarea vânzărilor, verificarea
adeziunii publicului față de un anumit tip de format sau față de un jurnalistde succes), deoarece instituțiile de presă sunt condiționate, la rândul lor, decosturile producției;
e)produsul final , care trebuie să fie coerent, să aibă un aspect atractiv, să fie
accesibil ”i pe gustul publicului; produsul mediatic este astfel rezultatul
unei repartizări clare a sarcinilor între angajați, a unei specializări a
rolurilor, a rapidității cu care se desfă”oară procesul de producție, aschimbului de personal ”i al a construirii unor concepții comune asuprafinalității sale.
Cercetările sociologice au relevat poziția ambiguă a rutinelor în ansamblul
practicilor ”i ideologiei jurnalistice. Pe de o parte, jurnali”tii au tendința să
promoveze un discurs în care elementele de rutină (”i, implicit, dimensiuneabirocratică a muncii lor) sunt obturate: Cei care lucrează în presă percepmunca lor ca pe una de non-rutină ”i exagerează aspectele de non-rutină în
povestirile lor despre ceea ce fac (P. Elliott, 1977, p. 159). Acest discurs
plasează jurnalismul într-o poziție aparte în raport cu celelalte ocupații ”iprofesii ”i le oferă celor care îl practică o aureolă aparte ”i, mai important,posibilitatea de a justifica i gnorarea unor norme ”i valori sociale comun
acceptate. Pe de altă parte, jurnali”tii au sentimentul că respectarea acestor
proceduri de lucru le garantează că nu gre”esc ”i îi protejează de acuzații
ulterioare: deoarece au aplicat regulile prescrise de redacție ”i de codulprofesional, ei, ca indivizi, nu sunt ”i nu pot fi considerați vinovați atunci cândse produce un derapaj mediatic. Vrând să sublinieze dimensiunea defensivă
a procedurilor de rutină, cercetătoarea americană Gaye Tuchman le-a numit
ritualuri strategice (1978, p. 52); termenul ritual accentuează aici ideea că
utilizarea repetată ”i necritică a unor tehnici de lucru creează sentimentulconfortabil că a”a este bine ”i că a”a trebuie să fie, indiferent de com-
plexitatea temelor în chestiune sau de ineficacitatea (ori slaba eficacitate) a
procedurilor aplicate de breasla jurnalistică.
˛n numeroase cazuri, suma procedurilor de rutină care definesc o organi-
zație de presă a dat na”tere unor coduri profesionale sau unor regulamente
interne. Astfel, în țările occidentale, marile posturi ori publicații posedă un
text de referință ( policy book sau cahier de charges ); acesta stabile”te proce-
durile de lucru, caracteristicile stilistice, interdicțiile ”i standardele calitativecare, prin acțiunea lor convergentă, creează profilul specific al acelei între-
prinderi de presă. Evident, aceste texte nu acoperă infinitatea de situații cu care
se confruntă redacțiile ”i jurnali”tii; ele oferă însă liniile generale ”i direcțiilemajore de acțiune, contribuind astfel la formalizarea ”i instituționalizarea
299 PROCEDURILE DE RUTINˆ ˛N JURNALISM
activităților redacționale (fapt care măre”te eficiența organizației, deoarece
reduce numărul ”i ponderea reacțiilor individuale, subiective, imprevizibile,într-un cuvânt artistice, dar neproductive).
Majoritatea deciziilor în mass-media se referă la abordarea sau neabordarea
unui subiect de către redacție ”i la publicarea sau nepublicarea unui material.
Persoanele implicate în procesul de luare a unor asemenea decizii au fost denu-mite de D.M. White (printr-o sintagmă împrumutată de la psihologul KurtLewin) gatekeepers , adică păzitori de porți . Acest concept se bazează pe ideea
că jurnalistul joacă rolul unui releu de legătură între cei care vor să comunice
ceva ”i masa anonimă a publicului. ˛n această calitate, el funcționează ca unfiltru ce lasă să treacă doar acele informații pe care le consideră utile, intere-
sante, benefice pentru audiența sa. La temelia unei asemenea interpretări stă
ideea că actul de comunicare se manifestă ca un transport de date de la unemițător activ la un receptor pasiv. ˛n acest proces, păzitorii de porți ar avea
un rol analog releelor din circuitele electronice: ei dau drumul să treacă sau,
din contră, opresc fluxul de informații. De”i a fost contestat ”i supus unorobservații critice (vezi dezbaterile din D. Berkowitz, 1997; D. McQuail,
1987, pp. 162-164; T. OSullivan et alii , 1994, p. 124; M. Schudson, 1989,
pp. 264-266), conceptul de gatekeeper ”i mecanismul decizional s-au aflat,
explicit sau nu, în centrul tuturor cercetărilor consacrate organizării muncii
în redacții.
˛n studiul amintit, D.M. White a urmărit activitatea unui editor cu expe-
riență la un ziar dintr-un mic ora” american: munca sa consta în a alege, din
”tirile venite pe telex, pe acelea pe care le considera interesante pentru ziarul
său. El a acceptat ca, timp de o săptămână, să nu arunce ”tirile pe care lerespingea ”i să scrie pe fiecare motivul pentru care a considerat-o neutilizabilă.
Din 423 de ”tiri, doar 18 fuseseră respinse din rațiuni politice, multe altele din
rațiuni tehnice (de tipul nu am destul spațiu), iar marea majoritate dinmotive profesionale (de tipul prea lung, neadecvat, scris prost). White
a descoperit astfel că la baza deciziei de publicare nu stau considerente de tip
ideologic, ci realități de tip profesional, adică setul de experiențe ”i atitudinispecifice editorului, precum ”i concepția sa despre ceea ce constituie adevărata
”tire. Câțiva ani mai târziu, W. Gieber a urmărit activitatea a 16 editori din
statul Wisconsin. Toți selectau ”tirile marcați de presiunile mecanice alemuncii, nu de impactul social al ”tirii. Criteriile lor personale de evaluare
apăreau rar în procesul de selectare; […] ei erau preocupați de scopurile
producției, de rutinele birocratice ”i de relațiile interpersonale cu colegii dinredacție (W. Gieber, 1964, p. 175). Această ipoteză avea să fie confirmată,
de amplul studiu publicat de E.J. Epstein sub titlul News from Nowhere (“tiri
300 PROFESIA DE JURNALIST
de nicăieri ). El a analizat modul în care echipele din rețelele de televiziune
aleg evenimentele pe care urmează să le prezinte ”i tehnicile folosite în
construirea ”i organizarea informației. La capătul acestei cercetări, Epstein aajuns la concluzia că imaginea realității este, în chip sistematic, modelată de
cerințele organizaționale ale muncii de redacție, adică de un ansamblu de
reguli de operare impuse jurnali”tilor de modul de funcționare specific
fiecărei instituții mass-media (1973, p. 131).
˛n procesul de elaborare a produsului mediatic, jurnali”tii (îndeosebi editorii)
negociază conținutul publicației sau al emisiunii, propunând ”i refuzând
diverse materiale, contrazicându-se ”i ajungând la compromisuri, adăugândsau aruncând; totul se petrece sub presiunea timpului, a considerentelor de
ordin economic ”i a cerințelor de organizare a muncii. Ziari”tii descoperă, pe
măsură ce se familiarizează cu mediul redacțional, că produsul muncii lor vaajunge la public nu atât în virtutea unor calități estetice, cât a unor caracteristici
de ordin conjunctural: răspunsul la comanda redacției, adecvarea la stilul
instituției, viteza în producere, conformarea la rutinele profesionale etc.
Procedurile ”i valorile pe care se bazează activitatea în mass-media se
transmit printr-un proces de socializare , construit fie conform unor precepte
clasice ale pedagogiei (facultăți, ”coli de formare profesională, cicluri scurtede pregătire etc.), fie conform regulilor arhaice ale integrării în meserie
(învățarea în timpul producției); în primul caz, ele sunt comunicate ”i asumate
într-un mod reflexiv ”i (uneori) critic, în timp ce în cel de-al doilea suntimpuse prin presiunea comunității ”i prin imperativele actului de producere a
materialelor cotidiene.
˛n ceea ce prive”te ucenicia în redacții, W. Breed (1972) a arătat că,
imediat ce sunt interiorizate, aceste proceduri devin o componentă majoră a
culturii profesionale ”i capătă statutul unor adevăruri de la sine înțelese,
transformându-se în valori axiomatice. Ele par să constituie un ansamblu deprincipii ”i norme derivate din chiar esența muncii jurnalistice, ”i nu din
experiențe ”i convenții, care au o istorie ”i o aplicabilitate limitată.
˛n ceea ce prive”te formarea în afara redacțiilor, pregătirea pentru jurna-
lism cunoa”te, în lumea modernă, multiple forme instituționale (vezi pe larg
M. Coman, 2003, pp. 1 17-134). Acestea depind de criteriile de acces în
profesie specifice țării sau zonei în cauză. După G. Kopper (1993), există treisisteme generale de acces:
a)accesul fără condiții sau restricții ; integrarea este la bunul plac al repre-
zentanților profesiei ”i formarea are loc prin practicarea directă a jurna-
lismului;
b)accesul prin pregătirea instituționalizată în redacții ; această formulă,
aplicată îndeosebi în Anglia ”i Germania, constă în integrarea nou-veniților
301 PROCEDURILE DE RUTINˆ ˛N JURNALISM
în programe de formare organizate în interiorul redacțiilor sau în programe
supervizate de asociațiile profesionale;
c)accesul condiționat de obținerea unei diplome ; în aceste cazuri, pregătirea
precedă integrarea profesională ”i se face fie în mediul universitar, fie în”colile vocaționale.
V arietatea căilor de formare (în opoziție cu unicitatea modului de pregătire
pentru alte profesii) explică relațiile ambigue ale sistemului de învățământ
jurnalistic atât cu profesia, cât ”i cu mediul academic. Astfel, breasla jurna-
li”tilor prive”te cu teamă pretenția mediului universitar de a controla pregă-tirea pentru profesie ”i, prin ea, accesul la profesie; aceasta este o problemă
de exercitare a puterii, pe care profesiile mature au rezolvat-o printr-o mutare
de accent ele au cedat academicului zona cuno”tințelor de bază, consideratăbine definită ”i ne-negociabilă, ”i sunt mai preocupate de păstrarea controlului
sau a influenței asupra zonei de integrare profesională (prin fixarea regulilor
de acces ”i prin prelungirea perioadelor de noviciat rezidențiat, stagiu,definitivat etc.) ”i a celei de producere a noilor cuno”tințe profesionale, mai
simplu spus, a cercetării; în al doilea rând, pentru că mediul universitar
prive”te cu suspiciune acest domeniu, care nu poate revendica la ora actualăun spațiu teoretic propriu, bine definit; sferele deja constituite ale învăță-
mântului universitar se revendică de la una sau mai multe ”tiințe, câmpuri
teoretice ”i tradiții ale cercetării, toate cu un prestigiu unanim recunoscut.Jurnalismul nu a reu”it să se impună în lumea academică prin referirea la un
asemenea câmp: ”tiințele comunicării, evocate adeseori, sunt ele însele un
ansamblu încă eteroclit de elemente din sociologie, psihologie, antropologie,lingvistică, teoriile literaturii ”i artelor, cibernetică etc., care se află în plin
proces de obținere a unui statut autonom ”i a unei legitimități în plan ”tiințific
”i academic.
Cea mai mare parte a procedurilor de rutină se referă la trei mari câmpuri
de activitate:
a)identificarea evenimentelor demne să ofere substanța unei ”tiri, adică a
acelor întâmplări considerate suficient de importante ori interesante pentrua deveni informație publică;
b)selectarea ”i verificarea informațiilor (despre diferite întâmplări ”i situații)
oferite de diverse surse, adică a acelor date produse în altă parte decât înredacție, de alte persoane decât cele aparținând breslei jurnalistice;
c)tehnicile de procesare a informațiilor pentru transformarea lor în materiale
jurnalistice (”tiri, relatări, reportaje, interviuri, anchete etc.).
Nu o dată, în practică, aceste câmpuri se întrepătrund; în cele ce urmează,
din rațiuni didactice, mă voi ocupa de fiecare set de proceduri de rutină în
302 PROFESIA DE JURNALIST
parte. Pe de altă parte, a” vrea să precizez că cel de-al treilea set de proceduri
face obiectul tuturor cursurilor de jurnalism aplicat ”i că despre aceste
proceduri studenții găsesc informațiile necesare în orice manual de jurnalism;
în consecință, în rândurile ce urmează voi prezenta numai primele seturi de
proceduri, mai puțin discutate ”i analizate în manualele de profil.
Criterii de identificare a evenimentelor
˛n fiecare zi, aproape în fiecare moment al activității lor, pe teren sau în
redacție, jurnali”tii depun un efort constant de identificare a ceea ce ar putea
fi un eveniment, eliminând sute ”i mii de întâmplări, situații, personaje,fenomene ”i păstrând numai câteva, pe care le consideră relevante pentru
publicul lor, semnificative pentru harta zilei care a trecut ”i importante pentru
configurația zilei ce va veni. Cel mai adesea, jurnali”tii nu supun unei analizecritice ”i nici nu teoretizează acest proces; el le apare ca un fapt natural, cao parte firească a muncii lor cotidiene, în ultimă instanță ca una dintre
multiplele rutine profesionale.
Decuparea realului în fapte care fac ”tirile ( newsworthiness ) ”i fapte
nerelevante pentru universul presei se bazează, a”a cum arată mai multecercetări, pe convingerea jurnali”tilor că actul de presă nu oferă altceva decât
o oglindă a realității. De aceea, ei consideră că evenimentele sunt: (1) inde-
pendente de voința ”i acțiunea lor; (2) anterioare în raport cu abordarea ”itratarea jurnalistică; (3) evidente prin ele însele, prin doza lor de nea”teptat”i semnificativ. ˛n plus, ei cred că metodele lor de detectare ”i investigare a
evenimentelor nu alterează substanța ”i înțelesul acestora ”i că adevăratul
jurnalist este corect ”i onest, capabil să depună orice efort pentru a nudistorsiona realitatea, pentru a o prezenta corect, echilibrat ”i obiectiv (veziM. Fishman, 1980, p. 31). Pe de altă parte, publicul se hrăne”te ”i el dintr-un
set de convingeri analoage: El crede că evenimentele prezentate s-au petrecut
cu adevărat; că ceea ce este prezentat este totuna cu ceea ce s-a petrecut, căevenimentele importante beneficiază de o acoperire mediatică pe măsură […]
”i, în sfâr”it, că, dacă anumite evenimente se petrec mai des, atunci ele vor fi
prezentate mai frecvent în mass-media. […] Aceste convingeri ar putea
constitui «axioma oglinzii»: tipul ”i frecvența ”tirilor reflectă tipul ”i frecvențaevenimentelor din lumea înconjurătoare (H.M. Kepplinger, J. Habermeier,1995, p. 371; vezi ”i J. Le Bohec, 2000, pp. 224-230).
Sentimentul lini”titor al unei corespondențe de tip obiect real obiect oglindit,
care ar lega evenimentele de prezentarea lor jurnalistică, explică declarațiilede credință ale multor jurnali”ti, ferm convin”i că, dacă respectă procedurile (de
rutină) legate de căutarea, verificarea ”i descrierea neutră a faptelor, reu”esc
303 PROCEDURILE DE RUTINˆ ˛N JURNALISM
să atingă un grad rezonabil, dacă nu de obiectivitate, cel puțin de acuratețe. O
asemenea perspectivă tinde să apropie relatarea jurnalistică de modelul prezentării
”tiințifice a faptelor (limbaj neutru, cuvinte clare, referențiale, cifre ”i statistici,
citarea diverselor puncte de vedere, eliminarea efuziunilor subiective) ”i să
confere discursului jurnalistic, prin această aparentă similitudine, garanția
exactității ”i creditul moral cu care este înconjurată orice activitate de tip ”tiințific.
˛n realitate, lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Jurnali”tii, în munca lor
de zi cu zi, nu reproduc evenimentele, ci caută ”tiri, adică întâmplări nota-
bile, care pot fi aduse la cuno”tință publicului pentru că au fost creditate cu
o anumită importanță, au fost judecate ca pertinente într-un anumit context
de referință, au fost socotite ca posedând o anumită valoare de informare
(E. Neveau, L. Quere, 1996, p. 12). Cum universul nu este organizat, de la
sine, în evenimente notabile ”i fapte banale, jurnali”tii trebuie să decidă singuri
ce întâmplări pot fi transpuse în presă ”i ce întâmplări trebuie aruncate în
oceanul uitării. Ei au nevoie de anumite criterii, explicite sau implicite, ”i de
un sistem de referință care să legitimeze categoriile cu care lucrează. Ansam-
blul acestor criterii, valori ”i imagini despre lume, determinate de o cultură
profesională specifică, circumscrie ceea ce doi cercetători americani, David
Altheide ”i Robert Snow, au numit logica mass-mediei. Aceasta se concreti-
zează într-o anumită imagine despre valorile sociale, un anumit mod de
ierarhizare a importanței evenimentelor, un anumit stil de prezentare a faptelor
”i o anumită viziune despre rostul jurnali”tilor toate modelate de specificul
muncii în presă. Trăsătura principală a acestei logici este caracterul ei
imprecis ”i greu de explicat prin constructe analitice: Lumea înconjurătoare
nu pare a fi aranjată conform unor scopuri jurnalistice, iar strategiile puse în
mi”care pentru a o descrie reflectă confuzia ei. Cei care le folosesc nu le pot
prezenta în forma unei analize reflexive. Jurnali”tii par incapabili să explice
felul cum pun ordine în flux. ˛n consecință, procedurile pe care le folosesc
pentru a identifica ”i consemna ”tirile nu sunt conduse de reguli formale. Ele
sunt guvernate de o capacitate interpretativă, numită «simțul ”tirii», care nu
poate fi comunicată sau descrisă (P. Rock, 1984, p. 74).
˛n cea mai mare parte a cazurilor, aceste criterii sunt justificate prin tri-
miterea la gustul ”i valorile publicului: reprezentanții presei susțin că operează
această selecție conform intereselor, nevoilor ”i a”teptărilor publicului lor.
˛ntrebați cum au ajuns să posede ”i să înțeleagă aceste nevoi ”i a”teptări,
jurnali”tii nu pot să invoce prea multe elemente de sprijin; ca de obicei în
mass-media, producătorii de mesaje ”tiu prea puține despre publicul lor, nu
fac apel decât rareori la investigațiile sociologice detaliate ”i nu beneficiază de
o cunoa”tere personală, oricât de aleatorie ar fi ea, a acestor mii, sute de mii
de oameni. Cercetările sociologice arată că jurnali”tii substituie oamenilor
304 PROFESIA DE JURNALIST
reali propriile lor impresii ori intuiții, lucrând astfel cu o imagine subiectivă
sau cu o proiecție ideală ori ideologizată a publicului.
˛n consecință, standardele prin care jurnalistul stabile”te gradul de interes
al unei întâmplări, capacitatea ei de a face o ”tire bună ( newsworthiness ) sunt,
de fapt, reflexul constrângerilor inerente procesului de producție din redacții.
După J. Galtung ”i M. Ruge, criteriile prin care jurnali”tii determină interesul
unei întâmplări pot fi grupate în trei mari categorii: organizaționale, stilistice
(de gen) ”i socio-culturale ( apud D. McQuail, 1987, p. 207). Din perspectiva
primei categorii, exprimând presiunile născute din goana după eficiență,
jurnali”tii vor prefera (”i selecta) îndeosebi acele evenimente care se încadrează
în intervalul de timp optim pentru un ciclu de producție ”i care sunt u”or de
prezentat datorită proximității spațiale sau culturale. Din perspectiva celei de-a
doua, jurnali”tii preferă întâmplările care se integrează în exigențele fixate de
genurile jurnalistice de succes: evenimentele trebuie să fie dramatice, cu
impact asupra audienței, implicând personalități. A”a cum observă S. Hall ”i
colaboratorii săi, jurnali”tii au tendința să joace pe elementele extraordinare,
dramatice, tragice din ”tire pentru a amplifica valoarea de informare; în plus,
evenimentele care au un scor ridicat în ceea ce prive”te aceste valori au un
potențial de a deveni ”tire mai mare decât alte evenimente. Iar evenimentele
care au un scor înalt la toate criteriile, a”a cum a fost asasinarea lui Kennedy
(care era nea”teptată ”i dramatică, cu consecințe negative, era o dramă umană
care implica persoane de elită aflate în fruntea unei națiuni foarte puternice ”i
avea caracterul unei teme recurente în presa engleză) a căpătat o asemenea
valoare de informare, încât programele de radio ”i televiziune au fost întrerupte
pentru ca această chestiune să fie comunicată imediat (1978, p. 54). ˛n plus,
jurnali”tii preferă acele fapte care, prin caracterul lor clar, lipsit de ambiguitate,
sunt u”or de prezentat în formele stilistice familiare ”i de interpretat în ”i prin
schemele epice recurente (vezi ”i M. Mathien, 1992, pp. 162-176).
Deoarece lucrează sub presiunea timpului, jurnali”tii trebuie să identifice
rapid faptele, adică acele realități vizibile, relevante, incontestabile de la
care î”i pot construi articolele. De aceea, ei au nevoie de o seamă de elemente
de sprijin, în special de o anumită grilă de analiză, în virtutea căreia să poată
decide ce aspecte merită să fie abordate. Jurnali”tii pornesc astfel de la un set
de definiții ale evenimențialității , definiții care nu sunt altceva decât produsul
culturii jurnalistice, al valorilor ei constitutive ”i al procedurilor de rutină
derivate. Această realitate l-a făcut pe Robert Park să afirme: Dacă lucrurile
nea”teptate ne invadează viața, nu nea”teptatul este cel care pătrunde în ”tiri.
Evenimentele care au făcut ”tirile în trecut sunt ”i acelea care fac ”tirile în
prezent. Ele reprezintă acele lucruri simple ”i comune, precum na”terea,
moartea, căsătoriile, înmormântările, situația recoltelor ”i a afacerilor,
305 PROCEDURILE DE RUTINˆ ˛N JURNALISM
războaiele, politica ”i timpul probabil. Acestea sunt lucrurile a”teptate, ”i tot
acestea sunt ”i lucrurile nea”teptate (R. Park, 1966, p. 136).
Definițiile jurnalistice ale evenimențialității sunt strict legate de capacitatea
unui eveniment de a face o ”tire ”i, dacă se poate, una ie”ită din comun (despreeveniment, vezi pe larg M. Coman, 2003b, pp. 44-53). Din această cauză, a”a
cum au relevat studiile de sociologie a redacțiilor, jurnali”tii vorbesc despre
”tiri ”i se referă la evenimente; sesizând acest dublu registru, Gaye T uchman
vorbe”te despre events as news, subliniind ideea că, pentru jurnali”ti, eveni-mentele care nu fac ”tirea nu sunt cu adevărat evenimente.
Clasificările cu care lucrează jurnali”tii sunt, cel mai adesea, determinate
de factorul timp. Din perspectiva relației temporale dintre momentul în care
s-au petrecut anumite întâmplări ”i momentul mediatizării lor, cercetătorii
susțin că jurnali”tii disting trei categorii de evenimente:
a)recente evenimente semnificative, apropiate de momentul în care mesajele
mass-media vor deveni publice;
b)imediate informații de mare interes ”i actualitate, care vor fi publicate
rapid ”i vor alcătui flash-urile ce întrerup programele uzuale;
c)curente situații relevante pentru audiență, care beneficiază un timp mai
îndelungat de o anumită actualitate.
