Copyright imagine FAP [606225]

Copyright imagine © FAP
SNSPA – FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE
PUBLICĂ

Ghid Anti -plagiat

București, 2015

Ghid anti -plagiat, 2015
2 Cuprins

Preambul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 3

1. Aspecte conceptuale. Definiții ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 4

1.1. Proprietatea intelectuală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 4
1.2. Dreptul de autor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 4
1.3. Plagiatul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 6
2. Plagiatul – o temă constantă în scrierele academice ………………………….. ………………………….. … 6

2.1. Tipuri de plagiat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 6
2.2. Evidențe empirice și teoretice ………………………….. ………………………….. ………………………… 9
2.2.1. Exemplul nr. 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 9

2.2.2. Exemplul nr. 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 9

3. Soluții … ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 10

3.1. Reguli minimale privind prezentarea surselor de documentare ………………………….. ……… 12
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 17

Ghid anti -plagiat, 2015
3 Preambul
Încă din anul 2000, de la Consiliul European de la Lisabona, statele membre și Uniunea
Europeană și-au redefinit angajamentele în ceea ce privește cercetarea, cunoașterea și inovarea,
și au aprobat crearea Spațiului European pentru Cercetare. Spațiul European pe ntru Cercetare
„îmbină: o piață internă europeană pentru cercetare, în care cercetătorii, tehnologiile și
cunoștințele circulă liber” (COM, 2007, p. 2) . Mai mult, concluziile Preșe dinției Consiliului
European din mai 2008 au subliniat că: „ pentru a crea o economie cu adevărat modernă și
competitivă, statele membre și Uniunea Europeană, bazându -se pe creațiile științifice și
tehnologice, trebuie să elimine obstacolele din calea liberei circulații a cunoașterii” (European
Council, 2008, p. 5). Cea de -a cincea libertate de mișcare re aduce în dezbatere tema proprietății
intelectuale. În acest context, politica privind formarea resurselor umane este definitorie și crește
responsabilitatea universităților în ceea ce p rivește pregătirea viitorilor producători și utilizatori
de cunoștințe și tehnologii. Prin urmare, apărarea proprietății intelectuale este importantă nu doar
pentru susținerea creativității și inovării, ci și pentru îmbunătățirea practicilor concurențiale.
Așadar, c onstrânse să rămână competitive, universitățile trebuie să se pregătească pentru
a face față oportunităților și provocărilor lansate de crearea unui cadru european de cercetare. De
asemenea, trebuie reținut că universitatea este o structură com plexă în cadrul căreia cei mai mulți
studenți învață puterea argumentului și descoperă bucuria autonomiei și libertății de exprimare.
Mai mult, pe toată durată studiilor universitare, beneficiarii direcții ai serviciului educațional nu
dobândesc doar cunoș tințe teoretice, ci și competențe și deprinderi care se reflectă atât în
comportamentul din viața publică, cât și în cel din viața privată.
Materialul de față se adresează, în primul rând studenților de la specializarea
Administrație publică a Facultății de Administrație Publică – SNSPA, dar în cadrul audienței, în
sens larg, se pot regăsi toți cei care doresc să realizeze cercetări sau să folosească rezultatelor
unor cercetări pentru fundamentarea propriilor argumente. În acest context, o biectivul princip al
al acestui ghid este de a sprijini studenții și cercetătorii, în sens larg, să contribuie la crearea unei
culturi universitare în care etica academică are un loc aparte, având în vedere „rolul crucial pe
care o universitate îl are în maturizarea intelec tuală, profesională și, nu în ultimul rând, morală a
studenților” (Miroiu, 2005 , p.4) . Materialul, structurat sub forma unui ghid antiplagiat,
sistematizează o parte din reglementările naționale în vigoare și din vasta literatură de
specialitate există în momentul de față pe problematica eticii universitare, scrierii lucrărilor de
cercetare, evitarea plagiatului ș.a.m.d. urmărind o prezentare succintă a elementelor menționate
mai sus, prezenta lucrare își creionează propriile limite, ceea ce impune trimiter ea către
parcurgerea unui număr cât mai mare de alte materiale care oferă perspective asupra cercetării în
domeniul științelor sociale.

Ghid anti -plagiat, 2015
4 1. Aspecte conceptuale. Definiții
1.1. Proprietatea intelectuală
Proprietatea intelectuală reprezintă creațiile utilitar e și ale minții umane: invenții, simboluri,
imagini, desene, mărci utilizate în activități comerciale, opere literare și artistice, care prin
intermediul legilor naționale și internaționale sunt protejate. În mod tradițional, p roprietatea
intelectuală are două componente (European Commission, 2003, p.8) :
▪ proprietatea industrială care include: creațiile tehnice – invenții, desene și modele
industriale; brevetele; elementel e distinctive – mărcile și indicațiile geografice, numele
comercial.
▪ drepturile de auto r și drepturile conexe acestuia .

Fig. nr. 1: Structura proprietății intelectuale
Sursa: autorul în baza legislației în materie

În România, pentru fiecare componentă , în parte, au fost elaborate instrumente legislative
și create instituții de special itate. Astfel, prop rietatea industrială este în grija Oficiului de Stat
pentru Invenții și Mărci (OSIM), în timp ce, drepturile de autor și drepturile conexe se găsesc
sub jurisdicția Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA). Ambele fațete ale
proprietății intelectuale sunt importante pentru activita tea de cercetare și dezvoltare, dar din
rațiuni legate de atingerea obiectivului acestui ghid, lucrarea de față va aborda doar problematica
drepturilor de autor și încălcarea acestora.

