Plăcerile păcatului. Asta mai degra-b ă-i în genul ei. S ă vedem. [606129]

James Joyce

ULISE

Traducere și note de MIRCEA IV ĂNESCU

Solemn ', rotofeiul Buck Mulligan – venea dinspre capul sc ărilor purtînd un bol cu cl ăbuc peste
care erau a șezate în cruce o oglind ă și un brici. Halatul galben, neînci ns la mijloc, îi unduia încet în
urmă, umflat de aerul blînd tal dimine ții. Ridică bolul întru înalt și intona :
— Introibo ad altare Dei.
Oprit locului, privi miop în jos pe sc ările întortocheate în întuneric și strigă cu asprime :
— Haide sus, Kinch. Vino sus, iezuit înfrico șat, înainta grav și urcă pe suportul rotund al tunului.
Se întoarse cu fa ța și binecuvînt ă serios, de trei ori, turnul, ținutul dimprejur și munții trezindu-se la
viată. Pe urmă, zărindu-l pe Stephen Dedalus, se aplec ă spre el și făcu cruci gr ăbite prin aer, gîlgîind
din fundul gît-lejului și clătinînd din cap. Stephen Dedalus,:î nemulțumit și somnoros, se sprijinise cu
brațele de palierul din capul sc ărilor și privea cu r ăceală chipul bolborositor și tremurător, acum
binecuvîntîndu-l, alungindu-se cabalin, și părul blond, tonsurat, p ătat și suflat în nuan ța stejarului
palid.
Buck Mulligan î și aruncă o clipă privirea pe sub oglind ă și apoi acoperi repede bolul.
— 'Napoi la bar ăci, spuse sever. Ad ăugă pe ton de predicator :
— Căci aceasta, o mult iubi ții mei, este o adev ărată Christină : trupul și sufletul, și sîngele și plăgile.
Aicea, muzic ă înceată, vă rog. închide ți ochii, domnilor. O clip ă. S-a stârnit oarecare nelini ște printre
corpusculele asiea albe. T ăcere, toată lumea.
Își ridică pieziș privirile și scoase un șuierat prelung, grav, ca o chemare, apoi r ămase o vreme
concentrat in aten ție extatică, și dinții albi, regula ți, îi străluceau ici-colo in puncte aurii.
Chrysostomos. Dou ă șuierături puternice, ascu țite. îi răspunseră din calmul dimine ții.
— Mul țumesc, b ătrîne, strig ă precipitat. Asta-i tocmai ce trebuie. Taie curentul acum, da
?
Se lăsă să alunece de pe suportul tunului și-și privi grav spectatorul, strîngîndu- și în vremea
aceasta pe ling ă picioare faldurile largi ale halatului. Fa ța durdulie, umbrit ă, și falca
posomorit ă, ovală, aminteau de portretul vr eunui prelat, protector al artelor, din evul mediu.
Un surîs pl ăcut i se născu liniștit pe buze.
— Ce ironie, spuse vesel. Numele ăsta al tău absurd, un grec din vechime.
Arătă o clipă cu degetul, ca într-o glum ă între prieteni, și porni spre parapet, rîzînd de unul
singur. Stephen Dedalus urc ă, îl urmă leneș pînă la jumătatea drumului, și se așeză pe
marginea suportului, înc ă privindu-l cum î și sprijinea oglinda de parapet, î și înmuia p ămătuful
în bol și-și săpunea obrajii și gîtul.
Glasul binedispus al lui Bu ck MuUigan vorbea înainte.
— Și numele meu e absurd : Maladii MuUigan, doi dactili. Dar are o rezonan ță helenică,
nu ? Săltăreț și însorit precum însu și țapul. Trebuie neap ărat să mergem ia Atena. Vii și tu
dac-o conving pe m ătușă-mea să scuipe patruzeci de lire ?
Lăsă pămătuful la o parte și strigă, rîzînd încîntat :
— Or c-are s ă vină ! Iezuit ipocrit. T ăcut deodat ă, începu s ă se radă cu grijă.
— Spune-mi, MuUigan. zise Stephen încet.
— Da, iubitule ?
— Cit mai st ă Haines * aici în turn ?
Buck MuUigan î și arătă peste um ărul drept un obraz ras.

— Doamne, nu-i groaznic ? spuse sincer. Un saxon ponderos. Zice c ă tu nu ești un
gentleman. Doamne, englezii ăștia scîrboși. Plesnesc de bani și de indigestie. Și-asta
pentru că vine de la Oxford. Știi, Dedalus, tu ai adevăratele maniere de Oxford. Asta nu
reușește să te înțeleagă. O, tot numele pe care ți l-am găsit eu e cel mai potrivit : Kinch, lam ă
de pumnal.
Se rădea precaut peste b ărbie.
— Toată noaptea-a aiurat nu știu ce cu-o panter ă neagră, spuse Stephen. Unde- și ține
pușca ?
6
— Un țicnit mohorît, spuse MuUigan. Te-a b ăgat în toți sperieții ?
— Da, spuse Stephen, cu energie și teamă crescîndă. Singur pe întuneric, cu unul pe care nici
nu-l cunosc, și delira și se dădea de ceasul mor ții, tot timpul, cum împu șcă el o panter ă
neagră. Tu ai salvat oameni de la înec. Eu, în ce m ă privește, nu-s un erou. Dac ă el mai stă,
eu mă duc.
Buck MuUigan se încrunt ă la clăbucul de pe lama briciului. S ări jos de pe parapet și începu s ă
se pipăie grăbit prin buzunare.
— Degrab ă, strigă năclăit.
Se apropie de suportul tunului și, vîrîndu- și mîna în buzunarul de sus al lui Stephen, spuse :
— Imprumut ă-ne cîrpa ta de nas, s ă-mi șterg briciul. Stephen îl l ăsă să scoată și să ridice la
vedere ținînd-o
de un colț o batistă murdară, mototolit ă. Buck MuUigan î și șterse frumos briciul. Pe urm ă,
privind batista, spuse:
— Cîrpa de nas a bardului. O nou ă culoare artistic ă pentru poe ții noștri irlandezi : verde-
flegmă. Aproape c ă-i simți gustul, nu ?
Urcă iarăși pe parapet și privi în larg peste go lful Dublinului, iar p ărul blond, în culoarea
stejarului palid, îi tremura molatec în vînt.
— Doamne, spuse încet. Nu e marea întocmai cum îi spune Algy : o mam ă căruntă și dulce ?
Marea verde-flegm ă. Marea care te strînge de scrot. Epi oinopa ponton. O, Dedalus, grecii.
Trebuie să te-nvăț și pe tine. Trebuie sâ-i cite ști în original. Thalatta ! Thcdatta ! Ea este
maica noastr ă, mare și blîndă. Vino și uită-te. 5
Stephen se ridic ă și se apropie de parapet. Spri jinit acolo, privi în jos peste ap ă spre nava
poștală care ieșea tocmai pe gura portului Kingstown.
— Maica noastr ă cea puternic ă, spuse Buck MuUigan. î și întoarse brusc ochii mari,
cercetători, de la mare
spre fața lui Stephen.
— Mătușa zice că tu ai omorît-o pe maic ă-ta, spuse. De asta nu mai vrea s ă mă lase să am de
a face cu tine.
:— Cineva tot a omorît-o, spuse Stephen posomorit.
— Ai fi putut să te pui și tu în genunchi, ce dracu', Kinch °, cînd te-a rugat maic ă-ta pe patul de
moarte, spuse Buck Mulligan. Suit și eu un hiperborean, ca și tine. Dar cînd te gînde ști că mama ta te
roagă cu ultima ei suflare s ă îngenunchez! și să te rogi pentru ea. Și tu ai refuzat. Ai ceva sinistru în
tine…
Se întrerupse și-și săpuni iarăși obrazul cel ălalt. Un zîmbet tolerant îi încre ți buzele.
— Dar un cabotin superb, murmur ă pentru sine. Kinch, cel mai splendid cabotin din to ți.
Se rădea cu gesturi egale, grijulii, t ăcut, serios.
Stephen, cu un cot odihnindu-i-se pe granitul mîncat de vreme, î și lăsă palma pe frunte și își examina
marginea zdren țuită a mînecii de la haina sa neagr ă, acum lustruita de mult ă purtare. Suferin ța, totuși
nu suferin ța iubirii, îi strîngea inima. T ăcută, în vis, dup ă moarte venise ea spre el, și trupul istovit
înfășurat în giulgiurile largi cafenii îi r ăspîndea un miros de cear ă și de lemn de trandafir, iar suflarea
ei se aplecase asupr ă-i, mută, încărcată de reproșuri, avea mirosul cenu șii umezite. Dincolo de mîneca
roasă pînă la urzeală vedea marea pe care glasul bine hr ănit de alături o salutase ca pe o mam ă măreață

și blîndă. Cercul golfului și al orizontului cuprindea o mas ă lichidă, întunecat ă, verde. Atunci, al ături
de patul ei de moarte fusese un bol de por țelan alb primindu-i fierea verde, groas ă, pe care și-o
smulgea din ficatul putred în spasme zgomotoase, întret ăiate de gemele.
Buck Mulligan î și șterse iarăși briciul.
— Eh, s ăracul de tine, pr ăpăditule, spuse cu voce blînd ă. Trebuie s ă-ți dau eu o c ămașă și niște
cîrpe de nas. Ce- țimai fac n ădragii de-a dou ă mînă ?
— îmi vin destul de bine, r ăspunse Stephen.
Buck Mulligan î și atacă adîncitura de sub buza inferioar ă.
— Ce ironie, spuse mul țumit, de al doilea picior ar trebui s ă li se spun ă. Dumnezeu știe ce bețivan
sifilitic i-o fi l ăsat după el. Am o pereche, dr ăguți de tot, cu dungi sub țiri, cenușii. Ai să arăți pe
cinste în ei. Nu glumesc, Kinch. Ar ăți al dracului de bine cînd te îmbraci și tu ca lumea.

— Mulțumesc, spuse Stephen. Nu pot s ă-i port daca
sînt cenușii.
— Nu poate s ă-i poarte, îi spuse Buck Mulligan chi^, puhli clin oglind ă. Eticheta e etichet ă. Pe
maică-sa o omoar ă, dar pantaloni cenu șii nu poate s ă poarte.
își închise atent briciul și cu vîrful degetelor î și cer^ cetă, mîngîind-o scurt, pielea netezit ă.
Stephen î și întoarse privirea dinspre mare c ătre fața rotofeie cu ochii fumurii alba ștri, mobili.
— Tipul cu care-am fost ast ă-noapte la Vaporul, spuse Buck Mulligan, zice c ă tu ai p.g.p. El e la Casa
Nebunilor cu Conolly Norman. Paralizie general ă progresiv ă.'
Roti oglinda în semicerc prin aer s ă-i trimită semnalul de fulgere spre larg, în soarele acum radios
peste mare. Buzele-i întredeschise, rase proasp ăt, rîdeau, ca și dinții seînteindu-i albi. Rîsul îi
cuprinsese tot trupul, puternic,' bine legat.
— Uită-te la tine, spuse, bard nenorocit.
Stephen se aplec ă să privească în oglinda cei se întindea în fa ță, imagine sfîsiat ă de o spărtură strîmbă,
cu părul măciucă. Cum mă văd el și ceilalți. Cine mi-a ales fa ța asta ? Bot de dine, tocmai bun de
căutat de purici. Și el tot asta m ă întreabă.
— Am șutit-o din camera servitoarei, spuse Buck Mulligan. Pentru ea-i numai bun ă. Mătușica
are grijă să țină totdeauna servitoare urîte pentru micul Malachi. S ă nu-l ducă pe el în ispit ă. Și o
cheamă și Ursula.
Rîzînd iarăși, îndepărtă oglinda de ochii aten ți ai lui Stephen.
— Furia lui Caliban cînd nu-și vede fața în oglind ă, spuse. Dac-ar mai trai Wilde să te vadă. 7
Trăgîndu-se înd ărăt și arătînd cu degetul, Stephen spuse amar :
— E-un simbol al artei irlandeze. Oglinda ciobit ă a unei slujnice.
Buck Mulligan își petrecu deodat ă brațul pe crup ă ai lui Stephen și îl trase în cerc, pe platforma
turnului, cu oglinda și briciul sunîndu-i în buzunarul unde le împinsese.
— Nu-i cinstit s ă te tot nec ăjesc așa, Kinch, nu ? spuse blînd. Dumnezeu știe că tu ai mai
mult spirit de-cit oricare din ei.
Iar fuge. Se teme de bisturiul artei mele, cum m ă tem și eu de a lui. Lam ă de oțel înghețat.
— Oglinda ciobit ă a unei slujnice. Spune-i asta bivolului ăluia de oxonian de jos și tapează-l
de o guinee. Pute de bani și zice că tu n-ai fi un gentleman. B ătrînul lui și-a umplut punga
vinzîndu-le rachiu zulu șilor, sau mai știu eu cu ce alt ă escrocherie blestemat ă. Doamne,
Kinch, dac ă tu și cu mine am putea lucra împreun ă, poate c-am reu și să facem ceva pentru
insula asta. S-o eleniz ăm.
Brațul lui Cranly. Bra țul lui.
— Și cînd te gînde ști că tu trebuie s ă cerșești de la porcii ăștia. Eu sînt singurul care știu cine
ești tu. De ce nu ai mai mult ă încredere în mine ? Ce-ai tu împotriva mea ? Din cauza lui
Haines ? Dac ă mai face scandal, îl aduc pe Seymour și—i tragem o praftur ă mai ceva decît i-
au făcut atunci lui Clive Kempthorpe.
Țipete tinere de glasuri n ăimite în camera lui Clive Kempthorpe. Fe țe palide : se țin cu mîinile
de burta de rîs, înghe suindu-se uni i într-alții, o, mor ! Spune-i-o pe ocolite, Aubrey ! Mor ! Cu
cămașa sfîșiată toată, numai zdren țe fluturîndu-i prin aer, sare și țopăie în jurul mesei, cu
pantalonii în vine, și după el Ades de la Magda-lena, înarmat cu un foarfece de croitor. O fa ță

speriată de vițel, poleită cu marmelad ă. Nu vreau s ă-mi scoate ți pantalonii ! Nu mai face ți pe
grozavii, boilor, cu mine !
Țipete dinspre fereastra deschis ă tulburînd seara în curtea p ătrată. Un grădinar surd, în șorț,
mascat cu chipul lui Matthew Arnold, î și împinge ma șina de tuns iarba peste paji ștea
întunecată urmărind miop dansul m ărunt al firelor de iarb ă. 8
Nouă înșine… un nou p ăgînism… omphalos.
— N-are decît s ă stea, spuse Stephen. N-am nimic cu el, decît noaptea.
— Atunci ce e ? întreb ă nerăbdător Buck Mulligan. Hai, scuip ă toată chestia asta odat ă. Eu
sînt cît se poate de sincer cu tin e. Ce mai ai acuma împotriva mea ?
10
Se opriră, privind peste capul bont de la Bray care se l ăsa pe apă precum ritul unei balene
adormite. Stephen î și desprinse lini știt brațul.
— Chiar vrei s ă-ți spun ? întreb ă.
— Da, ce e ? r ăspunse Buck Mulligan. Eu nu-mi aduc aminte de nimic.
îl privea pe Stephen drept în fa ță întrebîndu-l aceasta. Un vînt u șor îi trecea peste frunte,
unduindu-i blînd p ărul blond nepiept ănat și stîmindu-i puncte argintii de anxietate în ochi.
Stephen, deprimat de propria lui voce, spuse :
— îți amintești de prima zi cînd am venit la tine acas ă după moartea mamei ?
Buck Mulligan se încrunt ă grăbit și spuse :
— Ce ? Unde ? Nu pot s ă~mi aduc aminte de toate.' Eu țin minte numai ideile și senzațiile.
De ce ? Ce s-a întîmplat, pentru numele lui Dumnezeu ?
— Făceai ceaiul, spuse Stephen, și eu am ie șit pe palier s ă mai aduc ap ă caldă. Maică-ta
și cineva care era în vizit ă la voi ieșeau tocmai din salon. Ea te-a întrebat cine e la tine.
{
— Da ? spuse Buck Mulligan. Și eu ce-am zis ? Am uitat.
— Ai spus, r ăspunse Stephen, A, e numai Dedalus căruia i-ci râurit dracului mama.
O roșeață care-l făcea să pară mai tînăr și mai simpatic se ridic ă în obrajii lui Buck Mulligan.
— Am spus asta ? întreb ă. Și ce ? Ce r ău e-n asta ? î și scutura nervos stînjeneala.
— Și ce e moartea, întreb ă, a maică-ti sau a ta sau a mea ? Tu ai v ăzut-o doar pe maic ă-ta
murind. Eu îi v ăd cum se cur ăță în fiecare zi la Mater și la Richmond și-i mai și taie-n
bucățele de scot ma țele din ei în sala de disec ție. E-un lucru sc îrbos, dracului, și nimic mai
mult. Pur și simplu n-are nici o importan ță. Tu n-ai vrut s ă te așezi în genunchi și să te rogi
pentru maic ă-ta pe patul ei de moarte cînd te-a rugat ea. De ce ? Pentru c ă ai vîna asta
blestemat ă de iezuit în tine, numai c ă la tine ți-a fost vîrît ă pe dos. Pentru mine totul e o
ironie,
11
dracului. Nu-i mai func ționează lobii cerebrali. Doctorului îi spune c-ar fi sir Peter Teazle și
culege floricele de pe p ătură. Ii faci pe plac pîn ă se termin ă totul. Tu nu i-ai îndeplinit ultima
dorință, la moarte, și acuma te bosumfli pe mine pentru c ă nu mă văicăresc ca cine știe ce
bocitor tocmit cu ora de la Lalouette. Absurd ! Presupun c-oi fi și spus, chiar, a șa. N-am vrut
să-i aduc nici o jignire mamei tale.
Tot vorbind î și recăpătase îndrăzneala. Stephen, ap ă-rîndu-și rănile deschise pe care cuvintele
acestea i le l ăsaseră în inimă, spuse foarte rece :
r— Nu m ă gîndesc la jignirea adus ă mamei.
— La ce atunci ? întreb ă Buck Mulligan. — La jignirea pe care mi-ai adus-o mie. Buck
Mulligan se învîrti pe c ălcîie.
«— O, ce om imposibil ! exclam ă.
Se îndepărtă grăbit, ocolind de-a lungul parapetului. Stephen r ămase la locul lui, privind peste
marea lini ștită către promontoriu. Marea și linia coastei se întunecaser ă. Pulsul îi zvîcnea în
ochi voalîndu-i vederea și-și simțea febra în obraji.

Un glas din ăuntrul turnului strig ă sonor :
— Ești acolo sus, Mulligan ?
— Vin, r ăspunse Buck Mulligan. Se întoarse c ătre Stephen spunînd :
— Uită-te la marea asta. Ce-i pas ă ei de jigniri ? D ă-l încolo pe Loyola, Kinch, și haide
jos. Saxohonul î și vrea caloriile de diminea ță.
Capul i se opri iar ăși în susul sc ărilor la acela și nivel cu platforma turnului.
•— Nu-ți mai face sînge r ău toată ziua pe chestia asta, spuse. Eu sînt inconsecvent. Leap ădă-
te de medita țiile astea mohorîte.
Capul îi disp ăru, însă glasul îi r ăsuna pînă în susul sc ărilor psalmodiind :
Și nu te mai trage deoparte s ă chibzuiești mohorît La taina amar ă a iubirii x C ăci Fergns
își mină acum carele lui rege ști. 9
12
Umbre lemnoase pluteau t ăcute prin lini ștea dimine ții dinspre capul sc ărilor spre larg încotro
privea el. La țărm, și mai departe spre larg, oglin da apei se albea, stîrnit ă de pași grăbiți de
lumină. Sînul alb al m ării întunecate. Accentele îngem ănate două cîte două. O mînă mîngîind
coardele harfei, îmbinîndu-le arpegiile gemene . Vorbe ca valul de albe voluptuos nuntite
licărind în fluxul întunecat.
Un nor începu s ă acopere încet soarele, umbrind golful în verde mai adînc. îl știa în spatele
lui, un bol cu ape amare. Cîntecul lu i Fergus, l-am cîntat, singur în cas ă, alungindu-i arpegiile
sumbre, prelungi. U șa ei era deschis ă : vroia să mă audă cîntînd. Amu țit de spaim ă și milă m-
am apropiat de patul ei. Plîngea în patul ei r ăvășit. Pentru cuvintele acestea, Stephen, taina
amară a iubirii.
Acum unde ?
Tainele ei : evantaie vechi de pene, carnete de bal cu margini aurite, parfumate cu mosc, un
colier de boabe de chihlimbar în sertarul încuiat. O colivie de p ăsărele atârnat ă la fereastra
însorită acasă la ea cînd era fat ă. li ascultase pe b ătrînul Royce cîntînd în pantomima cu Turko
teribilul și rîsese împreun ă cu ei toți la cîntecul lui :
Eu sînt cel cart
Se bucură tare
De darul in-vi-zi-bi-li-t ă-ții.
Rîsete fantomatice, împ ăturite acum și lăsate deoparte : cu mireazm ă de mosc.
Și nu te mai trage deoparte s ă chibzuieșli.
împăturite, puse deoparte în memoria naturii, cu juc ăriile ei. Amintiri îi împresurau acum
mintea frămîntată. Paharul cu ap ă de la robinetul din buc ătărie cînd se preg ătea de
împărtășanie, un m ăr scobit, umplut cu zah ăr cafeniu, copt pe marginea vetrei într-o sear ă
întunecoas ă de toamn ă. Unghiile ei frumoase înro șite de sîngele p ăduchilor strivi ți în cămășile
copiilor.
13

**>
în vis, tăcută, venise spre el, și trupu-i istovit înf ășurat în giulgiurile largi r ăspîndea miros de cear ă și
lemn de trandafir, iar suflarea ei aplecata asupr ă-i cu vorbe mute, tainice, avea miros abia sim țit de
cenușă umezită.
Ochii ei lucitori, privindu-m ă din moarte, s ă-mi cutremure și să-mi încovoaie sufletul. Asupra mea
doar. Luminarea spectral ă să-i lumineze agonia. Lumin ă fantomatic ă pe fața ei torturat ă. Suflarea ei
răgușită, înecîndu-se de oroare, în vreme ce to ți se rugau în genunchi. Ochii ei asupra mea, s ă mă
prăvale la pămînt. Liliata rutilantium te conjessorum turma circu mdet; iubilatium te virginum chorus
excipiat.
Vîrcolac ! Mestec ător de stîrvuri !
Nu, mamă. Lasă-mă, lasă-mă să trăiesc.
— Kinch, ahoe !

Glasul lui Buck Mulligan cînta din turn. Se apropia în sus pe sc ări, chemînd iar ăși. Stephen, înc ă
tremurînd de țipătul sufletului s ău, auzi lumina fluid ă, caldă, a soarelui și, în aer, în spatele lui, vorbe
prietenoase.
— Dedalus, vino jos, ca un b ăiat cuminte. E gata micul dejun. Haines și-a cerut scuze c ă ne-a trezit
azi-noapte. E-n regul ă totul.
— Vin, spuse Stephan întorcîndu-se spre el.
— Păi haide, pentru numele Domnului, spuse Buck Mulligan. De dragul meu și de dragul tuturor.
Capul îi disp ăru, și reapăru iarăși.
— I-am povestit și lui despre simbolul pe care l-ai g ăsit tu al artei irlandeze. Zice c ă-i o chestie foarte
deșteaptă. Tapează-l de-o lir ă, vrei ? O guinee, vreau s ă spun.
— îmi primesc leafa în diminea ța asta, spuse Stephen.
— Năimirea de la școală ? spuse Buck Mulligan. Cît ? Patru lire ? 'Nprumut ă-ne și nouă una.
— Dacă vrei, spuse Stephen.
— Patru lire suverane, str ălucitoare, strig ă încmtat Buck Mulligan. Facem o be ție glorioas ă să-i
uimim pe druizii druidici. Patru lire suverane, atotputernice.
își zvîcni mîinile în aer și tropăi în jos pe sc ări, cîntînd fals cu accent cockney :
14
j
O, ce-o să mai chefuim, Bînd la whisky, bere, vin, De încoronare, De ziua-ncoron ării. O, ce-o s ă mai
chefuim De ziua corona țiunii.
Lumina cald ă de soare zburdînd peste mare. Bolul de nichel din care se s ăpunise str ălucea, uitat, pe
parapet. De ce l-a ș duce eu jos ? Sau s ă-l las aici toat ă ziua. prietenie dat ă uitării.
Se îndrept ă spre el, îl ținu o clip ă în mîini, sim țind răceala și mirosul șuvițelor cleioase de cl ăbuc în
care rămăsese pămătuful. Tot astfel am purtat c ățuia cu tămîie atunci la Clongowes. Sînt altul acum și
totuși același. Un slujitor și eu. Un servitor al servitorilor.
în salonul întunecos, boltit, al turnului, silueta înv ăluită în halat a lui Buck Mulligan se mi șca grăbită
în sus și în jos în fa ța căminului, ascunzîndu-i și dezvăluindu-i lic ărirea gălbuie. Dou ă sulițe de lumin ă
blîndă cădeau pe (du șumeaua de lespezi dinspre ferestruicile înguste și înalte ; și acolo unde li se
întîlneau razele un nor de fum de c ărbune și de aburi de gr ăsime prăjită plutea rotindu-se încet prin aer.
— Ne sufoc ăm aici, spuse Buck Mulligan. Haines, vrei s ă deschizi u șa aia ?
Stephen depuse bolul cu cl ăbuc pe dulap. O siluet ă înaltă se ridică din hamacul unde ședea, se îndrept ă
spre canaturi și deschise u șile interioare.
— Ai cheia ? întreb ă un glas.
— Dedalus o are, spuse Buck Mulligan. Sfinte Sisoie, m ă-nec.
Zbieră, fără să-și ridice ochii de pe foc :
— Kinch !
— E-n broasc ă, spuse Stephen, f ăcind un pas înainte. Cheia se învîrti de dou ă ori cu zgomot aspru, și
cînd
ușa greoaie se deschise, lumina și aerul curat intrar ă binevenite. Haines se opri în.prag, privind afar ă.
Stephen î și trase valiza r ăsturnată pe o parte mai aproape de mas ă și se așeză așteptînd. Buck
Mulligan r ăsturnă prăjeala
15
pe un platou al ături. Pe urm ă duse platoul și un ceainic mare la mas ă, le așeză greoi și oftă ușurat.
— Mă topesc, spuse, cum zicea luminarea cînd… Dar, șșșt. Nici un cuvînt mai mult despre asta. Kinch, tre-
zește-te. Pîine, unt, miere. Haines, haide. E gata p ăpica. Binecuvînteaz ă-ne, Doamne, și darurile acestea ale tale.
Unde-i zah ărul ? O, ciorilor, nu-i lapte.
Stephen aduse pîinea, oala cu miere și untiera din dulap. Buck Mulligan se a șeză, deodată deprimat.
— Ce mai e și cu femeia asta ? zise. I-am spus s ă vină după opt.
— Bem ceai simplu, spuse Stephen. E l ămîie în dulap.
— O, dracu' s ă te ia, pe tine și pe snobii t ăi de la Paris, spuse Buck Muîlig an. Eu vreau lapte de Sandycove.
Haines se întoarse dinspre u șă spunînd lini știt :
— Vine femeia cu laptele.
— Binecuvînt ările Domnului asupra ta, strig ă Buck Mulligan s ărind de pe scaun. Stai jos. Toarn ă ceaiul.
Zahărul e-n pung ă. Hei, nu m ă descurc singur cu ou ăle astea. T ăie prin omleta din platou și o împărți în trei
farfurii, spunînd :
— In nomine Patris et Filii et Spiritus Sandi. Haines se a șeză să toarne ceaiul.
— Vă dau cîte dou ă bucăți de zahăr la fiecare, spuse. Dar. z ău, Mulligan, faci ceaiul tare de tot, nu ?

Buck Mulligan, t ăind felii groase de pîine, spuse cu voce tremurat ă, de femeie b ătrînă.
— Cînd m-apuc s ă fac ceai, fac ceai, cum zice baba Grogan. Și cînd îmi dau drumul la ap ă, fac apă.
— Așa ceai, mai zic și eu, spuse Haines.
Buck Mulligan continua s ă taie pîine și să se văicărească :
— Așa fac eu, doamn ă Cahill, zice ea. Doamne, doamn ă, zice doamna Cahill. Să dea Dumnezeu s ă nu le
faci pe amindou ă in aceeași oală.
împinse spre comesenii s ăi, pe rînd, cîte o felie groas ă de pîine înfipt ă în țeapă cuțitului.
— Ăsta-i folclor, spuse foarte serios, pe ntru cartea ta, Haines. Cinci rînduri de text și zece pagini de note
16
despre oamenii și zeitățile marine ale Dundrumului. în tiparni ța surorilor vr ăjitorești, în anul vîntului cel mare.
Se întoarse c ătre Stephen și întrebă cu voce suav ă, perplexă, ridicînd din sprîncene :
— Mai ții minte, frate, despre oala cu ceai și apă de om a babei Grogan se vorbe ște în Mabinogion sau în
Upanishade ?
— Mă îndoiesc, spuse Stephen grav.
— Te îndoie ști ? spuse Buck Mulligan pe acela și ton. Și care ar fi temeiurile tale, rogu-te ?
— Mă gîndesc, spuse Stephen mîncînd, c ă n-a fost nici în și nici în afar ă de Mabinogion. Baba Grogan era, s-ar
zice, rubedenie de-a lui Mary Ann.
Buck Mulligan zîmbi cu încântare.
— îneînt ător, spuse cu voce afectat ă, dulce, ar ătîn-du-și dinții albi și clipind pl ăcut din ochi. Chiar crezi c ă era ?
Cu totul și cu totul îneînt ător.
Pe urmă, deodată înnourîndu- și chipul, morm ăi cu voce r ăgușită, rîcîitoare, în vreme ce t ăia iarăși viguros din
pîine :
Căci bătrînei Mary Ann adic ă Nu-i pasă nici atîtica Fustele cînd și le-ardică…
Își umplu gura cu omlet ă și mestecă, fredonînd mai departe.
Cadrul ușii se întunec ă la intrarea unei siluete.
— Laptele, domnii'.
— Intrați, doamn ă, spuse Mulligan. Kinch, adu urciorul.
O bătrînă intră oprindu-se în fa ța lui Stephen.
— Frumoas ă dimineață, domnu', spuse. S ă aducem laud ă Domnului.
— Cui ? spuse Mulligan ridieîndu- și ochii spre ea. A, da, sigur.
Stephen își întinse mîna și luă urciorul de lapte de pe dulap.
— Insularii, îi spuse Mulligan lui Haines în treac ăt, îl pomenesc frecvent pe colec ționarul de prepu țurit0.
— Cît, domnu" ? întreb ă femeia.
— Doi litri, spuse Stephen.
O urmări cum toarn ă în măsură și de acolo în urcior," lapt e gras, alb, nu al ei. Sîni b ătrîni,
ofiliți. Mai turn ă o dată o măsură și încă puțin pe deasupra. B ătrînă și tainică, pătrunsese aici
venind dintr-o lume a dimine ții, poate o mesager ă. Aducea laude puterii plin ă de bunătate a
laptelui, turnîndu-l acu m pentru ei. Chircit ă pe vine ling ă o vacă răbdătoare, în zori, pe un
cîmp bogat, vr ăjitoare pe ciuperca ei a șezată, și degetele-i înc ărcate de riduri gr ă-bindu-i-se pe
ugerul umflat. Mugeau înspre ea, cea lor cunoscut ă, ele, turma m ătăsoasă de rouă. Fruntea
mătăsoasă a turmelor, s ărmană femeie bătrînă, nume ei d ăruite din timpuri str ăvechi.
Cîntăreață rătăcitoare, form ă prea plecat ă a unei nemuritoare slujindu- și cuceritorul și pe
vasalul ei tr ădător, încornorat ă de amîndoi deopotriv ă, emisară venind din tainica diminea ță.
Pentru a sluji, pentru a certa, nici el n-ar fi știut să spună ; dar nici n-ar fi vrut s ă-i cerșească ei
mila.
— Este, într-adev ăr, doamn ă, spuse Buck Mulligan turnînd lapte în ce știle lor.
— Gusta ți-l, domnu', spuse ea. B ău la îndemnul ei.
— Dac-am putea s ă ne hrănim numai cu hran ă din asta, îi spuse vorbind cam prea tare, n-ar
mai fi țara plină de-alde ăia cu dinții stricați și mațe putrede. Tr ăiesc în mla știni ca porcii,
bagă-n ei mîncare proast ă și străzile-s pavate cu praf, baleg ă de cal și scuipături de oftico și.
— Sinteți student la medicin ă, domnu' ? întreb ă bătrînă.
— Sînt, doamn ă, răspunse Buck Mulligan.
Stephen îi asculta într-o t ăcere dispre țuitoare. își pleacă acum capul b ătrîn la un glas care-i
vorbește răstit, omul care-i drege oasele, omul-medicament ; pe mine nu m ă ia în seam ă.
Către glasul care are s ă o spovedeasc ă, și să-i ungă pentru mormînt tot ce mai r ămîne din ea,
mai puțin pîntecele ei necurat de femeie, trup omenesc f ăcut nu dup ă asemănarea Domnului,

pradă a șarpelui. Și către glasul r ăstit care acum îi porunce ște să stea tăcută, cu ochi uimi ți,
nesiguri.
13
— înțelegi ce-ți spune ? o întreb ă Stephen.
— Pe fran țuzește vorbiți, domnu' ? îi spuse b ătrîns lui Haines.
Haines îi vorbi iarăși, mai îndelung, plin de încredere
— Irlandez ă, spuse Buck Mulligan. Nu știți deloc gaelica ?
— Mă gîndeam eu c-o fi irlandez ă, spuse ea, dup ă cum sună. Sînteți din vest, domnu' ?
— Eu sînt englez, spuse Haines.
— E englez, spuse Buck Mulligan, și crede că noi s-ar cuveni s ă vorbim irlandeza în
Irlanda. u
— Sigur c ă așa s-ar cuveni, spuse b ătrînă, și mi-e și rușine că eu nu știu. Mi-au spus ăi de știu
că-i o limbă tare frumoas ă.
— Frumoas ă nu-i cuvântul, spuse Buck Mulligan. Cu totul și cu totul minunat ă. Mai umple-
ne cu niște ceai, Kinch. A ți vrea și dumneavoastr ă o ceașcă, doamnă ?
— Nu, vă mulțumesc, domnu', spuse b ătrînă petrecîn-du- și toarta canistrei cu lapte pe dup ă
braț și pregătindu-se de plecare.
Haines îi spuse :
— V-ați luat banii ? Mai bine s ă-i plătim acuma, Mulligan, nu crezi ?
Stephen umplu cele trei c ăni.
— Plata, domnu' ? spuse ea, oprindu-se. P ăi, sînt șapte dimine ți cîte-o jum'ate la dou ă pence
face șapte șj doi face un șiling și două pence ținute și astea trei dimine ți doi litri la patru pence
este trei ori doi face un șiling și unu și cu doi face doi și doi, domnu'.
Buck Mulligan oft ă și după ce-și umplu gura cu o coaj ă de pîine gros uns ă cu unt pe ambele
părți, își întinse picioarele și începu s ă se caute în buzuna rele pantalonilor.
— Plătește și fă mină bună, îi spuse Haines surîzînd. Stephen umplu o a treia can ă, o linguri ță
de ceai
colorînd palid laptele gras, gros. Buck Mulligan scoase la iveal ă un florin, îl învîrti între
degete și strigă :
— Miracol!
ÎHmpinse pe mas ă către bătrînă spunînd :
— Mai mult s ă nu ceri de la mine, iubito. Tot ce pot eu s ă-ți dau, îți dau.
19
Stephen depuse moneda în palma întins ă fără grabă. :— Vă rămînem datori dou ă pence,
spuse.
— Toată vremea s ă ne achităm, domnu', spuse ea luînd moneda. Toat ă vremea. Bun ă
dimineața, domnu'.
Se înclină și ieși, urmată de cîntarea tandr ă a lui Buck Mulligan.
Iubită a inimii mele, dac-ar fi mai mult, Mai mult ți s-ar așterne la picioare.
Se întoarse c ătre Stephen spunînd :
— Serios, Dedalus. Sînt pe geant ă. Aleargă să-ți iei năimirea de la școală și adu-ne ceva bani.
Astăzi barzii trebuie s ă bea și să chefuiasc ă. Irlanda a șteaptă ca fiecare om s ă-și facă azi
datoria.
— Asta-mi aduce aminte, spuse Haines ridicîndu-se, c ă trebuie să trec pe la biblioteca voastr ă
națională astăzi.
— întîi baia, spuse Buck Mulligan.
Se întoarse c ătre Stephen întrebîndu-l cu naivitate :
— Azi e ziua cînd î ți faci baia lunar ă, Kinch ? Pe urm ă îi spuse lui Haines :
— Bardul cel necurat î și face un punct de onoare s ă se spele o dat ă pe lună.
— Toată Irlanda e sp ălată de gulfstream, spuse Stephen l ăsînd să picure miere pe o felie de

pîine.
Haines vorbi din col țul unde-și înnoda larg un batic pe dup ă gulerul c ămășii de sport :
— Intenționez să fac o culegere cu zicale de-ale voastre, dac ă-mi dați voie.
Cu mine vorbe ște. Ei se spal ă, fac baie în cad ă, se freacă. Remușcăturile duhului l ăuntric.12
Conștiința. Și totuși mai e aici o pat ă.
— Aia cu oglinda cr ăpată a unei slujnice, ca simbolul artei irlandeze e teribil ă.
Buck Mulligan îl pocni pe Stephen pe sub mas ă și spuse cu mult ă căldură :
— Stai să-l auzi și despre Hamlet, Haines.
— Chiar, vorbesc serios, spuse Haines, înc ă adre-sîndu-i-se lu i Stephen. Tocmai m ă
gîndeam la asta cînd a intrat b ătrînica aia, s ărăcuța.
20
— Aș putea face ceva bani din asta ? întreb ă Stephen. Haines rîse, și luîndu-și pălăria
moale, cenu șie, din
cîrligul hamacului, spuse :
—' Asta nu mai știu, să-ți spun drept.
Ieși cu pas non șalant. Buck Mulligan se aplec ă peste mas ă spre Stephen și spuse cu vigoare
aspră :
— Acuma ai f ăcut-o de oaie. Ce ți-a venit s ă-i spui
asta?
— Adică ? spuse Stephen. Problema este s ă facem rost de bani, nu ? De la cine ? De la
lăptăreasă, sau de la el. S ă dăm cu banul.
— Eu ți—1 preg ătesc cum e mai bine, spuse Buck Mulligan, și pe yrmă vii tu cu rînjetul
tău scîrbos și glumele tale lugubre de iezuit.
— Slabă nădejde, spuse Stephen, și de la ea și de la el. Buck Mulligan suspin ă tragic și-și
lăsă mîna pe bra țul
lui Stephen.
— De la mine, Kinch, spuse.
Cu voce deodat ă schimbat ă adăugă :
— Ca să-ți spun adev ărul adevărat, cred c ă ai dreptate." La dracu', c ă de altceva nu-s buni. De
ce nu-i joci, a șa cum fac eu ? D ă-i dracului pe to ți. Hai să ieșim de aici.
Se ridică, se descheie și ieși grav din halat ; spuse resemnat :
— Mulligan e despuiat de straiele sale. î și goli buzunarele pe mas ă.
— Uite-ți cîrpa de nas, spuse.
Și, în vreme ce- și potrivea gulerul tare și cravata nesupus ă, le vorbea lor, certîndu-le, precum
și lanțului său de ceas atîrnîndu-i în leg ănare. Mâinile i se înfundaser ă cotrobăind prin cuf ăr și
tot timpul cerea o batist ă curată. Remușcătura duhului l ăuntric. Doamne, va trebui s ă ne
îmbrăcăm, și noi personajul, din cap pîn ă-n picioare. Vreau m ănuși purpurii și ghete verzi. 13
Contradic ție. Mă contrazic ? Foarte bine, atunci m ă contrazic. Mercurialul Mala-chi. Un
proiectil moale, negru, țîșni din manile sale sporov ăitoare.
— Și uite-ți și pălăria ta de cartier latin.
Stephen o ridic ă și și-o puse pe cap. Haines le strig ă, din ușă :
21
— Veniți odată, băieți ?
— Sint gata, răspunse Buck Mulligan, îndreptîndu-se c ătre ușă. Haide, Kinch. Ai mîncat tot
ce-am lăsat noi, presupun. Resemnat ie și cu vorbe și mers solemn, spunînd, aproape covîr șit
de îndurerare :
— Și ieșind el de acolo îl întâlni pe Butterly. u Luîndu-și bastonul de lemn de frasin de unde-l
lăsase
sprijinit de perete, Stephen îi urm ă și, pe cînd ei coborau sc ările, trase de u șa înceată de fier și
o încuie. î și puse cheia uria șă în buzunarul de la piept.

în josul treptelor Buck Mulligan întreb ă :
— Ai adus cheia ?
— E la mine, spuse Stephen precedîndu-i.
Mergea înaintea lor. în spate îl auzea pe Buck Mulligan izbind cu prosopul greu de baie
tulpinele înalte ale ferigilor, ierburilor.
— Capu' jos, domnule. Cum îndr ăznești, domnule ? Haines întreb ă :
— Plătiți chirie pentru turnul ăsta ?
— Douăsprezece lire, spuse Buck Mulligan.
— Secretarului de stat de la Departamentul R ăzboiului, ad ăugă Stephen peste um ăr.
Se opriră în vreme ce Haines contempla turnul și spuse în cele din urm ă :
— Cam posomorit iarna, a ș zice. Martello îi spune ți ?
— Billy Pitt le-a în ălțat, spuse Buck Mulligan, pe vremea cînd francezii bîntuiau m ările.
însă al nostru este omphalos-ul.
. — Care-i ideea asta a dum itale cu Hamlet ? îl întreb ă Haines pe Stephen.
— Nu, nu, strig ă cu suferin ță în voce Buck Mulligan. Nu sînt în stare acuma s ă-l suport pe
Toma d'Aquino și cele cincizeci și cinci de ra țiuni pe care le-a n ăscocit ca s ă-și sprijine
teoria. Așteaptă să bag cîteva halbe în mine mai întîi.
. Se întoarse c ătre Stephen spunînd, pe cînd î și trăgea în jos cu grij ă vîrfurile vestei trandafirii
:
— Nici tu n-ai putea, la mai pu țin de trei halbe, nu, Kinch ?
22
— Am l ăsat toată chestia asta în aer atîta timp, spuse Stephen ne-n largul s ău, că
poate să mai aștepte o vreme,
— îmi stîrne ști curiozitatea, spuse Haines amabil.
E vreun paradox ?
— Bah ! spuse Buck Mulligan. Noi am dep ășit chestiile astea, Wilde și paradoxurile. E ceva
foarte simplu. Stephen dovede ște prin algebr ă că nepotul lui Hamlet este bunicul lui
Shakespeare și că el este fantoma tat ălui său.
— Ce ? spuse Haines, ridicîndu- și mina să arate spre Stephen. Adic ă el ?
Buck Mulligan î și petrecu prosopul ca o etol ă în jurul gîtului, și cocoșîndu-se de rîs larg,
spuse în urechea lui Stephen.
— O, umbr ă a lui Kinch b ătrînul ! Iafet în c ăutarea
unui părinte !
— Noi sîntem întotdeauna obosi ți dimineața, îi spuse Stephen lui Haines. Și ia mult timp s-o
povestești.
Pornind din nou, Buck Muliigan î și ridică amîndouă
mîinile.
— Doar halba cea sacr ă poate desleg ă limba lui Deda-
lus, spuse.
— Vreau s ă spun, îi explic ă Haines lui Stephen înce-pînd s ă-l urmeze, turnul și stmeile astea
de aici îmi adus în minte, într-un fel, de Eîsinore. Care-și moțăie asupra mării capul, nu ? 13
Buck Mulligan se întoarse brusc, o clip ă, spre Stephen, dar nu spuse nimic. în clipa aceea
strălucitoare, t ăcută, Stephen î și văzu propria imagine în haine ieftine, pr ăfuite, îndoliat între
vestmintele lor vesele.
— E o poveste minunat ă, spuse Haines, f ăeîndu-i să se opreasc ă din nou.
Ochii, palizi ca marea pe care vîntul a înviorat-o, mai palizi, fermi și prudenți. Stăpînitorul
mărilor, privind c ătre miazăzi pe deasupra golfului, pustiu în afara penei de fum a vasului
poștal, abia vizibil ă pe zarea luminat ă, și o pînză trudind pe lîng ă Muglins.
— Am citit undeva o interpretare teologic ă, spuse' îngîndurat. Ideea Tat ălui și Fiului.
Fiul străduindu-se s ă se uneasc ă Tatălui.
23

c
r
3 K
2
Buck Mulligan arboră de îndată o față veselă, larg surîzățoare. îi privi, cu gura lui frumos conturat ă
deschisă de bună dispoziție, cu ochii, din care- și retrăsese brusc orice în țelesuri viclene, clipind de o
veselie nebunatec ă. își mișca, precum o p ăpușă, capul încolo și încoace și borurile p ălăriei de Panama
îi tremurau, apoi începu sa cînte cu glas lini știt, fericit, prostesc :
Dintre toți tipii-aiuri ți eu sînt cel mai de soi. Mama mea-i ovreic ă, tata — păsăroi. Nu-s de acord cu
Iosif, bătrînul tîmplar, A șa că beau pentru apostoli, și pentru Calvar.
își ridică arătătorul în aer cerîndu-le aten ție :
Dacă eineva-și închipuie c ă nu sînt divin
Nu-i mai dau de b ăut cînd am s ă fac vin,
Apă să bea, dar să știe că nu-i apă chioară,
Cî-i apa pe care o fac eu cînd d ă vinul din mine afar ă.
Trase grăbit de_ bastonul lui Stephen, ca un semn de bun ă despărțire, și alergînd spre marginea stîncii
își flutură brațele pe lîng ă trup ca ni ște aripioare de pe ște sau aripile unei păsări pregătindu-se s ă-și ia
zborul, intonînd mai departe :
Adio, acuma, adio. Scrie ți atent toi ce v-am spus. Spune ți-le la toți că am înviat dintre cei ce s-au dus.
Ce-i trupesc în mine acum nu m ă poate opri s ă zbor La Olivet briza adie… adio, adio, cu spor.
Alerga prin fa ța lor în jos c ătre groapa adînc ă de patruzeci de picioare, fhiturîndu- și brațele ca niște
aripi. țopăind sprinten, p ălăria de Mercur tres ăltîndu-i în vîntul r ăcoros care-i purta înd ărăt spre ei
țipetele scurte, p ăsărești.
Hain.es, care rîsese re ținut, pășea acum al ături de Stephen spunînd :
— N-ar trebui s ă rîdem, îmi închipui. E mai degrab ă o blasfemie. Nu c ă eu însumi a ș fi credincios. Pe
de altă
24
parte, jovialitatea asta a lui parc ă o face, într-un fel, inofensiv ă, nu ? Cum i-a zis, Iosif Tîmplarul ?
— Balada lui Isus Glumețul, răspunse Stephen.
— O, spuse Haines, dumneata ai mai auzit-o ?
— De trei ori pe zi, dup ă mesele, spuse Stephen uscat.
— Dumneata nu crezi, nu-i a șa ? întreb ă Haines. Vreau s ă spun, nu e ști credincios în în țelesul
strict al cuvîntului. Creațiunea din nimic, și miracolele și un Dumnezeu personal.
— Mie mi se pare c ă nu există decît un singur în țeles al cuvîntului, spuse Stephen.
Haines se opri s ă scoată din buzunar o tabacher ă plată de argint pe care sclipea o piatr ă verde. îi zvîcni
capacul ap ăsînd-o cu degetul mare și i-o oferi.
— Mulțumesc, spuse Stephen luînd o țigară.
Haines se servi și el și închise cu pocnet tabachera. O puse la loc în buzunarul hainei și scoase din
buzunarul vestei o cutie de chibrituri de nichel, o deschise și pe aceasta cu zvîcnet și, după ce-și
aprinse propria țigară, întinse be țigașul spre Stephen protejîndu-i flac ăra în căușul palmelor.
— Da, sigur, spuse cînd pornir ă iarăși. Sau crezi sau nu crezi, nu ? Personal eu nu am putut s ă înghit
niciodată ideea asta a unui Dumnezeu personal. Cred c ă nici dumneata nu tolerezi asta, nu ?
— Vezi în mine, spuse Stephen cu o nepl ăcere posomorit ă, un oribil exemplu de liber cuget ător.
Mergea înainte, a șteptînd să i se mai spun ă ceva, tîrîn-du- și pe lîngă el bastonul de frasin. Vîri'ul de
fier îl urma u șor pe cărare, scrijelind pietri șul la picioarele lui. Acesta, mie familiar, dup ă mine,
strigîndu-m ă Steeeee-phen. O linie șerpuită de-a lungul c ărării. Au să pășească peste ea la noapte, cînd
se întorc pe aici prin întuneric. Vrea cheia. E a mea. Eu am pl ătit chiria. Acum eu mănînc punea lui
sărată. Să-i mai dau și cheia. Totul. Are s ă mi-o cear ă. I-am văzut privirea.
— în fond, începu Haines…
Stephen se întoarse și constată că privirea rece care îl m ăsurase pîn ă atunci nu era deloc neprietenoas ă.
25
— în fond, a ș crede că ești în stare s ă te eliberezi. Dumneata e ști propriul dumitale
stăpîn, așa mi se pare mie.
— Eu slujesc la doi st ăpîni, spuse Stephen, unul englez și unul italian.
— Italian ? spuse Haines.

O regină nebună, bătrînă, geloasă. Ingenunche în fa ța mea.
— Și un al treilea, spuse Stephen, mai este care ar e nevoie de mine pentru tot felul de lucruri
mărunte.
— Italian ? spuse Haines iar ăși. Ce vrei s ă spui ?
— Statul imperial britanic, r ăspunse Stephen, sim țind cum i se urc ă sîngele în obraji, și sfînta
biserică romană catolică și apostolic ă.
Haines își desprinse de pe buze cîteva fire de tutun înainte de a vorbi iar ăși.
— Asta pot s-o în țeleg foarte bine, spuse calm. în țeleg că un irlandez trebuie s ă gîndească
astfel. Noi în Anglia ne d ăm seama c ă v-am tratat foarte nedrept. Se pare c ă istoria e de
condamnat.
Titlurile mîndre, pline de superbie, î și bolteau peste memoria lui Stephen triumful clopotelor
de bronz : et unam sanctam catholicam et apostolicam ecclesiam; înceată maturizare și
schimbare a ritului și dogmei asemenea propriilor lor gînduri alese, chimie stelar ă. Crezul
apostolic în liturghie pentru papa Marcel lus, glasurile îmbinate, cîntînd o unic ă, puternic ă
afirmație : și dincolo de cîntul lor, îngerul mere u treaz al bisericii militante dezarmîndu-i și
amenințîndu-i pe ereziarhi. Hoard ă de eretici fugind cu mitr ele alunecîndu-le, Photius și ceata
batjocoritorilor, dint re care Mulligan f ăcea și el parte, și Arrius războindu-se toat ă viața
despre consubstan țialitatea Fiului și Tatăl, și Valentin, negînd trupul p ămîntean al lui Crist, și
subtitlul eretic african Sabellius care sus ținea că Tatăl este el însu și propriul s ău Fiu. Vorbe pe
care Mulligan le rostise acum o clip ă, cu ironie c ătre acest str ăin. Batjocur ă fără rost. Hăul îi
așteaptă cu siguran ță pe toți cei care țes din vînt : amenin țarea, dezarmarea și înfrîngerea în
fața armiilor r ăzboinice ale îngerilor
26
bisericii, cetele arha nghelului Mihail, care o ap ără pentru totdeauna în ceasurile de vrajb ă cu
lăncile și scuturile lor. Asculta ți, asculta ți. Aplauze prelungite. Zut ! Nora de Dien !
— Sigur, eu sînt englez, spunea vocea lui Haines, și simt ca un englez. Nici eu nu vreau ca
țara mea s ă cadă pe mîinile evreilor germani. Asta, mi-e team ă, este problema noastr ă
națională în momentul de fa ță.
Doi bărbați se opriser ă la marginea stîncii, privind ; un om de afaceri, un barcagiu.
— O ia spre portul Bullock.
Barcagiul ar ătă cu bărbia spre nordul golfulu i, cu oarecare dispre ț.
— Acolo are cinci co ți adîncime, spuse. Are s ă-l împingă-ncoace cînd vine fluxul pe
la ceasurile unu. Ast ăzi sînt nou ă zile.
Cel care s-a înecat. O pînz ă rotindu-se prin golful pustiu, a șteptînd să iasă la suprafa ță o
mogîldeață umflată, rostogolindu- și în soare fa ța buhăită, albă ca sarea. Iat ă-mă.
Urmau poteca întortocheat ă în jos spre golf. Buck Mulligan st ătea în picioare pe o piatr ă, în
cămașă, și cravata desf ăcută îi zvîcnea peste um ăr. Un tînăr, agă-țîndu-se de un pinten de
stîncă alături își mișca încet, ca o broasc ă, picioarele verzi în gelatina adînc ă a apei.
— E și fratele tău cu tine, Malachi ?
— E la Westmeath. Cu alde Bannon.
— Tot acolo ? Am primit o ilustrat ă de la Bannon. Zice c-a dat acolo peste o adev ărată
minune de fat ă. Una ca-n poze, zice.
— Un instantaneu, mda ? Cu expunere scurt ă. Buck Mulîigan se a șeză să-și dezlege
șireturile. Un
bărbat mai în vîrst ă își țîșni lîngă colțul de stînc ă fața roșie, congestionat ă. Se cațără pe pietre,
cu apa sticlindu-i pe chelie și pe ghirlanda de p ăr cărunt, apă lunecîndu-i peste piept și pintece
și împroșeînd picuri mari din pantalonii de baie, l ăbărțați, negri.
Buck Mulligan îi f ăcu loc să treacă și, privind c ătre Haines și Stephen, î și făcu pios semnul
crucii cu unghia degetului mare peste frunte, buze și stern.
27
— Seymour s-a întors în ora ș, spunea tân ărul, agățîn-du-se iar de pintenul de stînc ă. S-a lăsat de

medicină și vrea să se înroleze.
— O, dă-mă dracului, spuse Buck Mulligan.
— Pleacă săptămîna viitoare s ă intre la jug. O știi pe fata aia ro șcată din Carlisle, Lily ?
— Da.
— Se fîțîia cu el azi-noapte pe dig. Taic ă-su-i putred
de bogat.
— A pus baza cu el?
— întreab ă-l pe Seymour.
— Seymour și ofițer, dracului, spuse Buck Mulligan. D ădea din cap pentru sine în timp ce- și scotea
pantalonii și se ridică spunînd deodat ă grosolan :
— Roșcatele astea se dau la țapi ca niște capre.
Se întrerupse alarmat, pip ăindu-se într-o parte pe sub c ămașa umflată de vînt.
— Mi-a pierit coasta a dou ăsprezecea, strig ă. Eu sînt Vbermensch-ul. Kinck-cel-f ără-dinți și cu
mine, supraoamenii.
Se smuci s ă iasă din cămașă și și-o aruncă în spate peste hainele lep ădate pe piatr ă.
— Intri aici, Malaehi ?
— Da. Fă-mi și mie loc în pat.
Tînărul se împinse pe spate prin ap ă și ajunse la jum ătatea golfule țului din dou ă mișcări lungi ale
brațelor. Haines se a șeză pe o piatr ă fumînd.
— Nu intri și tu ? întreb ă Buck Mulligan.
— Mai tîrziu, spuse Haines. Nu imediat dup ă masă. Stephen se întoarse s ă plece.
— Eu mă duc, Mulligan, spuse.
— Dă-ne cheia aia, Kinch, spuse Buck Mulligan, s ă-m! țină cămașa.
Stephen îi înmîn ă cheia. Buck Mulligan o a șeză peste hainele f ăcute grămadă.
— Și două pence, spuse, pentru o halb ă. Aruncă-le acolo.
Stephen arunc ă doi penny peste gr ămada moale de straie. Se îmbrac ă, se dezbrac ă. Buck Mulligan
drept și țeapăn, cu mîinile împreunate în fa ță, spuse solemn :
28
— Cel care fur ă de la sărac îl împrumut ă pe Domnul. A șa grăit-a Zarathustra.
Trupul durduliu îi plesc ăi în apă.
— Ne mai vedem, spuse Haines, întorcîndu- și capul cînd Stephen porni în sus pe c ărare și-i surise
acestui irlandez s ălbatic.
Cornul taurului, copita calului, surîsul saxonului. 1G
— La Vaporul, strig ă Buck Mulîigan. Dou ăsprezece și jumătate.
— Bine, spuse Stephen.
Mergea pe c ărarea întortochindu-se în sus.
Liliata rutilantium. Turma circumd et. , Iubilanlium te virginum.
Nimbul cenu șiu al preotului în ni șe, acolo unde se îmbr ăca, discret. N-am s ă dorm aici la noapte. Și
nici acasă nu pot să mă duc.
Un glas în tonuri dulci, sus ținute, îl chema dinspre mare. întorcîndu-se la cotitur ă, făcu un semn cu
mîna. îl chem ă iarăși. Un cap cafeniu, lucios, ca de foc ă, departe în ap ă, rotund.
Uzurpator.
— Tu, Cochrane, care cetate a trimis s ă-l cheme ? 1T — Tarentum, domnule profesor.
— Foarte bine. Și ?
— A fost o b ătălie, domnule profesor.
— Foarte bine. Unde ?
Fața goală de gînduri a b ăiatului întreba fereastra pustie.
Fabulate de fiicele memoriei. Și totuși a fost într-un fel, chiar dac ă nu așa cum o fabulase memoria. O
expresie, atunci, a ner ăbdării, bufnetul înn ăbușit al aripilor excesului^, ca în Blake. Aud cum spa țiul
întreg se n ăruie în ruin ă, geamuri sparte, zidiri pr ăbu'șindu-se, și timpul doar
29
o singură flacără lividă, întru sfîr șit. Ce ne mai r ămîne
nouă atunci ? 18
— Am uitat unde, domnule profesor. La 279 înainte de
Cristos.

— Asculum, spuse Stephen, aruncînd o privire spre nume și dată în cartea cu col țurile
paginilor îndoite.
— Da, domnule profesor. Și a spus : încă o victorie ca asta și s-a zis cu noi.
Fraza aceasta pe care lumea întreag ă a ținut-o minte. Toropeal ă plăcută a minții. De pe o
colină dominînd câmpul pres ărat cu leșuri un general vorbindu-le ofițerilor, sprijinit în lance.
Oricare căpetenie oric ăror ofițeri. Ei plecîn-du- și urechea.
— Tu, Armstrong, spuse Stephen. Care a fost sfîr șitul
lui Pirus ?
— Sfîrșitul lui Pirus, do mnule profesor ?
— Știu eu, domnule. întreba ți-mă pe mine, dom' profesor, spuse Comyn.
— Așteaptă. Pe tine te-ntreb, Armstrong. Ce știi tu despre Pirus ?
în ghiozdanul lui Armstrong era ascuns ă la-ndemîn ă o pungă cu smochine. Și le stîrcea în
palme din cînd în cînd și le înghițea binișor. Cojițele i se atîrnaser ă de buze. Suflare dulceag ă
de adolescent. Oameni cu stare, mîndri c ă băiatul lor mai mare e în marin ă. Pe Calea Vico,
Dalkey.
— Pirus, domnule prof esor ? Un debarcader.19
Toți rîseră. Rîs fără veselie, ascu țit, răutăcios. Armstrong î și privi în jur colegii, veselie
prostească în profil. Acuma, într-o clip ă au să rîdă mai tare, știindu-mă bine că n-am stof ă de
profesor, și siguri pe taxele pe care le pl ătesc părinții lor.
— Spune-mi atunci, spuse Stephen, împingîndu-l pe b ăiat în umăr cu cartea, ce e un
debarcader.
— Un debarcader, domnule profesor, spuse Arms trong. Ceva care iese din valuri. Un fel de
pod. Cum ar fi debarcaderul de la Kingstown, domnule profesor.
Cîțiva rîseră iarăși : fără veselie, dar cu subîn țeles. Doi din banca din fund șopteau între ei.
Da. Știau ; nu
30
învățaseră niciodată dar nici nu fuseser ă vreodată cu totul inocen ți. Toți. Cu invidie le cercet ă
fețele. Edith, Ethel, Gerty, Lily. Semenele lor : și la ele suflarea îndulcit ă cu ceai și
marmelad ă, brățările lor clinchetind cînd se zbat.
— Debarcaderul de la Kingsto wn, spuse Stephen. Da, un pod dezam ăgit.
Cuvintele acestea le tulburar ă privirile.
— Cum a șa, domnule profesor ? întreb ă Comyn. Un pod este peste un rîu.
Asta pentru caietul de citate al lui Haines. Nimeni aici s ă-l audă. La noapte, cu îndemînare,
prin vorbăria înfier-bîntat ă, printre pahare, s ă-i străpung armura bine lustruit ă a minții. Și
atunci ? Un bufon la curtea st ăpînului, tolerat și disprețuit, cîștigîndu-și lauda" st ăpînului
clement. De ce și-au ales cu to ții rolul acesta ? Nu doar pentru o astfel de mîngîiere, molatec ă.
Și pentru ei istoria era o poveste ca oricare alta, prea deseori ascultat ă, și țara lor doar o
prăvălie de amaneturi.
Dacă Pirus n-ar fi c ăzut pe mîna unei vr ăjitoare bătrîne la Argos, sau Iuliu Cezar n-ar fi fost
ciopîrțit cu cuțitele ? întreb ările astea nu po ți să ți le scoți din minte. Timpul le-a însemnat cu
fierul roșu și acum, înl ănțuite, s-au instalat în c ămara posibilit ăților infinite pe care le-au dat
ele la o parte. Dar oare, toate acestea pot s ă fi îost posibile, ținînd seama c ă nici n-au existat
cu adevărat vreodat ă ? Sau nu e cu putin ță decît ceea ce s-a întîmplat s ă se întîmple ? Țese
mai departe, țesătorule de vînt.
— Spune ți-ne o poveste, domnule profesor.
— O, da, domnule, o poveste cu stafii.
— Aici de unde ave ți ? întreb ă Stephen deschizând alt ă carte.
•— Nu mai plînge, spuse Comyn.
— Spune tu atunci mai departe, Talbot.
— Și lecția de istorie, do mnule profesor ?

— După asta, spuse Stephen. D ă-i drumul, Talbot.
Un băiat negricos deschise cartea și și-o propti cu îndemînare de clapa ghiozdanului. Recita
versurile în zbucniri aruncînd priviri piezi șe spre text :
31
Să nu mai plingi. p ăstorule-ntristai, s ă nu mai plîngi
După Lycidas, suferin ța ta, căci el n~a murit
Chiar dac ă a alunecat sub luciul valurilor adinei… -°
Trebuie s ă existe deci o mi șcare, o actualizare a posi- 'bilului ca posibil. Cuvintele lui Aristotel c ăpătau
formă prin versurile înv ălmășite și pluteau prin t ăcerea studioas ă a bibliotecii Sainte Genevieve, unde
el stătuse să citească, la adăpost de păcatele Parisului, noapte dup ă noapte. Al ături de el, un siamez
firav compulsînd un manual de strategie. Creiere îndes tulate și forlpstniînrhi-se în jurul meu ; sub
"lămpile licăritoare, prinse în țeapă, cu antenele pulsînd f ără putere ; și în întunecimea min ții mele o
creatură leneșă a lumii subp ămîntene, neîncrez ătoare, temătoare de lumină, fremătîndu-și cutele
solzoase, de balaur. Gîndul este gîndul gîndului. Str ălucire lini ștită, in fel tot pepn CP există :
sufletul este
forma formelor. Talbot repeta :
Căci prin puterea înalt ă a Celui care-a mers pe valuri, C ăci prin puterea înalt ă…
— întoarce pagina, spuse Stephen lini știt. Aici nu mai v ăd nimic.
— Cum spune ți, domnule profesor ? întreb ă simplu Talbot, apleeîndu- și trupul înainte.
Mîna îi întorsese pagina. Se l ăsă iarăși pe spate și continuă să recite, acum c ă-și aducea iar aminte. A
Celui care a mers pe valuri. Și aici, asupra inimilor _noastre bipfenjge se a șterne umbra Jm^si. peste
inima și buzele celui care-l iu in deridere" și peste alor me"fer~Se~*a șterne și peste fețele
nerăbdătoare atc celor care î-au întins un talant din banii tributului. Cezarului ce-i al Cezarului, lui
Durnnez_e_ii_ce-i al lui Du rrinpypn O privire lung ă din ocru întuneca ți, o spusă enigmatic ă, să se
țeasă iarăși și iarăși în vîrtelni țele bisericii. Mda.
Ghici ghicitoarea, ghicitoarea mea Tata mi-a dat semin țe să am ce sem ăna.
32
Talbot își strecură cartea închis ă în ghiozdan.
— V-am ascultat pe to ți ? întrebă Stephen.
— Da, domnule profesor. Avem hockey la zece. dom' profesor.
— Azi e zi scurtă, domnule profesor. E joi.
— Cine-mi ghice ște o ghicitoare ? întreb ă Stephen. Î și strîngeau cărțile în teancuri,
creioanele rostogolind u-U-se eu zgomot, paginile fo șnind.
înghesuindu-se unii în al ții, își închideau ghiozdanele, sporov ăind veseli :
— O ghicitoare, domnule profesor ? întreba ți-mă pe mine.
— O, pe mine. dom' profesor.
— Una mai grea, domnule.
— Asta-i ghicitoarea, spuse Stephen :
Cocoșu-a eînUit Cerul s-a înseninat; Clopotele înspre ceruri Au b ătut de un'șpce ori^ A sosit vremea
ca sufletul S ărmanul, s ă urce la cer u șor.
— Ce-i asta ?
— Ce e, domnule profesor ';
— încă o dată, domnule profesor. N-am auzit bine. Ochii li se f ăceau tot mai mari pe m ăsură ce el le
repeta versurile. Dup ă o tăcere, Cochrane spuse ;
— Ce e. domnule profesor ? Noi nu știm. Stephen, sim țîndu-și un nod în gît, spuse :
— E vulpea mgropîndu- și bunica sub o tuf ă de vîse. Se ridic ă în picioare sco țînd un hohot de rîs
nervos
care țipetele lor r ăspunseră cu ecoul dezam ăgirii. Un baston izbi in u șă și o voce strig ă pe coridor i
— Hockey !
Grupul li se sparse, cu to ții țîșniră din bănci, sărind peste ele. Repede de tot pierir ă și din vestiar se mai
auzi hirsutul croselor și vacarmul de ghete și glasuri. '
Sargent care rămăsese singur în urm ă se apropia acum încet cu un caiet deschis în mînâ. P ărul lui
încîlcit și gîtul subțire purtau m ărturie șovăielilor lui și prin ochelarii
la
33

3 — Uiise, «ol. f
încețoșați ochii miopi i se ridicau rug ători. Pe obrazul lui, mort și fără sînge, era o pat ă decolorat ă de
cerneală. în formă de curmal ă, de dată recentă și umedă ca o urm ă de melc.
Ii întinse caietul. Sus în capul rîndului se afla scris cuvîntul Adunare. Dedesubt, un șir de cifre
înclinate și jos o semn ătură întortocheat ă și cu funduli țe și cerculețe închise și o pată. Cyril Sargent,
numele și pecetea sa.
— Domnul Deasy mi-a spus s ă le mai scriu înc ă o dată, zise, și să vi le arăt dumneavoastr ă, domnule
profesor.
Stephen atinse cu vîrful degetelor marginile caietului. Zădărnicie.
— Ai înțeles acuma cum trebuie s ă faci adunarea ? îl întreb ă.
— Numerele de la unsprezece la cincisprezece, r ăspunse Sargent. Domnul Deasy a spus s ă le copiez
de pe tabl ă, domnule profesor.
— Poți s-o faci singur ? întreb ă Stephen.
— Nu, domnule profesor.
Urît și zadarnic ; gît sl ăbănog și păr încîlcit, și o pată de cerneal ă, o bală de melc. Și totuși, cineva îl
iubise și pe el, îl purtase în bra țele ei și la inima ei. Dac ă n-ar fi fost a șa, stirpea omeneasc ă l-ar fi
călcat în picioare, melc stîrcit, f ără oase. îi iubise sîngele nevolnic, apos, tr ăgîndu-se dintr-al ei. Asta
era deci adev ărul ? Singurul lucru adev ărat în viață ? Trupul prosternat la p ămînt al mamei sale,
crîncenul Columbanus cu zel sfînt trecîndu-i deasupra. Ea nu mai era acum, schelet tremur ător al unei
crengi arse în foc, mireasm ă de lemn de trandafir și de cenușă umedă. Ea îl apărase, îl ferise de
picioarele care l-ar fi strivit sub t ălpi și apoi pierise, aproape ca și cum nici n-ar fi fost. Un suflet
sărman pornit c ătre ceruri ; și pe landă, sub stelele lic ăritoare, o vulpe, duhoare ro șcată de fiară
prădalnică agățîndu-i-^se de blan ă, cu ochi nemilo și sticlin-du-i, scormonea în țărînă, se oprea s ă
asculte, scormonea iar ăși țarina, asculta, scormonea mai departe.
Așezîndu-se al ături de el, Stephen îi rezolv ă problema. Dovede ște prin algebr ă că fantoma lui
Shakespeare este bunicul lui Haml et. Sargent îl privea piezi ș prin ochelarii c ăzuți într-o parte. Crosele
de hockey se auzeau ciocnin-
34
du-se, alături, în vestiar ; sunet g ăunos al mingii și strigăte dinspre terenul de joc.
Pe întinsul paginii simbolurile se mi șcau în dans solemn, în arabescurile tremur ătoare ale literelor,
purtînd tichii stranii de p ătrate și cuiburi. Da ți-vă mîna, călătoriți mai departe, pleca ți-vă în fața
partenerului : a șa ; creaturi ale fanteziei maurilor. S-au dus și ei de pe lumea asta, Aver-roes și Moise
Maimonide, oameni întuneca ți la față și-n mișcări, fulgerînd în oglinzile lor batjocoritoare sufletul
obscur al lumii, întunecime lic ărind în lumina str ălucitoare pe care lumina n-a putut-o în țelege.
— Acum în țelegi ? Pe a doua po ți s-o faci singur ?
— Da, domnule profesor.
Cu trăsături prelungi, umbroase, de peni ță, Sargent î și copie datele problemei. A șteptînd mereu cîte un
cuvînt de ajutor, mîna lui mi șca fidelă simbolurile nesigure, și o nuanță palidă de rușine îi pîlpîia sub
pielea mat ă. Amor matrîs : genitiv subiectiv și obiectiv. Cu sîngele ei sl ăbănog și laptele ei sub țiat și
acrit l-a hr ănit și a ascuns de privirile altora scutecele lui înv ăluitoare.
Asemenea lui am fost și eu, umerii ace știa căzuți, făptură disgrațioasă ca și aceasta. Copil ăria mea se
apleacă pe fila asta aici, al ături de mine. Prea departe s- o mai simt sub mîna mea odat ă, fie cît de u șor.
A mea e departe și a lui e tainic ă așa cum ne sînt și ochii. Taine, t ăcute, ca ni ște stane de piatr ă stau în
palatele de piatr ă ale inimilor noastre arnîndou ă : taine istovite de tiranie ; tirani dornici s ă fie
descăunați.
Adunarea era gata.
— E foarte simplu, spuse Stephen ridicîndu-se în picioare.
— Da, domnule profesor. Mul țumesc, răspunse Sargent. î și usca pagina cu o foaie sub țire de sugativ ă
și se
întoarse cu caietul la loc în banca lui.
— Ia-ți și tu crosa și du-te afar ă cu ceilalți, spuse Stephen, urmînd înspre u șă silueta lipsit ă de
grație a băiatului.
— Da, domnule profesor.
Din coridor i se auzea numele strigat dinspre terenul de joc.
— Sargent!

35

– Dă fuga, spuse Stephen. Te cheam ă domnul Deasy. Se opri în portal s ă-l urmăi'ească din
ochi pe elevul întîrziat care se gr ăbea acum spre cîmpul neîngrijit de unde veneau glasuri
ascuțite ridicate în ceart ă. Fuseseră împărțiți pe echipe și domnul Deasy se întorcea acum
pășind peste tufele rare de iarb ă cu picioarele lui înc ălțate în ghete. Cînd ajunse în fa ța școlii,
glasurile iar ăși certărețe îl chemar ă înapoi. își întoarse într-acolo musta ța albă, mîniată.
— Ce mai e acuma ? striga mereu f ără să-i asculte.
— Cochrane și Halliday sînt în aceea și echipă, domnule director, strig ă Stephen.
— Vrei s ă m-aștepți un moment în cancelaria m ea, spuse domnul Deasy, pîn ă restabilesc
ordinea aici.
Și pe cînd p ășea aferat spre terenul de joc glasul lui b ătrîn striga cu severitate :
— Ce s-a întîmplat ? Ce mai e acuma ?
Voci ascu țite strigau înspre el din toate p ărțile ; siluetele lor îl înpresurau numeroase
aseunzîndu-l, lumina vie a soarelui îi decolora mierea pe cre ștetul capului nu prea bine vopsit.
Aerul stătut, fumegos ad ăsta în cancelarie odat ă cu mirosul de piele învechit ă și roasă a
scaunelor. Ca în ziua clintii cînd s-a tîrguit cu mine tot aici. Cum a fost dintru început, astfel e
și acum. Pe bufet, tava cu monedele din vremea Stuar ților, comoar ă netrebnic ă din ținuturi
mlăștinoase ; și va fi în vecii vecilor. Și frumos a șezate, ca linguri țele în cutia lor de catifea
purpurie, decolorat ă, cei doisprezece apostoli dup ă ce și-au predicat cuvîntul în urechile
gentililor : via ță fără de sfîrșit.
Un pas gr ăbit dinspre portalul de piatr ă și pe coridor. Infoindu- și mustața rară domnul Deasy
se opri în capui mesei.
— Intîi, micul nostru aranjament financiar, spuse.
își scoase din hain ă un portmoneu închis cu o clap ă de piele. îl deschise cu zgomot și scoase
din el dou ă bancnote, una din ele din dou ă jumătăți lipite laolalt ă, și le depuse cu grij ă pe
masă.
— Două, spuse prinzînd la loc portmoneul cu clapa și punîndu-l în hain ă.
36
Și acum, casa de fier pentru moneda de aur. Stînjenit ă, mîna lui Stephen aluneca peste scoicile
adunate în mortarul rece al piet rei : scoici drept monede, cochilii și scoici bălțate ; și asta,
învîrtejită ca un turban de emir, și asta încă, scoica Sfîntului Iacob. Visteria unui pelerin de
odinioară, comoară moartă, scoici găunoase.
O liră de aur căzu, lucitoare și nouă, pe moliciunea îngro șată a feței de mas ă.
— Trei, spuse domnul Deasy, învîrtindu- și în mină pușculița micuță. Sînt lucruri bune,
astea, la casa omului. Vezi. Aici e pentru piese de o lir ă. Asta e pentru șilingi, șase pence,
jumătăți de coroan ă. Și aici coroane. Vezi.
Scutură din ea dou ă coroane și doi șilingi.
— Trei și doisprezece, spuse. E bine a șa, cred.
— Vă mulțumesc, domnule director, spus e Stephen strîngînd banii laolalt ă cu grabă
sfioasă și punîndu-i pe toți în buzunarul pantalonilor.
— Nici o mul țumire, spuse domnul Deasy. I-ai cî știgat prin munc ă.
Mîna lui Stephen, goal ă iarăși, se întoarse spre scoicile g ăunoase. Simboluri ale frumuse ții și
puterii. O greutate în buzunar. Simboluri p ătate de lăcomie și suferință.
— Nu-i ține așa, spuse domnul Deasy. Odat ă-i scoți din greșeală p.e undeva și-i pierzi.
Cumpără-ți și dumneata o chestie din astea. Ai s ă vezi că-s foarte bune.
Răspunde-i ceva.
— A mea ar fi deseori goal ă, spuse Stephen.
Aceeași cameră la același ceas, aceea și înțelepciune ; și eu, acela și. De trei ori acum. Trei
lațuri în jurul meu aici. Foarte bine. Pot s ă le rup chiar în clipa asta, dac ă vreau.

— Pentru c ă nu ești strîngător, spuse domnul Deasy ar ătînd cu degetul. N-ai înv ățat încă ce e
banul. Banul e puterea, cînd ai s ă ajungi la vîrsta mea. Știu eu, știu. Dac-ar ști și tinerii ăștia.
Dar ce ne spune Shakespeare ? Tu pune-ți banul tău în pung ă.
— Iago, murmur ă Stephen.
își ridică privirea de la scoicile vane c ătre ochii ficși ai bătrînului.
— El știa ce e banul, spuse domnul Deasy. El a eî știgat bani. Poet, dar și englez.
Dumneata știi care-i
37
mîndria englezului ? Știi care e cuvîntul cel mai mîndru pe care-ai s ă-l auzi vreodat ă din gura unui
englez ?
Stăpînitorul m ărilor. Ochii lui reci ca marea priveau peste gol ful pustiu ; istoria e de condamnat ; peste
mine și peste cuvintele mele ; f ără ură.
— Că în imperiul s ău, spuse Stephen, soarele nu apune niciodat ă.
— Ba ! strig ă domnul Deasy. Asta nu-i de la un englez. Un celt fran țuzit a spus asta. î și lovea unghia
degetului gros cu pu șculița.
— Am să-ți spun eu. zise solemn, care este cuvîntul lui cel mai de mîndrie. Mi-am plătit drumul.
Mare om, mare om.
— Mi-am pl ătit drumul. N-am luat cu împrumut niciodat ă nici un șiling in via ța mea. Poți
dumneata s ă simți ce simte el ? Nu datorez nim ănui nimic. Poți ?
Mulligan, nou ă lire. trei perechi de ciorapi, o pereche de ghete, cravate. Curran, zece guinee, McCann,
o guinee. Fred Ryan, doi șilingi. Temple, dou ă mese de prînz. Russell, o guinee, Cousins, zece șilingi,
Bob Reynolds, jum ătate de guinee, Kohler, trei guinee, doamna McKernan. chiria pe cinci s ăptămîni.
Grămăjoara asta pe care o am nici n-ajunge,
— Pentru moment, nu, r ăspunse Stephen.
Domnul Deasy rîse cu pl ăcere aleas ă, punîndu- și pușculița la loc.
— Știam că nu poți, spuse cu bucurie. Dar într-o zi trebuie s ă poți și dumneata. Noi sîntem un popor
generos, dar trebuie s ă fim și drepți.
— Mie mi-e fric ă de cuvintele astea mari, spuse Stephen, care ne fac atît de neferici ți.
Domnul Deasy privi grav cîteva clipe deasupra c ăminului silueta corpolent ă a unui bărbat în fustanel ă
: Albert Edward, prin ț de Wales.
— Mă consideri un b ătrîn zaharisit și un conservator învechit, spuse vocea sa gînditoare. De la
O'Connell încoace am v ăzut trei genera ții, una dup ă alta, trecînd. îmi aduc aminte de vremea foametei.
Dumneata știi că lojile Oranji știlor au f ăcut agitație pentru respingerea Uniunii cu dou ăzeci de
ani înainte de O'Connell sau
33
înainte ca prela ții comunit ății dumneavoastr ă să-l fi înfierat ca demagog ? Dumneavoastr ă
fenianii uita ți unele
lucruri.
De amintire glorioas ă, pioasă și nemuritoare. Loja Diamond în Armagh, splendid ă, acoperită cu
leșurile papista șilor. Răgușiți, mascați, înarmați, convenția plantatorilor. Nordul cel negru și biblia cea
adevărată, albastră. Tunșilor, jos armele 2I.
Stephen schi ță un gest scurt.
— Și eu am sînge de rebel în mine, spuse domnul Deasy. Din partea mamei. Dar m ă trag din sir
John Blackwood care a votat pentru Uniune. Cu to ții sîntem irlandezi, to ți fii de regi.
— Vai da, spuse Stephen.
— Per vias recias, spuse ferm domnul Deasy, asta a fost deviza lui. A votat pentru ea și și-a tras
cișmele înalte s ă călărească spre Dublin tocmai din Arzii Doenului ca s ă facă asta.
Tropa, tropa, în trap lin, Drum slîncos pîn-la Dublin.
Senior de țară, cam grosolan, c ălare, cu cizme r ăsfrînte, lucitoare. Zi bine udat ă, sir John, zi udat ă,
luminăția voastră… Ziua… Ziua… Dou ă cizme răsfrînte salt ă legănîn-du-se c ătre Dublin, Tropa-tropa,
tropa-tropa. tropa, trap.
— Asta mi-aduce aminte, spuse domnul Deasy. Ai putea s ă-mi faci un serviciu, domnule Dedalus,
pe la unii din prietenii dum itale din lumea literar ă. Am aici o scrisoare pe care vreau s-o
public în pres ă. Ia loc un moment. Trebuie doar s ă-i mai copiez sfîr șitul.

Merse spre biroul s ău lingă fereastră, își trase în dou ă rînduri scaunul mai aproape și reciti cîteva
cuvinte de pe foaia de hîrtie petrecut ă pe sulul ma șinii de scris.
— Ia loc, iart ă-mă, spuse peste um ăr, imperativele bunuluj. sim ț. Numai un moment.
Se aplecă să citească pe sub sprîncenele stufoase din manuscrisul de al ături și, mormăind, începu s ă
lovească rar literele țepene de pe claviatura ma șinii, de cîteva ori suflînd atunci cînd întorcea sulul s ă
șteargă o greșeală.
39
Stephen se a șeză fără zgomot în fa ța prezentei princiare. Înr ămate jur împrejur pe pere ți imaginile
unor cai disp ăruți prezentau onorul cu capetele docil suspendate în aer ; Războinicul, al lordului
Hastings, Zvîcnelul, al ducelui de Westminster. Ceylon, al ducelui de Beaufort, prix de Paris, 1866. Pe
fiecare, cîte un c ălăreț mic ca un elf, încordat în a șteptarea vreunui semn. Le urm ărea iuțeala, apărători
ai culorilor regelui, și striga și el laolaltă cu strigătele mulțimilor disp ărute.
— Punct, î și îndemnă clapele domnul Deasy. Dar o dezbatere neîntîrziat ă a acestei importante
chestiuni…
Acolo unde m-a îndemnat Cranly s ă ne îmbog ățim repede, urm ărindu-și favoriții printre gr ăjdarii
împroșcați de noroi. în zbieretele bookmakerilor coco țați pe scaunele lor înalte și în aburii mirositori ai
troacei, prin noroaiele lunecoase, b ălțate. Frumosul Rebel, la paritate ; zece contra unul, restul.
Zorindu-ne pe lîng ă jucătorii de zaruri și de rișca, pe urmele copitelor, șepcilor ascu țite și jachetelor
mereu rotitoare, prin fa ța femeii cu fa ța ca o fleic ă, iubita unui m ăcelar, care- și sugea însetat ă o felie
de portocal ă.
Dinspre terenul de joc al b ăieților, răsunau țipete ascu țite și șuierul unui fluier.
Iarăși : un gol. Sînt și eu printre ei, laolalt ă cu trupurile lor încle ștate în lupt ă, în meleu, hi turnirul
vieții. De-acela zici, de copila șul mamei, ăla împleticitul, pe care parc ă mereu îl doare burta ?
Turniruri. Timpul izbit sare înapoi, zvîcnet cu zvîcnet. înc ăierări, noroaie, vuietul-b ătăliilor, înghe țate
balele horc ăite în agoniile lor de cei str ăpunși, șuier de suli ți spăimoase ispitite de m ăruntaiele
însîngerate ale le șurilor.
— Așa deci, spuse domnul Deasy, ridieîndu-se.
Se apropie de mas ă, prinzîndu~ și laolaltă foile cu un ac. Stephen se ridic ă în picioare.
— Am fost scurt, dar cuprinz ător, spuse domnul Deasy. E vorba despre boala asta de vite, boala
botului și a copitelor. 22 Uită-te și dumneata peste el. în chestiunea asta nu pot exista mai multe p ăreri.
îmi permit s ă abuzez de spa țiul dumneavoastr ă. Doctrina asta a laissez-jaire-ului care atît de adesea în
40
istoria noastr ă. Comerțul nostru de vite. Cum s-a înțîmplat cu toate vechile noastre industrii. Clica de
la Liverpool care a sabotat proiectul pentru portul Galway. Conflagra ția europeană. Livrările de
cereale prin îngusta cale maritim ă a Canalului. Mai mult decît perfecta impertur-babilitate a
Ministerului Agriculturii. Iertat ă o figură de stil clasic ă. Cassandra. De c ătre o femeie care nu era cu
nimic mai bun ă decît se cuvine s ă fie o femeie. Ca sâ ajungem la miezul problemei.
— Nu umblu cu menajamente, nu-i a șa ? întrebă domnul Deasy în timp ce Stephen citea mai departe.
Boala botului și a copitelor. Cunoscut sub numele de preparatul lui Koch. Ser și virus. Pi'ocentajul
cailor imuniza ți. Pesta. Caii împ ăratului, la Miirzsteg, Austria inferioar ă. Medici veterinari. Domnul
Henry Blackwood Price. Amabila fent ă de a proceda la o experien ță fără prejudecăți. Imperativele
bunului sim ț. Chestiune de importan ță capitală. în adevăratul înțeles al cuvîntului s ă luăm taurul de
coarne. Mul țumindu-v ă pentru ospitalitatea pe care mi-a ți acordat-o în coloanele dumneavoastr ă.
— Doresc ca acest text s ă fie tipărit și citit, spuse domnul Deasy. Ai s ă vezi că data viitoare cînd mai
izbucnește au să pună embargo pe vitele irlandeze. Și se poate vindeca. E vindecat ă. Vărul meu,
Blackwood Price, îmi scrie c ă în Austria doctorii de vite de acolo o trateaz ă și o vindecă regulat. S-au
oferit să vină și aici la noi. Eu încerc s ă creez un curent influent în Minister. Acuma am s ă caut să-i fac
publicitate. Sînt asaltat de dificult ăți, de..: intrigi, de… ma șinații de culise, de…
își ridică arătătorul și bătu bătrînește prin aer înainte ca vocea s ă-i continue.
— Ține mine cuvintele mele, domnule Dedalus, spuse} Anglia e-n mîinile evreilor. în toate
pozițiile cheie : finan țele ei, presa. Și ăștia sînt semnele dec ăderii unei na țiuni. Oriunde se strîng ei la
un loc, m ănîncă forța vitală a națiunii. De ani de zile v ăd cum se preg ătește asta. Cum te v ăd și mă
vezi, negustorii ăștia ovrei și-au și început opera de distrugere. Vechea Anglie e pe moarte. -3
Făcu grăbit cîțiva pași depărtîndu-se și ochii îi c ăpătară o însuflețire albastr ă cînd trecu prmtr-o raz ă
largă de soare. Se întoarse pe c ălcâie și reveni spre mas ă.

8Î
— Pe moarte, spuse, dac ă nu moart ă de-a binelea
de-acum.
Pe străzi, țipetele tîrfei, prelungi Ii țes bătrînei Anglii un giulgi. 21
Ochii lui, larg deschi și urmărindu-și viziunea, îl priveau gravi din raza de soare în care se oprise.
— Un negustor, spuse Stephen, este unul care cump ără ieftin și vinde scump, fie el evreu sau gentil,
nu-i așa ?
— Au păcătuit împotriva luminii, spuse solemn dom-xiul Deasy. Pîn ă și în ochii lor po ți să vezi
întunecimea. Și din cauza asta sînt r ătăcitori pe fa ța pămîntului pîn ă în ziua de ast ăzi.
Pe treptele Bursei din Paris, oameni cu pielea de aur raîcuISnd prețurile pe degetele lor împodobite cu
pietre pre țioase. Găgăituri de gî ște. Roiau cu zumzet mare, grosolani, în'jurul templului, urzind planuri
întunecoase în capetele lor grotesc acoperite cu jobenuri. Nu ale lor : nici vestmintele acestea, nici
vorba, nici gesturile. Ochii opaci, înce ți le dezmin țeau cuvintele, gesturile avide și inofensiye, simțeau
însă resentimentele strînse în jurul lor și-și dădeau seama c ă zelul lor era zadarnic. Van ă răbdare, să
adune, să siringă. Timpul, sigur, avea s ă risipeasc ă totul. Prad ă adunată la margine de drum : jefuiau,
treceau mai departe. Ochii lor î și știau anii r ătăcitori, și, răbdători, își știau și necinstirile trupurilor.
— Și cine n-a f ăcut-o ? spuse Stephen.
— Ce vrei s ă spui ? întreb ă domnul Deasy.
Făcu un pas înainte oprindu-se lîng ă masă. Falca de jos îi alunec ă într-o parte, deschizîndu-se,
nesigură. Asta să fie înțelepciunea b ătrînă ? Stă și așteaptă să-l lămuresc eu.
— Istoria, spuse Stephen, este un co șmar din care tot încerc s ă mă trezesc.25
Dinspre terenul de joc b ăieții ridicară țipăt mare. Un fluier șuierînd : gol. Și ce te faci dac ă coșmarul
ăsta dă și el cu piciorul înd ărăt în tine ?
42
— Căile Domnului nu sînt și căile noastre, spuse domnul Deasy. Istoria întreag ă merge spre o
singură mare țintă, manifestarea Domnului.
Stephen î și zvîcni degetul mare c ătre fereastr ă, spunînd :
— Asta e Dumnezeu. Ura ! Aiii ! Zvîr !
— Ce ? întreb ă domnul Deasy.
— Un strig ăt pe stradă, spuse Stephen, ridicînd din
umeri.26
Domnul Deasy își coborî privirile și-și ținu o vreme n ările strînse între degete. Ridicîndu- și capul
iarăși, le eliber ă.
— Eu sînt mai fericit decît dumneata, spuse. Noi am săvîrșit multe erori și multe p ăcate. O
femeie a adus p ăcatul pe lume. Pentru o femeie care nu era mai bun ă decît se cuvine s ă fie o femeie,
Elena, nevasta fugit ă de acasă a lui Menelaos, zece ani de zile au f ăcut grecii r ăzboi împotriva
Troiei. O so ție necredincioas ă a fost cea dintîi care i-a adus pe str ăini aici, pe țărmurile noastre : soa ța
lui MacMurrough, și ibovnicul ei, O'Rourke, prin țul de Breffni2T. Tot o femeie l-a nenorocit și pe
Parnell 2S. Multe gre șeli, multe e șecuri, însă nu și păcatul unic, cel mare. Eu am r ămas un lupt ător
acum, în amurgul zilelor mele. Dar am s ă lupt pentru dreptate pîn ă la capăt.
Căci Ulsterul are s ă se împotriveasc ă Și Ulsterul are s ă izbîndeasc ă 29
Stephen î și ridică în mînă foile de hîrtie.
— Mda, domnule, începu.
— Prevăd, spuse domnul Deasy, c ă dumneata n-ai s ă rămîi prea mult aici, în munca asta. Nu, e ști
născut să fii profesor, dup ă părerea mea. Poate m ă înșel.
— Mai degrab ă un învățăcel, spuse Stephen. Și aici ce mai ai de înv ățat ?
Domnul Deasy cl ătină din cap.
— Cine știe ? spuse. Ca s ă înveți, trebuie s ă fii umil. îns ă viața este marele înv ățător.
Stephen î și foșni din nou foile.
43
:— In ce prive ște acestea, spuse.
— Da, spuse domnul Deasy. Ai aici dou ă exemplare.' Dac ă ai putea s ă vezi să le publice de îndat ă.
Telegraph. Irish Homestead.
— Am să încerc, spuse Stephen, și vă dau răspunsul mîine. Am dou ă cunoștințe ziariști..
— Foarte bine, spuse domnul Deasy gr ăbit. I-am scris ast ă-noapte domnului Field, deputatul. Ast ăzi

are loc o adunare a Asocia ției negustorilor de vite la Hotelul City Arms, i-am cerut s ă prezinte
scrisoarea mea la adunare. Dumneata vezi dac ă poți s-o bagi în ziarele alea dou ă ale dumitale. Care
anume ?
— The Evening Telegraph…
— Bine, bine, spuse domnul Deasy. Nu e timp de pierdut. Acum trebuie s ă răspund la scrisoarea asta
a vărului meu.
— La revedere, domnule director, spu se Stephen pu-nînd foile în buzunar. V ă mulțumesc.
-— Nimic, spuse domnul Deasy c ăutînd printre hîrtiile de pe biroul s ău. îmi place s ă mă înfrunt în
discuții cu dumneata, chiar a șa bătrîn cum sînt.
— La revedere, domnule director, spuse Stephen iar ăși, înclinîndu-se spre spinarea încovoiat ă a
celuilalt.
Ieși prin veranda deschis ă, coborînd pe aleea cu pietri ș de sub copaci, auzind înc ă glasurile țipînd și
crosele lovind pe terenul de joc. Leii culca ți pe stîlpii lor cînd ie șea pe poart ă ; spaime f ără dinți. Și
totuși am să-l ajut în lupta asta a lui. Mulligan are s ă-mi scorneasc ă o preclâ nou ă : bardul bivolilor
binevoitor.
— Domr.ule Dedalus !
Aleargă după mine. Sper c ă nu mai are și alte scrisori:
— Numai o clip ă.
— Da, domnule, spuse Stephen întoreîndu-se de la poart ă.
Domnul Deasy se opri, suflînd din greu și căutînd să-și recîștige respira ția.
— Voiam numai s ă-ți spun, zise. Irlanda, se spune, are cinstea de a fi singura țară care nu i-a
persecutat niciodat ă pe evrei. Știai asta ? Nu. Și știi de ce ?
Se încrunt ă sever în aerul limpede.
44
— De ce, domnule ? întreb ă Stephen, începînd s ă zîmbeasc ă.
— Pentru c ă nu i-a lăsat niciodat ă să-i intre în țară, spuse solemn domnul Deasy.
O bulă de tuse îi țîșni, cu rîsul deodat ă, din gîtlej tră-gînd dup ă ea un lan ț zornăitor de flegm ă. Se
întoarse cu spatele repede, tu șind, rîzînd, fluturîndu- și prin aer bra țele ridicate.
— Nu i-a l ăsat niciodat ă să-i intre în țară, strigă iarăși prin hohotul de rîs, trop ăind cu picioarele
strînse în ghete peste pietri șul aleii. Din cauza asta.
Prin alternan ța de lumin ă și umbră a frunzelor, soarele pres ăra peste umerii lui în țelepți paiete, monede
săltărețe.
Ineluctabil ă modalitate a vizibilului : cel pu țin asta dac ă nu și mai mult, gîndul prin ochii mei. 30
Semnături ale tuturor lucrurilor sînt chemat aici s ă le citesc, z ămisliri ale m ării și lepădări ale mării,
fluxul care se apropie, gheata asta mîncat ă ca de rugin ă. Verde-flegm ă, argintiu-albastru, rugin ă :
semne colorate. Limite ale diafanului. îns ă mai adaug ă el : în trupuri. A șadar, el avea știință de ele ca
trupuri, înainte de a le ști colorate. Cum ? Dîndu-se cu c ăpățîna de ele, sigur. Dar, stai ni țel. 31 Era
chel, și milionar, maestro color di che sanno. Limită a diafanului întru. De ce întru ? Diafan, adiafan.
Dacă-ți intră toate cele cinci degete prin ea, o poart ă, dacă nu — ușă. închide ochii și-ai să vezi.
Stephen î și închise ochii s ă-și audă ghetele strivind cu trosnet alge, scoici. Dar, oricum, treci prin ea.
Eu trec, cîte un pas deodat ă. Un foarte scurt spa țiu de timp prin foarte scurte timpuri de spa țiu. Cinci,
șase, nacheinander-ul. Exact : și aceasta este ineluctabila moda litate a audibilului. Deschide- ți ochii.
Nu. Doamne ! Dac ă m-aș prăvăli de pe stînca asta, care- și moțăie asupra m ării capul, s ă cad prin
nebeneinander, ineluctabil. M ă descurc destul de bine prin întunecime. Sabia de frasin îmi atîrn ă
frumos de trup. Love ște cu ea ; ei a șa fac. Picioarele mele dou ă în ghetele lui iat ă-le la capătul
gambelor lui, nebeneinander. Sună solide ; f ăcute cu ciocanul lui Los Demiurgos. Pășesc parcă
întru eternitate prin nisipurile de la Sandym outh ? Crac, crac, cric, cric. Bani de mare s ălbatică.
Dominie Deasy te
știe pe toate.
Nu vii tu la Sandymount, Madeline, fato ?
începe ritmul, vezi. Aud. Tetrametru catalectic de iambi în mar ș. Nu, în galop : deline, fato.
Deschide ochii acum. A șa voi face. O clip ă. A dispărut totul de atunci încoace ? Dar, dac ă-i deschid și
suit pentru ve șnicie în negrul adiafan ? Busia ! Am să văd dacă pot să văd.
Vezi acuma. Aici toată vremea și fără tine ; și întotdeauna au s ă fie, lume f ără de sfîrșit.
Coborau :!2 treptele dinspre terasa lui Leahy, prudent. Frauenzimmer ; și în jos pe țărmul ușor

povîmit și fleș-căind cu picioarele lor pleo știte afundîndu-li-se în nisipurile noroioase. Ca și mine. ca și
Algy, coborînd c ătre mama noastr ă cea măreață. Numărul unu își legăna greoaie boccelu ța de moașă,
cartelul celeilalte se tot înfigea în nisipul plajei. Dinspre centru au ie șit și ele. Doamna Flo-rence
MacCabe, v ăduva răposatului Patk MacCabe. mult regretatul, din strada Miresei. Una din surorile ei
m-a tras și pe mine zbierînd întru via ță. Creație dintru nimic. Ce-are ea în boccelu ță ? Vreun n ăscut-
mort cu a ța buricului atîrnînd, înfofolit în lin ă grosolană. Ațele tuturor leag ă îndărăt, corzile-spre-i ărm-
încolăcindu-se a tot ce este muritor. Din cauza asta c ălugării mistici. Ai vrea s ă fii precum zeii ?
Privește-ți în omphalos. Alo. Aici Kinch. Da ți-mi Edenville. Aleph, alpha ; zero, zero, unu.
Soață și ajutătoare a lui Adam Kadmon : Heva, Eva cea goal ă. Ea nu avea ombilic. Privire. Pîntece
fără pată, umflîndu-se uria ș, pavăză de piele încordat ă, nu, grîne alb îngrămădite, strălucitoare,
nemuritoare, d ăinuind dintru ve șnicie întru ve șnicie. Pîntec al p ăcatului.
Prins în pîntecele întunecimii p ăcatului și eu am fost, f ăcut nu zămislit. De c ătre ei, bărbatul cu vocea
mea și ochii mei și o fantasm ă de femeie cu cenu șă în suflare. S-au îmbr ățișat și s-au despicat, au f ăcut
după voie celui care pe toate le împerecheaz ă. încă dinainte de vîrsteîe
46
timpului. El m-a voit, și acum nu m ă mai poate vrea pierit, acuma sau vreodat ă. O lex eterna dăinuie
întru El. Asta este adic ă substanța divină întru care Tat ăl și Fiul sînt consubstan țiali ? Unde-i s ărmanul,
scumpul Arius s ă tragă încheierile ? Râzbulndu-se toat ă viata cu contrasmag-
nificandiudeobangtiaiitatea ? Ereziarh urm ărit de stelele rele. într-un closet grec și-a dat duhul :
euthanasia. Cu mitra îngem ănată și cîrja. însc ăunat pe tronul s ău, văduv al unui episcopat v ăduvit, cu
omophorionul ridicat, cu p ărțile din dos astupate.
Brize se zbenguiau în jurul lui, aer în țepător, viu. Vin și ele, valurile. Caii de mare cu coarnele albe,
încontrîn-du-se, cu Mie de vînt limpede, arm ăsarii lui Mananaan :1:i.
Să nu uit de scrisoarea lui pentru ziar. Și după asta ? La Vaporul, la dou ăsprezece jum ătate. A propos,
s-o iau ușor cu banii ăștia, ca un imbecil cumsecade. Da. trebuie.
își încetini pa șii. Iată. Mă duc la mătușa Sara sau nu ? 3'' Glasul tat ălui meu consubstan țial. L-ai mai
văzut pe fratele t ău, artistul Stophen, acuma în urm ă ? Nu ? Ești sigur că nu-i la terasa Strasbourg cu
mătușă-sa Sally ? Nu poate s ă aibă și el un pic de ambi ție ? Și și și și spune Stephen, ce mai face
unchiul Si ? O. Doamne îndur ăto-rule, în ce familie-am intrat. Băieții sus în șura de fin. Bețivul ăla
de perceptor ambulant și frate-său, ăia care cînt ă la trompet ă. Gondolieri onorabili. Și Walter care se
uită chiondorî ș, tot îi dă cu domnule, cînd vorbe ște cu taică-su, mda. Domnule, Da, domnul meu. Nu,
domnul meu. Plîns-ai Isuse : și nu-i de mirare, pe Dumnezeul meu.
Să sun din clopo țelul ăla astmatic la vili șoara lor cu obloanele trase : și să aștept. Mă cred c-aș fi cine
știe ce creditor ; m ă spioneaz ă dintr-un col țișor cu vedere de sus.
— Stephen e, domnule.'
— Să intre. Sa intre Stephen.
Se trage z ăvorul în lături și uite-l pe Walter cum m ă salută.
7- Credeam c ă cine știe cine-o fi.
în patul lui mare, nenea Richie, înfofolit în p ătură, își întinde peste movilita genunchiului avanbra țul
vînjos. Cu pieptul curat. S-a sp ălat pe jum ătatea de sus.
— 'Neața, nepoate.
47
își lasă deoparte plan șeta pe care- și socotește facturile pentru ochii lui Ma șter Goff și Mașter Shapland
Tandy, și-și completeaz ă formularele de concilia ții, și procese verbale și poate și vreun mandat de
aducere. O iarn ă da corn deasupra capului lui chel : Requiescat de Wilde. Șuieratul, fluieratul lui
înșelător îl aduce înd ărăt pe Walter.
— Da, domnule ?
— Spune-i mamei s ă ne dea ni ște tărie pentru Richie și Stephen. Unde-i ea ?
— îi face baie lui Crissie, domnule.
Micuța tovarășă de pat a lui papa. F ărîmă a iubirii.
— Nu, las ă unchiule Richie.
— Mie s ă-mi spui pe nume, Richie. La dracu cu apa ta mineral ă. îți taie tot cheful. Whisky.
— Unchiule Richie, z ău…
— Stai jos, sau s ă mă ia dracu dac ă nu-ți dau cu eeva-n cap.
Walter se chior ăște în zadar dup ă un scaun,' \f

— N-are pe ce s ă stea, domnule,
— N-are unde s ă și-l pună, nătăfiețule. Adu scaunul nostru de Chippendale. Vrei s ă gust; ceva ? Aici
la mine să-ți lași aerele tale : un hering, ceva ? Sigur ? Cu-atît mai bine. Nici n-avem nimic în cas ă
decît pilule pentru durerea de burt ă.
All'erta !
Mormăie acum ni ște măsuri din a-ia di sortita a lui Ferrando. Cea mai grozav ă parte, Stephen, din
toată opera. Ia ascult ă.
Fluierul lui melodios r ăsună iar, frumos nuan țat, frîn- tUri de arie, și bate toba cu pumnii pe genunchii
înfofoliți în pătură.
Briza-i mai dulce acum.
Case în ruin ă, a mea, a lui și toate. La Clcngowes te-ai l ăudat și tu în lumea bun ă că ai un unchi
judecător și un unchi general. Las ă-te de de-astea, Stephen. Nu in asta st ă frumusețea. Nici în apele
stătute de la biblioteca Marsh unde citeai profe țiile răsuflate ale lui Joachim Abbas. Pentru cine ?
Pentru gloata cu o sut ă de capete din preajma catedralei. Unul ca el, care- și ura și el spița, care-a fugit
dintre ei în p ădurea nebuniei, și coama ii
43
flutura înspumat ă în bătaia lunii, și pupilele îi erau stele, 3:> Houyhnhnm, cu n ările fremătătoare de
cai. Chipuri ovale, cabaline. Temple , Buck Mulligan, Foxy Campbell. F ălci ascuțite. Părintele abate,
diaconul furibund, ce p ăcat le-a învîrtejit în fl ăcări simțurile ? Paff ! Descende, calve, ut ne viinium
decalveris. Ghirlandă de păr cărunt pe capul lui de blestem at, ia uite-mi-l cum coboar ă la pas
(descende), cu un ostensoriu strîns în min ă, cu ochi de vasilisc. D ă-te jos, teadv ă calpă ! Și corul
răspunde amenin țare și ecou, asistînd lîng ă coarnele altarului, latineasca pufnit ă pe nas a preota știlor,
care se-nvîrt gva și în rasele lor, tun și și unși și scopiți, îngrășați cu grăsimea grînelor.
Și în aceea și clipă poate un preot dup ă colț o ridică în mîini. Dringdring ! Și două străzi mai încolo un
altul o închide întx*-un caliciu. Dringdring ! Și într-o capel ă a Fecioarei un altul care- și ia
cuminecătura numai pentru el. Dringdring ! Jos, sus, înainte, înapoi ! Dan Occam s-a gîndit la asta,
doctorul invincibil. într-o diminea ță cețoasă englezeasc ă demonul hipostasis i-a gîdilat mintea.
Pogorînd hostia și îngenunchind a auzit cum suna îngem ănat cu al doilea clopot clopo țelul dinții în
transept ( și și-l ridică pe-al său) și, ridieîndu-se, a auzit (acum îl înal ț și eu) clopo țelele lor amîndou ă
(îngenunche acum) sunînd în diftong.
Vărule Stephen, n-ai s ă fii niciodat ă un sfînt. Insul ă a sfinților:îfi. Ai fost grozav de sfînt, nu ? Te-ai
rugat Sfintei Fecioare ca s ă n-ajungi s ă ai nasul ro șu. Te-ai rugat diavolului pe bulevardul Serpentine
ca văduvioara cea durdulie din fa ță să-și ridice fustele și mai mult pe«te strada umed ă. O st, certo !
Vinde-ți sufletul pentra «sta, chiar, zdren țe vopsite prinse cu acul pe un trup de muiere. Mai multe
spune-mi, mai multe înc ă ! Pe imperiala autobuzului de Howth singur strigînd în ploaie : femei goale !
Ce mai zici de asta, he ?
Ce mai zici despre ce adic ă ? Pentru ce alta au fost f ăcute ?
Citind cîte dou ă pagini din cîte șapte cărți în fiecare noapte, nu ? Eram tînăr. Te înclinai în fa ța ta
însuți în oglind ă, ieșeai în față să primești aplauze grave, cu chipul concentrat, s ă atragi aten ția. Ura
pentru idiotul ăsta
49
bătut de Dumnezeu ! Hura ! N-a v ăzut nimeni ; nu nu spune la nimeni. Și cărțile pe care-aveai s ă le scrii, cu
litere în loc de titluri. I-ai citit F-ul ? A, da, dar îl prefer pe Q. Da, dar W e minunat ă. A, da, W. î ți mai aduci
aminte de epifaniile tale pe file verzi ovale, atît de adînc de adinei, din tc.re-ar fi urmat s ă se trimită copii la toate
marile biblioteci ale lumii dac ă aveai. să mori, inclusiv la Alexandria ? S ă le citeasc ă cineva acolo dup ă cîteva
mii de ani, o mahamanvantara. Ca Pico de la Mirandola. Da, chiar ca o balen ă. Cînd cite ști pagini din astea
stranii ale vreunuia care s-a dus de mult sim ți că ești una cu unul care odinioar ă…
Nisipul zgrun țuros îi pierise de sub picioare. Ghetele îi treceau iar ăși peste o magm ă umedă plescăitoare, cochilii
tăioase ca briciul, pietricele strivite cu zgomot, care se înfundau peste alte nenum ărate pietricele, lemnul trecut ca
printr-o sit ă de viermele cor ăbiei, o Armad ă pierdută. Pînze nes ănătoase de nisip a șteptau să-i sugă tălpile peste
ele pășind, suflînd în sus o respira ție cu iz de canal. Le ocoli trecînd prudent. O sticl ă de bere se în ălța acolo,
îngropată pînâ la jum ătate într-un aluat rnîlos de nisip. Sentinel ă : insulă a setei de spaim ă. Cercuri sparte pe
țărm, pe pămînt un labirint de plase negre viclene ; mai încolo u și dosnice mîzg ălite cu cret ă și mai sus pe plaj ă o
frînghie de rufe cu dou ă cămăși crucificate. Ringsend : wigwamuri ale cîrmacilor cafenii și ale maeștrilor
matrozi. Scoici omene ști.
Se opri. Am trecut de drumul spre m ătușa Sara. Nu m ă mai duc acolo ? Se pare c ă nu. Nimeni pe-aici. Se

întoarse spre nord-est și străbătu nisipurile mai ferme c ătre Turnul Porumbeilor.
— Qui vous a mise dans cette fichue position ?
— Cest le pigeon, Joseph. 37
Patrice, acas ă în vacanță, linchea lapte cald cu mine la barul MacMah on. Fiul unuia care s-a expatriat singur,
Kevin Egan de la Paris, gî ște sălbatice li se spune. Tat ăl meu e-o pas ăre, linchea dulcele lait chaud cu o limbu ță
tînără trandafirie, în fa ța lui durdulie, buc ălată, Linchea, lapin. Trage nădejde să cîștige la gros lots. Despre
natura femeilor a citit în Michelet. Dar neap ărat o să-mi trimit ă
50
La Vie de Jesus de Monsieur Leo Taxil. I-o-mprumutâ prietenului lui.
— Cest torăant, vous savez. Moi je sui ș socialiste. Je ne crois pas en l'existence de Dieu. Faut pas le dive ă
mon pere.
— II croit ?
— Mon pere, oui.
Schluss. Linchește mai departe.
Pălăria mea de Cartier Latin. Doamne, trebuie și noi să ne-mbrăcăm potrivit cu personajul. Am nevoie de m ănuși
stacojii. Ai fost și tu student odat ă, nu ? Student în ce, pentru numele dracului cel ălalt ? Payseyenn, P.C.N., știi ;
physiques, chimiques et naturelles. Aha. Mîncai și tu viou en civet de trei parale, oalele cu carne din Egipet, cot
la cot cu c ărăușii rîgîitori. S ă spui doar, pe tonul cel mai fire sc ; cînd eram la Paris, pe boul' Mich', pe atunci
obișnuiam să. Da, obișnuiai să porți cu tine bilete perforate ca s ă ai un alibiu dac ă te-arestau pentru crim ă pe-
undeva. Dreptatea. în noaptea de 17 februarie 1904 arestatul a fost v ăzut de doi martori. Al ălaltu-a făcut-o ; eul
meu celălalt. Pălăria, cravata, pardesiul, nasul. Lui, cest moi. S-ar părea că te-ai distrat bine.
Mers seme ț. Cam ca cine încercai s ă mergi adineaori ? Am uitat, las-o balt ă, ești un prăpădit. Cu mandatul de ia
mama, opt șilingi, ușa batantă de la oficiul po ștal trîn-tit ă ție în nas de u șier. Foamea ca o durere de m ăsele.
Encore deux minutes. Uită-te la ceas. Trebuie s ă-i încasez. Ferme. Cîine năimit ! Să-l împuști, să-l faci mici
fărîrne cu o pu șcă cu bangăt mare, fărîme de carne omeneasca pe to ți pereții cu toți nasturii lui de alam ă cu tot.
Fărîme peste tot carrac și pe față și pe dos. Nu e ști rănit ? O, foarte bine. Bate laba. Oho, asta-i tot, numai c ă-i
foarte bine.
Aveai să faci minuni, nu ? Misionar în Europa urmînd pe urmele înver șunatului, crîncenului Columbanus. Fia-
cre și Scotus pe scaunele lor de groaz ă în ceruri v ărsați din bocaleîe lor, rîzînd tare pe latine ște : Euge ! Euge !
Prefăcîndu-te c ă vorbești stricat engleze ște și trăgîndu-ți după tine valiza, hamal de trei parale, pe debarcaderul
lunecos de la Newhaven. Comment ? Pradă bogată ai mai
51
adus îndărăt ; Le Tutu, cinci numere mototolite din Pantalon Blanc et Culotte Rouge, o
telegramă albastră franțuzească, o curiozitate de ar ătat și altora.
— Mama pe moarte vino acas ă tata. '^
Mătușa crede că tu ai omorît-o pe maic ă-ta. Din cauza asta nu vrea.
Atunci în s ănătatea mătușii lui Mulligan Și-am să-ți spun și ce motiv am. Ea-ntotdeauna a
făcut lucrurile s ă meargă Cum trebuie în familia Hannigan.
Picioarele îi p ășeau acum dintr-o dat ă în ritm țanțoș prin brazdele nisipului, pe Ung ă
pietroaiele de ia zidul dinspre sud. Le privea cu mîndrie, pietre îngr ămădite, tidve uria șe.
Lumină de aur peste mare, peste nisip, peste pietre. E soarele acolo, copacii cei zvel ți, casele
de lămîie.
Parisul trezindu-se proasp ăt, lumină crudă de soare pe str ăzile lui de l ămîie. Măduva umflat ă a
chiflelor, absintul verde ca broasca, mirodeniile de la utrenie îmblîn-zesc aerul. Belluomo se
ridică din patul so ției amantului soa ței sale, gospodina în basma s-a pus în mi șcare, cu o
farfurioar ă cu acid acetic în mîn ă. La Rodot, Yvonne și Madeleine î și dreg frumuse țile tuflite,
zdrobind cu din ți de aur ni ște chaussons de aluat, cu guri îng ălbenite de pus de flan breton.
Chipurile de parizieni trec pe al ături, drăguții lor dr ăguți-încîntați, conquistadori
cîrlionțați.
Somnolen țe de amiaz ă. Kevin Egan r ăsucește țigarete de praf de pu șcă printre degetele p ătate
cu cerneal ă tipografic ă, sorbindu- și zîna cea verde a șa cum Patrice și-o soarbe pe cea alb ă. Jur
împrejur, mînc ăii care-și îndeasă boabele pip ărate cu furculi țele, în jos pe gîtlej.39 Un demi
setier ! Aburul înfierbîntat de cafea țîșnind din expres-soul înfierbîntat. La un semn al lui ea
mă privește. II est irlandais. Hollan ăais ? Non fromage. Deux irl andais, nous, Irlande, vous
savez ? Ah oui ! Credea că i-ai cerut o brînz ă hollanăais. Postprandialul t ău, știi ce înseamn ă
cuvîntul acesta ? Postpr andial. Era un tip pe care l-am cunoscut odat ă la Barcelona, un tip

ciudat, zicea c ă ăsta-i postprandialul lui. Ei, slainte ! In jurul meselor cu t ăblii de marmur ă
amestecătura de răsuflări de vin duhnitoare,
52
de gîtlejuri horc ăitoare. Suflarea lui plute ște peste farfuriile noastre p ătate de sos, col țul zînei
verzi i se arat ă printre buze. Dintru Ir landa, Dalcassienii, ai n ădejdilor, conspira țiilor, ai lui
Arthur Griffith acum. Să mă prindă în jug laolalt ă cu el, crimele noastre cauza noastr ă co-
mună. Ești fiul tatălui tău. îți cunosc glasul. C ămașa lui grosolană, cu flori sîngerii î și tremură
pompoanele spaniole odat ă cu tainele pe care le șușotește Monsieur Dru-mont, faimosul
ziarist, Drumont, știi cum îi spunea reginei Victoria ? Vr ăjitoarea bătrînă cu dinții îngălbeniți.
Vieille ogresse cu dents jaunes. Maud Gonne, frumoas ă femeie, La Patrie, Monsieur
Millevoye, Felix Faure, ăsta știi cum a murit ? B ărbați lascivi, Frocken, bonne ă tout faire,
care maseaz ă goliciunea b ărbătească în baie la Upsala. Moi faire, zicea, Tous Ies messieurs.
Nu și acest Monsieur, i-am spus. Un obicei cit se poate de licen țios. Baia este lucrul cel mai
personal. Nu l-a ș lăsa nici pe frate-meu, nici m ăcar pe propriul meu frate, ce chestie obscen ă.
Cu ochii verzi, te v ăd. Colțul din col țul gurii îl simt. Oameni libidino și.
Cilindrul alb ăstriu îi arde mortuar în mîini și arde limpede. Fire de tutun desprinse și care iau
foc ; flacără și fum acru ne lumineaz ă colțul nostru. Oasele aspre ale pome ților pe sub borul
pălăriei de rebel la lumina zilei. 40 Cum a evadat Șeful, versiune autentic ă. S-a travestit în
tînără mireasă, ca să vezi, cu voal și floare de portocal, și a pornit-o pe drumul spre Malahide.
Așa a făcut, chiar. Ale conduc ătorilor de alt ă dată, ai trăda-ților, feluri de a sc ăpa cu fuga.
Travestimente, și gata-gata s ă-i prindă, dar s-au dus, nu mai sînt.
îndrăgostitul respins. Eram un tinerel de mai mare dragul pe vremea aceea, î ți spun, am s ă-ți
arăt odată poza. Așa eram, zău, îndrăgostit lulea, de dragul ei r ăi;â-cea, bîntuia ca o fantom ă,
cu colonelul Richard Burke, șeful clanului s ău, pe sub zidurile Clerkenwelluldi și, chircit
acolo, a v ăzut flacăra răzbunării cum îi azvîrlea în sus prin cea ță. Geamuri sparte și zidiri
năruindu-se. în Parisul cel vese l se-ascunde, Egan din Paris 41, fi nimeni nu-l mai cerceteaz ă
acum, decît eu. F ăcîndu-și popasurile zilnice, cu caseta lui tipografic ă prăpădită, pe la cele trei
cîrciumi, vizuineie din Montmartre unde- și mai și doarme
53
nopțile scurte, rue de la Goutte-d"Or, tapisat ă cu chipurile p ătate de mu ște ale celor du și. Fără iubire,
fără de țară, fără soață. Și ea o duce bine mersi f ără surghiunitul de b ărbatu-său, ea, madama, pe rue
GKt-le-Coeur, cu un canar și doi țapi de pensionari, chiria șii ei. Obrajii ca piersicile, fust ă în dungi,
fîșneață ca o tinerică. Respins, dar care nu dezn ădăjduiește. Spune-i lui Pat c ă ra-ai văzut, vrei ? Odat ă
am vrut să-i fac rost lui Pat, s ăracul, de o slujb ă. Mon fils, soldat al Fran ței. Eu l-am înv ățat să cînte.
Băieții din Kilkenny au s ăhii viteze vîjîi-toare. Tu-l știi, cîntecul ăsta vechi ? Eu l-am înv ățat pe
Patrice. B ătrîna Kilkenny ; saint Canice, castelul lui Strongbow pe Nora. Cam a șa vine. 0,0. Și m-
apucă. Nap-per Tandy, de mîn ă.
O, O, băieții din Kilkenny…
Mina slăbită, topită, peste a mea. Ei l-au uitat pe Kevin Egan , dar el nu i-a uitat. Aducîndu-mi aminte
de tine, O, Sioane.
Se apropiase și mai mult de țărm și nisipul ud îi izbea ghetele. Aerul proasp ăt îl întîmpin ă. înstrunindu-
i nervii sălbăticiți, vîntul aerului s ălbatic al semin țelor luminii. Stai ni țel, doar n-am s ă merg pîn ă la
farul Kish, ce dracu' ? Se opri dintr-o dat ă și picioarele începur ă să i se cufunde încet în solul
fremătător. Să mă întorc.
întoreîndu-se scrut ă țărmul spre sud, și picioarele i se cufundau iar ăși în alte orbite. înc ăperea rece
arcată a turnului e-acolo, m-a șteaptă. Prin barbacan ă razele de lumin ă se mișcă veșnic, încete și
veșnice tot așa cum mi se afund ă mie picioarele, tîrîndu-se înspre amurg pe cadranul du șumelei.
Amurg albastru, c ăderea nop ții, noapte adinc ă albastră. în întunericul bol ții mă așteaptă, scaunele
împinse înd ărăt, valiza mea un obelisc, în jurul unei mese cu farfurii p ărăsite. Cine s ă le spele ? El are
cheia. N-am s ă dorm acolo cînd se va l ăsa noaptea asta. U șa închisă a unui turn t ăcut îngropîndu-le
trupurile oarbe, pantersahibul și cîinele de vîn ătoare. Chemare ; nici un, r ăspuns. își ridică picioarele
din nisipul care i le absoarbe și se întoarse pe ling ă grămada de pietroaie. S ă iau totul,

54
să păstrez totul. Sufletul meu merge odat ă cu mine, form ă a formelor. Și astfel în veghile lunii str ăbat
cărarea deasupra stîncilor, în doliu argintat ă, auzind rev ărsarea ispititoare a Elsinorului.
Fluxul mă urmărește. îl aud cum se revars ă de aici înspre acolo. S ă mă întorc atunci pe drumul de
Poolbeg spre plaja de-acolo. Se ca țără printre ierburile de mare și peste lianele lunecoase și se așeză pe
o stîncă, înfigîn-du- și toiagul de frasin într-o cr ăpătură.
Leșul umflat al unui cîine z ăcea răsturnat printre sar-gase. în fa ța lui botul unei b ărci, îngropat în nisip.
Uit coche ensable, cum spunea Louis Veuillot despre proza lu i Gautier. Nisipurile astea grele sînt
vorbirea pe care mareea și vîntul au cernut-o aici. Și acolo, pietrele tumulare ale constructorilor mor ți,
o rezervație de nevăstuici și șoareci de ap ă. Să ascunzi aur acolo. încearc ă. Tot ai ceva. Nisip și pietre.
Greu de tot trecutul. Juc ăriile lui Sir Lout Vl. Vezi să nu capeți un pumn peste ureche. Eu sînt uria șul
dracului, care rostogole ște pietroaiele, dracului, oseminte ca ni ște pietre s ă pășesc peste ele. Fii'ofum.
Amușin sînge de englez.
Un punct, un cîine viu, cre ștea văzînd cu ochii aler-gînd peste întinderea de nisip. Doamne, doar n-o s ă
se dea la mine ? Respect ă-i libertatea. S ă nu fii stăpîn peste al ții și nici sclavul lor. Am bastonul. Stai
locului lini știt. De mai departe, mergînd spre țărm dinspre fluxul înspumat, siluete, dou ă. Cele dou ă
Marii. L-au pitit bine printre trestii. Cucu, te-am v ăzut. Nu, cîinele. Alerg ă-napoi spre ei. Cine ?
Galerele Lochlannilor 43 trăgeau aici la țărm, în căutare de prad ă, cu provele cu ciocuri însîngerate
adîncindu-se în refluxul de tinichea topit ă. Vikingi danezi, cu colanele de securi de r ăzboi lucindu-le
peste piepturi cînd Malachi purta guler înalt de aur. Un banc de balene tu rlehyde numite aruncate pe
țărm în zăpușeala amiezii, pufnind apa, zvîrcolindu-se unde-i apa mai pu țin adîncă. Și apoi dinspre
orașul îndrăgit, înfometat, o hoard ă de pitici în haine de piele, poporul meu, cu cu țite de măcelari, aler-
gînd, jupuind, h ăcuind în carnea de balen ă verde, întunecat ă. Foamete, molim ă și masacre. Sîngele lor
e și în
55
mine, poftele lor valurile mele. Umblam printre ei pe Liffey înghețată, acel eu al meu, copil furat, preschimbat
de iele, prin vîlv ătăile rășinelor trosnitoare. Nu i-am vorbit nim ănui ; nimeni nu mi-a vorbit. '
Lătratul ciinelui alerga înspre el, se oprea, fugea înapoi. Clinele du șmanului meu. Am stat doar, palid, t ăcut, și
îmi lătra împrejur. Tembilia meditans. Haină scurtă trandafirie, juc ăria norocului, surîzînd de spaima mea.
După asta tânjești tu, după lătrăturile aplauzelor lor ? Pretenden ți, își trăiesc și ei viețile. Fratele lui Bruce,
Thomas Fitzgerald, cavaler m ătăsos, Perkin Warbeck, bastardul de York, în pantalona și de mătase alb-
trandafiriu ivorie, minunea zilelor de atunci, și Lambert Simnel '•'', cu suita lui de lep ădături și otrepe, sp ălător
de vase încoronat. To ți fii de regi. Paradisul pretenden ților, atunci și acum. El a salvat oameni de la înec și tu
tremuri la schel ălăi-turile unui c ățelandru. îns ă curtenii care și-au rîs de Guido în Or San Michele erau la
ei acasă. Casa lui… N-avem nevoie de abstruzitâ țile tale medievale. Tu ai face ce a f ăcut el ? Trebuie s ă fie
o barcă pe-aproape, o barc ă de salvare. Naturlich, scoasă aici pentru tine. E ști gata sau nu ? Omul care s-a înecat
acum nou ă zile în largul stîncii Fecioarei. îl a șteaptă acum. Adev ărul, haide, scuip ă-l. Aș vrea. Aș încerca. Nu
sînt înotător bun. Apa rece moale. Cînd intru cu fa ța în ea în lighean la Clongo- wes. Nu mai v ăd ! Cine-i în
spatele meu ? Afar ă repede, repede ! Vezi fluxul rev ărsîndu-se gr ăbit din toate p ărțile, impregnînd repede pînzele
de nisip, scoici de culoarea asta, cacao ? bac ă aș avea pămîntul sub picioare. A ș vrea ca via ța lui să fie
mai departe a lui, și a mea a mea. Un om care se îneac ă. Ochii lui de om m ă privesc din Spaima mor ții. Eu… Cu
el împreun ă în adîncuri… N-a ș putea-o salva. Ape : moarte amar ă ; pierdută.
O femeie și un bărbat. îi văd fustele. Prinse cu ace,
pariez.
Cîinele lor trop ăia în voie pe ling ă un banc de nisip care se topea v ăzînd cu ochii, alergînd, mirosind într-o parte
și într-alta. C ăuta ceva, pierdut într-o via ță trecută. Dintr-o dat ă o luă din loc ca un iepure speriat, cu urechile
date pe spate, urm ărind umbra unui pesc ăruș în zbor jos. Fluieratul ascu țit al bărbatului îi lovi urechile
5G
moi. Se întoarse, s ări îndărăt, se apropie, trop ăind cu labe tremur ătoare. Pe un cîmp oranj uri cerb cabrat, în
culorile fire ști, neîmpodobit cu coarne. La marginea zdren țuită a fluxului se opri cu labele țepene, cu urechile
ciulite spre mare. Cu botul ridicat latr ă spre zgomotul valurilor, spre grupurile ierburilor de mare. Șerpuiau spre
picioarele lui, încre țindu-se, desfoindu- și multe creste, fiecare al nou ălea, spărgîndu-se, plesc ăind, de departe
venind, de și mai departe, valuri dup ă valuri.
Culegătorii de scoici. Se b ălăceau mai înainte în ap ă și apleeîndu-se, î și cufundau s ăculețele, și ridieîndu-se
iarăși, plescăiau mai departe. Cîinele schel ălăia alergînd spre ei, se tr ăgea îndărăt, urca cu labele pe ei, l ăsîndu-
se apoi în patru labe, ridieîndu-se iar ăși spre ei cu adula ție mută, stîngace. Neluat în seam ă se ținea pe ling ă ei în
vreme ce se apropiau acum de nisipul uscat, cu o zdrean ță de limbă ca de lup gîfîindu-i ro șcată dintre Mici.
Trupul bălțat le sărea înainte și apoi se tr ăgea în lături în galop, ca un vi țel. Leșul îi sta în cale. Se opri, ămușină,

îl ocoli, un frate, cu nasul mai aproape merse în jurul lui, mirosind gr ăbit ca un cîine peste tot blana mototolit ă a
cânelui mort. Tidv ă de cîine, amu șinat de cîine, ochii în p ămînt, mișeîndu-se spre o singur ă mare țintă. O, săr-
manule trup de cîine. Aici zace un s ărman trup de cîine.
— Zdrean ță ! Lasă-l încolo, potaie.
Strigătul îl readuse gudurîndu-se înapoi la st ăpînul său și o lovitur ă greoaie cu piciorul gol îl împinse, dar teaf ăr,
peste o limb ă de nisip, chircindu-se acolo gata de fug ă. Se trase înd ărăt, într-o parte. Nu m ă vede. Mai încolo, la
marginea movilitei se l ăsă în jos, scormoni cu labele, mirosi o stînc ă și de sub laba din spate ridicat ă urină peste'
ea. Tropăi mai departe și ridieîndu- și laba din spate, urin ă repede, scurt, pe o stînc ă nemirosit ă. Plăcerile simple
ale celor s ărmani. Labele din spate îi spulberar ă apoi nisipul ; labele din fa ță scormoneau, s ăpau. A îngropat ceva
acolo, pe bunic ă-sa. Scormoni în nisip, c ăutînd, săpînd și se opri s ă asculte v ăzduhul, spulber ă apoi iarăși nisipul
cu furia ghearelor, oprindu-se curînd, un pardos, o panter ă conceput în adulteriu, vultu-rînd mor ții. 45
57
După ce m-a trezit ăla azi-noapte, acela și vis era sau nu ? Stai ni țel. Holul deschis. Strada
tîrfelor. Ține minte. Ilarun al Ra șid. Sînt pe aproape. Omul acela m ă conducea, îmi vorbea.
Nu mi-a fost fric ă. Pălăria lui tare mi-o ținea mie peste fa ță. Surîdea ; miros de fructe și
cremă. Asta era regula, zicea. Intr ă. Vino. Au întins covorul ro șu, de gală. Ai să vezi cine.
Aruncîndu- și săculețele peste um ăr, plescăiau prin ap ă, egipțieni roșcați. Picioarele lui
albăstrii de sub pantalonii sufleca ți izbeau nisipul cleios, un fular c ărămiziu strîngîndu-i gîtul
neras. Cu pa și femeiești ea îl urma ; tîlharul și muierea-i, lor a tuturora. Prada îi atîrna pe
spinare. Nisip resfirat și fărîme de scoici i se încrustaser ă pe picioarele goale. în jurul fe ței
bătute de vînturi îi atîrna p ărul. în urma st ăpînului ei, ea tovar ășa și ajută-toarea, bate
drumurile spre ora șul cel mare. Cînd noap-tea-i ascunde prihanele trupului chemînd de sub
șalul ei cafeniu din vreun gang unde au udat cîinii. Pe ștele ei le face cinste la doi solda ți din
carabinierii regali la circ iuma lui O'Loughlin pe Blackpitts. Strînge-o în bra țe, fă dragoste cu
ea după chipul și vorba celor de jos, c ăci, O, iubăreață ești și bună. Albeață de demon
femeiesc sub zdren țele-i rîncede. Pe maidanul Fumbally în noaptea asta : mirosul
tăbăcăriilor.
Albe cazmalele, ro șu ți-e botul
Ș'i trupul tău iubăreț mi-e.
întinde-te-aici cu mine cu totul
hi strînsoarea și pupatu' de întunecime.
Delectație posomorit ă, așa-i spune d'Aquino pîntecosul, frate porcospino. Adam dinainte de
cădere călărea dar nu era cuprins de rut. Las ă-l să cheme : trupul tău iubăreț mi-e 46. Limbaj
nici cît negru sub unghie mai r ău decît acesta. Cuvinte de c ălugăr, boabe de rozarii sporov ăind
pe șirag : vorbe de borfa și, grăunțe tari ciocnindu-li-se în buzunare.
Trec acum.
58
Cu ochii piezi și la pălăria mea de Hamlet. Dac ă aș fi deodat ă gol aici, cum stau a șa ? Nu sînt.
Peste nisipurile lumii întregi, pe urm ă-mi sabia de fl ăcări a soarelui, c ătre soare apune,
mergînd spre ținuturile înser ării. Pășește, se împinge, se tirîie. se înver șunează, își trage dup ă
sine povara. Fluxul amurgind, atras de lun ă, în urma ei. Fluxuri, nem ăsuratinsulate, în ea,
sînge nu al meu, oinopa ponton, o mare întunecat ă ca vinul. Iat-o pe slujit oarea lunii. In somn
semnul cel umed îi roste ște ceasul, o îndeamn ă să se ridice. Pat de mireas ă, pat de născătoare,
pat de moarte, cu luminare fantomatic ă. Omnis caro ad te veniet. El vine, palid vampir, prin
furtuna din ochii lui, liliacul s ău plutește însîngerînd marea, gura pe s ărutul gurii ei.
Iată. Prinde asta cu acul, vrei ? Tablele mele i7. Gura pe s ărutul ei. Nu. Trebuie s ă fie două
ființe. Să se lipeasc ă bine laolalt ă. Gura pe s ărutul gurii ei.
Buzele lui se mi șcau cuprinzînd buze netrupe ști de aer : gura pe pîntecul ei. Pîntec. mormînt
atoatecuprin-zînd ca un pîntec. Gura lui pl ămădea răsuflarea ie șind, nerostit ă : uiihah :
mugetul planetelor cataractante, globulare, în fl ăcări, mugind departedepar tedeparte. Hîrtii.
Bancnote, s ă le ia dracul. Scrisoarea b ătrînului Deasy. Uite. Mul țumindu-v ă pentru
ospitalitate s ă rupem cap ătul de jos. întorcîndu-se cu spatele la soare se aplec ă mult peste o

masă de stîncă și mîzgăli vorbe. Asta-i a doua oar ă cînd am uitat s ă iau hîrtie de pe pupitrul
bibliotecii. Umbra i se a șternea peste stînci a șa cum se aplecase, terminînd. De ce nu f ără
sfîrșit pînă la steaua cea mai dep ărtată ? întunecoase sînt aco lo, dincolo de lumina
aceasta, întunericul str ălucind în lumina cea vie, delta Casiopeei, lumi. Eu m ă așez acolo cu
toiagul de frasin al augurului, în sandal ele împrumutate, la lumina zilei lîng ă o mare livid ă,
neluat în seam ă, în noaptea liliachie mergînd sub st ăpînirea stelelor nefire ști. Arunc umbra
aceasta sfîr șită de la mine, forma neomeneasc ă ineluctabil ă, o chem înd ărăt. Fără sfîrșit,
dacă ar fi a mea, form ă a formei mele ? Cine m ă pîndește pe mine aici ? Cine vreodat ă
oriunde va citi cuvintele aces tea scrise ? Semne pe un cîmp alb. Undeva pentru cineva cu
vocea ta cea mai încînt ătoare. Bunul eDiscop de Cloyne a scos v ălul tem-
59
lat, da, așai bine. V ăd
ța, aproape, departe, plat ă o văd, spre răs, A, uite acum. Se a șază deodată la locul ei, înghețată
în stereoscop. Clic, și se-așază. Găsești că vorbele mele sînt întuneco ase. întunericul este în
sufletele noastre, nu crezi ? Mai cantabil. Sufletele noastre, r ănite cu ru șine de păcatele
noastre, se aga ță și mai mult de noi, o femeie de iubitul ei încle ștîndu-se, mai mult, tot mai
mult.
Ea se încrede în mine, mina ei u șoară, ochii cu genele lungi. Acum, unde dracu o aduc în
spatele vălului ? întru ineluctabila modalitate a ineluctabilei vizualit ăți. Ea, ea, ea. Care ea ?
Fecioara din vitrina lui H odges Figgis luni privind în ăuntru dup ă una din c ărțile acelea cu titlu
de alfabet pe care-ai s ă le scrii tu odat ă. Pătrunzătoare privire i-ai aruncat. Cu încheietura
trecută prin minerul de m ărgele al umbrelei de soare. Locuie ște în parcul Lesson, numai cu
dragoste și cu suspine, femeie de litere. S ă i-o spui asta altuia, St'evie ; una care te-aga ță. Dar
poartă jartiere din astea b ătute de Dumnezeu și ciorapi galbeni, cîrpi ți cu lînă groasă. Să
vorbim mai bine despre pl ăcinta cu mere, piuttosto. Unde ți-e gîndul ?
Mîngîie-m ă. Ochii dulci. Mîna moale moale moale. Singur mai sînt aici. O, mîngîie-m ă
curînd, acuma. Care-i cuvîntul acela cunoscut b ărbaților tuturora ? Sînt lini știt aici. singur. Și
trist. Mîngîie-m ă, mîngîie-m ă.
Se întinse cît era de lung pe stîncile as pre, îndesind hîrtia pe care-o scrisese și creionul într-un
buzunar, cu p ălăria trasă în jos pe ochi. M-am întins cum face Kevin Egan cînd mo țăie și
așteaptă siesta, somnul de sabat. Et vidit Dcus. Et erant valde bone l Alo ! Bonjour, bine-
venit ca și în florile de mai. Sub frunza lui privea printre genele tremur ătoare ca ni ște păuni
soarele lunecînd spre sud. Sînt prins în scena aceasta de foc. Ceasul lui Pan, amiaza faunesc ă.
Printre plante șerpuitoare, greoaie, elastice, și roade de unde picur ă lapte, acolo pe unde pe
apele cafenii plutesc frunzele uria șe. Departe e durerea.
Și nu te mai trage deoparte s ă chibzuiești mohorlt.
Privirea-i adăsta mohorît ă pe ghetele cu bot lat, lep ădate de țap, nebeneinan ăer. Număra
încrețiturile pielii t ăbăcite acolo unde piciorul altuia se ghemuise la c ăldură. Piciorul care a
izbit pămîntul în tripudium, picior pe care eu nu-l iubesc. Dar ai fo st încîntat cînd pantoful lui
Esther Osvalt sta întins peste tine : fat ă pe care-am cunoscut-o la Paris. Tiens, qiiel petit pied
! Prieten de nădejde, un suflet de frate : iubirea lui Wilde care nu îndr ăznește să-i spună pe
nume. Acum are s ă mă părăsească. Și vina ? A șa cum sînt și eu. Așa cum sînt și eu. Totul sau
nimic.
în lassouri lungi apa se rev ărsa bogată dinspre lacul Cock, acoperi nd lagune verzui-aurii de
nisip, crescînd, curgând mai departe. Are s ă-mi ia cu ea toiagul. S ă mai aștept. Nu, au s ă
treacă mai departe, au s ă treacă izbind stîncile mai scunde, în vîrtej, tot mai încolo. Mai bine
să termin cît mai repede cu treaba asta. Ascult ă : vorbe de valuri de patru litere : sisu, hrss,
rsis, uuus. Suflare puternic ă a apelor printre șerpii de mare, printre caii cambra ți, stîngaci.
Cade în cup ă de stîncă, flop, slop, slap ; cuprins ă în butoaie. Și, istovită, vorbirea-i se curm ă.
Alunecă înspumat ă, dezlănțuită în larguri, cu balt ă de spumă plutind, florile largi desfoliind.