Această tipologie propusă de B. Roshco (1975) este asemănătoare cu o altă
clasificare, axată tot pe dimensiunea temporală, invocată de jurnali”tii ameri-cani ”i analizată de Gaye Tuchman într-un studiu de referință:
a) spot-news ”tiri care se referă la un eveniment unic, foarte recent;
b) developing news fapte care se află în evoluție în momentul în care ”tirea
despre ele a fost distribuită;
c) continuing news fapte complexe, care se referă la acela”i subiect, dar se
e”alonează pe o perioadă lungă de timp (G. Tuchman, 1997, pp. 176-185).
˛ntr-un studiu clasic, sociologii H. Molotch ”i M. Lester (1997) au propus
o tipologie mai complexă a evenimentelor, bazată pe combinarea a douăcriterii: (1) caracterul planificat (intenționat) sau neplanificat al respectiveiîntâmplări ”i (2) persoana care promovează evenimentul: actorul sau infor-matorul. Modelul sugerat de Molotch ”i Lester cuprinde patru categorii deevenimente utilizate de presă:
˛ntâmplări planificate ˛ntâmplări neplanificate
Promovate de cel care le
efectuează Evenimente de rutină Accidente
Promovate de cel care
transmite informația Scandaluri Hazard fericit
306 PROFESIA DE JURNALIST
a) Evenimentele de rutină : faptul respectiv este planificat, iar planificatorii
sunt ”i promotorii săi ca material pentru presă. ˛n această categorie intră o
gamă largă de evenimente, create pentru uzul presei (de lideri politici,
administrativi, economici, sindicali, de vedete ale lumii sportive sau artistice,
de alte persoane sau organizații), cu scopul de a atrage atenția opiniei publice
asupra lor sau asupra cauzei pe care o promovează: prezentarea unor inițiative,
vizite, deschideri de ”antiere sau de noi instituții, serbări populare, festivaluri,
campanii electorale, congrese etc. Promotorii unor asemenea evenimente se
află în poziții sociale diferite: unii obțin u”or accesul la mass-media (repre-
zentanții politicului ”i ai lumii afacerilor, personalitățile culturale, vedetele),
în timp ce alții trebuie să perturbe funcționarea normală a vieții sociale, să
creeze evenimente pentru a intra în sfera de interes a presei.
˛n această situație sunt cei care anunță presa că vor efectua un gest patetic
în public: organizațiile ecologice, care pun la cale fie blocarea, cu trupurile
activi”tilor, a trenurilor ce transportă de”euri nucleare, cele de caritate, care
declan”ează un mar” de protest în cărucioare de infirmi pentru a sensibiliza
politicienii asupra proastei legislații în domeniul handicapului locomotor, gru-
purile de ”omeri sau studenți care recurg la gesturi violente sau spectaculare
pentru a atrage atenția jurnali”tilor, diver”i indivizi disperați sau extravertiți.
b) Scandalurile : evenimentul este planificat, dar este promovat de altcineva
decât actorii săi. Adeseori, acest cineva poate fi chiar presa (vezi scan-
dalurile legate de viața intimă a familiei regale din Anglia); acest gen de
jurnalism, asociat numelui de paparazzi (fotografi care încearcă să surprindă
momente ale vieții private a unor personalități), creează o bre”ă în modelul
standard al jurnalismului: el anulează ipostaza de martor neutru ”i neimplicat
a jurnalistului, deoarece evenimentul este produs de chiar prezența ”i activi-
tatea reprezentanților presei. Această schimbare de statut (de la martor la
actor-declan”ator al evenimentului) plasează, într-un anume sens, jurnalismul
de scandal în afara sferei jurnalismului profesional. Alteori, cel care declan-
”ează scandalul este un actor politic sau social care face apel la presă. ˛n
această categorie intră o gamă largă de fenomene, de la revelațiile politice
până la scurgerile de informații care implică serviciile secrete (Watergate
este, din perspectiva acestei clasificări, un scandal). Astfel, în 1971, Ronald
Reagan a fost implicat într-un scandal legat de faptul că nu ”i-a plătit impozitul
pe venit: sursa acestui eveniment a fost un modest funcționar care a sesizat
faptul respectiv. Foarte adesea, scandalul este declan”at (faptele devin publice)
după mult timp de la desfă”urarea respectivelor evenimente. Spre exemplu,
înainte să devină masacrul de la My Lai, acest eveniment a fost prezentat
presei ”i opiniei publice ca o ofensivă de rutină a trupelor americane împotriva
307 PROCEDURILE DE RUTINˆ ˛N JURNALISM
soldaților vietnamezi; după aproape un an ”i jumătate, în urma declarației
unui caporal, subiectul a părut interesant pentru presă ”i ancheta desfă”urată
a relevat faptul că în spatele a”a-zisei operațiuni militare de rutină se ascundea
un atac asupra civililor.
c) Accidentele : întâmplarea este neplanificată ”i este promovată de alte
persoane decât actorii ei. ˛n cazul unor asemenea situații, oamenii se angajează
în acțiuni deliberate, care conduc însă la consecințe neprevăzute: este cazul
accidentelor ecologice, al catastrofelor declan”ate de prăbu”irea avioanelor, al
ciocnirii trenurilor, al exercițiilor militare scăpate de sub control etc.; aceste
întâmplări grave sunt aduse la cuno”tința publicului de martori ”i jurnali”ti
care, prin depoziția lor, transformă un eveniment pe care adeseori promotorii
intenționau să-l ascundă într-o dramă publică. Această categorie a reprezentat
întotdeauna ceea ce jurnali”tii numesc un eveniment, adică acea întâmplare
ie”ită din comun care face ”tirea (sau, preluând o exclamație din jargonul
ziari”tilor americani, acel What a story!).
Accidentele declan”ează perioade de criză, care afectează, direct sau indi-
rect, viața oamenilor; de aceea, în asemenea momente, publicul face apel,
mai mult ca în alte situații, la informațiile oferite de presă. De”i accidentele
sunt foarte râvnite de jurnali”tii care visează să dea o lovitură ( scoop ), expe-
riența a arătat că organizația de presă face cu greu față unor situații nea”tep-
tate: dacă ”tirile de rutină ”i scandalurile reprezintă evenimente deja încheiate,
care, indiferent de amploarea consecințelor, au o structură finită, deja familiară
jurnali”tilor, accidentele reprezintă evenimente în desfă”urare, nu o dată
contradictorii, fără o orientare clară, cu un conținut greu de plasat în catego-
riile comune ale muncii jurnalistice. Accidentele cer o mobilizare maximă a
resurselor umane ”i materiale, schimbă ritmul uzual de lucru, implică o seamă
de costuri de producție suplimentare ”i nu oferă un deznodământ clar al
faptelor ele nu se încheie odată cu închiderea ediției sau a jurnalului de
actualități (vezi D. Berkowitz, 1992).
d) Hazardul fericit (serendipity) reprezintă acele evenimente în care un fapt
neprevăzut ”i neplanificat este promovat de cei care au fost actorii lui, în
scopul obținerii unui câ”tig de imagine. Acest tip de eveniment ar reprezenta
o subtilă punere în scenă (sau, mai degrabă, o subtilă modalitate de a obține
un profit maxim dintr-o punere în scenă) ”i dezvăluie capacitatea unei persona-
lități de a domina întâmplări nea”teptate; conform lui Molotch ”i Lester, el se
întâlne”te destul de rar în practica politică ”i jurnalistică. ˛n această categorie
s-ar integra situații precum recunoa”terea ”i prezentarea în public a fiicei sale
ilegitime de către fostul pre”edinte al Franței, François Mitterand, gestul lui
Bill Clinton de a recunoa”te public relația sa nepotrivită cu Monica Lewinski
308 PROFESIA DE JURNALIST
”i de a-”i exprima regretul acte prin care cele două personalități politice au
rezolvat o situație de criză ”i au obținut o cre”tere a popularității.
Clasificarea celor doi cercetători americani, de”i se bazează pe analiza a
numeroase evenimente mediatice, nu este integral operațională. Ea plasează
într-o zonă de interstițiu o mulțime de fenomene cruciale, precum conflictele
militare, informațiile politice sau procesele juridice (evenimente de rutină sau
accidente?), campaniile electorale sau demonstrațiile de stradă (evenimente
de rutină sau scandaluri?) etc. Totodată, din nevoia de a da o oarecare
coerență sistemului, Molotch ”i Lester au inventat o categorie, logic necesară,
dar practic puțin relevantă hazardul fericit, tip de eveniment rar întâlnit în
viața de zi cu zi sau în presă.
Dintr-o altă perspectivă metodologică, H.M. Kepplinger ”i J. Habermaier
(1995, pp. 373-376) propun un alt sistem de clasificare, întemeiat pe două
tipuri de criterii: cauza evenimentelor ”i capacitatea lor de comunicare.
Astfel, după cauză, ei disting:
a)evenimente originare , care țin de legile naturii sau de dialectica istoriei,
deci care se produc fără nici o legătură cu interesele mass-mediei, indiferent
de prezența sau absența acestora;
b)evenimente mediatice , care sunt produse cu scopul exclusiv de a genera
prezentarea lor în presă (în această categorie intră conferințele de presă,
vizitele anunțate, ceremoniile publice etc.);
c)evenimente înscenate , care sunt constituite conform a”teptărilor presei,
pentru a atrage mediatizarea lor: numeroase organizații ”i numeroase
personalități au înțeles că presa este în permanentă căutare de cazuri, de
fapte ”i nume încărcate de dramatism, de conflicte cu putere de emoțio-
nare; drept urmare, pun în scenă acțiuni capabile să atragă ”i să mobilizeze
presa: acte ”i declarații-”oc (a”a-numitele lovituri mediatice), greve ale
foamei, gesturi violente sau patetice (precum cele minuțios pregătite de
organizația ecologică Greenpeace sau defilarea mai multor personalități
române închise în cu”ti ”i legate în lanțuri, pentru a evoca astfel drama lui
Ilie Ila”cu). ˛n ultimele decenii, numărul ”i gama evenimentelor înscenate
au crescut considerabil. După Jean Charron (1991, pp. 101-105), acest fapt
se datorează încercărilor tot mai insistente ale unor grupuri diverse de a
atrage atenția asupra lor, scurtcircuitând funcționarea normală a comuni-
cării cu presa ”i încercând să mobilizeze jurnali”tii în jurul unui eveniment
construit după rețeta evenimentului atrăgător (dramatic, ”ocant, afectiv,
proxim ”i accesibil, conflictual, simbolic). ˛n aceste cazuri, protagoni”tii
obțin ceva ”i pierd altceva: câ”tigă interesul presei, dar aceasta, atrasă de
latura senzațională, nu mai percepe mesajul profund pe care promotorii vor
309 PROCEDURILE DE RUTINˆ ˛N JURNALISM
să-l transmită ”i reduce întregul complex la un fapt simplu, ”ocant ”i golit
de semnificații socio-politice.
Din perspectiva puterii de comunicare, faptele din lumea înconjurătoare
pot fi:
a)evenimente-cheie , întâmplări spectaculoase ori importante care generează
materiale de presă semnificative;
b)evenimente similare , întâmplări de acela”i tip cu evenimentele-cheie, care
sunt descoperite după producerea lor ”i prezentate mai insistent ”i mai atent
de presă;
c)evenimente tematice : în această categorie intră fenomenele înrudite cu un
eveniment-cheie, dar care nu fac parte din aceea”i clasă de evenimente.
Spre exemplu, după accidentul de la Cernobîl, presa a devenit mai intere-
sată ”i a publicat mai multe materiale despre alte defecțiuni (mai mici) ale
diferitelor centrale nucleare; la fel va acționa ea ”i în urma unor accidente de
muncă ie”ite din comun, a unor mari cataclisme naturale, a dezvăluirii unor
acte grave de corupție sau a descoperirii unui medicament nou ”i aparent
miraculos etc.; în plus, accidentul de la Cernobîl a declan”at multe alte arti-
cole despre apărarea împotriva reziduurilor nucleare, securitatea depozitelor
de rachete nucleare, diferite boli produse prin iradiere, protecția mediului
natural, criza energetică etc. Analizând mai multe evenimente-cheie, cei doi
autori au descoperit că jurnali”tii lucrează cu clasificări similare ”i acționează
în mod standardizat. Producerea unui asemenea eveniment mobilizează presa,
care îi acordă mult spațiu ”i mult timp de emisie; ea se ocupă apoi de întâm-
plări ori situații similare, chiar dacă acestea nu apar frecvent ”i nu au o impor-
tanță socială majoră; totodată, ea reactualizează anumite evenimente similare
din trecut ”i le interpretează din perspectiva evenimentului-cheie actual, exage-
rând asemănarea acestora cu cazul aflat în dezbaterea publică; de asemenea,
după un eveniment-cheie, presa devine foarte sensibilă la evenimentele media-
tice înscenate care fac referire la sau mimează elemente ale evenimentului-
-cheie respectiv ( ibidem , pp. 375-376).
Tipologiile evenimentelor evocate aici încearcă să fixeze într-un cadru
conceptual procedurile ”i categoriile standard pe care le generează munca
jurnali”tilor. Ele arată că, în procesul de producere a ”tirilor, jurnali”tii, lucrând
sub presiunea timpului ”i căutând eficiența, generează anumite tipizări , adică
sisteme operaționale de clasificare a realității: Tipizările se referă la clasifi-
cări în care caracteristicile relevante sunt legate de rezolvările care trebuie
date unor sarcini practice sau unor probleme curente ”i care sunt construite
prin ”i întemeiate pe activitățile de zi cu zi (G. Tuchman, 1997, p. 178).
310 PROFESIA DE JURNALIST
˛narmați cu aceste instrumente de interpretare formate în practica profesională
”i transmise în procesul socializării în redacții, jurnali”tii pot alege, din haosul
întâmplărilor zilnice, acele fapte care au o anumită relevanță în raport cu
ansamblul de valori ale presei ”i, prin aceasta, cu presupusul orizont de
a”teptare al publicului. Astfel, realitatea este pre-definită (G. Tuchman):
bizuindu-se pe un model mental deja construit, jurnalistul va vedea ”i vaselecta îndeosebi acele întâmplări ”i fenomene care corespund cadrului de
referință pe care el l-a dobândit în procesul socializării sale (în instituții de
învățământ jurnalistic ”i/sau în redacții). După Denis McQuail, procesul detipizare, bazat pe procedurile de rutină ”i pe stereotipurile profesionale,
favorizează alegerea ”i promovarea evenimentelor, care se individualizează
prin accesibilitatea ”i costul redus al găsirii lor; conformarea cu a”teptările”i stereotipurile presei; apropierea de sursele de putere ”i autoritate; capaci-
tatea de a stârni interesul, fără a ”oca prea tare (1987, p. 167). Folosirea unui
sistem de cartografiere a realului, bazat, pe de o parte, pe valorile culturiiprofesionale ”i, pe de altă parte, pe nevoia de a procesa rapid multe informații
”i de a decide, la fel de rapid, care vor fi folosite în realizarea ”tirilor, poate
conduce la o limitare evidentă a capacității jurnali”tilor de a descrie în modechilibrat, coerent, neutru ”i profund complexitatea evenimentelor din lume.
Pornind de aici, Michael Schudson susține că deformările (realității
n. M.C.) derivă nu din distorsionări ideologice intenționate, ci din acțiuni
profesionale determinate de presiunea rutinelor organizaționale (1995, p. 9).
Oricât de atrăgătoare ”i incitante ar fi, întâmplările nea”teptate sau
neprevăzute perturbă producția ritmică, specifică activității presei. Pentru a-”i
mări eficiența (în găsirea evenimentelor interesante ”i în transformarea lor
rapidă în ”tiri ce pot fi distribuite către public), organizațiile mass-mediaîncearcă să cartografieze realul, făcând apel la una dintre cele mai familiare
tehnici ale organizării industriale a muncii: planificarea activității. Această
operațiune (realizată în uzualele ”edințe de sumar) are menirea de a reduceincertitudinea ”i de a asigura continuitatea procesului productiv.
Planificarea nu înseamnă altceva decât o ierarhizare a realității în sfere de
interes, în conformitate cu scopurile ”i criteriile unor instituții, în a”a fel încâtechipele jurnalistice să poată ”ti dinainte unde să se deplaseze, pentru cât
timp, cu ce proiecție tematică ”i cu ce obiective. Astfel înarmate, ele î”i
realizează misiunea cu mai multă eficiență, se întorc la timp în redacții ”i potprocesa materialul strâns fără a perturba orarul de producție. Din această
perspectivă, putem distinge trei tipuri de abordări în practica jurnalistică:
a)evenimente planificate este vorba despre acele evenimente a căror desfă-
”urare este cunoscută dinainte ”i care au fost integrate deja într-o schemă
jurnalistică de prezentare;
311 PROCEDURILE DE RUTINˆ ˛N JURNALISM
b)evenimente neplanificate în această categorie intră relatările despre fapte
care au intervenit pe nea”teptate ”i despre care trebuie găsită ”i transmisărapid o anumită informație;
c)evenimente în afara planificării în această grupă intră materialele privind
întâmplări ”i situații care î”i păstrează actualitatea o perioadă mai mare de
timp ”i care pot fi utilizate de redacție pentru umplerea paginii sau emisiu-
nilor ”i în alte zile decât în cele imediat următoare evenimentului (în termi-
nologia anglo-saxonă, aceste ”tiri apar adesea sub denumirea de soft
news).
Jurnali”tii ”i cercetătorii au observat că organizațiile de presă au tendința de
a privilegia ”tirile planificate, deoarece acestea sunt mult mai u”or de controlat
”i procesat. ˛n familia acestor ”tiri intră îndeosebi conferințele de presă ale
celor mai diverse instituții, comunicatele ”i dosarele de presă, prezentările ”i
lansările de carte, vernisajele de expoziții, reuniunile ”tiințifice, politice ori
civice, sintezele de date ”i statisticile oferite de diverse surse etc. ˛ntr-o
lucrare celebră ( The Image , 1965), istoricul american Daniel Boorstin a
denumit aceste manifestări pseudo-evenimente; în accepția sa, ele reprezintă
acele evenimente create exclusiv pentru prezentarea lor în mass-media. Astfel,dacă ziari”tii nu ar participa la aceste pseudo-evenimente ”i nu ar distribui
informația respectivă, conferințele de presă s-ar suspenda, iar vernisajele de
expoziții s-ar transforma în întâlniri intime. Or, ceea ce menține în viață
asemenea pseudo-evenimente este tocmai faptul că ele atrag jurnali”tii, că
î”i găsesc loc în mass-media, indiferent de calitatea ”i semnificația informației
pe care o transmit. Acest lucru este posibil datorită presiunilor generate de
procesele de producție: pentru a se integra în timpul producției, pentru a
reduce costurile ”i a fi eficiente, instituțiile de presă (liderii lor, în speță) trimit
constant salariații la asemenea manifestări; ei au astfel certitudinea că vor
primi în timp util un material anume ”i că, datorită acestuia, nu vor avea goluri
”i surprize în fabricarea ziarului sau a programului de ”tiri. Ambiva-
lența acestei situații a fost definită sugestiv de o ziaristă americană, Marya
McLaughlin, care, întrebată de ”eful ei ce planuri are pentru acea zi, ar fi
răspuns: Mă gândesc dacă să mă ocup sau nu de o manifestare, care nu ar
avea loc dacă nu m-a” ocupa de ea.
Criterii de selectare a informațiilor
De îndată ce o întâmplare a fost definită ca eveniment, jurnali”tii se
confruntă cu o altă problemă. Evenimentul este înconjurat de un halou de
informații, nu toate adevărate, nu toate exacte ”i nu toate interesante (pentru
312 PROFESIA DE JURNALIST
publicul lor țintă). A”a cum observă sociologul american Michael Schudson
(2003, p. 3), în prezent, jurnali”tii lucrează într-o lume mult mai complexă
a gestiunii informațiilor; ei se confruntă cu o lume pe care am putea-o numi
a para-jurnalismului , formată din firmele de relații publice, purtătorii de
cuvânt, speciali”tii în comunicare politică, echipele de comunicare ale insti-
tuțiilor publice ”i private. “tirile, ca un produs al muncii zilnice a unor
speciali”ti, sunt rezultatul interacțiunii dintre jurnali”ti ”i para-jurnali”ti, adică
ceea ce jurnali”tii denumesc ca surse. Ceea ce înseamnă că, în acest sistem
de interdependențe, se întâlnesc trei actori instituționali: jurnali”tii, sursele ”i
promotorii de evenimente (o categorie aparte de surse, care nu oferă informații
despre ceea ce a avut loc, ci despre ceea ce se va petrece). Atât sursele, cât ”i
promotorii au nevoie de mass- media, deoarece prin aceasta obțin accesul la
publicurile pe care le vizează; în acela”i timp, jurnali”tii nu pot lucra ocolind
sursele ”i promotorii, pentru că ace”tia le oferă accesul la pachete de informații
ofertă care fie reduce timpul ”i costul necesare obținerii acelor date, fie
supline”te un gol produs prin posibila închidere a unei instituții, care poate
bloca sau întârzia cererile de informații venite din partea presei.
Selectarea informațiilor se face deci în raport cu originea lor, altfel spus cu
valoarea, prestigiul ”i credibilitatea surselor . Cercetările arată că jurnali”tii
consideră o instituție sau o persoană drept o sursă dacă ea îndepline”te câteva
condiții esențiale. Astfel, după J. Charron (1991, p. 1 15), jurnali”tii invocă
”ase criterii care permit evaluarea fiabilității unei surse:
a)productivitatea măsoară capacitatea sursei de a produce informații inte-
resante ”i de calitate, în cantități suficiente ”i constante;
b)credibilitatea exprimă încrederea jurnali”tilor în fiabilitatea materialelor
primite;
c)vizibilitatea socială este definită prin poziția sursei în sistemul de ierarhii
al unei societăți;
d)autoritatea sursei experiența ”i competența ei în raport cu alte surse;
e)proximitatea socială ”i geografică față de locurile unde se află redacțiile
din mass-media;
f)flexibilitatea reprezintă puterea sursei de a se adapta la procedurile de
lucru, la limbajul, ritmul ”i codul profesional al jurnali”tilor.
Dintr-o perspectivă diferită, Mark Fishman susține că reporterul lucrează
cu o pluralitate de lumi ale informației, adică de surse ale ”tirilor. Aceste surse
sunt diferite după locul în care sunt fixate; după timpul cât ”i când sunt
disponibile; după mijloacele prin care pot fi contactate (telefonic, relație
personală, întâlnire cu o oficialitate, contact clandestin); după atitudinea față
de jurnalist cooperante sau recalcitrante (M. Fishman, 1980, p. 36).
313 PROCEDURILE DE RUTINˆ ˛N JURNALISM
˛n exercițiul cotidian al muncii lor, jurnali”tii preferă sursele pe care le-au
mai folosit ”i care le sunt u”or accesibile: agenții de presă, ziare, reviste,
posturi din audiovizual, arhive ”i cărți, persoane cunoscute (R. Rieffel, 1984,
pp. 1 10-121). De asemenea, ei pr eferă să caute informațiile la nivelul surselor
oficiale (reprezentanți ai guvernului, ai administrației publice, ai Parlamentului,
ai Pre”edinției sau ai partidelor politice). Această atitudine este justificată defaptul că cei care dețin puterea iau decizii ”i inițiază acțiuni ce afectează
publicul larg, deci care au valoare de informare; la fel de adevărat este însă
”i faptul că aceste surse au o anumită proximitate, de ordin spațial ”i social jurnali”tii acreditați la aceste instituții se află aproape tot timpul acolo ”i sunt
familiari cu liderii importanți (vezi sinteza dezbaterilor în Grossberg et alii ,
2006, pp. 348-355). Aceste deprinderi de rutină conduc la o limitare acâmpului informațional ”i la o standardizare a materialelor (sau, cel puțin, a
punctelor de vedere expuse în aceste materiale).