1.2. Dreptul de autor
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și
completările ulterioare asigură cadrul juridic și definește dreptul de autor ca ansamblul
drepturilor recunoscute „asupra unei opere literare, artistice sau științifi ce, precum și asupra altor
opere de creație intelectuală” (L. nr. 8/1996, art. 1). Autorul unei opere este persoana/persoanele
care au creat opera. Potrivit legii (art.4), în ceea ce privește calitatea de autor operează prezumția
conform căreia „până la p roba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru
prima dată la cunoștință publică este autorul operei”. Cu toate acestea, în anumite situații expres
menționate de lege, alte persoane fizice sau juridice pot beneficia de protecția acordat ă autorului
(L. nr. 8/1996, art. 3). Proprietate a
intelectuală Proprietatea industrială:
– creațiile tehnice
– brevetele
– elementele distinctive Drepturile de autor
și drepturile
conexe acestuia = +

Ghid anti -plagiat, 2015
5 Cu privire la ceea ce este protejat prin dreptul de autor, textul legislativ cu modificările și
completările ulterioare (L. nr. 8/1996, art. 7, art. 8, art. 9) enumeră exhaustiv categoriile de
lucrări. O prezentare sintetică a acestora este redată în tabelul de mai jos:
Cu privire la următoarele opere […] legiuitorul român a
considerat că […]
1 2
scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte
opere scrise sau o rale, precum și programele pentru calculator; √
operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare,
manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice; √
știrile și informațiile de presă; √
opere le dramatice, dramatico -muzicale, operele coregrafice și pantomimele; √
operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale; √
operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr -un procedeu analog
fotografiei; √
operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură,
litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și a metalului,
desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor destinate unei u tilizări
practice; √
operele de arhitectura, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează proiectele
de arhitectur ă; √
lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și științei în general. √
textele ofi ciale de natura politic ă, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile oficiale
ale acestora; √
culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile și antologiile,
colecțiile sau compilațiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care,
prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații intelectuale. √
ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de funcționare sau
conceptele matematice ca atar e și inven țiile, conținute într -o oper ă, oricare ar fi modul de
preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare; √
traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale și orice alte
transformări ale unei opere literare, artistice sau științifice care reprezintă o munc ă
intelectuală de creație; √
simbolurile oficiale ale statului, ale autorit ăților publice și ale organizațiilor, cum ar fi: stema,
sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și medalia; √
mijloacele de plat ă; √
compozitiile muzicale cu sau fără text; √
simplele fapte și date. √
Legendă : 1 = se bucură de protecție prin dreptul de autor; 2 = nu se bucură de protecție prin dreptul de autor.

Tabelul nr. 1: Obiectul dreptului de autor
Sursa: autorul în baza Legii nr. 8/1996 cu modificările ulterioare

Asupra creațiilor protejate de lege, prin intermediul dreptului de autor, au fost conturate o
serie de drepturi sub aspect moral pe care trebuie să le dețină autorul unei opere, și anume (L. nr.
8/1996, art. 10):
▪ dreptul de a decide dacă, în ce mod , și când va fi adusă opera la cunoștința publică;
▪ dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei;
▪ dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoștința publică;

Ghid anti -plagiat, 2015
6 ▪ dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de
utilizare, prejudiciați prin exercitarea retractării.
▪ dreptul de a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări,
precum și oricărei atinger i aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputația sa;
Reflectând asupra drepturilor enumerate mai sus, observăm că „dreptul de a pretinde
respectarea integrității operei […]” este cel mai sensibil de garantat și protejat, având în vedere
dezvoltarea informațională și digitală a societății care a adus cu sine și anumiți factori negativi,
cum ar fi, creșterea acțiunilor de plagiat.

1.3. Plagiatul
Din punct de vedere juridic, plagiatul este definit ca „însușirea ideilor, metodelor,
procedurilor, tehno logiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care
acestea au fost obținute, prezentându -le drept creație personală (L. nr. 206/2004, art. 4). În
mediul academic (Shafir, 2014), plagiatul este definit drept „preluarea ideilor, cuvintelor,
limbajului unei alte persoane fără a cita sau fără a cita în mod adecvat în lucrarea proprie sursa
informației”. Potrivit unor autori (Miroiu, 2005 , p. 23) plagiatul constituie „ preluarea integrală
sau parțială a unui material realizat de un alt autor, și prezentarea acestuia ca aparținând propri ei
persoane (fie într -o lucrare scrisă, de tipul referatelor, articolelor, tezelor de licență, experiment,
etc. fie într -o prezentare orală). Cu alte cuvinte, plagiatul constituie încălcarea dreptului d e autor.
În acest context, având în vedere că în spațiul universitar, actorii implicați în procesul de
învățământ interacționează în mod continuu cu ideile, modelele, teoriile altor persoane etc., grija
pentru evitarea plagiatului devine o constantă a actu lui academic.