Sub marea crescînd tot mai sus vedea ierburile încol ăcite ridicîndu- și brațe leneșe neputincios
trăgîndu-se iar ăși înapoi, sume țindu-și fustele, cu ape de șoapte șovăind și înălțîndu-și șuvițe
viclene de argint. Zi dup ă zi ; noapte de noa pte : ridicîndu-se, rev ărsîndu-se, n ăruindu-se ia-
răși. Doamne, istovite mai sînt ; și ascultînd șoaptele cum mai ofteaz ă. Sfîntul Ambrosius l-a
auzit, suspinul de frunze și valuri, în a șteptare stînd, a șteptînd împlinirea vremurilor. Diebus
ac noctibus iniurias patiens ingemiscit. Fără de țel strînse laolalt ă ; în van apoi l ăsate în voie,
să lunece lene șe, să șerpuie în l ături, pînză de lună. Și istovite în privirile iubi ților, bărbați
lascivi, o femeie despuiat ă licărind în splendoarea-i, țesînd plas ă lucrătură a apelor.
La cinci co ți încolo în larg. La cinci co ți în adîncurî e-acum tat ăl tău alungit. Uite unu', zice.
'Găsit înecat. Apele cresc pe bancurile din ap ele Dublinului. împi ngînd cu sine-nainte
rămășițe desprinse din ape, pe ști împletiți
61
laolaltă, scoici proste ști. Stîrv răsărind albdesare din apele dinl ăuntru, zvîcnind pe valuri spre țărm, pas
cu pas cătinel. Uite-l. Prinde-l degrab ă-n cîrlig. Chiar de-a lunecat în adînc sub podeaua de ape. L-am
agățat. Ușor acum.
Pungă de gaze de stîrv muiate în spuma amar ă stătută. Cum tremurau pe știșorii, bureți înmuiați în
grăsime, săge-tînd prin cr ăpăturile prohabului lui încheiat. Dumnezeu se face om se face pe ște se face
gîscă cu pene se face munte de perne cu puf. Sufl ări moarte suflu eu viul p ășesc peste țărîna moart ă.
înghit rămășițele de urin ă ale tuturor mor ților. Tras acuma degrab ă peste marginea b ărcii suflă spre cer
duhoarea verdelui s ău mormînt, nara-i bolnav ă de lepră sforăie către soare.
Metamorfoz ă a mării acesteia, ochii c ăprui albaștri de sare. Moarte pe mare, cea mai blinda din mor țile
știute de oameni. B ătrînul Tat ă Ocean. Prix de Paris ; feriți-vă de imitații. Faceți și dumneavoastr ă o
încercare. Ce minunat ne-am distrat.
Haide. Mi-e sete. Se înnoureaz ă. Nu se văd nori negri nic ăieri, nu-i a șa ? Furtun ă. Atoatestr ălucitor se
prăbușește, fulgerul mîndru al intelectului. Lucifer, dico, qui nescit oceasum. Pălăria mea cu scoic ă și
toiagul și ale lui înc ălțările mele legate. Unde ? C ătre pămînturile înser ării. Inserarea se reg ăsește
singură.
Apucă de cureaua toiagului de frasin, leg ănîndu-se încet, înc ă întârziind. Da, înserarea se va reg ăsi
singură în mine, f ără de mine. Zilele toate- și împlinesc sfâr șitul. Dar fiindc ă veni vorba data viitoare
cînd e ? Mar ți are să fie cea mai lung ă zi. Dintre toate cele vesele ale noului an, mam ă, ram tam tam ce
mai am. Tennysonul de cîmp, poet și gentleman. Giă. Pentru vrăjitoarea b ătrînă cu dinții îngălbeniți.
Și Monsieur Drumont, ziarist și gentleman. Giâ. Și eu am din ți foarte pro ști. De ce, m ă-ntrebi ? Și-ăsta
are să-mi cadă. Scoici. Ar trebui s ă mă duc la dentist, m ă-ntreb, cu banii ăștia ? Asta de aici. Kinch
fără dinți, supraomul. Ce-o mai fi și asta, stau și mă întreb, sau poate c-o fi însemnînd ceva ?
Batista mea. El a aruncat-o atunci. Țin minte. N-am ridicat-o ?
Mîna îi pip ăia în zadar prin buzunare. Nu, n-am mai luat-o. Mai bine s ă-mi cump ăr alta.
62
Puse mucul uscat pe care și—1 scosese din nar ă pe o margine de stînc ă, cu grijă. în fond n-are decît s ă
se uite cine-o vrea.
In spate. Poate e cineva.
Își întoarse fa ța peste um ăr, îndărăt privind. înain-tînd prin v ăzduh vîrfurile înalte ale unui vas cu trei
catarge, cu pînzele umflate pe vergele, revenind spre cas ă, în susul curentului, alunecînd t ăcut, corabie
tăcută.
ai cu plăcere domnul Leopold Bloom mînca organele și măruntaiele de vite și păsări./>s îi plăceau
ciorba groas ă de potroace, pipota pietroas ă, inima fript ă umplută, felii de ficat pr ăjit cu crutoane, icre
de morun aurii. Mai mult decît orice îi pl ăceau rinichii de berbec la gr ătar care-i l ăsau pe cerul gurii un
gust agreabil de urin ă ușor mirositoare.
Rinichii îi erau acum în gînd pe cînd treb ăluia încet prin buc ătărie, aranjîndu-i ei micul dejun pe tava
frumos lucrat ă. Lumină și aer friguros în buc ătărie însă afară, pretutindeni, o diminea ță blinda de var ă.
îl făcea să se simtă nițel pofticios.
Cărbunii începeau s ă se înroșească.
încă o felie de pîine cu unt : trei. patru : a șa. Ei nu-i place farfuria prea plin ă. Așa. Lăsă tava deoparte,
ridică ceainicul de pe consola c ăminului și-l puse pe foc, cam într-o parte. Ceainicul ședea acolo,
posomorit și masiv, cu ciocul ie șindu-i în afar ă. Acuma curînd o cea șcă de ceai. Bun ă. Mi s-a uscat

gura. Pisica se frec ă țeapănă pe după piciorul mesei, cu coada în sus.
— Mkniao !
— A, uit ă-te și pe tine, spuse domnul Bloom, întor-cîndu-se de la foc.
Pisica mieun ă iarăși drept răspuns și se petrecu înc ă o dată țeapănă, pe după piciorul mesei, miorl ăind.
Tot așa, cum mi se fî țîie pe masa de scris. Prr. Scarpin ă-mă-n cap. Prr.
Domnul Bloom privea curios, cu blînde țe, silueta lucioas ă neagră. îți dă impresia de curat : cum îi
lucește
63
spinarea moale, n ăsturașul alb de la rădăcina cozii, ochii verzi, fulguran ți. Se aplec ă spre ca. cu mîinile
pe genunchi.
— Lapte pentru pisieu ță, spuse.
— Mrkniao ! țipă pisica.
Cică ar fi proaste. în țeleg ce spunem noi mai bine decît le înțelegem noi pe ele. înțelege ce vrea ea. Și
e și răzbunătoare. Mă întreb cum mă vede ca pe mine. înalt ca un turn ? Nu, poate să-mi sară în
spinare dac ă vrea.
— I-e frică de puișorii de găină, uită-te la ea, spuse ironic. I-e fric ă de-un puipui. N-am mai v ăzut
pisicuță așa de proast ă ca pisicu ță.
Crudă. E-n firea ei. Curios c ă șoarecii nu țipă niciodată. S-ar zice c ă le place.
— Mrkrniao ! spuse tare pisica.
Clipea în sus cu ochii ei verzi ascunzîndu- și rușinea, mieunind pl'mg ăreț și prelung, ar ătîndu-i
dințișorii albi ca laptele. Ii urmărea pupilele negre îngustîndu-i-se de poftă pînă cînd ochii îi r ămaseră
pietre verzi. Atunci se îndrept ă spre bufet, lu ă urciorul pe care tocmai îl umpluse l ăptarul de la Hanîon,
turnă laptele călduț înspumat pe o farfurioar ă și o așeză încetișor pe dușumea,
— Grrhr ! țipă ea, dînd fuga s ă îincheasc ă.
îi vedea must ățile licărind sîrmoase în lumina palid ă cînd ea lip ăi de trei ori și se linse apoi pe bot
delicată. O fi adev ărat că dacă i le tai nu mai prinde șoareci ? De ce ? Lucesc pe întuneric, poate, la
vîrfuri. Sau un fel de antene pe întuneric, poate.
O ascultă cum linche ște. Ouă cu șuncă, nu. Nu-s bune ou ăle pe seceta asta. Le trebuie ap ă curată,
proaspătă. Joi : nu-i o zi bun ă nici pentru rinichii de berbec de la Buckley. Pr ăjiți în unt, cu piper
deasupra. Mai bine rinichi de porc de la Dlugacz. Pîn ă fiei^be ceainicul. Lip ăia acum mai încet, pe
urmă curăță ele tot farfurioara. De ce le-or fi limbile a șa de aspre ? S ă Îincheasc ă mai bine, cu pori
mulți. Nu-i nimic de mîneare pentru ea ? Privi în jur. Nu.
Cu ghetele scîr țîindu-i potolit urc ă scara spre palier, se opri la ușa dormitorului. Poate vrea ceva mai
gustos. Diminea ța îi plac felioare de pîine cu unt. Poate totu și, așa o dată.
Glăsui încet pe palierul pustiu :
pînă la colț. Mă întorc într-o clip ă.
— Merg
64
Și cînd își auzi vocea spunînd acestea ad ăugă :
— Nu vrei nimic special acuma diminea ță ? Un morm ăit somnoros, în ăbușit, îi răspunse :
— Mn.
Nu. Nu voia nimic. Auzi apoi un suspin adînc, cald, în ăbușit cînd ea se întoarse pe partea cealalt ă și
arcurile desprinse ale somierei scîr țîiră. Trebuie chiar s ă chem să le dreagă. Păcat. Tocmai de la
Gibraltar vi l-am adus. A uitat și bruma de spaniol ă pe care-o știa. Mă întreb cît o fi dat taic ă-său pe el.
De modă veche. A, da, sigur. L-a cump ărat la licita ția guvernatorului. L-a luat de la prima ofert ă. Ăsta
se pricepe s ă se tîrguiasc ă, bătrînul Tweedy 50. Da, domnule. A fost la Plevna. Eu m-am ridicat din rîn-
duriie solda ților simpli, domnul meu, și mă mîndresc cu asta. Dar a avut destul ă minte să facă parale
cu timbrele. Asta zic și eu să vezi departe.
Mîna lui lu ă pălăria din cuier de deasupra paltonului greoi, cu ini țiale, și a impermeabilului de ocazie,
de la vînzarea de la biroul de obiecte pierdute. Timbre : poze cu dosul lipicios. Pariez c ă o grămadă de
ofițeri sînt băgați în combina ții de-astea 51. Sigur că da. Inscrip ția pătată de sudoare de pe panglica de
dinăuntru a pălăriei îi vorbea mut ă : Plasto, categoria întîi, ha. Arunc ă o privire gr ăbită sub banda de
piele dinăuntru. Petecul de carton alb 52. în siguran ță.
în prag se pip ăi în buzunarul de la spate dup ă cheia yale. Nu-i. în pantalonii pe care i-am schimbat.
Trebuie s-o iau de acolo. Cartoful îl am53. Scîrțîie dulapul. N-are rost s-o trezesc. Adineaori s-a întors

în somn pe partea cealalt ă. Trase dup ă el ușa holului, foarte încet, mai mult, pîn ă cînd partea de jos
trecu ușurel peste prag, acoperin-du-l moale. Pare încuiat ă. E bine a șa oricum pîn ă mă întorc.
Traversă pe partea cu soare, ocolind chepengul nesigur de la num ărul șaptezeci și cinci. Soarele se
apropia de turnul bisericii Sfîntul Gheorghe. Are s ă fie o zi cald ă de vară cred. Mai ales cu hainele
astea negre se simte mai tare. Negrul e bun conduc ător, reflect ă (refractă o fi ?) căldura. Dar nu se
putea să mă duc în costumul deschis. S ă zicem că-i la un picnic. Pleoapele i se l ăsau des, încet, pe cînd
înainta în c ăldura binecuvîntat ă. Mașina cu pîine
65
5 — Ulise, voi. I .4
de la Boland care ne-o aduce pe cea de toate zilele dar ea prefer ă pîinea rămasă.de ieri, chiflele cu
coajă crocantă. Te face s ă te simți mai lînăr. Undeva în orient : diminea ța devreme : s-o porne ști in
zori, să-i faci înconjurul tot înaintea soarelui, îi furi a șa o zi în mers 5'(. Dac-o ții așa veșnic n-ajungi
niciodată să îmbătrînești nici măcar cu o zi, teoretic. Mergi pe țărm. într-o țară străină, ajungi la poarta
unui oraș, acolo sentinela, și el soldat simplu, îmb ă-trînit, must ăți mari ca ale b ătrînului Tweedy,
sprijinin-du-se într-un fel de lancie lung ă. Te plimbi prin str ăzi umbrite. Chipuri cu turbane î ți trec prin
față. Cavernele întunecoase ale pr ăvăliilor de covoare, marele om, Turko teribilul, a șezat cu picioarele
încrucișate sub el fumînd dintr-o narghilea. Țipetele vînz ătorilor pe str ăzi. Să bei apă cu miros de
fenol, să guști șerbet. Să rătăcești așa, ziua întreag ă. Ai putea s ă te întîlne ști și cu vreo doi tîlhari.
Foarte bine, te-ntîlne ști cu ei. Se apropie apusul soarelui. Um brele moscheilor printre coloane : preotul
cu un sul r ăsucit. Un fior printre arbori, semnalul, vîntul de sear ă. Eu trec mai departe. Cerul de aur tot
mai palid. O mam ă pindind din pragul casei. Î și strigă acasă copiii, pe limba lor întunecoas ă. Zid înalt :
dincolo corzile r ăsunînd stins. Cerul de noapte, luna. liliach ie, culoarea jartierelor noi ale lui Molly.
Coarde. Ascult ă. O fată cîntă la un instrument de-acela de-al lor, cum îi spune : dulcimer, țambal. Eu
trec mai departe.
Probabil c ă nu-i de loc a șa. Lucruri din astea le cite ști în cărți : pe urmele soarelui. Soare scînteind cu
toate focurile pe prima pagin ă. Surise, încîntat de el însu și. Cum spunea Arthur Griffith despre vinieta
de deasupra editorialului din Freeman : soare al independen ței răsărind pe cer la nord-vest, dinspre
maidanul din spatele B ăncii Irlandei 5r>. își prelungi încîntat surîsul. O nuan ță ebraică aici : soare al
independen ței răsărind, sus pe cer, la nord-vest.
Se apropia de barul lui Larry O'Rourke. Dinspre grilajul pivni ței plutea în sus o r ăbufnire st ătută de
bere neagr ă. Prin ușa deschisă barul își zvâcnea în afar ă sufluri de bere, praf de ceai, pesme ți striviți. E
totuși un loc buni șor : chiar la capul liniei din ora ș. De pildă M'Auîey, mai jos, dincolo ; nix, ca
poziție. Sigur, dac ă ar pune
68
tramvaiul pe Circuitul de Nord de la tîrgul de vite spre chei i-ar cre ște imediat ac țiunile.
Capul lui chel pe deasupra perdelu ței. Șmecher bă-trînul. N-are rost s ă-l prelucrez pentru vreo reclam ă.
Tot el își cunoaște mai bine afacerile. Uite-l, chiar a șa, marele Larry, cum st ă sprijinit de lada de zah ăr,
numai în c ămașă, să-și supravegheze diaconul cu șorț cu tot, cum spal ă cu cîrpa și găleata. Simon
Dedalus se pricepe s ă-l imite, zici c ă-i el] cînd strînge din ochi. Știți ce vreau eu s ă vă spun ? Ce adic ă,
domnule O'Rourke ? Știți ce zic eu ? Ru șii ăștia, japonezii îi m ănîncă cu pîine, la gustarea de
dimineață, dimineața cum se scoal ă *.
Să mă opresc să-i arunc o vorb ă : poate despre înmor-mîntare. Trist ă chestie și asta cu Dignam,
săracul, domnule O'Rourke 57.
Intrînd pe strada Dorset, spuse vesel, salutîndu-l prin u șa deschisă :
— Bună ziua, domnule O'Rourke.
— Bună să vă fie inima.
— Frumoas ă zi, domnul meu.
— Este, da.
De unde și-or fi sco țînd și ăștia banii ? Cînd sosesc aici, la început, sînt doar ni ște nenoroci ți de picoli
cu părul roșu, băieți de la țară, de la Leitrim, care spal ă paharele și mai dosesc pe sub tejghea ce-a mai
rămas prin pahare. Și pe urmă, dintr-o dat ă, te uiți la ei și-au înflorit ca de-al-de Adam Findlaters sau
Dan Talion. Și mai gînde ște-te și că ăștia au concuren ță. Setea e general ă. Ar fi o problem ă frumoasă,
să te pună să bați Dublinul de la un cap la altul și să nu treci prin fa ța nici unei cîrciumi. S ă vrea și n-ar
putea. Poate de la ăia beți morți. Scrii trei și ții cinci. A șa o fi ? Un șiling de-aici, altul de-acolo, dac ă
nu curge pic ă. Poate de la comenzile en gros. Se mai în țeleg pe șest cu comis-voiajorii. Tu aranjeaz ă-te

cu șefu', și-o dăm pe urm ă pe din dou ă, înțelegi ?
Cît scoate ăsta de exemplu numai pe berea neagr ă într-o lun ă ? Să zicem, zece butoaie. S ă punem că
scoate zece la sut ă. Sau mai mult. Zece. Cincisprezece. Trecea acum pe ling ă Sfîntul Iosif, Școala
națională. Țipetele pu știlor. Ferestrele deschise. Aerul curat, cuminte, înt ărește ținerea de minte.
Toți deodată, — abece defege
67
keelemen ope șimaice reseit te-am p ăcălit. Copii și ei, nu ? Da, Inishtur k. Inishark. Inishboffin
58. Lecția de jeografie. A mea. Slieve Bloom.
Se opri la vitrina lui Dlugacz, privind halcile de șuncă, bucățile de polonez, albe, negre.
înmulțit cu cincizeci. Cifrele îi p ăliră în minte, nerezolvate ; nemul țumit, le lăsă să se șteargă.
Cilindrii lucio și, groși, plini cu carne tocat ă îi hrăneau privirile și respira lini știt suflul c ălduț
al singelui aromat de porc.
Un rinichi l ăsa să se scurgă picături de sînge pe o farfurie cu desene : ultimul. Se opri la
tejghea, al ături de slujnica vecinilor. Te pomene ști că-l cumpără ea, după cum își citea
comanda pe o hîrtie din mîn ă. Mîini înro șite : spălatul cu sod ă. Și un pfund și jumătate de
cîrnați Denny. Ochii lui se odihneau pe șoldurile ei viguroase. Pe el îl cheam ă Woods. M ă
întreb cum se descurc ă. Nevastă-sa-i cam b ătrîioară. Sînge proasp ăt. Nu-i dă voie cu dr ăguții.
Ce brațe puternice. S ă tot bată covoarele pe frînghie. Și chiar că le bate, Doamne. Cum i se
înfoaie fusta la fiecare izbitur ă.
Măcelarul cu ochi de dihor împacheta cîrna ții pe care-i smulsese cu degetele lui butuc ănoase
ca niște cîrnăciori. Carne bun ă aici, ca de vi țel bine hr ănit.
Ridică o foaie din teancul de afi șe. Ferma model de la Kinneret h, pe malul lacului Tiberiada
o!). Ar putea face un sanatoriu de iarn ă ideal. Moses Montefiore ti0. Cred că el a fost. Conac, cu
ziduri de jur împrejur, vite ca prin cea ță, păscînd. Își ridică foaia în dreptul ochilor : interesant
; o apropie mai mult, s ă citească, vitele păscînd nedeslu șite, foaia fo șnind. Un vi țel alb.
Diminețile acelea la tîrgul de vite, animalele mu gind în staule, oi însemnate cu fierul ro șu.
bălegarul picurînd cu zgomot, cresc ătorii, în ghete țintuite învîrtindu-se prin noroiul de acolo,
plescăindu-și palma pe cîte o crup ă bine hrănită, asta-i pe cinste, cu biciu știle din lemn necojit
în mîini. î și ținea răbdător foaia înclinat ă, stăpînindu-și simțurile, dorin ța, privirea lui blinda,
umilă, era liniștită acum. Fusta șleampătă înfoin-du-se zvîcnind, lovitur ă după lovitură.
Măcelarul smulse dou ă hîrtii din teanc, înf ășură cîrnații ei, de calitatea întîi, și făcu o grimas ă
roșie.
— Iată, domnișorico, spuse.
Ea îi întinse o moned ă, surîzîndu-i îndr ăzneață, scoțîn-du-și mult în afar ă încheietura groas ă.
— Mulțumesc, 'mni șoară. Și un șiling și trei pence restul. Dumneavoastr ă, vă rog ?
Domnul Bloom ar ătă repede cu degetul. S-o ajung ă, să poată sta în urma ei dac ă ea avea s ă
meargă încet, dup ă coapsele ei rotitoare. Pl ăcut lucru s ă vezi de la început, diminea ța.
Grăbește-te odată, ce dracu'. S ă batem fierul cît e cal d. Ea se oprise o clip ă în fața prăvăliei, în
soare, și apoi porni lene șă spre dreapta. El oft ă pe nas : astea nu te în țeleg niciodat ă. Mîini
mîncate de sod ă. Și unghiile murdare. Scapulare cafenii, în zdren țe, apărînd-o de o parte, de
alta. Țeapă înfiptă de nepăsarea ei se înc ălzi în licăr molatec de pl ăcere în pieptul lui. Pentru
altul : un poli țist, care să nu fie de serviciu, s-o strîng ă îndeaproape, pe maidan la Eccles. Lor
așa le plac, voinice. Cîrna ți a-n-tîia. O, v ă rog, domnule poli țai, m-am r ătăcit în pădure.
— Trei pence, v ă rog.
Mina lui accept ă glanda umed ă, moale și o strecur ă în buzunarul dintr-o pa rte. Pe urma pescui
trei monezi dintr-un buzunar de la pantaloni și le lăsă pe farfuria de cauciuc de pe tejghea.
Zăcură acolo o clip ă, privite repede și repede strecurate, disc, dup ă disc, în sertar.
— Mulțumesc, domnule. Mai pofti ți pe la noi.
Un fulger de foc lacom din ochii de vulpe îi mul țumi încă o dată. își retrase privirile dup ă o
clipă. Mai bine nu ; alt ă dată.
— Bună dimineața, spuse, pornind înspre u șă.

— Bună dimineața, domnul meu. Nici o urm ă. S-a dus. Și ce dacă ?
Merse înapoi pe strada Dorset, citind cu gravitate. Agendath Ne taim companie de plantatori.
Pentru cump ărarea unor vaste întinderi ni sipoase de la guvernul turc spre a fi plantate cu
eucalipți. Excelent pentru umbr ă, combustibil și materiale de construc ție. Plantații de por-
tocali și imense cîmpuri de pepeni la nord de Jaffa. Le pl ătești opt mărci și-ți planteaz ă un ar
de pămînt cu m ăslini, portocali, migdali sau l ămîi. Măslinii, mai ieftini ; portocalii au nevoie
de irigații artificiale. în fiecare an ți se livreaz ă recolta. îți înregistreaz ă numele ca proprietar
pe
68
69
viață, în registrul uniunii. Po ți să plătești zece pe șin, și restul în rate anuale. Bleibtreustrasse, 34,
Berlin, W. 15.
Nu-i de mine asta. Dar e totu și o idee aici.
Privi vitele, aburite în aburul c ăldurii de argint. M ăslini arginta ți de praf. Zile lungi, lini știte ; cure ți
copacii, se coc roadele. M ăslinile se strîng în vase mari, nu ? Mi-au mai r ămas cîteva de la Andrews.
Molly le scuip ă. Le știe bine gustul, acum. Portocalele în hîrtie sub țire, împachetate în l ăzi. Și lămîile.
De mirare c ă Citron, săracul, mai tr ăiește încă, acolo, la parada de Sfîntul Kevin. Și Mas-tiansky, cu
citera lui veche. Frumoase mai erau serile, atunci. Molly în scaunul de r ăchită al lui Citron. î ți face
plăcere să le ții în mînă, fructe proaspete, cerate, le strîngi în mîn ă, le ridici la nas, le miro și aroma.
Chiar așa, grea, dulce, o mireasm ă de sălbăticie. întotdeauna la fel, an dup ă an. Și luau și o grămadă de
bani pe ele, mi-a spus Moisel. Pia ța Arbutus, strada Pl ăcerii : timpuri frumoase, pe vremuri. Trebuie s ă
fie fără nici un defect, zicea. Și vin tocmai de acolo : Spania, Gi braltar, Mediterana, Levantul. L ăzile
înșiruite pe chei, la Jaffa, un tip care le trece în registru, marinari în salopete murdare, le încarc ă. Uite-l
și pe cum-îl-cheam ă, iese acum. Ce mai face ți ? Nu mă vede. Unul pe care-l știi doar cît s ă-l saluți, un
tip cam plicticos. Din spate, parc ă-i căpitanul ăla norvegian. M ă întreb dac-am s ă-l întîlnesc ast ăzi. O
stropitoare. Ca s ă stîrneasc ă ploaia. Precum în cer a șa și pe pămînt.
Un nor începu s ă acopere soarele, cu totul, pe încetul, cu totul. Cenu șiu. Departe.
Nu, nu așa. O țară golașă, pustiu arid. Lac vulcanic, marea moart ă ; nici un pe ște, fără ierburi, adîncit ă
în pămînt. Nici un vînt s ă-i stîrneasc ă valurile, metal cenu șiu, ape înce țoșate, otrăvite. Ploaia de
pucioasă, i-au spus, c ăzînd peste ei : cet ățile din cîmpie : Sodoma, Gomora, Edom. Toate, nume
moarte. O mare moart ă într-o țară moartă, cenușie, bătrînă. Bătrînă acum. A n ăscut cea mai veche
stirpe, cea dintîi. O b ătrînă încovoiat ă traversă dinspre Cassidy, strîngînd în mîn ă gîtul unei sticle.
Oamenii cei mai b ătrîni. Au r ătăcit departe departe pe întreg p ămîntul, captivitate dup ă captivitate,
înmulțindu-se, murind, n ăscîndu-se pretutindeni. Și acuma uite cum zace mort p ămîntul acesta. Acum
nu mai poate s ă nască. Mort;
70
ale unei b ătrîne, mitra cenu șie întru adîncuri alunecînd a lumii.
Dezolare.
O oroare cenu șie îi brazd ă întreg trupul. împ ăturind foaia în buzunar o lu ă pe strada Eccles, gr ăbindu-
se către casă. Uleiuri reci îi alunecau prin vine, înghe țîndu-i sîn-gele : b ătrînețea așternîndu-i pe trup o
crustă, o mantie de sare. Ei, acum sînt aici. Diminea ța îți șoptește imagini urîcioase. M-am sculat cu
dosul în sus. Trebuie s ă m-apuc iar de exerci țiile alea din Sandow. în jos pe mîini. Case de c ărămidă
cafenii, buburoase. Num ărul opt înc ă nu s-a închiriat. De ce oare ? Valoarea locativ ă e doar de
douăzeci și opt. Adresa ți-vă la Towers, Battersby, North, Mac-Arthur : fereastra salonului toat ă numai
afișe. Plasture pe un ochi bolnav. S ă simți aburul blînd al ceaiului, fumul din crati ță, untul sîsîind. Mai
aproape de carnea ei bogat ă, caldă încă din pat. Da, da.
Grăbită, lumina de soare cald ă revărsîndu-se în fug ă dinspre Berkeley Road, rapid ă. în sandale înguste,
pe cărarea pe care tot ea o lumina. Alearg ă, aleargă, să mă în-tîmpine, o fat ă cu părul de aur în vînt.
"Două scrisori și o carte po ștală pe jos în hol. Se opri s ă le ridice. Doamnei Marion Bloom. Inima lui
grăbită încetini deodat ă. Scris energic. Doamna Marion G1.
— Poldy !
Intrînd în dormitor î și închise pe jumătate ochii și înainta prin amurgul cald, galben, c ătre capul ei
zburlit.
— Pentru cine sînt scrisorile ? Le privi. Mullingar. Milly.

— O scrisoare pentru mine de la Milly, spuse cu grij ă, și o carte po ștală pentru tine. Și ai și o
scrisoare.
Depuse cartea po ștală și scrisoarea pe p ătura împletit ă lîngă curba pe care o formau genunchii ei.
— Vrei s ă-ți ridic transperantul ?
Ridică transperantul, trâgîndu-l u șor, treptat, v ăzu cu coada ochilor cum ea arunc ă o privire asupra
scrisorii și o îndesă apoi sub pern ă.
— Ajunge atit ? întreb ă întorcîndu-se spre ea.
Ea își citea cartea po ștală, sprijinindu-se într-un cot.
n
— A primit lucrurile, spuse.
Așteptă pînă ce ea lăsă cartea po ștală la o parte și se lăsă să alunece iar ăși încolăcită în pat cu
un suspin mul țumit,
— Grăbește-te cu ceaiul ăla, spuse ea. M-am uscat toat ă.
— Fierbe ceainicul, spuse el.
Dar mai întîrzie s ă elibereze scaunul : fusta ei în dungi, lenjeria moto li t ă, murdară ; le ridică
pe toate în bra țe și le lăsă la picioarele patului.
Pe cînd cobora spre buc ătărie, ea strig ă după el:
— Poldy ?
— Ce-i ?
— Să opărești ceainicul mic.
, Fierbea, bineîn țeles ; o pan ă de abur se ridica din ciocul ceainicului. Op ări și clăti ceainicul
mic și puse înăuntru patru linguri țe pline de ceai, înclinînd apoi ceainicul mare s ă lase apa s ă
curgă dincoace. L ăsîndu-l să se limpezeasc ă, dădu la o parte ceainicul mare și așeză tigaia
direct pe c ărbunii înro șiți privind cum alunec ă înăuntru și se topește bucata de unt. Pe cînd
desfăcea pache țelul cu rinichiul pisica se împingea în el, mieunînd înfometat ă. Dacă-i dai prea
multă carne, nu mai prinde șoareci. Se zice c ă nici nu m ănîncă deloc carne de porc. Cu șer.
Poftim. L ăsă hîrtia murdar ă de sînge s ă cadă pînă la ea și depuse rinichiul în sosul gros de unt
topit, sfîrîitor. Piper acuma, îl pres ără printre degete, în cerc, sco țînd din păhărelul de ou ă
ciobit.
Pe urmă își deschise scrisoarea, aruncînd o privire peste întreaga fil ă și pe verso. Mersi, un
basc nou ; domnul Coghlan ; picnic la L ough Owel ; un student ; fetele de pe plaj ă ale lui
Blazes Boylan.
Ceaiul se infuzase. î și umplu și el ceșcuța „pentru musta ță", imitație de serviciul Crown
Derby, surîzînd. Darul de ziua lui de la Milly. Prostu ța. Cînd era de cinci ani numai. Nu, stai
nițel : patru. Eu i-am dat colierul de imita ție de ambr ă pe care și l-a rupt. î și punea singur ă în
cutia de scrisori buc ățele de hîrtie de împachetat împ ăturite. Surise, turnînd ceaiul.
72
O, Milly Bloom, tu e ști iubita mea.
Tu ești oglinda în care m ă uit noaptea întreag ă.
Mai bine c ă te am pe tine, chiar f ără de o para,
Decît pe Katey Keogh cu gr ădina și măgărița ei bleaga.
Săracul profesorul Goodwin, b ătrînul. Groaznic caz. Dar era un b ătrînel tare politicos. Ce
elegant, ca pe vremuri, cînd se-nclina și-o ajuta pe Molly s ă coboare de pe scen ă. Și oglinjoara
pe care și-o ținea în joben. Seara cînd o venit Milly cu ea în salon. I-a uita ți-vă ce-am găsit în
jobenul domnului profesor Goodwin ! Ce-am mai rîs cu to ții. își spunea de pe atunci cuvîntul
sexul. De pe-atunci era o femeiu șcă pe cinste.
înfipse furculi ța, în bucata de rinichi și o trînti pe partea cealalt ă ; pe urmă aranja ceainicul pe
tavă. Umflătura tăvii zăngăni cînd o ridic ă în mîini. Era totul pe tav ă ? Pîinea cu unt, patru,
zahărul, linguri ța, frișca. Da. O duse în sus pe sc ări, cu degetul gros petrecut pe dup ă toarta
ceainicului.
împingînd u șa cu genunchiul intr ă cu tava în mîini și o așeză pe scaunul de la capul patului.

— Ce-ai mai stat, spuse ea.
Făcu să scîrțîie arcurile cînd se ridic ă deodată într-un cot, sprijinindu-se în pern ă. El îi privea
calm trupul masiv, alunecîndu- și privirea printre sînii mari, moi, atîrnîndu-i pe sub c ămașa de
noapte ca ugerul unei capre. C ăldura trupului ei pîn ă atunci culcu șit acolo se în ălță în aer,
ames-tecîndu-se cu mireasma ceaiului pe care începuse s ă si-l toarne.
Un colț de plic rupt se ivea de dup ă perna mototolit ă, întorcîndu-se s ă iasă, se opri o clip ă să
îndrepte p ătura.
— De la cine era scrisoarea ? întreb ă. Scris energic. Marion.
— A, de la Boylan, spuse*ea. Mi-aduce programul.
— Ce cîn ți ?
— Lă ci darem 62, cu J. C. Doyle, spuse ea, și Vechiul cîntec dulce al iubirii.
Buzele ei pline surîdeau sorbind ceaiul. Parfumul ăsta lasă un miros cam st ătut a doua zi. Cam
ca apa de flori trezit ă.
— Ai vrea s ă-ți deschid fereastra pu țin ?
L
Ea își împinse în gur ă o felie de pîine îndoit ă, între-bînd :
— La ce or ă-i înmormîntarea ?
— La unsprezece, cred, îi r ăspunse. N-am v ăzut ziarul încâ.
Urmărind degetul ei care ar ăta ceva ridic ă de pe pat un crac al pantalona șului ei cam murdar.
Nu ? Atunci o jartier ă cenușie încolăcită pe după un ciorap : mototolit, cu talpa lucioas ă.
— Nu : cartea aia. Un alt ciorap. Fusta.
— Trebuie c-a c ăzut pe jos, spuse ea.
; Pipăi încolo și încoace. Voglio e non vorreim. Mă întreb dac ă ea-l pronun ță cum trebuie :
voglio. Nu-i în pat. Trebuie c-a alunecat. Se apleac ă și ridică cearceaful. Cartea, c ăzută acolo,
zăcea deschis ă îîngă umflătura cu desene portocal ii a oalei de noapte.
— Dă-ncoace, spuse ea. I-am pus un semn. E- un eu-vînt aici de care am vrut s ă te întreb ce-
nseamnă.
Sorbi o înghi țitură din ceașca pe care o ținea de toart ă și, după ce-și șterse grijulie vîrful
degetelor de p ătv: începu s ă caute prin text cu acul de cap pîn ă ajunse la cuvîntul c ăutat.
— Mă tu-n-pe ce ? întreb ă el.
— Aici, spuse ea. Ce-nseamn ă asta ? 6'*
Se apleca s ă citească pe sub unghia ei frumos lustruit ă.
— Metempsihoz ă ?
— Da. Cine-i ăsta și ce vrea ?
— Metempsihoz ă, spuse el încruntîndu-se. E- un cuvînt grec ; din grece ște. Asta înseamn ă
transmigrarea sufletelor.
— Ei, pe dracu', spuse ea. Vorbe ște lămurit ; să te-nțe-leagă omul.
El surise, privind dintr-o parte spre ochii ei ironici. Aceeia și ochi tineri. Prima noapte dup ă
spectacolul cu tablouri mi șcătoare. La Dolphin's Barn. Frunz ări filele pătate. Paiby : Mindria
circului. Ia te uită. O po^ă. Un italian încruntat, cu biciu șca în mînă. Asta de aici trebuie s ă fie
Ruby mîndria întins ă pe jos goal ă. Cu cearșaful du-ne pe noi spre lumin ă. °5. Monstruosul
Mafței conteni în sfir șit și cu un ultim blestem î și împinse victima cît colo.
74
Astea toate-s cu acte de cruzime. Ca ni ște animale dopate. Trapezele, la circul Hengler. Nici
nu mai puteam s ă mă uit. Toată lumea ținîndu-și răsuflarea. Voi frînge ți-vă gîturile, c ă noi o
să ne rupem coastele de atîta rîs. Familii întregi. De mici le-au deprins oasele, a șa ca să se
metempshihozeze. C ă adică trăim după moarte. Sufletul nostru. C ă sufletul omului, dup ă ce

moare. Sufletul lui Dignam… —> Ai terminat-o ? o întreb ă.
— Da, spuse ea. N-are nimic porcos. Adic ă, ea l-a iubit tot pe primul toat ă vremea ?
— Eu n-am citit-o. Vrei alta ?
— Da. Ia una de Paul de Kock. Are nume frumos.
își mai turn ă o ceașcă de ceai, urm ărind dintr-o parte cum curge lichidul.
Trebuie să prelungesc termenul la cartea aceea de la bibliotec ă din strada Capelei. Altfel au
să-i scrie lui Kearney care a garantat pentru mine. Reîn carnare ; âsta-i cuvîntul.
— Unii oameni cred, spuse, c ă mai continu ăm să trăim în alt trup și după moarte, c ă am mai
trăit și înainte. Asta se cheam ă reîncarnare. C ă am mai tr ăit înainte, pe p ămînt, acum mii de
ani, sau pe vreo alt ă planetă. Că, adică, am uitat totul. Unii spun c ă-și mai aduc aminte de
viețile lor trecute.
Frișca se încol ăcea în spirale tremur ătoare în ceaiul ei. Mai bine s ă o fac să-și aducă aminte de
cuvîntul ăsta : metempsihoz ă. Un exemplu mai degrab ă. Un exemplu.
Scalda nimfelor de deasupra pa tului. Oferit ă, odată cu numărul de Paști, de Photo Bits ;
splendidă capodoper ă artistică în culorile reale, artistice. C eaiul înainte de a-i turna laptele.
Seamănă puțin cu ea cînd î și lasă părul pe umeri : mai zvelt ă. Trei șilingi și șase pence am dat
pe ramă. Ea zicea c ă face frumos deasupra patulu i. Nimfe goale : Grecia : și, de exemplu, to ți
oamenii care au tr ăit atunci.
Răsfoi cartea.
— Metempsihoz ă, spuse, este cum îi spuneau grecii vechi. Ei credeau c ă te poți schimba
într-un animal, sau un copac, de pild ă. Făpturile acelea pe care ei le numeau nimfe, de
exemplu.
75
Lingurița cu care ea amesteca zah ărul se opri. Privea cu ochii mari drept in fa ța ei, inhalînd prin n ările
ei arcuite-
— Miroase a ars, spuse ea. Ai l ăsat ceva pe foc ?
— Rinichiul ! strig ă el deodat ă.
își forță repede cartea în buzunarul de la piept și, lovin-du-se la degetele de la picioare de comoda
ciobită, se grăbi spre locul de unde venea mirosul, coborînd în grab ă scările, cu mi șcări de barz ă
speriată. Un fum acru țîșnea cu izbucniri mînioase dintr-o parte a tig ăii. Strecurîndu- și dinții furculiței
pe sub rinichi îi desprinse și-i întoarse pe spate. Numai pu țin s-a ars. îl mut ă din tigaie pe o farfurie și
lăsă apoi sosul cafeniu, r ărit, să picure deasupra.
Acum o cea șcă de ceai. Se a șeză, tăie și unse cu unt o felie de pîine. Cur ăță carnea ars ă și o aruncă
pisicii. Pe urm ă își ridică furculița plină la gură, mestecînd cu dis-cern ămînt carnea elastic ă, gustoasă.
Tocmai bine f ăcut. O înghi țitură de ceai. Apoi î și tăie pătrățele de pîine, muie unul din ele în sos și și-l
băga în gură. Ce scria ea acolo de-un student și despre un picnic ? împ ături scrisoarea al ături, citind-o
încet pe m ăsură ce mesteca, muind un alt p ătrat de pîine în sos și ridicîndu- și-l spre gur ă.
Dragă Papii,
îți mulțumesc mult de tot pentru frumosul dar de ziua mea. Mi se potrive ște de minune. Toat ă lumea
spune că sînt cea mai frumoas ă cu bascul ăsta nou. Am primit și cutia splendid ă cu ciocolat ă cu cremă
de la mămica și-i scriu și ei. Sînt foarte bune. M ă lansez acuma în lumea fotografiei. Domnul Coghlan
mi-a făcut una nemaipomenit ă și Doamna vi-o trimite cînd o developeaz ă. Am făcut o grămadă de
încasări ieri. A fost o zi frumoas ă și toate femeile cu picioare groase erau în p ăr. Luni mergem la
Lourgh Owel cu ni ște prieteni s ă improviz ăm un picnic. Dragostea mea Iu' m ămica și pentru tine un
pupic uite-a șa mare și multe mul țumiri. îi aud cum cînt ă la pian jos. Are s ă fie un concert la Greville
Arms sîmb ătă. E-un student tîn ăr care vine aici cîteodat ă, seara, Bannon îl cheam ă, verișorii lui sau a șa
ceva sînt țipi serioși și el cîntă cînte-cul lui Boylan (cît pe-aci s ă scriu Blazes Boylan) despre
76
fetele alea frumoase de pe plaj ă. Spune-i și lui salutări de la Milly Prostu ța. Acum trebuie s ă închei cu
toată dragostea.
Fiica matale care te iube ște, MILLY M
P.S. Iartă-mă că scriu așa prost da m ă grăbesc tare. Bai. M.
Cincisprezece ani ieri. Curios, și era și data de cincisprezece. Prima zi de na ștere pe care și-o

sărbătorește cînd nu-i acas ă. Separație. Despărțire. Mi-amintesc de diminea ța aceea de var ă cînd s-a
născut ea, cum am dat fuga s-o scol pe doamn a Thornton de pe strada Denzille. Simpatic ă bătrînică.
O grămadă de bebelu și trebuie s ă fi adus pe lume. Ea a știut de la început c ă micuțul Rudy s ăracul n-
are să trăiască. Ei, bun e Dumnezeu, domnule. A știut de la început. Ar fi avut acuma unsprezece ani
dacă trăia.
Fața lui absent ă, fără gînduri. privea cu mil ă la post-scriptum. Iart ă-mă că scriu așa prost. M ă grăbesc
tare. Cîntă la pian jos. Iese și ea din găoace. Ce m-am certat cu ea la cafeneaua XL pe chestia cu
brățara. N-a vrut s ă-și mai mănînce prăjiturile și nici să mai stea de vorb ă sau să se uite la mine.
Șireată. Muie alte p ătrățele de pîine în sos și își mîncă, bucată cu bucată, rinichiul. Dou ăsprezece
șilingi și șase pence pe s ăptămînă. Nu-i mult. Dar, totu și, ar fi putut s ă nimereasc ă și mai rău. Pe-o
scenă de music-hall. Un student tîn ăr. Sorbi o înghi țitură de ceai, acuma se mai r ăcise, să-i treacă
rinichiul. Pe urm ă mai citi iar ăși scrisoarea ; de dou ă ori.
Lasă, e bine ; știa ea cum s ă-și aibă grijă de interesele ei. Dar dac ă nu ? Nu, nu s-a întâmplat nimic.
Sigur că s-ar putea. S ă așteptăm în orice caz întîi s ă se întîmple. O s ălbăticiune mic ă. Picioarele ei
zvelte ureînd în fug ă treptele. Cum i-o fi norocul. Se coace acum. Cochet ă ; foarte.
Surise cu afec țiune emoționată spre fereastra buc ătăriei. Ziua cînd am prins-o pe strad ă curn se ciupea
de obraji s ă și-i facă roșii. Cam anemic ă. I-am dat prea mult ă vreme lapte. Ziua aceea pe Erm's King
pe după insula Kish. Cada
77
aîa blestemat ă care lua ap ă. Nu i-a fost fric ă deloc. Basmaua ei alb ăstrie fluturîndu -i în vînt,
cu părul.
Cu gropițe-n obrăjori și zulufi ușori Amețești cînd o prive ști.
Fetele de pe plaj ă67. Plicul rupt. Cu mîinile înfundate în buzunarele pantal onilor, ca un birjar
în ziua lui liber ă, și cîntînd. Prietenul familiei. Ame țăști, cum pronun ță el. Debarcaderul cu
lampioane, seara de var ă, orchestra.
Fetele acelea, jetelele cele, Frumoasele de pe plajele mele.
Și Milly, și ea. Pupicuri copil ărești; primele. Acum, departe s-au dus demult. Doamna Marion.
Citește acuma, r ăsturnată pe spate, num ărîndu-și buclele dup ă degete, împletindu- și-le.
Un regret molatec, calm, îi aluneca pe șira spinării, tot mai pronun țat. Are să se întîmple, da.
Să-mpiedic asta. N-are rost; nu m ă pot mișca de aici. Buze dulci u șoare de fecioar ă. Și are să
se întîmple. Sim țea ca o strîngere de inim ă cuprinzîndu-l. Inutil s ă mai încerc acum. Buze
sărutînd, sărutînd sărutare. Buze pline lipicioase de femeie.
Mai bine c ă-i ea acolo ; departe. S ă aibă o ocupație, își dorea un cîine s ă-și umple timpul. Ar
putea da o fug ă pînă acolo. De ziua liber ă la începutul lui august, numai doi șilingi și șase
pence, dus și întors. Mai sînt șase săptă-mîni, oricum. S-ar putea s ă fac rost de un permis de
presă. Sau prin M'Coy.
Pisica, dup ă ce-și spălase toată blănița, se întoarse la hîrtia p ătată de sînge, o mirosi și se
îndreptă mîndră spre ușă. Mai privi înd ărăt spre el, mieunînd. Vrea afar ă. Sta și-așteaptă în
fața ușii, mai devreme sau mai tîrziu, cîndva, tot are s ă se deschid ă. Las-o s-a ștepte. E cam
agitată. Ele sînt electrice. E-o furtun ă în aer. Și se spăla și după ureche cu spatele spre foc.
Se simțea greoi, plin ; pe urm ă o destindere înceat ă în stomac. Se ridic ă în picioare
descheindu-se la cureaua de la pantaloni. Pisica mieuna spre el.
78
— Miau ! îi spuse drept r ăspuns. Așteaptă pînă sînt
gata.
Greutate ; vine o zi c ălduroasă. Parcă mi-e lene s-o mai iau în sus pe sc ări pînă pe palier.
Un ziar. îi pl ăcea să citească, pe scaun. Sper c ă nu vine dracului vreun dobitoc s ă-mi bată la
ușă tocmai cînd.
în sertarul mesei g ăsi un num ăr vechi din Tilbits. Și-l împături la subsuoar ă, merse spre u șă, o
deschise. Pisica urc ă în salturi scurte, moi. A, asta voia, s ă se ducă sus, să se culcușească în
pat.
Ascultînd, auzi vocea ei :

— Haide, vino. pisicu ță. Vino-ncoace.
Ieși în grădină pe ușa din spate : se opri s ă asculte spre gr ădina de al ături. Nici un sunet. Poate
atîrnă rufele la uscat. Fata era în gr ădină. Frumoas ă dimineață.
Se aplecă să privească un fir sub țire de izm ă crescut pe lîng ă zid. Să fac un pavilion de var ă
aici. Mlădițe roșii. Iederă de Virginia. Trebuie puse îngr ășăminte peste tot, e p ămînt prost. Un
strat de sulf. P ămînturile astea f ără bălegar. Resturi și de la buc ătărie. Lut ; ce mai e și asta ?
Găinile din curtea de al ături : găinațul de la ele e foarte bun de îngr ășământ. Dar cel mai bun e
de la vite, mai aîes cînd le hr ănești cu semin țe de-astea uleioase. Un fel de past ă de bălegar.
Cel mai bun s ă cureți mănușile fine de piele, de dam ă. Murdăria curăță. Și cenușa. S-ar putea
recondiționa toată curtea. în col țul de acolo maz ăre verde. L ăptuci. Aș avea întotdeauna
verdețuri proaspete. Gr ădinile au și dezavantaje totu și. Albina sau viespea aia, ce-o fi fost,
atunci în lunea Rusaliilor.
Mergea mai departe. A propos, unde mi-o fi p ălăria ? Trebuie c-a pus-o la loc în cuier. Sau o
fi căzut pe jos. Nostim, nu-mi aduc deloc aminte . Cuierul era prea plin. Patru umbrele, haina
ei de ploaie. S ă mă duc să iau scrisorile. Clopo țelul de la u șă acolo la Drago. Ce întîmplare,
tocmai acuma s ă mă gîndesc la. P ărul castaniu dat cu briantin ă pe deasupra gulerului. Tocmai
se spălase și-și făcuse părul. Mă gîndesc dac-a ș avea timp de-o baie în diminea ța asta. Strada
Tara. Tipul de la cas ă de acolo, l-a ajutat s ă evadeze pe James Stephens cic ă. O'Brien.
Ce voce adînc ă are și Dlugacz ăsta. Agenda cum îi spunea ? Uite domni șorică. Un entuziast.
79
' împinse cu piciorul u șa șleampătă a privateiC3. Să am grijă să nu-mi murd ăresc pantalonii
ăștia pentru înmor-mîntare. Intr ă, plecîndu- și capul sub u șorul scund. L ăsînd ușa
întredeschis ă, în duhoarea de var nestins și pînze de p ăianjen stătute își desfăcu bretelele.
înainte de a se a șeza, privi printr-o cr ăpătură la fereastra casei de al ături. Regele era în c ămara
visteriei69. Nimeni.
Așezat pe scaunul g ăurit își desfăcu ziarul întorcînd foile peste genunchii dezgoli ți. Ceva nou,
și mai ușor. Nici o grab ă. Să mai țin nițel. Povestirea noastr ă cu premiu. Lovitura de teatru a
lui Matcham. Scrisă de domnul Philip Beaufoy, clubul Playgoer, Londra. Onorariul de o
guinee pe coloan ă a fost achitat autorului. Trei și jumătate. Trei lire și o treime. Trei lire
treisprezece șilingi și șase pence.
Citea liniștit, mai ținîndu-se înc ă, întîi prima coloan ă, apoi începînd s ă-și dea drumul, o
începu pe a doua. Cam pe la jum ătate, simțind cum îi cedeaz ă ultima rezisten ță, își lăsă
intestinul s ă i se deșerte ușor, citind mai departe, citind înc ă, răbdător, constipa ția aceea
ușoară de ieri mi-a trecut de tot. Sper c ă nu-i prea mare s ă-mi deschid ă hemoroizii iar. Nu,
tocmai cît trebuie. A șa. Ah ! S țipat o tablet ă de cascara sagrada. Via ța ar putea fi a șa de. Nu
că l-ar fi emo ționat cine știe ce dar era cur ățică și proaspătă. Ăștia tipăresc chiar orice acum.
Un anotimp mort. Citea mai departe, a șezat calm în mirosul care se ridica din el însu și.
Curată, sigur. Matcham se mai gînde ște deseori la lovitura de maestru prin care a cî știgat-o
pe vrăjitoarea cu rîsul frumos care acum. 70 începe și se sfîrșește moral. Mină în mină.
Șmecher. își aruncă privirile înd ărăt peste cele citite și, simțind cum îi curge lini știt apa, îl
invidie cu bun ăvoință pe domnul Beaufoy care-o scrisese și primise onorariul de trei lire
treisprezece șilingi și șase pence.
Aș putea să scriu și eu o schi ță. De domnul și doamna L .M. Bloom. S ă născocesc o
povestioar ă despre un proverb care ? Pe vremea cînd încercam s ă-mi notez pe man șetă ce
spunea ea cînd se îmbr ăca. Nu-mi place s ă ne îmbrăcăm deodată. M-am ciupit cînd m-am
bărbierit. își mușca buza de jos cînd își potrivea copca la fust ă. O cronometram, 9,15. Ți-a dat
banii Roberts ? 9,20. Greta Conroy cu ce era
30
îmbrăcată ? 9,23. Ce mi-o fi venit s ă-mi cump ăr peria asta ? 9,24. M-am umflat dup ă varza
aia. Un fir de praf pe pielea ghetei ei.
Felul cum își freca, pe rînd, repede, vî rful pantofului de c ălcîiul ciorapului. Diminea ța după

balul de la bazar cîncl orchestra lui May a cî ntat dansul orelor de Pon-chielli. Cum s ă explici
ceasurile acelea de diminea ță, amiaza pe urm ă seara lăsîndu-se, pe urm ă orele de noapte. Cum
se spală ea pe din ți. Asta a fost prima noapte. Capul, cînd danseaz ă. Clapele evantaiului
ciocnindu-se una de alta. Boylan ăsta o fi om înst ărit ? Are bani. De ce ? Am b ăgat de seam ă
că respirația îi miroase frumos cînd danseaz ă. N-are rost s ă fredoneze atunci. Vreo aluzie.
Ciudată muzică aveau asear ă. Oglinda era în umbr ă. își freca oglinjoara repede de jacheta de
lînă deasupra sinului ei mare. Se uita în ea. Linii tremurate în ochii ei. Parc ă totuși nu se
potrivește.
Ceasuri de sear ă, fetele în voaluri cenu șii. Pe urm ă ceasurile de noapte negre, cu pumnale și
măști peste ochi. O idee poetic ă, trandafiriu, pe urm ă auriu, pe urm ă cenușiu, pe urm ă negru.
Și e exact ca în via ță. Ziua, pe urm ă noaptea.
Rupse jum ătate din povestirea cu premiu și se șterse cu ea. Pe urm ă își trase în sus pantalonii,
își prinse bretelele și se încheie. Trase de u șa șleampătă a privatei și ieși din semiîntuneric la
aer curat.
în lumina vie, u șurat și limpezit la trup, î și examina cu grij ă pantalonii negri, man șetele,
genunchii, umfl ăturile din dreptul genunchilor. La ce or ă e înmormîntarea ? S ă văd în ziar.
Un scrîșnet și un vîjîit întunecos în v ăzduh, deasupra. Clopotele de la biserica Sfîntul
Gheorghe. B ăteau ora ; dang ăt fieros, puternic, întunecos.
Heiho ! Heiho ! Heiho ! Heiho ! Heiho ! Heiho !
31

Fără un sfert. Și uite, iar ; dang ătul mai tare, urmîn-du-i prin aer, al treilea. S ăracul Dignam !
Trecînd71 prin fața camioanelor pe cheiul sir John Rogerson, domnul Leopold Bloom înainta
sobru, pe lîngâ aleea Windmill, pe lîng ă Leask, teascul de semin țe de in, pe lîng ă oficiul
poștal telegrafic. A ș fi putut s ă-i dau și adresa asta. Și prin fața casei de ajutor a marinarilor.
Se abătu de la zgomotele matinale ale cheiului și o porni pe strada Lime. Pe lîng ă locuințele
ieftine Brady, un ucenic de la t ăbăcărie trîndăvea, cu găleata de de șeuri prins ă de braț, fumînd
dintr-o țigară pe care o mesteca între din ți. O fetiță ceva mai mic ă și cu o eczem ă pe frunte îl
ochea, frămîntîndu- și neliniștită în mîini un cerc strîmb de btî-' toi. Spune-i c ă dacă mai
fumează nu mai cre ște. Ei, lasă-l în pace. La urma urmei via ța nu-i nici pentru el chiar a șa
ușoară ! Stă și-așteaptâ prin fa ța circiumelor s ă-l ducă pe taică-su acasă. Hai acas ă la mama,
tată. E-o oră moartă ; nici nu sînt prea mul ți pe aici. Travers ă strada Town-send, trecu de
fațada încruntat ă a sălii Bethel. El, da i casa lui ; Aleph. Beth. Și pe lîngă Nichols, cu pomoele
funebre. La unsprezece. Mai e vreme. Pariez c ă Keîleher, Corny, a pus mîna pe înmormîntare
pentru O'Neiîl. Cînta cu ochii închi și. Corney. Am întîlnit-o odat ă în parc. Pe întuneric. Ce
mai chestie. Turn ătoare pentru politie. Cum și-a mai dat numele și adresa, cît ai zice pe ște.
Sigur că i-a suflat-o înmormîntarea. îl îngroap ă cît mai ieftin în ce-o da Dumnezeu. Și cu tara-
rara tara-rara.
La aleea Westland se opri în fa ța vitrinei de la Bel-fast și Oriental Tea Company și citi
inscripțiile de pe pache țelele de hîrtie groas ă, lucioasă : calitate de lux, cali tatea întîi, ceai de
familie. Cam cald. Ceai. Trebuie s ă-i cer lui Tom Kernan. Dar nu pot s ă-i spun așa ceva la o
înmormîntare. In vreme ce ochii îi citeau înc ă, docili, își scoase p ălăria inhalîndu-i lini știt
mirosul de ulei de p ăr și își trecu mîna dreapt ă cu o grație înceată peste frunte și păr. Foarte
cald, diminea ța asta. Pe sub pleoapele coborîte lene ș ochii îi căzură pe funda micu ță a benzii
82
de piele în ăuntrul pălăriei de lux. Acolo chiar. Mîna dreapt ă îi pătrunse în cupa deschis ă a
pălăriei. Degetele îi g ăsiră repede un cartona ș sub banda de piele și-l transferar ă în buzunarul
de la vest ă.
Ce cald. Mîna dreapt ă îi trecu înc ă o dată, mai încet, peste banda de piele : calitate de lux, din
cele mai bune soiuri de Ceylon. Extremul Orient. Frumoase locuri trebuie s ă fie : grădinile de
paradis ale lumii, frunze uria șe, leneșe, pe care s ă plutești în voie, cactu și, pajiști cu flori,

liane șerpuitoare, li se spune. M ă întreb, chiar a șa o fi. Toți cingalezii ăștia, tolăniți la soare, o
duc tot într-un dolce far niente. Nici nu ridic ă un deget cît e ziua de lung ă. Dorm șase luni pe
an. Prea cald și ca să se mai certe între ei. Influen ța climatului. Letargie. Flori ale leneviei. Se
hrănesc mai mult cu aer. Azoturi. Soarele din gr ădina botanic ă. Plante sensibile. Lotu și.
Petalele prea obosite ca s ă mai. Boala somnului plute ște în aer. P ășești pe petale de trandafiri.
închipuie- ți, să mai mă-nînci ciorb ă de burtă sau friptur ă. De unde era ăla pe care l-am v ăzut
în poză nu știu unde. A, pe marea moart ă, plutind pe spate, și citea o carte, cu umbrelu ța de
soare deschis ă. Nici n-ai putea s ă te dai la fund, chiar dac ă ai încerca, a șa e de dens ă de sare.
Din cauză că greutatea apei, nu, gr eutatea trupu lui în apă este egală cu greutatea. Sau e
volumul egal cu greutatea ? E-o lege, ceva în genul acesta. Vance, spectrul solar cum îi
spuneam, la liceu, cum mai trosnea din degete cînd î și ținea lecția. Materie pentru colegiu. Ce
mai colegiu. Ce e greutatea cu adev ărat cînd spui greu tate ? Treizeci și două de picioare pe
secundă, per secund ă. Legea căderii corpurilor : per secund ă, per secund ă. Toate cad pe
pămînt. Pă-mîntul. E for ța gravității pămîntului asta e greutatea.
Se întoarse și traversă cu pas sprinten drumul . Cum mergea ea, cu cîrna ții în mînă ? Cam așa.
Mergînd înainte, scoase Freeman-ul împăturit din buzunarul dintr-o parte, îl desf ăcu, îl strînse
în sul pe sensul lungimii și începu s ă se loveasc ă la fiecare pas s ăltăreț pe cracul pantalonului.
Cu aer neglijent : am trecut doar s ă văd. Per secund ă, per secund ă. Per secund ă, la fiecare
secundă înseamnă. De pe trotuar arunc ă o privire ager ă prin ușa
83
oficiului po ștal. Prea tîrziu pentru cutia de scrisori. Se depun în ăuntru. Nimeni. în ăuntru.
Întinse cartona șul prin ghi șeul cu grilaj.
— Sînt scrisori pentru mine ? întreb ă.
în timp ce func ționara căuta într-o box ă, privi la afi șul pentru recrut ări care exhiba solda ți din toate ar-
mele, în uniforme de parad ă ; și-și ridică vîrful sulului spre n ări, inhalînd mirosul de hîrtie ieftin ă
proaspăt tipărită. Probabil nu mi-a r ăspuns. Am mers prea departe data trecut ă.
Funcționara îi întinse înd ărăt prin ferestruica ghi șeu-lui cartona șul împreun ă cu o scrisoare. îi mul țumi
arun-cînd o privire gr ăbită spre plicul cu adresa b ătută la mașină.
Domnului Henry Flower
post restant, oficiul aleea Westland Loco
Oricum, mi-a r ăspuns. își strecură cartonașul și scrisoarea în buzunarul hainei, trecînd apoi iar ăși în
revistă soldații în straie de parad ă. Unde-o fi acum regimentul b ătrînului Tweedy ? Reformat din
oficiu. Uite : c ăciulă de urs și pană. Nu, ăsta-i grenadier. Man șete ascuțite. Uite-l aici : pu șcașii regali
din Dublin. Uniforme ro șii. Prea stridente. Probabil c ă din cauza asta se dau femeile în vînt dup ă ei.
Uniforme. E mai u șor să te înrolezi, s ă-ți faci serviciul. Scrisoarea lui Maud Gonne, unde spunea cum
îl agață noaptea pe strada O'Connell ; o adev ărată rușine pentru capitala noastr ă irlandeză. Ziarul lui
Grif-fith tot la asta bate acuma : armata e putred ă de boli venerice ; imperiul de peste m ări de peste
mările beției. Par cam ariera ți mintal ; parc ă ar fi în trans ă. Ochii drept înainte. Bate ți pasul. Mas ă, rasă
; pat, lat. Ăștia-s din regimentul regelui. Nu l-am v ăzut niciodat ă îmbrăcat ca pompier sau poli țist.
Mda, e mason și el.
Ieși fără grabă din oficiul po ștal și o luă la dreapta. Vorbe, ca și cum astea ar rezolva ceva. Mîna îi
intră în buzunar și arătătorul își croi drum pe dup ă clapa plicului sfî șiindu-l treptat, în etape. Femeilor
chiar că le pasă de asta ; a șa ceva n-am s-o cred niciodat ă. Degetele îi extra-
84
seră scrisoarea mototolind în vremea a ceasta plicul în buzunar. Se mai ag ăța ceva ; poate o fotografie.
O buclă. Nu.
M'Coy. S ă scap de el repede. M ă abate din drum. Nu pot s ă sufăr să dea buzna omul peste mine tocmai
cînd.
— Salut, Bloom. încotro ?
— Salut, M'Coy. Nic ăieri în special.
— Cum te mai ține șandramaua ?
— Bine. Și tu ?
— îmi trag și eu sufletul, spuse M'Coy.

Cu ochii țintă pe cravata și hainele negre întreb ă cu voce joas ă plină de respect :
— E vreo… n-ai vreun necaz, sper ? V ăd că ești…
— A, nu, spuse domnul Bloom. Dignam s ăracul, știi. înmormîntarea e azi.
— Așa, sigur, s ăracul de el. Chiar. La ce or ă ? Fotografie nu e. O insign ă poate.
— La u… unsprezece, r ăspunse domnul Bloom.
— Trebuie s ă încerc să ajung și eu, spuse M'Coy. La unsprezece ? Am auzit azi noapte de-abia.
Cine mi-a spus ? Holohan. îl știi pe Hoppy ?
— îl știu.
Domnul Bloom privea peste drum la tr ăsura cu un cal oprit ă în fața ușii de la Grosvenor. Hamalul
tocmai urca valiza sus pe imperial ă. Ea rămăsese locului, a șteptînd, în vreme ce b ărbatul, fratele,
cineva care-i sem ăna, se căuta prin buzunare dup ă mărunțiș. Șic mantoul ăsta cu gulerul r ăsfrînt,
călduros pentru o zi ca asta, parc ă ar fi o pătură. Și poza asta, neglijent ă, cum stă cu mîinile în
buzunarele aplicate. Ca fiin ța aceea, a șa de mîndr ă, la meciul de polo. Femeile sînt toate de nu le-
ajungi la nas pîn ă cînd nu le-atingi la coarda sim țitoare. Cine-i frumoas ă se și poartă frumos.
Rezervată și toată vremea gata s ă cedeze. Onorabila doamn ă și Brutus este un b ărbat onorabil. Te culci
cu ea odat ă și i s-a și dus scrobeala.
— Eram cu Bob Doran, e-ntr-una din be țiile lui care-l apuc ă și cu ăla, cum îi spune, Lyons Coco șul.
Chiar aici al ăturea, la Conway eram.
Doran, Lyons, la Conway. Ea î și ridică spre păr o mînă înmănușată. Și uite-l și pe Hoppy. Sigur, cu
vinu-n nas. Tr ăgîndu-și îndărăt capul și privind de departe pe sub
85
L
pleoapele-i voalate îi vedea pielea lucioas ă castanie lic ărind în lumina puternic ă, cozile împletite. Ce
limpede se vede totul ast ăzi. Cînd e aerul umed vezi totul pîn ă departe probabil. Vorbind despre una și
alta. Mînă de doamn ă. în ce parte se urc ă ?
— Și el zicea : Ce tristă chestie cu s ăracul nostru prieten Paddy ! Care Paddy ? zic eu. Paddy
Dignam ăla micul, s ăracul, zice el.
Pleacă la țară ; la Broadstone, probabil. Cizme înalte, cafenii, cu șireturile atîrnînd. Picior frumos. Ce
se tot tînd ălește ăla atît cu m ărunțișul ? Vede c ă mă uit. Probabil c ă e cu ochii mereu la pînd ă după un
ălălalt. Frumoas ă ținută. Are dou ă corzi la arcul ei.
— Da' ce ? zic. Ce i s-a întîmplat ? zic. Mîndr ă de tot ; bogat ă ; ciorapi de m ătase.
— Da, spuse domnul Bloom.
Se trase la o parte pu țin mai încolo de capul sporo-vâitor al lui M'Coy.
— Ce i s-a întîmplat ? zice. A murit, zice. Și, pe cu-vîntul meu, și-a și turnat în pahar. Paddy Dignam
? zic. Nu-mi venea s ă cred cînd am auzit. Eram cu el nu mai departe de vinerea trecut ă sau joi era, la
Arc. Da, zice, s-a dus. A murit luni, s ăracul.
Fii atent ! Fii atent ! Fulgurare de m ătase ampl ă bogată ciorapi de m ătase numai alb. Fii atent !
Un tramvai greoi sunîndu- și dogit clopo țelul se strecur ă printre ei.
Am pierdut-o. La dracu' cu cîrnu' ăsta care face atîta zgomot ! Te face s ă te simți exclus de la ceva de
soi. Paradisul și peri. Totdeauna se întîmpl ă așa. Chiar în momentul cînd. Fata aia din gangul de pe
strada Eustace, luni parc ă, agățîndu-și la loc jartiera. Prietenul ei care-î acoperea dezv ăluirile. Esprit de
corps. Ei, la ce s ă mai căști gura acum ?
— Da, da, spuse domnul Bloom, cu un suspin adine, înc ă unul s-a mai dus.
— Unul dintre cei mai buni, spuse M'Coy. Tramvaiul trecu. Tr ăsura cu ei în ăuntru porni c ătre*
podul Loop Line cu mîna ei bogat înm ănușată pe minerul
88
de oțel. Licăr, licăr ; flacăra dantelei de la p ălăria ei în soar"e ; lic ăr, lic.
— Nevasta, bine, cred ? spuse vocea schimbat ă a lui M'Coy.
— O, da, spuse domnul Bloom. Cum nu se poate mai bine, mul țumesc.

Desfășură agale sulul ziarului și citi leneș :
Ce e un c ămin fără Carnea-n conserve Plumtree ? E nedesăvîrșit. Dar cu ea, un c ămin al fericirii.
— Doamna mea a c ăpătat tocmai un contract. La drept vorbind, nu e nimic stabilit înc ă.
Iar vrea să mă tapeze de valiz ă. Dar acuma nu-i mai merge. Nu m ă mai pretez, mul țumesc.
Domnul Bloom î și întoarse spre el ochii cu pleo ape mari, cu o prietenie deloc gr ăbită.
— Și nevastă-mea, spuse. Are s ă cînte la o ocazie foarte șic, la sala Ulster, pe dou ăzeci și cinci.
— Așa ? spuse M'Coy. îmi pare bine c ă aud, bătiîne. Cine-l organizeaz ă ?
Doamnei Marion Bloom. Nu s-a sculat înc ă. Regina mai era-n iatacul ei de culcare mîncînd pîine cu.
Nici o carte. C ărți de joc înnegrite r ăspîndite de-a lungul coapselor ei cîte șapte. Dam ă neagră și bărbat
blond. Pisic ă blănită minge neagr ă. Plicul rupt în fî șie sus.
Al iubirii
Vechi
Și dulce
Cîntec
Vine al iubirii vechi… 72
^ – lin fel de turneu, știi cum vine ? spuse gînditor oornnul Bioom. Cîntecul dulce. S-a înfiin țat un
comitet Cointeresare la profituri.
M'Coy aprob ă din cap tr ăgîndu-se de tufa must ății.
— Mda, spuse. Asta-i o veste bun ă. Se pregătea să se ducă.

37
-r~ Ei, mă bucur să te văd în formă, spuse. Ne mai întîlnim noi pe-aici pe teren.
— Da, spuse domnul Bloom.
— Să-ți spun ceva, spuse M'Coy. Poate treci și numele meu la înmormintare, vrei ? A ș
vrea să vin, dar s-ar putea s ă n-apuc, în țelegi. E-un caz de înec la Sandycove din care-ar
putea ieși ceva și atunci coronerul și cu mine ar trebui s ă mergem pîn ă acolo dac ă se găsește
cadavrul. Trece tu numele meu dac ă eu nu sînt acolo, vrei ?
— Da, sigur, spuse domnul Bloom începînd s ă se îndepărteze. E-n regul ă.
— Bun, spuse bine dispus M'Coy. Mersi, b ătrîne. Aș veni, dac ă mi-ar fi cu putin ță. Ei, pa-pa.
Doar atît", C. P. M'Coy ajunge.
— Se face. r ăspunse ferm domnul Bloom.
De data asta nu m-a mai avut cu trucul lui. M ă luase repede. Și pe de departe. A șa mi-ar place
și mie. E o valiz ă la care țin. De piele. Col țuri dublate, margini înt ărite, clape cu dou ă
încuietori. Bob Cowley i-a împrumutat-o pe-a lui pentru concertul de la regatele de la
Wicklow anul trecut și nici n-a mai auzit de ea din ziua aia și pînă acum.
Domnul Bloom, înaintînd în pas de plimbare spre strada Brunswick, surise. Doamna mea a
căpătat tocmai un. O sopran ă cu pistrui, și pițigăiată. Cu nasul ca un cu țit. în felul ei destul de
drăguță, așa, pentru-o chestie. Dar n-are vîn ă. Tu cu mine, ce știi tu ? în aceea și combina ție,
adică. Se dă bine pe lîng ă mine. Aproape c ă-ți sare țandăra. Nu e în stare s ă-și dea seama de
diferență ? Mai degrab ă cred că e cam dispus la a șa ceva. Asta mie-mi repugn ă. Mă gîndeam
că-aici la Belfast și-o mai fi venit în fire. Sper numai c ă epidemia aia de v ărsat de vînt de
acolo nu se-agraveaz ă. îmi închipui c ă ea nu s-ar mai l ăsa vaccinat ă încă o dată. Nevasta ta și
nevasta mea, de.
Mă întreb dac ă nu cumva se ține după mine.
Domnul Bloom se opri la col ț, cu ochii lunecî ndu-i peste afi șele multicolore. Limonada lui
Cantrell și Co-chrane (aromatizat ă). Soldurile de var ă la Clery. Nu, a luat-o drept. Hopa. în
seara asta e Leah ; doamna Band-man Palmer. A ș vrea s-o mai v ăd în asta. în Hamlei a jucat
aseară. Deghizat ă-n bărbat. Poate c ă și el era fe-
88
meie. De ce s-a sinucis Ofelia ? S ăracul tata i Cît îi plăcea să vorbeacă despre Kate Bateman
în rolul ăsta ! A stat afar ă, în față la Adelphi, la Londra, o dup ă masă întreagă așteptînd să
intre. Asta cu un an înainte de a m ă naște eu ; în șaizeci și cinci. Și Pastori la Viena. Cum îi

zicea exact ? De Mosenthal, nu ? Nu. Scena despre care vorbea el mereu, acolo unde b ătrînul
Abraham, orb, îi recunoa ște vocea și-i trece cu degetele peste fa ță.
— Vocea lui Nathan ! Vocea fiului s ău ! Aud vocea lui Nathan care și-a lăsat tatăl să moară
de durere și de nefericire în bra țele mele, care și-a părăsit casa tat ălui său și l-a părăsit pe
Dumnezeul p ărintelui său.
Fiecare cuvînt aici e at ît de adînc, Leopold.
Săracul tata ! S ăracul de el !73 îmi pare bine c ă n-am încercat atunci în camer ă să-l văd la față.
Ziua aceea ! O, Doamne ! O, Doamne ! Pfu ! E, poate c ă așa a fost mai bine pentru el.
Domnul Bloom d ădu colțul și trecu prin fa ța cailor care a șteptau cu capul plecat la sta ția de
trăsuri N-are ni ci un rost s ă te mai gînde ști la asta. E ora cînd le pune traista cu ov ăz. Dar mai
bine nu m-a ș fi întîlnit cu M'Coy ăsta.
Pe măsură ce se apropia îi auzea stri vind boabele lucioase de ov ăz între din ții lor blînd
mestecători. Ochii lor mari de țap îl priveau trecînd pe lîng ă ei, prin mirosul dulceag,
amestecat cu ov ăz, al urinei de cal. Un Eldorado al lor. S ăracii de ei, ni ște nenoroci ți ! La
dracu' dac ă mai știu ei ceva sau le mai pas ă de ceva, cu boturile alea l ungi vîrîte în traistele cu
ovăz. Sînt prea s ătui de toate s ă mai și vorbeasc ă. Dar, oricum, ei î și au asigurat ă hrana și tot
ce le trebuie. Și mai sînt și castrați ; uite colo o bucat ă de gutaperc ă uscată care le atîrn ă între
șolduri. S-ar putea s ă fie mai ferici ți așa chiar. Par ni ște animale bune, s ăracii de ei. Dar ce te
mai enerveaz ă cînd se apuc ă să necheze.
Scoase scrisoarea din buzunar și o împături în ziarul pe care-l ținea în mîn ă. Aș putea chiar s ă
dau nas în nas cu ea aici. Pe str ăduța asta e mai sigur.
Trecu pe lîng ă ghereta vizitiilor. Curioas ă mai e și viața asta a vizitiilor, de colo pîn ă colo, pe
orice vreme, pe oriunde, n-au nici timp, nici orar ca lumea, nu sînt
89
ii
niciodată de capul lor. Voglio e non. îți face și plăcere să le mai dai cîte o țigară. Sînt și
sociabili. Cînd trec pe lîng ă tine-i auzi cum fredoneaz ă cîte o frîntur ă de cîn-tec. începu și el
să fredoneze.
La ci darem la mano La la lala la la
Intră pe strada Cumberland și, înaintînd cî țiva pași încă, se opri la zidul sta ției, la adăpost.
Nimeni. Cherestea Meade. Bîrne ar uncate unele peste altele. Ruine și case ieftine. Cu pasul
precaut păși peste un șotron, cu pietrele uitate pe margine. N-am zbîrcit-o. Lîng ă depozitul de
cherestea un copil chircit pe vine, jucînd bile, singur, dînd cu degetul gros, la întîmplare. O
pisică înțeleaptă, un fel de sfinx clipind des, pîndea din pragul ei cald. P ăcat să le deranjezi.
Mohammed și-a tăiat o fîșie din mantie numai ca s ă n-o trezeasc ă. S-o deschid. Odat ă jucam
și eu bile cînd mergeam la gr ădiniță, la băbătia aia. Ei îi pl ăceau prăjiturelele. Pensiunea
doamnei Ellis. Și domnul ? Deschise scrisoarea în ăuntrul ziarului.
O floare. Cred c ă-i o. O floare galben ă cu petalele presate. Atunci, nu-i sup ărată ? Ce spune ?
Dragă Henry,
Am primit ultima ta scrisoare pentru mine și îți mulțumesc foarte mult pentru ea. îmi pare tare
rău că ție nu ți-a plăcut ultima mea scrisoare. De ce ai mai pus în plic timbrele ? Sînt grozav
de supărată pe tine. A ș vrea să te pedepsesc pentru asta. Ți-am spus c ă ești un răutăcios pentru
că expresia aialalt ă nu-mi place. Te rog chiar s ă-mi explici ce înseamn ă gluma asta. Ce, nu
ești fericit acas ă la tine, răule mic ? Ce n-a ș da să pot face ceva pentru tine. Te rog, spune-mi
ce gîndești tu despre mine da drept-drept. Deseori stau și mă gîndesc ce nume frumos ai tu.
Dragul meu Henry, cînd ne vedem și noi ? Mă gîndesc la tine a șa des că nici n-ai idee. Nu m-
am mai sim țit niciodat ă atrasă așa mult de un b ărbat ca de tine. Chiar c ă mă simt parc ă prost.
Te rog scrie-mi o scrisoare mai lung ă și poveste ște-mi mai multe. Ține minte c ă
dacă nu vrei am s ă te pedepsesc. A șa că acum știi ce am s ă-ți fac, răule, dacă nu-mi scrii. O,

ce dor mi-e s ă mă văd cu tine. Henry dragul meu nu-mi mai nesocoti rug ămințile pînă nu-mi
pierd răbdările. Atunci am s ă-ți spun tot-tot. Acuma la revedere, r ăule mic drag. M ă doare
capul așa tare astăzi și scrie de îndat ă la iubitoarea ta
MARTIIA
P.S. Spune-mi ce fel de parfum folose ște soția ta. Vreau și eu să știu.
Smulse grav floarea din acul în care era prins ă, îi mirosi aproape totala lips ă de mireasm ă și o
puse în buzunarul de la inim ă. Limbajul florilor. Le place pentru c ă nu-l aude nimeni. Sau
poate un buchet otr ăvit să-l omoare. Pe urm ă, mergînd încet mai departe, citi iar ăși scrisoarea,
murmurînd ici și colo cîte un cuvînt. Sup ărată tulipă pe tine dragul meu floare b ărbată îți
pedepsesc cactusul dac ă nu te rog s ărmanele nu-m ă-uita ce dor mi-e violete pentru trandafiri
dragi cînd și noi curînd anemone ne vedem și noi toată regina nop ții răule soția parfumul
Marthei. Citind-o pîn ă la capăt o scoase din ziar și și-o puse la loc în buzunarul de la hain ă.
O bucurie palid ă îi întredeschise buzele. S-a schimbat de la prima scrisoare. M ă întreb dac-o fi
scris-o ea singur ă. Face pe indignata ; o fat ă de familie bun ă ca mine, o persoan ă respectabil ă.
Ne-am putea întîlni duminic ă după rozarii. Mul țumesc ; nu a șa ceva. Obi șnuitele tactici de
amor. Pe urm ă, pe după colț. La fel de r ău ca o ceart ă cu Molly. Țigara te mai r ăcorește.
Narcotic. Data viitoare merg ceva mai departe. R ăule mic ; te pedepsesc ; i-e fric ă de cuvinte,
sigur. Brutal chiar, la urma urmei, de ce nu ? S ă încerc, oricum. Cîte pu țin deodată.
Pipăind încă scrisoarea în buzunar, scoase acul prins» în ea. Un ac cu g ămălie obișnuit, nu ? îl
aruncă pe stradă. De unde de la rochia ei ; prins ă în ace. Curios, ce multe ace pot s ă aibă ele.
Nu există trandafiri f ără spini.
Glasuri plate dublineze îi r ăsunau în minte. Tîrfele alea dou ă atunci noaptea la Coombe,
ținîndu-se de bra ț în ploaie.
90
91
O, Mary și-a pierdut acul de la pantalona și. Și nu mai știe ce să facă Ca să și-o țină-n sus Ca s ă și-o
țină-n sus.
Să și-o țină ? Să-i. Mă doare așa tare capul. E vremea ei periodic ă probabil. Sau st ă toată ziua
și bate la ma șină. Dacă-și obosesc ochii le face r ău la stomac. Ce fel de parfum folose ște soția
ta ? Te-ai fi gîndit la a șa ceva ?
Ca să și-o țină-n sus,
Martha, M ăria. Am v ăzut tabloul acela undeva nu mai țin minte acum un maestru vechi sau
falsificat pentru bani. St ă acasă la ele și le vorbe ște. Tainic. Tot a șa ar fi stat s ă asculte și
tîrfele alea dou ă de la Coombe.
Ca să și-o țină-n sus.
Plăcut trebuie s ă fie seara. S ă nu mai trebuiasc ă să alergi de colo pîn ă colo. Să stai doar a șa ;
amurgul lini știt ; lași totul să meargă de la sine. S ă uiți. Spune-mi despre locurile pe unde ai
fost, obiceiurile acelea ciudate. Cealalt ă, cu urciorul pe cre ștet, aducea cina : fructe, m ăsline,
apă bună proaspătă din puț rece ca ghea ța ca gaura aia în zidul de la Ashtown. Trebuie s ă iau
cu mine un pahar de carton cînd merg data viitoare la meci. Ea s ă mă asculte, cu ochii mari,
negri, blînzi. S ă-i povestesc, mai multe și mai multe ; totul. Pe urm ă un suspin, lini ște. Odihnă
lungă, lungă, lungă.
Intrînd pe sub arcada podului de cale ferat ă, scoase plicul, îl rupse repede în fî șii și le
împrăștie apoi pe drum. Buc ățelele de hîrtie se risipir ă tot mai departe, n ăruindu-se în aerul
umed ; fluturare alb ă și apoi totul n ăruindu-se încet.
Henry Flower. Și un cec de o sut ă de lire tot a șa poți să-l rupi în buc ăți. Petec de hîrtie doar.
Lordul Iveagh a încasat o dat ă pe un cec cu șapte cifre un milion la Banca Irlandei. Ca s ă vezi
ce bani se pot scoate din bere Porter. în schimb frate-s ău lordul Ardilaun trebuie s ă-și schimbe
cămașa de patru ori pe zi, se zice. îi cresc
92
direct din piele p ăduchi sau mai știu eu ce. Un milion de lire, stai ni țel. Două pence halba,

patru pence un kilogram, opt pence un galon de bere Porter nu, un șiling și patru pence un
galon de Porter. Un șiling și patru pence la dou ăzeci ; cam cincisprezece. Da, exact. Cinci-
sprezece milioane de butoaie de bere Porter.
Ce zic eu butoaie. Cam un milion de butoaie, oricum.
Un tren venind spre gar ă trecu huruind greo i deasupra capului s ău, vagon dup ă vagon.
Butoaiele i se zdruncinau în cap ; ber ea tulbure îi zvîcnea, fermentînd în m ăruntaie. Vranele
răbufniră cedînd și un torent uria ș, întunecat, țîșni, revărsîndu-se deodat ă, șerpuind peste tot
pe pămîntul plat, șuvoi leneș, tot mai dens, de lichid pur-tînd cu sine flori l ătărețe de spum ă.
Ajunsese la u șa deschisă din spatele bisericii Tuturor Sfin ților. Trecînd pe sub portal î și
scoase pălăria, luă cartonașul din buzunar și îl împinse pe dup ă banda de piele. La dracu'. A ș
fi putut să-l prelucrez pe M'Coy s ă-mi dea un permis pentru Mulligar.
Tot anunțul ăla pe ușă. Predică a reverendului John Conmee, iezu it despre sfîntul Peter Claver
și misionarii în Africa. Mîntuirea milioanelor de chinezi. M ă-ntreb cum le explic ă paginilor.
Ei și-ar prefera pipa lor de opiu. Cele ști. Pentru ei o erezie r ăsuflată. Au făcut și rugăciuni
pentru convertirea lui Gladstone cînd intrase aproape în com ă. Protestan ții la fel. Conver-ti ți-l
pe doctorul William J. Walsh, doctor în teologie, la adev ărata credin ță. Buddha zeul lor întins
pe o rină la muzeu. O ia u șor, cu mîna sub b ărbie. Și basto-na șe cu mirodenii aprinse. Nu ca
Ecce Homo. Cunun ă de spini și crucea. Bun ă idee a avut sfîntul Patr ick cu trifoiul cu patru
foi. Bețișoarele cu care m ănîncă ? Conmee ; Martin Cunningham îl cunoa ște ; ce distins arat ă.
îmi pare r ău că n-am tratat cu el s-o ia pe Mo lly în corul bisericii în loc de p ărintele Farley
care pare prost ănac, dar nu-i de loc prost. A șa-i învață să se poarte. Ăstuia nici prin cap nu-i
trece s-o întind ă, cu ochelari fumurii pe nas și cu sudoarea șiroaie pe fa ță, să-i boteze pe negri,
nu ? Ochelarii le-ar pl ăcea ălora cînd bate soarele în ei. Mi-ar place și mie să-i văd cum se
strîng în jur cu buzele
93
alea groase ale lor, to ți în transă, să-l asculte. Natur ă moartă. Chestiile astea ei le sorb ca pe
lapte, pariez.
Mireasma r ăcoroasă a pietrei sfinte îl chema. Urc ă treptele mîncate de vreme, împinse u șile
batante și intră încet, prin spate.
E ceva în curs, vreo slujb ă în confreria asta a lor. P ăcat că-i așa pustiu. Un loc pl ăcut, discret,
să stai alături de o fat ă frumoasă. Cine-i acesta lîng ă mine ? aproapele meu ? Stau înghesui ți
cu ceasurile și cu muzica asta de mort. Femeia de atunci la liturghia de la miezul nop ții. Al
șaptelea cer. Femei îngenuncheate în b ănci cu scapulare stacojii la gît, capetele aplecate. Un
grup în genunchi în fa ța altarului. Preotul trecea prin fa ța lor, murmurînd, ținînd lucrul acela
în mîini. Se oprea la fiecare din ele, scotea o ostie, scutura o pic ătură sau două (le ține în apă
?) și i-l vîra u șurel în gur ă. Capul fiec ăreia și cu pălăria se înclinau tot mai în jos. Pe urm ă,
următoarea ; o b ătrînică micuță. Preotul se aplec ă să i-l bage în gur ă, murmurînd toat ă
vremea. Latine ște. Următoarea. închide ^ochii și deschide gura. Ce ? Corpus. Trup. Leș. Bună
ideea asta cu latina. La început îi ame țește. Ospiciu pentru muribunzi. S-ar zice c ă nu-l
mestecă ; îl înghit pur și simplu. Nostim ă idee : să mănînce buc ățele dintr-un stîrv tocmai
canibalii se dau în vînt dup ă așa ceva.
Stătea la o parte privindu-le m ăștile oarbe care treceau prin coridorul dintre b ănci, una cîte
una, căutîndu-și locul. Se apropie de o banc ă și se așeză pe locul din col ț, ținîndu-și cu grijă în
brațe pălăria și ziarul. Oalele aste a pe care trebuie s ă le purtăm pe cap. Ar trebui s-avem
pălării modelate fiecare dup ă capul lui. Erau și în jurul lui, ici col o, cu capetele aplecate în
scapularele lor stacojii, a șteptînd să li se topeasc ă în stomacuri. Ceva cam cum e mazzothul ;
un anumit fel de pîine ; azim ă. Uită-te la ele. Pariez c ă așa ceva le face fericite. Bombonica
lor. Chiar. Da, pîinea îngerilor i se spune. E o idee ingenioas ă aici, cam ca împ ărăția lui
Dumnezeu care e în ceea ce sim ți. La prima comuniune. Șarlatanie de un penny dumicatul. Pe
urmă se simt ca la o petrecere în fa milie, ca la teat ru, toate în aceea și oală. Asta simt. Sigur.

Nu mai sînt atît de singure. Și pe urmă, o mare u șurare. Mai d ă drumul la presiune. Lucrul
există dacă crezi cu adev ărat
84
în el. Vindec ările de la Lourdes, apele uit ării și arătările lui Knock, statui sîngerînde. B ătrînul
ăla a adormit acolo ling ă boxa de confesiune. De unde și sforăiturile. Credin ță oarbă. In
siguranță în brațele împărăției care va s ă vie. îi adoarme orice durere. Se mai treze ște o dată
pe vremea asta la anul.
îl văzu pe preot a șezînd caliciul cu comuniunea, bine la mijloc, și îngenunchind o clip ă în fața
lui, arătînd o talp ă mare cenu șie de gheat ă pe după chestiunea cu dantele în care era
înveștmîntat. închipuie- ți că-și pierde acul de la ai lui. N-ar mai ști ce să facă. Are și o chelie
la spate. Literele astea de pe spinare I.N.R.I. ? Nu ; I.H.S. Molly mi-a spus mie odat ă cînd am
întrebat-o. Am p ăcătuit ; sau nu, am p ătimit, asta înseamn ă. Și cealaltă însuși Ne Rena ște
Iarăși.
Ne întîlnim într-o duminic ă după rozarii. Nu-mi mai nesocoti rug ămințile. Apare cu un v ăl și
o poșetă neagră. Amurg și cu lumina din spate. S-ar putea s ă fie și ea aici cu o panglic ă în
jurul gîtului și să facă totuși și treaba aialalt ă, pe furiș. Caracterul lor. Individul acela care i-a
trădat pe invincibili la proces, ăla, Carey îl chema, î și lua împărtășania aici în fiecare
dimineață. Chiar în biserica asta. Peter Carey. Nu, la Peter Claver m ă gîndesc acuma. Denis
Carey. Ca s ă vezi. Nevast ă și șase copii acas ă. Și toată vremea complota asasinatul.
Mironosiții ăștia cu față de suferinzi, bine le zi c, au totdeauna aerul furi ș și ascuns. Nu sînt
nici oameni de afaceri cinsti ți. O, nu, ea nu-i aici : floarea ; nu, nu. A propos, am rupt plicul ?
Da, sub pod.
Preotul sp ălă caliciul, apoi de șertă curățel resturile. Vin. E mai aristocratic a șa decît dac ă de
exemplu ar bea chestii din astea cu care-s ei obi șnuiți, bere Guinness sau vreo b ăutură de-asta
de-a societ ăților de temperan ță, Wheatly biter de Dublin sau limonada Cantrell și Co-chrane
(aromatizat ă). Nu le dau a șa ceva ; vin pref ăcut ; numai chestii din celelalte. Foarte
mulțumesc de-a șa o mîngîiere. O în șelăciune pioas ă, dar poate-i mai bine a șa : altminteri n-ar
mai fi decît un șir de bețivi unul mai grozav ca cel ălalt perindîndu-i-se prin fa ță, fiecare
cerîndu-și băuturica. Stranie toat ă atmosfera asta din. Foarte potrivit ă. Adică exact cum
trebuie.
95
Domnul Bloom privi în spate c ătre cor. N-au s ă dea drumul la muzic ă deloc. Păcat. Cine-o fi
la orgă aici mă întreb ? B ătrînul Glyn, ăla se pricepe s ă facă instrumentul s ă cînte, în vibrato,
cincizeci de lire pe an cic ă încasa pe strada Gardiner. Mo ily era în voce în ziua aceea, Stabat
Maler de Rossini. Predica p ărintelui Bernard Vau-ghan întîi. Crist sau Pilat ? Crist, dar s ă nu
ne ții toată noaptea cu asta. Ei veniser ă pentru muzic ă. Nici n-au mai b ătut din picioare. Ai fi
putut să auzi acul c ăzînd. I-am spus s ă-și încerce vocea acolo, în col ț. Simțeai cum vibreaz ă în
aer, plină, toată lumea se uita în sus.
Quis es liomo ?
Muzica asta veche bisericeasc ă e uneori splendid ă. Mercadante ; ultimele șapte cuvinte.
Messa a dou ăsprezecea de Mozart : Gloria de acolo. Popii ăia de demult se pricepeau la
muzică, la artă, statui și tablouri de tot felul. Și Palestrina de exemplu. Știau să se distreze cît
îi ținea cureaua. Și sănătoși, tot cîntînd, duceau via ță regulată, pe urmă mai distilau și băuturi
spirtoase. Bene-dictin ă. Chartreuse verde. Totu și, să-și bage eunuci în cor, asta era cam prea
tare. Ce fel de voce o fi asta ? Trebuie s ă fie curios s ă o auzi dup ă bașii lor profunzi.
Cunoscători. Mi-nchipui c ă nu mai simt nimic dup ă. Mai de grab ă placizi. Nu mai au nici o
grijă. Au căzut cu totul în carne, a șa se spune ? Lacomi, înal ți, cu picioare lungi. Cine știe ?
Eunuc. E și asta o cale de ie șire.
îl văzu pe preot aplecîndu-se și sărutînd altarul și apoi întorcîndu-se cu fa ța și binecuvîntîndu-
i pe toți. Toți își făcură cruce și se ridicar ă în picioare. Domnul Bloom privi în jur și apoi se

ridică și el privind pe deasupra p ălăriilor acum mai înalte. S-au ridicat în picioare pentru
evanghelie, sigur. Pe urm ă toți se așezară la loc în genunchi și el se lăsă încetișțor la locul lui
în bancă. Preotul coborî dinspre altar, ținînd lucrul acela mult în sus, departe de el. Și pe urmă
el și băiatul, oficiantul, î și răspunseră unul altuia în latine ște. Pe urm ă preotul înge-nunche și
începu să citească dintr-un cartona ș :
— O, Doamne, refugiul și puterea noastr ă…
Domnul Bloom î și întinse capul s ă prindă cuvintele. Engleze ște. Le-arunc ă și lor cîte un os.
îmi aduc parc ă
96
aminte. Cît a trecut de la ultima liturghie la care-ai mai fost ? Gloria și imaculata fecioar ă,
Iosif logodnicul ei. Petru și Pavel. Mai interesant dac ă știi despre ce e vorba. Organiza ție
minunată, sigur, merg toate ca ceasul. Confesiune. Oricine vrea. Atunci am s ă-ți spun totul.
Penitență. Pedepse ște-mă, te rog. Mare arm ă în mîinile lor. Mai ceva decît doctorii sau
avocații. Femeia asta care moare s ă. Și eu am ș-ș-ș. Și atunci tu cha-cha-cha ? Și de ce ai ? Se
uită în jos la inelul ei s ă găsească o scuză. Șoptind, pere ții galeriei au urechi. So țul află și el
spre surprinderea lui. O mic ă glumă a lui Dumnezeu. Pe urm ă uite-o că iese. Remu șcare doar
așa la suprafa ță. Rușinea care-o înfrumuse țează. Roagă-te la unul din altare. Ave M ăria și
Sfînta Fecioar ă. Flori, mirodenii, lumin ări topindu-se. î și ascunde ro șeața. O imita ție nereușită
a armatei salv ării. O prostituat ă pocăită va lua cuvîntul în fa ța adunării. Cum l-am g ăsit pe
Domnul. Solide capete trebuia s ă mai fie ăia la Roma : ei pun la cale toat ă reprezenta ția. Și nu
tot ei strîng paralele ? Ba șca ce le mai las ă unii moștenire : sfîntului p ărinte, pentru moment
cum va crede el de cuviin ță. Liturghii pentru sufletul meu s ă fie oficiate în public cu u șile
deschise. Mîn ăstiri și schituri. Preotul acela în procesul cu testamentul Fermanagh depunînd
mărturie. N-au reu șit să-l încolțească. Avea răspunsul gata la orice întrebare. Libertatea și
înălțarea sfintei noastre maici biserica. Doct orii bisericii : ei au pus la cale toat ă teologia.
Preotul se ruga :
— Sfinte Arhanghel Mihai, preafericitule, ap ără-ne în ceasul învr ăjbirii noastre. Fii-ne reaz ăm
împotriva r ăutății și vicleniilor diavol ului (ca Domnul s ă-i puie lui stavil ă, cu umilin ță ne
rugăm) ; și tu, O, prin ț al cetelor îngere ști, cu puterea Domnului arunc ă-l pe Satan în iad și
odată cu el și celelalte duhuri rele care r ătăcesc pe pămînt spre pierzania sufletelor.
Preotul și oficiantul se ridicar ă în picioare și se îndep ărtară. S-a terminat. Femeile mai
rămaseră : să dea mulțumire Domnului.
Mai bine s-o întind și eu 74. Fratele zumzuitor. Poate vine cu farfurioara. Pl ătește-ți datoria de
Paști,
<i — Ulise, voi. I

Se ridică. Ia te uită. Au fost toat ă vremea descheia ți nasturii ăștia doi de la vest ă ? Așa ceva le
place femeilor. Chiar se sup ără dacă nu vrei. De ce nu mi-ai spus niciodat ă. Nu ți-am spus.
Dar noi. Scuza ți, domnișoară, e un (pf) doar un (pf) fir de praf. Sau fusta lor la spate, cu pîatca
desprinsă. Vedenii lunatece. Totu și te plac dac ă ești puțin neglijent. Bine c ă n-a fost ceva mai
la sud. Trecu, încheindu-se discret, pe coridorul dintre b ănci și ieși prin ușa cea mare afar ă la
lumină. Se opri o clip ă, orb, ling ă bolul mare rece, negru de marmur ă în vreme ce în fa ța lui și
în spatele lui doi credincio și își muiară mîini furi șe în puțina apă sfințită rămasă. Tramvaie ; o
mașină de la curățătoria Prescott ; o v ăduvă în voalurile ei de doliu. O remarc pentru c ă și eu
sînt în ținută de doliu. î și puse pălăria. Cît mai e ceasul ? Și un sfert. Mai e timp destul. Mai
bine să-mi dau la preg ătit loțiunea aia. Unde-i ? A, da, data trecut ă. La Sweny în pia ța
Lincoln. Farmaci știi rareori se mut ă din loc. Borcanele lor verzui și aurii sînt prea grele s ă le
mute des dintr-un loc într-altul. Hamilton Long, fondat ă în anul potopului. Cimitirul
protestant pe-aici pe aproape. S ă-l vizitez odat ă.
O luă către sud pe aleea Westland. Decît c ă rețeta e-n pantalonii ceilal ți. Of, și am uitat și
cheia aia de la intrare. Ce plictiseal ă și chestia asta cu înmormîntarea. In sfîr șit, săracul de el,

nu-i vina lui. Cînd mi-au f ăcut-o ultima oar ă ? Stai. Țin minte c ă am schimbat o lir ă. Trebuie
să fi fost la întîi ale lunii, sau doi. Ei, n-are decît s ă se uite el în registrul de re țete.
Farmacistul întorcea înd ărăt filă cu filă. S-ar zice c ă de la el vine mirosul ăsta de vechi, de
praf. I s-a f ăcut și capul mic. Și ce bătrîn e. Tot c ăutînd piatra filozofal ă. Alchimi știi pe
vremuri. Drogurile astea te îmb ătrînesc dup ă ce-ți excită mintea o clip ă. Pe urmă un fel de
letargie. De ce oare ? Reac ția. O viață întreagă într-o singur ă noapte. Treptat î ți schimbă
caracterul. Dac ă trăiești toată ziua printre ierburi, alifii, dezinfectante. Și toate borcanele astea
de alabastru. Piuli ța și pisălogul. Aq. Dist. Fol. Laur. Te Virid. Aproape c ă te faci bine de la
mirosuri ca la u șa dentistului. Doctorul Pac. Ar trebui s ă se cura-riseasc ă un pic pe el însu și.
Vreun excipient sau vreo emulsie. Primul tip care s-a apucat s ă culeagă ierburi ca
93
F.ă se trateze el a avut ceva curaj. Ni ște simpli la minte. Aici trebuie s ă fii atent. Sînt destule
chestii de-astea pe aici ca s ă te adoarm ă. Testul e : dac ă hîrtia de turnesol se face ro șie.
Cloroform. Doz ă prea mare de laudanum. Somnifere. Filtruri vr ăjitorești de dragoste. Siropul
de mac paragoric face r ău la tuse. înfund ă porii sau ține flegma. Otr ăvurile singurele leacuri.
Remediul unde te a ștepți mai puțin. Vicleniile naturii.
— Cam acum dou ă săptămîni, domnule ?
— Da, răspunse domnul Bloom.
Aștepta în fa ța tejghelii, inhalînd exhala țiile pătrunzătoare ale medicamentelor, mirosul uscat
prăfos al bure ților și lufelor. O gr ămadă de vreme î ți pierzi povestin-du- ți durerile și
suferințele.
— Ulei dulce de migdale și tinctură de benzoin, spuse domnul Bloom, și pe urmă apă de
floare de portocal…
Sigur e că-i face pielea atît de delicat ă albă ca ceara.
— Și ceară albă încă, spuse.
îi scoate mai bine în eviden ță ochii ei întuneca ți. Cum se uita la mine, cu p ătura trasă sus pînă
la ochi, spanioloaic ă, mirosindu-se pe sine îns ăși, atunci cînd eu îmi potriveam butonii la
manșetă. Rețetele astea de cas ă sînt deseori cele mai bune : c ăpșuni pentru din ți ; nalbe și apă
de ploaie ; cic ă și fulgi de ov ăz muiați în lapte nesmîn-tînit. Hr ănește tenul. Unul din b ăieții
reginei bătrîne, ducele de Albany s ă fi fost ? avea numai o singur ă pieîe. Leopold, da. Noi
avem trei. Negi, buboaie și pistrui ca și cum n-ar fi deajuns și așa. Dar mai ai nevoie și de par-
fum. Ce fel de parfum folose ște ? Peau d'Espagne. Flori de portocal. S ăpun din lapte de vac ă.
Apa-i așa de proasp ătă. Frumos mai miros s ăpunurile astea. A ș avea timp s ă fac o baie, acolo,
după colț. Hammam. Turceasc ă. Masaj. Ți se strînge jegul la buric. Ar fi mai bine dac-ar fi o
fată frumoasă să ți-l facă. Și mă gîndesc și să. Da, chiar. S-o fac în baie. Curioas ă dorință, așa
deodată peste mine. Ap ă în apă. îmbini pl ăcutul cu utilul. P ăcat că nu-i timp pentru masaj. M-
aș simți proaspăt pe urmă toată ziua. La înmormîntare are s ă fie mai curînd posomorit.
— Da, domnule, spuse farmacistul. A fost doi șilingi și nouă pence. A ți adus o sticlu ță ?
&9
v — Nu, spuse domnul Bloom. Preg ătiți-o, vă rog. Am s ă trec astăzi mai tîrziu și am să iau și
unul din s ăpunurile astea. Cît cost ă ?
— Patru pence, domnule.
Domnul Bloom ridic ă o bucată de săpun spre n ări. Ceară dulceagă cu iz de l ămîie.
— Am să-l iau pe acesta, spuse. Asta face trei șilingi și un penny.
— Da, domnul meu, spuse farmacistul. Pute ți plăti totul deodat ă, cînd trece ți mai pe urm ă.
— Bine, spuse domnul Bloom.
Ieși fără grabă din prăvălie cu sulul ziarului la subsuoar ă și pachețelul cu săpunul înfășurat în
hîrtie încă rece în mina sting ă.
Lîngă el, vocea lui Lyons Coco șul și odată cu ea și mîna lui spuser ă :
— Hei, Bloom, ce ve ști bune ne mai dai ? E de ast ăzi ? Ia dă-l încoace un moment.

Iar și-a ras musta ța, ce dracu' ! Buza de sus ce lung ă și rece parc ă. Să pară mai tînăr. Și chiar
c-arată ca dracu'. Și-i mai tîn ăr ca mine.
Degetele g ălbui cu unghii negre ale lui Lyons Coco șul desfășurau sulul ziarului. Ar avea
nevoie să se mai și spele. Să mai dea jos murd ăria de pe el. Bun ă dimineața, nu folosi ți
săpunul Pears ? M ătreață pe umeri. Și ar trebui s ă-și dea și cu briantin ă pe păr.
— Vreau s ă văd ce-i cu calul ăla franțuzesc care e-n curs ă astăzi, spuse Lyons Coco șul. Unde
Dumnezeu o fi ?
Foșnea paginile mototolite, împingîndu- și bărbia în gulerul înalt. Ar e gîdiliciul frizerului.
Cînd ai gulerul prea strîns î ți cade părul. Mai bine-i las ziarul și scap de el.
— Poți să-l păstrezi, spuse domnul Bloom.
— Ascot. Cupa de aur. Stai, murmur ă Lyons Coco șul. O clipă. Maximum al doilea.
— Eram tocmai s ă-l arunc, spuse domnul Bloom. Lyons Coco șul își ridică brusc ochii
și-i arunc ă o
privire chiorî șă nesigură.
— Ce spui ? zise vocea lui deodat ă atentă.
100
Biblioteca Jude țeană — CLUJ —
— Zic că poți să-l păstrezi, răspunse domnul Bloom. Eram cît pe-aci s ă-l arunc în clipa asta.
Lyons Coco șul mai stătu la îndoial ă o clipă, ochindu-l chiorî ș ; pe urmă împinse foile
desfăcute înapoi în bra țele domnului Bloom.
— Am să risc, spuse. Uite, mul țumesc.
Și se grăbi spre col țul lui Conway. Ca o coad ă de iepure cu frica de Dumnezeu.
Domnul Bloom împ ături la loc foile într-un p ătrat corect executat și puse săpunul înăuntru,
surîzînd. Ce buze urîte mai are și ăsta. Și mai joac ă și la curse. în ultima vreme chestia asta a
ajuns chiar o epidemie. Pîn ă și comisionarii fur ă să pună și ei pariuri pe cîte șase pence.
Loteria pentru curcanul cel mare și gras. îți iei banchetul de Cr ăciun pentru trei parale. Jack
Fleming care a f ăcut nu știu ce escrocherie ca s ă joace banii și pe urmă a fugit în America.
Ăștia nu se mai întorc niciodat ă. Oalele cu bel șugul din Egipet.
înainta vesel spre turnul ca de moschee al b ăii publice. Te face s ă te gîndești la o moschee,
cărămizi roșii, minarete. Ast ăzi văd că sînt competi ții sportive la colegiu. Privi afi șul în form ă
de potcoav ă de deasupra por ților de la parcul cole giului : un biciclist î ndoit tot asupra roatei,
ca un pește într-un borcan. Foarte prost afi ș. Măcar dacă l-ar fi făcut rotund ca o roat ă. Și pe
urmă spițele : sport, sport, sport, și la mijloc cu litere mai mari cluul : colegiu. Ceva care s ă-ți
ia ochii.
Uite-l și pe Hornblower acolo în loja portarului. S ă mai schimb cîteva vorbe cu el, s ă țin
legătura : cum s-ar zice s ă-mi dea drumul s ă intru. Ce mai faci, do mnule Hornblower ? Bun ă
ziua, domnul meu.
O vreme dumnezeiasc ă, într-adev ăr. Măcar dacă ar fi viața totdeauna a șa. Vreme de crichet.
Să tot stai la umbr ă. Rundă după rundă. Out. Ăștia nici nu-s în stare s ă joace. Zero la șase. Da'
Buller căpitanul tot a spart un geam de la clubul de pe strada Kildare cînd a mar șat pe square
leg. S-ar potrivi mai curând la Donnybrook la tîrg. Și ce le-am mai spart capetele cînd a ie șit
în arenă M'Carthy. Val de căldură. Dar nu durează. Trece și asta, trec toate, ale vie ții valuri,
și ce scriem noi în șuvoiul vie ții este mai scump decît toate.
101
Și acuma o baie bun ă ; un șirag curat de ap ă, smalț limpede, un fir de ap ă blînd, călduț. Acesta este
trupul meu.
își vedea dinainte trupul palid întins în ăuntrul apei cu totul, gol, într-un pîntec de c ăldură, uns cu
săpunul înmiresmat, încet topindu-se, încet cl ătindu-se. î și vedea trunchiul și mădularele acoperite
pretutindeni de riduri mici de ap ă, plutind, împins înceti șor în sus, g ălbui ca lămîia ; pîntecul lui,
mugur de carne ; și își vedea cîr-lion ții întuneca ți ai părului, tufă plutind, p ărul plutitor al șuvoiului în
jurul părintelui molatec al atîtor mii, floare languroas ă plutitoare.

Martin Cunningham, cel din ții, își vîrî capul întunecat de joben în tr ăsura scîrțîitoare și, introducîndu-
se cu îndemînare se a șeză. Dl. Power sui dup ă el, încovoindu- și cu grijă statura înalt ă. 7S
— Urcă, Simon.
— După dumneata, spuse dl. Bloom.
Dl. Dedalus se acoperi gr ăbit și urcă, spunînd :
— Da, da.
— Sîntem to ți acuma ? întreb ă Martin Cunningham. Haide, Bloom.
Dl. Bloom intr ă în trăsură și se așeză pe locul liber. Trase portiera dup ă el și o trînti iar ăși și iarăși pînă
se închise bine. î și petrecu un bra ț prin rezem ătoarea de la portier ă și privi grav prin fereastra deschis ă
a trăsurii spre storurile l ăsate ale bulevardului. Unul ridicat într-o parte-; o b ătrînă care trage cu ochiul.
Nasul alb turtit de geam. Mul țumind cerului c ă a trecut și de data asta pe lîng ă ea. Nemaipomenit ce le
intereseaz ă un cadavru. Ce se mai bucur ă să ne vadă cum ne ducem dup ă ce le-am dat atîta b ătaie de
cap cînd am venit. S-ar zice c ă le și priește treaba asta. Șușoteli prin col țuri. Pe furi ș prin tîrlici ici și
colo de fric ă să nu se trezeasc ă. Și pe urmă gata să-1 pregătească. Să-1 întindă la vedere. Molly și cu
dna. Fleming s ă facă patul. Trage-1 mai spre partea ta. Giulgiul nostru de-o fiin ță. Nici nu știi cine mai
pune mîna
102
pe tine odat ă ce-ai murit. îmb ăierea și lăierea. Cred c ă-i taie și unghiile și-1 mai tund. Mai p ăstrează
cîte puțin și-n cîte un plic. Mai cresc chiar și după. Necurată treabă.
Așteptau cu to ții. Nici o vorb ă. încarcă probabil coroanele. M-ara a șezat pe ceva tare. Aha, s ăpunul din
buzunarul de la spate. Mai bine s ă-1 scot de-acolo. S-a ștept momentul.
Așteptau cu to ții. Pe urm ă se auziră roți din față scîrțîind ; apoi mai aproape ; apoi copitele cailor. O
zmucitură. Trăsura lor începu s ă se miște, scîrțîind, legă-nîndu-se. Alte copite și roți scîrțîind pornir ă
din spate. Obloanele bulevardului trecur ă și cu ele și numărul nouă cu ciocanul de la u șă în crepul lui,
ușa întredeschis ă. La pas.
Așteptau mai departe, cu genunchii scuturîndu-li-se, pîn ă ce ocoliră colțul, intrînd acum pe lîng ă șinele
tramvaiului. Calea Tritonville. Mai repede. Ro țile huruiau lunecînd peste pietrele pavajului și
geamurile șuie tremurau huruind în ramele portierelor.
— Pe ce drum ne duce ? întreb ă dl. Power cînd spre o fereastr ă cînd spre alta.
— Irishtown, spuse Martin Cunningham. Ringsend.
Strada Brunswick.
Dl. Dedalus aprob ă din cap, privind afar ă._
— E-un obicei frumos, b ătrînesc, spuse. îmi pare bine s ă văd că nu s-a stins de tot.
Urmăriră cu toții o vreme prin ferestrele lor șepcile și pălăriile ridieîndu-se de pe capetele trec ătorilor.
Respect. Tr ăsura se ab ătu de la șina tramvaiului pe drumul mai lin de pe lîng ă Watery Lane. Dl.
Bloom cu o-chii aten ți observă un tînăr zvelt, în vestminte de doliu, cu o p ălărie cu boruri largi.7B
— Uite-un prieten de-al dumitale care trece pe lîng ă noi, Dedalus, spuse el.
— Cine era ?
— Fiul și urmașul dumitale.
— Unde e ? spuse dl. Dedalus, întinzîndu-se peste banchet ă.
Trăsura trecînd pe lîng ă țevile scoase la vedere și grămezile de p ămînt de la șoseaua spintecat ă prin
fața
103
caselor de raport, se smuci pe dup ă colț și, revenind la linia tramvaiului, lunec ă mai departe cu
zgomot pe ro țile ei gure șe. Dl. Dedalus se l ăsă la loc pe banchet ă, spunînd :
— Era și prăpăditul ăla de Mulligan cu el ? Fidus Achates al lui ?
— Nu, spuse dl. Bloom. Era singur.
— Se duce la m ătușa Sally, mi-nchipui, spuse dl . Dedalus, banda Goulding, be țivul
ăla de contabil în mizerie și Crissie, c ăcăreaza lui p ăpăicu', copilul minune care știe ea mai
bine cine-i taic ă-su.77
Dl. Bloom surise f ără veselie spre Ringsend. Fra ții Wallace, fabric ă de butelii. Podul Dodder.
Richie Goulding și servieta lui juridic ă. Goulding, Collis și Ward îi zice el firmei. Glumele lui
încep să se cam învecheasc ă. A fost o figur ă. Cum a mai dansat atunci duminec ă dimineața pe
strada Stamer cu Ignatius Gallaher, și cu două pălării de-ale propriet ăresei prinse cu ace în

păr. Toată noaptea o ducea-ntr-un chef. începe s ă se resimt ă acuma : durerea asta de șale, tare
mi-e frică. Nevastă-sa-1 grije ște cu fierul de c ălcat pe spinare. Și-nchipuie c-o s ă se lecuiasc ă
cu pilule. Astea nu-s decît gogoloa șe de pîine uscat ă. Le-aduc profituri cam de vreo șase la
sută.
— S-a înh ăitat cu-o droaie de c ăzături, nunta dl. Dedalus. Mulligan ăsta e, oricum l-ai
lua, un punga ș fără nimic sfînt, un p ăcătos cu privire furi șă. Are o reputa ție, să-i fie de cap în
tot Dublinul. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu și a sfintei sale Maici ara s ă m-apuc s ă-i scriu o
scrisoare într-una din zilele astea maic ă-si sau mătușă-si sau ce-o fi, care s-o fac ă să caște
ochii cît cepele. Am s ă-1 gîdil eu unde-i e mai greu, v ă rog să mă credeți. își ridică glasul
peste huruitul ro ților.
— Nu-1 las eu pe neispr ăvitul de nepotu-s ău să-mi ducă de rîpă băiatul. Fiul unui pr ăpădit de
tejghetar. Vindea lumin ări la văru-meu, Peter Paul M'Swiney. Nu, domnule.
Tăcu. Dl. Bloom privea de la musta ța sa mînioas ă la chipul blînd al d-lui Power și la ochii și
barba lui Martin Cunningham, car e tremurau pline de gravitate. Un tip irascibil, deprins s ă-i
meargă toate pe voie. Se
104
umflă-n pene cu fiu-s ău. Are și dreptate. Are cui s ă treacă schimbul. Dac-ar fi tr ăit micuțul
Rudy. Să-1 fi văzut cum se face mare. S ă-i aud glasul prin cas ă. La plimbare pe lîng ă Molly în
costumaș Eton. Băiatul meu. Eu oglindiri- du-m ă în ochii lui. Ciudat sim țămînt ar mai fi fost.
De la mine. O șansă măcar. Trebuie s ă fi fost în diminea ța aceea la terasa Raymond cînd ea
stătea la fereastr ă, și se uita la ăia doi cîini cum o f ăceau pe lîng ă zidul lui Las ă-te-de-rele. Și
polițaiul care rînjea în sus spre noi. Era în capodul crem sfî șiat pe care nu 1-a mai cîrpit. Hai
și noi, Poldy. Doamne, mor dac ă nu fac și eu așa. Cum mai începe via ța.
Atunci a r ămas grea. A trebuit s ă refuze concertul la Greystones. B ăiatul meu în pîntecul ei.
Aș fi putut s ă-1 ajut să intre în via ță. Aș fi putut. S ă-1 fac să meargă pe picioarele lui. S ă-1
învăț și nemțește.
— Am întîrziat ? întreb ă dl. Power.
— Zece minute, spuse Martin Cunningham, uitîndu-se la ceas.
Molly, Milly. Acela și lucru mai diluat. înjur ăturile ei de motan în c ălduri. Ho, zei zemo și !
Și totuși, e-o fetiță delicioas ă. Acuma ajunge și ea o femeie. Mulligar. Drag ă păpicule.
Tinerețea studioas ă. Da, da ; dar și o femeie pe cinste. Via ța. Viața.
Trăsura se balansa înainte și înapoi, și ei patru î și legănau trupurile dup ă ea.
— Comy ar fi putut s ă ne dea și nouă o căruță mai comod ă, spuse dl. Power.
— Ar fi putut, spuse dl. Dedalus, dac ă nu s-ar uita a șa cruciș că nu mai știe nici el ce face.
Mă-nțelegeți ?
își închise ochiul stîng. Martin Cunningham începu s ă măture cu palma ni ște fărîmituri uscate
de sub coapsele sale.
— Ce mai e și asta, spuse, pentru numele lui Dumnezeu ? F ărîmituri de pîine ?
— S-ar zice c-au fost unii care-au f ăcut un picnic aici de curînd, spuse dl. Power.
Cu toții își ridicară coapsele, una dup ă alta, privind cu dezaprobare pielea muceg ăită fără
bumbi a banchetei.
105
Dl. Dedalus, strîmbînd din nas, privi încruntat sub el și spuse :
— Sau m ă-nșel eu foarte tare. Tu ce spui, Martin ?
— Și mie mi s-a p ărut, spuse Martin Cunningham. Dl. Bloom î și lăsă coapsa la loc pe banchet ă. îmi
part
bine c-am f ăcut baie. îmi simt picioarele curate ele tot. Dar doamna Fleming putea s ă-mi fi cîrpit
ciorapii ăștia mai ca lumea.
Dl. Dedalus oft ă cu resemnare.
— în fond, spuse, e lucrul cel mai natural din lume.
— Tom Kernan a venit ? întreb ă Martin Cunningham, r ăsucindu-și încetișor .vîrful b ărbii.

• — Da, r ăspunse dl. Bloom. E ia urm ă cu Ned Lambert și Hynes.
— Și e chiar și Corny Kelleher ? întreb ă dl. Power,
— Vine la cimitir, spuse Martin Cunningham.
— L-am v ăzut pe M'Coy azi diminea ță, spuse dl. Bloom. Zicea c-are s ă-ncerce să vină.
Trăsura se opri deodat ă.
— Ce s-a întîmplat ? :— Ne-am oprit.
— Unde sîntem ?
Dl. Bloom î și scoase capul pe fereastr ă.
— Canalul cel mare. spuse.
Uzina de gaz. Tu șea măgărească cic-ar vindeca-o. Tot e ceva c ă Milly n-a avut-o niciodat ă. Săracii
copii ! Se coco șează de tot, negri și vineți la față, și cu convulsii. De-a dreptul o ru șine. Dacă stai și te
gîndești a scăpat ușor cu bolile. Numai pojar. Ceai din semin țe de in. Scai -latin ă, gripă epidemic ă.
Liste de înscriere pentru moarte. Nu sc ăpați șansa asta. Un azil de cîini pe-aici. S ăracul Athos 7S.
Poartă-te bine cu Athos, Leopold, asta-i dorin ța mea de pe urm ă. Facă-se voia ta. Ii ascult ăm pînă în
mormînt. O zmîng ălitură pe patul de moarte. A pus-o la inim ă, a tînjit așa. Un animal lini știt de tot.
Cîinii bătrîni-lor a șa sînt de obicei.
O picătură de ploaie îl scuip ă peste pălărie. Se trase înd ărăt și văzu picăturile ploii stropind instantaneu
lespezile cenu șii. Fiecare separate. Curios. Ca printr-o sit ă.
106
Mă gîndeam eu c-are s ă. îmi scîr țîiau ghetele, acuma
mi-aduc aminte.
— Se schimb ă vremea, spuse încet.
— Păcat ca n-a r ămas frumos, spuse Martin Cunningham.
— Era nevoie pentru p ămint, spuse dl. Power. Dar
uite că iese iar soarele.
Dl. Dedalus, încruntîndu-se prin ochelari c ătre soarele voalat, zvîrli un blestem mut c ătre cer.
— Schimb ător ca un dos de copil, spuse.
— Am pornit iar.
Trăsura își rotea iar ăși roțile înțepenite și trupurile lor se leg ănau lin. Martin Cunningham î și răsucea
mai
grăbit vîrful b ărbii.
— Tom Kernan a fost imens ast ă noapte, spuse. Și
Paddy Leonard care-1 lua în serios.
— O, ia imit ă-ni-1 puțin,- Martin, spuse dl. Power însufle țindu-se. Stai ni țel să-1 auzi, Simon,
despre Ben Dollard cînd cînt ă Băiatul tuns 79.
— Imens, spuse Martin Cunningham, deodat ă pompos. Felul cum cînt ă el balada asta simpl ă, Martin,
e redarea cea mai incisiv ă pe care-am auzit-o, în toat ă experiența mea de o via ță.
— Incisiv ă, spuse dl. Power rîzînd. Se pierde tot cînd spune asta. Și aranjamentele retrospective.
— Ai citit discursul lui Dan Dawson ? întreb ă Martin
Cunningham.
— Chiar c ă nu l-am citit, spuse dl. Dedalus. Unde e ?
— în ziarul de azi diminea ță.
Dl. Bloom scoase ziarul din buzunarul de la piept. Trebuie s ă-i schimb și ei cartea aceea.
— Nu, nu, spuse repede dl. Dedalus. Mai tîrziu, te rog. Privirea dlui Bloom aluneca în jos pe coloana
dinspre
margine a ziarului, cercetînd anun țurile mortuare. Callan, Coleman, Dignam, Fawcett, Lowry,
Naumann, Peake, cave Peake o fi ăsta ? o fi tipul de la Crosby și Alleyne ? nu, Sex ton, Urbright.
Litere de cerneal ă repede decolorîndu-se pe hîrtia de ziar zdren țuită, slîșială. Mulțumiri Micu ței
Floricele. Ii sim țim dureros lipsa. Spre inexprimabila durere a lui. în vîrst ă de 83 de ani dup ă o lungă și
chinui-
107
r

toare boal ă. Pomenirea de o lun ă. Quinlan. De al c ărui suflet Blîndul Isus s ă aibă milă.
A trecut o lună de cînd bunul Henry și-a luat zborul
Înspre slăvi, către sălașul său ceresc
Și toți cei scumpi lui îl plîng și îl jelesc
Și c-au să-l reîntîlneasc ă acolo sus n ădăjduiesc.
Am desfăcut eu plicul ? Da. Și unde am pus scrisoarea dup ă ce-am citit-o în baie ? î și pipăi buzunarul
de la vest ă. E-aici, în regul ă. Scumpul Henry și-a luat zborul. Pîn ă nu-mi piere de tot r ăbdarea.
Școala public ă. Șantierele Meade. Sta ția de trăsuri. Numai dou ă acuma. B ălăbănindu-se. Pline, n-ar
mai fi. Mai mult os decît carne. Cealalt ă tropăie și ea pe-aici cu un client. Acum o or ă treceam pe aici.
Vizitiii își ridicară pălăriile.
Un om din cei tocmi ți să schimbe macazul î și îndreapt ă deodată spinarea lîng ă un stîlp de tramvai în
fața ferestrei dlui Bloom. N-ar putea s ă inventeze și ei ceva automat, a șa ca roata, de la sine mai
simplu ? Da, dar atunci omul ăsta și-ar pierde slujba. Da, dar și atunci un alt om ar c ăpăta o slujbă
născocind inven ția asta ?
Sala de concerte Antient. Pe aici nu-i nici o mi șcare. Un b ărbat în costum bej cu o band ă de crep pe
braț. Asta nu-i o jale prea mare. Doliu pe sfert. Rude prin alian ță, poate.
Trecură de Saint-Mark — mohorît ă catedrală ; apoi pe sub podul de cale ferat ă, prin fața teatrului
Reginei ; în t ăcere. Afișe, Eugene Stratton. D- na Bandman Palmer. M-a ș putea duce disear ă să văd
Leah, eventual. Spun și eu. Sau Lily of Killarney. Trupa de Oper ă a lui Elster Grimes. Mare schimbare
mare. Afi șe proaspete, țipătoare, pentru s ăptămîna viitoare. Distracție la Bristol. Martin Cunningham
ar putea aranja un bilet la Gaiety. Trebuie s ă-i ofer un pahar dou ă. Tante pe tante.
El vine dup ă-masă. Cîntecele ei.80
La Plasto. Bustul cu fîntîna în memoria lui Sir Philip Crampton. Cine-a mai fost și ăsta ?
103
— Ce mai faci ? spuse Martin Cunningham, ridicîn-du- și palma spre frunte ca salut.
— Nu ne vede, spuse dl. Power. Ba da, ne vede. Ce
mai faci ?
— Cine ? întreb ă dl. Dedalus.
— Marele Boylan, spuse dl. Power. î și scoate cniion ții
la aer.
Tocmai cînd m ă gîndeam.
Dl. Dedalus se aplec ă peste banchet ă să salute. Din u șa de la Malul Ro șu, discul alb al unei p ălării de
paie fulger ă un răspuns ; tăcură.
Dl. Bloom î și inspecta unghiile de la mîna sting ă, apoi pe cele de la mîna dreapt ă. Unghiile, da. E ceva
mai breaz la el decît ăștia pe care-i vede ea ? Fascina ție. Bărbatul cel mai r ău din tot Dublinul. Asta-1
și ține în viață. Ele simt cîteodat ă ce-i de capul cîte unuia. Instinctul Dar un tip ca ăsta. Unghiile mele.
Mă uit și eu la ele : frumos t ăiate. Și după asta : doar s ă stai să te gîndești. Trupul se cam înmoaie. A șa
ceva pot s ă observ pentru c ă-mi aduc aminte. Care o t'i cauza. Mi-nchipui c ă pielea nu se mai poate
strînge deajuns de repede cînd s-a topit carnea. îns ă forma rămîne. Forma mai r ămîne încă. Umerii.
Șoldurile. Durdulie. în noaptea balului îmbr ă-cîndu-se. M ătasea prins ă între bucile din spate. ,
își strînse mîinile între genunchi și. mulțumit, își lăsă privirea absent ă să treacă peste fețele lor. Dl.
Power întreb ă :
— Cum merge turneul de concerte, Bloom ?
— O, foarte bine, spuse dl. Bloom. Aud numai despre perspective grozave. E o idee bun ă, știi!..
— Te duci și dumneata ?
— Eu nu, spuse dl. Bloom. Chestia e c ă eu trebuie s ă mă duc în comitatul Clare pentru ni ște treburi
personale. în țelegi, ideea lor e s ă facă un turneu prin ora șele mari. Ce pierzi într-unui po ți să scoți la
loc în altul.
— Tocmai, spuse Martin. Cunningham. Mary Ander-son face și ea tot așa acuma.
— Ai arti ști buni ?
— Louis Werner organizeaz ă turneul, spuse dl. Bloom. A, da, o s ă-i avem pe cei mai de soi. J. C.
Doyle și John MacCormack sper, și alții. Cei mai buni, de fapt.
109

— Și Madame, spune dl. Power surîzînd. La urm ă dar nu cea din urm ă.

Dl. Bloom î și despărți palmele într-un gest de polite țe molatec ă și apoi și le încruci șa iarăși.
Statuia lui Smith O'Brien. Cineva a l ăsat un buche țel de flori aici. O femeie. Trebuie s ă fie
ziua morții lai. Pentru la mul ți ani. Trăsura rotindu-se pe lîng ă statuia lui Farrell le uni f ără
zgomot genunchii iner ți.
Ghee ; un b ătrîn în vestminte decolorate la un co"i" strad ă își întindea marfa, cu gura
căscîndu-i-s.e : ghee.
— Patru șirete de ghete la penny.
Mă-ntreb de ce l-or fi radiat. Și-avea biroul în strada Hume. Aceea și casă ca și numele de fat ă
al lui Moîly. Tweedy, procuror regal pentru Waterford. JoBenul ăia îl are de atunci. Relicve
din străvechea bun ăstare. Și e și în doliu. Teribil ă degringolad ă, săracul de el ! Toat ă lumea dă
cu piciorul în el. Q'Galiagha n redus la ultima expresie.
Și Madame. Unsprezece și douăzeci. S-a sculat. D-na Fleming vine azi s ă facă curat. își face
părul, și fredoneaz ă : voglio e non vorrei. Nu ; vorrei e no. Și se uită la vîrful buclelor s ă vadă
dacă se desfac. Mi trema un poco ii. Ce frumos îi sun ă vocea pe tre ; plîngăreață. O-mpuns ă-
tură. O păsărică. E-un cuvînt ca p ăsărică tocmai potrivit pentru asta.
Ochii îi alunecar ă ușor peste fa ța simpatic ă a dlui Power. începe s ă-ncărunțească la urechi.
Madame : și surîdea. I-am zîmbit și eu. Cu zîmbetu-ajungi departe. Poate e numai polite țea.
Drăguț. Cine știe dac-o fi adev ărat cu femeia aia pe care-o între ține ? Nu-i deloc pl ăcut pentru
nevastă. Dar cică, cine-mi spunea, nu e nimica între ei. Po ți să-ți închipui c ă așa ceva s-ar
termina repede. Da, Crofton era cel care 1-a întîlnit într-o sear ă cînd se ducea s ă-i ducă o
friptură în pachet. Asta era ? La bar la Jury. Sau parc ă la Moira ?
Trecură pe lîngă silueta înf ășurată în mantie uria șă a ^liberatorului.
Martin Cunninghain îl înghionti pe dl. Power. '^- Din tribul lui Reuben, îi spuse.
110
Un bărbat înalt, cu barb ă neagră, încovoiat asupra unui baston, șchiopătînd pe dup ă colț la
Elefantul, lui Elvery, le ar ătă o mînă curbată, cu palma deschis ă sprijinită de șira spinării.
— în toat ă frumusețea-i feciorelnic ă, spuse dl. Power. Dl. Dedalus privi dup ă siluetă care se
depărta șonti-
căind și spuse cu blînde țe :
— Frînge- ți-ar dracu' belciugu' din spinare !
Dl. Power coco șîndu-se tot de rîs, î și a-dumbri fa ța în dreptul ferestrei cînd tr ăsura trecu
pe lîngă statuia
lui Gray.
— Toți am trecut prin asta, spuse îng ăduitor Martin
Cunningham.81
Ochii lui întîlnir ă ochii dlui Bloom, î și mîngîie barba,"
adăugind :
— De, aproape to ți.
Dl. Bloom începu s ă vorbeasc ă întoreîndu-se cu o însufle țire bruscă spre chipurile
celorlalți.
— E una bun ă de tot care circul ă acuma despre Reuben și fiul.
— Aia cu barcagiul ? întreb ă dl. Power.
— Da. Nu-i grozav de bun ă ?
— Care-i asta ? întreb ă dl. Dedalus. Eu n-am auzit-o:
— Era o chestie cu o fat ă, începu dl. Bloom, și el s-a decis s ă-1 trimită pe insula Man s ă-1
pună la adăpost dar cînd erau amîndoi…
— Ce, ce ? întreb ă dl. Dedalus. Pr ăpăditul ăla de tinerel care nu-i bun de nimica ?
— Da, spuse dl. Bloom. Erau amîndoi în drum spre vapor și numai ce-1 vezi c ă gata-gata s ă
se înece…
— Să-1 înece pe Barabas ! strig ă dl. Dedalus. Dar-ar Durrfnezeu s-o fi f ăcut!

Dl. Power scoase un rîs prelung prin n ările-i umbrite.
— Nu, spuse dl. Bloom, fiu-su chiar el… Martin Cunningham îi t ăie vorba cu brusche ță.
— Reuben J. și cu fiu-su o luaser ă pe jos pe chei s ă se îmbarce pe vaporul de insula Man
și netrebnicul ăla, tânărul, a țîșnit dintr-o dat ă de lingi el și hopa peste zid drept în Liffey.
111
r
— Ce Dumnezeu ! exclam ă dl. Dedalus speriat. Doar* n-a murit ?
— Ce murit ! strig ă Martin Cunningham. Ăsta nu moare a șa ! Era un barcagiu pe-acolo
care a pus mina pe o pr ăjină și 1-a pescuit de fundul n ădragilor și i 1-a dat plocon lui taic ă-su
pe chei. Mai mult mort de-e ît viu. Se strînsese jum ătate de ora ș.
— Da, spuse dl. Bloom. Da' partea mai nostim ă e că..:
— Și Rueben J., spuse Martin Cunningham, i-a dat barcagiului un florin c ă i-a salvat via ța lui
fiu-su.
Un suspin în ăbușit porni de sub mîna dlui Power.
— I-a dat, i-a dat, afirm ă Martin Cunningham. Ca un er ou. Un florin de argint.
— Nu-i grozav ă ? spuse dl. Bloom animat.
— Un șiling și opt pence prea mult, spuse dl. Dedalus uscat.
Rîsul stăpînit al d-lui Power r ăbufni înăbușit în trăsură.
Coloana lui Nelson^
— Opt prune la un penny ! Opt la un penny !
— Ar trebui s ă părem mai gravi ceva, spuse Martin Cunningham.
Dl. Dedalus oft ă.
— Și uite, chiar, spuse, Paddy s ăracul de el nu ne-ar lua în nume de r ău că mai rîdem și noi.
Și lui îi plăcea să spună cîte una bun ă.
— Să mă ierte Dumnezeu ! spuse dl. Power, ștergîn-du- și ochii umezi cu degetele. S ăracu'
Paddy ! Nu mi-a ș fi închipuit acum o s ăptămînă cînd l-am v ăzut ultima oar ă și era bine
sănătos ca de obicei c-am s ă merg acuma cu tr ăsura după fel așa. S-a dus de la noi.
— Omule țul cel mai cumsecade pe care puteai s ă-1 găsești, spuse dl. Dedalus. S-a dus chiar
pe neașteptate.
— Un atac, spuse Martin Cunningham. Inima. Se lovi trist cu degetele peste piept.
Fața congestionat ă : roșie ca focul. Prea mult tr ăgsa la măsea. Leac pentru nasul ro șu. Bea ca
nebunul pîn ă nu mai știa ce-i cu el. O gr ămadă de bani a aruncat s ă și-1 roșească așa.'
'112
Dl. Power privea cu o îngrijorare plin ă de tristețe casele care alunecau pe ling ă ei.
— A murit subit, s ăracul de el, spuse.
— Cea mai frumoas ă moarte, spuse dl. Bloom . Ochii lor mari deschi și îl priviră.
— Fără suferințe, spuse. O clip ă doar și gata. Ca și cum ai muri în somn.
Nimeni nu spuse nimic.
Partea moart ă a străzii asta. Afaceri st ătute ziua, agen ți imobiliari, un hotel cu regim de
temperanță, mersul trenurilor, o școală profesional ă, Gill, clubul catolicilor, asocia ția pentru
recalificarea orbilor. De ce ? Un motiv tot este. Soare sau vînt. Și încă și noaptea. B ăieți de
prăvălie, slugoi. Sub patronajul r ăposatului p ărinte Matthew. Piatra de temelie pentru Parnell.
Atac. Inima..
Cai albi cu penaj alb coborît peste frunte se ivir ă pe cupă colțul Rotondei, în galop. Un
cosciug mititel le lunec ă, iute ca fulgerul, prin fa ță. Grabă mare la înmor-mîntare. O tr ăsură în
doliu. Nec ăsătorit. Negru pentru însura ți. Pepit pentru nec ăsătorit. Lugubru pentru c ălugru.
— Trist, spuse Martin Cunningham. Un copil.

O față de pitic, liliachie și ridată cum era fa ța micuțului Ruby. Trup de pitic, moale ca chitul.
într-o ladă de brad în ălbită. înmormîntarea o pl ătește societatea de ajutorare. Un penny pe
săptămînă pentru un cot de iarb ă verde. Al nostru. Mic. Nenorocitul. Pruncul.
Nemaiînsemnînd nimica. Gre șeală a naturii. T)ac ă-i sănătos îi vine de la maic ă-sa. Dacă nu,
bărbatul. Mai mult noroc data viitoare.
— Sărăcuțul de el, spuse dl. Dedalus. A sc ăpat ieftin. Tr ăsura urca mai încet panta spre
piața Rutland.
îi clănțăne-n oase. Peste pavaje.82 Un sărăntoc, doar atîta-i. Al nim ănui.
— în miezul vie ții, spuse Martin Cunningham.
— însă cel mai rău și mai rău, spuse dl. Power, este ăla care-și ia singur via ța.
Martin Cunningham î și scoase cu gest brusc ceasul, tu și și îl puse la loc.83
— Cea mai mare ru șine pe care o po ți avea în familie, ad ăugă dl. Power.
113
— O clip ă de nebunie, sigur c ă da, spuse hot ărît Martin Cunningham. Trebuie s ă
vedem lucrurile cu îng ăduință.
— Se zice c ă cine face asta e un la ș, spuse di. Dedalus.
— Nu nou ă ne e dat s ă judecăm, spuse Martin Cunningham.
Dl. Bloom, gata s ă spună ceva, își închise buzele la loc. Ochii mari ai lui Martin Cunningham.
Privind acuma într-o parte. E un om simpatic, el. Inteligent. Seam ănă cu fața lui Shakespeare.
întotdeauna are un cuvînt bun de spus. Lumea n-are mil ă de unul ca ăsta sau de-unul care
omoară copiii. Le refuz ă îngropăciunea cre știnească. Pe vremuri le înfigeau o pr ăjină de lemn
prin inimă, așa în groap ă. Ca și cum nu le-ar fi fost frînt ă oricum. Și totuși uneori se c ăiesc,
prea tîrziu. G ăsit în fundul gîrlei ag ățat de ierburi. Și se uita la mine. Și bețiva aia îngrozitoare
de nevastă-sa. I-a aranjat casa, odat ă și încă odată și pe urmă ea era cea care-i amaneta
mobilele aproape în fiecare sîmb ătă. L-a făcut să ducă o viață de cîine. Ar fi înmuiat și o
piatră așa ceva. Și luni diminea ța o lua de la cap ăt. Cu umărul în roat ă, ca Sisif. Doamne, ce
cap trebuie s ă fi făcut ea în noaptea aia. Dedalus mi-a spus c ă el era acolo. Beat cui și se
învîrtea pe-acolo peste tot îm pungînd cu umbrela lui Martin.
Și zic c-aș fi giuvaerul din Asia, Din Asia, Ca o ghei șă.
Nu mi se uit ă în ochi. El știe. li clănțâne oasele.
După-amiaza aceea la anchet ă. Sticluța cu etichet ă roșie pe mas ă. Camera de hotel cu
gravurile de vîn ătoare. înghesuit ă, lumina soarelui prin cr ăpăturile obloanelor. Urechile
coronerului, mari șî păroase. Ghetele care au stat m ărturie. La început a crezut c-ar fi fost
adormit. Pe urm ă s-au văzut ca niște dungi galbene pe toat ă fața lui. Alunecase jos din pat, la
picioare. Verdictul : o doz ă prea mare. Moarte accidental ă. Scrisoarea. Pentru fiul meu
Leopold.
114
Nu mai sim ți nici o suferin ță. Nu te mai treze ști. Al nim ănui de-acuma.
Trăsura zdrăngănea grăbită pe strada Blessington. Pe ste pietrele caldarîmului.
— I-am dat drurr.ul bine, acuma, a șa zic și eu, spuse Martin Cunningham.
— Să dea Dumnezeu s ă nu ne răstoarne pe drum, spuse dl. Power.
— Sper c ă nu, spuse Martin Cunningham. E o alergare foarte important ă mîine în Germania.
Premiul Gordon Benett.
— Că bine zici, spuse. dl. Dedalus. Are s ă merite să vedem, chiar.
Cînd intrar ă în strada Berkeley, o caterinc ă aproape de havuz în ălță asupră-le și după ei un
cîntec huruitor fi leg ănat, de circium ă. L-a văzut cineva pe aici pe Ke lly ? Kapa, e doi de 1, i
grec. Mar șul funebru din Saul. E la fel de r ău și el ca bătrînul Antonio. M-a l ăsat de capul
miau, oh. Pirouette ! Și Mater Misericodiae. Strada Eccles. Casa mea acolo, mai jos. Mare
casă. Ospiciul pentru incurabili mai încolo. Foar te încurajator. Sanatoriul Maica Domnului
pentru muribunzi. Și morga la-ndemîn ă, dedesubt. Unde a murit b ătrîna doamn ă O'Riordan.

Groaznic arat ă femeile. Cea șca din care mînca și cum se freca la gur ă cu lingura. Pe urm ă
paravanul în jurul patultii ca s ă moară. Drăguț studentul de atunci care mi-a pansat mu șcătura
de albină. S-a mutat dincolo la maternitate, cic ă. De la o extrem ă la cealalt ă.
Trăsura galopa pe dup ă un colț ; se opri.
— Acuma ce s-a mai întîmplat iar ?
Un șirag împărțit în două, de vite însemnate cu fierul ro șu, trecu pe sub ferestrele lor, mugind,
tîrșîindu-și copitele, încol ăcmdu-și încet cozile pe dup ă crupele osoase și noroioase. Dincolo
și printre ele se-nv ălmășeau niște, oi, beh ăind de spaim ă.
— Emigran ți, spuse dl. Power.
— Huuuh, striga glasul celui care le mîna , cu biciul plesc ăindu-le pe crupe. Huuh ! Ie șiți de-
acolo !
Joi, sigur. Mîine e zi de t ăiere. Vite tinere. Cuffe le vindea cam cu 27 de lire bucata. Pentru
Liverpool pro-
115

babil. Roastbeef pentru b ătrîna Anglie. Le cump ără pe cele mai de soi. Și pe urmă al cincilea
sfert se pierde : toat ă partea brut ă, pielea, p ărul, coarnele. într-un an se face ceva. Comer ț cu
carne moart ă. Subproduse de abator pentru t ăbăcării, săpun, margarina. Mai întreb dac ă mai
merge chestia s ă-ți procuri direct carnea de la tren, la Clonsilla.
Trăsura înainta prin înghesuial ă.
— Nu înțeleg de ce nu pune compania o linie direct ă de vagoane de la parcare pîn ă la cheiuri,
spuse dl. Bloom. Toate animalele astea ar put ea fi transportate di rect în vagoane pîn ă la
vapore.
— în loc s ă blocheze circula ția, spuse Martin Cunningham. Chiar a șa. Ar trebui s-o fac ă.
— Da, spuse dl. Bloom, și-ncă un lucru la care m-am gîndit mereu e s ă facem vagoane de
pompe funebre, cum sînt la Milano, știți. O linie direct ă pînă la poarta cimitirului, cu vagoane
speciale, dric și trăsuri și totul. înțelegeți ce vreau s ă spun ?
— Oho, asta ar fi o chestie a dracului de bun ă, spuse dl. Dedal'js. Vagoane pat și vagoane
restaurant lux.
— N-ar fi o perspectiv ă prea frumoas ă pentru Corny, ad ăugă dl. Power.
— De ce ? întreb ă dl. Bloom întorcîndu-se spre Deda-lus . N-ar fi mai decent decît s ă
galopăm așa în rînti cîte doi ?
— De, ar fi ceva în ce spui, recunoscu dl. Dedalus.
— Și, spuse Martin Cunningham, n-am mai avea scene ca aia de atunci cînd s-a r ăsturnat
dricul la col ț la Dunphy și s-a vărsat sicriul cu tot pe drum.
— A fost înfior ător, spuse chipul zguduit al dlui Power, și a căzut trupul pe jos în drum.
Groaznic !
— Prima rund ă a fost a lui Dunphy, spuse dl. Dedalus aprobînd din cap. în cupa Gordon
Bennett.
— Mila lui Dumnezeu, spus e Martin Cunningham pios.
— Am ajuns la Dunphy, anun ță dl. Power, cînd tr ăsura coti la dreapta.
Colțul lui Dunphy. Tr ăsuri îndoliate trase acolo înecîndu- și durerea. O pauz ă la
marginea drumului. Numai
116
bună așezare pentru o circium ă. Doar că noi ne oprim aici la întoarcere s ă bem în sănătatea
lui. Un rînd pentru mîngîiere. Elixirul vie ții.
Dar ia să ne închipuim acum c ă s-ar fi întâmplat chiar. Ar sîngera dac ă s-ar tăia să spunem
într-un cui cînd se rostogole ște așa ? Poate i-ar curge sînge și pe de alt ă parte că nu, îmi dau și
eu cu părerea. Depinde unde. Circula ția se opre ște. Dar poate c ă puțin tot se mai scurge din
vreo arter ă. Ar fi mai bine s ă-i îngroape în ro șu ; un roșu închis de tot.

înaintau în t ăcere pe Phibsborough Roa d. Un dric gol trop ăi pe lîngă ei, venind dinspre cimitir
; parcă s-ar fi ușurat.
Podul Crossguns : canalul regal.
Apa se precipita vîjîind prin ecluze. Un b ărbat în picioare în barca sa lunec ătoare în jos printre
grămezile de turb ă. Pe cărarea edecarilor, lîng ă stăvilar, un cal cu priponul lung. La bord pe
Bugabu.
Ochii lor îl urm ăriră. Pe drumul încet al apei n ăpădite de ierburi plutind pîn ă aici, pe plita lui,
către coastă străbătând Irlanda tras la edec pe lîng ă șirurile de trestii, peste noroaie, peste
sticle înfundate în clis ă, stîrvuri de cîini. Athlone, Mullingar, Moyvalley, a ș putea să fac și eu
un tur pe jos s-o v ăd pe Milly pe malul canalului. Sau cu bicicleta. S ă închiriez o rabl ă mai
veche, mai sigur ă. Wren a pus mîna pe una ca as ta zilele trecute la o licita ție, dar era de dam ă.
Drumurile pe ap ă se dezvolt ă. Plăcerea lui James M'Cann s ă mă ducă cu barca pe drumul
ierry-boatului. Tranzit mai ieftin. Pu țin cîte puțin. Casa plutitoare. Ca într-un camping. Dar și
dricurile. Pîn ă la cer plutind pe ape. Poate c-am s-o șj fac fără să mai scriu. Sosind ca o
surpriză, Leixlip, Clonsilla. Și tot așa în jos, de la un st ăvilar la altul pîn ă la Dublin. Cu turba
din mlăștinișurile din șesuri. Salut. î și ridică și el pălăria cafenie de paie, s ă-1 salute pe Paddy
Dignam.
Trecură mai departe pe lîng ă casa lui Brian Boroimhe. Ne apropiem acum.
— Mă gîndesc cum o mai fi ducînd-o priete nul nostru* Fogarty, spuse dl. Power.
117
r
— Intreab ă-l mai bine pe Tom Kernan, spuse dl. Dedalus.
— Cum adic ă ? spuse Martin Cunningham. L-a l ăsat pradă lacrimilor, mi-nchipui.84
— Chiar dac ă l-a pierdut vederii, spuse dl. Dedalus, r ămîne scump amintirii.
Trăsura coti la stînga spre Finglas Road.
Curtea pietrarului la dreapta. Ultima arunc ătură de băț. înghesuite pe un petec de p ămînt, se
iscară siluete tăcute, albe, îndurerate, întinzîndu- și mîinile calme, îngenunchiate în jelanii,
arătînd către ceva. F ărîme de contururi, ciobite. în t ăcere albă : rugătoare. Cele mai bune cu
putință. Thos. H. Dennany, sculptor și gravor de monumente funerare.
Trecură.
La colț, în fața casei lui Jimmy Geary, țîrcovnkul, ședea pe trotuar un vagabond b ătrîn,
mormăind singur, scuturîndu- și noroiul și pietricelele din gheata enorm ă, căscată, înnegrită de
piaf. Dup ă trudă de-o viață.
Grădini posomorite trecur ă apoi, una cîte una : case posomorite.
Dl. Power ar ătă cu mina.
— Uite acolo a fost omorît Childs, spuse. Ultima cas ă.
— Chiar, spuse dl. Dedalus. Urît ă chestie. Seymour Bushe l-a scos basma curat ă. Și-a
asasinat fratele. Sau eel pu țin așa se zice.
— Procurorul n-avea nici o dovad ă, spuse dl. Power.
— Numai supozi ții, spuse Martin Cunningham. Ăsta-i principiul le gii. Mai bine s ă scape
nouăzeci și noua de vinova ți decît să fie condamnat pe nedrept un singur nevinovat.
Priviră. Sălașul asasinului. Alunecînd în tunecos. Oblonit, pustiu, gr ădina părăginită. Toată
casa căzută în ghearele gheenei. Condamnat pe nedrept. Omor. Ochiul uciga șului în ochii
celui ucis. Tare le mai place s ă citească despre așa ceva. Un cap de om g ăsit în grădină.
Vestmintele ei constau din. Cum și-a găsit și ea moartea. De curînd violentat ă. Arma

folosită. Asasinul înc ă în libertate.
118
Urme. Un șiret de ghete. Trupul urmeaz ă să fie deshumat Crima va fi dat ă în vileag.
Strimt în tr ăsura asta. S-ar putea ca ei s ă nu-i convin ă să mă vadă venind așa fără s-o anunț.
Trebuie să ai grija cu femeile. Odat ă le prinzi cu pantalonii -n vine. Nu te mai iart ă pe urmă.
Cincisprezece.
Balustrada înalt ă a cimitirului undui sub pr ivirea lor. Plopi întuneca ți, forme albe r ăzlețite.
Forme acum înde-sindu-se, siluete albe adunîndu-se printre copaci, forme și fîșiî albe curgînd
pe lîngă ei mute, continuîndu- și gesturile zadarnice în aer.
Obezile scrî șniră ia cotitur ă ; se oprir ă. Martin Cunningham î și scoase bra țul afară și, trăgînd
îndărăt minerul, împinse portiera cu genunchiul. Coborî. Dl. Power și dl. Dedalus îl urmar ă.
Să schimb acuma s ăpunul. Mina domnului Bloon descheie gr ăbită buzunarul de la spate și
transferă săpunul lipit de hîrtie în buzunarul interior, al batistei. Coborî din tr ăsură, punînd la
loc ziarul pe care-1 strîngea înc ă mîna cealalt ă.
înmormîntare s ărăcăcioasă : dricul și trsi trăsuri. Totuna. Purt ătorii sicriului, hamuri aurite,
recviem, o salv ă de ceremonie. Pomp ă funebră. Dincolo de tr ăsura din coad ă sta un negustor
ambulant lîng ă căruciorul cu dulciuri și fructe. Pr ăjituri cu stisan din astea lipite una de alta :
dulciuri pentru mor ți. Biscuiți pentru crini. Cine s ă le mănînce ? îndolia ții ieșind acum.
își- urmă tovarășii. Dl. Kernan și Ned Lambert veneau în urm ă, Hynes dup ă ei. Corny
Kelleher lîng ă dricul cu u șile deschise scoase dou ă coroane. îi trecu una b ăiatului.
Unde o fi disp ărut înmormîntarea aceea a copilului ?
Doi cai înh ămați trecură dinspre Finglas cu pas trudnic, silnic, tr ăgînd prin t ăcerea funebr ă o
căruță scîrțîitoare în care se afla un bloc de granit. C ăruțașul în frunte salut ă.
Cosciugul acum. A ajuns aici înaintea noastr ă, așa mort cum e. Calul care se uit ă la el peste
umăr cu penajul alunecat într-o rîn ă. Ochiul stins : c ăpăstrul, strîns pe gît, îi apas ă un vas de
sînge, ceva. Or fi știind ei ce car ă aici în fiecare zi ? Trebuie s ă fie douăzeci, treizeci de
înmor-mînt ări pe zi. Și mai e și Mount Jerome pentru protestan ți.
119
T
Cîte o înmormîntare pe minut, dac ă luăm lumea întreag ă îi împing sub p ămînt cu carul, în
viteză. Cu miile pe or ă. Prea mul ți pe lumea asta.
Ieșeau pe poart ă făpturi îndoliate ; o femeie și un copil. O vr ăjitoare cu falca sl ăbănoagă, și
femeie a dracului pe deasupra, cu boneta strimt ă Chipul fetei murdar de noroi și de lacrimi,
ținînd-o pe femeie de bra ț cu privirile ridicate spre ea dup ă vreun semn de plînset. Fa ță de
pește, fără sînge și lividă.
Cioclii ridicar ă coșciugul pe umeri și—1 purtar ă înăuntru pe poart ă. Greutate moart ă numai.
Și eu chiar m ă simțeam mai greu cînd am ie șit din baie. întîi cel țeapăn, și pe urmă prietenii
<:elui înțepenit. Corny Kelleher și băiatul urmar ă ducîndu- și coroanele. Cine-i acela de ling ă
ei ? A, cumnatul.
Intrară cu toții după ei.
Martin Cunningham șopti :
— M-am dat de ceasul mor ții să te aud vorbind desp re sinucidere de fa ță cu Bloom.
— Ce ? șopti dl. Power. Ce mai e și asta ?
— Taică-su s-a otr ăvit, șopti Martin Cunningham. Ținea hotelul Queen la Ennis. L-ai
auzit că spunea că se duce la Clare. Parastas.
— O, Doamne, murmur ă dl. Power. Acuma aud. S-a otr ăvit !
Aruncă o privire în spate unde un chip cu ochi gîndi-tori, întuneco și, venea în urma lor c ătre
mausoleul cardinalului. Spunînd ceva.
— Era asigurat ? întreb ă dl. Bloom;
— Cred c ă da, răspunse dl. Kernan, dar poli ța e ipotecat ă din gros. Martin încearc ă acum să-1

bage pe ăl mic la Artane.
— Cîți copii au r ămas după el ?
— Cinci. Ned Lambert zice c ă vrea s-o bage pe una din fete la Todd.
— Trist lucru, spuse dl. Bl oom încet. Cinci copii mici.
— O lovitur ă grea pentru nevast ă-sa săraca, adăugă Dl. Kernan.
— Da, într-adev ăr, aprobă dl. Bloom. Rîde ea la urm ă acuma.
120
își coborî privirile pe ghetele pe care și le dăduse cu crem ă și le lustruise. Ea îi supravie țuise
deci, și-a pierdut b ărbatul. Mai mort pentru ea decît pent ru mine. Unul din ei trebuie s-o duc ă'
mai mulî decît cel ălalt. Așa spun cei în țelepți. Sînt mai multe femei decît b ărbați pe lume. S ă-i
prezint condolean țe. Teribila pierdere pe care a ți suferit-o. N ădăjduiesc că-1 veți urma curînd.
Asta numai pentru v ăduvele hinduse. Se m ărită ea cu altul. Cu el ? Nu. Și totuși cine mai știe
după ? Văduvia nu mai e la mod ă de cînd a murit b ătrîna regin ă. Purtat pe afet de tun. Victoria
și Albert. Slujb ă intru pomenire la Frog-more. Dar pîn ă la urmă și-a pus cîteva violete la
bonețică. Cochetă în adîncul inimii ei. Toate pentru o umbr ă. Nu se împacheteaz ă nici chiar
cu un rege. Fiul s ău a fost substan ța. Ceva nou în care s ă nădăjduiască și nu trecutul pe care
să și-1 vrea înd ărăt, așteptînd. Nu mai Vine niciodată. Unul tot trebuie s ă se ducă primul ;
singur sub p ămînt; și acum nemaistînd în patul ei cald.
— Ce mai faci, Simon ? spuse Ned Lambert, cu vocea sc ăzută, dînd mina. Nu te-am mai
văzut de-un car de vreme.
— Mai bine ca orieînd. Ce mai fac cu to ții în Cork ? \ — Am fost pe acolo la alerg ările din
lunea pastelul, spuse Ned Lambert. Ca pe vremuri. Am tras la Dick Tivy.
— Ce face Dick, b ătrînul de n ădejde ?
— Nu mai e nimic între el și ceruri, răspunse Ned Lambert.
— Pe sfîntul Paul ! spuse dl. Dedalus mirîndu-se st ăpî-. nit. Dick Tivy a chelit ?
— Martin vrea s ă strîngă ceva pentru copii, spuse Ned Lambert ar ătmd în față. Cîțiva șilingi
de căciulă. Să aibă din ce trăi pînă se limpezesc lucrurile cu asigurarea.
— Da, da, spuse dl. Dedalus cu îndoial ă. Băiatul cel mai mare e cel de-acolo din fa ță ?
— Da, spuse Ned Lambert, cu fratele nevestei . John Henry Menton e în spate. S-a înscris cu
o liră.
— Te cred c ă s-a înscris, spuse dl. Dedalus. Eu mereu îi spuneam lui Paddy s ăracu că ar
trebui să-și vadă mai
121
bine de slujba lui. John Henry nu-i omul cel mai r ău din lume.
— Cum a pierdut-o ? întreb ă Ned Lambert. B ăutura, nu ?
— Păcatul multor oameni de bine, spuse dl. Dedalus oftînd.
Se opriră în poarta capelei. Dl. Bloom st ătea în spatele b ăiatului cu coroana, privindu-i capul lucios
frezat și gîtul zvelt cu adîncitura pronun țată în gulerul nou-nou ț. Sărmanul băiat ! O fi fost acolo cînd
taică-su ? Amîndoi f ără cunoștință. Trezindu-se în ultimul moment și să-1 recunoasc ă pentru ultima
dată. Tot ce ar mai fi putut face. îi datorez trei șilingi lui O'Grady. Ar mai în țelege ? Cioclii purtar ă
sicriul în capel ă. La care cap ăt îi e capul.
După un moment îi urm ă pe ceilalți înăuntru, clipind în lumina voalat ă. Cosciugul era întins pe
catafalc în fa ța altarului cu patru lumin ări mari galbene în col țuri. Mereu înaintea noastr ă. Corny
Kelleher, l ăsînd jos cîte o coroan ă la fiecare din col țurile din fa ță, îi făcu semn b ăiatului să
îngenuncheze. Cei din asisten ța îndoliat ă îngenuncheaser ă ici și colo prin b ăncile de rug ăciune. Dl.
Bîoom stătea în picioare în spate aproape de aghiazmatar și cînd toți îngenuncheaser ă își așeză cu grijă
ziarul desf ăcut din buzunar și-și îndoi genunchiul drept deasupra. Î și potrivi p ălăria neagră binișor
peste genunchiul stîng și, ținînd-o de bor, se încovoie smerit asupra-i.
Un ministrant purtînd o g ălețică de alamă cu ceva în ăuntru ieși printr-o u șă laterală. Preotul în od ăjdii
albe apăru după el netezindu- și etola cu o mîn ă, legănîndu-și în cealalt ă o cărticică peste pîntecul de
broscoi. Cine cite ște crezul ? Eu, spuse huhurezul.
Se opriră în preajma catafalcului și preotul începu s ă citească din carte într-un cronc ănit curgător.

