Perspectiva sociologică explică comportamentul violent în cadrul familial ca fiind o consecință a stresului social în care familiile sunt expuse și… [606213]

SCARLAT C. ANDREEA -CĂTĂLINA
GRUPA 101

TEORII PRI VIND VIOLENȚA

Teoriile sociologice
Perspectiva sociologică explică comportamentul violent în cadrul familial ca fiind o
consecință a stresului social în care familiile sunt expuse și ca responsabil pentru violența
în familie ar fi de fapt societatea.
Conform teoriei stresului social , se poa te ajunge la acte de violență în urma unor factori
ce provoacă stres și frustrări la nivel individual, factori precum șomajul, supraaglomerația,
sărăcia, izolarea socială etc.
Actele de violență și agresivitatea reprezintă un răspuns la stresul structural sau chiar și
o modalitate de adaptare.
Teoria schimbului/ contorului social (Gelles) se bazează pe conceptele de recompense
și pedepse reciproce. În mediul familial, între membrii acesteia există un schimb de
resurse, servicii și sentimente. Atunci când b alanța acestor schimburi sunt conform
așteptărilor acestora nu va exista acte de violența comparative cu cazul în care ar exista
dezechilibre ale acestor schimburi.
Teoria ecologică (Garbarino) încearcă să explice fenomenul matratării copiilor. Modelul
se bazează pe trei nivele de analiză: relațiile dintre organism și mediul înconjurător,
sistemele interactive care se suprapun, contribuind la de zvoltarea umană, și calitatea
mediului înconjurător.

Agresivitatea și stările conflictuale sunt rezultatul neconcordanței dintre familie și
comunitatea din care fac parte.
Din perspective teoriei patriarhatului violența manifestată față de femeie, este
considerată a fi un fenomen unic, ce este rezultatul proceselor economice și sociale, iar
patriarhatul duce la dominarea femei de către bărbat.
Teoria feministă sugerează faptul că folosirea violenței împotriva femeilor și a copiilor,
este datorată poziției d e subordonare a femeii în societate . R. E. Dobash și R. P. Dobash
susțin ideea conform căreia în societate, bărbatului în mod firesc i s -au cuvenit o serie
mai largă de drepturi și libertăți, acestea nefiind permise femeii (în urmă cu câteva
decenii, se șt ie că femeile nu aveau dreptul să voteze, nu aveau acces la educație etc.).
Teoriile psihologice
Teoriile psihologic e sunt bazate pe noțiunea de frustrare. Insă potrivit afirmațiilor lui
Berkowitz, frustrarea nu declanșează în mod direct compotrament viol ent. Frustrarea
provoacă anxietate și se consideră că tensiunea creată de această anxietate poate
determina apariția comportamentului agresiv. De subliniat este faptul că nu toate
frustrările duc la anxietate și prin urmare nu se produce agresivitatea.
Teoria psihanalitică oferă exlicații violenței prin referire la noțiunile de tulburări de
personalitate, mecanisme de negare, narcisism, conflict intrapsihic, deficiențe de
dezvoltare, trauma din copilărie etc. Freud susține ideea conform căreia persoanele
caracterizate printr -un supraeu slab sunt acelea care au comportamente antisociale.
Astfel, “bărbații violenți tind să -și folosească violența ca pe o modalitate de intensificare
a eu-lui deficitar. Asta deoarece repertoriul lor de comportamente nonviolente și abilități
de comunnicare este foarte limitat”. Persoanele care au un supraeu slab cu greu se pot
stăpâni să nu manifeste porniri violente și agresive.
Susținătorii teoriilor influențelor situaționale consideră că agresivitatea are un caracter
dobândit. Aceasta reprezintă un răspuns la factorii situaționali, la condițiile concrete din
mediul înconjurător. Din teoriile influențelor situaționale fac parte teoria frustrare –
agresiune și teoria indice –excitație.

Din perspectiva teoriei frustrare – agresiune, “agresivitatea este întotdeauna o consecință
a frustrării. Frustrarea conduce întotdeauna către o anumită formă de agresivitate”.
De exemplu, un bărbat care are problemă la locul de muncă, acasă se ceartă cu soția.
Teoria indice – excitație susține faptul că frustrarea cauzează o stare de pregătire
emoțională pentru a agresa (furie, stare de nervozitate etc.), însă comportamentul agre siv
propriu -zis are loc doar dacă există condiții care să încurajeze violența în contextul social.
Urmărind același exemplu dat la teoria frustrare – agresiune, în cazul acestei teorii
bărbatul ce întâmpină greutăți la locul de muncă, se va certa cu soția s au va deveni
violent, doar dacă aceasta va schița un gest interpretat de soț ca fiind agresiv.
Conform teoriei reglării afective, oamenii adoptă un comportament agresiv atunci cănd
doresc să scape de furie și o exteriorizează. Astfel își îmbunătățesc starea lor afectivă.
Teoria învățării sociale consideră că agresivitatea reprezintă o achiziție învățată în mod
direct în urma recompen selor sau pedepselor sau învățată prin imitare și observare.
Bandura și colaboratorii săi susțin faptul conform căruia copii care provin din familii
violente și au asistat la comportamente agresive din partea părinților, dezvoltă și ei un
comportament ase mănător cu al acestora.
Teoria neajutorării învățate încearcă să explice comportamentele și atitudinile femeii
agresate.
Lewis consideră că unele femei care au suferit în copilărie și au fost victimele violenței,
învață să accepte comportamentul violent di n partea soțului. Teoria neajutorării învățate
este fundamentată pe trei aspecte: informația despre eveniment sau situație; reprezentări
cognitive ale situație; răspunsul la situație .
Reprezentările cognitive ale situației sunt considerate importante deoar ece în această
etapă persoana va realiza dacă așteptările sale pot fi sau nu atinse. Dacă persoana nu
crede că reușeste să -și controleze comportamentul în vederea obținerii unui anumit
rezultat, va recurge la neajutorarea învățată.