2. Plagiatul – o temă constantă în scrierele academice
2.1. Tipuri de plagiat
Pentru a respecta drepturile de autor, altfel spus, pentru a evita plagiatul este necesar ă
cunoașterea modalitățile de citare corectă , dar și multitudinea formel or pe care o acțiune de
plagiat o poate îmbrăca. Literatura de specialitate (Coravu, 201 3; Shafir, 2012; Turnitin, 2012)
oferă o paletă bogată în ceea ce privește tipurile de plagiat, pornind de la plagiatul voluntar și
până la plagiatul involuntar. Pentru a evita crearea unor confuzii în rândul cititorilor, găsim utilă
o succintă prezentare a conceptului de plagiat involuntar. Astfel, î n unele studii dedicate acestei
teme (Miroiu, 2005, p. 23; Coravu, 2013) plagiatul involuntar este definit ca „ folosirea greșită a
sistemul de citare, sau neindicarea sursei unui material” [ca urmare a necunoașterii tehnicilor de

Ghid anti -plagiat, 2015
7 citare, a neindentificării sursei fragmentului folosit sau a necunoașterii faptului că informația nu
face parte din fondul de cunoaștere comună – completarea noastră ] sau „ca rezultat al lipsei de
informare cu privire la practicile care încalcă etica științifică” . Într-o abordare ne exhaustivă, o
tipologie a plagiatului poate fi următoarea :
Plagiatul direct, integral : „preluarea unui text [cuvânt cu c uvânt] și folosirea acestuia în
propriul text fără a cita autorul sursă. Se consideră plagiat direct și situația în care, textul
preluat este încadrat de propriile idei, dar lipsesc ghilimelele sau parafrazarea pentru textul
preluat și indicarea referinței ” (Shafir, 2012 ).

Plagiatul de tip mozaic: „preluarea unor fragmente dintr -o sursă/din mai multe surse,
schimbând unele cuvinte, dar fără însă a parafraza în mod adecvat și fără a include textul între
ghilimele”. Este apreciat ca plagiat de tip mozaic, si tuația în care autorul unei lucrări nu face o
distincție clară între propriile idei și ideile altor autori ale căror opere le -a consultat în
formularea propriilor argumente și în elaborarea lucrării (Shafir, 2012 ).

Plagiatul prin parafrazarea inadecvată: „parafrazarea unui text cu schimbarea unor cuvinte și
redarea în forma sa originală, fără reformularea ideii sursă cu propriile cuvinte” ( UBB , 2014).

Plagiatul prin parafrazarea necitată: „folosirea cuvintelor proprii pentru exprimarea ideilor altor
autor i”. Acest comportament se consideră plagiat deoarece ideile sunt proprietatea autorului
materialului sursă și atunci se impune includerea unei referințe clare către sursă, chiar dacă
formularea inițială a fost schimbată în mod semnificativ (Shafir, 2012).

Plagiatul prin nerespectarea obligației de originalitate: „folosirea unui număr mare de paragrafe
sau idei din sursele consultate, cu citarea acestora, dar în proporție mult prea mare, astfel încât
acestea alcătuiesc majoritatea lucrării” (Coravu, 201 3; plagiarism.org).

Autoplagiatul: prezentarea sau publicarea aceleiași opere/cercetări sub un al titlu sau într -un
context diferit.
Notă: tema se poate repeta, dar nu și conținutul lucrării ( Miroiu, 2005, .p. 25).
Plagiatul prin citarea fără referință: „folosirea textului preluat cu utilizarea ghilimelelor, dar
fără indicarea sursei/referinței originale” (Shafir, 2012).
Plagiatul săvârșit prin ner espectarea obligației de a cita sau de a face trimitere la referințe
poate fi regăsit în cadrul practicii sub mai multe variante. O expunere utilă scopului lucrării de
față este oferită de Coravu (201 3), și anume: (a) plagiatul prin respectarea parțială a obligației de
a cita – „autorul citează în mod adecvat sursele consulta te, dar nu pentru toate ideile și
argument ele preluate”; (b) plagiatul prin citarea inexactă – „autorul furnizează informații

Ghid anti -plagiat, 2015
8 1. Clona: prezentarea sau transmiterea lucrării altui autor,
cuvânt cu cuvânt, ca fiind propria lucrare.
2. Copierea sau CTRL -C: o parte din lucrare cuprinde
fragmente semnificative de text dintr -o altă sursă necitată .
3. Find -Replace : schimbarea unor cuvinte și fraze, dar
menținerea conținutului esențial/principal al sursei .
4. Remix : parafrazarea câtorva surse astfel încât conținutul
lor să se potrivească .
5. Reciclarea : reutilizarea propriilor lucrări fără citare .
Autoplagiatul
6. Hibrid: combinarea unor surse cit ae corect cu pasaje
copiate (fără citare) într -o singură lucrare.
7. Confuzie: o lucrare care reprezintă un mix de materiale
copiate din diferite surse fără citare corectă a acestora.
8. Eroare: o lucrare care include care nu există sau care
nu conține informa ții corecte despre sursă .
9. Agregat: o lucrare care include citări corecte, dar
lucrarea este lipsită de contribuții originale.
10. Re-tweet : o lucrare care include citări corecte, dar se
apropie prea mult ca formulare și/sau structură cu textul original . incorecte sau incomplete cu privire la sursa consultată”; (c) plagiatul prin neutilizarea
ghilimelelor – „autorul citează corect sursele, dar nu pune în ghilimele textul ca re a fost preluat
integral sau aproape cuvând cu cuvânt”. Într-o abordare plastică, turnitin oferă o reprezentare a
tipurilor de plagiat, de la cel mai grav până la cea mai ușoară formă de plagiat. ( Notă: plagiatul
se pedepsește indiferent de forma pe care o îmbracă! ). Așadar, prezentarea următoare are doar o
natură informativă, fără a induce ideea că o formă sau alta este tolerată în lucrările de cercetare.
Astfel, conform studiului r ealizat de turnitin (2012) sunt identificate următoarele 10 tipuri de
plagiat:

Ghid anti -plagiat, 2015
9 Astfel, având în vedere cele de mai sus, g ranița dintre realizarea unui plagiat (în oricare
din formele sale) și elaborarea unei lucrări științifice care să respecte rigorile et icii și cercetării
academice este foarte „subțire”, având în vedere că , [pe bază de apreciere ] folosirea unor definiții ,
sintagme, informații , considerate de către comunitatea academică ca făcând parte din fondul de
noțiuni de bază sau din cunoașterea comună , nu este calificată drept plagiat.

2.2. Evidențe empirice și teoretice
Plagiatul voluntar sau involuntar se sancționează deoarece materialul asupra căruia se
realizează plagiatul (o carte/un capitol/secțiune dintr -o carte/un articol/un curs/o altă lucrare
[proprie sau a un ui coleg]/ o pagină de internet/etc.) este protejat prin intermediul mecanismelor
dezvoltate pentru garantarea dreptului de autor. În mediul academic, tuturor participanților li se
solicită elaborarea sau prezentarea unor lucrări originale, construite pe ba za principiilor codului
etic (SNSPA, 2006). Pentru exemplificarea celor prezentate în rândurile de mai sus , aducem în
atenția cititorilor câteva exemple.

2.2.1. Exemplul nr. 1
Versiunea originală [una din …] Versiunile plagiat e [una din …] Versiunile ne-plagiat e
Apariția și dezvoltarea
conceptului de management
corespunde unde evoluții
progresive a societății. Dacă
anumite evoluții au fost rapide,
nevoia de claritate a prezentării
conduce la opoziția dintre o
concepție tradițională și una
modernă. Dezvoltarea managementului
corespunde unei evoluții a
societății. Nevoia de claritate a
prezentării conduce la opoziția
dintre o concepție tradițională și
una modernă, dacă anumite evoluții
au fost rapide. Managementul este un concept evolutiv,
progresul soci etății determinându -i
modelarea. În acest sens, Matei (2006:13)
sugerează că prezentarea
managementului „determină opoziția
dintre o concepție tradițională și una
modernă”.
Matei Lucica. 2006. Managemnt
public, ed. a 2 -a, Ed.
Economică. București. p.13. Motivație: 1. autorul a schimbat
doar câteva cuvinte și a schimbat
structura propoziției originale;
2. autorul nu a citat sursa . Motivație: 1. autorul prezintă textul
original cu propriile sale cuvinte;
2. autorul folosește ghilimele atunci când
folosește c uvintele autorului sursă și
citează corect sursa.
Tabelul nr. 2: Comentariu exemplu plagiat
Sursa: Iancu, 2012

2.2.2. Exemplul nr. 2
Versiunea originală [una din …] Versiunile plagiate [una din …] Versiunile ne -plagiate
În contextul procesului de
aderare la Uniunea Europeană,
statele candidate din Europa Statele candidate din Europa
Centrală și de Est a u acceptat
formulările Comisiei „cu privire la Statele candidate din Europa Centrală și
de Est au acceptat formulările Comisiei
„cu privire la consolidarea administrativă,

Ghid anti -plagiat, 2015
10 Centrală și de Est au important
pretențiile Comisiei cu privire la
consolidarea administrativă,
reformându -și instituțiile în
sensul democratizării. consolidarea administrativă,
reformându -și instituțiile în sensul
democratizării”. O analiză a
obiectivelor de reformă, așa cum
sunt ele formulate în documentele
strategice ale statelor candidate ,
arată o tend ință puternică de
achiesare. reformându -și instituțiile în sensul
democratizării” (Iancu, 2012:153). O
analiză a obiectivelor de re formă, așa
cum sunt ele formulate în documentele
strategice ale statelor candidate, arată o
tendință puternică de achiesare.
Iancu Diana -Camelia. 2010.
Uniunea Europeană și
administrația publică. Ed.
Polirom. Iași. p.153. Motivație: 1. nu este suficient c a
autorul să indice că o parte din text
provine dintr -o altă sursă , fără a
include și referința ;
2. în ultima parte a textului, autorul
contribuie cu ideile sale, dar nu
face o delimitare clară între
acestea și textul original. Motivație: 1. autorul prez intă textul
original folosind ghilimele și citează
sursa ;
2. utilizarea referinței în cadrul textului
facilitează identificarea, cu ușurință, din
partea cititorului a sursei originale și
permite delimitarea ideilor autorului de
contribuțiile autorului surs ă..
Tabelul nr. 3: Comentariu exemplu plagiat
Sursa: autorul