Părintele Sicreyy. Știam că are un nume cum ar fi sicriu. Dominenamine. Are un bot voinicos cînd te
uiți la el. El e marele patron în toat ă ceremonia. Un cre știn mușchiulos. Vai de capul cui s-ar uita urît
la el : preot. Tu e ști Petru. D ă din el pe del ături ca o vac ă-n trifoi, cum tf& spune Dedalus. Cu o burt ă
peste el ca de eîine
122
otrăvit. Găsește omu' ăsta niște expresii de te umfl ă rîsul. Hnhn : d ă din el pe de l ături.
— Non intres in judidum cum servo tuo, Domine. îi face să se simtă mai importan ți cînd se roag ă așa
peste ei în latine ște. Slujbă de îngrop ăciune. Crepuri de doliu. Hîrtie de scrisori cu chenar negru.
Numele ți-1 scrie în cartea bisericii. Rece aici. Trebuie s ă se hrănească bine, dac ă stă aici toată
dimineața în lumina asta posomorit ă dînd din picioare și așteptînd urm ătorul vă rog. Are și ochi de
broscoi. Ce s-o fi umflînd a șa ? Molly se balo-neaz ă după varză. Aerul din locul ăsta poate. Parc-ar fi
plin de gaze nes ănătoase. Trebuie s ă fie infernal de multe gaze rele pe aici printr-un loc ca ăsta.
Măcelarii de pild ă : ajung și ei ca friptura macr ă. Cine-mi spunea ? Mervyn Brown. Jos în criptele de
la sfîntul Werburgh cu orga aia frumoas ă de o sută și cincizeci de ani treBuie s ă se facă din cînd în
cînd cîte o gaur ă în sicrie s ă dea drumul la gazele strânse și să le ardă. Odată țîșnește : albastru. Odat ă
să tragi pe nas din astea și s-a zis cu tine. Mi-a în țepenit genunchiul. Au. Mai bine a șa. Preotul scoase
o baghetă cu o măciulie la cap ăt din gălsata băiatului și scutură din ea asupra cosciugului. Apoi p ăși
pînă în partea cealalt ă și scutură iarăși. Pe urm ă se întoarse și o puse la loc în g ăleată. Cum erai
înainte de a te fi tras în hodin ă ? E totul scris acolo : trebuia s-o fac ă și pe asta.
«
— Et ne nos inducas in tentationem. Ministrantul piuia r ăspunsurile în ter ță. M-am gîndit deseori c ă ar
fi mai bine s ă ții un băiat în loc de servitoare. Pîn ă la cincisprezece ani sau în jurul. Dup ă asta, bine-
înțeles…
Apă sfințită trebuie să. fi fost. Stropi peste somnul de veci. Trebuie c ă-i sătul pînă-n gît de a șa ceva, tot
scuturînd cu chestia asta peste toate stîrvurile a șa cum îi vin, trop ăind înainte. I-ar strica cu ceva dac-ar
putea să-și vadă peste ce scutur ă asta. Zi dup ă zi, toată viața, i se livreaz ă alții proaspe ți : bărbați, între
două vîrste, babe, copii, femei moarte la na ștere, bărbați cn barbă, oameni de afaceri cu chelie, fete
ofticoase cu sîni mici ca vr ăbiile. Tot anul s ă stea să se roage acelea și lucruri peste fiecare
123
din ei și să scuture cu apa peste ei : somn. Acum peste Dignam.
— In paradisum.
Zicea că s-ar fi ducînd în paradis sau c ă a și ajuns acum în paradis. Spune asta peste ori șicine. îți
tocește nervii de tot treaba asta. Dar trebuie și el să spună ceva.
Preotul își închise cartea și se îndep ărtă, urmat de ministrant. Corny Kelleher deschise u șile laterale și
groparii intrar ă, ridicară iarăși sicriul, îl purtar ă afară și-1 împinser ă pe căruciorul lor. Corny Kelleher
îi dădu o coroan ă băiatului și una cumnatului. Cu to ții îl urmaser ă afară prin ușile laterale în aerul
blînd, cenu șiu. Dl. Bloom ie și ultimul, împ ărturindu-și ziarul la loc în buzunar. î și ținu plin de
gravitate privirile în p ămînt pînă cînd căruciorul cu cosciugul porni cotind la stînga. Ro țile de' metal
scrîșneau prin pietri ș cu un țipăt ascuțit care-ți zgîrîia auzul și grupul de ghete urmar ă înăbușite roaba
de-a lungul unui șir de morminte.
Ta ri ta ra ta ri ta ra ta ri ta ru. Doamne, nu trebuie s ă m-apuc s ă fredonez aici.
— Cercul lui O'Connell, spuse dl. Dedalus de undeva de al ături. Ochii blînzi ai d-lui Power se în ălțară
spre vîrf ui conului zvelt de piatr ă.
— Se odihne ște, spuse, în mijlocul alor s ăi, bătrînul Dan O'. îns ă inima lui e îngropat ă la Roma. Cîte
inimi f rînte sînt îngropate aici, Simon !
— Mormîntul ei e dincolo, Jack, spuse dl. Dedalus. .Curînd m ă întind și eu să dorm alături de ea. Fie
ca Domnul s ă mă cheme și pe mine cînd i-o fi Vrerea.
Lăsîndu-se cople șit, începu s ă plîngă încetișor, singur, împleticindu-se pu țin în mers. Dl. Power îl
apucă de braț.
— Ea e mai bine acolo unde e, spuse cu bun ătate.
— Așa cred și eu, spuse dl. Dedalus cu un icnet moale. Cred c ă ea e în cer dac ă există cerurile.
Corny Kelleher ie și din rînd și-i lăsă pe ceilalți să treacă pe dinainte-i.
— Triste ocaziile astea, începu dl. Ke rnan politicos. Dl. Bloom închise ochii și-și aplecă de două ori
cu
tristețe capul.

124
•— Ceilal ți își pun pălăriile, spuse dl. Kernan. Cred c ă și noi putem s ă facem la fel. Noi sîntem ultimii.
Cimitirul acesta e un loc în șelător.
își acoperir ă capetele.
— Domnul p ărinte a citit slujba prea repede, nu crezi ? spuse dl. Kernan plin de repro ș.
Dl. Bloom d ădu din cap grav, privindu-i ochii agili injecta ți de sînge. Ochi ascun și, ochi ascun și,
scrutători. Francmason, cred ; nu sînt sigur. Al ături de el iar ăși. Noi sîntem ultimii. Din acela și aluat.
Sper c-are s ă spună altceva.
Dl. Kernan ad ăugă :
— Slujba bisericii irlandeze, a șa cum o spune la Mount Jerome este mai simpl ă, mai
impresionant ă, trebuie s ă recunosc.
Dl. Bloom î și dădu o aprobare prudent ă. Limba desigur e altceva.
DL Kernan spuse cu solemnitate :
— Eu sînt învierea și viața. Mișcător pînă-n adîncul
inimii.
— Da, spuse dl. Bloom.
Inima ta poate, dar ce te faci cu tipul din cutia de șase picioare pe dou ă și cu tălpile îngropate în
margarete ? Pe-a lui n-o mai mi șcă nimic. Sălașul simțămintelor. Inima frînt ă. în fond o pomp ă,
pompînd mii de galoane de sînge în fiecare zi. Și într-o bun ă zi se înfund ă și gata. Gr ămezi de-astea pe
aici prin jur ; pl ămîni, inimi, ficate. Pompe vechi ruginite : restul la dracul cu totul. învierea și viața.
Odată ce-ai murit mort e ști. Și trucul acela cu ziua din urm ă. Să-i zgîlțîie pe fiecare afar ă din groap ă.
Ieși pînă afară, Lazăre ! Sosi al cincilea și pierdu partida. Scoal ă-te în picioare ! Judecata din urm ă ! Și
atunci fiecare din ei apucîndu-se s ă amușine care dup ă ficat, care dup ă părțile lui moi și după restul
chestiilor. Atîta r ău cît și-o mai găsi toate buc ățelele din el în diminea ța aia. Un pumn de pulbere de-o
pară într-o tidv ă. Douăsprezece grame de-un penny. Pe cîntar de aur fin.
Corny Kelleher î și potrivi pasul dup ă al lor alături.'
— Totul a mers pe cinste, spuse. Ce zici ?
125
r
Ii privi cu coada ochiului s ău leneș. Umeri de poli țai. Liru-liru.
— Așa cum și trebuia s ă meargă, spuse dl. Kernan.
— Ce zici ? A ? spuse Corny Kelleher. Dl. Kernan îl încredin ța.
— Cine-i tipul acela din spate, cu Tom Kernan, întreb ă John Henry Menton. îl știu după față.
Ned Lambert arunc ă o privire în sgate.
— Bloom, spuse el. Madam Marion Tweedy care a fost, este, vreau s ă spun, soprana. E nevast ă-sa.
— A, da, sigur, spuse John Henry Menton. N-am mai v ăzut-o de-o vreme. E o femeie splendid ă. Am
dansat cu ea, stai ni țel, acum cincisprezece, șaptesprezece ani frumo și, la Mat Dillon în
Roundtown. Știai ce strîngeai în bra țe.
Privi peste um ăr în spate printre ceilal ți.
— El ce-i ? întreb ă. Ce învîrte ște ? Nu era într-o chestie cu papet ăria ? M-am încontrat cu el
într-o sear ă, țin minte, la popice.
Ned Lambert zîmbi.
— Da, era, spuse, la Wisdom Hely. Comis voiajor pentru hîrtie sugativ ă.
— Pentru numele lui Dumnezeu, spuse John Henry Menton, ce dracu' s-a m ăritat și ea cu unul ca ăsta.
Ea era o femeie de via ță pe vremea aceea.
— Mai e și acum, spuse Ned Lambert. El acuma e achizitor de publicitate.
Ochii mari ai lui John Henry Menton priveau drept înainte.
Căruciorul o lu ă pe o alee lateral ă. Un bărbat corpolent, ascuns prin ierburi, î și ridică șapca în semn de
omagiu. Groparii îl salutar ă cu mîna la șapcă.

— John O'Connell, spuse dl. Power, încîntat. El nu- și uită prietenii.
Dl. O'Connell le strînse tuturor mîinile în t ăcere. Dl. Dedalus spuse :
— Uite c-am venit s ă-ți mai fac o vizit ă.
— Dragul meu Simon, r ăspunse intendentul cu vocea sc ăzută. Eu nu te vreau deloc ca client.
126
Salutîndu-1 pe Ned Lambert șî pe John Henry Menton, p ăși în rînd al ături de Martin Cunningham,
zdrăngănin-du-și două chei la spate.
— Ați auzit-o pe aia, îi întreb ă, cu Mulcahy de la Coombe ?
— Eu, nu, spuse Martin Cunningham.
își întoarser ă unul spre altul jobenurile în unison și Hynes își plecă urechea. Intendentul î și agățase
degetele mari de buclele lan țului de aur de la ceas și vorbea cu voce discret ă spre surîsurile lor absente.
— Se spune în povestea asta, zise, c ă într-o sear ă cețoasă doi bețivi au venit aici s ă caute mormîntul
unui prieten de-al lor. Au întrebat de Mulcahy din Coombe și li s-a spus unde e îngropat ăsta. După ce-
au scotocit o vreme prin cea ță au găsit pînă la urmă mormîntul. Unul din be țivi i-a silabisit numele,
Terence Mulcahy. Ăl'alt bețiv se holba la o statuie a Mîntuitorului pe care i-o comandase v ăduva.
Intendentul clipi în sus spre unul din mormintele de al ături, de care tocmai treceau. Relu ă :
— Și, după ce-a stat s ă se holbeze a șa la chipul cel sfînt, zice ; Da' ăsta nu seam ănă nici de departe
cu omu' nostru, zice. Ăsta nu-i. Mulcahy, zice, oncine-o fi fost ăla care l-a f ăcut.
Răsplătit cu surîsuri se l ăsă să rămînă mai în urm ă și începu s ă discute cu Corny Kelleher, luînd hîrtiile
pe care i le d ăduse acesta întorcîndu-le pe o parte și pe alta și verificîndu-le din nou.
— Toate astea le face cu un tîlc anume, îi explica Martin Cunningham lui Hynes.
— Știu, spuse Hynes. Știu asta.
— Ca să-i mai ridice omului moralul ni țel, spuse Martin Cunningham. E numai din bun ătate
sufleteasc ă ; restul sînt prostii.
Dl. Bloom admira corpolen ța prosperă a intendentului. To ți vor să fie în termeni buni cu el. Om de
treabă, John O'Conp.ell ăsta, chiar de treab ă. Chei : ca reclama pentru firma Keyes, nici o team ă că ar
mai ieși cineva, nici bilete de voie. Habeat corpus. Trebuie să mă ocup de reclama asta dup ă
înmormîntare. Am apucat s ă scriu Ballsbridge pe
127
plicul pe care l-am luat atunci ca s ă maschez cînd m-a surprins ea scriindu-i Marthei. S ă
sperăm că n-a ajuns la scrisorile cu adresantul necunoscut. A ș face bine s ă mă bărbieresc.
începe să-mi creasc ă de acuma c ăruntă. Ăsta-i primul semn, cînd p ărul din barb ă îți crește
cărunt și cînd începi s ă-ți pierzi răbdarea. Fire de argint printre cele c ărunte. Cînd. te gînde ști
că e nevasta lui. M ă mir și eu cum a avut curajul s ă ceară o fată de nevast ă. Vino cu mine s ă
trăim în țintirim. S ă-i dăngăne cu asta pe la nas. La în ceput ar putea s-o cam gîdile. S ă-i faci
curte mor ții. Umbrele nop ții plutind pe-aici și cu morții toți întinși în jur. Umbrele
mormintelor cînd se casc ă cimitirele și Daniel O'Connell trebuie c ă e și el un descendent, mi-
nchipui cine spunea c ă el a fost un ins ciudat și spornic de pr ăsilă, bun catolic cu toate astea,
ca un uria ș mătăhălos pe întuneric. Fl ăcări înșelătoare. Gazele din morminte. Trebuie s ă-i
abată gîndurile de la a șa ceva ca s ă se mai apuce s ă și zămislească. Femeile mai ales sînt
foarte sensibile la asta. S ă-i spui pove ști cu strigoi noaptea în pat s ă adoarmă. Ai văzut
vreodată o stafie ? Ei, eu da. Era o noapte întunecoas ă. Orologiul sta s ă bată miezul nop ții. Și
totuși se pricep s ă sărute pe cinste dac ă le înfierbin ți bine. Tîrfele din cimitirele turce ști. învață
orice dacă le iei de tiner e. S-ar putea s ă agăți și vreo văduvioară tinerică pe-aici. Sînt și bărbați
din ăștia. Dragoste printre pietrele de mormînt. Romeo. Mirodeniile pl ăcerii. în miezul mor ții
sîntem în plin ă viață. Extremele se ating. Chinuitor trebuie s ă mai fie pentru mor ți săracii.
Miros de friptur ă în sînge s ă le roadă măruntaiele, lor, lihni ților. Pofta asta, s ă-i zgîndări pe
alții. Molly care vroia s-o facem la fereastr ă. Oricum, are opt copii.
A apucat s ă vadă la viața lui o mul țime cum se duc sub p ămînt, și cum zac acuma în jurul lui,
cîmpuri întinse. Cîmpuri sfin țite. Mai mult loc dac ă i-ar îngropa în picioare. Șezînd sau în
genunchi nu se poate. în picioare ? Ar putea s ă-i iasă la vedere capul într-o bun ă zi la o
alunecare de teren și arătînd și cu mîna. P ămîntul aic_i trebuie s ă fie peste tot ca un fagure ;
chilii prelungi. Și îl ține și curat și ordonat, cu iarba tuns ă și cu borduri. Gr ădina lui, cum îi

spune maiorul Gamble la Mount
123
Jerome. într-un fel asta și este. Ar trebui s ă fie florile somnului. Cimitirele chineze ști unde
cresc maci uria și dau cel mai bun opiu, a șa mi-a spus Mastiansky. Gr ădina Botanic ă e exact
peste drum. Sîngele care se scurge în p ămînt dă viață nouă! E aceeași idee cu ovreii ceia
despre care zic unii -c -au omorît copii de cre știni. Fiecare om cu pre țul lui. Domn cadavru,
gras, bine conserva t, epicurian, nepre țuit, pentru carcasa lui William Wilkinson, contabil și
revizor, de curînd decedat, trei lire șaisprezece șilingi și șase pence. Cu mul țumiri.
Mă gîndesc c ă pămîntul pe aici trebuie s ă fie bine îngr ășat cu gunoi de stîrv, oase, carne,
unghii, hăuri ale putreziciunii. Groazn ic. Se fac verzui, trandafirii, se descompun. Putrezesc
repede în p ămîntul umed. To ți slăbănogii ăștia bătrîni laolalt ă. Și pe urmă un fel de brînz ă
topindu-se încet, fle șcăită. Pe urmă încep să se înnegreasc ă, și se scurge un soi de zeam ă din
ei. Pe urm ă se usucă. Molii moarte. Sigur, celulele sau ce-o fi tr ăiesc mai departe. Se schimb ă
în altceva. Via ța veșnică într-adev ăr. Și nu se hrănește cu nimic decît cu ea îns ăși.
Dar trebuie c ă se prăsesc aici nemaipomenit de mul ți viermi. Prin p ămînt pe-aici probabil c ă
colcăie peste tot. Ame țești numai cînd te gînde ști. Fetișcanele acelea dr ăguțe de pe plaj ă. Și el
pare destul de vesel pe chestia asta. îi d ă sentimentul puterii s ă-i vadă pe toți ceilalți cum intr ă
sub pămînt înaintea lui. M ă întreb ce-o fi gîndind el despre via ță. Și-i mai și dă înainte cu
glumele lui ; î și mai încălzește și el inimioara. Aceea cu buleti nul. Spurgeon a plecat spre cer
la 4 a.m. ast ăzi diminea ța. Acum e 11 p. m. (ora închiderii). N-a sosit înc ă. Petru. Chiar și
morților, bărbaților oricum le place s ă mai audâ cîte o glum ă mai acătării, sau femeile s ă afle
ce mai e la mod ă. O pară zemoasă sau punch pentru cucoane, tare și dulce. Combate
umezeala. Odat ă tot trebuie s ă mai rîzi a șa că mai bine în felul acesta. Groparii în Hamlet.
Arată cunoașterea profund ă a inimii omene ști. Nu mai îndr ăznesc să spună glume cu mor ții
cel puțin doi ani de zile. De mortuis nil nisi prius. întîi să ieși din doliu. î ți vine greu s ă-ți
închipui înmormîntarea lui. Parc-ar fi un fel de glum ă. Să-ți citești propriul necrolog, asta cic ă
înseamnă
129
9 — Ulise, voi. I

că trăiești mai mult. I ți mai dă un impuls. Un nou contract de închiriere cu via ța.
— Cîți ai pentru mîine ? întreb ă intendentul. , — Doi, spuse Corny Kelleher. Zece și
jumătate și unsprezece.
Intendentul î și băgă hîrtiile în buzunar. C ăruciorul își oprise înaintarea hurducat ă. Cei care-1
urmaseră se despărțiră în două și se înșirară de o parte și alta a gropii, pășind cu grij ă printre
morminte. Groparii ridicar ă cosciugul și-1 așezară cu capătul pe marginea gropii, petrecînd
frînghiile pe dedesubt.
îl îngropăm. Am venit s ă-1 îngropăm pe Cezar. Cu idele lui martie sau iunie cu tot. El nici nu
știe cine e aici și nici nu-i pas ă.
Ia te uită, cine-o fi sl ăbănogul ăla de acolo în imperm eabil ? Cine-o mai fi și ăsta, tare-a ș vrea
să știu ? Ca să vezi, aș da nu știu ce să știu cine-i. întotdeauna apare cîte unul pe care nici nu l-
ai visat. Cîte unul poate s ă trăiască așa singur toat ă viața. Da. Poate. Dar tot are nevoie de
cineva care s ă-1 bage la fund dup ă ce-a murit, chiar dac ă groapa poate s ă și-o sape și singur.
Cu toții o facem. Numai oamenii se îngroap ă. Nu și furnicile. Primul lucru care-i vine în gînd
orișicui. Morții la groapa lor. Robinson Crusoe cic ă ar fi fost viu ca-n via ță. Chiar și așa
Vineri tot 1-a îngropat și pe el. Ori șice Vineri îngroap ă Joi dacă Stai și te gîndești.
O, Robinson Crusoe, vai de tine. Ce-ai jâcut, nu ți-a fost bine ?
Sărmanul Dignam ! Ultima dat ă cînd se mai lunge ște și el pe pămînt aici în lada lui. Cînd te
gîndești la toți cîți sînt, ți se pare o risip ă de lemn. Și pe toate ajung s ă le roadă. Ar putea s ă
inventeze o racl ă mai arătoasă cu un fel de panel care s ă lunece, să-1 lase în jos în felul acesta.
Da, dar s-ar putea s ă obiecteze s ă fie îngropa ți din cutia altuia. Sînt atît de preten țioși. . Să mă

puneți în pămîntul în care m-am n ăscut. Pumn de țărînă din țara Bfîntă. Numai mama și
copilul născut mort și îngropați în același sicriu. în țeleg ce vrea s ă-nsemne asta. în țeleg.
Să-1 mai protejeze cît mai mult ă vreme cu putin ță chiar și în pămînt. Casa irlandezului e
cosciugul lui. îmb ălsămarea în catacombe, mumiile, ideea e aceea și.
Dl. Bloom se oprise departe în spate, cu p ălăria în mîn ă, numărînd capetele descoperite.
Doisprezece. Eu sînt al treisprezecelea. N u. Tipul în impermeabil e al treisprezecelea.
Numărul morții. De unde dracu'o mai fi r ăsărit și ăsta ? în capel ă n-a fost, asta a ș putea să jur.
Prosteasc ă superstiția asta cu num ărul treisprezece.
Drăguț tweedul ăsta moale din care și-a făcut costumul Ned Lambert. O nuan ță de purpuriu.
Aveam și eu unul a șa cînd stăteam pe strada Lombard, în cartierul de vest. Cochet b ărbat a
mai fost și el odată. își schimba hainele de trei ori pe zi. Trebuie s ă-mi întorc costumul acela
cenușiu la Mesia. Hopa. E vopsit. Nevast ă-sa ; așa-i, am uitat c ă nu-i însurat, sau
proprietăreasa ar fi trebuit s ă-i fi scos a țele astea.
Coșciugul disp ăru, coborît de oamenii care se opinteau pe marginea gropii. î și îndreptar ă apoi
trupurile și se dădură la o parte ; și cu toții se descoperir ă. Douăzeci.
Pauză.
Dacă am fi cu to ții deodată alții.
Undeva departe se auzi un m ăgar răgind. Ploaie. Nu-i chiar a șa prost măgarul. Niciodat ă n-ai
să vezi unul mort, se zice. Se ru șinează de moarte. Se ascund. Și tata săracu s-a dus și el.
O briză blîndă și dulce sufla ca o șoaptă în jurul capetelor descoperite. B ăiatul la capul gropii
ținea coroana cu amîndou ă mîinile privind lini știt în hăul negru deschis în fa ța-i. Dl. Bloom se
mută în spatele blîndului și corpolentului intendent. O jachet ă bine croit ă. îi cîntărește pe
fiecare la rînd s ă vadă cine-i urm ătorul. Oricum e o odihn ă lungă de tot. Nu mai sim ți nimic. E
doar momentul acela cînd mai sim ți. Trebuie s ă fie al dracului de nepl ăcut. La început nu- ți
vine să crezi. Trebuie s ă fie o greșeală : altcineva, încerca ți peste drum. Sta ți o clipă, am tot
vrut să-Dar încă n-am. Pe urm ă camera mortuar ă întunecoas ă. Lumină vor cu to ții. Șoptind în
jurul tău. N-ai vrea un preot ? Pe urm ă delirînd, r ătăciți de tot. în delir tot ce-ai ținut ascuns
toată viața. Convulsiile mor ții. Somnul ăsta
130
131
nu-i firesc. Apas ă pe pleoapa de jos. Atent s ă vezi i se ascute nasul îi cade falca i se
îngălbenesc tălpile. Trage-i pe rna de sub cap și termină-1 odată pe dușumea dac ă tot e
condamnat. Diavolul în poza aceea cu moartea p ăcătosului care-1 ispite ște cu o femeie. Moare
s-o mai strîng ă în brațe așa numai în c ămașă. Ultimul act din Lucia. N-am s ă ie mai văd
niciodată niciodată ? Bum ! expir ă. S-a dus în sfîr șit. Mai vorbesc unii despre tine o vreme ;
te uită. Nu uitați să vă rugați pentru el. Pomeni ți-1 în rugăciunile voastre. Chiar și Parnell.
Ziua iederei, stingîndu-se. Pe urm ă îl urmeaz ă, cad și ei în cîte o groap ă unul dup ă altul.
Și încă ne rugăm pentru odihna sufletului lui. Tot sper ăm că o duci bine c ă nu ești în iad în
fine. Iți face bine schimbarea de aer . Scapi, din tigaia de pr ăjeală a vieții, drept în focul
purgatoriului.
Se gîndește el vreodat ă în fond la groapa care-1 a șteaptă ? Se zice c ă asta faci cînd te trece
cîte un fior a șa, stînd la soare. Calc ă cineva pe deasupra. Ți-auzi numele strigat. Aici ling ă
tine. Al meu, dincolo spre Fingl as, locul pe care l-am cump ărat eu. Mama, mama s ăraca, și
micul Rudy.
Groparii î și apucaser ă lopețile și aruncau bulg ări grei de p ămînt înăuntru, peste sicriu. Dl.
Bloom își întoarse fa ța într-o parte. Și dacă ar fi încă viu toată vremea asta ? Pfui ! La dracu',
asta ar fi groaznic. Nu, nu ; e mort sigur c ă da. Sigur c ă e mort. Luni a murit. Ar trebui s ă facă
o lege să le străpungă inima să fie siguri, sau un ceas elect ric sau un telefon în cosciug și un
sistem de țeava de aerisire. Un semnal de urgen ță. Trei zile. Cam mult s ă-i țină vara. Mai bine
să te scapi de ei cum te-ai convins c ă nu mai e nici o.

Pămîntul cădea acum cu zgomote mai moi. A și început s ă se aștearnă uitarea. Ochii care nu
se văd se uită.
Intendentul se îndep ărtă cîțiva pași și-și puse pălăria. I-ajunge și lui. îndolia ții căpătau cîte
puțină inimă, unul cîte unul, acoperindu- și capul, fără pretenții. Dl. Bloom î și puse pălăria
privind silueta cea corpolent ă cum își făcea drum cu îndemînare prin labirintul de morminte.
Liniștit, sigur de p ămîntul pe care-1 avea sub picioare, str ăbătea cîmpurile dezn ădejdii.
132
Hynes însemnîndu- și în carnețel. Aha, numele. Dar îi știe pe toți. Nu : vine la mine acuma.
— Tocmai trec aici numele, spunea Hynes, sotto voce. Care-i numele dumitale de botez ? Nu
sînt sigur.
— L, spuse dl. Eloom. Leopold. Și poți să treci și numele lui M'Coy. M-a rugat pe mine.
— Charley, spuse Hynes, scriind. Știu. A fost pe vremuri la Freeman.
Chiar că a fost, înainte de a- și fi căpătat slujba la morg ă sub Louis Byrne. Bun ă ideea asta cu
autopsiile pentru doctori. S ă descopere singuri ce- și închipuie c ă știu. El a murit într-o mar ți.
L-au dat aSar ă. O întinsese cu banii pe ni ște reclame. Charley, tu e ști iubitul meu iubit. De
asta m-a rugat pe mine s ă… Ei, la urma urmelor, nu stric ă. Am avut grij ă, M'Coy. I ți
mulțumesc, bătrîne ; îți rămîn îndatorat. îl fac s ă-mi fie obligat nu m ă costă nimic.
— Și ia spune, zicea Hynes, îl știi pe tipul acela cu, tipul care era acolo mai departe cu…-
Privi în jurul lor.
— Macferlan. Da, l-am v ăzut, spclse dl. Rl™m. Unde-î acuma ?
— M'Ferlan, spuse Hynes, mîzg ălind în carne țel. Nu știu cine-i ăsta. Așa-1 cheam ă ?
Se îndepărtă, privind în jur.
— Nu, începu dl. Bloom, întorcîndu-se și el și oprin-du-se. Stai ni țel, Hynes !
N-a auzit. Chiar. Unde-o fi disp ărut ? Nici un semn. Ei pe to ți. L-a văzut cineva aici pe…
Kapa i doi de 1. Omul invizibil. Do amne Dumnezeule, unde-o fi intrat ?
Un al șaptelea gropar ap ăru lîngă dl. Bloom s ă ia o lopat ă nefolosită.
;
— O, iart ă-mă.
Se dădu la o parte, sprinten.
Lutul, cafeniu, umed, începea s ă se arate din groap ă. Se ridica tot mai mult. S-a terminat
aproape. O movilit ă de bulgări umezi se ridica tot mai mult, se în ălța, și groparii î și odihneau
acum lope țile. Cu toții se descoperir ă iarăși pentru cîteva clipe. B ăiatul își propti coroana de o
133
r
margine, cumnatul pe a lui de un bulg ăre mare. Groparii î și puseră șepcile și se îndreptar ă cu Îopețile
către cărucior. Pe urm ă scuturară ușor fierul în iarb ă : curate. Unul se aplec ă să smulgă de pe tăiș un
smoc prelung de iarb ă. Altul, pâr ăsindu-și tovarășii, se îndep ărtă mergînd încet cu arma pe um ăr, lama
iucindu-i alb ăstrie. Tăcut, la capul mormîntului, un altul înf ășură frînghiile. A ța buricului. Cumnatul,
întorcîndu-se s ă plece, îi puse ceva în rnîna liber ă. Mulțumiri în tăcere. Se poate, domnule ; osteneal ă.
Clătinînd din cap. Știu eu asta bine. Pentru dumneavoastr ă doar să…
îndoliații se îndep ărtară încet, mergînd f ără țintă, pe alei ocolite, oprind u-se ci te pu țin să citească
vreun nume pe cîte un mormînt.
— Hai s ă ocolim pîn ă îa mormîntul șefului, spuse Hynes. Avem vreme.
— Haidem, spuse dl. Power.
O luară spre dreapta, urmîndu- și gîndurile încetinite. Cu evlavie, vorbi vocea aton ă a domnului Power.
— Unii zic c ă nici n-ar fi groapa asta. C ă sicriul i-ar îi fost umplut cu pietre. C ă într-o zi are s ă se

reîntoarcă.
Hynes clătină din cap.
— Parnell n-are s ă se mai întoarc ă niciodată, spuse el. E aici. tot ce a fost pierit^r din el. Pace
rămășițelor sale.
Dl. Bloom înainta neiuat în seam ă pe aleea lui, pe lîng ă îngerii întrista ți, cruci, columne sparte, cavouri
de familie, speran țe împietrite rugîndu-se cu ochii în ălțați, inimile și mîinile b ătrînei Irlande. Mai cu
cap ar fi s ă cheltuiasc ă toți banii ace știa pe vreo oper ă caritabilă pentru cei vii. Ruga ți-vă pentru
odihna sufletului lui. Se roag ă oare cineva cu adev ărat ? Piantea^ ă-1 aici și termină cu el. Ca prin gura
pivniței de cărbuni. Și pe urmă îi aruncă pe toți grămadă ca să cîștige timp. De ziua mor ților. Pe data
de douăzeci și șapte am s ă fiu la mormîntul lui. Zece șilingi pentru gr ădinar. Ii plive ște buruienile.
Bătrîn și el. încovoiat de tot și cu foarfecile cl ănțănind. Aproape de por țile morții. Care s-a dus dintre
noi. Care a p ărăsit viața aceasta. Ca și cum ar fi f ăcut-o de bun ă voie. Li se d ă brînci, la fiecare. Li se
răstoarnă găleata. Mai interesant dac ă ți s-ar spune ce au fost. Cutare și cutare, c ăruțaș. Eu am fost
comis voiajor cu
134
linoleumul. Eu am dat faliment și am plătit cinci șilingi pe lir ă. Sau al vreunei femei cu crati ța. Eu am
gătit mîn-căruri bune irlandeze. Elegie într-un cimitir de țară ar fi trebuit s ă fie poemul acela, al cui e,
Wordsworth sau Tho-mas Campbell. Intrat întru odihn ă spun protestan ții. Al bătrînului doctor Murren.
Marele doctor, îi spuneau acas ă. Oricum e pogonul lui Dumnezeu pentru ei. Frumu șică reședință de
țară. De curînd spoit ă și zugrăvită. Locul ideal s ă fumezi o țigară liniștit și să citești Church Times.
Anunțuri de căsătorie niciodat ă — înfrumuse țare. Coroane ruginite atîrnate de m ăciulii, ghirlande din
frunziș de bronz. Ieftin și trainic. Totu și florile sînt mai poetice. Celelalte pîn ă la urmă îți dau în
lehamite, nu se ofilesc niciodat ă. Nu exprim ă chiar nimic. Imortele.
O pasăre ședea pașnic cocoțată pe o creang ă de plop. Ca împ ăiată. Ca darul de nunt ă pe care ni 1-a dat
consilierul Hooper. Hu ! Nici nu se clinte ște. Știe că nu-s praștii pe-aici cu care s ă arunci în ea.
Animalele moarte, chiar și mai triste. Prostu ța de Milly s ă îngroape p ăsărică moarta atunci în l ădița de
surcele din buc ătărie, cu o cununi ță de margarete și frînturi de inimoare sf ărîmate peste mormînt.
Inima sfînt ă, poftim ; o și arată. Inima la vedere. Ar trebui s ă fie într-o parte, și roșie, vopsită, ca o
inimă de-a-dev ăratelea. Irlanda a fost închinat ă Sfintei Inimi, sau ce-o fi fost. Domnul pare în toate
felurile, numai încîntat nu. De ce atîta jale pe capul meu ? Ar veni atunci p ăsările să ciuguleasc ă; cazul
băiatului purtînd co șulețul cu fructe ; dar zicea c ă nu : ar fi trebuit s ă se sperie de b ăiat. Apollo,
pictorul ăla.
Ce mulți ! Toți ăștia de aici odinioar ă se plimbau prin Dublin. Cu credin ță plecați dintre noi. Cum e ști
tu acum a șa am fost noi odinioar ă.
Pe lingă asta, cum ai putea s ă-i ții minte pe to ți ? Ochii, mersul, vocea. Mda, vocea da : gramofonul.
Să ai un gramofon în fiecare mormînt sau s ă-1 ții acasă la tine. Dup ă masa duminec ă. Ia să-1 punem pe
tata mare s ăracul, Kraahraak! Heloohellohello grozavdebinemipare kraark
grozavdebinemipares ăvăvădiar hellohello îmiparehîc co-phrîmf. S ă-ți aduci aminte de glasul lui a șa
cum fotogra-fia- ți aduce aminte de fa ță. Altminteri n-ai mai putea s ă-i ții minte fa ța după cincisprezece
ani, să zicem. De exemplu
135
cine ? De exemplu vreun tip care-a murit pe vremea cînd lucram la Wisdom Hely.
Rțstr ! Pietri șul scrîșnind. Ia stai. Stai ni țel.
Privi atent într-o cript ă de piatră. Vreun animal. Stai ni țel. Uite-1.
Un șobolan cenu șiu, obez, trop ăi pe lîngă marginea criptei urnind din loc pietri șul. Un bătrîn cu stagiu
de lungă durată ; străstrăbunicul ; știe treburile. Vie țuitoarea cenu șie se strivi pe sub lespede,
zvîrcolindu-se s ă încapă dedesubt. Bun ascunzi ș pentru o comoar ă.
Cine stă aici ? Sînt depuse r ămășițele pămîntești ale lui Robert Emery. Robert Emmet, înhumat aici la
lumina tor țelor. Își face rondul.
I s-a dus și coada acuma.
Unul din ăștia n-are ce-alege cit ai bate din palme dintr-un om în toat ă firea, li lustruie ște oasele la
vedere oricine o fi fost. Pentru ei e carne de rînd. Un cadavru e carne stricat ă. Ei, și brînza ce-i ?
Stîrvul laptelui. Am citit în cartea aceea Călătorii în China că cei de-acolo spun c ă albul miroase a
stîrv. Mai bine crematoriul. Preo ții șînt contra cu trup și suflet. Se trudesc și ei pentru firma de
concurență. Antreprenori de arderi en gros și fabrican ți de cuptoare olandezi. Pe vremuri de molime.

Gropi cu var nestins s ă-i macine. Camere letale. Cenu șă întru cenu șă. Sau înmormîntarea pe mare.
Unde mai e turnul acela de demult al t ăcerii ? Mîncat de p ăsări. Pămînt, foc, ap ă. înecul se zice e cel
mai plăcut. îți vezi toat ă viața într-o fulgerare. Dar s ă.te mai și aducă înapoi la via ță nu. Totuși în aer
nu te pot îngropa. Din ma șina zburătoare. Mă întreb merge vestea cînd mai coboar ă pe unul proasp ăt.
Comunica ții subpămîntene. Asta de la ei am înv ățat-o. Nu m-ar surprinde. Pentru ei hran ă de soi.
Muștele se strîng chiar pîn ă nici n-a murit bine. Au și auzit de Dignam. Nu le pas ă de miros. Stîrvul se
și moaie într-o past ă albă ca sarea ; la miros la gust ca ridichile albe crude.
Porțile licăreau în fa ța lor ; deschise înc ă. Înapoi în lumea larg ă. Ajunge cu locul ăsta. Te aduce și pe
tine mai aproape de fiecare dat ă. Ultima dat ă cînd am fost aici am fost la înmormîntarea doamnei
Sinico. Și tata, săracul de el. Iubirea care ucide. Și chiar mai sap ă pămîntul noaptea cu lanterna ca în
cazul acela de care am citit ca s ă ajungă
136
1a femeile de curînd îngropate sau chiar putrezite scur-gîndu-li-se zeama prin groap ă. După o vreme ți
se face și frică. Am să-ți ies în cale dup ă moarte. Ai s ă-mi vezi fantoma dup ă moarte. Strigoiul meu
are să te bîntuie dup ă moarte. Este o alt ă lume dup ă moarte și numele ei este iadul. Nu-mi place lumea
cealaltă a scris ea. Nici mie nu-mi place. Mai aveam o gr ămadă de văzut și de auzit și de simțit încă.
Să simți ființe vii calde al ături de tine. Las ă-i pe ei să doarmă în paturile lor vierm ănoase. Nu pun ei
mina pe mine nici în runda asta. Paturi calde ; via ță caidă și sîngele pulsîndu- ți în vine.
Martin Cunningham ie și de pe o alee l ăturalnică, spu-nînd ceva cu mult ă gravitate.
Avocat cred. îl cunosc dup ă față. Menton. John Henry, avocat specialist în angajamente și procuri.
Dignam trecea pe la el pe la bi rou. Pe la Mat Dillon de demult. Serile cînd ne strîngeam la b ătrînul
Mat. Friptur ă rece de pas ăre, țigări, pahare cu b ăutură Tantalus. O inim ă de aur de-a dreptul. Da,
Menton. Și-a ieșit din pepeni în seara aceea la popice pentru c ă am intrat în el. La mine norocul pur și
simplu, înclina ția bilei. De ce o fi c ăpătat un dinte pe mine chiar a șa. Ură la prima vedere. Molly și
Floey Dillon înl ănțuite sub tufa de liliac, rîzî nd. E întotdeauna cîte unul a șa. îi sare țandăra dacă sînt
femei de fa ță. .
Are pălăria nițel boțită într-O parte. în tr ăsură probabil.
— Scuza ți-mă, domnule, spuse dl. Bloom lîng ă ei. Se oprir ă.
— 'Pălăria dumneavoastr ă e puțin strivită într-o parte, spuse cil. Bloom ar ătînd cu mina.
John Henry Menton îl privi fix o clip ă fără să schițeze nici un gest.
— Aici, îl ajut ă Martin Cunningham, ar ătînd și ci cu degetul.
John Henry Menton î și scoase p ălăria, îi îndrept ă cuta și netezi apoi fetrul cu grij ă de mineca hainei. î și
așeză cu un gest sec p ălăria la loc pe cap.
— Acuma e bine, spuse Martin Cunningham.
John Henry Menton î și- suci capul în jcs în semn de încuviin țare.
137
r
— Mulțumesc, spuse scurt. _ Pornir ă mai departe c ătre poartă. Dl. Bloom, cu avîntuî t ăiat,
rămase cu cî țiva pași în urmă, să nu-i audă vorbind. Martin îi arat ă cum se pune problema.
Martin e în stare ?? ~\ răsUcească pe un cap sec ca ăsta pe dup ă degetul mic f ără ca ălălalt să-și
dea seama despre ce e vorba.
Ochi de pe ște mort. Nu-i nimic. Are s ă-i pară rău poate dup ă aceea cînd o începe s ă înțeleagă.
Revanșa în felul acesta.
Mulțumesc. Ce mîndri ne mai ținem în diminea ța asta.
ÎN INIMA METROPOLEI HIBERNIENE85
în fața coloanei lui Nelson tramvaiele încetineau, manevrau pe alt ă linie, schimbau troleul,

porneau spre Blackrock, Kingstown, și Dalkey, Clonskea, Rathgar și Terenure, parcul
Palmerston și Rathmines de sus, Gr ădina Sandympunt, Rathmines, Ringsend și Turnul
Sandymount, Crucea lui Harold. Cu glas r ăgușit, controlorul, în salopeta lui Dublin United
Tramway Company, le striga direc țiile :
— Rathgar și Terenure !
— Haide odat ă la Grădina Sandymount !
In dreapta și în stînga, în paralel, cl ănțănind și sunînd din clopo țel, un vagon cu dou ă nivele și
altul cu unul singur pornir ă de la cap ătul liniei, cotir ă în jos pe linie, alunecînd unul al ături de
altul.
— Dă-i drumul, parcul Palmerston !
PURTÎND ÎNSEMNELE REGALE
Sub portalul Oficiului central po ștal, lustragiii țipau, îustruiau de zor. Parcate pe strada North
Prince furgo-netele violent stacojii ale po ștei majest ății sale, pe portiere etalînd ini țialele
regale, E.R. se umpleau zgomotos cu scrisori, cărți poștale, imprimate, pachete, asigurate și
francate, pentru livr ări locale, provinciale, în toat ă Anglia și peste mări.
DOMNII DE LA ZIAR
Căruțași încălțați cu ghete grosolane rost ogoleau butoaie cu vuiet în ăbușit din magaziile
Prince și le urcau cu bufnete pe platforma camionul ui de la fabrica de bere. Pa platforma
camionului de la fabrica de bere erau urcate cu bufnete butoaie cu vuiet în ăbușit rostogolite
din magaziile Prince de c ăruțași încălțați cu ghete grosolane. b&
— Aici e, spuse Murray Ro șcatul. Alexander Keyes.
— Taie-1 de-acolo, dac ă vrei, spuse domnul Bloom, și-1 duc eu la redac ție, la Telegraph.
Ușa biroului lui Ruttledge scîr țîi iarăși. Davy Stephens, miniatural în capa lui larg ă, cu o
pălărioară moale încunu-nîndu-i cîrlion ții, ieși cu un sul de hîrtii sub mantie, curier regal.
Foarfecile lungi ale lui Murray Ro șcatul desprinser ă anunțul din ziar cu patru t ăieturi experte.
Foarfeci și pasta de lipit.
— Trec prin tipografie, spuse domnul Bloom luînd pa-j traiul decupat din ziar.
— Acuma, sigur, dac ă mai vrea și-un paragraf, spuse grav Murray Ro șcatul, cu tocul dup ă
ureche, îi facem noi unul.
— Bine, spuse domnul Bloo m dînd din cap. îl conving eu.
Noi.
ONORABILUL WILLIAM BRAYDEN DIN OAKLANDS, SANDYMOUNT
Murray Ro șcatul îl bătu peste bra ț pe domnul Bloom cu foarfecele, șoptindu-i :
— Brayden.
Domnul Bloom se întoarse la timp ca s ă-1 vadă pe portarul ga lonat ridicîndu- și șapca
împodobit ă cu inscrip ție spre o siluet ă impozant ă care pătrundea printre afi șele de la Weekly
Freeman and National Press și Freeman's Journal and National Press. Butoaie de bere
Guiness vuind în ăbușit. Trecu impozant ă în sus, pe scar ă, cîrmuită de o umbrel ă, cu^o față
solemnă încadrată de barbă. Spinarea învestmîntat ă în stofă neagră urca treapt ă cu treaptă :
spi-
138
139
narea, tot creierul îi st ă în ceafă, cum spune Simon Deda-lus. Cute de carne trupeasc ă în
spinarea-i. Falduri grase în ceaf ă, grase, ceaf ă, grase, ceaf ă.
— Nu crezi c ă seamănă la față cu Mîntuitorul ? șopti Murray Ro șcatul.
Ușa biroului lui Ruttlegde șopti : ii, crii. Totdeauna a șază ușile una în fa ța alteia, a șa să poată
curentul s ă. Cînd intri. Cînd ie și.
Mîntuitorul : chip oval, încadrat de barb ă ; pred i cînd în amurg M ăria, Martha. Cîrmuit ă de o
umbrelă, sabie în lumina rampei : Mario tenorul H7.
— Sau cu Mario, spuse domnul Bloom.
— Da, se învoi Murray Ro șcatul. Dar și despre Mario se spunea c ă e ca o poz ă a

Mîntuitorului.
Isus Mario cu obraji ruja ți, pieptar și picioare ca fusul. Cu mina pe inim ă. în Martha.
Vi-ino, tu pierduio, Vi-ino, tu iubito.6S
CÎRJA PASTORALA ȘI PANA»
— Preafericitul a telefonat de dou ă ori în diminea ța asta, spuse grav Murray Ro șcatul.
Priveau cum dispar genunchi, t ălpi, ghete. Ceaf ă. Un băiat cu o telegram ă intră sprinten,
aruncă un plic pe tejghea și pieri și mai grăbit, cu un singur cuvînt :
— Freeman !
Domnul Bloom spuse încet :
— Mda, e și el unul dintre Mîntuitorii no ștri.
Un zîmbet blînd îl înso ți pe cînd ridica batantul tej-ghelii, pe cînd trecea prin canatul dintr-o
parte și apoi pe coridorul și scările întunecate și calde, peste scîndurile care acum îi
răspundeau cu ecouri. Dar are s ă poată să-i mențină tirajul ? Vuind, vuind.
împinse u șa batantă de sticlă și intră, pășind peste hîrtia de împachetat r ăspîndită pretutindeni.
Printr-o alee de murmure z ăngănitoare își urmă drumul spre boxa unde citea Nannetti.
140
CU SINCERE REGRETE ANUN ȚAM ACUM
REPAUSAREA UNUI PREA RESPECTAT CET ĂȚEAN DE
FRUNTE AL DUBLINULUI
Și aici, tot Hynes : relatarea despre înmormîntare probabil. Bufa-buf. Ast ăzi diminea ță
rămășițele pămîntești ale răposatului domn Patrick Dignam. Ma șinile astea fac dintr-un om
mici fărîme dacă-1 prind în ele. Ast ăzi stăpî-nesc lumea. Și mașinăriile lui trudesc din greu.
Ca și astea, i-au sc ăpat lui din mîn ă ; fermenteaz ă. Dau zor, se destram ă de zor. Și șobolanul
ăla cenușiu care se lupta s ă intre. 90
CUM SE DA LA LUMIN Ă UN MARE COTIDIAN
Domnul Bloom se opri în spatel e trupului firav al corec-J torului principal, admirîndu-i
creștetul lucitor. 91
Ciudat că nu și-a văzut niciodat ă adevărata lui patrie.' Irlanda țara mea. Deputat de la College
Green. A dat cu gura cît a putut c ă-i un simplu muncitor care- și vede de treaba lui. Anun țurile
astea și rubricile m ărunte fac s ă se vîndă săptămînalul, nu știrile stătute din gazetele oficiale.
A murit regina Anna. 92 Publicată, cu autoriza ția autorităților în anul o mie și. Reședință
situată în districtul Rosc-nailis, barona tul Tinnachinch. Pentru cei interesa ți, programul
conform statutului, privind num ărul catîrilor și poneilor exporta ți de Ballina. Via ța la țară.
Caricaturi. Snoava s ăptămînală cu Pat și Bull, de Phil Blake. Pagina Unchiului Toby pentru
cei mici. Întreb ări despre cultivarea bostanilor la țară. Stimate domnule redactor, care este
remediul potrivit pentru balonare și gaze ? Asta mi-ar pl ăcea și mie. Înve ți o grămadă,
învățîndu-i pe al ții. Nuanța personal ă — despre oameni ca dumneata și ca mine. Asta mai ales
în poze. Femei cu trup frumos f ăcînd baie pe o plaj ă de aur. Cel mai mare balon din lume. S-a
oficiat dubla c ăsătorie a surorilor. Doi miri rîzîndu- și cordial unul altuia. Și uite-1 și pe
Cuprani, tipograful. Mai irla ndez decît irlandezul de rînd.
Mașinile clănțăneau în m ăsura de trei pe patru. Buî, buf, buf. Dac ă acum ar avea un atac aici
și n-ar mai ști nimeni s ă le opreasc ă ar bufni a șa, mereu pe loc, și ar tot
141
tipări asta și asta, înainte și înapoi. Ce mai încurc ătură de mațe. Trebuie o minte limpede.
— Bine, o bag în edi ția de sear ă, domnule consilier, spuse Hynes.
Curînd-curind are s ă-i spună domnule primar. Se zice c ă-1 sprijină John Lunganul.
Fără să răspundă, corectorul principal mîzg ăli cuvîntul ,.pres ă"' pe un col ț al filei și-i făcu semn unui
tipograf. îi înmîn ă fila tăcut pe deasupra ecranului de sticl ă murdară.
— Bine, mul țumesc, spuse Hynes, dep ărtîndu-se. Domnul Bloom i se opri în cale.
— Dacă vrei să scoți ceva, casierul tocmai pleac ă acum să ia masa, spuse ar ătînd spre spate cu degetul
mare.
— Dumneata ai luat ceva ? întreb ă Hynes.

— Nu, spuse domnul Bloom. Gr ăbește-te și-1 mai prinzi.
— Mulțumesc, bătrîne, spuse Hynes. 11 tapez și eu. Porni gr ăbit spre Freeman's Journal.
Trei șilingi i-am împrumutat la Meagher. De trei s ăp-
tâmrni. Asta-i a treia aluzie.

URMĂRIND OMUL DE ACȚIUNE LA TREABA
Domnul Bîoom î și depuse t ăietura de ziar pe biroul domnului Nannetti.
— Scuza ți-mă, domnule consilier, spuse. Anun țul acesta, vede ți. Keyes, v ă aduceți aminte.
Domnul Nannetti examina t ăietura un timp și aprobă din cap.
— Vrea s-o b ăgăm pentru iulie, spuse domnul Bloom. N-aude. Nannan. Nervi de o țel.
Corectorul î și mișcă creionul c ătre anunț.
— însă o clipă, spuse domnul Bloom. Vrea s-o schimb ăm. Keyes, vede ți. Vrea dou ă chei
încrucișate deasupra.
Ce vacarm fac ma șinile astea. M-o fi în țeiegînd ce-i.
Corectorul se întoarse spre el, s ă-1 asculte, r ăbdător, și rîdicîndu- și un cot începu s ă se scarpine încet
la sub-, suoara jachetei de alpaca.
142
— Așa. spuse domnul Bloom, încruci șîndu-și degetele ar ătătoare la vîrfuri.
Să-1 fac să înțeleagă asta întîi.
Domnul Bloom, privind dintr-o parte pe deasupra crucii pe care o închipuise cu degetele, v ăzu fala
palidă a corectorului — cred c ă are nițică gălbinare — și mai în spate bobinele ascult ătoare care
împingeau înl ăuntru panglici uria șe de hîrtie. Zdranga. Zdranga. Mile întregi dac ă le desfășori. Ce se
întîmplă cu toate astea pe urm ă ? Mda, împachetezi carnea, pachete ; diferite utiliz ări, o mie și una de
lucruri.
Strecurîndu- și abil cuvintele în pauzele zdr ăngăni-turilor desen ă repede pe t ăblia de lemn br ăzdată de
zgîrieturi.
CASA (SAU CAMERA) KEYES (CHEILOR)
— Așa, vedeți. Două chei în cruce aici. Un cerc. Pe urm ă aici numele Alexander Keyes, ceai, vin și
băuturi spirtoase. Și așa mai departe.
Mai bine s ă nu-1 învăț eu pe el meseria lui.
— Știți și dumneavoastr ă, domnule consilier, ce vrea. Pe urm ă, deasupra, de jur împrejur.
Casa Cheia. Vede ți ? Credeți că-i o idee bun ă ?
Corectorul principal î și mută mîna cu care se sc ărpina mai spre coastele din jos și se rîcîi acolo, lini știt.
— Ideea, spuse domnul Bloom, ar fi Casa sau Camera cheilor. în țelegeți, domnule consilier,
parlamentul Insulei Man. Aluzie la autoguvernare. Turi știi, adică din Insula Man. î ți atrage
privirile. în țelegeți. Puteți s-o face ți așa ? ^
Să-1 întreb, poate, cum se pronun ță voglio acela9Î. Dar, dac ă de fapt, nu știe, îi fac s ă se simtă prost.
Mai bine nu.
— Putem s-o facem, spuse corectorul. Ai desenul ?
— îl găsesc eu, spuse domnul Bloom. Era-ntr-un ziar din Kilkenny. Au o sucursal ă și-acolo. Dau o
fugă pînâ-acolo și-1 caut. Atunci e bine, face ți așa și-ncă un text mic s ă atragă atenția. Știți și
dumneavoastr ă, chestiile
143
obișnuite. Calitatea întîi, autorizat ă. De mult ă vreme se tot sim țea nevoia. Și așa mai departe.
Corectorul st ătu pe gînduri un moment.
— Putem s-o facem, spuse. S ă ne dea o reînnoire de contract pe trei luni.
Un culegător veni să-i aducă un șpalt mototolit. Se apuc ă să-1 controleze t ăcut. Domnul Bloom r ămase
în picioare al ături, ascultînd zvîcnetul puternic al ma șinilor, privindu-i pe culeg ătorii apleca ți muți
peste cutiile lor.
ORTOGRAFIC
Trebuie s ă știe și cu ochii închi și ortografia la orice cuvînt. Febra șpalturilor. Martin Cunningham
astăzi diminea ță a uitat să ne pună întrebarea lui obi șnuită cum se scrie cutare. Amuzant s ă-i vezi cu a
m ba poate doi es a en te nu 1 doi es ment la s ăracul comis voiajor c ăutînd la simetrii pe sub zid de
cimitir. O prostie, nu ? Cimitirul intr ă aici de dragul simetriei.
Ar fi trebuit s ă i-o spun cînd și-a trîntit pe cap p ălăria aia înalt ă. Mulțumesc. Ar fi trebuit s ă-i torn una

despre-o p ălărie tuflită sau ceva. Nu, a ș fi putut s ă i-o spun. Pare nou ă și-acuma. S ă-i fi văzut mutra
atunci.
SUt. Partea cea mai de jos a primei ma șini se smuci în afar ă cu tava ei sUt primul teanc de ziare
frumos împ ăturite. Sllt. Aproape ca un om sllt s ă-ți atragă atenția. Face și ea eforturi dup ă cum se
pricepe să vorbeasc ă. Ei ușa aia sllt scîr țîind, parc ă te ruga s-o închizi. Orice lucru vorbe ște în felul lui.
Sllt95.
CUNOSCUT DEMNITAR BISERI CESC O COLABORARE EXCEP ȚIONALA
Corectorul înapoie foaia cu șpaltul pe nea șteptate, spunînd :
— Stai! Unde-i scrisoarea arhiepiscopului ? Trebuie s-o repet ăm în Telegraph. Unde-i ăsta, cum-îi-
zice ?
Privi în jur spre ma șinile lui zgomotoase și care nu-1* răspundeau.
144
— Monks, domnule consilier ? întreb ă o voce dinspre culeg ători.
— Da. Unde-i Monks ?
— Monks !
Domnul Bloom î și luă înapoi tăietura de ziar. E timpul s ă o iau din loc.
— Atunci, v ă obțin eu desenul, domnule Nannetti, spuse, și dumneavoastr ă, știu, o să-i dați
un loc bun.
— Monks !
— Da, domnule.
Contractul reînnoit pe trei luni. Are s ă trebuiasc ă mai întîi să-i dau nițel cu gura. S ă încerc. S ă le spun
de august ; bun ă idee ; e luna cu expozi ția de cai. Balls-bridge. Vin de peste tot turi ști pentru expozi ția
cabalină.
TATĂL ECHIPEI DE ZI
Trecu prin sala culeg ătorilor pe ling ă un bătrîn, în-convoiat, cu ochelari. în șorț. Bătrînul Monks,
părintele echipei de zi. Ce de lucruri amestecate trebuie s ă-i mai fi trecut prin mîini la vremea lui :
anunțuri mortuare, reclame de cîrciumi, cuvînt ări, divorțuri, găsit înecat. Se apropie și el de cap ătul
drumului acum. Om serios, sobru, cu ceva b ănișori strînși deoparte la casa de economii, pun pariu.
Nevastă-sa știe să gătească bine, să spele rufe. Fiic ă-sa cu ma șina de cusut în salona ș. O fată simplă,
cu picioarele pe p ămînt, la ea nu merg prostiile.
ȘI IATA CA A FOST S ĂRBĂTOAREA PA ȘTILOR
Se opri din mers s ă-1 priveasc ă pe un zețar cum distribuia cu îndemînare caracterele. Le cite ște de-a-
ndoa-selea întîi. Și ce repede. î ți trebuie ceva exerci țiu, man-giD kcirtaP. Tata, săracul, cu cartea
hagadah, citind de-a-nd ăratelea, cu degetele spre mine. Pessach. 9(; La anul la Ierusalim. Doamne. O,
Doamne ! Toat ă chestia aia care nu se mai termin ă, cum ne-au scos din țara Eghiptului și întru cea a
robiei aileluia. Shema Israel Adonai Elohenu. Nu, asta-i cealalt ă. Pe urmă, cei doisprezece fra ți, fiii lui
Iacob. Și pe urmă mielul și pisica și cîinele și toiagul și
145
apa și măcelarul și pe urmă îngerul mor ții îl omoar ă pe măcelar și acela-i omoar ă pe boi și
cîinele omoar ă pisica, Pare cam prostesc pîn ă ajungi să te gîndești mai bine. înseamn ă că
există o dreptate numai c ă fiecare-1 m ănîncă pe oricare din ceilal ți. în fond, asta-i via ța. Ce
repede-și face treaba. Practica te face pe rfect. Parc-ar ved ea cu degetele. 97
Domnul Bloom ie și din mijlocul zgomotelor zdr ăngăni-toare, prin galerie, mai departe spre
palier. Acuma s-o iau cu tramvaiul tot drumul pîn ă acolo și poate nici s ă nu-1 găsesc ? Mai
bine să-i telefonez întîi. Ce num ăr are ? Ca la firma Citron. Dou ăzecișiopt patru patru.
NUMAI CA ÎNC Ă O DATA S ĂPUNUL ACELA
Cobora pe scara principal ă. Cine dracu' a mîzg ălit peste tot pe pere ți aici cu chibrituri arse ?
S-ar zice c-au f ăcut un pariu. Miroase greu, unsuros, totd eauna în atelierele astea. Cleiul
călduț de la Thom -de-alături cînd eram și eu acolo.
își scoase batista s ă-și tamponeze nasul. Citronl ămîie ? A, s ăpunul, eu l-am pus acolo. S ă-1
scot din buzunar. Punîndu- și la loc batista scoase s ăpunul și-1 puse deoparte, încheiat, în
buzunarul de la spate al pantalonului.
Cu ce parfum î și dă soția ta ? Aș mai putea s ă trec pe-acas ă ; tramvaiul ; am uitat ceva. S ă văd
înainte de se îmbrac ă. Nu. Tocmai. Nu.

Un hohot brusc de rîs ascu țit se revărsă dinspre birourile de la Evening Telegraph. Știu cine-i
ăsta. Ce s-o fi întîmplat ? S ă intru un minut s ă dau telefonul acela. Ned Lambert e.
Intră încetișor.
ERIN, VERDE JUVAER AL MARII DE ARGINT93
— Trece fantoma93, murmură încetișor cu arom ă de biscuit profesorul MacHugh c ătre
geamul pr ăfuit.
Domnul Dedalus., privind dinspre c ăminul gol c ătre fața batjocoritoare a lui Ned Lambert, o
întrebă acru :
— Cristoase, nu- ți dă așa o arsură în spate jos ? Ned Lambert, a șezat la mas ă, citi mai departe
:
146
"— Sau iarăși, luați seama la șerpuirile unui izvora ș susurâtor cum șopotește în calea-i,
suflat de zefiruri abia sim țite, sau răzvrătindu-se împotriva obstac olelor pietroase, c ătre
apele tălăzuitoare ale albastrei st ăpîniri a lui Neplun, printr e maluri acoperite de mu șchi,
cînd se joac ă asupră-i lumina sl ăvită a soarelui sau prin um brele aruncate pe sînu-i
îngîndurat de frunzi șul boltit bogat al uria șilor pădurii. Ce spui de asta, Simon ? întreb ă pe
deasupra ziarului. Ce sp ui de asta, ca mostr ă de ton grandios ?
— își schimbă băutura, spuse domnul Dedalus.
Ned Lambert, rîzînd, lovi cu palma în ziarul de peste genunchi, repetînd :
— Sînul îngîndurat și frunzișul bortit bogat m. Să-ți bați copiii.
— Și Xenofon privea peste cîmpia Maratonului101, spuse domnul Dedalus, privind iar ăși
peste cămin și către fereastr ă, și Maratonul privea c ătre mare.
•— Ajunge, strig ă profesorul MacHugh dinspre fereastr ă. Nu mai vreau s ă mai aud nici o
vorbă din toată chestia asta.
înghiți bucata de biscuit din care mu șcase și, înfometat, se preg ăti să muște din biscuitul pe
care-1 ținea în mîna cealalt ă.
Niște prostii pompoase. Vorbe goale. Ned Lambert o ia u șor de tot ast ăzi, văd. îți cam dă
peste cap ziua toat ă, o înmormîntare. Se zice c-ar fi un om influent. Chatter-ton b ătrînul,
vicecancelarul, e fratele lui bunicu-s ău, sau tatăl fratelui lui bunicu-s ău. Aproape nou ăzeci de
ani, cică. Editorialul cu necrologul lu i e poate scris de mult. Tr ăiește ca să le facă lor în necaz.
Poate se duce chiar el înainte. Johnny, f ă loc pentru nenea 102. Prea onorabilul Hedges Eyre
Chatterton. Mi-nchipui c ă-i mai scrie și-acum cîte un cec sau dou ă cu mîna tremurînd la zilele
cînd trebuie s ă scoată el paraua. Ce mai plea șcă pe el cînd o muri. Aleluia.
— Numai înc ă un spasm, spuse Ned Lambert.
— Ce-i asta ? întreb ă domnul Bloom.
— Un fragment recent descoperit din Cicero, r ăspunse pompos profesorul MacHugh.
Frumoasa noastr ă patrie.
147
SCURT DAR LA OBIECT
:— A cui patrie ? spus e simplu domnul Bloom.
— întrebare cît se poate de pertinent ă, spuse profesorul me șterind. Cu accentul pe a cui.
— Patria lui Dan Dawson, spuse domnul Dedalus.
— E discursul lui de azi-noapte ? întreb ă domnul Bloom.
Ned Lambert aprob ă din cap.
— Dar asculta ți asta, spuse.
Clanța îl izbi pe domnul Bloom în șale cînd cineva de afar ă împinse u șa.
— Scuză-mă, spuse J.J. O'Molloy intrînd. Domnul Bl oom se trase sprinten la o parte.
— Dumneata s ă mă ierți, spusp
— Bună ziua, Jack.
— Intră. Intră.
— Bună ziua.

— Ce faci, Dedalus ?
— Bine. Și dumneata ?
J.J. O'Molloy cl ătină din cap.
TRIST
Era cel mai de ștept dintre tinerii de la barou at unci Acuma a intrat în declin, s ăracul. Roșeața
asta de tuberculos înseamn ă că-i pe ducă. Pe muchie de cu țit Ce-o n cu el, m ă întreb. Necazuri
cu banii.
— Sau iarăși, dacă urcăm spre culmile îngem ănate ale mun ților.
— Ce bine ar ăți.
— Poate fi v ăzut redactorul șef ? întreb ă J.J O'Molloy privind spre u șa biroului.
— Și-ncă cum văzut, spuse profesorul MacHugh V ăzut și auzit. E în sfînta sfintelor cu
Lenehan 103.
J. J. O'Molloy se îndrept ă spre pupitrul înclinat și începu s ă răsfoiască îndărăt filele trandafirii
ale colecției.
Clientela îl p ărăsește. Un ratat. Și-a pierdut curajul. Cartofor . Datorii de onoare. Culege
furtuna. Pe vremuri primea clien ți grași de la D. și T. Fitzgerald. Ăștia poartă peruci ca s-arate
că au materie cenu șie. Se vede c ă au
148
cap și după manșete, ca statuia din Glasnevin. Cred c ă i'ace și ceva literatur ă la Express cu
Gabriel Conroy. Un tip citit. Myles Crawford a început la Independent. Nostim cum ăștia de
la ziare se dau dup ă vînt cînd aud de vreo ocazie nou ă. Giruete de vînt. Sînt și calzi și reci
deodată. Nici nu știi cînd să-i crezi. Fiecare chesti e trebuie s-o crezi, pîn ă-o auzi pe-
următoarea. Se încaier ă de-și smulg părul din cap unul altuia prin ziare, și pe urmă, dintr-o
dată se dezumfl ă cu totul. Numai o clip ă trece, și salut bătrîne, ce bine-mi pare c ă te-ntîlnesc.
— A, asculta ți, ce Dumnezeu, se rug ă Ned Lambert. Sau iarăși, dacă urcăm spre culmile
îngemănate ale mun ților…
— Bombastic ! întrerupse profesorul moroc ănos. Termin ă odată cu flecarul ăsta îngîmfat !
— Munților, continuă Ned Lambert, înălțîndu-se uria și tot mai sus, s ă ne scalde, cum ar
veni, sufletele…
— Să-i scalde lui buzele, spuse domnul Dedalus. Dumnezeule sfinte și îndurător ! Da ? Și
primește și bani pentru a șa ceva ?
— Cum ar veni, în bog ăția de priveli ști ale Irlandei, f ără seamăn, în pofida atît pe de drept
lăudatelor modele în alte regiuni nepre țuite, cunoscute pentru frumuse țea lor, cu dumbr ăvi
umbroase și cîmpii unduitoare și pajiști strălucitoare de verdea ță primăvăratecă,
însuflețite de scînteietoarea, str ăvezia, transcendentala lumin ă a blîn-dului, tainicului
7iostru amurg irlandez…
GRAIUL S ĂU NATAL
— Acuma luna, spuse profesorul MacHugh. A uitat de Hamlet m.
— Care învăluie ca într-o mantis priveli ștea, cît vezi cu ochii și te adînce ște în așteptare
pînă ce discul licăritor al lunii porne ște să-și iradieze în îtr ălucire splendoarea de argint.
^ '
— O ! strig ă domnul Dedalus dînd glas cu geam ăt deznădăjduit, scîrn ă cu ceapă ! Gata,
Ned. Viața-i și-așa prea scurt ă. i
149
Își scoase cilindrul și, suflînd ner ăbdător peste mus-ta ța-'i stufoas ă, își trecu ca un galez
degetele r ășchirate prin p ăr.
Ned Lambert arunc ă ziarul deoparte, chicot ind cu încîntare. O clip ă mai tîrziu un fel de l ătrat
răgușit de rîs explod ă peste chipul neras, cu ochela ri negri ai prof esorului MacHugh.
:— Daw-cel-cleios ! strig ă.
CE SPUNEA WETHERUP
Rînjesc și acum cînd v ăd chestiile astea tip ărite, dar a șa ceva se înghite ca pîinea cald ă.

Dealtfel, el are și nu știu ce fel de afacere cu brut ăriile, nu ? De asta-i și spun Daw-cel-cleios.
Oricum, și-a căptușit bine cuibul. Fiic ă-sa logodit ă cu individul acela de la percep ție, ăla cu
mașina. Frumos 1-a mai ag ățat. Casă deschisă, petreceri. Cu t ămbălău mare. A șa zicea
întotdeauna și Wethe-rup. Trebuie s ă știi să ți-i cîștigi prin stomac.
Ușa dinspre birou se deschise cu violen ță și o față stacojie, cu cioc ca de pas ăre, cu o creast ă
de păr, moale ca puful, zvîcni în ăuntru. Ochi îndr ăzneți albaștri îi scrutar ă cercetător și un glas
aspru, spart, întreb ă :
— Cee?
— Și iată-1 și pe falsul senior de țară în persoan ă 105, spuse mărinimos profesorul MacHugh.
— Ieșiafarădeaici, pedagog zaharisit și prăpădit ! spuse redactorul șef în semn de
salut.
— Haide, Ned, spuse domnul Dedalus punîndu- și pălăria. Trebuie s ă beau ceva dup ă chestia
asta.
— Să bei, strigă redactorul șef. Nu se serve ște băutura înainte de ora liturghiei.
— Pe bun ă dreptate, spuse domnul Dedalus ie șind. Hai, Ned.
Ned Lambert se l ăsă să alunece de pe mas ă. Ochii alba ștri ai redactorului șef călătoriră spre
chipul domnului Bloom, umbri ți de un surîs.
— Vii cu noi, Myles ? întreb ă Ned Lambert
150
SÎNT EVOCATE BÂTÂLII MEMORABILE
— Miliția din North Cork108 ! strigă redactorul șef pășind către consola c ăminului. Am
învins de fiecare dat ă ! North Cork și ofițerii spanioli !
— Unde asta, Myles ? întreb ă Ned Lambert a țintin-du-și privirea gînditoare spre vîrful
ghetelor.
— în Ohio ! țipă redactorul șef.
— Chiar a șa, să știi, încuviin ță Ned Lambert. Ie șind, îi șopti lui J.J. O'Molloy :
— D.T. incipient. Trist caz.
— în Ohio ! cronc ăni strident redactorul șef ridi-cîndu- și spre ei fa ța stacojie. Ohio al
meu !
— Un eretic perfect, spuse profesorul. Una lung ă, una scurt ă, una lung ă.
O, EOLIAN Ă HARFA
Scoase un fir de a ță pentru cur ățat dinții și, rupînd o bucat ă, o făcu să vibreze îneîntat între doi
dinți rezonanți, murdari.
— Bingbang, bingbang.
Domnul Bloom, constatînd c ă drumul e liber, porni spre u șa biroului.
— Numai o clip ă, domnule Crawford, spuse. Vreau s ă dau un telefon în leg ătură cu o
reclamă.
Intră.
:— Ce facem cu editorialul pentru ast ă-șeară ? întrebă profesorul MacHugh apropiindu-se de
redactorul șef si lăsîndu-și o mînă pe umărul lui.
— Se aranjeaz ă, spuse Myles Crawford mai lini știt.' Nu-ți face dumneata griji. Salut, Jack. E-
n regulă.
— Bună ziua, Myles, spuse J.J. O'Molloy, l ăsînd filele pe care le ținuse în mîn ă să cadă moi
la locul lor în colec ție. Astăzi e procesul, escroche ria aia cu Canada ?
Telefonul zurui în ăuntru.
— Douăzeci și opt… Nu, dou ăzeci… Patru, patru… Da:
151
r
GHICIȚi-L PE ÎNVING ĂTOR
Lenehan ie și din birou ținînd în min ă formularele editate de Sports.
— Cine vrea un pont sigur pentru cupa de aur ? întreb ă el. Sceptru c ălărit de O. Madden.

Aruncă formularele pe mas ă.
Țipetele micilor vînz ători de ziare care se auzeau descul ți în hol izbucnir ă deodată mai aproape și ușa
se deschise smucit ă.
— Șșș, spuse Lenehan. Aud po șnet de fași. Profesorul MacHugh str ăbătu încăperea și-1 apucă de
guler pe un b ăiețaș înspăimîntat. pe cînd ceilal ți se risipir ă afară prin hol și în jos pe trepte. Foi țele cu
formularele fo șniră în curentul de aer sLîrnit, î și luară zborul, plutir ă molatec prin aer în arabescuri
albastre și pe sub mas ă se lăsară încet la p ămînt.
— Nu eu am fost, domnule. B ăiatul ăla mate m-a împins, domnule.
— Zvîrle-1 afar ă și închide u șa, spuse redactorul șef. S-a stîrnit un adev ărat uragan.
Lenehan începu s ă culeagă cu mîna foi țele de pe podea, icnind cînd se aplec ă de două ori la rînd.
— Așteptăm ediția special ă cu cursele de cai, domnule, spuse b ăiatul. Pat Farrel a fost care m-a
împins, domnule.
Arătă cu degetul spre dou ă chipuri care tr ăgeau cu ochiul pe dup ă canat.
— El e, domnule.
— Afară cu tine de-aici, spuse profesorul MacHugh
răgușit.
î! îmbrînci pe b ăiat afară și trînti ușa. J.J. O'Molloy întorcea filele fo șnind, murmurînd, c ăutînd :
— Continuare la pagina șase, coloana a patra.
— Da… Evening Telegraj)h aici, spunea domnul Bioom la telefon în birou. E-acolo patronul… ? Da,
Telegraph… Unde ?… Aha ! La ce licita ție ?… Aha ! în țeleg… Bine. îl g ăsesc eu.
152
URMEAZ Ă O COLIZIUNE
Clopoțelul zurui din nou cînd închise. Intr ă grăbit și se ciocni de Lenehan care se lupta s ă-și îndrepte
trupul cu o a doua foi ță în mînă.
— Pardon, monsieur, spuse Lenehan ag ățîndu-se de el o clip ă și făcînd o grimas ă.
— Vina mea, spuse domnul Bloom l ăsîndu-se prins în bra țe astfel. Te-am lovit ? M ă grăbeam.
— Genunchiul, spuse Lenehan.
Chipul îi lu ă o expresie comic ă și gemu, frecîndu- și genunchiul.
— Acumularea de anno Domini.
— Iartă-mă, spuse domnul Bloom.
Merse pîn ă la ușă și, ținînd-o întredeschis ă, se opri acolo o clip ă. J.J. O'Molloy trînti filele grele într-o
parte. Vacarmul stîrnit de dou ă glasuri ascu țite, de o muzicu ță de gură, născu ecouri în holul pustiu
dinspre vînz ătorii de ziare a șezați acolo pe trepte.
Noi sîntem b ăieții din Wexford
Care ne-am b ătut cu inima și cu brațele.107
EXIT BLOOM
— Dau o fug ă pînă la promenada Burlacilor, spuse domnul Bloom, în leg ătură cu anunțul acela al lui
Keyes. Vreau s ă-1 pun la punct. Mi-au spus c ă e acolo, la galeriile Dillon.
Le privi un moment, nehot ărît, chipurile. Redactorul șef, sprijinit de consola c ăminului, cu capul
proptit de o mîn ă, își întinse deodat ă un braț în gest amplu.
— Mergi ! spuse. Lumea e în fa ța dumitale.
— Mă întorc numaidecît, spuse domnul Bloom ie șind precipitat.
J.J. O'Molloy lu ă foițele din mîna lui Lenehan și le citi, suflînd u șor între ele s ă le despart ă una de alta,
fără să facă vreun comentariu.
— Obține el reclama aia, spuse profesorul privind prin ochelarii cu ram ă neagră peste perdelu ța de la
fereastră. Ia uite cum se mai țin pușlamalele astea mici dup ă el.
1 153
L
'— Ia să văd ! Unde ? strig ă Lenehan alergînd spre fereastr ă.
O PROCESIUNE PE STRADA

Ămîndoi surîdeau pe deasupra perdelu ței la șirul de vînz ători de ziare care zburdau în urma domnului
Bloom, ultimul dintre ei tr ăgînd în zigzag alb în suflarea brizei' un simulacru ironic de zmeu, cu o
coadă de panglicu țe albe.
— Ia te uit ă la golanii ăștia după el, și ce tămbălău mai fac, spuse Lenehan, s ă mori de rîs, nu alta. O,
am să-mi scrîntesc coastele ! Uite-1, cu picioarele alea de elefant, cum ocup ă tot trotuarul. Și-ăia, cu
drăciile lor, dup ă el. Cum îl imit ă, pe la spate.
începu să danseze mazurc ă, în caricatur ă precipitat ă de-a lungul camerei, cu picioarele lunec ătoare
prin fața căminului înspre J.J O'Molloy care îi depuse foi țele în mîinile ridicate s ă le primeasc ă.
— Ce-i asta ? spuse Myles Crawford tres ărind. Unde-s ăilalți doi ?
— Cine ? spuse profesorul întorcîndu-se spre el. S-au dus pîn ă la Oval, s ă bea ceva. E și Paddy
Hooper acolo, cu Jack Hali. A venit de-azi noapte.
— Haide atunci, spuse Myles Crawford. Unde mi-e p ălăria ?
Intră cu mers sacadat în birou, dîndu- și la o parte clapa de la spate a jachetei, sunîndu- și cheile din
buzunarul de la spate. Apoi z ăngăniră prin aer și lovindu-se de lemn cînd î și încuia sertarul mesei.
— E pornit pe calea cea bun ă, spuse profesorul Mac-Hugh cu glas sc ăzut.
— Așa pare, spuse J.J. O'Molloy sco țîndu-și tabachera, și murmur ă mai departe gînditor, dar lucrurile
astea nu-s întotdeauna a șa cum par. Cine are cele mai multe chibrituri ?
CALUMETUL PÂCII
Ii oferi profesorului o țigară și-și luă și el una. Lenehan scap ără prompt un chibrit și le aprinse țigările
pe
154
rind. J.J. O'Molloy î și deschise din nou tabachera și i-o oferi.
-— Thanky vous, spuse Lenehan servindu-se.
Redactorul șef ieși din birou cu o p ălărie de paie tras ă strîmb pe frunte. Declam ă cîntător, arătînd
solemn cu degetul spre profesorul MacHugh :
Rangul și gloria te-au ispitit. Imperiul inima ți-o a vrăjit. 108
Profesorul rînji, lingîndu- și buzele prelungi.
— He ? B ătrînul imperiu v roman dracului ? spuse Myles Crawford.
Scoase o țigară din tabachera deschis ă. Lenehan, aprin-zîndu-i-o cu gra ție grăbită, spuse :
— S-ascult ăm în tăcere ghici-ghicitoarea mea nou-nou ță.
— Impeiium romanum, spuse înceti șor J.J. O'Molloy. Sun ă mai nobil decît britanic sau Brixton 1Oi).
Cuvintele astea te fac parc ă să te gîndești la grăsime pe foc.
Myles Crawford î și suflă primul fum cu violen ță spre tavan.
— Asta e, spuse. Noi sîntem gr ăsimea. Tu și cu mine sîntem gr ăsimea pe foc. N-avem șanse nici cît
un bulgăre de zăpadă în iad.
MĂREȚIA CARE A FOST ROMA »°
— Stați un moment, spuse profesorul MacHugh ridi-cînd în aer dou ă gheare lini știte. Nu trebuie s ă ne
lăsăm înșelați de cuvinte, de sunetul vorb elor. Ne gîndim la Roma, imperial ă, imperioas ă,
imperativ ă.
își întinse bra țe retorizante dintre man șete roase, p ătate, și făcu o pauz ă :
— Ce-a fost civiliza ția lor ? Vast ă, recunosc ; îns ă josnică. Cloace 111 : haznale. Evreii în pustie
și pe vîrful muntelui au spus : Este bine s ă fim aici. S ă înălțăm un altar lui Iehova. Romanul, ca și
englezul care vine pe urmele sale, a adus pe fiecare țărm pe care a pus piciorul (pe țărmul nostru nu și
1-a pus niciodat ă) doar obsesia lui
155
cloacală. Privea în jurul lui înf ășurat în tog ă și zicea : Este bine s ă fim aici. S ă construim un water-
closet.
— Ceea ce au și făcut, în consecin ță, spuse Lenehan. B ătrînii și străvechii noștri strămoși, așa cum
citim în capul întîi din Guinez ăin, nu erau obiectivi cînd venea yorba de fluxul curg ător.
— Erau și ei niște domni ai naturii, murmura J.J. .O'Molloy. Dar avem și dreptul roman.
— Și Pillat din Pont este profetul lui, r ăspunse profesorul MacHugh.
— Știți povestea cu marele șef, baronul Palles ? întreb ă J.J. O'Molloy. La dineul universit ății regale.
Toată lumea-și dăduse drumul la caii cei mari…
;— întîi ghicitoarea mea, spuse Lenehan. Sînte ți gata ?
Domnul O'Madden Burke, înalt în cenu șiu abundent de tweed de Donegal intr ă dinspre hol. Stephen

Dedalus, urmîndu-1 î și scoase p ălăria pășind înăuntru.
r— Entrez, mes enjants ! strigă Lenehan.
— însoțesc un postulant, spuse melodios domnul O'Madden Burke. Tinere țea condus ă de Experien ță
în vizită la Autoritate.
— Ce mai face ți ? spuse redactorul șef întinzînd o jmîn ă. Intrați. Bătrînul dumitale tocmai acum a
ieșit.
Lenehan spuse, c ătre toată lumea :
— Tăcere ! Ce oper ă e ca o femeie frigid ă ? Reflecta ți, cumpăniți, excogita ți, răspundeți.
Stephen întinse foile dactilografiate ar ătînd spre titlu și semnătură.
— Cine ? întreb ă redactorul șef. Bucata rupt ă.
:— Domnul Garret, Deasy, spuse Stephen.
— Curvarul ăla bătrîn, spuse redactorul șef. Cine a rupt-o ? Ce, i-a venit pe nepreg ătite.
156
Pe pînze gr ăbite de flăcări Din miaz ăzi unde furtuna sufla Vine el, palidul vampir, Gura lui o caut ă
pe-a mea.
— Bună ziua, Stephen, spuse profesorul, venind s ă-i citească peste um ăr. Bot și copite ? Te-ai apucat
de…
Bardul bivolilor binevoitor.
SCANDAL ÎNTR-UN BINECUNOSCUT RESTAURANT
— Bună ziua, domnule profesor, spuse Stephen ro șind. Scrisoarea aceasta nu e a mea. Domnul Garret
Deasy m-a rugat s-o…
— O, îl știu, spuse Myles Crawford, și-o știu și pe nevast ă-sa. Băbătia cea mai ar țăgoasă pe care-a
lăsat-o bunul Dumnezeu pe lumea asta. Doamne, p ăi ea are boala botului și copitelor, po ți să fii sigur.
Seara aia cînd i-a aruncat chelnerului supa-n cap la Steaua și Jartiera. Oho !
Femeia a adus păcatul pe lume. Pentru Elena, soa ța lui Menelaus, care-a fugit de acas ă, zece ani de
zile grecii. O'Rourke, prin țul de Breffni.113
— Acuma-i v ăduv ? întreb ă Stephen.
~- Da, pentru moment, spuse Myles Crawford, în timp ce ochii îi parcurgeau manuscrisul. Caii
împăratului. Habsburg. Un irlandez i-a salvat via ța pe meterezele Vienei. Nu uita asta ! Maximilian
Karl O'Donnell, Graf von Tirconnell în Irlanda.1W Și-a trimis mo ștenitorul 'ncoace, s ă-1 facă pe rege
feldmareșal austriac.115 Iese ceva urît acolo într-o zi. Gî ște sălbatice.11G O, da, de fiecare dat ă. Să nu
uitați asta !
— Chestia e dac ă n-a uitat-o el ? spuse lini știt J.J. O'Molloy învîrtind într e degete un presse-papier în
formă de potcoav ă. Să salvezi via ța prinților nu-i o afacere prea rentabil ă.
Profesorul MacHugh se întoarse spre el.'
— Și dacă n-ar fi ? spuse.
— Să vă spun eu cum a fost, începu Myles Crawford, Intr-o zi, un ungur…
157
CAUZE PIERDUTE SE POMENE ȘTE NUMELE UNUI NOBIL MARCHIZ
— Noi totdeauna am fost loiali cauzelor pi erdute, spuse profesorul. Succesul înseamn ă pentru
noi moartea intelectului și a imagina ției. Noi n-am fost niciodat ă loiali față de înving ători. Ii
slujim doar. Eu de pild ă îi învăț pe alții limba asta strident ă de sorginte latineasc ă. Vorbesc
limba unei rase a c ărei mentalitate și-a găsit culmea în maxima : timpul e bani. ll7 Dominație
materială Dominus ! Doamne ! Unde e spiritualitatea ? Doamne Isuse Cristoase ! Doamne
Lordule Salysbury.118 O sofa într-un club aristocratic. Ins ă grecii !

KYRIE ELEISON
Un surîs de lumin ă îi limpezi ochii încadra ți de rame negre, îi lungi și mai mult buzele
prelungi.
— Grecii ! spuse iar ăși. Kyrios ! Strălucitor cuvînt ! Vocale pe care semi ții și saxonii nu le
cunosc. Kyrie ! Aureola intelectului. Kyrie eleison ! Făcătorul de closete și constructorul de
cloacă nu vor fi niciodat ă stăpînitorii spiritului nostru. Sîntem vasalii cavaleriei catolice a
Europei care s-a n ăruit la Trafalgar și ai imperiului spiritului, nu un imperium, care s-a coborît
în adîncuri odat ă cu flota atenian ă la Aegospotami.i19 Da, da. S-au coborît în adîncuri.

Pirrus, înșelat de un oracol, a f ăcut o ultim ă încercare s ă mai întoarc ă vremurile de aur ale
Greciei, Loial unei cauze pierdute.
Se îndepărtă de ei, pornind spre fereastr ă.
— Au pornit la b ătălie, spuse întunecat domnul O'Mad-den Burke, dar totdeauna au c ăzut.120
— Buhuhu ! plînse Lenehan cu pu țin zgomot. Din cauza unei pietre cu care a dat cineva
în el în a doua jum ătate a dimine ții. Sărmanul, s ărmanul, s ărmanul, Pirus ! m
Șopti apoi aproape de urechea lui Stephen;
153
LIMERICKUL LUI LENEHAN 12a
Este un înv ățat MacHugh mai gras ăecît toți Care poart ă ochelari monta ți pe negrele ro ți.
Cum vede dublu oricum De ce s ă-i mai poarte de-acum ?
Nu pot să văd unde-i Joe Miller aici. Parc ă dumneata po ți ?
In doliu dup ă Salust, cum zice Mulligan. Ca re i-a murit dracului mama.
Myles Crawford îngr ămădi foile într-un buzunar de la hain ă.
— E bine, se face, spuse. Citesc eu restul dup ă asta. Se aranjeaz ă.
Lenehan î și întinse mîinile în semn de protest
— Și ghicitoarea mea ? spuse. Ce oper ă e ca o femeie frigid ă ?
— Operă ? Fața de sfinx a domnului O'Madden Burke repet ă ghicitoarea.
Lenehan anun ță binedispus :
-— Roșa din Castilia. Nu vă prindeți ? Roza de casta-Lia. He !
îl împinse înceti șor pe domnul O'Madden Burke în splin ă. Domnul O'Madden Burke se frînse
grațios peste umbrel ă icnind pref ăcut.
— Ajutor ! suspin ă el. Simt o sl ăbiciune puternic ă.123 Lenehan, ridicîndu-se în vîrful
picioarelor, îi f ăcu vînt
grăbit cu foițele foșnitoare.
Profesorul, revenind pe Ung ă pupitrul cu colec ția de ziare, î și trecu mîna peste cravatele
desfăcute ale lui Stephen și domnului O'Madden Burke.
— Parisul în trecut și în prezent, spuse. Parc ă ați fi niște comunarzi.
— Ca tipii care au aruncat în aer Bas tilia, spuse J.J. O'Molloy cu ironie lini ștită. Sau voi
sînteți cei care l-au împu șcat în tain ă pe lordul guvernat or al Finlandei ? Ar ăta ti de parc ă-ați
fi săvîrșit această faptă. Generalul Bobri-
k124
"159
TUTTI FRUTTI
— Ne gîndeam doar s-o facem, spuse Stephen.
— Talentele toate, spuse Myles Crawford. Dreptul, umanit ățile…
— Cursele de cai, interveni Lenehan.
— Literatura, presa.
— Dac-ar fi și Bloom aici, spuse profesorul. Blinda art ă a publicit ății.
— Și madame Bloom, adaug ă domnul O'Madden Burke. Muza cîntului. Cea din ții dintre
favoritele Dublinului.
Lenehan tu și tare.
— Ahem ! spuse apoi foarte încet. O, doar o gur ă de aer proasp ăt ! Am răcit în parc. Au l ăsat
poarta deschis ă.
DUMNEATA PO ȚI
Redactorul șef puse o mîn ă nervoasă pe umărul luî Stephen.
— Vreau s ă scrii ceva pentru mine, spuse el. Ceva mai mu șcător. Dumneata po ți. Citesc asta
pe fața dumitale. fu lexiconul tinere ții… 125
O citesc pe fa ța dumitale. O citesc în ochii t ăi. 126 Intrigant și lingușitor de duzin ă.
— Boala botului și a copitelor ! strig ă redactorul șef ca o invectiv ă ironică. Mare miting
naționalist la Borris-in-Ossory. C ăcănarii ! Să-i scoată ochii publicului ! D ă-le ceva

consistent. Ceva în care s ă intrăm cu toții, la dracu'. Tat ăl și Fiul și Sfîntul Duh și Jakes
M'Carthy. m
— Noi to ți sîntem buni de hran ă spirituală, spuse domnul O'Madden Burke.
Stephen î și ridică ochii spre privirea impertinent ă, indiferent ă a celuilalt.
— Vrea s ă te atragă în banda presei, spuse J.J. O'Molloy.
MARELE GALLAHER
— Dumneata po ți s-o faci, repet ă Myles Crawford încle ștîndu-și mîinile într-un gest
emfatic. Stai ni țel. Fa-
160
cern ca Europa întreag ă să rămînă cu gura c ăscată, cum zicea Ignatius Gallaher pe vremea
cînd n-avea slujb ă și ținea sala de biliard la Clarence. Gallaher, ăsta zic și eu ziarist. Asta avea
condei Știți cum s-a lansat ? V ă spun eu. Cea mai de șteaptă chestie ziaristic ă a istoriei. Era în
optzeci și unu 128, la șase mai, pe vremea invincibililor, asasinatul din parcul Phoenix.
Dumneata nici nu te n ăscuseși, cred. Să-ți arăt.
îl împinse înspre colec ția de ziare.
— Uitați-vă aici, spuse întorc îndu-se spre ei. Neio York World ne telegrafiase s ă ne
ceară o coresponden ță specială. V-aduce ți aminte ?
Profesorul MacIIugh încuviin ță din cap.
— New York World, spuse redactorul șef împingîndu- și excitat p ălăria de paie pe ceaf ă. De la
locul sinistrului. Tim Kelly sau Cavanagh vreau s ă spun, Joe Brady și toți, restul. Pe unde-a
trecut cu ma șina Piele-de-Capr ă. Tot itinerarul, în țelegeți ?
— Piele-de-Capr ă, spuse domnul O'Madden Burke. Fitzharris. Ăla care, cic ă ține-un fel
de azil pentru c ăruțași, acolo pe podul Butt. Holohan mi-a spus. îl știți pe Holohan ?
— Ăla șontorogul, nu ? spuse Myles Crawford.
— Și Gumley s ăracul, e și el acolo, a șa mi-a spus, p ăzește pietrele de caldarîm ale
patronilor. Paznic de noapte.
Stephen se întoarse spre el surprins'.
— Gumley ? întreb ă. Nu mai spune ți ? E prieten cu tata, nu ?
— Lăsați-1 pe Gumley, strig ă iritat Myles Crawford. L ăsați-l pe Gumley s ă-și vadă de
pietrișul lui, s-aib ă grijă să nu-i fugă de sub nas. Uita ți-vă aici. Ce-a f ăcut Ignatius Gallaher ?
Vă spun eu. O inspira ție de geniu. A telegrafiat pe loc. Ave ți Weekly Freeman din 17 martie
129 ? Perfect. V ă prindeți aici ?
Foșni îndărăt filele colec ției și-și înfipse degetul într-un anumit loc.
— Să luăm pagina patru, reclama pentru cafeneaua Bransome, să zicem. în țelegeți ? Perfect.
Telefonul zuruL
161
11 — Ulise, voi. I
O VOCE DIN DEP ĂRTĂRI
?- Răspund eu, spuse profesorul pornind într-acolo;
— B e poarta parcului. Bun.
Degetul îi s ărea lovind foaia într-un p unct, într-altul, yîbrînd.
— T este re ședința viceregelui. C e locul unde s-a s ăvîrșit asasinatul. K este poarta
Knockmaroon.
Carnea flasc ă de pe ceaf ă îî tremura ca o creast ă de cocoș. Plastronul prost scrobit îi țîșni la
vedere și cu un gest brutal și-1 împinse la loc în vest ă.
— Alo ? Evening Telegraph aici… Alo ?… Cine -i acolo ?… Da… Da… Da…
— De la F la P e drumul pe care-a mers Piele-de-Capr ă cu mașina să-și facă alibiul.
Inchicore, Roundtown, Windy Arbour, parcul Palmerston, Ranelagh, F.A.B.P. V-a ți
prins ? X e circiuma lui Davy în susul str ăzii Lesson.
Profesorul ap ăru în ușa biroului.
— Bloom e la telefon, spuse.

— Spune-i s ă se ducă la dracu', r ăspunse redactorul șef prompt. X e circiuma lui Burke iao,
vedeți ?
INGENIOS, FOARTE
j— Ingenios, spuse Lenehan. Foarte.
— Li le-a servit-o pe tav ă, spuse Myles Crawford, toat ă istoria, dracului.
Un coșmar, din care n-ai s ă te trezești niciodat ă. 131
— Am văzut cu ochii mei, spuse cu mîndrie redactorul șef. Eram de fa ță. Dick Adams, cel
mai bun om din Cork în care-a suflat Dumnezeu duhul de via ță, și cu mine.
Lenehan f ăcu o plecăciune în fa ța unei siluete de aer și anunță :
— Scump ă Madam. Eu sînt Adam. Și m-am purtat bine. Cit am fost cu tine.
— Istoria ! strig ă Myles Crawford. B ătrîna de pe strada Prince 132, ea a fost acolo cea dintîi.
Era plîngerea și scrîș-nirea din ților. Dintr-o simpl ă reclamă. Gregor Grey o desenase.
Asta i-a dat ideea la început. Pe urm ă Paddy Hopper 1-a montat pe Ti Pi care 1-a luat ia Star,
Acuma e cu
162
s
Blumenfeld. Asta zic și eu presă. Asta înseamn ă talent. Și Pyatt. El a fost p ărintele lor, al
tuturora. 133
— Părintele ziaristicii de senza ție, confirm ă Lenehan, și cumnatul lui Chris Callinan.
__ Alo ?… Mai e ști acolo ?… Da, mai este. Vino dumneata încoace.
— Unde mai g ăsiți un om de pres ă ca ăsta, ai ? strig ă redactorul șef. Arunc ă foile la loc.
— Al tacului de drare 134, spuse Lenehan c ătre domnul O'Madden Burke.
— Deștept foc, spuse domnul O'Madden Burke. Pr ofesorul MacIIugh se întoarse din birou.
— Pentru c ă veni vorba despre invincibili, spuse, a ți văzut că au fost și niște negustori de-
ăștia ambulan ți de cărți poștale care-au fost tradu și în fața instanței…
— A, da, spuse repede J.J. O'Molloy. Lady Dudley se întorcea o dat ă acasă prin parc s ă vadă
ce copaci a doborît furtuna de anul trecut și s-a gîndit s ă cumpere o ilustrat ă cu Dublinul. Și s-
a dovedit c ă era o ilustrat ă comemorativ ă cu portretul iui Jo e Brady sau al Num ărului Unu sau
al lui Piele-de-Capr ă. Și-asta drept în fa ța reședinței viceregelui, închipui ți-vă !
— Ăștia se țin numai de fleacuri, spuse Myles Crawford. Pfui ! Presa și baroul ! Unde mai
vezi azi în,barou un om cum erau ăia, ca Whitside, ca Isaac Butt, ca O'Hagan cu limb ă de
argint ? Ai ? E, prostii. Oameni m ărunți!
Buzele îi zvîcneau mai departe, mute, într-o grimas ă de dispre ț.
O fi vreuna care s ă-și dorească buzele astea s ă le sărute ? Tu de unde știi ? Atunci de ce l-ai
mai scris ?
VERSURI ȘI ÎNȚELESURI
Gură, mură. Pică adică mură-n gură ? Sau. e-o gur ă îa care-i o mur ă ? Trebuie s ă fie, Mură,
zgură, ură, sură, harababur ă. Rime : doi b ărbați îmbrăcați la fel, care-arat ă la fel, doi cîte doi.
: : Î ț : : la tua pace
" '. ehe parlar ti piace mentreche ii vento, come fa, si tace.13S
163

Le vedea, trei cîte trei, fete tinere, apropiindu- se în verde, în roz, în paloarea frunzei moarte,
îmbrățișîndu-se per Vair perso în liliachiu. în purpuriu, quella pacifica ori-fiamma, în aur de flamur ă,
de rimirar fe piu arden ți. însă eu — bătrâni, penitenți, cu pasul de plumb, sub ap ăntune-catasare a
nopții : gură, sură ; descîntec de mormînt, pîntec de vînt. m
— Vorbe ște pentru dumneata, spuse domnul O'Madden Burke.
AJUNGE ZILEI137
J.J. O'Molloy, surîzînd palid, ridic ă mănușa.
— Dragul meu Myles, spuse aruncînd- și țigara, interpretezi gre șit vorbele mele. Nu vreau s ă apar, așa
cum îmi cunosc acuma puterile, cea de a treia profesiune qua profesiune, îns ă picioarele tale de fiu al
Corkului te fac s ă alergi prea repede. la8 De ce să nu-i invoci și pe Henry Grattan și pe Flood și pe

Demosthene și pe Edmound Burke. Pe Ignatius Gallaher și pe patronul lui din Chapelizocl,
Harmsworth, regele presei de-o para, și pe văru-su, americanul cu foaia lui de zoaie din Bowery 1?'9 și
ca să nu mai punem la socoteal ă și Paddy Kelly's Budget, Pue's Occu-rences și pe prietenul nostru cu
ochii mereu la pînd ă Vulturul din Skibereen. De ce s ă aducem un maestru al elocven ței judiciare ca
Whiteside ? Ajung ă zilei ziarul care de ea ține.
SE LEAG Ă DE ZILELE CARE S-AU DUS, DE ODINIOAR Ă
— Grattan și Flood au scris chiar la ziarul ăsta în care te afli tu acuma, îi țipă redactorul șef în față.
Voluntari irlandezi. Și voi, unde sînte ți acuma ? Fondat în 1763. Doctor Lucas. Ce-ave ți voi acuma
să se compare cu John Philpot Curran ? Pha !
— De, spuse J.J. O'Molloy. C onsilierul regal Bushe, de exemplu.
— Bushe ? spuse redactorul șef. Mda, da. Bushe, da. Are ceva di n focul lor în sînge. Kendal Bushe,
adică vreau să spun Seymour Bushe.
164
— Ar fi ajuns la Curtea suprem ă de mult, spuse profesorul, dac ă n-ar fi fost… Dar n-are a face. m
J.J. O'Molioy se întoarse spre Stephen și spuse, vorbind rar și calm :
— Una din frazele cele mai splendide pe care cred c ă le-am ascultat în via ța mea a ie șit de pe buzele
lui Seymour Bushe. Era în procesul de fratricid, asasinatul Childs. Bushe 1-a ap ărat.
Și în portalul ascult ării mele-a rev ărsat. A propos el cum de-a aflat ? A murit în somn doar. Sau poate
chestia cealalt ă, animalul cu dou ă spinări. 1U
— Ce-a spus ? întreb ă profesorul.
ITALIA, MAGISTRA ARTIUM
— Vorbea despre procedura în problema probelor, spuse J.J. O'Molloy, despre dreptul și justiția
romană, în contrast cu codul mozaic dinainte, lex talionis. Și 1-a pomenit pe Moise de
Michelangelo, de la Vatican.
— Ha.
— Cîteva cuvinte bine alese, spuse ca o prefa ță Le-nehan. T ăcere !
— Pauză. J.J. O'Molloy î și scoase tabachera. Acalmie fals ă. E ceva cu totul neobi șnuit. Mesagerul î și
scoase distrat cutia de chibrituri și își
aprinse țigara.
M-am gîndit adesea de atunci142, întorcîndu-m ă cu gîndul spre vremurile acelea ciudate, c ă gestul
mărunt, atît de banal în sine, clipa cînd și-a scăpărat chibritul, a fost ceea ce a hot ărît întregul curs de
mai apoi al vie ților noastre, pentru noi amîndoi.
O FRAZA SPLENDIDA
J.J. O'Molloy, relu ă, plămădindu-și bine cuvintele :
— A spus despre ea : acea efigie marmoree, d ăltuită în muzică înghețată, încununat ă cu coarne și
înfricoșetoare a divinei forme omene ști, acel simbol ve șnic al înțelepciunii și profeției, cu adev ărat
dacă ceva din ceea ce închipuirea sau mina sculpto rului a lucrat în marmura sufletului trans-
165
figurat și a puterii de a transfigura sufletul merit ă să trăiască, merită să trăiască.
Mîna sa sub țire dintr-o fluturare învestmînt ă în grație ecoul și cadența.
— Splendid ! spuse îndat ă Myles Crawford.
— Suflul divin, spuse domnul O'Madden Burke.
— îți place ? îl întreb ă J.J. O'Molloy pe Stephen. Stephen, cî știgat în fiin ța lui de gra ția
limbii și a
gestului, ro și. Scoase o țigară din tabacher ă. J.J. O'Molloy îi oferi tabachera lui Myles
Crawford. Lenehan le aprinse țigările ca și mai înainte, și își luă răsplata spunînd :
— Multibus mersibus.
UN OM DE O ÎNALTA MORALITATE
— Profesorul Magennis îmi vorbea despre dumn eata," îi spuse J. J. O' Molloy lui Stephen. Ce
crezi dumneata cu adev ărat de grupul acela ermetic, poe ții tăcerii din opal : A.E., maestrul
mistic 143 ? Femeia Blavatsky a în ceput totul Aia se pricepea s ă le pună pe toate la cale.
A.E. îi povestise tocmai unui ziaris t yankeu care-i lua un interviu c ă dumneata te-ai dus la el
acasă o dată cînd încă nici nu se cr ăpase bine de ziu ă să-1 întrebi despre planurile de
conștiință. Magennis zicea c ă ai vrut pur și simplu s ă-ți bați joc de A.E., s ăracul. El e un om

de o înaltă moralitate, Magennis.
Vorbeau despre mine. Ce-a spus ? El ce-a spus ? Ce-a spus despre mine ? Nu întreba,
— Nu, mersi, spuse profesorul MacHugh respingînd în l ături tabachera. Sta ți nițel. Să vă
spun eu ceva. Cel mai frumos exemplu de art ă oratorică pe care l-am auzit eu vreodat ă a fost o
cuvîntare ținută de John F. Taylor la asocia ția de istorie a colegiului. Domnul
judecător Fitzgibbon, actualul lord pre ședinte al Cur ții de Apel, luase tocmai cuvîntul și în
tema discu ției era un eseu (noutate pe vremea aceea) cerînd rena șterea limbii
irlandeze.
Se întoarse spre Myles Crawford spunînd :
— îl știi pe Gerald Fitzgibbon. A șa că poți să-ți închipui în ce stil a fost discursul lui.
166
— Umbl ă zvonul, spuse J. J. O'Molloy, c ă s-a dat cu Tim Healy în comitetul de
administra ție la TriViity College. ***s
— S-a dat c-o dulee f ăptură în șorțuleț copilăresc, spuse Myles Crawford. Spune mai
departe. E ?
— Era, b ăgați de seam ă, spuse profesorul, cuvîntarea unui orator des ăvîrșit, întotdeauna de o
morgă curtenitoare și revărsînd în valuri de vorbe din cele mai alese, n-a ș spune, potirele
mîniei sale, ci doar dispre țul unui om mîndru fa ță de mișcările cele noi. Pe vremea aceea,
eram o mi șcare noiiă. Eram slabi, deci f ără valoare.
își închise buzele prelungi o clip ă, dornic să continue, î și ridică mîna cu degetele desf ăcute
spre ochelari, și, cu degetul mare și inelarul, tremur ătoare, presînd u șor ramele negre, și-i
potrivi să vadă mai bine.
IMPROMPTU
I se adres ă pe ton sărbătoresc lui J. J. O'Molloy :
— Taylor venise acolo, trebuie s ă știți, de pe patul de boal ă. Că și-ar fi preg ătit cuvîntarea
dinainte, nu cred, c ăci nu era m ăcar un singur stenograf în sal ă. Fața lui brun ă, slăbită, era
înconjurat ă de barba neîngrijit ă care-i crescuse în timpul bolii. Avea o leg ătură nu prea bine
strînsă la gît și în totul ar ăta (deși nu era cazul) ca un om pe moarte.
Privirea i se întoarse de îndat ă, însă lent, de la J. J. O'Molloy spre fa ța lui Stephen și apoi se
aplecă îndată spre dușumea, căutînd. Gulerul de pînz ă fără luciu se ivi la vedere în spatele
capului plecat, p ătat de părul încărunțit Căutînd mai departe cu privirile, spuse :
— Cînd s-a terminat cuvîntarea lui Fi tzgibbon, John F. Taylor s-a rdicat s ă-i dea răspunsul. Pe
scurt, așa cum pot s ă mi le aduc aminte acuma, cuvintele sale au fost acestea :
își înălță ferm capul. Ochii 1 se îngîndurar ă iarăși. Moluște nătîngi înotau greoaie încoace și
încolo, -prin lentilele imense c ăutînd o ie șire.
începu i
'— Domnule pre ședinte, doamneloi și domnilor. Mare a fost admira ția cu care am ascultat
observațiile adresate tineretului Irlandei, acum o clip ă de către eruditul meu prieten. Mi se
părea că am fost transpus într-o țară foarte departe de a noastr ă, într-o epoc ă îndepărtată de
epoca noastr ă, că mă aflam în Egiptul antic și că ascultam cuvîntul vreunui mare preot al
acelei țări îndreptîndu-se c ătre tînărul Moise.
Ascultătorii se opriser ă cu țigările suspendate în aer, stînd s ă-l.,audă, și fumul se urca în
vrejuri firave care înfloreau deodat ă cu vorbele sale. Șă fumurile șerpuite ale jertfei noastre u5.
Nobile vorbe vin acum. Fii atent. N-ai putea s ă te încerci și tu în așa ceva ?
— Și mi s-a p ărut că am auzit glasul acelui mare preot al Egiptului ridicîndu-se în tonuri de
o egală măreție și de o egal ă mîndrie. Am auzit cuvintele sale și înțelesul lor mi s-a dezv ăluit
și mie.
DE LA SFIN ȚII PÂRIN ȚI
— Mi s-a dezv ăluit și mie că toate cîte se stric ă bune sînt ; ele nu s-ar strica dac ă ar fi suveran
de bune, nici dac ă n-ar fi bune cîtu și de puțin, căci cele suveran de bune sînt nestric ăcioase iar
cele ce n-ar fi bune de fel n-ar

A, dracu' s ă te ia ! Asta-i sfîntul Augustin.i46 avea de unde s ă se strice.
— De ce nu vre ți voi evreii s ă acceptați cultura noastr ă, religia noastr ă și limba
noastră ? Voi sînte ți un trib de p ăstori nomazi, noi sîntem un popor puternic. Voi nu ave ți nici
orașe și nici averi, ora șele noastre sînt stupuri ale umanit ății și galerele, triremele și
cvadriremele noastre, înc ărcate cu tot soiul de m ărfuri, brăzdează apele pămîntului
cunoscut. Voi de abia a ți ieșit din starea unei stirpe "primitive; noi avem o literatur ă, o
castă preoțească, o istorie care se întinde pe veacuri și o artă de a guverna.
Nilul:
Copil, bărbat, efigie.147
160
La malurile Nilului îngenunche copilandrele marianice, leag ănul între trestii ; b ărbat suplu în
luptă ; cu coarne de piatr ă m, cu barbă de piatră, cu inimă de piatră.
— Voi vă rugați la un idol numai al locului și neștiut ; templele noa stre, maiestuoase și
tainice, slnt l ăcașurile lui Isis și Osiris, ale lui Horus și Ammon Ra. Ale'voastre sînt robia,
spaima și umilința; ale noastre tunetul și mările. Israel este slab și puțini sînt copiii s ăi;
Egiptul este o armie și înfricoșate sînt armele sale. R ătăcitori și truditori cit e ziua de lung ă vi
se spune vou ă ; lumea tremur ă la auzul numelui nostru.
Un sughiț mut stîrnit de foame îi despic ă vorbirea, î și ridică vocea mai presus, cu îndr ăzneală.
— Insă, doamnelor și domnilor, dac ă Vinarul Moise ar ii ascultat și acceptat aceast ă
concepție de viață, dacă și-ar fi plecat capul și încovoiat voia și și-ar fi aplecat spiritul în
fața acestei injonc țiuni orgolioase, atunci n-ar mai fi minat poporul s ău niciodat ă afară din
casa robiei și nici n-ar mai fi urmat stîlpul de nouri la lumina zilei. N-ar mai fi stat niciodat ă
în fața Celui Ve șnic. în mijlocul fulgerelor pe vîrf ul muntelui Sinai și nici n-ar mai fi coborît
apoi cu lumina inspira ției divine str ălucindu-i pe chip și purtînd în bra țele sale tablele
legii, săpate în limba celor sco și în afara legii.
Se opri și-i privi, gustînd t ăcerea care se l ăsase.
DE RÂU AUGUR — PENTRU EL
J. J. OMolloy spuse, nu f ără regret :
— Și cu toate acestea, a murit f ără să fi pătruns în Țara Făgăduinței.
— O-moarte-nea șteptată-în-clipa-aceea-de și-printr-o-boal ă-îndelungat ă-adesea expectorat ă-
înainte, spuse Le-nehan. Și cu un mare viitor în urma sa.
Tropăitul de picioare descul țe se auzi precipitîndu-se prin hol și ropotind în sus pe scar ă.
— Asta este oratorie , spuse profesorul, nel ăsîndu-se contrazis.
S-a dus pe aripile vîntului. Ce tele strinse la Mulla-ghmast și în Țara regilor. Mile întregi de
ascultări ale portualurilor. m Cuvintele tribunului mugite și răspîn-dite în cele patru vînturi. Un
popor întreg g ăsind adăpost
169
r
în glasul s ău. Zgomote moarte. înscrieri akasice ** a tot ce a fost vreodat ă în orișice loc
oriunde. Iubi ți-1 și lăudați-1 pe el ; pe mine nu, de acum înainte. Am bani.
— Domnii mei, spuse Stephen. Ca urm ătoare acțiune pe ordinea noastr ă de zi pot s ă
sugerez ca lucr ările camerei s ă se suspende ?
— Mi-ai luat piuitul. Nu e cumva vreun compliment fran țuzesc ?i5i întrebă domnul
O'Madden Burke. E ceasul, îmi pare, cînd urciorul cu vin, ca s ă vorbim
metaforice ște, este cum nu se poate mai pl ăcut în banul învechit.
— Că așa să fie și prin aceasta chiar este cu hot ărîre hotărît. Toți cei care sînt pentru, s ă

spună da, anun ță Lenehan. Cei dimpotriv ă, nu. Declar c ă moțiunea e aprobat ă. Către ce
anume ad ăpost al băuturilor ?… Votul pe care-1 arunc eu spune : Mooney !
Deschise drumul, pov ățuind :
— Vom refuza cu severitate s ă ne împărtășim din. apele de t ărie, nu este a șa ? Da, nu
voi-vom. Cu nici un fel de pre ț.
Domnul O'Madden Burke urmîndu-1 îndeaproape, spuse, fandînd ca un adev ărat aliat,
cu umbrela sa :
— In gard ă, Macduff !152
— Așchia nu sare departe de ciot ! strig ă redactorul șef, bătîndu-1 pe um ăr pe Stephen. S ă
mergem. Unde dracu-s cheile-alea ?
Se căuta prin buzunare sco țînd foile mototolite cu dactilograma.
— Botul și copitele. Știu. Cu astea se-aranjeaz ă. Intră. Unde sînt ? Da, e bi ne. împinse foile la
loc în buzunar și intră în birou.
SA TRAGEM N ĂDEJDE
J. J. O'Molloy, pe punctul s ă-1 urmeze, îi spuse încet lui Stephen :
— Trag n ădejde c-ai s-apuci ziua cînd are s ă apară. Myles, un moment. Intr ă în birou
închizînd u șa după sine.
— Haide, Stephen, spuse profesorul. A fost frumos, nu-i a șa ? Viziune profetic ă. Fuit
Illium !153 Năruirea
170
Troiei celei vîntoase. împ ărățiile lumii acesteia. St ăpîni-torii Mediteranei ast ăzi sînt simpli
felahi.
Cel dintîi dintre vînz ătorii de ziare coborî sc ările îndată după ei și se năpusti în strad ă strigînd
:
— Ediție specială ! cursele ! Dublin.' Am multe, multe de înv ățat. O luară spre sting ă pe
strada Aba ției.
— Și eu am o viziune, spuse Stephen.
— Da, spuse profesorul, schimbînd ritmul mersuluî ca s ă intre în pas. Crawford vine el dup ă
noi.
Un alt vînz ător de ziare țîșni pe ling ă ei țipînd din fug ă :
— Ediție specială ! Cursele de cai !
SCUMPUL SORDIDUL DUBLIN
Figuri din Dublin.
— Două vestale din Dublin, spuse Stephen, mai b ătrî-ioare și pioase, au tr ăit cincizeci și trei
de ară pe aleea Fumbally.
— Unde-i asta ? întreb ă profesorul.
— Mai încolo de Blackpitts.
Noapte umed ă duhnind a aluat care s ă-ți stîrneasc ă foamea. Pe lîng ă zid. Fața lucind de seu pe
sub șalul ei de lin ă. Inimi bătînd frenetic. înscriere akasic ă. Mai repede, iubitule.
Mai departe acum. îndr ăznește. Să fie viață,
— Vor s ă vadă priveliștile Dublinului din vîrful coloanei lui Nelson. Economisesc trei
șilingi și zece pence într-o pu șculiță de tinichea ro șie făcută dinir-o cutie de scrisori. Scutur ă
de acolo monezile de trei pence și una de șase pence și le extrag pe cele de un penny cu lama
cuțitului. Doi șilingi și trei pence în monezi de argint și un șiling și șapte pence în monezi
de aramă. își pun bonetele și rochiile cele mai bune și își iau și umbrelele de team ă că ar
putea începe s ă plouă.
— Fecioarele în țelepte, spuse profesorul MacHugh:
PE VIU
— își cumpără de un șiling și patru pence brînz ă și patru pîini șoare de la restaurantul North
City din strada
171

Marlborough, de la domni șoara Kate Collins, propriet ă-reasa. Cump ără douăzeci și patru de
prune coapte de la o fat ă la picioarele coloanei lui Nelson, ca s ă taie setea de la brînz ă. îi dau
domnului de la intrare dou ă băncuțe de cîte trei penny și încep să se legene încet în sus pe
scara întortocheat ă, gîfîind încurajîndu-se una pe alta, speriate de întu neric, suflînd greu, una
întrebînd-o pe cealalt ă brînza e la tine, l ăudîndu-l pe Domnul și pe sfînta Fecioar ă, amenințînd
că au să coboare, privind pe furi ș prin ferestruicile de aerisire. S ă dăm slavă Domnului. Nu și-
ar fi închipuit c ă era așa înaltă.
Se numesc Anne Kearns și Florence MacCabe. Anne Kearns sufer ă de lumbago și se freacă
cu apă de Lourdes dat ă de o doamn ă care a ob ținut o sticl ă de la un c ălugăr Pasionist.
Florence MacCabe î și îngăduie un picior de porc și o sticlă de bere de calitate la cin ă în
fiecare sîmb ătă.
— Antitez ă, spuse profesorul dînd din cap de dou ă ori. Virgine vestale. Pot s ă mi le-
nchipui. De ce-o fi în tîrziind prietentil nostru ?
Se întoarse în direc ția din care veniser ă.
Un grup r ăzleț de mici vînz ători de ziare se repezeau în jos pe sc ări, risipindu-se în toate
direcțiile, țipînd și cu ziarele albe flutur îndu-le în mîini. îndat ă după ei apăru pe trepte și
Myles Crawford, cu p ălăria aureolîn-du-i fa ța stacojie, discutînd cu J. J. O'MoUoy.
— Haide ți odată, strigă profesorul agitîndu- și brațul.
REÎNTOARCEREA LUI BLOOM
Porni iarăși alături de Stephen.
— Da, spuse. Mi le închipui.
Domnul Bloom, gîfîind, prins în tr-un vîrtej al micilor vînz ători dezlănțuiți în preajma
birourilor de la Irish Catholic și Dublin Penny Journal, strigă :
— Domnul Crawford ! Un moment !
— Telegraph ! Specială cu cursele !
— Ce este ? spuse Myles Crawford, r ămînînd în urm ă cu un pas.
Un băiat cu ziare îi țipă în față domnului Bloom :
— Teribil ă tragedie în Rathmines ! Un copil prins în ni ște foaie !
172
DISCUȚIE CU REDACTORUL ȘEF
— Tot cu reclama asta, spuse domnul Bloom împingîn-du-se printre ei c ătre trepte, puf ăind și
scoțînd din buzunar t ăietura de ziar. Am vorbit chiar acum cu domnul Keyes. Zice c ă-și
reînnoiește contractul pe dou ă luni.' Dup ă aceea, mai vede. Dar c ă vrea un text care s ă atragă
mai bine aten ția, și în Telegraph, ediția roză de sîmbătă. Și-l vrea dac ă nu e prea tîrziu i-am
spus și consilierului Nannetti s-o lu ăm din Kilkenny People. Eu am acces la colec ția lor în
biblioteca na țională. Casa cheilor, știți ? Pe el îl cheam ă Keyes. E-un joc de cuvinte pe numele
lui. Dar mi-a promis, practic, c ă are să reînnoiasc ă. Decît că vrea să-l mai umflam pu țin. Ce
să-i spun, domnule Crawford ?
P. — N.C.
— Spune-i c ă poate dac ă vrea să mă pupe-n c… spuse Myles Crawford zvîcnindu- și brațul în
lături oa să dea emfaz ă vorbelor. Spune-i-o direct de la surs ă.
Cam nervos. Acu ș-acuș face explozie. Se duc cu to ții să bea ceva. Bra ț la braț. Și dincolo
șapca de marinar a iui Lenehan care- și caută un elefant. Le toarn ă gogoșile lui obi șnuite. De
mirare că și tînărul Dedalus are chef de joac ă. Are și niște ghete mai de Doamne-ajut ă astăzi.
Ultima dat ă cînd l-am v ăzut i se vedeau c ălcîiele. A umblat prin noroi pe undeva. Neglijent.
Ce-o fi căutat în
Irishtown ?
— Mde, spuse domnul Bloom reîntorcîndu- și privirile spre cel ălalt, dacă obțin desenul cred
că merită osteneala s ă-i facem și un mic text. Ne d ă reclama, oricum. Am s ă-i spun…
P. — N.C.R.I.

— Să mă pupe-n c.rr meu regal irlandez, strig ă tare' peste um ăr Myles Crawford. Oricînd,
poftește, așa să-i spui.
m

în vreme ce domnul Bloom r ămase, eump ănind chestiunea și pe punctul s ă înceapă să surîdă, el păși
sacadat mai departe.
ÎNCERClND MAREA CU DEGETUL
— Nulla bonaiy*, Jack, spuse, ridicîndu- și mîna la b ărbie. Sînt pîn ă aici. Și pe mine m-au încol țit
din toate p ărțile. De abia s ăptămîna trecut ă căutam și eu un tip s ă-mi gireze o poli ță. Nu te pot ajuta
decît cu bun ăvoință, îmi pare r ău, Jack. Oricum mai încerc eu marea cu degetul, și dacă o fi ceva, din
toată inima și cu mai mult înc ă.
J. J. O'Molloy f ăcu o față lungă mergîndu-i t ăcut alături. îi ajunser ă pe ceilalți și continuar ă toți
laolaltă.
— Și după ce și-au mîncat brînza cu pîine și și-au șters cele dou ăzeci de degete pe hîrtia în care
fusese împachetat ă brînza, se apropie acum de balustrad ă.
— Aici e ceva pentru tine, îi explic ă profesorul- lui Myles Crawford. Dou ă bătrîne din Dublin
în vîrful coloanei lui Nelson.
CE MAI COLOANA ! IAT Ă CE DECLAR Ă UNA DIN ELE LEGÂNÎNBU-SE
— E ceva nou, spuse Myles Crawford. E material bun aici. Ie șiseră la picnicul de la Dargle.
Două bătrânele care știu să se descurce, ă ?
— însă le e frică acum că are să se prăbușească toată coloana, continu ă Stephen. V ăd, de aici
acoperișurile și discut între ele cam unde ar fi diferite biseric i : domul albastru de la Rathmines, de la
Adam și Eva, de la sfîntul Laurence OToole. Dar tot privind a șa, amețesc, și atunci își trag în sus
fustele…
ȘI FEMEILE ASTEA CARE CAM EXAGEREAZ Ă
— Ușurel, spuse Myles Crawford, f ără licențe poetice. Sîntem în arhidiocez ă aici.
374
— Și se așază pe jupoanele lor dedesubt, în dungi, mtîndu-se cu ochii mici în sus la statuia
adulterinului cu o singur ă toartă.
— Adulterin cu o singur ă toartă ! strigă profesorul. Asta îmi place. Am prins ideea. V ăd ce vrei s ă
spui.155
DOAMNELE DONEAZ Ă DUBLINEZILOR PILULE RAPIDE LUATE DREPT AEROLI ȚI VELOCITO ȘI «
— Asta le cam strîmb ă gîtul, spuse Stephen, și sînt prea obosite acuma ca s ă se mai uite în sus sau în
jos, sau să mai stea de vorb ă între ele. A șază punga cu prune între ele și mănîncă prunele din ăuntru,
una după alta, ștergîn-du- ș'i cu batistele zeama de pr une care li se scurge din guri și scuipînd încet
sîmburii printre gratiile balustradei. Scoase un hohot brusc și puternic de rîs drept încheiere. Lenehan
și domnul O'Madden Burke auzindu-l se întoarser ă, le făcură semn și traversar ă în fața lor spre
Mooney.
• ' — Gata ? spuse Myles Crawford. Tot e bine c ă n-au făcut mai urît
SOFIST POCNIND PE MÎNDRA ELENA
DREPT IN PROBOSCIS. SPARTANII SCÎR ȘNESC
DIN MOLARE. ITHACHEZII SUS ȚIN CÂ PENNS
E DAMA BUN Ă
— Dumneata m ă faci să mă gîndesc la Antisthenes 137, spuse profesorul, un discipol al lui Gorgias,
sofistul. S-a spus despre el c ă nimeni nu putea s ă-și dea seama dac ă e mai pornit împotriva altora sau
chiar a lui însu și. Era fiul unui nobil și al unei sclave. Și a scris o carte în care a smuls laurii frumuse ții
de pe creștetul argivei Elena și le-a dăruit Penelopei s ăraca.
Săraca Penelope. Penelope Rich.i58
Se pregăteau să traverseze strada O'Conneîl.
ALO, ALO CENTRALA !
In diferite puncte, pe cele opt linii, tramvaiele și troleele lor nemi șcate stăteau în drumul lor, îndreptate
175
sau venind spre și dinspre Rathmines, Rathfarnham, Blackrock, Kingstown și Dalkey, Sandymount
Green; Ringsend și Turnul Sandymount, Donnybrook parcul Palmerston și Rathmines de sus, toate

nemișcate acum, surprinse în calmul unui scurt-circuit. Birje, tr ăsuri, camioane de m ărfuri, furgonete
poștale, trăsuri particulare, camioane cu platforme deschise cu l ăzi huruitoare de sticle cu ap ă
minerală, huruiau, alunecau, trase de cai, gr ăbite.
CE — ȘI DE ASEMENEA — UNDE ?
— Dar ce titlu vrei s ă-i dai ? întreb ă Myles Craw-ford. De unde aveau prunele ?
PEDAGOGUL AFIRMA : SUNA A VIRGILIU
— Spune-i, stai ni țel, spuse profesorul deschizîndu- și buzele prelungi ca s ă reflectze mai bine.
Spune-i s ă vedem. Spune-i : deus nobis haec otia fecit. lo9
— Nu, spuse Stephen. Eu i-am spus O priveliște de pe Pisgah a Palestin ei sau Parabola Prunelor.
— înțeleg, spuse profesorul. Rîse. abundent.
— înțeleg, spuse iar ăși cu o plăcere nouă. Moise și Țara Făgăduinței. Noi i-am dat ideea asta, ad ăugă
pentru J.J. O'Molloy.
HORATIO E ÎN CENTRUL ATEN ȚIEI GENERALE ÎN ACEASTA FRUMOASA ZI DE IUNIE

J.J. O'Molloy arunc ă înspre statuie o privire piezi șă și obosită și păstră tăcere.
7— înțeleg, spuse profesorul.
Se opri pe insula de trotuar a lui sir John Gray 16° și privi iscoditor în sus la Nelson prin re țeaua
surîsului s ău crispat.
176
DEGETELE SCURTATE SE V ĂDESC PREA GÎDILOASE
PENTRU BÂTRÎNELE NEBUNATECE, ANNE TITUBEAZA
FLO TRIȘEAZĂ — DAR CINE POATE SA LE CONDAMNE ?
— Adulterinul cu o singur ă toartă spuse posomorit. Asta m ă gîdilă oarecum, trebuie s ă recunosc.
— Le-a gîdilat și pe bătrînele, spuse Myles Crawford, dac ă ar fi să cunoaștem și noi adev ărul
adevărat al Bunului Dumnezeu.
Bomboane cu ananas, geleuri de l ămîie, caramele moi. O vînz ătoare lipicioas ă toată de zahăr,
împingînd cu lop ățica bomboane cu crem ă pentru un profesor de la școala fraților creștini. Vreo
festivitate școlară. Are să-i doară burta. Cofet ărie și patiserie, furnizor al cur ții regale. Dumnezeu. Să-
l. Apere. St ă pe tronul lui, și suge la bomboane ro șii pînă le face albe. mi
Un tînăr sumbru, membru al Y.M.C.A., pîndind prin aburii calzi și dulci dinspre cofet ăria lui Graham
Lemon, depuse un flutura ș de hirtie într-una din mîinile domnului Bloom.
Cîteva cuvinte de la inim ă la inimă.
Bloo… Eu ? Nu.
Blood Sîngele Mielului. m
Pașii înceți îl purtau spre chei, citind. E ști mîntuit ? To ți sînt spălați în sîngele mielului. Dumnezu vrea
jertfe de sînge. Na ștere, himeneu, martiriu, r ăzboi, piatra fundamental ă a unei clădiri, sacrificiul,
rinichi drept jertf ă arsă pe foc, altare ale druizilor. Vine sf întul Ilie. Vine doctor Alexander Dowie,
restauratorul bisericii Sionului.
Sosește ! Sosește ! Sosește ! Tuturor bun venit din inim ă !
Rentabilă treabă. Anul trecut au fost Torry și Alexander. 163 Poligamie. Nevast ă-sa are să-i pună
piciorul în prag. Unde-am v ăzut eu reclama aia pentru nu știu ce firm ă din Birmingham care face
crucifixe luminoase ? Mîntuitorul Nostru. Te treze ști la miezul nop ții și-l vezi
177
;:
r
acolo spinzurat pe perete. Cam ca ideea cu stafia lui Pepper. însu și Ne Rena ște Iarăși.
Cu fosfor cred c ă-l fac. Dac ă lași afară o bucată de cod, de exemplu. Atun ci vezi ca un argint

albăstrui deasupra. în noaptea cînd am coborît în c ămară, lîngă bucătărie. Nu-mi plac
mirosurile alea de acolo din ăuntru care de abia a șteaptă să dea buzna afar ă cînd deschizi u șa.
Ce mă trimisese ea atunci s ă-i aduc ? Struguri de Malaga. O f ăceau să-și aducă aminte de
Spania. înainte de a se fi n ăscut Rudy. Fosforescen ța, verde-alb ăstrui. Foarte bun pentru
creier.
De la casa din col ț, a monumentului, la Butler, putea s ă vadă toată Promenada Burlacilor. Fata
lui Dedalus tot acolo e, în fa ța sălii de licita ție de la Dillon. Trebuie e ă-și vînd niște mobilă
veche. Are ochii lui taic ă-său. Stă acolo și-l așteaptă. Totdeauna se destram ă casa clnd s-a dus
mama. Cincisprezece copii a avut. Cîte unu-n fiecar e an, aproape. Asta e în teologia lor, altfel
preotul nu vrea s ă-i acorde s ărmanei femei confesiunea, absolu țiunea. Cre șteți și vă înmulțiți.
Ai mai auzit a șa ceva ? Ăștia te dau afar ă din casă, îți mănîncă și carnea de pe tine. Ei n-au
familie de ținut, cred și eu. Trăiesc din ce-i mai bun. Numai lapte și carne la popi acas ă. Aș
vrea să-i văd și pe ei ținînd postul negru de Yom Kippur. La ei, usc ățeleic sînt cu cruce. O
mîncare bun ă o colațiune, de fric ă să nu-i vină rău de foame pe treptele altarului. O
bucătăreasă de-a unuia ca ăștia, ce-ai mai afla de la ea. Da' nu po ți să scoți niciodată nimic de
la ea. Ca și cum te-ai apuca s ă storci bani de la vreunul din ei. Ăștia duc trai bun. N-au musa-
firi. Totul pentru ei în primul rînd. î și păzește și apa de b ăut. Cînd te duci la el s ă-ți aduci cu
tine pîinea și untul tău. Sfinția sa. Pe t ăcute totul.
Doamne Dumnezeule, dar feti ța asta umbl ă-n zdrențe; Și pare și nemîncat ă. Cartofi cu
margarina, margarina cu cartofi, tlite unde ajungi. Pl ăcinta-i făcută s-o mănînci. Altfel î ți
slăbește organismul.
Cînd păși pe podul O'Connell un noura ș rotund de fum se ridic ă dinspre parapet. Șalupa de la
fabrica de bere cu marfa de export. Anglia. Am auzit c ă aerul de mare o acre ște. Ar fi
interesant s ă-mi iau într-o zi un permis pîn ă
178
îa Hancock s ă văd și eu fabriea de bere. E-o adev ărată lume. Butoaie de bere, ceva minunat.
Intră acolo și șobolanii Beau la bere de se umfl ă ca niște cîini îneca ți. Beți morți de bere. Beau
și varsă pe de lături, ca tot cre știnii}, ca s-o ia iar de la cap ăt. înebipuie- ți, sa bei a șa ceva.
Șobolani în bere, dîndu-se de-a toboganu-n bere. Ei, dac-am ști noi tot ce se-ntîmpl ă pe-acolo.
Coborîndu- și privirea îi v ăzu fluturînd puternici din arip i, rotindu-se printre zidurile
sărăcăcioase, cenu șii ale cheiului, pesc ărușii. Vreme rea în larg. Dac ă m-aș arunca de-adci.
Băiatul lui Reuben J. și-o fi umflat burta de tot cu zoaiele astea de canal. Cam de un șiling și
opt pence mai mult decît i-ar fi trebuit. Hhhhhm. Ie șirile alea ale lui, a șa deodată. Dar știe să
povesteasc ă.
Se roteau mai jos acum. Caut ă hrană. Stai nițel.
Aruncă printre ei o hîrtie strîns ă ghemotoc. Uite profet ul Ilie cu treizeci și două de picioare pe
secundă, cum vine. Nu-s ei a șa proști. Ghemotocul s ăltă neluat în seam ă în voia curentului,
pluti pe sub picioarele podului. Nu se las ă ei duși de nas. Dar în ziua cînd am aruncat pr ăjitura
aia veche de la Erin's King, au ciugulit dup ă ea, vreo cincisprezece metri pe firul apei în jos.
Știu & descurce. Se roteau b ătînd tare din aripi.
Înfometații, lihniții pescăruși Plutesc peste apele triste acu ș.
Așa scriu poe ții, să sune-n coad ă. Dar dacă stai să te gîndești, la Shakespeare nu sînt rime :
vers alb. Curge limba, adic ă. Și gîndtirile. Solemn.
Humlet, eu sînt duhul tat ălui tău
Și-s osîndit o vreme s ă colind pămîntul.
— Două mere un penny ! Dou ă mere un penny !
Privirea îi alunec ă peste merele lucioase strînse pe te jgheaua ei. La vremea asta a anului,
trebuie să fie australiene. Coaja lustruit ă : le dă luciu cu o cîrp ă sau o batist ă.
Stai nițel. Păsările astea s ăracele.
179

Se opri iar ăși, cumpără de la bătrîna cu mere dou ă prăjiturele de un penny și fărîmiță aluatul înt ărit
aruncîn-du-l apoi în jos, pe Liffey. îi vezi ? Pesc ărușii planară tăcuți, doi, pe urm ă cu toții, din
înălțimile lor, ciugulindu- și prada. S-a dus. Ultima f ărîmiță.
Simțindu-le lăcomia și îndemînarea î și scutură palmele s ă desprindă firimiturile pr ăfoase. Nu se
așteptau la asta. O adev ărată mană. Trebuie s ă trăiască doar din pe ște, toate p ăsările astea de mare,
pescăruși, rațe de mare. Sînt lebede dins pre Anna Liffey care mai coboar ă uneori și-aici să-și curețe
penele. Fiecare cu obiceiul ei. M ă întreb ce gust o fi avînd carnea de leb ădă. Robinson Crusoe cu ele s-
a hrănit.
Se roteau mereu, b ătînd acum mai slab din aripi. Nu le mai arunc nimic. Un penny le-ajunge. Și mi-au
și mulțumit mai mult de-o gr ămadă. Nici măcar un țipăt. Și mai propag ă și boala botului și a copitelor.
Dacă, de pildă, îndopi un curcan, s ă zicem, cu castane, prinde gust de castane. Dac ă mănînci porc
ajungi să semeni cu un porc. Și atunci de ce pe știi de apă sărată nu sînt sărați. Cum se face ?
Ochii lui c ăutau un răspuns dinspre rîu și se opriră pe o șalupă cu vîsle leg ănîndu-se în ancor ă pe
valurile mici len șe și uleioase și cu carena acoperit ă cu afișe.
Kino
11 șilingi
Pantaloni
Bună ideea asta. M ă întreb dac ă plătește chirie companiei, în fond, cum po ți să fii proprietarul unei ape
? Curge mereu, dup ă curent, nu e niciodat ă aceeași, pe care în șuvoiul lunec ător al vieții noi o scriem.
Pentru că viața e un șuvoi curg ător. Toate locurile sînt bune pentru reclam ă. Șarlatanul ăla de doctor
pentru sfrin ție și le lipea prin closetele publice. Acum nu i le mai v ăd. Strict confiden țial. Dr. Hy
Franks. Nu-l costa nici un sfan ț, ca și pe Maginni, profesorul de dans care era el însu și o reclam ă.
Avea oameni s ă le lipeasc ă sau și le lipea el singur pe furi ș cînd intra s ă se descheie la pantaloni. Tip
suspect. își găsise și locul unde s ă și le pună. AFISAJUL OPRIT. ASFRINTIJUL OPRIT. Pentru
cîte un tip pe care-l arbe buba.
180
Dacă și el… O ! Ce-ar fi ?
Nu…Nu.
Nu, nu. Nu cred. N-ar avea curaj, sigur ?
Nu. Nu.
Domnul Bloom mergea mai departe ridicîndu- și ochii îngîndura ți. Să nu mă mai gîndesc la asta. E
trecut de unu. Bila ceasului de la c ăpitănia portului a c ăzut. Ora Dunsink. Fascinant ă cărticica aceea a
lui Sir Robert Ball. Paralax ă. N-am în țeles niciodat ă exact. Uite-un preot. A ș putea să-l întreb pe el.
Pare să fie din greac ă : Paralelă, paralaxă. Mă tu-n pisoz ă, cum îi zicea ea pîn ă i-am spus eu despre
transmigra ția sufletelor. E, prostii.
Domnul Bloom surîse e, prostii, c ătre două din ferestrele c ăpităniei portului. La urma urmelor, ea are
dreptate. Vorbe mari pentru ni ște lucruri obi șnuite numai ca s ă le audă sunînd frumos. Spiritual ă chiar
nu poți să zici că e. Poate s ă l'ie și brutală de-a dreptul. Ți-o trîntește de la obraz. Și totuși, nu știu.
Spunea de pild ă că Ben Dollard are o voce de bas baril ton ă. Are picioare ca ni ște butoaie și ai fi zis
că-l auzi ca dintr-un butoi de-o ton ă ? Asta nu-i spiritual ? Ăilalți îi ziceau Big Ben. Nu e deloc a șa de
nostim ca voce de-o ton ă. Are o poi't ă de mîncare de albatros. î ți mănîncă singur un bou. Și cum
înghițea la bere ca un c ăpcăun. Butoi de bere Bass. Vezi ? E cu schepsis.
O procesiune de b ărbați îmbrăcați în alb înaintau încet spre el pe partea carosabil ă a străzii, cu
pancarte împodobite cu panglici ro șii. Solduri. Ca preotul de-azi diminea ță : am păcătuit, am p ătimit.
Citi literele stacojii de pe cele cinci p ălării înalte, albe : H.E.L.Y.S. Sînt de la magazinele lui Wisdom
Hely. Y, r ămas mai la urm ă, scoase o bucat ă de pîine de dup ă pancarta lui, și-o vîrî în gur ă și începu s-
o mestece mergînd mai departe Hrana noastr ă de bază. Trei șilingi pe zi, tot b ătîndu-și picioarele prin
rigolă, stradă după stradă. Cît să-și țină pielea și osul, pîine și fiertură. Nu sînt oamenii lui Boyl, nu :
de-ai lui M'Glade. Nici ăsta nu prea face cine știe ce afaceri cu reclame din astea. I-am sugerat odat ă să
facă un fel de
>
181
caretă transparent ă, cu două fete mai dr ăguțe înăuntru, să stea acolo s ă scrie, scrisori, caiete, plicuri, cu
cerneală. Pariez că așa ceva ar fi prins. Ni ște fete frumoase care stau s ă scrie îți atrag numaidecît
atenția. Toată lumea moare s ă știe ce anume scriu ele acolo. Dac ă te-oprești pe strad ă și te prefaci c ă te

uiți la ceva, pe loc se strîng, dou ăzeci în jurul t ău. Vor să profite și ei. Și femeile. Curiozitatea. Stâlpul
de sare. N-a acceptat bineîn țeles, pentru c ă nu i-a venit lui primul ideea. Sau sticlu ța cu cerneal ă pe
care i-am propus-o tot eu. cu o pat ă falsă din
lioid negru. Ideile lui de reclame, ce s ă-ți spun, cum a fost aia cu conservele pus ă sub anun țurile
mortuare, sec ția carne congelat ă. Nu-i nevoie s ă le lingi. Ce anume ? Plicurile noastre. Salut, Jones,
un-te duci ? N-am timp, Hobinson, m ă grăbesc să cumpăr singura gum ă de încredere pentru șters
petele de cerneal ă, Kansell, de viazare prin magazinele Helly, strada Doamnei 85. Bine c-am sc ăpat
din banda aia. Ce m ă mai munceam s ă Li casez bani de la m ănăstirile alea. Mîn ăstirea Tranquiila. Era
o maică drăguță acolo, era chiar dulce de tot. Coafa și vălul îi veneau tocmai bine pe c ăpșorul ei așa
micuț. Sora ? Sora ? Sînt sigur c ă fusese dezam ăgită în dragoste, dup ă ochii ei. Foarte greu s ă te
tîrguiești cu o femeie din
aa. Am tulburat-o de la rug ăciunile ei în diminea ța aceea. Dar îi p ărea bine c ă mai vede și ea ceva din
lumea •de afar ă. E ziua noastr ă mare, mi-a spus. -S ărbătoarea Maicii Domnului a Muntelui Cârmei.
Un nume dulce și el : caramel ă. A înțeles, cred c ă a înțeles după felul în care. Dac ă s-ar fi măritat, s-ar
fi schimbat cu totul. In fond, poate chia r o duceau greu cu banii. Cu toate astea .g ătesc numai cu unt de
calitatea întîia. Lor s ă nu le dai untur ă. Mi se-ntoarce stomacul pe dos cînd v ăd cum picur ă untura. Lor
le place untul și pe dinafar ă și pe dinăuntru. Cînd îl gusta Molly, și-și ridica voaleta. Sora cum ? Pat
Claffey, fiica amanetorului. Se zice c ă o călugăriță ar fi inventat sîrma ghimpat ă.
Traversă strada Westmoreland cînd S-ul cu apostrof trecu prin fa ța lui tîrșîindu-și picioarele.
Magazinul de .•biciclete Hover. Ast ăzi sînt cursele. Cît a trecut de atunci ? Anul ia care a murit
Phil Gilligan. Eram pe strada
182

Lombard, în cartierul de vest, atunci. Stai ni țel, eu eram ia firma lui Thom. Am- c ăpătat slujba la
Wisdom Hely în anul cînd ne-am c ăsătorit. Șase ani. Acum zece ani : în nouăzecișipatru a murit el d ă,
așa e, cînd a fost focul cel mare de la Arnott, Val' Dîllon era primar. Dineul de îa Glencree. Consilierul
Robert O'Reilîy care și-a turnat paharul de porto în sup ă înainte de a da semnalul de pornire. Fîea șfleaș
ce-și mai hrănea cu lichid persoana. N-ai fi putut s-auzi nici ce cînta orchestra. Pentru ce-am primit
pînă acum la masa aceasta s ă ne facă Domnul. MiHy era- feti ță mică atunci. Molly avea taiorul acela
cenușiu elefant cu brandenburguri. Era un taior cu croial ă bărbătească și cu nasturi ascun și. Ei nu-i
plăcea pentru' c ă eu mi-am scrîntit gliezna în prima zi cînd și I-a pus: la picnicul corului pe muntele
Sugarloaf. Ca și cum din cauza asta. P ălăria de gală a bătrîhul'ui Gbodwin dat ă cu o chestie lipicioas ă.
A fost și picnicul mu ștelor atunci. N-a mai avut rochie ca aia. I se mula ca o m ănușă, la umeri, la
șolduri. Tocmai începuse s ă se facă durdulie bine. Pl ăcintă cu carne de iepure am avut atunci la mas ă.
Se uitau to ți după ea.
Fericit. Mai fericit atunci. m Ce bine era în od aceea cu tapetul de hîrtie ro șie de la Dockrell, un șiîing ;i
nouă pence duzina. Noaptea cînd f ăcea Milly baie. Cump ăram săpun, american ; fiori de soc. Ce miros
plăcut avea apa din cad ă. Și ce nostim ă era,, săpunită toată. Da pe atunci era frumoas ă. Acuma —
fotografiile. Atelierul de dagherotip ie de care mi-a povestit tata, s ăracul. E o înclina ție ereditar ă.
Mergea pe marginea trotuarului.
Șuvoiul vie ții. Cum îl chema pe individul acela care sem ăna cu un preot și care se uita întotdeauna cu
coada ochiului cînd trecea ? Ochi slabi, ca o femeie. S-a oprit la Citron, pe promenada sfîntul Kevin.
Pen și mai cum. Pendennis ? M ă lasă memoria. Pen… ? sigur, au trecut ani de atunci. Zgomotul
tramvaielor probabil. La urma urmelor, dac ă nici el nu și-a adus aminte la tipografie acolo de numele
șefului de ecliip ă pe careul vede în fiecare zi.
Bartell d'Arcy era tenorul, tocmai începuse s ă se afinne pe atunci. O conducea acas ă după repetiții. Un
tip
133
r

îngîmfat cu musta ța dată cu ceară. I-a dat cîntecul acela Vîntul care sufl ă dinspre miaz ăzi.
Ce vînt era în noaptea cînd m-am dus s-o iau cînd era reuniunea lo jii în chestia cu tichetele de
loterie atunci dup ă concertul lui Goodwin în sufrageria de gal ă sau sala cu panouri de la
reședința primarului. El și cu mine în spate. Foile cu partitura ei mi-au zburat din mîn ă pe
lîngă gardul liceului. Am avut noroc c ă nu s-au. Lucruri din astea ei îi stric ă tot cheful pe toat ă
seara. Profesorul Goodwin care-o ținea de bra ț, în față. Nu prea mai era sigur pe picioroangele
lui, bietul b ătrînel. Concertele de adio. în mod irevocabil ultimele apari ții pe scen ă. Poate luni
de zile sau poate pentru totdeauna. Mi-aduc amin te cum rîdea ea în vînt, cu gulerul ei larg
ridicat. La col țul cu bulevardul Harcourt mai știi ce furtun ă ? Brrfu ! I-a sufl at în sus fustele și
boa-ul de la gît aproape l-a sufocat pe b ătrînul Goodwin. Se f ăcuse roșie-roșie la față de vînt.
Mi-aduc aminte, cînd am ajuns acas ă am stîrnit focul și am fript buc ățile de piept de berbec
pentru un supeu în toat ă regula și cu sos de Chutney cum îi pl ăcea ei. Și cu rom fierbinte. Din
fața căminului o vedeam în dormitor cum î și desfăcea corsetul. Alb ă.
Cum fîșîia și pe urmă cădea moale corsetul ei pe pat. Era întotdeauna cald înc ă de la căldura
ei. îi plăcea să și-l desfacă singură. A stat pe urm ă pînă după două, să-și scoată acele din p ăr.
Milly culcu șită în pătucul ei. Fericit. Fericit. Asta a fost noaptea cînd…
— O, domnule Bloom, ce mai face ți ? . — A, ce mai face ți, doamnă Breen ?
— N-ar avea rost s ă mă plîng. Cum se mai laud ă Molly ? N-am mai v ăzut-o de o ve șnicie.
— Roșie în obrăjori, spuse domnul Bloom vesel. Știți, Milly are acum o slujb ă la Mullingar.
— Ei, fugi ! Trebuie c ă se umfă-n pene !
— Da, la un atelier fotografic acolo. Și se simte în elementul ei. Și-ai dumneavoastr ă ?
— S-au f ăcut mărișori, spuse doamna Breen. Cî ți o fi avînd ? Unul nou nu se vede.
— Sînteți în negru, v ăd. N-ați avut….