˛n procesul de identificare a surselor utile ”i eficiente, redacțiile trebuie să
decidă sub presiunea a două forțe: (1) aceea a timpului, care genereazăproblema accesibilității , ”i (2) aceea a siguranței informației, care generează
problema credibilității . Prima situație conduce la privilegierea surselor con-
venabile, iar cea de-a doua la avantajarea surselor autorizate.
a) ˛n familia surselor convenabile intră toate instanțele care hrănesc zilnic
redacțiile cu sute de materiale: comunicate, invitații la conferințe de presă,
interviuri, casete cu date informative, vizite de documentare, statistici, dosarede presă. Altfel spus, în această familie se plasează ansamblul instituțiilor din
sfera relațiilor publice aflate în organizații guvernamentale, politice, juridice,
administrative, sindicale, economice, civice, ecologice, culturale, studențe”tietc. Aceste surse sunt convenabile pentru că pompează constant în
instituțiile de presă diverse informații, dotate cu un anumit grad de interes.
Astfel, ele scutesc redacțiile de un efort suplimentar (de căutare a informației)”i generează importante economii, atât în planul financiar, cât ”i în acela al
utilizării forței de muncă. Totodată, aceste materiale sunt realizate de persoane
care au lucrat anterior în presă sau care au urmat stagii de pregătire îndomeniul relațiilor publice; prin urmare, sunt competente în ceea ce prive”te
tehnicile comunicării de masă. Jurnali”tii au astfel certitudinea că informația
primită este corectă; în plus, ei constată că textele venite de la aceste sursesunt, în general, construite conform procedurilor jurnalistice, într-un limbaj
clar ”i accesibil. Asemenea texte nu solicită un efort complex de verificare ”i
procesare; cel mai adesea, jurnali”tii operează mici modificări în formă (darnu în conținut), pentru a integra mai bine textele în spațiile ori timpii de emisie
disponibili. Deoarece această operațiune ocupă în prezent o mare parte din
timpul de lucru al jurnali”tilor occidentali, cercetătorii consideră că ei s-au
314 PROFESIA DE JURNALIST
transformat în re-writers ai unor informații deja ambalate (americanii le
numesc pre-packaged informations , iar francezii, mai virulenți, informations
pre-mâchØes ).
b) ˛n familia surselor autorizate sunt cuprinse vocile oficiale, prezente
fie prin intervenții punctuale solicitate de presă (interviuri ori declarații), fie
prin mesaje uzuale (conferințe de presă ”i comunicate). Uneori, sursele
autorizate au ”i caracterul unor surse convenabile. Să nu uităm însă că, în
situații ie”ite din comun, aceste surse, de”i nu mai sunt u”or accesibile, sunt
insistent căutate de jurnali”ti, indiferent de amploarea efortului, deoarece ele
transmit informații sigure sau purtând girul unei instituții oficiale. ˛n asemenea
momente, redacțiile preferă să reproducă părerea unor oficialități, convinse
fiind că acestea oferă versiunea autorizată asupra respectivului eveniment.
˛ntr-o lucrare de referință publicată în 1979 ( Deciding Whats News ),
sociologul american Herbert Gans a arătat, după ce a analizat ”tirile distribuite
de diferite canale de televiziune din SUA, că 70% până la 85% din informațiile
interne aveau în centrul lor oficialități ”i personalități politice marcante. Altfel
spus, jurnali”tii preferă să prezinte zonele instituționale, considerate ca legi-
time, ”i, în consecință, fac apel la sursele autorizate. (A accepta unele surse
ca oficiale ”i credibile ”i a i gnora sau a te îndoi de altele reprezintă o parte
importantă a rutinei jurnalistice P. Elliott, 1977, p. 160.) ˛n studiul amintit,
H. Gans a descoperit că jurnali”tii aleg aceste surse deoarece ”tiu că sunt
demne de încredere, ”i-au dovedit în trecut eficiența ca surse, au atributul
autorității, oferă acces la o gamă largă de informații pe care le prezintă în mod
coerent, articulat ( ibidem , pp. 129-131). Mai mult, contactul cu aceste surse,
apropiate de locurile unde se iau decizii de importanță pentru întreaga socie-
tate, le permite jurnali”tilor să afle agenda unor evenimente viitoare, să-”i
planifice deci activitatea ”i să-”i eficientizeze procesul de producție.
Obiceiul instituțiilor mass-media de a face apel la sursele autorizate a fost
criticat de mai mulți jurnali”ti ”i cercetători, care consideră că aceste rutine
conduc la privilegierea punctului de vedere oficial ”i la impunerea perspectivei
puterii asupra diferitelor evenimente. Astfel, dacă ”tirile importante sunt
sugerate sau confirmate de persoane importante, din instituții importante,
cum mai poate presa să-”i îndeplinească misiunea de exponent al intereselor
cetățeanului obi”nuit, de câine de pază, de viziune alternativă, în raport cu
aceea a autorităților? ˛n plus, sursele aplică ”i ele proceduri de rutină în
selectarea ”i fabricarea informațiilor, ceea ce conduce la o mecanică a
”tirilor în măsură să obtureze realitatea: Fabricarea ”tirilor ”i, mai ales,
colectarea informațiilor reprezintă comportamente de rutină. Reporterii aplică
proceduri de rutină în strângerea informațiilor. Acestea au o contrapondere în
315 PROCEDURILE DE RUTINˆ ˛N JURNALISM
rutinele de distribuire a informațiilor pentru presă ale surselor, în special ale
oficialităților guvernamentale. Din punctul de vedere al proceselor organi-
zaționale, o bună parte din ”tiri este produsul întâlnirii a două ma”ini de
producere a informației: una a organizațiilor de presă ”i alta a guvernului
(L. Sigal, 1973, p. 4; vezi ”i R. Ericson et alii , 1989; K. Jensen, 1986;
D. McQuail, 1992; R. Rieffel, 1984; P. Schlessinger, 1990 etc.).
Mai mult, jurnali”tii care lucrează cu sursele oficiale sunt supu”i la diferite
forme de integrare socială în lumea sclipitoare a mai-marilor zilei,
astfel încât ideea păstrării unei castități profesionale pare o utopie pură.
M Schudson (2003. pp. 141-143), care reproduce ”i comentează câteva măr-
turii ale seducerii prin proximitatea puterii, scrie: O jurnalistă, care a luat
parte la Convenția Partidului Democrat din anul 2000, a fost invitată la o
petrecere off the record oferită de familia Kennedy. Ea s-a trezit înconjurată
de celebritățile politicii ”i ale Hollywood-ului. Era greu să nu fie cople”ită de
această lume pe care a considerat-o «mult prea seducătoare». Femeia măr-
turise”te: «Să fii alături de reprezentanții presei ”i de elita celor care
frecventează petrecerile mondene nu este un lucru u”or. A” fi vrut să pot
spune: am fost, am văzut ”i am scris. Dar, în acela”i timp, am fost, le-am băut
vinul ”i a” fi vrut să fac parte din lumea lor».
Aceste critici, venite dintr-o abordare politică a rolului presei, sunt com-
pletate de o altă observație, inspirată de considerente, de această dată, de
factură strict profesională: dacă jurnali”tii, aflați sub presiunea cerințelor
organizaționale, dominați de proceduri de rutină ”i de stereotipuri profe-
sionale, se lasă pradă fluxului de informații oferite de surse autorizate ori
convenabile, î”i mai pot ei oare exercita activitatea de investigatori ai politi-
cului ”i de descoperitori ai unor relații ascunse? ˛n acest sens, sociologul
Mark Fishman observa: Punctul de vedere al jurnalistului asupra societății
este structurat birocratic chiar de la bază, de acolo de unde jurnalistul de-
tectează evenimentele. Orice s-ar întâmpla, există întotdeauna oficialități sau
autorități aflate în poziția favorabilă de a ”ti despre ce este vorba. […] Nu este
nici o exagerare să susținem că, în felul acesta, lumea este organizată în mod
birocratic pentru a u”ura munca jurnali”tilor (1980, p. 51).
˛n ciuda tuturor acestor remarce, nu trebuie să uităm nici o clipă că
jurnalistul lucrează cu o mare varietate de surse, cu care are relații atât de
cooperare, cât ”i de supraveghere reciprocă: el poate verifica informația
venită de la o sursă prin apelul la altă sursă sau la diverse fonduri documentare.
Cu cât este mai activ, mai critic, mai bine pregătit profesional, cu atât î”i
asigură un acces sporit la mai multe universuri ale informației, care se
intersectează, uneori completându-se, alteori contrazicându-se. Pe de altă
parte, dacă jurnalistul depinde de surse (individuale ori instituționale) pentru
316 PROFESIA DE JURNALIST
a obține ori confirma anumite informații, nu este mai puțin adevărat că ”i
sursele au nevoie de el pentru a face publice anumite mesaje. De aici derivă o
anumită dimensiune tranzacțională a dialogului dintre mass-media ”i surse,
fiecare partener negociindu-”i poziția ”i încercând să-”i promoveze cât maibine interesele. După Jean Charron (1994, pp. 1 1-12), această relație poate fi
definită ca un joc de negocieri între actori interdependenți; un asemenea jocimplică existența unui raport de influență, care une”te cooperarea ”i conflictul.
Jurnali”tii caută informația pe lângă reprezentanții politicului, iar ace”tia caută
vizibilitatea pe care o oferă jurnali”tii. ˛n acela”i timp, fiecare actor încearcă săexercite o influență asupra comportamentului celuilalt, să câ”tige ”i să menținăcontrolul asupra mecanismelor de construire a actualității politice. [
] Astfel,
putem distinge două planuri ale acestei negocieri: pe primul plan actorii
negociază schimbul de resurse (informații ”i vizibilitate), iar pe al doilea plan
ei negociază regulile care coordonează respectivul schimb.
Proceduri de rutină în situații de non-rutină1
Mai multe studii recente au arătat că în situații de criză se produce un amestec
ciudat de utilizare a procedurilor de rutină ”i de aplicare a unor modalități delucru atipice; deoarece sunt supu”i la mai multe presiuni decât de obicei
(presiunea timpului, a concurenței cu celelalte instituții mass-media, a costu-
rilor, a publicului, a oficialităților etc.), jurnali”tii sunt obligați să găseascăsoluții de compromis pentru a realiza, totu”i, produsul mediatic în ritmul ”i înformele (genurile) obi”nuite.
După Dan Berkowitz (1997, pp. 362-375), prima reacție a jurnali”tilor
atunci când află de declan”area unei crize este surpriza ”i, apoi, entuziastulstrigăt What a story!; într-o a doua fază, ei decid să ofere ”tirilor de non–rutină un tratament mai bun decât al ”tirilor de rutină ( ibidem , p. 364),
schimbând structura produsului; pe măsură ce criza avansează, jurnali”tii
încep să caute resurse suplimentare (personal disponibil, fonduri de deplasare,material documentar de background , spațiu ”i timp publicistic etc.) pentru a
putea strânge cât mai multe informații despre evenimentele respective; în
final, jurnali”tii selectează datele care oferă o versiune securizantă, adică o
versiune care răspunde a”teptărilor publicului lor (făcând apel la metaforeuzuale, la cli”ee culturale acceptate de public, la amănunte cu caracter senza-ționalist, la elemente cu caracter dramatic); altfel spus, ei rutinizează eveni-
mentele nea”teptate.
1. Reiau aici, într-o versiune simplificată, unele analize din volumul meu Mass-media,
mit ”i ritual , 2003, Polirom, Ia”i.
317 PROCEDURILE DE RUTINˆ ˛N JURNALISM
O altă cercetare consacrată comportamentului jurnali”tilor în situații de
criză (R. Sood et alii , 1987) identifică următoarele mecanisme procedurale:
a) schimbarea structurii obi”nuite a produsului mediatic;
b) angrenarea întregului personal disponibil în relatarea evenimentului;
c) scăderea rolului editorilor ( gatekeepers ) în selectarea ”i distribuirea ”tirilor;
d) cre”terea activității de furnizare de informații a unor instituții ”i persoane
care, în mod obi”nuit, nu au această funcție;
e) utilizarea masivă a unor informații neverificate; căutarea insistentă a unor
surse oficiale sau a unor persoane cu prestigiu pentru a confirma sau acomenta acel eveniment.
Doris Graber (1997, pp. 139-142) arată că, în faza inițială a unei crize, când
un val de mesaje necoordonate este trimis, presa devine centrul de colec-
tare a informațiilor care, prin rapiditatea cu care distribuie ”tirile, contribuiela coordonarea activităților de interes public ”i la calmarea audiențelor; în
fazele ulterioare ale crizei, mass-media încearcă să corecteze erorile, să
plaseze situația într-o perspectivă corectă ”i să pregătească publicul pentru aface față consecințelor crizei. Analizând comportamentul presei în situații de
crize tehnologice, M.-N. Sicard (1998, p. 66) identifică următoarele roluri (”i
tipuri de acțiuni) ale mass-mediei: observatori ai evenimentului, producătoriai unor informații, actori sociali ai crizei, martori ai evenimentelor, ampli-
ficatori ai fricii, structuratori ai spațiului public ”i ai dezbaterii publice,
creatori ai unei memorii a crizelor.
M. Schudson (2003, p. 188) susține că, în asemenea situații, se produc trei
schimbări fundamentale ale practicilor jurnalistice:
a) în momente încărcate de tragism, jurnali”tii renunță la orice efort de a
prezenta neutru faptele ”i î”i asumă un rol ”i un ton misionar (ca preoții sau
oficianții unei ceremonii); acest ton a fost evident în momente pr ecum
asasinarea unor lideri politici sau atacurile teroriste cu multe victime;
b) în momente de pericol public, jurnali”tii înlocuiesc obiectivitatea profesională
cu un ton generator de lini”te ”i de simțăminte de securitate ”i încredere; ei
oferă sfaturi practice ”i dovedesc solidaritate umană; acest comportamentapare atunci societatea se simte amenințată de un pericol, fie el cauzat de un
atac terorist sau de o catastrofă naturală (cutremur, uragan, tsunami etc.);
˛n momente de amenințare a securității naționale, jurnali”tii abandonează
imparțialitatea ”i devin avocați ai cauzei naționale ”i ai autorităților; acum, eipledează în favoarea măsurilor luate de autorități ”i încearcă să mobilizeze
publicul pentru susținerea acestora.
Numer oase alte analize întăresc convingerea că, în situații de criză, jur-
nali”tii acționează conform unor strategii-tip, generate atât de presiunile
318 PROFESIA DE JURNALIST
organizaționale, cât ”i de presupunerile lor referitoare la interesele ”i voca-
bularul cultural specifice publicului. ˛n esență, chiar ”i când au de-a face cu
evenimente de non-rutină, jurnali”tii sunt capabili să-”i îndeplinească sarcinile
într-un mod mai mult sau mai puțin de rutină (Berkowitz, 1997, p. 373).
După acela”i autor, jurnali”tii recurg la două modalități de tipizare: una
organizațională, bazată pe încercarea de a aplica acelea”i proceduri de lucru
ca ”i în momentele de rutină, ”i una tematică, bazată pe încadrarea eveni-
mentului respectiv într-unul din stereotipurile narative existente în vocabularul
profesiei.
Cultura profesională
Cultură profesională ”i cultură organizațională
Orice profesie dezvoltă un ansamblu de reprezentări (constructe simbolice,
valori, credințe) referitoare la activitatea specifică, reprezentări prin care se
legitimează în plan social, atribuindu-”i o anumită misiune, precum ”i un
ansamblu de norme (referitoare la procedurile profesionale ”i la standardele
etice) prin care instituie ”i controlează sistemul specific de competențe ”i
criteriile de aplicare a acestora. Toate acestea sunt exprimate în diferite texte,
fie ele de tip referențial precum legile ”i regulamentele, manualele de bune
practici, ghidurile profesionale, studiile ”tiințifice privind istoria ”i dezvoltarea
profesiei, codurile etice , fie de tip ficțional precum romanele, filmele,
serialele (între aceste două categorii se plasează, prin amestecul de real ”i
ficțional, autobiografiile reprezentanților de seamă ai profesiei!). Suma acestor
produse constituie cultura profesională .
˛n lucrările de specialitate se vorbe”te mai mult despre cultura organizațională
(corporate culture , organizational culture , culture dentreprise ). Aceasta este
definită drept ansamblul coerent al atitudinilor comune tuturor salariaților
într-un context de muncă (G. FerrØol et alii , 1998, p. 53) sau drept acea
configurație specifică de norme, valori, credințe ”i moduri de comportament
ce caracterizează felul în care grupurile sau indivizii colaborează într-o
organizație (D. Jary, J. Jary, 1991, p. 346). Sau, în formula lui G. Kreps
(1990, p. 124): Activitățile organizației sunt făcute să aibă un sens ”i un
scop pentru membrii organizației prin cultura organizațională. Cultura le oferă
acestora logici colectiv acceptate, pentru a da sens vieții de organizație. […]
Elementul fundamental al culturii organizaționale este ansamblul interpre-
tărilor colective pe care membrii organizației le construiesc despre activitățile
organizației ”i rezultatele acestora.
Cultura unei organizații este alcătuită din:
a)valori specifice: acestea sunt idei ”i convingeri care legitimează în plan
intern ”i extern activitatea organizației; spre exemplu, ideea de respon-
sabilitate socială ”i de misiune educațională reprezintă o valoare fundamentală
a organizațiilor mediatice de serviciu public; afirmarea ei permanentă, în
320 PROFESIA DE JURNALIST
chip ostentativ uneori, permite jurnali”tilor din aceste organizații să î”i
atribuie o identitate profesională specifică, în antiteză cu alți colegi de
breaslă (preocupați de succesul comercial) ”i în consens cu valorile majore
ale societății, în ansamblul ei; valorile generează norme de comportament,
păstrate în memoria colectivă a organizației sau sistematizate în anumite
regulamente ”i coduri;
b) o tradiție concretizată în personaje-model sau într-un ansamblu de cere-
monii, care mențin vii în memoria angajațiilor evenimente ”i personaje de
referință; foarte multe organizații creează solidaritate ”i identitate prin
evocarea unui erou întemeietor, precum Ford pentru trustul cu acela”i
nume sau McDonald pentru rețeaua de fast-food-uri cu rezonanțe globale;
în presă, anumiți jurnali”ti devin modele emblematice pentru instituțiile
respective ”i pentru profesie, în ansamblul ei, precum Pulitzer, Lincoln
Stephens, Oriana Fallaci, Günter Walffraff. Sau Beuve-MØry pentru Le
Monde , Dan Rather pentru CBS, Peter Arendt pentru CNN etc. De asemenea,
foarte multe organizații pun în mi”care ceremonii fastuoase, care subliniază
valorile fundamentale, a”a cum sunt festivitățile de absolvire pentru orga-
nizațiile din învățământ, cele de învestitură pentru organizațiile politice sau
cele de acordare a unor distincții pentru instituțiile de cultură sau de
mass-media;
c) o rețea de comunicare , formală ”i informală: cu ajutorul ei, valorile
organizației sunt transmise nou-veniților, dezbătute, confirmate ”i remodelate
conform unor circumstanțe noi; transmiterea valorilor ”i normelor de
conduită, adică învățarea unei culturi organizaționale, se face prin meca-
nisme care țin atât de comunicarea instituțională, cât ”i de comunicarea
informală: ˛ncă de la intrarea într-o organizație, un nou sau viitor membru
învață regulile ”i modul de acțiune ”i adoptă modelele mentale cores-
punzătoare. Chiar dacă le-ar chestiona, posibilitățile de schimbare sunt
neglijabile. Mai mult, presiunea culturală a celorlalți membri ai organizației
cre”te în condiții de chestionare individuală, astfel că implicarea sau
integrarea culturală devine ”i mai profundă (M. Vlăsceanu, 2003, p. 277).
˛ntr-un studiu de referință, W. Breed (1997, pp. 1 1 1-1 15) a arătat că tînărul
învățăcel, proaspăt intrat într-o redacție, interiorizează valorile ”i normele
organizaționale, datorită puterii de influențare exercitată de:
a)autoritatea instituțională ”i sancțiunile : directorul este, de obicei, ”i
deținătorul ziarului ”i, din motive de eficiență a afacerii sale, a”teaptă
supunere din partea angajaților. El are puterea să concedieze sau să demită
pentru nesupunere: astfel, prin respectarea ordinelor ”efilor ierarhici,
novicele interiorizează normele de comportament. Această putere este
321 CULTURA PROFESIONALˆ
diminuată de doi factori: (1) ziarul nu este conceput numai ca întreprindere
orientată spre profit, ci are ”i o misiune de serviciu public, iar (2) con-
cedierea este un fenomen foarte rar întâlnit în mass-media; motivele pentrucare se concediază sunt alcoolismul, consumul de droguri sau excesele
sexuale. ˛n multe situații, pentru a evita acutizarea unor tensiuni, editorii
ignoră subiectele care ar putea genera acțiuni deviante, iar atunci cândlucrul acesta nu mai este posibil, ei apelează la un alt redactor. ˛n rarele
cazuri când un subiect jurnalistic ce contravine politicii ziarului ajunge pe
masa editorului, subiectul este schimbat, sub pretexte tehnice precum lipsade timp ”i de spațiu.
b)sentimentul de obligație ”i de respect pentru superiori : reporterul se poate
simți obligat față de ziar pentru că a fost angajat. Respectul, admirația ”imulțumirea sunt adeseori sentimentele pe care le are pentru unii dintre ”efi,
care l-au susținut, care i-au făcut anumite favoruri sau au avut atitudini
paterne față el, ”efi mai bătrâni care au servit drept model pentru noiiangajați. Astfel de obligații ”i sentimentele personale joacă un rol strategic,
care convinge tânărul să se conformeze normelor redacției;
c)aspirația spre mobilitate : redactorii tineri sunt mânați de ambiția de a
avansa pe scară ierarhică. Redactorii consideră că politica organizațională
trebuie respectată pentru a putea obține promovarea profesională;
d)absența conflictelor externalizate : breasla nu se implică decât în cazuri
excepționale în problemele de politică internă ale redacțiilor. Grupurile
informale sau reprezentanții societății civile nu au reu”it niciodată să modeleze
politica grupului de conducere a instituțiilor mass-media;
e)natura plăcută a activității : un reporter are un statut ierarhic inferior, dar
el nu este tratat ca un muncitor, ci conlucrează cu ”efii săi, într-un dialog
continuu, care face ca întreaga redacție să coopereze în realizarea ”tirilor.Operațiile (căutarea informațiilor, verificarea lor, procesarea materialelor)
jurnalistice sunt plăcute; experiențele trăite sunt variate, contactul cu
oameni importanți ”i momente-cheie ale prezentului este gratifiant, pres-tigiul statutului de jurnalist este puternic, iar sentimentul de a fi martor ”i
participant la facerea istoriei este îmbătător. ˛n sfâr”it, există satisfacția
de a fi un membru al unei organizații care tratează ”i chiar rezolvă chestiuniimportante, deoarece ziarul este o instituție de referință în cadrul
comunității. Astfel, în pofida unor plăți relativ reduse, reporterul se
simte parte integrantă a unei organizații vii, care funcționează pentrucomunitate;
f)”tirile devin o valoare : jurnali”tii î”i definesc munca drept producerea
unei anumite cantități din ceea ce ei numesc ”tiri . Acestea tr ebuie
322 PROFESIA DE JURNALIST
fabricate chiar dacă nimic deosebit nu s-a întâmplat. “tirile sunt, deci, o
provocare continuă. O consecință a acestei concentrări asupra ”tirilor ca
valoare centrală este armonia între reporteri ”i ”efii lor, cimentată de
interesul lor comun de a face ”tiri. Orice potențial conflict între aceste două
grupuri va fi eliminat, pentru că ”tirile sunt o valoare pozitivă. Astfel,
solidaritatea din redacție se reface constant.