3. Soluții …
Pentru a găsi soluții și a contribui la îmbunătățirea actului academic este necesar să
înțelegem că: (a) preluarea ideilor/teoriilor altei persoane fără referințe; (b) compilația de
fragmente din mai multe surse fără referințe clare; (c) întrepătrunderea dintre fragmentele alt or
autori și munca proprie; (d) p reluarea unui text, cu modificarea unor expresii/ cuvinte/ inversarea
unor capitole/ subcapitole/ paragrafe/etc; (e) omiterea ma rcajelor clare de citare în text; (f)
prezentarea/publicarea aceleiași lucrări la mai multe întâlniri; (g) utilizarea greșită și involuntară
a materialelor/citatelor, din ignoranță și lipsit de intenție; (h) furnizarea de informații incorecte
cu privire la sursele de citare / sursele bibliografice; (i) lipsa ghilimelelor de la citate etc
constitue plagiat . Potrivit lui Park (2003, pp. 479 -480) principalele motive pentru care se ajunge
la o astfel de practică sunt:
▪ lipsa reală de înțelegere : unele persoane plagiază în mod neintenționat (invoulntar)
deoarece nu sunt familiarizate cu modalitățile corecte de citare, parafrazare, utilizare a
referințelor sau/și atunci când nu au o semnificație clară despre ceea ce reprezintă
„cunoaștere comună”;
▪ eficiența câștig ului: unele persoane plagiază pentru a obține o notă mai mare sau pentru
a salva timp.
▪ managementul defectuos al timpului : unele persoane plagiază ca urmare a presiunii mari
pentru încadrarea în termenele limită de predare a materialelor atribuite pentru r ealizare.

Ghid anti -plagiat, 2015
11 ▪ valorile personale/atitudinile: unele persoane nu înțeleg motivele pentru care nu ar
trebuie să plagieze.
▪ sfidare: pentru unele persoane, plagiatul este o modalitate de a -și arăta indiferența sau
lipsa de respect față de autoritate/cursul urmat s au pentru că nu găsesc importante sau
provocatoare sarcinile alocate.
▪ atitudinile studenților față de profesori sau cursuri : uneori plagiatul este comis deoarece
studenții au o atitudine negativă față de activitățile pe care profesorii le propun. În acest
caz, dezvoltarea unei relații de respect și încredere reciprocă este fundamentală.
▪ negarea sau neutralizarea : unele persoane nu recunosc acțiunea de plagiat sau identifică
modalități pentru legitimarea acestora prin blamarea altor persoane.
▪ tentațiile și o portunitățile : pe măsură ce informația devine tot mai accesibilă prin
intermediul internetului și a altor mijloace, plagiatul devine tot mai tentant și mai ușor.
▪ lipsa de descurajare : pentru unele persoane beneficiile plagiatului depășesc riscurile, în
special atunci când acestea consideră că sunt puține șanse/nicio șansă pentru a fi
descoperite, iar pedepsele în cazul descoperirii sunt simbolice sau lipsesc.
În aceste circumstanțe , înaintăm câteva soluții „culese” atât din cadrul materialelor didactice
dezvoltate în cadrul Facultății de Administrație Publică (Iancu, 2012), cât și din alte studii
orientate asupra acestei problematici (Wilhoit, 1994; Brandt, 2002; Howard, 2002; Miroiu, 2005,
pp. 26 -27; Indiana University; 2011; UBB, 2014 ) pentru evitarea plag iatului și respectarea
normelor dreptului de autor și a eticii universitare. Principala regulă pentru evitarea plagiatului
este respectarea normelor de redactare științifică a lucrărilor. Redactarea științifică impune
indicarea corectă a surselor de docume ntare, extrase din bibliografia consultată pe parcursul
cercetării. Prin citarea surselor originale, autorul recunoaște ideile, teoriile, metodele dezvoltate
de alti autori și demonstrează că a citit cercetările respective. Potrivit aserțiunii lui Umberto Eco
(2006, p.230) “a cita este ca și cum ai depune mărturie într -un process”.
Prin urmare, ne putem asigura că nu săvârșim un plagiat dacă respectăm pașii de mai jos, și
anume:
▪ exprimarea cu propriile cuvinte și argumente a informațiilor obținute în urma
documentării;
▪ folosirea corectă a unui sistem de citare, acceptat pe scară largă. De exemplu, stilul APA,
disponibil pentru documentare la adresa (http://www.apastyle.org/, Harvard,
http://www.swinburne.edu.au/lib/researchhelp/harv ard_style.html ), Chicago -Turabian,
http://www.press.uchicag o.edu/books/turabian/turabian_citationguide.html;
▪ folosirea ghilimelelor, ori de câte ori, se preaia un text care aparține unui alt autor;