— Nu, spuse domnul Bloom. Vin tocmai de la o înmormîntare.
Prevăd că toată ziua azi au s ă mă piseze. Cine-a murit, cînd și de ce a murit ? Astea-s întreb ări
de care nu scapi orice ai face.
— O, Doamne, spuse doamna Breen. Sper c ă nu era o rud ă apropiată,
La urma urmelor, hai s ă-i cîștig compasiunea.'
— Dignam, spuse domnul Bloom. Un vechi prieten. A murit pe nea șteptate, săracul. Boal ă
de inimă, cred. Azi-diminea ță a fost înmormîntarea.
Îngropăciunea ta mîine e
Cînd vrei prin lanul de secar ă s-o iei
Tarara bumbum
T arară…
— Trist s ă pierzi un prieten vechi, spuser ă melancolic ochii femeie ști ai doamnei Breen.
Acum, ajunge cu asta. S-o lu ăm încetișor : soțul.
— Și domnul și stăpînul dumneavoastr ă ?
Doamna Breen î și ridică ochii mari, amîndoi. I-au r ămas frumo și.
— O, să nu mai vorbim, spuse ea. Face ni ște lucruri de st ă pisica în coad ă. E aici în ăuntru cu
cărțile lui de drept, caut ă nu știu ce la legile de calomnie. Mie mi-a scos peri albi. Sta ți să vă
arăt.
Miros de sup ă de cap de vi țel caldă și miresme de rulade proaspete cu dulcea ță se revărsau
dinspre patiseria Harrison. Aburul acesta de amiaz ă îi gîdilă plăcut cerul gurii domnului
Bloom. Ca s ă faci un aluat bun e nevoie de unt, f ăină din cea mai bun ă, zahăr de Demerara,
altminteri îi sim ți gustul la ceai cald. Sau de la ea vine ? Un m ăturător descul ț se oprise în fa ța
grilajului de la ferestruic ă trăgînd în piept aburii mirositori. î și mai înșeală foamea și el. O fi
plăcere sau dimpotriv ă suferință ? Masă de-o para la azil. Cu țitul și furculița prinse cu lan țul
de masă.
Deschizîndu- și poșeta, piele plesnit ă; acul de p ăr ; ar trebui s ă aibă o apărătoare în vîrf

chestiile astea. Ți-o
184
185
bagă drept în ochi în tramvai. Cotrob ăia acolo. Bani. Vrei și dumneata o b ăncuță ? Intră în toate furiile
altfel dacă pierd șase pence. Face-un tapaj de scoal ă și morții. Și bărbatu-său ăsta, care-i face via ța
amară. Unde-s ăia zece șilingi care ți i-am dat luni ? Nu cumva- ți hrănești și familia lui frate-tu din
banii mei ? Batist ă murdară ; sticluță de doctorii. A c ăzut ceva, o pilul ă. Ce-o fi c ăutînd ?…
— Trebuie c ă se apropie luna nou ă, spuse ea. Atunci iî apuc ă întotdeauna. Știți ce-a făcut astă-noapte
?
Mîna ei își opri căutarea. Ochii i se fixar ă asupra lui, m ăriți de nelini ște, dar surîzînd totu și.
— Ce ? întreb ă domnul Bloom.
Las-o să vorbeasc ă. Privește-o drept în ochi. Cred tot ce-mi spui. Ai încredere în mine.
— M-a trezit la miezul nop ții, spuse ea. A visat urît, a avut un co șmar.
Indiges.
— Zicea c ă asul de pic ă urcă pe scară spre el. ș— Asul de pic ă ! spuse domnul Bloom. Scoase din
poșetă o carte po ștală îndoită.
— Uitați-vă la asta, spuse. A primit-o azi-diminea ță. 165
— Ce-i asta ? spuse domnul Bloom luînd cartona șul.
— K.K. : caca, spuse ea. Cineva umbl ă să-l scoată de tot din s ărite. Rușine să le fie, oricine-ar fi.
ș— Chiar, spuse domnul Bloom. Ea lu ă înapoi cartea po ștală oftînd.
— Și acuma, s-a dus la domnul Menton, la cabinet. Zice c ă deschide proces pentru zece mii de lire
daune.
îndoi la loc cartea po ștală în poșeta ei meschin ă și închise cu pocnet fermoarul.
Aceeași rochie albastr ă de serj cu care era și acum doi ani, a început s ă prindă luciu. Nu mai e ce-a fost
odată. Și lațele astea de p ăr pe după urechi. Și toca asta ca vai de capul ei, i-a atîrnat trei struguri acolo
s-o facă mai de Doamne ajut ă. Pretenții de elegan ță. Și cînd te gînde ști că pe vremuri știa să se
îmbrace cu gust. Ce riduri în jurul gurii. Doar cu un an sau doi mai mare ca Molly.
Ai văzut cum s-a uitat la ea femeia aia care-a trecut. Ce cruzime. Sexul crud.
186

O privea înc ă, ascunzîndu- și nemulțumirea în spatele acestei priviri. Aburi pip ărați de supă de cap de
vițel, de sup ă de vacă, de supă de carne cu condimente. Mi-e și foame. F ărîmituri de pi școturi pe
plastronul rochiei, o crust ă de zahăr pudră i s-a prins pe obraz. Tart ă de rubarb ă cu umplutur ă bogată,
gem de fructe. Jossie Powell
0 chema ca fat ă. La Luke Doyle acas ă, în Dolphin's Barn, jucam șarade. K.K. : caca.
Să schimb vorba.
— O mai vede ți pe doamna Beaufoy ? întreb ă domnul Bloom.
— Pe Mina Purefoy ? spuse ea.
Eu mă gîndisem la Philip Beaufoy. Clubul Playgoers. Matcham se mai gînde ște deseori la lovitura de
maestru. Am tras de lan ț ? Da. Ultimul act.
— Da.
— Am trecut pe-acolo acuma în drum spre cas ă să-n-trcb dac ă în sfîrșit. E la maternitate, pe strada
Holles. m Doctorul Horne a dus-o acolo. De trei zile în dureri.
— O, spuse domnul Bloom. îmi pare r ău c-aud asta.
— Da, spuse doamna Breen. Și casa plin ă de copii dincoace. E o na ștere foarte grea, mi-a spus
infirmiera.
— O, spuse domnul Bloom.
Privirea lui grea, comp ătimitoare, îi sorbea spusele. Limba îi forma sunete de simpatie. Ț ! Ț !
— îmi pare r ău de ce-mi spune ți, zise. Sărmana da ea ! Trei zile ! Trebuie s ă fie groaznic.
Doamna Breen d ădu din cap.
— Marți a început…
Domnul Bloom o strînse u șor de cot s ă-i atragă atenția.'
— Atenție ! Să treacă dumnealui.
O siluetă osoasă înainta pe marginea trotuarului venind dinspre chei, cu privirea extatic ă pierdută în
lumina soarelui prin lornionul prins de o panglic ă groasă. O pălărioară minuscul ă îi strângea capul ca o

calotă. Atîrnîn-du-i de bra ț o manta împ ăturită, un baston și o umbrel ă
1 se legănau în ritmul pa șilor.
— Uitați-vă la el, spuse domnul Bloom. Ocole ște totdeauna spre rigol ă felinarele. Fi ți atentă !
— Cine e, dac ă-mi e îngăduit să întreb, spuse doamna Breen. E țicnit ?
187

— îl cheam ă Cashel Boyle O'Connor Fitz maurice Tisdall Farell, spuse domnul Bloom
surîzînd. Uita ți-vă !
— Are la nume s ă-i ajungă, spuse ea. Azi-mîine, a șa ajunge și Denis.
Se întrerupse brusc.
— Uite-l și pe el, spuse. Trebuie s ă mă duc după el. La revedere. Dragostea mea lui Molly,
nu uitați ?
— Sigur c ă nu, spuse domnul Bloom.
O urmări cum se strecoar ă printre trec ători către vitrinele magazinelo r. Denis Breen, într-o
jiletcă sărăcuță și cu pantofi de pînz ă albaștri ieșea tîrșîindu-și picioarele de la Harrison
strîngînd sub bra ț două tomuri imense. Pe- ăsta-l bate vîntul. Ca pe vremuri. O l ăsă să-l abor-
deze fără surpriză și-și împinse barba c ăruntă și neîngrijit ă spre ea, și falca de jos îi cl ămpănea
șleampătă cînd începu s ă-i spună ceva cu seriozitate.
Meshuggeh. Și-ăsta-i într-o ureche.
Domnul Bloom porni din nou ma i departe, sprinten," con știent, în fa ța lui, în soare, de calota
strimtă, de bastonul, umbrela, mantaua atîrnînd, leg ănîndu-se. E-ntr-una din zilele lui mari. Fii
atent ! Acuma mai ocole ște unul pe dinafar ă. E și ăsta un fel de a trece prin lume. Și-ălălalt
țicnit care se fofileaz ă de dincolo zdren țăros și murdar. R ău trebuie s-o mai duc ă ea cu ăsta.
K.K. : caca. A ș jura că-i Alf Bergan sau Richie Goul-ding. I-au scris-o ca s ă se mai distreze,
la circium ă la Scotch House, pariez pe ce vrei. Se duce la Menton, la cabinet. Ăla cu ochii lui
de pește mort, să stea să se holbeze la cartea aia po ștală. Ar merita s ă fii de față.
Trecu pe ling ă Irish Times. S-ar putea s ă mai fie și alte răspunsuri aici. Mi-ar pl ăcea să le
scriu la toate. Ar fi un sistem bun pent ru criminali. Un cod. Acuma-s la mas ă. Funcționarul cu
ochelari de aici nu m ă știe. Ei, las ă-le să se mai coac ă. Destulă bătaie de cap am avut s ă triez
patruzeci și patru pîn ă acuma. Se caut ă dactilograf ă cu cultur ă pentru a ajuta domn în munca
literară. Ti-am spus c ă ești un răutăcios pentru c ă expresia cealalt ă nu-mi. Te rog chiar s ă-mi
explici ce înseamn ă. Spune-mi ce fel de parfum folose ște soția. Spune-mi cine a f ăcut lumea.
Cum se mai pricep s ă-ți dea cu întreb ări din astea în cap. Și cealaltă, Lizzie Twigg.
încercările
188
mele literare au avut norocul s ă găsească aprobarea eminentului poet A.E. (domnul Geo
Russell). N-are vreme s ă-și îngrijeasc ă părul tot stînd s ă bea ceai din zoaie de vase cu cartea
de poezii în fa ță.
De departe cel mai bun ziar pentru o reclam ă sau un anun ț mai mic. A p ătruns și în provincie
acum. Buc ătăreasă și la toate, mîncare etc, și fată în casă. Se caută bărbat dezghe țat pentru bar
spirtuoase. Fat ă resp (R. C.) dore ște post în pr ăvălie fructe sau carne. Pe- ăsta James Carlisle l-
a fondat. Șase și jumătate la sut ă dividende. A dat lovitura cu ac țiunile Coates. Tip care- și
cunoaște in-ieresele. Sco țieni zgîrci ți și vicleni. Numai știri cu care s ă le intre pe sub piele.
Grațioasa și populara noastr ă viceregin ă. A cumpărat acuma și Irish Field. Lady Mount-
cashel s-a restabilit complet dup ă nașterea copilului a participat ieri împreun ă cu echipajele de
vînătoare ale Ward Union-ului la deschiderea sezonului la Rathoath. Vulpea nu se m ănîncă.
Cel mult ăia care n-au ce mînca. Frica degajeaz ă niște secreții și atunci se înmoaie carnea.
Călărește de-a dreptul. St ă pe cal ca un b ărbat. O vîn ăto-riță pe cinste. Nu-i trebuie ei șa de

femeie sau vreo perni ță, ce. Erima și cînd se strîng vîn ătorii și prima și rind e s-omoare. Sînt
puternice ca ni ște iepe de pr ăsilă unele din femeile astea cal. Se învîrtesc toat ă ziua pe ling ă
grajduri. î ți suflă paharul de coniac cît ai zice pe ște. Aia de la Gros venor azi-diminea ță. Odată
s-a suit în tr ăsură și dusă a fost. Ai fi zis c ă-i gata-gata s ă sară și peste ziduri și peste orice
obstacole. Cred c ă și vizitiul ăla a făcut dinadins. Cu cine ziceam c ă semăna ? A, da ? Cu
doamna Miviam Dandrade care mi-a vîndut rochiile vechi și desuurile negre la hotelul
Shelbourne. O divor țată din America latin ă. Nici n-a clipit cînd m-a v ăzut cum le pip ăiam. Ca
și cum aș fi fost doar umera șul pe care și le așază ea seara. Am v ăzut-o la recep ția viceregelui
cînd m-a dus Stubbs, administratorul parcurilor, ne-a dus pe mine și pe Whelan de la Express.
Ca să curățăm și: noi ce-a mai l ăsat lumea bun ă. Ceai cu gustare. Și eu am turnat maionez ă în
compotul de prune c ă am crezut c ă e cremă de ouă. Cred că i-au vîjîit urechile cîteva s ăp-
tămîni după aia. Un taur ar tre bui pentru una ca asta,'
189

Curtezană înnăscută. Nu-i ea de-aia s ă facă copii, nu, mul țumesc.
Săraca doamn ă Purefoy ! B ărbatu-su e metodist. E metod ă în nebunia lui. Brio șă cu șofran și
lapte cu ap ă minerală la lăptăria familial ă. Mănîncă cu ceasul pe mas ă, treizeci și două de
mestecături pe minut. Și cu toate astea favori ții îi cresc ca cotletele de vi țel. Se spune c ă ar
avea rude sus-puse. V ărul lui Theodore la Dublin Cas tle. în fiecare familie e-o rud ă din astea
mai de bon-ton. îi face cadou nevast ă-sa în fiecare an cite unul pe cinste. L-am v ăzut la Three
JoUy Toppers cum se plimba cu capul gol și băiatul lui cel mare venea dup ă el cu un fr ățior în
plasă. Bebelușii ! Săraca de ea ! Și trebuie s ă le dea să sugă, an după an la cîte unul, la orice
oră din zi și din noapte. Egoi ști mai sînt ăștia care nu beau. Câinele gr ădinarului. O singur ă
bucățică de zahăr la ceai, dac ă nu vă supărați.
Se opri la locul unde trebuia s ă traverseze spre strada Fleet. Pauza de prînz, un prînz de șase
pence la Rowe ? Trebuie s ă caut anun țul ăla la biblioteca na țională. Unul de opt pence la
Burton. Mai bine. Mi-e în drum.
Trecu înainte prin fa ța magazinelor Bolton pe Westmo-rela nd. Ceai. Ceai. Ceai. Am uitat s ă-l
tapez pe Tom Kernan.
Sss. Ț, ț, ț ! închipuie- ți, de trei zile zace și geme acolo In pat cu o batist ă cu oțet la cap și cu
burta uite-a șa mare ! Pfui ! Pur și simplu groaznic ! Capul copilului e prea mare : forceps. S-a
încovoiat acolo în ea și acuma încearc ă să-și croiască drum orbe ște, își caută și el drumul c ătre
lumină. Pe mine a șa ceva m-ar da gata. Noroc c ă Molly i-a f ăcut pe-ai ei a șa ușor. Ar trebui s ă
se inventeze ceva s ă se pună capăt la chestiile astea. O via ță de muncă silnică. E-o idee, cu
anestezicele astea care- ți dau un fel de toropeal ă ; reginei Victoria i s-a aplicat a șa ceva. Ea a
avut nouă. O ouătoare pe cinste. B ătrîna care șe-dea-ntr-un pantof atît de mul ți copii avea of.
Probabil c ă el era tuberculos. Ar fi vremea s ă se mai ocupe cineva și de astea în loc s ă-i tot
dea zor cu ce era în sînul în-gîndurat al splendoarei de argint. Fleacuri s ă le fluturi prin fa ța
fleților. S-ar putea chia r pune la cale ni ște instituții pe scară largă. Toată chestia cu totul f ără
du-
reri finanțată din impozite dai la to ți copiii care se nasc cinci lire la dobînd ă complexă pînă
împlinesc dou ăzeci și unu de ani, cinci la sut ă a o sută de șilingi adic ă cinci lire, înmul țit cu
douăzeci, sistem decimal, încurajezi oamenii s ă pună banii deoparte s ă economiseasc ă o sută
și zece șilingi și ceva mărunțiș în douăzeci de ani trebuie calculat pe hîrtie ajungi la o sum ă
frumușică, mai mult decît ai crede.
Nu la ăia care se nasc mor ți, bineînțeles. Nici m ăcar nu-i înregistreaz ă. Ca să nu-ți mai bați
capul degeaba.
Nostim cînd le vedeai a șa amîndou ă laolaltă, cu burțile în afar ă. Molly și doamna Moisel.
Reuniune de mame. Ftizia d ă înapoi un timp pe urm ă revine. Dup ă aia ce turtite ți se par
deodată ! Cu privirile blînde . Li s-a luat o piatr ă de pe inim ă. Bătrîna doamn ă Thornton era
tare cumsecade. To ți sînt copila șii mei, zicea. Cu linguri ța de terci în gur ă înainte de a le da

lor. O, miumium. I-a strivit mîna b ăiatului lui Tom Wall. Cu asta a ie șit și el în lume cum s-ar
zice. Avea im cap ca un dovleac care a luat premiu la expozi ție. Doctorul Murran care
mirosea totdeauna a tutun. Vin și-l trag din pat cînd li-e lumea mai drag ă. Pentru numele lui
Dumnezeu, domnule doctor. Pe nevast ă-mea au apucat-o durerile. Pe urm ă, îi lasă s-aștepte
plata cu lunile. Pentru asisten ța acordată soției dumneavoastr ă. Nici o mul țumire de la
oamenii ăștia. Doctorii sînt oameni de omenie, cei mai mul ți dintre ei.
în fața porților înalte, imense, ale parlamentu lui irlandez un stol de porumbei î și luă zborul. Se
mai zbenguie și ei nițel după-masă. Pe cine facem de data asta ? Eu l-aleg pe tipul în negru.
Uite-l. Asta înseamn ă noroc. Trebuie s ă fie o senza ție să-ți dai așa drumul în aer. Apjohn, eu
și Owen Goldberg coco țați în copaci pe lîng ă Goose Green jucîndu-ne de-a maimu țele. Mă
macroule, m ă strigau.
Un pluton de poli țiști ieșea dinspre strada Cole giului, înaintînd în șir indian. Pas de gîsc ă. Fețe
congestionate de mîncare, c ăști asudate, mîngîîndu- și bastoanele. Sînt dup ă masă, cu un
castron m ărișor de supă grasă în burtă. Soarta poli țaiului e adesea bun ă. Se împărțiră în
grupuri și se risipir ă, salutînd, fiecare spre rondul lor. Le-a dat
190
191
r
drumul să pască. E momentul cel mai bun s ă-l ataci pe unul din ei, imediat dup ă ce și-a
înghițit budinca. Un pumn solid în dejunul s ău. Un alt pluton, în pas ne regulat, ocolea grilajul
de la Trinity, îndreptî ndu-se spre circumscrip ție. O iau spre p ăpică. Pregătiți-vă să faceți față
șocului cavaleriei. Preg ătiți-vă să faceți față supei.
Traversă pe sub degetul ștrengărește înălțat al lui Tommy Moore. Bine-au f ăcut că l-au pus
peste o vespasian ă : locul de întîlnire al apelor. Ar trebui s ă fie din astea și pentru femei. Ele
trebuie să dea fuga în cofet ării. Să-mi aranjez p ălăria. Nu e-n toat ă lumea larg ă o vale.
Frumos chita asta Julia Morkan. S-a ținut în voce pîn ă la urmă. Eleva lui Michael Balfe, nu ?
Privi lung dup ă ultima tunic ă largă, bine umplut ă. Nu-i bine s ă ai de a face cu de-alde ăștia.
Jack Power, ce poveste ar mai putea el s ă depene : taic ă-su detectiv în civil. Dac ă dau peste
unul care nu se las ă ușor cînd îl umfl ă, se pricep s ă i-o scoată pe nas odat ă ce l-au vîrît la
mititica. Și n-ai de ce s ă-i condamni cu slujba pe care o au, mai ales pe- ăia tinerii. Poii țistu-ăla
călare atunci, în ziua cînd i- au dat lui Joe Chamberlain doc toratul de onoare la Trinity știu c-a
muncit pentru banii lui. Pe cuvîntul meu c ă da ! Cum mai r ăsunau copitele calului cînd ne
fugărea în jos pe strada Aba ției. Norocul meu c-am avut prezen ța de spirit s ă dau buzna în
circiumă la Manning, c-altminteri intram r ău la apă. Dar și el și-a primit una peste bot, ce s ă
zic. Cred c ă și-a spart și capul cînd a c ăzut pe caldarîm. Eu n-ar fi trebuit s ă mă las luat pe sus
de medicini știi ăia. Și bobocii de la Trinity, cu bone țicele lor p ătrate. Ei c ăutau scandal cu tot
dinadinsul. Dar vezi c ă așa am ajuns c ă-l cunosc pe tîn ărul ăla Dixon care mi-a pansat
înțepătura la spital la Mater și care e acuma la maternitatea di n strada Holles unde e doamna
Purefoy. Uite cum vine totul de se-ncheag ă. Și acuma îmi mai țiuie urechile de țignalele
polițiștilor. Toți au șters-o care-ncotro. De ce s-or fi luat tocmai de mine. S ă mă ducă 3 a
secție. Uite, chiar aici a început.
— Trăiască Burii !
— Ura de trei ori pentru De Wet !
— Să-l spînzur ăm pe Joe Chamberlain de-un m ăr cu mere acre !iâ7

192
Proștii ; o adun ătură de cățelandri care schel ălăie și ei cit îi țin puterile. Lupta de Ia Vinegar
Hill. Fanfara sindicatului l ăptarilor. Mai trec cî țiva ani și pe jum'ate clin ei îi vezi magistra ți și
funcționari publici. Vine-un r ăzboi ; și cu toții dau fuga unii peste al ții să se înroleze : aceia și
care cîntau c ă nici pe treptele e șafodului.
Nu știi niciodat ă cu cine stai de vorb ă. Corny Kelleher de pild ă îl simți după ochi că abia
așteaptă să te toarne. Ca ăla, Peter sau Denis sau James Carey care i-a vîndut pe invincibili. Și
era și el membru al societ ății lor. Le tot da ap ă la moară la ăia mai tinerei și mai naivi ca s ă
afle el ce și cum. Și toată vremea lua leaf ă de agent secret de 3 a vicerege. Dup ă, s-au lepădat
de el ca de cium ă. De asta agen ții ăștia în civil le fac curte la servitoare. Dar po ți să-l cunoști
ușor pe unul care-i obi șnuit cu uniforma. întîi o înghesuie pe la u șa din dos. O mai pip ăie
puțin. Și pe urmă, la următorul punct de pe ordinea de zi. Ci ne-i domnul care tot vine în vizit ă
pe-aici ? Domni șorul tînăr spune ceva ? Trage și tu cu coada ochiului prin gaura cheii. Șosele
și momele. Student în c ălduri care-o tot ciupe ște de brațele desgolite cînd calc ă rufele.
ș— Ale tale sînt astea, Mary ?
— Nu pun eu lucruri de-astea pe mine… Stai cuminte sau te spun la doamna. N-ai ajuns acas ă
decît hăt după miezul nop ții.
— Se apropie vremuri mari, Mary. A șteaptă nițel și-ai să vezi.
ș— Ei, mai las ă-mă cu vremurile astea mari' care tot vin.
Și fetele de la bar înc ă. Tutungioaicele.
Tot ideea lui James Stephens a fost cea mai bun ă. își șiia el oamenii. Celule de cîte zece a șa că
nimeni nu- și cunoștea mai mul ți decît în celula lui. Sinn Fein. Dac ă ai fi vrut s ă ieși din ea
cuțitu-n spate. Mîna neagr ă. Dacă rămîneai membru, plutonul de execu ție. Fata temnicerului
l-a scos de la Richmond, și pe-aci ți-e drumul spre Lusk. S-au înscris la hotelul Buckingham
Palace chiar sub nasul lor. Ca Garibaldi.
Trebuie să ai și o anumit ă putere de seduc ție. Parnell. Arthur Griffith e un om cinstit dar n-are
darul ăsta să
13 — Ulise, voi. I
193
16
cîștige mulțimile. Tot te bate la cap cu minunata noastr ă țară. Verzi și uscate. La ceain ăria companiei
de panifica ție irlandeze. Asocia ții pentru dezbaterea problemelor. C ă republica este cea mai bun ă
formă de guvern ămînt. Că problema limbii ar trebui s ă aibă precădere asupra chestiunii economice.
Invățați-le pe fetele voastre s ă-i invite acas ă la voi. îndopa ți-i cu mîncare și băutură. Gîsca de sfîntul
Mihai. Și cu mirodenii și cimbru pe sub pieli ță. Mai servi ți o lingură de grăsime de gîsc ă pînă nu se
sle-iește. Entuzia ști pe jumătate morți de foame. O chifl ă de un penny și pe urmă în pas dup ă fanfară.
Dacă stai să tai friptura n-ai timp s ă-ți mai umpli gura. Gîndul c ă ălălalt plătește îți mai dă poftă de
mîncare. Și încep să se simtă și ei ca la ei acas ă. Ia să vedem și caisele astea, vrînd s ă spună adică
piersicile. Ziua nu mai e foarte departe. Soarele independen ței răsărind sus pe cer la nord-vest.
Pe măsură ce înainta surîsul i se ștergea de pe fa ță, un nor greu acoperea încet soarele umbrind fa țada
morocănoasă a bisericii Trinity. Tramvaiele se încruci șau unele cu altele, mergînd înainte, venind
înapoi, clănțănind. Vorbe în vînt. Lucrurile continu ă la fel ; zi dup ă zi ; plutoanele poli țiștilor pleac ă,
vin ; tramvaiele se duc, se întorc. Aiuri ții ăștia care se învîrtesc f ără rost de colo pîn ă colo. Dignam
expediat undeva departe. Mi na Purefoy cu burta umflat ă zace la pat și geme așteptînd să i-l tragă afară
din ea. Cîte unul se na ște pe cîte undeva în fiecare „ecund ă. Altul moare în fiecare secund ă. De cînd
le-am dat de mîncare la p ăsările alea au trecut cinci minute. Trei sute au dat în primire. Al ți trei sute
născuți, și spălați de sîngele de pe ei, to ți sînt spălați în sîngeîe mielului, zbiar ă acuma maaaaaa.
Cîți intră într-un ora ș întreg s-au dus, al ții, tot rit intr ă într-un ora ș întreg, au venit, se duc și ei ; alții
venind, plecînd. Case, șiruri de case, str ăzi, mile întregi de pavaje, c ărămizi puse una peste alta, pietre.
își predau schimbul. Proprietarul de aici, de acolo . Cel cu titlul de proprietate nu moare niciodat ă, se
spune. Un altul îi ia locul cînd el trebuie s-o ia din loc. Cump ără totul cu aur lichid și încă tot aurul tot
în mîinile lor e. E-o escrocherie aici undeva. E strîns gr ămadă în orașe, mîncat de
194

vreme mileniu dup ă mileniu. Piramide în nisip. Cl ădite din pîine și ceapă. Sclavi. Zidul chinezesc.
Babilonul. Au mai r ămas doar lespezi uria șe. Turnuri rotunde. Restul, ruine, suburbii întinzîndu-se,
construite pe sponci, în grab ă, case crescute ca mu șuroaiele, cl ădite pe vînt. Ad ăpost pentru o noapte.
Nimeni nu înseamn ă nimic.
Asta-i cel mai r ău ceas al zilei. Vitalitatea. Stins ă, posomorit ă nu pot să sufăr ceasul acesta. M ă simt ca
și cum m-ar fi mîncat cineva și pe urmă m-ar fi dat afar ă.
Casa rectorului. Reverendul doctor Salmon ; somon în sos. Cam strimt st ă în cutiuța asta aici. N-a ș sta
aici nici dac ă mi-ar plăti. Sper că-au ficat pr ăjit astăzi. Natura abhor ă vidul.
Soarele se eliber ă încet, aprinse pîlpîiri de lumin ă prin argint ăria din vitrina lui Walter Sexton de peste
drum prin fa ța căreia trecu, f ără să vadă nimic, John Howard Parnell.
Uite-l : fratele. Imaginea lui. Un chip care te urm ărește. De fapt, e o coinciden ță. Sigur, de sute de ori
te gîndești la cîte unul și nu-l întîlne ști. Parcă-i somnambul. Nimeni nu-l cunoa ște. Probabil c ă-i o
ședință la consiliul municipal. Cic ă nu și-ar fi pus uniforma de șef al politiei niciodat ă de cînd a primit
numirea. Charley Boulger ie șea totdeauna în ținută de gală, cu tricornul, pom ădat, pudrat, ras proasp ăt.
Și uite cum merge de ab ătut. Parc-a mîncat un ou stricat. Cu ochii pierdu ți, parcă-ar vedea o stafie. M ă
apasă o suferin ță grozavă. Fratele unui om mare : fratele fratelui s ău. Frumos i-ar mai sta la o parad ă
de gală a orașului. Se abate pe la cafenea, la ceain ăria sindicatului de panifica ție, probabil, ca s ă-și bea
cafeaua, s ă joace o partid ă de șah. Frate-su se servea de oameni ca de ni ște pioni pe o tabl ă de șah. îi
sacrifica pe to ți la nevoie. Acuma le e fric ă și să-i pomeneasc ă numele. îi înghea ță dintr-o privire. Aici
îi stă puterea și fascinația : în numele pe care-l poart ă. Toți au fost pu țin cam într-o parte. Fanny
Nebuna și cealaltă soră doamna Dickinson care ie șea cu un echipaj cu h ățuri stacojii la tr ăsură. Ce
drept se ține, parc-ar fi doctorul M'Ardle. Și cu toate acestea David Sheehy l-a învins în alegeri la
South Meath. I-au dat un fel de premiu de con-
195
solare, cam ca postul de șerif de Chiltern Hundreds, îl scoate din parlament cic ă să-l
pregătească pentru-o slujb ă publică. Banchetul în cinstea patriotului. M ănîncă felii de
portocală în parc. I6S Simon Dedalus zicea cînd a auzit c ă l-au vîrît în parlament c ă Parnell are
să iasă din mor-mînt și are să-l scoată în brînci din Camera Comunelor.
— Despre caracati ța cu două capete, al c ăreia unu dintre capete este capul peste care
sfîrșiturile lumii au uitat s ă mai pogoare iar cel ălalt vorbe ște cu accent sco țian.
Tentaculele…ie9
Trecînd pe lîng ă domnul Bloom, venind din spate pe marginea trotuarului. Barb ă și bicicletă.
Femeie tîn ără.
Și uite-l și pe el. Asta-i într-adev ăr o coinciden ță ; a doua oar ă. Evenimentele care se
pregătesc să vină își aruncă umbra înaintea lor. Aprobare a eminentului poet domnul Geo
Russell. S-ar putea s ă fie chiar Lizzie Twigg asta cu el. A. E. : ce-o fi însemnînd asta ?
Inițialele poate. Albert Edward, Arthur Edmund, Alphonsus Eb Ed el onorabilul. Ce spunea el
? Sfîrșiturile lumii cu accent sco țian. Tentacule ; caracati ță. Ceva ocult ; simbolism. Și-a dat
drumul. Și ea soarbe totul. Nu sufl ă nici un cuvînt. Pentru a ajuta domn în munca literar ă.
Ochii lui urm ăreau silueta înalt ă învestmîntat ă în homespun, cu barb ă și bicicletă, și o femeie
ascultîndu-l, mergîndu-i al ături. Vin de la restaurantul vegetarian. Doar legumoide și fructe.
Să nu mănînci beafsteak. Dac ă mă-nînci, ochii vacii au s ă te urmărească veșnicia întreag ă. Se
spune că ar mai fi s ănătos. Dar nu-i decît vînt. și apă. Am încercat și eu. Trebuie s ă te tot duci
toată ziua pînâ într-un loc. Te sim ți, tot, umflat. Și vise urîte toat ă noaptea. De ce-i spune
friptură de nucă la chestia aia care mi-au servit-o la restaurant ? Nucarieni. Fructarieni. Ca s ă-
ți dea impresia c ă mănînci carne. Absurd. Și e și sărată. O gătesc cu sifon. Te ține toată
noaptea lîng ă robinet.
Ei i s-au l ăsat de tot ciorapii în vine, pîn ă la glezne. Nu pot s ă sufăr așa ceva : neglijen ță. Toți
literații ăștia eterici sînt a șa. Visători, cu capul în nori, simboli ști. Adică sînt esteți. Nu m-a ș
mira dacă felul ăsta de mînc ăruri ar stîrni undele astea în creier, poetice. De exemplu, un po-
lițist din ăștia, care se îndoap ă cu friptur ă cinstită, ir-
196

landeză, de la unul ca ăștia n-ai să scoți niciodată nici un singur vers. Nici nu știu ce-i aia
poezie. Trebuie s ă fii întx'-o anumit ă dispoziție.
Visătorii înnoura ții pescăruși Plutesc peste apele triste acu ș'.
Traversă pe la colțul cu strada Nassau și se opri în fa ța vitrinei de la Yeates și Fiul, examinînd
binoclurile expuse acolo. Sau sa m ă opresc la galeriile lui Harris b ătrînul și să stau puțin de
vorbă cu Sinclair ? E-un tip simpatic. Probabil c ă e în pauza de mas ă. Trebuie s ă-mi aranjez și
eu ochelarii ăia vechi. Lentile Goerz, șase guinee. Germanii se vîr ă acuma peste tot. Vînd în
condiții cît mai avantajoase ca s ă acapereze comer țul. Submineaz ă prin concuren ță. S-ar putea
să am noroc s ă mi se potriveasc ă o pereche din astea de ocazie de la biroul de obiecte g ăsite la
gară. Uimitor ce fel de lucruri uit ă oamenii în trenuri și prin vestiare. La ce le-o fi zburînd
mintea ? Și chiar și femeile. De necrezut. Anul trecut cînd m ă duceam la Ennis a trebuit s ă-i
ridic de jos po șeta fetei ăleia de fermier și să i-o bag în mîn ă în gară la Limerick. Și banii pe
care nu-i mai cere nimeni. E un cadran acolo pe acoperi șul băncii, la care po ți să-ți probezi
ochelarii.
Pleoapele îi coborîser ă pînă-i acopereau aproape cu totul pupilele. Nu-l v ăd. Dacă-ți
imaginezi c ă-i acolo, aproape ca ai putea s ă-l vezi. Nu-l v ăd.
Se întoarse pe c ălcîie și, oprit între arcade, î și ridică mina dreapt ă, țeapănă, către soare. De
multe ori am vrut s ă încerc să văd. Da, complet. Vîrful degetului mic ascunde cu totul discul
soarelui. Acolo trebuie c ă e focarul unde se încruci șează razele. Dac ă aș avea ochelari negri.
Interesant. Se vorbea mult despre petele din so are pe vremea cînd locuiam dincolo pe strada
Lombard. Astea sînt ni ște explozii formidabile. Are s ă fie o eclips ă totală anul „acesta cîndva
la toamnă.
Acum, dac ă stau să mă gîndesc, bila aceea cade la or ă fixă după Greenwich. E ceasul care-i
acționat electric de la Dunsink. Trebuie s ă mă duc și eu acolo într-o
197
L_
primă sîmbătă dintr-o lun ă. Dacă aș putea obține o scrisoare pentru profesorul Joly sau dac ă
aș afla ceva despre familia lui. Asta are efect : oamenii o iau întotdeauna ca pe un
compliment. Se simt flata ți tocmai de ce te-ai fi a șteptat mai pu țin. Cîte un nobil mîndru c ă se
trage din vreo țiitoare de rege. Str ămoașa lui. Lingu șiri grosolane. Cu c ăciula în mîn ă ajungi
departe. Nu-i bine s ă dai buzna și să-ți dai drumul s ă vorbești despre ce știi bine că nu trebuie
: ce înseamn ă paralaxă. Condu-l pe domnul afar ă. A.
Mîna îi căzu iarăși moale.
N-o să aflăm niciodat ă care-i adev ărul. Pierdere de vreme. Bule de gaz care se rostogolesc de
colo pînă colo, se încruci șează una cu alta, în trecere. Toat ă vremea acela și dingdong. Gaz, pe
urmă solid, pe urm ă e lumea, pe urm ă se răcește, pe urm ă o coajă moartă care se mai rote ște,
piatră înghețata ca stînca aia, ca o grenad ă. Luna. Trebuie c ă e lună nouă, cum zicea ea. Și .eu
cred că e. Trecu mai departe pe ling ă Maison Claire. Stai. Luna plin ă era în noaptea cînd noi
duminică exact dou ă săptămîni deci lun ă nouă. Ne plimbam pe ling ă Tolka. Un loc destul de
potrivit pentru o promenad ă pe lună. Ea fredona : luna tîn ără de mai cum î și trimite razele
sale, iubito. El, dincolo, lîng ă ea. Cotul, bra țul. El. La-ampa licuricilor lic ăre, iubito.
Mîngîiere. Degete. în-trebînd. R ăspunzînd. Da.
Stop. Stop. Dac ă a fost a fost. A șa trebuia.' . Domnul Bloom, respirînd gr ăbit, mergînd mai
încet, trecu pe lîng ă Adam Court.
Cu o ușurare pe care și-o impunea spunîndu- și stai liniștit, ochii lui luau not ă : asta-i strada
aici la amiaz ă umerii căzuți ai lui Bob Doran. Be ția lui care-l apuc ă odată pe an, cum zicea

M'Coy. Beau ca s ă spună sau ca să facă ceva sau cum ar veni s ă cherchez la femme. Sus pe
Coombe cu b ăieții și femeile de strad ă și pe urmă tot restul anului sobri ca ni ște judecători.
Mda, Mă gîndeam eu. Se furi șează la Empire. Gata. Ni ște sifon simplu i-ar face mai bine. Aici
și-a avut Pat Kinselly cabaretul înainte ca Whitbred s ă se fi apucat de afacerea cu Teatrul
Queen. Ce mai tip și ăla. li imita pe
193
Dion Boucicault, cu fa ța aia ca o lun ă plină și cu o bo-ne țică sărăcuță de tot. Trei feti țe de la
pension. Cum mai trece timpul, nu-i a șa ? își arăta pantalona șii roșii pe sub fusti țe. Băutori de
forță, beau tot timpul, cînd rîdeau strop eau peste tot în jur, li se sim țea băutura în răsuflare.
Dă-i bătaie, Pat. Un ro șu vulgar ; hazliu pentru be țivi ; hohote de rîs, fum mult. Scoateri
pălărioara aia alb ă. Ochii lui de pe ște fiert. Unde-o fi el acuma ? Cer șetor pe undeva. Harfa
care odinioar ă ne-a făcut pe toți să simțim foamea.
Eram mai fericit atunci. Sau nu ? Sau sînt eu. acum eu ? Dou ăzeci și opt de ani aveam. Ea
avea douăzeci și trei cînd am plecat din strada Lombard și ceva s-a schimbat. Nu i-a mai
plăcut deloc dup ă Rudy. Nu po ți să mai întorci anii înd ărăt. Ca și cum ai vrea s ă ții apa în
palme. Ai vrea s ă te mai întorci la vremea de atunci ? Atunci începea tocmai. Ai vrea ? Ce nu
ești fericit acas ă la tine, răule mic ? Vrea s ă-mi coasă nasturii. Trebuie s ă-i răspund. O scriu la
bibliotecă. Strada Grafton vesel ă cu .storurile ei domestice îi momea sim țurile. Muselin ă im-
primată, mătase, doamne și văduve, clinchet de hamuri, copite sunînd în ăbușit pe strada
pietruită și caldă. Ce picioare groase are femeia aceea cu ciorapi albi. N ădăjduiesc să i-i
murdărească ploaia pîn ă sus pe ea. Ni ște mîrlane de la țară. Li s-au îngro șat picioarele de
mîncare prea mult ă. Și la o femeie e totdeauna urît. Molly parc ă n-ar mai sta dreapt ă pe
picioare.
Trecu, ca s ă-și mai treac ă vremea, prin fa ța vitrinelor de la Brown Thomas, mercerie,
mătăsuri. Cascade de panglici. M ătăsuri chineze ști fistichii. Din gura unei urne înclinate se
revărsa un torent de poplin în nuan țe albăstrii sînge lucios. Hugheno ții au adus de-astea la noi.
La causa e sânta ! Tara tara. Mare cor. Tara. Trebuie sp ălat în apă de ploaie. Meyerbeer. Tara
; bum bum bum.
Perniță de ace. De cînd o tot amenin ț că-i cumpăr eu una. Le înfige pe unde nimere ște. Ace în
draperiile de la ferestre. •
își dezgoli pu țin clin antebra țul stîng. Julitura : aproape a trecut. Ast ăzi mai e înc ă, oricum.
Trebuie să mă întorc dup ă loțiunea aceea. Poate de ziua ei. Iunie-
199
iulieaugustseptembrie în opt . Mai sînt aproape trei luni. Și pe urmă s-ar putea s ă nu-i plac ă.
Femeile nu vor s ă ridice acele de pe jos. Zic c ă le-nțeapă dra.
Mătăsuri lucioase, fuste pe ag ățători înguste de arama, șiruri de ciorapi de m ătase atîrnînd
molateci.
N-are rost s ă mă mai întorc. Trebuia s ă se întîmple. S ă-mi spună totul.
Voci ascu țite. Mătase caldă în soare. Hamuri clinche- nind. Toate pentru o femeie, c ămin și
case, țesături de mătasă, argint, fructe rare, gustoase din Jaffa. Agendath Ketaim. Bog ățiile
lumii.
Un trup omenesc durduliu cald se pogora asupra mintii lui. Și mintea lui accepta cu pl ăcere.
Mireasma îmbr ățișărilor pe el întreg cupr inzîndu-L Cu trup înfometat, noptatec, jinduia mut
să adore. 1T0
Strada Ducelui. Am ajuns. Trebuie s ă mănînc. La Burton. Pe urm ă am să mă simt mai bine.
Trecu col țul la Combridge, merse mai departe. Copite z ăngănind. Trupuri parfumate, calde,
vii. Toate s ărutate ; oferindu-se ; pe cîmpuri adînci v ăratece, în ierburi strivite amestecate,
prin coridoarele picurînd de igrasie ale casel or ieftine, pe canapele, prin paturi scîr țîitoare.
— Jack, iubitule !
— Scumpa mea !

— Sărută-mă, Reggy !
— Băiatul meu !
— Iubito !
Cu inima zvîcnindu-i împinse u șa restaurantului Burton. Miro suri grele îi cuprinser ă respirația
întretăiată : sosuri de carne p ătrunzător aromate, scursuri de la verde țuri. Iată cum se hr ănesc
animalele.
Oameni, oameni, oameni.
Cocoțați pe scaunele înalte din fa ța barului, cu p ălăriile împinse pe ceaf ă, la mese strigînd s ă
le mai aduc ă pîinea gratuit ă, sorbind pîn ă la fund, înghi țind hulpavi cheaguri de mîncare
noroioasă, cu ochii ie șindu-le din orbite, ștergîndu-și mustățile umezite. Un tîn ăr palid, cu fa ța
unsă, își lustruia cu șervetul paharul, cu țitul, furcu-' li ța și lingura. Un nou schimb de microbi.
Un bărbat cu un șervet de copil, p ătat de sos, încre țit de jur împre-
' 200
jurul gîtului, î și hăpăia supa gîlgîitoare turnîndu- și pe gît lingur ă după lingură. Un bărbat
scuipînd înd ărăt pe farfurie ; o past ă pe jumătate mestecat ă : n-are din ți s-o mai toace. A
nimerit un cotlet mai noduros de la gr ătar. Dă zor s-o dea gata mai repede. Ochi tri ști de
băutor. A mu șcat mai mult decît e-n stare s ă mestece. Și eu tot așa oi fi ? S ă ne vedem pe noi
înșine tot așa cum ne v ăd ceilalți. Un om înfometat e un om mîniat. Munce ște cu dinții și cu
fălcile. Nu ! O ! Un os ! Ultimul rege p ăgin al Irlandei, Cormac, în poemul acela pe care-l știu
din școală s-a înecat cu un os la Sletty, mai la sud de Boyne. M ă întreb ce mînca tocmai. Ceva
mai consistent. Sfîntul Pa-trick l-a convertit la cre știnism. îns ă vezi că n-a putut sâ-l înghit ă
chiar cum trebuia.
— Roastbeef cu varz ă.
— O tocan ă.
Mirosuri de oameni. I se întorcea stomacul pe dos. Rumegu ș, scuipat, fum dulceag c ălduț de
țigară, duhoare de tutun mestecat, bere scurs ă, urină cu miros de bere a b ărbaților, miazma
stătută a ferment ării.
N-aș putea să înghit nici un dumicat aici. Tipul care- și ascute cu țitul și furculița să devoreze
tot ce-au s ă-i pună în față, bătrînul care se scobe ște în dinți. Un spasm, un icnet, e plin, mai
rumegă încă pe gînduri. înainte și după. Mulțumită Domnului dup ă masă. Privește aici,
imaginea aceasta și apoi și pe cealalt ă .171 Mai curăță sosul de la tocan ă cu dumica ți îngălați
de pîine. Linge-l direct din farfurie, omule. S ă ies de aici.
Mai privi în jur la mestec ătorii așezați pe scaunele lor la mese încre țindu-și nările.
— Două beri aici.
— O conserv ă de vacă și varză.
Tipul de-acolo care îndeas ă în el cu cu țitul varză ca și cum viața i-ar depinde de asta. Frumos
se mai descurc ă. Mi se și face fric ă să mă uit. Ar fi mai sigur s ă mănînce de-a dreptul cu toate
trei mîinile. S ă rupă halcă de halcă. E un fel de a doua natur ă. S-a născut cu un cu țit de argint
în gură. Asta-i ce se cheam ă un spirit, cred. Sau nu. Argint înseamn ă că te-ai născut bogat.
Născut cu un cu țit. Dar atunci se pierde aluzia.
201
Un chelner cu șorțul prost legat strîngea cu zgomo t: farfuriile unsuroase. Rock, port ărelul, în
picioare la bar, î și sufla gulerul de spum ă din halbă. E prea plin ă : uite cum și-a vărsat-o
galbenă chiar lîng ă gheată. Un mesean, cu furculi ța și cuțitul ridicate în su s, cu coatele pe
masă, gata pentru felul al doilea, privea spre ghi șeul cu farfurii pe deasupra ziarului p ătat de
mîncare, împ ăturit în patru. Cel ălalt îi spune ceva, vorbe ște cu gura plin ă. Un ascult ător plin
de simpatie. Vorbea ca la mas ă. Mlarnn mnîtîlnit chu el lhuni Iha Bhanc ă. Da ? Chiar, z ău ?
Domnul Bloom î și ridică plin de îndoial ă două degete la buze. Ochii s ăi spuneau :
— Nu-i aici. Nu-l v ăd.
Afară. Nu pot s ă-i sufăr pe-ăștia care m ănîncă murdar;
Se trase înd ărăt către ușă. Să iau ceva u șor la Davy Byrne. S ă-mi țină de foame. Pîn ă spre

seară. Am mîncat bine diminea ță.
— Friptur ă cu piure aici.
— O halb ă de bere. , . • Fiecare pentru sine, cu ghearele și cu
dinții. înghite;
Apucă. Hăpăie. Bagă-n tine.
Ieși în aerul mai limpede și se întoarse spre strada Grafton. M ănîncă sau vei fi tu mîncat.
Ucide ! Ucide !
Ia gîndește-te la buc ătăriile comune care ne-a șteaptă în cîțiva ani poate. Se strîng cu to ții cu
sufertașe și ga-' mele s ă li se toarne. Devor ă ce-i înăuntru direct pe strad ă. John Howard
Parnell de exemplu, rectorul de la colegiul Trinity to ți cu toții ca să nu mai vorbim de rectorul
tău și al meu și de la Trinity, femei și copii, birjari, preo ți, pastori, feldmare șali, arhiepiscopi.
Dinspre bulevardul Aiiesbury și bulevardul Cl yde, din locuin țele meșteșugarilor, din azilul
dinspre nord, lordul primar în calea șca lui de turt ă dulce, regina cea b ătrînă într-o litier ă. Far-
furia mea s-a golit. Dup ă dumneata, cu ce șcuța noastră corporatist ă. Ca la fîntîna de la statuia
lui sir Philip Crampton. Șterge-o de microbi cu batista. Urm ătorul tot pune la loc al ții cînd o
șterge cu-a lui. P ărintele O'Flynh ce și-ar mai rîde de ei. Și chiar și-așa s-ar certa ca chiorii.
Toți s-ar bate s ă fie primii. Ar vrea castroane de sup ă mari cît parcul Phoenix. S ă scoată cu
harponul buc ățile
202
de carne și tîrtițele dinăuntru. Nu pot s ă sufăr să-i văd pe alții cum mănîncă lîngă mine. Table
ă'hote la Hotelul City Xrms, cum spune ea. Sup ă, felul principal și desert. Nici nu știi
gîndurile cui le mesteci în farfurie. Și pe urmă cine are s ă spele farfuriile și furculițele ? S-ar
putea ca la vremea aceea s ă ne hrănim cu to ții cu pilule. Tot ni se stric ă dinții văzînd cu ochii.
în fond e ceva cu mirosurile astea frumoas e vegetariene care vin de la hrana simpl ă din
pămînt usturoiul, sigur, pute fla șnetarii italieni foi țe de ceapă, ciuperci. Suferin ță și pentru
animale. Pas ărea s-o cure ți de pene s-o spinteci. Vitele ast ea nenorocite la tîrguri care stau și-
așteaptă să le dea la cap s ă le despice c ăpățîna. Mu. Vi țeii săracii, cum tremur ă. Mee. Carne
de vițel pe sub nună. Vacă cu varză. în gălețile măcelarilor plesc ăie bojocii. D ă-ne bucata aia
de piept din cîrlig. Plop. Cap crud și oase însîngerate. Oi jupuite cu ochii sticlo și atîrnînd cu
capul în jos, boturi de berb ec învelite în hîrtie murdar ă de sînge l ăsînd să le picure zeam ă din
nări peste rumegu șul de pe jos. Resturile și oasele de la cap, deoparte. Nu mai pune mîna pe
carne, băiețașule.
Sînge cald proasp ăt — asta se prescrie pentru anemie. De sînge ai totdeauna nevoie. Insidios.
Să-l lingi, cald, fumegînd, dens și zaharos. Fantome înfometate.
O, mi-e foame.
Intră la Davy Byrne. Asta e o cîrcium ă morală. Nu stă la palavre cu tine. Din cînd în cînd
oferă un pahar. Dar în anii bisec ți, odată la patru ani. A primit o dat ă un cec de la mine.
Ce să iau acum ? î și scoase ceasul. S ă vedem. Bere cu tnnic ?
— Salut, Bloom ! spuse Flynn N ăsosul din col țul lui:
— Salut, Flynn.
— Cum merg lucrurile ?
— Bine, bine… S ă văd. Am să iau un pahar de vin de Burgundia și… să văd.
Sardele în rafturi. Aproape c ă le guști privindu-le. Un sandvici ? Ham și toți cei care se trag
din el s-au strîns și s-au înmul țit aici. Conserve de carne. Ce este un c ămin fără conservele de
carne Plumtree ? Un c ămin in-
203
complet. Ce stupid ă reclamă ! Sub anun țurile mortuare s-au g ăsit s-o plaseze. Hai s ă ne suim
cu toții într-un plumtree, într-un prun din ăștia. Conserve din carnea lui Dignam. Canibalii i-ar
pune și lămîie și garnitură de orez. Misionarii albi sînt prea s ărați. Ca porcul în saramur ă. Te
poți aștepta ca șeful să consume buc ățile de onoare. Ar trebui s ă fie și cam tare de prea mult ă
mișcare. Nevestele strînse în cerc s ă constate efectul. A fost odat ă un negru regal. Care-a nu

știu ce a făcut sau a mîncat nu știu ce dintr-un pastor venal. Cu el, un adev ărat paradis.
Dumnezeu știe ce amestec mai e și ăsta. Praporul cu m ăruntaie cam mucede și gîtul strînse la
un loc, tocate m ărunt. E-o adev ărată problemă să găsești carnea. Cu șer. Carnea și laptele
niciodată împreună. Era o chestie de igien ă așa se spune acum. Postul de Yom Kippur e un fel
de curățenie de prim ăvară pe dinăuntru. Pacea și războiul depind în fond de digestia
individului. Religiile. Curcani și gîște de Crăciun. Uciderea pruncilor. Mînca ți, beți și vă
veseliți. Pe urmă spitalele de urgen ță sînt pline. Capete ba ndajate. Brînza te ajut ă să faci
digestia la'orice, mai pu țin s-o mistui chiar pe ea. Mare putere are brînza.
— Aveți sandviciuri cu brînza ?
— Da, domnule.
Aș vrea și cîteva m ăsline dacă ar avea. Le prefer pe cele italiene. Bun paharul ăsta de
Burgundia ; face s-alunece. Te unge. Frumoas ă salată, proaspătă și răcoroasă ca un castravete
nou. Tom Kernan se pricepe s ă dreagă salata. Știe să-i dea gust. Untdelemn curat de m ăsline.
Milly mi-a preg ătit atunci cotletul acela cu mult p ătrunjel. Lua ți o ceapă spaniolă. Dumnezeu
a făcut hrana, diavolul pe buc ătari. Crab al dracului de pip ărat cu mirodenii.
— Nevasta bine ?
— Foarte bine, mul țumesc… Un sandvici cu brînz ă, atunci. Ave ți Gorgonzola ?
— Da, domnule.
Flynn Năsosul își sorbi grogul.
— Mai preg ătește vreun concert zilele astea ?
Uite ce gur ă are. Ar putea s ă-și fluiere în propria lui ureche. Și clăpăuge să se potriveasc ă cu
buzele. Muzic ă.
204
Se pricepe la a șa ceva cit un birjar. Dar totu și e mai bine s ă-i spun. N-are ce strica. Reclam ă
gratuită.
— A contractat un turneu mai mare la sfîr șitui lunii, Poate c ă ai auzit vorbindu-se.
— Nu. A, a șa și trebuie. Cine-l organizeaz ă ? Barmanul îl servi.
— Cît face ?
— Șapte pence, domnule… Mul țumesc, domnul meu. Domnul Bloom î și tăie sandviciul în
fîșii subțiri. Un
pastor venal. Mai ușoară decît chestiile astea cu crem ă. Cele cinci sute de soa țe ale lui toate.
S-au distrat atunci pe s ăturate.
— Muștar, domnule ?
— Mulțumesc.
împinse sub fiecare din aceste felioare pe care le ridica bini șor stropii g ălbui. Viețile lor. Gata,
l-am terminat. . Și a ajuns mai mare, tot mai mare, colosal.
— Cine-l organizeaz ă ? spuse. La drept vorbind, e cum s-ar zice o societate pe ac țiuni.
Cu particip ări la cheltuieli și profituri.
— Mda, acuma îmi aduc aminte, spuse Flynn N ăsosul, băgîndu-și mîna în buzunar s ă se
scarpine în josul pînte-ce lui. Cine-mi spunea ? Nu-i și Blazes Boylan b ăgat în chestia asta ?
O zbucnire de aer cald, ar șiță a muștarului, i se a șeză domnului Bloom pe inim ă. își ridică
ochii și întîlni privirea unui ceas coleric. Dou ă. Ceasul cîrciunii merge cu cinci minute înainte.
Timpul nu st ă pe loc. Acele se mi șcă. Două. Nu-i înc ă.
Atunci diafragma i se ridic ă de poftă, coborî apoi iar ăși înlăuntrul trupului s ău, jinduind iar ăși
prelung, cu un fel de dorin ță.
Vin.
Sorbi, sim țindu-i mirosul, lichidul înt ăritor și, îndem-nîndu- și cu fermitate gîtlejul s ă-l
grăbească în jos, își depuse delicat paharul.
— Da, spuse. De fapt, el es te organizatorul. Nici o team ă. Asta nu în țelege nimic. u2
Flynn Năsosul trase pe nas și se scarpin ă. Un purice care se osp ătează pe cinste.
205

r
— A dat lovitura, îmi spunea Jack Mooney, cu meciul acela de box în care Myler Keogh l-a
bătut pe soldatul din cazarma de la Portobello. P ăi, cică l-a luat pe b ătăușul ăla mic și l-a
sechestrat în comitatul Carlow…
Sper că picătura asta din nas n-are s ă-i cadă în pahar. Nu, și-a smiorc ăit-o la loc.
— Aproape o lun ă, omule, pîn ă i-a dat drumul. L-a pus s ă sugă ouă de rață dracului pîn ă la
noi ordine. Ca s ă-l țină de la băutură, mă-nțelegi ? Oho, Blazes e-un tip șmecher de tot.
Davy Byrne î și făcu apariția din barul din spate în c ămașă cu mînecile ridicate cu un pliu,
ștergîndu-se pe buze de dou ă ori cu șervetul. Molf ăie și el ca prostul. Și cu surîsul unsuros pe
toată fața lui sătulă. A pus prea mult ă untură peste napi.
— Și-acuma uite c ă s-a căpătuit, spuse Flynn N ăsosul. Nu ne vinzi și nouă-un pont pentru
Cupa de aur ?
— Eu în astea nu m ă bag, domnule Flynn, r ăspunse Davy Byrne. Eu nu-mi pun banii mei pe
mîrțoage. –
— Aicea s ă știi că ai dreptate, spuse Flynn N ăsosul. Domnul Bloom î și mînca sandviciul
în fîșii, pîine
proaspătă bună, cu satisfac ție dezgustat ă, muștarul iute, savoarea cu miros de picioare a
brînzei. Sorbituri din vinul s ău ales îi îmblînzeau cerul gurii. Asta nu-i deloc astringent. Și la
vremea asta are gust mai plin, cînd nu e prea rece.
Un bar pl ăcut, liniștit. Drăguță tejgheaua asta de lemn. Pl ăcută. îmi place a șa cum e rotunjit ă.
— Eu nici nu m ă gîndesc s ă intru în chestii de-astea, spuse Davy Byrne. Caii ăștia pe mul ți i-
au dus la sap ă de lemn.
Păi cîrciumarii merg oricum la sigur, ce s ă mai și joace. Autoriza ți să vîndă .bere, vin și
băuturi spirtoase pentru consum la fa ța locului. Cap cî știg eu pajur ă pierzi tu.
— Adevăr grăiești, spuse Flynn N ăsosul. Dac ă nu ești băgat cu-ăia care aranjeaz ă pontul.
Acuma nu mai e joc cinstit. Da' Fenehan le mai afl ă cîteodată. Astăzi îl dă cîș-tigător pe
Sceptru. Favorit e Zinfandel, al lordului Howard de Walden, care-a cî știgat la Empson. Morny
Cannon îl
206
călărește. Eu aș fi putut s ă scot șapte contra unu pe Saint Amant acum dou ă săptăroîni.
— Chiar ? spuse Davy Byrne…
Se îndrept ă spre vitrin ă și luînd de acolo registrul de cas ă, cam uzat, îi cercet ă atent filele.
— Pe cuvîntul meu c ă aș fi putut, spuse Flynn N ăsosul trăgînd pe nas. Ăsta a fost un cal cum
nu mai vezi. Saint Frusquin i-a fost tat ă. A cîștigat pe o furtun ă, era iapa lui Rothschild, îi
puseseră doar vată-n urechi. Jachet ă albastră , și șapcă galbenă. Dracul s ă-l ia pe găliganul ăla
de Ben Dollard cu John O'Gaunt al lui. El m-a f ăcut să pierd ocazia. Mda.
Bău resemnat din paharul lui înalt, alunecîndu- și degetele pe picioru șul paharului.
— Mda, spuse oftînd.
Domnul Bloom, mest ecînd în picioare, î și coborî ochii pe suspinul ce luilalt. Un idiot cu nasul
mare. Să-i spun de calul ăla pe care Lenehan ? Dar știe și el. Mai bine las ă-l să uite. Du-te și
mai pierde ni ște bani. Cretinul și banii lui. Pic ătura aia iar îi iese din nas. Rece trebuie s ă-i fie
nasul cînd s ărută o femeie. Și totuși lor s-ar putea s ă le placă. Bărbile țepoase le plac, de pild ă.
Nasurile reci ale cîinilor. B ătrîna doamn ă Riordan c ăreia-i ghior ăiau mațele și cu terrierul ei
Skye la hotelul City Arms. Molly care-l lua mereu în bra țe. O, cățelușul meu mic ham
hamhamham !
Vinul pătrunse și înmuie aluatul amestecat de pîine mu ștar și o clipă înainte brînz ă frămîntată.

Bunișor vin. Are gust mai bun pentru c ă nu mi-e sete. Sigur, dup ă baie mă simt așa. Doar o
înghițitură sau două. Pe urmă pe la ora șase pot. Șase, șase. Timpul va fi trecut atunci. Ea…
Focul îmblînzit al vinului îi mocnea în vene. Chiar c ă aveam nevoie. M ă simt așa fără vlagă.
Ochii săi priveau, f ără înfometare, șiruri de cutii de conserve, sardele, c ăngi de homar viu
colorate. Ce lucruri stranii și-au ales oamenii de mîncare. Le scot din scoici, le scobesc cu
acul din cochilii, le smulg di n copaci, scot melcii din p ămînt cum m ănîncă francezii, sau din
mare cu momeala sau cîrligul. Pe știi ăștia proști nu se înva ță minte nici într-o mie de ani.
Dacă n-ai ști, ar fi chiar primejdios s ă bagi
207
orice așa în gură. Bobite de-astea otr ăvitoare. Boabele de lemn cîinesc. Le vezi rotunde și le și crezi
bune. Culorile astea țipătoare trebuie s ă te facă atent. Merge vestea din gur ă în gură. îl încerci
pe cîine întîi. Te-atrag $i cu mirosul și cu aspectul. Roade ispititoare. Cornete cu înghe țată. Cremă.
Instinctul. De pild ă, plantațiile de portocali. Au nevoie de iriga ție artificial ă. Bleibtreu-btrasse.
Da, dar ce faci cu stridiile ? Cînd te ui ți la ele parc ă ar fi niște scuipături. Scoici murdare. Și-al dracu-
iui de greu de deschis. Cine le-o fi descoperit ? Se hr ănesc cu gunoaie, cu scursori din canale. Spumos
și stridii Red Eank. Au efecte asupra puterilor sexuale. Afrodisiac. El a fost la restaurant la Red Bank
azi-diminea ță. O fi stat la masa cu stridii ca un pe ște bătrîn. Poate c ă-i trup tîn ăr la pat. Nu. Iunie e
lună fără stridii. Dar sînt unii c ărora le place vînatul înainte de te rmen. Iepure de braconaj, întîi s ă
prinzi iepurele. Chinezii mănmca ouă vechi de cinzeci de ani, albastre și înverzite. Mese cu cîte trei-
zeci de feluri. Fiecare fel e poate inofensiv dar se-ames-tec ă înăuntru. O idee de roman poli țist cu
otrăviri. Arhiducele Leopold era acela ? Nu. Da, sau era Otto unul dintre Habsburgii ăștia ? Sau cine
era ăla care-și mînca mătreața de pe cap ? El se descurca cel mai ieftin la mas ă. Sigur, ăștia-s
aristocrați. Pe urmă ceilalți se iau dup ă ei ca să fie la mod ă. Și lui Milly ceara de pământ și făina.
Aluaturile astea crude îmi plac și mie. Jum ătate din stridiile pe care le pescuiesc le-arunc ă înapoi în
mare ca s ă țină prețurile cît mai ridicate. Ieftine. Nu le-ar mai cump ăra nimeni. Icrele negre. Recep ții
în stil mare. Vin alb de Rin în paha re verzi. O petrecere de lume bun ă. Lady cutare. Perle pudrate peste
sîni. Ceea ce se cheam ă elite. Creme de la creme. Cer feluri de mîncare speciale ca s ă poată pretinde
că sînt. Pustnicul cu un pumn de boabe își stăpînește ascuțișurile cărnii. Ne cunoa ștem doar, vino s ă
mănînci la mine. Nisetru regal. C ătre decanul magistra ților municipali, Coffey, m ăcelarul, are de la
excelența sa dreptul s ă vîndă vînat de p ădure. Și-i trimite înapoi cîte o jum ătate de vac ă. Banchetul pe
care i-am v ăzut cum îl preg ăteau cînd am'fost acolo la buc ătăriile președintelui Cur ții. Bucătarul șef cu
coiful alb ca un rabin. Ra ță combustibil ă. Varză cîrlionțată d la duchesse de
203
Parme. Mai bine s ă scrie direct pe menu s ă știi și tu ce mănînci prea multe condimente stric ă fiertura.
Mă pricep și eu nițel. O mai dreg cu ni ște cuburi de sup ă sintetică Edwards. Gî ște îndopate pîn ă nu se
mai mișcă. Homarii fier ți de vii. Mai lua ți de aici din potîrniche. Nu mi-ar displ ăcea să fiu chelner într-
un hotel de lux. Bac șișuri, haine de sear ă, doamnele pe jum ătate goale. îmi da ți voie să vă mai îndemn
la puțin file de somon cu l ămîie, domni șoară Dubedat ? Da, v ă rog, pe dat ă. Și s-a și servit, da, pe dat ă.
Cred că-i un nume hughenot. Țin minte c ă era o domni șoară Dubedat la Killiney. Du, de la, franțu-
zește. Și totuși, e-aceea și mîncare de pe ște, poate b ătrînul Micky Hanlon din strada Moore poate tot
din același pește și-a scos banii, spintecîndu-l, b ăgîndu-și degetele pîn ă la încheieturi prin urechi și
prin măruntaie, și el nici nu știe să scrie, și se strîmb ă de zici că-i dracu' curat. Muiski A Ha șa Ha.
Ignorant ca o cizm ă, dar e-un om de cincizeci de mii de lire sterline.
Lipite de geam dou ă muște bîzîiau, lipite una de alta.
Vinul licăritor îi mai întîrzie o clip ă pe cerul gurii, se l ăsă înghițit. Strivesc în prese strugurii de
Burgundia, C ăldura soarelui este. Parc ă ar fi o mîngîiere tainic ă să-mi spună ceva o amintire.
Mîngîiate astfel, sim țurile pătrunse de licoare, î și amintiră. Ascunși sub ierigile s ălbatice pe Howth.
Sub noi golful adormit cerul. Nici un sunet. Cerul. Golful purpuriu în preajma capului Leului. Verde la
Drumleck. Verdegalben spre Sutton. Cîmpuri sub mare, linii șterse cafenii în iarb ă, orașe îngropate.
Și-l revărsase peste haina mea p ărul, urechelni țe printre paiele pe land ă mina mea strecurîndu-i-se ei
sub ceafă, ai să mă șifonezi toat ă. O, minunat a fost ! Proasp ătă-moale cu unguente mirositoare mîna ei
atingîndu-m ă : ochii ei asupra-mi nu s-au întors într-o parte. Pierdut peste ea m-am aplecat, buzele
pline pe de-a-ntregul deschise, i-am s ărutat gura. Ium. încet mi-a alunecat în gur ă fursecul cu susan
cald și mestecat. într-o pulp ă siropoasă o măcinase gura ei dulce și acrișoară cu salivă. Ce bucurie ; am

mîncat-o ; bucurie. Via ță tînără, îmi dădeau buzele ei întinzîndu-se. Bu ze moi, calde, lipicioase, dens
atrăgîn-du-mă. Flori erau ochii ei, ia-m ă, ochii consim țind. Pie-
209

îricele rostogolindu-se. întins ă și nemișcată. O capră. Nimeni. Sus pe Ben Howth
rododendroni, o capr ă pășind sigură, coacăzele legănîndu-și boabele plecate. Ascuns ă sub
ferigi ea rîdea cald închis ă în sine. Ame țit m-am aplecat asupr ă-i, am sărutat-o ; ochii, buzele
ei, gîtul ei întins, pulsînd , sînii ei de femeie plini în bluza de voal de c ălugăriță, cu sfîrcurile
grase seme ț înălțate. Cald o c ăutam cu limba. Ea m-a s ărutat. Am fost s ărutat. Consim țind
toată mi-a zburlit moale p ărul. Sărutată, m-a sărutat.
Eu. Și eu acum.
Lipite, mu ștele bîzîiau.
Ochii lui pleca ți urmăreau venele t ăcute ale tăbliei de stejar. Frumuse țe : se încovoaie, curbele
acestea sînt frumuse țea. Zeițe cu forme frumoase, Venus, Iunona; curbele formelor pe care le
admiră o lume, le v ăd la muzeul bibliotecii în alte în holul rotund, zei țe goale. Ajut ă digestiei.
Lor nu le pas ă cum arată oamenii. Toate deschise vederii. Niciodat ă vorbind, vreau s ă spun nu
unor oameni ca Flynn. S ă zicem c-ar vorbi Pygmalion șt Gâ-lateea ce-ar spune ea prin cuvînt
? Muritorule ! Te-ar pune la locul t ău. Sorb nectarul la mas ă cu zeii, platouri de aur, numai
ambrozie. Nu ca mesele noastre pr ăpădite, berbec rasol, morcovi și păstîrnac, o. sticl ă de
Allsop. Nectarul ; închipuie- ți, să bei electricitate ; hrana zeilor. Formele de frumuse țe ale
femeii sculptate iunonian. Frumosul nemuritor. Și noi îndesîndu-ne mâncarea printr-o gaur ă și
scoțînd-o prin spate : hran ă, chin, sînge, fecale, p ămînt, hran ă : trebuie s ă-l hrănim așa cum
băgăm căV-buni într-o locomotiv ă. Ele n-au. Nu m-am uitat niciodat ă. Am să mă uit astăzi.
N^are să mă vadă paznicul. S ă mă aplec să las să-mi cadă ceva să văd dacă ea.
Picurînd un mesaj t ăcut dinspre vezic ă îndemnîndu-l s ă meargă să facă să nu facă aici să facă.
Bărbat și ter-minîndu- și treaba își goli paharul pîn ă la fund și porni, și ele li se d ăruiesc
bărbaților, celor con știenți de bărbăția lor, se culc ă cu iubiții, bărbații, un tînăr s-a bucurat de
ea, în curte.
Cînd sunetul ghetelor lui nu se mai auzi Davy Byrne spuse din registrul lui :
210
(— Ce e de fapt ? Nu lucreaz ă la asigurări ? '_ A plecat de-acolo de mult, spuse Flynn
Năsosul. Contracteaz ă reclamele pentru Freeman.
— îl cunosc bine din vedere, spuse Davy Byrne. Are
vreun necaz ?
:— Necaz ? spuse Flynn N ăsosul. N-am auzit. De ce ?
— Am băgat de seam ă că era în doliu.
– — Era ? spuse Flynn N ăsosul. Da, chiar, era. L-am întrebat cum merg lucrurile pe-acas ă. Ai
dreptate, z ău. Era în doliu.
— Eu nu ating niciodat ă subiectul ăsta, spuse cu umanitate Davy Byrne, dac ă văd că un
domn are necazuri de felul acesta. Nu faci decît s ă le aduci aminte.
— Nu e nevasta, oricum, spuse Flynn N ăsosul. L-am întîlnit alalt ăieri cînd ie șea tocmai de la
lăptăria irlandez ă pe care o ține nevasta lui John Wyse Noian pe strada Henry și-avea o oal ă
cu smîntîn ă în mină s-o ducă acasă la jumătatea lui. Ea e bine hr ănită, îți spun eu. Ce-i
mai bun.
— Și zici că lucrează pentru Freeman ? spuse Davy
Byrne.
Flynn Năsosul strînse din buze.
— Nu-și cumpără el smîntîn ă din reclamele pe care le contracteaz ă. De asta po ți să fii sigur.
— Și atunci cum ? întreb ă Davy Byrne sco țîndu-și nasul din registru.
Flynn Năsosul execut ă niște pase rapide prin aer cu degete de scamator. F ăcu cu ochiul.

— E mason, spuse.
— Ce vorbe ști ? spuse Davy Byrne. –
— Și-ncă cum, spuse Flynn N ăsosul. Ordine str ăveche liber ă și consimțită. Lumină,
viață și iubire, pe Dumnezeul meu. îl ajut ă ei. Asta mi-a spus-o un, de, nu spun cine.
— Adevărat ?
— A, e o confrerie grozav ă, spuse Flynn N ăsosul. Nu te uit ă cînd te văd la pămînt. Cunosc
pe unul care a tot vrut s ă intre și el, dar ei se țin închiși ca o stridie. Z ău, și bine-au f ăcut că
nu le primesc pe femei.
Davy Byrne surîsec ăscăîncuviință toate în acela și gest :
211
— liiichaaaaaaaach !
— A fost odat ă o femeie, spuse Flynn N ăsosul, care s-a ascuns într-o pendul ă să vadă ce dracu' fac ei
acolo. Dar dracul s ă mă ia dacă n-au mirosit-o și-au scos-o afar ă și-au juruit-o pe loc ca mare maestru.
Era una din alea Saint Leger din Doneraile.
Davy Byrne, mul țumit după căscat, spuse cu ochii înc ă înecați în lacrimi :
— Adevărat ? E-un om cumsecade, lini știt. îl văd deseori aici și nici o singur ă dată nu l-am
văzut, înțelegi, să întreacă măsura.
— Nici Dumnezeu din cer n-ar putea s ă-l facă să se îmbete, spuse cu încredere Flynn N ăsosul.
Cînd se înc ălzesc lucrurile, odat ă-l vezi cum se strecoar ă afară. Nu l-ai v ăzut cum se uita la ceas ? A,
nu erai aici. Dac ă-l inviți să bea ceva cu tine primul lucru pe care-l face e s ă-și scoată ceasul să vadă
cît poate s ă bea. Iți spun, pe Dumnezeul meu, c-a șa face.
— Sînt unii a șa, spuse Davy Byrne. Eu zic c ă-i un om în care po ți să ai încredere.
— Nu-i b ăiat rău, spuse Flynn N ăsosul trăgînd pe nas. Se știe chiar c ă, uneori nu s-a dat în l ături
să-și ajute un prieten la nevoie. Ce-i al lui e-al lui. Bloom are și el. da, părțile lui bune. Dar e un lucru
pe care el n-are s ă-l facă niciodată.
Cu mina mîzg ăli o semnătură invizibilă alături de grogul său.
— Știu, spuse Davy Byrne.
— Nimic negru pe alb, spuse Flynn N ăsosul.
Paddy Leonard și Lyons Coco șul intrară. Tom Rochford îi urma, netezindu- și cu mîna vesta de
culcarea cla-retului.
— Ziua, domnule Byrne.
— Ziua, domnilor.
Se opriră în fața barului.
— Cine st ă să susțină ? întrebă Paddy Leonard.
— Eu oricum șed, răspunse Flynn N ăsosul.
— Ei, ce lu ăm ? întreb ă Paddy Leonard.
— Eu iau o limonada, spuse Lyons Coco șul.
— Ce face ? strig ă Paddy Leonard. De cînd, pentru Dumnezeu ? Tu ce iei, Tom ?
212
— Cum stai cu canalizarea ? întreb ă Flynn Năsosul sorbind din paharul lui.
Drept răspuns Tom Rochford î și apăsă mîna pe stern și sughiță.
— Te-ar deranja dac ă te-aș ruga să-mi dai un pahar cu ap ă rece, domnule Byrne ? spuse.
— Sigur, domnule.
Paddy Leonard privi chiorî ș spre tovar ășii săi de băutură.
— Doamne-ajut ă-mă și mă miruiește, spuse, uite la cine vreau eu s ă dau de băut ! Apă rece și
limonada ! Doi b ăieți care-ar fi în stare s ă sugă whisky dintr-un picior umflat. Asta are-n mînec ă un
nume de cal dracului pentru cupa de aur. Cic ă-i sigur, mortal.
— Zinfandel, nu ? întreb ă Flynn Năsosul.
Tom Richford v ărsă praful dintr-o hîrtiu ță răsucită în paharul cu ap ă așezat în fața lui.
— Gastrita asta blestemat ă, spuse înainte de a bea.
— Bicarbonatul face foarte bine, spuse Davy Byrne. Tom Rochford încuviin ță din cap și bău.
— Zinfandel este ?
— Să nu spui, f ăcu cu ochiul Lyons Coco șul. Eu arunc cinci șilingi pe contul meu.
— Spune-ne dac ă ești om și du-te și la dracu', spuse Paddy Leonard. Cine ți-a vîndut pontul ?

Domnul Bloom în drum spre afar ă ridică trei degete în semn de salut.
— La revedere, spuse Flynn N ăsosul. Ceilal ți se întoarser ă să se uite.
— Ăsta-i tipul care mi l-a vîndut, șopti Lyons Coco șul.
— Pfrut ! spuse Paddy Leonard cu dispre ț. Domnule Byrne, domnul meu, o s ă luăm două
jamesonuri mici de-ale dumitale dup ă asta și o…
— Limonada, ad ăugă politicos Davy Byrne.
— Mda, spuse Paddy Leonard. Un biberon pentru bebelu șul.
Domnul Bloom mergea acum spre strada Dawson, netezindu- și dinții cu limba. Ar trebui ceva verde :
spanac să spunem. Pe urm ă, cu aparatul ăsta cu raze Ront-gen s-ar putea.
213
Pe aleea Ducelui un terrier famelic v ărsă o zeamă urîtă de oase pe pietrele caldarîmului și o lipăi apoi
cu zel reînnoit. Necump ătare. Restituire cu mul țumiri dup ă ce s-a digerat pe deplin con ținutul. La
început dulce apoi savuros. Domnul Bloom ocoli prudent. Rumeg ători. Felul al doilea. î și mișcă falca
de sus, vezi. M ă întreb dac ă Tom Rochford are s ă facă ceva cu inven ția aia a lui. î și pierde vremea s-o
explice în fa ța lui gură-cască ăla de Flynn. Tipii slabi cu gura mare. Ar trebui s ă fie o sală sau un loc în
care inventatorii s ă se ducă și să-și vadă de invențiile lor. Bineîn țeles, atunci ar -da buzna și toți
șarlatanii.
Fredona, prelungind în ecou solemn, sfîr șiturile fiec ăreia dintre m ăsuri :
Don Giovanni, a cenar teco M'invitasti.
Mă simt mai bine. Burgundul. Ș-un bun tonic. Cine l-o fi distilat primul ? Vreun tip profund nefericit.
Curajul be țivului. Acuma trebuie la Kilkenny People pentru reclama ceea.
Scaune de toalet ă goale, curate, a șteptînd în vitrina lui William Miller, instala ții sanitare, îl îndemnar ă
îndărăt la gîndurile sale. Ar putea ; și să vadă totul pînă jos ; înghi ți o dată un ac și-ți iese din coaste
după ani de zile, î ți trece prin tot corpul, î ți schimbă duetele biliare, splina împro șcată peste ficat, sucul
gastric prin meandrele intestinelor ca prin țevi. Dar tipul, s ăracul, trebuie s ă stea drept toat ă vremea cu
înlăuntrul și afara la vedere. Asta-i știința.
— A cenar teco.
Ce înseamn ă teco ? La noapte poate.
Don Giovanni, m-ai invitat S ă vin la tine la noapte, Rum Rum rumdum.
Nu prea se potrive ște.
Keyes : dou ă luni dacă l-aș convinge pe Nannetti. Asta ar face dou ă lire și zece șilingi, cam dou ă lire și
opt
214
șilingi. Trei îmi datoreaz ă Hynes. Dou ă lire și unsprezece: Reclama de la Presscott. Dou ă și
cincisprezece. Cam cinci guinee. Dac ă am noroc.
Aș putea să cumpăr un jupon din acelea de m ătase pentru Molly, la culoare cu jartierele noi.
Astăzi. Astăzi. Să nu mă gîndesc.
Un turneu în sud, deci. De pild ă, stațiunile balneare engleze ști ? Brighton, Margate. Digul pe clar de
lună. Vocea ei plutind peste ape. Fetele acelea frumoase pe plaj ă. în față la barul lui John cel Lung un
vagabond somnoros sta sprijinit într-o rin ă, pierdut în gînduri și ronțăindu-și pumnul murdar. Om de
nădejde caut ă de lucru. Plat ă mică. Mănîncă orice.
Domnul Bloom coti de la vitrina cu tarte nevîndute de la Gray și trecu prin fa ța librăriei reverendului
Tho-mas Connellan. De ce am p ărăsit biserica roman ă ? Cuibul p ăsărilor. Femeile cic ă l-ar împinge
pe ăsta pe la spate. Se zice c ă pe vremea foametei cartofilor le d ădeau supă la copiii s ăracilor ca s ă
treacă la protestan ți. Dincolo e asocia ția unde se ducea tata cînd cu convertirea evreilor s ăraci. Aceea și
momeală ieftină. De ce am p ărăsit noi biserica roman ă ?
Un tinerel orb se oprise b ătînd cu bastonul s ău subțire în bordura trotuarului. Nu se vede nici un
tramvai. Vrea s ă traverseze. ,
— Doriți să traversați ? întrebă domnul Bloom. Adolescentul orb nu r ăspunse. Fa ța lui împietrit ă, se
încruntă vag. își mișca nesigur capul.
— Sînteți pe strada Dawson, spuse domnul Bloom; Strada Molesworth este peste drum. Dori ți să
treceți ? Nu e nimic pe strad ă acum.
Bastonul se mi șcă tremurător spre stînga. Ochii domnului Bloom îi urm ăriră mișcarea și întîlniră din
nou furgonul de la cur ățătoria chimic ă oprit în fa ță la Drago. Unde i-am mai v ăzut părul uns cu
briantină chiar cînd eram. Baleg ă de cal. Vizitiul a intrat la John cel Lung. î și mai potole ște setea și el.

— E un camion acolo, spuse domnul Bloom, dar acum st ă pe loc. V ă trec eu peste drum. Dori ți să
mergeți spre strada Molesworth ?
r— Da, răspunse tîn ărul. Spre strada South Frederick.
215
— Haide ți, spuse domnul Bloom.
îi atinse u șor cotul slab ; apoi apuc ă mina moale, v ăzătoare, s-o conduc ă mai înainte.
Spune-i ceva. Mai bine s ă nu-mi dau aere de superioritate. Ei nu prea au încredere în ce te aud
spunînd. O remarc ă obișnuită :
— N-a apucat s ă plouă. Nici un r ăspuns.
Are pete pe hain ă. își scapă mîncarea, presupun. Pentru el trebuie c ă are un cu totul alt fel de gust. La
început trebuie hr ăniți cu linguri ța. Ca mîna de copil e mîna lui. Cum era a lui Milly. Sensibil ă. Mă
prețuiește, îmi închipui, dup ă mîna mea. M ă întreb dac ă are nume. C ăruță. Să-i feresc bastonul de
picioarele capului e obosit și el își tîrîie picioarele mo țăie. Așa. Liber acum. Pe la coada taurului, prin
fața calului.
— Mulțumesc, domnule.
Știe că sînt bărbat în toat ă firea. Vocea.
— E bine acuma ? Prima la stînga.
Orbul lovi cu bastonul bordura trotuarului și își văzu' de drum, tr ăgîndu-și bastonul dup ă sine, pipăind
iarăși.
Domnul Bloom mergea în urma picioarelor f ără vedere, a costumului ieftin de șeviot. Săracul de el, e
și tînăr ! Cum Dumnezeu știa că e camionul acolo ? Trebuie câ l-a sim țit. Văd poate cu fruntea. Un fel
de simț al volumelor. Greutatea. Ar sim ți dacă se ia ceva de lîng ă el ? Simte un gol. Ce stranie
impresie trebuie s ă aibă el despre Dublin, cînd î și pipăie așa drumul pe trotuar. Ar putea s ă umble
drept dacă n-ar avea bastonul ăsta ? O fa ță pioasă, fără sînge, ca a unuia care se gînde ște să se facă
preot.
Penrose ! A șa-l chema pe individul acela.
Și vezi, toate lucrurile pe care pot s ă le învețe. Citesc cu degetele. Acordeaz ă piane. Și noi ne mir ăm
cînd veder? c ă de fapt sînt oameni de ștepți. De ce credem c ă un om diform sau un coco șat e deștept
cînd îl auzim spunînd un lucru pe care l-am spune și noi. Sigur, sim țurile celelalte sînt mai. Brodeaz ă.
împletesc co șuri. Ar trebui ajuta ți. Aș putea să cumpăr un coșuleț din ăsta împletit pentru ziua lui
Molly. Ei nu-i place s ă lucreze de mîn ă. S-ar putea s ă se supere. Oamenii negri li se spune,,'
216
Și simțul mirosului trebuie s ă fie mai fin. Mirosurile din toate p ărțile, strînse laolalt ă, în buchet. Și
fiecare persoan ă în parte. Pe urm ă primăvara, vara ; miresme. Gustul, Se zice c ă nu simți gustul
vinului dac ă ții ochii închi și sau dacă ai guturai. Și nici dacă fumezi pe întuneric, cic ă n-ai mai avea
nici o plăcere.
Și cu o femeie, de exemplu. Mai lipsit de ru șine dacă nu vezi. Fata aceea care trecea prin fa ță la
Stewart, cu nasul pe sus. Uita ți-vă la mine. Am tot ce-mi trebuie. Ciudat trebuie s ă fie să nu poți s-o
vezi. Un fel de form ă în ochii min ții sale. Temperatura glasului cînd o atinge cu degetele trebuie
aproape c ă-i vede liniile curbele.-Mîînile lui în p ărul ei, de pild ă. Să zicem că-i negru, de exemplu.
Bine, Să zicem negru. Pe urm ă alunecînd peste pielea ei ajb ă. Se simte altfel poate. Sim ți albul.
Oficiul po ștal. Trebuie s ă răspund. Ce plictiseal ă astăzi. Să-i trimit un mandat de doi șilingi jum ătate
de coroan ă. Primește micul meu dar. Papet ăria-i chiar aici. Stai. M ă mai gîndesc.
Cu un deget ginga ș își mîngîie u șor de tot p ărul pieptănat înspre spate peste urechi. Iar ăși. Fire de pai
subți-ratece, sub țiratece. Pe urm ă, ușor, "degetul îi mîngîie pielea pe obrazul drept. Și aici e păr ca un
puf. Nu de ajuns de moale. Pe pîntece e cel mai moale. Nu-i nimeni în jur. Uite-l c ă intră pe strada
Frederick. Poate se duce la școala de dans a lui Levenston. S-ar zice c ă-mi potrivesc bretelele.
Trecînd prin fa ța barului lui Doran î și strecură mîna întx'e vest ă și pantaloni și, dînd în l ături cămașa,
ușor, își pipăi o cută molatecă a pîntecului. Numai c ă știu că e albăgălbuie. Ar trebui s ă încerc pe
întuneric s ă văd.
își retrase mîna și-și aranja haina la loc.
Săracul de el ! -Un b ăiețandru de-abia. Teribil. Cu adev ărat teribil. Ce visuri o fi avînd, dac ă nu vede ?
Viața un vis pentru el. Unde-i dreptatea, cînd te gîrde ști că s-a născut așa ? Femeile și copiii aceia la
excursia cu picnic care au ars de vii si s-au înecat la New York. Holocaust. Karma îi spune,
transmigra ția pentru p ăcatele pe care

217
.
îe-ai săvîrșit într-o via ță trecută reîncarnarea m ă tu-n pisoz ă. Doamne, doamne, doamne. P ăcat, sigur ;
dar, oricum ar fi, parc ă nu prea po ți le dai cu totul dreptate.
Uite-l pe sir Frederick Falkiner care intr ă la loja francmasonilor. Solemn ca un episcop. Dup ă un dejun
copios la terasa Earlsfort. Ni ște juriști bătrîni care dau gata o butelie. Anecdote de la tribunal și la
jurați și vorbe memorabile de la școlile snoabe. L-am condamnat la zece ani. B ănuiesc că ar strîmba
din nas la vinul ăsta din care am b ăut eu. Pentru ei numai vinuri de soi, cu anul însemnat pe o sticl ă
plină de praf. Are concep țiile lui bine fixate despre justi ție de cîte ori e în vreun proces la corec țională.
Dealtfel un b ătrînel bine inten ționat. Actele poli ției sînt pline cu delicte și ei au interes la sut ă să
fabrice crimele. Și el îi trimite la plimbare. E pornit pe c ămătari. Pe Reuben J. l-a frecat bine de tot..
La drept vorbind ăsta chiar e ceea ce zic ei c ă-i tipul de ovrei murdar. Au ceva putere judec ătorii ăștia.
Niște bătrîni scorțoși cu peruc ă. Urși cu o labă rănită. Să aibă Domnul mil ă de sufletul t ău.
Ia te uită, un afiș. Bazar la Mirus. Excelen ța sa lordul locotenent. în șaisprezece, ast ăzi e. Pentru a
contribui la fondurile spitalului Mercer. Messiah întîi pentru a șa ceva s-a cîntat. De Handel. Ce-ar fi s ă
m-abat și pe acolo. Biillsbridge. S ă intru și la Keyes. Nu n-are rost s ă mă țin de el ca o lipitoare. Pîn ă
la urmă îl plictisesc. Sigur c-ara s ă dau peste cineva cunoscut de la u șă.
Domnul Bloom intr ă pe strada Kildare. Întîi trebuie. Biblioteca.
Pălărie de paie în soare. Pantofi galbeni. Pantaloni cu man șeta întoars ă. Este. Este 173.
Inima îi b ătea înăbușit. La dreapta. Muzeul. Zei țele. Zvîcni spre dreapta.
— Este ? Aproape sigur. Nu m ă uit. Sînt cu vinul în nas. De ce am ? Prea mi s-a suit la cap. Da, este.
Mersul. Nu v ăd. Nu văd. Mergi înainte.
îndreptîndu-se spve poarta muzeului cu pa și lungi speria ți își ridică ochii. Frumoas ă clădire. Sir
Thomas Deane a proiectat-o. Nu vine dup ă mine ?
Poate nu m-a v ăzut. Era cu lumina în ochi.
213
Inima îi flutura r ăbufnindu-i în suspine întret ăiate. Repede. Statui reci : ce lini ște-i aici. Intr-o clip ă
sînt.în siguran ță.
Nu, nu m-a v ăzut. Două trecute. Chiar la poart ă.
O, inima !
Cu ochii zvîcnindu-i privea fix la curbele albicioase de piatr ă. Sir Thomas Deane era cu stilul grec.
Să caut ceva eu.
Grăbită, mîna îi intr ă pecipitat în buzunar, scoase, citi desf ăcută Agendath Netaim. Unde am ?
Ocupat să caut.
Vîrî repede la loc Agendath.
După-masă a spus ea.
Asta caut. Da, asta. Încearc ă în toate buzunarele. Ba ți s. Freeman. Unde l-am ? A, da. Pantalonii.
Portmoneul. Cartoful. Unde l-am ?
Repede. Mergi lini știt. încă o clipă. Inima.'
Mîna lui c ăutînd acel unde l-am g ăsit în buzunarul de la șold săpunul loțiunea trebuie s ă trec s-o iau o
hîrtie încălzită lipindu-se. A, s ăpunu-i acolo ! Da. Poarta.
Am scăpat J
Cu urbanitate, s ă-i facă să se simtă în largul lor, bibliotecarul, quaker notoriu, torcea ca o pisic ă 174.
— Și avem, nu-i a șa, paginile acelea nepre țuite din Wilhelm Meister — un mare poet despre un mare
confrate poet. Un suflet ezitant ridicînd armele împotriva unei m ări de chinuri175, sfîșiat de îndoieli
contradictorii, a șa cum vedem și în viața adevărată.
Făcea un pas înainte l ăsîndu-se pe vîrfuri și scîrțîin-du-și pielea înc ălțămintei, și un pas înd ărăt,
lăsîndu-se pe c ălcîie, pe podeaua solemn ă.
Un funcționar tăcut, deschizînd numai pu țin ușa, îi făcu semn t ăcut.
— Îndată, spuse, scîr țîind a plecare, mai ad ăstînd cu toate acestea. Vis ătorul frumos, neputincios, care
e înfrînt de faptele nepriincioase. Sim ți întotdeauna c ă judecățile lui Goethe sînt atît de adev ărate.
Adevărate, în ultim ă analiză.
219
Cu aceast ă analiză bi-scîrțîindu-i înc ălțările, se îndep ărtă în pas de dans vechi parc ă. Chel, cu tot
sîvgul, la u șă își aplecă urechea mare cu totul vorbelor func ționarului ; le d ădu ascultare ; pieri.

Doi rămași.
— Monsieur de la Palisse, rînji Stephen, mai era viu cu un sfert de or ă înainte de a muri.
— Ți i-ai găsit pe-acei șase studen ți la medicin ă, așa grozavi, întreb ă John Eglinton176, cu pizma
unui mai vîrstnic, care s ă scrie Paradisul Pierdut după dictarea dumitale ? S ă-i zică acuma
Suferințele lui Satan l77.
Surîs. Surîde surîsul lui Cranly.
întîi a gîdilat-o
Și pe urmă a mîngîiat-o
Și i-a-mpins și cateteru' femeiesc
Că era doară studintele medicinesc
BăMnu' studinte medi…
— Am impresia c ă are să-ți mai trebuiasc ă unul pentru Hamlet. Șapte e num ăr scump min ții mistice.
Cele șapte și strălucitoare, cum le spune b ătrînuî DubluVe Be. 178 '
Cu-ochi-lucitori, cu craniul stufos plecat tot ma i aproape de lampa de pupitru cu abajurul verde
cercetîn-du-i fa ța, bărboasă în umbra mai verde-întunecat ă, un ollav, cu ochi sfin țiți179. Rîse scăzut
înspre el, rîs de bursier, slugarnic 180 ; fără răspuns.
Orchestral Satan, plîngî nd la mai multe cruci
Cu lacrimi cum îngerii plîng.
Ed egli avea del cui fatto trombetta.iSl
îmi ține foliile ca ostateci.
Cei unsprezece fii adev ărați ai Wicklow-ului și ai lui Cranly s ă-și elibereze țara mumă. Kathleen-cu-
dinții-știrbi, cîmpiile ei patru, verzi și frumoase, str ăinul în casa ei. Și încă unul să-l primeasc ă : ave,
rabbi. Cei doisprezece din Tinahaly. în umbra golfului de stînc ă gungure pentru ei. Tinere țea sufletului
meu i-aș dărui-o, noapte de noapte. Du-te cu Dumnezeu. Noroc la vînat. l82
220

Muiligan a primit telegrama mea. Nebunie. Insist ă.
— Tinerii no ștri barzi irlandezi, cenzur ă John Eglinton, mai au înc ă pînă sâ creeze o figur ă pe care
lumea s-o a șeze alături de Hamletul saxonului Shakespeare ; de și, ca și bătrînuî Ben, aproape c ă și
eu îl admir — fire ște, fără să mi-l fac idol. m
— Toate întreb ările astea-s pur academice, spuse ca un oracol Russell, din umbrele lui. Vreau s ă spun,
dacă Hamlet e în realitate Shakespeare, sau Iacob întîiul, sau Essex, Ca și discuțiile clericilor despre
istoricitatea lui Esu.:r. Arta trebuie s ă ne reveleze nou ă idei, esen țe spiri-
ră de formă. întrebarea suprem ă în ce prive ște de artă este din cit de adînc ă viață izvorăște. Pictura lui
Gustave Moreau este pictura ideilor. Poezia cea mai profund ă a lui Shelley, cuvintele lui Hamlet, ne
aduc mintea în contact cu în țelepciunea ve șnică, lumea ideilor lui Platon. Tot restul sînt doar
speculațiile unor înv ățăcei, bune pentru înv ățăcei.
A.E. povestindu-i unui ziarist yankeu, venit s ă-i ia interviu. Deh, dr ăznetul să mă lobească ! t8/»
— învățații au fost și ei întîi înv ățăcei, spuse Stephen mai-mult-deeît- politicos. Aristotel a fost odat ă'
învățăcelul lui Platon.
— Și a și rămas asta, ar trebui s ă tragem n ădejde, i a șezat John Eglinton. Parc ă-l vezi, un
învățăcel el, cu diploma la subsuoar ă.
Rîse iarăși, către chipul b ărbos, și el acum surîzînd.
Spiritual și fără de formă. Tată. Cuvîntul și Suflul Sfînt. Atoatetat ăl, omul ceresc. Hiesos Kristos,
magician al frumosului. Logosul care sufer ă în noi în fiece clip ă. Adevăr zic că asta. Eu sînt focul
asupra altarului. Eu sînt untul de sacrificiu. 1S5
Dunlop, Judec ătorul, romanul cel mai nobil dintre ei to ți. A.E., Arval, Numele Inefabil, la ceruri urcat,
K. H.,1 maestrul lor, a c ărui identitate nu le este ascuns ă adepților. Frați ai marii loji albe, mereu la
pîndă să vadă dacă pot să ajute cu ceva. Crist cu sora-mireas ă, umezeal ă a
221
luminii, n ăscut dintr-o fecioar ă dăruită cu suflet, sophia c ăindu-se, repausat ă întru planul
buddhii. Via ța ezoteric ă nu e pentru o persoan ă de rînd. Omul de Rînd trebuie s ă se curețe
întîi de karma cea rea. Do amna Cooper Oakley a z ărit odată forma elemental ă â foarte ilustrei
surori a noastre H.P.B. m

O, pfui ! Ru șine asupră-i ! Pfuiteufel ! Nu-ntrebuia s ă te nuiți, prăutate, 'mșoară, nu-ntrebuie
cînd o doam-n ă-și abrată elementalele.
Domnul Best187 intră, înalt, tîn ăr, blînd, luminos. Purta cu gra ție în mină un carnețel, nou,
mare, curat, lucitor. ,
— învățăcelul acela model, spune Stephen, ar spune c ă-ngîndurările lui Hamlet despre via ța
de apoi a sufletu- . lui s ău princiar, monologul lui improbabil, nesemnificativ și nedramatic,
sînt la fel de g ăunoase ca și a}e lui Platon.
John Eglinton, încruntîndu-se, spuse, dospindu- și mînia :
.
— Pe cuvîntul meu, mi se urc ă sîngele la cap cînd îl aud pe cineva c ă-l compar ă pe Aristot cu
Platon .
— Care din ei doi, întreba Stephen, m-ar i'i exilat pe mine din cetatea lui ?
Scoate-ți din teacă pumnalele defini țiilor. Calicitatea calului este ce-ul atotcalului. Curen ți de
tendințe și eoni idolatrizeaz ă ei. Dumnezeu : zgomot pe strad ă : foarte peripatetic. Spa țiul :
ceea ce trebuie dracului s ă vezi. Prin spa ții mai mici decît globulele ro șii ale sîngelui omenesc
se tîrîie furi ș după fesele lui Blake întru eternitatea c ăreia lumea aceasta vegetal ă îi e doar o
umbră 18S. Ați-ne-te de clipa de acum, de locul de aici, prin care tot ce va s ă vie se-arunc ă
înspre trecut.189
Domnul Best înainta, amabil, c ătre colegii s ăi.
— Haines a plecat, spuse.
— Da?
— I-am ar ătat cartea lui Jubainville. S ă-l fi văzut, s-a ambalat de tot dup ă Cîntecele de
dragoste din'Con-nacht a lui Hyde. Nici n-am mai putut s ă-l aduc aici s ă . idâ discu ția. S-a
dus glonț la Gill s-o cumpere.
222
Tu, cărticica mea, ia- ți zborul, Ca s ă-ți saluți nepăsătorul celitoriu. Tu, scris ă — deși eu asta
nu am vrut — într-un grai englezesc s ărac, urît.
— Fumul de turb ă i s-a suit la cap, î și dădu cu părerea John Eglinton.
Noi aici în Anglia sim țim asta. Tîlhar cople șit de peniten ță. S-a dus. L-am afumat la fund ca
pe-o scrumbie. Piatr ă verde licăritoare. Smaragd prins în inelul m ării.
— Lumea nici nu- și dă seama cît de primejdioase pot fi cîntecele de iubire, îi avertiz ă ocult
oul aurifer al lui Russell. Mi șcările care lucreaz ă revoluții în lumea larg ă se nasc din visele și
viziunile unui țăran de pe coline. Pentru ei p ămîntul nu e solul pe care s ă-l exploatezi, ci
mama vie și iubitoare. Aerul rarefiat al academiei și al arenei produce cîte un roman de șase
parale, cîntecelu4 de cabaret, și Franța dă floarea cea mai de pre ț a corupției în Mallarme, îns ă
viața ce se cuvine s-o rîvnim li se reveleaz ă doar celor s ăraci cu Duhul, via ța feacilor lui
Homer.
De la aceste cuvinte, domnul Best î și întoarse un chip neamenin țător către Stephen.
— Mallarme, ca s ă vezi, spuse, a scris poe^n ele acelea mifXmate în proz ă pe care ni le citea
Stephen MacKenna la Paris. Acela despre Hamlet. Zice : IZ se promene, lisant au livre de lui-
mime, înțelegi, citind cartea despre sine însu și. Descrie cum a fost reprezentat Hamlet într-un
oraș franțuzesc, înțelegi, un ora ș de provincie. I-au f ăcut și afișe.
Mîna în care nu ținea carnetul scria cu gra ție semne mici prin aer.

HAMLET
ou
LE DISTRAIT Piece de Shakespeare
Repetă către încruntarea din-nou-întunecat ă a lui John Eglinton j
223

— Piece de Shakespeare, mă-nțelegi. Ceva atî' fran țuzesc, punctul de vedere fran țuzesc.

Hamlet ou.
— Un pr ăpădit cu gîndurile aiurea, termin ă Stephen. John Eglinton rîse.
— Da, cam a șa ar fi, spuse. Oameni foarte cumsecade, f ără îndoială, dar deprimant de lipsi ți
de pătrundere in unele privin țe.
O somptuoas ă și statică exagerare a unei crime. m
— Călău al sufletului, l- a numit Robert Greene m, spuse Stephen. Nu degeaba a fost fecior
de măcelar, rotin-du- și toporișca înzăpezită și scuipîndu- și în palme. Nou ă vieți s-au luat
pentru una, a tat ălui său. Tatăl Nostru carele e ști în Purgatoriu. Hamle ții în kaki nu șovăie să
tragă. 193 Și abatorul n ăclăit de sînge din actul cinci t
o prevestire a lag ărelor de concentrare cînt ate de domnul Swinburne m.
Cranly, cu ordonan ța lui fără grai, urm ărind mersul b ătăliilor, de departe.
Puii și soațele dușmanilor uciga și pe care nimeni Alt decît noi cru țatu-i-am…
între surîsul saxon " și țipătul yankeu. Diavolul și marea cea adînc ă.
— îi place lui s ă creadă că Hamlet e doar o poveste cu stafii, spuse John Eglinton întru
lămurirea domnului Best. Precum b ăiatul grăsan din Pickwick, vrea s ă ne facă să simțim
carnea cum ni se încrînceneaz ă.
Ascultă ! Ascultă ! O ascult ă !195
Și carnea trupului meu îl aude ; încrîncenîndu-se, aude. Dacă vreodată tu ai…
— Ce este o stafie ? spuse Stephen vibrînd de energie re ținută. E unul care s-a topit întru
impalpabilitate prin moarte, prin absen ță, prin schimbarea felului de a fi. Londra elisabetan ă
era la fel de departe de Stratford cum este Parisul corupt de feciorelnicul Dublin. Și ci-
224
ne-i stafia din limbo patrum, reîntorcîndu-se în lumea care l-a dat uit ării ? Cine e regele
Hamlet ?
John Eglinton î și foi trupul slab, l ăsîndu-se pe spate, s ă cumpănească.
Preluînd.
— E ceasul acesta al unei zile în miezul lui iunie, spuse Stephen, cerîndu-le aten ția cu o
privire grăbită. S-a' înălțat drapelul pe teatrul de lîng ă chei. Ursul Sackei -son morm ăie în
vizuina de al ăturea, grădina Paradisului. Matelo ții care au navigat pe vremuri cu Drake î și
mestecă acum rima ții printre plebeii care se-nghesuie la parter.
Culoare local ă. Bagă aici tot ce știi. Fă-ți-i complici.
— Shakespeare a ie șit din casa hughenotului din Silvei- Street și înainteaz ă acum pe lîng ă
cuștile cu lebede, de-a lungul cheiului. îns ă nu mai adast ă să arunce îi mituri lebedei mam ă,
care-și conduce trupa de pui c ătre
știi. Lebăda Avonului are alte gînduri. JSti Alcătuirea locului ac țiunii. Ignatius Loyola, d ă
zor, ajută-mă !197
— începe piesa. Se arat ă un actor de sub strea șină de umbră, învestmîntai în armura
învechită a unui țap de la curte, un b ărbat îndesat cu glas adînc. Este stafia, regele, un rege
care nu e rege, iar actorul este Shakespeare care a studiat Uamlet toți anii din via ța lui ce nu i-
au fost de șertăciune, spre a ajunge s ă joace rolul spectrului, î și rostește, cuvintele c ătre
Burbage, actorul tîn ăr, oprit acum în fa ța lui, nemi șcat, de ceast ălaltă parte a norilor de pînz ă
cerată, ehemîndu-l pe nume :
Hamlet, sînt duhul tatălui tău
și îndemnîndu-l s ă-l asculte. Unui fiu îi grăiește, feciorul sufletului s ău, prințul, Hamlet cel
tînăr și astfel fiul trupului s ău, Hamnet Shakespeare, care a mur it la Stratford pentru ca cel ce-
i poartă numele s ă poată trăi întru vecie.
— Este oare cu putin ță ca actorul acela Shakespeare, >, stafie întru absen ță, și învestmîntat în
straiele îngropatu- . lui rig ă al Danemarcei, stafie întru mo arte, rostmdr propriile-i cuvinte
către un nume, numelui însu și fiului său (de-ar fi tr ăit Hamnet Shakespeare ar fi fost frate
15 — Ulise, voi. i
!…..

geamăn al prințului Hamlet), este oare cu putin ță, vreau să știu, sau poate chiar probabil, c ă nu
a tras, sau presim țit, încheierea logic ă a acestor premise : tu e ști fiul deposedat de drepturi ; eu
sînt părintele ucis ; mama ta este regina vinovat ă. Ann Shakespeare, n ăscută Hathaway ?
; — Dar iscodeala asta în via ța de familie a unui om mare, începu ner ăbdător Russell.
, Aici erai, preacinstitule ? 198
— Interesîndu-l doar pe vreun scrib al parohiei. Vreau s ă spun, avem piesele. Vreau s ă spun,
cînd citim poezia Regelui Lear ce ne mai prive ște cum a tr ăit poetul ? în ce prive ște trăirea
vieții, servitorii no ștri pot s-o fac ă pentru noi, a spus Villiers de l'Isle 193. Să spionezi, s ă tragi
cu urechea la bîrfele de zi cu zi de prin culise, be țiile poetului, datoriile poetului. Avem
Regele Lear și el este nemuritor.
Chipul domnului Best, la care se f ăcuse apel, aprob ă.
Plutește asupră-le cu valurile și cu puhoaiele tale, Mananaan, Mananaan, MacLir… 200
Ia spune acuma, omule, lira aceea sterlin ă pe care ți-a dâdut-o cu împrumut cînd ți-era foame
?
Pe cinstea mea, aveam nevoie.
Ia, ține aici galbenul acesta.
Haide-haide ! Ai cheltuit-o mai toat ă în patul Georgi-nei Johnson, fata popii. Remu șcătura
duhului l ăuntric.
Ai de gînd s ă plătești ?
O, da.
Cînd ? Acuma ? .
Să vezi… nu.
Atunci, cînd ?
Mi-am plătit drumul. Mi-am pl ătit drumul.
Lasă asta. El e de dincolo de rîul Boyne. Din col țul de nord-est. Ai o datorie. 201
Așteaptă. Cinci luni. Se primenesc toate moleculele. Sînt altul acum. Un alt eu a luat lira a-
ceea.
Bîzz. Bîzz.
însă eu, enteleehie. form ă a formelor, sînt eu prin memorie pentru c ă dăinui sub formele
mereuschimb ătoare. Eu care am p ăcătuit și m-am rugat și am ținut postul.
226
Copil pe care Cormee l-a sc ăpat de bătaia cu vîna de bou la palm ă. 202 Eu, eu și eu. Eu.
A.E.I.O.U. O- ți datorez.
— Vrei s ă spui că nesocotești ^adiția a trei secole ? întreb ă vocea cîrcota șă a lui John
Eglinton. Stafia ei cel pu țin a fost exorcizat ă pentru totdeauna. Pentru literatur ă cel puțin, ea a
murit înainte de a se na ște.
— Ea a murit, replic ă Stephen, cu șaizeci și șapte de ani dup ă ce s-a născut. Ea l-a v ăzut pe el
și cum a intrat și cum a ie șit din lumea aceasta. Ea a primit întîile lui îmbr ățișări. Ea i-a n ăscut
copiii și ea a așezat băncuțele pe ochii lui s ă-i țină pleoapele închise cînd el s-a fost întins pe
patul de moarte.
Patul de moarte al mamei. Luminarea. Oglinda acoperit ă cu pînza. Ea care m-a adus pe lumea
aceasta zace acolo, cu pleoape de bronz, sau cîteva flori ieftine. Liliata rutilantium.
,
Am plîns singur.
John Eglinton privea în licuriciul încîlcit al l ămpii sale.
— Lumea crede c ă Shakespeare a f ăcut o greșeală, spuse el, și că a ieșit din ea cît de repede
și de bine s-a priceput și el.
— Prostii ! spuse Stephen aspru. Un om de geniu nu face gre șeli. Eroiile lui sînt voluntare și
sînt portaluri ale descoperirii.
Portalurile descoperirii se deschiser ă să-l primeasc ă pe bibliotecarul quaker, scîr țîindu-și

iblînd .înc ălțările, chel, urecheat și asiduu.
— O scorpie, spuse veninos ca un scorpion John Eglint on, nu e un portal util al
descoperirii, am putea spune. Ce descoperire util ă a învățat Socrate de la Xantipa ?
— Dialectica, r ăspunse Stephen, și de la maic ă-sa cum s ă aducă pe lume gîndurile. Ce a
învățat de la cealalt ă soață a lui, Myrto, (absit nomen !) Epipsychidionul socratididionic, nici
un bărbat și nici vreo femeie n-au s ă știe vreodat ă. însă nici știința moașei și nici cic ălelile
căldicele ale alteia nu l-au sc ăpat de arhonii Sinn Feinului și de ulcica lor de cucut ă.
227

— Dar Ann Hathaway ? spuse glasul lini știt, aducător, de uitare al domnului Best. Da, s-ar
zice c-o uit ăm, așa cum Shakespeare însu și a uitat-o.
Privirea îi alunec ă dinspre barba gînditorului c ătre țeasta gîlcevitorului, spre a-i certa, spre a-i
dojeni, nu ca asprime ; și apoi către tigva puritan ă, trandafiriu- cheală, nevinovat ă însă
calomniat ă.
— Avea o minte bun ă, care făcea ceva parale, spuse – . phen, și o ținere de minte nu trîndav ă.
Și-a dus cu • : o amintire de-astea în desag ă203, pe cînd î și îndesea
isul către cetatea romilor îluierînd Fata pe care-o las în urma mea. Dacă n-ar fi fost
cutremurul de p ărnînt să ne
aiă cînd, și tot am ști unde să-l punem pe s ăracul I o urii ă-°'1, acolo, în banca lui, speriat de
cîini, și frîiele bătute scump, și ferestrele alb ăstrii. Și amintirea asia, Venus si Adonis, era-n
iatacul oric ărei flușturatece și iubărețe din Londra. Adic ă, este Katherine, scorpia, o femeie
.urîtă? Hortensie spune despre ea c ă era o femeie țînără și frumoas ă. Credeți adică că cei care
a scris An-toniu și Cleopațra, pătimașul pelerin, avea ochi-n ceaf ă de și-a ales țiitoarea cea
mai slută din tot comitatul War-vvick, s ă-i fie soață la pat ? Foarte bine ; a p ărăsit-o, și s-a dus
să cucereasc ă lumea bărbaților. Doar c ă femeile lui b ăiețoase sînt femei a șa cum le vede un
băiat. Viața, gîn-ckulle, vorbirea lor, le sînt a șa cum li le dau b ărbații. Și a ales râu ? Mie mi
se pare că el a fost ales. A șa cum alții își au voia lor în ce fac, a șa și Ann își avea felul ei ele a
face. La dracu', pe ea trebuie s-o judec ăm acuma. Ea și-a pus ochii ei cu vino-ncoace pe el, ea,
galeșa de două șase de-ani șori. Zeița cu ochii cenu șii care se apleca peste Adonis, tinerelul,
plecîndu-se ca s ă-l supună, ca un prim pas spre gestul de sporire și umflare, e doar o cum ătră
din Stratford, îndr ăzneață și știutoare, care-și răstoarnă într-un lan de gnu amantul mai tîn ăr
decît ea.
Și rîndul meu ? Cînd ?
Haide !
— Lan de secar ă, spuse domnul Best lu minos, vioi, ridieîndu- și cartea cea nou ă, cu vioaie
luminozitate.
Murmură apoi cu pl ăcere blond ă pentru to ți cei din jm .:
In întinderile de secar ă
Țăranii mulțumiți se joacă-ntr-o doar ă. 205
Paris : drăguțul de el, dr ăguț-îneîntat. O siluet ă înaltă în homespun p ăros se ridic ă din umbr ă
dezvăluindu-și ceasul ajut ător.
— Mi-e team ă că am întîrziat la Homestead. încotro-și îndreapt ă pașii ? E-aici ceva de
exploatat.
— Pleci, întrebar ă sprîncenele însufle țite ale lui John Eglinton. Te vedem disear ă la Moore ?
Vine și Piper.
— Piper ? pic ă-n vorbă domnul Best. S-a-ntors Piper ? Peter Piper a picat un pic de piper pe
pipa lui. L-a
picnit.
— Nu știu dacă pot. E joi. Avem ședință. Dacă scap
la vreme.

Yoghini în scufie la cutie acas ă la Dawson. Isis jâră văl. Cartea lor în pali, pe care-am
încercat-o noi s-o amanet ăm. Cu picioarele încruci șate sub el, la umbra umbrelei, troneaz ă,
logos aztec, func ționînd la niveluri astrale, s uprasufletul lor, mahamahtma. Și ermetiștii cre-
dincioși așteptînd lumina, cop ți pentru tov ărășia novicilor, chetei, jur-împre jurul lui. Louis H.
Victory, T. Caulfield Irwin. Doamne ale lotusului îi slujesc, ochi în ochi, cu glandele pineale
licărindu-le. El troneaz ă, pătruns pe deplin de zeul s ău, Buddha sub platani. Golf al sufletelor,
în golf înghi țindu-i. Suflete de b ărbați, suflete de femele, mînji de suflete. în golful țipetelor
jeluitoare, rotindu-se, iiuturînd, jeluiesc.206
în mediocritate chintesen țială
De ani de zile în sipet de carne în suflet de femeie st ă.
— Se zice c ă vom avea o surpriză, Frterară, spuse bibliotecarul puritan, prietenos și grav.
Umblă zvonul că domnul Russell strînge laolalt ă o cunună din versurile poe ților noștri mai
tineri. Așteptăm cu toții încorda ți.
încordat privi în conul de lumin ă al lămpii unde luceau trei chipuri iluminate.
Vezi asta. S ă ții minte.
Stephen î și coborî privirile peste p ălăria largă, fără cap, atîrnat ă de măciulia toiagului de
frasin sprijinit acum
229
de genunchi. Casca șî sabia mea. Atinge-o u șor cu dou ă degete ar ătătoare. Experien ța lui Aristotel.
Una sau dou ă? Necesitatea este ceva în virtutea c ăreia este cu neputin ță ca un lucru s ă fie altfel decît
este. Argăl, o pălărie este o p ălărie.207 Ascultă.
Tînărul Colum și Starkey. George Roberts e cu partea comercial ă. Longworth are s ă-i facă ceva
reclamă în Express. O, chiar ? Mi-a pl ăcut Ciobanul de Colum. Da, cred c ă el are lucrul acela straniu,
geniul. Chiar crezi c ă are cu adev ărat geniu ? Yeats îi admira versul acela : Ca în pămînt sălbăticit un
vas grecesc. l-l admira ? Sper c-ai s ă reușești să vii disear ă. Vine și Malachi Mulligan. Moore i-a spus
să-l aducă și pe Haines. Ai auzit gluma domni șoarei Mitchell cu Moore și Martyn ? C ă Moore
întruchipeaz ă păcatele tinere ții lui Martyn ? Grozav de spiritual, nu ? Te face s ă te gîndești 3a Don
Quijote și Sancho Pânza. Doctorul Sigerson spune c ă epopeea noastr ă națională rămîne de abia
de acum încolo de scris. Moore e omul pentru a șa ceva. Un cavaler al tristei figuri aici, printre noi, la
Dublin. Cu fustanel ă galbenă ? O'Neill Russell ? Da, da, el trebuie s ă dea glas limbii m ărețe de
odinioară. Și Dulcineea lui ? James Stephens lucreaz ă acum la ni ște schițe foarte spirituale. S-ar
zice că ajungem și noi importan ți.
Cordelia. Cordoglio. Cea mai însingurat ă dintre fiicele lui Lir.
împins la col ț. Acuma, lustrul t ău cel mai fran țuzesc.
— Mulțumesc foarte mult, domnule Russell, spuse Stephen ridicîndu-se. Dac ă ați fi atît de bun
să-i dați scrisoarea domnului Norman…
— A, da. Dac ă el crede c ă-i atît de important ă, are să intre. Avem a șa de multă coresponden ță.
— înțeleg, spuse Stephen. Mul țumesc.
Domnul s ă te răsplătească. Ziarul porcilor. Bivolilor binevoitor.
— Și Synge mi-a promis un articol pentru Dana. Au să ajungă să ne citeasc ă. Simt eu c ă da. Liga
gaelică are nevoie de cîte ceva în irlandez ă. Sper c-ai s ă vii disear ă. Adu-l și pe Starkey.
Stephen se a șeză.
230
Bibliotecarul puritan reveni dinspre cei care- și luaseră rămas bun. înro șindu-și chipul, spuse :
— Domnule Dedalus, punctele dumitale de vedere sînt cit se poate de interesante.
Scîrțîia în sus și în jos, ridicîndu-se pe vîrfuri mai aproape de cer pre ț de-un pantofior de fat ă208, și, la
adăpostul zvonului celor care ie șeau, spuse cu glas sc ăzut :
— Punctul dumitale de vedere este, deci, c ă ea nu i-a fost credincioas ă poetului ?
Un chip alarmat m ă întreabă. De ce-a venit la mine ? Polite țe, sau o lumin ă lăuntrică ?
— Unde exist ă o împăcare, spuse Stephen, trebuie s ă fi tost întîi o desp ărțire.
— Da.
Crist vulpea în cioareci de piele, ascunzîndu-se, h ăituit în furcile copacilor lovi ți de trăsnet, de chiotele
și goana vîn ătorii. Neștiutor de muiere, ie șind singuratec la vîn ă-toare. Femei și-a cîștigat sieși, stirpe

slabă, tîrfă a Babi-lonului, cucoan ă de juzi, soa ță de hangii gra și. Vulpea și gîștele.209 Și în Piața Nouă
un trup lălîu și necinstit, odinioar ă trupeș, odinioar ă dulce, proasp ăt ca și* scorțișoara, acum cu
frunzele c ăzîndu-i, toate, gola șe, înspăimântată de mormîntul îngust și neiertător.
— Da. A șadar crezi…
Ușa se închise dup ă cei pleca ți.
Liniștea se înst ăpîni deodat ă în chilia boltit ă, retrasă, liniște a aerului cald și îngîndurat.
Lampa unei vestale.
Aici cîntărește el lucruri care n-au fost s ă fie : ce-ar mai fi tr ăit să înfăptuiască Caesar, dac-ar fi dat
crezare prezic ătorului ; ce-ar fi putut s ă fie ; disponibilit ățile posibilului ca posibil; lucruri ne știute ; ce
nume purta Achile cînd a ad ăstat printre femei.
Gînduri în sicrie în jurul meu, în sarcofaguri de mumii, îmb ălsămate în mirodeniile cuvintelor. Thoth,
zeul bibliotecilor, zeu-pas ăre, cu coroan ă lunară. Și am auzit glasul acelui mare preot al Egiptului. în
cămările zugrăvite încărcate cu c ărămizile cărților. 210
înțepenite acum. Odinioar ă vii în min țile oamenilor. Țepene : dar o mînc ărime a mor ții este în ele, s ă-
mi spună
231
în ureche o poveste dulceag ă, să mă îndemne s ă le sfarăm vrerea.
— Sigur, spuse gînditor J ohn Eglinton, dintre to ți oamenii mari, el este cel mai enigmatic.
Nu știm nimic, decît c ă a trăit, și a suferit. Nici m ăcar atîta. Al ții se apleac ă la întrebarea
noastră.211 O umbră plutește peste tot restul. ^0*-— •->.
— Dar Hamlet e atît de personal,; nu ? pleda domnul Best. Vreau s ă spun, un fel de
document personal, în țelegi, despre via ța lui privat ă. Vreau să spun, mie nu-mi pas ă nici
atîtica, înțelegi, cine e omorît, cine e vinovat…
Depuse o carte inocent ă pe marginea pupitrului, surî-zîndu- și sfidarea. Documentele lui
personale în original. Ta an bad ar an tir. Taim imo shagart.212 Pune-i și unt englezesc
deasupra, John micu țule.
Spuse John, micu țul Eglinton.
— Mă așteptam la paradoxuri din ce ne-a poves tit Malachi Mulligan, da r te avertizez c ă dacă
vrei să-mi zdruncini convingerea c ă Șhakespeare este Hamlet, ai în fa ța dumitale o sarcin ă
dificilă.
îngăduie-mi.
Stephen înfrunt ă veninul ochilor v ătămători licărin-du-i întuneca ți sub sprîncenele încruntate.
Un vasilisc. E quando vede l'uomo l'attosca, Messer Brunetto213, îți mulțumesc pentru vorba
asta.
— Așa cum noi, sau maica noastr ă Dana, ne țesem și ne destrămăm trupurile, spuse Stephen,
de la o zi la alta. și moleculele lor sar ca pe-o suveic ă încolo și-ncoace, tot astfel artistul î și
țese și destramă imaginea. Și așa cum negul pe pieptul meu, în dreapta, este acolo unde era
cînd m-am n ăscut, deși trupul meu a mai fost țesut din țesătură nouă, iarăși și iarăși de atunci,
tot astfel, prin stafia p ărintelui neodihnit m ă privește neclintit imaginea fiului mort. în clipa
intensă a imagina ției, cînd mintea, cum spune Shelley, este un c ărbune pîlpîitor, ceea
ce am fost eu, este ceea ce sunt, și ceea ce în putin ța lucrurilor a ș putea ajunge s ă fiu. Tot
astfel, în vremea viitoare, sora bun ă a trecutului, pot s ă mă văd pe mine însumi a șa cum stau
acum aici, doar din r ăsfrîngerea a ceea ce voi fi atunci.
232
Drummond din Hawthornden ți-a fost aici de ajutor s ă sari peste gard, și-ncă în stil mare. 214
— Da, spuse domnul Best tinere ște, eu îl simt pe -Hamlet tîn ăr de tot. Am ărăciunea poate
vine de la tat ă, dar pasajele cu Ofelia, sigur vin de la fiu.
A-ncurcat borcanele. El este tat ăl meu. Eu sînt fiul lui.
— Negul acela piere cel din urm ă, spuse Stephen rîzînd.
John Eglinton f ăcu o strîmb ătură deloc plăcută.
— Dacă asta ar fi un semn particular al ge niului, spuse, atun ci geniul s-ar g ăsi pe toate
drumurile. Piesele anilor din urm ă ai lui Șhakespeare, pe care le admira Renan atît de mult

respiră un alt-spirit.
— Spiritul împ ăcării, suflă bibliotecarul.
— Nu poate fi împ ăcare, spuse Stephen, dac ă n-a fost
o despărțire.
Am mai spus asta.
— Dacă vreți să știți care au fost faptele ce și-au aruncat umbra peste infernul timpului din
Regele Lear, Othello, Hamlet, Troilus și Cresida, uitați-vă să vedeți cînd și cum se ridic ă
umbra. Ce îmblînze ște inima omului. Naufragiat în furt uni crîncene, mult încercat, ca un alt
Ulise, Pericles, prin ț al Tyreniei ?
Capul, cu bonet ă ascuțită roșie, izbit de vî nturi, orbit de sarea amar ă a valurilor.
— Un copil, o fat ă pe care s-o strîng ă în brațe, Marina.
— înclinarea sofi știlor către cărările lăturalnice ale apocrifelor este o cantitate constant ă,
identifică John Eglinton. Drumul mare e lipsit de varietate dar el te conduce la cetate.
Mare om Bacon : s-a cam muceg ăit. Șhakespeare, p ăcatele tinere ții lui Bacon. Saltimbanci ai
cifrului bătînd drumul mare. 215 Căutători în marea c ăutare. Care-i cetatea, bunilor me șteri ?
Murmurul numelor proprii : A. E ., eon, Magee, John Eglinton. La r ăsărit de soare, la apus de
lună : Tir na n-og. Cu ghete amândoi și cu toiaguri.
Cîte mile pin' la Dublin ? ,
De trei ori dou ăzeci și-o dată zece, domnul meu.
Sîntem acolo cînd se-aprind lumin ările ?
233
'—_ Domnul Brandes o accept ă, spuse Stephen, ca pe prima pies ă din perioada ultim ă. 216
— O accept ă ? Și ce spune despre asta domnul Sidney Lee, sau domnul Simon Lazarus, cum
zic unii că i-ar fi numele adev ărat ?
— Marina, spuse Stephen, un copil al furtunii, Miranda, un miracol, Perdita, cea
care a fost pierdut ă. Ce-a fost pierdut i se red ă acuma : copilul fiicei sale. Scumpa mea so ție,
spune Pericles, era întocmai ca fata aceasta. Ar iubi-o cineva pe fiic ă dacă n-a iubit-o înainte
pe mamă ?
— Arta de a fi bunic, începu s ă murmure domnul Best. Uart d'etre grand…
— Pentru un om dotat cu lucrul acela, straniu, ge niul, propria sa imagine este criteriul
oricărei experien țe, materiale sau morale. O astfel de chemare îl emo țio-
. nează. Imaginea, asem ănarea cu al ți bărbați din neamul s ău dimpotriv ă îl îndepărtează. N-ar-
vedea în a șa ceva decît încerc ări grotești ale naturii de-a spune totul sau de a se repeta.
Fruntea benign ă a bibliotecarului puritan se aprinse trandafirie de speran ță.
— Nădăjduiesc că domnul Dedalus î și va elabora teoria spre iluminarea marelui public. Și
ar mai trebui s ă-l menționăm și pe un alt comentator irlandez, domnul George Bernard
Shaw. Și nici să nu-l uităm pe domnul Frank Harris. Articole le sale despre Shakeâpeare
în Saturăay Revieio au fost, desigur, str ălucitoare. Ce e ciudat e c ă și dînsul ne
înfățișează o legătură nefericită cu doamna neagr ă a sonetelor. Rivalul care i-ar fi fost preferat
este William Herbert, conte de Pembroke.i M ărturisesc c ă dacă poetul tot a trebuit s ă
fie respins, un astfel de refuz ar p ărea mai în armonie cu — cum s ă-i spunem ? — concep ția
noastră despre ceea ce n-ar fi trebuit s ă fie. 217
Tăcu pe aceast ă expresie bine g ăsită, ridicîndu- și printre ei capul blî nd, ca de pinguin, trofeu
pentru înfrunt ările lor.
Cu vorbe grave, de puritan, îi gr ăiește, ca un b ărbat soaței sale. M ă iubești tu, Miriam ? Au î ți
iubești tu bărbatul?
234
— Și asta se poate, spuse Stephen. E-o spus ă a lui Goethe pe care domnul Magee o citeaz ă cu
plăcere. Păzeș-te-te de ce dore ști în tinere țe pentru c ă ai s-o cape ți la maturitate. De ce trimite
el la una care e o buonaroba, o iapă pe care au c ălărit-o toți bărbații, o domni șoară de onoare
cu trecut scandalos, tocmai pe-un senior m ărunt să i-o pețească ? Era el însu și senior al limbii

și se făcuse singur domn printre plebei, scrisese și Romeo și Julieta. De ce atunci ? încrederea
în el însuși îi fusese pretimpuriu ucis ă. Fusese de la început el însu și răsturnat într-un lan de
grîu (lan de secar ă, ar trebui s ă spun) și în propriii lui ochi n-avea s ă mai fie niciodat ă
victorios dup ă ce n-ajunsese s ă izbîndeasc ă în jocul de-a chicotelile și de-a răstur-nica. S ă se
prefacă, doar, că ar fi un don Juan n-avea cum s ă-l ajute. S ă mai înfrîng ă mai tîrziu pe altele,
n-ar mai fi putut s ă-i șteargă prima înfrîngere. Col țul mistrețului îl rănise tocmai acolo unde-i
stă iubirea sîngerînd ă. Dacă scorpia-i înfrînt ă, ei tot îi mai r ămîne arma nev ăzută a femeii.
Este acolo, îl simt în cuvinte, un spin în fipt în carne, care-l împinge într-o patim ă nouă, o
umbră mai întunecat ă a primei, întu necîndu-i chiar și propria lui în țelegere de sine însu și. Și
tot o astfel de soart ă îl așteaptă, și cele dou ă furii i se unesc în tr-un singur vîrtej.
Ei stau s-asculte. Și în portalurile auzului lor eu v ărs.
~ Sufletul a mai fost o dat ă rănit de moarte, o otrav ă picurată în portalul unei urechi adormite.
Dar cei care-s da ți morții în somn n-au cum s ă știe în ce fel au fost uci și decît dac ă Creatorul
le înzestreaz ă sufletele cu cunoa șterea vieții care va s ă vie. Otrăvirea și animalul eu dou ă
spinări care-o pusese la cale, staf ia regelui n-avea de unde s ă le știe, de n-ar fi fost d ăruit cu
știința lor de Creator. Din cauza asta vorba lui (graiul lui englezesc s ărac, urît) e-ntotdeauna
îndreptată-n altă parte, spre înapoi. R ăpitor și pradă, ce ar fi vrut și n-ar fi vrut s ă fie, acestea
toate îl înso țesc, merg cu el laolalt ă, de la globurile de ivoriu încerc ănate în albastru ale
Lucreției spre sînul Imogenei, dezg olit, cu negul lui cu cinci podoabe. Se trage înapoi, obosit
de creația pe care-a îngr ămădit-o laolalt ă, ca să se-ascund ă sieși pe sine însu și, cîine bătrin
șcare-și linge o ran ă veche. Dar pentru c ă pierderea îi e
235
lui cîștigul, merge acum înainte c ătre veșnicie în persona-Jîtatea-i ne știrbită, neînvățat de
înțelepciunea pe care el a izvodit-o sau de legile pe care el le-a dat la iveal ă. Și-a ridicat
viziera. E stafie, umbr ă acum, vîntul de lîng ă stâncile de la Elsinore, sau, cum v ă place, vocea
mării, voce auzit ă doar de inima lui, care este substan ță a propriei sale umbre, fiul
consubstan țial tatălui.
— Amin ! i se r ăspunse din prag.
Și m-ai găsit, o, tu, du șman al meu ? 218 Entr'acte.
Cu chip neru șinat, grav ca al unui diacon, Buck Mulli-gan înainta atunci, zgl obiu în straiele-i
bălțate, înspre salutul zîmbetelor lor. Telegrama mea.
— Vorbea ți despre vertebratul gazos219, dacă nu mă-nșel ? îl întreb ă pe Stephen.
înjiletcat în galben de primul ă salută bine dispus cu panamaua ridicat ă ca un copil cu o
zuruitoare.
îi fac primire bun ă. Was Du verlachst wirst Du'noch
Stirpe a batjocoritorilor : Pho tius, pseudomaiachi, Johann Most221.
El care pe Sine însu și s-a zămislit, cu mijlocirea Duhului Sfînt, și s-a trimis pe Sine însu și,
Răscumpărător al durerilor, între Sine și alții, Carele, prins de du șmanii Săi, despuiat și
biciuit, a fost bătut în cuie ca un liliac de u șa grajdului, l ăsat să moară de istoveal ă pe arborele
crucii, Carele s-a l ăsat îngropat, s-a în ălțat, a brăzdat adînc iadul, s-a urcat la ceruri și acolo în
toți acești o mie nou ă sute de ani sade de-a dreapta Propriului S ău Eu, dar înc ă are să vie în
ziua de apoi s ă-i judece pe vii și pe morți cînd toți cei vii au s ă fie de acuma mor ți.
șfa m
Mi
G/o— o — ti — a
in
ex-
ce! — sis
De — o
își înalță mîinile. Cad v ălurile. O flori ' CloD ote clopote, clopote sunînd laolalt ă.
" Ulopote'
236

— Da, într-adev ăr, spuse bibliotecarul puritan. O discu ție cît se poate de instructiv ă.
M-aș prinde c ă și domnul Mulligan are o teorie proprie despre pies ă și despre
Shakespeare. Toate p ărțile ar trebui s ă fie reprezentate.
Surîse-întru toate p ărțile deopotriv ă. Buck Mulligan medita, perplex :
— Shakespeare^? spuse. Parc ă am auzit de numele ăsta.
Un surîs însorit, fugar, î și lăsă raza peste tr ăsăturile destinse ale chipului s ău :
— Sigur, spuse luminos, amintindu- și. Tipul care scrie ca Synge. '
Domnul Best se întoarse spre el :
— Haines îți ducea dorul, spuse. Nu l-ai înlîlnit ? Trebuie s ă vă întîlniți mai tîrziu la
D.B.C. S-a dus la Gill s ă cumpere Cîntecele de dragoste de la Connacht de Iîyde.
— Eu am venit prin muzeu, spuse Buck Mulligan. A fost pe-aki ?
— Compatrio ții bardului, r ăspunse John Eglinton, au cam obosit, poate, de scânteierile
teoretizărilor noastre. Aud c ă o actriță l-a jucat pe Hamlet pent ru a patru sute opta oar ă la
Dublin asear ă. Vining sus ține că prințul era femeie. Nu s-a gîndit nimeni s ă-l facă irlandez ?
Judecătorul Barton, cred, caut ă acum niște indicii în sensul acesta. Se jur ă (prințul, nu
judecătorul) pe Sfîntul Patrick.
— Cea mai scînteietonre dintre toate e pove stea aceea a lui Wiîde, spuse domnul Best
ridicîndur și scînteietorul carnet de noti țe. Portretul d-lui W.H., unde dovede ște că sonetele au
fost scrise de un anume Willie Hughes, b ărbat la chip cu chipuri cile vrei.
— Adică pentru Willie Hughes, nu ? întreb ă puritanul bi bliotecar.
Sau Hughie Wills. Dl. William Hinsu și. W.H. : eu cine-s ? –
— Vreau s ă spun, pentru Willie Hughes, spuse domnul Best, corectîndu- și nonșalant
scolia. Sigur, totul e un paradox, în țelegeți. Hughes și chipurile și toate nuan țele
237
de euloare, dar e foarte caracteristic felul în care- și dezvoltă toată chestia. E tocmai esen ța lui Wilde,
înțelegeți. Tușa lui lejer ă.
Privirea lui le atinse, lejer ă, chipurile pe cînd le surîdea, efeb blond. Esen ța îmblînzit ă a lui Wilde.
Ești al dracului de spiritual. Trei gîturi de whisky irlandez ai b ăut pe duca ții lui Dan Deasy.
Eu cît am cheltuit ? O, cî țiva șilingi.
Pentru un cîrd de b ărbați ai presei. Umoare umed ă și uscată.
Spirit. Ți-ai da toate cele cinci duhuri ale min ții pentru livreaua mîndr ă a tinereții în care se-
mpăunează el. Sînt tr ăsături ale dorin ței mulțumite.
S-ar putea s ă fie mai mult. Ia-o tu-n numele meu. La vremea-mperecherii. Zeus, vreme r ăcoroasă a
rutului dăruie-le Mda, ca pe o porumbi ță.
Eva. Păcat dezgolit, pîntec al grînelor. Un șarpe încol ăcind-o cu col ț în sărutul lui.
— Crezi c ă-j doar un paradox, întreba bibliotecarul puritan. Batjocoritorul nu e niciodat ă luat în serios
atunci cînd e el mai serios.
Vorbeau serio și despre seriozitatea batjocoritorului.
Chipul din nou greoi al lui Buck Mulligan îl s upraveghea în vremea aceasta pe Stephen. Apoi,
clătinînd din cap, se apropie, scoase o telegram ă împăturită din buzunar. Buzele-i mobile citeau,
surîzînd cu o nou ăr încântare.
— Telegram ă ! spuse. Minunat ă inspirație ! Telegram ă ! O bulă papală !
Se așeză pe un col ț al mesei neluminate, citind cu glas tare, voios :
— Sentimental este acela care ar vrea s ă se-nfrupte f ără sâ-și asume datoria enorm ă a lucrului
înfăptuit. Semnat : Dedalus. De unde-ai furat-o și pe-asta ? De la bordel ? Nu. Din College Green. Ți-
ai băut toate patru lirele ? M ătușica acuș îi face o vizit ă tatălui tău nesubstan- țîal. O telegram ă !
Malachi Mulligan, la Vaporul, în jos pe- strada Aba ției. O, tu, nepre țuitule .morm ăitor. O, tu, kinch
preotizat !
Plin de bun ă dispoziție își împinse mesajul și plicul într-un buzunar, îns ă îndată se porni pe jeluit în
glas țărănesc, cert ăreț :
233
"— Asta e ce-a ș vrea să-ți spun, domnul meu, dr ăguțule, sîntem cu to ții așa, nu'ș cum, și și bolnavi. Și
Haines, și eu, că de la timpu' de-afar ă ne-am căptușit așa. Dădeam murmure din noi pentru-o

foăuturică, așa ca de spînzurat, ceva care s ă-i mai trezeasc ă la viață și pe călugări, și stăm și mă
gîndeam, și el săracu', sleit de tot de destr ăbălările lui. Și stăteam și stăteam* o or ă, două, trei, la
Connery, și tot așteptam cumin ți cîteva halbe de c ăciulă.
Boci sonor :
— Și noi stăteam acolo, dr ăguțu' de tine, și tu, pe ne știute, ce faci tu decît s ă ne trimiți excogitările
tale, așa, ca să ne iasă limbile de-un cot, ca la c ălugării bătuți de secetă care se dau de ceasu' mor ții
pentru-o gur ă.
Stephen rîse.
Brusc, Buck Mulligan se aplec ă spre el să-i dea de știre :
— Synge, vagabondu- ăla, umbl ă după tine, spuse, vrea s ă te omoare. A auzit c ă tu ți-ai lăsat
udu' pe ușa lui de la intrare, pe Glasthule. î și lipăie papucii s ă te-asasineze.
— Pe mine ? exclam ă Stephen. Asta a fost contribu ția
ta întru literatur ă.
Buck Mulligan se l ăsă pe spate, plin de veselie, rîzînd înspre tavanul întunecat, care- și ciulise urechile.
— Să ,te hasasineze ! rîse.
Fața lui necioplit ă 'de gargui r ăzboindu-se cu mine pe deasupra toc ăturii noastre de bojoci în rue Saint-
Andre-des-Arts. în vorbe, cu vorbe, pentru vorbe, palabras.' Oisin cu Patrick. iB ărbat faunesc întîlnit în
pădurea Cla-mart, zgîl țîindu-și sticla de vin. Cest vendredi saint. Ua irlandez mormasasinînd.
Imaginea lui, r ătăcind, o a întîlnit. Eu pe a mea. Am întîlnit un nebun în p ădure. -2S
— Domnule Lyster, spuse un func ționar din u șa între–* deschis ă.
— …în care oricine- și poate găsi ce-i al lui. A șa cum domnul judec ător Madden în Jurnalul lui Ma șter
William Silence a găsit termeni de vîn ătoare… Da ? Ce este ?22*
— E-un domn afar ă, domnule, spuse func ționarul înaintind și oferind o carte de vizit ă. De la
Freeman. Vrea să vadă colecția din Kilkenny People pe anul trecut.
— Sigur, sigur, desigur. Este domnul… ?
239
Luă nerăbdătoarea carte de vizit ă, își aruncă o privire, nu v ăzu, o lăsă deoparte, nu- și mai arunc ă
privirea, c ăută, întrebă, scîrțîi, întrebă :
— Este ?… O, stai!
Grăbit, în pas de goliard, se îndep ărtă, ieși. în coridorul luminat de soare vorbea cu desf ășurări de zel,
volubile. f ăcîndu-și doar datoria, cît se poate de polit icos, cît se poate de amabil, ca sub ni ște cît se
poate de cinstite boruri largi.
— Acesta-i domnul ? Freeman's Journal ? Kilkenny People ? Sigur că da. Bună ziua, domnul meu,
Kilkenny… Sigur că-l avem…
O siluetă răbdătoare aștepta, ascultîndu-l.22S
— Toate gazetele locale de seam ă… Northern Whig, Cork Examiner, Enniscorthy Guardian, pe
1903… Sînte ți amabil, v ă rog ?… Evans, condu-l pe domnul… Dac ă vreți să-l urmați pe funcț… Sau, vă
rog, permite ți-mi mie… Pe aici… V ă rog, domnul meu…
Volubil, îndatoritor, deschise drumul spre toate gazetele locale, o siluet ă întunecat ă, înclinîndu-se,
urmîndu-i tocurile gr ăbite. – :
Ușa se închise.'
— Jidovul ! strig ă Buck Mulligan. S ări în sus înh ățînd cartea de vizit ă.
-— Cum îl cheam ă ? Ițic Moise ? Bloom. Sporov ăia mai departe.
— Iehova, culeg ătorul de prepu țuri, nu mai exist ă. Am dat peste el, dincolo, în muzeu, cînd m-am
dus s-o salut pe Afrodita cea n ăscută din spuma m ării. Gura-i greceasc ă nicicînd strîmbat ă-n
rugăciune. în fiecare zi ar trebui s ă-i aducem omagiu. Viață a vieții buzele tale aprinde-ți. 22G
Deodată se întoarse c ătre Stephen :
— Te cunoa ște. îl cunoa ște pe bătrînul tău. O, și mă tem, e mai grec decît grecii. Ochii lui de palid
galilean îi erau țintuiți pe despic ătura ei mesianic ă. Venus Kallipyge. O, tr ăsnetul șoldurilor acestea !
Zeul urm ărind-o" pe fecioara ascuns ă. 227
— Vrem s ă auzim mai departe, hot ărî John Eglinton cu aprobarea domnului Best. începe s ă ne
intereseze
240
doamna S. Pîn ă acum ne gîndeam la ea, dac ă ne gîndeam vreodat ă, ca la o răbdătoare Griselda, o
Penelopă cazanieră.

— Antisthenes, discipolul lui Gorgias, spuse Stephen, i-a luat palmele frumuse ții acelei doamne
prăsitoare a lui Kyrios Menelaus, ar givei Helena, iapa de lemn a Troiei în care s-au culcat vreo
douăzeci de eroi, și i le-a înmînat s ărmanei Penelope. Dou ăzeci de ani a tr ăit el la Londra și, parte din
vremea aceasta, primea leafa egal ă cu cea a lordului cancelar al Irlandei. A avut via ță bogată. Arta, sa,
mai mult decît arta feudalismului, cum îi spunea Walt Whitman, este arta prisosului. Pl ăcinte calde de
heringi, ulcice verzi cu Xeres, sosuri cu miere, dulce țuri de trandafir, mar țipan, porumbei
umpluți, acadele de ringo. Sir Walter Raleigh, cînd l-au arestat, avea jum ătate de milion de franci
asupra sa, inclusiv un corset de ultima mod ă. Eliza Tudor, b ătrîna cămătăreasă 228, avea fustuli țe și
jupoane pe sub rochie destule ca s ă se ia la-ntrecere cu cea din Saba. Dou ăzeci de ani și-a irosit acolo
între iubire conjugal ă și castele ei pl ăceri și dragostea scortatorie 229 cu volupt ățile-i imunde. Știți
povestea din Manningham, despre nevasta burghezulu i care l-a poftit pe Dick Bur-bage în patul
ei'după ce-l văzuse jucînd în Richară III și cum Shakespeare, care tr ăsese cu urechea, f ără să mai facă
mult zgomot pentru nimic, a luat vaca de coarne și cînd a venit Burbage b ătînd la poart ă, i-a dat
răspuns dintre cearceafurile claponului : William Cuceritorul a venit înaintea lui Richard III.
23° Și vesela domni- șorică, mistress Fitton, încalec ă și strigă O 231, și ochii ei frumo și de păsărică,
lady Penelope Rich, femeie.de calitate și curată, e potrivit ă tocmai bine pentru un actor, și încă și
putregaiurile de pe chei , de cîte-o para o dat ă.
Cours-la-Reine. Encore vingt sous. Nous jerons de petites cochonneries, Minette ? Tu veux ? 232
— Crema lumii bune. Și mama lui sir William Dave-nant din Oxford, cu ce șcuța de canar pentru
fiecare coco șcanar. 23S
Buck Mulligan cu ochii pio și dați peste cap, se ruga :
— Fericit ă Margaret Mary a oric ăruicocoș.
— Și fiica lui Harry-cu- șase-neveste și alte doamne prietene din conacele învecinate, cum le cînt ă
Tenny-
241
sonul234 pe pajiște, gentleman și poet. Ins ă în toți acești douăzeci de ani ce crede ți că făcea
Penelope s ăraca la Stratf ord în spatele gemule țelor în romburi ?
S-o faci și să n-o faci. Lucru înf ăptuit. în gr ădina cu 'trandafiri, pe aleea Fetter, a lui Gerard
herboristul, se plimb ă el, și părul lui roșcat a-ncărunțit. O albăstrică azurie ca și venele ei.
Pleoapele ochilor Iunonei, violete. Și el se plimb ă. O viață are omul. Un trup. S ă faci. Dar s ă
faci. Departe, în miasm ă de pofte și sordiditate, rnîini care se las ă peste albea ță.
" Buck MuUigan b ătu tare în pupitrul lui John Eglinton. r- Pe cine b ănuiește ? sfida el.
— Să spunem c ă el este îndr ăgostitul respins din sonete. O dat ă zădărnicit, de dou ă ori
zădărît. însă cocheta de la curte i-a dat cu piciorul pentru un lord, dragiubi țelul de el.
.';
Dragoste care nu îndr ăznește să-și spună numele.'
1— Ca englez, vrei s ă spui, interveni John fermul
Eglinton el a iubit un lord.
Zid vechi pe care țîșnesc deodat ă șopîrle. La Charen-
ton le-am v ăzut.
— Așa s-ar părea, spuse Stephen, cînd vedem ce vrea s ă facă pentru el, și pentru toate
celelalte pîntece nearate și pentru fiecare în parte, sfînta treab ă pe care-o face gr ăjdarul pentru
armăsar. Poate ca și Socrate avusese mam ă o moașă, cum avea o scorpie de so ție. însă ea,
ușu-ratecă, nu și-a călcat juruin ța de alcov. Dou ă fapte șînt urît mirositoar e în mintea acelei
stafii : jur ămîntul călcat și grosolanul cu mintea-nceat ă la care au dec ăzut favorurile ei, fratele
mortului ei so ț. Dulcea Ann ă, presupun eu, avea sînge fierbint e. Ea fusese cea dintîi cu pe țitul
odinioară și avea să fie și a doua oar ă.
Stephen se întoarse în scaun s ă-i înfrunte.
— Datoria de a o dovedi dumneavoastr ă vă revine, nu mie, spuse încruntîndu-se. Dac ă
negați că în scena a cincea din Hamlet el a înfierat-o cu semnul infamiei, spune ți-mi de ce nu
există nici o aluzie la ea în to ți cei treizeci și patru de ani din ziua cînd s-a m ăritat cu el și pînă
în ziua cînd l-a îngropat. Toate femeile astea și-au

242
văzut bărbații intrînd în p ămînt : Mary pe so țul ei John,' Ann pe s ărmanul, dragul ei William,
cînd s-a apucat s ă-i moară turbînd c ă el se duce înainte, primul, Joan } pe cei patru fra ți ai ei,
Judith, pe b ărbatu-său și toți feciorii, Susan și ea pe bărbatu-său, în vreme ce fata Susanei,
Elizabeth, ca s ă-i spunem a șa cu cuvintele lui bunicu țu', s-a nuntit cu-al doilea, dup ă ce și l-a
băgat pe primu-a groap ă. 235
O, da, aluzii sînt. în anii cînd el tr ăia în avuție la Londra, cea regal ă, ea a trebuit, ca s ă
plătească o datorie, s ă împrumute patruzeci de șilingi ds la ciobanul tat ălui ei. 236 Explică
atunci. Explic ă și cîntecul de leb ădă în care el a l ăudat-o în fa ța posterității.
Făcea față tăcerii lor.
La care astfel gr ăi Eglinton :
Vrei să spui testamentul. Asta s-a explicat, cred, de oamenii de lege. Ea avea drept la zestrea
ei de văduvă După legea civil ă. Știința lui legal ă era bogat ă Ne spun judec ătorii noștri.
Și Diavolul rînjindu-i, Batjocoritor :
Și-astfel numele ei i l-a l ăsat deoparte Din prima ciorn ă dar n-a lăsat afară Darurile pentru
nepoată, pentru fete, Și pentru sora lui, pentru vechii lui prieteni din
Stratf ord
Și din Londra. Și-astfel cînd l-au tras de mînec ă,' Așa cum cred eu, s ă-i spună și ei numele Ei
i-a lăsat nu Cel mai bun ci cel ălalt Pat
Ialăsatei Nuceimaibunci Patullui Doimaibun Patal ăsat237
Punkt

Woa!
— Oamenii de la țară, săra'cii de ei, aveau pu ține bunuri mobiliare pe atunci, observ ă John
Eglinton, cum tot pu ține au și azi dacă piesele noastre cu țărani smt realiste.
— El era un senior de țară înstărit, spuse Stephen, , cu blazan – și cu un domeniu la Stratf ord și o casă
în Ireland
Yard, era un ac ționar capitalist, un promotor de legi și un dijmuitor. De ce nu i-a l ăsat patul lui cel mai
bun dacă ar fi vrut ca ea s ă poată sforăi în pace toate nop țile pe care le-ar mai fi avut de tr ăit ?
— E limpede c ă erau două paturi, unul mai bun și altul nu cel mai bun, spuse cel de al doilea bun
domn Best.
— Separația a mensa et a th ălamo -*', îndrept ă Buck Mulligan și i se surîse.
— în antichitate se men ționează paturi faimoase, î și încreți fața Al Doilea Mai bun Eglinton,
surîzîndapat. S ă mă gîndesc ni țel.
— în antichitate se men ționează că discipolul- școlar stagirit și totodată înțeleptul chel și păgîn, spuse
Stephen, care a murit în exil, și-a eliberat sclavii și i-a și înzestrat, a adus omagiu celor mai vîrstnici, și
și-a dorit s ă fie pus în p ămînt lingă oasele soției sale moarte și a mai cerut prietenilor s ă fie buni cu o
bătrînă iubită (să n-o uităm pe acea Nell Gwynn, Herpyllis) și s-o lase s ă trăiască în vila lui.
— Vrei s ă spui că a murit a șa ? întrebă domnul Best cu o u șoară neliniște. Adică…
— A murit beat mort239, i-o tăie Buek Mulligan. O vadr ă de bere este o trata ție regeasc ă. O, trebuie s ă
vă spun ce zicea Dowden !
— Ce ? întreb ă CelmaibunEglinton.
William Shakespeare și compania, societate pe ac țiuni. William al poporului. Pentru condi țiile de
admitere, informa ții la E. Dowden, Highfield House…
— Splendid ! suspin ă amoros Buck Mulligan. L-am întrebat ce crede despre acuza ția de pederastie
formulat ă împotriva bii.rdu.lui. Și-a ridicat bra țele spre cer și a grăit, Tot ce putem spune
este că viața în vremea aceea era foarte plin ă. Splendid !
244
Ramolitul.
— Simțul frumosului ne duce pe c ăi rătăcite Mo, spuse frumosuntriste țe Best către clipitorolbatul
Eglinton.
Ferm pe pozi ție John replic ă cu fermitate :
— Doctorul ar putea s ă ne spună ce înseamn ă aceste cuvinte. Nu po ți și să-ți mănînci prăjitura și să te

uiți la ea.
Așa spui tu ? Vor s ă ne smulg ă, să-mi smulg ă laurii frumuse ții ?
— Ca și simțul propriet ății, spuse Stephen. L-a scos pe Shylock din propriul lui buzunar mai adînc.
Fiu de misit de mal ț și de cămătar, care-și strîngea zeci de puduri de grîu pe timp de foamete. Cei care
luau cu împrumut de la el erau f ără îndoială diverșii oameni de bine men ționați de Chettle Falstaff m,
care vorbea despre tranzac țiile lui cinstite. L-a dat în judecat ă pe un actor, coleg de-al lui, pentru
valoarea cîtorva saci de mal ț, și își storcea ocaua de carne dobînd ă pentru orice sum ă da cu împrumut.
Cum altfel ar fi putut rînda șul și comisionarul de la teatru despre care ne vorbe ște Aubrey s ă se
îmbogățească atît de repede ? Tot ce se întîmpla îi aducea lui ap ă la moară. Shylock se potrive ște cu
pogromurile care-au urmat spînzur ării și jupuirii de viu a lui Lopez 2''2, lipitoarea reginei, cînd inima
jidovului a fost smuls ă din piept cît mai era înc ă viu ; Hamlet și Macbeth cu urcarea pe tron a
filosofastrului sco țian 243 care avea o sl ăbiciune să ardă pe rug vr ăjitoarele. înecarea armadei îi e lui
prilej de rînjet în Chinurile și plăcerile iubirii. Fanteziile lui somptuoase, piesele istorice, plutesc cu
pînzele umflate pe curentul unui entuziasm cum am v ăzut și noi după așa zisa victorie de la
Mafeking.2ii Niște iezuiți din comitatul Warwick sînt judeca ți, și atunci ni se ofer ă într-o pies ă
teoriile despre restric țiile mentale ale unui portar. Echipajul cor ăbiei îndrăzneala mărilor se întoarce
din Bermude, și uite că ni se și scrie piesa pe care o admira Renan, și și cu rol pentru Pasty Caliban,
verișorul nostru din America. Sonetele pline de zaharicale se iau dup ă cele ale lui Sydney. Cît
despre feea Elizabeth, cunoscut ă și sub numele de Bess morcovea ța, fecioara grosolan ă care a
inspirat Nevestele vesele din Windscr, n-are decît cine știe ce meinherr din Alemania s ă cotro-
243
băiască toată viața după înțelesuri ascunse în co șul cu rufe cu coarne.
Părerea mea e c ă te descurci foarte bine. S ă mai amestec ăm și puțină pastă teologicofilological ă.
Mingo, minxi, mictum, mingere.245
— Dovede ște-ne că a fost evreu, îl sfida John Eglinton plin de a șteptare. Decanul dumitale sus ține că
era romano-catolic.
Sufflaminandus sum. 246
— Era made in Germany, replic ă Stephen, ca cel mai bun lac fran țuzesc să dai luciu scandalurilor
italienești.
— A fost un om cu mintea miriad ă, aminti domnul Best. Coleridge spunea c ă a fost o minte
miriadică.
– Amplius. în societate hwtnana hoc est maxime necessa-rium ut sit amici ția inter multos. 247
— Sfîntul Toma, începu Stephen…"
— Ora pro nobis, gemu Călugărul Mulligan l ăsîn-du-se s ă cadă într-un jil ț.
Și acolo începu o run ă jeluitoare.
— Pogue mahone ! Acushla mackree !2iS E că sîntem distru și din ziua aceea înainte ! E c ă distruși
sîntem cu siguran ță !
Toți își suriseră surîsurile.
— Sfîntul Toma, spuse, surîzînd, Stephen, ale c ărui opere pîntecoase îmi place s ă le gust în original,
scriind despre incest dintr-un punct de vedere diferit de cel al noii școli vieneze despre care vorbea
domnul Magee, îl asemuia, în felul s ău înțelept și curios de a se exprima, cu o avari ție a emoțiilor.
Vrea să spună că dragostea astfel d ăruită cuiva apropiat întru sînge este pofticios refuzat ă vreunui
străin care, s-ar prea putea, jinduie ște după ea. Evreii, pe care cre știnii îi învinuiesc de avari ție, sînt
dintre toate stirpele cei mai deda ți Ia căsătorii consan-guine. Acuza țiile sînt aduse la mînie. Legile
creștinești, care au strîns laolalt ă avuțiile strînse de evrei (pentru care, ca și pentru puritani, furtunile
erau vremi de bel șug) le legau laolalt ă afecțiunile cu doage de o țel. Și dacă ele or fi p ăcate sau virtu ți,
doar bătrînul Papanimeni are s ă ne spună la adunarea jude țului de apoi. Dar un om care- și ține
socoteala atît de strîns în ceea ce î și numește
246
el drepturile lui fa ță de ceea ce recunoa ște că ar fi datoriile lui, are s ă țină socoteala la fel de strîns și la
ceea ce nume ște el drepturile lui asupra celei pe care o nume ște el soața lui. Nici un jupîn rînitor, vecin
de-al lui, nu are voie s ă poftească la boul lui sau la so ția lui sau la slujitorul lui sau la servitoarea lui
sau la catîrul lui din spate.
— Sau la catîrca lui din dos, cînt ă antifonic Buck Mulligan.
— Blîndul Will este tratat cu asprime, spuse blîndul domn Best.