De îndată ce sunt interiorizate, aceste norme devin o componentă majoră a
culturii profesionale ”i capătă statutul unor adevăruri de la sine înțelese ele
sunt astfel naturalizate, transfomându-se în comportamente constante ”i
valori axiomatice, în afara oricărei interogații critice. Jurnali”tii le aplică ”i au
încredere în ele, ca ”i cum ar constitui un ansamblu de principii ”i norme
derivate din însă”i esența muncii jurnalistice, ”i nu din experiențe ”i con-
venții, care au o istorie ”i o aplicabilitate limitate în timp ”i spațiu. ˛n aceste
birocrații (încă) nebirocratice care sunt organizațiile mass-media, absența
unor instanțe ”i mecanisme instituționale de control, de selectare, de evaluare
”i de promovare (cum există în corpul medical, în magistratură sau în corpul
didactic) face ca traiectoria unui jurnalist în ierarhia redacției să fie supusă
accidentelor oferite de diverse întâmplări ”i ocazii, capacității de integrare
într-o rețea, puterii de a construi relații personale, abilității (sau lipsei deabilitate) de a accepta compromisuri sau de a schimba diverse servicii
reciproce ”i ca ea să depindă adeseori de bunul plac al ”efilor (A. Accardo,
1995, pp. 30-31).
Pe de altă parte, într-o organizație se întâlnesc ”i conviețuiesc diferite
culturi profesionale: cultura jurnali”tilor, cultura managerilor, cultura arti”-
tilor, cultura vedetelor, cultura inginerilor, cultura muncitorilor specializați.
Aceasta înseamnă că planul orizontal al culturii de întreprindere este
traversat de multiplele planuri verticale ale culturilor profesionale. Iar dacă
în multe organizații nu întâlnim decât una sau două culturi profesionale (cultura
corpului medical ”i a personalului managerial în spitale, cultura mediului
academic ”i a personalului auxiliar în universități, cultura inginerească ”i cea
a clasei muncitoare în fabrici), în instituțiile de presă interferează multiple
culturi profesionale, dificil de împăcat una cu alta. ˛ntr-o instituție mass-media,
cultura managerilor este orientată către valori precum eficiența economică ”i
profitul; cultura vedetelor vizează succesul la public ”i atingerea celebrității;
cultura tehnicienilor este dominată de valori precum organizarea ”i planificarea
muncii ”i respectarea standardelor tehnice; cultura muncitorilor este orientată
către obținerea salariilor cu minimum de efort; cultura jurnali”tilor este
neomogenă, deoarece, pentru r eporteri, valoarea de referință este prestigiul în
fața colegilor, prestigiu câ”tigat prin obținerea de informații în mod exclusiv ”i
323 CULTURA PROFESIONALˆ
rapid, iar pentru editori, valoarea de referință este controlul asupra
reporterilor, asupra clasei politice ”i chiar asupra corpului social , prin
impunerea concepției lor despre evenimente. Ceea ce explică multiplicitateafocarelor de conflict dintr-o asemenea instituție ”i dificultatea punerii la punct
a unui sistem stabil, permanent ”i unanim acceptat de cooperare.
Cultura profesională a jurnali”tilor este, de fapt, o subcultură în ansamblul
mai larg al manifestărilor culturale naționale ”i internaționale. De aceea,relațiile dintre cultura globală ”i cultura profesională a jurnali”tilor au fost
investigate din trei perspective (B. Zelizer, 2007, pp. 196-203):
a)felul în care cultura în ansamblul ei influențează cultura jurnalistică :
jurnali”tii sunt produsul unui sistem educațional, consumă opere culturaleelevate sau produse ale culturii de masă, aderă la diferite forme de religie,
provin din medii sociale cu sisteme de credințe ”i valori specifice etc.;
toate acestea î”i pun amprenta asupra reprezentărilor profesionale, adeseoriîn mod dramatic: diferite studii au arătat că, în situații de criză, jurnali”tiireconstruiesc evenimentele conform sistemelor de reprezentări simbolice
specifice culturii colective din care provin (E. Bird, R. Dardenne, 1988;
M. Coman, 2003a; D. Dayan, E. Katz, 1992 etc.);
b)felul în care cultura jurnalistică influențează mediul cultural înconjurător :
ne putem gândi aici la influențe sectoriale (spre exemplu, rolul scriiturii
jurnalistice în modelarea romanului modern, rol exercitat direct, prin
scriitori-jurnali”ti precum Ernst Hemingway, Theodore Dreisser, NormanMailer sau Albert Camus, sau indirect, prin nevoia autorilor de a se adresaîntr-un limbaj accesibil publicului larg) ”i la influențe generalizate, datorate
pătrunderii relatărilor jurnalistice în viața de zi cu zi ”i modelării opiniei
publice, a sistemului comun de reprezentări despre lume ”i chiar a limbajuluicotidian; din această perspectivă, diverse studii arată că jurnalismul este oformă de cultură care creează cultură: Cea mai importantă contribuție a
presei de informare în raport cu întreaga societate este contribuția de zi cu
zi a mass-mediei ca actor cultural, altfel spus ca producător ”i distribuitoral semnificațiilor, simbolurilor, mesajelor (M. Schudson, 1998, p. 18;vezi ”i S. Allan, 1999; J. Carey, 1988; J. Hartley, 1982);
c)felul în care diferitele culturi jurnalistice se influențează reciproc : jurnal i”tii
comunică între ei, î”i transmit diverse practici profesionale, iar modelelede educație jurnalistică, inspirate din filozofii educaționale de succes,circulă de la o țară la alta.
După explozia studiilor consacrate cadrului oraganizațional în care se
desfă”oară munca jurnali”tilor (”i influențelor acestuia asupra producției de
324 PROFESIA DE JURNALIST
”tiri), mai multe cercetări recente s-au aplecat asupra culturii profesionale, ca
factor major în fabricarea ”tirilor ”i construirea unei anume reprezentări despre
lume (vezi sinteze în R. Rieffel, 2005b; M. Schudson, 2003; B. Zelizer,
2007). ˛nainte de a analiza felul în care jurnali”tii î”i definesc propria identitate
profesională, rolurile asumate, valorile de referință ”i reprezentările simbolice
idealizate, trebuie să vedem cine sunt jurnali”tii, altfel spus care este
statutul lor social.
Jurnali”tii ca elită a societății
˛ntr-o sinteză a cercetării sale consacrate jurnali”tilor din 21 de țări ale planetei,
D. Weaver (2005, p. 16) citează comentariul ironic al unui jurnalist american
care, în 1992, atunci când vicepre”edintele SUA, Dan Quayle, s-a referit la
oamenii din mass-media ca la o elită culturală, a imaginat o scrisoare către
părinții săi în care spunea: Mamă, ai auzit că vicepre”edintele a spus că sunt
o elită? O elită culturală! “i eu care am crezut întotdeauna că fac parte din
zona de jos a clasei mijlocii!. De”i imaginarul profesional prezintă jurnali”tii
drept o categorie de oameni care provin din familii sărace sau cu venituri medii,fără prea multe diplome, cu salarii mici, trăind din expediente ”i visând să dea
marea lovitură care să le aducă faima ”i banii visați, studiile de sociologie
arată o situație socio-demografică total diferită cel puțin pentru țările dezvoltate.
˛n SUA, cercetările desfă”urate începând cu anii 70 demonstrează că
majoritatea jurnali”tilor provin din mediul metropolitan, din familii aparținând
categoriei gulerelor albe; cei mai mulți dintre ei au o diplomă universitară,
sunt căsătoriți ”i au venituri anuale de aproximativ 55.000 de dolari pe an ( ibidem ,
p. 17). Investigațiile făcute de Johnstone et alii (1976) au relevat faptul că
jumătate dintre jurnali”ti aveau tații încadrați în funcții manageriale. Cercetările
efectuate între 1979 ”i 1980 de Robert Lichter, Stanley Rothman ”i Linda
Lichter (1986) au arătat că 58% dintre jurnali”tii intervievați proveneau din
medii urbane, cosmopolite ”i învățaseră în colegii ”i universități prestigioase.
Din punct de vedere ideologic, elitele jurnalistice tindeau să fie liberale ”i
cosmopolite: ele simpatizau cu noile politici economice ”i sociale propuse de
Partidul Democrat în anii 1960 ”i 1970. Elita jurnalistică sau noua clasă,
a”a cum o numesc cei doi cercetători, are atitudini contestatare ”i este împotriva
standardelor morale tradiționale. Iar investigațiile lui D. Weaver ”i G. Wilhoit
(1986) au confirmat această poziționare socială a jurnali”tilor în zona cate-
goriilor favorizate. De altfel, ancheta anuală a Asociației Educatorilor din
Jurnalism ”i Comunicare de Masă din SUA arăta că, în anul 2005, absolvenții de
facultate au fost încadrați în presă cu un salariu anual mediu de 29.000 de dolari,
325 CULTURA PROFESIONALˆ
iar cei cu nivel de master de 37.000 de dolari (Becker et alii , 2006, pp. 5-6).
˛n acest sens, Denis McQuail (1987, p. 151) notează cu ironie: Este clar că
jurnali”tii americani, oricât de marginal ar fi rolul lor în teorie, nu ocupă
deloc poziții marginale în ceea ce prive”te veniturile.
Studiile efectuate în Franța (vezi sinteze în J.-M. Charon, 1991; R. Rieffel,
2005b) arată că majoritatea jurnali”tilor au studii superioare, provin din mediul
burghez (doar 2,5% provin din familii de agricultori) ”i au venituri
echivalente cu ale cadrelor superioare; în formula sintetică a lui Judith Lazar
(1991, p. 106), jurnali”tii francezi sunt de familie bună, sunt cultivați ”i au
studii universitare, mai degrabă de factură generală decât de specialitate.
Studiul lui D. Weaver (1998) ”i alte date comparative (vezi dosarul din revista
Le Figaro, 21 iulie1991) sugerează ancorarea jurnali”tilor din țările dezvoltate
în medii sociale mai aproape de establishment decât de clasele populare: în
Australia, o cercetare din 1992 sublinia faptul că 44% dintre jurnali”ti au
părinții în poziții manageriale (în antiteză cu cei numai 10% proveniți din
familii de agricultori); în Anglia, o anchetă din 1995 arăta că părinții a 45%
dintre jurnali”ti aveau funcții de conducere, iar un studiu asupra profesioni”tilor
media din Finlada releva faptul că peste 50% din jurnali”ti proveneau din clasa
de mijloc. ˛n formula memorabilă a lui D. Weaver (1998, p. 478), jurnalistul
tipic este un bărbat tânăr, cu diplomă universitară, obținută mai frecvent în alt
domeniu decât în jurnalism, care provine din grupurile centrale în plan social
”i dominante în plan cultural din țara sa.
Pentru România, cel mai amplu studiu de această factură este reprezentat
de teza de doctorat Constrângeri ”i libertăți organizaționale în instituțiile de
presă de Tudorel Nicolae (2005). ˛n intervalul 2002-2003, 710 jurnali”ti
români au răspuns la chestionarele construite după modelul elaborat de David
Weaver. ˛n ceea ce prive”te profesiile părinților, 33,66% dintre părinții jurna-
li”tilor români au studii superioare, 14,92% au studii gimnaziale, iar 19,85%
declară că au părinții pensionari (de menționat că aproape 30% nu au răspuns
la această într ebare!); marea majoritate (43,23%) a celor care practică
jurnalismul au la bază studii superioare în alt domeniu ”i numai 17,88% au o
diplomă în jurnalism; jurnali”tii cu studii medii reprezintă 16% din total. Nu
au putut fi obținute informații privind veniturile medii ale jurnali”tilor (vezi ”i
M. Coman, 2003b).
Criteriul veniturilor ”i al originii sociale permite plasarea jurnali”tilor în
vecinătatea categoriilor sociale înstărite, care beneficiază de un standard
elevat de viață; acest adevăr nu este însă suficient pentru a susține ideea că
jurnali”tii reprezintă o elită a societății moderne.
Procesele de profesionalizare ce marchează evoluția modernă a jurna-
lismului, mai mult decât veniturile ”i avantajele sociale, conduc la poziționarea
326 PROFESIA DE JURNALIST
socială a jurnali”tilor în sfera elitelor , adică a acelor segmente dominante ale
unei formațiuni sociale, care exercită o funcție de conducere în plan cultural
”i social, în virtutea unei excelențe asumate, prezentată ca aparținând exclusiv
acelui segment. Excelența proclamată de o elită se plasează îndeosebi în sfera
activităților intelectuale, creative, artistice (T. OSullivan, 1994, p. 103).
Existența unei elite este strâns legată de existența unei mase: prima deține
competența, abilitatea de a crea ”i judeca acele creații; a doua este marcată de
non-competență ”i beneficiază pasiv de respectivele creații; mai simplu spus,
prima oferă speciali”tii, a doua numai clienții: Profesionalismul implică
dreptul la conducere, pe baza ideii că profesioni”tii ”tiu mai bine decât clientul
ce îi trebuie acestuia (P. Elliott, 1977, p. 152).
Elitele se definesc prin o seamă de trăsături specifice (M. Tudor, A. Gavrilescu,
2002, pp. 30-34):
elita deține o poziție ocupațională înaltă , fapt care este vizibil prin veniturile
ridicate pe care le are, prin excelența ”i prestigiul de care beneficiază
într-un anumit domeniu;
elita reprezintă o minoritate , ceea ce înseamnă că puțini sunt cei ale”i să
facă parte din elită; elita se bucură de un statut aparte , iar acesta face
posibilă diferențierea față de masa populației;
elita are un mod de viață distinct , adică membrii unui grup de elită au un
stil de viață comun, un statut social evident ”i un comportament marcat de
anumite convenții;
elita are con”tiință de sine : membrii ei sunt con”tienți că dețin ”i împart
acela”i set de valori ”i interese;
elita se individualizează prin exclusivitate ”i deschidere exclusivitate
pentru că, prin natura ei, tinde spre segregare ”i deschidere, fiindcă trebuie
să lase libere căile de acces pentru a recruta noi membri;
elita are responsabilitate morală elitele democratice sunt judecate nu
numai după succesul cu care î”i îndeplinesc sarcinile, ci ”i în funcție de
validitatea acestor sarcini pentru societate. O asemenea restricție exclude o
elită de gangsteri, deoarece acțiunile acesteia nu au aprobarea comunității
(ibidem , p.33).
După R. Lichter et alii (1986, p. 53), jurnali”tii constituie în mod evident
o elită, în termeni de status economic, de percepție publică ”i de influență
socială. Mai mult chiar, în lumea modernă această elită se luptă pentru
influență, împotriva unor elite tradiționale precum oamenii de afaceri, liderii
sindicali, guvernul etc.. Cercetările de sociologie profesională arată că
jurnali”tii de pretutindeni (vezi D. Weaver, 1998) î”i percep propriul statut ”i
propriul rol social ca acela al unor elite, responsabile atât față de informarea
327 CULTURA PROFESIONALˆ
”i educarea maselor, cât ”i față de controlarea ”i informarea reprezentanților
puterii. ˛n acela”i timp, poziționarea în sfera elitelor atrage după sine un
anume tip de asumare morală a valorilor profesiei: jurnalistul este responsabil
”i dă socoteală pentru faptele sale nu atât patronului sau ”efului său, în ordinea
administrativă, cât con”tiinței sale profesionale ”i reprezentanților breslei, în
ansamblul ei.
˛n plus, jurnali”tii î”i valorizează munca nu atât prin gratificațiile mate-
riale, cât prin cele spirituale. Inv estigațiile sociologice au aratat că motivele
principale pentru satisfacția profesională sunt libertatea în exercitarea
profesiei, ”ansa unei avansări profesionale rapide, autonomia profesională,
capacitatea de a ajuta oamenii (J.-M. Charon, 1991; S. Splichal, C. Sparks,
1994; D. Weaver, 1998).
Tocmai pentru că este depozitara ”i utilizatoarea competențelor dintr-un
domeniu, o elită nu depinde (”i refuză subordonarea față) de reprezentanții
puterii (fie aceasta politică, economică sau administrativă); elita se autode-
termină pe baza standardelor profesionale liber asumate. Altfel spus, profesio-
nistul este devotat ocupației sale pe baza altruismului său ”i a credinței în
serviciul public. Datorită complexității sarcinilor sale, el nu poate fi judecat
decât după modul în care î”i îndepline”te meseria; când apar probleme legate
de practici neprofesionale sau de încălcarea eticii, singurii care au competența
să îl judece sunt colegii săi. Profesionistul este suținut, în aplicarea principiilor
sale, de existența unei confrerii de indivizi care gândesc la fel ”i care sunt
organizați, în plan național sau regional, în asociații puternice (D.J. Leroy,
C.H. Sterling, 1973, p. 253). ˛n aceste condiții, adevărații profesioni”ti sunt
parteneri inco mozi pentru reprezentanții Puterii ”i pentru patronii lor:
simțindu-se răspunzători, în primul rând față de propriile principii, ei nu pot
accepta compromisul fără a prejudicia profesia, breasla ”i pe ei în”i”i, ca
exponenți ai acestora. Cercetările sociologice sugerează ideea că elitele jurna-
listice stau la baza unei noi identități culturale, sociale ”i psihologice, identitate
care pare să fie adoptată de public. Jurnali”tii costituie o elită în termeni de
statut economic, de percepție publică ”i influență socială.
V alori ”i roluri profesionale
Felul în care reprezentanții unei profesii î”i concep misiunea socială ”i valorileprin care î”i legitimează această viziune constituie factori fundamentali în
definirea identității profesionale. ˛ntr-un studiu de referință, RØmy Rieffel
(1984, pp. 179-182) susține că jurnali”tii se descriu ca îndeplinind mai multe
roluri sociale:
328 PROFESIA DE JURNALIST
a) de mediator între societate ”i realitate (jurnalistul este perceput ca un fel
de reflector al realității care reproduce actualitatea ”i evenimentele, […] un
intermediar cultural între sursele de informație ”i public, purtat de o
neutralitate dezinteresată, un mediator în adevăratul sens al cuvântului);
b) de ordonator (jurnalistul triază informația, luptă împotriva dezordinii;
[…] percepția acestui rol arată că jurnali”tii se vor, înainte de toate, ni”te
experți, dispunând de o anumită tehnică);
c) de pedagog (jurnalistul tinde să se considere un decodor al realității, care
î”i asumă, deci, o funcție utilitară. A traduce înseamnă a clarifica ”i a
exercita o funcție educativă);
d) de comentator (cel care furnizează un punct de vedere, exprimă o subiec-
tivitate, emite o părere asupra unei probleme particulare);
e) de nebun al regelui (tradiția jurnalismului de anchetă ”i de investigație,
care a făcut jurnali”tii să atace puterea, indiferent de consecințe);
f) de conservator (apără tradiția ”i legitimitatea autorității. […] Mo”tenitoare
a concepției jurnalismului de opinie ”i a jurnalistului ca apărător al unei
cauze, această referință va dispărea puțin câte puțin din con”tiința elitei
actuale).
˛n cele două anchete consacrate jurnali”tilor americani, D. Weaver ”i
G. Wilhoit (1986) identifică două mari modele ale rolului social al jur-
nali”tilor: aducător al informației ”i investigator al activității Puterii; în
esență, aceste modele ale misiunii jurnalistice trimit la jurnalismul partizan,
specific presei militante, ”i la jurnalismul de informare, specific presei comer-
ciale. Chestionarul standard aplicat jurnali”tilor le cerea să fixeze o ierarhie
între următoarele roluri ale profesiei: să aducă repede informația publicului,
să ofere analize ale problemelor complexe, să dezbată idei, să investigheze
acțiunile guvernului, să educe publicul, să ofere divertisment. Studiul întocmit
de Weaver (1998) despre jurnali”tii din 21 de țări arată că, pentru 75% dintre
ziari”tii investigați, rolul principal al profesiei este de a căuta ”i oferi
publicului, cât mai repede, informația necesară. Misiunea de investigare a
activităților guvernamentale este importantă pentru jurnali”tii din țările cu o
îndelungată tradiție democratică (Australia, Anglia, Finlanda) ”i mai puțin
importantă pentru cei din țări care au cunoscut perioade de guvernare autoritară
sau dictatorială, precum Algeria, Chile sau Taiwan. Rolul de analist al problemelor
importante este inegal susținut: el apare ca foarte important în răspunsurile
jurnali”tilor francezi ”i foarte puțin important la cei din Anglia sau Finlanda.
Rolul de exprimare a opiniilor personale ”i dezbatere a ideilor a cunoscut o
scădere a importanței în concepția profesională a jurnali”tilor americani: dacă
în 1992 aproape 50% îl considerau important, în 2002 numai 39% mai credeau
329 CULTURA PROFESIONALˆ
acela”i lucru. Pe plan global, majoritatea jurnali”tilor din cele 21 de țări
cercetate l-au considerat puțin important (numai în Anglia ”i Finlanda puțin
peste 50% dintre cei investigați l-au definit ca foarte important). Mari diferențe
au apărut în ceea ce prive”te rolului de divertisment: jurnali”tii din SUA,
Canada ”i Franța i-au acordat puțină însemnătate, în timp ce jurnali”tii din
Chile, Germania ”i Taiwan l-au considerat important: ˛n concluzie, există un
acord considerabil printre jurnali”ti privind importanța prezentării rapide a
”tirilor ”i un acord relativ privind importanța exprimării opiniilor ”i a oferirii
accesului public la exprimarea opiniilor, dar ”i un dezacord substanțial în ceea
ce prive”te importanța oferirii de analize ”i a exercitării funcției de supra-
veghere a acțiunilor guvernului. Dezacordul este ”i mai evident atunci când se
discută rolul oferirii de divertisment (D. Weaver, 1998, p. 468). ˛n România,
amintita cercetare a lui T udorel Nicolae (2005) arată că, pentru cei 710
jurnali”ti chestionați, transmiterea rapidă a informației ar constitui rolul major
al presei, urmată de analizarea problemelor sociale, dezbaterea ideilor majore,
educarea publicului, investigarea activității guvernului ”i oferirea de di-
vertisment.