Ghid anti -plagiat, 2015
12 ▪ indicarea sursei pentru imaginile/graficele/tabelele/desenele etc care aparțin alt or
autori/ai căror creatori nu sunteți;
▪ citarea corectă a surselor, chiar și pentru operele derivate (traduceri, adaptări etc);
▪ respectarea normelor de redactare a referințelor și bibliografiei folosite în documentare;
▪ renunțarea la fragmentele/paragrafele ale căror sursă nu poate fi indicată cu respectarea
normelor de citare;
▪ delimitarea evidentă a fondului de documentare de propria muncă;
▪ acordarea unui grad de atenție sporită raportului dintre cercetarea documentară și
contribuția personală;
▪ indicarea su rselor de documentare în situația în care nu există certitudinea că informația
aparține fondului de cunoaștere comună;
▪ renunțarea la textele pe care nu doriți să le citați ca atare și nici nu puteți să le reformulați
sau atașați texte mai largi;
▪ renunțați la prezentarea ideilor prin repovestire.
Ca rezultat al asocierii documentării bibliografice și dezvoltărilor propri i, prezentul ghid
urmărește ca cititorul să aibă un răspuns la întrebările de genul „Este grav să plagiezi?”, „Cum
poate fi evitat plagiatul ?”, „De ce să evit plagiatul?” și ca persoanele interesate, inclusiv studenții
să facă apel la acest material ori de c âte ori vor avea de elaborat lucrări științifice, atât în mediul
universitar, cât și în afara lui. În ceea ce privește, însă, interogațiil e, „cât de răspândit este
fenomenul de plagiat?”, „care sunt mecanismele de control” sau „încotro se va îndrepta acest
fenomen”, nu p utem decât spera că cei interesați vor descoperi răspunsurile, cu mai multă
ușurință de acum încolo.

3.1. Reguli minimale privind prezentarea surselor de documentare
Raportat la cele de mai sus, r edactarea științifică impune r espectarea drepturilor de autor,
deci evitarea plagiatului. I ndicarea corectă a surselor de documentare, extrase din bibliografia
consultată pe parcurs ul cercetării este unul dintre mijloacele prin care se poate evita plagiatul .
Prin citarea surselor originale, autorul recunoaște ideile, teoriile, metodele dezvoltate de alti
autori și demonstrează că a citit cercetările respective. Potrivit aserțiunii lu i Umberto Eco “a cita
este ca și cum ai depune mărturie într -un process” (Umberto, 2006, p. 230) . Pot fi identificate
diferite motivații pentru respectarea regulilor de citare, însă cele mai cunoscute și mai importante
argumente în acest sens sunt (APA, 2 010; University of Chicago, 2010) :
▪ susținerea în fața oricărui cititor a faptului că autorul a parcurs literatura de specialitate și
a înțeles paradigmele, problematicile dezbătute de autori consacrați în domeniul de
cercetare;

Ghid anti -plagiat, 2015
13 ▪ dovedirea parcurgerii unei b ibliografii ample și complexe;
▪ distingerea între ideile preluate din literatura de specialitate și contribuția originală a
autorului;
▪ ghidarea cititorilor către materialele folosite, către ideile citate în vederea aprofundării
cunoștințelor, continuarea pe rspectivei de cercetare, clarificarea unor neînțelegeri,
înțelegerea cercetării autorului citat;
▪ evitarea plagiatului și autoplagiatului.
În funcție de domeniul de cercetare, de -a lungul timpului, au fost consacrate mai multe stiluri
de citare, considerent pentru care este recomandat să alegeți stilul de citare cel mai des folosit în
revistele academice din domeniul de cercetare în care lucrați. Dintre cele mai cunoscute stiluri de
citare menționăm: Chicago -Turabian ( The Chicago Manual of Style ) folosit cu precădere pentru
cercetările din aria știițelor umaniste și a științelor sociale, Harvard ( Harvard Referencing style )
utilizat în general pentru studiile din domeniul științelor juridice, APA ( American Psychological
Association ) întrebuințat în lucrările d in domeniul științelor sociale și MLA ( Modern Language
Association ), folosit în cadrul lucrărilor din sfera științelor umaniste.
Aceste stiluri au fost grupate în două mari categorii (Chelcea, 2000, p. 84) :
▪ sistemul autor – număr, cel cu trimitere numeric ă la subsolul paginii;
▪ sistemul autor – dată, cunoscut și sub denumirea de stilul Harvard.
În continuare, nu vom aborda exhaustiv stilurile și regulile de citare, ci ne vom focaliza
atenția asupra stilului APA, utilizat cu precădere pentru cercetările din sfera științelor sociale.
Înainte însă, vom sublinia câteva aspecte cu privire la stilul Chicago -Turabian. Acesta include
două subsisteme, și anume: (1) citările în cadrul textului și (2) citările cu note de subsol. Pentru
stilul Chicago -Turabian, cu note de subsol, se face apel la diferite programe software pentru a
facilita elaborarea și organizarea notelor de subsol, dar și a referințelor bibliografice. Dintre
programele de software utilizate, cel mai comun este „word”, cu ajutorul meniului
Insert/Refere nce/Footnote.
Stilul APA folosește sistemul autor -dată, care presupune inserarea între paranteze rotunde în
cadrul textului a numelui autorului și a datei apariției lucrării. Pentru a cita părți specifice dintr -o
anumită sursă se indică, de asemenea, pagi na, capitolul, tabelul, figura, formula matematică etc .
(APA, 2010, p. 179) . În continuare sunt prezentate selectiv câteva reguli ale acestui stil.

Legendă:
▪ N – notă (citarea) în cadrul textului
▪ B – bibliografie

Ghid anti -plagiat, 2015
14 Cărți
Exemple:
1. N: Carte cu autor unic : (Alexandru, 2008, p. 28) sau Alexandru (2008).
2. B: Alexandru, I. (2008). Tratat de administrație publică . București: Editura Universul
Juridic.