— Care Will ? improviza dulce Buck Mulligan. Mi se pare c ă-l confund ăm.
— Will, voin ța de a trăi, filosofă John Eglinton, c ăci Ann sărmana, văduva lui Will, este voin ța de a
muri.
.. — Requiescat! se rugă Stephen.
Ce-i cu voin ța de a face ? 2i9 S-a risipit de mult, și tace…
— Ea zace întins ă în țeapănă înțepenire în patul acela al doilea nu cel mai bun, ea, regina înecat ă în
suspine, și asta chiar dac ă ați dovedi c ă patul pe vremea aceea era la fel de rar cît este un automobil
astăzi, și că incrustațiile lui erau o minun ăție în șapte parohii. La b ătrînețe a început s ă se dea cu
predicatorii evangheliei (unul din ei a și stat în casa din Piatra Nou ă și a băut o oală de vin pe care i-a
plătit7o orașul, dar în care pat a dormit nu se cuvine s ă întrebăm) și a aflat că are și ea un suflet. A citit,
sau a pus s ă i se citeasc ă ceasloavele lui, preferîndu-le Nevestelor vesele și, ușurîndu-se de apele ei
noptatece în oala iordanului, medita la Capsele de ținut bine n ădragii credinciosului și la Tabachera
cea mai cucernic ă pentru a face s ă strănute sufletele cele mai credincioase. Venus, ajuns ă să-și
strîmbe buzele în rug ăciune. Remu șcătura duhului l ăuntric ; remu șcările conștiinței. E-o epoc ă a
curviei istovite care mai orbec ăie după zeul ei.
— Istoria arat ă că acestea adev ărate sînt, inqidt Eglintonus Chronolologos. Epocile se succed
una alteia. Dar de ținem clin cele mai de încredere surse c ă dușmanii cei mai r ăi ai omului vor fi cei din
propria lui cas ă și
247
familie. Am impresia c ă Russell are dreptate. Ce ne pas ă nouă de soția și de tatăl lui ? Aș zice că
numai poe ții de familie au vie ți de familie. Falstaff nu era un casnic. Ea cred c ă cavalerul cel gr ăsun e
creația lui suprem ă.
Uscățiv, se lăsă pe spate în jil țul său. Sfiosule, renea-g ă-ți rubedeniile, pe cei buni și sfielnici. Sfios, la
cină cu cei necucernici, î și trage pe furi ș spre el ce șcuța. Părintele lui din Antrimul ultonian 25° l-a
îndemnat întru aceasta, îl viziteaz ă acolo în zilele de p ătrar ale anului, Domnule Magee, cona șule, e-un
domn'ce c ă vrea să vă vadă. Pe mine ? Zice c ă e tatăl dumneavoastr ă, domnule. D ă-ncoace c ărțoiul
acela de Wordsworth. Intr ă Magee Mor Matthew, un vajnic pedestra ș irlandez, zdren țuit, zdrelit, cu
părul zburlit, cu izmene cu punguli ță și prohab cu bumbi, iar ă ciorapii lui în peticu țe bălțați de mîzga a
zece păduri, și cu ciomagul de m ăr pădureț în mînă.
Și al tău. îl cunoa ște pe bătrînul tău. Văduvul.
Grăbindu-mă către sordidul ei culcu ș de moarte dinspre veselul Paris la debarcare i-am atins mîna.
Vocea lui, o c ăldură neștiută, vorbindu-mi. Doctorul Bob Kenny o îngrije ște. Ochii care-mi doresc
numai bine. Dar care nu mâ cunosc. 2ăl
— Un tată, spuse Stephen luptîndu-se cu dezn ădăj-duirea, este un rău necesar. Piesa a scris-o în lunile
care-au urmat mor ții tatălui său. Dacă susțineți că el, un bărbat cărunt, cu dou ă fete de m ăritat, cu
treizecișicinci de ani de via ță, nel raezzo del c ămin di nostra vita, cu cincizeci dfe experiență, este
studentul acela imberb de la Witt'em-berg, atunci trebuie s ă susțineți și că bătrîna lui mam ă, o doamn ă
de șaptezeci de ani, este lasciva regin ă. Nu. Nu stîrvul lui Jnhn Shakesp eare bîntuie prin noapte. De la
un ceas la altul, acela st ă și putrezește. El se-odihne ște, lăsîndu-și armele paternit ății, căci a trecut
această stare mistic ă asupra fiului s ău. Calandrino al lui Boccaccio este primul și ultimul b ărbat care s-
a simțit greu cu copil. Paternitatea, în sensul z ămislirii con știente, îi este necunoscut ă bărbatului. E o
fundație mistică, o succesiune apostolic ă, de la singurul z ămislitor la singurul z ămislii. Pe aceast ă
taină, și nu pe madonna, pe care vicleanul intelect italienesc a aruncat-o plebei europene ști, s-a
248
întemeiat biserica și s-a întemeiat întru nezdruncinare, pentru c ă întemeiat ă, ca și lumea, macro- și
microcosmului, pe vid. Pe incer titudine, pe improbabilitate. Amor matris, genitiv subiectiv și obiectiv,
poate singurul lucru adev ărat în viață. Paternitatea poate fi o fic țiune legal ă. Cine e tatăl oricăruia din
fii pentru ca oricare din fii s ă trebuiasc ă să-l iubeasc ă sau să-i iubeasc ă pe oricare dintre fii ?
Unde dracu' ba ți ?
Știu. Taci din gur ă. -Ce dracu' faci ! Am eu motivele, mele.
Amplius. Adhuc. Iterum. Postea. -5-Ești condamnat s ă faci una ca asta ?
— Sînt desp ărțiți printr-o ru șine trupeasc ă, atît de statornic ă încît analele criminale ale lumii,
murdărite de toate celelalte incesturi și bestialități, abia dac ă mai spun c-ar fi fost o desp ărțire. Fiii cu
mamele, p ărinții cu fiicele, surori lesbiene, iubiri care nu-ndr ăznesc să-și spună numele, nepo ții
cu bunicile, ocna șii înrăiți cu gaura cheilor de la u și, reginele cu taurii de mont ă. Fiul nen ăscut

știrbește, frumuse țea ; născut, aduce suferin ță, divide iubirea, spore ște grijile. De e parte b ărbătească,
creșterea iui înseamn ă declinul tat ălui, tinere țea lui — invidia tat ălui, prietenul s ău — dușmanul
părintelui.
în rue Monsieur-le-Prince am gîndit asta.
— Și ce-i leag ă pe ei de mersul firii ? O clip ă de rut orb.
Sînt și eu tată ? Și dacă aș fi ? Mîna ridat ă tremurătoare.
— Sabellius, africanul, cel mai subtil eretic dintre fiarele cîmpukii, sus ținea că Tatăl este El însu și
și Propriul S ău fiu. Buldogul din Aquino, pentru care nici un cuvînt nu s-ar cuveni s ă fie imposibil, îl
respinge. Foarte bine : dac ă tatăl care nu are fiu nu este tat ă, poate fiul care nu are tat ă să fie fiu ? Cînd
Ruthlandbaconsouthamptonsha-kespeare sau alt poet cu acela și nume în comedia erorilor a scris
Hamlet el nu era tat ăl propriului s ău fiu, ci, nemaifi-ind acum un fiu, era și se simțea fiind tat ăl întregii
sale stirpe, tat ăl propriului s ău bunic, tat ăl nenăscutului s ău nepot care, în virtutea aceluia și argument,
nici nu s-a
249
născut vreodat ă, căci natura, așa cum o înțelege domnul Magee, are oroare de perfec țiune. 253
Eglintonochiosul, însufle țit de plăcere, își ridică privirile sfios luminos. Aruncînd ochiri
vioaie, puritan înveselit, prin crengile împletite de eglantin ă.
Să-i flatez. Mai rar. Dar s ă-i flatez.
— El însu și propriul s ău tată", își spunea Mulligan-fiul sie însu și. Stai nițel. Sînt bor țos. Port
un copil nen ăscut în creier, Pa llas Athena ! O pies ă ! Piesa-i lucr ătura ! Lăsați-mă să
nasc !254
își apucă fruntea pîntecoas ă cu amîndou ă mîinile mo șitoare.
— Cît despre familia lui, spuse Stephen, numele mamei lui tr ăiește în pădurea Arden.
Moartea ei i-a adus scena cu Volumnia din Coriolanus. Moartea b ăiatului, fiul s ău, e scena
morții tînărului Arthur în Regele Ioan. _HamleL_ prin țul negru, este.Ham.net Shakespeare.
Cine sînt fetele din Furtuna, din Pericles, din Poveste de iarn ă, știm. Cine sînt Cleopatra,
oala cu carne a Egiptului, și Cresidă și Venus, putem ghici. Dar mai este un membru al
familiei despre care se vorbe ște.
— Se-ngroa șă gluma, spuse-John Eglinton. Bibliot ecarul puritan, cutremurîndu-se parc ă,
intră "în
vîrful picioarelor, tremuvibrîndu- și masca, tremblo, tre-p ădînd, tremur, murmur.
Ușa se închise. Chilie. Ziu ă.
M-ascultă. Trei. Ei.
Eu tu el ei.
Haide, amesteca ți-vă. __
STEPHEN : Avea trei fra ți, Gilbert, Edmund, Richard: Gilbert la b ătrînețe a povestit la
oamenii de bine c-a luat și el un bilet pe gratis de la Dom Casier, o dat ă, ce dracu', a luat și el,
și ce l-a mai v ăzut pe frate-su, me șteru' Wifl comediantu', la Londra într-o pies ă și mai și ținea
pe unu-n spinare. Mai ales rima ții de la teatru' i-au r ămas la inim ă Iu' Gilbert. El a intrat în
neant, dar un Edmund și un Richard sînt cu numele lor în opera marelui Will.
MAGEEGLINJOHN : Numele lor ! Ce-i un nume ?
250
BEST : E și numele meu, Richard, în țelegi. Trag n ădejde c-ai s ă ai o vorb ă bună pentru
Richard, m ă-nțelegi, de dragul meu.
(Rîsete) BUCK MULLIGAN (piano, diminuendo) ?
Și atunci a dat glas Dick, studinte medicinesc. C ătre tovarășu' său Davy…
STEPHEN : In treimea lui de voin țe întunecate, mini ștri shasumbri, lago, Richard Coco șatul,
Edmund din Regele Lear, doi poartă numele unchilor r ăi. Și încă, piesa asta din urm ă a fost
scrisă sau era scris ă pe cînd frate-s ău trăgea să moară la Southwark.
BEST : Sper c ă Edmund s ă aibă ce merită. Nu vreau ca Richard, numele meu…
(Rîsete)
QUAKERLYSTER (A tempo) : Dar cine-o vrea s ă-mi fure bunul meu renume…

STEPHEN (Stringendo) ; El însuși și-a ascuns numele s ău, nume frumos, William, în piese,
un figurant ici, un clown dincolo, a șa cum pictorul în Italia demult î și punea chipul s ău în
vreun colț mai întunecos al pînzei. Și l-a dezvăluit în sonete, unde Will apare la tot pasul. Ca
și lui John O'Gaunt^numele lui îi e scump sie și, la fel de scump ca și blazonul pe care și l-a
jinduit atîta, lingu șindu-i pe unul și pe altul, pe band ă de negru o lance cu vîrf de argint,
honorificabilitudinitatibus235, mai scump ă decît , gloria lui, el cel mai mare cutremur ător al
scenei în țara sa. Ce-i un nume ? Asta ne întreb ăm și noi în copil ărie cînd scriem numele
despre care ni se spune c ă-i al nostru. O stea, o. stea pe lumin ă de zi, un balaur de foc s-a
înălțat la nașterea lui. Str ălucea ziua, singur ă pe cer, mai luminoas ă decît Venus noaptea, și
noaptea lucea mai vie asupra deltei din Cassiopeea, constela ția răsturnată care e semn ătura
inițialei sale printre stele. O urm ărea cu privirile, lunecî nd jos pe orizont, la r ăsărit de ursă, pe
cînd umbla prin „câmpurile adormite vara în miez de noapte, întor-cîndu-se de la Shottery și
din brațele ei. 25li
Sînt amîndoi mul țumiți. Și eu.
Să nu le spui c ă de abia împlinise nou ă ani cînd steaua s-a stins.
Și din brațele ei.
251
Aștepta să fie petit și luat cu de-a sila. Mda, famen. Pe tine cine s ă te pețească ?
Citește în ceruri. Autontimerumenos. Bous Stepha-noumenos. Unde ți-e ție configura ția ? Stephen.
Ștefan, pe-un cal b ălan. S.D., sua donna. Gi ă : di lui. Gelindo ri-solve di non amar S.D.257
— Ce-i asta, domnule Dedalus ? întreb ă bibliotecarul puritan. E vorba de vreun fenomen ceresc ?
— O stea noaptea, spuse Stephen, un stîlp de foc ziua. Ce-ar mai fi de vorbit ?
Stephen î și privi pălăria, bastonul, ghetele.
Stephanos, coroana mea. Sabia mea. Ghetele lui îmi stric ă linia piciorului. S ă-mi cump ăr o pereche.
Găuri în ciorapi. Și batista.
— Știi să te folosești de nume proprii, conveni John Eglinton. Și numele dumitale este destul de
straniu. Presupun c ă asta explic ă umorile dumitale fantastice.
Mda, mie, Magee și Mulligan.
Artefactor fabulos, om asemenea eretelui. Zburat-a i. încotro ? Newhaven-Dieppe, pasager de ultima
clasă. Paris și-;ndărăt. Nagîț. Icar. Pater, ait. împroșcat în fund de mare, pr ăvălit, rostogolindu-se.
Nagîț ești tu. Nagî ț el.2r>s
Domnul Best cu lini știt zel își ridică același caiet de noti țe spunînd :
— Asta e foarte interesant, pentru c ă același motiv el fratelui, în țelegeți, îl găsim și în miturile vechi
irlandeze, întocmai cum spui dumneata. Cei trei fra ți Shake-. speare. Și în Grimm, ții minte, basmele
cu 'zîne. Fratele al treilea, care se însoar ă cu frumoasa adormit ă și ia partea cea mai bun ă.
Cel mai bun dintre bunii fra ți Best. Bun, mai bun, cel mai bun, best.
Bibliotecarul quaker scîr țîia legănîndu-se pe c ălcîie mai aproape.
— Aș vrea să știu, spuse, la care frate te… în țeleg că ai sugerat c ă a fost ceva suspect în conduita
unuia dintre fra ți… Dar poate anticipez ?
Se surprinse avansînd prea tare ; îi privi pe to ți în jur, se st ăpîni.
Un funcționar clam ă din prag : 252
— Domnul Lyster ! p ărintele Dineen ar dori.:.
— A, părintele Dineen ! îndat ă.
Grăbit, pe dat ă scîrțîind, 'ndat ă-'ndată se ndduse. John Eglinton prelua floreta.
— Haide, zise. S ă auzim ce ai de spus despre Richard și Edmund. I-ai l ăsat la urm ă, nu-i așa ?
— Cînd v ă cer să vă amintiți de acești doi domni, nenea Richie și unchiul Edmund, r ăspunse Stephen,
mă gîndesc c ă vă cer poate prea mult. Un frate îl ui ți la fel de u șor ca pe-o umbrel ă.
Nagîț. .
Unde-i fratele t ău ? în Aula apotecarilor. Cremenea mea. El, pe urm ă Cranly, Mulligan ; acum ace știa.
Vorbește, vorbește. Dar să făptuiești. Să făptuiești vorbele. Batjocoresc ca s ă te pună la încercare. La
fapte. Să se înfăptuiască asupră-ți. ^
Nagîț.
Am obosit de vocea mea, glasul lui Esau. Regatul meu

pentru ceva de b ăut. Mai departe.
— Veți spune că numele acestea se aflau în cronicile de unde el și-a scos substan ța pieselor. De ce le-
a ales însă pe ele în locul altora ? Richard, un coco șat fiu de tîrf ă, un bastard, îi face curte v ăduvitei
Ann (Ce-nseamn ă-un nume?), o pe țește și o cucere ște, pe ea, v ăduva vesel ă a unui alt fecior de tîrfă!
Richard cuceritorul, al treilea frate, a venit dup ă William cuceritul. Celelalte patru acte ale piesei atîrn ă
apoi Iălîi de acest act întîiul. Dintre to ți regii Angliei este singurul rig ă scos din teac ă de respectul lui
Shake-speare, îngerul lum ii. De ce intriga secundar ă din Regele Lear, în care apare Edmund, a fost
luată cu totul din Arcadia lui Sydney, coapt ă degrabă și vîrîtă ca umplutur ă într-o legend ă celtică de
dinainte de începuturile istoriei ?
— Așa era felul de a proceda al lui Will, îl ap ără John Eglinton. Acuma noi n-am mai combina o saga
norvegă cu extrase dintr-un roman de Meredith. Que voulez-vous ? cum ar spune Moore. El de pild ă
își așază Boemia pe țărmul mării și-l face pe Ulise s ă citeze din Aristotel.
— De ce ? î și răspunse sie și Stephen. Pentru c ă tema fratelui fals, sau uzurpator, sau adulterin, al
tuturor celor
253
\
trei într-unui singur, îi este lui Shakespeare, cum nu-i sînt s ăracii, întotdeauna aproape. Nota aceasta a
exilului, exil de la inim ă, surghiun de acas ă, sună fără întrerupere, de la Cei doi tineri din Verona
înainte, pîn ă cînd Prospero î și frînge bagheta, o-ngroap ă la anume co ți în pămînt și își îneacă apoi și
cartea. Se învolbureaz ă în miezul vie ții lui. .se r ăsfrînge în vreo alta. se repet ă, protasis, epitasis, ca-
tastasis, catastrof ă. Se repet ă, iarăși, cînd el e aproape de mormînt, cînd fiica lui m ăritată, Susan,
așchie din ciotul lui, e acuzat ă de adulter. îns ă acesta a fost p ăcatul originar care i-a întunecat
înțelegerea, i-a sl ăbit voința și a lăsat în el o puternic ă înclinație spre rău. Cuvintele sînt cele ale
cinstiților episcopi de Maynooth ; un p ăcat originar și, ca și păcatul originar, s ăvîrșit de un altul în al
cărui păcat și el a păcătuit. E acolo, printre rînduri, în ultimele cuvinte pe care le-a mai scris, e
preschimbat în piatr ă pe lespedea de mormînt sub care oasele ei patru încruci șate nu trebuie s ă se
odihneasc ă. Timpul n-a oferit adev ărul acesta. Frumuse țea și liniștea nu l-au risipit întru nefiin ță. Se
află, într-o varietate infinit ă, pretutindeni în lumea pe care a creat-o el, în Mult zgomot pentru nimic, de
două ori în Cum vă place, în Furtuna, în Hamlet, în Măsură pentru m ăsură și în toate celelalte piese
pe care nu le-am citit.
Rîse, ca s ă-și elibereze mintea de sub robia min ții. Eglinton judec ătorul rezum ă.
— Adevărul se află la mijloc, afirm ă el. El este și stafia și prințul. Este totul în toate.
— Este, spuse Stephen. B ăiatul, adolescentul în actul întîi este b ărbatul din actul cinci. Totul în
toate. în Cymbeline, în Othello el este și codoașa și încornoratul. El înf ăptuiește și asupra-i se
înfăptuiește. îndrăgostit de un ideal sau de o perversitate, ca și Jose el o ucide pe adev ărata Carmen.
Intelectul s ău nemilos este Iago încornorat și înnebunit f ără încetare voind ca maurul din el s ă sufere.
— Cucu ! Cucu ! cl ămpăni Cuck Mulligan libidinos. P, cuvînt al spaimei !
Bolta întunecat ă deasupra primi, reverber ă.
— Și ce personaj e Iago ! exclam ă John Eglinton nel ă-Sîndu-se intimidat. Cînd am spus tot ce se
putea spune, Dumas fils (sau o fi fost Dumas pere ?) are dreptate. Dup ă
254
Dumnezeu, Shakespeare a creat cele mai multe pe lumea asta.
— în bărbat el nu mai g ăsește nici o pl ăcere, și nici în femeie, spuse Stephen. m. Se reîntoarce, dup ă o
absență de o viață, la acel. loc de pe p ămînt unde s-a n ăscut, unde întotdeauna a fost, b ărbat sau
băiețandru, un martor t ăcut, și acolo, călătoria sa pe p ămînt încheiat ă, își înfige în p ămîntul dudul.261
Pe urmă moare. Mi șcarea s-a încheiat. Groparii îl îngroap ă pe Hamlet pere și pe Hamlet fils. Rege și
prinț, uniți în cele din urm ă în moarte, și cu muzica potrivit ă. Și, chiar dac ă asasinați sau trădați, plînși
de toate inimile firave și blînde, danezi sau dublinezi, jalea pentru mor ți înseamn ă singura tovar ășă de
viață de care refuz ă să fie despărțiți. Dacă vă place epilogul, privi ți-l îndelung : prosperul Prospero,
omul cel mai bun recompensat, Lizzie, ciotul de iubire al bunicului, și unchiul Richie, omul cel r ău,
împins de, dreptatea poetic ă în locul unde se duc negrii cei r ăi. Cortina cade cu for ță. El a găsit în
lumea de afar ă ca fiind actuale cele ce în lumea din ăuntru erau posibile. Maeterlinck spuse : Dacă
Socrate iese din cas ă de la el ast ăzi, îl va găsi pe înțelept așezat pe prag. Dac ă Iuda iese la noapte
pașii lui către Iuda îl vor duce. 202 Fiecare via ță e alcătuită din multe zile, zi dup ă zi. Umbl ăm prin noi
înșine, întîlnind tîlhari, fantome, uria și, bătrîni, tineri, so ții, văduve, cumna ți. Dar întotdeauna

întîlnindu-ne pe noi în șine. Dramaturgul care a scris un in-folio al lumii acesteia și l-a și scris prost (El
ne-a dat întîi lumina și soarele abia dou ă zile mai tîrziu), st ăpînul lucrurilor care sînt, pe care cei. mai
romani dintre catolici îl numesc dio boia, zeul călău, este fără îndoială totul în toate în to ți dintre noi,
rîndaș și măcelar, și ar putea fi și codoașă și încornorat, decît c ă, în economia cerurilor, întrev ăzută de
Hamlet, nu mai exist ă căsătorii, l-a sl ăvit pe om, înger androgin, fiindu- și esență lui însuși.
— Eureka ! strigă Buck Mulligan. Eureka !
Dintr-o dat ă făcut fericit, s ări în sus și ajunse dintr-un pas la pupitrul lui John Eglinton.
— îmi da ți voie ? spuse. Domnul a vorbit c ătre Malachi, începu s ă mîzgălească pe o bucățică de
hîrtie.
Să iau niște foi de hîrtie cînd plec.
255
ș— Cei care sînt c ăsătoriți, spuse domnul Best. douce herald, to ți în afară de unul, vor tr ăi.
Restul vor r ămîne mai departe a șa cum sînt. m' .'~ _
Rîse, el nec ăsătorit, către Eglinton Johanhes, laureat în artele celibaciei.
~ Nenunti ți, nerăzgîiați, temători de capricii, î și răsfoiesc, urm ărind cu degetul noapte de
noapte, fiecare, edi ția variorum din îmblînzirea scorpiei.
— Ne-ai dezam ăgit, îi spuse f ără menajamente John Eglinton lui Stephen. Ne-ai adus pîn ă
aici, ca să ne-arăți un triunghi fran țuzesc. Dumneata crezi în teoria dumitale ?
— Nu, spuse Stephen prompt.
— Ai s-o. scrii ? întreb ă domnul Best. Ar trebui s-o faci într-un dialog, în țelegi, ca dialogurile
platonice pe care le scria Wilde.
John Eclectiton rîse dublu.
— De, în cazul acesta, spuse el, nu v ăd de ce te-ai a ștepta să primești bani pentru ea,
întrucât nici dumn eata singur n-o crezi adev ărată. Dowden consider ă că există un mister în
Hamlet, dar nu ne spune mai "mult. lierr BÎeibtreu, omul pe care l-a întâlnit Piper la Berlin, și
care lucreaz ă acum la teoria cu Rutland, crede c ă secretul se ascunde în monumentul de la
Stratford. Are de gînd s ă-i facă o vizită actualului duce, spuse Piper, și să-i dovedeasc ă
concret că strămoșul său a scris piesele. Pentru În ălțimea Sa are s ă fie o surpriz ă. Insă el crede
în teoria lui.
Eu cred, O, Doamne, ajut ă necredința mea. Adic ă, aju-tă-mă să cred sau ajut ă-mă să nu-cred ?
Cine te-ajut ă să crezi ? Egomen. Cine să nu crezi ? Alt tip.
— Ești singurul colaborator la Dana care cere argin ți. Și pe urmă, nu știu dacă se poate în
numărul viitor. Fred Ryan are nevoie de spa țiu pentru un articol economic.
Frederian. Doi bani de-argint mi-a împrumutat. S ă treci greul. Economie politic ă.
— Pentru o guinee, spuse Stephen, v ă dau permisiunea s ă publicați discuția noastră.
Buck Mulligan î și ridică ochii de la mîzg ălelile lui surîz ătoare, surîzînd ; și apoi spuse grav,
îndulcindu- și maliția :
256
— L-am vizitat pe bardul Kinch la re ședința sa de var ă în susul str ăzii Mecklenburgh și l-am
găsit adîncit în studiul Summa contra Gentiles, în compania a dou ă doamne gonoreice.
Proaspăta Nolly și Rosalie, tîrfa de pe cheiul de c ărbuni. :
Se întrerupse.
— Haide, Kinch. Haide, r ătăcitorele Aengus al p ăsărilor.
Haide, Kinch, ai mîncat tot ce-am mai l ăsat noi. Da,' am s ă vă servesc resturile și rămășițele.
Stephen se ridic ă. Viața-i din multe zile. Dar și asta are un sfîr șit.
— Ne vedem disear ă, spuse John Eglinton. Notre ami Moore zice c ă Malachi Mulligan nu
poate să lipsească.
Buck Mulligan î și flutură foaia de hîrtie și panamaua.
— Monsieur Moore, spuse, profesor de literatur ă franceză pentru tineretul Irlandei. Voi fi de
față. Haide, Kinch, barzii au nevoie de b ăutură. Poți să mergi drept ?
Rîzînd el…

Tot de băut pînă la unsprezece. Bucuriile celor o mie și una de nop ți irlandeze.
Paiață…
Stephen urmînd o paia ță..:
într-o zi la Biblioteca Na țională am avut o discu ție. Shakes-tremur. Dup ă dosul său de paiață
am mers și eu. I-am frecat b ătătura din c ălcîi.
Stephen salutînd, apoi mohorît cu totul, îl urma pe un bufon, o paia ță cu frizura îngrijit ă, tuns
proaspăt, ieșind din chilia boltit ă în lumina de zi, or bitoare, a negîndului.
Ce-am înv ățat eu ? Despre ei ? Despre mine ?
Să merg precum Haines acum.
Sala cititorilor obi șnuiți. în registrul cititorilor Cashel Boyle O'Connor Fitzmaurice Tisdall
Farrell își parafeaz ă polisilabele. Item : Era ne bun Hamlet ? Chelia cucernic ă a quakerului cu
un protestant, discutînd despre c ărți.
— O, vă rog, domnul meu… A ș fi cit se poate de în-cîntat…
încîntat Buck Mulligan î și cînta sie și în cîntecele-de-ncîntare, sie și clătinînd din cap :
— Un popou pom ădat.
257
— UUse, voi. 1
Ușa turnantă.
Nu-i ?… P ălăria cu panglica albastr ă… Scriind aplicat… Ce ? A ridicat capul ?…
Curba balustradei, Mincius lin lunecînd.
Puck MuUigan în casc ă panama, cobora treapt ă cu treaptă, fredonînd, iambic.
John Eglinto, dragul meu clo. Ce nu te-nsori și tu cu o ?

Pufni, împro șcînd prin aer r
— O, chinez chinuit. Chin Chon Eg Lin Ton. Ne-am dus și noi la teatrul lor, Haines și cu jnine, la
casa-nstalato-rilor. Actorii no ștri creează o artă nouă pentru Europa ca și grecii sau domnul
Maeterlinck. Teatrul Abbey ! Simt sudoarea public ă a călugărilor.
Scuipă inexpresiv.
Uitat : cum nici el n-a uitat b ătaia cu biciul din ordinul scîrbavnicului Lucy.2ti4. Și a părăsit pe acea
femme de trents ans. Și de ce nu i s-au mai n ăscut alți copii ? Și primul lui copil, o fat ă ?
Gîndul de pe urm ă. Să mă întorc.
Pustnicul acesta moroc ănos tot aici (are și el un os de ros) și dulcele tinerel, alintat al pl ăcerii, păr
blond frumos și trecător ca în Phaedon.
Aă… Să vedeți… voiam… am uitat… c ă…
ș— LongwQi-th și M'Curdy Atkinson au fost și ei pe-aici…
Buck MuUigan p ășea pastuos, tremolînd :
De cum aud c ă țipă tare
Cîie-un soldat pe str ăzi murdare
Gîndu-mi și-ncepe a gîn ăi
La Atkinson FM. 'Curd-y^^
Care avea picior de lemn
Și fustanelă și îndemn
Să nu se lase de be ție.
Și la Magee, f ără bărbie.
Ei doi, tem ători de-nsur ătoare,
Masturbatori de casă mare.
253

Glumește tu, glume ște. Cunoa ște-te pe tine însu ți. S-a oprit mai jos de mine, un zeflemisitor care m ă
fixează. Mă opresc.
— îndoliatule înrimator, se încrunt ă Buck MuUigan.' Synge a lep ădat straiele negre ca s ă fie
asemenea naturii. Numai ciorile, popii și cărbunele englezesc sînt negri.
Rîsul zvîcnindu-i pe buze.

— Longworth se d ă de ceasul mor ții, spuse, dup ă chestia aia pe care-ai scris-o despre b ătrîna Gregory
gură-spartă. O, tu, inchizitorial iudeu iezuit, și bețiv pe deasupra. Ea- ți obține un bănuț de la ziar, și tu
te-apuci și-i înjuri toate aiur ările ei. Nu puteai s ă iei exemplu de la Yeâts ?
Reîncepu s ă coboare gesticulînd, intonînd cînt ător, și mișcîndu-și grațios brațele :
— Cea mai frumoas ă carte care a ie șit din țara noastr ă în vremea sa. Te duce cu gîndul la Homer.2e3
Se opri în josul sc ărilor.
— Am o idee pentru oipantomim ă, spuse, solemn." Holul maur cu pila ștri, umbrele între țesute. S-a
dus
vremea jocului cu ar șice, s-au dus și scrierile.
Cu glas modulînd în varii feluri Buck MuUigan î și citi tablele :
Fiecare din noi propria-i soa ță
sau
Luna de miere ți-o ții în labă (imoralitate na țională în trei orgasme)
de Balloc Taurul MuUigan
întoarse un rînjet vesel de clown peticit spre Stepnen, spunînd.
— Travestiul, mi-e cam team ă, e cam str ăveziu. Dar ascult ă mai departe.
Citi, marcato :
— Personajele :
259
Toby Tostoff (un polonez ruinat) Crab (cercet ător prin păr)
Medicinescul Dick
și (dou ă muște dintr-o lovitur ă),
Medicinescul Davy
Baba Grogan (sacagioaica)
Proaspăta Nelly
și Rosalie (tîrfa de pe cheiul de c ărbuni)
Rîdea, clătinînd din cap încolo și încoace, mergînd mai departe urmat de Stephen ; și plin de
veselie le spunea umbrelor, suflete ale oamenilor :
— O, noaptea aceea la teatrul Camden, cînd fiicele Erinului au trebuit s ă-și sumetice fustele
să calce peste tine cum z ăceai acolo în dudcolorata, multicolor ata, multi-dudinoasa ta borîtur ă
! 2G6
— Cei mai nevinovat dintre fiii Er inului, spuse Stephen, pentru care și le-au sumes ele
vreodată.
Pe punctul s ă pășească pragul, sim țindu-l pe cineva în spate, se d ădu la o parte.
Mă despart. Acum e momentul. Unde deci ? Dac ă Socrate iese de la el de acas ă astăzi, dacă
Iuda iese la noapte. De ce ? în spa țiu stă lucrul acela la care în timp trebuie s ă ajung,
ineluctabil.
Voința mea : voin ța lui care-mi face fa ță. Mări între nqtj
Un bărbat ieși printre ei, încl inîndu-se, salutînd.
— Bună ziua iarăși, spuse Buck Mulligan. Portalul.
Aici am pîndit p ăsările pentru un augur. Aengus al p ăsărilor. Ele pleac ă, vin. Astă noapte și eu
am zburat. U șor am zburat. Oamenii se minunau. Pe urm ă, strada tîrfelor. Și el întinzîndu-mi
un pepene zemos. Intr ă. Ai să vezi.
— Jidovul r ătăcitor, șopti Buck Mulligan cu o spaim ă bufonă. I-ai văzut ochii ? Se uita la tine
ca să te pofteasc ă pe tine. Mi-e spaim ă de tine, b ătrîne marinar. 2G7 O, Kinch, e ști în
primejdie. F ă-ți rost de ni ște tampoane la n ădragi.
Maniere de la Oxenford.
260
Lumina zilei. Soarele-ntr-o roab ă peste arcul podului.
Un spate negru mergea înaintea lor. Pas de pardos, în jos, ie șind prin por țile mari, pe lîng ă
grilajul cu țepi.
Ei îl urmar ă.

Rănește-mă încă. Spune mai departe.'
Aerul blînd definea corni șele caselor pe strada Kildare.' P ăsări deloc. Firave din vîrful caselor
două pene de fum se în ălțau, destrămîndu-se și-n scămoșeală blîndă blînd se risipeau.
Lasă-ți strădaniile. Pacea preo ților druizi ai lui Cymbe-line hi erof antic ă : din pămîntul larg
un altar.
Să lăudăm noi zeii Și fumul nostru întortochiat s ă urce în n ările lor
De la altarul nostru binecuvîntat. 268
Părintele superior, revere ndul John Conmee S.J., î și așeză la loc ceasul lucios în buzunarul
dinăuntru, coborînd trepte le prezbiteriului. 209 Trei fără cinci. Tocmai timpul pentru o
plimbare frumoas ă pînă la Artane. Cum îl chema pe b ăiatul acela ? Dignam, da. Vere dignum
et justum est. Pe fratele Swan trebuia s ă-l văd. Scrisoarea domnului Cunninghain. Da. S ă-i fac
un serviciu, dac ă-i cu putin ță. Un bun catolic practicant ; util cînd vine tim pul colectelor.
Un marinar f ără un picior înainta leg ănîndu-se cu opinteli lene șe ale cîrjelor, morm ăind un
cîntecel. Se smuci oprindu-se în fa ța mînăstirii maicilor Carit ății și-și întinse șapca țuguiată
după pomană de la reverendul John Conmee S.J. P ărintele Conmee îi d ădu binecuvîntafea sa
întru lumina soarelui, c ăci punga lui, știa bine, nu con ținea decît o singur ă coroană de argint.
Părintele Conmee travers ă spre piața Mountjoy. Se gîndi, dar nu prea îndelung, la solda ți și
marinari, ale c ăror picioare fuseser ă retezate de ghiulele, sfîr șindu-și acum zilele în vreun azil,
și la cuvintele cardinalului Wolsey : Dacă l-aș fi slujit pe Dumnezeu cum mi-am slujit regele,
261
El nu m-ar fi p ărăsit la zilele b ătrînețelor. Mergea în umbra arborescent ă a frunzelor clipind în
soare și către el veni so ția domnului Da vid Sheehy, membru al parlamentului.
— Foarte bine, mul țumesc, părinte. Și dumneavoastr ă, părinte ?
Părintele Conmee se sim țea minunat într-adev ăr. Avea să meargă la Buxton probabil pentru
cura de ape. Și băieții ei, făceau progrese la Belvedere ? P ărintele Conmee se bucura s ă audă
că da. Și domnul Sheehy ? Tot la Londra. Parlamentul era înc ă în sesiune, da, sigur. Frumoas ă
vreme, încînt ătoare. Da, era foarte probabil ca p ărintele Bernard Vaughan s ă vină iarăși să mai
țină o predică. O, da ; foarte impresionant. Un om cu adev ărat minunat.
Părintelui Conmee îi p ărea foarte bine c ă o vede pe so ția domnului deputat Sheehy bine
sănătoasă și o rugă să-i transmit ă salutul său domnului deputat David Sheehy. Da, avea s ă
vină să le facă o vizită, fără îndoială.
— La revedere, doamn ă Sheehy.
Părintele Conmee î și ridică pălăria, luîndu- și rămas bun, înspre m ărgelele de jad al mantilei ei
strălucind negre în soare. Și mai surise o dat ă îndepărtîndu-se. Știa că se clătise pe din ți cu
pastă de nucă de araca.
Părintele Conmee mergea mai departe și, în mers, su-rîdea c ăci se gîndea la ochii nostimi și la
accentul de periferie al p ărintelui Bernard Vaughan.
— Tu Pilate ! Ce n-ai ținut piept la mul țimea deșănțată ?
Un om plin de zel, îns ă. Chiar, cu adev ărat. Și, într-adev ăr, făcea mult bine, în felul lui. F ără
nici o îndoial ă. Spunea c ă iubește Irlanda, și i-s scumpi irlandezii. Și încă, de familie bun ă, să
nu-ți vină să crezi. Gaeli, nu ?
A, să nu uite. Scrisoarea aceea c ătre părintele provincial.
Părintele Conmee opri trei copii de școală la colțul pieței Mountjoy. Da : de la Belvedere
erau. Clasa cea mai mic ă : Aha. Și erau buni la înv ățătură ? O. Foarte frumos. Și cum îl chema
pe el ? Jack Sohan. Și pe el ? Ger. Gal-laher. Și micuțul celălalt ? Pe acela îl chema Brunny
Lynam. O, ăsta-i un nume foarte frumos.
262

Din buzunarul de la piept p ărintele Conmee scoase o scri soare pe care i-o dete tîn ărului
Brunny Lynam ar ătînd către cutia de scrisori ro șie de la col țul străzii Fitzgibbon.

— Dar ai grij ă să nu te pui și pe tine la cutie, micu- țule, îi spuse.
Băiețașii îl privir ă cu șase ochi pe p ărintele Conmee și rîseră.
— Ei, domnule.
— Ia să vă văd dacă sînteți în stare s ă puneți o scrisoare la cutie, spuse p ărintele Conmee.
Tînărul Brunny Lynam fugi peste drum și strecură scrisoarea p ărintelui Conmee c ătre
părintele provincial în gura cutiei ro șii și strălucitoare. P ărintele Conmee surise și dădu din
cap, și surise pornind mai departe c ătre răsărit prin pia ța Mountjoy.
Domnul Denis J. Maginni, prof esor de dans etc, cu joben, frac de jculoarea ardeziei și reveniri
de mătase, cravat ă de batist alb, pantaloni strim ți de culoarea lev ăn-țicăi, mănuși galbene de
culoarea canarului și ghete de piele cu vîrf ascu țit, pășind cu gravitate și prestanță, se trase cu
mult respect la o parte la marginea trotuarului cînd trecu pe lîng ă lady Maxwell, la col țul cu
Dignam Court.
Nu e dînsa doamna M'Guinness ?
Doamna M'Guinness, solemn ă, cu păr argintiu, se înclin ă către părintele Conmee de pe
trotuarul de vizavi de-a lungul c ăruia își lunecă o clipă surîsul. P ărintele Conmee surise și el și
salută. Ce mai f ăcea dumneaei ?
Frumoasă prestanță. Ca Măria Stuart, cam a șa trebuie s ă fi fost. Și cînd te gînde ști că ține o
prăvălie pe ama-neturi. Ei, mda ! O… cum s ă spun ?… o min ă de regină.
Părintele Conmee mergea în jos pe strada Grea t Charles aruncînd o privire spre biserica
protestant ă, acum închis ă, la stînga. Reverendul T. R. Green, licen țiat va (Deo volente) rosti
predica. La ei i se spune incumbent. Simte c ă îi incumb ă să rostească acum cîteva cuvinte.
Dar se cuvine s ă nutrim sim țăminte de caritate. Invincibil ă ignoranță. Fac și ei cum îi
luminează mintea.
Părintele Conmee d ădu colțul și o luă pe calea North Circ ular. De mirare c ă nu e linie de
tramvai pe o arter ă atît de important ă. Sigur, ar trebui s ă fie.
263
Un grup de elevi cu ghioz danele în spate travers ă dinspre strada Richmond. To ți își scoaseră
șepcile cam p ătate. Părintele Conmee- îi salut ă de mai multe ori, cu bun ătate. Elevi la școaia
fraților creștini.
Pe cînd mergea înainte, p ărintele Conmee sim ți mireasm ă de tămîie dinspre dreapta. Biserica
Sfîntului Iosif, pe Portland Row. Pent;u femeile vîrstnice și virtuoase. P ărintele Conmee î și
scoase pălăria în semn de respect față de Sfintele Taine. Virtuoase ; dar uneori se întîmpla s ă
fie prost dispuse.
Ajuns aproape de Aldborough House, pe p ărintele Conmee îl duse gîndul la acel gentilom
risipitor. Acum sînt aici ni ște birouri, sau a șa ceva.
Părintele Conmee p ătrunse acum pe calea North Ștrand, și fu salutat de domnul William
Gallagher care st ătea în pragul pr ăvăliei lui. Părintele Conmee îl salut ă pe domnul Gallagher
și percepu mirosurile proveni nd de la halcile de costi ță de porc și de la marile calupuri de unt
ținut la rece. Trecu prin fa ța tutungeriei lui Grogan, de care erau sprijinite panouri cu afi șe
anunțînd o îngrozitoare catastrof ă la New York. în America toat ă vremea se întîmpla lucruri
din astea. Neferici ții, să moară așa, nepregătiți. Totuși, un act de contri ție din toat ă inima.
Părintele Conmee înainta pe lîng ă bufetul lui Daniel Bergin, la vitrina c ăruia se proptiser ă doi
nelucrători. îl salutar ă și fură și ei saluta ți.
Părintele Conmee trecu prin fa ță pe la H.J. O'Neill, pompe funebre, unde Corny Kelleher
trecea cifre în registru mestecî nd un pai. Un sergent de strad ă făcîndu-și rondul îi salut ă pe
părintele Conmee, și părintele Conmee îl salut ă pe sergent. La m ăcelăria Youkstetter,
părintele Conmee remarc ă șiruri de caltabo și, albi, negri și roșii, frumos încol ăciți pe tăvi.
Afurcat pe sub copacii de la Promenada Charleville, p ărintele Conmee v ăzu un șlep de turb ă,
un cal de edec cu capul pl ecat atîrnîndu-i, un luntra ș cu o pălărie de paie murdar ă stînd pe
punte, fumînd și privind la o creang ă de plop deasupra capului. Era o scen ă idilică ; și

părintele Conmee medita la bun ătatea Creatorului care f ăcuse ca turba s ă se afle în mla știni de
unde oamenii puteau s-o
264
scoată și s-o aduc ă la orașe și sate să facă foc în casele s ăracilor.
Pe podul Newcomen, reverendul John Conmee, S.J., de la biserica Sfintul Francisc Xavier, pe
strada Upper Gar-diner, urc ă într-un tramvai care pleca din sta ție.
Dintr-un tramvai care sosea în sta ție coborî reverendul Nicholas D udley, C. C, de la biserica
Sfînta Agatha pe strada North William, p ășind pe podul Newcomen.
La podul Newcomen p ărintele Conmee urc ă în tramvaiul care pornea c ăci nu-i plăcea să
străbată pe jos bucata aceea mohorît ă de drum pe lîng ă Mud Island.
Părintele Conmee se a șeză într-un col ț al vagonului, cu biletul albastru vîrît cu grij ă în
deschizătura unei m ănuși dolofane de piele, în timp ce patru șilingi, o moned ă de șase pence
și cinci băncuțe de un penny alunecar ă din palma celeilalte m ănuși dolofane în punguli ța sa de
bani. Trecînd pe lîng ă biserica acoperit ă de iederă se gîndea c ă de obicei controlorul î și făcea
apariția tocmai cînd ți-ai aruncat f ără să-ți dai seama biletul. Solemnitatea ocupan ților
vagonului i se p ărea părintelui Conmee exagerat ă pentru un drum atît de scurt și de ieftin.
Părintelui Conmee îi pl ăcea să aibă în jurul lui un mediu de oameni bine dispu și.
Era o zi pa șnică. Domnul cu ochelari care ședea în fa ța părintelui Conmee î și terminase
tocmai explica țiile și-și coborise privirile. So ția lui, presupunea p ărintele Conmee. Un c ăscat
ușor îi întredeschise gura so ției domnului cu ochelari. Î și ridică pumnul mic înm ănușat,
căscînd delicat, lovindu- și ușor cu pumnul mic înm ănușat gura deschi-zîndu-i-se și surise un
surîs micu ț, dulce.
Părintele Conmee sim țea parfumul ei în vagon. Observ ă de asemenea c ă bărbatul cu aer
neajutorat, a șezat de cealalt ă parte a ei, ședea pe marginea banchetei.
In fața altarului, p ărintele Conmee izbuti cu greu s ă depună ostia în gura b ătrînului neajutorat
și căruia îi tremura capul.
La podul Annesley tramvaiul se opri și, tocmai cînd era pe punctul s ă porneasc ă, o bătrînă se
ridica deodat ă de la locul ei ca s ă coboare. Conductorul trase de cordonul soneriei s ă oprească
vagonul. Ea coborî ducîndu- și cu ea
265
coșul și o plasă de cumpărături ; și părintele Conmee îl v ăzu pe conductor ajutînd-o cu co șul
și plasa ; și părintele Conmee se gîndi c ă era una din b ătrînele eare-au ajuns aproape de
capătul drumului și cărora trebuie s ă le repeți de două ori Domnul s ă te binecuvinteze, copila
mea, ca să înțeleagă că le-ai dat absolu țiunea, roagă-te pentru muie. Dar suferă atîta în via ța
asta a lor, cu atîtea griji, s ărmanele de ele.
Din afișele de pe garduri domnul E ugene Stratton îi rînjea cu buzele lui groase de negru
părintelui Conmee.
Părintele Conmee se gîndi la sufletele negrilor și ale cafeniilor și ale galbenilor și la predica
lui despre sfîntul Feter Clavel, S. J.. și Misiunea pentru Africa, și la propagarea credin ței, și la
milioanele de suflete ale negrilor și cafeniilor și galbenilor care nu primiser ă taina botezului
când avea s ă le vie ceasul din urm ă, ca un fur noaptea. Cartea aceea a iezuitului belgian, Le
Nombre des Mus, i se părea părintelui Conmee a fi într-adev ăr un apel ra țional. Exist ă
milioane de suflete omene ști pe care Domnul le-a
at după Chipul și Asemănarea Sa și cărora credin ță nu r& fost (Deo Volente) d ăruită.
însă erau suflete ale
– aului create de Domnul. P ărintelui Conmee i se p ărea că e mai mare p ăcatul ca toate
sufletele astea s ă fie pierdute, o adev ărată risipă, s-ar putea spune.
La stația de pe calea Howth p ărintele Conmee coborî, tat de conductor și salută și el la rîndul
său.
Bulevardul Maîahide era lini știt. Părintelui Conmee îi pl ăceau și bulevardul și numele lui.
Clopotele bucuriei sunînd în însoritul Ma îahide. Lordul Talbot de Maîahide,

Mijlocit lord amiral ereditar al Malahide-ului și mărilor
. ecinate. Pe urm ă a fost chemat la oaste și ea a fost fecioar ă, soție și văduvă, toate într-o
singură zi. Acestea au fost zilele unei lumi de demult, vremuri ale credin ței în cetățile
luminoase, vremuri de demult în domeniile baroniei.
Trecînd mai departe, p ărintele Conmee se gîndi la c ăr-tieica lui Vremuri de demult în
domeniile nobiliare și la cartea care s-ar putea scrie despre institutele iezuite și despre Mary
Rochfort, fiica lordului Molesworth, prima
ntesă de Belvedere. a
266
O doamnă obosită, trecută de prima tinere țe, plimbîn-du-se singuratec ă pe țărmul lacului
Ennel, Mary, cea dintîi contes ă de Belvedere, obosit ă plimbîndu-se în fapt de sear ă, nici
măcar tresărind cînd o vidr ă țîșnește din apă la picioarele ei. Cine poate s ă știe adevărul ? Nu
gelosul lord Belvedere și nici confesorul ei dac ă ea poate nici n-a s ăvîrșit adulterul pe de-a
întregul, eiaculatio seminis inte r vas naturale mulieris, cu fratele so țului ei ? Ar fi m ărturisit
pe jumătate dacă n-ar fi păcătuit cu totul, a șa cum fac femeile. Numai Dumnezeu știe, și cu ea,
și cu el, fratele so țului.
Părintele Conmee se gîndi la tiranica incontinen ță, necesară totuși pentru stirpea omeneasc ă
pe lumea aceasta, și la faptul c ă într-adev ăr căile Domnului le sînt oamenilor neîn țelese.
Don John Conmee p ășea în vremuri de alt ădată. Era un umanist pre țuit unanim în vremea
aceea. Purta în gîndul s ău taine mărturisite și le surîdea unor chipuri nobile surîzîndu-i într-un
salon cu podelele date cu cear ă de albine, cu ciorchini mari de roade pe tavan. Și mîinile
mirelui și miresei, de neam nobil, amîndoi, strînse una într-alta în mîna lui don John Conmee.
Ce zi frumoas ă.
Printr-un gard de nuiele p ărintelui Conmee i se ar ătară șiruri de verze, în clinîndu-i-se cu
crinoline de frunze ample. Cerul îi dezvălui o turm ă de nori mici albi alune-cînd u șor după
vînt. Moutonner, cum zic francezii. O expresie simpl ă și potrivită.
Citindu-și breviarul, p ărintele Conmee urm ărea o turm ă de nori lîno și peste Rathcoffey.
Gleznele lui învestmîntate în ciorapi sub țiri îi erau gîdilate de pa iele cîmpului din Clongowes.
Pe acolo se plimba serile citind, și auzea țipetele șirurilor de b ăieți ieșiți la joacă, țipetele
glasurilor tinere în seara lini ștită. Fusese rectorul lor ; conduc erea lui le fusese lor blînd ă.
Părintele Conmee î și scoase m ănușile și luă din buzunar breviarul s ău cu marginile filelor
roșii. Un semn ivoriu îi ar ătă pagina.
Nonele. Ar fi trebuit s ă le citeasc ă înainte de prînz. îns ă venise lady Maxwell.
287
Părintele Conmee citi în tain ă Pater și Ave și își făcu cruce. Deus in adiutorium.
Pășea calm înainte, citind în gînd notele, și înainta astfel,- citind, pîn ă ajunse la Res în Beati
immaculati : Principium verborum tuorum veritas : in eternum omnia iudicia iustitiae tuae. *
Un tînăr roșu la față ieși prin gaura unui gard viu și după el se arătă o fată cu niște margarete
tremurîndu-i s ălbatic în mîn ă. Tînărul își ridică șapca cu un gest brusc ; tîn ăra se înclin ă
grăbită și încet, cu grij ă, își desprinse de pe fusta colorat ă o crenguță atîrnată acolo.
Părintele Conmee îi binecuvînt ă grav pe amîndoi și întoarse o fil ă subțire în breviarul s ău. Sin
: Principes persecu ți sunt me gratis : et a verbis tuis formidavit cor vieurn. **
Corny Kelleher î și închise registrul cel mare și aruncă o privire din ochiul s ău pe jumătate
închis spre un capac. de sicr iu de pin proptit ca o sentinel ă într-un col ț. Se ridică țeapăn, se
apropie de el, și, rotindu-l pe loc, îi examina forma și ornamentele de alam ă. Mestecîndu- și
mai departe paiul l ăsă deoparte capacul și merse încet pîn ă în prag. Acolo î și trase în jos borul
pălăriei să-și umbreasc ă ochii și se rezem ă de ușor privind lene ș afară.
Pe podul Newcomen p ărintele John Conmee urc ă în. tramvaiul de Dollymount
Corny Kelleher î și încrucișa ghetele l ătărețe și privi în gol, cu p ălăria trasă pe ochi,
mestecîndu- și paiul.
Sergentul de strad ă 57 C, în rondul lui obi șnuit, se opri locului, s ă-și mai treac ă timpul.

— Frumoas ă zi, domnule Kelleher.
— Mda, spuse Corny Kelleher. :— Z ăpușeală, spuse sergentul.
* Res este litera ebraic ă precedînd sec țiunea a 20-a a Psalmului 119.
„Res în Fericiți cei cura ți: Temelia cuvîntului t ău este adev ărul, Și în etern toat ă judecata drept ății tale" (lat.).
** Sin •— litera ebraic ă precedînd sec țiunea urm ătoare a aceluia și Psalm. „Cei mai mari f ără cuvînt urm ăritu-m-
au, Dară inima mea a tremurat numai înaintea cuvîntului t ău" (lat.),
263
Corny Kelleher eject ă un jet tăcut de zeam ă de paie arcuindu-i-se din gur ă în clipa cînd un bra ț alb generos
aruncă o monedă de la o fereastr ă de pe strada Eccles. 270
— Ce ve ști bune mai ai ? întreb ă.
— Am văzut-o asear ă pe persoana aceea, spuse sergentul cu voce sc ăzută.
Un marinar cu un singur picior d ădu, proptindu-se în cîrje, col țul la MacConnell, ocolind c ăruciorul cu înghe țată
Rabaiotti, și porni zvîcnind din cîrje în sus, pe strada Eccles. C ătre Larry OTvourke, oprit numai în c ămașă în
pragul ușii, aruncă un morm ăit morocănos.
— Pentru Anglia…
își zvîcni brutal trupul mai departe pe lîng ă Katey și Boody Dedalus, se opri o clip ă mormăind :
— pentru căminul nostru, pentru ce-i frumos. Chipului palid, ros de griji, al lui J.J O'Molloy i se
răspunse că domnul Lambert este în magazie cu un client.
O doamnă corpolent ă se opri. scoase o moned ă de aramă din poșetă și o lăsă să cadă în șapca întins ă spre ea.
Marinarul bodog ăni o mulțumire, privi acru spre ferestrele r ămase surde, î și lăsă capul în piept și se mai azvîrli
înainte leg ănîndu-se în cîrje, pre ț de patru pa și.
Se opri mîrîind iritat :
— Pentru Anglia…
Doi ștrengari cu picioarele goale, sugînd ni ște șireturi prelungi de acadea, se oprir ă lingă el, căseîndu-și gurile
năclăite gălbui spre ciotul piciorului lui.
El zvîcni iar ăși mai departe în salturi scurte, viguroase, se opri, î și înălță capul spre o fereastr ă și urlă cu glas
adine :
— Pentru căminul nostru, pentru ce-i frumos.
Ciripitul vesel și dulce care se auzea în tremolouri din ăuntru mai continu ă o măsură sau două, încetă deodată.
Jaluzeaua se trase la o parte la fereastr ă. O tăbliță cu anunțul Camere nemobilate, alunecă de pe pervaz și căzu.
Un braț durduliu, dezgolit, generos luci o clip ă, se lăsă văzut, ițit dintr-un corsaj alb și dintre epole ții bine întin și
2G9
ai unui combinezon. O mîn ă de femeie arunc ă o monedă peste grilajul de la intrare. C ăzu pe
trotuar.
Unul dintre ștrengari alerg ă într-acolo, o culese de jos. și o depuse în șapca menestrelului,
spunînd :
:— Uite, domnule.
Katey și Boody Dedalus27i împinseră cu efort u șa bucătăriei și intrară în încăperea cu aer
înăbușitor, plină de aburi.
— Ai amanetat c ărțile ? întreb ă Boody.
Maggy în picioare în fa ța plitei îndes ă de două ori cu făcălețul rufele cenu șii în zoaiele
clăbucite și își șterse fruntea.
— Nu vor s ă dea nimic pe ele, spuse.
Părintele Conmee mergea pe cîmpul de la Clongowes și gleznele-i învestmîntate în ciorapi
subțiri îi erau gîdilate de paiele aspre.
— Unde-ai încercat ? întreb ă Boody. *
— La M'Guinness.
Boody bătu din picior și-și aruncă sacoșa pe masă.
— Mînca-o-ar bubele de gr ăsană ! strigă.
Katey se apropie de plit ă privind piezi ș cu ochii mic șorați în aburi.
— Ce-i în oal ă ? întrebă.
— Cămăși, spuse Maggy. Boody țipă enervată :
— Ce dracu', n-avem nimic de mâncare ?
Katey, ridicînd capacul de pe o oal ă eu un col ț al fustei ei murdare, întreb ă :
— Și-aici, ce-i ?

Aburi gro și îi țîșniră în față drept răspuns.
— Supă de mazăre, spuse Maggy.
— Unde-ai g ăsit ? întreb ă Katey.
— De la sora Mary Patrick, spuse Maggy. Crainicul î și agită clopoțeluL
— Bingbing !
Boody se a șeză îa masă grăind înfometat ă :
— Dă-ncoace !

270
Maggy vărsă supă gălbuie, groas ă, din oală într-un castron. Katey, a șezîndu-se în fa ța lui
Boody, spuse lini ștită, ridicmdu- și la gură cu vîrful degetelor ni ște firimituri culese la
întîmplare :
— Bine c-o avem și p-asta. Unde-i Dilly ?
— S-a dus s ă se-ntîlneasc ă cu tata, spuse Maggy. F ărîmițîndu-și bucăți mari de pîine în supa
gălbuie,
Boody ad ăugă :
— Tatăl nostru carele nu e ști în ceruri.
Turnînd sup ă gălbuie în castronul lu i Katey, Maggy exclam ă :
— Boody ! Ru șine !
Epavă, un afiș mototolit, Vine prorocul Ilie, lunec ă ușor în jos pe Liffey, pe sub podul
Loopline, țîșnind în vîrtejurile unde apa fierbea mînioas ă pe la picioarele podului, pornind
spre răsărit pe lîng ă lanțuri de ancor ă și carene, între docul cel vechi al V ămii și cheiul
George. 2n
Fata cea blond ă de la Thornton a șeza frumos_ pe fundul co șulețului niște paie foșnitoare.
Blazes Boylan 2/3 îi înmînă sticla învelit ă în foiță trandafirie și un urcior micu ț.
— Pune-le pe astea în tîi, te rog, îi spuse.
— Da, domnule, r ăspunse blonda, și fructele deasupra.'
— Așa vezi, tocmai bine, spuse Blazes Boylan.
Ea potrivea frumos, simetric, perele pergamute, și printre ele piersicile coapte, cu fe țe
rușinate.
Blazes Boylan se plimba încoace și încolo în pantofii lui noi, cafenii, prin pr ăvălia cu miresme
de fructe, ridicînd cîte o poam ă, tînără, zemoasă, ridată, și tomatele durdulii, ro șii, adulmecînd
mirosurile apetisante.
Oamenii lui H.E.L.Y.'S. paradar ă prin fața lui, cu p ălăriile lor înalte, albe, traversînd aleea
Tanger, trop ăind spre ținta lor.
EI se întoarse deodat ă pe călcîie din fa ța unui coșuleț cu căpșuni, scoase un ceas de aur din
buzunarul de la vest ă și-l ținu o clip ă la lungimea l ănțișorului.
— Poți să le trimiți cu tramvaiul ? Acuma chiar ?
Sub arcadele Por ții Negustorilor o siluet ă cu spinarea neagr ă cerceta c ărțile în căruciorul unui
anticar.
271
— Sigur, domnule. E-aici în centru ?
__ A, da, spuse Blazes Boylan. La zece minute.
Fata cea blond ă îi întinse un formular si un creion.
— Vreți să scrieți adresa, domnule ?
Blazes Boylan scrise la tejghea și împinse formularul
spre ea.
— Trimite-o acum chiar, vrei ? spuse. E pentru cineva
bolnav.
— Da, domnule. Sigur, domnule.

Blazes Boylan î și zăngăni niște monede vioaie în buzunarul pantalonilor.
— Ce pagub ă-mi faci ? întreb ă.
Degetele sub țiri ale blondei calculau fruc tele. Blazes Boylan privi în decolteul bluzei ei.
Tinerică. Scoase o garoaf ă roșie din vaza înalt ă cu picior.
— Asta-i pentru mine ? întreb ă galant.
Blonda-i arunc ă o privire dintr-o parte, b ărbat cochet, tocmai cît trebuie de neglijent, cravata
cam într-o parte, și roși.
— Da, domnule, spuse.
Aplecîndu-se cochet ă socoti iar perele mari și piersicile ru șinate.
Blazes Boylan privi mai îng ăduitor în despic ătura bluzei ei, cu tulpina florii ro șii între din ții-i
surîzători.
— Pot să spun o vorb ă la telefonul dumneavoastr ă, domniță ? întrebă hoțește.
— Ma ! spuse Almidano Artifoni.
Privi peste um ărul lui Stephen 274 către tidva noduroas ă a lui Goldsmith.
Două autobuze cu turi ști trecură încet, femeile stînd în fa ță, încleștate franc de bra țele
scaunelor. Fe țe palide. Bra țele bărbaților petrecute franc pe dup ă taliile lor bon-doace.
Privirile le alunecau de la Trinity la portalul orb în coloanele lui al b ăncii Irlandei unde uguiau
porumbeii.
— Anch'io ho avuto di queste idee, spuse Almidano Artifoni, quand'ero giovine come Lei.
Eppoi mi sono con-vinto che ii mondo e una bestia. E peccato. Perche la sua
272
voce… sarebbe un cespite di rendita, via. Invece, Lei si sacrifica.
— Sacrii ir. Io Incruento, spuse Stephen zîmbind, balan-sîndu- și bastonul de frasin în ritm
lent legănat, ținîndu-l u șor de mijloc.
— Speriamo, spuse cu amabilitate fa ța rotundă, mustăcioasă. Ma, ăia retta a me. Ci rifletta.
în fața brațului sever de piatr ă al lui Grattan, poruncind oprir e, un tramvai de Inchicore
descarcă o droaie dezordonat ă de highlandezi dintr-o fanfar ă militară.
— Ci rifletterd, spuse Stephen, lunecîndu- și privirea de-a lungul pantalonului voluminos.
— Ma, sul serio, eh ? spuse Almidano Artifoni.
Mina lui grea o apuc ă cu fermitate pe a lui St ephen. Ochi umani. îl privir ă curioși o clipă și se
întoarseră apoi repede spre un tramvai de Dalkey,
— Eccola, spuse Almidano Artifoni cu o grab ă prietenoas ă. Venga a trovarmsi e ci pensi.
Addio, caro.
— Arrivederla, maestro, spuse Stephen ridicîndu- și pălăria cînd își eliberă mîna. E
grazie.
— Di che ? spuse Almidano Artifoni. Scusi, eh ? Tante belle cose.
Ridicînd drept semnal un sul de not e muzicale, Almidano Artifoni trop ăi în pantalonii lui
ampli dup ă tramvaiul de Dalkey. în zadar al erga, semnaîizînd zadarnic prin rev ărsarea de
scoțieni cu genunchii dezgoli ți care se înghesuiau cu accesoriile lor muzicale prin portalurile
de la Trinity.
Domnișoara Dunne î și ascunse exemplarul din Femeia în alb împrumutat de la biblioteca de
pe strada Capei adînc în sertar și-și vîrî o foaie de hîrtie vesel colorat ă în mașina de scris.
Prea multe mistere aici. O fi îndr ăgostit cu adev ărat de Marion asta ? S-o dau înapoi și să iau
alta de Mary Cecil Haye.
Discul alunec ă în șănțulețul lui, se cl ătină o clipă, se imobiliza și îi ochi rotund : șase.
Domnișoara Dunee clincheti în clapele ma șinii de scris r
273
— 16 iunie 1904.
Intre colțul la Monypeny și lespedea unde nu era statuia lu i Wolfe Tone, cinci oameni-
reclamă. în jobene albe se strecurar ă rotindu-și pancartele H.E.L.Y.'S. și o luară greoi înd ărăt
pe unde veniser ă.

Pe urmă ea își fixă privirile pe afi șul cu Mărie Ken,-dall, încînt ătoare subret ă, și, moțăind
apatică, înscrise pe notesul ei mai multe 16-uri și niște S-uri mari. P ăr ca muștarul și obrajii
unsuroși de fard. Nu-i de loc dr ăguță, nu-i așa ? Cum î și tot mai ține-n sus fustuli ța aia. Mă-
ntreb dacă are să fie tipul disear ă la fanfară. Dac-aș putea s-o conving pe croitoreas ă să-mi
facă o fustă acordeon, ca aia a lui Susy Nagle. E de efect. Shannon și toți cocheții de la clubul
de yahting nu- și mai luau ochii de pe ea. Sper câ n-are s ă mă țină dracului aici pîn ă la șapte.
Telefonul îi sun ă brutal la ureche.
— Alo. Da, v ă rog. Nu, v ă rog. îi sun eu dup ă cinci.1 Numai ace știa doi, domnule, pentru
Belfasc și Liverpool. Foarte bine, domnule. Atunci, pot s ă plec după șase, dacă nu v-ați întors
dumneavoastr ă. Șase și un sfert. Da, v ă rog. Dou ăzeci și șapte și șase pence. îi spun. Da : unu,
șapte, șase.
însemnă trei cifre pe un plic.
— Domnule Boylan ! Alo ! V-a c ăutat 'domnul acela de la Sport. Domnul Lenehan, da. A
spus că are să fie la Ormond la patru. Nu. Da, domnule, îi sun eu dup ă cinci.
Două fețe trandafirii se întoarser ă în licărirea micii tor țe. .
— Cine-i ? întreb ă Ned Lambert. Tu e ști Crotty ?
— Ringabella și Crosshaven, r ăspunse o voce, și se cunoștea că vorbitorul pip ăie după
treaptă.
— Hei, Jack, tu e ști ? spuse Ned Lambert, ridicîn-du- și în semn ele salut o șipcă flexibilă
pe sub bol țile pîlpîi-toare. Hai încoace. Bag ă de seamă la trepte aici.
Chibritul din mîna în ălțată a preotului se consum ă într-o flac ără lungă, molatecă, și lunecă
lent la pămînt. Fă-rîma lui ro șiatică le muri la picioare și în jurul lor se închise aerul muced.
274
— Ce interesant! spuse un accent rafinat în întuneric.
— Da, domnule, spuse cordial Ned La mbert. Sîntera acum în istorica sal ă a consiliului a
abației Sfintei M ăria. exact în locul unde Thomas m ătăsarul s-a proclamat rebel în 1534.
Acesta este locul cel mai istoric din tot Dublinul. O'Madden Burke are s ă scrie ceva despre
asta într-una din zile le astea. Vechea Banc ă a Irlandei era peste drum de noi, pîn ă la vremea
Uniunii, și templul evreiesc de la început era și el aici pin ă și-au clădit sinagoga, dincolo, pe
bulevardul Adelaide. N-ai mai fost niciodat ă pe aici, Jack, nu-i a șa ?
— Nu, Ned.
— A venit c ălare în jos pe Promenada Damelo r, spuse vocea cu accent rafinat, ș dacă țin eu
bine minte. Re ședința Kildare era în Thomas Court.
— Așa e, spuse Ned Lambert. întocmai a șa, domnul meu.
— Dac-ai s ă fii atât de amabil, atunci, spuse preotul, poate data viitoare ai s ă-mi permi ți…
— Sigur, spuse Ned Lambert. Pute ți s-aduceți aparatul de fotografiat oricînd dori ți. Am să
dau la o parte sacii ăștia de la fereastr ă. Puteți s-o luați de-aici, sau de-aici.
Se mișca de colo pîn ă colo prin semiîntunericul t ăcut, palid, lovind cu șipca grămezile de saci
și indicînd diferite unghiuri favorabile pe podea.
Dintr-o fa ță prelungă_ o barbă și o privire a țintită se plecau spre tabla de șah 2'3
— îți mulțumesc foarte mult, domnule Lambert, spuse preotul. Nu- ți mai răpesc timpul
prețios…
— Cu toat ă plăcerea, domnul meu, spuse Ned Lambert. Mai trece ți pe-aici oricînd dori ți.
Să zicem s ăptămîna viitoare. Vede ți pe acolo ?
— Da, da. La revedere, domnule Lambert. Mi-a p ărut foarte bine c ă v-am cunoscut.
— Plăcerea e de partea mea, domnul meu, r ăspunse Med Lambert.
își urmă oaspetele spre ie șire și apoi își azvîrli șipca printre pila ștri. împreun ă cu J.J. O'Moîloy
ieși încet în aba ția Sfintei M ăria, unde ni ște căruțași încărcau pe platformele camioanelor saci
cu roșcove și făină de nucă de palmier, pentru firma O'Connor, Wexford.
273
Se opri să citească de pe cartea de vizit ă pe care-o avea în mîn ă.

— Reverendul Hugh C. Love, Rathcoffey. Adresa actual ă : Biserica Sfîntul Michael, Sallins.
Simpatic, tîn ărul. Mi-a spus c ă scrie o carte despre alde Fitz gerald. Se pricepe la chestiile
istorice, pe cuvînt.
încet, cu grij ă, tânăra fată își desprinse de pe fusta colorat ă o crenguță agățată acolo.
— Credeam c ă pui la cale un nou complot cu praf de pu șcă, spuse J.J. O'Molloy.
Ned Lambert trosni din degete prin aer.
— Doamne, strig ă. Am uitat să i-o spun pe aia cu lordul Kildare dup ă ce-a pus focul la
catedrala Cashel. O știi ? îmi pare-al dracului de r ău c-am făcut una ca asta, zice, dar jur în
fața lui Dumnezeu c-am crezut c ă-i arhiepiscopul în ăuntru. S-ar fi putut st. nu-i plac ă, însă.
Ce spui ? La dracu', am s ă i-o spun oricum. Ala era lordul cel mare, Fitzgerald Mor. Aia mai
zic și eu oameni, neamul Geraldine.
Caii prin fa ța cărora trecea tres ăreau nervo și* sub hățurile atîrnîndu-le moi. Lovi u șor cu
palma o crup ă pagă zvîenind lîng ă el, și strigă :
— Prr, băiatule !
Se întoarse spre J.J. O'Molloy întrebîndu-l :
— Ei, Jack. Ce e ? Ce te doare ? Stai ni țel. Stai așa. Cu gura c ăscată și capul mult l ăsat pe
spate se opri
locului și, după o clipă, strănută tare.
— Ciu ! zise. Dracu* s ă te ia !
— Praful de la sacii ăștia, spuse politicos J.J. O'Molloy.
— Nu, icni Ned Lambert. Am r ă… răcit… azi noapte… draculuL. ieri noapte… era curent al
dracului…
Ședea cu batista în mîn ă, gata pentru urm ătorul..;
— Azi diminea ță… am fost… la s ăracu'… cum îi spune… Ciu !… Sfinte Sisoie !
Tom Rochford lu ă discul cel mai de deasupra din fișierul pe care-l strîngea la piept peste
jacheta lui bord'o.
— Vedeți ? spuse. S ă zicem c-a ie șit numărul șase. 11 bagi aici. Pe urm ă apeși pe Gata.
276
Strecură discul în gaura din stînga. El alunec ă pe șănțuleț, se clătină o clipă, se imobiliza, și îi
ochi rotund : șase.
Juriștii eminen ți de modă veche, demni, încremeni ți în gesticula țiile pledoariilor, îl priveau pe
Richie Goul-ding trecînd dinspre birour ile de conturi spre curtea cu juri, și purtînd cu sine
servieta firmei Goulding, Collis și Ward, și ascultau cum o doamn ă mai vîrstnic ă, surî-zînd
neîncrezătoare din dantura ei fals ă își foșnea fustele ample de m ătase neagr ă dinspre
procuratura amiralit ății spre curtea de apel.
— Vedeți ? spuse el. Uite, ăsta ultimu' pe care l-am vîrît aici. Numere ie șite. După cum
împinge maneta asta, vezi ?
Le arătă fișicul crescînd de discuri în dreapta.
— Grozav ă idee, spuse Flynn N ăsosul, trăgînd pe nas. A șa că dacă un tip vine mai tîrziu,
vede ce e la rînd și ce a ieșit.
— Vezi ? spuse Tom Rochford.
Strecură un alt disc, de data aceasta pentru el; și-l urmări cum alunec ă, se clatin ă, își arată fața
rotundă, se imobilizeaz ă : patru. Tragi acuma de Gata.
— Mă-ntîlnesc cu el acuma la Ormond, spuse Lene-han, și-am să pipăi terenul. Serviciu
contra serviciu.
— Te rog, spuse Tom Rochford. Spune-i c ă fierb ca un Boylan de ner ăbdare.
— Bună seara, spuse M'Coy brusc, cînd începe ți voi doi…
Flynn Năsosul se aplec ă spre manet ă trăgînd pe nas asupra ei.
— Dar cum func ționează, Tommy ? întreb ă.
— Bai-bai, spuse Lenehan, ne vedem mai tîrziu.

îl urmă pe M'Coy afar ă și traversă piațeta de la Crampton Court.
— E un erou, spuse cu simplitate.
— Știu, spuse M'Coy. Chestia cu conducta."
— Conduct ă ? spuse Lenehan. Era o groap ă cît toate zilele.
Trecură pe lîngă teatrul de variet ăți al lui Dan Lowry, unde M ărie Kendall, îneînt ătoare
subretă, le surîdea de pe un afi ș cu un surîs unsuros de fard.
277
Continuîndu- și drumul în jos pe strada Sycamore, pe ling ă music-hallul Empire, Lenehan îi
arătă lui M'Coy cum se petrecuser ă lucrurile. Una din gurile alea de control ingust ă cit o
conductă, dracului, și-acolo nenorocitul ăsta rămăsese prins, aproape sufocîndu-se de gazele
de la haznale. Și-atunci pe loc a coborît Tom Rochford, în redingota lui de bookmaker, cu tot,
cu o i'rînghie înf ășurată de mijloc. Și să mă ia dracu' dac ă n-a reușit să lege frânghia și de
nenorociții' ăla și i-au tras în sus pe amîndoi.
— Ăsta a fost un adev ărat gest de eroism, spuse. La Delfinul se oprir ă să lase trăsura
ambulanței să
treacă în galop prin fa ța lor către strada Jervis.
— Pe aici, spuse, luînd-o la dreapta. Vreau s ă intru o clip ă la Lynam s ă văd cota de pornire a
lui Sceptru. Cît e ora dup ă ceasul tău cu lanț de aur cu tot ?
M'Coy privi în pr ăvălia întunecoas ă a lui Marcus Ter-tius Moses, și apoi la ceasul de la
O'Neill.
— Trei trecute, spuse. Cine-o c ălărește ?
— O'Madden, spuse Lenehan. Și poți să mă crezi că-i o iapă pe cinste.
Așteptîndu-l pe aleea Temple, M'Coy mână, împin-gînd-o încet cu vîrful pantofului, o coaj ă
de banană de pe trotuar spre rigol ă. Al dracului de u șor poți să cazi și să-ți frîngi ceva cînd
treci pe aici beat pe întuneric.
Porțile parcului se deschiser ă larg să permită ieșirea cavalcadei viqeregale.
— Unu pe unu, spuse Lenehan întoreîndu-se. Am dat de Lyons Coco șul acolo, venise
să parieze pe un cal nenorocit la care i-a vîndut nu știu cine pontul și care n-are nici o șansă.
Pe aici.
Urcară scările trecînd apoi pe sub arcadele Por ții Negustorilor. O siluet ă în negru, cu spatele
la ei, cerceta c ărțile din căruciorul unui anticar.
— Uite-l, spuse Lenehan.
— Mă-ntreb ce-o fi cump ărînd, spuse M'Coy, arun-cînd o privire peste um ăr.
— Leopoldo sau Bloom — a înflorit secara, spuse Lenehan.
— E mort dup ă cărți de ocazie, spuse M'Coy. Eram cu el într-o zi și-l văd cum cump ără o
vechitură de undeva
278
din strada Liffey, pe doi șilingi. Avea gravuri frumoase, f ăcea cel pu țin dublu banii, stele, și
luna și comete cu coad ă lungă. Ceva despre astronomie. Lenehan rîse.
— Să-ți spun eu una bun ă de tot cu coada de comet ă, spuse. Haide pe la soare.
Traversar ă pe podul de metal și o luară de-a lungul cheiului WeTlington, pe lîng ă zidul rîului.
Tînărul Patrick Aloysius Dignam ie și din prăvălia Mangan fost ă Fehrenbach, în mîn ă cu o
livră și jumătate de cotlet de porc.
— A fost odat ă o petrecere pe cinste la școala de corec ție Glencree, spunea Lenehan
binedispus. Dineul lor anual, știi. O chestie formal ă, cămăși scrobite. Era și lordul primar,
Val Dillon era pe atunci, și sir Charles Cameron și a vorbit Dan Dawson și a fost și muzică.
A cîntat Barteil D'Arcy, și Benjamin Dollard…
— Știu, îl întrerupse M'Coy. A cîntat și doamna mea acolo o dat ă.
— Da ? spuse Lenehan.
O tăbliță cu Camere nemobilate reapăru la fereastra casei cu numărul 7 pe strada Eccles.
își întrerupse pove stirea o clip ă izbucnind îns ă într-un rîs hîrîit.

— Dar stai s ă-ți spun, zise. Delahunt din strada Camden era cu furnizarea de haleal ă,
și servitorul dumi-tale, subsemnatu l, se ocupa cu vinurile. Erau și Bloom și nevastă-sa. Știu
c-am mîncat și-am tot b ăut : porto și sherry și curacao — tot am dat gata. Am b ăgat în noi ca
nebunii. Dup ă lichide am trecut la partea solid ă. Friptură rece cu toptanul și tarte…
— Știu, spuse M'Coy. în anu' cînd a cîntat doamna mea acolo…
Lenehan îl lu ă cordial de bra ț.
— Da' stai s ă vezi, spuse. Ni s-a pus iar masa de prînz, ca s ă zic așa, după miezul nop ții,
după toată aiureala asta și cînd am luat-o din loc era dis-de-diminea ță după o noapte de
pomină. Și cînd ne întorceam acas ă era o noapte splendid ă de iarnă pe Muntele cu Pene.
Bloom și Chris Callinan erau pe o parte a vagonului, și eu ședeam
279
r
cu nevestica pe partea ailalt ă. Ara început s ă cîntăm cîntece de lume și duete : Uite fi raza timpurie a
dimineții. Ea era blindat ă bine cu porto de~al lui Delahunt în burticic ă. La fiecare zmucitur ă a
tramvaiului se r ăsturna cum ar veni peste mine. Dracu' s ă mă ia ! Are-o pereche acolo unde trebuie, s ă
i-o țină Dumnezeu. Uite-a șa.
își ridică mîinile făcute cupă depărtîndu-și-le de trup cam de-un stînjen. și se încrunt ă :
— Eu tot îi aranjam p ătura pe sub ea și-i potriveam blana la gît. în țelegi ce vreau s ă spun.
Mula cu amîndou ă mîinile prin aer rotunjimi planturoase, î și închise ochii încîntat, chircindu- și trupul,
și emise un ciripit dulce printre buze.
— Omule țul meu uite-a șa sta. drep ți, spuse oftînd. E-o iap ă pe cinste, n-am ce spune. Și Bloom în
vremea asta le tot ar ăta toate stelele de pe cer lui Chris Callinan și conductorului : Ursa Mare și
Hercule, și Dragonul și toate Pleiadele, dracului. Dar eu, pe Dumnezeul meu, m ă topisem de tot
pe Calea Laptelui, ca s ă zic așa. Adevărul e că el le știe chiar pe toate. Pîn ă la urmă ea a descoperit una
mică-mică mai la o parte. Și steaua aia de colo ce e, Poldy ? Ce să vezi, cu asta l-a-ncuiat pe Bloom.
Aia, zice Chris Callinan, p ăi aia nu-i ăecît așa o spîrcu-ialâ. Și la drept vorbind, nici nu era prea
departe de adev ăr.
Lenehan se opri sprijinindu-se de parapet, gîfîind de rîs în ăbușit.
ș— Mor, icni.
Fața alloă a lui M'Coy îi surîdea cîte o clip ă și redevenea apoi grav ă. Lenehan pufni din nou. î și ridică
șapca de marinar și se scarpin ă grăbit pe ceaf ă. îi aruncă o privire piezi șă în soare lui M'Coy.
— Altminteri e un om cult, Bloom, spuse serios. Nu-i a șa un fitecine… m ă-nțelegi… Are ceva dintr-un
artist, bă-trînul Bloom.
Domnul Bloom întorcea lene ș filele unui exemplar din Teribilele dezv ăluiri ale M ăriei Monk, și apoi
din Capodopera lui Aristotel. Infect tipar. Gravuri : fetu și
încolăciți ghemotoc în pîntece ro șii ca ficații de la vilele t ăiate la abator. O gr ăm.idă din ăștia chiar în
clipa asta în lumea întreag ă. Toți izbind cu c ăpățînile să iasă la lumină. în fiecare minut se na ște cîte un
copil pe undeva. Doamna Purefoy.
Lăsă la o parte ambele c ărți și o privi pe o a treia : Povestiri din ghetou de Leopold von Sacher
Masoch.
— Pe asta am avut-o, spuse, împingînd-o la o parte. Anticarul lăsă alte două volume s ă cadă pe
tejghea.
— Astea dou ă sînt bune, spuse.
Ceapa din suflarea lui plutea pe deasupra tejghelei izvorînd din gura-i devastată. Se aplec ă să facă un
teanc din celelalte, le strînse peste vesta lui descheiat ă și le duse dup ă perdeaua murdar ă.
Pe podul O'Connell mai multe persoane observau prestan ța gravă și vestmintele în culori vesele ale
domnului Denis J. Maginni, profesor de dans etc.
Rămas singur, domnul Bloom privi titlurile : Frumoasele tiranice de James Lovebirch. îmi dau seama
cam ce trebuie s ă fie. O fi avut-o pe asta ? Da.

O deschise. M ă gîndeam eu.
O voce de femeie în spatel e perdelei sordide. Ascult ă : Bărbatul.
Nu ; asta nu i-ar place prea mult. I-am mai dus-o o dată.
Citi celălalt titlu : Plăcerile păcatului. Asta mai degra-b ă-i în genul ei. S ă vedem.
Citi unde-o deschisese cu degetul.
— Toate bancnotele pe care i le d ăruia soțul ei se cheltuiau în pr ăvălii pe rochii minunate și
cele mai costisitoare g ăteli. Pentru el ! Pentru Raoul !
Da. Asta. Uite. S ă vedem.
— Gura ei se lipi de a lui într-un s ărut lasciv, volup-tuos pe cînd mîinile lui îi c ăutau rotunjimile
opulente alunecînd pe sub rochia ei u șoară de casă.
Da. O iau pe asta. S ă vedem sf îr șitul.
— Ai întîrziat, vorbi el cu glas r ăgușit, stins, aruneîn-du-i o privire b ănuitoare. Splendida femeie î și
desfăcu
280
281
la o parte mantoul cu bordur ă de zibelin ă, ăezgolindu-si umerii de regin ă și farmecele
palpitînde ale trupului. Un surîs abia perceptibil îi juca pe buzele des ăvîrșit conturate cînd se
întoarse calm ă spre el.
Domnul Bloom citi din nou. Splendida femeie.
Un val de c ăldură se sparse blînd asupra lui, înfrico- șîndu-i trupul. Carnea oferindu-se prin
vestmintele mototolite. Ochii dîndu-se peste cap ar ătîndu-și albul. Nările i se arcuir ă gata să
adulmece prada. Uleiuri înmi resmate topindu-se pe sîni (pentru el ! Pentru Raoul!). Sudoarea
înțepătoare a subsuorilor. Lunecu șuri lipicioase, cleioase (farmecele palpitînde ale trupului '.).
Pipăie ! Strînge / Strive ște ! Baleg ă sulfuroas ă a leilor.
Tînără ! Tînără !
O femeie mai vîrstnic ă, acuma nemaifiind tîn ără, ieși din clădirea Cancelariei. Tribunalului de
jurați ai regelui, și Cancelarului E șichierului și .pentru delictele de drept comun, dup ă ce
asistase în Tribunalul lordul ui Cancelar la dezbaterea af acerii Potterton, caz de aliena ție
mintală, și la Tribunalul Amiralit ății la Citația în instan ță unilateral ă a proprietarilor
ambarcațiunii Lady Cairns împotriva proprietarilor ambarca țiunii Mona, și la Curtea de Apel
la amînarea sentin ței în cazul Harvey contra Companiei de Asigur ări pentru accidentele
maritime oceanice.
O tuse înc ărcată de flegm ă dislocă aerul prăvăliei făcînd să se agite perdeaua sordid ă.
Creștetul cărunt, nepiept ănat, al anticarului, ie și la iveală împreună cu fața nebărbierită,
congestionat ă, tușind. își drese zgomotos glasul, scuip ă flegmă pe dușumea. își puse gheata
peste ceea ce scuipase, frecînd talpa pe deasupra și se încon-voie, ar ătîndu-și creștetul cu
pielea vie, abia acoperit ă de un păr rar.
Domnul Bloom o privi.
Stăpînindu-și respirația tulburat ă, spuse :
— Am s-o iau pe-asta,
\ Anticarul î și ridică ochii împ ăienjeniți de lacrimi b ătrîne.
282
— Plăcerile păcatului, spuse bătînd cu degetul peste copert ă. E bună.
Crainicul din u șa galeriilor de licita ție Dillon î și agită din nou de dou ă ori clopotul și se privi
în oglinda zebrat ă cu cretă a bufetului expus acolo.
Dilly Dedalus, ascultînd de la marginea tr otuarului, auzi sunetul clopotului, strig ătele
funcționarului care conducea licita ția înăuntru. Patru și nouă pence. Perdelele astea splendide.
Cinci șilingi. Perdele de lux. Noi se vînd la dou ă guinee. Mai ofer ă cineva peste cinci șilingi ?
Adjudecate la cinci șilingi.
Crainicul î și ridică clopotul scuturîndu-l.
— Barang !
Bangătul clopotului pentru ultima rund ă îi însufle ți pe cicliștii participan ți la cursa de jum ătate

de milă în ultimul lor sprint. J.Â. Jackson, W.E. Wylie, A. Munro și H.T. Gahan împungînd
aerul cu gîturile lungite , treceau curba pe lîng ă biblioteca colegiului.
Domnul Dedalus, mîngîindu- și mustățile lungi, sosi dînd col țul dinspre Promenada William.
Se opri lîng ă fiică-sa. ,
— Era și vremea, spuse ea.
— Stai dreapt ă, pentru numele Domnului Nostru Isus Hristos, spuse domnul
Dedalus. încerci s ă-l imiți pe unchiu-t ău John trompetisul, a șa, cu capu-ntre umeri ? Ce
Dumnezeu ?
Dilly ridic ă din umeri. Domnul Dedalus î și plasă mîi-nile pe umerii ei împingîndu-i spre
spate.
— Ține-te dreapt ă, fetițo, spuse. Ai s ă capeți o cocoașă pe șira spinării. Nu te vezi cum ar ăți ?
își zvîcni capul deodat ă mult înainte, ghebo șîndu-și umerii și lăsînd să-i atîrne falca de jos.
— Termin ă, tată, spuse Dilly. Se uit ă lumea la tine. Domnul Dedalus î și îndreptă trupul și își
mîngîie iar ăși mustața.
— Ai ceva bani ? întreb ă Dilly.
— De unde s ă am bani ? spuse domnul Dedalus. Nu-i suflet de om în tot Dublinul care s ă-mi
împrumute patru pence.
233
— Da' ceva bani tot ai, spuse Dilly, privindu-l în ochi.
— De unde știi tu ? întreb ă domnul Dedaius, împun-gîndu- și obrazul cu limba.
Domnul Kernan, încîntat de comanda pe care o ob ținuse, venea mîndru pe strada James.
— Știu eu că ai, spuse Dilly. N-ai fost la circium ă la scoțianul adineaori ?
— N-am fost deloc, spuse demnul Dedaius zîmbind. M ăicuțele te-au învățat să fii așa obraznic ă ?
Ține-aici.
îi înmînă un șiling.
— Vezi dac ă poți să te descurci cu ăsta, spuse.
— Mi-nchipui c ă ți-au dat cinci, spuse Dilly. D ă-mi și mie ceva mai mult.
— Stai ni țel, spuse domnul Dedaius amenin țător. Ești și tu ca alelalte, nu ? O hait ă neobrăzată de
cățele de cînd a murit mama voastr ă săraca. Dar sta ți voi nițel. Cu mine n-o s-ave ți să vă bateți capul
mult. Ăsta e șantaj ordinar. Da' scap eu de voi. Nu v-ar p ăsa nici dac-a ș zace întins jos țeapăn. A
murit. Babalîcul de sus a dat ortul popii.
O lăsă locului și porni mai departe. Dilly îl urm ă repede tr ăgîndu-l de hain ă.
— Ei, ce mai e ? spuse el oprindu-se. Crainicul sun ă din clopot în spatele lor.
— Barang !
— Dracu' s ă te ia cu clopotu' t ău cu tot, strigă domnul Dedaius întoreîndu-se înspre el.
Crainicul, sim țind că e comentat, î și scutură limba leg ănătoare a clopotului, dar mai moale acum.
— Bang ! ^ Domnul Dedaius r ămase cu ochii țintă pe el.
— Uită-te la el, spuse. Ai ce-nv ăța. Mă tot întreb dac-o s ă ne lase să stăm și noi de vorb ă.
— Mai ai ceva bani la tine, tat ă, spuse Dilly.
— Am să-ți arăt ce am, spuse domnul Dedaius. Am s ă vă las pe toatele unde i-a l ăsat Isus pe ovrei.
Uite, asta-i tot ce am. Am luat doi șilingi de la Jack Power și-am dat din ei dou ă pence să mă rad
pentru înmor-mîntare.
Scoase la iveal ă cu un gest nervos un pumn de monede de aram ă.
284
— Nu po ți să cauți ceva bani pe undeva ? spuse Diliy. Domnul Dedaius se gîndi o clip ă și dădu din
cap.
— Am să caut, spuse grav. M-am tot uitat prin rigol ă pe toată strada O'Connell. Am s ă-ncerc
acuma și pe strada asta.
— Ești foarte spiritual, spuse Dilly rînjind acru.
— Ține, spuse domnul Dedaius înmînîndu-i dou ă monede de un penny. Ia- ți pentru tine un pahar cu
lapte și-0 chiflă ceva. Vin și eu repede acas ă.
își băgă celelalte monede în buzunar și porni mai departe.
Cavalcada viceregelui trecu salutat ă de polițiștii ob-secvio și, ieșind din Parksgate.

— Sînt sigur ă că mai ai un șiling, spuse Dilly. Crainicul b ăngăni tare din clopot.
Domnul Dedaius se îndep ărtă prin vacarmul acesta, murmurînd pentru sine cu gura strînsă pungă :
— Călugărițele, dragele de ele ! Ce dr ăguțe mai sînt ! O, sigur c ă ele de capul lor n-ar face la nimeni
nici un rău ! Sigur c ă nu ! De asta stau eu la azil la sfînta Monica l
Dinspre cadranul solar c ătre Poarta James venea domnul Kernan încîntat de comanda pe care o
obținuse pentru Pulbrook Robertson, înaintînd mî ndru pe strada James, trecînd acum pe lîng ă birourile
lui Shackleton. L-am avut. Ce mai faci, domnule Crimmins ? Excelent, domnul meu. Mi-era team ă c-
ai să fii dincolo, la pr ăvălia cealalt ă, la Pimlico. Cum mai merg lucrurile ? Cit s ă nu mearg ă. Frumoas ă
vreme avem. Da, într-adev ăr. Bună pentru recolt ă. Fermierii ăștia murmur ă mereu. Am s ă accept exact
un degetar din ginul dumneavoastr ă cel mai bun, domnule Crimmins. Un gin mic domnul meu. Da,
domnule. Teribil ă chestia asta cu explozia de pe Generalul Slocum. Teribil, teribil ! O mie de victime.
Și ce scene sfî șietoare.
Bărbați călcînd în picioare femei, copii. Revolt ător. Care spun ei c-ar fi fost cauza ? Combustie
spontană : o explica ție de-a dreptul scandaloas ă. Nici o singur ă barcă de salvare în stare de plutire și
furtunul de incendiu spart. Ce nu pot eu s ă-nțeleg e cum de-au l ăsat inspectorii un
285
vas ca ăsta… Aici bine sp ui, domnule Crimmins. Știi de ce ? Mita și unsoarea. A șa să fie ?
Fără nici o îndoial ă. Ei, ca să vezi. Și America, cic ă, e țara celor liberi. Și eu care m ă gîndeam
că noi o ducem r ău aici.
Am surîs cînd l-am auzit. I-am spus înceti șor, așa. Dar ce e ea de fapt ? Scursorile din toate
țările, inclusiv dintr-a noastr ă. Nu-i adev ărat ? Ăsta e adev ărul.
Corupția, stimate domn. Fire ște, la drept vorbind, unde curg banii pe strad ă se găsește
totdeauna cineva s ă-i culeagă.
L-am văzut eu cum se uita la fracul meu. Haina face pe om. Nimic nu-i mai de «atur ă să le ia
ochii decît o aparen ță elegantă. îi lasă cu gura c ăscată.
— Salut, Simon, spuse p ărintele Cowley. Cum merg lucrurile ?
— Salut, Bob, b ătrîne, răspunse domnul Dedalus oprindu-se.
Domnul Kernan se opri bombîndu- și torsul în fa ța oglinzii înclinate de la Peter Kennedy,
frizerie. Are stil haina asta, f ără discuție. Scott din strada Dawson. Face jum ătatea de lir ă pe
care i-am dat-o lui Neary pe ea. N-a costat nici o para sub trei guinee. îmi vine ca turnat ă.
Vreun dandy de la clubul din strada Kildare a avut-o la origine, f ără îndoială. John Mulligan,
directorul de la Banca Hibernian ă, se uita foarte atent la mine ieri pe podul Carlisle, de parc ă-
și aducea aminte c ă m-a mai v ăzut undeva.
Ahem ! Trebuie s ă am grijă să-mi îmbrac cum se cuvine personajul pentru țipi ca ăștia.
Cavaler de drumul mare. Gentleman. Și acum, domnule Crimmins, putem n ădăjdui că vom
avea onoarea s ă vă avem client iar ăși, domnul meu. Cupa care învioreaz ă dar nu îmbat ă, cum
sună vechea zic ătoare.
La zidul nordic și cheiul sir John Robert son, cu carcase de cor ăbii și lanțuri de ancore, plutind
spre apus plutea o ambarca țiune, un afi ș mototolit, leg ănîndu-se în siajul vasului. Vine
profetul Ilie.
Domnul Kernan arunc ă o privire de r ămas bun spre propria sa imagine. Ten s ănătos, firește.
Mustața încărunțită. Ofițer din armata Indiilor reîntors în patrie. î și purta cu bravur ă trupul
îndesat tot mai departe pe picioa-
286
rele lui înc ălțate în ghete, îndreptîndu- și umerii. Nu-I fratele lui Lambert acolo, pe partea
cealaltă, Sam ? A ? Da. Seam ănă al dracului. Nu. Parbrizul automobilului ăla în soare acolo.
A bătut o clipă așa lumina. Dar seam ănă al dracului.
Ahem ! C ăldura spirtoas ă a lichiorului de ienup ăr îi încălzea măruntaiele și răsuflarea. Bun ă
de tet picătura aia de gin. Coada fracului i se leg ăna în lumina limpede de soare pe cînd trecea
mîndru înainte.
Acolo l-au spînzurat pe Emmet. l-au tras pe roat ă, l-au sfîșiat în bucăți. Frînghie unsuroas ă,
neagră. Cîinii lingînd sîngele scurs pe caldarîm în veme ce nevasta guvernatorului trecea pe

acolo în calea șca ei.
Să mă gîndesc. La s-fintui Michaa e îngropat ? Sau nu, a fost o îngrop ăciune în miez de
noapte, la Glasnevin. Cadavrul a fost adus printr-o poart ă secretă în zid. Dignam e acolo
acum. S-a dus dintr-o dat ă. De, ce să-i faci. Mai bine s-o ia u pe aici. Fac un ocol.
Domnul Kernan se întoarse pe c ălcîie și porni în jos pe panta str ăzii Watling pe la col țul sălii
ds așteptare la Guinness. în fa ța depozitelor Distileriilor dublineze era oprit un omnibuz
deschis, f ără pasageri și conductor, cu frîiele înnodate de roat ă. Ai dracului de periculos lucru.
Cine știe ce nenorocit din Tipperary care pune-n primejdie vie țile cetățenilor. Odat ă se sperie
calul și-o ia din loc.
Domnul Breen cu tomurile lui subsuoar ă, plictisit dup ă o oră de așteptare la cabineiul lui John
îlenry Mentor.. o mîna pe nevasta sa peste podul O'Connell, îndreptîn-du-se spre biroul
domnilor Collis și Ward.
Domnul Kernan se apropia de strada Insulei.
Vremuri tulburi acelea. Trebuie s ă-i rog pe Ned Lambert s ă-mi. împrumute amintirile alea ale
lui sir Jonah Barrington. S ă vezi lucrurile astea a șa într-un fel de retrospectiv ă. Jocurile de
noroc la Daly. Pe atunci nu- ți mergea s ă trișezi. Unuia i-au țintuit mîna pe mas ă cu pumnalul.
Pe undeva pe aici a sc ăpat lordul Edward Fitzgerald din cursa pe care i-o întinsese maiorul
Sirr. Grajdurile din spatele casei Moira.
Bun gin a mai fost.
287
Tînăr nobil, frumos, îndr ăzneț. Noblețe de sînge, fire ște. Tîlharul ăla, care se d ădea drept nu
știu care mo șier, cu mănușile lui violete, ăla l-a trădat. Bineîn țeles, cauza lor nu era cea
dreaptă. Au trăit și ei într-o vreme a întunericului și a răului. Frumos poem e ăsta : Ingram. Ei
au fost adev ărați gentilomi. Ben Dollard știe sâ cînte de-a dreptul emo ționant balada asta. O
interpretare de maestru.
La asediul de la Ross a c ăzut și tatăl meu.
O cavalcad ă trecu în trap degajat pe cheiul Pembroke, c ălăreții în margine s ăltînd săltînd în
ale lor, în ale lor șei. Redingote. Umbrele smîntînii.
Domnul Kernan gr ăbi pasul înainte suflînd cu gura strîns ă.
Excelenta Sa ! P ăcat ! Dac-a ș fi mers mai repede îl prindeam. La dracu' ! Ce r ău îmi pare !
Stephen Dedalus urm ărea prin fereastra înce țoșată de pînze de p ăianjen degetele bijutierului
care cercetau un Isnț mîncat de vreme. Praful împ ăienjenea geamul și rafturile vitrinei. Praful
întuneca degetele cercet ătoare cu unghii vulture ști. Praful dormea pe lan țurile aburite de bronz
și de argint, pe romburile de cinabru, pe rubine , pietre leproase întun ecate la culoare ca vinul.
Născute toate în p ămîntul întunecat, împ ărăție a viermilor, țăndări reci de foc, lumini rele
licărind în întuneric. Acolo unde arhanghelii c ăzuți își scuturau stelele de pe frunte. Rîturi
noroioase de porci, mîini, r ădăcină cu rădăcină, încleștîndu-se pe ele, smulgîndu-le.
Și ea dănțuie în întunecime, printre miasme, acolo unde arde r ășina laolalt ă cu usturoiul. Un
matelot cu barba ruginie soarbe rom dintr-un pocal și o ochește îndelung. O lung ă, tăcută
poftă a . trupului hr ănindu-se din mare. Ea danseaz ă, zburdă, își unduie șoldurile și coapsele
porcine, peste pîntecul ei obscen leg ănîndu-i-se un ou rubiniu.
Bătrînul Russell î și mai lustrui o dat ă juvaerul cu o zdrean ță murdară de piele de c ăprioară,
întorcîndu-l la
233
lumină îndepărtîndu-l pîn ă în vîrful b ărbii lui de profet. Bunicul maimu ță care se îneac ă de
poftă mîncînd din ochi comoara furat ă.
Și voi, care smulge ți imagini str ăvechi din p ămîntul ds îngrop ăciune ! Cuvinte nebune ști ale
sofiștilor : An-tisthenes. Str ăveche știință a drogurilor. Orientul și grî-nele nemuritoare
înălțîndu-se dintru ve șnicie întru ve șnicie.
Două bătrîne, înviorate de plimbarea lor în care inspiraser ă o gură de aer sărat, traversau cu
pas greoi Irish-town pe bulevardul Podul ui Londrei, una din ele cu o umbrel ă plină de nisip,

una cu o boccelu ță de moașă în care se ciocneau între ele unsprezece scoici.
Zbîrnîitul curelelor de transmisie pocnind una de alta și zumzetul dinamurilor de la uzina
electrică îl împingeau pe Stephen tot mai departe. Fiin țe fără ființă. Stop ! Zvîcnetul acesta din
afara ta și zvîcnetul întotdeauna în tine. Inima ta despre care cîn ți tu. Eu între ele. Unde ? Intre
două lumi uruitoare, acolo unde se învîrtejesc ele. Nu. S ă le spulber, pe una, și pe amîndou ă.
Dar eu însumi, ( amețit de izbitura aceasta. Spulbera ți-mă pe mine, voi care pute ți s-o faceți.
Tîrfă și măcelar, acestea erau cuvintele. Stai ni țel ! Nu înc ă, o vreme. S-arunc o privire în jur.
Da, e foarte adev ărat. Foarte mare și minunat de exact ă — și niciodată nu rămîne în urm ă.
Adevăr ai grăit, domnul meu. Luni diminea ță, așa era, într-adev ăr.
Stephen înainta pe Calea Be dford, minerul toiagului s ău de frasin lovindu-i- se de omoplat. în
vitrină la Clo-hissey o reproducere cam ștearsă din 1860 înf ățișînd meciul de box dintre
Heenan și Sayers îi opri privirile. B ărbați cu priviri fixe, dintre cei care pariaser ă atunci, cu
pălăriile lor pătrate, stăteau în picioare în jurul ringului în conjurat cu corzi. Boxerii, categorie
grea, în chilo ții lor ușori strînși pe șolduri, își ofereau blînzi unul altuia pumnii bulbo și. Și-n ei
zvîcnește : inimi de eroi.
Se întoarse oprindu-se în fa ța căruciorului înclina* înc ărcat cu cărți.
— Două pence bucata, spuse boccegiul. Patru la șase
pence.
289
19 — Ulise, voi. 1
File ferfeni țite. Prisăcarul irlandez. Via ța* și miracolele șpreotului din Ars. Ghid de buzunar
pentru Kilîarney.
S-ar putea s ă găsesc aici vreuna din c ărțile mele de premiu cine știe de cînd amanetate.
Steph'ano Dedalo, alumno optimo, palmam ferenti.
Părintele Conmee care- și terminase de citit rug ăciunile mici, str ăbătea acum c ătunul
Donnycarney, murmu-rind vesperele.
Legătura asta e prea frumoas ă pentru așa ceva, ce-o fi ? Cartea a opta și a noua a lui Moise.
Taina tainelor. Pecetea regelui Da vid. Pagini îndoite : citite și răscitite. Cine a trecut aici
înaintea mea ? Cum s ă faci moi mîi-nile aspre. Re țetă pentru oțet din vin alb. Cum s ă cîștigi
dragostea unei femei. Asta e pentru mine. Spune ți următorul talisman de trei ori cu mîinile
încrucișate.
— Se el yilo nebrakada femininum ! Amor me solo ! Sanktus ! Amen !
Cine-a scris asta ? Farmece și invocații ale prea fericitului stare ț Peter Salanka pentru to ți
drept credincio șii divulgate. La fel de bune ca și farmecele oric ărui alt stare ț, ca ale
murmurătorului Joachim. Capul la cutie, țeastă calpă, sau de nu î ți scămoșăm noi lîna de pe
chelie. '
— Ce faci aici, Stephen.
Umerii înal ți, rochia ponosit ă a lui Dilly. închide repede cartea. S ă nu vadă.
— Ce faci ? spuse Stephen.
Față de Stuart ca a incomparabilului Charles, bucle șleampete c ăzîndu-i de o parte și de alta.
Licărea cînd se chircea pe vine s ă întețească focul cu ghete vechi. îi povesteam despre Paris.
Ședea în pat pîn ă tîrziu, sub o cuvertur ă din paltoane vechi, trecîndu- și printre degete o br ățară
de tinichea, amintire de la Dan Kelly. Nebrakada fernininum.
—~ Ce-ai acolo ? întreb ă Stephen.
—- Am cump ărat-o de la c ăruciorul cel ălalt cu un penny, spuse Dilly cu un rîs nervos. E bun ă
de ceva ?
Ei spun c-ar avea ochii mei. A șa mă văd ceilalți ? Vioaie, avîntat ă și îndrăzneață. Umbră a
minții mele.
îi luă din mină cartea fără coperți. Franceza elementar ă a lui Chardenal.
290
— De ce-ai cump ărat-o ? întreb ă. Vrei să înveți franțuzește ?

Ea dădu din cap, ro șindu-se și închizîndu- și strîns buzele.
Să nu m-arăt surprins. Cît mai firesc.
— Ia-o, spuse Stephen. E foarte bun ă. Vezi să nu ți-o amaneteze Maggy. Mi-nchipui c ă
toate cărțile mele s-au dus.
— Unele, spuse Dilly. A trebuit.
O trage în afund. Se înec ă. Remușcătura. S-o salvez. Remu șcătura. Toți împotriva noastr ă.
Are să mă înece șî pe mine odat ă cu ea, ochii și părul. Bucle șleampete de p ăr de iarbă de
mare împresurîndu-m ă, inima mea, sufletul meu. Moarte s ărată verde.
Noi.
Remușcătura duhului l ăuntric.
Mizerie ! Mizerie !
— Salut, Simon, spuse p ărintele Cowley. Cum merg lucrurile ?
— Salut, Ben, b ătrîne, răspunse domnul Dedalus, oprindu-se.
Bătură palma zgomotos în fa ță la Reddy și Fiica. Părintele Cowley î și mîngîia adesea musta ța
în jos cu palma f ăcută căuș.
— Ce ve ști bune ne mai dai ? spuse domnul Dedalus.
— Dacă asta vrei, nu prea multe, spuse p ărintele Cowley. Tr ăiesc baricadat, Simon, cu
doi indivizi care pîndesc în jurul casei încereînd s ă efectueze o intrare.
— Frumos, spuse domnul Deda lus. Cine-i asmute ?
— O, spuse p ărintele Cowley, un anumit c ămătar pe care-l cunoa ștem noi.
,;
— Unul cu cocoa șă, nu ? întreb ă domnul Dedalus.
— Acela, Simon, r ăspunse părintele Cowley. Reuben din stirpea aceea. Acuma-l a ștept pe
Ben Dollard. S ă-i spună o vorbă lui John Lunganul s ă-l conving ă să-i ia de pe capul meu. Tot
ce cer eu e un pic de r ăgaz. ,
Privea cu o speran ță vagă în sus și în jos pe chei, și un măr mare îi umfla ceafa.
— Știu, spuse domnul Dedalus dînd din cap. B ătrînul Ben s ăracul ! Întotdeauna gata s ă facă un
serviciu cuiva. Țin-te bine !
își puse ochelarii și privi o clip ă spre podul metalic.
— Uite-l, pe Dumnezeul meu, spuse, cu popoul și pungulițele.
Jacheta larg ă albastră a lui Ben Dollard cu p ălăria sa pătrată deasupra unor pantaloni fîlfîitori travers ă
in mărime natural ă cheiul venind dinspre podul metalic. Se îndrepta c ătre ei fără grabă scărpinîndu-se
activ pe sub poalele redingotei.
Cînd se apropie de ei domnul Dedalus îl salut ă :
— Puneți mîna pe tipul ăsta cu pantalonii de furat.
— Păi da, pune ți mîna, spuse Ben Dollard.
Domnul Dedalus examina cu un dispre ț rece, cerce-tîndu-le pe rînd, diferite detalii din înf ățișarea lui
Ben Dollard. Apoi, întorcîndu-se spre p ărintele Cowley cu un semn din cap, murmur ă tînjind :
-— Frumos costum, nu-i a șa, pentru o zi de var ă ? ;
•— Păi, Dumnezeu s ă-ți blesteme pentru vecie sufletul ăla al tău rău, mirii furios Ben Dollard. Eu am
aruncat la via ța mea mai multe haine decît ai v ăzut tu vreodat ă la un loc.
Se oprise lîng ă ei surîzîndu-le lor întîi și apoi veștmintelor sale înc ăpătoare de pe diferitele p ărți ale
cărora domnul Dedalus scutura scame, spunînd :
— Au fost croite, oricum, pentru un om s ănătos, în putere, Ben.
— Pacostea pe capul ovreului care le-a f ăcut, spuse Ben Dollard. Mul țumesc lui Dumnezeu, nu și-
a primit încă banii. :•,-,*,șș.-ș
— Și cum e cu acel basso profondo, Benjamin ? întreb ă părintele Cowley.
Cashel Boyle O'Connor Fitzmaurice Tisdall Farrell, murmur ător, cu ochi sticlo și, pășea prin fa ța
clubului de pe strada Kildare,*
— Au ! spuse/
— Asta zic și eu stil, spuse domnul Dedalus dînd din cap dup ă ecou. ș
292

— Ce spune ți de ăsta ? spuse Ben Dollard. Nu-i dogit, ă ? Ce zice ți ?
Se întorsese acum spre ei doi.
— Merge, merge, spuse p ărintele Cowley, dînd și el din cap.
Reverendul Hugh C. Love ie și din sala capitular ă a abației sfînta M ăria, trecînd pe lîng ă Distileriile
James și Charles Kennedy înconjurat de umbrele Geraldinilor, înal ți și impunători, îndreptîndu-se spre
Tholsel dincolo de vadul Gardului de împletituri.
Ben Dollard cu o înclinare greoaie spre fa țadele prăvăliilor îi mînâ înainte cu degetele sale voioase
înălțate în văzduh.
— Veniți încoace cu mine, la biroul ajutorului de șerif, spuse. Vreau s ă vă arăt ce comoar ă a găsit
Rock acum pentru postul de perceptor. E-o corcitur ă ceva între un șef de trib și un asasin. Face s ă-l
vedeți, fiți atenți. Haideți cu mine. L-am v ăzut în treac ăt pe John Henry Menton la bodegă
adineaori și să cad eu pe spate dac ă
.nu-l… stai ni țel… Sîntem pe calea cea bun ă, Bob, crede-m ă.
— Doar cîteva zile, spune-i, spuse p ărintele Cowley îngrijorat.
Ben Dollard se opri locului privindu-l fix, cu orificiul s ău răsunător larg deschis, cu un nasture de la
haină atîr-nîndu-i de a ță bălăngănindu-se și arătîndu-și dosul negru și își șterse sudorile grele care-i
astupau ochii, ca s ă audă mai bine.
— Ce cîteva zile ? bubui el. Nu ți-a pus proprietarul sechestru pentru chirie ?
— Mi-a pus, spuse p ărintele Cowley.
— Atunci poli ța amicului nostru nu mai face nici cît hîrtia pe care e scris ă, spuse Ben Dollard.
Proprietarul ai"fe prioritate în executare. I-am dat toate am ănuntele. Bulevardul Windsor 29. Love îl
cheamă ?
— Exact, spuse p ărintele Cowley. Reverendul domn Love. E pastor pe undeva la țară. Dar ești sigur ?
— Poți să-i spui lui Barabas din partea mea, spuse Ben Dollard, ca s ă-și pună polița unde și-a pus
maimuța nucile.
293
îl mină pe părintele Cowley energic înainte ag ățîn-du-l de masa sa corpolent ă.
— Alune-s alea, cred, spuse domnul Dedalus, l ăsîn-du-și ochelarii s ă-i cadă peste piep ții
vestonului, și ur-mîndu-i.
— Cu tinârul se aranjeaz ă, spunea Martin Cunnin-gham pe cînd ie șeau pe la grilajul din
Castleyard.
Polițistul de gard ă își duse mina la frunte.
— Dumnezeu s ă te binecuvînteze, spuse Ma rtin Cun-ningham bine dispus.
Ii făcu un semn vizitiului care-i a șteptase și acesta trase de frîu și porni spre strada lordului
Edward.
Bronz pe lîng ă aur, capul domni șoarei Kennedy pe lîng ă cel al domni șoarei Douce, î și făcură
apariția peste perdelu țele ferestrei la baru l hotelului Ormond. 276
— Da, spuse Martin Cunningham. I-am scris p ărintelui Conmee și i-am expus cazul.
— Ai putea s ă-ncerci cu priete nul nostru, suger ă cu sfială domnul Power.
— Boyd ? spuse scurt Martin Cunningham. Foarte mul țumesc.
John Wyse Noian, r ămas în urm ă, citind lista, venea repede dup ă ei în jos pe Cork Hill.
Pe treptele Prim ăriei, consilierul Nannetti, coborînd, îi salut ă pe consilierul municipal Cowley
și pe consilierul Abraham Lyon care urcau.
Trăsura oficial ă intră goală pe strada Bursei.
— Uite, Martin, spuse John Wyse Noian, ajungîndu-i în dreptul redac ției lui Mail. Văd că
Bloom s-a trecut cu cinci șilingi.
— E adev ărat, spuse Martin Gunningham, luînd lista. Și a și pus jos cinci șilingi.
— Fără să scoată o vorbă, chiar, spuse domnul Power;
— Ciudat dar adev ărat, adăugă Martin Cunningham. John Wyse Noian deschise ochii mari.
— Aș zice că se ascunde mult ă bunătate în «vreul acesta, cit ă el cu elegan ță.
294
Coborau pe strada Parlamentului.

— Uite-l și pe Jimmy Henry, spuse domnul Jr'o wer. tocmai o ia spre Kavanagh.
— Mda, spuse Martin Cunningham. Hai și noi.
In față la Maison Claire, Blazes Boylan îl ocoli pe cumnatul lui Jack Mooney, stînd s ă cada
de-a-n picioarelea de beat c» era, și care se îndrepta spre mahalaua liber- taților.
John Wyse Noian r ămase în urm ă cu domnul Power, în timp ce Martin Cunningham îl apuc ă
de braț pe un omule ț cu aspect îngrijit, îmbr ăcat într-un costum pepit și care trecea, nesigur,
dar cu pași grăbiți, prin fața ceasurilor din vitrin a lui Micky Anderson.
— Pe ajutorul de primar îl cam dor b ătăturile, îi spuse John Wyse Noian domnului Power.
Continuar ă pe după colț spre vinăria lui James Kavanagh. Tr ăsura oficial ă goală li se oprise în
față la stația de la Poarta Essex. Mart in Cunningham vorbind tot timpul ar ăta mereu lista la
care Jimmy Henry nu se uita.
— Și e și John Lunganul Fanning acolo, s puse John Wyse Noian, în m ărime natural ă.
Silueta înalt ă a lui John Fanning Lunganul umplea cadrul u șii în care se oprise.
— Bună ziua domnule ajutor de șerif, spuse Martin Cunningham, cînd se oprir ă toți și
salutară.
John Fanning Lunganul nu le f ăcu loc. își scosese cu un gest hot ărît țigara de foi din gur ă și
ochii lui mari inteligen ți și agresivi alunecau încrunta ți peste fețele lor.
— Părinții conscrip ți își continu ă adică deliberările lor pa șnice ? spuse c ătre adjunctul de
notar cu o voce ampl ă, sarcastic ă.
Păi e iadul de care ar trebui s ă se teamă orice creștin cinstit, spunea Jimmy Henry enervat, cu
blestemata asta de limb ă irlandeză a lor. Unde-i comisarul șef, voia el s ă știe să țină ordinea în
sala de consiliu. Și bătrînul Barlow, cu buzduganul lui cu tot, zace-n pat cu astmul lui, și nu-i
buzduganul pe mas ă, nimic să țină ordinea și nici măcar prezen ța legală nu-i constituit ă și
Hutchin-son, lordul primar e la Llandudno și micul Lorcan Sher-
295
lock care face pe locum tenens pentru el. Limba asta irlandez ă dracului, a str ămoșilor noștri.
John Fanning Lunganul sufl ă o pană de fum printre buze.
Martin Cunningham le vorbea pe rînd, r ăsticindu-și vîrful bărbii, adjunctului notarului și ajutorului de
șerif, in vreme ce John Wyse Noian p ăstra tăcerea.
— Ce Dignam era ăsta ? întreb ă John Fanning Lunganul.
Jimmy Henry f ăcu o grimas ă și-și ridică piciorul sting.
— O bătăturile mele, spuse. Haide ți sus, pentru numele lui Dumnezeu, s ă mă așez și eu nițel undeva.
Uff ! Ooo ! Fii atent !
Iritat, își făcu loc pe ling ă șoldul lui John Fanning Lunganul și trecu înăuntru și în sus pe sc ări.
— Haide cu noi sus, îi spuse Martin Cunningham ajutorului de șerif. Nu cred c ă l-ai cunoscut, sau
poate că-l
știai totuși.
Împreună cu John Wyse Noian, domnul Power îi urm ă înăuntru.
— Era un suflet de om cumsecade, spuse domnul Power c ătre spinarea impozant ă a lui John
Fanning Lunganul urcînd c ătre John Fanning Lunganul în oglind ă.
— Unul m ărunt. Dignam de la biroul lui Me nton, era, spuse Martin Cunningham.
John Fanning Lunganul nu- și amintea de el. Trop ăit de copite de cai r ăsuna prin aer. ș— Ce-i asta ?
spuse Martin Cunningham.
Cu toții se întoarser ă așa cum erau ; John Wyse Noian coborî iar ăși. Din umbra r ăcoroasă în cadrul u șii
văzu caii trecînd pe strada Parlamentului, harna șamentele și chiși-țele lucioase lucind în soare. Treceau
vioi prin fa ța ochilor lui reci, neprieteno și, fără să se grăbească. în șeile cailor din frunte, s ăltînd în
frunte, călăreau călăreții însoțitori.
— Ce era ? întreb ă Martin Cunningham cînd î și re-luară înaintarea în sus pe sc ări.
296
— Lordul locotenent general și guvernator general al Irlandei, r ăspunse John Wyse Noian din josul
scărilor.
Pășind pe carpetul cel gros, Buck Mulligan îi șopti cu panamaua la gur ă lui Haines :
— Fratele lui Parnell. Acolo, în col ț.

își aleseră o masă mică lîngă fereastră în fata unui b ărbat cu chip prelung a c ărui barbă și privire fix ă
se aplecau atent asupra unei table de șah.
— Ăsta e ? întreb ă Haines, r ăsucindu-se în scaun.
— Da, spuse Mulligan. E John Howard, fratele lui, comisarul nostru de poli ție.
John Howard Parnell mut ă calm un nebun alb și gheara lui cenușie îi urcă iarăși spre frunte unde
rămase nemi șcată.
O clipă apoi, pe sub strea șină aceasta, ochii privir ă grăbiți, licărind ca cei ai unei fantome, spre
adversarul s ău și apoi căzură iarăși spre un col ț unde se preg ătea o mișcare.
-— Am să iau un.melange, spuse Haines c ătre chelneri ță.
•— Două melanges, spuse Buck Mulligan. Și adu-ne și niște brioșe și unt și și niște prăjituri.
După ce ea se îndep ărtă spuse rîzînd :
— Noi îi spunem P.D.P. localului ăsta, pentru c ă-s prăjituri al dracului de proaste. O, dar ai pierdut
mult că nu l-ai auzit pe Dedalus despre Hamlet.
Haines își deschise cartea pe care tocmai o cump ărase.
— îmi pare r ău, spuse el. Shakespeare este ținutul vî-n ătorilor veșnice fericite pentru to ți cei care și-au
pierdut busola.
Matelotul cu un si-gur picior zbiera c ătre curtea casei din strada Nelson nr. 14.
— Anglia așteaptă…
Vesta prim ăvăratecă a lui Buck Mulligan se scutura vesel ă în rîsul lui.
— Ar trebui s ă-l vezi, spuse, cînd trupul lui î și pierde busola. Aengus r ătăcitorul, îi spun eu.
297
— Sînt sigur c ă are o idee fixe, spuse Haines, ciupin-du- și îngîndurat b ărbia cu degetul mare
și arătătorul. Stau și mă gîndesc ce ar putea s ă fie. Persoanele de felul acesta au întotdeauna o
chestie de asta.
Buck Muliigan se aplec ă grav peste mas ă.
— I-au luat ăștia mințile, spuse, cu viziun i ale iadului. N-are s ă reușească niciodată să ajungă
la limpezimea atic ă. Nota proprie lui Swinburne, a tuturor poe ților, moartea alb ă și
nașterea sîngerie. Asta e tragedia lui. Nu poate s ă fie poet. Bucuriile crea ției…
ș— Pedeapsa întru ve șnicie, spuse Haines, aprobînd scurt din cap. în țeleg. L-am abordat
astăzi diminea ță în problema credin ței. Era ceva care-l ap ăsa, mi-am dat seama. E într-adev ăr
interesant, pentru c ă profesorul Po-korny din Viena are de spus ceva interesant în privin ța
asta.
Ochii aten ți ai lui Buck Muliigan o v ăzură pe chel-neri ță venind. O ajut ă să-și descarce taya.
— Nu reu șește să găsească nici o urm ă de iad în miturile vechi irlandeze, spuse Haines
printre ce știie'care înveseliser ă masa. Pare s ă-i lipseasc ă ideea moral ă, simțul destinului, al
retribuției. E ciudat c ă are tocmai aceast ă idee fixă. Scrie ceva pentru mi șcarea voastr ă ?
Cufundă două bucăți de zahăr cu abilitate în sensul lungimii în fri șca umflată. Buck Muliigan
tăie o brioșă fierbinte în dou ă și întinse unt peste adîncitura fumegînd ă. Mușcă cu poftă o
bucată moale.
— în zece ani, spuse, mestecînd și rîzînd. Are s ă scrie ceva în zece ani.
ș— Asta pare cam departe, spuse Haines gînditor, ridi-cîndu- și lingurița. Totuși nu m-aș mira
dacă are să scrie ceva pîn ă la urmă.
Gustă o linguri ță din conul umplut cu crem ă al ceștii sale.
— Asta e fri șca autentic ă irlandeză, presupun, spuse cu condescenden ță. Nu vreau s ă fiu tras
pe sfoară.
Profetul Ilie, ambarcațiune plutitoare, afi ș puțin mototolit, plutea spre r ăsărit pe lîng ă chilele
navelor și șalupelor, într-un arhipelag de dopuri, pe lîng ă strada New
298
Wapping pe lîng ă bacul de la Benson și pe lîngă schoone-rul cu trei catarge Rosevean venind
de la Bridgewater cu o înc ărcătură cu cărămizi.
Almidano Artifoni trecu pe strada Holles pe lîng ă grajdurile lui Sewell. în spatele lui, Cashel
Boyle O'Con-nor Fitzmaurice Ti sdall Farrell cu baston-umbrel ă-parde-siu leg ănîndu-i-se ocoli

felinarul din fa ța casei domnului Law Smith și, traversînd, înainta prin pia ța Merrion. La
distanță în urma lui, un tîn ăr orb își pipăia cu bastonul drumul pe lîng ă zidul Parcului
Colegiului.
Cashel Boyle O'Connor Fitzmauri ce Tisdall Farrell înainta pîn ă la ferestrele luminoase ale
domnului Lewis Werner, apoi se întoarse și păși înapoi prin pia ța Merrion, baston-umbrel ă-
pardesiu leg ănîndu-i-se în ritmul mersului.
La colț la Wilde se opri, se încrunt ă în numele prof etului Ilie anun țat pe fațada de la
Metropolitan Hali, se încrunt ă la terasele îndep ărtate ale paji știlor ducale. Cu din ții de șobolan
dezgoliți, murmur ă :
— Coactus volui.
Porni spre strada Clare, scrî șnindu-și cuvîntul de mînie.
Pe cînd trecea pe lîng ă ferestrele dentale ale ca binetului domnului Bloom leg ănarea
pardesiului s ău mătură brutal la o parte din în clinarea lui bastonul sub țire pipăin-du-și drumul,
și el trecu gr ăbit mai departe, înghiontind un trup lipsit de tendoane. Tîn ărul orb își întoarse
fața bolnăvicioasă după silueta care se îndep ărta cu pași mari.
— Blestemul lui Dumnezeu pe capul t ău, spuse el acru, oricine ai fi ! E ști mai orb decît
mine, bastard de c ățea !
Peste drum de barul lui Ruggy O'Donohoe, domni șorul Patrick Aloysius Dignam, strîngînd
tare în mîn ă livra și iumătate de cotlete de porc dup ă care fusese trimis la Mangan, fost
Fehrenbach, înainta f ără să se grăbească pe
299
călduroasa strad ă Wicklow. Era prea mare plictiseal ă să stea în salon cu doamna Stoer și
doamna Quigley și doamna MacDowell și cu storurile l ăsate și toatele smior-c ăindu-se și
sorbind cîte o gur ă din acel sherry superior rosti adus de unchiul Barney de la Tunney. Și
mîncînd buc ățele din pr ăjitura de cas ă, dînd din f ălci tot timpul și oftînd.
Ieșind din aleea Wicklow îl opri vitrina de la madame Doyle, modista cur ții regale. St ătea
acum să se uite la cei doi boxeri goi pîn ă la brîu ridicîndu- și unul spre altul m ănușile rotunde.
Din oglinzile laterale doi domni șori Dignam în doliu priveau t ăcuți cu gura deschis ă. Myler
Keogh, idolul Dublinului, îl va întîlni pe se rgentul major Bennett, pumnul din Portobello,
pentru un premiu de 50 de lire. Doamne, ăsta ar fi un meci de v ăzut, Myles Keogh, ăsta-i tipul
care-l provoac ă pe ăla cu centura verde. Doi șilingi intrarea, pentru solda ți jumătate de tarif.
Aș putea s-o întind pe șest, mama nici n-ar b ăga de seam ă. Domnișorul Dignam din stînga lui
se întoarse spre dreapta și în dreapta lui domni șorul Dignam se întoarse și el, cu șapca într-o
parte, cu gulerul ri dicat într-o parte ie șit în sus. încheindu- și-l la loc, cu b ărbia ridicat ă în aer,
văzu imaginea M ăriei Kendall, încînt ătoare subret ă, alături de cei doi a și ai pumnului. Una din
tipele alea care le pun în pachetele de țigări care le fumeaz ă Stoer care cînd l-a prins b ătrînul
lui a văzut el pe dracul.
Domnișorul Dignam î și trase gulerul în jos și porni mai departe f ără să se grăbească. Asul
pumnului care pocne ște cel mai tare era Fitzsimmons. O copit ă la lingu-ric ă de la ăsta te-
azvîrle cît-colo, b ăiete. Dar unul care se pricepe ca la ca rte era Jem Corbet, înainte ca Fitzsim-
rnons să fi scos untul din el, oricît s-ar fi eschivat el încolo și încoace.
Pe strada Grafton domni șorul Dignam v ăzu o floare ro șie la colțul gurii unui fante elegant cu
o pereche de umbl ători pe cinste și stînd s-asculte la ce-i spunea un be țiv și rînjind toat ă
vremea.
Nu se vedea tramvaiul de Sandymount.
Domnișorul Dignam mergea în jos pe strada Nassau, trecîndu- și cotletele de porc în mîna
cealaltă. Gulerul îi
300
Biblioteca Jude țeană,
— CUJJ —

ieși din nou în afar ă și el și-l potrivi la loc. Butonul ăsta blestemat era prea mic pentru
butoniera c ămășii și capătul îi tot ie șea dracului. întîlni ni ște băieți de școală cu ghiozdane. Nu
mă duc nici mîine, stau acas ă pînă luni. întîlni al ți elevi. Bag ă ei de seam ă că sînt în doliu ?
Unchiul Barney spunea c ă o bagă în ziarul de disear ă. Atunci au s ă vadă cu toții în ziar și au
să citească numele meu acolo și numele lui tata.
Fața i se făcuse cenu șie toată în loc să fie roșie cum era și o muscă îi umbla pe ea pîn ă la ochi.
Ce scîrțîia cînd i-au în șurubat șuruburile la sicriu și cum bufnea cînd îl ducea în jos pe sc ări.
Tata era în ăuntru și mama care plîngea în salon și unchiul Barney le spunea oamenilor cum s ă
întoarcă la colțul scării. Ce sicriu mare și înalt și părea așa greu. Cum s-a întîmplat ? Noaptea
trecută tata era beat și stătea pe palierul sc ării și urla dup ă ghetele lui s ă se ducă la Tunney s ă
mai bea ceva și părea așa îndesat și scurt așa numai în c ămașă. N-am să-l mai văd niciodat ă.
Asta e moartea. Tata a murit. Tat ăl meu a murit. Mi-a spus s ă fiu cuminte cu marna. N-am
mai auzit lucrurile celelalte care le-a mai spus dar i-am v ăzut limba și dinții cînd încerca s ă
spună mai bine. S ăracul tata. El a fost domnul Dignam, tat ăl meu. Sper c ă e în Purgatoriu
acum pentru c ă s-a dus la spovedanie la p ărintele Conroy .sîmb ătă seara.
William Humble, lord de Dudley și lady Dudley, înso țiți de locotenent colonelul Hesseltine,
ieșiră după dejun în calea șca pornind de la re ședința viceregelui. în calea șca de dup ă ei se
aflau onorabilele doamna Paget, domni șoara de Courcy și onorabilul Gerald Ward,
aghiotantul de serviciu.
Cavalcada trecu prin poarta cea mic ă a Parcului Phoe-nix salutat ă de polițiști respectuo și și
înainta mai departe pe lîng ă podul regal în sus pe cheiurile de nord. Viceregele era cît se poate
de cordial salutat în drumul s ău prin metropol ă. La podul Bloody domnul Thomas Kernan de
partea cealalt ă a rîului îl salut ă zadarnic de departe. între
301
podurile Reginei și Whitworth cale știle viceregale ale lordului Dudley trecori mai departe f ără să fie
salutate de domnul Dudley White, licen țiat în drept și licențiat în litere, care se oprise pe cheiul Arran
în fața prăvăliei cu amaneturi a doamnei M. E. White, la col țul străzii Arran pip ăindu-și nasul cu
degetul ar ătător, neputîndu-se l ămuri dacă ar fi ajuns mai repede la Philsborough schimbînd de trei ori
tramvaiul sau oprind o tr ăsură sau pe jos prin Smithfield, dealul Constitu ției și gara Broadstone.
Sub portalul Palatului de Justi ție Richie Goulding, cu servieta sa purtînd marca Collis și Ward îl
văzu cu surprindere. Dincolo de podul Richmond în pr agul biroului lui Ileuben J. Dodd, avocat, agent
pentru Asocia ția de asigur ări patriotice, o femeie mai în vîrst ă care era gata s ă intre se r ăzgîndi și
întorcîndu-se pe lîng ă vitrina de la King surise credul ă reprezentantului Majest ății Sale. Din ecluza sa
din zidul cheiului Wood sub birourile lui Tom Devan rîul Poddle scotea în semn de credin ță o limbă
de scursoare lichid ă de canal. Deasupra perdelu țelor de la ferestrele barului hotelului Ormond, aur
alături de bronz, capul domni șoarei Kennedy al ături de capul domni șoarei Douce priveau și admirau.
Pe cheiul Ormond domnul Si-mon Dedalus, urmîndu- și drumul s ău de la vespasian ă spre biroul
ajutorului de șerif, se opri în mijlocul str ăzii și salută adînc cu p ălăria. Excelen ța Sa binevoi s ă-i
întoarcă salutul domnului Dedalus. De la col țul străzii Cahiii reverendul Hugh C. Love, licen țiat în
litere, își aduse neobservat omagiul, cu gîndul la lorzii deputa ți ale căror mîini binevoitoare
împărțiseră odinioară parohii bogate. Pe pod ul Grattan, Lenehan și M'Coy care- și luau tocmai r ămas
bun unul de la altul, privir ă caleștile trecînd. Tre-cînd pe lîng ă biroul lui Roger Greene și pe lîngă
tipografia mare ro șie a lui Dollard, Gerty MacDowell, aducî nd scrisorile cu prospectele de linoleum
Catesby pentru tat ăl său imobilizat în pat, î și dădea seama dup ă pompa afi șată că era vorba de lordul și
doamna locotenent dar nu putu s ă vadă ce toaletă avea Excelen ța sa doamna pentru c ă tramvaiul și
camionul cel mare galben de mobile de la Spring trebuiser ă să se opreasc ă tocmai în fa ța ei pentru c ă
trecea lordul locotenent. Dincolo de manufacturile da
30:
tutun ale lui Lundy și Foot, din portalul umbrit al vin ăriei lui Kavanagh, John Wyse Noian surise cu
răceală neobservat ă către lordul locotenent general și guvernator general al Irlandei. Prea onorabilul
William Humble, lord de Dudley. Marea Cruce a Ordinului Victoria, trecu prin fa ța ceasurilor mereu
ticăitoare ale lui Micky Anderson și a manechinelor de cear ă în costume șic și cu obraji proaspe ți de la
gentilomul Henry dernier cri James. Dincolo, în fa ța porții de pe strada Doamnei Tom Rochford și

Flynn Năsosul priveau cavalcada apropii ndu-se. Tom Rochford observînd c ă ochii lady-ei Dudley se
opriseră asupra lui î și scoase repede degetele mari din buzunarele vestei sale de culoarea claretului și
își scoase șapca în fa ța ei. O încînt ătoare soubrette, Mărie Kendall, cu obrajii țipători și fustele sumese,
surise țipător din afi șul ei de sus spre William Humble, lord de Dudley și locotenent colonelul H. G.
Hesseltine și de asemenea spre onorabilul Gerald Ward, a ghiotant. De la fereastra P.D.P.-ului Buck
Mulligan, vesel, și Haines, grav, priveau de sus echipajul viceregal peste umerii unor clien ți curioși,
ale căror siluete masate întunecau tabla de șah pe care John Howard Parnell o privea cu intensitate. Pe
strada Downes, Dilly Dedalus, ridicîndu- și privirea mioap ă din franceza elementar ă a lui Chardenal,
văzu umbrele de soare deschise și spițe de roată rotindu-se în v ăpaia soarelui. John Henry' Menton,
umplînd cadrul u șii de la Commercial Buildings, pr ivea fix cu ochii lui de molusc ă apoși de vin, ținînd
un ceas de aur mare gros vîn ătoresc la care nu se uita în mîna lui sting ă care nu-l sim țea într-însa. Cînd
copita din fa ță a calului lui King Billy se s ăltă în aer, doamna Breen îl trase pe gr ăbitul ei so ț de sub
copitele c ălăreților de pe flancul cavalcadei. Ii strig ă la ureche vestea. In țelegînd, el î și trecu volumele
peste piept la stînga și salută cea de a doua calea șca. Onorabilul Gerald Ward, aghiotant, surprins
agreabil, se gr ăbi să răspundă. La colțul Ponsonby o siluet ă înaltă, slabă, obosită, asemănătoare unei
sticle, purtînd litera H se opri și alte patru sticle albe cu joben se oprir ă în spatele lui ELYS, în timp ce
călăreții de pe flancuri trop ăiau prin fa ța lor împreun ă cu caleștile. Peste drum de magazinul de mu-
303
zică Pigot, domnul Denia J. Maginni, profesor de dans etc, în costum de culoare deschis ă,
pășea cu gravitate, ajuns și depășit de un vicerege și neobservat de acesta. Pe lîng ă zidul de la
locuința rectorului venea bine dispus Blazes Boylan p ășind cu pantofii lui galbeni și cu
ciorapii alba ștri ca cerul cu model cu ceasuri, p ășind în ritmul refrenului de la Fata mea-i o
fată din Yorkshire.
Blazes Boylan înf ățișa pieptarelor albast re ca cerul ale c ălăreților din frunte și desfășurării lor
de paradă o cravată albastră ca cerul, o p ălărie de paie cu boruri largi a șezată in unghi cochet
și un costum de serj indigo. Manile sale înfundate în buzunarele jachetei uitar ă să salute dar el
oferi celor trei doamne admira ția îndrăzneață a ochilor s ăi și floarea ro șie dintre buzele sale.
Pe cînd treceau pe strada Nassau, Excelen ța Sa atrase aten ția consoartei sale care se înclina
răspunzînd la saluturi, asupra program ului muzical în curs de desf ășurare în Parcul Co-
legiului. Nev ăzuți, în armuri de sunete de aram ă, tineri highlandezi suflau din trompete și
băteau în tobe dup ă cortegiul în trecere.
Dar chiar dac ă ea-i doar o muncitoare Și nu poartă straie bogate
Barabum
Totuși eu sînt un fel
De voinic din Yorkshire în ochii ei
Mica mea roz ă din Yorkshire
Barabum.
De cealalt ă parte a zidului, participan ții la cursa de un sfert de mil ă handicap. M. C. Green, H.
Thrift, T. M. Patey, C. Scaife, J. B. Jeffs , G. N. Morphy, F. Stevenson, C. Ad-derly, și W. C.
Huggard î și luară plecarea pe rînd. Tre-cînd pe lîng ă hotelul lui Finn, Cashel Boyle
Fitzmaurice Tisdall Farrell privea pr intr-un monoclu furios printre c ălești la capul domnului
E. M. Solomons la fereastra vice-consulatului austro-ungar. Mai departe, pe strada Leinster,
lîngă poarta Colegiului Trinity, un soldat cr edincios al regelui, trompet de elit ă, își atinse
șapca de vîn ător. Pe cînd caii lucio și treceau majestuo și prin piața Merrion,
304
domnișorul Patrick Al oysius Dignam a șteptînd, v ăzu saluturi adresîndu-i-se domnului cu
pălărie înaltă și-și ridică și el șapca lui nou ă neagră cu degete unsuroase de la htrtia cu cotlete
de porc. Gulerul i se ridic ă și el. Viceregele în drum spre in augurarea bazarului Mirus pentru a
contribui la fondurile spitalului Mercer trecea cu suita sa c ătre strada Lower Mount. Trecu pe
lîngă un tînăr orb în față la Broadbent. Pe stra da Lower Mount un pieton într-un macferlan
cafeniu, mîncînd o bucat ă de pîine uscat ă, trecu repede și scăpînd neatins prin calea vice-
regelui. La podul R oyal Canal de pe afi șele de pe palisad ă domnul Eugene Stratton, cu buzele

sale groase rînjitoa re ura tuturor oaspe ților bun venit în orașul Pembroke. La col țul
bulevardului Haddington două femei cu rochiile murd are de nisip se oprir ă și ele împreun ă
cu o umbrel ă și o boccelu ță în care se rostogoleau ci ocnindu-se unsprezece scoici, s ă
privească cu admira ție pe lordul primar și doamna primăreasă fără lanțul Iui de aur. Pe
bulevardele Northumberland și Landsdowne, Excelen ța Sa acuz ă punctual primirea saluturilor
din partea a patru pietoni r ăzleți bărbați, salutul a doi mici elevi din poarta gr ădinii casei
despre care se spunea c ă fusese admirat ă de răposata regin ă cînd vizitase capitala irlandez ă
împreună cu soțul ei, prin țul consort, în 1849 și salutul vajnicilor pantaloni ai lui Almidano
Artifoni înghi țiți de o ușă tocmai închizîndu-se.
lîngă aur ascultînd potcoavele, o țelclinche-
Bronz nind.277
Sonsolenscse impersinense.
Pielițe, sugînd pieli țe de pe o unghie butuc ănoasă, pielițe.
Oribil ! Și aur fulgerând mai tare.
O notă-n cvintă răgușită sunînd.
Plaf. Bum albastru-nflorind în.
Păr de aur strîns în coc înalt.
Roză tresăltînd pe sîni m ătăsoși în satin, roz ă de Castilia.
Triluri, triluri : Idolores.
305
Ia ochește ! cine-i în… ochiada de aur ?
Cline chinchenind în bronz milos.
Și o chemare pur ă, prelungă, zvîcnind. Chemare jin-duind stins murind.
Ademenitoare. Dulci cuvinte. Dar iat ă ! Stelele luminoase se sting. O roz ă ! Note limpezi
ciripind răspunsuri. Castilia. Se-arat ă zorile.
Clinchet de birj ă lejer clinchenind.
Monedă sunînd, ceas b ătînd.
Mărturisire. Semnez. Dac-aș. Pocnet de jartier ă. Să nu te părăsesc. Plici La cloche ! Plici pe
coapsă. Mărturisire. Cald ă. Iubita mea, adio.
Birje. Bloo.
Bum pe coarde disonante. Cînd iubirea soarbe. R ăzboi ! Război ! Timpane.
O pînză ! Un voal v ălurind pe valuri.
Pierdut. Sturzul fluid fluier înd. Totul e pi erdut acum.
Corn. Cocoarne.
Cînd a văzut întîi. Vai. mie !
Clipocire vîseoas ă. Zvîcnire mustoas ă.
Ciripitoare. O, adem enire. Ispititoare.
Martha ! Vino !
Clapclop. Clipclap. Clapiclap.
Doamnena maia uzita ș aceva.
Surdul cu chelie Pat a adus hîrtie și cuțit și-a luat.
O chemare-n miez de noapte, clar de lun ă, șoapte : departe, departe.
Mă simt atît de trist. P.S. Atît de singuratec înflorind. ș Ascult ă !
Cornul de mare rece țepos șerpuit. Ai tu ? Fiecare și pentru cel ălalt, plesc ăit și muget tăcut.
Perle ; unde ea. Rapsodiile lui Liszt. Hissss.
Nu crezi ?
Nu am ; nu, nu ; cred ; Lidlyd. Cu un coc cu un caro. Negru.
Cuecouadînc ă Haide, Ben, hai.
Așteaptă tu-n timp ce-a șteaptă. Hi hi. Așteaptă tu-ri timp ce hi.
Dar stai și-așteaptă !

306
Adine în întunecosul miez al p ămîntului. Comoara impur ă adînc împlîntat ă.
Naminedamine. To ți s-au dus. To ți au căzut.
Micuță, cu tremur ătoarele foi de ferig ă ale părului ei feciorelnic.
Amin ! Scrî șnea de furie.
în sus. în jos și-n sus. Un rece baton iscîndu-se.
Bronzalydia lîng ă minaurita.
Cu bronz, cu aur, în verdeoceanic de umbr ă. Bloom. B ătrînul Bloom înfloritul.
Se-alintă, se zbate cu car ă cu co.
Rugați-vă pentru el ! Ruga ți-vă oameni buni ! r De getele lui gutoase b ătînd darabana-n ritm.
Bigbenaben. Big Benben.
Ultima roz ă castiliană a verii rămasă în bum floare m ă simt atît de trist singur.
Pihi. Un vînt mic vîntind pihi.
Oameni adev ărați. Lid Ker Cow De și Doll. Ba, da. Oameni ca voi. Ridica ți-vă cu cline și
clunc.
Fff ! Ou !
Unde-i bronzul de-aproape ? Unde-i aur de departe ? Unde-s copitele-n trap ?
Rrrpr. Kraaa. Kraandl.
Atunci, nu pîn ă-atunci. Si eppripfftappful. Fi-va pfrvrîtt. Gata. începem !
Bronz lîng ă aur, capul domni șoarei Douce ai ături de capul domni șoarei Kennedy, peste
perdeluțele ferestrei de la barul Ormond auzeau copitele viceregale trecind, sunîndu- și oțelul.
— Ea e ? întreb ă domnișoara Kennedy. Domni șoara Douce spuse da, a șezată acolo cu exa sa,
cenușiu de perl ă și eau de Nil.
— Delicios contrast, spuse domni șoara Kennedy. Cînd cu totul înfrigurat ă domnișoara
Douce spuse
excitată :
— Uită-te la ăla cu jobenu' de m ătase.
ș— Cine ? Unde ? întreb ă auria și mai excitat ă.
307
— în calea șca a doua, spuser ă buzele umede ale domni șoarei Douce, rîzînd în soare. Se uit ă.
Stai să văd.
Săgeta, toată în bronz, în col țul celălalt al sălii, tur-tindu- și fața de geam într-un halo de
suflare precipitat ă. Buzele umede-i tremurau :
— Moare s ă se uite-nd ărăt. Rîse :
— Ho ! Nu-s idio ți bărbații ? Cu triste țe.
Domnișoara Kennedy p ăși agale, trist ă, din lumina str ălucitoare, petrecîndu- și o buclă
desprinsă pe după ureche. P ășind încet, trist ă, acum nemaifiind de aur, î și răsucea împletind-o
o buclă. Tristă își împletea înaintînd agale p ăr de aur pe dup ă o ureche adine arcuit ă.
— Da' tot ei au partea a bun ă, tristă spuse ea apoi. Un b ărbat.
Bîocine trecea pe la pipele lu i Moulang, purtînd la pieptul s ău plăcerile păcatului, pe ling ă
antichitățile lui V/ine în memorie purtînd dulci cuvinte ale p ăcatului, pe ling ă tăvile întunecate
filigranate de la Carrol, pentru Raoul.
Picoloul spre ele, ele în bar. sirenele baru lui, veni. Pentru ele pe el neluîndu-l în seam ă își
băngăni pe tejghea tava cu por țelanuri sun ătoare. Și
— Uite-v ă ceaiurile, spuse.
Domnișoara Kennedy cu maniere gra țioase transpuse tava de ceai mai jos pe o lad ă de apă
minerală, întoarsă, ascunzînd-o vederii, mai jos.
— Ce-i acolo ? picoloul sonor întreb ă fără maniere. •— Ghici, replic ă domnișoara
Douce, p ărăsindu-și
punctul de observa ție.
— E drăguțul tău, nu ?