Pe de altă parte, trecând în revistă cercetările inițiate de sociologia jur-
nali”tilor de inspirație americană, Barbie Zelizer (2007, pp. 159-160) identifică
mai multe tipologii ale rolurilor asumate de jurnali”ti:
Schudson (1999), făcând apel la istoria americană, discută trei modele de jurnalism
în sistemele democratice modelul pieței (în care jurnali”tii dau publicului ceea
ce î”i dore”te), modelul militant (în care transmit perspectivele partidelor politice)”i modelul responsabilității (în care oferă ”tirile de care cetățenii au nevoie pentrua fi participanți informați la viața democratică). ˛n alte lucrări, a fost sugerat unmodel de disociere dintre presă ”i politicieni (D. McQuail, D. Graber, P. Norris,1998), în timp ce alți cercetători au argumentat pentru recunoa”terea jurna-lismului de opinie, prevalent în Franța, Italia, Marea Britanie ”i America Latină(P. Mancini, 1992; J. Chalaby, 1998; S. Waisbord, 2000). Adesea au fostidentificate impulsuri contradictorii în interiorul unui tip de sistem politic, a”acum este cazul dezvoltării paralele a două modele de ”tiri democratice celpolitizat ”i cel obiectiv: primul, comun în statele europene nordice, considera”tirile ca fiind politizate în interesul partidelor în competiție ”i dependente de
un public interesat ”i angajat din punct de vedere ideologic; al doilea, obi”nuit în
Statele Unite, depindea de interesul ”i atenția audienței pentru a supraviețui(D. McQuail et alii , 1998, p. 252). S-a descoperit că studenții la Jurnalism aspirau
spre trei modele de jurnalism cel care educă, cel prin care se exercită puterea ”icel care distrează (S. Splichal, C. Sparks, 1994). Jurnalismul de dezvoltare, unmodel de practici elaborat pentru a răspunde nevoilor presei în statele în curs dedezvoltare, critica valorile ”i standardele jurnalismului tradițional. Punând accentulîn mod direct pe comunitate ”i pe rolul jurnalistului în activarea unui sens al
330 PROFESIA DE JURNALIST
colectivității, cei care propun modelul jurnalismului de dezvoltare se vedeau ca
promotori ai unui tip de jurnalism în mod fundamental diferit de modelele vesticede producție de ”tiri (S. Gunaratne, 1998). Valorile asiatice, o abordare auto-ritară ”i paternalistă a jurnalismului în Asia ”i Asia de Sud-Est, au câ”tigat terenîn ultima decadă prin descrierea unui set de practici jurnalistice prevalente acum
mai ales în Singapore ”i Malaysia, care, în trecut, a caracterizat o mare parte din
jurnalismul din regiune (S. Gunaratne, 2000). Apărut în dezbaterile despre valorilecare pot explica circumstanțele succesului economic asiatic, jurnalismul careaderă la aceste valori s-a considerat că susține ordinea ”i autoritatea, asocierealibertății presei cu responsabilitatea ”i privilegierea intereselor naționale asupraintereselor individuale prin care jurnalismul era legat de scopurile creării uneinațiuni mai prospere (X. Xu, 1998). Criticii au argumentat că natura fundamentalautoritară a unei asemenea activități legate de ”tiri nu permitea practicarea unuijurnalism eficient (M. Masterton, 1996; C. Lee, 2001).
Reprezentări profesionale
Studiile de sociologie a jurnalismului au atras atenția asupra faptului că
profesionalizarea creează anumite valori derivate din constrângerile orga-nizaționale acestea constituie ideologia profesională . Din punct de vedere
sociologic, reprezentările profesionale ale jurnali”tilor se integrează în
categoria mai largă a ideologiilor ocupaționale. Acestea pot fi definite dreptsuma strategiilor caracteristice unei profesii sau unei categorii ocupaționale
mai mult sau mai puțin coerente, prin care practicienii acesteia mențin controlul
asupra accesului la producția lor mentală, asupra accesului la profesie ”iasigură coeziunea celor de acela”i grad cu ei, a”a cum prevăd metodele,
obiectivele ”i recompensele specifice. […] Odată inițiat în ideologia ocu-
pațională, se a”teaptă de la un practicant al unei meserii să se conformezeacestui cod într-o manieră spontană ”i obi”nuită acest cod nefiind o carte de
reguli, ci un model de roluri. Ideologiile ocupaționale sunt caracterizate de un
limbaj ezoteric, specializat (jargon), care este de fapt un discurs ce marchează”i regularizează domeniul. […] ˛n mod clar, ideologiile ocupaționale includ,
de asemenea, cuno”tințe adunate în timp, mituri ”i anecdote care servesc
solidarității interne, practici de lucru ”i interese sociale ”i politice generale alegrupului în discuție. Astfel, ele pot fi înțelese atât ca acțiuni de rutină,
cotidiene, cât ”i ca produs social al acestor acțiuni. Dar un produs social poate
avea drept scop popularizarea ideologiei: un grup ocupațional poate atinge unsucces mai mare decât altele în naturalizarea discursului său specializat, astfel
încât termeni aproape ezoterici azi pot fi reprezentați ”i pu”i în circulație ca
termeni comuni, mâine (J. Hartley, în T. OSullivan et alii, 2001, pp. 168-169).
331 CULTURA PROFESIONALˆ
Jurnali”tii se află în poziția privilegiată de a controla instituția prin care o
mare parte a ideologiilor profesionale ajung la public; de aceea, ei pot modela
imaginea publică asupra reprezentărilor unei profesii ”i, lucru mult maiimportant, pot impune publicului reprezentările despre jurnalism care sunt în
consens cu ideologia lor ocupațională. Imaginea despre ei în”i”i ca apărători
ai dreptății ”i adevărului în lupta cu clasele politice ”i economice, inevitabilcorupte, face ca jurnali”tii să distribuie rar ”i selectiv informațiile despre
cazurile de corupție din presă. Iar imaginea despre jurnali”ti ca persoane care
trăiesc într-un ritm infernal, trecând de la un eveniment major la altul ”i de lao dramă umană la alta, face ca informațiile despre caracterul birocratic ”i
preponderanța practicilor de rutină din munca de zi cu zi din redacții să
nu ajungă niciodată la marele public. Sau, în termenii lui B. Zelizer (2007,p 201): Partea mai mecanică, mai puțin dramatică a vieții jurnalistice tindea
să fie exclusă momentele nesfâr”ite de stat pe la u”i ”i de sunat la telefon,
căutările amănunțite în documentele birocratice, cicălitul persistent al surselorcare dezvăluiau mai puțin decât ar fi putut să spună. Cu alte cuvinte, aceste
reprezentări puneau accentul pe aspectele jurnalismului care puteau fi por-
tretizate într-un mod dramatic ”i plin de viață în ficțiune, în film ”i înteleviziune.
De asemenea, identitatea profesională este construită ca un pendul ce
oscilează între doi poli: reprezentările simbolice axate pe irațional talent,vocație înnăscută, noroc, intuiție etc. ”i reprezentările simbolice provenite
din sfera profesionalismului, care scot în prim-plan valorile raționalității:
responsabilitatea profesională, respectarea standardelor etice, aplicarea unorcompetențe dobândite printr-un proces de formarea lentă ”i reflexivă etc.
Denis Ruellan observă că în discursurile profesionale, inclusiv în cele care
datează de un secol, apar mereu două niveluri de exigență: să fii un jurnalistcompetent înseamnă să posezi o ”tiință de a face forme identificabile, raționale,
înseamnă să fii în posesia unor tehnici; dar, pentru a fi un bun jurnalist,
trebuie, totodată, să stăpâne”ti o ”tiință ce decurge din experiență (în acestcaz, experiența este văzută în sens foarte larg: o îmbogățire personală care se
realizează prin întâlnirea unor situații variate ”i capabile de a dezvolta com-
petențele proprii unui individ). Discursul tehnicității jurnalistului coexistă,deci, cu un alt nivel de legitimare, cel al «talentului» (M. Palmer, D. Ruellan,
2002, p. 145).
˛ntr-un studiu celebru, Herbert Gans (1979) a identificat ”ase valori dominante
promovate de jurnali”tii americani: etnocentrismul, democrația altruistă,
capitalismul responsabil, pastoralismul, individualismul ”i moderația.
Etnocentrismul (evident, mai ales în ”tirile externe) constă în sublinierea
332 PROFESIA DE JURNALIST
superiorității valorilor americane ”i în judecarea evenimentelor sau perso-
nalităților străine prin compararea lor cu modelele autohtone. Democrația
altruistă apare în prezentarea confruntărilor politice drept întreceri între lideri
care, de obicei, sunt one”ti, eficienți ”i devotați slujirii interesului public sau
în atenția acordată unor acțiuni negative, care fac întotdeauna ”tirile
corupția, nepotismul, clientelismul, aranjamentele ascunse. Capitalismul
responsabil este exprimat de credința optimistă că, pentru binele societății,
oamenii de afaceri vor concura pentru bunăstarea tuturor ”i se vor abține de la
profiturile excesive obținute prin exploatarea muncitorilor ”i consumatorilor
(ibidem , p. 46). Pastoralismul reiese din prezentarea marilor ora”e drept locuri
propice conflictelor rasiale, delicvenței, evaziunii fiscale, promiscuității etc.,
în antiteză cu zugrăvirea oră”elelor ca locuri idilice ale păstrării tradițiilor,
onestității ”i respectului reciproc, prieteniei ”i bunei vecinătăți. Individualismul
se regăse”te în toate ”tirile, reportajele ”i interviurile care prezintă reu”ita în
viața drept rezultatul luptei individuale, încununate de succes, împotriva
unor dificultăți care păreau de neînvins ( ibidem , p. 50); eroii ce întrupează
această valoare apar în materialele despre exploratori, oameni de ”tiință,
persoane care înfruntă dezastre naturale sau acei self-made oameni de afaceri
sau celebrități ale lumii artelor. Moderația poate fi înțeleasă ca o valoare de
contrapondere la individualism pentru a evita excesele acestuia, sunt elogiați
cei care evită extremele, precum atleții de succes care nu iau anabolizante,
persoanele credincioase care condamnă fanatismul religios, consumatorii care
nu se dedau exceselor consumului etc.
Sociologul american Michael Schudson susține că în presa din Statele
Unite s-au configurat cinci perspective de abordare a realității, derivate din
reprezentările profesionale. ˛n primul rând, ”tirile trebuie să fie concentrate
asupra unor evenimente (”i asupra unor procese sau idei). Ele trebuie să aibă
o anume vizibilitate, deci să răspundă criteriilor standard ale valorii de
informare: actualitate temporală, dramatism, conflict, proximitate socială ”i
geografică etc. Din această cauză, procese sociale ”i politice complexe, cum
ar fi lucrările Parlamentului, negocierile economice internaționale, tensiunile
sociale datorate unor acumulări complexe ”i lente de inechități sau fenomenul
SIDA nu sunt prezente în mass-media sau, când apar, sunt reduse la aspecte
superficiale, melodramatice, personalizate, explicabile printr-o opoziție simplă
între un agent al răului ”i unul al binelui.
˛n al doilea rând, ”tirile trebuie să fie negative , în concordanță cu ideea că
presa are un rol adversativ în raport cu sistemul Puterii. Spre exemplu, în anul
1960, peste 70% din ”tirile despre cei doi candidați la pre”edinție (R. Kennedy
”i R. Nixon) erau pozitive; în anul 1992, numai 40% din ”tirile despre
Clinton ”i Bush aveau acest atribut. Jurnali”tii au devenit mai cinici sau
333 CULTURA PROFESIONALˆ
valorile profesionale scot în prim-plan cinismul ”i neimplicarea civică?
Sociologul amintit crede că ideologia profesională s-a schimbat: jurnalistul
militant al secolului trecut avea idealuri ”i se lupta să le promoveze prin presă;
jurnalistul profesionalizat tratează cu deta”are fenomenele sociopolitice ”i le
privilegiază pe acelea care asigură vânzarea produsului său. Competiția de pe
piața mass-media, corelată cu facilitarea accesului la cele mai intime momente
din viața liderilor politici sau celebrităților momentului, scoate în evidență
aspectele personale; cel mai frecvent, acestea nu sunt legate de idealuri ”i
conflicte morale, ci se referă la scandaluri de corupție, lupte oarbe pentru
putere, trădarea interesului colectiv sau abdicarea de la valorile morale pentru
sentimente ”i plăceri de moment: Dacă avem astăzi o politică a scandalului este
pentru că democrația ”i presa ne aduc în față scandalul politicii (M. Schudson,
2003, p. 102).
˛n al treilea rând, realitatea este prezentată cu deta”are : jurnali”tii se
feresc să se implice, abordează (chiar ”i atunci când o fac) un ton neutru,
ironic, marcând astfel distanța dintre ei ”i obiectul prezentat. ˛n al patrulea
rând, relatările din mass-media sunt preponderent tehnice : ele pun accentul
pe aspectele procedurale, pe date empirice culese din statistici, pe mecanica
unui proces, ”i nu pe ideologiile ”i valorile politice care îl determină. Această
atitudine permite jurnali”tilor să sublinieze pe de o parte neimplicarea lor, iar
pe de alta poziția de judecători ai fenomenelor; ei pot evalua faptele fără a
face apel la judecăți culturale sau morale, la adeziuni ideologice sau la
sentimente, ”i oferă o fi”ă deta”ată, clinică, rece a unor evenimente ”i a
actorilor participanți, în care victoria în alegeri se explică prin procente
câ”tigătoare în diferite regiuni, ”i nu prin experiențe politice trăite. Tot din
dorința de a sublinia poziția de observator neimplicat, jurnali”tii se sprijină pe
experți, persoane legitimate de excelența într-un anumit domeniu ”i care, în
numele acestei excelențe, au dreptul să ofere judecăți de valoare ”i păreri
personale. ˛n sfâr”it, jurnali”tii creditează sursele oficiale , legate de centrele
de putere politică ”i administrativă. A”a cum observă Schudson (2003, p. 54),
în majoritatea ”tirilor personalitățile oficiale sunt atât obiectul ”tirii, cât ”i
sursa ei.
Reprezentarea simbolică supremă în jurul căreia s-a construit ideologia
profesională a jurnalismului este obiectivitatea . ˛n acest sens este revelatoare
declarația din 1943 a lui Kent Cooper, director al agenției de ”tiri Associated
Press: Obiectivitatea ”tirilor este cel mai original concept moral care a fost
dezvoltat vreodată în America ”i apoi dăruit lumii ( apud L. Jeffres, 1986, p. 1 13).
Imaginea despre obiectivitate, cu care lucrează cultura jurnalistică, nu are
nimic de-a face cu teoriile ”tiințifice sau constructele filosofice; dimpotrivă,
ea este atacabilă atât din perspectiva ”tiințelor sociale, cât ”i din aceea a
334 PROFESIA DE JURNALIST
gândirii filosofice (vezi dezbaterile din D. Altheide, R. Snow, 1979; B. Libois,
1994; D. Paletz, R. Entman, 1981; M. Schudson, 2003). Jurnali”tii par a
accepta o viziune simplistă asupra cunoa”terii, viziune întemeiată pe ideea că
realitatea există în sine, nealterată nici de percepțiile jurnali”tilor, nici de
actele lingvistice prin care ei o reproduc, nici de formatele ”i genurile jurnalistice,
nici de rutinele profesionale ”i nici de preconcepțiile lor culturale; ei cred că
există un adevăr undeva, la locul faptelor, ”i că acest adevăr se dezvăluie
în toată splendoarea lui în fața jurnalistului care fie are noroc ”i intuiție, fie
aplică în mod corect tehnicile de lucru canonizate de profesie. Realitatea
trebuie doar observată cu atenție, cu o deta”are asemănătoare celei a omului
de ”tiință, ”i apoi reprodusă prin respectarea principiilor echidistanței, echilibrului,
acurateții ”i neutralității (regăsim aici ideile pozitivismului de la sfâr”itul
secolului al XIX-lea, corelate cu tehnicile de lucru ale romanului realist din
aceea”i perioadă vezi D. Ruellan, 1993; M. Schudson, 1978).
Sociologul american James Westerstahl ( apud D. McQuail, 1987, p. 131)
a identificat reprezentările profesionale care stau la baza ideologiei obiec-
tivității jurnalistice:
Segmentul din stânga al acestei scheme se referă la relația dintre actul
jurnalistic ”i realitatea care este prezentată. Factualitatea presupune obligația
jurnalistului de a face referire numai la întâmplări, persoane sau declarații
care pot fi dovedite fie prin documente, fie prin înregistrări, fie prin mărturia
unor oameni care au fost prezenți la locul ”i în momentul evenimentelor
respective. Factualitatea este obținută prin aplicarea unor tehnici de docu-
mentare pe teren, întemeiate pe respectarea adevărului ”i a relevanței faptelor.
Adevărul este sinonim, în termeni profesionali, cu acuratețea aceasta
implică datoria jurnalistului de a prezenta în mod complet, fără omisiuni,
faptele petrecute. Relevanța se referă la aplicarea tehnicilor profesionale de
selectare a informațiilor fără distorsionări în raport cu importanța ”i capa-
citatea lor de a lămuri evenimentul prezentat.
Segmentul din dreapta face trimitere la tehnicile de reprezentare a faptelor
care au constituit obiectul documentării jurnalistului. Imparțialitatea se referă
la obligația jurnalistului de a adopta un ton neutru, de a suspenda judecățile de
valoare, evidente în utilizarea unui limbaj bogat în epitete evaluative, comparații
335 CULTURA PROFESIONALˆ
”i metafore care sugerează anumite atitudini, în referiri la propria experiență sau
la propriile convingeri. Echilibrul este una dintre tehnicile prin care se poate
ajunge la imparțialitate: el implică prezentarea tuturor pozițiilor, a părerilorpersoanelor implicate în eveniment, fără discriminări ”i fără trunchieri saudistorsionări ale declarațiilor acestora. Cealaltă tehnică implicată în acestproces este neutralitatea : ea presupune eliminarea din textul jurnalistic a
elementelor de exprimare a subiectivității, emoțiilor, convingerilor, preferințelor”i antipatiilor personale. Ideea care stă în spatele acestei demonstrații este căobiectivitatea nu funcționează doar ca un mit profesional, ca o reprezentareideologică în măsură să legitimeze controlul jurnali”tilor asupra câmpuluiprofesional; obiectivitatea poate fi înțeleasă ”i ca produsul unui ansamblu detehnici de lucru, capabile să genereze un mod specific de prezentare a realității.Ceea ce transformă o viziune simbolică, ancorată în ideologia profesiei de
jurnalist, într-un sistem de tehnici de lucru, de norme profesionale care pot fi
învățate ”i aplicate de orice jurnalist.
Această perspectivă este combătută de alți cercetători, care susțin că
obiectivitatea nu este altceva decât un construct profesional, o ficțiune princare breasla î”i impune ”i legitimează controlul asupra câmpului profesional.˛ncă din 1979, G. Tuchman definea obiectivitatea ca fiind unul dintre ritualurilestrategice prin care jurnali”tii î”i validează rutinele de producție ”i se apărăde posibile acuzații referitoare la erorile profesionale. Mulți adepți ai cultural
studies au atacat acest concept, considerat un instrument ideologic prin care
breasla maschează adevăratele obiective (menținerea controlului hegemonicasupra producției de ”tiri) sub chipul unor proceduri cu aparență de neutralitate”tiințifică (T. Koch, 1990; M. Parenti, 1986; B. Roshco, 1975).
Cea mai completă analiză a procesului de fabricare a obiectivității ca
valoare identitară supremă (”i ca factor de închidere a câmpului jurnalistic)
este oferită de sociologul american Michael Schudson în lucrarea Discovering
the News (1978). Studiind felul în care s-a conturat, la sfâr”itul secolului al
XIX-lea, identitatea profesională a jurnali”tilor americani, el susține că ideeade obiectivitate s-a instituționalizat treptat, prin convergența mai multorfactori:
a) semnarea articolelor (mult timp, doar textele corespondenților străini apăreau
iscălite); acest fapt a întărit identitatea reporterilor, a favorizat o autonomiemai mare a acestora în raport cu editorii ”i a determinat căutarea unorindici ai diferențelor în raport cu munca autorilor, care î”i exprimau doaropiniile;
b) identitatea specifică a reporterilor a fost afirmată prin dezvoltarea unor
tehnici de observare mai deta”ate ”i prin elaborarea articolelor în principal
cu ajutorul tehnicilor de evocare a faptelor;
336 PROFESIA DE JURNALIST
c) specializarea jurnali”tilor le-a dat acestora posibilitatea să stăpânească mai
bine un domeniu, să fie mai critici cu sursele lor ”i să revendice autonomia
”i evitarea subiectivității în furnizarea informațiilor;
d) apariția articolelor de interpretare ”i separarea clară a acestora de cele de
informare a răspuns nevoilor cititorilor de a beneficia de un context ”i de o
interpretare a faptelor; respectiva interpretare nu putea fi decât subiectivă:
în consecință, acest tip de discurs jurnalistic se situa clar în opoziție cu
stilul materialelor de informare, fapt ce susținea ideea de obiectivitate,
a”a cum era ea promovată de reprezentanții breslei.
Diver”ii istorici ai jurnalismului identifică ”i alți factori care au contribuit
la transformarea ideii de obiectivitate în argument suprem al identității profe-
sionale; astfel, Dan Schiller (1981, p. 181) remarcă faptul că presa populară,
extrem de critică în investigarea actelor de corupție ale vârfurilor politicii ”i
ale marilor magnați ai industriei, avea nevoie de un argument pentru a nu fi
acuzată de partizanat, minciună ”i lipsă de onestitate: în apărarea interesului
public, presa populară a invocat obiectivitatea jurnalistică. Ea a putut folosi
acest argument cu succes, datorită prestigiului pe care îl avea ”tiința în
imaginația publică, prestigiu întărit (în presă n. M.C.) de realismul foto-
grafiilor. La rândul lui, Daniel Hallin (1994, p. 302) arată că, la începutul
secolului XX, realismul devenise obiectivitate o «credință» în fapte, o
neîncredere în valori ”i un angajament de a le separa pe acestea de fapte.
Acum, jurnali”tii nu se mai concep ca participanți în dezbaterile politice, chiar
având un caracter nepartizan, ci ca un grup de profesioni”ti aflați mai presus
de lumea politică.
˛ntr-o sinteză a dezbaterilor asupra obiectivității jurnalistice, sociologul
american J. Lichtenberg (1991) prezintă, nu fără o anumită ironie, slăbiciunile
acestui concept; el susține că regretul față de lipsa de obiectivitate a unui
articol are sens numai dacă obiectivitatea ar fi posibilă (pentru că, dacă n-ar
fi, de ce ne-am bate capul cu lucruri imposibile?); pe de altă parte, dacă
jurnalismul nu poate fi obiectiv, nu ar trebui să mai dezbatem dacă obiec-
tivitatea în mass-media este sau nu dezirabilă: la ce bun să ne pierdem vremea
denunțând ceva ce este oricum imposibil de atins?; iar dacă obiectivitatea nu este
dezirabilă, de ce să ne mai plângem că un articol suferă de lipsă de obiectivitate?
Fantasmele jurnalismului
Privit în interiorul exercițiului său, jurnalismul se dezvăluie ca un teren al
multiplelor interferențe, al unor suprapuneri ”i clivaje generatoare de ambiguități,
al unor tehnici de lucru ”i statute profesionale încă în plină evoluție. Persistența
337 CULTURA PROFESIONALˆ
acestor roluri ”i opțiuni, insuficient precizate în chiar intimitatea travaliului
jurnalistic, explică atât fluența categoriilor prin care această profesie î”idefine”te câmpul de acțiune, cât ”i ambivalența atitudinii față de alte câmpuri
ocupaționale, învecinate sau chiar tangente. Din această perspectivă, jurnalismul
interferează cu alte câteva ocupații, în funcție de două axe: conținut (căutarea
informației) ”i expresie (forma de prezentare a acesteia).