1. N: Carte cu doi autori : (Hirkpatrick & Parker, 2007, pp. 51 -54) sau Hirkpatrick și Parker
(2007).
2. B: Hirkpatrick, C., & Parker, D. (2007). Regulatory impact assessment: towa rds better
regulations? UK: Edward Elgar Publishing.
1. N: Carte cu șase sau mai mulți autori : (Johnson et al., 2005, p. 101) sau Johnson et al.
(2005).
2. B: Johnson, L., Lewis, K., Peters, M., Harris, Y., Moreton, G., Morgan, B. et al. (2005).
How far is far? London: McMillan.

Capitol (e) din cărți
Exemple:
1. N: Capitol în carte editată : (Matei , Matei, Stoian & Dogaru, 2011) sau Matei, Matei,
Stoian și Dogaru (2011).
2. B: Matei, A., Matei, L., Stoian, O., & Dogaru, T -C. (2011). General Framework of
Administrative Convergence Provided by the Reforms of National Public Administration
in South Eastern. în A. Matei, & P. Grigoriou (eds.), Administrative Convergence and
reforms in South -Eastern European States. Analyses, models and comparative studies ,
(pp. 101 -134). Seria Online ASsee, South -Eastern European Administrative Studies,
coordonator, Matei, Lucica, nr. 2, București: Editura Economică.

Lucrări fără autori nominalizați sau cu autor anonim
Exemple:
1. N: Carte, Broșură, Raport cu autor ne -nominalizat : (Comisia Europeană, 2013).
2. B: Să înțelegem politicile Uniunii Europene. Cum funcționează Uniunea Europeană .
(2013). Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene.

Articole
Exemple:
1. N: Articol cu autor unic : (Pollack, 2001).

Ghid anti -plagiat, 2015
15 2. B: Pollack, M. A. (2001). In ternational Relations Theory and European Integration.
Journal of Common Market Studies , 39 (2), 221 -244.

1. N: Articol în format electronic : (Congleton, 2008).
2. B: Congleton, R. (2008). The median voter model. The Encyclopedia of public choice ,
disponibil l a adresa http://rdc1.net/forthcoming/medianvt.pdf. accesat la data 12
Februarie 2010.

1. N: Articol în format electronic într -o bază de date : (Goodsel, 2006).
2. B: Goodsell, C. T. (2006). A New Vision for Public Administration. Public
Administration Review, 66 (4), 623-635 regăsit la adresa http://www.jstor.org/ accesat la
data 22 Februarie 2013

Documente oficiale naționale
Exemple:
1. N: Raport de activitate, Publicații oficiale : (INSSE, 2009).
2. B: Institutul Național de Statistică. (2009). Anuarul statistic al României . București:
Editura INSSE.

Articole din ziare
Exemple:
1. N: Articol de ziar cu autor unic : (Lewis, 1995).
2. B: Lewis, A. (1995, 31 Iulie). The War Crimes Tribunal Works. International Herald
Tribune , p. 5.

Citări indirecte
Exemple:
1. N: Autor citat de către un alt autor : (Dye, citat în Popescu 2006).
2. B: Popescu, G. L. (2006). Administrație și politici publice . București: Editura Economică.
Notă : Pentru mai multă rigurozitate se poate opta pentru următoarea formulă:
1. N: Autor citat de către un alt auto r: (Dye, 1998 citat în Popescu 2006).
2. B: Dye, T. (1998). Understanding Public Policy. Upper Saddle River, N.J: Prentice Hall
citat în Popescu, G. L. (2006). Administrație și politici publice . București: Editura
Economică.

Ghid anti -plagiat, 2015
16 Având în vedere cele expuse mai sus, reținem că citarea trebuie să fie completă și să respecte
regulile unui stil de citare. Deși, în practică se folosește adesea și formularea „op. cit.” pentru a
doua citare a unei lucrări deja menționate se recomandă evitarea acestei practici, deoarece îl
obligă pe cititor să se reîntoarcă la prima mențiune a respectivei opere. Cu privire la, organizarea
bibliografiei, criteriul principal este ordonarea alfabetică a acesteia în funcție de numele (nu
prenumele) primului autor. Dacă avem lucrări cu autori anonimi se va organiza în funcție de
„anonim” apreciat ca fiind numele autorului. Pentru lucrările fără autori nominalizați ordonarea
se va face în funcție de prima litera din titlul lucrării respective. Tot pentru aspecte practice și din
considerente de fluiditate nu se recomandă împărțirea bibliografie în subdiviziuni, de forma,
tratate, cărți, volume, articole de specialitate etc. Singura diferențiere este permisă între lucrări de
specialitate și acte normative și documente strategice. În acest caz, sun t ordonate alfabetic, mai
întâi lucrările de specialitate și apoi într -o subdiviziune distinctă, actele normative și
documentele strategice. Site -urile formează și ele o subdiviziune a bibliografie, distinctă de cele
două menționate mai sus.
Exemplu organi zare bibliografie selectivă:
1. Lucrări de specialitate
Alexandru, I. (2008). Tratat de administrație publică . București: Editura Universul Juridic.
Hirkpatrick, C., & Parker, D. (2007). Regulatory impact assessment: towards better
regulations? UK: Edward Elgar Publishing.
Matei, A., Matei, L., Stoian, O., & Dogaru, T -C. (2011). General Framework of
Administrative Convergence Provided by the Reforms of National Public Administration
in South Eastern. în A. Matei, & P. Grigoriou (eds.), Administrative Conver gence and
reforms in South -Eastern European States. Analyses, models and comparative studies , (pp.
101-134). Seria Online ASsee, South -Eastern European Administrative Studies,
coordonator, Matei, Lucica, nr. 2, București: Economică.
Pollack, M. A. (2001). International Relations Theory and European Integration. Journal of
Common Market Studies , 39 (2), 221 -244.