Un bronz mîndru-i r ăspunse cu superbie :
— Am să mă plîng de tine doamnei de Massey dac ă mai aud vreuna din insolen țele tale
impertinente.
— Sonsolensese impersinense, pufni grosolan pico-lorîtul ; retr ăgîndu-se la amenin țările
ei așa cum venise.
Bloom. înflorire trist ă.
Spre floarea ei înfloritor încruntîndu-se domni șoara Douce spuse :
308
— Teribil de enervant mai e și mucosul ăsta. Dacă nu-Și bagă mințile în cap am s ă-i lungesc
urechile de-o po ștă.
Cu maniere de doamn ă în contrast delicios.
— Nu-l lua-n seam ă, replică domnișoara Kennedy. Turn ă într-o cea șcă de ceai ceai, pe
urmă îndărăt în
ceainic ceai. Se ghemuir ă sub reciful tejghelei, a șteptînd pe taburete, pe l ăzi întoarse,
așteptînd ceaiurile s ă se infuzeze, î și netezeau cu palma bluzele, amîndou ă de satin negru, doi
șilingi și nouă pence yardul, a șteptînd ceaiurile lor s ă infuzeze, și doi șilingi și șapte.
Da, bronz de aproape, cu aur de departe, auzind o țel de aproape, copite auzind de departe, și
auzind oțel de copite copite sunîndîno țel.
— Sînt foarte foarte ars ă de soare ? Domni șoara Bronz î și debluză gîtul.
— Nu, spuse domni șoara Kennedy. Se face cafeniu dup ă aia. Ai încercat cu borax în ap ă
de laur vi șiniu ?
Domnișoara Douce se ridic ă pe jumătate să-și vadă pielea dintr-o parte în oglinda barului cu
litere aurite acolo unde pahare cu hock și claret lic ăreau și în mijlocul lor o scoic ă.
— Și să-mi stric mîinile cu a șa ceva, spuse.
— încearc ă cu glicerina, o sf ătui domni șoara Kennedy-. Luîndu- și adio de la gîtul și mîinile
ei domnișoara
Douce.
— Chestiile astea- ți fac urticare, r ăspunse, așezîndu-se. I-am cerut ramolitului ăla de la Boyd
ceva pentru pielea mea.
Domnișoara Kennedy, turnîndu- și ceaiul acum infuzat, f ăcu o grimas ă rostind o rug ăciune :
— O, nu-mi mai aduce aminte de ăla, pentru numele
lui Dumnezeu !
— Da' stai s ă-ți spun, o implor ă domnișoara Douce.' Ceai dulce domni șoara Kennedy
terminîndu- și de turnat cu lapte î și astupă ambele urechi dou ă cu degete micu țe.
— Nu, te rog nu, strig ă ea.
— Nu ascult, strig ă. Și Bloom ?
Domnișoara Douce groh ăi pe tonul unui ramolit înce țoșat :
— Pentru ce a dumitale ? zice.
Domnișoara Kennedy î și destupă urechile s ă audă, să vorbeasc ă, dar spuse, dar se rug ă din
nou :
— Nu mâ face s ă mă mai gîndesc la ăla că mor. Ce zdrean ță de babalîc hidos ! în seara aia la
concert la Antient Rooms.
Sorbi cu aversiune din infuzia ei, ceai cald, o sorbitur ă, sorbi sub țirel ceai dulce.
— Nu l-ai v ăzut, spuse domni șoara Douce aplecînd pe trei sf erturi într-o parte capul de
bronz, încre țindu-și șaua nasului. Hufa ! Hufa !
Țipăt ascuțit de rîs izvorî din gîtul domni șoarei Kennedy. Domni șoara Douce hufâia și sforăia
prin nările care-i tremurau impersinens ca un țipăt în căutare de țîșnire.
— O, să țipi îți vine, strig ă domnișoara Kennedy. Ții minte ochiul Iui bulbucat ?
Domnișoara Douce îi ținu isonul cu rîs adînc de bronz, țipînd grav :
— Pe ochii mei !

Blualcui ochi negru c itea numele lui Aaron Figatner. De ce-i spun totdeauna în gînd Figather
? Smoculs — cules de smochine, adic ă. Și numele ăsta de hughenot al lui Prosper Lore. Prin
fața fecioarelor fericite în vitrin ă la Bassi alunecau lucio și ochii negri ai lui Bloom. în rochie
bleu cu alb dedesubt, vino la mine. Ei cred c ă e Dumnezeu, sau zei ță. Astea de ast ăzi. N-am
putut să văd. Vorbea acela. Un student. Dup ă aceea cu b ăiatul lui Dedalus. Mulligan s-ar
putea să fie. Toate ni ște fecioare pe cinste. As ta-i atrage pe tinerii ăștia de viață : albul ei.
Peste acestea toate alunecau ochii lui. Pl ăcerile păcatului. Pl ăcute sînt pl ăcerile.
Păcatului.
în clinchet limpede chicotitor se împleteau gl asurile bronzaurii. Douce cu Kennedy pe ochii
lor. își zvîcneau pe spate capetele tinere, bronzchicotauriu, s ă-și lase să 2 boare liber rîsul lor,
țipînd, ochii, f ăcîndu-și cu ochiul una alteia, note ascu țite pătrunzătoare.
Î10
Ah, ginind, suspinind. Suspinînd, ah, încet încheiat ă veselia lor se stinse înceat ă.
Domnișoara Kennedy spre buze î și ridică iarăși ceașca, bău o sorbitur ă și chicoti chicotit.
Domnișoara Douce, aple-cîndu-se iar ăși peste tava de ceai, î și încreți iarăși nasul și-și roti în
orbite ochi rotitori îngro șați nostim. Și iarăși Kennychicot aplecîndu- și turnurile luminoase ale
părului, aplecîndu-se pieptenele ei de baga pe ceaf ă arătîn-du-i-se, împro șcă din gura ei ceai,
îneeîndu-se în ceai și în rîs, tu șind îneeîndu-se, strigînd piîngînd :
— O, ochii ăia-ai lui urduro. și ! hichipuie- ți să fii măritată cu unul ca ăsta, strigă ea. Cu
ciocul ăla de bărbițâ !
Douce dădu glas deplin unui țipăt superb, țipăt deplin de femeie deplin ă, îneîntare, bucurie,
indignare.
ș— Măritată cu nasul lui unsuros ! țipă ea.
Strident, cu rîs adînc, dup ă bronz în aur, se îmboldeau una pe alta în hohot dup ă hohot,
sunîndu-și clopoțeii continui, bronzînaur, aurdebr onz, stridentenadînc, cu rîs dup ă rîs. Și apoi
rîzînd și mai tare. Unsuros o. Istovite, f ără suflare capetele tremurate și le lăsară in cozi și în
coc înalt strîns cu pieptene lucitor, pe luciul tejghelei. Și roșii la față (O !), gîfiind, asudind (O
!) cu suflul t ăiat.
Măritata cu Bioom cu unsui-oasad emareînflorire. "
— O, pe to ți sfinții ! spuse domni șoara Doua;, oftînd prin nasul înc ă zvîcnindu-i. N-ar trebui
să rid așa tare. M-am umezit toat ă.
— O, domni șoară Douce ! protest ă domnișoara Kennedy. Ce oribil vorbe ști !
Și toată roșie și încă mai mult (ce oribil ă !) mai aurie înc ă.
Prin fața biroului lui Cantwell r ătăcea Bloomunsurosul, pe lîng ă fecioarele de la Ceppi
lucitoare în ale lor uleiuri. Tat ăl lui Nannetti umbla cu lucrur i de-astea de vînzare momindu-i
din ușă în ușă ca și mine. Religia renteaz ă. Trebuie s ă vorbesc cu el pentru reclama aceea cu
K Să mănînc întîi. Mi-e foame. Nu înc ă. La patru, â zis ea. Timpul ve șnic treeînd. Acele
ceasului rotindu-se. Mai departe. Unde s ă mănînc ? Clarence, Doîphin. Mai departe. Pentru
Raoul. Mîncare. Dsc-a ș putea să iau cinci
311
guinee pe reclamele alea. Jupoanele acelea de m ătase violete. Nu înc ă. Plăcerile păcatului.
Mai puțin roșii, și mai puțin, în auriu p ălind.
în barul lor intr ă dezinvolt domnul Dedalus. Pieli țe, rupîndu- și pielițe de pe unghia butuc ănoasă a
degetului mare, Pieli țe. Cu dezinvoltur ă intrînd.
— O. bine-ai venit înd ărăt, domnișoară Douce. îi re ținu mîna-ntr-a lui. Frumos în concediu ?
— Grozav.
Spera el c ă ea a avut vreme frumoas ă la Rostrevor.
— Superb ă, spuse ea. Uit ă-te ce nemaipomenit arat. Am f ăcut plajă toată ziulica.
Albeață de bronz.
— Asta a fost extrem de r ăutăcios din partea matale, îi spuse domnul Dedalus și-i strînse cu
indulgență mina. Să-i duci așa în ispită pe săracii bărbați naivi.
Domnișoara Douce de satin î și trase dulce bra țul deoparte.

— O, du-te, spuse. Dumneata și naiv, nu prea cred. Dar el chiar era.
— La drept vorbind, sînt naiv, spuse el gînditor. P ăream așa de naiv în leag ăn că mi-au și spus
Simon prostul.
— Trebuie c ă ai fost o scumpete, d ădu răspuns domnișoara Douce. Și ce ți-a prescris nenea doctorul
pentru azi ?
— Păi. spuse el gînditor, exact ce spui matale. Cred c ă am să te deranjez pentru ni ște apă rece și o
jumătate de pahar de whisky.
Clinchet.
— Cu cea mai mare repeziciune, conveni domni șoara Douce.
Cu grația repeziciunii c ătre oglinda cu rama aurit ă de la Cantrell și Cochrane se întoarse ea acum. Cu
grație revărsă o măsură de whisky de aur din butoia șttl ei' de cristal. Și afară din poalele jiletcii sale
domnul Qpdalus î și trase pungu ța și pipa. Repeziciunea îns ăși, îl servi ea. El sufl ă prin țeava două note
de fluier r ăgușite.
— Pe legea .mea, spuse, gînditor, adesea mi-am dorit s ă văd și eu munții Mourne. Trebuie s ă fie
foarte tonic
312
aerul pe acolo. Dar dorin ța pp rarp-n Vir ănr^ti mult pînfr la urm ă tot ți se-mpline șțg^ așa se zice. Da,
da.
~Da. Cu degetele îndesa șuvițe, șuvițe de păr, părul ei de fecioar ă, părul ei de siren ă în cupa pipei sale.
Pielițe. Șuvițe. Gînditor. Amu țit.
Nimeni nu spuse nimic. Da.
Veselă domnișoara Douce lustruia un pahar, intonînd triluri :
— O, Idolorcs, regin ă a mărilor din Orient !
— A fost domnul Lidwell pe aici ast ăzi ?
Intră Lenehan. în jurul lui privi cercet ător Lenehan. Domnul Bloom ajunsese la podul Essex. Da,
domnul Bioom travers ă podul Essex. Marthei s ă-i scriu. S ă cumpăr hîrtie. La Daly. Fata de acolo-i
politicoas ă. Bloom. B ătrînul Bloom. Albastrul Bloom Bum a înflorit în secar ă.
•— A fost la ora prînzului, spuse domni șoara Douce.
Lenehan înainta.
— N-a-ntrebat de mine domnul Boylan ? ! întrebă el. Răspunse ea :
— Domni șoară Kennedy, a fost pe aici domnul Boylan cînd eram eu sus ?
întrebă ea. Domni șoara voce a lui Kennedy r ăspunse, cu o a doua cea șcă de ceai în ălțată, privirea ei pe
o filă.
— Nu. N-a fost.
Domnișoara privire a lui Kennedy, auzit ă dar nu văzută, citea mai departe. Lenehan pe lîng ă rotundul
clopot cu sandviciuri î și rotunji rotundul s ău trup în rotund.
— Ia te uit ă-acolo ! Cine-i la col ț ?
Nici o privire dinspre Kennedy r ăsplătindu-l și totuși el făcea avansuri. S ă fie atentă la puncte. S ă le
citească numai pe cele negre — o-uri rotunde și es-uri coco șate. ' Clinchet de birje lejer ă.
Fațădeaur citea ea și nu privea în l ături. Nu-l lua în seam ă. Nu-l luă în seamă în timp ce el recita l ăliu
un solfegiu de fabul ă pentru ea anume, pronun țînd plat, incolor :
— Uă vulpe s-a-ntîlnit cu u ă barză. Zice vulpea c ă-tră barză : n-ai vrea s ă-ți vîri ciocu- ăsta-al tău în
gîtleju' meu și să tragi de-acolo osu- ăla ?
7
313
își bătea gura în zadar. Domni șoara Douce se întoarse într-o parte la ceaiul ei. El oft ă, într-o parte.
— O, Doamne ! O, Domnule !
îl salută pe domnul Dedalus și primi în schimb un semn din cap.
— Salutări de la fiul faimos al unui tat ă faimos.
— Cine s ă fie ăsta ? întreb ă domnul Dedalus. Lenehan î și desfăcu cele mai primitoare bra țe. Cine >
— Cine poate s ă fie ? întreb ă el. Mai întrebi ? Stephen, tîn ărul bard.
Uscată.
Domnu Dedalus, faimos lupt ător, își lăsă deoparte pipa umplut ă uscată.

— Aha, spuse. Nu mi-am dat seama pentru moment. O clip ă nu l-am recunoscut. Aud c ă se-nvîrte ște
într-o societate foarte select ă. L-ai văzut acuma de curînd ?
îl văzuse.
— Am sorbit cupa de nectar împreun ă cu el chiar în ziua asta de ast ăzi, spuse Lenehan. La Mooney
en viile și la Mooney sur mer. Primise tocmai sun ătorii pentru truda întru muzele sale.
Surise spre buze de bronz sc ăldate în ceai, spre buze și ochi stînd în ascultare.
— întreaga elit ă a Erinului era suspendat ă de buzele sale.
Ponderosul pandit, mult înv ățatul Hugh MacHugh, cel mai str ălucit scrib al Dublinului, și menestrelul
din umedul, s ălbaticul vest care e cunoscut sub apela țiunea sonor ă și eufonică de O'Madden Burke.
După o pauză domnul Dedalus î și ridică grogul și
— Trebuie s ă fi fost din cale afar ă de amuzant, spuse. V ăd.
Vedea. Bău. Cu ochi de munte îndep ărtat întristat, î și lăsă jos paharul.
Privi către ușa salonului.
— Văd că ați mutat pianul.
— A fost azi acordorul, replic ă domnișoara Douce, s ă-l acordeze pentru concert și n-am mai auzit
un pianist a șa grozav.
314
— Așa să fie ?
— Nu-i a șa, domni șoară Kennedy ? Muzic ă clasică, adevărată. Și era și orb, săracul. Nici nu cred
c-avea mai mult de dou ăzeci de ani.
— Așa să fie ? spuse domnul Dedalus. B ău și se îndep ărtă.
— Așa te-ntrista s ă te uiți la fața lui, spuse miloas ă domnișoara Douce.
Blestemul lui Dumnezeu peste bastardul de c ățea.
Cu clinchet pentru mila ei clincheti clopo țel. Din ușa sufrageriei veni Pat cel care-a chelit, Pat-cel-
plictisit, veni Pat, chelnerul de la Ormond. Bere pentru mas ă. Bere fără repeziciune îl servi ea.
Cu răbdare Lenehan îl a ștepta pe Boylan cu ner ăbdare, pe clinchetitorul, str ălucitorul în vîlv ătăi
sclipitorul fecior.
Ridicînd capacul el (cine ?) privi în cosciug (co sciug ?) îa corzile oblice triple (pian !). Ap ăsă el
(același care-i ap ăsase cu indulgen ță mîna ei), încet ap ăsînd pedala o tripl ă însumare de clap ă să vadă
fetru dens înaintînd, s ă audă amuțită cădere a cioc ănelelor puse în mi șcare.
Două coli de hîrtie velin ă de culoare crem una de rezerv ă două plicuri cînd eram la Wisdom Hely
înleleptul Bloom de la Daly Henry Flower î și cumpără. Ce nu ești fericit acas ă la tine ? Florile s ă te
consilieze și un ac să le prindă și să te-nțepe. înseamn ă ceva, limbajul florilor. Margaret ă era ?
Inocență înseamnă. Fată respectabil ă în-tîlnire dup ă liturghie. Mul țam grozav de tare. în țeleptul Bloom
ochi pe ușă un afiș, o nimfă legănătoare aburind printre valuri frumoase. Nimfe aburite, briza cea mai
răcoroasă. Fumați nimfele, cele mai r ăcoritoare. P ărul șiroind ; farmec de iubire. Pentru unii b ărbați.
Pentru Raoul. Ochi și văzu departe pe podul Essex o vesel ă pălărie trecînd într-o birj ă lejeră. Este. A
treia oară. Coinciden ță.
Alunecînd pe caticiucuri suple luneca lunecos dinspre pod pe cheiul Ormond. S ă-l urmăresc. Să risc.
Repede acum. La patru. Acuma aproape. Haide.
— Două pence, domniile, îndr ăzni să spună vînză-toarea.
315
— Aha… Uitasem… Scuza ți…" Și patru.
La patru ea. Atr ăgătoare ea spre Bloomcinecui surîdea. Bloom care repede trece. 'P ămasa. Crezi c ă tu
ești singura pietricic ă pe plajă ? Pentru to ți e așa. Pentru b ărbați.
In somnoroas ă tăcere aurul se apleca peste fila ei.
Dinspre salon veni o chemare, prelungit stingîndu-se. Era un diapazon pe care acordorul îl uitase și pe
care el acum îl vibra. Iar o chemare. Pe care ei acum îl ridica pe care el acum îl zvîcnea. Auzi ?
Zvîcnea, pur, mai pur, blînd și mai blînd, furca lui zumzuitoare. Lung prelung stingîndu-se chemare.
Pat plăti pe sticla cu dop ad ăugat pentru sufragerie ; și peste tava cu pahar.ul înalt și sticla cu dop
adăugat înainte de apleca mai șopti, chel și plictisit, laolalt ă cu domni șoara Douce.
— Stelele str ălucitoare se sting…
Cîntec fără de voce cînta din ăuntru, cîntînd :
— …de ziuă se crapă.
Sub degete pline de sensibilitate o duzin ă de -note limpezi de pas ăre ciripiră răspuns în ter țe

luminoase. Luminoase clapele, clinchetind înl ănțuite, în arpegii de clavecin, chemar ă o voce să cînte
accente ale dimine ții înrourate, ale tinere ții, ale iubirii care- și lua rămas bun, ale vie ții, ale dimine ții
iubirii.
— Picături de rou ă perlate…
Peste tejghea buzele lui Lenehan sîsîiau șuier adînc de ademenire.
— Dar mai uit ă-te și-ncoace, spuse, tu, roz ă de Castilia.
Birjă lejeră trasă la colț, se opri.
Ea se ridic ă, roză, și-și închise cartea din care citea, roz ă a Castiliei. Tulburat ă abandonat ă visătoare și
roză.
— Adică ea a căzut de la sine sau fost-a împins ă ? o întreb ă el.
Ea îi răspunse, cu dispre ț :
––=iJNI'u_p_urie-ntreb ări. și n-ai s-aii7i minciuni.
Cu noblețe de doamn ă, nobilă doamnă. Pantofii coche ți, galbeni, ai lui Blazes Boylan scîr- țîiră pe
dușumeaua barului pe care p ășea dezinvolt. Da,
316
aur dinspre aproape și bronz dinspre departe. Lenehan îl auzi, îl cunoscu, îl salut ă.
— Uite-l cum vine, eroul cuceritor.
între birjă și vitrină, pășind precaut, înainta Bloom, eroul necucerit. S ă mă vadă-ar putea. Bancheta pe
care a stat el : cald ă. Negru prudent motan înaintând spre servieta de avocat a lui Richie Gouding,
înălțată în văzduh în semn de salut :
— Și eu da la tine…
ș— Am auzit c ă erai pe-aici, spuse Blazes Boylan.
își atinse, în aten ția frumoasei domni șoare Kennedy, un bor al p ălăriei sale de paie înclinate. Ea îi
surise. îns ă surioara bronz îi surise mai tare, dichisindu- și pentru el p ărul mai bogat, un sîn și o roză.
Boylan porunci po țiuni.
— Ce-ți dorește inima ? Pahar de bere neagr ă ? Pahar de bere neagr ă, vă rog și un gin cu l ămîie pentru
mine ? N-au venit rezultatele înc ă ?
Nu încă. La patru el. To ți ziceau c ă la patru.
Urechile ro șii și mărul lui Adam ale lui Cowley în u șa biroului șerifului. S ă-l evit. Goulding ar fi o
șansă. Ce-o fi f ăcînd el la Ormond ? Tr ăsura așteaptă. S-aștept.
Salut. încotro ? Ceva de mîncare ? Și eu tocmai. Aici în ăuntru. Ce, Ormond. Cel mai convenabil din
tot Dublinul. Chiar ? Sufragerie. S ă m-ațin aici, e-aproape. V ăd, nu sînt v ăzut. Mă gîndesc s ă vin și eu
cu dumneata. Haide. Richie în frunte. Bloom urmînd geanta. Un dejun princiar.
Domnișoara Douce se întinse s ă ia o sticlă, întinzîn-du- și brațul de satin, bustul, care sta s ă plesneasc ă,
atîta de sus.
— O ! O ! icnea Lenehan la fiecare încercare a ei. O ! îns ă lejeră ea își apucă prada și o coborî
triumfătoare.
— De ce nu cre ști mai mare ? întreb ă Blazes Boylan. De bronz ea, împ ărțind din urciorul ei licoarea
densă
siropoasă pentru buzele sale, privea cum curgea fluid ă (floare la butonier ă ; cine i-o fi dat-o ?) și
siropoasă cu vocea ea :
— Lucrul fin în pache țele mici.
317.
Adică vrînd să spună ea. Cu îndemînare îndemna s ă curgă încet siropoasa licoare.
— Noroc și voie bun ă, spuse Blazes.
Aruncă o monedă mare pe tejghea. Moneda sun ă.
— Stai ni țel, spuse Lenehan, c ă și eu…
' — Noroc ! url ă el ridicîndu- și berea spumoas ă. ! — Sceptru cîștigă jucîndu-se, spuse.
— Am riscat și eu ceva, spuse Boylan f ăcând cu ochiul și bînd.
Lenehan mai bea înc ă rînjind spre berea sa înclinat ă și spre buzele domni șoarei Douce care
aproape c ă fredonau, întredeschise, cîntecul oceanic pe care buzele ei îl intonaser ă în triluri.
Idolores. M ările Orientului.
Ceasul hîrîi. Domni șoara Kennedy trecu în drumul ei (floare, m ă întreb cine i-o fi dat-o),
ducînd cu ea tava tîe ceai. Ceasul b ătu.

Domnișoara Douce lu ă moneda lui Boylan și trase tare de sertarul de la cas ă. Clămpăni acela.
Ceasul bătu. Frumoasa Egipetului scotocea și sorta în sertar și fredonînd îi înmîn ă monedele
restului. Prive ște spre soare apune. B ătaie a ceasului. Pentru mine.
— Ce ceas s ă fie ? întreb ă Boylan. Patru ? Ceasuri.
Lenehan, ochii lui mici înfometa ți pe cîntecul ei fredonat, bustul ei frem ătat, trase de mîneca
lui Blazes Boylan.
— Să ascultăm bătaia ceasului, spuse el.
Geanta lui Goulding, Collis și Ward îl conducea pe Bloom printre mesele înflorate înflorind
cu bum în secar ă. Absent, alese cu aplica ție agitată, chelul Pat a ștep-tînd, o mas ă lîngă ușă. Să
fiu aproape. La patru. O fi uitat ? Poate-i un truc. Nu vine : îi a țîță pofta. Eu n-a ș putea.
Așteaptă, așteaptă. Pat atent a ștepta.
Bronzul sclipitor privea azuriu lavaliera albastr ă ca cerul și Blazazur.
Sclipitoare în bronz ea privea azurie lavaliera albastr ă ca cerul și ochii lui Blazazuriu.
— Haide, insist ă Lenehan. Nu-i nimeni. El n-a auzit niciodat ă.
— :..spre buzele Florei el se gr ăbește.
313
Ascuțită, o notă acută răsună ca un clopo țel în cheia de sol, limpede.
Bronzadouce, comuniind cu roza ei care se ridica, cobora, c ăuta floarea și ochii lui Blazes
Boylan.
— Te rog, te rog.
Piugămintea lui peste frazele mereu revenind ale m ărturisirii.
— Să nu te părăsesc…
— Mai încolo șa, promise ru șinoasă domnișoara Douce.
— Nu, acum, insist ă Lenehan. Sonnezlacloche ! O hai ! Nu-i nimeni.
Ea aruncă o privire rapid ă. Domnișoara Kenn n-auzea. Brusc apleeîndu-se. Dou ă fețe înroșite
privind-o cum se apleac ă.
Vibrînd acordurile se r ătăciră de la tema melodiei, o reg ăsiră iarăși, acord pierdut și pierdută,
o regăsi din nou tremurînd.
— Haide ! Acum ! Sonnez !
Aplecîndu-se, ea apuc ă cu două degete o buc ățică de rochie peste genunchi. întîrzie o clip ă, li
mai chinuia, aplecîndu-se, suspendînd mi șcarea, cu ochii capricio și.
— Sonnez !
Plici. Lăsă deodată să cadă elastică jartiera ei elastic ă ridicată între dou ă degete plici cald pe
coapsa ei de femeie cald ă în ciorap primind plesnetul cald.
— La cloche ! strigă plin de bucurie Lenehan. Performan ță de clasă. De aici nu cade
rumeguș.
Ea surise cu nasul încre țit, superbă (o, Doamne ! b ărbații ăștia !) însă, înspre lumin ă,
alunecînd, blînd îi su-rîdea lui Boylan.
— Voi b ărbații sînteți de-o vulgaritate, spuse alunecoas ă.
Boylan cu ochii mari o ochea. în ălțat spre buze groase caliciul s ău, bînd din caliciul minuscul,
sorbind ultimele pic ături dense grase violete și siropoase. Ochii s ăi fascinați îi urmăreau capul
alunecos pe cînd se îndep ărta în oglinda barului, aurit ă arc pentru berea caramel paharele de
hock și claret lic ărind, o scoic ă țepoasă, pînă acolo unde se contopi, oglindit ă bronz cu
bronz mai însorit.
Da, bronz dinspre aproape.
319
ș— … Iubita mea, adio !
— Am plecat, spuse Boylan ner ăbdător.
își împinse alunecos la o parte caliciul, î și culese restul.
— Stai ni țel, se rugă Lenehan, bînd gr ăbit. Voiam s ă-ți spun. Tom Rochford…

— Las-o încurcat ă, spuse Blazes Boylan plecînd. Lenehan se înec ă a plecare.
— Ce, te-mpunge cornul spre femeie, sau ce ? spuse. A șteaptă. Vin.
Urmă pantofii gr ăbit scîrțîind însă se trase zvelt la o parte în prag, salutînd silueta, una
îndesată împreună cu una zvelt ă.
— Ce mai faci, domnule Dollard ?
— E ? Ce faci ? Ce faci ? r ăspunse basul vag al lui Ben Dollard, întorc îndu-se o clip ă de la
îngrijorarea p ărintelui Cowley. N-are s ă-ți mai dea nici o b ătaie de cap, Bob. Alf Bergan
vorbește el cu Lunganul. îi b ăgăm un pai în urechea lui Iuda ăsta.
Oftînd, domnul Dedalus intr ă dinspre salon mmgîin-du- și pleoapa cu un deget.
•— Hoho, ce mai, chiui Ben Dollard cu bun ă dispoziție. Hai încoace, Simon, trage-ne-o
cîntare. Am auzit pianul.
Chelul Pat, chelner plictisit, a ștepta comanda pentru dejun, ap ă tare pentru Richie. Și Bloom ?
Să văd. Să nu-l fac s ă facă două drumuri. B ătăturile lui. Patru acum. Ce cald ține negrul ăsta.
Sigur, și nervii. Refract ă (asta o fi ?) c ăldura. Să văd. Cidru. Da, o sticl ă de cidru.
— Ce, adic ă ? spuse domnul Dedalus. M ă jucam și eu așa, omule.
— Haide, haide, strig ă Ben Dollard. Adio, griji. Haide, Bob.
Se legăna Dollard pe pantofii diformi, în fa ța lor (dup ă omul acela eu ; dup ă el acuma) intrînd
în salon. Se i ți pe sine Dollard pe scaunul ro titor. Labele lu i gutoase plesc ăind pe clape.
Plescăi acord abrupt.
Pat cel chel în prag înt îlni aurul reîntorcîndu-se f ără ceai acum. Plictisit dorea whisky și cidru.
Bronz lîng ă fereastră privea, bronz de departe.
Clinchet o birj ă lejeră.
320
Bloom auzi clinchet, sunet mic. A plecat. Suspin mic expirînd suspin ă Bloom asupra florilor
în nuanță tăcută albastră. Clinchenind. A plecat. Clinchet. Auzi.
— Dragostea și războiul, Ben, spuse domnul Dedalus. Dumnezeu și vremurile frumoase de
altădată.
Ochii bravi ai domni șoarei Douce nelua ți în seamă se întoarser ă de la perdelu țele ferestrei,
orbiți de lumina soarelui, S-a dus. Gînditoare (cine știe ?) orbit ă (lumina orbitoare), coborî
storul cu o coard ă lunecătoare. îl trase în jos gînd itoare (de ce-a plecat a șa repede cînd eu ?)
peste bronzul ei peste bar unde chelul a ștepta în picioare al ături de surioara de aur, nedelicios
contrast, contrast nedelicios nondelicios, verde marin încet r ăcoros pen-umbros întret ăind
adîneime de umbr ă eau de Nil.
— Bătrînul Goodwin s ăracul era la pian în noaptea aceea, le aminti p ărintele Cowley. A fost
atunci o mic ă divergență de vederi între el și marele pian.
Fusese.
— Numai gura lui se-auzea, spuse domnul Deda lus. Nici dracul nu-l mai putea opri. Era un
tip cu toane în prima faz ă cînd începea s ă bea.
— Doamne, mai țineți minte, spuse Ben gr ăsanul Dollard, întorcîndu-se de la clapele de
abia atinse. Și, la dracu', n-aveam nici eu haine de gal ă.
începură toți trei să rîdă. N-avea haine de ga. Trioul întreg rîdea. Haine de gal ă.
— Prietenul nostru Bloom s-a dovedit om de n ădejde în noaptea aia spuse domnul Dedalus.
Unde mi-e pipa, a propos ?
Rătăci îndărăt în bar dup ă pierdutul acord al pipei. Pat cel chel aduce dou ă băuturi pentru
clienți de la dejun, Richie și Poldy. Și părintele Cowley rîse iar ăși.
— Eu am salvat situa ția, Ben, cred.
— Da, tu, recunoscu Ben Dollard. îmi aduc aminte și de pantalonii ăia, strimți ai dracului. A
fost o idee str ălucită. Bob.
Părintele Cowley se înro și pînă la lobii str ălucitori purpurii ai urech ilor. El salvase situa.
Pantaloni str. Str ălucită idee.

321
21 — Ulise, voi. I
— Știam că era pe drojdie, spuse. Nevast ă-sa cînta la pian la societatea de temperan ță sîmbetele pe o
nimica toat ă și nu mai știu cine-mi vînduse pontul c ă mai face și cealaltă meserie. Mai țineți minte ? A
trebuit să luăm toată strada Holles la rînd s ă-i găsim pînă ne-a dat tipul de la Keogh num ărul. Țineți
minte ?
Ben ținea, fața lui roșie uimită.
— Doamne, da' știu și eu c-avea rochii de sear ă și chestii acolo.
Domnul Dedalus veni r ătăcitor îndărăt cu pipa în mîn ă.
— Stilul cel mai șic, Rochii de bal, Doamne și ținute de gal ă. Și el nici n-a vrut s ă primeasc ă bani.
Mai știți. Pălării fistichii și bolerouri și ciorapi lungi, cîte vrei. Mai știți ?
— Mda, aprob ă din cap domnul Dedalus. Doamna Ma-rion Bloom leap ădă rochii de toate sorturile și
modelele.
Clinchetul bîntuie în jos pe chei. Blazes sta tol ănit pe arcurile leg ănătoare.
Ficat și slănină. Cotlet și pa.teu de rinichi. Bun, domnii mei. Bun, Pat.
Doamna Marion m ă-tu-n-pisoz ă. Miros de ars de Paul de Kock. Are nume frumos.
— Cum îi zicea ca fat ă ? Fusese o frumuse țe în tinere țe. Marion… . — —*"*"* ș'–'-
— Tweedy.
— Da. mai tr ăiește el ?
— Și chiar și mai dă din picioare.
— Era fata lui…
— Fata regimentului…
— Da, bine zici. Mi-aduc aminte de babalîcul ăla de tambur major.
Domnul Dedalus frec ă un chibrit, pufni, aprinse, pufni un pf înmirezmat dup ă.
— Irlandez ă ? Nu știu, pe cuvîntul meu. E irlandez ă, Simon ?
Un bufeu mai tare, un puf ăit puternic, înmirezmat, țrosnitor.
— Mușchiul meu bucinator… Ce spui ?… cam anch ilozat… O, da, este… Molly irlandeza, frumoasa
mea. O.
Pufăi o zvîcnire dens ă și acră. • — De pe stînca Gibraltarului… tot drumul.
322
Pline de dor în adlncul umbrei oceanice, aur lîng ă maneta de bere bronz lîng ă sticla de marasehino,
îngîndu-rate amîndou ă, Mina Kennedy, Terasa Lismore nr. 4, Drumcondra cu Idolores, o regin ă,
Dolores, t ăcută.
Pat servi platouri descoperite. Leopold t ăie ficatul în felioare. Dup ă cum s-a spus mai înainte mînca
mai cu plăcere organele și măruntaiele, pipota pietroas ă, icre de morun aurii, în vreme ce Richie, de la
Collis și Ward, mînca friptur ă și rinichi, friptur ă apoi rinichi, buc ățică cu bucățică din pateu de rinichi
mînca Bloom mînca ei mîncau.
Bloom împreun ă cu Goulding, nunti ți întru tăcere; mîncau. Dejunuri princiare.
Pe Calea Burlacilor birja lejer leg ănîndu-se clinche-tea Blazes Boylan, burlac, în soare, în c ăldură,
crupa lucioas ă a iepei în trap, cu șfichiul biciu ștei, pe cauciucuri leg ănătoare ; tol ănit, pe bancheta
încălzită. Boylan, cu ner ăbdare, arz ătorîndrăzneț. Cornul, Te-mpunge ? Cornul. Te-mpunge ? Hu hu
hornul.
Peste glasurile lor Dollard atac ă clapele de bas, bubuind cu glasul peste coardele tun ătoare.
— Cînd dragostea-mi soarbe sufletul arz ător… Uruitul ca de tunet al lui Bensufletbenjamin urui spre
geamurile de sus tremur ătoare de dragoste înfiorate.
— Războiul ! R ăzboiul ! strig ă părintele Cowley. Tu e ști războinicul.
— Eu sînt, rîse Ben r ăzboinicul. M ă gîndeam la proprietarul t ău. Dragostea sau banii.
Se opri. își legăna barba uria șă, fața uriașă peste masa stîngaci neajutorat ă a trupului.
— Pe cinste, po ți să-i spargi timpanul din urechea ei, b ăiete, spuse domnul Dedalus prin aroma de
fum, cu un organ ca al t ău. j
în rîs bărbos abundent Dollard se cl ătina asupra clapelor. Sigur c ă putea.
j
— Ca să nu mai vorbim de alte membrane, ad ăugă părintele Cowley. Aici mai lent, Ben. Amoroso via
non troppo. Aici intru eu.
1 Domni șoara Kennedy servi doi domni cu halbe de bere rece. Risc ă o remarc ă. Era într-adev ăr,

spuse primul domn,
323
o vreme foarte frumoas ă. Băură bere rece. Știa ea încotro se îndrepta lordul locotenent ? Și
auzeau copitele de o țel, copitele sunînd, sunînd. Nu, n-ar fi putut s ă spună. Dar trebuie s ă scrie
în ziar. O, nu trebuie s ă se deranjeze. Nici un deranj. Flutur ă deschis în jurul ei ziarul Indepen-
dent, căutînd, lordul locotenent. Ce se deranja, spuse primul domn. O, nu, de loc. Felul în care
se uita la ea. Lordul locotenent. Aurul al ături de bronz auzeau fier o țelit.
' :::::::".: .sufletul meu arz ător N.u-mi mai pas ă de ziua de mîine or.
în sosul de ficat Bloom striv ea piure de cartofi. Dragoste și război cineva cine. Specialitatea
lui Ben Dollard. în noaptea cînd a venit la noi s ă împrumute haine de sear ă pentru concertul
acela. Pantalonii strim ți ca pielea de tob ă pe el. Jamboane muzicale. Ce-a mai rîs. Molly cînd
a plecat el. Se zvîrcolea în pat, țipa, dădea din picioare. Cu tot ce-avca el bine, mulat, la
vedere. O, Doamne. M-am udat toat ă ! O, cînd te gânde ști, femeile din raidurile din fa ță ! O,
n-am rîs a șa în viața mea ! E adev ărat, dar asta, sigur, îi d ă vocea asta adînc ă de bas. De pild ă,
eunucii. M ă-ntreb cine cînt ă. Are tușeu. Trebuie s ă fie Cowley. Sim ț muzical. î ți spune cu
ochii închi și ce notă ai bătut. Ii miroase gura, s ăracul. S-a oprit.
Domnișoara Douce, amabil ă, Lydia Douce, se înclin ă în fața suavului avocat, George Lidwell
un gentleman, tocmai intrînd. Bun ă după masa îi d ărui umeda ei, de mare doamn ă, mînă, în
strînsoarea lui ferm ă, bărbătească. După masa. Da, se întorsese și ea. La dingdongul de la cas ă
iarăși.
— Prietenii dumneavoastr ă sânt înăuntru, domrmlg Lidwell.
George Lidwell, suav, solicitat, ținea într-a lui o mîn ă de doamn ă o mînă de Lydia.
Bloom mînca fie cum s-a spus ma i înainte. Curat aici cel pu țin. Individul acela de la Burton
cu eartilagiile de la gingii la ve dere. Aici nu-i nimeni ; Goulding și cu mine. Mese curate,
flori, șervetele frumos strinse. Pat doar
324
încoace și-ncolo și el. Pat cel chel. Nu prea are nimic de f ăcut. Cel mai convenabil în to Du.
Pianul iar ăși. Cowley e. Cum -st ă la pian, face trup cu el, se-n țeleg de minune. Nu ca ăștia
care scîrțîie pe coarde, cu ochii tot pe arcu ș, parcă taie violoncelul cu fier ăstrăul, te dor din ții
cînd te uiți la ei. Cum sfor ăi* sa prelung, ascu țit. în noaptea cînd eram în loj ă. Trombonul jos
sub noi suflînd ca într-o scoic ă, în antracte, un alt tip, de-al ă-turi, care- și deșuruba tubul s ă
scurgă scuipatul. Și picioarele dirijorului, pantalonii c ăzuți în vine, diformi, și cum mai
zvîcneau și tremurau. Bine fac c ă le ascund.
Clinchet de birje lejer ă lejer clinchetind.
Numai harpa. Lumina frumoas ă în aur lic ărind mocnit. O fat ă cînta. O p ăpușă. Sosul e într-
adevăr bun, princiar. Corabia ta de aur. Erin. Harpa care-o dat ă sau de dou ă ori. Mîini reci.
Ben Howth rododendronii. Noi sîntem harpe pentru ele. Eu. El. B ătrîni. Tineri.
— O, eu nu mai pot, m ăi omule, spuse domnul Deda-lus, timid, neînlargul lui.
Energic.
— Haide, ce dracu', mirii Ben Dollard. D ă-i drumul pe buc ățele.
— M'appari Simon, spuse p ărintele Cowley.
Păși pe scenă, cîțiva pași, grav, înalt în dezn ădejdea lui, cu bra țele-i lungi desf ăcute. Răgușit
mărul din gîtle-jul s ău tremura hîrîind încet. încet cînta c ătre un loc întunecos pe malul m ării
acolo : Un ultim. adio. Un promontoriu, o corabie, o-pînz ă pe valuri. Adio. O fat ă frumoasă
voalul ei fluturînd în vînt peste limba aceea de p ămînt, vîntul dîndu-i ocol.
Cowley cînta :
— M'appari tutt'amor : 11 mio sguardo Vincontr…
Ea flutura, neauzindu-l pe Cowley, v ălul ei către unul acuma plecînd, unul scump inimii ei,
către vînt și iubire, c ătre pînză grăbindu-se tot mai depa rte, întoarce-te.
— Dă-i-nainte, Simon.
— Ei, zilele cînd d ănțuiam eu s-au dus, Ben… Bine… Domnul Dedalus î și lăsă pipa să se

odihneasc ă alături
de diapazon, și, așezîndu-se, mîngîie clapele ascult ătoare.
325
— Nu, Simon, se întoarse spre el p ărintele Cowley. Cînt ă-l în gama original ă. Un singur
bemol.
Ascultătoare, clapele urcar ă mai sus, m ărturisiră, se stinser ă, se confesar ă, confuze. P ărintele
Cowley p ăși pe scenă.
— Haide, Simon, te acompaniez eu, spuse. Scoal ă-ter Pe lîng ă bomboanele de ananas la
Graham Lemon, pe
lîngă Elefant, firma Elvery, birja trecea lejer ă. Friptura, rinichii, fica tul, pureul la masa
princiară ședeau acum prin ții Bloom și Goulding. Prin ți la masa lor în ălțară și închinar ă
whisky Power și cidru.
Cea mai frumoas ă arie pentru tenor care s-a compus' vreodat ă, spuse Richie ; Sonnambula. îl
auzise pe Joe Maas cîntînd-o într-o sear ă O, și M'Guckin. Da. în felul s ău. Stil băiat de cor.
Dar Maas era asul. Asulmaas. M ă rog, chiar și tenor liric dac ă vrei. N-am s ă-l uit niciodat ă.
Niciodată.
Cu tandre țe aplecîndu-se peste sl ănina fără ficat Bloom v ăzu trăsăturile încruntate încordîndu-
se. DurSrea de șale. Ochi lucios ca la boala lui Bright. E și el pe program. Trebuie, s ă
plătească dacă a jucat pîn ă acuma. Pilulele astea, pîine pisat ă, și mai și costă o guinee cutia.
Cel mult o mai pune la loc ni țel. Și mai și cîntă Jos printre cei mor ți. Se potrive ște. Pateu de
rinichi. Ofrande dulci pentru cea dulce. Nu pr ea are ce profita. Cel mai convenabil din. Exact
așa cum îl știu. Whisky Power. Preten țios la băutură. Dacă i se pare ceva în pahar, pe loc îl
schimbă — pe cel de ap ă. Și mai și ciupește chibriturile de pe tejghea, s ă facă economie. Și pe
urmă aruncă o liră pe fleacuri. Și cînd îi ceri n-are o para. Cînd e b ăut refuză să-și plătească
partea. Curio și oamenii ăștia.
Niciodată n-avea să uite Richie seara aceea. Cît o tr ăi; niciodat ă. La galerie, la Teatrul Regal,
ăl vechi cu micul Peake. Și cînd răsună prima not ă.
Vorbele murir ă pe buzele lui Richie.
Acuma scoate una gogonat ă. Asta poate s ă-ți cînte o rapsodie despre orice, dracului. Crede
singur în minciunile lui. Ch iar. Un mincinos de clas ă. Dar îți trebuie o memorie grozav ă
pentru așa ceva.
326
— Ce arie e asta ? întreb ă Leopold Bloom:
— Totu-i pierdut acum.
Richie își rotunji buzele. O not ă gravă, de început, murmur de fee irlandez ă — totul. Un sturz.
Mierlă. Suflarea lui, dulce ca de pas ăre, dinți frumoși — e și mîndru de ei, fluid ă, pe ton
plîngăreț. — I Pierdut. Sunet amplu. Dou ă note-ntr-una singur ă aici. Mierla pe care-am auzit-
o în valea m ăceșilor. Mi-a preluat temele, le întoarce, le preschimb ă. O nouă chemare se
pierde în toate cele vechi» Focul. Ce dulce r ăspunsul. Cum se face asta ? Totu-i pierdut acum.
Fluiera ap ăsat de triste țe. Prăbușit, pre-dîndu-se, pierdut.
— Frumoas ă arie, spuse Bloom pierdutul Leopold. O știu bine.
Niciodată în viața lui Richie Goulding nu.'
Și el o știe bine. Sau simte. Tot cu gîndul la fiic ă-sa: înțelept copilul care- și știe tatăl, cum
spunea Dedalus. Eu ?
Bloom vedea privind dintr-o parte peste farfuria sa f ără ficat. Fața a tot ceea ce e pierdut.
Petrecărețul Richie de odinioar ă. I s-au învechit glumele acum. Mai mi șcă din urechi. Cu
inelul de la șervete prins la ochi. Acuma-l trimite pe fiu-s ău cu scrisorile cu care cer șește
pomane.' Walter încruci șatul cu da domnule, a șa am făcut domnule. Nu te-a ș deranja dar vezi
că așteptam niște bani. Scuze.
Pianul iar ăși. Suna mai bine acum decît ultima dat ă cînd l-am mai auzit. L-au acordat

probabil. Iar s-a oprit.
Dollard și Cowley înc ă-l mai presau pe ezitantul eînt ă-reț să-i dea drumul.
— Hai, Simon.
:— Aceea, Simon.
— Doamnelor și domnilor sînt profund emo ționat de amabilele dumneavoastr ă solicitări.
— Cu aceea, Simon.
— Bani n-am, dar dac ă ați vrea să-mi acorda ți atenția dumneavoastr ă am să mă străduiesc să
vă cînt despre o inim ă apăsată de jale.
Lîngă clopotul cu sandviciuri, la ad ăpostul umbrei, Lydia cu bronzul și roza ei, cu gra ția unei
doamne mari,
327
acorda șt refuza ; ca într-o r ăcoroasă glaucă eau de NU Mina spre halbe dou ă cocul ei înalt de
aur.
Arpegiile ca de harp ă ale preludiului se încheiar ă. Un acord sus ținut, în așteptare născu înspre
înalt vocea :
— Cînd am v ăzut întîi acel chip adorat. Richie se întoarse cu tot trupul într-acolo.
— Vocea lui Si Dedalus, spuse el.
înfiorați pînă-n creștet, cu obrajii aprin și de văpaie,' ascultau sim țind fluidul acela adorat
fluent peste pielea m ădularele inima omeneasc ă sufletul. înfiorîndu-le șira spinării. Bloom îi
făcu semn lui Pat, Pat cel chel es te un chelner ta re de urechi, s ă întredeschid ă ușa barului. U șa
hainului. A șa. Ajunge. Pat chelner chel a șteptînd lîng ă mese, aștepta, așteptînd să audă, căci
era tare de auz lîng ă ușa.
— Durerea de la mine p ărea să se îndepărteze.
Prin aerul t ăcut o voce cînta pentru ei, re ținută, nici ca ploaia, nici ca frunzele în murmur,
asemenea nici cu vocea coardelor a trestiilor sau a cum-le-zice duleimer, eimbal, mîngîindu-le
urechile tăcute cu cuvinte, inhnile t ăcute ale lor fiec ăruia cu vie țile lor amintite. Le f ăcea bine,
bine să audă ; durerea de la fiecare din ei p ărea de la amîndoi s ă se îndepărteze cînd întîi o
auziră. Cînd întîi v ăzură, pierdutul Richie, Poldy, îndurarea frumuse ții, axizind-o de la o
făptură la care n-ar fi a șteptat-o cîtu și de puțin, de la cel dintîi cuvî nt de îndurare blînd în
iubire adesea în iubire cuvînt.
Iubirea e cea care cînt ă acum ; vechiul cîntec dul ce al iubirii. Bloom tr ăgea încet laoparte
elasticul care înconjura pachetul. Vechiul cîntec dulce al iubirii sonnez întru aur. Bloom î și
petrecu elasticul pe dup ă patru degete, îl întinse, îl destinse și și-l înfășură pe după degetele
sale tulburate de dou ă ori, de patru ori, în octav ă, strîngîndu-le la re.
_
— Plin de speran ță și cuprins de încîntare…
Tenorii au la femei cu gr ămada. Le face vocea mai
amplă. Le-arunc ă flori la picioare, cînd ne-ntîlnim ? Am
amețit de cap. Clinchete încîntate. El nu cînt ă pentru
nea husă. Te amețește pur și simplu. Parfumat ă pentru
el. Soția ta ce parfum ? Vreau și eu să știu, ClincBet.
328
Stop. Bate. înc ă o privire în oglind ă înainte de a r ăspunde la u șă. Holul. Ia te uit ă ! Ce mai faci
? Eu fac bine. Acolo ? Ce ? Sau ? Bo mboane aromate, dragele pentru s ărut, în poșeta ei. Da ?
Manile întinse ca s ă-i simtă opulentele ei.
Vai ! Vocea ca, suspinînd, se schimb ă : puternic ă, plină, scînteietoare, mîndr ă.
— Dar vai, n-a fost decît un vis..".
Mai are înc ă o voce splendid ă. Aerul de Cork e mai blînd și pe urmă și accentul ăsta al lor.
Prostul ! Ar fi putut s ă facă la bani cu gr ămada. Dar nu cînt ă cuvintele cum trebuie. A omorît-
o pe nevast ă-sa ; acuma cînt ă. Dar greu de spus. Numai ei doi ar putea. Dac ă nu clacheaz ă
acum. Mai poate înc ă s-o ia la trap de ochii lumii. Cînt ă și cu mîinile și cu picioarele. B ăutura.

Nervii încorda ți la culme. Trebuie s ă te abții de la băutură ca să poți să cînți. Supa lui Jenny.
Kind : bulion, ceap ă, ouă crude, o litr ă de frișca. Pentru zei țele frumoase și melodioase.
Izvora tandre țe : lent izvorind, umflî ndu-se. Acum vibra deplin ă. Așa e bine. Ha, d ăruie !
Cuprinde ! Vibrînd, înc ă vibrînd, un tremur pulsînd superb deodat ă ca o coloan ă dreaptă.
Cuvintele ? Muzica ? Nu ; ceea ce e dincolo de ele.
Bloom înl ănțuia, descătușa, inoda, deznoda.
Bloom. Un flux de cald ă revărsată tăinuire învolbu-rîndu-se mu stind umflîndu-se, fluent ă în
fluxul muzicii, în muzic ă, în dorință, întunecos lipicioas ă fluiditate, invadînd. Cuprinzînd-o
copleșind-o strivind-o suind- o. Peste. Pori dilata ți dilatîndu-se. Sus. Bucurie sim țind caldă
sim. Pe. Rev ărsînd vîscoase cli pocind mustoase. Rev ărsare, izbucnire, fluiditate, mustire a
bucuriei, covîr șind-o acoperind-o. Acuma ! Limbajul iubirii. — …rază de speran ță…
Iradiind Lydia pentru Lidwell chicotit ascu țit abia auzit ca o doamn ă muza desc ătușînd
chicotind o raz ă de speran ță.
Martha e. Coinciden ță. Tocmai voiam s ă-i scriu. Aria lui Lionel. Ce nume frumos ai. Nu pot
să-ți scriu acum. Prime ște micul meu cad. S-o iau pe coarda ei sensibil ă și pe coarda ei
sunătoare. Ea e o. Am spus eu c ă ești un rău. Și totuși, numele : Martha. Ce ciudat. Asta-i.
""329
Vocea lui Lionel reveni, mai slab ă dar neslăbindu-și chemarea. Cînta iar ăși pentru Richie
Poldy Lydia Lidwell cînta de asemenea pentru Pat cu gura c ăscată urechea a șteptînd, să
servească. Cum a v ăzut întîi acel chip adorat, cum durerea p ărea de la el s ă se îndepărteze,
cum privirea trupul cuvîntul îl în cîntau pe el Gould Lidwell îi cî știgau inima și a lui Pat
Bloom.
Aș fi vrut să-l văd la față, totuși. Ar explica mai bine. De ce frizerul de la Drago se uita
totdeauna la fa ța mea cînd eu vorbeam cu fa ța lui în oglind ă. Dar îl aud mai bine aici decît în
bar chiar dac ă mai departe.
— Și fiecare privire de gra ție plină..:
Seara dintîi cînd am v ăzut-o întîi la Mat Dillon în Terenure. Galben, cu dantel ă neagră purta.
Jocul cu scaunele dup ă ce am făcut muzic ă. Noi doi ultimii. Soarta. Dup ă ea. Soarta. în roat ă,
în roată, încet. O roat ă mai repede. Noi doi. To ți se uitau. Stop. Ea s-a a șezat. Toți cei elimi-
nați se uitau. Cu buzele rîzînd. Genunchii galbeni.
— îmi incinta ochii…
Ea cîntînd. A șteptînd cînta. Ii întorceam foile. Vocea ei plin ă și parfumul ce parfum so ția ta
tufele de liliac. Sînii i-i vedeam, am îndoi, plini, gîtul vibrmd. Cînd am v ăzut-o întîi. Mi-a
mulțumit. De ce ea pe mine ? Soarta. Ochi spanioli. Sub un p ăr singuri în patio la ceasul
acesta în vechiul Madrid o parte în umbr ă Dolorosa, ca doamn ă §, durerilor. Spre mine.
Ispititoarei Oh, ademenitoare.
— Marlha ! Ah, Martha !
Lăsîndu-și la o parte cu totul la ngoarea romantica, Lionel î și striga acum suferin ța, în strigăt
de pasiune dominant ă către iubire, s ă se înoarc ă și cu tot mai adînci, și cu încă mai ample
acorduri de armonie. în strig ăt, dinspre Lionel despre îndep ărtată singurătate ca ea s ă afle, ca
Martha să trebuiasc ă să simtă. Căci numai pe ea o a ștepta el. Unde ? Aici acolo caut ă acolo
aici toți să caute să încerce. Unde, Oriunde.
— Vi-ino o, tu pierdut ă !' , Vi-ino o, tu scumpa mea !
330
Singuri. O singur ă iubire. O singur ă speranță, O singur ă mîngîiere mie. Martha, not ă admcă
din piept, reîn-toarce-te.
— Vino !
Se avîntă, o pasăre, își suspendă zborul, un strig ăt grăbit, pur, avîntîndu-se glob de argint
țîșnind senin, suplu prinzînd avînt, sus ținînd, să vină să nu-l ții prea mult o lung ă suflare el
suflînd via ță lungă, avîntîndu-se în îna lt în splendoare str ălucitoare, înfl ăcărat, încoronat înalt
în scînteierea simbolic ă, înaltă a sinului eteric, înalt, din înalta ampla iradiere de pretutindeni

întru totul avîntîndu-se, de jur împrej urul în jurul totului, întru nesfîr-
șitanesfîrșireafărăsfîrșitului…
— La mine… Siopold !
S-a .consumat.
Vino. Frumos cîntat. To ți bătură din palme. Ar trebui și ea. Să vină. La mine, la el, la ea, și tu,
la mine, la noi.
— Bravo ! Clapclap. Mare om, Simon. Clappyc lapelap. Bis ! Clapclip clap. Ca un clopot.
Bravo, Simon ! Claclop^ clap. Bis bicl ap, spuneau, strigau, clapclapau to ți, Ben Dolliard,
Lydia Douce, George Lidwell, Pat, Mina. doi domni cu dou ă halbe. Cowley, primul
domn cu hal și bronzul domni șoarei Douce și aurul domni șoarei Mina.
Pantofii coche ți galbeni ai lui Blazes Boylan scîr țîiseră pe dușumeaua barului, s-a spus
înainte. Clinchet pe ling ă monumentele lui John Gr ay, Horatio cu-o-o-singur ă-toartă Nelson,
reverendul p ărinte Theobald Matttiew, leg ănîn-du-se lejer cum s-a spus chiar pu țin mai
înainte. în trap, în c ăldură, cald așezat, Cloche. Sonnez la. Cloche. Sorniez la. Iapa urca mai
încet dealul de la Rotunda, pia ța Rutland. Prea încet pentru Boylan, înfl ăcăratul Boylan,
nerăbdă-, torul Boylan, trop ăia iapa.
Un ultim ecou al acordurilor lui Cowley se în chise în sine, muri în aerul acum mai bogat.
Și Richie Goulding î și bău whiskyul Power și Bloom cidrul s ău și-l bău, Lidwell berea sa
Guinness, al doilea domn spuse c ă aveau sa se mai împ ărtășească din două halbe dac ă ea nu
se supăra. Domni șoara Kennedy surise
331
r
afectată, servind, buze de coral, pe cel dintâi , pe cel de al doilea. Nu se sup ăra.
— Șapte zile la gros, spus e Ben Dollard, cu pîine și apă. Atunci ai s ă cînți, Simon, ca un sturz
domesticit.
Lionel Simon, solist, rîse. P ărintele Bob Cowley plac ă un acord. Minna Kennedy servi. Al
doilea domn pl ăti. Tom Kernan intr ă dezinvolt ; Lydia admirat ă admira, îns ă Bloom cînta
muțește. Admirând. .
Riehie, admirînd perora despre vocea glorioas ă a omului ăsta. își aducea aminte de o noapte
de demult de demult. N-avea s ă uite niciodat ă noaptea aceea. Și a cîntat Rangul și faima te-au
ispitit; La Ned Lambert fusese. Doamne Dumnezeule nu mai auzise în via ța lui note ca acelea
niciodată atunci femeie fals ă să ne despărțim așa de limpezi Doamne niciodat ă nu mai căci
dragostea nu mai tr ăiește o voce nemaipomenit ă întreabă-l pe Lambert î ți spune și el.
ș* Goulding, o ro șeață luptîndu-i-se în palida sa îi s punea domnului Bloom despre noaptea
cînd el, Richie, îl auzise pe el, Si la Ned Lambert, Dedalus, acas ă cîntînd Rangul și faima.
El, domnul Bloom, asculta în timp ce el, Rich ie Goulding, îi povestea lui, domnului Bloom,
despre noaptea cînd el, Richie, îl auzi se pe el, Si Dedalus, cîntînd Rangul și faima la el, Ned
Lambert, acas ă.
Cumnați : rude. Nu ne vorbim niciodat ă cînd ne întîl-nim. Cînd al ăuta e crăpată. 11 trateaz ă
cu dispreț. Vezi. îl admir ă cu atît mai mult. în nop țile cînd cînta Si. Vocea omeneasc ă : două
coarde mici m ătăsoase. Minunate, mai mult decît orice altceva.
Vocea aceea era o pur ă lamentație. Mai calm ă acum. Cînd e t ăcere simți asculți. Vibrații.
Acum aerul t ăcut.
Bloom își desfăcu mîinile încruci șate și cu degete moi trase de cercul sub țire de elastic.
Trăgea, ciupea. Zumz ăia, zbîrnîia. în timp ce Goulding vorbe a despre vocea de concert a lui
Barraclough, în timp ce Tom Kernan revenind la un aranjament retrospectiv vorbea c ătre

părintele Cowley ascultîndu-l, care improviza ceva și dădea din cap în timp ce cînta. în timp
ce marele Big Ben Dollard
332
vorbea cu Simon Dedalus £prinzîndu- și acum, care îl aproba din cap fumînd, care
fuma.
Tu pierdut ă. Toate cîn-tecele pe tema asta. Și mai mult î și întindea Bloom elasticul s ău. Pare
crud. îi face pe oameni s ă înceapă să țină unii la alții : îi ademene ște. Pe urm ă-i desparte.
Moarte. Exploz. Le d ă la cap. Duce țivă-ladracudeaici. Via ța omului. Dignam. Uf, șobolanul
ăla cum își .mai tremura coada ! Cinci șilingi am dat. Corpus paradisum. A crăpat ca
floricelele de porumb copt : burt ă ca de cîine otr ăvit. S-a dus. Și ei cîntă. L-au uitat. Și eu. Și
într-o zi și ea cu. O las ă : se plictise ște. Atunci sufer ă. Se smiorc ăie. Ochii ei mari spanioli
rotunzi pierdu ți în gol. Și părul ei buclat învolburat ondula t înfoiat ne piepte ; at.
Dar prea mult fericit te și plictisești. întindea elasticul mai mult și mai mult. Nu e ști fericit în ?
Zbang. Plesni. . . Clinchet în strada Dorset.
Domnișoara Douce î și retrase bra țul ei de satin, cu. repro ș, încîntată.
— Nu mai fi a șa îndrăzneț, spuse ea, pîn ă nu ne cunoa ștem mai bine.
;
George Lidwell îi spunea c ă e sincer, cu adev ărat ; însă ea nu credea.
Primul domn îi spuse Minei c ă așa era. Ea îl întreb ă ce era așa. Și al doilea cu halba îi spuse
tot așa. Că așa ei'a.
Domnișoara Douce, domni șoara Lydia nu credeau : domni șoara Kennedy Mina nu credea ;
George Lidwell, nu ; domni șoara Dou nu credea ; primul, primul : domn cu halba : s ă crezi,
nu, nu ; nu credea ; domni șoara Kenn ; Lydlydiawe.il : halba.
Mai bine s ă-i scriu de aici. Tocurile la oficiul po ștal sînt mîncate toate și îndoite.
Pat cel chel la un semn se trase mai aproape. Un toc și cerneală. Se duse. O sug ătoare. Se
duse. O sug ătoare să usuce. Auzise, surdul Pat.
— Da, spunea domnul Bloom tr ăgînd de firul sub țire de catgut acum încol ăcit. Sigur.
Cîteva rînduri ajung, Darul meu. Toat ă muzica asta italian ă cu înfloriturile ei e a șa. Cine-a
compus asta ? Cînd știi numele în țelegi mai
333
bine. îei o hîrtie de scrisori, un plic ; non șalant. E atîta de caracteristic ă.
— Cel mai grozav num ăr din toată opera, spuse Goul-
ding.
— Este într-adev ăr, spuse Bloom.
Numere, asta e. Toat ă muzica dac ă stai să te gîndești. Doi înmul țit cu doi împ ărțit la doi face
de două ori unu. Vibra ții : astea sînt acordur ile. Unu plus doi plus șase fac șapte. Faci tot ce
vrei cu cifrele dac ă știi să le jonglezi. Oricînd consta ți că asta e egal cu astalalt ă, simetrie sub
zidul cimitirului. Nici nu vede c ă sînt în doliu. Egoist : numai la binele lui. Muzematematic ă.
Și mai crezi c ă asculți ceva eretic. Dar închipuie ște-ți că ai spune a șa : Martha de șapte ori
nouă minus ies face trei șeci și cinci de mii. Ar suna plat. Sunetele fac totul.
De exemplu, ce eînt ă el acum la pian. Improvizeaz ă.
Ăr putea fi tot ce vrei pîn ă auzi cuvintele. Trebuie s ă
asculți atent. Tare. începe foarte bine : pe urm ă auzi
acordurile pu țin disonante ; te sim ți puțin dezorientat.
Se încurcă prin saci, peste butoaie, trece peste garduri
de sîrmă. ca o curs ă de obstacole. Și ritmul dă tonul. E-n
funcție și de dispozi ția în care e ști. Dar e totu și ceva
frumos de ascultat. Decît cînd fac game în sus și în jos,
școlărițele care exerseaz ă. Două laolaltă vecinii de al ături.
Ar trebui s ă se inventeze piane mute pentru a șa ceva.
Blumenlied asta i l-am cump ărat eu. Numele. îl cînta

încet, o fat ă, în seara cînd m-am întors acas ă, fata. Ușa
grajdurilor de ling ă strada Cecilia. Milly n-are gust.
Curios pentru c ă noi amîndoi adic ă.
Pat cel chel, surd, aduse o foaie de sug ătoare, cerneal ă. Pat puse pe mas ă odată cu cerneala
tocul foaia de sug ătoare. Pat lu ă tava farfuria cu țitul furculi ța. Pat se duse cu ele.
E singura limb ă care spune ceva, îi spunea domnul De dalus lui Ben. îi auzise cînd era și el
băiat tînăr la Ringabella, Crosshav en, Ringabella, cîntîndu- și barcarolele lor. Portul
Queenstown plin de vase italiene. Plim-bîndu-se, știi, Ben, pe clar de lun ă, cu pălăriile alea
ale lor care te d ărîmă. Unindu- și vocile. Doamne, ce muzic ă,
334
Ben. Am auzit-o de mic copil. Peste golf la Ringabella,' colind de clar de lun ă.
Cu pipa acr ă la o parte î și puse un scut din min ă pe lingă buzele lui care unduiau o chemare
noptatecă de clar de lun ă, limpede de aproape, o chemare de departe, r ăspunzîndu-i.
în jos pe coloana ziarului Freeman împăturit pe lung aluneca ochiul cel ălalt al lui Bloom,
căutînd unde-am v ăzut eu. Callan, Coleman, Dignam Patric k. Hei-ho ! Hei-ho ! Fawcett. Aha
! Tocmai, m ă uitam…
Sper că nu se uită încoa', e viclean ca un șobolan." î și ținea în sus Freeman-ul încă nedesfăcut.
Nu văd acuma. S ă țin minte s ă scriu cu s-uri grece ști. Bloom muie în cerneal ă, Bloom mur :
stimate domn. Dragul de Henry scria : Drag ă Mady. Am primit scris ta și fio. La dracu', unde-
am pus ? în vreun buz sau altul. Absol impos. Subliniaz ă impos. Să-ți scriu ast ăzi.
Ce plictiseal ă și asta. Plictisit Bloom b ătea ușor darabana cu degete de stau și eu și mă gîndesc
pe sugativa pe care i-o adusese Pat.
Mai departe. Știi ce vreau s ă spun. Nu, s ă schimb aici spui. Prime ște micul meu cad aici
alăturat. Nu-i cere r ăsp. Stai ni țel. Cinci la Dig. Vreo doi aici. Un penny pentru pesc ăruși.
Vine Profetul Ilie. Șapte la Davy Byrne. Face cam opt. S ă zicem jum ătate de coroan ă.
Modestul meu mic cad : mandat post restant doi șilingi și șase. Scrie-mi mult de tot. M ă
disprețuiești. Clinchet, ai ? A șa de tulburat. De ce spui c ă sînt rău ? Ești și tu rea ? O, Mairy
și-a pierdut acul cu care- și ținea. La revedere pe azi. Da, da, î ți spun eu. Vreau. S ă țin lucrurile
în mișcare. Să-mi spui și în celălalt fel. Glumea asta a scris ea. R ăbdările mele. S ă țin lucrurile
în mișcare. Trebuie s ă crezi. Cel cu halba. Este. Este. Adev ărat.
Fac rău că-i scriu ? So ții nu. Așa-i în căsătorie, nevestele. Pentru c ă eu sînt departe de. S ă
zicem. Dai" cum ? Ea trebuie. R ămîi tînăr. Dac-ar afla ea : Cartona șul din pălărie. Nu, nu-i
spun tot. Sufer ă inutil. Dac ă ele nu văd. Femeie. Ce-i bun pentru xma, nu-i bun pentru alta.
335
O birjă, numărul trei sute dou ăzeci și patru, vizitiu Barton James, domiciliat bulevardul
Armoniei nr. 1, Donnybrook, în care ședea un client, un tîn ăr domn, elegant îmbr ăcat într-un
costum albastru de serj executat de George Robert Mesias, croitorie și lenjerie, cheiul Eden
nr. 5, și purtând o p ălărie de paie foarte șic, cumpărată de la John Plasto, strada Great
Brunswick nr. 1, p ălăriei*. Ei, ce ? Acesta-i clinchetul care aluneca clinche-tind. Pe ling ă
măcelăria Dlugacz lucitoarele antene dinspre Agendath trecea în trap o iap ă cu crupa
frumoasă.
— Răspunzi la un anun ț ? îl întrebar ă pe Bloom ochii aten ți ai lui Rkhie.
— Da. spuse domnul Bloom. Un voiajor comercial. Nu iese mare lucru, cred.
Bloom mur : cele mai bune referin țe. Dar Henry scria : are s ă mă excite. Știi și tu acuma. In
grabă. Henry. E grecesc. Mai bine s ă adaug un post scriptum. Ce cînt ă oare acuma ?
Improvizeaz ă un intermezzo. P.S. Ram tam tam. Cum ai s ă mă cam. Pedepse ști ? Fusta înf
oiată legă-nîndu-se, cind bate c ovorul. Spune-mi vreau s ă. Știu. Cu i la sfîr șit. 'Sigur dac ă n-aș
fi n-aș întreba. La la la ri. Aici se pierde în minor. De ce e tonul minor trist ? Semn H. Le
place o încheiere trist ă. P.P.S. la la la ri. Sînt a șa trist azi. La zi. Atît de singur. Di.
Puse repede sug ătoarea de la Pat. Plic. Adresa. C ă adică o copiez din ziar. Murmurînd :

domnilor Callan, Coleman și Co. Henry scrise :
Domnișoarei Martha Clifford post restan t aleea Dolphm's bara Dublin.
Sugativa pe partea cealalt ă să nu vadă, Așa. Ce idee cu nuvelele premiate. Ceva cu un detectiv
care citea de pe sugativ ă. Plata o guinee pe coloan ă. Matcham adesea se gînde ște la
vrăjitoarea rîzînd în hohote. S ărmana doamn ă Purefoy. K.K. : caca.
Prea poetic ă chestia cu trist la urm ă. Muzica e de vin ă. Muzica face farmece spunea și
Shakespeare. Citate
336
pentru fiecare zi tot anul. A fi sau a nu fi. în țelepciune cît stai și aștepți.
în grădina de trandafiri de la Gerard pe aleea Penelor se plimb ă el, părul lui roșcat încărunțit.
O viață are o. Un trup. F ă ceva. Dar f ă ceva.
Oricum, eu am f ăcut. Timbre. Posta e mai jos încolo. S ă plec acum. Destul. Le-am promis c ă
la Barney Ker-nan. Nu-mi place treaba asta. Cas ă a tristeții. Să plec. Pat ! N-aude. Surd ca o
bute.
Trăsura trebuie s ă fi ajuns aproape. S ă spun ceva. S ă spun ceva. Pat ! N-aude. Aranjeaz ă
șervetele alea. Mult drum face și el aici pe loc într-o zi. S ă-i pictezi o fa ță pe dos și atunci el ar
fi doi. Dac-ar mai cînta ei ceva. M-ar face's ă mă gîndesc la altele.
Chelul Pat acum plictisit aranja șervetele. Pat este un chelner f udul de urechi. Pat este un
chelner care a șteaptă în timp ce tu a ștepți. Hi hi hi hi hi. A șteaptă comanda și tu stai și aștepți.
în timp ce-a ștepți dacă aștepți el stă și-așteaptă în timp ce tu stai și-aștepți. Hi fii hi hi hi. Ho.
Așteaptă ce-aștepți.
Douce acuma. Douce Lydia. Bronz și roz.
A avut o vreme superb ă, absolut superb ă. Și uite ce scoic ă frumoasă și-a adus.
La capătul barului c ătre el îi duse u șoară scoica țepoasă unduioas ă, ca el, George Lidwell,
avocat, să audă și el acolo.
— Ascult ă ! îl îndemn ă ea?
Pe sub cuvintele calde de gin ale lui Tom Keman acompaniatorul împletea muzic ă înceată.
Fapt autentic. Cum și-a pierdut vocea Walter Bapty. Da, domnule, so țul l-a apucat de gît.
Tîlharule, zice. N-ai să mai cînți tu cîntece de dragoste. Da, așa a făcut, domnu' Tom. Bob
Cowley împletea. Tenorii au fem. Cowley se l ăsă pe spate în scaunul s ău.
A, auzea acuma, dac ă i-o ținea ea la ureche. Auzi ! Auzea. Minunat Și-o ridică la propria ei
ureche și prin
337
_
aurul filtrat blond palid în contrast aluneca sunetul. S ă audă.
Tap.
Bloom prin u șa barului vedea o scoic ă ridicată la urechile lor. Auzea și el mai slab decît
auzeau ei, fiecare pentru ea singur ă, pe urmă fiecare pentru cel ălalt, auzind plesc ăitul
valurilor, sonor, un muget t ăcut.
Bronz ling ă un aur obosit, de aproape, de departe, ele ascultau.
Și urechea ei e o scoic ă, lobul care se isc ă acolo. A fost la mare. Fr umoasele fete de pe plaj ă.
Piela bronzat ă pe viu. Ar fi trebuit s ă-și dea cu crem ă întîi și apoi să se bronzeze. Pîine pr ăjită
cu unt. O și loțiunea aia, s ă nu uit. De febr ă i-a ieșit lingă buze. Te-ai ame țit de cap. P ărul
strîns în cozi suprapuse ; scoic ă prinsă în ierburi de mare. De ce- și ascund urechile în p ărul de
iarbă de mare ? Și turcoaicele gura, de ce ? Ochii ei pe deasupra v ălului, iașmac. Să-ți găsești
drumul spre în ăuntru. O pe șteră. Intrarea interzis ă decît cu treburi.
Marea își închipuie ei c ă aud. Cîntînd. Muget. Sîngele e. Be ție a cufund ării în ureche uneori.
Oricum, e o mare. Corpuscule insulare.
Minunat într-adev ăr. Atît de distinct. Iar. George Lidwell îi ținea murmurul în urechi, auzind ;
apoi o lăsa, deoparte, încet.
— Ce spun valurile astea s ălbatice ? o întreb ă el, zîmbi. 'șșșș ,

Fermecătoare, surîzînd ca marea și nerăspunzîndu-i Lydia spre Lidwell suri se. \ Tap.
…
,, J Pe ling ă Larry O'Rourke, pe ling ă Larry, îndr ăznețul Larry O, Boylan se leg ăna și Boylan
cîrmea.
De la scoica abandonat ă Mina alunec ă spre halba înc ă în așteptare. Nu nu era chiar atît de
însingurat ă, cu maliție capul domni șoarei Douce îi comunic ă domnului Lidwell. Plimb ări pe
clar de lun ă la malul m ării. Nu, nu singur ă. Și ea răspunse nobil ă : cu un domn prieten.
338
Degetele sc ăpărătoare ale lui Bob Cowley cîntau iar ăși pe clapele de sus. Proprietarul are
prioritate. înc ă puțin timp. John Lunganul, Big Ben. U șor cînta o m ăsură de dans u șoară
strălucitoare cu clinchet pentru doamne dansînd, mali țioase și surîzătoare, și pentru galan ții
lor domni prieteni. Unu : unu, unu, unu ; doi, unu, trei, patru.'
Mare, vînt, frunze, tunet, ape, glasuri mugind, tîrgul de vite, coco și, găinile nu cînt ă ca
cocoșul, șerpii șșșșuieră.' E muzic ă pretutindeni. U șa la Ruttledge ; ii scîr țîind. Nu,' asta-i
zgomot. Menuetul din Don Giovanni, asta cîntă acum. Rochii de curte tot una și una în
camerele castelului dansînd. Mizerie. Țăranii afară. Fețe verzui înfometate care mestec ă paie.
Asta este frumosul. Uite : ui te uite uite uite ; te ui ți la noi.
Asta este bucuria, într-adev ăr, o simt. N-am scris niciodat ă asta. De ce ? N-a ș fi putut s-o scriu
niciodată.' De ce ? Bucuria mea e alt ă bucurie. Dar amîndou ă sînt bucurii. Da , bucurie trebuie
să fie. Simplul fapt c ă există muzica îți arată că ești. Deseori m ă gîndeam c ă e deprimat ă de
tot pînă cînd începea s ă fredoneze. Atunci știam.'
Valiza lui M'Coy. Nevasta mea și nevasta ta. Pisica mieunînd. Ca o m ătase sfîșiindu-se. Și
cînd vorbe ște ea ca cl ămpănitul foalelor. Ele nu reu șesc să ia intervalele ca b ărbații. Gaură, și
se pierde vocea. Umple-m ă. Sînt cald ă, întunecoas ă, deschisă. Molly în quis est homo :
Mercadante. Eu cu urechea lipit ă de zid să aud. O femeie care poate s ă-ți dea ce ți-a promis.
Birja lejer ă în trap lejer se opri. Co chetul pantof galben al co chetului Boylan ciorapii alba ștri
ca cerul cu ceasuri coborîr ă ușor pe pămînt.
O, uitați-vă, sîntem atît de. Muzic ă de camer ă. S-ar putea face un joc de cuvinte. E un anume
fel de muzic ă mă gîndeam deseori cînd ea. Asta e acustic ă. Clinchenind. Vasele goale fac cel
mai mult zgomot. Pentru c ă acustica,1' rezonanța se schimb ă după cum greutatea apei e egal ă;
cu legea apei în c ădere. Ca și rapsodiile acelea de Liszt, ^ungare, cu ochi de țigancă. Perle.
Picături, Ploaie. Plic,
i
339
plone, plane, plane, cuglu, cuglu. Hiss. Acum. Poate acum:
înainte.
Cineva bătea la o ușă, cineva lovea cu o b ătaie, el a b ătut, toc, Paul de Kock, ,cu un toc sonor superb,
cu un toc caracaracara coc. Toctoc.
Tap.
— Qui săegno. Ben, spuse p ărintele Cowley."
— Nu, Ben, se amestec ă Tom Kernan. Băiatul tuns, Vorbirea noastr ă strămoșească.
— Da, chiar, Ben, spuse domnul Deda lus. Aceia-au fost oamenii cei buni și adevărați.
— Haide, haide, se rugar ă cu toții într-un glas.'
Eu mă duc. Hai, Pat, întoarce-te. Vino. El venea, veneai nu mai ad ăsta. Spre mine. Cit ?
— Ce gam ă ? Șase diezi ?
— Fa diez major, spuse Ben Dollard.
Pintenii larg desf ăcuți ai lui Bob Cowiey se ag ăț-ară de acordurile negre adînc rezonante.
Trebuie s ă plece prin țul Bloom îi spunea prin țului Rkhie. Nu, spuse Richie. Da, trebuie. A g ăsit bani
de undeva. E pornit pe-un chef mare cu toat ă durerea lui de rinichi. Cit ? Aude v ăzînd spusa buzelor.
Un șiling și nouă. Penny și pentru tine. Uite. S ă-i dau dou ă pence bac șiș. Surd, plictisit. Dar poate
nevastă și familie cai'e-l a șteaptă, așteptîndu-l pe Pat s ă se întoai-e ă acasă. Hi hi hi hi. Surd a șteptînd
în timp ce el a șteaptă.

.Dar așteaptă. Dar escult ă. Lugugugubru. Adînc. într-o pe șteră în întunecatul miez al p ământului.
Comoara impur ă adînc împlîntat ă. Muzică densă.
' Vocea vîrstei întunecate, a nerabirii, oboseala p ămîn-tului î și făcea gravă drum apropiindu-se, și
dureroasă, venea de departe, din mun ții încețoșați, chemîndu-i pe oamenii buni și adevărați- Pe preot îl
căuta, cu el avea de vorbit o vorb ă. .. 'ș Tap.
Vocea de bas adînc a lui Ben Dollard. î și strînge toate puterile s-o spun ă. Croncănit de mla ștină
imensă fără
340
oameni, f ără lună fără femelună. Altul car ă a decăzut. Odată era cu furniz ările pentru marin ă. îmi aduc
aminte t odgoane gudronate, lanterne de pozi ție pentru nave. Faliment în valoare de zece mii de lire.
Acuma la azilul Iveagh. Camera num ărul așa și așa. Berea num ărul unu i-a f ăcut-o.
_#;-"*ș
Părintele-i acas ă. Un slujitor al falsului preot îi ureaz ă bun sosit. Intr ă. Sfîntul p ărinte. Acorduri înl ăn-
țuite, ornamentate.
îi duce-n ruin ă. Le distrug via ța. Pe urm ă le dau niște cămăruțe în care s ă-și termine zilele. Cîntec
șoptit. Cînte-cul a murit. Mori, cîine, Mori, c ățelușule, mori. Taci cu mama. Taci și dormi. C ățelușu-a
murit. Cîntecul s-a ispr ăvit.
Un glas prevenindu-i, solemn prevenindu-i, le spunea cum tîn ărul intrase în holul însingurat, le spunea
eît de solemn c ădea pasul s ău acolo, le povestea despre iatacul st ăpînit de penumbr ă, și despre preotul
în odăjdii așezîn-du-se s ă asculte spovedania.
Om cumsecade. Cam zaharisit acum. Tot crede c-are s ă cîștige la rebusul cu titluri de poeme din
Answers. Va înmînâm cinci bancnote noi de-o lir ă. Pasăre așezată și clocind într-un cuib. Cîntecul
celui din urm ă menestrel, credea el c-ar fi fost. Ce puncte puncte animal domestic. Te liniu ță re foarte
curajos marinar. Are înc ă voce frumoas ă. Nu-i înc ă eunuc, tot ce are e înc ă-al lui.
Ascultă. Bloom asculta. Richie Goulding asculta. Și lîngă ușă Pat cel surd, Pat cel chel, Pat r ăsplătit cu
bacșiș asculta.
Corzile pianului arpegiau mai lent.
Vocea remu șcării și a suferin ței venea încet, înfrumuse țată, tremurătoare. Barba penitent ă a lui Ben se
spovedea ; in nomine Domini, în numele Domnului. îngenunchea. Se b ătea cu pumnul peste piept,
spovedindu-se : mea culpa.
Latină iarăși. Asta-i ține prinși ca lațul de pasare. Preotul cu trupul comuniunii pentru femeile acelea.
Tip de la morg ă, sicriu sau stridie, corpusnomine. Unde-o mai fi șobolanul ăla acum. Cum mai rîcîia.
j.
341

Tap.
Ascultau : halbele și domnișoara Kennedy, George Lidwell, c lipind el expresiv, satin cu
bustul plin, Ker-nan, Si.
Vocea suspîn ătoare a suferin ței își susura cântecul. P ăcatele lui. De la Pa ște înjurase luînd
numele Domnului în de șert de trei ori. Tu bastard de c ățea. Și odată la vremea liturghiei se
dusese să se joace. Odat ă pe lingă cimitir trecuse el și pentru odihna mamei lui nu se rugase.
Băiat. Băiat răzvrătit.
Bronzul ascultînd lînga caneaua de bere, priv ea în gol departe. Cu tot sufletul. Ca și cum n-ar
ști că eu. Molly simte întotdeauna foarte bine cînd se uit ă cineva la ea.
Bronzul privea departe dintr-o parte. Oglind ă, acolo. A.sta e profilul ei cel mai avantajos ? Ele
știu totdeauna. B ătaie la ușă. Ultima clip ă să se mai aranjeze la oglind ă.
Toc și caracara.
La ce s-or fi gîndind ele cînd ascult ă muzică ? Cum să prinzi șerpi cu clopo ței. Seara cînd ne-a
dat Michael Gunn loja. Orchestra acordîndu- și. Șahul Persiei, lui asta-i pl ăcea cel mai mult. Ii
aducea aminte de-acas ă, dulcea lui acas ă. Și^a suflat nasul în cortin ă. Obicei din țara lui
poate. Și asta tot muzic ă e. Nu-i chiar a șa de rea cît ai fi zis la început. Sunet de corn.
Alămurile măgari răgind cu trompa ridicat ă. Contraba șii, neajutora ți, cu flancuri spintecate.
Suflătorii vaci mugind. Pianul de schis crocodil muzical cu f ălci mari. Sufl ătorii de vînt ca

Goodwin cuvîntînd.
Ce bine ar ăta ea. Era cu rochia ei șofran cu decolteu adînc, cu tot ce-i al ei la vedere.
Respirația ei întotdeauna a cui șoare mirosind la teatru cînd se aplecase s ă întrebe ceva. I-am
spus ce spunea Spinoza în cartea aceea a lui tata s ăracul. Hipnotizat ă ascultînd. Ochii a șa.
Aplecîn-du-se. Tipul de la balcon care i se uita în decolteu cu binoclul de-i ie șeau ochii din
cap. Frumuse țea muzicii
342
trebuie s-o ascul ți de două ori. Natura femeiâ- ți ajunge o privire în fug ă. Dumnezeu a f ăcut
țara și omul muzica. M ă-tu-n-pisoz ă. Filosofic Ce mai !
Toți s-au dus. To ți au căzut. La asediul de la Ross tat ăl său, la Gorey to ți frații săi au căzut.
Spre Wexford, noi sîntem b ăieții din Wexford și el ar vrea. Ultimul din numele și stirpea sa.
Și eu, ultimul din stirpea mea. Milly tîn ărul ei student. Da, poate vina mea. N-am b ăiat. Rudy.
Prea tîrziu acum. Sau dac ă nu ? Dac ă nu ? Dac ă încă ?
Nu purta ur ă nimănui.
Ura. Iubirea. Astea-s numai cuvinte. Rudy. Curînd '/oi fi b ătrîn.
**"
Big Ben vocea desfoliindu-i-se. Mare voce, spunea Richie Goulding, o ro șeață luptîndu-i-se în
palida, către Bloom, curînd b ătrîn dar cînd fusese tîn ăr.
Vine acuma cu Irlanda. Țara mea mai presus de rege: Ea ascult ă. Cui i-e fric ă să vorbeasc ă de
nouă sute patru ? E timpul s-o iau din loc. Am v ăzut destul.
— Binecuvînteaz ă-mă, părinte, striga Dollard b ăiatul cel r ăzvrătit. Binecuvînteaz ă-mă și lasă-
mă să plec. , -Tap.
Bloom se preg ătea nebinecuvîntat de plecare. S-a g ătit grozav, cu optsprezece șilingi pe
săptămînă. Sînt țipi gata cu sun ătorii. Trebuie s ă fii totdeauna atent ă și gata. Fetele astea,
frumoasele astea. Pe ling ă valurile triste ale m ării. Roman ța pentru cor de fete. Scrisorile citite
în public la tribunal despre ne respectarea promisiunii c-are s ă o îa de nevast ă cînd îi
promisese c ă are s-o ia de nevast ă. De la Pipsicum al Pisicu ței. Rxsete în sal ă. Henry. Dar eu
n-am semnat a șa ceva niciodat ă. Numele ăsta frumos al t ău.
Tot mai stins suna muzica : aria și cuvintele. Pe urm ă grăbindu-se iar. Falsul preot fo șnind
soldatul r ăsărind din sutan ă. Un căpitan al plantatorilor. To ți o știau pe dinafar ă. Fiorul pe
care și-l doresc. C ăpetenia plantatorilor.
343
Tap. Tap.
înfiorată, ea îl asculta ap lecindu-se toat ă înfiorată să asculte.
Față inexpresiv ă. încă neatinsă aș zice, sau cel mult doar mîngîiat ă. Să scrii ceva pe ea : o fil ă.
Dacă nu ce se va alege de ele ? Declin, disperare. Asta le ține tinere. Chiar se admir ă ele
singure. Vezi. S ă cînți pe ele. Suflu pe buze. Trupul unei femei alb, un flaut viu. încet s ă sufli.
Mai tare. Trei g ăuri toate femeile. La zei ță n-am văzut. Au nevoie de a șa ceva : nici prea
discret să nu fii. De asta le au el . Aur în buzunar ; arama pe fa ță. Să le privești în ochi, cîntece
fără cuvinte. Molly și flașnetarul acela. Ea a în țeles că el voia să-i spună că e maimuța
bolnavă. Sau pentru c ă seamănă atîta cu spaniola. în felul acesta pot fi în țelese și animalele.
Solomon le în țelegea. Dar al naturii.
Ca ventrilocii. Buzele mele sînt strînse. Gîndesc în stom. Ce ?
Vrei ? Tu ? Eu. Vreau. Ca. Tu.
Cu furie grea r ăgușită blestema plantatorul. Umflîn- du-se apoplectic bastard de c ățea. Un gînd
bun, băiete, să vii încoace. Un ceas e timpul ce-l mai ai de tr ăit, ultimul.
Tap. Tap;
* Fior acum. Mil ă simt ei. S ă-și șteargă o lacrimă pentru martiri. Pentru toate cele care mor,
vor să, mor să, moară. Pentru toate cele n ăscute. Sărmana doamn ă Pure-foy. Sper c ă e gata.
Pentru că pîntecele lor.
Lichidă o pupilă ca un pîntec femeiesc privea de dincolo de o perdea de gene, calm ă,

ascultînd. îi vezi adev ărata frumuse țe a ochiului cînd ea nu vorbe ște. Pe celălalt rîu. La fiecare
încet, satinat unduind val al pieptului ei (voluptuoasel e ei forme pline) o roz ă roșie încet
înălțîn-du-se, roz ă roșie se lasă. Bătăile inimii suflarea ei ; suflul care este via ță. Și micuțele
frunze ca de ferig ă îi tremurau ale p ărului ei feciorelnic.
Dar uite. Stelele str ălucitoare p ălesc. O, roz ă ! Castilia: Zorii. Ha. Li dwell. Pentru el deci nu
pentru. E-nnamorat.
344
Și eu tot așa sînt ? De aici o v ăd oricum. Dopuri scoase, b ăltoace de spum ă de bere, stive de
sticle goale.
Pe maneta de bere neted ă lucios ieșind în afar ă își lăsase lejer Lydia mîna ei limpede, gr ăsulie,
las-o în mîinile mele. Cu totul pierdut ă de milă pentru răzvrătitul. în sus, în jos, în jos, în sus ;
pe nodul lustruit (ea știe ochii lui, ochii mei, ochii ei) degetul mare și degetul treceau miloase,
treceau, treceau iar ăși și, ușor mîngîindu-l, pe urm ă aluneeînd alunecoase, încet în jos, un
baton rece ferm alb de email protuberînd prin tre degetele ei înch ipuind un inel lunec ător.
„
Cu un toc și o cară. Tap. Tap. Tap.
Eu stăpînesc aceast ă casă. Amin. Scrî șnea de furie.
Trădătorii să se legene-n ștreang.
Acordurile consim țeau. Foarte trist lucru. Dar trebuia s ă fie.
Să plec înainte de sfîr șit. Mulțumesc, a fost divin. Unde mi-e p ălăria. Trec pe ling ă ea. Ziarul
pot să-l las. Scrisoarea am. Ce-ar fi s ă fie ea ? S ă merg înainte, s ă merg, să merg. Ca și Cashel
Boylo Connoro Coylo Tisdall Maur ice Nicinuidall Farrell, s ă meeeerg.
Ei, trebuie s ă mă. Pleci ? Dampfdere. Blumstridic ă. Prin secara whiskyului albastr ă. Blum se
ridică-n picioare. Au. S ăpunul ăla-i cam lipicios acolo la spate. Trebuie c-am asudat; muzica.
Loțiunea aia, s ă țin minte. E, salut. Grozav. Cartona șul e înăuntru, da.
Pe lingă surdul Pat în prag, îr ăgînd cu urechea, Bloom trecu.
La cazarmele Geneva a murit tân ărul acela. La Passage i-au î ngropat trupul. Dolor ! O, el
Dolores ! Vocea întristatului cînt ăreț chema la dureroas ă rugăciune.
Pe lîngă roză, pe lîngă pieptul de satin, pe lîng ă mîna mîngîietoare, pe ling ă bălțile de bere, pe
lîngă sticlele goale, pe lîng ă dopurile scoase, salutînd în trecerea sa, pe lîng ă ochii și părul
feciorelnic, bronz și aur stins în umbreledemareadîne ă, mergea Bloom, blîndul Bloom, m ă
simt atît de singurul Bloom.
345
Tap. Tap. Tap.
Rugați-vă pentru el, se ruga basul lui Dollard. Voi cei care asculta ți în pace. Sufla ți o rugă,
picurați o lacrim ă, voi bărbați buni, voi oameni buni. El a fost b ăiatul răzvrătit.
Speriindu-l pe junele b ăiat de serviciu atunci tocmai tr ăgînd cu urechea junele b ăiat de
serviciu răzvrătit Bloom în holul de la Ormond auzea strig ăte și urlete de bravo, mari palme
bătînd pe spinare, ghetele lor ale tuturora trop ăind, ghetele lor în nu pentru b ăiatul de serviciu
lăsate să le lustruiasc ă nu ale băiatului. Și un cor general dezl ănțuindu-se clamînd o du șcă să
spele emo ția, îmi pare bine c ă am evitat chestia asta.
— Haide, Ben, spuse Simon Deda lus. Pe cinstea mea, niciodat ă n-ai fost mai bun.
— Tu ești cel mai bun, spuse Tomgin Kernan. Cea mai grozav ă interpretare a acestei balade,
pe sufletul și pe onoarea mea.
— Lablache, spuse p ărintele Cowley.' .,
. Ben Dollard se îndrepts ț în pas ponderos de dans spre bar, puternic îndopat cu laude și cu
totul mare și roza-ceu, pe picioarele lui greoai e, cu degetele lui umflate de gut ă scăpărînd
castagnete prin aer.
Big Benaben Dollard. Big Benben. Big Benben.
Rrr.
Și adîncmișcațitoți, Simon, trîmbi țînd compasiune prin nasul s ău de corn de cea ță, toți rîzînd,

îl scoaseră în față, pe Ben Dollard cu mult ă voioșie.
— Ești rubicond și glorios, spuse George Lidwell. Domni șoara Douce își așeză roza în
așteptare.
— Ben machree, spuse domnul Dedalus pocnind cu palma peste omoplatul gras al lui Ben.
E-n mare form ă, decît că are o grămadă de țesuturi adipoase ascunse pe f ăptura lui.
Rrrrrrsss.
— Grăsimea asta nu-i a bun ă, Simon, morm ăi Ben Dollard.
246
Richie lăuta crăpată ședea singur ; Goulding, de la Collis, Ward. Nesigur sta în a șteptare. Pat
neplătît asemenea.
Tap. Tap. Tap. Tap.
Domnișoara Mina Kennedy î și apropie buzele de urechea primului domn cu halb ă.
— Domnul Dollard, murmurar ă abia auzit buzele ei.
— Dollard, murmur ă halba.
Primul cu halb ă credea ; domni șoara Kenn cînd ea ; c ă el era doll; c ă ea era păpușă : halba.
Murmură că știa de numele acesta. Numele-i era familiar, adic ă. Adică, auzise numele de
Dollard, a șa-i zicea ? Dollard, da.
Da, spuser ă mai tare buzele ei, domnul Dollard. Â cîntat minunat cîntecul acela, murmur ă
Mina. Și Ultima roz ă a verii era un cîntec minunat. Lui Mina îi pl ăcea cîntecul acela. Halbei îi
plăcea cîntecul care lui Mina.
E-ultima-roz ă-a-verii-Dollard r ămas în urm ă Bloom sim țea vînturi rotindu-i-se jur împrejur
pe dinăuntru.'
Face gaze cidrul ăsta. Stai ni țel. Oficiul po ștal de lîng ă Reuben J. un șiling și opt pence înc ă.
Să termin și cu asta. S ă ocolesc pe strada greceasc ă. Mai bine nu le-a ș fi promis c ă-i întîlnesc
acolo. Mai liber aici în aer. Muzic ă. Te calcă pe nervi. Maneta de la bere. Mîna ei care lea-
gănă leagănul care st ăpînește. Ben Howth. Care stăpânește lumea întreag ă.
Departe. Departe. Departe. Departe.
Tap. Tap. Tap. Tap.
In sus pe chei mergea Lionelleopold, r ăul Henry cu scrisoar e pentru Mady, cu pl ăcerile
păcatului cu franjuri pentru Raoul cu m ă-tu-n-pisoz ă mergea mai departe Poldy.
Și tap orbul înainta țocăind cu toc pe trotuar țocăind, tap cu tap.
}
Cowley, se ame țește singur cu asta ; tot un fel de be ție. Mai bine s ă-i cedezi pe jum ătate în
felul în care- și face bărbatul felul cu o fecioar ă. De pildă ăștia care se dau în vînt dup ă
muzică. Numai urechi. Nu pierd nici
347
Un sfert de tremolo. Cu ochii închi și. Moțăie ritmul cu capul. Țicniți. Nici nu-ndr ăznești să te
miști Strict interzis s ă gîndești. Și nu vorbesc decît chestii de tehnic ă muzicală. îi dau zor
cu^notole.
Totul e doar încercare de a spune ceva. Nepl ăcut cînd se opre ște pentru c ă-fiu știi niciodat ă
exact. Orga de pe strada Gardiner. B ăjrînul Glynn cincizeci de lire pe an. Nostim, acolo sus
îft"galerie singur cu pedalele și cheile și clapele. A șezat.,ziua întreag ă la orgă. Bombănind
ceasuri întregi la org ă, vorbind singur sau ca ăla care-i umfl ă foalele. Mirîie furios, și pe urmă
țipă și-njură (ar trebui s ă-i bage ni ște vată ceva în nu striga ea taci), și pe urmă deodată sunete
mici suflu de abia auzit.
Piii ! Piuind pitit un vînt mic. în Bloom în.
— El era ? spuse domnul Dedalu s, întoreîndu-se, eu pipa reg ăsită. Am fost cu el ast ăzi
dimineață la săracul Paddy Dignam…
— Da, Dumnezeu s ă-l odihneasc ă.
— A propos, e-un diapazon acolo pe… Tap. Tap. Tap. Tap.
— Nevast ă-sa are voce frumoas ă. Sau avea. Nu ? întreb ă Lidwell.

— A, trebuie s ă fie acordorul, spuse Lydia c ătre cînd-te-am-v ăzut-întîi Simonlionel,
l-a uitat cînd a fost aici.
Era orb. îi povesti ea lui cînd-te-am-v ăzut-a-dou ă-oară George Lidwell. Și cînta așa delicios, o
bucurie să-l asculți. Delicios contrast bronzalid minaaur.
— Spune cînd ! urla Ben Dollard pe cînd turna. Țipă cînd să stau !
— Gata ! strig ă părintele Cowley. Rrrrr.
Simt că-mi vine.
Toc. Toc. Toc. Toc. Toc:
— Foarte, spuse domnul Dedalu s, privind fix la o sardin ă fără cap.
348
Sub clopotul cu sandviciuri z ăcea pe un catafalc de pîine o ultim ă, o singuratic ă, ultimă
sardină a verii. Bloom singur,
— Foarte, și privea fix. în regist rul grav, pe cinste;
Toc. Toc. Toc. Toc. Toc. Toc. Toc. Toc.
Bioom trecea prin fa ță pe la Barry. Dac-a ș putea: Stai ni țel. Dac-aș avea leacul acela care face
minuni.' Dou ăzeci și patru de avoca ți aici într-o singur ă casă.' Litigii. Iubi ți-vă unii pe al ții.
Suluri de pergamente. Dom-; nii Fur ă-din-buzunar au împuternicire legal ă. Goulding, de la
Gollis, Ward.
Dar de exemplu tipul care bate-n toba mare. Voca ția sa : trupa lui Micky Rooney. M ă întreb
cum i-o fi venit întî i ideea. Stînd la c ăldurică la el acas ă după fripturica de porc cu varz ă
mîngîindu- și-o în fotoliu, repetîndu- și partea lui în orchestr ă. Pum. Pumpapum. Dr ăguț pentru
nevestică. Piei de m ăgar. Le bat de le snopesc cît tr ăiesc,' pe urm ă după moarte și mai tare mai
departe. Pum.' Batebate. Asta pare s ă fie cum îi spun ei ia șmac sau vreau s ă spun kismet.
Soartă.
Tap. Tap. Un tîn ăr, orb, cu b ăț țocăind, venea toctoc-toc ăind prin fa ța vitrinei lui Daly unde o
sirenă cu părul șiroindu-i (dar el nu vedea) sufla pufuri dintr-o a sirenei (orb ii nu) a sirenei cea
mai răcoroasă dintre toate.-
Instrumente. Un fir de iarb ă, scoica mîinilor ei, pe urm ă suflă. Și din pieptene sau dintr-o foi ță
poți să scoți sunete. Molly în c ămășuță acolo pe strada Lombard, cu p ărul despletit. Cred c ă
orice meserie și-a făcut o muzic ă a ei, nu-i a șa ? Vînătorul cu cornul. Hau. Te-mpunge cornul
? Cloche. Sonnez la! Ciobanul cu fluierul lui. PolH țaiul cu țignalul lui. Chei și clape ! Hopa-n
horn ! La ora patru-i tocmai bine ! Dormi ! Totu-i pierdut acum. Toba ? Pumpapum. S ă-i
scoale și pe morți. Pum. Dignam. S ăracul de el micul nominedomine. Pum. Asta e muzic ă,
vreau să spun, e pum pum pum cam cum se zfce o ia da capo. Și totuși de auzit po ți să auzi.
Și mergînd mergem înainte, tot înainte. Pum.
349
Trebuie chiar. Pff. S ă faci așa ceva la un banchet. Dar e doar o chestie de obiceiuri, șahul
Persiei de pild ă. Suflă o rugăciune, plînge o lacrim ă. Totuși trebuie s ă fi fost cam masiv s ă nu
vadă că era o șapcă de țăran. înfofolit. M ă întreb cine o fi fost tip ul de acolo la cimitir cu
macferla-nul cafeniu. O, tîrfa de pe alee !
t_O tîrfă soioasă cu o pălărie de paie neagr ă într-o parte
venea sticloas ă în plină zi pe chei înspre domnul Bloom. Cînd a v ăzut întîi acel chip adorat.
Da, este. M ă simt atît de singur. Noapte umed ă pe alee. Cornul. Cine -are coarne ? Elhau.
Eahau. Nu e-n elementul ei aici. Ce e ea ? Sper c ă. Psst ! N-ave ți nimic de sp ălat. Știe Molly.
M-a găbjit atunci. O dam ă grasă era cu tine în taior cafeniu. I ți taie tot cheful. întîlnirea aia pe
care-am fixat-o. Știind bine c ă niciodată, sau dacă s-ar putea spune c ă vreodată. Prea scump
prea aproape de cas ă de scumpa mea cas ă. Oare mă vede ea ? Ziua arat ă groaznic. Are o fa ță
de te sperii. Dracu' s-o ia ! Ei ce, trebuie s ă trăiască și ea ca oricine. S ă mă uit aici la vitrin ă.
La vitrina pr ăvăliei de antichit ăți și vechituri a lui Lionel Marks mîndrul Henry Lionel
Leopold dragul Henry Flower gravul domn Leopold Bloom considera sfe șnic acordeon

scurgîndu-i-se burduful mîncat de molii. Ocazie : șase șilingi. Aș putea să-nvăț să cînt. Ieftin.
S-o las să treacă. Sigur, orice e scump dac ă n-ai nevoie. Ăsta zic și eu negustor bun. Te face
să cumperi ce vrea el s ă vîndă. Tipul care mi-a vîndut briciul suedez cu care m-a b ărbierit.
Voia să-mi mai ia ni ște bani și pentru ascu țit. Trece acuma ea. Șase șilingi.
Trebuie să fie cidrul sau poate vinul de Burgundia.
Aproape de bronzul de-aproape ap roape de aurul de departe ei î și ciocniră paharele
clinchenitoare to ți, cu ochii str ălucitori și galanți, în fața bronzatei Lydia și a ispititoarei ei
ultimă roză a verii, roz ă de Castilia. Intîi Lid, De, Cow, Ker, Doll, o cvint ă : Lidwell, Si
Dedalus, Bob Cowley, Kernan și Big Ben Dollard.
Tap. Un tîn ăr intră într-un coridor pustiu la Ormond.
Bloom privea un erou curajos repr ezentat în vitrina lui Lionel Marks. Ultimele cuvinte ale lui
Robert Emmet. Șapte ultime cuvinte. De Meyerbeer e.
— Bărbați adevărați ca voi bărbații.
— Da, da, Ben.
— Ridică paharele împreun ă cu noi. își ridicară.
Cine. Ciunc.
Trip. Un tîn ăr nevăzător sta în u șă. El nu vedea bronzul. El nu vedea aurul. Nici pe Ben nici
pe Bob nici pe Tom nici pe Si ni ci pe George nici halbele nici pe Richie nici pe Pat. Hi hi hi
hi. El nu vedea.
Bloommarinul Bloomunsurosul pr ivea ultimele cuvinte, încet. Cînd țara mea î și ia locul
printre.
Pprprr.
Trebuie să fie bur.
Pff. U. Rrpr.
Națiunile lumii. Nimeni în spate. Ea a trecut. Atunci și nu pînă atunci. Tramvai. Kran, kran,
kran. Bun ă ocaz. Krandlkrankran. Sînt sigur c ă e Burgundul. Da. Unu, doi. Fie epitaful
meu. Karaaaa. Scris. Eu am.: \ Pprrpffrrppfff.
înfăptuit.
îmi treceam278 și eu vremea cu b ătrînul Troy, de la poli ție, acolo la col țul lui Arbour Hill, și
dracu' să mă ia dacă nu trece un co șar dracului și-aproape c ă-mi bagă peria în ochi. M ă-
ntorsesem tocmai spre el s ă-i spun ce gîndesc, cînd pe cine-l v ăd venind pe șosea dacă nu pe
Joe Hynes.
— Hei, Joe, zic. Ce-nvîrte ști pe-aici ? N-ai v ăzut coșarul ăsta nenorocit, aproape c ă
mi-a scos ochii cu alea ale lui ?
— Coșarîi aduc noroc, zice Joe. Cine era mo ș Tăgîrță ala cu care ședeai de vorb ă ?
>_. '
350
351
— A, bătrînu' Troy, zîc. care-a fost poli țist. Stau și mă-ntreb dac ă să nu-i spun s ă-l umfle pe-
ă!a că-ncurcă circulația cu pămătuful și scările lui.
— Ce faci pe-aici, prin p ărțile noastre ? zice Joe.
— Fac pe dracu', zic. E-un pr ăpădit de punga ș pe-aici, în spatele bise ricii garnizoanei, la col ț
la Chicken Lane — Troy b ătrînu' tocmai îmi zicea d« el — ca re-a tot luat pe datorie ceai și
zahăr că zice că are o ferm ă la țară de la un nec ăjit care-l cheam ă Moses Herzog, peste drum,
dincolo, pe lîng ă strada Heytesbury.
— Unu' din ăia tăiați împrejur, zice Joe.
— Mda, zic. Un nenorocit dracului. Asta-i un punga ș clasa întii, îl cheam ă Geraghty. M ă țin
de coada lui de dou ă săptămîni de-acuma și nu pot să scot nici o para de la el.
— Cu asta te ocupi tu acuma ? zice Joe.
— Păi, zic. Uite cum decad cei mari și mîndri. Umblu dup ă potcoave de cai mor ți. Da' ăsta-i

cel mai mare tîl-har de-aici, cit vezi cu ochii, și cu fața toată mîncată de bube, c ă zici că ce-i
aia. Să-i spui, zice, că-l provoc și-l sfidez s ă te mai trimit ă după mine și dac-o face, zice, îl
torn, îl torn, z ău că-l reclam, c ă ține prăvălie fără autorizație. Și-asta dup ă ce-a luat de la ăla
cît a putut, pîn ă s-a umflat ! Doamne, ce-am mai rîs cînd l-am v ăzut pe ovreia ș, săracu', cum
se dădea de ceasul mor ții. Mi-a băut ceaiul meu, mi-a mîncat zah ăru' meu. Și-acuma de ce nu-
mi plătește banii mei ?
Pentru marf ă neperisabil ă2"9 achiziționată de la Moses Herzog, pe al eea sfîntul Kevin, cheiul
Food, negustor, aici denumit vînz ătorul, și vîndute și livrate domnului Michael E. Geraghty,
din Arbour Hili, 29, în ora șul Dublin, cheiul Ar ran, aici denumit cump ărătorul, adic ă cum ar
veni cinci pfunzi avoirdupoi s de ceai prima calitate și trei livre avoirdupois zah ăr tos cristal, a
trei pence pfun-dul, sus zisul cump ărător dator sus zisului vînz ător o liră cinci șilingi și șase
pence sterlin ă pentru valorile primite care sum ă urmează a fi plătită de către zisul cump ărător
352

zisului vînz ător în rate s ăptămînale la fiecare șapte zile calendaristice a trei șilingi zero pence
sterline ; și zisele m ărfuri neperisabile nu vor fi amenetate sau promise sau vîndute sau în
vreun alt fel înstr ăinate de c ătre zisul cump ărător ci vor fi și rămîne spre a fi proprietatea
unică și exclusiv ă a zisului vînz ător spre a dispune de ea dup ă bunul său plac pîn ă ce valoarea
specifică va fi plătită de către zisul cump ărător pe de-a întregul zisului vînz ător în felul aici
specificat a șa cum s-a stabilit ast ăzi între zisul vînz ător, urmașii, succesorii, prepu șii și
reprezentan ții săi pe de o parte și zisul cump ărător, urmașii, succesorii, prepu șii și
împuternici ții săi pe de alt ă parte.
— N-ăi fi vreun antialcoolic ? zice Joe.
— Doar c ă nu beau nimic între dou ă băuturi, zic eu.
— Ce-ai zice s ă-i dăm binețe prietenului nostru ? zice Joe.
— Cui ? zic. P ăi ăla e la spital, s ăracu'. I s-a urcat la cap. X
— Ce, și-a băut din băutura lui ? zice Joe.
— Da, zic. Whisky cu ap ă la căpățînă.
— Haide pîn ă la Barney Kiernan, zice Joe. Trebuie s ă mă-ntîlnesc cu cet ățeanul.
— La Barney, dr ăguțul de el, s ă fie, zic. Și-altmin-teri, ce ne mai spui, Joe ?
— Păi n-am ce, zice Joe. Am fost și eu la mitingul din sala municipal ă.
— Acolo ce-a mai fost, Joe ? zic'
— Cu negustorii de vite, zi ce Joe, despre boala botului și a copitelor. Vreau s ă-i spun și
cetățeanului ce-au mai zis ăia.
Așa că am luat-o pe lîng ă barăcile de la Linenhall și prin spatele tribunalului, mai vorbind de
una, de alta. B ăiat bun Joe cînd are ceva-n pung ă decît că poți să fii sigur c ă n-are niciodat ă.
Da' mie nu-mi ie șea din minte porcu' ăla de Geraghty, tîlharul ăla de drumul mare. C ă ține
prăvălie fără autorizație, zice.
Și este în insula Inisfail cea mîndr ă 280, o țară, țara sfîn-tului Michan numit ă. Acolo se înal ță
un turn de veghe
353
23 — Ulise, voi. I
spre care oamenii î și îndreapt ă de departe privirile. Acolo dorm mor ții cei falnici tot a șa cum
dormeau în via ță, războinici și prinți de mare renume. O țară plăcută omului este, adev ăr vă
zic, cu ape murmur ătoare, cu rîuri bogate în pe ște unde se zbenguie știuca, plătica, babu șca,
hali-butul, egrefinul f ălcos, somnul tîn ăr, cambula, calcanul, caracuda și alte neamuri
amestecate de pe ște precum și alți supuși îndrituiți ai împărăției acvatice, prea numero și să
mai fie în șirați aici. In suflul blînd al brizelor dinspre r ăsărit și dinspre apus arborii m ăreți își
leagănă în felurite direc ții frunzișul încîntător, sicamorul tremur ător, cedrul Libanului,
platanul m ărinimos, eucaliptul binef ăcător și alte podoabe ale lumii arboreale cu care acea
regiune este minunat de bine înzestrat ă. Fete ispititoare stau în strînsa vecin ătate a rădăcinilor

acestor pomi frumo și cîn-tînd cele mai frumoase cî ntece în timp ce se joac ă cu tot soiul de
obiecte frumoase, cum s ă fie de pild ă lingouri de aur, pe ști de argint, butoia șe cu heringi,
plase încărcate cu țipari, mere crude, co șuri cu pui de p ăstrăvi, geme de mare purpurii și gîze
jucăușe. Și sînt eroi care de departe se c ălătoresc să le pețească, venind din Elbana și din
Slievemargy, prin ți fără pereche din Munsterul nesubjugat și din Connacht cea dreapt ă și din
blîndul și strălucitorul Leinster și din țara Cruachan și din Arm ăgh cea înc ărcată de
splendoare și din nobilul comitat Boyle, prin ți și vlăstare princiare.
Și acolo se înal ță un palat str ălucitor al c ărui acoperi ș de cristal seînteietor e v ăzut de matelo ții
ce străbat marea cea întins ă în corăbii anume construite în , scop și într-acolo vin toate
turmele și vitele de îngra ș roadele dintîi ale acelei țări căci O'Connell Fitzsimon -..; face lor
socoteala, c ăpetenie, scoborîtor din spi ță de căpetenii, într-acolo carele nemaiv ăzut de mari
aduc belșug al cîmpurilor, co șarce de conopide, harabale de spanac, halci de ananas, maz ăre
de Rangun, bu șeli de tomate, darabane de smochine, rinichi din țara svedeasc ă, cartofi rotunzi
și soiuri de verze colorate de York și de Savoia, și tăvi cu c£apâ, perle ale p ămîntului, și
coșuri mari cu ciuperci și dovleci de soi și măzăriche gras ă și orz și napi
354
<îe cîmp și mere roșii verzui galbene întunecate ro șcate dulci mari am ărui coapte și pufoase și
panere de c ăpșuni și împletituri cu agri șe cărnoase și pufoase și fragi princiari și zmeură pe
creangă de-a dreptul.
— li sfidez, zice, și îl provoc îndoit. Ie și afară pînă aici, Geragh, m ă tîlhar de drumul mare,
lepădătură a văilor !
Și pe drumul acela șerpuiesc turme nenum ărate de vite cu clopot la gît și oi mînoase și
berbecuți tunși întîia oar ă, și miei și gîște de toamn ă și armăsari tineri și iepe cu tignafes și
mînji zburdalnici și oi cu lîn ă bogată și oi de prăsilă și berbeci de pe paji știle din Cuffe și
porci sterpi și scroafe roditoare și porci de sl ănină și varietățile cele mai diferit variate de
porci de ras ă scumpă și junei din comitatul Angus și tăurași fără coarne de stirp ă fără pată
laolaltă cu vaci de lapte și vaci de t ăiere cu premii încununate ; și acolo în toat ă vremea se
aude bătaie din copite, cotcod ăceală, muget, zbieret, beh ăitură, nechezătură, mîrîială,
grohăială, clefăială și neastîmp ăr de oaie și de porc și de stirpe cu copite grele din p ășunile din
Lush și Rush și Carrickmines și din văile bogate în ape din Thomond, din stîncile de la
M'Gillicuddy, inaccesibila și stăpînitoarea Shannon, cea de nep ătruns, și de pe pantele dulci
ale locului clanului Kiar, cu ugerele umflate de mare bel șug de lapte și pe urmă trec și butoia-'
șele cu unt și burdufurile de brînz ă și balerci țărănești de lăptărie și spate de miel și saci cu
grîne și ouă prelungi, cu sutele, multe, felurite ca m ărime, lucitoare ca agata, sau întunecate la
culoare.
Așa că am intrat la Barney Kiernan și, firește, cetățeanul era acolo, în col ț, stînd la o parol ă cu
el însuși și cu prăpădita aia de javr ă rîioasă, Garryowen, și mai mult și mai mult a șteptînd să
vadă de unde-i pic ă ceva _de b ăut.
— Uite-l colo, zic, în col țul unde se strînge gunoiul, cu balercu ța și terfeloagele lui, lucrînd și
el pentru cauza cea dreapt ă.
Nenorocita aia de javr ă numai că dă din ea uri mîrîit s ă te bage-n to ți sperieții. Mare poman ă
și-ar face cineva
355
dacă i-ar da dracului un hap odat ă. Mi-a spus odaia cineva ca sigur c ă a rupt pantalonii de pe un
polițist din Sandry care venise cu o cita ție.
.— Stai, parola, zice cet ățeanul.
•«— Toate bune, cet ățene, zice Joe. Prieteni buni aicea."
ș— Atuncea, trece ți, prieteni, zice el.
Pe urmă se freacă la ochi cu mîna și zice :
— Ce părere mai ave ți de vremurile astea ?
/ Făcea, adică, mă-nțelegi, pe grozavul, cum c ă el nu se las ă impresionat. Dar nici Joe nu s-a l ăsat mai

prejos.
— Eu zic c ă bursa e-n cre ștere, zice sc ărpinîndu-se în furc ă.
Și, ce să vezi, cetățeanul odat ă se bate cu laba peste genunchi și zice :
— Războaiele astea din str ăinătate, asta cred eu c ă e buba.
Și zice Joe, înfigîndu- și degetul cel gros în buzunar :
— Rușii ăștia care vor s ă-i tiranizeze pe to ți.
— Uf, mai d ă-o-ncolo de flec ăreală, Joe, zic eu, c ă mi-e o sete de milioane.
— Spune ce- ți dorește inima, cet ățene, zice Joe.
— Zeama na țională, zice el. -— Și tu ? zice Joe.
— Cum bine-a spus cet ățeanul, zic.
— Trei halbe. Terry, zice Joe. Și cum mai stai cu moralul, cet ățene ?
— Nieicînd mai bun. a chara'^*, zice el. Ce zici, Garry ? Nu-i a șa că tot noi îi r ăzbim ? Hai
?
Și cu asta odat ă-l înșfacă pe prăpăditul de dul ău de ceafă, ck-ai fi zis c ă-atunci îl și sugrumă.
Făptura așezată pe un pietroi mai mare la picioarele turnului rotund era eea a unui erou cu umeri largi,
cu pieptul voinic, cu m ădularele robuste, cu ochii limpezi, cu p ărul roșu, cu belșug de pistrui de fa ță,
cu barba hirsut ă, cu gura mare, cu nasul lat, cu chipul prelung, cu șvocea adînc ă. și cu genunchii
dezgoliți, cu mîînite arse de
soare, cu picioarele p ăroase, roșiatic la chip și cu brațele puternice și musculoase. De la un um ăr la
altul măsura mulți coți și genunchii lui noduro și asemenea stîn-cilcr de munte erau acoperi ți, ca
dealtminteri tot trupul pe unde îi era ar ătat vederii, cu desi ș viguros de p ăr întunecat la culoare și la
asprime asemenea m ărăcinișului muntenesc (Ulex Europeus). Nările cu aripi largi, din care r ăsăreau
smocuri de aceea și nuanță roșiatică, erau atît de înc ăpătoare îneît în întunecimea lor cavernoas ă cio-
cîrlia cîmpului cu u șurință și-ar fi putut a șeza cuibul. Ochii, în care lacrima și surîsul se luptau mereu
pentru stăpînire, erau de m ărimea unei conopide zdravene. Curent puternic de suflare cald ă țîșnea la
intervale regulate din cavitatea profund ă a gurii sale, în vreme ce, în rezonan țe ritmice, reverbera țiile
tari, voinice ști, sănătoase ale inimii sale colosale tunau bubuitoare f ăcînd pămîntul, vîrful m ărețului
turn și pereții încă și mai măreți ai peșterii să vibreze cutremurîndu-se.282
Purta un vestmînt lung f ără mîneci dintr-o piele de bou de curînd jupuit, coborîndu-i pîn ă la genunchi,
ca un kilt larg, și încins peste mijloc cu cing ătoare de paie și trestie împletite. Pe dedesubt purta
nădragi scoțenești din piele de cerb, țesuți grosolan cu ma țe de oaie. M ădularele de jos îi erau
înfofolite în coturni înal ți de Balbrig-gan vopsi ți în purpur ă de lichen, picioarele fiindu-i înc ălțate în
ghete din piele s ărată de vacă legate cu ma țele de la gît ale aceluia și animal. De cing ătoare îi atîrna
șirag de pietre de mare care i se b ălăngăneau la fiecare mi șcare a trupului s ău amarnic, și pe acestea
erau gravate cu art ă aspră dar impresionant ă imaginile tribale ale multor eroi și eroine ai Irlandei din
vremuri străvechi, Cuchulin, Conn cel înving ător într-o sut ă de bătălii, Niall cel cu nou ă ostateci,
Brian de Kincora, Ardri Malachi, Art Mac-Murragh, Shane O'Neill, p ărintele John Murphy, Owen
Roe, Patrick Sarsfield, Hugh O'Donnell cel Ro șu, Jim Mac Dermott cel Ro șu, Soggarth Eoghan,
O'Growney, Michael Dwyer, Francy Higgins, He nry M'Cracken cel Vesel, Goliath, Horace
Wheatley, Thomas Conneff, Peg Wof-
357
fington, Fierarul Satului, c ăpitanul Clardelun ă, căpitanul Boycott, Dante Alighieri,
Cristofor Columb, Sf. Fursa, Sf. Brendan, mare șalul MacMahon, Carol-cel-Mare, Theo-
bald Wolfe Tone, Mama Macabeilor, Ultimul Mohican, Roza Cas tiliei, Omul pentru
Galway, Omul care a spart Banca de la Mont e Carlo, Femeia care n-a spart-o, Benjamin
Franklin, Napoleon Bonaparte, John L. Sullivan, Cleopatra, Savourneen Deelish, sau cum
ar veni Scumpa Mea Iubit ă, Iuliu Cezar, Paracelsus, sir Thomas Lipton, Wilhelm Teii,
Michelangelo, Hayes, Mohammed, Logodni ca din Lammermoor, Petru Ermitul, Petru
Măsluitorul de juriuri, Bruna Ro saleen, Patrick W. Shakespear e, Brian Confucius, Murtagh
Gutenberg, Patrick Velasquez, c ăpitanul Nemo, Tristan și Isolda, cel dintîi prin ț de Wales,
Thomas Coock și fiii, Curajosul B ăiat Soldat, Arrah na Pogue sau cum ar veni Pup ăciosul,
Dick Turpin, Ludwig Beetho-ve n, Colleen Bawn — Fata cu P ărul Bălai, Healy-cu-mer-sul
legănat, Angus slujitorul lui Dumnezeu, Doîly M ount, Sidney Parade, Ben Howth, Valentine
Greatrakes vindec ătorul, Adam și Eva, Arthur Wellesley, Croc ker- Patronul, Herodot, Jack-

ucigătorul-de-uria și, Gautama Bud-dha, Lady Godiva, Li lly Crinul din Killarney, Balor-cu-
deochiul, Regina din Saba, Acky Nagle, Joe Nagle, Ales-sandro Volta, Jeremiah
O'Donovari Rossa, Don Philip O'Sullivan Beare. O lance lunguia ță de granit cu vîrful
ascuțit îi era sprijinit ă alături în vreme ce la picioare i se odihnea un animal s ălbatic din specia
canină ale cărui icneli sfor ăitoare vădeau că era adîncit într-un somn nelini știt, supozi ție
confirmat ă de mîrîiturile r ăgușite și tresăririle spasmodice pe care st ăpînă-su i le reprima din
timp în timp cu lovituri lini știtoare dintr-o m ăciucă noduroas ă fasonată fără multă artă dintr-o
piatră paleolitic ă. Și pînă la urmă Terry a adus alea trei halb e pe care ni le oferise Joe și, pe
cinstea mea, mai c ă nu mi-au ie șit ochii din cap cînd l-am v ăzut că scoate o lir ă. O, să nu mă
mișc de-aici dac ă mint. O sterlin ă de toată frumusețea.
— Și mai sînt acolo de unde vine asta, zice Joe.
358
— Ce, ai fm*at cutia s ăracilor, Joe ? zic.
— Munci ți cu sudoarea frun ții, zice Joe. Francmasonul cel prudent mi-a vîndut pontul.
— L-am v ăzut pînă nu te-am întîlnit pe tine, zic, furi șîndu-se pe Ung ă ziduri, pe lîng ă
Pili lane și strada greceasc ă, și cu ochii ăia de pește mort tot iscodind încoace si încolo s ă vadă
ce și cum.
Cine oare "^3 trece prin țara lui Michan învestmîntat în armur ă îndoliată ? O'Bloom, feciorul
lui Rory ; el însu și. Necunoscînd frica, astfel este fiul lui Rory, cel cu sufletul prudent și
prevăzător.
— Uite și foaia pentru cer șetoarea din strada prin țului, zice cet ățeanul, organul n ăimit.
Partidul unionist, cu angajamentel e lui cu tot în marele parlament. Uite aici, zdrean ță
dracului, zice. Uita ți-vă aici, zice. The Irish Independent. Ir landezul Independent, cum
s-ar zice, fondat de Parnell ca s ă fie prietenul omului muncii. Asculta ți la lista cu na șterile și
cu morții de la rubrica Irlandezi pentru întreaga Irland ă independent ă, și mai poftim și
căsătoriile.
Și începe s ă-i citească cu voce tare 28'' : .
— Gordon, Barnfield Crescent, Exeter ; Redmayne din Iffley, Sfînta-Anna-pe-mare,
soția lui Wiliam T. Redmayne, un fiu ; Cum v ă place asta ? Wright și Flint, Vincent și
Gillett cu Rotha Marion fiica Rosei și răposatului Alfred Gillett, Clapham Road, 179,
Stockwell ; Play-vvood și Ridsdale la biserica St Jude, Kensington, uni ți de foarte
reverendul dr. Forrest, d ecan de Worcester, hai ? Mor ți. Bristow, la Whitehall lane,
Londra ; Carr, Stoke Newington, de gastrită și inimă ; Cockburn, de la Conacul Frigetare,
Chepstow…
— Pe-ăsta de la conac îl știu și eu, zice Joe, pe pielea mea.
— Cockburn, Dimsey, so ția lui Davie Dimsey, pensionar al amiralit ății ; Miller,
Tottenham, în vîrst ă de optzeci și cinci de ani ; Welsh, la 12 iunie din strada Canning,
35, Liverpool, Isabella Helen. Ce zice ți de presa asta na țională, ei, fiule și mădulare al meu ?
Ce spuneți
359
de opera asta a lui Mart in Murphy ^ galbenul, sp ărgătorul de unitate ?
— Ei, las ă, zice Joe, împingîndu-ne halbele la fiecare. Mul țumiți Domnului c ă ne-au luat-o
înainte. Bea aicea, eetățefte.
— Beau, zice el, cinstitul meu prieten.
— Sănătate, Joe, zic eu. Și la toți cei de fa ță.
Oho. hoho. Ce s ă mai vorbesc ! M ă luase cu le șin de eînd a șteptam eu halba asta. S ă mă bată
Dumnezeu dac ă n-am auzit cum a f ăcut buf cînd mi-a ajuns în burt ă.
Și iată. cum ședeau ei s ă-și bea cupa pl ăcerii, un mesager zeiesc veni în grab ă, radios precum
ochiul cerului, tîn ăr cu vino-ncoace, și în urma lui trecea unul mai vîrstnic. cu nobil vestmînt
și chip, purtînd sulurile sfinte ale legii, și cu el și cucoana, soa ța lui, nobil ă doamnă de neam

fără pereche, cea mai frumoas ă din stirpea ei.
Micul Alf Bergan se i țise pe dup ă ușă și da să se ascunz ă în spatele tejghelii lui Barney,
cocoșîndu-se de rîs, și pe cine-l v ăd atunci, colo-n col ț, beat mort, dormind ' și pierdut pentru
lumea larg ă, dacă nu pe Bob Doran. Nu pricepeam deloc ce-i, c ă Alf tot făcea semne spre u șă.
Și la dracu' ce era decît c ă trecea caraghiosul ăla bătrîn de Denis Breen 2S6 în papuci de baie
cu două cărțoaie cît toate zilele la subsoar ă, și cu nevast ă-sa lipa-lipa dup ă el, băbuța aia
pricăjită tropăind ca un c ățeluș. Alf numai c ă nu făcea pe el de rîs.
_— Uitați-vă la el, zice Breen. Bate tot ora șul, cu o carte poștală care i-a trimis-o nu știu cine,
și ce scrie în ea — K.K. — caca, și acuma zor-nevoie s ă-i dea-n ju…
.Și dă-i și rîde.
— Să dea-n ce ? zic.
— în judecat ă, zice. pentru zece mii de lire.
— E, ce dracu', zic.
Potaia iar începe s ă hămăie că ți se făcea și frică de tiu mai știai ce s-a întîmplat, decît c ă
cetățeanul i-a dat una peste bot..
S60
i— Bi l dho husht, zice.
— Cine ? zice Joe.
— Breen, zice Alf. Era la John Henry Menton și pe urmă s-a dus dincolo la Collis și Ward și-
atunci Tom Rochford a dat peste el și l-a trimis la comisariat s ă-și bată joc de el. O. Doamne,
nu mai pot de rîs K.K., caca. Lunganul odat ă s-a uitat la el urît, și-acuma nebunu' ăsta bătrîn
umblă pînă-n strada Verde s ă caute un polițist să. facă ancheta.
— Da' cînd are de gînd John Lunganul s ă-l spînzure pe- ăla din Mountjoy ? zice Joe.
— Bergan, zice Bob Doran, c ă se trezise. Tu e ști, Alf Bergan ?
— Da, zice Alf. S ă-l spînzure ? Stai s ă-ți spun. Hei, Terry, d ă și mie ceva. Nebunu' ăsta bătrîn
! Zece mii de lire. auzi. S ă-l fi văzut pe lungan cum s-a uitat odat ă la el. K.K…
Și iar începe s ă rîdă.
:— De ce rîde ți ? zice Bob Doran., Tu e ști, Bergan?
— Haide odat ă, Terry băiete, zke Alf.
Terence O'Ryan287 îl auzise și pe dată îi aduse o cup ă de cristal plin ă ochi cu berea spumoas ă,
întunecată precum abanosul, pe care nobilii gemeni Bungiveagh și Bungardilaun o musteau
vajnic în divinele lor alambicuri, iscusi ți ca fiii Ledei cea f ără de moarte. C ăci ei culeg
boabele suculente ale hameiului și le storc și le cern și le strivesc și le fierb și le amestec ă
dimpreun ă cu zerouri acre și poartă apoi mustul la focul sacru și nu contenesc nici ziua nici
noaptea din munca lor fra ții aceștia xndemî-nateci, st ăpîni ai butoaielor.
Și atunci, cavalerescule Terry, le-ai mmînat, precum se cuvine celor n ăscuți pentru acest fel
de obiceiuri, aceast ă băutură asemenea nectarului, și ai întins cupa de cristal c ătre cel însetat,
sufletul tagmei cavalere ști, în frumuse țe înrudit nemuritorilor.
Insă el, tînăra căpetenie din clanul O'Bergan-ili >r, nu suferea nimenea s ă-l întreacă în fapte
generoase și a dat
m
atunci cu gest plin de gra ție un taler din bronz ul cel mai de pre ț. Acolo, gravat ă în excelent ă
lucrătură de giuvaergiu, se vedea imag inea unei regine de imperial ă prestanță, vlăstară a casei
de Brunswick, Victoria pre numel e ei, Majestatea ei Mult Des ăvîrșită, prin grația lui
Dumnezeu st ăpînitoare peste Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și peste dominioanele
britone de peste m ări, regină, apărătoare a credin ței, împărăteasă a Indiei, îns ăși ea, purtătoare
a sceptrului, victorioas ă asupra multor popoare, mult iubit ă, căci o cunoșteau și o iubeau de la
răsăritul soarelui pîn ă la apusul aceluia și, fețele palide, tuciurii, ro șcații la față și harapii.
— Ce dracu' o fi pîndind și francmasonu' ăla, zice cet ățeanul, de se tot învârte ște în sus
și-n jos pe-afar ă ?