˛n eforturile sale de a găsi ”i distribui informații relevante despre societate,
jurnalistul se întâlne”te cu sociologul ”i etnograful, cu istoricul, cu detectivul
”i călătorul (turistul): analogiile se referă la obiect, la metodele de lucru ”i latehnicile de scriitură. ˛n afară de asemănări, o seamă de diferențe sem-nificative, privitoare la scopurile urmărite ”i la strategiile puse în mi”care pentru
atingerea lor, permit separarea jurnalismului de activitățile mai sus amintite.
Sociologul (etnograful) ”i jurnalistul au în comun interesul pentru
evenimente, procese sociale, valori, norme ”i comportamente în măsură să
dezvăluie specificitatea unei colectivități anume. Amândoi sunt atra”i decunoa”terea omului în manifestările lui concrete, fie ele banale sau spec-taculoase. ˛n realizarea acestui scop, cele două profesii utilizează aceea”i
metodă observarea evenimentelor ori a modurilor de comportament ”i
dialogul cu membrii colectivității: Aceste ambiții comune sunt exprimate deconvingerea împărtă”ită ”i de jurnali”ti, ”i de sociologi că fiecare este unexpert în dezvăluirea vieții sociale ”i că amândoi reflectează în mod critic
asupra rolului lor de a observa, raporta ”i analiza realitatea socială. Investigarea,
ca o practică fundamentală ce stă la temelia analizelor, este comună jurnali”tilor”i sociologilor (H. Tumber, M. Prentoulis, 2005, p. 62).
Paginile de reportaj sunt adesea excelente materiale etnografice, la fel cum
un studiu sociologic poate conține subiecte inedite pentru un demers jurnalistic.
Cu valoare exemplară, am putea cita exemplul sociologului Robert Park, unuldintre întemeietorii “colii de Sociologie de la Chicago: înainte de a se consacracercetării ”tiințifice, el a practicat câțiva ani buni meseria de reporter; la
rândul său, Walter Lipmann, autor al unei celebre lucrări consacrate opiniei
publice, a fost un remar cabil editorialist în echipa lui J. Pulitzer.
˛n exercitarea activității de observare ”i investigare, cercetătorul colectivităților
umane ”i jurnalistul se confruntă cu un obstacol comun: acela al înțelegerii
celuilalt, adică al depă”irii propriei culturi (naționale, profesionale, ”colare,
religioase) ”i al apropierii de sistemul de valori ”i de referințe simbolicespecifice partenerului de dialog. Dimensiunea interculturală este importantănu numai pentru travaliul corespondentului internațional sau a trimisului
special, care trec dintr-o țară în alta ”i de la o cultură la alta, ci ”i pentru
reporterul de cotidian, care lucrează zilnic cu oameni provenind din cele mai
deosebite categorii sociale ”i culturale (vezi M. Coman, 1992). Astfel, la
338 PROFESIA DE JURNALIST
nivelul relației cu un anumit teren, cercetătorul din ”tiințele sociale ”i jurnalistul
au în comun trei elemente: ideea obligației de a depune mărturie despre o
anumită comunitate pe care au observat-o, ideea investigării dincolo de aparențe
”i ideea imposibilității unei atitudini perfect obiective (L. Mallki, 1997, p. 91).
De asemenea, jurnalistul ”i sociologul au în comun preocuparea pentru o
scriitură orientată către referent, capabilă atât să prezinte exact un fenomen,
cât ”i să sugereze atmosfera lui specifică. Amândoi sunt adepții unei neutralități
stilistice care nu exclude pecetea personalității ”i a unei clarități în
exprimare, care, la rândul ei, nu exclude forța evocativă. ˛n felul acesta,
reporterul ”i etnograful trebuie să găsească un echilibru între subiectivitatea
inerentă din relatarea celui care trăie”te (ca martor) anumite evenimente ”i
imperativul obiectivității; cele două domenii au dezvoltat tehnici specifice
de găsire ”i selectare a informațiilor ”i de transpunere a lor într-un discurs
coerent, capabil să reproducă ”i să evoce, simultan, faptele în chestiune. A”a
cum observă D. Ruellan, jurnalistul ”i sociologul trebuie să împace două
exigențe pe care retorica antică le identificase deja: precizia observației ”i
eficacitatea comunicării. (D. Ruellan, 1993, p. 1 18). Tendințe recente, atât
din antropologie ( narrative ethnography ), cât ”i din jurnalism ( new journalism ),
atrag atenția asupra resurselor ”tiințifice ”i de informare care se ascund în
adâncul unei scriituri cu valențe expresive, ancorată însă în misiunea prezentării
cu acuratețe a unor fapte ”i personaje reale.
Ceea ce desparte însă cele două demersuri este motivația diferită a căutării
informației: oricât de interesat ar fi de faptul concret, sociologul are ca
orizont de referință un ansamblu de noțiuni ”i teorii: cercetarea sa vizează
încadrarea faptelor într-o arhitectură conceptuală complexă. Pentru el, situa-
țiile ”i conjuncturile concrete sunt mijloace prin care poate ajunge la o
construcție intelectuală cu vocație generalizatoare. ˛n antiteză, jurnalistul este
devotat integral concretului. El caută evenimentul pentru calitatea sa de a fi
unic ”i relevant, oamenii pentru trăirile ”i experiențele lor irepetabile, iar
informația pentru forța ”i utilitatea ei imediată. Jurnalistul nu are nimic de
demonstrat. El are doar ceva de arătat, un ceva care înseamnă realitatea
”i oamenii de zi cu zi, în concretețea lor elocventă.
˛n schimb, pentru cercetătorii societății (ca oamenii de ”tiință), realitatea
cotidiană este o provocare ”i un obstacol, care trebuie învinse prin recursul la
concepte, la modele teoretice: acestea transced fenomenele imediate ”i oferă,
prin generalizare, soluția pentru a înțelege numeroase alte fapte ”i procese
similare. ˛ntr-un sens, etnologul seamănă cu jurnalistul, cufundat, ca ”i
acesta, în fluxul vieții ”i în lumea prezentă. Jurnalistul este atent la actualitate,
preocupat, dacă este necesar, să o anticipeze. Etnograful consideră evenimentul
ca un punct de pornire pentru a înțelege mai bine coerența ”i semnificația unor
339 CULTURA PROFESIONALˆ
fenomene. [
] Presat de urgența prezentului, jurnalistul este un om grăbit.
Etnologul este mai abstras, vrea să se distanțeze, să nu fie robit de actualitate
(M. Abeles, 1990, p. 13; vezi ”i G. Rioud, 1987, p. 105).
Istoricul ”i jurnalistul manifestă un interes aparte pentru evenimentele
majore ”i pentru impactul lor asupra vieții colectivității. Forțând limitele
paradoxului, putem spune că el face un fel de istorie a cotidianului (în acest
sens, Albert Camus vorbea despre jurnalist ca despre un istoric al clipei).
Mai mult decât atât, jurnalistul ”i istoricul sunt atra”i de ceea ce se ascunde
dincolo de scurgerea faptelor, de adevărul profund al evenimentelor: cauze,
conjuncturi, motive tainice, relații subterane, toate elementele care dezvăluie
fața nevăzută a istoriei (trăite acum, de noi, sau altcândva, de alții). Această
analogie merge mai departe, îndeosebi în ceea ce prive”te jurnalismul de
investigație: ca ”i istoricul, reporterul trebuie să lucreze în arhive, cu docu-
mente, să ”tie să înțeleagă ”i să interpreteze sursele, să facă conjecturi pentru
a acoperi lipsa de date, să extragă esența din maldărele de hârtii care i se
oferă. ˛n aceste cazuri, ambele profesiuni fac apel la aceea”i tehnică de lucru:
analiza critică a surselor, metodă în măsură să conducă la o cunoa”tere
coerentă, prin mijloace indirecte, a unor evenimente la care cercetătorul ori
reporterul nu au luat parte (vezi Y. Lavoinne, 1992, p. 45).
De aici derivă ”i o altă asemănare: în scriitura lor, atât istoricul, cât ”i
jurnalistul utilizează frecvent trimiterea la surse. O parte importantă a discursului
asupra eticii jurnalistice vizează folosirea corectă a citării, evocarea perma-
nentă a surselor de la care a fost obținută informația. Ca ”i în cazul istoricului,
atributul obiectivității derivă din utilizarea riguroasă a unor surse de referință
”i din verificarea seriozității uneia prin confruntarea ei cu celelalte. ˛n felul acesta,
atât scriitura jurnalistului, cât ”i cea a istoricului devin unele ale ghilimelelor,
adică ale referirilor frecvente la un discurs, altul decât cel al autorului.
Istoricul ”i jurnalistul se despart însă atunci când aducem în discuție scopul
investigației lor; astfel, primul cercetează pentru a afla adevărul despre
evenimente care țin de domeniul trecutului. Țelul său este unul exclusiv
intelectual: cunoa”terea ”i restituirea dimensiunii profunde a unor fapte ”i
structuri sociopolitice demult petrecute. Jurnalistul, în schimb, investighează
pentru a influența prezentul, pentru a afla adevărul referitor la fapte ”i situații
abia consumate. Dezvăluirile sale pot exercita un efect imediat, pot schimba
cursul istoriei (să ne gândim numai la cazul Watergate). ˛n felul acesta, prin
acțiunea sa revelatoare, jurnalistul se manifestă ca un creator de istorie:
cunoa”terea adevărului despre anumite evenimente devine cauza ce declan”ează
un alt lanț de evenimente. Contactul imediat cu istoria care se face implică
”i anumite dezavantaje: jurnalistul va păstra mereu constrângerea de rapiditate,
340 PROFESIA DE JURNALIST
de aproximare, de imperfecțiune constitutivă ce-l diferențiază; [
] jurnalistul
lucrează pe un trecut atât de recent ”i într-un spațiu temporal atât de scurt,
încât fragilitatea producției sale este inevitabilă (D. Ruellan, 2002, p. 164).
Detectivul . O bogată mitologie modernă, întreținută de romane populare,
filme, benzi desenate ”i seriale de televiziune, suprapune până la indistincție figura
jurnalistului cu cea a detectivului ”i a justițiarului (fie el polițist, agent
secret, investigator particular, procuror etc.). ˛n special în spațiul nord-american,
unde, odată cu epoca muckrakers -ilor, dezvăluirile privind afaceri ori combinații
politice ascunse au devenit țelul instituțiilor mass-media ”i titlul de glorie al
jurnali”tilor, această suprapunere a generat numeroase figuri emblematice
(reale sau imaginare): să nu uităm că Superman, în înfăți”area sa umană, era
jurnalist; să ne amintim, de asemenea, că ”i Tintin, eroul celebrei benzi
desenate belgiene, practica jurnalismul, la fel ca ”i faimosul detectiv Rouletabile.
Detectivul ”i jurnalistul au în comun căutarea informațiilor, fie în sferele
elevate ale puterii, fie în cele obscure ale păturilor sociale marginale ori
delicvente. Amândoi împărtă”esc convingerea că întotdeauna ni se ascunde
ceva ”i ni se pregăte”te ceva; ei sunt adepții teoriei complotului, îi sus-
pectează pe mai-marii zilei ”i se luptă pentru ca adevărul să iasă la iveală.
Scopul lor principal este aflarea ”i, ulterior, dezvăluirea unor informații
inaccesibile oamenilor obi”nuiți, fiind, din această cauză, în permanent conflict
cu deținătorii de informații (plasați îndeosebi la nivelele înalte ale puterii).
Detectivul ”i jurnalistul preiau (la modul real, dar mai ales la cel simbolic) o
parte din atributele specifice eroului justițiar, fie el cavaler medieval, haiduc,
domnitor iluminat, procuror incoruptibil sau lider spiritual. Pentru obținerea
informațiilor, reporterul ”i detectivul fac apel la o paletă largă de mijloace,
atât profesionale ”i uzuale, cât ”i inedite, aflate la limita legalității. Nenumărate
dezbateri de etică profesională se referă la obținerea informațiilor în moduri
atipice: prin cumpărare, prin exercitarea unor presiuni, prin efracție etc.
Dincolo de acest aspect extrem de disputat, merită remarcat faptul că detectivul
”i jurnalistul depind de rețeaua lor de informatori, fie distribuitori ocazionali,
fie persoane cu funcții oficiale, de la care pot obține acele frânturi de informație
care, puse cap la cap, conduc la revelația finală.
Exercițiul jurnalistic ”i cel al anchetatorului se întemeiază pe un sentiment
de suspiciune generalizată ”i conduc, inevitabil, la cinism. Sociologul american
Michael Schudson sublinia, într-o carte recentă (1995), faptul că, de la cazul
Watergate, în presa din SUA a crescut cinismul jurnali”tilor, dublat de obsesia
lor că liderii politici sunt mincino”i ”i vor să manipuleze presa. De aici,
predominanța jurnalismului de investigație ”i scrutarea pâna la exces a activității
”i vieții (îndeosebi personale) a oamenilor politici (moartea dramatică a
341 CULTURA PROFESIONALˆ
Prințesei Diana este cel mai dramatic ”i mai mediatizat exemplu de modificare
a unui destin în urma intervenției ”i presiunilor exagerate ale reprezentanților
mass-mediei). ˛n acest context, o r emarcă a fostului pre”edinte al SUA, Richard
Nixon, victimă a scandalului Watergate, î”i păstrează actualitatea ”i umorul:
Oamenii din presă spun că trebuie să urmărească viața pre”edintelui cu un
microscop. N-am nimic împotriva unui microscop, dar, băieți, când folosiți un
protoscop, mi se pare că exagerați!.
Spre deosebire de jurnalist, detectivul nu face publice, printr-un mijloc de
informare în masă, rezultatele cercetării sale; mai exact, rostul investigației
nu este transformarea informației în mesaje mass-media ”i, evident, nici în
scoop . ˛n subsidiar, informația pe care el a dezvăluit-o poate deveni publică
sau poate ajunge la instituțiile care reprezintă ”i apără interesul public. ˛nsă
detectivul nu are nici o obligație în privința transformării cercetării sale într-un
document menit informării concetățenilor săi. De aceea, în timp ce întregul
demers al reporterului este orientat spre producerea articolului ori a emisiunii,
activitatea detectivului vizează numai descoperirea informațiilor vitale ”i
utilizarea lor de către instanțele în drept, pentru impunerea adevărului ”i
pentru stabilirea echității. Jurnalistul urmăre”te să facă public, în presă, un
fapt ascuns, indiferent dacă acest act va atrage sau nu declan”area unei acțiuni
justițiare (mai exact, el nutre”te credința că simplul fapt al divulgării în presă
va declan”a, în virtutea ipostazei de câine de pază a mass-mediei, o reacție
în lanț care va duce la sancționarea vinovaților ”i la promovarea dreptății). ˛n
schimb, detectivul se adresează direct instituțiilor care trebuie să acționeze
pentru pedepsirea vinovaților, puțin încrezător în eficacitatea presei ”i, frec-
vent, puțin sensibil la gloria pe care ie”irea în public i-o poate aduce.
Călătorul . O nea”teptată ”i incitantă apropiere pune față în față jurnalistul
”i călătorul (turistul). Amândoi sunt în căutare de lumi necunoscute, amândoi
sunt motivați de dorința de a ie”i din propriul lor mediu ”i de a-”i depă”i
condiția cotidiană, amândoi se hrănesc cu fascinația surprizei ”i a ineditului.
Din această cauză, turistul ”i jurnalistul se află într-o permanentă a”teptare a
unor experiențe aparte; ei râvnesc la autencitate ”i dezvoltă o metodă
(comună) de identificare a ei: părăsirea spațiului familiar ”i scrutarea unor
orizonturi noi, puțin cunoscute (vezi D. OBrien, 1983, pp. 9-23). Numeroase
cercetări de sociologie a jurnalismului relevă faptul că mobilitatea este consi-
derată o trăsătură specifică acestei profesiuni ”i că ea reprezintă una dintre
caracteristicile care îi atrag în mod constant pe cei ce doresc să devină
jurnali”ti (vezi D. Weaver, 1998).
Dar, în timp ce turistul caută noi experiențe din curiozitate pură, jurnalistul
o face cu un scop bine determinat: producerea unui text spre a fi difuzat în
342 PROFESIA DE JURNALIST
public. Astfel, gestul primului se caracterizează prin gratuitate, în timp ce al
doilea este condus de interesul, obligațiile (ori deprinderile) de tip profesional.
Din perspectiva formelor de prezentare a informației, demersul jurnalistic
interferează cu activitatea creatorilor de artă, îndeosebi cu aceea a scriitorului.
Totu”i, între omul de teren ”i de acțiune care este jurnalistul ”i creatorul închis
în cameră ”i în lumea sa închipuită nu par a fi prea multe puncte comune.
Desigur, amândoi scriu, i.e. transpun în texte destinate publicului larg
anumite întâmplări; numai că jurnalistul comunică experiențele pe care
le-a trăit ”i faptele pe care le-a aflat de la alții, în timp ce scriitorul transmite
experiențe imaginate ”i fapte atribuite, ficțional, altora. De aceea, accentuând
opoziția dintre imaginație ”i trăire directă, jurnalistul francez G. Bourdon
definea ziaristul drept un scriitor tentat de aventură. ˛n ultimele trei secole,
numeroase personalități literare ”i-au împletit destinul artistic cu activitatea
(sau măcar exprimarea) în presă; mari oameni de litere au colaborat cu
instituții mass-media sau ”i-au început cariera ca jurnali”ti: Johnathan Swift,
Daniel Defoe, Voltaire, Balzac, Zola, Victor Hugo, William Faulkner, Norman
Mailer, Albert Camus, Truman Capote, Sartre etc., fără a uita marile perso-
nalități ale culturii române precum Heliade-Rădulescu, Titu Maiorescu, Mihai
Eminescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade etc. Să adăugăm faptul că ”i în
prezent, în multe țări, o mare parte dintre profesioni”tii din mass-media au la
bază studii de tip filologic; spre exemplu, în Franța, 81% dintre jurnali”tii
care posedă o diplomă universitară vin de pe filiera umanistă: 20% au absolvit
litere, 20% ”coli de jurnalism, 17% din facultăți de drept ”i ”tiințe politice etc.
(J.-M. Charon, 1993, p. 37). Aceste interferențe au creat sentimentul că
scrisul jurnalistic nu este altceva decât o subspecie a celui literar ”i poate chiar
a fost astfel, în fazele premoderne ale presei, înainte de transformarea acesteia
într-o instituție majoră a societății moderne, dotată cu o organizare complexă,
cu obiective economice ”i sociale precise, cu un corp profesional cu valori
proprii, adresându-se, în forme de exprimare dintre cele mai diverse, unui
public eterogen ”i vast. Din această suprapunere a derivat concepția (sau
preconcepția) că talentul (sursă a scriiturii artistice) define”te profesia de jurnalist
”i, implicit, că jurnalistul este rezultatul unei învățări de tip manufacturier,
nu al unei educații generale sau al unei pregătiri specializate (P. Golding,
1974, p. 57).
Idealizându-”i amatorismul ”i boema, adică non-efortul ca mod de activitate
(J. Tunstall evocă aforismul unui gazetar care spunea că jurnalismul este mai
plăcut decât munca 1971, p. 61), mulți reprezentanți ai breslei încearcă
să-”i creeze o aureolă simbolică, analoagă aceleia a omului de artă; ei se
prezintă ca lucrând sub impulsul inspirației, visând la glorie, eliberați de
343 CULTURA PROFESIONALˆ
presiunea oricărei cerințe ”i comenzi profesionale ”i aflați în afara oricăror
forme de organizare a muncii. Or, tocmai aici se deschide buza prăpastiei care
separă profesia de jurnalist de îndeletnicirea scriitorului: la primul pol se află
creația controlată ”i integrată într-un ansamblu instituțional ”i procedural; la
al doilea, creația liberă, aleatorie, nelegată de nici un program, de nici o
formă de organizare, de nici o presiune instituțională. La primul pol se află o
muncă de grup, dominată de spiritul corporatist ”i de interdependențele
specifice travaliului de echipă; la celălalt, o activitate individuală, dominată
de mitologia ”i obsesiile individualismului exacerbat. La primul pol se află un
statut profesional clar, dublat de o legitimitate socială ”i de garanția unor
venituri constante; la al doilea, un statut ambiguu, implicând o mare nesigu-
ranță în ceea ce prive”te sursele de subzistență (nu sunt boema ”i chiar sărăcia
o condiție omului de artă?) ”i o poziție socială ambivalentă, pendulând între
recunoa”tere ”i marginalizare (vezi J.F. Lacan, M. Palmer, D. Ruellan, 1994,
pp. 219-232).
Acestor considerații de ordin sociologic vin să li se alăture altele, de ordin
stilistic. Astfel, scriitura literară ”i cea jurnalistică apar, la o privire atentă,
profund deosebite. Prima este autoreferențială: ea trimite la o lume imaginară
ce emană din ea însă”i; a doua este referențială, bazându-se ”i orientând
lectura spre realitate, existând independent ”i în afara textului jurnalistic.
Prima se întemeiază pe construcții elaborate, cu o abundență de procedee
stilistice, adeseori de mare rafinament; a doua se sprijină pe construcții clare,
simple, accesibile omului obi”nuit, eliberate de artificiile inerente actului de
literaturizare, orientate spre claritate ”i acuratețe. Prima are ca țel emo-
ționarea ori persuadarea cititorului; a doua vizează informarea lui, lăsându-i
receptorului posibilitatea de a judeca mesajul, de a-l accepta sau contesta, de
a-l interioriza sau abandona. ˛n sfîr”it, să nu uităm că scriitorul vizează
eternitatea (opera sa va trebui să depă”ească imediatul ”i să dureze în veac), în
timp ce jurnalistul prive”te numai spre cotidian (textul său este ancorat în
contigent, trăie”te ”i moare odată cu clipa cea repede).
Scriitorul lucrează sute de zile un singur text, jurnalistul produce sute de
texte, adeseori în doar câteva zile. Astfel, dacă perisabilul ”i provocarea
noutății, ca stare permanentă, definesc condiția (”i atractivitatea) jurnalismului,
forma pură, mereu ”i cu migală refăcută, ”i provocarea imortalității operei ca
vis al gloriei eterne definesc condiția (”i fascinația) artei.
˛n acela”i timp însă, nu trebuie i gnorat f aptul că literatura ”i jurnalismul, ca
domenii autonome, au întreținut relații fertile ”i s-au influențat reciproc:
Reportajul are influențe evidente din literatura realistă ”i naturalistă a seco-
lului al XIX-lea. Informația redusă la esențial ține atât de retorica latină, cât
”i de mentalitățile literare. [
] Obi”nuința de a disocia între fapte ”i analiza
344 PROFESIA DE JURNALIST
lor, de a prezenta echilibrat punctele de vedere, de a preciza ”i organiza
argumentația sunt tot mo”teniri de la retorii latini ”i greci (M. Palmer,
D. Ruellan, 2002, p. 147). Pe de altă parte, stilul jurnalistic a influențat
curentele literare ale secolului XX, impunând o scriitură mai directă, mai
referențială ”i mai atentă la nivelul de cultură ”i la a”teptările publicului larg.
Aceste argumente dovedesc că, în ciuda aparențelor ”i a mult-trâmbițatei
afinități, jurnalismul de informare ”i literatura nu au în comun decât o
ascendență retorică, legată de specificitatea ”i exigențele scrisului evocativ.