2. Acte normative
Institutul Național de Statistică. (2009). Anuarul statistic al României. București: INSSE.

Ghid anti -plagiat, 2015
17 Bibliografie
American Psychologi cal Association. (2010). Publication manual of the American Psychological
Association, a 6 -a ediție. USA: Editura American Psychological Association, pp. 169 – 174;
American Psychological Association. (2010). Publication manual of the American Psychologica l
Association, a 6 -a ediție, USA: Editura. American Psychological Association – Tutoriat
disponibil la adresa
http://flash1r.apa.org/apastyle/basics/index.htm?__utma=185732729.1805924027.1361556
325.1361556325.1361611761.2&__utmb=185732729.14.10.1361611761 &__utmc=1857327
29&__utmx=&__utmz =18
5732729.1361556325.1.1.utmcsr=(direct)|utmccn=(direct)|utmcmd=(none)&__utmv=&__ut
mk=222509467.
Brandt, D. S. (2002) Copyright’s (not so) little cousin, plagiarism, Computers in Libraries , 22
(5), pp. 39 –42.
Chelcea, S. (2000). Cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de doctorat, un articol științific
în domeniul științelor socioumane, a 4 -a ediție, București: Editura comunicare.ro, p. 84.
Commission of the European Communities. (2007) Green Paper: Copyright in the K nowledge
Economy , COM(2007) 161 final, Bruxelles: COM, disponibil online la adresa:
http://ec.europa.eu/research/era/pdf/era_gp_final_ro.pdf (ultima accesare 11.04.2014).
Coravu, R. (2013) Ce este plagiatul și cum poate fi prevenit (dacă se dorește). Revis ta de
Bibliologie și Știința Informării, 24 (2), pp. 39 -43.
Council of the European Union. (2008) Presidency Conclusions , 7652/1/08REV, Bruxelles:
CONCL, disponibil online la adresa:
http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=EN&t=PDF&gc=true&sc=false& f=ST%20765
2%202008%20REV%201 (ultima accesare 11.04.2014).
European Commission. (2003) Intellectual Property, Good Practice Guide , Bruxelles: The
European Commission, disponibil online la adresa:
http://www.innovation.public.lu/catalogue -publications/propr iete-intellectuelle/guides –
legislations/Guide_LIIP_EN.pdf (ultima accesare 11.04.2014).
Howard, R.M. (2002) Don’t police plagiarism: just teach!, Education Digest , 67 (5), pp. 46 –50.
Iancu, D -C. (2012) Cum eviți plagiatul? în Handouts SAE , București: SNSPA .
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și
inovare, publicată în M. Of. nr. 505/4 iun. 2004.
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în M. Of. nr. 60/26 mart.
1996, cu modificările și completările ulterioare.

Ghid anti -plagiat, 2015
18 Miroiu, M. (coord), Bulai, A., Cutaș, D., Andreescu, L., & Ion, D. (2005) Etica în universități.
Cum este și cum ar trebui să fie: Cercetare și cod , Proiect, București: Facultatea de Științe
Politice, Școala Naționa lă de Studii Politice și Administrative, Fundația Konrad Adenauer și
Ministerul Educației și Cercetării, disponibil online la adresa
http://www.edu.ro/index.php/rap_rez_desc_sitstat/2760, (ultima accesare 11.04.2014).
Park, C. (2003) In Other (People’s) Wo rds: plagiarism by university students —literature and
lessons, Assessment & Evaluation in Higher Education , 28 (5), pp. 471 – 488,
DOI:10.1080/0260293032000120352.
Shafir, M. (2012) Reguli antiplagiat Harvard disponibil online la adresa
http://www.romani acurata.ro/reguli -antiplagiat -harvard -2942.htm (ultima accesare
11.04.2014).
SNSPA. (2006) Codul Etic al Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative , disponibil
online la adresa http://www.snspa.ro/sites/default/files/docs/cod_etic_0.pdf, (ultima accesare
11.04.2014).
Trustees of Indiana University . (2011) Plagiarism: What It is and How to Recognize and Avoid
It, Bloomington: Writing Tutorial Services, disponibil online la adresa
http://www.indiana.edu/~wts/ pamphlets/plagiarism.shtml, (ultima accesare 11.04.2014).
Turnitin. (2012) White Paper: The Plagiarism Spectrum, produs de iParadigms, disponibil online
la adresa http://pages.turnitin.com/plagiarism_spectrum.html (ultima accesare 11.04.2014).
UBB. (2014) Ghid împotriva plagiatului, disponibil online la adresa
http://polito.ubbcluj.ro/scoaladoctorala/?page_id=214, (ultima accesare 11.04.2014).
Umberto, E. (2006) Cum se face o teză de licență . Iași: Editura Polirom.
University of Chicago. (2010). The Chicago Manual of Style, a 16 -a ediție, Chicago: Editura
University of Chicago Press, pp. 1693 – 1696.
Wilhoit, S. (1994) Helping students avoid plagiarism, College Teaching , 42 (4), pp. 161 –165.