— Cine ? zice Joe.
— Uite, zice Alf, sco țîndu-și trompa din halb ă. Ziceați de spînzurat. Am s ă v-arăt ce n-ați
mai văzut. Scrisori de cerere de c ălău. Ia uitați-vă.
Și scoate un teanc de scrisori și plicuri din buzunar.
— Ce'ș copil ? zic eu.
— Pe cinstea mea, zice Alf. Citi ți-le. Așa că Joe i-a luat scrisorile.
— Ce tot rîde ți ? zice Bob Doran.
M-am gîndit atunci c ă s-ar putea s ă se stîrnaasc ă praful. Bob o cam ia razna cînd i se urc ă
berea la cap, a șa că zic, cum ar veni ca s ă fac conversa ție :
— Ce mai e cu Willy Murray, Alf ?
— Nu știu, zice Alf. L-am v ăzut adineaori pe strada Capelei cu Paddy Dignam. Decît c ă eu
mă grăbeam cu…
— Ce-ai f ăcut ? zice Joe l ăsînd scrisorile pe mas ă. Cu cine ?
— Cu Dignam, zice Alf.
— Cu Paddy ? zice Joe.
— Da, zice Alf. De ce ?
— Nu știai c-a murit ? zice Joe.
— A murit Paddy Dignam ? zice Alf.
362
r- Da, zice Joe.
— Da-ți spun că l-am văzut acuma nici cinci minute; zice Alf, cum te v ăd și mă vezi.
— Cine-a murit ? zice Bob Doran:
— Atunci pe fantoma lui ai v ăzut-o, zice Joe, a șa să ne fereasc ă Dumnezeu din cer de rele.
— Ce tot spui ? zice Alf. Doamne Dumnezeule, nici cinci… Ce vorbe ști,., era cu Willy
Murray, amîndoi, acolo, lîng ă cum îi spune… Ce vorbe ști ? A murit Dignam ?
— Ce-i cu Dignam ? zice Bob Doran. Ce dracu' tot îi da ți zor…
— A murit ! zice Alf. N-a mur it, domnule, cum n-ai murit tu.
— O fi, zice Joe. Oricum și-au luat libertatea s ă-l îngroape azi-diminea ță.
— Pe Paddy ? zice Alf.
— Da, zice Joe. A pl ătit și el tributul, Dumnezeu s ă-l ierte.
— Isuse Cristoase, zice Alf.
Era, cum s-ar zice, de-a dreptul n ăucit.
în întunecime 288 se simțeau mîinile duhurilor flutu-rînd, și cînd rug ăciunile potrivite cu
scripturile tantrica fur ă îndreptate c ătre unde trebuiau s ă se îndrepte o luminozitate palid ă
lînsă mereu crescînd ă de lumin ă, rubinie se f ăcu treptat vizibil ă, apariția acestui dublu eteric
fiind cu deosebire vie datorit ă emanației de raze jivice pornind din cre ștetul ^capului și pe
chip. Comunica ția se stabili prin corpul pituitar și de asemenea cu ajutorul razelor înfl ăcărat
portocalii și stacojii emanînd din regiunea sacral ă și din plexul solar. Chestionat, pe numele
său pămmtesc, despre locul unde se a ține în lumea cereasc ă, afirmă că acum se afla pe calea
pră'ăyă sau a reîntoarcerii, dar c ă mai era îns ă supus judec ății la cheremul anumitor entit ăți
setoase de sînge la niveluri le astrale inferioare. Ca r ăspuns la o întrebare în ce prive ște întîile
senzații în marea trecere dincolo, afirm ă că mai înainte v ăzuse totul ca printr-o oglind ă
întunecată dar că cei care au
363
trecut dincolo au posibilit ăți supreme de dezvoltare atmic ă deschise în fa ța lor. întrebat dac ă viața de
dincolo seam ănă cu experien ța noastră trupească, răspunse că auzise de la fiin țe mai favorizate acum
în spirit c ă sălașurile lor erau prev ăzute cu tot confortul domestic modern, cum ar fi t ă'âfănă, ă'ăvătăr,
hătăkăldâ wătâklă ăt și că adepții pe treapta superioar ă erau scufunda ți în valuri de voluptate de cea
mai pură natură. Cerînd el un pahar de lapte de vac ă, acesta îi fu oferit și în mod evident îi aduse mult ă
ușurare, întrebat dac ă are vreun mesaj pentru cei vii, îi exhort ă pe toți cei care se mai aflau de
partea cea nepotrivit ă a Mayei s ă recunoasc ă acum calea cea dreapt ă, căci se relata în cercurile

devanice c ă Marte și Jupiter erau pornite pe rele în zodi acul apusean unde berbecele are putere. S-a
pus apoi întrebarea dac ă era vreo dorin ță specială din partea defunctului și răspunsul fu : Vă salu-
tăm, prieteni p ămînteni, care mai sînte ți încă în trup. B ăgați de seam ă ca C.K. s ă n-o ia prea tare. S-a
vădit că se făcea referin ță la domnul Cornelius Kelleher, director al stabilimentului funerar popular al
domnilor H. J. O'Neill, un prieten personal al defunc tului, care se ocupase de aducerea la îndeplinire a
operațiunilor de îngrop ăciune, înainte de a se retrage mai ceru s ă i se spun ă scumpului s ău fiu Patsy c ă
cealaltă gheată pe care o c ăutase se afla în momentul de fa ță sub canapeaua din camera din spate și că
perechea de ghete trebuia trimis ă la Cullen s ă o pingeleasc ă doar, întrucît tocurile mai erau înc ă
bune. Declar ă că lucrul acesta îi tulburase în mare m ăsură liniștea în regiunea cealalt ă și ceru
cu toată stăruința ca aceast ă dorință să fie adusă la cunoștiință.
Asigurări îi fură date că aveau să se ocupe cei în drept de aceast ă chestiune și el lăsă să se înțeleagă
atunci că aceste asigur ări dăduseră satisfacție.
S-a dus din l ăcașurile muritorilor, O'Dignam, soarele dimine ții noastre. Iute era de picior pe landele
mărăcinoase, Patrick cu fruntea încununat ă de raze. Jeluie ște Banba, odat ă cu vîntul ; și jeluiește și tu
oceanule, cu vîrtejurile tale.
— Uite-l iar, zice cet ățeanul holbîndu-se pe fereastr ă.
364
— Cine ? zic eu.
— Bloom, zice. Face de caraul ă acolo, în sus și-n jos, de zece minute. Și chiar, dracu' s ă mă ia, îi și
văd mutra cînd î și vîră o clipă capul înăuntru, și pe urmă văd e-o ia iar din loc.
Micuțul Alf era complet buimac. Pe cuvîntul meu.
— Bunule Dumnezeu ! zice. A ș fi jurat că e el.
Și zice Bob Doran, cum st ătea cu pălăria împins ă pe ceafă, că ăsta-i cel mai mare tic ălos din Dublin
cînd e sub influen ță.
— Cine zice c ă Dumnezeu e bun ?
— Nu-nțeleg ce vrei s ă spui, zice Alf.
— Bun e Dumnezeul ăsta, zice Bob Doran, care ni-l ia pe Wîlly DIgnam, s ăracu' ?
— Ei, las ă și tu, zice Alf încercînd s ă-l ia cu vorba. El a sc ăpat de necazuri.
Dar Bob Doran începe s ă țipe la el.
— E-un p ăcătos nenorocit, v ă spun eu, s ă ni-l ia așa pe Willy Dignam, s ărăcuțu' de el.
A venit și Terry și i-a făcut semn s ă se liniștească, că nu vor vorbe de-astea într-un local respectabil și
cu autoriza ție. Și Bob Doran și-ncepe să plîngă după Paddy Dignam, cum te v ăd și mă vezi.
— Omu' cel mai bun, zice smiorc ăindu-se, caracterul cel mai curat ^i mai frumos.
Cu lacrimi în ochii lui de irlandez. Vorbea ca s ă n-adoarm ă. Mai bine-ar fi f ăcui să se ducă dracului
acasă la somnambula aia de tuia cu care s-a-nsurat. Mooney, fata aprodului. Maic ă-sa ținea un lupanar
pe strada Hardwicke, care se tot învârtea pe sc ări și pe paliere mi-a spus Lyons Coco șul că ieșea de-
acolo la .dou ă dimineața fără o ață pe ea, arătîndu-se la to ți cum o făcuse maic ă-sa, pe gratis pentru
oricine-ar fi vrut, pentru to ți deopotriv ă
și fără bilete de favoare.
— Cel mai nobil și cel mai adev ărat prieten, zice. S-a dus s ăracu" Willy, s ăracu' Paddy Dignam,
micuții] de el.
365
Și plin de triste țe și cu inima grea jeluia stingerea acestei roze a cerurilor.
Bătrînul Garryowen, javra, a început iar s ă mîrîie la Bloom care se holba din u șă.
— Intră, intră, că nu te mănîncă, zice cetățeanul.
Și Bloom intr ă, cu ochiul lui de pe ște mort înspre dine și-l întrebă pe Terry dac ă n-a fost
Martin Cunnin-gham pe-aici.
— O, Isuse Irlandezule, zice Joe citi nd dintr-una din scrisori. Ia asculta ți aici.
Și începe s ă citească :2S9
Strada Hunter, 7, Liverpool — Domnului Comisar Șef Dublin, Dublin. Cinstite domn cu
respect vă ofer serviciile mele în susmen ționatul caz regretabil eu l- am spînzurat pe Joe Gann
la temnița Bootle la 12 februarie 1900 și l-am spînzurat…
— Ia arat ă-ne și nouă. Joe, zic.
…pe soldatul Arthur Chace pentru omorul mîr șav al lui Jessie Tilsit la închisoarea

Pentonville și-am fost ajutor și cînd…
— Isuse, zic.
…Billington l-a executat pe gr oaznicul asasin Toad Smith…
Cetățeanul a întins laba s ă-nhațe scrisoarea.
— Țineți-vă bine, zice Joe, am eu un truc special cum s ă le trec ștreangu de gît c ă nu mai
scapă din el vreodat ă sperînd c ă mi se face favoarea r ămîn, cinstite domn, condi țiile mele sînt
cinci guinee.
H. Rumbold,
Meșter bărbier.
— Ăsta mai zic și eu un bărbier barbar de barbaros, zice cet ățeanul.
— Și ce mai scris împu țit are, zice Joe. Haide, ia-o dracului din ochii mei, Alf. Solut, Bloom,
zice, ce iei ?
368
Și-au început pe loc s ă se complimenteze, Bloom zicînd c ă nu ia nimic, c ă nu bea și că să-l
scuze, nu vrea s ă-l supere, și tot așa mai departe și pînă la urmă zice că o să ia o țigară de foi.
De, zi-i mason prudent, și cu asta ai spus tot.
— Dă-ne una din țigările alea puturoase mai de soi ale tale, Terry, zice Joe.
Și Alf în vremea asta ne povestea c ă e unul care trimite o scx"is oare de fairepart cu dung ă
neagră.
— Toți ăștia-s bărbieri, zice, din țara întunericului, care și-ar spînzura și pe tată-su pentru
cinci lire banii jos plus cheltuielile de drum.
Și ne mai povestea și că sînt doi țipi acolo jos care a șteaptă să-l tragă de picioare cînd se
deschide trapa și să-l sugrume cum trebuie și pe urmă taie frînghia m ărunt și vînd fiecare
bucățică pe nu știu cîți șilingi bucata.
în țara întunecimii se ascund cavalerii r ăzbunători ai briciului. Ștreangul încol ăcit al mor ții îl
strîng bine în mîinile lor, da, cu acela îl mîn ă spre Erebus pe orice om care a f ăptuit faptă
sîngeroas ă, căci nu sufăr în nici un chip una ca asta, a spus Domnul.
Și de aici, au început s ă vorbeasc ă despre pedeapsa capital ă și firește că Bloom trebuie s ă-i
dea cu de ce și de unde vine și cu toată codologia chestiunii și marele cîine tot mirosindu-l în
vremea asta c ă mi s-a spus mie c ă ovreii ăștia au un fel de miros ciudat care d ă din ei și cîinii
îl simt și cu nu mai știu ce efect deprimant și așa mai departe.
— Dar un lucru tot e asupra c ăruia nu are efect deprimant, zice Alf.
:— Ce ? zice Joe.
•— Mădularul lui ăla săracu' pe care-l spînzura, zice Alf.
— Chiar ? zice Joe.
— Pe Dumnezeul meu, zice Alf. Am auzit asta de la temnicerul șef care era la Kilmainham
cînd l-au spînzurat pe Joe Brady, invincibilul. Zicea c ă cînd l-au dat jos dup ă ce-au tras-
trapa le st ătea îmbățoșată în nasul lor ca un v ătrai.
361
— Pasiunea suprem ă e tare și-n moarte, zice Joe, cum bine zicea nu știu cine.
— Asta se explic ă prin știință, zice Bloom. E-un simplu fenomen natural, vede ți, pentru c ă din cauză
că…
Și dă-i tot cu cuvinte din astea care- ți mută fălcile din loc, cu fenomene și știința și fenomenul ăsta și
fenomenul ălălalt.
Distinsul om de știință Herr Professor Luitpold Blu-menduft a adus probe medicale în sensul c ă
fractura instantanee a vertebrelor cervicale și sciziunea consecutiv ă a coardei spinale ar putea, potrivit
celor mai larg acceptate tradi ții ale științei medicale, fi socotit ă ca pro-ducînd în mod inevitabil la
pacientul uman un stimulent ganglionar violent în centrii nervo și, determinînd porii a șa-numitelor
corpora cavernosa să se dilate rapid astfel încît s ă faciliteze instantaneu fluxul de sînge în acea parte a
anatomiei umane cunoscut ă sub numele de penis sau organul masculin rezultînd în fenomenul care a
fost denumit de facultatea de medicin ă o erecție morbid ă filo-progenitiv ă în sus și spre afar ă in

articido mortis per diminitionem capitis.
Și bineînțeles că cetățeanul nu a ștepta decît aluzia asta și începe și el să-i turuie despre invincibili și
garda veche și bărbații de la șaizeci și șapte și cui i-e fric ă să vorbeasc ă despre nou ăzeci și șapte și Joe
cu el despre to ți care-au fost spînzura ți trași și transporta ți pentru cauza dreapt ă la curtea mar țială pe
tobele întoarse și Irlanda nou ă și mai știu ce nou și una și alta. Dac ă tot îl doare atîta de Irlanda cea
nouă mai bine s-ar duce s ă-și facă rost de un cîine nou, asta ar trebui. O potaie rîioas ă, scîrboas ă, care
tot amușină și pufnește de colo pîn ă colo și-și scarpină rîiâ peste tot și uite-l tocmai cum se duce la
Bob Doran care-i oferea o halb ă lui Alf și dă-i cu botul s ă vadă doar-doar i-o pica ceva. A șa că pe loc
Bob Doran începe s ă se dea în spectacol cu el.
— Ia dă lăbuța-ncoace ! D ă lăbuța, cuțu-cuțu ! Cuțu-lache. D ă lăbuța-ncoace. L ăbuța !
368
Da, chiar ! Zor nevoie s ă bată laba cu laba javrei și Alf muncindu-se s ă-l țină să nu cadă de pe scaun
dracului peste cîine și el făcîndu-se de rîs cu dresura cu bini șorul și că ce cîine binecrescut și cățel
inteligent ; î ți venea să verși. Și pe urmă începe să fărîmițeze un biscuit de pe fundul unei cutii cu
biscuiți de-l pusese pe Terry s ă i-o aducă. La dracu', l-a-nghi țit cît ai zice pe ște, cu limba atîrnîndu-i de
un cot din bot. Numai c ă n-a mîncat' și cutia, cu tot, javra dracului de h ămesită.
Și cetățeanul și cu Bloom începe s ă se certe în chestiunea asta, cu fra ții Sheares și Wolf e Tone dincolo
pe Arbour Hill și Robert Emmet290 și să-ți dai viața pentru patrie, și cu balada la sentiment a lui
Tommy Moore despre Sara Curran și cum e ea departe de țară. Și Bloom, bineîn țeles, cu țigara lui de
foi care-ți tăia respirația, să-l fi văzut cum f ăcea pe grozavul cu fa ța aia a lui gras ă. Fenomen, ce mai !
Grăsana aia cu care s-a-nsurat el, ea da, e un fenomen cu dosul ăla al ei ca un joc de popice. Pe vremea
cînd ședeau la hotel, la Armele Ora șului, Pipilic ă Burke mi-a povestit c ă era acolo o b ăbătie cu un
prăpădit de nepot, diliu, și Rloom încerca s ă i se vîre pe sub piele și juca și cărți cu ea doar-doar l-o
trece în testamentul ei și nici nu mînca carne vinerea c ă bătrîna era bigot ă și-i mai scotea și idiotul la
plimbare. Odat ă l-a luat cu_el într-un turneu prin toate cârciumile din tot Dublinul și, pe cinstea mea,
nu s-a lăsat pînă nu l-a adus acas ă beat ca o bufni ță fiartă și^a mai și spus că a făcut-o expres ea s ă-l
învețe ce rău face alcoolul și să mă ia dracu' dac ă alea trei femei numai c ă nu l-au jupuit de viu a fost o
chestie nostim ă de tot cu baba și nevasta lui Bloom și madam O'Dowd aia care ținea hotelul. Doamne,
ce-am mai rîs cu Pipilic ă Burke care le maimu țărea cum se d ădeau la el și Bloom cu da' nu vede ți ? și
pe de altă parte. Și ce să mai spun, sigur e c ă idiotul îmi spuneau dup ă aia una dou ă-l vedeai la
circiumă la Power, dup ă colț pe strada Cope și se-ntorcea acas ă cu picioarele moi în tr ăsură de cinci
ori pe săptămînă după ce-și făcea plinul din toate
369
sortimentele de b ăuturi din marele stabiliment. Asta fenomen !
— în memoria r ăposaților, zice cet ățeanul ridicîndu- și halba și uitîndu-se urît la Bloom.
i. — Da, da, zice Joe.
— Da' nu-n țelegeți ce vreau eu s ă spun, zice Bloom. Ce spun eu e c ă…
— Sinri Fein! zice cetățeanul. Sinn fein amhain !2<i| Prietenii pe care-i iubim sînt de partea noastr ă și
dușmanii pe care-i urîm ne stau în fa ță.
Ultimul rămas bun a fost impresionant -n pînă la lacrimi. Din clopotni țe, aproape și departe,
clopotele sunau neîntrerupt de îngrop ăciune și jur împrejur huruia r ău prevestitor murmurul
amenințător a sute de tobe acoperite cu v ăluri punctat de bubuitul g ăunos al pieselor de artilerie.
Asurzitoarele izbucniri ale tunetului și orbitoarele țîșniri ale fulgerului care iluminau aceast ă scenă
sinistră aduceau m ărturie că tunurile cere ști își adăugau pompa suprafireasc ă la acest spectacol și așa
îndeajuns lugubrios. O ploaie toren țială se revărsa din zăgazu: cerului furios peste capetele dezgolite
ale mulțimii strîn acolo și numărînd după aprecierile cele mai modeste cin sute de mii de persoane. Un
detașament al poli ției metropolitane din Dublin comandat de comisarul șef în persoan ă menținea
ordinea în aceast ă vastă multitudine de oam pentru care fanfara din strada York intervenise spre a-i
face să-și treacă timpul mai u șor redînd admirabil la instrumentele lor voalate cu crep melodia f ără
pereche pe care muza plîng ăreață a Doamnei Speranza ne-a f ăcut s-o îndr ăgim încă din leagăn. Trenuri
rapide de excursie, ș special comanditate, și șarabane capitonate fuseser ă prevăzute pentru uzul
verișorilor noștri de la țară sosiți în mari contingente. Un program cu deosebire amuzant a fost oferit
de îndrăgiții trubaduri de strad ă L-n-h-n și M-ll-g-n care ne-au cîntat Noaptea dinaintea zilei cînd l-au
întins pe Larry în felul lor inimitabil din totdeauna trezind veselia asisten ței. Cei doi neasemui ți comici
au

370
recoltat un succes nebun distribuindu- și foile cu cîntecelul printre iubitorii elementului comic și
nimeni dintre cei ce p ăstrează în inima lor un col țișor pentru adev ărata Voio șie irlandez ă lipsită de
orice vulgaritate nu le va lua în nume de r ău cele cîteva pence pe deplin merit cî știgate astfel. Copiii de
la spitalul mixt de copii g ăsiți care se înghesuiau la ferestrele r ăspunzînd spre aceast ă scenă au fost'
încîntați de acest adaos nea șteptat la distrac țiile zilei și un cuvînt de laud ă se cuvine Micilor Surori ale
Săracilor pentru excelenta lor idee de a le oferi astfel s ărmanilor copii lipsi ți de mamă și de tată o
tratație cu adev ărat instructiv ă. Suita vice-regelui în rîndul c ăreia se aflau numeroase doamne
binecunoscute a fost plasat ă de Excelen țele Lor în cele mai favorabile pozi ții în tribuna principal ă în
vreme ce pitoreasca delega ție străină cunoscut ă sub denumirea de Prieten ii Insulei de Smaragd a
fost instalat ă într-o tribun ă exact în fa ță. Delegația, prezent ă in întreaga sa componen ță, -consta din
comandorul Baci-baci Beninobenone (decanul semiparalitic al grupului care a trebuit s ă fie ajutat s ă-și
ocupe locul de o puternic ă macara cu aburi), Monsieur Pierrepaul Petite patant, Marele Joker
Vladinmire Pokethankertscheff. Arhijokerul Leopold Rudolph von Schw anzenbad-Hodenthaler.
contesa Martha Virâga Kisâszony Putrâpesthi, Hiram Y. Bom-boost, contele Athanatos
Karamelopulos. Aii Baba Baks-his h Rahat Lokum Effendi, Sefior Hidalgo Caballero Don Pecadillo y
Palabras y Paternoster de la Malo ra de la Malaria, Hokopoko Harakiri, Hi Hun Cian, Olaf Kobber-
keddelsen, Mynheer Trik van Trumps, Pan Poleaxe Paddy-risky, Gînsalac Prhklstr
Kratehinabritschisitch, Herr Hurhausdirek torpresident Hans Chuechli-Steuerli, Natio-
nalgymnasiummuseumsanatoriuma ndsuspensoriumsordi -nariusprivatdocentgeneralhistory —
specialprofessordoctor Kriegfried Ueberallgemein. To ți delegații fără excepție s-au exprimat în
termenii heterogeni cei mai vii cu putin ță cu privire la barbaria f ără nume la care au fost chema ți ' să
asiste. O alterca ție însuflețită (la care cu to ții au luat parte) a urmat între membrii F.O.T.E.I. în
legătură cu întrebarea dac ă ziua de opt sau nou ă martie este data
371
corectă a nașterii sfântului protector al Irlandei. In cursul' argument ărilor s-a reours la ghiulele
de tun, iatagane, bumeranguri, m ăciuci, grenade cu gaze asfixiante, securi, satire, umbrele,
catapulte, boxuri americane, saci cu nisip, r ăngi de fier și au fost schimbate cu liberalitate
multe lovituri. Poli țistul cu fa ță de bebelu ș MacFadden, convocat prin curier special din
Booterstown a restab ilit grabnic ordinea și cu promptitudine fulger ătoare a propus data de 17
ale lunii ca o solu ție deopotriv ă de echitabil ă pentru ambele p ărți combatante. Sugestia
lunganului de nou ă stînjeni și cu mintea atît de iute a pl ăcut pe dat ă tuturor și a fost unanim
acceptată. Agentul MacFadden a fost firiti șit din inim ă de către toți membri F.O.T.E.I., dintre
care mai mul ți pierdeau din bel șug sînge. Comandorul Beninobenone fiind extricat de sub
fotoliul preziden țial consilierul s ău legal avvocato Pagamimi a explicat c ă diversele obiecte
depozitate în cele treizeci și două de bu'/unare ale sale fuseser ă preluate de domnia sa din
buzunarele colegilor s ăi mai tineri în speran ța că aceștia vor fi astfel readu și la sentimente mai
bune. Obiectele (piinlre care se aflau mai multe su te de ceasuri de aur și do argint b ărbătești și
de damă) au fost prompt restituite proprietarilor legitimi și armonia general ă s-a instalat
netulburat ă.
Calm, fără ostentație, Rumbold s-a îndreptat spre e șafod învestmîntat în impecabilul s ău
costum fantezi' și purtînd la butonier ă floarea sa favorit ă Gladiolus Cruen-tus. Și-a anunțat
prezența prin acea u șoară tuse rumbol-dkinâ pe care atî ția au încercat (f ără succes) s ă o imite
— scurtă, meticuloas ă, și totuși atît de caracteristic ă pentru acest mare b ărbat. Sosirea c ălăului
binecunoscut în întreaga lume a fost salutat ă cu un tunet de aclama ții din partea uria șei
mulțimi, doamnele din sulta viceregal ă fluturîndu- și în tulburarea lor batistele în timp ce
delegații străini încă și mai emotivi vociferau plini de voio șie într-un adev ărat potpuriu de
strigăte, hoch, banzai, eljen, zivio, chinchin, polla kronia, hiphip, vive, Allah, printre care
răsunătoarele evviva ale delegatului țării cînteeuîui
(un fa dublu acut amintind de acele frumoase și pătrunzct-toare note cu care eunucul Catalani
le vrăjea pe străstră-bunicele noastre) erau u șor de desprins. Erau exact orele șaptesprezece.
Semnalul rug ăciunii fu apoi de grab ă transmis prin megafon și într-o clip ă toate capetele au

fost descoperite, sombrerul patriarh al al comandorului, care se afl ă în posesiunea familiei sale
încă de pe vremea revolu ției lui Rienzi, fii ndu-i ridicat de c ătre consilierul s ău medical de
serviciu, dr. Pippi. înv ățatul prelat care a administrat ultimele mîngîieri ale sacrei religii
eroului martir pe cale de a suferi pedeapsa capital ă a îngenunchiat într -un spirit preacre știn
într-o balt ă de apă de ploaie, cu suta na asupra capului s ău cărunt, înălțînd către tronurile
grației rugi fierbin ți de îndurare. Chiar al ături de butucul execu ției se arăta silueta întunecat ă a
călăului, cu fa ța ascunsă de o oală de zece galoane avînd dou ă deschizături circulare perforate
în sfericitatea sa prin care ochii îi lic ăreau furibunzi. în a șteptarea semnalului fatal el î și
încerca tăiușul oribilei sale arme frecînd-o de antrebra țul său pîrlit de soare sau decapitînd
într-o succesiune rapid ă de lovituri o turm ă de oi ce-i fuseser ă puse la dispozi ție de
admiratorii odiosului da r atît de necesarului s ău oficiu. Pe o frumoas ă masă de mahon al ături
erau cochet aranjate cu țitul de despicat, diferite in strumente de spintecat frumos șlefuite
(anume livrate de faimoasa firm ă de cuțitorie d-nii John Round și fiii, Sheffield), o crati ță de
teracotă pregătită spre a primi duodenul, col onul, apendicele etc, dup ă ce vor fi fost cu succes
extrase precum și două încăpătoare oale de lapte menite s ă primeasc ă sîngele atît de pre țios al
atît de pre țioasei victime. Administratorul c ăminului mixt de cîini și pisici era de fa ță
așteptînd să preia aceste recipiente odat ă umplute în numele zisei institu ții de binefacere. Un
dejun cu totul excep țional constînd din ou ă cu jambon, biftek cu ceap ă cît se poate de
apetisant, delicioase chifle calde și un ceai învior ător fusese preg ătit de autorit ățile grijulii
anume pentru osp ătarea personajului principal al tragediei care în timpul preparativelor pentru
ceremonia
373
finală păstrase un moral excelent și a manifestat cel mai viu interes de la început pîn ă la sfîrșit
în evoluția acestor preg ătiri dar care, cu o abnega ție rară în timpurile noastre, s-a ridicat cu
noblețe la înălțimea situa ției și și-a exprimat cu limb ă de moarte dorin ța (imediat acceptat ă) ca
aceste merinde s ă fie împărțite în parte alicot ă membrilor asocia ției infirmilor și săracilor la
domiciliu ca un semn al stimei și considera ției sale. Punctul nec și non plus ultra al emoției a
fost atins cînd logodnica pe care el și-o alesese între toate, cu fa ța acoperit ă de o roșeață
feciorelnic ă, și-a făcut drum prin rîndurile compacte ale asisten ței și s-a aruncat la pieptul
musculos al celui care urma s ă fie împins în h ăurile veșniciei de dragul ei. Eroul a cuprins
trupul de salcie al i ubitei sale într-o îmbr ățișare drăgăstoasă murmurînd cu tandre țe Sheila,
dragostea mea. încurajată de faptul c ă îl auzise folosind numele s ău de botez ea îl s ărută cu
pasiune pe diferitele p ărți cuvenite ale f ăpturii sale a șa cum decen ța veștmintelor de temni ță
îngăduiau înfl ăcărării ei să le atingă: Pe cînd î și amestecau rîurile s ărate ale lacrimilor ea îi
jură că avea. să-i păstreze cu grij ă memoria, c ă nu avea s ă-l uite niciodat ă pe junele s ău erou
care se îndrepta spre moar te cu cînte-cul pe buze ca și cum s-ar fi dus spre o partid ă de popice
în parcul Clonturk. Ea îi readuse în amintire zilele fericite ale binecuvîntatei copil ării pe care
o petrecuser ă împreună pe malurile rîului Anna Liffey dedîndu-se la pl ăcerile nevinovate ale
tinereții și, neștiutorii de ce le rezerva prezentul oribil, rîdeau amîndoi din inim ă, toți
spectatorii, inclusiv venerabilul past or, asociindu-se acum acestei bune dispozi ții generale.
Uriașa asistență se legăna pur și simplu pe picioare de bucurie. Dar curînd fur ă covîrșiți de
durere și-și uniră mîinile încle ștate într-o ultim ă împreunare. Un proasp ăt torent țîșni din
glandele lor rimale și vasta adunare de oameni, emo ționați pînă în inimă, izbucni în suspine
sfîșietoare, nu cel mai pu țin mișcat fiind vîrstnicul prebendar însu și. Oameni în toat ă firea,
agenți de ordine și uriași bine inten ționați din forțele de poli ție regale irlandeze, f ăceau uz
liberal de
374
batiste și putem afirma f ără teamă de a greși că nu se afla nici un oc hi uscat în întreaga
asistență. Un incident cit se poate de romantic s- a petrecut cînd un prezentabil absolvent de la
Oxford, cunoscut pentru cavalerismul s ău față de sexul frumos, a f ăcut cîțiva pași în față și
prezentîndu- și cartea de vizit ă, carnetul de cecuri și arborele genealogic a cerut mîna

nefericitei tinere doamne, invitînd-o s ă fixeze ea îns ăși ziua ceremoniei, și a fost acceptat pe
loc. Fiecare doamn ă din rîndul publicului a primit ca un suvenir plin de gust o bro șa înfățișînd
un craniu cu dou ă oase încruci șate, gest oportun și generos care a stîrni t un nou val de emo ție
; și cînd tînărul și galantul oxonian (posesorul de altfel al unui nume dintre cele mai onorate
de trecerea vremii din istoria Albionului) a prins pe degetul logodnicei sale din nou cuprinse
de roșață feciorelnic ă un costisitor inel de logodn ă cu sma-ragde întruchipînd un trifoi cu
patru foi entuziasmul n-a mai cunoscut margini. Ba chiar severul comandant al jandarmeriei,
locotenent- colonelul Tomkin-Maxwell Frenchmullan Tomlinson, care prezida aceast ă tristă
împrejurare, acela și care spulberase f ără să clipească un număr considerabil de sepoy legîndu-
i de gura tunului și ordonînd foc, nu și-a putut st ăpîni emoția firească. Cu mănușa sa de zale el
și-a șters o lacrim ă furișă și a fost auzit de burghezii privilegia ți care se întîmpla s ă se afle în
enioimzge-ul s ău nemijlocit cum murmura doar pentru sine cu jum ătate de voce tremur ătoare
:
— Să mă ia dracu' dracului dac ă nu-i pe cinste fetica asta. Aproape c ă-mi vine s ă plîng
dracului, chiar c ă-mi vine, c ă-mi aduce aminte de albia de bere care m ă așteaptă dincolo, la
Limehouse.
Așa că cetățeanul își dă drumul despre limba irlandez ă și despre mitingul corpora ției și așa
mai departe și despre a șa zișii gentlemeni care nu-s în stare s ă vorbeasc ă pe limba lor și Joe
băgîndu-se și el că și el storsese o lir ă de la nu știu cine și Bloom care- și vîră și el mutra cu
ciotul ăla de țigară de două parale pe care a stors-o de la Joe și dîndu-i zor cu liga gaelic ă și cu
liga celor care s ă nu
375

le mai dea voie cet ățenilor să ofere ceva de b ăut și cu băutura, blestemul Irlandei. De asta-i
arde lui de liga ălora să nu le mai dea voie prietenilor t ăi să-ți ofere un rînd. Doamne, dar
ăsta-i în stare s ă te lase să-ți torni tot soiul de chestii pe gîtlej pîn ă să. apuei să vezi spuma de
pe o halbă pe care să ți-o ofere el. C ă într-o noapte am fost și eu cu un tip la una din serile lor
muzicale, cîntece și dansuri și cu toții în cor pe-o c ăpiță cum ședea Maureen Lay iubita mea și
mai era și un ăla cu panglicu ță albastră de Ballyhooly scuipînd pe irlandez ă și-o grămadă de
irlandeze de-ale noastre învîrtindu-se eu b ăuturi anti- alcooliee și vînzînd medalii și portocale
și limonada și încă vreo cîțiva boșorogi, Doamne, ce mai distrac ție irlandez ă, ce să mai stăm
să mai vorbim. Irlanda treaz ă e Irlanda liber ă. Și pe urmă un babalîc care a început să sufle în
cimpoi și toți impoten ții ăia au început s ă-și tîrșîie picioarele pe muzica aia de mort. Și unul
sau doi popi cu ochii pe noi s ă nu ne dăm la femele, asta mai zic și eu c-a fost o lovitur ă sub
centură.
Și tot așa, cum spuneam, jigodia aia dac-a v ăzut că s-a golit cutia cu biscui ți începe s ă se dea
cu botul pe Ung ă mine și Joe. îi ar ăt eu dresur ă cu binișorul dac-ar fi javra mea. I-a ș dresa eu
cîte un picior pe cinste pe ste bot, tocmai bine cît s ă nu-l chior ăsc de tot.
— Ce, ți-e frică că te mușcă ? zice cet ățeanul rînjind. ș— Nu. zic. Numai s ă nu-mi ia piciorul
drept felinar. La care î și cheamă javra înapoi.
— Ce-i cu tine, m ă, Garry ? zice.
Pe urmă începe să-l tragi încoace și încolo și să-l pipăie și să-i dea cu gura pe irlandez ă și să
stea de vorb ă cu clinele pe irlandez ă și jigodia d ă-i și mMîe, cum ar veni s ă-i răspundă, taman
ca un duet Ia oper ă. Schelălăiau unul la altul c ă ziceai că ce~i aia. Ar trebui să se găeească
unu' care n-are ce face și să scrie pro bono publico o scrisoare la ziar s ă-se dea o ordonan ță să
le pună botniță hi javrele astea. St ătea și mîrîia și cu ochii iajee-ta ți de balele care da din el și
cu hidrofobia care-i curgea peste F ălci.
3Î6
Toți cei care sînt interesa ți m răspîndirea și difuzarea culturii umane printre viet ățile inferioare
(care sînt atît de numeroase) ar trebui s ă-și facă un punct de onoare s ă nu scape din vedere

manifestările cu adev ărat extraordinare de emantropie datorate faimosului setter ro șcat irlan-
dez specia cîine lup cunoscut pinâ recent sub sobriquet-vik de Garryowen, și de mai curîad
rebotezat de largul s ău cerc de prieteni și cunoștințe Owen Garry. Atari manifestări, rezultat
al anilor îndelunga ți de dresur ă cu binișorul și unui regim dietetic bine gîndit. cuprind, printre
altele, si rtx-ilaroa de versuri. Cel mai mare expert pe care-l avem în momentul de fa ță în
domeniul foneticii ( și nici cu caii s ălbatici nu-i ve ți putea smulge dintre noi) nu a precupețit
nici un efort spre a delueida și compara poemele recitate și a descoperit c ă ele comport ă o
asemănare frapmtă (sublinierea noastr ă) cu runele str ăvechilor barzi eel ți. Nu ne gîndim atît
la acele mdnt ătoare cântecele de dra.U'wsU' cu care scriitorul ascunzîndu- și identitatea sub
grațiosul pseudonim de Mic ă Râmurea Verde a familiarizat publicul iubitor de lectur ă, ci, mai
de grabă, (așa cum colaboratorul D.O.C. subliniaz ă într-o interesant ă comunicare publicată
de un ziar de sear ă din zilele noastre') la nota mai aspr ă și mai personal ă ce poate fi întilnit ă în
efuziunile satirice ale faimosului Raftery și ale lui Donald MaeConsidine. ca s ă nu mai
vorbim de un liric mai modern înc ă in momentul de fa ță bueurmdu-se foarte mult de favoarea
publicului. Ne lu ăm libertatea s ă vă supunem un specimen transpus în engleză de un eminent
erudit aî cărui nume nu avem pentru moment permisiunea s ă vi-l dezv ăluim deși socotim c ă
aluziile topografice con ținute vor constitui pentru cititorii no ștri mai mult deert o simpl ă
indicație. Sistemul metric al originalului canin, care amintește de complicatele reguli
aliierative și isosila-bi'ce ale englynului gaelie, este infinit mai complex îns ă credem c ă
cititorii no ștri vor- fi de acord cu noi c ă spiritul textului a fost bi ne surprins. Poate ar mai
trebui adăugat că efectul va fi mult intensificat dac ă versurile lui Owen vor fi rocluue lent și
oarecum indiferent pe un ton suge-rînd un resentiment reprimat.
377
Blestemul meu s ă-ți intre-n oase
șapte zile în orice zi
și-ncă-n șapte joi secetoase,
ție, Barney Kiernan, unde- ăi fi.
Că nu-mi dai nici sup ă, nici apă chioară
Să-mi dreg mînia fioroas ă,
Să-mi sting focul de din ma țe
După mațele-ți sărace.
Așa că i-a spus lui Terry s ă-i aducă niște apă pentru javr ă și, ce mai, puteai s ă-l auzi de la o
poștă cum lipăie. Și Joe l-a întrebat dac ă mai pofte ște una.
— Mai poftesc, o chara, ca să-ți arăt că nu-ți port pică. La dracu', o fi avînd el mutr ă de fraier
da' nu-i deloc
așa de prost cum pare. î și freacă turul pantalonilor dintr- un bar într-altul în n ădejdea că doar-
doar i-or face cinste, cu dul ăul după el, lasîndu-se ad ăpat de contribuabili și de alegători. Asta
zic și eu viață, pentru om și pentru prietenul s ău credincios. Și zice Joe :
— Mai faci o gaur ă într-o halb ă ?
— Mănînci ovăzule cal ? zic eu.
— Tot așa, Terry, zice Joe. E ști sigur că nu vrei să iei ceva lichid ca-nt ăritor ? zice.
— Mulțumesc, nu, zice Bloom. De fapt eu voiam doar s ă dau ochii cu Martin Cunningham,
știți, în legă'tură cu polița de asigurare a lud Dignam, s ăracul. Martin m-a rugat s ă trec pe la
pompele funebre. Vede ți, el, Dignam vreau s ă spun, n-a anun țat agenția de asigur ări la vremea
respectivă despre ipotecarea poli ței și, oficial, creancierul ipotecar nu- și poate scoate banii de
pe poliță.
— Sfinte Sisoie, zice Joe rîzînd, chiar c-ar fi bun ă dacă bătrînul Shylock s-a prins singur
în cursă. Așa nevastă-sa iese basma curat ă, nu ?
— Da, asta ar fi un avantaj pentru s ăritorii nevestei, zice Bloorn.
— Care s ăritori ? zice Joe.

— Pentru sf ătuitorii legali ai nevestei, vreau s ă spun, zice Bloom.
378
Și de-aici începe s-o-ncurce de te-ame țea cu creancierul ipotecar și cu potrivit legii, exact ca
un judecător care-și turuie pe limba lui la tribunal, și că în beneficiul so ției și că s-a ajuns la
un aranjament legal dar c ă pe de altă parte Dignam îi datora bani lui Bridgeman și că dacă
acuma nevasta sau v ăduva contest ă drepturile ipotecatoru-lui pîn ă cînd aproape c ă m-a năucit
de cap cu creancierul și cu drepturile legale. S ă fie mulțumit dracului c ă n-a intrat el sub
prevederile legale atunci ca ho ț și vagabond decît c-avea pil ă la tribunal. Cînd vindea bilete de
bazar sau cum îi zicea loteria regal ă ungureasc ă cu autoriza ție. Adevărat cum te v ăd și cum
mă vezi. Oho, ca orice b ătrîn israelit care se respect ă. Pungășie regală ungureasc ă cu
autorizație. 293
Și uite-l și pe Bob Doran care vine b ălăbănindu-se pe picioare s ă-l delege pe Bloom s ă-i
spună lui madam Dignam c ă-i pare rău de deranj și ce rău îi pare de înmormîn-tare și să-i
spună că el a zis și că toată lumea care-l cuno ștea a zis c ă n-a existat om mai curat și prieten
mai adevărat ca micul Willy s ăracul care-a murit s ă-i spună. Se îneca în propriile lui
caraghiozlîcuri. Și dă~i și strînge-i mina lui Bloom cu mutra aia tragic ă așa să-i spună. Bate
laba. prietene. E ști tu punga ș, da' și eu sînt. , – -"
— Dă-mi voie, zice, s ă îndrăznesc pîn ă într-atît în virtutea cuno știnței noastre care,
oricît de îndep ărtată ar părea de-ar fi s-o judec ăm după criteriul doar al timpului, se
bazează, cum sper și cred, pe un sentiment de stim ă reciprocă, încît să-ți cer să-mi faci
favoarea asta. Dar, dac ă cumva am dep ășit limitele discre ției, sinceritatea sim țămintelor
mele să-mi fie scuz ă pentru cutezan ța asta a mea.
— Nu, i-o întoarce cel ălalt, apreciez pe de-a-ntre gul motivele care te îndeamn ă în conduita
dumitale și am să îndeplinesc misiunea pe care mi-ai încredin țiat-o mîngîiat de gîndul c ă,
chiar dac ă demersul este unul pus sub semnul mîhnirii, aceast ă dovadă a încrederii
dumitale alin ă într-o oarecare m ăsură amărăciunea cupei.
»79
— Atunci rabd ă să-ți strîng mîna, zice- el. Bun ătatea inimii domniei tale, sînt sigur, î ți va
dicta mai bine decît cuvintele mele neajutorate expresiile cele mai potrivi te pentru a transmite
o emoție a cărei putere, dac ă mi-aș lăsa drum liber sentimentelor, m-ar lipsi pîn ă și de uzul
vorbirii.
Și drept care o ia din loc încercînd s ă meargă cît mai drept. Matol de la ora cinci. Ast ă-noapte
aproape c ă l-au umflat dac ă nu l-ar fi cunoscut Paddy Leonard pe curcan, ăla cu num ărul 14A.
Mort pentru patrie întf-un bar din alea pe șest pe strada Miresei, și, după ora închiderii,
preacurvind cu dou ă alea și cu peștele care sta de paz ă, bînd la whisky direct din ce ști de ceai.
Și mințin-du-le pe tîrfe c-ar fi un fran țuz, că-l cheamă Joseph Manuo cic ă, și înjurînd religia
catolică și el care slujea la liturghie înc ă la biserica Adam și Eva de cind era copil c ă știe și cu
ochii închi și și cine a scris și vechiul testament și noul testament și fundament și pipămdu-le
și pupîndu-le. Și alea dou ă să se prăpădească de rîs și-i șuteau tot din buzunare idiotul și el
vărsînd whisky peste tot patul și-alea dou ă țipînd de-atîta rîs una la alta ce-ți mai face
testamentu' ai și tu un testamen tu' ? fundamentu' ? Noroc c-a trecut Pa ddy pe-acolo cum spun.
Și pe urmă numai ce-l vezi duminica cu concubina aia de nevast ă-sa, și-aia cum mai d ă din
coadă în sus pe aleea dintre strane la capel ă, cu ghete de piele m ă rog, și cu violete, pu țuită și
vopsită toată, ca o doamn ă autentică, ce mai. Sora lui Jack Mooney. Și prostituata aia b ătrîna
de maică-sa care face rost de camere pentru pere chile pe care le culege de pe strad ă. Parcă n-
aș ști eu, Jack l-a pus la re spect. I-a spus-o verde c ă dacă nu cîrpeste oala sc oate untul din el.
Și Terry a adus halbele alea trei.
— Uite, zice Joe f ăcînd onorurile casei. Ține, cetățene.
— Slan leat,294 zice acela.
— Noroc, Joe, zic eu. S ănătate, cetățene.

Ce sănătate, că era cu botul pe jum ătate în halb ă de acuma. Pe- ăsta ți-ar trebui o avere
să-l ții din băutura.
380
— Pe cine-l mai sus ține lunganul acuma la alegeril e de primar. Alf ? zice Joe.
— Pe-un prieten de-al t ău, zice Alf,
— Nannan ? zice Joe. Diputatul ?
— Nu spun nume, zice Alf. . , ș— Așa mă gîndeam și eu, zice Joe.
L-am văzut la
miting adineaori eu William Field, ălălalt deputat, omul negustorilor de vite.
— Iopas p ărosul, zice cet ățeanul, vulcanul fîsîit, îndr ăgit pretutindenea și idol în țara lui.
. i
Și Joe se-apue ă să-i povesteasc ă cetățeanului despre boala botului și copitelor și despre
neguțătorii de vite și că să luăm măsuri în problem ă și cetățeanul dîndu-i pe to ți dracului și
Bloom atunci cu tinctura pentru rîia oilor și cu doctoria pentru tignafesul vi țeilor și ca reme-
diul garantat pentru buba de pe limb ă. Asta penffu c ă a lucrat înte-un timp la un abator
clandestin la unul care vindea carne de mîr țoage. învîrtindu-se de colo pîn ă colo cu carne țelul
și creionașul uite capu' uite dosu: pînă cînd Joe Cuffe l-a decorat cu medalia ghetei într-o anu-
mită parte a corpului pentru c-a fost obraznic cu uri cresc ător. Domnu' Știe Tot. Asta o înva ță
și pe bunic ă-sa cum s ă mulgă rațele. Pipilic ă Burke îmi povestea odat ă cum cînd ședeau ia
hotel nevast ă-sa o apuca plînsul a șa din senin cîteodat ă cu madam O'Dowd dimpreun ă și
pîîhgea și plîngea de tremura gr ăsimea aia de dou ă palme de pe ea. C ă nici nu putea s ă-și mai
desfacă corsetul s ă mai respire și ea pe-unde ar fi putut, decît c ă bătrînul ochi de pe ște țopăind
pe lîngă ea să-i arate el cum. Ce program ave ți astăzi. Mda. Metode umane. Pentru c ă
animalele s ăracele sufer ă și experții spun că cel mai bun remediu cunoscut care nu cauzeaz ă
durere la animal și administra ți-l binișor pe partea dureroas ă. Păi ăsta ar ști să umble bini șor și
cu mina pe sub clo șcă.
Ga Ga Gaga. Cot Cot Codac. Lizuea negru ța-i găinușa noastră. Ea ne ou ă nouă. Cînd se ou ă
ne e nouă bucurie mare nou ă. G«ga. Cot Cot Codac. Și-uite-l și pe nenea
301
Leo. Ia te uit ă cum mai bag ă el mîna bini șor, binișor sub Lizuca negru ța și-i umflă ou'
proaspăt. Ga ga ga ga Gaga. Clone Cot Codac.
— Oricum, zice Joe, Field și cu Nannetti pleac ă la noapte la Londra s ă adreseze o
interpelare în Camera Comunelor.
— Ești sigur, zice Bloom, c ă se duce și consilierul ? Și eu care voiam s ă stau de vorb ă cu el.
— Pleacă cu vaporul po ștal, zice Joe, la noapte.
— Ce păcat, zice Bloom. Aveam n-evoie tocmai s ă stau de vorb ă cu el. Poate c ă se duce
numai domnul Field. N-am reu șit să-i telefonez. Nu. E ști sigur ?
— Și Nannan se duce, zice Joe. L-a delegat Liga s ă facă mîine o interpelare cum c ă
comisarul șef a interzis jocurile irlandeze în parc. Ce zice de asta, cet ățene ? The Sluagh na h-
Eireann. 2!)5
Dl. Vaca Conacre (Multifarnham. Partidul na ționalist) 296 : Pornind de la întrebarea
onorabilului meu prieten, deput atul de Shillelagh, pot s ă-l întreb pe foarte onorabilul
gentleman dac ă guvernul a emis ordonan ța "ca aceste animale s ă fie sacrificate chiar dac ă nu
se anunță nici o mărturie medical ă privind starea lor patologic ă ?
Dl. Patrupede (Tamoshant. Conservator) : Onorabilii membri ai Camerei se afl ă deja în
posesia dovezilor prezentate în fa ța unui comitet reprezentînd întreaga Camer ă. Consider c ă n-
aș mai putea ad ăuga ceva util în aceast ă chestiune. R ăspunsul la întrebarea onorabilului
deputat este afirmativ.
Dl. Urechea (Montenotte. Na ționalist) : Au fost oare emise ordonan țe similare privind
sacrificarea animalelor umane care îndr ăznesc să joace jocuri irlandeze în parcul Phoenix ?

Dl. Patrupede : R ăspunsul este negativ.
Dl. Vaca Conacre : Oare faimoasa telegram ă privind incidentele de la Mitchelstown a inspirat
politica gentlemenilor de pe b ăncile trezoreriei ? (Strig ăte — O ! Ho !)297
Dl. Patrupede : Mâ v ăd silit să trec la înregistrare aceast ă întrebare.
382
Dl. Oapst ătut (Buncombe. Independent) : Nu ezita ți să deschideți focul.
(Aplauze ironice de pe b ăncile opozi ției). Prezidentul : La ordine ! La ordine ! ( Ședința se
suspendă. Aplauze).
— Asta-i omul, zice Joe, care-a adus rena șterea sportului gaelic. Sa de aici. Omul care l-a
scos din temni ță pe James Stephens. Campion pe toat ă Irlanda la aruncarea greut ății. Care-i
recordul t ău la aruncare, cet ățene ?
— Na bacleis,298 zice cetățeanul făcînd pe modestul. A fost o vreme cînd eram și eu la fel de
bun ca oricare altul.
— Bate laba, cet ățene, zice Joe. Ai fost, și chiar mult mai bun ca altul, dracului.
— Chiar a șa ? zice Alf.
— Da, zice Bloom. Asta se știe. Ce, dumneata nu știai ? Și de-aici uite-i c ă-ncep cu
sportul,irlandez și jocuri
pentru așa-zișii gentlemeni cum ar fi tenisul de cîmp și hocheiul pe iarb ă și aruncarea la
distanță și cum le-a intrat lor în sînge și că să construim iar na țiunea noastr ă și tot așa mai
departe. Și bineînțeles Bloom trebuia și-aici să spună și el ceva c ă cum dacă unul are inima
slabă sporturile violente îi fac r ău. Vă spun eu, dac-ai ridica de jos dracului un fir de pai și i-ai
spune lui Bloom : Vite, Bloom, Vezi paiul ăsta ? E un pai. I-aș spune și mătușă-mi că ar fi în
stare să-ți vorbeasc ă despre asta un ceas și să-ți tot turuie cu gura.
O discuție cît se poate de interesant ă a avut loc în sala cea veche de la Brian O'Ciarnain în
Sraid na Bretaine Bheag, 2" sub auspiciile organiza ției Sluagh nath-Eireann, cu privire la
renașterea străvechilor jocuri populare gaelice și importan ța culturii fizice a șa cum era
înțeleasă în Grecia veche și în Roma veche și în Irlanda veche în dezvoltarea rasei.
Venerabilul prezident al acestui nobil ordin ocupa fotoliul preziden țial și asistența era foarte
numeroas ă. După un instructiv discurs rostit de pre ședinte, o ora țiune magnific ă pronunțată cu
elocvență și forță, o
383
discuție extrem de instructiv ă și interesant ă a urmat privind dezira bilitatea revivabilit ății
jocurilor și sporturilor str ăvechi ale str ăvechilor no ștri strămoși panceltici. Binecunoscutul și
mult respectatul lucr ător pentru cauza str ăvechii noastre limbi, dl. Joseph McCarthy Hynes, a
adresat un apel elocvent la resuscitarea str ăvechilor jocuri și petreceri ale timpului ga^lice, a șa
cum erau practicate diminea ța și seara de Finn MacCool, menite s ă reînvie cele mai bune
tradiții ale forței și vigoarei b ărbătești transmise nou ă din vremuri str ăvechi. L. Bloom care a
fost întîmpinat cu o primire mixt ă alcătuită din aplauze și fluierături, îmbr ățișînd atitudinea
negativă, președintele a încheiat într-o superb ă vocaliză discuția, ca răspuns la repetatele
cereri și aplauze cordiale proveni nd din toate sectoarele s ălii arhipline, in tonînd o versiune
deosebit de remarcabil ă a pururi verzilor versuri ale lui T homas Osborne Davis (din fericire
prea familiare pentru a mai fi nevoie s ă fie amintite aici) O națiune încă o dată în executarea
căreia veteranul campion și patriot se poate spune f ără teamă de a fi contrazi și că s-a întrecut
cu adevărat pe sine însu și. Acest Caruso-Garibaldi ir landez se afla într-o form ă superlativ ă și
tonurile sale stentoriene puteau fi distinse cu u șurință în corul care a atacat imnul consfin țit de
timp cîntat a șa cum numai cet ățenii noștri știu să-l cînte. Superbul s ău vocalism de mare clas ă
care prin calitatea sa cu totul deosebit ă i-a sporit în mare m ăsură prestigiul de pe acum
internațional, a fost vociferos aplaudat de numeroasa asisten ță în rîndurile c ăreia puteau fi
remarcați mulți membri proeminen ți ai clerului precum și reprezentan ți ai presei și ai baroului
cît și ai altor profesi uni liberale. Lucr ările au luat apoi sf îr șit.
Printre membri clerului afla ți de față se numărau foarte reverendul William Delany,

S.J.L.L.D. ; înalt rev. Gerald Molloy, D.D. ; re v. P.J. Kavanagh. C.S. Sp. ; rev. T. Waters, CC.
; rev. John M. Ivers, P.P. ; rev. P.J. Cleary, O.S. F. ; rev. L.J. Hickey, O.P. ; foarte rev. Fr.
Nicholas, O.S.F.C. ; f. rev. B. Gorman, O.D.C. ; rev. T. Maher, S.J. ; f. rev. James Murphy,
S.J. ; rev. John Lavery, V.F. ; f.
384
rev. William Doherty, D.D. ; rev. Peter Fagan, O.M. ; rev. T. Brangan, O.S.A. ; rev. J. Flavin,
CC.; rev. M.A. Hackett, CC ; rev. W. Hurley, CC ; rev. Monseniorul M' Manus, V.G. ; rev. B.
R. Slattery, O.M.I. ; f. rev. M. D. Scally, P.P. ; rev. F. T. Purceii, O.P. ; f. rev. Timothy
canonic Gorman, P.P. ; rev. J. Flanagan, CC. Printre laicii de fa ță figurau P. Fay, T. Quirke
etc. etc.
— Dacă tot vorbim de sporturile violente, zice Alf, a ți fost la meciul Keogh^Bennet ?
— Nu, zice Joe.
— Am auzit c ă Cutare a pus laba pe-o sut ă de lire la pariu acolo, zice Alf.
— Cine ? Blazes ? zice Joe, Și zice Bloom :
— Ce voiam eu s ă spun despre tenis, de pild ă, este agilitatea și precizia privirii.
— Da, Blazes, zice Alf. Ala-a lansat zvonul c ă Myler o duce tot într-o b ăutură, asta ca s ă facă
să crească cota, și-n vremea asta el se antrena de mama focului.
— li știm noi pe- ăsta, zice cet ățeanul. Fiul tr ădătorului. Știm noi cum i-a intrat aurul
englezesc în buzunare.
— Adevăr grăiești, zice Joe.
Și Bloom iar se bag ă cu tenisul de cîmp și circulația sîngelui, și-l întreab ă pe Alf :
— Nu crezi, Bergan ?
— Myler a m ăturat pe jos cu el, zice Alf. P ăi ce s-a întîmplat în meciul Heenan cu Sayers a
fost o joac ă de copii pe lîng ă asta. L-a b ătut de i-a pomenit și pe mă-sa și pe tat-su. S ă-l fi
văzut pe princhindelul ăla care nu-i ajungea nici pîn ă la buric și pe găligan cum d ădea tot în
vînt. I-a mai ars una la urm ă la linguric ă. Ce regulamente și lovituri nepermise, și lordul
Queensberry -500, l-a făcut să dea afară și ce nu mîncase-n via ța lui.
A fost o întîlnire formidabil ă și de-a dreptul istoric ă cea 301 în care Myler și Percy au fost
programa ți să îmbrace m ănușile pentru miza celor cinci zeci de lire sterline. De și handicapat
de diferen ța de greutate, idolul mult iubit al Dublinului s-a priceput s ă echilibreze situa ția
,prin-
385
25 — Ulise, voi. I
tr-o abilitate superlativ ă în arta ringului. Ultima izbucnire a acestui veritabil foc de artificii s-a
dovedit de-a dreptul istovitoare pentru ambii campioni. Sergentul major, cu greutatea sa
mijlocie, deschisese întrucîtva cepul dînd drumul unui vin limpede spumos în runda
precedent ă în care Keogh fusese pe postul de receptor general al dreptelor și stângilor, marele
artilerist lucrînd cu folos la nasul idolului și Myler a revenit p ărînd cam groggy. Soldatul s-a
pus pe treab ă lansînd un viguros punch cu sting ă, la care gladiatorul irlandez a ripostat cu una
țeapănă direct în vîrful b ărbiei lui Bennett. Tunica ro șie a schițat o eschivă însă dublinezul l-a
ridicat pur și simplu de pe podea cu un crochet de stînga, lovitura la corp fiind apreciat ă ca
frumoasă de tot. S-a ajuns la acro șaj. Myler s-a însufle țit repede și și-a asigurat avantaj runda
terminînclu-se cu reprezentantul categoriei grele la corzi, și Myler mar-telîndu-l de zor.
Englezul, al c ărui ochi drept era acum aproape de tot închis, s-a tras în col țul său unde a fost
din belșug scăldat în găleata cu ap ă și cînd a bătut g-ongul a ie șit pe ring plin de antren și voie
bună, încrezător că-l pune jos pe eblanit cit ai bate din palme. A fost o lupt ă pe viață și pe
moarte pentru cel mai bun s-o cî știge. Cei doi s-au luptat ca tigrii și sala era într-o adev ărată
febră de încordare. Arbitrul l-a admonestat de dou ă ori pe Percy Pumn Tare pentru ținerea
adversarului îns ă idolul era viclean și jocul lui de picioare chiar c ă merita să-l vezi. Dup ă un
rapid schimb de polite țuri în care un- upercut precis al militarului a f ăcut să țîșnească la
modul' liberal sîngele din gura opon entului, idolul a dat deodat ă iama peste adversar si a

lansat pe nea șteptate un pumn , teribil drept în stomacul lui Battling Bennett, l ățindu-l la
pămînt. A fost un knock-out limpede și frumos. într-o atmosfer ă de așteptare încordat ă
Ciocanul de la Porto-bello a fost num ărat pînă la zece și secundul lui Bennett a aruncat
prosopul iar fl ăcăul din Santry a fost proclamat înving ător în aplauzele frenetice ale publicului
care a rupt corzile ringului și aproape l-a în ăbușit în îmbrățișări călduroase.
386
— Ăsta știe pe ce parte-i uns ă pîinea cu unt, zice Alf. Aud c ă pleacă într-un turneu de
concerte sus în nord.
— Da, pleac ă, zice Joe. Nu-i a șa ?
— Cine ? zice Bloom. A, da. E-adev ărat. Da, un fel de turneu estival, știți. O vacan ță.
— Doamna B. e vedeta, nu ? zice Joe.
— Nevast ă-mea ? zice Bloom. Da. ea cînt ă. Și eu cred c ă are să fie un succes. El e un
excelent organizator. Excelent. m
Hoho, hehe, zic eu c ătre mine, zic. Asta și explică de ce are nuca de cocos lapte și de ce n-are
ursul coad ă. Blazes la solo de flaut. Turneu de concerte. Feciorul escrocului ăla, Dan
Murdarul, de pe podul Insu lei, care-a vîn-dut de dou ă ori aceiași cai guvernului s ă-i trimită în
războiul cu burii. 303 Domnul Cece, babalîcul. Am venit s ă încasez impozitul pe s ăraci și pe
apă, domnu' Boylan. Ai venit s ă ce ? Taxa pe ap ă, domnu' Boylan. Taxa ce ? Asta-i tipul care-
o organizeaz ă pe ea, să vă spun eu. Da' r ămîne-ntre noi Caddereesh.
f Mîndria stîncosului munte al Calpuluim, fiica lui Tweedy cu cosi ța ca pana corbului. Acolo
crescu ea pîn ă-și coapse frumuse țea fără pereche, acolo unde locatul și alunul îmb ălsămează
văzduhul cu miresmele lor. Gr ădinile Alamadei i-au cunoscut pasul ; livezile m ăslinilor o
cunoșteau și i se plecau înaintea-i. Casta soa ță a lui Leopold ea este : Marion cu sînii
înbelșugați.
Și iată își făcură intrarea unul din clanul O'Molloy, erou trupe ș cu fața albă chiar dac ă
întrucîtva înro șită acum, consilierul majest ății sale foarte înv ățat în ale legii, și cu el prin țul și
moștenitorul nobilei stirpe a Lambertilor.
— Salut, Ned.
— Salut, Alf.
ș— Salut, Jack.
— Salut, Joe.
ș— Domnul s ă vă aibă-n pază, zice cetățeanul.
— Și pe tine asemenea cu mare mila lui, zice J.3. Tu ce iei, Ned ?
387
ș. ș— O jumate, zice Ned.
Așa că J. J. comand ă băutura.'
— Ați fost pe la tribunal ? zice Joe.
— Da, zice J. J. Aranjeaz ă el chestia aia, Ned, zice.
— Și eu trag n ădejde, zice Ned.
Adică, ce-or fi pus la cale ăștia doi ? J. J. îl radiaz ă de pe lista jura ților și ălălalt îl scoate din
vreo ananghie. Și-i trecut pe lista credito rilor în Stubbs, la gazet ă. Altfel joac ă cărți, se bate pe
burtă cu așa-zișii țipi din lumea bun ă, cu geamu-n ochi și bea la fizz cu ei și el îngropat pîn ă la
gît în poli țe și ordine de proprire. Și-a amanetat ceasul de aur la Cummins pe strada Francis
unde să nu-l știe nimeni în camera din spate și cînd am fost eu acolo cu Pipilic ă să-și scoată
ghetele de la amanet Numele dumneavoastr ă domnule ? Dunne, zice, Mda, tun, zic. P ăi, ne-
ntoarcem noi acas ă într-una din zilele astea și facem poc ăință și plîngem cu lacrimi amare, eu
așa zic.
— L-ați văzut pe ticnitul ăla de Breen cum se învîrte pe-aici, cu scrisoarea cu K. K., caca.
–
— Da, zice J.J. Caut ă un detectiv particular.
— Da, zice Ned, și voia nici una nici dou ă să se ducă Ia tribunal, decît c ă l-a convins Corny

Kelleher c ă i-a spus s ă facă o expertiz ă grafologic ă întîi.
— Zece mii de lire, zice Alf, și iar rîde. Doamne, a ș da oricît s ă-l văd la tribunal.
— Tu i-ai f ăcut-o, Alf ? zice Joe. Spune adev ărul, lot adev ărul și nimic alt decît adev ărul,
așa să-ți ajute whisky Johnson.
— Eu ? zice Alf. N-arunca cu n ăsturași în bunul meu renume. … ș• …..
— Orice declara ție ai face, zice Joe, va fi re ținută împotriva dumitale de c ătre acuzare.
— Sigur, o ac țiune judiciar ă poate fi introdus ă, zice J.J. Dar asta _ ar „implica doar c ă nu e
compos mentis. K.K. caca. i
— Compos pe dracu', zice Alf, și rîde. Tu nu știi că-i țicnit ? Uit ă-te la el ce cap are. Tu știi că
dimineața cîte-
388
odată trebuie s ă-și vîre pălăria în cap cu lingura de pantofi ?
— Da, zice J.J., dar adev ărul de con ținut al unei def ăimări nu constituie o scuz ă în fața legii
cînd a fost f ăcută publică.
— Ha, ha-, Alf, zice Joe.
— Totuși, zice Bloom, dac ă stai să te gîndești la femeia aia, s ăraca, nevast ă-sa vreau s ă spun.
— Mai mare mila de ea, zice cet ățeanul. Sau de oricare alt ă femeie care se m ărită cu unul de-
ăștia juma-juma.
— Cum adic ă, juma-juma ? zice Bloom. Vrei s ă spui că el e…
— Vreau s ă spun juma-juma, zice cet ățeanul. Un tip care nu-i nici carne nici pe ște.
— Și nici hering s ărat cinstit, zice Joe.
— Asta vreau și eu să spun, zice cet ățeanul. Unu' cu ochii sticlo și după aia, dacă-nțelegeți
ce vreau s ă spun.
Atunci am sim țit că de-aici iese o chestie. Și Bloom explicîndu-i c ă el voia să spună că ce
cruzime e pentru nevast ă-sa că trebuie să se țină după idiotul ăla cu bale la gur ă. E o cruzime
pentru bietele animale asta e s ă-l lași pe nenorocitul ăla de Breen la iarb ă verde să bată cîmpii
cu barba curgîndu-i între picioare de-i plîng și curcile de mil ă. Și ea care era cu nasul pe sus
după ce se măritase cu el c ă cică-un verișor de-al babalîcului era paracliser din ăia care-l
conduce pe papa la strana lui. Cu poza lui pe perete Un ăla cu must ățile țepoase. Signor Brini
din Summerhill, italianul, zuav papal al Sanctit ății Sale care s-a mutat de pe chei mai jos c ătre
strada Mucegaiului. Și cine mai era și ăsta, mă rog ? Un nimenea, dou ă camere în dos pe un
pasaj, cu șapte șilingi pe s ăp-tămînă da' altfel cu pieptul tot numai medalii și sfidînd pe toat ă
lumea.
— Și pe lîngă asta, zice J.J., o carte po ștală constituie o dare în publicitate, un act public. A
fost considerat ă suficient ca dovad ă de rea inten ție în procesul Sandgr ove contra Hole. Dup ă
părerea mea ac țiunea poate fi intentat ă.
389
Șase șilingi și opt pence, v ă rog. Pe cine-l intereseaz ă părerea dumitale ? Las ă-ne domnule s ă
ne ben berea-n pace. Ce dracu' nu ne mai las ă nici pe-asta s-o facem lini știți.
— Ei, noroc, Jack, zice Ned.
— Sănătate, Ned, zice J.J.
— Uite-l iar, zice Joe.
— Unde ? zice Alf.
Și, chiar, uite-l c ă trecea prin fa ța ușii cu terfeloagele sub bra ț și cu nevasta dup ă el și Corny
Kelleher cu ochiul lui cu-albea ță ginindu-se în ăuntru cînd treceau pe dinainte, și vorbindu-i ca
un tată care-ncearc ă să-i vîndă un coșciug de ocazie.
— Cum a ie șit procesul cu excrocheria aia cu Canada ? zice Joe.
ș— S-a amînat, zice J.J.
O fraternitate de-a lor de-a nasurilor coroiate înregistrat ă pe numele de James Wought zis
Saphiro zis Spark și Spiro, a dat și anunțuri la ziar c ă cică asigură drumul în Canada pe
douăzeci de șilingi. Și ce ? Ce, nu- ți place de ochii mei deja ? Sigur c ă era o excrocherie

~clasa întîi. I-a tras pe to ți pe sfoară, servitoarele și găgăuții din tot comitatul Meath și chiar și
pe-unu' de-ai lor. Ne povestea J.J. c ă era și-un babalîc de ovrei Zaretsky sau a șa ceva care
ședea în boxa martorilor cu p ălăria pe cap plîngînd și jurîndu-se pe sfîntul lor Moise c ă l-au
tras pe sfoar ă de două lire.
:— Cine-a judecat cazul ? zice Joe.' >**- Primul pre ședinte, zice Ned.
— Săracu' sir Frederick, b ătrînelul ăla, zice Alf, pe- ăsta poți să-l aiurești ușor de tot.
— Are o inim ă de aur, zice Ned. Apuc ă-te și spune-i o poveste c-ai r ămas cu chiria în urm ă și
c-o nevast ă bolnavă și-o liotă de copii și pe cuvîntul meu c ă-] vezi cum îl podide ște plînsul
acolo pe estrad ă.
— Da, zice Alf, Reuben J. a avut un noroc al dracului c ă nu l-a turnat direct la închisoare
zilele trecute cînd l-a dat în judecat ă pe nenorocitul ăla de Gumley,
390
ăla care păzește depozitul de pietre de pavaj pentru șantier, lîng ă podul Butt.
Și-ncepe să-l maimuțărească pe primul pre ședinte bătrînul cînd se enerveaz ă și țipă la ei :
— Un adev ărat scandal ! Omul ăsta al muncii s ărmanul ! Cî ți copii spui ? Zece ai spus ?
— Da, în ălțimea voastr ă. Și nevastă-mea bolnav ă de febră tifoidă !
— Și-o nevast ă bolnavă de febră tifoidă ! Scandalos ! V ă rog să părăsiți imediat sala de
ședințe, domnule. Nu, domnule, nu dispun nici un ordin de executare. Cum îndr ăznești,
domnule, s ă vii la mine și să-mi ceri s ă dau un astfel d'e ordin ? Un om s ărac care munce ște
din greu și-și dă toată silința. Declar procesul închis !
Și iată că în șaisprezecea zi a lunii zei ței cu ochi de bou și în cea de a treia s ăptămînă după
ziua sărbătorii Sfintei și Nedespărțitei Treimi, fiica cerului luna fecioar ă fiind atunci în primul
pătrar, s-a întîmplat c ă acești învățați judecători s-au întrunit în s ălile legii. Acolo me șterul
Courtenay 305, așezat în cămara sa de sfat și-a rostit r ăspicat părerea, și meșterul judec ător
Andrews, f ără asistența juraților în Curtea cu Probe, a cînt ărit bine și a cumpănit îndrept ățirile
primului pretendent la bunuri în problema testamentului de judecat și a dispozi țiunilor
testamentare finale in re, proprietatea real ă și personal ă a răposatului și regretatului Jacob
Kalliday, negu țător de vinuri decedat, contra Livi ngstone, copil neîn treg la minte și consorți.
Și în fața curții solemne din strada Ve rde a venit sir Frederick Șoimarul. Și a stat acolo cam pe
la ceasurile cinci pent ru a aplica legea str ăveche a bretonilor în fa ța Comisiei speciale pentru
întreg acest district și dependen țele sale spre a hot ărî în și asupra comitatului ora șului Dublin.
Și laolaltă cu el au șezut înaltul sin-hedrin al celor dou ăsprezece triburi ale Iarului, pentru
fiecare trib cîte un b ărbat, din tribul lui Patrick și din tribul lui Hugh și din tribul lui Owen și
din tribul lui Conn și din tribul lui Oscar și din tribul lui Fergus și din tribul lui Finn și din
tribul lui Dermot și din tribul lui
391
Cormac și din tribul lui Kevin și din tribul lui Caolte și din tribul lui Ossian fiind acolo cu to ții
doisprezece b ărbați adevărați și de nădejde. Și el i-a conjurat în numele Celui care și-a dat via ța pe
cruce să gîndeasc ă drept și să se străduiască cu bună credință să dea dreapt ă judecată în cumpăna
iscată între stăpînul și suveranul lor regele și prizonierul din fa ța curții și verdict f ără strîm-bătate să
dea potrivit probelor a șa să le ajute Dumnezeu și să sărute cartea cea sfînt ă. Și ei s-au în ălțat din jilțu-
rile lor, ace ști doisprezece b ărbați din triburile Iarului și au jurat pe numele Celui care nu are
începuturi s ă facă după drepta lui porunc ă. Și pe loc slujitorii legii au scos din temni țele turnului pe
unul pe care copoii drept ății îl înșfăcaseră ca urmare a informa țiilor primite. Și l-au încătușat de mani
și de picioare și nu s-au învoit s ă ia de la el nici cau țiune nici mainprise și au rostuit împotriva lui
acuzare căci făcător de rele fusese.
— Frumos, n-am ce zice, zice cet ățeanul, să vină aici în Irlanda și să ne umple toat ă țara de plo șnițe.
La care Bloom se preface c ă n-a auzit nimic și începe s ă-i dea zor lui Joe c ă nu trebuie s ă-și facă griji
cu chestia aia m ăruntă pînă la-ntîi ale lunii dar c ă oricum el o s ă-i spună o vorbă domnului Crawford.
Și Joe care se jur ă pe toți Dumnezeii și pe una și pe aialalt ă c-șre să facă pe dracu-n patru.
— Pentru c ă, înțelegi, zice Bloom, o reclam ă trebuie s-o repe ți. Asta-i tot secretul.
— Lasă pe mine, zice Joe.

— Să-i tragă pe sfoară pe țăranii cinsti ți, zice cet ățeanul, și pe săracii Irlandei. Nu mai vrem str ăini în
casa noastr ă.
— A, nu m ă-ndoiesc c ă se-aranjeaz ă, Hynes, zice Bloom. E doar chestia aia cu Keyes, știi.
— Consider-o ca și făcută, zice Joe.
— Foarte amabil din partea dumitale, zice Bloom.
— Veneticii ăștia, zice cet ățeanul. E vina noastr ă la drept vorbind. Noi sîntem vinova ți. I-am lăsat să
intre.
392
Noi i-am adus. Femeia adulter ă și cu țiitorul ei 306, ăștia i-au adus pe tîlharii ăia de saxoni aici.
— Judecat ă în apel, zice J.J.
Și Bloom acuma pref ăcîndu-se c ă e grozav de interesat de nici el nu știa ce, o pînz ă de păianjen din
colț, în spatele butoiului, și cetățeanul strîmbîndu-se la el și javra la picioarele lui tot holbîndu-se-n sus
să vadă pe cine s ă-l muște și cînd.
— O soție necinstit ă, zice cetățeanul, asta-i cauza tuturor nefericirilor noastre.
— Ia uita ți-vă la ea, zice Alf, care tot chicotea cu Terry la tejghea cu un num ăr din Gazeta poli ției în
față, uite-o toat ă vopsită cu culorile de r ăzboi.
— Ia dă-ncoace s-o vedem și noi, zic eu.
Ce era, una din pozele alea neru șinate americ ănești pe care le tot ia Terry de la Corny Kelleher.
Lucruri secretoase s ă-ți mai dilate p ărțile intime ale anatomiei. Comportarea necorespunz ătoare a unei
frumoase din înalta societate. Norman W. Tupper, un bogat antreprenor din Chicago, o surprinde pe
frumoasa dar infidela sa so ție pe genunchii poli țistului Taylor. Frumoasa în toat ă splendoarea înfloririi
ei comportîndu-se necorespunz ător și drăguțul ei pipăind-o pe țîțe și Norman W. Tupper dînd buzna cu
pistolul tocmai la vreme ca s-ajung ă prea tîfziu dup ă ce-și făcuse ea mendrele de-a hu ța cu polițistul
Taylor de-a aruncarea inelului în b ăț.
— Doamne, Jennyco fat ă, zice Joe, da' ce c ămășuță scurtă mai ai !
— Țin-te bine, Joe, zic eu. Asta mai zic și eu o buc ățică, nu ?
Și ce mai una alta uite-l și pe John Wyse Noian și după el Lenehan cu o fa ță lungă ca o zi de post.
— Ei, ce, zice cet ățeanul, ce se mai aude de pe cîmpul de b ătaie ? Ce-au mai decis neispr ăviții ăia de
palavragii de la prim ărie la mitingul lor în leg ătură cu marea noastr ă limbă irlandeză ?
O'Nolan, împl ătoșat în armur ă strălucitoare, înclinîn-du-se ad înc, aduse omagiul s ău marelui și
înaltului și
393
puternicului conduc ător al întregului Erin și-i dete veste despre cele ce se întîmplaser ă, și cum bătrînii
înțelepți șl gravi ai celui mai credincios ora ș, cel de al doilea al regatului, se întruniser ă în sălile de
judecată de lîngă vadul rîului, și acolo, dup ă cuvenitele rug ăciuni către zeii care s ălășluiesc în cerurile
etereale, se sf ătuiseră cu mare solemnitate dac ă nu cumva ar putea, dac ă ar fi și ar fi, să mai aduc ă o
dată în cinstire printre muritori vorbirea întraripat ă a Gaeliei ast ăzi despărțită de marea cea mare.
— Se pun lucrurile în mi șcare, zice cet ățeanul. La dracu' cu saxonii ăștia bădărani și urît mirositori
și cu patois-ul lor.
Și J.J. care începe s ă facă pe delicatul c ă cum că tot ș răul și cu partea lui bun ă și că asta e să-nchizi
ochii și politica lui Nelson care- și punea ocheanul la ochiul chior și că nu poți să pui o națiune întreag ă
sub actul de acuzare și Bloom c ăznîndu-se și el să intre-n vorb ă cu modera ția și aberația și una și alta
și oă coloniile și civilizația lor.
— Sifiliza ția lor vrei s ă spui, zice cet ățeanul. Dracu' s ă-i ia pe to ți. Blestemul Dumnezeului ăsta care
de asta să fie bun la ceva s ă le cadă dintr-o parte peste c ăpățîna lor groas ă de lepădături de tîrf ă ! N-au
nici muzic ă, nici artă, nici literatur ă să merite să-ți bați gura despre ele. Ce civiliza ție mai au și ăștia,
au furat-o de la noi. Ni ște prăpădiți de feciori de bastarzi de stafii — și cu limba împleticit ă.
— Dar familia na țiunilor europene… zice J.J…'. –
— Ăștia nici nu sînt europeni, zice cet ățeanul. Eu am fost în Europa cu Kevin Egan din Paris. Nu
vezi nici urm ă de ei sau de limba lor undeva prin Europa, decît cel mult în ce se cheam ă cabinet
d'aisance 307
Și zice John Wyse : ; . ș••-"ș'
— Multe flori se nasc și nu-și lasă roșața de nimeni v ăzută.
Și zice Lenehan care mai știe cîte ceva din limba elegant ă :
— Conspuez Ies Anglais ! Perfide Albion !3O8

394
Așa grăi și apoi înălță în mîinile sale puternice, aspre, uria șe, pîrlite de soare urciorul cu bere tare,
neagră, spumoas ă și dind glas devizei clanului s ău Lumh Dearg Abu -509, bău întru înfrîngerea
dușmanilor s ăi, stirpe de eroi vajnici și curajoși, stăpînitorii valurilor, care șed pe tronurile lor de
alabastru 3!0 tăcuți asemenea zeilor f ără moarta.
— Ce-i cu dumneata, zic eu c ătre Lenehan. Ar ăți ca unu' care-a pierdut nu- ș cîți șilingi și-a găsit în
schimb doi penny.
— Cupa de aur la cursele de cai, zice.
— Cine-a cî știgat, domnule Lenehan ? zice Terry.
— Zvîrluga, zice. cu dou ăzeci la unul. Un cal la care nu s-ar fi gîndit nici dracu'. Și ăilalți, toți, nici
nu i-ai văzut pe pist ă.
— Și iapa lui Bass ? zice Terry.
— Aia și-acuma mai alearg ă după ei, zice el. Ne-a înfundat pe to ți. Boylan a pus dou ă lire la sfatul
meu pe Sceptru pentru el și-o doamn ă, o prieten ă de-a lui.
— Și eu am pus jum ătate de coroan ă, zice Terry, pe Zînfandel că așa mi-a spus domnul Flynn. Calul
lordului Howard de Walden.
— Douăzeci contra unu, zice Lenehan. Via ță păcătoasă. Zvîrluga. zice. îți umilă banii și mai zic c ă-l
joc cinstit.' De șertăciune, de ai un nume, numele t ău e Sceptru. 31i
Și se duce pîn ă la tejghea s ă vadă dacă mai e ceva în cutia cu biscui ți pe care-o l ăsase Bob Doran, și
javra dup ă el cu botu-n sus s ă-și mai încerce și ea norocul. Baba Hubbard la dulapul din c ămară.
— Nu-i rost, b ătrîne, îi zice cîinelui.
-— Nu vă mai pierde ți și voi așa cu firea, zice Joe. Sceptru, ar fi cîștigat dacă n-ar fi fost mîr țoagele
alelalte.
Și J.J. și cu cetățeanul în vremea asta se certau pe chestii de drept și de istorie și Bloom se tot b ăga și
el cu cîte o de șteptăciune de-a lui.
— Unii, zice Bloom, v ăd paiul din ochiul altuia dar nu- și văd bîrna din ochiul lor.
395

— Raimeis312, zice cet ățeanul. Nu-i nici unul mai orb ca ăla care nu vrea s ă vadă cu
ochii lui, dac ă știi ce-nseamn ă asta. Unde sînt ăi douăzeci de milioane de irlandezi care-s lips ă
la apel și care ar fi trebuit s ă fie aici de fa ță în loc de numai patru, tr iburile noastre pierdute. Și
olăritul și textilele noastre, cele mai frumoase din toat ă lumea ! Și lina noastr ă care se vindea
la Roma pe vremea lui Juvenal și inul și damascul nostru din țe-sătoriile de la Antrin și
dantela noastr ă de Limerick, t ăbăcăriile noastre și cristalele noastre de dincolo de la
Ballybough și poplinul nostru hughenot pe care-l avem de pe vremea lui Jacquard de Lyon și
țesăturile noastre de m ătase și stofele noastre de Foxford și broderiile noastre ivorii de la
mînăstirea carmelitelor din New Ross, care n-aveau pereche în întreaga lume ! Unde-s negu ță-
torii greci care veneau prin coloanele lui He rcule. Gibral-iarul pe care-a pus mîna acum
dușmanul neamului omenesc, cu aur și purpură de Tyrsa s ă le vîndă la Wexford, la tîrgul lui
Carmen ? Citi ți-l pe Tacit și pe Ptolemeu, chiar și pe Giraldus Cambrensis. Vinuri, și piei,
marmură' de Connemara, argint din Tippe rary, cel mai bun din lume, caii no ștri renumi ți încă
și astăzi, căluții irlandezi, cu regele Filip al Spaniei care se oferea s ă plătească vamă ca să
capete dreptul s ă pescuiasc ă în apele noastre. Ce-ar trebui s ă ne plătească degenera ții ăia
murdari din Anglia pentru comer țul nostru ruinat și pentru c ăminele noastre pustiite ? Și
albiile rîurilor Barrow și Shannon care nu le mai adîncim s ă tragă milioanele de acri de
mlaștine și noroi c-o s ă murim dracului cu to ții de tuberculoz ă.
• — Curînd, curînd o s-ajungem și noi fără nici un pom, ca Portugalia, zice John Wyse, sau ca
Heligolanda, care nu mai are decît un singur copac, dac ă nu facem ceva s ă reîmpădurim țara.
Zada, pinul, to ți arborii din familia coniferelor se pierd uite-acuma. Citeam un raport al
lordului Castletown…
— Salvați, zice cet ățeanul, frasinul uria ș din Galway și stejarul falnic di n Kildare care are
trunchiul de patruzeci de picioare gros și un pogon de frunzi ș — Salvați

396
copacii Irlandei pentru oamenii viitorului Irla ndei pe dealurile frumoase ale Eire-ului, O.
— Europa are ochii pe voi, zice Lenehan.
Elita societ ății cosmopolite a participat en viasse astăzi 313 după-amiază la ceremonia
mariajului cavalerului Jean Wy se de Neaulan, marele hatman șef al Foresteriilor Na ționale
Irlandeze, cu domni șoara Pinu ța Conifer din Pine Valley. Lady Sylvester Ulmumbrit, d-na
Barbara Mesteac ăndulce, d-na Polly Frasin, d-na Holly Ochidealun, d-ra Daphne Laur, d-ra
Dorothy M ăceș, d-na Clyde Pîlc-depomi, d-na Rowan Verdepururi, d-na Helen Vi țăslobodă,
d-ra Virginia Ieder ă, d-na Gladys Fag, d-ra Olive Zaplaz, d-ra Blanche Ar țar, d-na Maud
Mahon, d-ra Myra Mirt, d-ra Pris cilla Socînfloare, d-ra Albinu ța Caprifoi, d-ra Grace Plut ă, d-
ra O. Mimosa San, d-ra Rachel Cedruzvelt, d-rele Lilian și Viola Liliac, d-ra Timidity
Plopîntremur, d-ra Kitty Rou ă-n Mușchi, d-ra May Gherghin ă, d-na Gloriana Palmier, d-na
Liana Pădure, d-na Arabelly Lemn-negru și d-na Norma Stejar din Oakholme Regis au înfrun-
musețat ceremonia cu prezen țele lor. Mireasa, condus ă de tatăl său, M'Conifer de Ghind ă, se
înfățișa, delicată și îneîntătoare, într-o crea ție de un gust des ăvîrșit lucrată din mătase verde
mercerizat ă, îmbrăcată peste un desous de un cenu șiu licăritor, strîns ă peste mijloc cu o
centură lată smaragdin ă, și împodobit ă de un triplu ajur de franjuri de nuan ță întunecat ă,
croiala rochiei fiind aerat ă de bre-telu țe și ornamente la șolduri în form ă de ghindă aurie.
Domnișoarele de onoare, d-rele Zada Conifer și Delicia Conifer, surorile miresei, purtau
vestminte foarte atr ăgătoare în aceea și tonalitate, cu motive delicate de trandafiriu închis
petrecute prin plat cile în fir sub țire și repe-tîndu-se capricios în tocile verde jad de forma
penelor de heron în coraliu palid. Sen hor Enrique Fior a acompaniat la org ă cu bine cunoscuta
sa măiestrie și, pe lîngă imnurile prescrise de liturghia nup țială, a interpretat și o nouă și
reușită transcripție a imnului Pădurare, cru ță pomu-acesta, la încheierea slujbei. P ărăsind
biserica Saint Fiacre in Horto după binecuvîntarea papal ă, fericita pereche a
397
fost întîmpinat ă cu o ploaie vesel ă de alune, jir, frunze de laur, mî țișori de salcie, boabe de
iederă, ghindă, crenguțe de vîsc și strigăte de urări de fericire. Dl. și d-na Wyse Conifer
Neaulan vor petrece o lini ștită luni de miere în P ădurea Neagr ă.
— Și noi sîntcm cu ochii pe Europa, zice cet ățeanul. Noi duceam comer ț cu Spania j?i cu
francezii și eu flamanzii înainte ca javrele astea *s ă fi fost fătate, și berea spaniol ă la Galway
și luntrile de culoarea vinului str ăbâ-tînd calea apelor întune cate ca vinul la culoare.
— Și-o să mai ducem, zice Joe.
— Și cu ajutorul sfintei Maici a Domnului o s ă mai ducem, zice cet ățeanul pocnindu-se cu
palma peste coapse. Porturile noastre care sînt acuma pustii au s ă fie iarăși pline,
Queenstown, Kinsale, Galway, Golful Blacksod, Ventry în regatul Kerry, Killybegs, cel
de al treilea port mai mare din lumea larg ă cu o flotă de catarge ai clanul ui Lynch din Galway
și ale clanului Cavan O'Reilly și a clanului O' Kennedy din Dublin ds pe vremea cînd co-
rnițele Desmond semna tratate cu împ ăratul Carol al cincilea în persoan ă. Și o să mai ducem
iarăși, zice cînd primul vas de r ăzoi irlandez are s ă fie văzut spărgînd valurile cu propriul s ău
steag la prora, nu cu harfele lui Henry Tudor , nu, cu steagul cel mai vechi care a plutit
vreodată pe mări, steagul provinciei Desmond și Thomond, trei coroane pe cîmp azuriu, cei
trei feciori ai lui Milesius.
Și trase ultima du șcă din halbă, Moya. Asta-i numai scuipat în vînt, l ăudăroșenie de pisic ă de
tăbăcărie. Vacile din Connacht au coarnele lungi. S ă se ducă să spună asta dacă are curaj cînd
s-or strînge oamenii la Shanagolden unde ăsta nici nu îndr ăznește să-și arate vîrful nasului cu
teroriștii noștri vajnici în straie femeie ști care abia-l a șteaptă să-i facă pielea ciur c ă se dă la
proprietățile expropria ților.
— Bravo, bravo cum știi s-o întorci, zice John Wyse. Ce iei ?
— întăritoare pentru voluntarii de cavalerie3J4, zice Lenehan, s ă sărbătorim ocazia.

393
— Unul mic, Terry, zice John Wyse, și o mîinile sus. Terry ! Ce, ai adormit ?
— Da. domnu' zice Terry. Un whisky mic și-o sticlă de bere Allsop. Imediat, domnul meu.
Stă și cască gura la zdrean ță aia de ziar cu Alf, se holbeaz ă amîndoi la pozele alea cu femei în
loc să aibă grija de publicul consumator. O poz ă cu un meci de trintâ. cum se muncesc s ă-și
spargă căpățînele zvîrlindu-se unu-ntr-altul cu capu-n jos ca taurul în barier ă. Și alta —ș
Bestie Neagr ă Arsă De Vie în Omaha, Georgia. O droaie de poli țiști din ăia voluntari cu
pălării cu borul larg tr ă-gînd cu pistoalele într-un tuciuriu spînzurat de copac și cu limba afar ă
și cu rugu-aprins sub el. P ăi ar mai trebui s ă-l înece-n mare dup ă asta și să-l mai și puie pe
scaunul electric și să-l mai și răstignească să fie siguri c ă și-au făcut treaba cum trebuie.
— Dar ce ne facem cu marina lor de r ăzboi, zice Ned, care le ține dușmanul ia distan ță de
coastele lor ?
— Iți spun eu ce facem, zice cet ățeanul. Păi ăla-i iadu' pe p ămînt, aia e. Cite ște
dezvăluirile din ziare despre cum îi ba t cu biciul pe navele scoal ă de la Portsmouth. Scrie unu'
care semneaz ă. Un dezgustat.
Și-neepe să ne spună despre pedeapsa corporal ă și despre echipaleje cu matelo ți și ofițeri și
contraamirali cu tot poza ți acolo cu tricoamele pe cap și pastorul cu Biblia lui protestant ă
venit să asiste la pedeaps ă și despre un tinerel pe care-l aduc pe sus, și ăla zbierînd cit îl ține
gura după maică-sa, și cum îl leag ă de țeava tunului.
— Ciosvîrta și duzina, zice cet ățeanul, așa-i spunea punga șul ăla bătrîn de sir John
Beresford, da-n engleza modern ă de acuma îi zice b ătaia cu bastonul.
Și zice John Wyse :
— E-un obicei care-i face mai mult ă onoare să fie dat uit ării decît respectat. 3J5
Și pe urmă ne poveste ște și el cum vine timonierul cu un baston lung și se-apucă și jupoaie
pielea de pe spinarea nenorocitului ăla pînă-ți sparge urechile cu -zbieretele lui.
399
— Asta-i marina de r ăzboi încununat ă de glorie a Marii Britanii, zice cet ățeanul, care st ăpînește
pe tot pâ-mîntul. Țipi care n-au s ă fie sclavi niciodat ă, și care au în țara lor singurul parlament ereditar
de pe fața pămîn-tului lui Dumnezeu și tot pămîntul lor pe mîna unei duzini de porci care nu se
gîndesc decît la vîn ătoare și de pompo și găunoși care numai gura e de ei. Asta-i imperiul lor cu care se
laudă, imperiu de sclavi pe care-i snopesc în b ătaie.
— Asupra c ăruia soarele nu r ăsare niciodat ă, zice Joe.316
— Și tragedia e, zice cet ățeanul că ei chiar cred asta. Nenoroci ții ăștia de yahui 317 chiar cred în asta.
Cred în 3i8 varga, pedepsitoarea atotputernic ă, creatorul iadului pe p ămînt și în Jacky Catran, fiul de
tîrfă, care-a fost z ămislit dintr-o l ăudăroșenie blasfematorie, n ăscut din marina militar ă, care a suferit
sub ciosvîrte și bastonade, a fost sacrificat, jupuit și uns, a zbierat ca un blestemat al iadului, și a treia
zi s-a înălțat iarăși din pat, mînat în port, și a stat pe raza fundului s ău pînă la noi ordine de unde va
veni să mai trudeasc ă pînă iese untul din el ca s ă-și țină zilele și să primeasc ă plată.
— Dar, zice Bloom, nu e disciplina peste tot la fel ? Adic ă n-ar fi tot a șa și aici, dac ă e să punem for ța
contra for ței ?
N-am spus eu ? Pe cît e de adev ărat că-mi beau berea asta, ăsta pînă la ultima lui suflare tot are s ă se
străduiască să te conving ă că să mori e tot una cu s ă trăiești.
— Punem noi for ța contra for ței, zice cet ățeanul. Avem noi Irlanda noastr ă cea mare dincolo de marea
cea mare. 319 Au fost sco și din casa și din căminul lor în anul negru 47. Colibele și cocioabele lor de
pămînt și de tină din șanțul drumului le-au fost d ărîmate cu plugul și ăia de la Times ședeau și-și
frecau mîinile de pl ăcere și le spuneau englezilor ăstora cu ficatul putred c ă în curînd au s ă fie în toat ă
Irlanda la fel de pu țini irlandezi cît mai sînt Piei Ro șii în America. Pîn ă și marele turc ne-a trimis
piaștri lui. Doar c ă saxonul a-ncercat s ă-nfometeze na țiunea în
'400
țară la noi și pămîntul înc ărcat tot de recolte pe care hienele britanice le cump ărau să le vîndă la Rio de
Janeiro. Da, i-au mînat pe țărani în hoarde de pe p ămînturile lor. Dou ăzeci de mii au murit în
vapoarele alea cosciuge. Dar cei care au ajuns în țara celor liberi î și mai aduc aminte de patria lor
rămasă în sclavie. Și vor veni înd ărăt cu duh de r ăzbunare, c ă ei nu sînt la și, ei, feciorii din Gra-nuaile,

ai Kathleenei ni Houlihan. 32°
— Perfect de adev ărat, zice Bloom. Dar ce vroiam eu s ă spun e că…
— Așteptăm de mult ă vreme ziua aceea, cet ățene, zice Ned. înc ă de pe cînd s ărmana bătrînă ne
spunea că francezii sînt pe mare și-au debarcat la Killala. 32i
— Da, zice John Wyse. Noi ne-am b ătut pentru regele Stuart care ne-a renegat împotriva wiliami ților
și ne-au trădat. Aduce ți-vă aminte de Limerick și de piatra tratatului care-a fost c ălcat în picioare. Noi
ne-am dat sîngele nostru pentru Fran ța și Spania, pentru gî ștele sălbatice. Fontenoy, mda ? Și Sarsfield
și O'Donnell, duce de Tetuan în Spania și Ulysses Brown din Camus care a fost feld-mare șalul Măriei
Tereza. Și noi ce-am primit în schimb pentru toate astea ?
— Franțuzii ! zice cet ățeanul. Ăștia-s profesori de țopăit după muzică. Știi care-i adev ărul ? Ăștia n-
au valorat niciodat ă nici cît negrul de su b unghia unui irlandez. Nu se dau acuma de ceasul mor ții să
facă o Entente cordiale după muzica vîndutului ăla de T.P. cu perfidul Albion ? P ăi ăștia sînt ăia care-
au dat totdeauna foc Europei, nu ?
— Conspuez Ies Frangais, zice Lenehan absorbindu- și berea.
— Și cît despre prusaci și hanovrieni, zice Joe, ne-ajung to ți bastarzii ăștia mîncători de cîrna ți pe
tron de la George electorul încoace pîn ă la țingăul ăla de neam ț și cu băbătia cu gaze la stomac care
tocmai a murit acuma de curînd ?
Doamne, ce mi-a mai venit s ă rîd cînd a început cu baba cu ochelari de cal și care se îmb ăta pînă nu
mai știa <ie ea în palatul ei regal, old Vie, în fiecare noapte l ăsata de la Dumnezeu, și cu ulcica ei de
rouă de munte și cu
401
vizitiul care-o ducea-n bra țe la pat și ea trăgîndu-l de favori ți și cîntîndu-i cîntecele vechi cu
Ehren pe Rin și vino-ncoace unde-i b ăuturica mai ieftioar ă. 322
— De ! zice J.J. Acuma-l avem pe Edward omul
păcii.
— Asta s ă i-o spui lui mutu' zice cet ățeanul. E mult mai mult vax decît pax în nec ăjitul ăsta.
Edward Guelph-Wettin !
— Și ce mai zice ți, zice Joe, despre b ăieții noștri cu frica de Dumnezeu, popii și episcopii
Irlandei care-i aranjeaz ă camera la Maynooth în culorile cailor de curse ale majest ății sale
satanice și-i proptesc și pozele tuturor cailor pe care i-au c ălărit jockeyi lui. Pîn ă și lord de
Dublin, nu mai pu țin.
— Mai bine i-ar fi proptit toate femeile pe care le-a c ălărit el, zice micu țul Alf. 323
Și zice J.J. :
— Considerente ținînd de spa țiul limitat aflat la dispozi ție au influen țat decizia m ăriților
lorzi.
. — Mai încerci una, cet ățene ? zice Joe.
— Da, domnul meu, zice cel ălalt, mai încerc. . — Și tu ? zice Joe/
— Rămînîndu-ți recunosc ător, Joe, zic. Fie ca umbra s ă nu ți se scurteze niciodat ă.
— Repet ăm, zice Joe.
Bloom în vremea asta îi d ădea înainte cu John Wyse excitat de tot și cu mutra aia a lui de ra ță
tăvălită prin noroi și rostogolihdu- și ochii de prun ă în cap.
— Persecu țiile, zice, toat ă istoria lumii e plin ă de ele. Perpetuarea urii na ționale între na țiuni.
— Dar dumneata știi ce înseamn ă o națiune ? zice John Wyse.
— Da, zice Bloom.
. — Ce înseamn ă ? zice John Wyse.
— O națiune ? zice Bloom. O na țiune este un acela și popor care tr ăiește într-un acela și loc.
402
ș— Pe Dumnezeul meu, p ăi atunci, zice Ned rîzînd, dac ă așa stau lucrurile și eu sînt o
națiune că și eu stau Sn acela și loc în ultimii cinci ani ăștia.
Și firește toată lumea a început s ă rîdă de Bloom și > zice el atunci ca s ă iasă din încurc ătură.
— Sau, m ă rog, care tr ăiește în locuri diferite.
— Atunci ăsta-i cazul meu, zice Joe.

. — Care-i na țiunea dumitale, dac ă-mi dai voie s ă te-ntreb ? zice cet ățeanul.
— Irlanda, zice Bloom. Eu aici m-am n ăscut. In Irlanda.
Cetățeanul n-a spus nimic decît c ă și-a hîrîit scuipatul din gîtlej și, hopa, a scuipat din el a șa
ca o stridie ro șie direct în col ț.
— Merg și eu cu voi la rînd la-ngr ămădeală, Joe, zice, sco țîndu-și batista s ă se șteargă la
gură.
— Uite-aici, cet ățene, zice Joe. Ia-o-n mîna dreapt ă și zi după mine cuvintele care urmeaz ă.
Mult324 îndrăgitul și bogat brodatul str ăvechiul voal irlandez de gi ulgiu atribuit lui Solomon
de Droma și Manus Tomaltach og MacDonogh, autorii C ărții din Baî-lymote, a fost apoi cu
grijă scos la iveal ă și a stîrnit exclama ții prelungi de admira ție. Nu mai e nevoie s ă în-tîrziem
asupra frumuse ții legendare a broderiilor de la col țuri, floare a artei, unde pot fi distinct
deslușiți cei patru evangheli ști pe rînd prezentînd fiec ăruia din cei patru magistri simbolul s ău
evanghelic — un sceptru din stejar de mla ștină, o puma nord-american ă (un cu mult mai nobil
rege al fiarelor decît soiul britanic, fie spus în treac ăt), o vițică de Kerry și un vultur auriu din
Carran-tuohill. Scenele zugr ăvite pe cîmpul emunctoriu înf ățișînd străvechile noastre forturi și
cetăți circulare și dolmene și curți de soare ale castelelor și așezăminte de înv ățătură și pietre
de blestem sînt tot atît de frumoase și în pigmen ți tot atît de delica ți ca atunci cînd cei care au
in-luminat manuscriptul din Sligo și-au dat frîu liber fanteziei lo r artistice de demult în timpul
barmeeizilor. Glen-dalough, frumoasele lacuri din Killarney, ruinele din Clon-macnois, aba ția
Cong, Glen Inagh și Cei Doisprezece Brazi, Ochiul Irlandei, Colinel e Verzi din Tallaght,
Croagh Pa-
403
trick, fabrica de bere a d-lor Arthur Guinness, fiul și compania (S.A.), malurile lui Lough
Neagh, valea Ovoca, turnul Isoldei, obeliscul Ma pas, spitalul sir Patrick Dun, capul Clear,
glenul Aherlow, castelul lui Lynch, Scotch House, atelierele Rathdown Union din
Loughlinstown, temni ța Tullamore, cascadele Castleconnel, Kilballmacshona-kill, crucea de
la Monasterboice, Hotelul Jura ților, Purgatoriul Sf. Patrick, Pi rîul Domonilor, refectoriul
colegiului Maynooth, groapa lui Curley, cele trei locuri na tale ale primului duce de
Wellington, stînca Cashel, mla știna Allen, depozitele de pe strada Henry, pe ștera lui Fingal —
toate aceste scene emo ționante ne sînt mai mult înfrumuse țate de apele suferin țelor care au
trecut peste ele și de somptuoasele incrusta ții ale timpului.
— Ia-mpinge-ncoace b ăutura, zic. Care-i a cui ?
ș— Asta-i mea, zice Joe, cum zicea diavolul c ătre polițistul mort.
— Și eu aparțin unei rase, zice Bloom, care-i urît ă și persecutat ă. Chiar și acuma. Chiar și în
momentul acesta. Chiar în clipa asta.
Ce mai, aproape c ă-și ardea degetele cu mucul ăla de țigară. 3~5
— Jefuită, zice. înșelată. Insultată. Persecutat ă. Luîn-du-ni-se ce ne apar ținea nouă de drept.
Chiar în clipa aceasta, zice ridicîndu- și pumnul în sus, vîndu ți la licitație în Maroc asemenea
sclavilor sau vitelor.
— Vorbe ști despre noul Ierusalim ? zice cet ățeanul.
— Vorbesc despre nedreptate, zice Bloom.
— Foarte bine, zice John Wyse. Atunci ridica ți-vă și luptați împotriva ei, cu putere, ca ni ște
bărbați.
Drept ca o poz ă de pus pe perete. Tocmai bun ca țintă pentru un glonte dum-dum. Marele fa ță
de slănină care se pune în fa ța pistolului. Mai de grab ă l-aș vedea sub chip de coad ă de mătură
dacă și-ar mai pune-un șorț de fată-n casă. Și pe urmă numai ce-l vezi c ă se moaie tot ca o
cîrpă.
— Dar n-are nici un rost, zice. For ță, ură, istoria, toate chestiile astea. Asta nu-i via ță pentru
oameni. Insulta, ura asta. Și toată lumea știe că viața, viața adevărată e exact contrariul.
404
— Adică ce ? zice Aif.

— Iubirea, zice Bloom. Vreau s ă spun, contrariul urii. Trebuie s ă mă duc acuma, zice c ătre
John Wyse. Numai pîn ă la colț, la tribunal, s ă văd dacă nu-i Martin acolo. Dac ă trece pe aici,
spune-i te rog c ă mă-ntorc imediat. O clip ă numai.
Cine te ține ? Și pe loc o ia din loc ca un fulger uns cu gr ăsime.
— Asta-i noul apostol pentru neamul gentilic, zice cet ățeanul. Iubirea peste tot p ămîntul.
— Mda, zice John Wyse. Nu-i exac t asta ce ni se tot spune ? Iube ște-l pe aproapele t ău.
— Asta ? zice cet ățeanul. Pung ășește-l pe aproapele t ău, cerșește de la aproapele t ău, asta-i
deviza, lui. Iubire, Moya !326 Chiar că mi-l închipui în Romeo și Julieta.
Iubirea iube ște să iubească iubirea. Infirmiera îl iube ște pe noul farmacist. Poli țistul 14 A o
iubește pe Mary Kelly. Gerty MacDowell îl iube ște pe băiatul cu bicicleta. M.B. iube ște un
domn bine. Li Ci Han o iube ște pe iubea ță Cia Pu Ciou. Jumbo elefantul o iube ște pe Alice
elefăn-țica. Bătrînul domn Verschoyle, cu trompa lui acustic ă, o iubește pe bătrînica doamn ă
Verschoyle cu un ochi la f ăină și cu altul la sl ănină. Bărbatul cu impermebilul cafeniu o
iubește pe o doamn ă care a murit. Majestatea sa regele o iube ște pe majestatea sa regina.
Doamna Nor-man W. Tupper îl iube ște pe polițistul Taylor. Tu iube ști o anumit ă persoană. Și
această persoană iubește o altă persoană pentru că toată lumea iube ște pe toată lumea, dar
Dumnezeu iube ște pe toată lumea.
— De, Joe, zic eu, în s ănătatea ta și pace și bucurie. Mari succese, cet ățene.
— Ura, ura, zice Joe.
— Binecuvîntarea Domnului și a Fecioarei M ăria și a sfîntului Patrick pe voi to ți, zice
cetățeanul.
Și sus cu halba s ă-și ude fluier ătorul. — Ii știu eu pe ipocri ții ăștia, zice, care-i trag cu pro-
păvăduiala și-n vremea asta- ți fură tot din buzunare. Ca și mironosi ța aia de Cromwell cu
coastele lui de fier a27,
405
care-a trecut prin sabie femeile și copiii din Drogheda, cu Biblia într-o mîn ă și cu Dumnezeu
este iubire scris pe gurile tunurilor. Biblia ! A ți citit în United Irishman as-tâzi despre
căpetenia asta a zulu șilor care face o vizit ă în Anglia ?
— Ce mai e și asta ? zice Joe.
Așa că cetățeanul scoate unul din ziarele cu care umbl ă el și începe s ă citească de acolo :
— O delega ție a principalilor magna ți de bumbac din Manchester i-a fost prezentat ă ieri în
audiență Majestății sale Alaki din Abeakuta de c ătre Marele B ăț de serviciu, lordul
Calcăpeouă, spre a-i prezenta majest ății sale mul țumirile din inim ă ale comercian ților
britanici pentru înlesnirile ce le-au fost acordate în țara sa. Delega ției i-a fost oferit un dejun la
încheierea c ăruia întunecatul potentat, într-o ora țiune fericit adus ă din condei, tradus ă fluent
de capelanul britanic, reverendul Ananias Doamneajut ă Osros, a transmis mul țumirile sale
călduroase Lui Massa Calc ăpeouă și a subliniat rela țiile cordiale existente între Abeakuta și
imperiul britanic, ar ătînd că păstrează ca pe unul din bunurile sale cele mai scumpe o Biblie
ilustrată, volumul cuprinzînd cuvîntul Domnului și secretul m ăreției Angliei, ce i-a fost
grațios dăruit de către Marea Femeie Șef Albă, Marea Squaw Victoria, cu o dedica ție
personală scrisă de mîna august ă a regalei donatoare. Alaki a ridicat apoi un toast sub semnul
Black and White, sorbind o cup ă de iubire cu rachiu de cea mai bun ă calitate din craniul
predecesorului s ău nemijlocit din dinastia Kakaciakaciak, supranumit Patruzeci de Negi, dup ă
care a vizitat principala uzin ă din Orașul Bumbacului, și și-a depus amprenta degetului gros în
cartea de onoare a vizitatorilor executînd pe urm ă un vechi dans de r ăzboi abeakutic, în cursul
căruia a înghi țit mai multe cu țite și furculițe, în aplauzele hila-riante scandate de palmele unor
tinere fecioare.
— Văduva asta, zice Ned, cu asta mie nu mi-e fric ă. Mă-ntreb dac ă el i-a dat bibliei ăleia
aceeași folosință pe care i-a ș fi dat-o eu.
— Aceea și, ba chiar și mai mult în sensul acesta, zice Lenehan. Și după aceea în acea țară

mănoasă mangoul cu frunzele late a înflorit nemaipomenit.
408
— Asta-i o știre de-a lui Griffith ? zice John Wyse.
— Nu, zice cet ățeanul. Nu-i semnat ă Shanganagh. E doar o ini țială P.
— Și chiar o ini țială foarte potrivit ă, zice Joe.
— Așa merg lucrurile, zice cet ățeanul. Comer țul merge dup ă steag.
— De, zice J. J., dac ă-s chiar mai r ăi decît belgienii ăia din statul liber al Congo-ului, atunci
lucrurile stau prost. A ți citit chestia aia cu individul ăla cum îl cheam ă ?
— Casement, zice cet ățeanul. E-un irlandez.328
— Da, ăsta, zice J. J. Le violeaz ă pe femei și pe fete și-i biciuie pe indigeni peste burt ă să
stoarcă din ei cît mai mult cauciuc din ăla roșu'.
— Știu eu unde s-a dus, zice Lenehan pocnind din degete.
— Cine ? zic eu.
— Bloom, zice el, chestia cu tr ibunalul e-un bluf. A mizat pe Zvîrluga și s-a dus s ă-și
încaseze paraua.
— Prăpăditul ăsta care nici nu știe pe ce lume tr ăiește ? zice cet ățeanul, care nici în vis n-a
pariat niciodat ă la curse.
— Acolo s-a dus, zice Lenehan. L-am întîlnit pe Lyons Coco șul tocmai cînd se ducea s ă
parieze pe mîr țoaga aia și l-am convins eu s ă nu facă așa ceva și mi-a spus c ă Bloora îi
vînduse pontul. Pariez pe ce vre ți c-a mers cu o sut ă de șilingi la cinci. E singurul tip din
Dublin care-a mers pe calul ăsta. Un cal suspect la culme.
— El însu și e o mîrțoaga suspect ă la culme, zice Joe.
— Ascult ă, Joe, zic eu. Ia arat ă-mi intrarea spre ie șire.
— Uitați aici, zice Terry.
Adio Irlanda, eu m ă duc la Gort. Și m-arn dus în fundul cur ții să-mi storc pompa și la dracu'
(o sută de șilingi contra cinci) pe cînd îmi d ădeam drumul (Zvîrluga la cota dou ăzeci la),
dădeam drumul la înc ărcătură la dracu', -mi ziceam în sinea mea, știam eu că de abia a ștepta
(două halbe de la Joe și una la Slattery) de abia a ștepta s-o ia din
407
loc (o sută de șilingi asta înseamn ă cinci lire) și cind erau la (cal suspect pe dracu'), îmi spunea Pipilic ă
Burke că cică joc de cărți și că i-ar fi bolnav copilul (ia te uit ă parc-am avut cinci litri) și nevastă-sa aia
cu fesele fle șcăite care-i tot da zor la telefon c ă e mai bine sau e (au !) și era totul o în țelegere ca s-o
șteargă cu banii dac-ar fi cî știgat (Doamne, plin am mai fost) și că ține prăvălie fără autorizație (uf !).
Irlanda e na țiunea mea zice (hoi ! ftiuc !) nu te po ți pune cu (gata asta-i ultima) gugu știucii (ha !) ăștia
din Ierusalim.
Ei și cînd m-am întors î și dăduseră cu toții drumul, John Wyse zicînd c ă Bloom fusese cu ideea cu
Sinn Fein J-J că Griffith s ă scrie la ziar tot felul de prostii, cu juriile m ăsluite și că să fure banii
guvernului de pe impozite și să numeasc ă consuli peste tot prin lume s ă se ducă să vîndă produsele
industriale ale Irlandei. S ă furi de la unul ca s ă dai la altul. Ce dracu', asta ar pune capacu' dac ă unu' ca
ăștia cu ochii ie șiți din cap mai ajunge și subiect de conversa ție. Să ne mai lase dracului în pace s ă ne
vedem de ale noastre. S ă ne fereasc ă Dumnezeu în Irlanda de bâg ă-reți din ăștia. Domnul Bloom care
le știe deja pe toate. Și bătrînul lui care înainte a f ăcut tot felul de excrocher ii, babalîcul de Matusalem
Bloom, punga șul-ăla de comis voiajor, care s-a otr ăvit cu acid prusie 330 după ce-a împînzit toat ă țara
cu minciunile lui și bijuteriile lui false. împrumuturi prin po ștă în condiții avantajoase. Orice sum ă
avansată la simpla cerere scris ă. N-are importan ță distanța. Fără garanție. Exact ca capra lui Lanty
MacHale care mergea dup ă oricine cîte-o bucat ă de drum.
— Păi da, astea-s faptele, zice John Wyse. Și-uite și-omul care v ă poate spune sigur, Martin
Cunningham.
Și, chiar, tr ăsura prim ăriei se oprise în fa ță și cu Martin și cu el și Jack Power și-ncă un tip Crofter sau
Crofton, un perceptor la pensie, care-i pe lista orangi știlor la Black-burn și care acuma mai scoate un
ban sau Cravvford îl cheam ă învîrtindu-se de colo pîn ă colo prin țară pe banii statului.
Călătorii noștri ajunser ă m la hanul cel rustic și cobo-rîr ă de pe arm ăsarii lor.
408

— Ho. rînda șule, strigă acela care dup ă înfățișare părea să fie conduc ătorul grupului. M ă, păcătosule !
Ia fâ-te-n-coace !
Și spunînd acestea b ăngăni cu garda spadei în oblonul deschis.
Hangiul ie și la aceast ă chemare încingîndu- și livreaua.
— Adăpost bun g ăsiți la mine, în ălțimile voastre, zise cu plec ăciune respectuoas ă.
— Mișcă-te jupîne, strig ă cel care cioc ănise. îngri-je ște-te de telegarii no ștri. Și nouă dă-ne din ce-
ai mai bun, c ăci, pe cinstea mea, avem mare trebuin ță.
— Dar vai mie, bunilor st ăpîni, zise hangiul, s ărmana mea cas ă n-are decît o c ămară pustie. Nu știu
zău ce le-aș putea oferi în ălțimilor voastre.
— Ce-i asta, mhiane, strig ă al doilea din grup, un om cu înf ățișare plăcută, așa-i slujești tu pe
mesagerii regelui, jupîn Capsec ?
Cit ai clipi hangiul se schimb ă la față.
— Vă cer îngăduință senioriile voastre, spuse cu umilin ță. Dacă sînteți mesagerii regelui (Dumnezeu
să-l ocroteasc ă pe majestatea sa !) atunci de nimic nu ve ți duce lips ă. Prietenii regelui (Dumnezeu s ă-l
binecuvînteze pe majestatea sa !) n-au s ă stea să postească în casa mea, v-o jur.
— Atunci d ă-i drumul ! strig ă acel călător care înc ă nu deschisese gura și care dup ă înfățișare părea
un militar hîr șit prin via ță. Ce-ai să ne dai ?
Hangiul f ăcu iarăși plecăciune dînd astfel r ăspuns :
— Ce dori ți, bunilor mei st ăpîni, pateu de porumbel gras, ceva escalop de vînat, o spat ă de vită, rață
sălbatică tocmai bine fript ă cu untură, un cap de mistre ț cu fistic, o ulcic ă cu smîntîn ă a întîia, omlet ă
cu mărar și o butelcă cu vin bătrîn de Rin ?
— La dracu', strig ă cel care vorbise la urm ă. Asta-mi place. Cu fistic !
— Aha ! strig ă cel cu înf ățișare plăcută. O casă sărăcăcioasă și o cămară pustie, zice el. Vesel punga ș
!
409
Așa că uite-l pe Martin c ă intră și întreabă unde-i Bloom.
— Unde e ? zice Lenehan. Acolo unde poate s ă fure de la v ăduve și de la orfani.
— Nu e adev ărat, zice John Wyse, ce-i spuneam ce-, t ățeanului despre Bloom și Sinn Fein ?
— E-adev ărat, zice Martin. Sau cel pu țin așa se spune.
:— Cine-a f ăcut asemenea alega ții ? zice Alf. •— Eu, zice Joe. Eu sînt aligatorul. ș— Și în
fond, zice John Wyse, de ce n-ar putea și-un ovrei s ă-și iubească țara, ca oricare altul ?
— De ce nu ? zice J.J., cînd e și el sigur de tot care e exact țara lui.
— Da' ce-i ăsta, ovrei sau cre știn sau papista ș sau punga ș sau ce dracu' e ? zice Ned. Sau
mai bine zis, cine e ? Nu te sup ăra, Crofton.
— Noi n-avem treab ă cu el, zice Crofton orangistul sau presbiterianul, ce-o fi.
— Cine-i Junius ? zice J.J.
— E-un ovrei pervertit, zice Ma rtin, de undeva din Ungarjef și el a fost ăla care-a f ăcut toate
planurile dup ă sistemul unguresc. Se știe asta la prim ărie.
:— E văr cu Bloom dentistul ? zice Jack Power.
— Deloc, zice Martin. Doar cu numele. Pe el îl chema Virag. A șa-l chema pe taic ă-su care
s-a otrăvit. Și-a schimbat numele prin hot ărîre judec ătorească, taică-su.
— Asta-i noul Messia pe ntru Irlanda ! zice cet ățeanul. Insula sfin ților și a înțelepților 1
— Mda, ei î și tot așteaptă mîntuitorul, zice Martin. Ca și noi, de fapt.
— Da, zice J.J., și-orice băiat li se na ște ei cred c-ar putea s ă fie Messia al lor. Și tot ovreiul
e-n culmea excita ției, mi-nchipui, pîn ă află dacă-i tată sau mam ă.
— Tot așteptîndu-se ca viitoarea lor clip ă să le fie urm ătoarea, zice Lenehan.
410
— O, Doamne, zice Ned, ar fi trebuit s ă-l fi văzut pe Bloom înainte s ă-i fi muiat băiatul ăla
care i se n ăscuse. L-am întîlnit într-o zi la pia ță cumpărînd o cutie de, past ă Naeve pentru
bebeluși cu șase săptămîni înainte s ă-i fi născut nevast ă-sa.
— En ventre sa mere, zice J.J.
— Și mai spune ți că unu' ca ăștia e bărbat ? zice cet ățeanul.
— Mă întreb dac ă și-o fi scos-o vreodat ă la lumina soarelui, zice Joe.

• — Oricum, i s-au n ăscut doi copii, zice Jack Power.
— Și pe cine b ănuiește ? zice cet ățeanul.
Adevărul e că multe adev ăruri sînt spuse a șa în glum ă. Asta-i un fel de corcitur ă de-astea,
amestecătură. La hotel îmi spunea Pipilic ă se-ntindea în pat o dat ă pe lună cu dureri de cap ca
orice tîrfă cînd îi vine perioada. Știți ce spun eu ? Ar fi o fapt ă bună și plăcută în ochii
Domnului s ă-l înșfaci de ceaf ă pe unu' ca ăștia și să-l arunci dracului în mare. Asta ar fi
omucidere în legitim ă apărare, asta ar fi. Și pe urmă o mai și întinde cu alea cinci lire ale lui
fără să dea și el o halb ă ca omu". Dumnezeu s ă ne binecuvînteze. Nici cit negru sub unghie.
— Să fim miloși cu aproapele nostru, zice Martin. Da' unde-i ? N-avem timp s ă stăm s-
așteptăm.
— Asta-i un lup de piele de oaie, zice cet ățeanul. Asta e. Virag din Ungaria. Zi-i mai
bine Ahasverus. Blestemat de Dumnezeu.
— Ai timp pentru-o liba ție scurtă, Martin ? zice Ned.
— Una numai, zice Martin. Ne gr ăbim. J.J. și S. , — Tu, Jack ? Crofton ? Trei mici,
Terry.
Sfîntul Patrick ar trebui s ă mai debarce o dat ă la Ballykinlar și să ne converteasc ă, zice
cetățeanul, dup ă ce-am dat drumul la lep ădături ca astea s ă ne molipseasc ă țărmurile.
— Da, zice Martin b ătînd în mas ă după paharul lui. Dumnezeu 's ă ne ajute pe to ți aici de fa ță,
asta-i ruga mea,
411
— Amin, zice cet ățeanul.
— Să ne-audă Dumnezeu. Trag n ădejde, zice Joe.
Și la clinchetul clopo țelului sfin țit332, precedați de un purt ător al crucii și de ministran ți,
turiferari, purt ători ai navei sfinte, le ctori, ostiarii, diaconi și subdiaconi, întreaga congrega ție
sacră se apropie de aba ții încununa ți cu mitre, priorii și gardianii și călugării și frații'; călugării
lui Benedict de Spoleto, cartuziani și camaldolesi, cistercieni și olivetani, oratorieni și
vallombrosani, și călugării lui Augustin, brigitani, premons tratezieni, servi, trinitarieni, și
copiii lui Petru Nolasco : și odată cu ei de la muntele Cârmei copiii lui Ilie profetul condu și de
episcopul Albert și de Teresa de Avila, cu înc ălțări și desculți : și călugării cafenii și cenușii,
fiii sărmanului Francisc, capucini, cordelieri, minimi și observan ți, și fiicele Clarei ; și fiii lui
Dominic, c ălugării predicatori, și fiii lui Vincent : și călugării sfîntului Wolstan : și Igna-tius
și copiii săi : și confraternitatea fra ților creștini condu și de reverendul frate Edmund Igriatius
Rice. Și după ei veneau to ți sfinții și sfintele, martiri, fecioare și confesori : sf. Cyr și sf.
Isidore Arator și sf. Iacob cel Mic și sf. Phocas din Sinope și sf. Julian Hospitalierul și sf.
Felix de Cantalice și sf. Simion Stîlpnicul și sf. Ștefan Protomartirul și sf. Ioan al Domnului și
sf. Ferreol și sf. Leugarde și sf. Teodotus și sf. Vulmar și sf. Richard și sf. Vincent de Paul și
sf. Martin de Todi și sf. Martin d£ Tours, și sf. Alfred și sf. Joseph și sf. Denis și sf Corne-
l'ius și sf. Leopold și sf. Bernard și sf. Teren țiu și sf. Edward și sf. Owen Caniculus și sf.
Anonimus și sf. Epo-nimus și sf. Pseudonimus și sf. Hominimus și sf. Paro-nimus și sf.
Sinonimus și sf. Laurence OToole și sf. Iacob de Dingle și Compostella și sf. Columcille și sf.
Columba și sf. Celestine și sf. Colman și sf. Kevin și sf. Brendan și sf. Frigidian și sf. Senan și
sf. Fachtna și sf. Columbanus și sf. Gali și sf. Fursey și sf. Fintan și sf. Fiacre și sf. Ioan
Nepumoc și sf. Toraa d'Aquino și sf. Ives al Bretaniei și sf. Michan și sf. Herman-Joseph și
cei trei sfin ți patroni ai sfintei tinere ți sf. Aloysius Gon-zaga și sf. Stanislaus Kostka și sf.
John Berchmans și sf. Gervasus, Servasius și Bonifacius și sf. Bride și sf.
412
Kieran și sf. Canice din Kilkenny și sf. Jarlath din Tuam și sf. Finbarr și sf. Pappin din
Ballymun și fratele Aloysius Pacificus și fratele Louis Bellicosus și sfintele Ro șa din Lima și
din Viterbo și sf. Martha din Bethania și sf. Măria Egipțianca și sf. Lucia și sf. Brigid și sf.
Attracta și sf. Dympna și sf. Ita și sf. Marion Calpensis și fericita Sora Teresa a Copilului Isus

și sf. Barbara și sf. Scholas-tica și sf. Ursula cu cele unsprezece mii de fecioare. Și toți veneau
cu nimburi și aureole și glorii purtînd frunze de palm și harfe și săbii și cununi de m ăslin în
robe în care erau împletite bunecuvîntatele simboluri ale puterii lor, cornuri de cerneal ă,
săgeți, pîini, urcioare, lan țuri, securi, copaci, poduri, copii în albie, scoici , pungi, foarfeci,
chei, dragoni, crini, alice mari, b ărbi, porci, l ămpi, foaie, faguri, linguri, stele, șerpi, nicovale,
cutii cu vaselin ă, clopote, cîrje, forceps, coarne de cerb, cisme impermeabile, șoimi, pietre de
moară, ochii pe un platou, lumin ări de ceară, cădelnițe, licorne. Și pe cînd înaintau șerpuind
pe lîngă Coloana lui Nelson, pe strada Henry, stra da Mary, strada Cape lei, strada Micii
Britanii, cîntînd in-troitul în Epiphania Domini care începe cu cuvintele Surge, illuminare și
apoi cu mult ă dulceață în treptatul Omnes care spune de Saba venient făceau felurite minuni
cum ar fi exorcizarea demonilor, trezirea mor ților la via ță, înmulțirea peștilor, vindecarea
ologilor și a orbilor, descoperirea dife ritelor obiecte care fuseser ă pierdute, in terpretarea și
îndeplinirea scripturilor, binecuvînt ări și profeții. Și la urmă, sub un baldachin de țesătură și
aur venea reverendul P ărinte O'Flynn înso țit de Malachi și Patrick. Și cînd bunii p ărinți
ajunseră la locul cuvenit, casa lui Bern ard Kiernan and Co, S.A., nr. 8, 9 și 10 strada Micii
Britanii, b ăcănie, vinărie și băuturi spirtoase, cu autoriza ție pentru vînzarea berei, vinului și
băuturilor spirtoase pentru consum la fa ța locului, celebran ții au binecuvîntat casa și au
cădelnițat ferestrele cu spros și etravele și bolțile și aretele și capitelurile și pedimentele și
cornișele și arcurile îngropate și spirele și cupolele și au stropit cu ap ă sfințită pervazele și s-
au rugat ca Dumnezeu s ă binecuvînteze casa lui Abraham și Isaac și Iacob și să-i facă pe
îngerii luminii Sale s ă sălășluiască
413

acolo. Și intrînd au binecuvîntat merindele și băuturile și adunarea tuturor celor binecuvînta ți astfel au
răspuns rugilor lor.
:— Aăiutorium nostrum in nomine Domini.
r— Que fedt coelum et terram.
•— Dominus vobiscum.
•— Et cum spiritu tuo.333
Și el își lăsă mîinile asupra celor binecuvînta ți și aduse mul țumire și se rugă și împreun ă cu el se
rugară toți :
— Deus, cuius verbo sanctificatur omnia, bene dic-tionem tuam effunde su per creaturas istas : et
proes'ta ut quisquis eis secundum legem et voluntatem Tuam cum gratiarum actione usus fuerit
per invocationem Sanc-tissimi nominis Tui corporis sanitatem et animae tutelar ă Te auctore perdpiat
per Christum Dominum nostrum. 334
:— Și Amin spunem cu to ții, zice Jack. ș— O mie de ani pace, Lambert, zice Crofton sau
Crawford.
— Așa, zice Ned ridicîndu- și paharul de whisky. Și belșug în viața personal ă.
Mă tot uitam prin jur s ă văd cui are s ă-i vină gîn-dul cel bun cînd dracu' s ă mă ia dacă nu-l văd că intră
iar pe ușă prefăcîndu-se c-ar fi al dracului de gr ăbit.
— Am fost dincolo pe la tribunal, zice. Sper c ă n-am… ' — Nu, zice Martin, sîntem gata.
Tribunal pe dracu' și-n vremea asta buzunarele- ți atîrnă pînă jos de pline ce-s cu aur și argint. Iepure
fricos și murdar. Asta s ă ne dea ceva de b ăut ? Nici nu-i trece prin gînd. A șa-s toți ovreii. Toate numai
pentru ei. Viclean ca un șobolan de hazna. O sut ă pentru cinci.
-— Să nu spui la nimeni, zice cet ățeanul.
— Poftim, zice el.
— Hai, b ăieți, zice Martin, cînd vede c ă-ncep să se-ncurce lucrurile. Haide s ă mergem.
— Să nu mai spui la nimenea, zice cet ățeanul mîrîind la el. E secret.
414
Și uite că se trezește și javra și începe s ă mîrîie.
— La revedere la toat ă lumea, zice Martin.
Și i-a scos de acolo cît a putut mai repede, Jack Power și Crofton sau cum i-o fi zicînd și el la mijloc
prefăcîndu-se c ă nu pricepe nimic, drept la tr ăsura prim ăriei.

— Dă-i drumul, zice Martin vizitiului.
Delfinul alb ca laptele î și scutură coama și, ridicîn-du-se la pupa aurie, cîrmaciul întinse pînza umflat ă
în vînt și purcese la drum cu toate pînzele sus, cu arm ătura la babord. O mul țime de nimfe mîndre se
traseră aproape de tribord și babord și, agățîndu-se de coastele nobilei ambarca țiuni își împletiră
trupurile str ălucitoare a șa cum face îndemînatecul rotar cînd alc ătuiește în jurul butucului ro ții razele
deopotriv ă de depărtate din care fiecare e surora celeilalte și le leagă laolaltă cu un inel pe dinafar ă și
iuțește astfel pasul b ărbaților cînd se îndreapt ă spre cîte o b ătălie sau se înfrunt ă între ei pentru surîsul
frumoaselor doamne. Chiar astfel veneau și se împleteau pe corabia aceasta iube țele nimfe, surorile
nemuritoare. Și rîdeau, jucîndu-se în cercurile de spum ă ; și corabia despica valurile.
Da' tocmai îmi coboram halba dracului de la gur ă cînd îl văd pe cetățean ridicîndu-se de pe scaun și
luînd-o bă-lăbănindu-se pe picioare spre u șă, pufăind și suflînd greu de atîta lichid în el și
blestemîndu-l cu blestemul lui Cromwell, cu clopo țel, carte sfînt ă și luminare, pe limba irlandez ă,
scuipînd și horcăind din el și Joe și cu micul Alf ținîndu-se de el ca o lipitoare și încercînd s ă-l poto-
lească.
— Lăsați-mă-n pace, zice el.
Și uite-l că ajunge la u șă cu ei cu tot și sbiară din răsputeri :
— De trei ori ura pentru Israel !
La dracu' stai dracului lini știt pe fundul t ău parlamentar cum ar veni și nu te mai da în spectacol.
Doamne, întotdeauna are s ă se găsească cîte o paia ță din ăștia să facă un scandal cît toate zilele din te
miri ce. Ți se-ntoarce berea în stomac, nu alta.
'415
Și toți vagabonzii și haimanalele din Irlanda în jurul u șii și Martin țipînd la birjar c ă s-o ia din
loc și cetățeanul zbierînd și Alf și Joe trăgînd de el s ă tacă dracului din gur ă și el montat la
culme cu ovreii în sus cu ovreii în jos și vagabonzii rînjind și strigînd la el s ă țină un discurs și
Jack Power încercînd s ă-l facă să stea dracului jos în ma șină și să-și țină fleanca și un gură-
cască cu un bandaj peste un ochi care începe s ă cînte Dacă omul din lun ă ar fi ovrei, ar fi
ovrei, ar fi ovrei, și o putoare strig ă și ea dracului cit poate :
— Hei, domnu, domnu ! e ști descheiat la pantaloni, domnu !
Și zice el :
— Mendelssohn a fost evreu și Karl Marx și Merca-dante și Spinoza. Și Mîntuitorul a fost
evreu și tatăl lui a fost evreu. Dumnezeul vostru.
— N-a avut tat ă, zice Martin. Gata acuma. D ă-i drumul, domnule.
— Dumnezeul cui ? zice cet ățeanul.
ș— Oricum, unchiul s ău a fost evreu, zice el. Dumnezeul vostru a fost evreu. Cristos a fost
evreu ca și mine. Și cetățeanul odat ă hopa îndărăt în circium ă.
— Pe Dumnezeul meu, zice,' îi sparg capul ovreiului ăsta blestemat c ă ia în deșert numele
Domnului. Doamne, îl r ăstignesc, asta-i fac. Ia d ă-ncoace cutia aia de biscui ți.
— Stai ! Stai ni țel, dracului ! zice Joe.
O mulțime numeroas ă însuflețită de calde sentimente de simpatie de prieteni și cunoștințe din
metropolă și suburbiile Dubli nului se reuniser ă cu miile s ă-și ia rămas bun de la Nagyasăgos
uram Lipâti Virag335, pînă de curînd de la casa d-lor Alexander Thom, tipografi ai majest ății
sale, cu prilejul plec ării sale spre meleagurile îndep ărtate ale Szâzharminczbrojugulyâs-
Dugulâs (Paji ștea Apelor Murmur ătoare). Ceremonia care a pornit cu mare eclat a fost
caracterizat ă de cea mai impresionant ă cordialitate. Un sul de pergament vechi irlandez,
împodobit cu miniaturi, opera arti știlor irlandezi, i-a fost d ăruit distinsului fenomenolog în
numele unei mari
416
țiuni a comunit ății însoțit de asemenea de oferta unei caset e de argint, cu mult gust încrustat ă
în stilul vechilor ornamente celtice, lucrare care merit ă toate laudele pentru executan ții săi, d-
nii Iacob agus Iacob. Oaspetele care se preg ătea de plecare a fost obiectul unei ova ții
inimoase, mul ți dintre cei de fa ță fiind emo ționați în mod vizibil Kîn ă îa lacrimi cînd aleasa
orchestră de suflători irlandezi a intonat binecu noscutele tonuri ale imnului înioar-ce-te la

Erin, urmate imediat de Marșul lui Râkoczy. Butoaie cu catran și ruguri de bucurie au fost
aprinse de-a lungul coastelor celor patru m ări pe viiturile colinei Howth. Muntelui celor trei
stînci, Căpățînei de zah ăr, Capului Bray. mun ților Mourne Galtees, Boului și piscurilor
Donegal și Sperrin, Nagles și Bograghs, pe dealurile Connemara, pe recifurile M'Gillicuddy,
Slieve Aughty, Slieve Bernagh și Slieve Bloom. Printre uralele care au sfî șiat bolta cereasc ă,
întîmpinate cu ova ții de răspuns din partea pilcurilo r de scutieri din îndep ărtatele dealuri
cambriene și caledoniene, giganticul vas de pl ăcere a purces încet la drumul s ău salutat cu
tribut floral adus în ultimul ceas de reprezen tantele sexului frumos prezente acolo în mare
număr, în vreme ce, pe m ăsură ce înainta pe cursul rîului escortat de o flotil ă de ambarca țiuni,
steagurile și pavilioanele de la oficiul de m ărfuri și de la vam ă fluturau în semn de salut ca și
cele de la centrala electric ă de la Pigenhouse. Visszontlât ăsra, kedves barâton !
V'isszontl ătăsra !336 Te-ai dus dar nu vei fi dat uit ării.
Nici dracu' nu l-ar ma i fi putut opri pîn ă n-a pus mîna nici nu știu cum pe cutia aia de tinichea
și țuști afară cu micul Alf ag ățat de brațul lui și urlînd ca un porc înjunghiat exact ca într-o
piesă de teatru dracului.
— Unde e c ă-l omor dracului ?
Și Ned și J.G. nemaiputîndu-se ține pe picioare de rîs.
— Blestem ăție, zic, să știi că e lată.
Noroc că vizitiul întorsese capul mîr țoagei în partea aialalt ă și-i dăduse bice.
— Stai a șa, cetățene, zice Joe. Opre ște-te,
417
27 — Uljse, voi. I
^
Decît că să se opreasc ă, și-a făcut odată vînt și- a azvîrlit-o. Mul țumesc lui Dumnezeu c ă avea soarele
în ochi altminteri i-ar fi spart capul. Doar c ă n-a aruncat-o pîn ă la draeu-n praznic. S-a speriat dracului
și calul și javra dup ă trăsură cit o țineau picioarele și tot poședicul din jur țipînd și rizînd și cutia de
tinichea z ăngănind după ea pe pavaj.
Infricoșătoarea catastrof ă s-a produs ca s ă zicem așa instantaneu. Observatorul de la Dunsink a
înregistrat toate cele unsprezece zguduiri, cu toatele de gradul cinci pe scara Mercalli, și nu s-a
înregistrat nici un precedent al vreunei alte tulbur ări seismice similare pe insula noastr ă de la
cutremurul din 1534, anul rebeliunii lui Thomas M ătăsosul. Epicentrul pare s ă se fi situat în acea parte
a regiunei metropolei care e constituit ă din cheiul hanului și din parohia sim țului Michan pe o
suprafață de patruzeci și unu de acre dou ă sferturi și un stînjen. Toate impun ătoarele re ședințe din
vecinătatea palatului de justi ție au fost ruinate și nobilul edificiu însu și unde în momentul catastrofei
se desfășurau dezbateri juridice, este literalmente o mas ă de ruine sub care este de temut c ă toți
ocupanții au fost îngropa ți de vii. Din relat ările martorilor oculari reiese c ă valurile seismice au fost în-
soțite de o violent ă perturbație atmosferic ă de caracter ciclonic. Un acoper ămînt de cap dup ă aceea
identificat ca apar ținînd mult respectatului slujitor al coroanei și al justiției de pace dl. George Fottrell
și o umbrel ă de mătase cu m ăciulie de aur și cu inițiale gravate și purtînd de asemenea blazonul și
adresa domiciliului eruditului și respectatului pre ședinte al cur ții de jurați sir Frederick Falkiner,
primul magistrat al Dublinului, au fost descope rite de echipele de ajutor în regiuni îndep ărtate ale
insulei, respectiv primul în cel de al treilea strat bazal-tic pe marea șosea națională, cealaltă îngropată
pînă la o adîncime de trei picioare șase degete în țărmul nisipos al golfului Holeopen aproape de
vechiul Cap Kinsale. Al ți martori oculari declar ă că au observat un obiect incandescent de propor ții
enorme zburînd prin atmosfer ă cu o velocitate înfrico șătoare pe o traiectorie cu direc ția
vest sud vest. Mesaje de condolean țe și simpatie sînt primite ceas dup ă ceas din toate p ărțile diferitelor
continente și suveranul pontif a acceptat cordial s ă dispună ca o missa pro defunctis specială să fie
celebrată simultan de c ătre slujitorii tuturor bisericilor catedrale din toate dio-cesele episcopale supuse
autorității spirituale ale Sfîntului Scaun în ajutorul sufletelor credincio șilor dispăruți care au fost atît de
pe neașteptate chema ți dintre noi. Opera țiunile de salvare, înl ăturarea ruinelor și a rămășițelor
omenești etc, au fost încredin țate d-lor Michael Meade și fiul, strada Great Brunswick, 159 și-d-lor
T.C. Martin, North Wall, 77, 78, 79 și 80, asista ți de ostași și ofițeri din companiile de infanterie
ușoară ale ducelui de Cornwall sub comanda personal ă a alteței sale regale contraamiralul sir Hercules

Hannibal Habeas Corpus Ander-son K.G, K.P., K.T., P.C., K.C.B., M.P.. J.P., M.B., D.S.O., S.O.D.,
M.F.H., M.R.I.A.. B.L., dr. mus., P.L.G., F.T.C.D., F.R.U.I., F.R.C.P.I., și F.R.C.S.I.
Așa ceva cred c ă nu s-a mai v ăzut de cînd lumea. Doamne, dac ă l-ar fi izbit a șa cu biletul ăla de pariu
în cap și-ar fi adus aminte de c upa de azi cîte zile ar trăi, dar și pe cetățean l-ar fi umflat pentru atac
armat, și scandal public și pe Joe -pentru complicitate și încurajare. Vizitiul i-a salvat via ța dînd bice
cît a putut — asta-i sigur cum e sigur c ă Dumnezeu l-a f ăcut pe Moise al lor. Ce ? O, Isuse, chiar a șa.
Și ălălalt cu înjur ăturile dup ă el.
— L-am omorît, zice, sau ce i-am f ăcut ? Și mai și zbierînd la javr ă :
— După el, Garry ! Dup ă el, mă băiete !
Și ce-am mai v ăzut-la urm ă era trăsura aia blestemat ă dînd colțul și față de oaie în ăuntru gesticulînd și
javra dracului dup ă ei cu urechile pe spate str ăduindu-se cît putea s ă-l ajungă să-l rupă în bucăți. O
sută contra cinci ! Doamne, da' a și avut de ce s ă se bucure pentru banii ăștia, chiar.
Și deodată 337 a pogorît asupra lor o mare lumin ă și au văzut atunci carul în care era El suind la cer. Și
îl văzură pe El în car învestmântat în gloria str ălucirii, cu vestmin-
418
419
lele lui ca soarele, frumos precum luna și complit c ă de groază nu se puteau uita la El. Și iată
un glas din cer zicînd Ilie ! Ilie ! Și El răspunse cu strig ăt mare : Abba ! Adonai! Și îl văzură
pe El, chiar pe El, ben Bloom Elijah, prin norii de îngeri în ălțîndu-se în splendoarea str ălucirii
într-un unghi de patruzeci și cinci de grade peste stabilimen tul lui Donohue în strada Little
Green precum piatra dintr-o pra știe.
Orice lectur ă a romanului Vlise ar trebui s ă înceapă prin referirea la cel mai însemnat dintre" modelele de
inspirație, de elaborare, a c ărții : Odiseea. Fără a reproduce desf ășurarea epopeii, romanul lui Joyce se
articuleaz ă, în fiecare din episoadele sale, pe aluzii, trimiteri, paralele la personaje, situa ții, episoade din poemul
homeric. Scriitorul însu și a păstrat mult ă vreme denumirile astfel legate de Odiseea, reiîunțînd însă, la
publicarea în volum, la aceste titluri, pentru a-l l ăsa pe cititor s ă descopere singur rela țiile respective.
Din acest punct de vedere, care îns ă, — și aceasta trebuie subliniat — nu înseamn ă singurul mod de a citi și
înțelege cartea, Ulise este împărțit în trei mari sec țiuni : cele trei episoade ini țiale, constituind prima din acestea.
Ea este denumit ă de obicei Telema-chîada și ii este dedicat ă prezentării lui Stephen Dedalus, cel care în
economia romanului are rolul fiului lui Ulise pe punctul de a porni în c ăutarea tatălui său (una din temele majore
ale cărții • fiind tocmai c ăutarea — aflarea — tat ălui, a legăturilor cu tradi țiile și originile}. Partea cea mai
important ă din carte, adic ă următoarele 1.2 episoade, ar constitui Rătăcirile lui Vlise și este consacrat ă celui care-
l reprezint ă pe personajul titular, lui Leopold Bloom, un Ulise modern, r ătăcind prin Dublin asemenea perso-
najului homeric peste m ări în drum spre Ithaca. Ultimele trei capitole sint puse sub semnul so ției lui Bloom,
Molly (Marion), care intervine în fapt numai în ultimul episod (de și este „văzută" fără a fi numit ă șî altundeva în
carte), dar care aici domin ă tot mai pregnant finalul romanului. Comentatorii interesa ți de sublinierea
meticulozit ății cu care Joyce și-a construit cartea, insist ă și asupra Uterelor cu care încep fiecare din aceste
secțiuni, în primul rînd corespunzînd ini țialelor celor trei protagoni ști : S — Stephen, preocupat de propriile
complexe și probleme ; M — Molly Bloom, st ăpînind gîndurile, dorin țele, concupiscentele lui Bloom în partea
centrală ; și P — adică Poldy, diminutivul prenumelui acestuia din urm ă, aici constituind centrul în jurul c ăruia
gravi-
421
L

tează, psihic, fizic, celelalte dou ă personaje majore în ultima sec țiune. Se atrage aten ția mai ales asupra semnifica ției acestor
litere în__silogi ș£i£a_-clasie ă — subiect, termen mediu, predicat. „Ped agogia clasic ă, se spune într-una din notele erudite ale
romanului, privea secven ța S—M—P— ca fiind ordinea cognitiv ă de gîndire, deci ordinea în care ace ști termeni trebuie
predați în școală. Analogia cu silogismul, ca dealtfel analogia general ă cu. Odiseea, exprimă structura logic ă și narativă a
cărții, pe care cititorul o poate în țelege, dar de care personajele nu sînt în esen ță conștiente cu totul" (Gifforcl-Seidman).
în orice caz, indiferent dac ă paralela cu Homer a fost urm ărită deliberat sau a însemnat doar o „schel ărie" ajutînd tehnic la
construcția romanului (cum credea, de pild ă, Pound — el însu și aflat în mod aproap e cert sub influen ța lui Joyce cînd a
descoperit figura lui Ulise ca factor central opusului s ău magnum, Cantos), personajele :ti situațiile de aici trebuie în țelese,
practic totdeauna, prin referire ironic ă la cele homerice. La Joyce e vorba de un model de inversiune comic ă, prin care
anumite personaje rapo r-tabile la cele din Odiseea apar în Dublinul secolului al XX-lea cu grij ă transformate la modul
pedestru, în primul rînd amuzant, și de aici, la modul, grav, subîn țeles, satiric, amar-ironic, sp re a fi condamnate. (Continuînd
adică acea condamnare a „paraliziei mo rale" a Irlandei vremii sale, care l-a determinat pe Joyce s ă se simtă străin în propria
patrie și să se exileze definitiv — a șa cum reprezentantul s ău în roman, Stephen Dedalus, se simte înstr ăinat în mijlocul
semenilor, și cum celălalt erou, Leopold Bloom, este înstrăinat și însingurat în toate peregrin ările sale, prin locuri dealt-

minteri atît de jovial populate).
Dar la fel de importante, cel pu țin pentru în țelegerea psihologiei tîn ărului Dedalus ( și a celorlalte figuri cu rol episodic) este
permanenta raportare la c ărțile anterioare alelui Joyce : Oameni din Dublin (unde sînt înf ățișați o serie de locuitori m ărunți ai
lumii de aici, în general p ăstrîndu-și caracteristicile — aproape totdeauna negative —, și mai ales Portretul artistului ca tînăr.
Adolescentul romantic, încrez ător în propriile puteri creatoare și în capacitatea artei de a preschimba și înfrumuse ța realitatea,
așa cum era prezentat acolo, este aici un tîn ăr deprimat, artist f ără operă. mohorît, ap ăsat de obsesii, de vinov ății, bîntuit de
„remușcătura duhului l ăuntric".
Notele care se refer ă la fiecare din cele 18 episoade ale c ărții nu au, fire ște, rolul de a explica acest roman, greu de urm ărit în
detaliile sale, uneori — de ce n-am spune-o ? — pedant articulate, și care, în fond, poate fi citit cu folos — și bucurie estetic ă
majoră — și îără urmărirea amănuntelor și fațetelor ornamentale, s ă le spunem. Nîx s-au p ărut însă necesare, și pentru c ă, în
unele cazuri, psihol ogia\personajelor, și evoluția anumitor împrejur ări înfățișate, se refereau prea strict la conjuncturi de
însemnătate pentru irlandezii momentului respectiv, și pentru c ă am socotit c ă, descompuse astfel, în am ănunte, procedeele
de compozi ție tipice pentru un scriitor modern, livresc și „abstrus", puteau fi aici exemplificate spre o mai bun ă înțelegere a
unei laturi definitorii a artei moderne. La un ele dim episoade (cum ar fi cele denumite Aeolui sau Ciclopii) aceste note sînt
mai ample și urmăresc mai în detaliu proced ările joyciene. JEle pot fi socotite și ca exemplific ări ale unui eventual travalju-
de elucidare a acestei c ărți — încă o dată spunem, dificil ă dar în nici un caz imposibil de citit. In rest am c ăutat să ne
menținem la o adnotare, a șa cum ni s-a p ărut, absolut necesar ă pentru în țelegerea ac țiunii proprm-zise din paginile respective.
La întocmirea acestor note am consultat, printre altele, fire ște, următoarele lucr ări de referin ță :
— Don Gifford, în colaborare cu Robert Seidman — Notes for Joyce. An annotation of James Joyce's Vlysses, New York,
E.P. Dut-ton, 1974.
— Zack Bowen, Musical Allusions in the Works of Ja mes Joyce. Early Poetry Through Ulysses, State University
of NeW York Press, Albany, 1974.
— Darcy O'Brien, The Conscience of James Joyce, Princetoa University Press, 1968.
— James Joyce, Configuration Critique (colecție de studii, dou ă volume, întocmite sub direc ția lui Joseph Prescott,
publicată în limba francez ă sub îngrijirea lui Michel Minard), Paris, Lettres Nouvelles, 1959.
— Pound/Joyce, The Letters of Ezra Pound to James Joyce with Pound's Essays on Joyce, editată, cu comentarii, de Forrest
Read, Londra, Faber and Faber, 1968.
•—i Richard Ellman, James Joyce, Oxford University Press, 1959.
422
423
Toate notele sînt alc ătuite pe- baza datelor din aceste tomuri de referin ță. Acolo unde ele se constituie în citate
literale, se indic ă în parantez ă (prescurtîndu-se trimiterea la numele autorului c ărților citate aici) locul de unde au
fost împrumutate.
1 Primul din episoadele sec țiunii Telemachiada se intitula chiar Telemachus și îl prezint ă pe Stephen
Dedalus, aici definit prin opozi ție cu alte dou ă personaje, unul reprezentînd o anumit ă fațetă a Irlandei detestat ă
de protagonist ( și de autor), celalalt for ța coercitiv ă prin raport la cai* — dialectic — se define ște spiritul
irlandez.
2 JVTalachi Mulligan, c ăruia în carte i se spune constantJ3uck__ ( Țapul), este personajul mefistofelic, la
început înso țindu-l, pe parcurs urm ărindu-l, ispitindu-l, minimaliztndu-i reac țiile și trăirile lăuntrice,
deprimîndu-l în general pe Stephen Dedalus. El es te adus în carte pentru a re prezenta acea parte din caracterul
irlandez pe care Joyce o comb ătea activ-: ironia_s.texilâ, desconsiderarea cinic ă a resurselor tradi ționale,
adaptabilita țe^J^cjrxLuxasiianîe. (E mai pu țin important aici c ă, în anume loturi ale psihologiei personajului, și
în multe replici — cum ar fi chiar un poem citat în episodul de fa ță, Mulligan este calchiat dup ă un prieten din
tinerețe al autorului, despre care Joyce scrisese — „Cerul și pămîntul vor trece îns ă spiritul săxi fals nu va pieri
niciodată"). în carte, personajul debuteaz ă prin parodierea liturghiei catolice (din textul c ăreia este extras ă replica
sa : „Intra-voi în altarul Domnului") și aceasta pentru a discredita rolu l revenindu-i teoretic (cel pu țin prin
raportare la romantismul personajului în roma nul anterior) lui Stephen, de „transsubstan țiator, sau recreator, al
vieții (adică al artei) din via ță (adică din viața personal ă, de toate zilele)" (Zack Brown). Ironiile pe care
Mulligan le exprim ă constant la adresa lui Stephen, aici înc ă — ipocrit ? — reprimate, dar în evolu ția cărții tot
mai fățișe, contribuie la a defini izolarea, exilul lui Stephen printre compatrio ții săi.
3 In cursul acestui episod, ca dea ltfel în tot cursul zilei în care se desf ășoară acțiunea romanului, Stephen
Dedalus este prezentat mohorît, bîntuit de complexe, de con știința sterilității proprii, de suferin ță și remușeare —
aceasta din urm ă determinat ă mai

ales cfe o ac țiune pe care nu o poate renega nici acum : el a refuzat s ă îngenunche la patul de moarte al mamei
sale pentru a nu- și încălca principiile de liber-cuget ător (la care ajunsese dup ă o perioad ă de credin ță activă, în
arirKpetrecu ți la seminarul iezuit de la Clongowes unde- și făcuse studiile). Refuzul acesta, f ără îndoială un
simbol al refuzului personajului ( și autorului) de a accepta iner țiile de sensibilitate și de gîndirip ale
compatrio ților săi. decizia de a- și asuma un exil interior (a șa ciim Joyce și l-a asumat pe cel fizic) îl înstr ăinează
de semenii s ăi din Dublin și explică atmosfera întunecat ă înconjurîndu-l constant pe acest personaj, reac țiile și
replicile sale mohorîte în tot curbul ac țiunii.
4 Haines este un student englez care locuie ște temporar împreun ă cu tînărul Dedalus și cu Mulligan în turnul
unde începe ac țiunea cărții, la marginea Dublinului, undeva în fa ța golfului. Ca orice englez, Haines este din

punctul de vedere al lui Stephen un „uzurpator" amenin țînd să-i răpească, și să deformeze, tradi țiile și valorile
spirituale irlandeze. „Haine s, ca englez, este fire ște fizic un uzurpator al Irlandei, dar și într-un alt sens arta inde-
pendentă și demnă a lui Stephen este amenin țată cu degradare prin însu și interesul superficial și cam
arogant .manifestat de „saxon", care o consider ă drept un exemplu, cel mult interesant, de folclor cam exotic".
în același timp, frivolitatea cu care Mulligan îl accept ă pe Haines ea pe un r ău necesar, urm ărind mai degrab ă să
profite de pe urma șa este și ea condamnabil ă din optica lui Dedalus" (O'Brien).
5 Replic ă tipică pentru un personaj joycian : amestec jovial, și cam pedant, de aluzii, citate și referiri livre ști,
caracteristice pentru un tîn ăr estet din epoca respectiv ă. Algy este Algernon Charles Swinburne, poet
„decadent" englez, autor aici al unei invoca ții celebre c ătre mare — maică mare, biîndă, cenușie. Epi oinopa
ponton — marea de culoarea întunecat ă a vinului — este un epitet homeric.
6 Scena aceasta, principala surs ă a suferințelor lăuntrice ale lui Stephen, va fi deseori invocat ă în cursul
romanului.
7 în prefa ța la Portretul lui Dorian Gray, text de mare importan ță pentru ceea ce s-ar putea numi mi șcarea
estetistă în momentul respectiv, se spune printre altele : „Nu exist ă carte moral ă
424
425
â sau imoral ă. Cărțile sînt bine scrise sau prost scrise. Asta e tot. Antipatia manifestat ă de secolul al
nouăsprezecelea fa ță de realism este furi a lui Caliban vâzîndu- și propriul chip în oglind ă. Antipatia manifestat ă
de secolul al nou ăsprezecelea fa ță de romantism este furia lui Caliban nev ăzîndu-și propriul chip în oglind ă".
8 Matlhew Arnold, poet și critic cu mare influen ță, în epoca victorian ă, este evocat aici pentru c ă a determinat
una din replicile precedente ale lui Muiligan. El considera anume (într-una din scrierile sale majore, Cultură ți
Anarhie că ar exista dou ă
ș impulsuri dominante în cultura occidental ă : cel spre ebraizare, adică de acțiune în lumina „obi șnuințelor și
disciplinei" dictate de
1 un adevăr revelat ; și cel spre helenizare, adică spre cunoa ștere în lumina unui umanism ..dezinteresat și
flexibil''. „Din punctul de vedere al lui Arnoîd, cultura englez ă ar fi suferit de o ebraizare excesiv ă și ar fi trebuit
să se «eîenizeze»". „Aceast ă distincție esențial intelectual ă a lui Arnold a cunoscut o serie de modula ții și a
devenit popular ă in ultimele decenii al e secolului trecut, și ca urmare a dezvolt ării de către Swinburne a-
opoziției dintre libertatea senzual-estetic ă a lumii p ăgîne grece ști și -"ebraismul» represiv al epocii victoriene
tîrzii. în jurul anului 1900, «grec» devenise un termen cheie în lumea boem ă pentru cei care preconizau libertatea
senzual-estetic ă, și «ebreu» un termen similar desemnîndu-i pe cei ostili valorilor estetice, pentru cei care
preconizau valorile practice ale moralit ății stricte victoriene" (Gii'ford și Seidman).
9 Citat ciintr-un poem de Wiîliam Butîer Yeats la car e se va mai face frecvent aluzie în roman : Cine merge cu
Fergus ? repre-zentind aici una din ispitele cu care Muîligan asediaz ă conștiința puritană a lui Stephen. Lui
Fergus, personaj eroic din tradi ția folcloric ă irlandeză, i se promite, în schimbul renun țării la drepturile pale
regești, o viață de plăceri. „Via ța promisă lui Fergus în acest cintec este cea lipsit ă de griji și de lupte eroice, o
viață care, oricît de pl ăcută ar părea, înseamn ă doar un cîntec de siren ă pentru Stephen, venind din partea
rivalului s ău. Iri rivalitatea de la început evident ă între Stephen și Muiligan — rivalitate atît de acut sim țită de
Dedalus și recunoscut ă tacit de cel ălalt — o astfel de invita ție de a lua via ța la modul frivol nu poate fi în țeleasă
de acest artist fără operă decit ca o ispit ă spre indolen ță și înfrîngere" (Zack Bower.).
426
10 Adic ă Dumnezeu, în viziunea, blasfemntorie a lui MullU g an — aluzie la faptul c ă religia mozaic ă impune
cireumciziunea.
11 în m ăsura în care b ătrîna lăptăreasă poate fi privit ă ca ut» simbol al Irlandei tradi ționale, cum o și vede
Stephen in invoca ția sa tăcută, falsele declara ții de iubire ale lui Muiligan, bazat e pe citate din poeme în mod
deliberat invers interpretate, constituie un mijloc de definire, și condamnare, a personajului. „Aluziile
joculare din aceste yecsuri sînt caracteristice pentru atitudinea ironic ă a lui Muiligan fa ță de țara sa și de cei
care o apar ă. Aparent s-ar zice c ă atît el cit și Stephen împ ărtășesc același dispreț față de țara lor, îns ă în realitate
ei sînt pe pozi ții ^jUametral opuse în vederile lor despre Irlanda. Stephen respinge preten țiile unei Irlande
catolice plasat ă sub influen ța preoților și care-i-ar frînge propria, evadare, îns ă în fond el î și iubește patria pe care
o 'condamn ă astfel. El dore ște doar ca țara sa să fie o țară mai liber ă și mai pur ă. Buck Muiligan este îns ă
mulțumit cu propria sa situa ție de fapt și planurile sale de elenizare nici nu pot fi luate ui serios" (Zack
Bowen).
12 Formula aceasta, împrumutat ă din titlul unui tratat medieval de moral ă, îl va defini constant pe Stephen
Dedalus în carte.
13 . Toaleta_tradi țională a unui dandy în perioada, respectiv ă.
14 Replic ă îndelung comentat ă și elucidată în cele din urmă ca reprezentînd un joc de cuvinte, cu inten ții
blasfematorii — bazat pe asonanta în pronun ția engieză a numelui fictiv Butterly cu adverbul bittterly (amarnic).
E vorba de o referire la povestirea din Evanghelie despre lep ădarea repetat ă a Apostolului Petru care, la cîntul
cocoșului, se îndep ărtează de locul reneg ării și „plînge amarnic".

15 „Care- și moțăie asupra m ării capul" este descrierea uneia din terasele castelului Elsinore, unde.Hamlet îl
întîînește pentru prima dat ă pe duhul tat ălui său.
16 Proverb, tradi țional irlandez : „P ăzește-te de coarnele taurului, de copitele calului și de surîsul unui englez".
17 Dacă în primul episod Stephen Dedalus este caracterizat prin opozi ție cu cele dou ă personaje cu care- și
împarte locuin ța :
427
Mulligan, adic ă tradiția irlandez ă coruptă, și Haines, uzurpatorul britanic, în acest al doilea capitol, Nestor, el va fi înf ățișat în
activitatea de pe urma c ăreia își cîștigă traiul, „n ăimirea" sa în calitate de profesor, nu prea eficient, la o școală dublineză, și
mai ales in juxtapunerea cu un alt reprezentant al laturi i detestate a Irlandei, un expone nt al celor care colaboreaz ă cu
ocupanții saxoni. Exemplu tipic de inversiune comic ă despre care se vorbe ște în ce prive ște sistemul de re feriri la epopeea
homerică, în acest episod rolul b ătrînului și înțeleptului Nestor (pe care Telemac îl consult ă, la îndemnul Athenei, în drumul
său în căutarea lui Ulise) îi revine nici unui personaj exprimînd exact contrariul unei asemenea în țelegătoare bun ătăți.
Directorul Deasy este un pedant, anchilozat în cli șee de gîndire și preocupat de interesele proprii (în folosul c ărora caută să-l
exploateze și pe tînărul său salariat). Dealtfel și numele personajului reprezint ă o aluzie, și anume la legea Deasy, promulgat ă
în a doua jum ătate a secolului trecut, în teorie urm ărind o reform ă agrară în Irlanda, îns ă în practic ă favorizînd f ățiș pe marii
proprietari, adic ă așa-numitul Establishment proenglez și anticatolic din aceast ă țară. „Deasy este ceea ce s-ar putea numi un
britanic apusean, adic ă unul care consider ă Irlanda ca o provincie extrem-occidental ă a Angliei" (Gifford și Seidman).
18 Exemplu caracteristic pentru felul în care, a șa-numitul flux al con științei, se articuleaz ă gîndurile lui Stephen, în primul
rînd pe citate din poetul și vizionarul romantic William Blake : „Fabula sau alegoria este alc ătuită de fiicele memoriei" ;
„drumul excesului duce spre palatul în țelepciunii" și „nici o pas ăre nu zboar ă prea în înalt dac ă se avîntâ pe propriile sale
aripi". în Nuntirea cerului cu infernul de același Blake, se vorbe ște și despre „flac ăra lividă dintru sfîr șit" care să mistuie
lumea, și în urma c ăreia „întreaga crea ție să piară pentru a se înf ățișa apoi infinit ă și sfîntă, așa cum acuma se înf ățișează
finită și coruptă".
19 Replica aceasta, care împinge gîndur ile lui Stephen spre elementul marin, și care îi va domina reac țiile suflete ști și
în episodul urm ător, este determinat ă de un joc de cuvinte : similitudinea de pronun ție în englez ă între numele lui Pirus
(Pyrrhus — pron. pairus — și cuvîntul pier, debarcader, dig).
20 Versuri din elegia Lycidas de Milton, deplîngind moartea prin în ec a unui prieten al scriitorului, v ăzut la modul pastoral
sub înfățișarea unui cioban.
428
21 Vers dintr-un cîntec foarte popular în Irlanda, Băiatul tuns, exaltînd una din numeroasele revolte
antibritanice din aceast ă țară. „Tunșii" au devenit una din denumirile tradi ționale ale re belilor irlandezi. Cîntecul și
simbolurile lui vor fi pe larg descrise și discutate într-unui din episoadele ulterioare.
22 Boala botului și a copitelor, febra aftoas ă, reprezenta o problem ă în măsura în care ar fi putut afecta exportul de vite
irlandeze, adic ă una din principalele surse de venituri ale țării. Ea va constitui pe parc urs subiectul a numeroase medita ții ale
personajelor, și este aici invocat ă și pentru a înt ări raportarea la episodul corespunz ător din Odiseea. (Nestor e
denumit acolo „îmblînzitor al cailor" și un slujitor al tradi țiilor în ce prive ște sacrificarea ritual ă a vitelor. Contrapartea lui
în roman este înf ățișată ca pervertind asemenea frumoase și tradiționale însu șiri).
23 In conformitate cu st ructura eminamente reprobabil ă a personajului, Deasy este și antisemit, primul dintr-o serie
care vor mai evolua în roman, mai ales în jurul și împotriva lui Leo-pold Bloom.
24 Citat dintr-un poem profetic de Blake.
25 Una clin replicile celebre ale lui Stephen, tipice pentru viziunile sale apocaliptice. „S-ar fi putut ca în Portretul
artistului… Stephen s ă considere istoria ca un co șmar nefericit, îns ă nu avea practi c nici o îndoial ă că el însuși s-ar fi putut
deștepta dintr-un asemenea vis r ău. Și, această deșteptare ar fi urmat s ă se produc ă prin frumuse țe, prin crea ție ; însă în Ulise,
această încredere estetic ă s-a risipit… Acum el nu se poate de ștepta din acest co șmar, nu-i poate detrona pe uzurpatorii care-i
amenință moștenirea, nu poate sc ăpa de Mulligan și Haines și nici de acest Nestor invers, nici de propriile sale vinov ății.
Apăsat de povara con științei sale morale, care este de fapt îns ăși povara ap ăsînd conștiința lui Joyce, el n-a ajuns s ă descopere
atitudinea sa definitiv ă față de lume, atitudine a c ărei esență este comedia" și care se va exprima cu intensitate prin
Bloom și împrejur ările în care acesta e implicat în carte (O'Brien).
26 în Proverbele lui Solomon se spune : „Iar în țelepciunea în locuri deschise țipă. în uliți face să se audă vocea ei ; Ea strig ă
în răspîntii. în intrarea por ților, în cetate, zice cuvintele
429
acestea : Pîn ă cind, pro știlor, veți iubi prostia ? Și batjocoritorii se vor pl ăcea în batjocur ă, Și nebunii vor urî cumin țenia".
27 O veche tradi ție irlandez ă spune că în secolul al Xll-k-a, unul din regii locali ai Irlandei fusese r ăsturnat de o revolt ă, poate
și ca urmare a faptului c ă săvîrșise un adulter cu so ția unui alt conduc ător local, prin țul de Breffni. Pentru a- și recîș-tiga
tronul, cel deposedat s-a adresat regelui Henr lc al II-lea al Angliei, determinînd astfel prima invazie norman ă a
Irlandei.
23 Parnell, cel mai celebru dintre liderii mi șcării naționaliste irlandeze de la sfîr șitul secolului trecut, a fost eliminat din viata
politică drept urmare a unui scandal prilejuit de rela țiile sa!e amoroase cu o femeie m ăritată.
29 Ulsterul este alc ătuit din șase provincii nordice, protestante și filoengleze ale Irlandei. Lozinca citat ă aici a fost lansata în
1886 de lordul Randolph Churchill ca strig ăt de luptă al forțelor anticatoiice din Irlanda și împotriva lui Gladstone.
^ acesta, prezentîndu-l pe Stephen în medita țiile
sale in cursul unei plimb ări singuratece pe malul m ării, este intitulat Proteus și se referă la ceea ce îi poveste ște lui Telemac,
în prima etap ă a călătoriei sale, regele Menelaos. R ătăcindu-și calea de întoarcere dup ă războiul troian, Menelaos caut ă să
obțină o îndrumare de la „B ătrînul mării, Proteus". Acest „fidel slujitor al lui Poseidon" avea capacitatea de a- și schimba
după plac înfățișarea și Menelaos trebuie s ă se lupte cu el z ădărnici n-du-i metamorfozele, pîn ă cînd îl sile ște să-i răspundă.
Tînărul Dedaîus încearc ă în mod asem ănător să-și stăpînească aici gîn-durile în curgerea și metamorfoza lor continu ă.