Acesta ia însă forme diferite, după contextul ”i scopul în care este folosit:
pentru a transmite o întîmplare banală comunicarea de zi cu zi; pentru a
evoca fapte trecute discursul istoric; pentru a crea lumi fictive opera de
artă; pentru a informa asupra unor evenimente reale textul jurnalistic (pentru
alte abordări ale acestei relații, vezi P. Elliott, 1977; P. Golding, 1974;
R. Rieffel, 1984; D. Ruellan, 1993 etc.).
˛n anii de după căderea comunismului, miracolul statutului de jurnalist
(hrănit constant din mitologiile vândute publicului de către reprezentanții
împliniți ai breslei) a oferit redacțiilor un flux permanent de tineri dornici să
devină gazetari. Ca ”i pe alte meleaguri, discursul jurnali”tilor promovează o
imagine idilică asupra unor locuri de muncă prietenoase, pline de promisiuni
de ascensiune (profesională, materială, politică), guvernate de un spirit de
echipă egalitarist. Ceea ce nu au ”tiut tinerii entuzia”ti este faptul că u”ile care
se deschid (prea) u”or la intrare, se deschid (mult mai) u”or la ie”ire. Universul
jurnalistic este unul scindat între tendințele de profesionalizare, provenite din
necesitățile de organizare optimă a muncii în vederea reducerii costurilor ”i
obținerii profitului, ”i tendințele spre comportamente de tip artistic, percepute
de unii reprezentanții ai breslei ca o garanție a libertății ”i identității jur-
nalistice. Sper că analizele de mai sus, sinteză a bogatei bibliografii de
specialitate, vor ajuta tinerii jurnali”ti să înțeleagă mai bine specificul acestui
mediu profesional.
Bibliografie
Abeles, Marc, 1990, Jours tranquilles en 89 , Odile Jacob, P aris
Accardo, Allain, 1995, Journalistes au quotidien outils pour une socioanalyse des
pratiques journalistiques , Le Mascarat, Bordeaux
Achille, Yves; Bueno, Jaques Ibanez, 1994, Les tØlØvisions publiques en quŒte
davenir , Presses Universitaires de Grenoble, Grenoble
Albert, Pierre, 1983, La presse française , La Documentation Française, Paris
Alger, Dean, 1998, Megamedia How Giant Corporations Dominate Mass Media ,
Rowman & Littlefield, Lanham
Allan, Stuart, 1999, News Culture , Open University Press, Buckin gham
Allard, Laurence, 1994, Dire la rØception: culture de masse, expØrience esthØtique
et communication, în RØseaux , nr. 68
Altheide, David; Snow, Robert, 1979, Media Logic , Sage, Beverly Hills
Ang, Ian, 1992, Culture et communication, în HŁrmes , nr. 1 1-12
Bagdikian, Ben, 1991, The Media Monopoly , ediția a III-a, Beacon Press, Boston
Bakenhus, Norbert, 1998, Radioul local , Ia”i, Polirom
Balle, Francis (ed.), 1997, Dictionnaire des mØdias , Larousse, Paris
Balle, Francis, 1987, Et si la presse nexistait pas , Jean-Claude Lattes, Paris
Balle, Francis, 1990, MØdias et sociØtØ , ediția a V-a, Montchrestien, Paris
Balle, Francis, 1994, Introduction aux mØdias , PUF, Paris
Ball-Rokeach, Sandra; De Fleur, Melvin, 1976, A Dependency Model of Mass
Media Effects, în Communication Research , nr. 3
Bantz, Charles, 1985/1997, News Organisations: Conflict as a Crafted Cultural
Norm, în Communication , nr. 8 (republicat în D. Berkowitz [ed.], 1997)
Barbero, Jesus Martin, 1993, Communication , Culture and Hegemony , Sage ,
Londra
Beam, Randall, 1990, Journalism Professionalism as an Organisational-Level Concept,
în Journalism Monograph , nr. 121
Beaud, Paul, 1984, La sociØtØ de conivence mØdia , mØdiatisation et classes sociales ,
Aubier, Paris
Becker, Lee; Vlad, Tudor; Tucker, Maria; Pelton, RenØe, 2006, 2005 Annual
Survey of Journalism and Mass Communication Graduates, în AEJMC News ,
vol. 40, nr. 1
Bennett, Lance W., 1988, News The Politics of Illusion , Longman, New Y ork
Bennett, Tony, 1982, Theories of the Media, Theories of the Society, în M. Gurevitch,
Tony Bennett, James Curran, Janet Woollacott (ed.), Culture , Society and the
Media , Methuen, Londra
346 BIBLIOGRAFIE
Berelson, Bernard, 1972, Communication and Public Opinion, în K.J. McGarry
(ed.), Mass Communication , Clive Bingley, Londra
Berkowitz, Dan (ed.), 1997, Social Meaning of News , Sage, Londra
Berkowitz, Dan, 1992, Non-Routine News and Network: Exploring a What-A-Story,
în Journal of Communication , vol. 42, nr. 1 (republicat în D. Berkowitz [ed.],
1997)
Bernoux, Philippe, 1985, La sociologie des organisations , Seuil, Paris
Biagi, Shirley, 1999, Media Impact An Introduction to Mass Media , Wadworth,
Belmont
Bird, Elisabeth S., 1992, For Enquiring Minds: A Cultural Study of Supermarket
Tabloids , University of Tennesse Press, Knoxville
Bird, Elizabeth S.; Dardenne, Robert W., 1988, Myth, Cronicle and Story, în
James Carey (ed.), Media , Myth and Narratives , Sage, Londra
Black, Jay; Bryant, Jennings, 1995, Introduction to Communication , Brown &
Benchmark, Chicago
Blumler, Jay; Dayan, Daniel; Wolton, Dominique, 1990, West European Perspectives
on Political Communication Structures and Dynamics, în European Journal of
Communication , vol. 5
Blumler, Jay; Gurevitch, Michael, 1995, The Crisis of Public Communication ,
Routledge, Londra
Blumler, Jay; Katz, Elihu (ed.), 1974, The Uses of Mass Communication , Sage,
Beverly Hills
Bogart, Leo, 1968, Audiences, în David Sills (ed.), International Encyclopedia of
Social Sciences , Macmillan-Free Press, New Y ork
Bogart, Leo, 1995, Commercial Culture: The Media System and the Public Interest ,
Oxford University Press, New Y ork
BohŁre, G., 1984, Profession journalist , International Labour Office, Geneva
Boorstin, Daniel, 1965, The Image , ediția a II-a, Atheneum, New Y ork
Boudon, Raymond et alii , 1996, Dicționar de sociologie (Larousse) , Univers
Enciclopedic, Bucure”ti
Bougnoux, Daniel, 1991, La communication par la bande , La DØcouverte, Paris
Bourdieu, Pierre, 1994, Lemprise du journalisme, în Actes de la recherche en
sciences sociales , nr. 101-102
Bourdieu, Pierre, 1996, Journalisme et Øthique, în Les cahiers du journalisme , nr. 1
Bourdieu, Pierre, 1999, Rațiuni practice , Meridiane, Bucure”ti
Boyd-Barret, J.O., 1982, Cultural Dependency and the Mass Media, în M. Gurevitch,
Tony Bennett, James Curran, Janet Woollacott (ed.), Culture , Society and the
Media , Methuen, Londra
Brantlinger, Patrick, 1983, Bread and Circus Theories of Mass Culture as Social
Decay , 1983, Cornell University Press, Ithaca
Braudel, Fernard, 1984, Structurile cotidianului , Meridiane, Bucure”ti
Braudel, Fernard, 1985, Jocurile schimbului , Meridiane, Bucure”ti
Braudel, Fernard, 1989, Timpul lumii , Meridiane, Bucure”ti
Breed, Waren, 1972, Social Control in the Newsroom, în K.J. McGarry (ed.),
Mass Communication , Clive Bingley, Londra
347 BIBLIOGRAFIE
Breton, Philippe, 1993, La parole manipulØe , La DØcouverte, Paris [trad. rom.
Breton, Philippe, 2006, Manipularea cuvântului , Institutul European, Ia”i ]
Breton, Philippe ; Proulx, Serge, 1989, Lexplosion de la communication : la
naissance dune nouvelle idØologie , La DØcouverte-BorØal, Paris-MontrØal
Briggs, Asa; Burke, Peter, 2005, Mass-media. O istorie socială , Polirom, Ia”i
Brignier, Jean-Marie; Chavenon, Hugues; Dupont-Ghestem, Françoise; Dussaix,
Anne-Marie; Haering, HØlŁne, 2002, Mesurer laudience des mØdias: du recueil
des donnØes au mØdia-planning , Dunod, Paris
Brocard, VØronique, 1994, La tØlØvision enquŒte sur un univers impitoyable , Lieu
Commun, Paris
Brooker, Peter, 1999, Cultural Theory , Arnold-Hodder Headline, Londra
Buckingham, David, 1993, Reading Audiences: Young People and the Media ,
Manchester University Press, Manchester
Campbell, Richard, 1998, Media and Culture: An Introduction to Mass Communication ,
St. Martins Press, New Y ork
Carey, James, 1988, Communication as Culture , Unwin Hyman Press, Boston
Cathelat, Bernard; Cadet, AndrØ, 1976, PublicitØ et sociØtØ , Payot, Paris
Cayrol, Roland, 1991, Les mØdias , PUF, Paris
Cazeneuve, Jean, 1972, La sociØtØ de lubicuitØ. Communication et diffusion , Denoșl,
Paris
Cazeneuve, Jean, 1976, Les communications de masse , Denoel, Paris
Chalvon-Demersay , Sabine; Pasquier, Dominique, 1990, Drôles de stars , Aubier,
Paris
Chambat, Pierre, 1995, Espace public, espace privØ: le rôle de la mØdiation
technique în Isabelle Pailliart, Lespace public et lemprise de la communication ,
Presses Universitaires de Grenoble, Grenoble [trad. rom. Pailliart, Isabelle, 2002,
Spațiul public ”i comunicarea , Polirom, Ia”i ]
Champagne, Patrick, 1990, Faire lopinion: le nouveau jeu politique , Minuit, Paris
Champagne, Patrick, 1995, Opinion publique et dØbat public, în Isabelle Pailliart,
Lespace public et lemprise de la communication , Presses Universitaires de
Grenoble, Grenoble [trad. rom. Pailliart, Isabelle, 2002, Spațiul public ”i
comunicarea , Polirom, Ia”i ]
Charon, Jean-Marie (coord.), 1991, Les journalistes francais en 1990 , IFP, Paris
Charon, Jean-Marie, 1993, Cartes de presse , Stock, Paris
Charon, Jean-Marie, 1997, Les journalistes et leur qualifications , Paris, CFPJ
Charron, Jean, 1991, Les mØdias, les sources et la production de linformation, în
Jean Charon, Jacques Lemieux, Florian Sauvageau, Les journalistes , les mØdias
et leurs sources , Gaștan Morin Editeur, QuØbec
Charron, Jean, 1996, La production de lactualitØ: une analyse stratØgique des
rØlations entre la presse parlamentaire et les autoritØs politiques , BorØal, QuØbec
Charron, Jean ; De Bonville, Jacques, 1996, Le paradigme du journalisme de
communication: essai de dØfinition, în Communication , vol. 17, nr. 2
Chesnais, Robert, 1995, La chasse aux electeurs dans la Rome antique, în
MØdiasPouvoirs , nr. 38
348 BIBLIOGRAFIE
Cialdini, Robert, 2004, Influence et manipulation , First, Paris
Coman, Cristina, 1999, Relații publice tehnici de comunicare cu presa , ALL,
Bucure”ti
Coman, Cristina, 2002, Relațiile publice , principii ”i strategii , Polirom, Ia”i
Coman, Mihai, 1992, DØrapage mØdiatique ou dØrapage culturel, în MØdiasPouvoirs ,
nr. 26
Coman, Mihai, 1993, Naissance dun contre-mythe (la Roumanie, dØcembre 1989,
dans la presse française), în RØseaux , nr. 59
Coman, Mihai, 1994, La victime et le vainqueur la construction mythologique de
la visite du roi Mihai en Roumanie dans le discours de la presse nationale, înRØseaux , nr. 66
Coman, Mihai, 1995, MØdias et cØrØmonies politiques, în SociØtØ et mØdiatisation
actes du deuxiŁme colloque roumain-français , Bucure”ti
Coman, Mihai, 2003a, Mass-media , mit ”i ritual , Polirom, Ia”i
Coman, Mihai, 2003b, Mass-media în România post-comunistă , Polirom, Ia”i
Coman, Mihai; Gross, Peter, 1994, The 1992 Presidential -Parliamentary Elections
in Romanias Largest Circulation Dailies and Weeklies, în Gazette , nr. 3
Coman, Mihai; Gross, Peter, 2006, Mass Media and Journalism in Romania , Vistas,
Berlin
Cotteret, Jean Marie, 1991, Gouverner cest paraître , PUF, Paris
Cotteret, Jean Marie; Emeri, Claude, 1993, De la communication Ølective à la
communication cathodique, în Lucien Sfez (ed.), Dictionnaire critique de la
comunication , PUF, Paris
Cottle, Simon, 2001, New(s) Times : Toward a Second Waves of News Ethnography,
în Communications , nr. 1
Crane, Diane, 1992, The Production of Culture , Sage, Londra
Curran, James, 1991, Mass Media and Democrac y, în James Curran, Michael
Gurevitch (ed.), Mass Media and Society , Edward Arnold, Londra
Curran, James, 1992, La dØcennie des rØvisions: la recherche en communication
de masse des annØes 80, în HŁrmes , nr. 1 1-12
DAlmeida, Fabrice, 2006, La manipulation , PUF, Paris
Dayan, Daniel, 1993, Raconter le public, în HŁrmes , nr. 1 1-12
Dayan, Daniel; Katz, Elihu, 1992, Media Events , Harvard University Press,
Cambridge
De Berti, Raffaele; Negri, Alberto; Signorelli, Paolo, 1990, ScŁnes de la vie
quotidienne, în RØseaux , nr. 44-45
De Certeau, Michel, 1990, Linvention du cotidien , Gallimard, Paris
De Fleur, Melvin; Ball-Rokeach, Sandra, 1982, Theories of Mass Communication ,
Longman, New Y ork [trad. rom. De Fleur, Melvin; Ball-Rokeach, Sandra, 1999,
Teorii ale comunicării de masă , Polirom, Ia”i ]
Dennis, Everette E.; Merril, John C., 1984, Basic Issues in Mass Communication ,
Macmillan, New Y ork
Derville, Gregory, 1997, Le pouvoir des mØdias , Presses Universitaires de Grenoble,
Grenoble
349 BIBLIOGRAFIE
Dimaggio, Paul, 1986, Cultural Entrepreneurship in 19th Century Boston, în
Media , Culture and Society , vol. 4, nr. 1
Domenach, Jean-Marie, 1950, La propagande politique , PUF, Paris
Dominick, Joseph, 1983, Dynamics of Mass Communication , Addison-Wesley,
Londra
Drăgan, Ion, 1996, Paradigme ale comunicării de masă , “ansa, Bucure”ti
Durand, Jacques, 1981, Les formes de la communication , Bordas, Paris
Edelman, Murray, 1988, Constructing the Political Spectacle , University of Chicago
Press, Chicago
Elliott, Philip, 1977, Media Organisations and Occupations, în James Curran
(ed.), Mass Communication and Society , Edward Arnold, Londra
Ellul, Jacques, 1967, Histoire de la propagande , PUF, Paris
Emery, Michael; Emery, Edwin, 1992, The Press and America , ediția a VII-a,
Prentice Hall, New Y ork
Engwall, Lars, 1981, Newspapers as Organisations , Gower, Westmead
Entman, Robert, 1995, The Media and U.S. Elections: Public Policy and Journalistic
Practice, în Y asha Lange, Andrew Palmer (ed.), Media Elections , Tacis, Bruxelles
Epstein, Edward, 1973, News from Nowhere , Vintage Books, New Y ork
Ericson, Richard; Baranek, Patricia; Chan, Janet, 1989, Negotiating Control: A
Study of News Sources , University of Toronto Press, Toronto
Ettema, James; Whitney, Charles, 1997, Professional Mass Communicator, în
Dan Berkowitz (ed.), 1997, Social Meaning of News , Sage, Londra
Farrar, Ronald, 1988, Mass Communication , West, St. Paul
Fejtö, François, 1952/1969, Histoire des dØmocraties populaire s (vol. I ”i II), Seuil,
Paris
FerrØol, Gilles (coord.), 1998, Dicționar de sociologie , Polirom, Ia”i
Ferry, Jean-Marc, 1989, Les transformations de la publicitØ politique, în HŁrmes ,
nr. 4
Fishman, Mark, 1980, Manufacturing the News , University of Texas Press, Austin
Fiske, John, 1987, Television Culture , Methuen, Londra
Fiske, John, 1989, Reading the Popular , Unwin Hyman, Londra
Fiske, John, 2003, Introducere în ”tiințele comunicării , Polirom, Ia”i
Flichy , Patrice, 1991, Les industries de limaginaire: pour une analyse Øconomique
des mØdias , Presses Universitaires de Grenoble, Grenoble
Flichy, Patrice, 1993, Industries culturelles, în Lucien Sfez (ed.), Dictionnaire
critique de la communication , PUF, Paris
Flichy , Patrice, 1999, O istorie a comunicării moderne , Polirom, Ia”i
Franklin, Bob; Hamer, Martin; Hanna, Mark; Kinsey, Marie; Richardson, John,
2005, Key Concepts in Journalism Studies , Sage, Londra
Gabszewicz, Jean; Sonnac, Nathalie, 2006, Lindustrie des medias , La DØcouverte,
Paris
Gallagher, Margaret, 1982, Negotiation of Control in Media Organizations and
Occupations, în Michael Gurevitch, Tony Bennett, James Curran, Janet Woollacott
(ed.), Culture , Society and the Media , Methuen, Londra
350 BIBLIOGRAFIE
Gans, Herbert, 1979, Deciding Whats News , Vintage Books, New Y ork
George, Eric, 1998, Service public de la tØlØvision et marchandisation de la
communication, în Sciences de la sociØtØ , nr. 43
Gerbner, George et alii , 1980, The Mainstream of America: Violence Profile, în
Journal of Communication , nr. 30
Gerstle, Jacques, 1992, La communication politique , PUF, Paris
Giddens, Anthony, 1990, The Consequences of Modernity , Standford University
Press, Standford
Gieber, Walter, 1964, News Is What Newspaper Make It, în Lewis Anthony
Dexter, David M. White (ed.), People , Society and Mass Communication , Free
Press, New Y ork
Gilmore, Samuel, 1992, Culture, în Edgar F. Borgetta, Marie L. Borgetta (ed.)
Encyclopedia of Sociology , Macmillan, New Y ork
Gingras, Anne-Marie, 1995, Limpact des communications sur les pratiques politiques,
în HŁrmes , nr. 17-18
Gitlin, Todd, 1980, The Whole World Is Watching , University of California Press,
Berkeley
Golding, Peter, 1974, The Mass Media , Longman, Londra
Graber, Doris, 1997, Mass Media and American Politics , Congressional Quarterly,
W ashington DC
Graber, Doris; McQuail, Denis; Norris, Pippa, 1998, The Politics of News; The
News of Politics , C&Q Press, Washington DC
Gross, Peter, 1992, La thØorie communiste de la presse, version roumaine, în
RØseaux , nr. 53
Gross, Peter, 1996, Mass Media in Revolution and National Development: the
Romanian Laboratory , Y owa University Press, Ames
Gross, Peter, 2000, Colosul cu picioare de lut , Polirom, Ia”i
Grossberg, Lawrence (ed.), 1992, Cultural Studies , Routledge, New Y ork
Grossberg, Lawrence; Wartella, Ellen; Whitney, Charles, 1998, Media Making
Mass Media in a Popular Culture , Sage, Londra
Grossberg, Lawrence; Wartella, Ellen; Whitney , Charles; Wise, MacGregor, 2006,
Media Making: Mass Media in a Popular Culture , Sage, Thousand Oaks
Habermas, Jurgen, 1978, Lespace public , Payot, Paris
Hall, Stuart et alii , 1978, Policing the Crisis: Mugging, the State and Law and
Order , Holmes & Meyer, New York
Hall, Stuart, 1980, Cultural Studies: Two Paradigms, în Media , Culture and
Society , vol. 2, nr. 1
Hallin, Daniel, 1994, We keep America in the Top of the World: Television Journalism
and the Public Sphere , Routledge, Londra
Hartley , John, 1982, Understanding News , Routledge, Londra [trad. rom. Hartley,
John, 2001, Discursul ”tirilor , Polirom, Ia”i ]
Hatchen, William, 1998, The Trouble of Journalism A Critical Look at Whats
Right and Wrong with the Press , Lawrence Erlbaum Associates, Londra
Hennessy, Bernard, 1981, Public Opinion , ediția a IV-a, Brooks-Cole, Monterey
351 BIBLIOGRAFIE
Herault, Bruno, 1997, La modernisation des services publics, în Sciences de la
sociØtØ , nr. 42
Hiebert, Ray; Ungurait, Donald F.; Bohn, Thomas W., 1991, Mass Media VI,
Longman, New Y ork
Huet, Armel et alii , 1978, Capitalisme et industries culturelles , Presses Universitaires
de Grenoble, Grenoble
Huisman, Denis, 1983, Le dire et le faire: essai sur la communication efficace ,
Sedes, Paris
Janowitz, Morris, 1968, The Study of Mass Communication, în David L. Sills
(coord.), International Encyclopedia of Social Sciences , Macmillan-Free Press,
New Y ork
Jary, David; Jary, Julia, 1991, The Harper Collins Dictionary of Sociology , Harper
Collins, New Y ork
Jeffres, Leo, 1986, Mass Media: Process and Effects , Waveland Press, Long
Grove
Jensen, Karl Bruhl, 1986, Making Sense of the News , Aarhus University Press,
Aarhus
Jensen, Karl Bruhl; Rosengreen, Karl, 1992, Cinq traditions à la recherche du
public, în HŁrmes , nr. 1 1-12
Johnstone, John; Slawski, Edward; Bowman, W illiam, 1976, The News People ,
University of Illinois Press, Urbana
Keane, John, 2000, Mass-media ”i democrația , Institutul European, Ia”i
Kepplinger, Hans Martin; Habermaier, Johanna, 1995, The Impact of Key Events
on the Presentation of Reality, în European Journal of Communication , nr. 3
Koch, Tom, 1990, The News as a Myth: Fact and Context in Journalism , Greenwood
Press, New Y ork
Kornhauser, William, 1968, Mass Society, în David L. Sills (ed.), International
Encyclopedia of Social Sciences , Macmillan, New Y ork
Kreps, Gary, 1990, Organizational Communication: Theory and Practice , Longman,
New Y ork
Kubey, Robert; Csikszentmihalyi, Mihaly, 1990, Television and the quality of life :
how viewing shapes everyday experience , Lawrence Erlbaum Associates, Hillsdale
Lacan, Jean-François; Palmer, Michael; Ruellan, Denis, 1994, Les journalistes:
stars, scribes , scribouillards , Syros, Paris
Lacroix, Bernard, 1993, PublicitØ politique, în Lucien Sfez (coord.), Dictionnaire
critique de la communication , PUF, Paris
LadriŁre, Paul, 1992, Espace public et dØmocratie, în Raisons pratiques , nr. 3
Lafaye, Claudette, 1998, Sociologia organizațiilor , Polirom, Ia”i
Lamizat, Bernard; Silem, Ahmed, 1997, Dictionnaire encyclopØdique des sciences
de linformation et de la communication , Ellipses, Paris
Larson, Charles, 2003, Persuasiunea: receptare ”i responsabilitate , Polirom, Ia”i
Lavoine, Yves, 1992, Le journaliste, lhistoire et lhistorien, în RØseaux , nr. 51
Lavoine, Yves, 1997, Le langage des mØdias , Presses Universitaires de Grenoble,
Grenoble
352 BIBLIOGRAFIE
Lazar, Judith, 1991, Sociologie de la communication de masse , Armand Colin, Paris
Lazarsfeld, Paul, 1972, Qualitative Analysis: Historical and Critical Essays , Allyn
& Bacon, Boston
Lazarsfeld, Paul; Merton, Robert K., 1972, Mass Communication, Popular Taste
and Organized Social Action, în K.J. McGarry (ed.), Mass Communication ,
Clive Bingley Publ., Londra
Le Bohec, Jacques, 2000, Les mythes professionnels des journalistes , LHarmattan,
Paris
Leblanc, GØrard, 1995, Du modŁle judiciaire aux procŁs mØdiatiques, în HŁrmes ,
nr. 17-18
Lenain, Pierre, 1985, La manipulation politique , Economica, Paris
Lendvai, Paul, 1980, Les fonctionnaires de la vØritØ , Robert Lafont, Paris
Lerner, Daniel, 1958, The Passing of Traditional Societies , Free Press, New Y ork
Lerner, Daniel, 1969, Communication and Change, în The Developing Countries ,
MIT Press, Cambridge
Lerner, Daniel; Schramm, Wilbur (ed.), 1976, Communication and Change , the
Last Ten Years and Next , University Press of Hawaii, Honolulu
Leroy, David J.; Sterling, Christopher H., 1973, Mass News: Practices , Controversies
and Alternatives , Prentice-Hall, New Y ork
Libois, Boris, 1994, Éthique de linformation , Éditions Universitaires de Bruxelles,
Bruxelles
Lichtenberg, James, 1991, In Defence of Objectivity, în James Curran, Michael
Gurevitch (coord.), Mass Media and Society , Edward Arnold, Londra
Lichter, Robert; Rothman, Stanley; Lichter, Linda, 1986, The Media Elite , Adler &
Adler, New Y ork
Liebes, Tamar; Katz, Elihu, 1993, The Export of Meaning: Cross-Cultural Readings
of Dallas , Polity Press, Cambridge
Lipovetsky, Gilles, 1991, Lempire de lØphØmŁre , Gallimard, Paris
Lits, Marc, 1996, RØcit, mØdias et sociØtØ , Bruylant Academia, Louvain-la-Neuve
Lochard, Guy; Soulages, Jean-Claude, 1994, Les imaginaires de la parole televisuelle,
în RØseaux , nr. 63
Lohisse, Jean, 1998, Les systŁmes de communication , Armand Colin, Paris
Lohisse, Jean, 2002, Comunicarea (de la transmiterea mecanică la interacțiune) ,
Polirom, Ia”i
Lull, J ames, 1990, Inside Familly Viewing : Ethnographic Research on Televisions
Audience , Routledge, Londra
Lull, J ames, 1995, Media , Communication , Culture A Global Approach , Columbia
University Press, New Y ork
Maarek, Philippe, 1992, Communication et marketing politique , Litec, Paris
Mallki, Liisa, 1997, News and Culture: Transitory Phenomena and the Fieldwork
Tradition , în Akhil Gupta, James Ferguson (coord.), Culture, Power and Place:
Explorations in Critical Anthology , Duke University Press, Durham
Mancini, Paolo; Swanson, David, 1996, Introduction, în Paolo Mancini, David
Swanson (ed.), Politics , Media and Modern Democracy , Praeger, Westport
353 BIBLIOGRAFIE
Marinescu, Valentina, 2005, Metode de studiu în comunicare , Niculescu, Bucure”ti
Mathien, Michel, 1989, Le systŁme mØdiatique , Hachette, Paris
Mathien, Michel, 1992, Les journalistes et le systŁme mØdiatique , Hachette, Paris
Mattelart, Armand, 1994, Linvention de la communication , La DØcouverte, Paris
Mattelart, Armand; Neveau, Erik, 1996, Cultural Studies Stories. La domestication
dune pensØe sauvage?, în RØseaux , nr. 80
Mattelart, Tristan, 1995, Le cheval de Troie audiovisuel , Presses Universitaires de
Grenoble, Grenoble
McLuhan, Marshall, 1975, Galaxia Gutenberg , Editura Politică, Bucure”ti
McQuail, Denis, 1977, The Influences and Effects of Mass Media, în J ames
Curran (ed.), Mass Communication and Society , Edward Arnold, Londra
McQuail, Denis, 1985, Mass Media, în Adam Kuper, Jessica Kupper (ed.), The
Social Science Encyclopedia , Routledge, Londra
McQuail, Denis, 1987, Mass Communication Theory , Sage, Londra
McQuail, Denis, 1992, Media Performance: Mass Communication and Public
Interest , Sage, Londra
McQuail, Denis, 1996, Mass Communication Theory , Sage, Londra
Meyrowitz, Joshua, 1985, No Sense of Place The Impact of Electronic Media on
Social Behaviour , Oxford University Press, New Y ork
MiŁge, Bernard, 1989/1997, La sociØtØ conquise par la communication (vol I ”i II),
Presses Universitaires de Grenoble, Grenoble [trad. rom. MiŁge, Bernard, 2000a,
Societatea cucerită de comunicare , Polirom, Ia”i ]
MiŁge, Bernard, 2000b, Les industries du contenu face a lordre informationnel ,
Presses Universitaires de Grenoble, Grenoble
Mihăilescu, Ioan, 2003, Sociologie generală , Polirom, Ia”i
Missika, Liliane, 1994, Dircoms et journalistes: une convergence du flou, în
RØseaux , nr. 64
Molotch, Harvey; Lester, Marilyn, 1981, News as Purposive Behaviour, în Stanley
Cohen, Jock Y oung (ed.), The Manufacture of News , Sage, Londra (republicat în
D. Berkowitz [ed.], 1997)
Monet, Dominique, 1998, MultimØdia , Flammarion, Paris
Morin, Edgar, 1969, La rumeur dOrlØans , Seuil, Paris
Morley, David, 1992, Television, Audiences and Cultural Studies , Routledge, Londra
Mowlana, Hamid; Wilson, Laurie, 1990, The Passing of Modernity : Communication
and the Transformation of Society , New Y ork, Longman
Mueller, Milton, 1994, Le service universel dans lhistoire du tØlØphone, în
RØseaux , nr. 66
Musso, Pierre, 1992, Économie politique des reseaux, în Cinemaction , nr. 62
Neveu, Erik, 1995, Les Ømissions politiques à la tØlØvision, în HŁrmes , nr. 17-18
Neveu, Erik; Quere, Louis, 1996, PrØsentation, în RØseaux , nr. 75
Newsom, Doug; Kruckeberg, Dean; Turk, Judy, 2003, Totul despre relațiile publice ,
Polirom, Ia”i
Newsom, Doug; Scott, Allen; Turk, Judy, 1993, This Is PR , Woodsworth,
Belmont
354 BIBLIOGRAFIE
Nicolae, Tudorel, 2005, Constrângeri ”i libertăți organizaționale în instituțiile de
presă, teză de doctorat, Universitatea din Bucure”ti
Nimmo, Dan; Combs, James, 1990, Mediated Political Realities , Longman, New Y ork
Noelle-Neuman, Elisabeth, 1992, The Contribution of Spiral of Silence Theory to
an Understanding of Mass Media, în Stanley Rothman (ed.), The Mass Media in
Liberal Democratic Societies , Paragon House, New Y ork
Nordenstreng, Kaarle; Topuz, Hifzi, 1989, Journalists: Statuts , Rights and
Responsabilities , International Organization of Journalists, Praga
OBrien, Dean, 1983, The News as Environment, în Journalism Monograph , nr. 85
OSullivan, Tim et alii , 1994, Key Concepts in Communication and Cultural Studies ,
Routledge, Londra [trad. rom. OSullivan, Tim, 2002, Concepte fundamentale în
”tiințele comunicării ”i studiile culturale , Polirom, Ia”i ]
Olivesi, StØphane, 1998, Histoire politique de la tØlØvision , LHarmattan, Paris
Paletz, David; Entman, Robert, 1981, Media Power and Politics , Macmillan, New
Yo r k
Palmer, Michael; Ruellan, Denis, 2002, Jurnali”tii vedete, scribi sau conțopi”ti ,
Tritonic, Bucure”ti
Palmer, Michael, 2003, Bătălia pentru ”tiri , Tritonic, Bucure”ti
Parenti, Michael, 1986, Inventing Reality: the Politics of the News Media , St.
Martins Press, New Y ork
Park, Robert, 1972, News as a Form of Kno wledg e, în Mass Media and
Communication , Hasting House, New York
Pasquier, Dominique, 1997, TØlØvision et apprentissages sociaux: les sØries pour
les adolescents, în Paul Beaud et alii , Sociologie de la Communication , CNET,
Paris
Pedelty, Mark, 1995, War Stories: The Culture of Foreign Correspondents , Routledge,
New York
Pember, Don, 1992, Mass Media in America , Macmillan, New Y ork
Petcu, Marian, 1998, Puterea ”i cultura , Polirom, Ia”i
Picard, Robert, 1989, Media Economics: Concepts and Issues , Sage, Newbury
Park
Portes, Alejandro; Walton, John, 1976, Urban Latin America: the Political Condition
from Above and Below , University of Texas Press, Texas
Postman Neil, 1986, Se distraire à en mourir , Flammarion, Paris
Postman, Neil; Powers, Steve, 1992, How to Watch TV News , Penguin Books, New Y ork
Provonost, Gilles, 1993, Loisir et sociØtØ , Presses Universitaires de QuØbec, QuØbec
Real, Michael, 1977, Mass-Mediated Culture , Prentice-Hall, Londra
Real, Michael, 1989, Super Media , Sage, Londra
Reynie, Denis, 1996, Opinion Publique, în Philippe Raynaud, Stephane Rials
(ed.), Dictionnaire de philosophie politique , PUF, Paris
Rieffel RØmy, 2005b, Sociologie des mØdias , ediția a II-a, Ellipses, Paris
Rieffel, RØmy , 1984, LØlite des journalistes , PUF, Paris
Rieffel, RØmy, 1993, Professionnels, în Lucien Sfez (ed.), Dictionnaire critique
de la communication , PUF, Paris
355 BIBLIOGRAFIE
Rieffel, RØmy, 1995, MØdias et vie politique, în Claude-Jean Bertrand (ed.),
MØdias , Ellipses, Paris [trad. rom. Bertrand, Claude-Jean, 2001, Introducere în
presa scrisă ”i vorbită , Polirom, Ia”i ]
Rieffel, RØmy , 2005a, Que sont les medias? , Gallimard, Paris
Rioud, Georges, 1987, Les mØdias et la vie quotidienne, în Le pouvoir des mØdias ,
PUF, Paris
Rivers, William L., Schr amm, W ilbur, 1969, Responsibility in Mass Communication ,
Harper-Row, New Y ork
Rock, Paul, 1984, Subculture, în Michael Mann, The International Encyclopedia
of Sociology , The Continuum, New Y ork
Rogers, Everett, 1976, Communication and Development: Critical Perspectives ,
Sage, Beverly Hills
Rootes, C.A., 1993, Mass Culture, în William Outhwaite, Tom Bottomore (ed.),
The Blackwell Dictionary of Twentieth Thought , Blackwell, Oxford
Roshco, Bernard, 1975, Newsmaking , University of Chicago Press, Chicago
Ruellan, Denis, 1993, Le professionalisme du flou: identitØ et savoir-faire des
journalistes français , Presses Universitaires de Grenoble, Grenoble
Ruellan, Denis, 1997, Les PRO du journalisme: de lØtat au statut , la construction
dun espace professionnel , Presses Universitaires de Rennes, Rennes
Ryan, John; Wentworth, W illiam, 1999, Media and Society: the Production of
Culture in the Mass Media , Allyn & Bacon, Boston
Safire, William, 1993, New Political Dictionary , Random House, New Y ork
Sartori, Giovanni, 1999, Teoria democrației reinterpretată , Polirom, Ia”i
Schiller, Dan, 1981, Objectivity and the News: The Public Rise of Commercial
Journalism , University of Pennsylvania Press, Philadelphia
Schiller, Herbert, 1976, Communication and Cultural Domination , International
Arts and Science Press, New Y ork
Schlessinger, Philip, 1990, Rethinking the Sociology of Journalism, în Marjorie
Ferguson (ed.), Public Communication: The New Imperatives , Sage, Londra
Schram, Martin, 1987, The Great American Video Game: Presidential Election in
the Television Age , Morrow, New Y ork
Schramm, Wilbur, 1964, Mass Media and National Development: The Role of
Information in the Developping Countries , Standford University Press, Standford
Schudson, Michael, 1978, Discovering the News , Basic Books, New Y ork
Schudson, Michael, 1987, Le temps-presse: comment linformation se conjugue,
în MØdiasPouvoirs , nr. 6
Schudson, Michael, 1989, The Sociology of News Production, în Media , Culture
and Society , vol. 1 1, nr. 7
Schudson, Michael, 1995, The Power of News , Harvard University Press, Cambridge/
Londra
Schudson, Michael, 2003, The Sociology of News , W.W . Norton & Comp., New Y ork
Schwartzenberg, Roger-GØrard, 1995, Statul spectacol , Scripta, Bucure”ti
Seib, Philip, 2001, Politicienii ”i mijloacele de informare în masă, în Doru Pop
(coord.), Mass-media ”i democrația , Polirom, Ia”i
356 BIBLIOGRAFIE
Severin, Werner; Tankard jr., James W., 1988, Communication Theories , Longman,
New York
Severin, Werner; Tankard jr., James W., 2004, Perspective asupra teoriilor comunicării
de masă , Polirom, Ia”i
Shils, Edward, 1971, Mass Society and Its Culture, în Bernard Rosenberg, David
M. White (ed.), Mass Culture Revisited , Van Nostrand Reinhold Comp., New Y ork
Sicard, Marie-Noșle, 1998, Entre mØdias et crises technologiques , Presses Univer sitaires
de Septrion, Lille
Siebert, Fred; Peterson, Theodore; Schramm, Wilbur, 1976, Four Theories of the
Press, ediția a II-a, University of Illinois Press, Chicago
Sigal, Leon, 1973, Reporters and Officials , D.C. Heath, Lexington
Silverstone, Roger, 1994, Television and Everyday Life , Routledge, Londra
Soloski, John, 1989, News Reporting and Professionalism: Some Constraints on
the Reporting of the News, în Media, Culture and Society , vol. 1 1, nr. 2
Sood, Rahul; Stockdale, Geoffrey; Rogers, Everett M., 1987, How the News
Media Operate in Natural Disaster, în Journal of Communication , vol. 37, nr. 3
Sparks, Colin, 1995, The Media as a Power for Democracy, în The Public , nr. 1
Sparks, Colin, 2000, Introduction. The Panic over News, în Colin Sparks, Tulloch
John, Tabloid Tales. Global Debates over Media Standards , Sage, Londra
Splichal, Slavko; Sparks, Colin, 1994, Journalists for the 21st Century , Ablex,
Norwood
Sreberny-Mohammadi, Annabelle et alii (ed.), 1997, Media in a Global Context ,
Edward Arnold, Londra
Stephens, Mitchell, 1997, A History of the News , Harcourt Brace, Fort Worth
Storey, John, 2003, Inventing Popular Culture , Blackwell, Malden
Strinati, Dominic, 1995, An Introduction to Theories of Popular Culture , Routledge,
Londra
Swain, Bruce, 1978, Reporters Ethics , Iowa State University Press, Iowa
Tăma”, Sergiu, 1993, Dicționar politic , Editura Academiei Române, Bucure”ti
Tetu, Jean-François, 1997, Sciences de la Communication, în Cacaly, Serge (ed.),
Dictionnaire encyclopØdique de linformation et de la documentation , Nathan, Paris
Thayer, Leo, 1982, On the Mass Media and Mass Communication, în Gary
Gumpert (ed.), Inter-Media: Interpersonal Communication in a Media World ,
Oxford University Press, Oxford
Thompson, John, Ideology and Modern Culture , Standford University Press, Standford
Thoveron, Gabriel, 1990, La communication politique aujourdhui , De Boek, Bruxelles
Tismăneanu, Vladimir, 1997, Reinventarea politicului , Polirom, Ia”i
Toussaint-Desmoulins, Nathalie, 1992, LØconomie des mØdias , PUF, Paris, 1992
Toussaint-Desmoulins, Nathalie, 1995, LØconomie des mØdias. La gestion des
mØdias, în Claude-Jean Bertrand (ed.), MØdias , Ellipses, Paris [trad. rom.
Bertrand, Claude-Jean, 2001, Introducere în presa scrisă ”i vorbită , Polirom, Ia”i ]
Tremblay, Gaștan, 1990, Introduction, în Gaștan Tremblay (ed.), Les industries de
la culture et de la communication au QuØbec et au Canada , Presses Universitaires
de QuØbec, QuØbec
357 BIBLIOGRAFIE
Tremblay, Gaștan, 1997, Les thØories des industries cultur elles face au progres de
la numØrisation et de la convergence, în Sciences de la SociØtØ , nr. 40
Tristani-Potteaux, Françoise, 1983, Linformation malade de ses stars , J.J. Pauvert,
Paris
Truxillo, Jean-Paul; Corso, Philippe, 1991, Dictionnaire de la communication ,
Armand Colin, Paris
Tuchman, Gaye, 1978, Making News: A Study in the Construction of Reality , Free
Press, New Y ork
Tudor, Marius; Gavrilescu Adrian, 2002, Democrațtia la pachet: elita politică în
România post-comunistă , Compania, Bucure”ti
Tumber, Howard; Prentoulis, Maria, 2005, Journalism in the Making of a Profession,
în Hugo De Burgh (ed.), Making Journalists , Routledge, Londra
Tunstall, Jeremy, 1971, Journalists at Work , Sage, Londra
V erdery, Katherine, 1994, Rezistență ”i compromis , Humanitas, Bucure”ti
Vistel, Jacques, 1992, Quest-ce quun journaliste? , Service Juridique et Technique
de lInformation (SJTI), Paris
Vlăsceanu, Mihaela, 2003, Organizații ”i comportament organizațional , Polirom,
Ia”i
V ogel, Harold, 1998, Entertainment Industry Economics , Cambridge University Press,
Cambridge
W allerstein, Immanuel, 1992/1993, Sistemul mondial modern (vol. I-IV), Meridiane,
Bucure”ti
W alter, Jean-Jacques, 1982, Les machines totalitaires , Denoel, Paris
W atson, James; Hill, Anne, 1989, A Dictionary of Communication and Media
Studies , Edward Arnold, Londra
W eaver, David, 1998, Journalists Around the World: Commonalities and Differences,
în David Weaver (ed.), The Global Journalist: News People Around the World ,
Hampton Press, Cresskill
W eaver, David, 2005, Who are Journalists, în Hugo de Burgh (ed.), Making
Journalists , Sage, Londra
W eaver, David; Wilhoit, George, 1986, The American Journalist , Indiana University
Press, Bloomington
W einer, Richard, 1990, Dictionary of Media and Communication , Websters New
W orld, New Y ork
White, David M., 1950, The Gatekeeper: A Case Study in the Selection of News,
în Journalism Quartertly , nr. 27
Wirth, Louis, 1972, Consensus and Mass Communication, în K.J. McGarry (ed.),
Mass Communication , Clive Bingley, Londra
W olton, Dominique, 1991, Wargame , Flammarion, Paris
Wright, Charles R., 1964, Functional Analysis and Mass Communication, în Lewis
Anthony Dexter, David M. White (ed.), People , Society and Mass Communication ,
Macmillan, New Y ork
Zamfir, Cătălin; Vlăsceanu, Lazăr (coord.), 1993, Dicționar de sociologie , Babel,
Bucure”ti
Collegium. Media
au ap\rut:
Mihai Coman (coord.) Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare (vol. I [i II)
John Hartley Discursul [tirilor
Roger Silverstone Televiziunea ‘n via]a cotidian\
Bernard MiŁge Societatea cucerit\ de comunicare
Cristina Coman Rela]iile publice [i mass-media
Lumini]a Ro[ca Formarea identit\]ii profesionale a jurnali[tilor
Michael H. Haas, Uwe Frigge, Gert Zimmer Radio management. Manualul jurnalistului
de radio
Claude-Jean Bertrand O introducere ‘n presa scris\ [i vorbit\
Tim OSullivan, John Hartley, Danny Saunders, Martin Montgomery, John Fiske
Concepte fundamentale din [tiin]ele comunic\rii [i studiile culturale
Clifford G. Christians, Mark Fackler, Kim B. Rotzoll, Kathy Brittain McKee Etica
mass-media. Studii de caz
Doru Pop (coord.) Mass-media [i democra]ia
Kent R. Middleton, Robert Trager, Bill F. Chamberlin Legislația comunicării publice
Isabelle Pailliart (coord.) Spa]iul public [i comunicarea
Pierre M glin (coord.) Industriile educa]iei [i noile media
Mihai Coman Mass-media ‘n Rom^nia post-comunist\
John Fiske Introducere ‘n [tiin]ele comunic\rii
Luminița Ro”ca Producția textului jurnalistic
M\d\lina B\l\[escu Manual de produc]ie de televiziune
Werner J. Severin, James W. Tankard Teoriile comunic\rii de mas\
Asa Briggs, Peter Burke O istorie socială a mass-media. De la Gutenberg la internet
Daniela Zeca-Buzura Jurnalismul de televiziune
Patrick Charaudeau, Rodolphe Ghiglione Talk show-ul. Despre libertatea cuvântului ca mit
Sorin Preda Tehnici de redactare în presa scrisă
Phil Andrews Jurnalismul sportiv. O introducere
Sorin Preda Jurnalismul cultural ”i de opinie
David Randall Jurnalistul universal (edi]ia a II-a)
Barbie Zelizer Despre jurnalism la modul serios
Daniela Zeca-Buzura Totul la vedere. Televiziunea după Big Brother
Mihai Coman Introducere ‘n sistemul mass-media (edi]ia a III-a)
în pregătire:
Marian Petcu Istoria jurnalismului ”i a publicității în România
Jock Lauterer Ziarul local
Bun de tipar: septembrie 2007. Apărut: 2007
Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 P.O. Box 266
700506, Ia”i, Tel. & Fax: (0232) 21.4 1.00 ; (0232) 21.41.1 1 ;
(0232) 21.74.40 (difuzare); E-mail: office @polirom.ro
Bucure”ti, B-dul I.C. Brătianu nr. 6, et. 7, ap. 33,
O.P. 37 P.O. Box 1-728, 030174
Tel.: (021) 313.89.78 ; E-mail: office.bucuresti @polirom.ro
Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l.
str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucure”ti
Tel./Fax: 211.32.60, 212.29.27, E-mail: office @luminatipo.comRedactor: Diana Soare
Coperta: Carmen Parii
Tehnoredactor: Daniel Scurtuwww.polirom.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: 2 INTRODUCERE ˛N SISTEMUL MASS-MEDIA ‘ 1999, 2004, 2007 by Editura POLIROM www.polirom.ro Editura POLIROM Ia[i, B-dul Carol I nr. 4, P.O. Box 266,… [606440] (ID: 606440)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.