31 Stephen porne ște în medita țiile sale de la o constatare a Iui Aristot — denumit de Dante „maestru al celor ce știu
(multe)" cu privire la distinc ția între perceperea realit ății prin văz, cînd lucrurile sînt cuprinse împreun ă, unele alături de altele
(„nebe-neinander") și cea prin auz, cînd ele se succed unele altora („nacheinander").
32 Deschizînd ochii, Stephen vede dou ă femei coborînd treptele pe falez ă și, presupunînd c ă ar fi vorba de ni ște moașe, își
urmărește gîndurile îndreptîndu-i-se spre na șterea, originea
'430
vieții, pornind de la Eva, mama tuturor oamenilor, cea f ără ombilic (pentru c ă e creată dintr-o coast ă a lui Adam) și spre
propria sa origine.
33 Mananaan MacLir este zeul irlandez al m ării — deci e vorba de valuri.
34 Stephen se gînde ște o clipă sâ-l viziteze pe unchiul s ău Richie Goulding, care locuie ște în apropiere.
35 Un alt exemplu de erudi ție „specializat ă", abstrusă, caracteristic ă lui Stephen Dedalus. Joachim Abbas, adic ă
abatele Joachim de Floris, este un mistic italian din secolul al Xll-lea, care vorbea despre o a treia împ ărăție, după cea a
Tatălui (Ve* chiului Testament) și a Fiului (Noul Testament), și anume cea a Duhului Sfînt. Cel asemenea lui, „care- și ura și
el spița", însufle țit de o fervoare mistic ă similară în aspectele profetice ale viziunilor sale, este Jcnathan Swift, în ultima
perioadă a vieții sale considerat nebun.
36 Insula sfin ților este un epitet medieval pentru Irlanda, motivat prin rolul însemnat pe care l-au jucat clericii și călu-
gării irlandezi în men ținerea spiritului cre știnismului în Europa medieval ă în primele secole ale Evului Mediu, dup ă
căderea Imperiului Roman.
37 „Cine te-a adus în situa ția asta nefericit ă ? — Porumbelul, Iosife", dialog, la modul blasfematoriu, despre
Imaculata Concep țiune, extras dintr-una din c ărțile de propagand ă anticreștină ala scriitorului francez Leo Taxil,
autor al Bibliei vesele.
33 O telegram ă similară a fost primit ă de Joyce pe vremea cînd î și făcea studiile la Paris.
39 Amintirile atribuite lui Stephe n în acest pasaj repr oduc de fapt scene din biografia lui Joyce însu și în perioada studiilor
sale — neterminate — în Fran ța.
40 Aluzie la lege ndara evadare din închisoare a unui lider na ționalist irlandez, James Stephens, despre care se spune c ă a
fugit travestindu-se in vestminte femeie ști, abandonîndu- șl, tră-dîndu-și adepții.
431
41 Despre Kevin Egan, personaj cu care tîn ărul Dedalu?; se întîlnea în perioa da studiilor la Paris, se spune c ă ar reprezenta
portretul unui alt lider na ționalist irlandez autoexilat în Fran ța, Joseph Casey, implicat în încercarea de a organiza evadarea
unor prizonieri politici compatrio ți ai săi din închisoarea britanic ă Clerkenwell, și anume printr-un „complot al prafului de
pușcă", prin explodarea unui butoi cu pulbere lîng ă zidurile temni ței. Napper Tandy este și el eroul unei balade populare
irlan-dez-2. („M-am întîlnit cu Napper Tandy / și el m-a prins de mînă : / Și m-a-ntrebat: «Ce mai e cu Irlanda / ce mai e cu
țara noastr ă bătrînă ?» I Ea e țara cea mai nefericit ă, / cum nici n-ai putea crede, / acolo-i spînzur ă pe bărbați, pe femei, / care-
au curaj s ă se îmbrace în verde", verdele reprezentînd prin tradi ție culoarea na țională a Irlandei.)
42 O veche legend ă irlandeză spune că un uriaș, numit în unele versiuni Lug sau Ludh, a c ăutat să creeze un pod spre
Scoția, aruncînd ni ște pietroaie uria șe în mare spre a p ăși peste ele. Fifoțum este un refren al unui cînt ec de copii irlandez, în.
care se spune : „Fifofum / amu șin sînge de englez acum, / am s ă-i pisez oasele lui rele / s ă fac pîine din ele".
43 Lochlann-ii, adic ă locuitorii ținuturilor de lacuri, erau denumi ți în vechime norvegieni, probabil primii invadatori
scandinavi ai insulei, vikingii danezi c onstituind un val ulterior de n ăvălitori.
44 Toți cei citați aici au fost pretenden ți, fie la tronul Irlandei independente de Anglia, fie la tronul britanic în timpul
războiului celor dou ă roze.
45 Pentru mul ți comentatori cîinele acesta, r ătăcind pe plaj ă, amușinîndu-și un semen mort, scormonind nisipul, udîndu-l,
ar reprezenta una din transform ările — proteice — ale naturii fizice, și chiar psihice, a șa cum le în țelege treptat
Stephen De-dalus, constatînd c ă viziunea sa romantic ă despre puterea transfiguratoare p. artei întru frumos (cum de pild ă
fusese expus ă în scena, de asemenea petrecîndu-se pe malul m ării, din finalul Portretul artistului ca tîn ăr) trebuie
să cedeze în fa ța datoriei, obliga ției artei de a cuprinde toate aspectele realit ății, inclusiv cele sordide.
432
46 Gîndurile lui Stephen au fost o vreme st ăpînite de un cîntec licen țios din secolul al XVI-lea sau XVII-lea despre ni ște
țigani rătăcitori. El caut ă să se smulg ă din asemenea imagini „ale întunecimii", amintindu- și că Toma d'Aquino, pe
care-l studiase în vremea studiilor sale la colegiul iezuit din Clongowes, consider ă un păcat așa-numita „delecta ție
posomorit ă" a gîndu-lui întîrziind asupra unor imagini ale concupiscen ței.
47 Stephen încearc ă mai departe, f ără succes, s ă se lepede de medita țiile sale tot mai pronun țat erotice, de data aceasta
amintindu- și de datoria sa sumbr ă de vinov ăție față de mama sa moart ă — prin analogie cu o celebr ă replică a lui
Hamlet, care- și spusese c ă „de pe tablele amintirii" sale va șterge totul în afar ă de datoria de a- și răzbuna părintele ucis.
43 După primele trei episoade, dedicate lui Stephe n Deda-lus, cel de al patrulea îl prezint ă pe celălalt protagonist, domnul
Leopold Bloom, înf ățișat cu multe din calit ățile și defectele unui om obi șnuit : apetiturile sale pentru anume soiuri de
mîncăruri suculente, concupiscentele sale mai mult sau mai pu țin nevinovate, și mai ales ata șamentul moral și fizic față de
soția sa Molly. Capitolul urma s ă se numeasc ă inițial Callypso, căci tot așa cum Ulise a fost o vreme prizonierul farmecelor
nimfei Callypso, Bloom este sclavul benevol al farmecelor so ției sale (o gravur ă cu nimfe este dealtfel atîrnat ă deasupra
patului conjugal, și trupul lui Molly constituie un a din obsesiile protagonistului).
49 Gibraltar. Bloom a cunoscut-o pe actuala sa so ție, pe atunci domni șoara Tvveedy, la Gibraltar, în locuri
care vor fi descrise în roman, mai ales în ultimul episod.
50 Bătrînul Tweedy, tat ăl lui Molly Bloom, ofi țer pensionar, pretindea (de și comentatorii atrag aten ția asupra faptului
că lucrul ar fi fost imposibil) c ă a participat ca voluntar englez la luptele de la Plevna în r ăzboiul ruso-româno-turc de la
1877. In conflictul respectiv englezii au p ăstrat o atitudine de neutralitate, îns ă, interesa ți „în men ținerea unui
echilibru de for țe în regiunea Balcanilor, și mai ales în strîmtorile Dardanelelor, tindeau s ă favorizeze Turcia pentru a nu
permite o prea mare extindere a puterii ruse ști în zona respectiv ă" (Gifford și Seid-man). In biblioteca lui Bloom, a șa

cum va fi descrisa în capitolul
433
Ithaca se află lucrarea unui istoric englez despre r ăzboiul de la 1877. (în cartea sa de eseuri Odiseu în Atlantic, Andrei
Brezianu a dat cîteva interesante și utile observa ții cu privire la detaliul respectiv.)
51 Una din ocupa țiile, mai mult sau mai pu țin onorabile, aîe b ătrînului Tweedy era, se pare, specula cu timbrele rare.
52 Cartona șul este de fapt o carte de vizit ă cu numele Henry Fl ower, sub care Bloom de ține o căsuță poștală
la un oficiu post restant, și prin care între ține o coresponden ță sentimental ă cu o tînără inițial răspunzîndu-i la un anun ț soli
citind „colaborarea la o oper ă literară". Această relație, deocamdat ă pur platonic ă, constituie una din încerc ările lui Bloom de
a echilibra infidelit ățile propriei sale so ții.
53 Cartoful este un talisman, deosebit de important în Irlanda, c ăci amintește de catastrofala foamete de la mijlocul seco-
lului trecut urmînd distrugerii recoltei de cartofi, și care a decimat literalmente popula ția satelor irlandeze. Talismanul de aici
i-a fost dăruit lui Bloom de mama sa și personajul nu se desparte de acest obiect niciodat ă.
54 Una din c ărțile care se afl ă în biblioteca lui Blooai este numit ă Pe urmele soarelui de Frederick Diodati Thompson, ap ă-
rută la Londra în 1893, și descriind o c ălătorie în Orient de felul celei descrise ÎH Ocolul pămîntului în 80 de zile, insistînd
mai ales asupra pitorescului peisajelor orientale de felul celei care au generat fantezia de adineaori — și multe altele de
același fel mai tîrziu — ale lui Bloom.
55 Ziarul Freeman's Journal and National Press purta într-adev ăr pe frontispiciu un desen reprezentînd soarele r ăsărind
deasupra localului B ăncii Irlandei, imobilul unde se ad ăpostise pe vremuri parlamentul „independent" al Irlandei.
56 Războiul ruso-japonez din 1904 preocup ă pe multe din personajele romanului interesate de actualitatea
politică (acțiunea cărții se petrece dup ă cum se știe în ziua de 16 iunie 1904).
57 In cursul dimine ții Bloom va participa la înmormîntarea lui Patriok Dignam (care va fi descris ă în episodul Hades) ceea
434
ce și explică de ce și-a schimbat hainele și — lucru care se va mai discuta — și-a uitat cheia de la u șă.
58 „Insula vacii albe", „insula bourului" și „insula boului" sînt trei mici insule în Atlantic la vest de regiunea central ă a
Irlandei.
59 In Biblie (Iosua, 19, 35) este citat Chineretul pe malul lacului Tiberiadei.
60 Sir Moses Montefiore a fost un filantr op englez care a militat pentru cauza sionist ă.
61 Bloom recunoa ște scrisul de pe plicul adresat so ției saîe ca apar ținîndu-i Iui Boylan, un admirator și iubit al
doamnei Marion (Molly) Bloom cu care are o rela ție adulterin ă și care dealtfel o va și vizita în cursul dup ă-amiezii. (De
fapt, în uzan țele conven ționale engleze, forma corect ă de a adresa scrisori unei femei m ăritate ar fi în cazul de fa ță
„doamnei Leopold Bloom"). —-•.:;
62 Lâ ci darem (la mano) este o arie celebr ă din Don Gio-vanni de Mozart, în care se arat ă cum seduc ătorul o cucere ște pe
o naivă copilă prea puțin dispusă în fond s ă i "se împotriveasc ă. Aria va mai fi deseori invocat ă în cursul romanului și
întotdeauna trezind în mintea lui Bloom ( și dealtfel și a altor personaje la curent cu via ța conjugal ă a acestuia) asocia ții
neplăcute cu rela țiile dintre Molly Bloom și Boylan.
63 Voglio e non vorrei — Vreau și n-aș vrea. Este una din replicile Zerlinei, tîn ăra partener ă a lui Don Juan din aria sus-
menționată (și care pînă la urmă chiar „vrea"). De fapt, Bloom, eare va mai reveni în dezbaterile sale l ăuntrice la aceast ă re-
plică, o citeaz ă greșit, întrebuin țînd indicativul prezent, acolo unde personajul folose ște un condi țional. S-a
făcut risip ă de subtilitate subliniindu-se c ă „este atît de pu țin cazul s ă se foloseasc ă un condițional în apropiata infidelitate a
lui Molly, încît Bloom poate foarte bine, printr-un lapsus, s ă foloseasc ă indicativul prezent" (Zack Bowen).
64 Molly Bloom, care este complet lipsit ă de cultur ă și ale cărei preocup ări sînt mai degrab ă frivole (prob ă și lecturile
ei
435
predilecte), este dispus ă să vadă subînțelesuri wiai mult sau mai pu țin „decoitate" în cuvintele sau no țiunile pe care nu le în țe-
lege. Intr-un capitol ulterior (cel denumit Ithaca) se și spune dealtfel textual despre ea : „Cuvintele polisilabice neobi șnuite,
de origine str ăină, le interpreta fonetic sau prin fals ă analogie, sau prin ambele procedee" ( și se dă chiar exemplul citat aici).
65 Bloom parodiaz ă aici, încercînd s ă acopere nudul din poza din carte, un im n de felul celor cîntate de Armata Salv ării —
„Cu blînde țe condu-ne spre lumin ă".
C6 Milly. fiica so ților Bloom, lucreaz ă în alt ora ș, Mullin-gar, la un fot ograf, numit Coghlan. Cuno știința sa cu „studentul
tînăr" stîrnește, cum se va vedea, îngrijor ări părintelui său, care știe mai multe despre vulnerabilitatea sexului slab în fa ța
avansurilor admiratorilor.
67 Fetele de pe plaj ă (din care se vor cita mai jos dou ă distihuri și de care va mai fi vorba abundent în roman)
este de asemenea un cîntec despre frivolitatea și accesibilitatea femeilor u șoare și care, invariabil, îl face pe Bloom s ă se
gîndească la raporturile so ției sale cu Boylan. Acesta din urm ă este de altminteri un cînt ăreț și un impresar care-i asigur ă lui
Molly Bloom concerte și turneuri de concerte prin provincie — unde o și însoțește.
68 Episodul care urmeaz ă a prilejuit înc ă de la apari ția cărții, atacuri împotriva romanului și autorului ( și a și
constituit unul din motivele care a împiedicat, zeci de ani, tip ărirea lui UHse în Anglia, interzicînd chiar importarea lui
în această țară). In realitate Joyce a ar ătat că a vrut să prezinte cu onestitate intransigent ă tot ceea ce gînde ște, face și
simte un om obi șnuit într-o zi obi șnuită.
69 Regele eta în c ămară… ; ca și, mai înainte, Fata era in gr ădină sînt versuri dintr-un cîntecel pentru copii care ilustreaz ă
buna dispozi ție a lui Bloom în momentul respectiv : „Regele era-n c ămara visteriei / Num ărîndu-și galbenii cu mare
plăcere. / Regina era în iatac / Mîncînd pîine cu miere. / Fata era în gr ădină / întinzînd rufele la uscat, / Și a venit o pas ăre
neagră / și nasul i l-a mîncat".
436
t
70 Se pare c ă Joyce a scris, el însu și, în adolescen ță, o asemenea povestire pentru pr emiile oferite de revista Titbits,

în care figureaz ă fraza citat ă aici de Bloom.
71 Episodul al cincilea este intitulat Lotophagii și se referă la una din aventurile lui Ulise care, pe insula „rnînc ătorilor de
lotus", își vede tovar ășii sucombînd farmecelor fl orilor adormitoare, pierzîndu- și dorința de a se mai întoarce în patrie,
ispitiți de o viață de plăceri și uitare. Aici, potrivit tehnicii de inversare ironic ă a referin țelor homerice, Bloom însu și
cade prad ă acestor ispite în care, începînd cu reveriile despre peisajele „languroase" orientale și continuînd cu motivele
florale care-l asediaz ă în gîndurile sale întreag a zi, se complace, parc ă fără a mai dori s ă li se smulg ă.
72 Cîntecul dulce al vechii iubiri este una din piesele vocale figurînd în repertoriul doamnei Bloom și pe care aceasta
afirmă că o va repeta pentru concertul viitor chiar în dup ă-amiaza zilei respective împreun ă cu Boylan.
73 Așa cum Stephen Dedalus este obsedat de imaginea mamei sale moarte, Bloom este urm ărit tot timpul zilei de
amintirea sinuciderii tat ălui său într-un hotel dintr-un ora ș de provincie. . –
74 „Observa țiile satirice ale lui Bloom în timpul liturghiei la care asist ă vădesc o anume vivacitate poten țială a inteligen ței
sale, însă mai departe, în cursul dimine ții, el cade din nou prad ă, visărilor, plutind languros de pe o strad ă a Dublinului la
alta" (O'Brien).
75 Episodul acesta, al șaselea, este denumit Hades, prin referire la fragmentul din Odiseea care poveste ște
coborîrea lui Ulise în Infern și întîlnirile sale cu umbrele. „Hades reprezintă o lărgire a perspectivei în roman, c ăci episodul
nu se mărginește la a-l prezenta doar pe Bloom, ac țiunea principal ă înfățișînd unul din modurile preferate ale
irlandezilor de a- și petrece timpul, participarea la o înmormîntare și Joyce ironizeaz ă aici trivialitatea și falsa pietate
evidente tot timpul… Este o dispropor ție evident ă între coborîrea dramatic ă a lui Ulise în lumea infernal ă și vizita
trivială parcă a lui Bloom la cimitir. Ulise caut ă umbrele r ăzboinicilor c ăzuți în asediul Troiei, în vreme ce
437
Bicorn înceaic ă să spună o glumă, îl urmărește pe un preot care seam ănă cu o broasc ă mormăind pe latine ște, observ ă un
șobolan obez strecurîadu-se într-o cript ă și în cele din urm ă încearcă să intre în gra țiile lui Menton…" (O'Brien).
76 E vorba de Stephen Dedalus. Prima din cele cîteva ocazii la care dr umurile celor doi protagoni ști pe străzile Dublinului
se încruci șează înainte de întîlnirea — și comuniunea — lor pro-priu-zis ă și care constituie de fapt marele în țeles al
romanului.
77 Richie Goulding, pe care Stephen se gînde ște (într-un episod precedent, Proteus) să-l viziteze, f ără să facă însă
această vizită în realitate, este cumnatul lui Simon Dedalus cu care acesta nu mai între ține relații, ceea ce și explică
remarcile sale acide.
?8 Athos este numele cîinelui credincios al tat ălui lui Bloom.
79 Băiatul tuns (adică răzvrătit, „tunșii" fiind una din denumirile tradi ționale ale revolu ționarilor irlandezi)
este un cîntec celebru evocînd una din marile r ăscoale antiengleze din Irlanda și amintind în acela și timp de tr ădarea și
represiunile c ărora le-au c ăzut victim ă acești revoluționari. El constituie una dia piesele de rezisten ță în repertoriul muzical al
unora dintre personajele episodice ale c ărții și va fi ascultat și îndelung comentat într-unui din episoadele urm ătoare.
80 Bloom revine obsesiv în gîndur ile sale la vizita pe care îa aceea și după-amiază i-o va face so ției sale impresarul Boy-
lan — și, evident, la adulterul ca re se va produce cu siguran ță cu acest prilej.
81 Adic ă „toți am fost într-un moment sau altul victima c ămătarilor", Reuben J. Dodd fiind cunoscut — și antipatizat
— mai ales pentru activitatea sa în aceast ă direcție.
82 Citate și aluzii dintr-un cîntec numit înmormîntarea s ăracului.
83 Martin Cunningham este stînjenit pentru c ă aceste replici ar putea fi interpretate ca remarci r ăuvoitoare la adresa
iui Bloom, al c ărui tată, Rudolph Virag, s-a sinucis.
138
84 Unul clin detaliile, relativ numeroase, prin care asemenea personaje cu statut episodic în roman sînt definite pr in re-
ferire la nuvelele din volumul Oameni din Dublin. Fogarty este un „b ăcan modest" din Dublin care îi datoreaz ă bani lui
Kernan, pe care, cum se spune în Irlanda, „l-a l ăsat plîngînd la u șa bisericii", adic ă nu i-a plătit datoria.
85 Episodul de fa ță — al șaptelea —, este în general denumit de comentatori Aeolus, și ar
corespunde cu cel din cartea a X-a a Odiseei în care eroul ajungea în Aeolia, st ăpînită de regele Aeolus, pe care
Zeus îl desemnase „paznic al vînturilor". Acesta încearc ă să-l ajute pe Ulise închizînd suflurile ce i-ar fi fost nefavorabile
într-un burduf pe care eroul îl ia pe nava sa. Ajun și în fața Ithacei, tovar ășii lui Ulise, b ănuind că acesta ascunde în burduf
o comoar ă, îl, desfac și vînturile eliberate îi împing în apoi în Aeolia unde regele refuz ă să-l mai ajute pe Ulise „un om pe
care zeii binecuvînta ți îl detestă".
în roman, episodul se petrece în redac ția unui ziar din Dublin și povestirea se desf ășoară în episoade scurte, imitînd stilul zia-
ristic, fiecare precedate de tit luri succinte, uneori voit senza ționale, așa cum sînt paginate în mod obi șnuit în ziare. Ca și epi-
sodul precedent, a șa-numit Hades, și în care se poveste ște înmormîntarea lui Patrick Dignam, paginile acestea, mai mult decît
o povestire despre ziua lui Bloom — înf ățișat aici în mediul prof esiei sale cîe achizitor de publicitate — ne prezint ă lumea
ziariștilor, cu preocup ările lor „stilistice" și superficialit ățile lor, „o arie a vie ții irlandeze pe care scriitorul o g ăsește
dezagreabil ă", cum spunea un comentator. Fragmentele care constituie acest episod reprezint ă „vocea Dublinului", o voce
care vorbe ște de dragul efectelor retorice și scriind și rescriind Aeolus, Joyce a aglomerat nenumerate figuri retorice (din care
vom indica și noi o parte) tocmai pentru a ilustra lipsa de substan ță a unor oameni „mai aten ți la cuvinte decît la în țelesul lor".
36 Chiasm — Figur ă retorică constînd din reluarea, în ordine invers ă, în clauzula ulterioar ă, a cuvintelor sau expresiilor din
prima clauzula. O prim ă exemplificare a emfazei ziaristice.
)șș 87, Giovanni Mateo M ărie, Cavaliere de Gandia (1810—1885), tenor ita lian celebru în anii copil ăriei
personajului Leopold
439
Bloom, desigur citat aici pentru a aminti leg ăturile de interese ( și de complexe intime) ale personajului cu lumea muzical ă
(soția lui Bloom este cînt ăreață și există toate motivele s ă se creadă că ea întreține legături de adulter cu un alt personaj legat
de lumea muzical ă a Dublinului).
88 Arie din opera Martha de Flotow, devenit ă, într-o adaptare liber ă, un cîntec foarte popuiar la începutul secolului.

89 Comentatorii v ăd în acest titlu un exemplu de sinecdoc ă (folosirea p ărții pentru un întreg sau viceversa), de și mai simplu
ar fi poate s ă se vorbeasc ă de un obi șnuit simbolism, s ă spunem heraldic, insernnele hierarchiei biserice ști și ale
scrisului fiind folosite drept semne ale stratific ării lumii ziaristice. Brayden pomenit aici — de fa pt personaj real,
unul din conduc ătorii ziarului (de asemenea existent pe vremea lui Joyce) în care se petrece ac țiunea episodului —
e asimilat cu un superior absolut, vag mistic („preafericitul" este titlul acordat arhiepiscopului de Canterbury).
90 Detalii din episodul precedent, Hades.
91 Joseph Patrick Nannetti, de asemenea personaj real, a fost un politiciae și „maestru al artei tipografice" la
începutul secolului în Irlanda. Parlamentar și timp de cî țiva ani primar al Dublinului, el obi șnuia să se prezinte în public drept
„în primul rînd un munctor care- și vede de treaba lui". Rolul s ău de corector principal nu tre buie limitat doar ca atare în
ierarhia ziarului pe care-l pagina și orienta.
92 Moartea reginei Anna (1714) a fost anun țată în periodicul Spectator editat de Addison mult dup ă ce evenimentul
devenise de notorietate public ă, astfel că expresia a ajuns proverbial ă pentru a desemna o știre învechit ă.
93 Casa cheilor — Joc de cuvinte pe numele firmei a c ărei reclam ă e propusă de Bloom. Key înseamnă cheie și House of
Keyes, Casa cheilor, este și denumirea, plecfnd de la însemnele heraldice, a parlamentului Insulei Man, aluzie mai
semnificativ ă în Irlanda, deoarece la vremea respectiv ă Insula Man beneficia de autoguvernare local ă în anumite limite, ceea
ce nu era cazul cu patria ziari știlor care vorbesc aici.
440
94 Aluzie ia un moment din episodul precedent în care Bloom se gînd ea la prezumtivul s ău rival,
bărbatul care îi face curte so ției sale.
95 Onomatopee. Definit ă aici ca atare.
96 Hagadah — Pessach etc. aluzii și citate din texte sacre ebraice privind comemorarea ie șirii din robia egiptean ă.
Procedee prin care Joyce aminte ște, și uneori subliniaz ă voit, originea evreiasc ă a lui Bloom.
97 Referirea ar fi de asemenea la un text ritual, îns ă la fel de bine se pot invoca și unele poezioare și cîntece de copii
sau din basme în care personajele , animale sau oameni, se urm ăresc și se devoreaz ă unul pe altul, totul pentru a se ajunge la
concluzia : „în fond, asta-i via ța".
9!î Aluzie la un poem de Thomase More, citat și într-un episod anterior, și care vorbe ște despre gloria str ăveche a Eri-nului,
Irlandei : „Amintease ă-și Erinul de zilele ei str ăvechi / înainte de-a o fi tr ădat fiii neci'edincio și / Cînd Malachi purta colanul
de aur greu, vechi / Cî știgat de la n ăvălitorii orgolio și. / / Cînd regele ei. cu steagul nebiruit / î și conducea cavalerii ro șiatici în
luptă / Și juvaera de pur smarald al lumii din asfin țit / Nu fusese pentru comoara str ăinului rupt ă." Dar este și o aluzie la o
foarte celebr ă laudă a Engliterei, în Richard al II-lea de Sha-kespeare (Anglia, „piatra aceasta nepre țuită încrustată în marea
de argint"…)
99 Trece fantoma' — termen din limbajul ziaristic și actoricesc însemnînd ,,a început plata salariilor".
100 Unul din multele jocuri de cuvinte obs cene atribuite unuia sau altuia di ntre personaje. Comentatorii pedan ți
vorbesc de paradiastol ă aici (figuri de stil prin care se d ă o turnur ă favorabil ă unei no țiuni nefavorabile folosindu-
se doar o parte a adev ărului sau, poate, viceversa). în realitate, personajul vrea s ă ridiculizeze exprimarea
„kikeronian ă", ridicul ă a autorului articolului citat. .
101 Aluziile la versurile ,. Și munții privesc spre Maraton / Iar Maratonul prive ște peste mare", dintr-un scurt interludiu
441
liric din Don Juan de Byron. Maratonul are într-adev ăr vedere la mare, iar Xenophon „prive ște pe deasupra Maratonului" ca
istoric și grec implicat în lupta compatrio ților săi pentru libertate împotriva invada torilor persani (desigur o aluzie și la si-
tuația naționaliștilor irlandezi fa ță de britanici).
102 O asemenea expresie era — se spune — în mod obi șnuit adresat ă tinerilor în societate spre a-i îndemna la respect fa ță
de cei mai vîrstnici. De fapt, ea are — ca majoritatea locu țiunilor și citatelor, aluzive sau nu, din acest episod — și un caracter
mai mult sau mai pu țin pronun țat licențios : E vorba de un cîntec în care tîn ărului Johnny i se cere s ă facă loc unui
curtezan al mamei sale v ăduve.
103 Lenehan (ca și alte personaje din Ulise, de pildă Conroy sau Gallaher, pomenit chiar în acest episod, mai jos)
figurează printre Oamenii din Dublin evocați de Joyce în nuvelele din culegerea cu acest titlu și care pot fi
considerate drept studii pentru opusul s ău magnum, în concep ția lor unitar ă, ca niște „capitole — cum spunea autorul
lor — din istoria moral ă a țării" sale.
104 Din punct de vedere retoric, proleps ă (viitorul considerat ca des ăvîrșit sau existent în clipa de fa ță). Mai exact, procata-
lepsă : folosirea anticipatorie a unui atribut, sau înc ă, un gambit verbal prin care se anticipeaz ă obiecțiile
interlocutorului, dîndu-li-se dinainte r ăspunsul. în text, se ia ca de la sine în țeles că Dawson, autorul discursului citit aici,
va trece (cum o și face) în evocarea amurgului la o dezvoltare retoric ă despre lun ă și clarul de lun ă. Profesorul îi
obiecteaz ă însă, ironic, c ă nu vorbe ște și mai departe — ca într-un celebru pasaj din Hamlet — și de răsăritul soarelui
(„Dar iată licuricii fac semn c ă zorii zilei sînt aproape").
105 „Falsul senior de țară" constituie aici formula cu caracter ironic prin care este prezentat actualul redactor șef
al ziarului. Myles Crawford, prin al uzie la unul di n proprietarii lui Freeman's Journal, Francis Higgins, care, la
sfîrșitul secolului al XVIII-lea, î și sporise averea prin c ăsătorie atribuindu- și, fără îndreptățire, titlul și situația unui
nobil de țară. Aluzia este r ăuvoitoare și pentru c ă acel Higgins a jucat un rol negativ în mi șcările irlandeze de
independen ță.
442
106 Unul din pasajele în care, în chip caract eristic pentru tehnica lui Joyce, o erudi ție fantast ă și o atenție în aparen ță
pedantă acordată amănuntelor, sluje ște la caracterizarea psihologic ă și tipologic ă a unui personaj. Mili ția din North
Cork a constituit una din unit ățile militare r ămase de partea coroanei britanice ÎH rebeliunea na ționalistă din 1798 — și
ea e acum pomenit ă, la modul ironic, de redactorul șef tocmai pentru a r ăspunde aluziei la predecesorul s ău ziaristic,
de asemenea filobri-tanic în împrejur ări similare. C ă este vorba de o ironie reiese din faptul c ă miliția respectiv ă și-a cîștigat o
tristă celebritate recoltînd practic numai înfrîngeri în opera țiile militare la care a luat parte. Cu cîteva decenii mai înainte,

niște regimente recrutate în North Cork (dar care nu f ăceau parte din a șa-numita mili ție) au participat, de asemenea f ără
succese, la ni ște campanii militare în America, în Ohio. Pe de alt ă parte, așa cum se va vedea, Myles Crawford este un
personaj fantast el însu și — amețit de băutură (vezi aluziile amicilor s ăi la D.T. — deli-rium tremens — incipient) distrat și
cu o nesigur ă stăpînire a detaliilor și numelor (vezi mai departe nu meroasele corecturi pe care și le dă singur în unele
replici și evocări proprii) ; este posibil — cum spun comentatorii pasajului — ca el s ă confunde a șa-numita mili ție cu o
altă unitate irlandez ă cars a participat al ături de trupe franceze la ni ște campanii în secolul al XVIII-lea și care, într-adev ăr, a
fost condus ă de,ofițeri de origine irlan-dezo-spaniol ă.
107 Balad ă irlandeză de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea. B ăieții din Wexford și-au cîștigat un prestigiu militar
neîndoielnic tocmai pr in victoriile ob ținute asupra mili ției din North Cork. Ins ă — și aici Joyce introduce un motiv pe
care-l va specula nemilos în acest episod și în altele urm ătoare —, au dec ăzut mai apoi din cauza „viciului irlandez",
înclinația tot mai necontrolat ă către băuturile alcoolice.
108 Versuri dintr-o arie a operei Rasa din Castilia, la care se va mai face aluzie mai tîrziu în acest episod.
109 Brixton, suburbie londonez ă care pe la începutul secolului era considerat ă drept reprezentativ ă pentru atmosfera sor-
didă și mizeră a societății industriale. Anglia și limba englez ă
443
— remarca odat ă George Moore, scriitcr .irlandez o vreme identi-ficîndu-se cu „Rena șterea irlandez ă" — „par sortite în cele
din urmă să împrejmuiasc ă lumea cu un soi de Brixtonuri. Și noi, aici pe margini, privim în aceast ă suburbie universal ă în
care un bărbat uscățiv, cu ochelarii pe nas și o serviet ă neagră în mînă aleargă la nesfîrșit după un autobuz".
110 Vers faimos din poemul lui Poe Către Helen: „Către slava ce-a fost Grecia / și măreția ce a fost Roma".
111 Obsesia cloacal ă pare a fi preluat ă ca expresie dintr-o recenzie — defavorabil ă — semnat ă de H.G. Wells pe
marginea Portretului artistului ca tin ăr de Joyce. Citatul — din textul ap ărut în New Republic, 10 martie 1917,
sună : „Ca și Swift, și un alt scriitor irlandez de ast ăzi, dl. Joyce, manifest ă o obsesie cloacal ă. Se pare c ă ar dori să aducă
îndărăt în imaginea general ă a vieții acele aspecte pe care sistemele sanitare și decența modernă le-au scos din rela țiile și
conversațiile curente".
112 Guinez ă — joc de cuvinte între Genez ă și marca de bere irlandez ă Guiness. E implicat ă aici
comparația — evreii cu altarele, romanii cu vespasienele, și irlandezii… cu berea.
113 O'Ruarc (O'Rourke), prin ț de Brelfni, conduc ător irlandez din veacul al Xll-lea, aflat la un moment dat în situa ția de
soț părăsit ca și Menellus. Detalii discutate și în episodul Nestor.
114 Maximilian Karl Lamoral, graf O'Donnell von Tireonnell, n ăscut îri Austria în 1812 ca fi u al unui expatriat irlandez,
aghiotant al împ ăratului Franz Joseph. în 1853 —. la 13 februarie — în-so țindu-l pe împ ărat într-ana din plimb ările sale pe
meterezele Vienei, l-a imobilizat pe un croitor ungur care încerca s ă-l în* junghie pe suveran.
115 în 1904, în cursul unei vizite oficiale în An-glia , arhiducele Franz Ferdinand l-a numit, în numele
împăratului, pe regele Edward VII feldmare șal al armatei austro-ungare. (Ziarele vremii considerau aceast ă vizită, urmînd
uneia similire a regelui englez la Viena, ca f ăcînd parte din manevrele de înt ărire a prieteniei dintre. Anglia și Austro-
Ungaria în-speran ța, deterior ării alianței dintre puterile centraîe). .
444
116 Gîsc ă sălbatecă e denumirea irlandezilor care preferau s ă „zboare", adic ă să emigreze, decît s ă trăiască în patria lor sub
dominație britanic ă.
117 Vezi, spune un comentator, Victor Hugo, Mizerabilii (cartea IV, cap. 4) : „S ă dăm la o parte deviza timpul e bani
și ce-a mai r ămas din Anglia ?"
118 Lord în englez ă înseamnă și Doamne, Dumnezeule ! Aici, sinonimia implic ă asocierea puterii spirituale cu cea
temporală în forme adverse spiritului irlandez. Lordul Salisbury, liderul partidului conservator și prim ministru în
repetate rînduri între 1885 și 1902, era unul dintre politi cienii categoric ostili oric ăror concesii fa ță de revendic ările irlandeze.
El își elabora de obicei deciziile instalat comod într-un club aristocratic din Londra.
119 La b ătălia de la Aegospotami (405 î.e.n. ) spartanii au distrus flota atenian ă încheind astfel practic r ăzboiul
pelppone-ziac și punînd cap ăt suprema ției Atenei.
120 Au pornit la b ătălie, însă totdeauna au c ăzut este titlul ini țial al unei poeme de Yeats, în versiunea definitiv ă denumită
Trandafirul b ătăliei,
121 Pirus (care, în mod caracteristic pentru tehnica lui Joyce de a lega laolalt ă episoadele prin am ănunte reluate
mereu din puncte de vedere diferite, mai fuse se evocat în episodul al doilea al romanului) a încercat în zadar s ă înfrîngă
dominația Spartei, și-a găsit moartea într-o înc ăierare de strad ă la Argos, cînd mama unuia dint re cei cu care se lupta i-a
aruncat în cap o țiglă de acoperi ș.
122 Limerickul este forma tradi țională a poeziei non-sensu-lui (ini țiată de Edward Lear în ale sale Nonsense Books). Joe
Miller (numele unui comedian de pe vremea regelui George I) a ajuns s ă capete în țelesul de „glum ă'î (în general
răsuflată).
123 Exemplu de oximoron.
124 Generalul Nikolai Ivanovici Bobrikov, guvernatorul Finlandei și exponentul unei politici de s ălbatică
represiune, a fost într-adev ăr asasinat la 16 iunie 1904 (ziua în care se desf ășoară
445
romanul Vlise) și anume la o or ă a dimineții care, țihînd seama de diferen ța de orar între Helsinki și Dublin, f ăcea posibil ă
aflarea știrii în cercurile ziaristice irlandeze la amiaz ă cînd se desf ășoară acțiunea episodului.
125 „în lexiconul tinere ții pe care soarta-l deschide / pentru o maturitate str ălucită, nici nu exist ă vorba / să dai greș" — din
piesa Richelieu de Edward Bulwer-Lytton.
126 Stephen î și amintește aici de un moment cînd a fost pe nedrept acuzat de ipocrizie de profesorul s ău (cap. I din
Portretul artistului ca tîn ăr).
127 Pild ă de anticlimax (clauz ă terminat ă pe o not ă mult mai joas ă decît permitea s ă se creadă crescendoul no țiunilor
precedente) — Jakes însemnînd în argoul irlandez „toalet ă sau privat ă situată în curte, în spatele casei".

128 De fapt, în 1882 (alt exemplu de confuzie din partea lu i Crawford). Un grup de na ționaliști irlandezi, care- și
luaseră denumirea de „invincibilii" ( și dintre care cei mai mul ți sînt enumera ți nominal mai departe aici) l-au
asasinat pe secretarul de stat al Irlandei, lordul Cavendish, și pe subsecretarul de stal Thomas Henry Burke, în parcul
Phoenix, în apropierea re ședinței viceregelui.
129 17 martie înseamn ă mai puțin data exact ă indicată astfel, cît „o zi mare pentru Irlanda" fiind ziua sfîntului Patrick, pa-
tronul acestei țări.
130 Cîrciumile lui Burke nu se aflau în nici un caz în apropiere de strada citat ă. Alt exemplu de confuz ie din partea lui
Crawford, care de fapt pomenise direct localul o clip ă înainte.
131 Istoria — un co șmar din care n-ai s ă te trezești niciodat ă ; una din cele mai celebre dictum-uri ale lui
Stephen (pentru întîia oar ă pronunțată într-un context mai dur într-un episod precedent).
132 Bătrîna de pe strada Prince — porecla ziarului Free-tr.an's Journal în favoarea c ăruia pledeaz ă actualul redactor
șef.
133 Pyatt (de fapt, Felix Pyat, 1810—1839) a fost un lider socialist revolu ționar și ziarist francez care, dup ă ce luase
partea
r446
Comunei din Paris, a trebuit s ă se refugieze în Anglia unde a ini țiat și condus mai multe ziare cu caracter progresist. Carac-
terizarea lui drept „p ărinte al ziaristicii de senza ție" este, spun nu numai comentat orii lui Joyce, „o exagerare și o simplificare
necontrolat ă" — ea are deci mai degrab ă rolul' de a defini personajul care o emite.
134 In loc de „al dracului de tare" — ca și alte replici ale acestui personaj (cum ar fi mai devreme „po șnet de
fașl"), exemplu de genul de umor practicat de Lenehan și prilejuindu-i lui Joyce folosirea unor figuri „ieftine" retorice —
anagrama, metateza.
135 Stephen citeaz ă aici din memorie fragm ente din versurile 92 și 94 și versul 96 din cîntul al cincilea din Infernul po-
vestind episodul Francesc ăi da Rimini : „noi rugi i-am face pentru pacea ta / c ăci milă simți de-amara-ne r ăsplată. / De vrei
să ne vorbești, vom asculta / și vom vorbi, de-ai dorul de-ascul-tar e, / cît timp st ă vîntu-ntr-ast ă pace-a sa"
(versiunea lui G. Co șbuc).
136 Paragraful de scrie, în vorbirea l ăuntrică a lui Stephen, trecerea de la viziunea asupra p ăcatului spre cea a beatitudinii
angelice. E vorba de procesiunea mistic ă, în care virtu țile teologale și cele cardinale îl preg ătesc pe poet pentru a- și
putea ridica privirile spre înalt. Decît c ă Stephen î și termină această scurtă vedenie pe o not ă întunecat ă — parafrazînd versuri
din același text dantesc (Purgatoriul, XXIX) care vorbesc despre peniten ță și întunecimea întret ăiată de fulgere — (de aici și
anasto-moza „ap ăntunecatasare" în loc de „întunecata ap ăsare) a Apo-; calipsului.
137 Ajunge zilei… Condamnare prin aluzie a r ăului și venalității pe care o reprezint ă presa în momentul și mediul respectiv.
Textul e cel al Predicii de pe munte (dup ă Evanghelia dup ă Matei, 6, 34) : „Ajunge zile i necazul — în unele
versiuni •«r ăul» — ei".
138 Aluzie care subliniaz ă încă o dată faima nepl ăcută șl compromi țătoare a North Cork-ului. Expresia, care
face poate aluzie și la repetatele înfrîngeri militare ale mili ției respective,
447
este catalogat ă drept hibernicism, locu țiune tipic ă Irlandei și irlandezilor.
139 „Americanul cu foaia de zoaie" este de fapt Joseph Pulitzer, care, cump ărînd New York World, l-a
transformat într-o tribun ă de „scormonire a noroiului", adic ă de dezvăluire a mizeriei anumitor cartiere americane și de
denunțare a intereselor financiare ale celor ce pr ofilau de pe urma ei. De numirea nu are deci un în țeles pejoraliv ci se refer ă
doar la atmosfera pe care o pune în lumin ă și o discută publicația respectiv ă.
140 Aposiopez ă — figur ă retorică în care vorbitorul se opre ște brusc, ca și cum n-ar mai fi în m ăsură să continue.
Ca și anacoluta, e folosit ă frecvent în dialogurile sau monologuril e interioare în acest episod. ( Și în altele din roman).
141 Din spusele Fantomei tat ălui lui Hamlet, povestindu-i prin țului cum a fost omorît în somn în gr ădină. Dar
dacă a murit f ără să se trezeasc ă, se întreab ă Stephen ( și discuția va continua in alte episoade) cum de știa modul în care s-
a înfăptuit crima și cum de a mai aflat și de adulterul soa ței sale ? „Animalul cu dou ă spinări" este expresia, deliberat brutal ă,
obscenă, numind „înso țirea trupeasc ă", folosit într-un acces de gelozie de Othello.
142 Pasaj în maniera sentimental ă a romanelor lui Dickens, ca un comentariu ironic al lui Stephen, subliniind printr-un anti-
climax deliberat, un limbaj grandilocvent pentru un moment și o gesticula ție total lipsite de însemn ătate.
143 A. E. (George Russell), unul din principalii poe ți irlandezi contemporani cu Yeats ( și care folosea cu predilec ție „cu-
vinte poetice" precum opal și tăcere). S-a aflat la un moment dat sub influen ța Helenei Petrovna Blavatsky, fondatoare a
societății teozofice și propagatoarea unor destul de obscure și „impresioniste" teorii desp re planurile ascendente de
conștiință și despre spiritism.
144 Aici se implic ă resentimentul unora din cercurile na ționaliste irlandeze fa ță de Fitzgibbon, o vreme
„locotenentul" lui Parnell și apoi unul din cei care l-au înl ăturat pe acesta de la conducerea partidului na ționalist
irlandez, acuzîndu-l de imoralitate, din pricina leg ăturii sale cu o femeie m ăritată.
448
1
ș)
145 Unul din ultimele versuri din Cymbeline de Shake-speare, în momentul cînd, dup ă multe frămîntări, liniștea și
pacea eu fost restabilite. „S-aducem laud ă zeilor / Și fumurile- șerpuite al jertfei noastre s ă urce către ei / Dinspre altarele
noastre bine-cuvîntate . Pacea aceasta o-anun țăm / Supușilor noștri tuturora". (Versurile acestea sînt citate și în finalul
episodului Scylla și Charibda).

146 Pasaj din Confesiunile Sfmtului Augustin (VII, 12), în versiunea lui Stephen — care și-l aminte ște fragmentar — oare-
cum alterat și contractat. Mai departe sfîntul spune : „A șadar, dacă toate lucrurile ar fi lipsite de ori șice bun, nici n-ar mai
exista. Atîta vreme, a șadar, cît exist ă, ele sînt bune ; deci toat e cele ce sînt, sînt bune".
147 Copil, b ărbat, efigie. E vorba de trecer ea prin diferite faze ale eroului în genera l. De la copilul aba ndonat între trestii —
căci Stephen se gînde ște la Moise — la b ărbatul care și-a condus poporul dintru robie și pînă la efigia sacr ă, aici
statuia sculptat ă de Michelangelo.
148 Comentatorii atrag aten ția că reprezentarea lui Moise ca avînd coarne pe frunte provine din interpretarea gre șită dată
de sfîntul Ieronim unui cuvînt ebraic însemnînd la origine într-adev ăr „a scoate coarne", dar în context avînd sensul
metaforic de „a r ăspîndi în jurul s ău raze".
149 Stephen modific ă aici versul citat mai înaint e din povestirea Fantomei tat ălui lui Hamlet.
150 Akasia, în doctrinele teozof ice, este mediul atoateeu-prinz ător, memoria nesfîr șită a naturii ve șnice din care- și
află nemurirea orice gînd, exprimat sau t ăcut.
151 Dl. O'Madden Burke e neîncrez ător într-o încheiere atît de fericit ă a „ședinței". Compliment fran țuzesc desemneaz ă ex-
, presiile și propunerile ciudate, suspecte.
152 „în gard ă, Macduff ! / Și blestemat s ă fie-acela care primul strig ă «Stai! Ajunge!»" (Una din ultimele replici ale
Iul Macbeth).
449
29 — Ulise, voi. I
153 Adic ă, Troia nu mai este ! (din Eneida), cu alte cuvinte," toate lucrurile acestea (frumoase) s-au dus.
154 Adic ă „nici un Iei de bunuri sau averi".
155 Nelson (care nu mai avea decît o singur ă „toartă" căci își pierduse un bra ț în luptă) a întreținut o leg ătură de dragoste
care a stîrnit un viu scandal la vremea respectiv ă — cu Lady Hamilton, so ția ambasadorului br itanic la Neapole.
156 Velocitos este un cuvînt despre care comentatorii spun c ă a fost creat de Joyce din latin ă pentru a indica deplasarea
rapidă (velociter) a sîmburilor preschimba ți în aeroli ți.
157 Antisthenes (447—370 î.e.n.) a fost într-adev ăr un discipol al lui Gorgias. Mai tîrziu s-a apropiat de Socrate și — se
spune — Platon îl antipatiza. Sus ținea în înv ățăturile sale c ă virtutea este singurul lucru de pre ț și singura cale spre
fericire. Tratatul Despre Helena și Penelopa (astăzi pierdut) argumenta c ă Penelopa, fiind de o virtute dovedit ă, -ar fi
fost mai frumoas ă decît Helena care poate fi acuzat ă de frivolitate dac ă nu chiar de ceva mai grav.
158 Joc de cuvinte — rich însemnînd în englez ă bogat. Penelope Rich a fost iu bita poetului Philip Sidney care i-a
dedicat multe din operele sale.
159 „Zeul a creat pentru noi aceast ă pace" — dintr-o eglog ă de Vergilius.
160 Patriot protestant irlandez — într-o vreme redactor șef al lui Freeman's Journal. Statuia sa se afl ă pe o insul ă de piatră
din apropierea redac ției ziarului.
161 Episodul al optulea se intitula Lestrygonii și se referă Ia întîlnirea lui Ulise cu un trib de canibali pe una din insulele la
care se opre ște în călătoria sa. „Episodul e în aparen ță inspirat de moravurile neomene ști ale canibalilor care-i distrug
unsprezece din cor ăbii și-i mănîncă oamenii de pe ele. Ținînd seama de gîndurile și de acțiunile generoase ale lui Bloom în
acest capitol, s-ar putea conchide c ă Joyce propune umanitaris mul lui Bloom inumanit ății concetățenilor săi dublinezi. Bloom
de pildă e dez-
450
gustat de modul «canibalic» în care se hr ănesc semenii s ăi, respins de spectacolul gre țos al celor care se strîng în restaurante
pe care el îi vede ca simboluri ale agresivit ății carnivore canibalice. El prefera un simplu sandvici într-un bar modest…"
(O'Brien).
162 în „manifestul" care îi este strecurat în mîn ă — și care este de fapt o invita ție la o reuniune a unei secte religioase —
Bloom cite ște la prima arunc ătură de ochi începutul cuvîntului Blood — sînge — ca o referire la propriul s ău nume,
163 Diferi ți predicatori care la vremea respectiv ă organizau reuniuni în favoarea unora sau altora din sect ele religioase pe
care le reprezentau. Avertismentul cu privire la „apropiata sosire" a sfîntului sau profetului Ilie este important ă căci
acest eveniment biblic va mai fi invocat în cursul ac țiunii, chiar cu referire la anumite tribula țiuni ale lui Bloom în ziua
respectivă (.episodul Ciclopii).
164 Unul din momentele, de stul de frecvente în gîndurile lui Bloom, în care acesta î și amintește de vremurile —
fericite pentru el — al e perioadei cînd îi f ăcea curte actualei sale so ții (și avea impresia c ă iubirea sa pentru ea era
împărtășită) și momentul actual cînd este cert ă înstrăinarea dintre cei doi so ți și propensiunile adulterine ale doamnei Bloom
165 Mesajul primit de acest personaj — la care se va mai face referire și mai tîrziu în roman — reprezint ă una din difi-
cultățile în calea traducerii acestei c ărți. în original inscrip ția pe cartea po ștală primită de Breen sun ă U.P., care, citit
ca un singur cuvînt, s-ar putea traduce (la modul figurat) „gata, s-a zis." Comentatorii precizeaz ă că ar putea fi o
referire la o formul ă folosită într-un roman de Dickens (Oliver Twist) prin care se vorbe ște de suprimarea iminent ă a unui
personaj. O asemenea inte rpretare ar corespunde și cu aluzia la asul de pic ă — un simbol nefast în cartomancie. Pe de
altă parte, versiunea francez ă a romanului a recurs la o lectur ă mai blinda — și mai libertin ă — traducînd cele dou ă litere
prin silabele unui cuvînt care ar avea doar sensul derogator și insultător — fără a mai păstra și amenințarea implicit ă. (Fou-
tu).
451
166 Medita țiile pe marginea na șterii grele a doamnei Pure-foy preg ătesc de fapt unul din episoadele ulterioare,
centrale, ale romanului. Bloom se va decide s ă o viziteze la maternitate — și acolo se va petrece marele capitol
cunoscut sub denumirea de Boii soarelui.
167 Bloom î și amintește de ciocnirea de strad ă prilejuită de vizita la Dublin a unui demnitar britanic împotriva c ăruia
au manifestat na ționaliști irlandezi adversari ai r ăzboiului cu burii — pe care la vremea respectiv ă se străduiau să-l justifice
autoritățile guvernamenta le engleze.

168 John Howard Farnell este fratele liderului na ționalist irlandez Charles Stewart Farnell. El însu și — J.H. — a
încercat o carier ă parlamentar ă, și la un eșec electoral a primit ca un ,.premiu de consolare" o func ție onorific ă echivalînd
de fapt cu scoaterea sa din via ța politică. ..La adun ările și festivitățile patriotice din parcul Phoenix, na ționaliștii irlandezi
mîncau în mod demonstrativ portocale ca un gest simbolic pentru a le face în ciud ă așa-numiților oranjiști (adică elementelor
protestante, pro-unioniste, antipatriotice) f ăcînd astfel aluzie la faptul c ă aceștia din urm ă ar fi urmat s ă fie înghi țiți într-o
eventuală Irlandă unita și independent ă" (Gifford și Seidman).
169 Bloom aude un fragment de conversa ție între doi trec ători — care s-ar p ărea că sînt poetul ( și liderul na ționalist)
George Russell (A.E.) și una din adeptele — și „protejatele" — sale, Lizzie Twigg (despre care mai devreme Bloom
credea că poate să afirme că l-ar fi cunoscut pe mentorul ei printr-un anun ț la mica publicitate la un zi ar, cam în felul în care
a cunoscut-o el însu și pe Martha Cli£ford). Replica îns ăși a lui Russell — și toate medita țiile lui Bloom din paragrafele
următoare, se refer ă la concep țiile esoterice, na ționaliste, estetiste ale poetului respectiv. (S-a identificat, de pild ă, în
spusele despre caracati ța și sfîrșiturile lumii un citat di n studiul despre Rena ștere de Walter Pater…)
170 O fraz ă care a devenit celebr ă în exegeza romanului lllise. Unul din primii comentatori ai c ărții, Frank Budgen, prieten
personal cu Joyce, relateaz ă că scriitorul i-a m ărturisit
452
că a muncit ore întregi la alc ătuirea ei. la aranjarea într-o ordine
anumită cit mai sugestiv ă și expresiv ă a cuvintelor.
17 i Cuvintele prin care Hamlet, ar ătîndu-i mamei sale portretul primului ei so ț, tatăl său, și pe cel al lui Claudius, o invit ă să
tragă încheierile morale din ceea ce el consider ă căsătoria adulterin ă, incestuoas ă a reginei.
172 Bloom se gînde ște că interlocutorul s ău nu cunoa ște situația sa conjugal ă și mai ales rela țiile existente
între Molly Bloom și Boylan.
173 Bloom l-a z ărit pe Boylan, pe care, în mod caracteristic,
cauiă să-l evite.
174 Episodul al nou ălea este numit Scylla și Charibda și se referă la drumul pe care Ulise, p ărăsind insula Circei, trebuie
să-l străbată între stînca pe care se afl ă monstrul cu șase capete, Scylla, și vîrtejul care i-ar atrage și nimici cor ăbiile. în
economia romanului, Bloom , care a reprezentat pîn ă acum paralela cu eroul homeric, este înlocuit în capitolul de fa ță cu
Stephen Dedalus — și evoluția printre cele dou ă amenințări este aici transpus ă în ezitările tînărului Dedalus între dou ă
posibile atitudini intelectuale : ra ționalismul (pus de comentatori sub semnul lu i Aristotel, care i-a dominat de altminteri
gîndurile și în episodul Proteus) și subiectivismul și idealismul romantic (prin care personajul fusese definit în
Portretul artistului ca tîn ăr). Acțiunea episodului se petrece în Biblioteca Na țională, unde în jurul ceasului dou ă, Dedalus va
expune o tez ă proprie — anun țată dealtfel înc ă din primul episod — despre o posibil ă interpretare a lui Hamlet de
Shakespeare. Teza în sine e desigur fantezist ă (Stephen însu și întrebat dac ă crede sincer în ea r ăspunde categoric
„Nu."), îns ă viziunea mohorît ă, notele de violent misoginism și mizantropie în care e formulat ă, expfim ă și definesc
deziluzia, mustr ările de con știință și în general melancolia sardonic ă și mai-mult-decît-romantic ă a personajului de-a
lungul întregii zile care cuprinde ac țiunea romanului. Aser țiunile brutale ale person ajului „se potrivesc st ării de spirit a lui
Stephen a șa cum l-am urm ărit plim-bîndu-se deprimat pe țărm în capitolul Protews, urm ărit de ceea ce el consider ă a fi
coșmarul istoriei, de pîntecele p ăcătos din
453
care se trage stirpea omeneasc ă și propriile remu șcări — remnș-căiura duhului l ăuntric. Stephen se întoarce împotriva lui în-
suși ; optimismul s ău sublim s-a sf ărîmat. El e obsedat de p ăcat, de vinov ăție, de remu șcări… și divagațiile sale exprim ă
propria sa con știință tulburată, sînt produsul solilocviilor sale melancolice, fa ntezii diforme ale unei viziuni morale iritate
care prive ște viața — elisabetan ă, contemporan ă — ca fiind dec ăzută, brutală, apăsată de păcat, și, la drept vorbind, Stephen
însuși nici nu le ia prea în serios". (O'Brien).
Teoriile respective, Stephen și le expune, în mare m ăsură, pentru a- și scandaliza și contrazice interlocutorii, în fa ța cîtorva
intelectuali dublinezi, reprezentan ți ai renașterii naționaliste irlandeze (cei mai mul ți dintre ei prezenta ți cu numele și funcțiile
reale) și pe care tîn ărul Dedalus, și Joyce însu și dealtfel, îi detesta pentru irealismul, idealismul bigot și ineficient al concep-
țiilor lor, a șa cum le în țelegeau personajul și autorul romanului. Ni s-a p ărut că aici traducerea ar putea fi înso țită de note
relativ mai abundente deoare ce într-o foarte mare m ăsură replicile, gî n-durile, evolu țiile psihologice ale personajelor, erudi ția
deplasată a lui Stephen ca și ironiile interlocutorilor s ăi, ilustreaz ă ironia elocvent ă și meticulozitatea atent ă cu care, aici, ca
pretutindeni în restul c ărții, Joyce și-a gîndit și construit romanul.
175 Aluzie la celebra teorie a lui Wilhelm despre caract erul nobil dar ezitant, incapabil de ac țiune violent ă, al lui Hamlet și
la marele monolog („a fi sau a nu fi") din care se citeaz ă aproape textual.
176 John Eglinton este pseudonimul lit erar al lui W. K. Ma-gee, eseist și „personalitate influent ă în viața literară a
Dublinului'', director adjunct al Bibliotecii na ționale a Irlandei în perioada respectiv ă.
, ,
177 Suferințele lui Satan este titlul imui roman de o anume M ărie Corelli, autoare de literatur ă sentimental ă pe la sfîr șitul
secolului trecut, și care s-a f ăcut cunoscut ă pentru că se considera un fel de Shakespeare al vremurilor noi și care l-a imitat
dealtfel pe dramaturg retr ăgîndu-se din Londra tot la Stratford-on-Avon. Reac ția lăuntrică a lui Dedalus și versurile pe care și
le recită în gînd, sînt determinate și de ironiile lui Mulligan care
cunoaște intenția, poate nu total fantezist ă a lui Stephen de a rescrie într-un spirit cinic epopeea lui Milton.
178 Despre semnifica ția mistică a cifrei șapte — și despre cele șapte stele care alc ătuiesc constela ția Pleiadelor (ca și
despre valoarea simbolic ă a acesteia) a scris în mai multe rînduri, în versuri și proză, „bătrînul Dublu W B Yeats", pe
atunci și mai tîrziu unul din liderii rena șterii culturale în Irlanda.
179 Personajul descris fizic ai ci este George Eussell, poet și teozof irlandez (cunoscut mai ales prin pseudonimul — „A E")
— și pe care dealtfel l-a evocat și întîlnit în ep isodul precedent și Bloom. Russell a fost de asemenea și unul din conduc ătorii
unei mișcări teozofice, iar cuvîntul „ollav" desemneaz ă pe vracii Irlande zi dinainte de cre știnarea insulei și care cumulau
funcțiile de preot, poet și învățat în triburile respective.

180 Stephen se surprinde rîzîndu-i sicofantic bătrînului poet, deoarece î și amintește că a luat odat ă bani cu împrumut de la
acesta și nu i-a restituit înc ă. (împrejurarea care fa ță de același personaj real, corespunde unui episod din biografia lui
Joyce însu și.)
181 Primele dou ă versuri parafrazeaz ă stihuri din Paradisul pierdut de Milton, iar cel de al treilea este un citat exact — aici
ca și acolo — cu inten ții cinice și derogatorii din Infernul lui Dante.
102 Kathleen-cu-din ții-știrbi este un personaj dintr-o pies ă de Yeats care simbolizeaz ă Irlanda și asuprirea ei de c ătre „străinii
din casă", adică ocupanții britanici. Cranly este un prieten al lui Stephen Dedalus în Portretul artistului…, care la un moment
dat susținea că ar ajunge doisprezece b ărbați adevărați (din comitatul Wicklow) pentru a mîntui Irlanda de ocupa ția engleză.
Ultimele cuvinte ale acestei reverii reiau un motiv dintr-o pies ă, de asemenea inspirat ă din folclorul celt de J. M. Synge, unul
din clasicii irlandezi de la începutul secolului.
183 „L-am iubit pe omul acesta și îi cinstesc memoria, mai mult decît oricine, exact atît cît s ă nu spun c ă-mi fac un idol din
el" — citat din prefa ța lui Ben Jonson la prima culegere de piese ale lui Shakespeare.
454
455
L
7
184 în 1902, Joyce, eare urm ărea să devină cunoscut în cercurile literare din Dublin, i-a f ăcut într-o noapte — mai
exact dup ă miezul nop ții — o vizit ă lui Russell, discutînd cu el probleme literare, și exprimîndu- și păreri, mai
ales critice, la adresa literaturii și literaților irlandezi ai momentului. Mai tîr-ziu, Russell a povestit în felul s ău această
întrevedere în cadrul unui interv iu acordat unui ziar american.
185 Formule din terminologia esoteric ă a teozofilor de care era apropiat și George Russell.
186 Trecere în revist ă foarte succint ă și rezumativ ă a numelor și doctrinelor unora dintre frunta șii teozofi, culminînd cu una
dintre ini țiatoarele mi șcării, Harriet Petrovna Blavatsky.
187 Richard Best a fost, la vremea cînd se petrece ac țiunea romanului, unul dintre directorii adjunc ți ai Bibliotecii
naționale (mai tîrziu, pîn ă spre mijlocul secolului, director general) și traducător în englez ă al unei cărți despre «aitologia
irlandeză de Joubainville.
188 Reveriile lui Stephen combin ă aici citate și aluzii din Infernul (momentul cînd Dante și Vergilius se strecoar ă printre
picioarele lui Satan pentru a ie și din iad) și versuri din William Ekike. („C ăci orice spa țiu mai mare decît o ro șie globulă a
sîn-gelui din om / E vizionar, și-a fost făurit de marele ciocan al lui I.os ; / Și orice spa țiu mai mic decît o globul ă a sîngelui
din om deschide-se / întru Eternitatea c ăreia pămîntu-acesta vegetal îi e doar o umbr ă" (Poemul Milton).
189 „Speran ța este despre lucrurile viitoare, și amintirea despre lucrurile trecute. îns ă intenția de a acționa este întru
prezent, prin care viitorul aluneca-n trecut". (Sfîntul Augustin — Tratat despre nemu rirea sufletului).
190 Mallârme a scris într-adev ăr un poem în proz ă despre Hamlet pe care îl interpreteaz ă ca pe un ins superior, preferind s ă
..citească în cartea despre sine însu și" și să se izoleze de agita ția și acțiunile tulburi ale oamenilor de rînd. în acela și timp, în
textul mallarmean se face aluzie la o pies ă a lui Regnard, Distratul, despre tribula țiile „celui mai distrat om din
lume",
456
care poate fi interpretat ă ca o parodie destul de grosolan ă a personajul shakespearian.
191 Citat din poemul în proz ă de Mallârme.
192 Robert Greene, dramaturg și romancier elisabetan, a scris pe la 1592 un pamflet moralizator unde vorbe ște
despre pofta trupeasc ă în care vede un c ălău al sufletului. în acela și text este con ținut și un atac vehement la adresa lui
Shukespeare.
193 Uniformele kaki erau folosite de armata britanic ă în războiul cu burii, violent condamnat de opinia public ă
irlandeză, prin tradi ție antienglez ă. Formula — și ordinul — de a „nu ezita s ă deschidă focul" a fost aplicat ă în acțiunea de
represiune a unei revolte antibritani ce din Irlanda. (Dealtfel se va ma i face aluzie la ea, în special într-unui din pasajele
parodice din episodul Ciclopii, subliniindu-se faptul c ă ea devenise un fel de „strig ăt de luptă exprimînd mînia
irlandezilor împotriva politicii represive a englezilor".)
194 Swinburne a scris într-adev ăr în timpul r ăzboiului cu burii poeme în care, invocînd pretinse atrocit ăți aplicate de
buri în lag ărele de prizonieri englezi, a c ăutat să justifice lag ărele de deten țiune pentru civilii olandezi instituite
de autorit ățile engleze în Colonia Capului. (Mai jos sînt citate versuri dintr-unul din aceste poeme.)
195 Cuvintele prin care duhul tat ălui lui Hamlet î și. în-? cepe povestirea.
196 Evocarea lui Stephen folose ște, uneori literal, date biografice mai ales din cartea lui Georg Brandes despre
Shakespeare.
197 Stephen, care și-a făcut studiile într-un colegiu iezuit, și pe care, dealtfel, Mulligan îl acuz ă în mai multe rînduri c ă ar
avea temperament și deforma ții de caracter „iezuite'. îl invoc ă ne Sf. Ignatius de Loyola, fondatorul Ordinului iezui ților și
autor al Exercițiilor spirituale. „Cel dintîi preludiu, — se spune în primul din aceste exerci ții pentru medita țiile
creștinești — este compozi ția, vederea locului. Trebuie s ă se observe c ă în contemplare sau medita ție asupra unui obiect-
vizibil, compozi ția în-
457
seamnă să vezi cu ochii imagina ției locul corporal în care se g ăsește obiectul pe care vreau s ă-l contemplu".
198 Replica lui Hamlet cînd glas ul Stafiei se aude, de sub p ămînt, insistînd ca el s ă jure că nu va uita secretul pe care i l-a
dezvăluit.
199 Russell, care este un estet, citeaz ă această replică celebră din piesa Axei de Villiers de l'Isle Adam, replic ă mult citat ă la
vremea respectiv ă în literatura simbolist ă (și folosită de Yeats într-un text dedicat chiar lui Russell.)

200 Citat dintr-o pies ă în versuri (Deirdre) de George Russell.
201 Col țul de nord-est al Irlandei este Ulsterul, care a fost și a rămas probritanic. Rîul Boyne, unde la sfîr șitul secolului al
XVII-lea a avut loc o b ătălie care a determinat continuarea ocupa ției engleze, divide Irlanda între Ulsterul, protestant,
filoenglez (a șa-numitul partid Oranj) și restul țării, a cărei culoare tradi țională este verdele.
202 într-un episod din copil ăria lui Stephen, acesta este admonestat de unul din profesorii s ăi și salvat de la o pedeaps ă
fizică de interven ția altui profesor (v. Portretul artistului…). Incidentul va mai fi evocat în alte episoade ale romanului.
203 „Timpul are, nobilul meu prieten, o desag ă-n spinare / în care- și pune obolul pentru uitare", spune Ulise în Troilus și
Cre-siăa de Shakespeare.
204 vȘi-n vremea asta, s ărmanul Iepuril ă, departe pe un deal , / Sade pe labele de dinapoi și cu urechi ciulite / S-
asculte dac ă îl mai urm ăresc încă vrăjmașii" — Shakespeare, Venus și Adonis. Și „frîiele b ătute scump" și „ferestrele
albăstrii" sînt de asemenea citate din acela și poem de tinere țe al lui Shakespeare.
203 Atît lanul de grîu, cit și întinderile de secar ă sînt pomenite într-unui din cîntecele unui paj în comedia Cum vă place, de
Shakespeare, unde figureaz ă și versurile citate de domnul Best.
206 Descrierea fantezist ă a unei ședințe teozofice în care 6Înt amestecate și noțiuni mai mult sau mai pu țin corecte din
practicile esoterice budiste („cheia", de pild ă, este un novice a ș-
458
teptîndu-și inițierea). Isis fără văl de H. P. Blavatsky, avînd subtitlul „O cheie m ăiastră pentru misterele științei și teologiei
străvechi și moderne', este considerat ă cartea de baz ă a teozofiei.
207 „Argal" este pronun ția greșită a termenului latin „ergo", a șadar, și este în literatura elisabetan ă folosit pentru a
indica faptul c ă raționamentul pe care-l introduce este gre șit. Formula es te din bel șug folosit ă de unul din gropari în
discuția despre sinuciderea Ofeliei în actul V din Hamlet.
208 Replica lui Hamlet c ătre unul din Actorii care interpreteaz ă roluri de femeie.
209 Pasajul stabile ște o paralel ă între episoade din via ța lui Shakespeare și cea a lui George Fox, fondatorul Societ ății
Prietenilor, adic ă a quaker-ilor din care face parte bibliotecarul Lyster.
210 Aici, ca și în alte locuri în monologurile sale interioare, Stephen î și amintește de fragmente din fraze le retorice citate în
cursul conversa țiilor din redac ția lui Freeman's Journal (v. episodul Aeolus).
211 Vers celebru dintr-un s onet dedicat lui Shakespeare de Matthew Arnold.
212 Irlandez ă : „Barca a tras la mal. Eu sînt preot". Pro-pozi țiuni calchiate dup ă exercițiile gramaticale pentru
învățarea limbii.
213 „Și cum vede omul îl și otrăvește" — traducerea unui pasaj dintr-un tratat (Li Livres dou Tresor) de Brunetto Latini,
unul din mae ștrii lui Dante, în care se întreprinde o trecere în revist ă a animalelor fabuloase (adic ă un Bestiar).
214 William Drummond, poet scoțian din secolul al XVII-lea, a sc ris, printre altele, o medita ție despre nemurirea
sufletului în care se spune : „Dac ă te plîngi c ă va fi un Timp în care tu nu vei fi, de ce nu regre ți de asemenea c ă a fost un
timp în care tu nu erai ; și de asemenea c ă nu ești la fel de b ătrîn ca aceast ă însuflețitoare Planet ă a Timpului ? Aceea va fi
după noi, care, cu mult înainte ca noi s ă fi fost, a fost".
215 Teoria c ă piesele lui Shakespeare ar constitui opera de tinere țe a lui Francis Bacon a fost sus ținută de mulți (și, spo-
459
rădic, mai este reluat ă și astăzi) și mai ales, în secolul trecut, de romanciera american ă Delia Salter Bacon — care se
pretindea descendent ă a filozofului, și care susținea că deține un cifru numeric, extras din interpretarea anumitor formule
folosite de Eacon în eseurile și scrisorile sale, și care poate fi reg ăsit în pasaje cheie din piesele dramaturgului. îns ă, cum
spune Brandes în monografia lui despre Shakes peare, doamna Bacon a înnebunit înainte de a- și fi putut comunica
descoperirea.
216 Stephen caut ă să apere piesa Pericles de suspiciunea — reluat ă în replica precedent ă de Eglinton — de a
fi „apocrif ă", adică de a nu fi în totul, sau în parte, opera lui Shakespeare.
217 Frank Harris, versatil om de litere , autor printre altele al unui roman ,,îndr ăJ:neț", ca să nu spunem pornografic, al unei
biografii a lui Wilde etc, a scris și o carte despre Shakespeare omul si tragica poveste a vie ții sale, în care se spune cu privire
la problema ridicat ă de Eglinton : „Povestea e foarte simpl ă : Shakespeare o iubea pe cucoana Fitton și l-ă trimis pe
prietenul s ău, tînărul lord Herbert (William Herbert, lord de Pembroke), la ea, sub un pretext oarecare, în realitate cu scopul
de a-i pleda cauza în fa ța doamnei. Mary Fitton s-a îndr ăgostit de William Herbert, l-a curtat și l-a cîștigat pentru ea,
și Shakespeare a r ămas să regrete pierderea atît a prietenului cît și a iubitei" (cf. nota în Gifford și Seidman). Piesa
lui Shaw, Doamna neagr ă a sonetelor, o identific ă de asemenea pe Mary Fitton, doamn ă de onoare a reginei
Eiișabeta, cu eroina iubirii nefericite a lui Shakespeare și frumoasa discutat ă în unele din sonete. Cuvintele din urm ă
ale replicii lui Eglinton fac aluzie la o alt ă teorie, conform c ăreia Shakespeare ar fi fost îndr ăgostit în realitate de Herbert și
nu de doamna Fitton — în orice caz, cu acela și rezultat nefericit.
218 Intrarea lui Mulligan c ăruia Stephen îi r ăspunde „in pctto" cu vorbele lui Ahab la ivirea profetului Ilie
venit să-l anunțe că sîngele său „va fi lins de cîini".
219 „Vertebratul gazos", cu trup omenesc adic ă, dar fără substanța, este duhul tat ălui lui Hamlet, descris
în ultimele cuvinte ale replicii lui Stephen.
460
210 (Fe acela) „de care rîzi acum, îl vei sluji", proverb german.
221 Johann Most, anarhist ..germano-american", simpatizat în Irlanda pentru a fi sus ținut unele din ac țiunile violente
antibritanice ale revolu ționarilor irlandezi.
222 în textul citat, Wilde sus ține că adevăratul inspirator al sonetelor n-ar fi lordul William Herbert, ci un anume
Willie Hughes, un actor tîn ăr, contemporan cu dramaturgul. (Teorie ini țiată de un erudit englez din secolul al
XVIII-lea, Thomas Tyrwhett). Mai exist ă și alte ipoteze privind identitatea lui W. H. (ini țiale prin care este desemnat
inspiratorul sonetelor în dedica ția la prima edi ție a textului) : cumnatul lui Shakespeare, un nepot al s ău, sau Shakespeare
însuși (William Himself).

223 Oisin este un personaj legendar — poet și erou — din mitologia irlandez ă, despre care tradi ția spune c ă ar fi fost
creștinat de sfîntul Patrick. întîlnirea, într-o p ădure sacră, a celor doi a fost povestit ă într-unui din poemele timpurii ale lui
Yeats. în reveria sa, Stephen asimileaz ă această împrejurare livresc ă cu amintirea unei conversa ții cu dramaturgul Synge, pe
care-l întîlnlse în Fran ța și care poveste ște o întîlnire — similar ă ? — într-o p ădure din împrejurimile Parisului.
224 William Madden, c onsilier la Curtea Suprem ă a Irlandei spre începutul secolului XX, a scris o carte cu acest titlu în
care, pe baza termenilor de vîn ătoare și echitație în piesele lui Shakespeare, argumenteaz ă că autorul pieselor ar fi fost un
nobil versat în sportu rile nobiliare rurale.
223 O nou ă apariție tăcută a lui Leopold Bicorn.
226 Citat din Shelley (Prometeus eliberat din lan țuri).
227 Citat din Swinburne (Atalanta în Cahjdon).
228 Cuvîntul englezesc apli cat aici reginei Elisabeta – gom- been — este explicat ca însemnînd c ămătar, în special din cei
care obțin dobînzi mari la împrumuturile acordate micilor fermie ri. Aici se face o aluzie la faptul c ă regina Elisabeta I a ini țiat
a?a-numitul „sistem al planta țiilor" prin care țărănimea irlandeza era crud
"461"
exploatată de autorit ățile britanice. Comentatorii atrag de asemenea aten ția asupra faptului c ă regina respectiv ă era cunoscut ă
pentru „extravagan ța" și abunden ța toaletelor sale.
229 „Scortator" este un cuvînt latinesc însemnînd „fornicator".
230 Aceast ă anecdotă se spune c ă ar fi singura, privindu-l pe Shakespeare, înregistrat ă în timpul vie ții dramaturgului.
231 Citat din Cymbeline (solilocuî lui Posthumus, care- și imagineaz ă adulterul pe care l-ar fi s ăvîrșit soția sa).
232 în reveria sa, tîn ărul Dedalus se reîntoarce la vremea petrecut ă la Paris — este aici o replic ă tipică pentru felul în care
prostituatele pe unul din bulevardele pariziene încearc ă să-și abordeze eventualii clien ți.
233 Aluzie la faptul, re latat în unele biografii, c ă Shakespeare în drumurile sale de la Londra spre Stratford (unde-l a ștepta
soția sa, Anne Hathaway) obi șnuia să se opreasc ă la un han în Oxfo rd, unde se zice c ă ar fi între ținut relații amoroase cu
mama viitorului poet William Davenant, ceea ce îi face pe unii comentatori — și chiar pe Davenant însu și — să implice c ă
poetul respectiv ar fi fost fiul natural al lui Shakespeare.
234 Elisabeta I a fost fiica lui Henry al VUI-lea și a celei de a doua din cele. șase soții ale sale, Anne Boleyn.
235 Personajele citate ai ci sînt, respectiv, mama lui Shakespeare (Mary), so ția sa (Ann), sora sa (Joan), fiica sa cea mai
mică (Judith), fiica sa mai mare (Susan).
236 „Singura men țiune contemporan ă despre ea (adic ă despre Ann Hathaway Shakespeare) între c ăsătoria sa în 1582 și
moartea so țului în 1616, este faptul c ă a împrumutat la o dat ă nespecificat ă (dar în mod evident înainte de 1595) suma de 40
de șilingi de la Thomas Whittington, care fusese înainte ciobanul tat ălui ei". Citatul este din cartea lui Sydney Lee despre
Shakespeare (cf. Giiford și Seidman).
237 Dispozi ția tipograflic ă specială a acestui paragraf (care relateaz ă dealtfel un detaliu autentic) i-a f ăcut pe unii
comentatori s ă susțină că el ar reproduce tonul solemn, imnic, al unui recitativ muzical, și s-au "și furnizat notele: cîntecul
fiicelor Rinului din
Aurul Rinului de Wagner. Sprijinindu-se pe interpolarea în limba german ă (Punkt) și pe interjec ția finală plasată jos în stînga,
Woa — s-au transpus cuvintele, mai ales de la sfîr șitul pasajului, pe aria respectiv ă („Weia Waga Woge zur Welle / Walle zur
Wiege Weia"). („Pentru un obi șnuit al spectacolelor de oper ă din Dublin din Londra sau din Paris, cîntecul fi icelor Rinului
era ceva cu totul cunoscut, și pentru poe ții din jurul anilor 1920 ariile din Wagner nu mai constituiau o noutate. Eliot citeaz ă
un pasaj din Tristan și Isolda în Tărîmul pustiet ății și folosește de asemenea tetrametrul wagnerian într-o aluzie la fiicele
Rinului în episodul cu fiicele Tamisei în acela și poem… Joyce g ăsește o plăcere evident ă în a ridiculiza solemnitatea de imn a
pasajului, c ăci e limpede ironia în subtitlul Punkt…" (cf. Frederick W. Sternfeld — „Poezie și muzică în Vlise de Joyce" —
reprodus în Configuration critique — Les lettres modernes).
238 „Separa ție de mas ă și de pat" — una din formulele prin care, înainte de reforma legii divor țului din secolul XIX, se
acorda desfacerea c ăsătoriei în Anglia.
239 Brandes, și celelalte surse la care se refer ă interlocutorii în acest capitol, îl citeaz ă pe vicarul din Stratford care, la
cincizeci de ani dup ă faptele în chestiune, afirma c ă Shakespeare și doi poeți și prieteni (Ben Jonson și Michael Drayton) „au
avut o în-tîlnire mai vesel ă și au băut prea tare, c ăci Shakespeare a murit dintr-un r ău care i s-a f ăcut atunci".
240 „Ce ne spun Sonetele despre Shakespeare ? — Pur și simplu c ă era sclavul frumuse ții" (Oscar Wilde — Portretul ă-lui
W. H.).
241 Henry Chettle este un dramaturg ( și tipograf) elisabetan, care a tip ărit pamfletul lui Greene, citat la nota 192, și care,
după cîtăva vreme, a f ăcut amend ă onorabilă și a declarat c ă zvonurile despre activitatea de c ămătar al lui Shakespeare sînt
mincinoase. Chettle era un personaj jovial și corpolent ceea ce îi face pe uni i comentatori, incl usiv Brandes, s ă îl considere
modelul lui John Falstaff.
242 Roderigo Lopez, medicul reginei E lisabeta, a fost judecat în 1594 sub acuza ție de a fi complotat otr ăvirea reginei și
executat în acela și an, în baza unor „m ărturii fragile".
462
463
243 „Filosofastrul sco țian" este James al Vl-lea rege al Sco ției, și din 1603 rege al Angliei (J ames I-ul), obsedat de vr ăjitorie,
autor ale unei Demonologii și inițiator al unor campanii de ardere pe rug a vr ăjitoarelor.
244 Mafeking este un ora ș în Africa de Sud, ased iat o vreme — se spune c ă fără un interes strategic deosebit — de buri în
cursul războiul anglo-bur, Cînd asediul a fo st ridicat, în Anglia s-au f ăcut serbări dispropor ționate pentru o a șa-zisă victorie
britanică. „Mafeking a devenit un termen pentru desf ășurări de entuziasm extravagante și lipsite de justificare real ă în numele
Imperiul Ui britanic și al politicii sale expa nsioniste" (Gifford și Seidman).
245 Verbul latin conj ugat aici nu înseamn ă a amesteca ci a urina.
246 într-un text — apologetic — de Ben Jonson despre Shake-speare se spune : „Era un om cinstit, și cu un caracter
deschis, liber ; avea o fantezie excep țională ; noțiuni sănătoase și exprimări frumoase : și din acestea decurgea adesea

acea facilitate care uneori s-ar fi cuvenit s ă fie oprită — Sufflaminandus erat (adică ar fi trebuit oprit), cum spunea August
despre Haterius (un orator roman deosebit de vorb ăreț)".
247 „Mai pe larg. In soeietatea omeneasc ă este de cea mai mare importan ță să existe rela ții prietene ști între cei (sau cît mai)
mulți". Stephen — se spune în Gifford și Seidman — implic ă mai departe c ă ar fi un citat din Sfîntul Toma de Aquino îns ă
sursa exact ă este necunoscut ă.
248 „Pup ă-mă-n c… Zvîcnire a inimii mele" (irl.).
249 Versuri dintr-un poem de George Russell (care continu ă : „Căci săgeata unui vis o a str ăbătut / Pornit ă din arcul unui
arcaș nevăzut").
250 Adic ă originar din Ulster — Antrim e un comitat din Ulster, iar ultonian este adjectivul latinizat de la Ulster.
251 Stephen Dedalus a fost chemat prin telegram ă de la Paris pentru a asista la agonia mamei sale — episod care se
suprapune cu unul asem ănător din biografia Iui Joyce.
464
252 Termeni latini folosi ți în diferite faze al e silogismuîui scolastic.
253 W. K. Magee (al c ărui pseudonim literar este John Eglin-ton) a scris înt r-unui din volumele sale de eseuri : „Natura are
oroare de perfec țiune. Lucrurile perfecte în felul lor… sînt astfel doar pentru c ă s-au tras într-o ap ă stătătoare sau mai pu țin
adîncă, la o parte de curentele ve șnice, în locuri unde via ța a încetat s ă mai curg ă".
254 „Piesa-i lucr ătura/ în care-am s ă prind con știința regelui" — exclama ția lui Hamlet cînd pune la cale spectacolul teatral
prin care-l va sili pe Claudius s ă se demaște.
255 „Cel mai lung cuvînt din latin ă — „în situa ția de a fi înc ărcat de onoruri" — folo sit în glumele erudi ților și întrebuin țat
odată de Shakespeare în Zadarnicele chinuri ale dragostei" (Gifford și Seidman).
. 256 „în 1572 Tycho Brahe a descoperit o supernova deasupra uneia din stel ele mici din constela ția în form ă de W.
Cassiopeea. Aceast ă novă, denumit ă steaua lui Tycho, a dob îndit repede tot mai mult ă luminozitate astfel încît a ajuns s ă
strălucească mai vie decît toate celelalte stele și planete noaptea și a devenit vizibil ă și ziua, pîn ă cînd a început s ă pălească în
decembrie 1572. Ho-linshed spune c ă fenomenul a durat pîn ă în martie 1574, cînd Shakesp eare era pe punctul de a împlini
zece ani. Aceast ă supernova a stîrnit mult ă tulburare în Anglia elisabetan ă, întrucît s-a considerat c ă ar anunța nașterea unui
personaj deosebit" (Gifford și Seidman).
257 „S. D. (Stephen Dedalus), femeia lui. Chiar, a lui, El trebuie s ă rămînă rece, se hot ărăște să nu iubeasc ă S. D." (it.).
258 Nagî țul e o pas ăre care-l obsedeaz ă pe Stephea Dedalus — aici și în alte episoade — în trucît, pornind de la un
fragment din Metamorfozele lui Ovidiu, îl asociaz ă cu Icar, fiul lui Dedal și încercarea acestuia — nereu șită — de zbor prin
propriile-l aripi (a șa cum personajul romanului caut ă să se manifeste în art ă prin propriile puteri).
259 Stephen Dedalus se refer ă la diferiți prieteni al ături de care și-a dezvoltat ideile în Portretul artistului ca tln ăr (și în
453.
versiunea nepublicat ă, intitulată Stephen Erou). Dar pasajul are și o nuanță autobiografic ă — James Joyce a avut un frate care
la vremea cînd se petrece ac țiunea lui Ulise era funcționar în Aula apotecarilor.
260 Cuvintele prin care Hamlet se descrie pe sine însu și față de Rosencrantz și Guildenstern.
261 Brandes și Lee relateaz ă că există o tradiție după care Shakespeare ar fi plantat un dud în gr ădina casei sale
din Stratford.
262 în Înțelepciunea și destinul, Maeterliack spune : „S ă nu uităm niciodat ă că nimic nu ni se întîmpl ă care să nu fie de
aceeași natură cu noi înșine… Dac ă Iuda iese în seara asta afar ă din casă, el se va îndrepta c ătre Iuda și va avea prilejul s ă
trădeze ; dar dac ă Socrate î și va deschide u șa, îl va găsi pe Socrate adormit în prag și va avea prilejul s ă fie înțelept".
263 Replic ă a lui Hamlet referindu- șe la rege, în timpul ac țiunii căsătorit cu mama prin țului.
264 O tradi ție la care se refer ă Brandes și Frank Harris afirm ă că Shakespeare ar fi fost pus sub urm ărire — și poate chiar
condamnat la biciuire — de un nobil local, Thomas Lucy, sub învinuirea de braconaj, și că viitorul dramaturg ar fi p ărăsit
locurile natale pentru a sc ăpa de aceste persecu ții.
265 Joyce a publicat în 1903 în ziarul Daily Express condus de Longworth o recenzie negativ ă la Poeți și visători de Lady
Gregory, una din personalit ățile proeminente ale „Rena șterii irlandeze". Autoarea, câre-l recomandase pe Joyce pe
lingă directorul ziarului, s-a considerat jignit ă. Pe de alt ă parte, Yeats, „care se bucura de asemenea de patronajul și prietenia
Lady-ei Gregory", îi aprecia literat ura, a scris despre una din lucr ările acestei scriitoare c ă ar Xi „cea mai bun ă carte care a
apărut în Irlanda în vremea mea".
266 In biografia „standard" a lui Joyce de Richard Ellman se poveste ște un episod asem ănător despre Joyce însu și.
267 ,.Mi-e spaim ă de tine, b ătrîne marinar, / Mi-e spaim ă de tine și de ochiul t ău scînteietor", Coleridge — Balada
bătrînului marinar.
466
268 Versuri rostite aproape de încheierea dramei Cymbeline de Shakespeare.
269 Stlncile r ătăcitoare, episodul al zec elea, nu corespunde propriu-zis unui episod comparabil din Odiseea, ci reia
doar o men țiune făcută de Circe cînd, explicîndu-i lui Ulis e drumul spre patrie. îl avertizeaz ă că are de ales între strîmtoarea
dintre Scylia și Charibda și aceste stînci plutitoare, „unde surful fierbe sub vînturi mari, fioroase'1. (Ulise prefer ă
prima alternativ ă). în roman, episodul care ar urma s ă prezinte o imagine a vie ții active, nelini știte, a Dublinului, este
alcătuit dintr-un num ăr de secțiuni (19) succedîndu-se sau petrecîndu-se si multan unele cu altele — descrise prin înf ățișarea
personajelor în felurite împrejur ări *sau pur și simplu evocate prin aluzii și „motive" care trimit spre scene sau figuri
din secțiunile paralele. Episodul începe cu plimbarea preotului Conmee (care în romanul precedent i-a fost profesor
lui Stephen Dedalus la colegiul iezu it din Clongowes) pe diferite str ăzi și cartiere ale ora șului, plimbare constituind cadrul
general în care se anun ță unele din motivele scenelor din continuarea capitolului. (Am limitat de data aceasta notele doar la
cele strict legate de persona jele mai însemnate în economia romanului.)
270 Bra țul alb — și „generos" — care se ive ște scurt la fereastra de pe strada Eccles este cel al lui Molly Bloom care- și
așteaptă iubitul, Blazes Boylan (el însu și prezentat în diferite scene în drumul s ău spre ea).
271 Scen ă descriind atmosfera sordid ă din casa familiei Dedalus, de unde Stephen s-a desprins, p ăstrîsjd totu și, cum se va

vedea chiar în acest episod, și din acest punct de vedere „remu ș-cătura duhului l ăuntric".
272 E vorba. — detaliu care leag ă acest episod de cele precedente — de afi șul de propagand ă sectară primit de Bloom și pe
care acesta l-a aruncat ceva mai devreme în apele Liffey-ului.
273 Blazes Boylan este înf ățișat direct, în postur ă caracteristic ă de don juan (a șa cum dealtfel, înc ă în drum spre Molly
Bloom, va mai ap ărea și în episodul urm ător).
274 Stephen Dedalus (care a fost fugar z ărit cîteva rînduri mai sus cercetînd taraba unui anticar ) este aici înf ățișat ceva
mai
467
devreme în cronologia episodului, în conversa ție cu un profesor de muzic ă (care în cearc ă să-l determine s ă-și
reia lecțiile de canto).
2"5 Detaliu ap^rent incongruent, introdus abrupt, dar avînd în realitate rolul de a situa cronologic scena în raport
cu o secven ță" ulterioar ă. cîn<*3 personajul respectiv — John Howard Parnell este prezentat în ber ăria prin care
se perindă o serie de personaje. 2V6 O alt ă intr*12!11116' fixînd de data aceasta scena de aici în rela ție cu
episodul «următor care se va petrece la barul Ormond. 277 Eoisodul ah 1l-lea este denumit Sirenele și își are
punctul de referin ță față d& Odiseea în sfaturile Circei c ătre Ulise (cînd îl avertizeaz ă că în drumul de întoarcere
spre Ithaca trebuie s ă se fereasc ă de sirenele 51 vrăjile lor de cîntec ce l-ar putea abate din cale) în roman,
episodul este scris în ceea ce comentatorii au crezut c ă pot să cal*fice dleVi ° tehnică a fugii, cu enun țarea unor mo'ive
care ar dete*"mina în cursul dezvolt ării reveniri, amplific ări, modulări. (în bogata literatur ă pe marginea și acestui
episod s-a contestat' dealtfel îndrept ățirea unei asemenea viziuni, subliniin-du-se c ă temele, așe» cum sînt enunțate
în primele pagini ale episodului nu sînt apoi f eluate ca atare în toate cazurile, c ă modulațiile și variațiile se
îndepărtează uneori mult de enun țul lor, că, în fond, modul'de compozi ție al textului joycian nu corespunde
exact, și poate nici chiar în linii generale, cu principiile de compozi ție ale unei fugi muzicale. în orice caz>
atmosfera, sistemul de referin țe și tonul general al ac^tui capitol po t fi considerate ca „muzicale" -a șa cum, de
altfel, preocuparea principal ă a personajelor este s ă
cjn^e __ gau s£ oculte muzic ă. (Bloom, de pild ă, este urm ărit,
poate cu mai mult ă pregnanță decît în alte episoade, de temele ..numerelor muzieale" pe care ar urma s ă le
interpreteze so ția ga__sj „e care; teorie. ea ar trebui să le repete exact în momentele cînd se desf ăș£>ara acțiunea
episodului ; un grup de figuri secundare __printre care Simon Dedalus — se îndeletnicesc cu interpretarea unor
cîntece tradi ționale — și patriotice — irlandez;«, cele dou ă ,.sirene", adică chelnerițele de la barul Ormond în care
se petrece ac țiunea, fredoneaz ă sau acompaniaz ă prin „muzica pre ș
zenței și făpturii
lor" recitalurile clien ților etc.) Tot de tehnic»
fugii — în țeleasă desigur mai larg — se pot lega și mențiunile „leit;
inotivice" ale tr ăsurii in care Boylan se îndreapt ă spre întîlnirea sa amoroas ă cu doamna Bloom ; sunetele seci,
sacadate, ale bastonului cu care tîn ărul orb — personaj, fire ște, cu valoare simbolic ă — își marcheaz ă drumul, el
îndreptîndu-se spre bar…
278 Capitolul acesta, al doisprezecelea al romanului, este denumit de obicei Ciclopii și este pus în leg ătură cu
episodul din Odiseea povestind captivita tea lui Ulise pe insula acestor mon ștri, fiii lui Poseidon, cu totul lipsi ți
de sensibilitate moral ă și străini de sim țămintele omeniei și ale ospitalit ății. Ca și eroul homeric, Bloom î și
petrece o vreme (în dup ă-amiaza zilei care constituie timpul ac țiunii romanului) într-o pe șteră ciclopică — aici
reprezentat ă printr-unul din locurile tradi ționale de întîlnire ale irlandezilor — o circium ă, și de unde nu va izbuti
să scape decît urm ărit de furia și agresivitatea tor ționarilor s ăi — finalul capitolului reproduce la modul grotesc
scena în care ciclopul Polifem arunc ă o stîncă uriașă după corabia lui Ulise. Povestirea este întreprins ă aici la
persoana I de un narator anonim, înf ățișat în automatismele sale de exprimare și în gîndirea sa rudimentar ă și
încețoșată de prejudec ăți și răutăți instinctive, ca un exempl ar tipic al acestei umanit ăți degradate și deformate pe
care Joyce n-a ostenit s ă o condamne în toat ă opera sa. (Dealtfel, verva malevolentâ și de multe ori, în
precipitările sale, agramat ă a personajului, agresivit ățile sale mai mult sau mai pu țin gratuite, l-au influen țat în
mod evident pe Faulkner cînd și-a conceput și scris într-un stil cu totul asem ănător partea a III-a, monologul lui
Jason, din Zgomotul și Furia). Joyce a făcut însă ceva mai mult. Anticipînd superba desf ășurare de virtuozitate
din capitolul denumit Boii soarelui, în care a parodiat în succesiunea lor istoric ă stilurile prozei narative engleze,
el a adăugat și în acest episod umbre — și lumini — înso țind fazele povestirii din taverna lui Kiernan cu mari
perioade descriptive, incantatorii, evocative, bomb astice, sau de-a dreptul lirice, în care comenteaz ă meschinele
schimburi de cli șee verbale dintre cei cî țiva dublinezi, mai mult sau mai pu țin evoluați, mai mult sau mai pu țin
amețiți de „blestemul na țional al Irlandei", b ăutura, din perspectiva larg ă a baladelor și miturilor na ționale
celtice. Procedarea sa stilistic ă aici a fost numit ă „gigantism", spre a se sublinia probabil c ă episodul
simbolizeaz ă confruntarea dintre oameni și monștri, și de cele mai multe ori efectul satirei îndreptate
469
7
împotriva compatrio ților săi este intensificat pîn ă la propor ții swiftiene. (Ezra Pound, care a avut un rol decisiv în publicarea

treptată în periodice și în impunerea romanului lui Joyce, a scris despre acest capitol înc ă de la prima sa apari ție : „în episodul
Ciclopilor ni se demonstreaz ă deosebirea între realitate și realitatea a șa cum e transcris ă în formele diverse de exprimare
înaltă, și satira feluritelor forme moarte ale limbajului culmineaz ă în scena execu ției, constituind poate satira cea mai
sălbatică pe care o avem de cînd Swift a sugerat crîncena sa solu ție pentru foametea din Irlanda"). (E vorba, fire ște, de
Modesta propunere, în care se recomand ă vînzarea copiilor autohtoni pentru a fi transforma ți în preparate comestibile.)
279 Primul, și cel mai inofensiv, dintre interludii. De data aceasta o simpl ă parodiere a unui act de vînzare-cump ărare
intercalat aici pentru a reda adev ăratele dimensiuni ale delictului în aparen ță mărunt cu care debuteaz ă episodul.
280 Primul mare interludiu romantic — ai ci parodierea stilului rapsodic al poemelor și legendelor irlandeze, și al
traducerilor miturilor celtice a șa cum erau încercate în epoca romantic ă. Insula Fail cea mîndr ă este evocat ă într-un
text de poetul romantic James Clarence Mangan, de fa pt traducerea sa a unei mari balade irlandeze din secolul al
șaptelea. Pasajul evolueaz ă apoi treptat prin enumerarea în stilul somptuos al baladelor eroice a marilor bel șuguri de roade
ale pămîntului bogat al Irlandei, a șa cum este exploatat de ocupan ții englezi — c ăci acum personajele trec în drumul lor spre
circiumă pe lîngă piața de fructe și legume a Dublinului.
281 A chara — (irl.) „prietene al meu".
282 Descrierea unui erou de balad ă tradițională irlandeză, care poart ă pe talismanele și podoabele sale însemnele
eroilor — legendari, istorici, imaginari — înv ălmășiți într-o succesiune care sfideaz ă cronologia și care, în mod semnificativ,
încearcă să anexeze și personaje celebre de alte na ționalități (Shakespeare, Con-fuci us, Velazquez etc), ata șîndu-le prenume
tradiționale irlandeze.
283 Prezentarea, la modul eroic-comic a lui Leopold Bloom.
284 Cet ățeanul, principalul exponent al prejudec ăților și șovinismului irlandez, este iritat de faptul c ă într-un ziar care
sa
470
pretinde irlandez și adresîndu-se irlandezilor, știrile și informațiile, chiar la rubricile ce le mai anodine, se refer ă cu precădere
la englezi…
285 Martin Murphy este unul din numer oasele personaje cu realitate istoric ă evocate în roman. A fost proprietarul unuia din
cotidienele irlandeze, și care se f ăcuse cunoscut prin rolul s ău negativ în momentul sciziunii din partidul na ționalist —
cînd a luat atitudine împotriva eroului na țional Parnell — precum și mai tîrziu prin politica sa antimuncitoreasc ă la
marile greve din Dublin în 1913.
286 Denis Breen este un personaj care în ziua povestit ă în roman a primit — nu se știe de la cine — o carte po ștală cu un
conținut criptic și pe care el îl consider ă injurios. Drept care inten ționează să intenteze un proces pentru insult ă și
defăimare, nici el nu știe exact împotriva cui. In cursul ac țiunii romanului, el este pe rînd subiectul compasiunii so ției sale
(într-o, discu ție cu Bloom într-unui din primele capitole), al simpatiei cam distrate a lui Bloom însu și, al ironiei
concetățenilor săi, care nu sînt, desigur, str ăini de misiva incriminat ă.
287 Terry este numele barmanului din stabilimentul lui Kier-nan — dar Terence O'Ryan era, în 1904, și un diacon la una
din bisericile cato lice din Dublin ( și „diacon" este un term en de slang pentru barman), precum și un personaj dintr-o balad ă
populară jlustrind disponibilitatea — pe care Joyce o considera caracteristic ă — irlandezilor fat ă de băuturile spirtoase.
288 Parodierea unei ședințe de spiritism — în stil puternic influen țat de literatura teozofic ă pe atunci la mod ă, și cu nu-
meroase inser țiuni de no țiuni și cuvinte (pseudo) sanscrite. Pa sajul se încheie cu o invoca ție în stil osianic.
239 Scrisoarea aceasta este interesant ă pentru că ilustrează o anumit ă latură a umorului lui Joyce. Eu mbold, prezentat aici ca
un sadic agramat, este numele ministrului Angliei în Eive ția în 1918, și cu care Joyce a avut un conflict iritant în acea vreme.
290 Robert Emmet a fost un patriot irlandez care a c ăutat să obțină sprijinul lui Napoleon într-o revolt ă împotriva englezilor
și
471
care a fost executat în 1303, dup ă ce a fost capturat pentru c ă și-a Intirziat fuga în exil spre a- și mai lua adio de la iubita sa
Sara Curran. Thomas Moore a scris un poem despre ea și care începe cu versul „Departe e de țara unde doarme tîn ărul ei
erou'.
291 Sinn Fein! Sinn Fein anhain! (irl.) — „Noi în șine ! Numai prin noi în șine !". Lozinc ă patriotic ă irlandeză și
deviza grupurilor patriotice constituite spre sfîr șitul secolului trecut spre a milita pentru rena șterea limbii și culturii irlandeze.
Ceva mai tîrziu decît data la care se petrece ac țiunea romanului Sinn fein a devenit numele mi șcării politice pentru
independen ța națională a Irlandei.
292 Interludiul acesta re ia, în terminologia bombastic ă și sentimental ă a presei populare, rela tarea unui eveniment de
senzație — executarea în publ ic a unui patriot. Pîn ă la un punct personajul ar putea fi iden tificat cu Roberl: Emmet, la care s-
a făcut aluzie eîteva replici mai devreme, îns ă împrejurările, ca în orice parodie, sînt actualizate și mult îngro șate. Ca și în
precedentele enumer ări, sînt introduse personaje ce ar putea fi apropiate de cele din Dublinul evocat în ac țiunea
romanului, precum și altele evocate doar pentru eufonia numelor irlandeze.
293 Unele din personajele care în roman reprezint ă xenofobia și prejudec ățile vulgare atît de detestate de Joyce, sus țin în
diferite episoade c ă Leopold Bloom ar fi fost implicat, cu ap roximativ zece ani în ainte, într-o fraud ă publică, vînzînd bilete la
o loterie fictiv ă, recomandat ă ca fiind autorizat ă de „guvernul regal al Ungari ei". Bloom, cred cei care sus țin această legendă,
ar fi fost salvat de la arestare prin interven ția colegilor s ăi din loja masonic ă din care ar fi f ăcut și el parte. De aici, de fapt, și
aluziile pe care le fac atît povestitorul episodului cît și „cetățeanul" la apartenen ța masonic ă a lui Bloom.
294 „Sănătate", sau „adio" (irl.).
295 The Sluagh na h-Eireann (iii.). Armata Irlandei, asocia ție patriotic ă irlandeză care, exact în ziua cînd se petrece
acțiunea romanului, 16 iunie 1904, a prezentat în parl amentul britanic o plînge re împotriva faptului c ă poliția engleză a
interzis jocurile sportive irlandeze în parcul Phoenix din D ublin (în vreme ce le tolera pe cele considerate engleze ști).
472
296 Aceast ă relatare a unei . ședințe — imaginare — parlamentare are adrese foarte precise, atît în ce prive ște neliniștile cres-
cătorilor de vite din Irlanda fa ță de o epizootie activ ă în anii aceia ( și la care se fac aluzii repetate în cursul romanului) cît și la

dezinteresul parlamentarilor englezi fa ță de problemele Irlandei și revendic ările naționaliste de aici. Numele deputa ților citați
sînt, firește, imaginare, dar prezint ă similarități cu ale unora din personajele politice ale vr emii. (De pild ă, dl. Patrupede —
engl. All-fours — îl sugereaz ă pe liderul conservator Balfour, violent detestat în Irlanda pentru poli tica sa de reprimare a
naționalismului celtic).
297 La Mitchelstown au avut loc la sfîr șitul secolului trecut incidente între manifestan ți irlandezi și poliție, soldate cu mai
multe victime, și care au constituit apoi pentru autorit ățile britanice pretextul unor m ăsuri represive. Balfour obi șnuia să-și
justifice asemenea m ăsuri în parlament invocînd lapidar versiunea oficial ă — o telegram ă a poliției prezentînd incidentele,
văzute firește din punctul de vedere al autorit ăților engleze. „Aduce ți-vă aminte de Mitchelstown" era la acea vreme o
lozincă a opoziției în Camera Comunelor.
298 Na bacleis (ui.), „Nici nu face s ă vorbim despre asta".
299 „în stabilimentul lui Barney O'Kier nan, în strada Micii Britanii" (irl.).
300 Marchizul de Queensberry este cel ca re, pe la mijlocul secolului trecut, a ob ținut adoptarea regulilor clasice ale
meciurilor de box, pîn ă atunci desf ășurîndu-se oarecum haotic (cu acceptarea loviturilor mai tîrziu socotite nepermise, în
runde fără durată limitată etc).
301 Parodie a reportajelor din ziarele sportive. (îns ă boxerul britanic, Percy Bennett, poart ă numele real al unui func ționar
din serviciul consular britanic la Zurich, cu care Joyce a fost în conflict pe vremea cînd scria romanul.)
302 Turneul de concerte proiectat de doamna Molly Bl oom este de mai multe ori pom enit în cursul romanului, și de fiecare
dată prilejuiește gînduri sau replici implicînd rela țiile adulterine dintre ea și personajul denumit Blazes Boylan.
473
303 Se face aici aluzie la tat ăl lui Boylan, Daniel Boylan, despre care diferite personaje afirm ă că s-ar fi ocupat cu
tot soiul de expediente neoneste.
304 Parodie a „roman țurilor" de stil medieval, de larg ă circulație în bibliotecile populare în ac ea vreme. Calpe, este una din
denumirile mitologice ale Coloanei lui Hercule — Gibraltar — locul
unde și-a petrecut copil ăria și adolescen ța doamna Bloom.
>
305 O ședință de tribunal narat ă în stilul de parodie a legendelor celtice.
306 O legend ă, evocată și în capitolul al doilea al romanului, poveste ște că prima invazie de c ătre englezi (de fapt,
normanzi) a Irlandei s-ar fi produs la 1169, cî nd unul din regii locali, Desmond MacMurrough, r ăsturnat de supu șii săi și
pentru adulterul s ăvîrșit cu soția altei căpetenii irlandeze, și-a rccîștigat tronul cu ajutorul unor nobi li englezi de la curtea lui
Henric al II-lea, și care au r ămas apoi în Irlanda.
307 Cabinet d'aisance este denumirea în francez ă a unuia din locurile pentru care într-adev ăr în Europa continental ă se
folosește în general o denumire englez ă — W.C.
308 „Scuipa ți-i pe englezi ! Perfidul Albion !" (fr.)
309 Lamb Dearg Abu (irl.). — „Mîna cea ro șie întru victorie I" Mina ro șie este simbolul hera ldic al Ulsterului și, de
asemenea, em blema reprodus ă pe eticheta sticlelor de bere Allsop.
310 Tronurile de alabastru, spun comentatorii, erau în inten ția lui Joyce, și scaunele de toalet ă.
311 Parafraz ă a unui vers celebru din Hamlet : „Deșertăciune, numele t ău e femeie !" Sceptru este unul din caii care au
alergat la cursa cupei de aur și deseori evocat, cu sim țămintele amestecate, de alte personaje în alte episoade.
312 Raimeis (irl.). — „Fleacuri roman tice" — aici, figurativ,
„prostii".
313 Parodie a cronicii m ondene de ziar, prilejuit ă de remarcile privind problema forestier ă în Irlanda.
474
314 Voluntarii din anumite regimente de cavalerie — britanice — se distinseser ă în războiul cu burii și erau deci
considera ți de naționaliștii irlandezi ca sim bolizînd trupele de represi une împotriva unor popoare libe re. în plus, se aprecia c ă,
nefiind vorba de militari de carier ă, asemenea voluntari aveau nevoie, în exercitarea misiunilor nepl ăcute ce le reveneau, de
„fortificarea curajului", adic ă de whisky.
315 De fapt, o replic ă a lui Hamlet, care condamn ă astfel festinurile, devenite obi șnuite și terminate în mari excese
alcoolice, de la curtea lui Claudius.
316 Aluzie la celebra deviz ă a imperiului britanic asupra c ăruia „soarele nu apunea niciodat ă".
317 Creaturi animalice cu înf ățișare omeneasc ă (partea a IV-a din Călătoriile lui Gulliver).
318 Versiune parodiat ă și blasfematorie a Crezului, cu referi re aici la metodele de instruc ție militară folosite pe navele bri-
tanice — a șa cum fuseser ă discutate în pasajele anterioare.
319 Cet ățeanul se refer ă la emigrările masive ale irlandezilor în America, în perioadele de mare criz ă economic ă provocate
de politica autorit ăților britanice.
320 Kathleen ni Houlihan este una din întrup ările feminine tradi ționale ale spiritului irlandez. Exist ă dealtfel și o piesă cu
acest nume de Yeats la care se refer ă în capitole anterioare și Stephen Dedalus.
321 în 1798 for țe expediționare franceze au debarcat la Killala, pe coasta de vest a Irlandei, spre a sprijini o revolt ă a
patrioților de aici. Expedi ția a eșuat — și ca urmare a lipsei de cooperare a irlandezilor în șiși.
322 E vorba de diferi ții reprezentan ți ai dinastiei de Hanovra care au ocupat succesiv tronul Angliei, și mai cu osebire la
regina Victoria, c ăreia zvonurile îi atribuiau o leg ătură intimă cu vizitiul ei german.
323 Regele Edward VII era cunoscut pe ntru pasiunea sa pentru caii de curse — și pentru o pasiune la fel de înfl ăcărată
pentru
475
femeile u șoare. în 1849, cu prilejul prim ei sale vizite oficiale în Irlanda, pe cînd era im a prin ț de Wales, regina Victoria i-a
conferit titlul de lord de Dublin.
324
Descriere la modul fals eroic a batistei „cet ățeanului".

325 Țigara de foi pe care o ține în mîrr ă Bloom în afrefât episod este menit ă să reprezinte țărușul irecut prin foc cu care, în
Odiseea, Ulise îl orbe ște pe ciclopul Polifem.
326
Moya (irl.) : „Cum ar veni", „cum s-ar spune".
327 Dup ă răsturnarea regelui Carol I în Anglia, Cromwell și trupele sale — „coa stele de fier" — au început o campanie
pentru reprimarea partizanilor stuar ților în Irlanda. Represiunile s ălbatice (se citeaz ă distrugerea unor ora șe, trecerea prin
sabie a femeilor și copiilor) au fost toat ă vremea puse sub se mnul puritanismului și încrederii Iui Cromwell c ă îndepline ște
porunca Domnului stîrpin-du-i pe „eretici și barbari".
328 Roger Casement, irlandez de origin e,- a fost un diplomat britanic care, pe vremea cînd fusese consul în Congoul
belgian, a publicat un raport dezv ăluind abuzurile s ăvîrșite de societ ățile monopoliste și de autorit ățile coloniale în aceast ă
țară.
329 Și în alte episoade ale c ărții se vehiculeaz ă ideea că organizația patriotic ă Sinn fein s-ar fi constituit dup ă modelul unor
organizații similare militând pentru independen ța Ungariei în cadrul imperiul ui habsburgic. Cum despre Bloom se
afirmă că ar fi de origine ungar ă — numele adev ărat al tatălui său fiind Virag — adversarii și detractorii s ăi îl acuză în felul
acesta de folosire — și pervertire — a idealurilor patriotice irlandeze. (Cîteva replici mai tîrz iu, Martin Cunningham va
continua aceast ă supoziție.)
330 Tat ăl lui Leopold Bloom (Rudolph Vira g) s-a sinucis într-adev ăr, împrejurare evocat ă, cu simțăminte diferite, de fiul
său, precum și de alte persona je ale romanului.
331 Pasaj parodiind stilul romanelor sentimentale de atmosfer ă medieval ă, cu trecere în epoc ă. (De remarcat c ă din acest
pasaj Faulkner a reprodus, aproape textual, cîteva fraze într-un text de tinere țe, rămas nepublicat mult ă vreme — Zile de prU
mâvară).
476
332 Descrierea unei procesiu ni religioase, menite s ă acorde solemnitate pasajului grotesc din nara țiunea propriu-zis ă.
Aici sînt evocate, cu mare parad ă de erudiție, ordine c ălugărești, prelați, canoniza ți sau nu, atribute și însemne ale diferi ților
sfinți și sfinte, precum și un mare num ăr de personaje „apocrife" men ționate de dragul eufoni ei numelor-irlandeze sau
latinești. Totul se încheie cu evocarea p ărintelui 'Flynn, eroul unei balade populare irlandeze, socotit „cel mai perfect dintre
preoți" (și despre care a mai fost vorba în alte diferite capitole ale romanului).
333 Formule tradi ționale înso țind o rugăciune. „Ajutorul este in numele Domnului." „Care a f ăcut cerul și pămîntul" —
„Domnul cu voi" — „ Și cu duhul t ău" (lat.).
334 Formula numit ă „Binecuvîntarea tuturor" : „O, Doamne, prin al c ărui cuvînt toate sînt sfin țite, revars ă-ți binecuvîntarea
asupra tuturor celor pe care le-ai creat. F ă ca oricine, adueîndu- ți Ție mulțumire, să le foloseasc ă după legea și voia Ta, și,
chemînd sfîntul T ău nume, s ă primeasc ă prin ajutorul T ău sănătatea trupului și îndrumarea duhului, întru Hristos Domnul
nostru" (lat.).
335 „înălțimea voastr ă Domnul Leopold Floare" (magh.).
336 „Să ne vedem s ănătoși, dragă prietene ! La revedere !", (magh.).
337 Aluzie la în ălțarea la cer a prorocului Ilie, a șa cum este înf ățișată în Vechiul Testament, cu interpol ări din
Evanghelii în leg ătură cu Schimbarea la fa ță a lui Isus.
Biblioteca Jude țean. – CUJJ –
J

Coperta de Vasile Socoliuc
Toate drepturile asupra acestei versiuni slnt rezervate Editurii
UNIVERS.
– 3
James Joyce
UUSE
VoS. 2
BIBLIOTECA
-ciuj-
FiLIALA H ĂNĂSTUR
Traducere și note de MiRCEA
:•șș
Biblioteca Jude țeană
– auj –
EDITURA
București, 1984

'570232J*
^
Lector : DENISA COMANESCtT Tehnoredactor : VICTOR MA ȘEK
Bun de tipar J9.09.19S4 Coli tipar 28
Comanda »r. 40 SIS
Combinatul poligrafie „Casa Seinteu
Piața Scînteii nr. 1, Bucure ști.
Republica Socialist ă România
.
Seara de var ă cuprindea treptat lumea în îmbr ățișarea ei tainic ă.J Departe spre vest soarele
apunea și ultimele lic ăriri ale zilei prea trec ătoare mai ad ăstau cu nostalgic ă iubire peste mare
și pe plajă, pe mîndrul promontoriu al b ătrînului și îndrăgostitului Howth ca întotdeauna
străjuind apele golfului, peste stîncile acoperite de ierburi marine de-a lungul coastei
Sandymountului și, în sfîrșit dar nu în cele din urm ă, peste lini știta bisericu ță de unde izvorau
cînd și cînd în t ăcerea amurgului glasul rug ăciunilor în ălțate spre cea care este în pura ei
strălucire o raz ă întotdeauna luminînd, alinînd inima bîntuit ă de furtuni a omului, M ăria,
luceafărul mărilor.
Cele trei tinere fete, bune și dragi prietene, erau a șezate pe stînci, bucurîndu-se de frumuse țea
acestei scene vesperale și de aerul, proasp ăt dar nu din cale afar ă de răcoros. De multe ori și
adesea obi șnuiau ele s ă vină aici în col țul acesta favorit al lor s ă schimbe în lini ște cîteva
vorbe inocente pe ling ă apele înspumate și să tăinuiască despre cele apropi ate inimilor curate
ale fetelor, Cissy Caffrey și Edy Boardman cu copila șul în cărucior și Tommy și Jacky
Caffrey, doi b ăieței cu păr cîrlionțat, îmbrăcați în costumase marinar cu berete asortate și cu
numele Vasul Majest ății Sale Belleisle înscrise pe amîndou ă. Căci Tommy și Jacky Caffrey
erau gemeni, de abia împliniser ă patru ani șori, și chiar gemeni foarte rîzgîia ți și zgomoto și
uneori, dar cu toate acestea ni ște copilași scumpi cu chipuri luminoase vesele și atîta de
drăgălași. Își făceau de lucru în nisip cu lop ățelele și gălețica, ridicînd castele de nisip cum fac
copiii, sau jucîndu-se cu mingea lor mare colorat ă, fericiți cît era ziulica de lung ă. Și Edy
Boardman îl leg ăna pe dolofanul copila ș încolo și încoace în c ăruciorul lui în vreme ce tîn ărul
domnișor sughița de rîs. Avea doar 11 luni și 9 zile, și deși încă abia o buc ățică de omule ț,
începea tocmai s ă-și încerce primele gîngureli copil ărești. Cissy Caffrey se apleca asupra lui
să-i gîdile obr ăjorii grăsulii și gropița abia adîncit ă din bărbie.
— Haide, bebelu ș, spunea Cissy Caffrey. Ia spune tu, tare. tare. D ă-mi un pic de ap ă.
Și copilașul gînguri dup ă ea :
— U gic, u gic de giap ă.
Cissy Caffrey nu mai știa cum să-l cocoloșească pe omule țul acesta, c ăci îi plăceau grozav copiii, avea
atîta răbdare cu ei cînd erau boln ăviori și Tommy Caffrey nici nu putea fi convins niciodat ă să-și bea
untura de pe ște dacă nu era Cissy Caffrey s ă-l țină de nas și să-i promită coltucul de pîine de secar ă
bine unsă cu sirop. Ce bine se pricepea s ă-i ia fetița asta pe cei mici ! Dar adev ărul era că bebe era el
însuși o bomboan ă de copila ș, cu adevărat un îngera ș cu babețica asta nou ă cu desene. Nu era nici de
departe una din feti șcanele astea moderne, cochete și fandosite, vreo Flora MacFlimsy, buna noastr ă
Cissy Caffrey. N-ai fi g ăsit o fată cu inima mai curat ă pe toată fața pămîntului, întotdeauna cu ochii ei
de țigăncușă rîză-tori și limpezi și un cuvînt plin de bucuria de a tr ăi pe buzele ei ro șii ca cirea șă, pe
scurt o fat ă s-o tot iube ști. Edy Boardman și ea rîdea din toat ă inima auzindu- și frățiorul cum stîlce ște
cuvintele.
Insă tocmai atunci se n ăscu o ceart ă între domni șorul Tommy și domnișorul Jacky. B ăieții sînt mai
mofturoși, și gemenii no ștri nu făceau nici ei excep ție de la aceast ă regulă. Mărul discordiei era un
anume castel de nisip pe care-l construise tîn ărul Jacky și acum tîn ărul Tommy se gîndea s ă dreagă el
lucrurile și socotea c ă ar fi fost mai potrivit ca arhitectura s ă aibă o poartă în față așa cum avea turnul
Martello. Și dacă domnișorul Tommy era un înc ăpățînat, domni șorul Jacky î și avea și el toanele lui, și,
după principiul c ă pentru orice irlandez cît de mic casa sa e castelul s ău, se arunc ă asupra urîciosului
său rival, și încă cu o asemenea înver șunare chiar, încît agresorul de adineaori o p ăți rău și chiar (vai !
cu durere o spunem) și castelul pricin ă a acestei contradic ții. Nu mai e nevoie s ă spunem c ă țipetele
domnișorului Tommy înfrînt în aceast ă încercare atraser ă atenția celor dou ă prietene.
— Ia vino-ncoace, Tommy, îl chem ă pe un ton imperativ surioara lui. Și tu, Jacky, ru șine, să-l tăvălești

așa
pe Tommy s ăracu' prin nisipul ăsta murdar. Stai c ă te prind eu și-ai să vezi.
Cu ochii înce țoșați de lacrimile pe care nu apucase s ă le verse, domni șorul Tommy se apropie la
chemarea ei, c ăci cuvîntul surioarei lor mai mari era liter ă de lege pentru gemeni. Și în ce stare jalnic ă
era după această neplăcută aventură. Bereta lui de marinar și chiloțeii erau plini de nisip numai c ă
Cissy era o adev ărată meșteră în arta de a remedia micile necazuri ale vie ții și cît ai clipi nu se mai
vedea fir de nisip pe costuma șul lui atît de dr ăguț. Dar ochii lui alba ștri îi străluceau de lacrimi
fierbinți care stăteau să țîșnească, astfel că ea i-i sărută alinîndu-le usturimea și făcu o dată cu pumnul
spre domni șorul Jacky, vinovatul, spunîndu-i c ă-l prinde ea și are să vadă el atunci, și ochii îi scînteiau
a dojana.
— Jacky, r ăule și urîtule ! strig ă ea.
își petrecu bra țul pe după umerii micului marinar și-l trase ling ă ea alintîndu-l :
— Ce spui tu ? Cum te cheam ă ? Pîine cu unt ?
— Ia spune-mi, cine-i dr ăguța ta, vorbi și Edy Boardman. Cissy e dr ăguța ta ?
— Mnao, spuse Tommy printre lacrimi.
— Nu-i Edy Boardman iubi țica ta ? întreb ă Cissy.
— Mnao, spuse Tommy.
ș— Știu eu, spuse nu prea cu dr ăgălășenie Edy Boardman aruncînd o privire șireată din ochii ei miopi.
Știu eu cine-i dr ăguța lui Tommy. Pe Gerty o iube ște Tommy.
— Mnao, spuse Tommy gata s ă izbucneasc ă de-a bine-lea în plîns.
Cissy însă cu mintea ei mereu atent ă ca o mam ă înțelesese că nu era în regul ă și-i șopti lui Edy
Boardman s ă-! ducă dincolo dup ă cărucior să nu-l vadă domnii și să bage de seam ă să nu-și ude
pantofiorii noi galbeni.
însă cine era Gerty ?
Gerty MacDowell, acum a șezată alături de tovar ășele ei, dar pierdut ă în gînduri, privind departe în
zare, era, ca s ă spunem adev ărul adevărat, cea mai frumoas ă dintre fecioarele irlandeze din cele cu
vino-ncoace pe care ai fi putut-o vedea cît vezi cu ochii. To ți cei care o știau erau de acord c ă era o
adevărată frumusețe, deși, cum spunea adesea lumea, tr ăgea mai degrab ă spre alde Giltrap decît
J
spre MacDowelî. Avea o siluet ă zveltă și plină de grație, înclinînd chiar mai degrab ă spre
fragilitate — poate chiar cam prea slab ă, dar perlele cu gelatin ă de fier pe care le luase acuma
în urmă îi făcuseră incomparabil mai bine decît pilulele V ăduvei Welch pentru dame și
era mult mai bine și cu pierderile de sînge pe ca re le avusese la un moment dat și cu oboseala.
Paloarea de cear ă a chipului s ău era aproape etereal ă în puritatea ei ivorin ă deși gura ei ca un
boboc de trandafir era un adev ărat arc al lui C upidon, de o perfec țiune greceasc ă. Mîinile ei
erau alabastru str ăbătut de vene fine cu degete prelungi și albe cum numai sucul de l ămîie și
regina cremei de mîini le-ar fi putut des ăvîrși deși nu era deloc adev ărat că ar fi purtat m ănuși
lungi în pat și nici că ar fi făcut baie de lapte la picioare. Be rtha Supple îi spusese asta o dat ă
lui Edy Boardman, dar era o minciun ă sfruntată, că era pornit ă, certată la cuțite cu Gerty
(fetele tinere au și ele firește micile lor discordii cîteodat ă, ca orice muritoare) și-i și spusese
să nu scape nici un cuvînt, orice-ar fi, c ă ea îi spusese sau n-avea s ă mai vorbeasc ă niciodată
cu ea. Nu. Trebuie s ă-i dăm cezarului ce-i al cezarului. Era un rafinament înn ăscut, o hauteur
languroas ă, regească, în făptura lui Gerty și asta transp ărea dincolo de orice îndoial ă în
mîinile ei delicate și în prestan ța cu care p ășea pe picioarele ei arcuite frumos cambrate. Dac ă
soarta cea bun ă ar fi vrut ca ea s ă se fi născut într-o familie înst ărită. în lumea bun ă și dacă
s-ar fi putut bucura de binefacerile unei educa ții îngrijite, Gerty MacDow elî ar fi putut sta cu
strălucire alături de orice doamn ă de rang din țară și s-ar fi putut admira împodobit ă cu
giuvaeruri de pre ț pe frunte și admiratori din familiile patric iene la picioare întrecîndu-se
între ei care s ă-i aștearnă în față omagiile. Poate c ă asta, iubirea care ar fi putut fi, era ceea ce
sufla peste chipul ei cu tr ăsături delicate uneori o expresie de încordare abia sim țită, un înțeles
tăinuit, asta poate aprindea în ochii ei frumo și un dor straniu, d ăruindu-i un farmec c ăruia
puțini îi puteau rezista. De ce au oare femeile ochi atît de vr ăjitorești ? Ai lui Gerty erau de

cel mai albastru albastru irlandez, pu și în valoare de gene superbe și de sprîncene negre
expresive. Fusese o vreme cînd sprîncenele acestea parc ă nu erau atît de fascinante, de
mătăsoase. Madame Very Verity, red actoarea paginei Femeia Frumoas ă a săptămînalului
Princess, fusese cea care, cea dintîi, o consiliase s ă încerce produsul Sprînce-nata care d ăruie
ochilor expresia aceea absolut de neuitat, care e atît de pre țuită de cele mai elegante frumuse ți
ale zilei, și ea nu regretase niciodat ă că-i ascultase sfatul. Pe urm ă mai fusese și roșeața
vindecată în chip științific și cum să fiți înaltă sporiți-vă greutatea și aveți o față frumoasă dar
nasul dumneavoastr ă ? Asta i s-ar fi potriv it d-nei Dignam, pentru c ă ea avea un nas ca o
pătlăgică. însă podoaba cea mai de pre ț a lui Gerty era bog ăția minunatului ei p ăr. Era
castaniu întunecat și cu o ondula ție absolut natural ă. Și-l tunsese chiar în diminea ța aceea
fiind acum crai nou și i se aranjase jur împrejurul capului ei fru mos într-o rev ărsare de bucle
luxuriante și își făcusa și unghiile, fiind joi, zi, dup ă horoscop, care aduce reu șită în tot ce
întreprinzi. Și tocmai în clipa aceea, la cuvintele lui Edy, o ro șeață elocventă, suavă ca cea
mai străvezie petal ă de roză, se strecur ă în obrajii ei și era atît de frumoas ă în dulcea ei sfial ă
feciorelnic ă încît îți venea să spui că în toată mîndra țară a Irlandei n-ai fi g ăsit fată mai
fermecătoare ca ea.
O clipă rămase tăcută cu ochii pleca ți și cu o expresie parc ă tristă pe față. Părea că ar fi vrut s ă
răspundă, însă ceva neștiut îi opri cuvintele pe buze. Un îndemn l ăuntric o îndemna s ă
vorbească ; demnitatea îi spunea c ă trebuie să păstreze tăcerea. Buzele ei frumoase se
întredeschideau îns ă apoi ea își ridică ochii și izbucni într-un rîs scurt voios care avea toat ă
prospețimea unei dimine ți tinere de prim ăvară. Știa foarte bine, nimeni mai bine decît ea, ce-o
făcuse pe Edy cea încruci șată să spună asta : că el își mai rărise parcă atențiile față de ea dar
în realitate era doar o mic ă ceartă între îndr ăgostiți. Și ca de obicei cineva strîmba din nas în
legătură cu băiatul acela care avea biciclet ă și tot trecea în sus șiîn jos prin fa ța ferestrei ei.
Decît că acuma tat ăl lui îl ținea serile acas ă să învețe că avea un examen pentru burs ă acuma
la sfîrșitul semestrului și avea să meargă la colegiul Trinity s ă facă medicina dup ă ce termina
liceul, ca și fratele lui, W. E. Wylie care era la cursele de biciclet ă la universitate la Trinity.
Prea puțin bănuia el ce sim țea ea cu adev ărat. Golul acela ap ă-
9
să tor dureros pe eare-l sim țea ea uneori în piept strâpun-gînd-o pîn ă în inimă. Dar era tîn ăr
încă, și poate, cu timpul, avea s ă înceapă și el s-o iubeasc ă. El era dintr-o familie de
protestanți și, sigur, Gerty știa Cine a fost întîi, și după El sfînta Fecioar ă Măria și apoi Sfîntul
Iosif. Dar, oriee-ai spune, era frumos, cu un nas delicios și era exact a șa cum arăta, vm
gentleman din cap pîn ă-n picioare, și forma capului din spate, cînd î și scotea șapca, l-ai fi cu-
noscut dintr-o mie, era ceva cu totul aparte și felul în care cotea bicicleta pe dup ă felinar
luîndu-și mîmile de pe ghidon și parfumul acela dr ăguț de la țigările bune pe care le fuma și
pe urmă se potriveau bine amîndoi și din cauza asta Edy Boardman se credea acuma a șa
deșteaptă pentru că el nu se ducea s ă se învîrtease ă în sus și în jos cu bicicleta prin fa ța
petecului ei de gr ădină acolo.
Gerty era îmbr ăcată simplu dar cu acel bun gust instinctiv al unei slujitoare fidele a Doamnei
Moda căci simțise ea că poate s-ar fi nimerit s ă se întîmple s ă treacă și el pe acolo. O bluzi ță
drăguță albastru electric, pe care și-o vopsise singur ă cu vopselu țe păpușa (pentru c ă scrisese
și în Ilustraținnea pentru Doamne că avea să se poarte albastrul electric) cu un decolteu
elegant în mai,jos între sîni și buzunar pentru batist ă (în care ținea totdeauna o buc ățică de
vată cu parfumul ei favorit pentru c ă batista strica" linia) și o fustă bleumarin trei sferturi
ajustată după pas care-i sublinia la perfec ție silueta zvelt ă. grațioasă. Pe cap avea o bomboan ă
de pălărioară cochetă de paie gen negres ă cu boruri largi cu.contrast de jenilie ou de ra ță și
într-o parte o fund ă papilon în ton. Toat ă după masa mar ți o săptămînă umblase s ă caute
jenilia asta s ă se potriveasc ă dar pînă la urmă găsise tocmai bine la soldurile de var ă la Clery.
exact ce trebuia, cam ie șită, dar nici nu observai, o m ăsură de șapte degete la doi și un penny.

Și-o pusese ea singur ă și ce bucurie fusese pe ea cînd o încercase pe urm ă. surîzîndu- și la
imaginea ei frumu șică de tot pe care i-o ar ăta oglinda ! Și cînd o pusese pe carafa de ap ă ca
sâ-i păstreze forma știa ea bine c ă unele care le știa ea aveau s ă-și cam piard ă buna dispozi ție.
Pantofii ei erau lucrul cel mai la mod ă (Edy Boardman se mîndrea c ă ea ar fi fost petite de tot
dar n-avea
10
nici pe departe un picior ca al lui Gerty MacDowell, treizeci și cinci, și nici n-avea s-ajung ă să
aibă vreodată), cu vârfurile lucioase și o singur ă buclă cochetă de tot pe glezn ă. Glezna ei bine
cambrată își arăta proporțiile desăvîrșite sub fusta care l ăsa să se vadă tocmai cît trebuia și nu
mai mult din pulpele ei frumos arcuit e prinse strîns în ciorapi de țesătură fină cu călcîiele și
sus la jartiere mai închise. Cît despre desuuri acestea erau într-adev ăr lucrul de care Gerty se
îngrijea cel mai atent de și nimeni din cei care- și mai amintesc de speran țele tremur ătoare și
temătoare ale fetelor de șaptesprezece ani (iar Gerty împlinise de acum șaptesprezece ani) n-ar
mai fi avut inima s ă o condamne. Avea patru fusti țe, cu dantelu ță grozav de dr ăguță, trei
capoate și cu cămășuțe de noapte speciale, și fiecare set cu panglicu țe de culori diferite,
trandafirie, albastru pal, mov și verde, și le usca ea și le albăstrea cînd veneau de Ia sp ălat și le
călca singur ă, avea și o cărămidă să pună fierul pentru c ă nu puteai s ă ai nici o încredere în
spălătoresele astea v ăzuse ea cum le scrobeau. O purta pe cea albastr ă ca să-i poarte noroc,
trăgînd și ea nădejde chiar dac ă știa că multe speran țe nu sînt, era culoarea ei și și culoarea cu
noroc pentru mireas ă totdeauna s ă aibă ceva albastru la ea pentru c ă verdele care-l purtase azi
o săptămînă nu-i adusese noroc c ă-l ținuse tatăl lui acasă să învețe pentru examen și acuma c ă
se gîndise c ă poate vine și el că astăzi diminea ță cînd' se îmbr ăca aproape c ă-și pusese chilo ții
cei vechi pe dos și asta însemna noroc, si întîlnire cu iubitul dac ă te îmbraci cu ei pe dos, cît ă
vreme nu e o vineri.
Și totuși, și totuși ! Expresia asta de încordare pe fa ța ei ! E ceva acolo care o face s ă sufere
toată vremea. E tot sufletul ei în ochii ei și ar da nici ea nu știe ce să fie singur ă la ea în
cameră, să-și dea drumul la plîns, s ă plîngă să se mai ușureze. Sigur, nu prea tare pentru c ă se
pricepea ea cum se cuvine s ă plîngi frumos la oglind ă. Ești o fată drăguță, Gerty, îi spunea
oglinda. Lumina aceasta palid ă a înserării se așterne acum pe o fa ță nesfîrșit de tristă și
gînditoare. Gerty MacDowell ar e în inima ei un dor. Da, a știut ea de la început c ă visul ei c ă
se anunță căsătoria și clopotele de nunt ă sunînd pentru d-na Reggie Wyllie (a șa i-ar fi sunat
numele, pentru cea care s-ar m ă-
11
rita cu fratele mai mare avea s ă fie d-na Wyllie pur și simplu) și la rubrica monden ă d-na
Gertrude Wyllie într-o toalet ă luxoasă argintie brodat ă cu o elegant ă vulpe albastr ă — că visul
acesta n-avea s ă fie. El era prea tîn ăr să înțeleagă. El nu credea în dragoste, acest drept din-
totdeauna al femeii. în seara ac eea la bal atunci demult la Stoers (pe atunci el mai purta înc ă
pantaloni scur ți) cînd rămăseseră singuri și el o cuprinsese de talie ea se f ăcuse albă de tot la.
față. El îi spusese micu ța lui cu o voce ciudat de r ăgușită și-i furase o jum ătate de sărut
(primul !) îns ă fusese doar pe vîrful nasului și pe urmă se grăbise să fugă din camer ă zicînd că
se duce s-aducâ ni ște limonada. Un b ăiat impetuos ! T ăria de caracter nu fusese niciodat ă
punctul forte al lui Reggy Willie și cel care avea s-o curteze și s-o cucereasc ă pe Gerty
MacDowell trebuia s ă fie bărbat printre b ărbați. Dar așa să stea să aștepte, să aștepte mereu s ă
o ceară și mai era și an bisect și uite curînd curînd trece. Nu era vorba s ă fie un făt-frumos, nu
ăsta era idealul ei, care s ă-i pună o iubire cum n-a mai fost la picioare, mai bine un b ărbat
adevărat cu o fa ță liniștită, un om lini știt care știe ce vrea, care nu și-a găsit încă femeia
ideală, poate cu p ărul ușor suflat cu argint, și care avea s-o în țeleagă, s-o cuprind ă în brațele
lui ocrotitoare, s-o striveasc ă de trupul lui cu toat ă puterea firii lui profunde pasionate și s-o
mîngîie cu un s ărut lung lung. S-ar fi sim țit ca în paradis. Dup ă un astfel de b ărbat jinduie ște
ea în amurgul acesta blînd de var ă. Din toat ă inima își dorește ea acum s ă fie a lui, numai a

lui, logodnica și mireasa lui în bine și în rău, la bogăție și la sărăcie, la boal ă și în sănătate
pînă cînd moartea ne desparte și acuma și totdeauna și în vecii vecilor.
Și în vreme ce Edy Boardman era cu micu țul Tommy în spatele c ăruciorului, ea sta și se
gîndea tocmai c ă avea oare s ă vină vreodată ziua aceea cînd ea s ă-și poată spune că uite este
sortită să fie nevestica lui credincioas ă. Atunci n-aveau deeît s-o vorbeasc ă de rău pînă aveau
să se învine țească, și Bertha Supple, și invidioasa asta de Edy, care, uite, împline ște douăzeci
și doi de ani în noiembrie. Avea s ă-l îngrijeasc ă și să-i facă o viață de vis căci Gerty era
femeie înțeleaptă și știa că unui bărbat îi place s ă se simtă bine la casa lui. Pl ăcintei^ ei
rotunde, bine rume-
12
ni te. aurii, și budinca ei spumoas ă pufoasă îi creaser ă un adevărat prestigiu fa ță de toată
lumea pentru c ă avea o min ă de aur și la copt și la pregătirea aluatului la pudra-tul cu zah ăr și
cu făină, la frecatul cremei în aceea și direcție, și pe urmă cu frișca și zahăr și la bătutul
albușului deși dacă era lume la mas ă nu-i mai venea s ă mănînce, o intimida și deseori se
întreba de ce nu s-ar fi putut tr ăi mîncînd doar ceva a șa poetic cum ar fi vi olete sau trandafiri
și aveau să aibă un salona ș frumos amenajat cu tablouri și gravuri și fotografia c ățelului
drăgălaș al lui tatamare, Garryowen, care numai c ă nu vorbea, a șa era de de ștept ca un om, și
cu huse de creton înflorat pentru fotolii și cu grătarul acela de pr ăjit pîine de argint cum a
văzut ea la bazarul de var ă de la Clery, a șa cum e în casele elegante. El avea s ă fie înalt, cu
umerii lați (dintot-deauna admirase b ărbații înalți ca soți) cu dinți albi strălucitori sub musta ța
lui înfoiat ă frumos tuns ă și în luna de miere aveau s ă se ducă pe continent (trei s ăptămîni
minunate !) și pe urmă, cînd aveau s ă se instaleze în c ăsuța lor, în c ăminul lor confortabil,
drăguț, liniștit, în fiecare diminea ță aveau să-și ia micul dejun amîndoi, servit simplu dar cu
totul bine pus la punct, numai pentru ei doi și înainte de a pleca la servici el avea s ă-i dea ne-
vesticii lui mici și scumpe o îmbr ățișare și un pupic lung și avea să privească o clipă adînc
adînc în ochii ei.
Edy Boardman îl întreb ă pe Tommy Caffrey dac ă a terminat și el spuse da, a șa că ea îl încheie
la pantalona șii de golf și-i spuse s ă se ducă să se joace cu Jacky și să fie băiat cuminte s ă nu
mai sară la bătaie. însă Tommy spunea c ă el vrea mingea și Edy îi răspunse nu, c ă acuma bebe
se joacă el cu mingea și dacă i-o ia o să vadă el dar Tommy spunea c ă e mingea lui și el voia
mingea lui și bătea din picioare, te rog eu. Ce b ăiat dificil ! Oho, era ca un b ărbat mare
micuțul Tommy Caffrey înc ă de cînd ie șise din scutece. Edy îi spuse nu și iar nu și gata
acuma și-i spuse lui Cissy Caffrey s ă nu i-o dea.
— Tu nu e ști sora mea, spuse Tommy r ăul de el. E mingea mea.
Dar Cissy Caffrey îi spuse bebelu șului Boardman ia uite colo sus, sus acolo aici dup ă degetul
ei și iute îi smulse mingea și-o aruncă cît colo pe nisip și Tommy fuguța
13
după ea cît îl țineau picioarele, și tot el cîștigase pîn ă la urmă.
— Facem și noi ce putem, s ă trăim liniștiți, rîse Ciss. Și-l gîdilă pe mititel pe amîndoi obrajii
să-l facă să
uite, și se juca cu el de-a uite -l pe dom' primar, uite și caii lui doi, aicea-i calea șca de turtă
dulce și uite-l cum urc ă în ea, cipi cipi cipi cea, aicea-i b ărbia mea. Dar Edy se sup ărase foc c ă
iar i se făcuse lui cheful și toată lumea gata cum voia el, pe-a lui.
— Aș vrea să-i dau și eu ceva lui, spuse ea, și-ncă cum să-i dau, și nici nu spun unde.
— Pe popopoponea ță, rîse Cissy foarte vesel ă. Gerty MacDoweU î și aplecă tare de tot
capul roșin-
du-se roșie de tot auzind-o pe Cissy spunînd cu gl as tare un lucru atît de nepotrivit cu o
doamnă, ea ar fi murit de ru șine să spună așa ceva, și se făcuse roșie ca focul, și Edy
Boardman și spuse că domnul de acolo o auzise ce spusese. Dar lui Cissy nu-i p ăsa nici
atîtica.

— N-are decît s-aud ă ! spuse âruncîndu- și mandră capul pe spate și strîmbînd cochet din
năsuc. îi dau și lui tot acolo dac ă mă uit la el.
Nebunatica asta de Cissy cu buclele ei de p ăpușă. N-aveai ce face, uneori trebuia s ă rîzi cu ea.
De exemplu cînd te întreba nu mai vrei pu țin ceai chinezesc și cu gem de c ăpșuni și cînd își
desena chipuri de b ărbați pe unghii cu cerneal ă roșie te țineai de burt ă de atîta rîs sau cînd
trebuia să se ducă știi unde și zicea acuma vreau s ă dau fuga s ă-i fac o vizit ă d-rei White. Zi-i
Cissycum și pace. O și seara aceea n-am s-o uit niciodat ă cînd s-a îmbr ăcat în costumul lui
taică-su și cu pălăria și cu musta ță din dop ars și s-a plimbat în jos pe bulevardul Tritonville
furnir..i din țigară ! N-o întrece nimeni cînd î și pune ea în gînd s ă se distreze cum știe ea. Dar,
un lucru — era sincer ă, inima cea mai curat ă și adevărată pe care-a f ăcut-o Dumnezeu, nu una
din alea, talgere cu dou ă fețe, prea fandosite ca s ă fie dintr-o bucat ă.
Și apoi prin aerul limpede se auzi zvon de glasuri și cîntul tumultuos al orgii. Era procesiunea
asociației anti-alcoolice a b ărbaților condus ă de misionaral lor, reverendul John Hughes S.J.,
cu recitarea, cu m ătâniile, predica și binecuvîntarea Tainelor Celor Prea Sfinte. Erau cu to ții
14
reuniți acolo fără deosebire de clas ă socială (și ce priveli ște înălțătoare să-i vezi astfel) în
sanctuarul acesta simplu în fa ța valurilor, dup ă ce înfruntaser ă furtunile lumii acesteia vitrege,
îngenunchind la picioarele Imaculatei, recitind litania Maicii Domnului din Loreto, rugînd-o
să se roage și ea pentru ei, în cuvintele str ăvechi atît de bine știute, sfînt ă Măria, sfîntă
Fecioară a Fecioarelor. Ce triste cuvinte pentru urechile s ărmanei Gerty ! Dac ă tatăl ei ar fi
ocolit ghearele demonului b ăuturii, dac ă ar fi făcut le-gămîntul sau prafurile acelea pentru
lecuirea de viciul b ăuturii cum scria în revista lui Pearson, acuma ea ar fi putut s ă se plimbe în
trăsură, cine-ar mai fi fost ca ea. De cîte și cîte ori î și spusese ea asta, pe cînd sta gînditoare la
gura focului muribund adîncit ă în reverie întristat ă fără să mai aprind ă lampa pentru c ă nu-i
plăcea două lumini deodat ă sau adesea privind pe fereastr ă visătoare la ceasul cînd suna
ploaia în g ăleata ruginit ă, dusă pe gîn-duri. Dar licoarea asta netrebnic ă, băutura care a
aruncat în ruin ă atîtea căminuri își aruncase umbra și peste zilele copil ăriei ei. Ba mai mult,
fusese în intimitatea casei martora unor fa pte violente, urîte, provocate de lipsa de st ă-pînire
și-l văzuse pe propriul ei tat ă pradă exhalațiilor nesănătoase ale be ției, uitîndu- și cu totul de
orice căci dacă era un lucru între toate pe care Gerty s ă-l cunoasc ă era că bărbatul care- și
ridică mîna spre o femeie altmin teri decît în gest de bun ătate și mîngîiere, acela merita s ă fie
înfierat ca cel mai josnic dintre cei josnici.
Și glasurile cîntau mai departe impl orînd-o pe Fecioara cea mai binef ăcătoare, Fecioara
atoateiertătoare. Și Gerty, adîncit ă în gînduri, abia dac ă-și mai vedea sau auzea tovar ășele sau
pe gemenii în jocurile lor copil ărești sau pe domnul acela de acolo din parcul Sandymount
despre care Cissy Caffrey spunea c ă seamănă așa bine cu tata f ăcîn-du-și plimbarea pe falez ă.
Pe el nu l-ai fi v ăzut niciodat ă amețit dar cu toate acestea nu i-ar fi pl ăcut să fie tatăl ei din
cauză că era prea b ătrîn sau oricum sau c ă avea fața asta (sînt din ăștia care-i sînt antipatici și
nici nu știi de ce) sau poate nasul a șa roșu și cu pistrui pe el și cu musta ța blonzie care
începuse s ă-i albeasc ă sub nas. S ăracu' tata ! Cu toate p ăcatele lui ea tot îl iubea cînd cînta
Spune-mi Mary cum s ă fac să te cuceresc sau Dragostea mea și co-
liba de Ung ă Rochelle, cînd aveau sup ă de scoici cu salat ă de lăptuci din conserve Lazenby și
el cînta A răsărit luna cu domnul Dignam care a murit a șa dintr-o dat ă, și l-au îngropat,
Dumnezeu s ă-l ierte, de un atac. Fusese de ziua de na ștere a mamei și Charley era și el acasă
în vacanță și Tom și cu dl. Dignam și d-na și Patsy și Freddy Dignam și-aveau să facă o
fotografie grup. Cine ar fi crezut c ă. Acuma s-a dus și el. Și mama i-a spus asta s ă-i fie învă-
țătură de minte toat ă viața și el n-a putut s ă se ducă nici îa înmormîntare din cauza gutei și ea
a trebuit s ă se ducă în oraș să-i aducă scrisorile și eșantioanele de la birou cu linoleumul cu
desene artistice, ca pentru un palat, duce la uzur ă și lumineaz ă și învesele ște căminul.
O adevărată comoară de fată Gerty ca o a doua mam ă în casă, un înger p ăzitor și inimioara ei

de aur adev ărat. Și cînd mama avea migrenele ei de ziceai c ă-i plesnește capul cine-i d ădea cu
mentă pe frunte Gerty de și nu-i plăcea că mama trăgea așa tabac pe nas și asta era și singurul
lucru pentru care aveau vorbe, c ă prizează tabac. Toat ă lumea o iubea pentru calit ățile ei bune.
Gerty era care închidea gazul noaptea și Gerty era care punea pe perete la toalet ă unde nu uita
niciodată să toarne odat ă la două săptămîni apă de var din almanahul de Cr ăciun pe care-l
avea de la dl. Tunney b ăcanul poza aceea din vremurile frumoase de alt ădată cu un domn tîn ăr
în costumul pe care-l purtau ei atunci cu o p ălărie în trei col țuri ofe-rindu-i un buchet de flori
doamnei iubita lui cu polite țea de altădată prin fereastra ei cu perdelu țe. Vedeai numai-decît
că era o poveste întreag ă cu poza asta. Culorile mai ales erau o frumuse țe. Ea era în alb, un
alb spumos cu dan țeluțe și într-o atitudine a șa elegantă și domnul în haine de culoarea
ciocolatei și îți dădeai seama numaidecît c ă era un aristocrat adev ărat. Deseori se uita
visătoare la poza asta cînd era acolo pentru un anumit lucru și-i mîn-gîia bra țele ei care erau
albe și moi exact ca ale ei cu mî-necile suflecate și se gîndea la vremurile acelea pentru c ă
găsise ea în dic ționarul de pronun ție al lui Walker al lui tata-mare Giltrap despre vremurile
frumoase de alt ădată, frumoasele zile din Aranjuez, ce-o fi însemnînd asta.
Gemenii se jucau acum lini știți ca frații, nu mai era nimic de zis, pîn ă cînd pînă la urmă tot
domnișorul Jacky
16
era un neru șinat și un obraznic și asta era al lui a dat o dat ă expre cu piciorul în minge cît a
putut de s-a rostogolit cît colo spre stîncile de pe falez ă. Inutil să spunem c ă Tommy s ăracul
n-a scăpat prilejul s ă dea glas necazului s ău dar din fericire domnul în negru care ședea acolo
singur a s ărit foarte amabil în ajutor și a prins mingea. Cei doi tineri campioni și-au cerut
jucăria prin strig ăte viguroase și ca să liniștească spiritele Cissy Caffrey i-a strigat domnului
să-i arunce ei mingea v ă rog. Domnul a țintit cu mingea odat ă sau de dou ă ori și pe urmă a
aruncat-o pe plaj ă către Cissy Caffrey dar mingea s-a rostogolit pe pant ă și s-a oprit tocmai
sub fusta lui Gerty lîng ă apa strîns ă în adîncitur ă la stîncă. Gemenii au țipat iarăși după minge
și Gerty și-a tras piciorul sub ea dar ar fi preferat ca mingea asta enervant ă să nu se fi
rostogolit pîn ă la ea și a dat odat ă cu piciorul în ea dar n-a nimerit-o și Edy și cu Cissy au
izbucnit în rîs.
— Dacă n-o nimere ști mai încearc ă o dată, spuse Edy Boardman.
Gerty surise în semn c ă a înțeles și își mușcă buzele. O ro șeață delicată trandafirie îi urc ă în
obrajii frumo și dar acum era hot ărîtă să le arate ea a șa că-și ridică fusta puțin dar tocmai
deajuns și dădu o dată în minge mai tare cu piciorul și ea se rostogoli departe și cei doi
gemeni dup ă ea în jos spre mal. Geloas ă, firește, asta era, ca s ă-i atragă atenția domnului de
dincolo care se uita. Sim țea acum un val de c ăldură, și asta era totdeauna un semnal de pri-
mejdie la Gerty MacDowell, cum îi urc ă și-i cuprinde obrajii. Pîn ă acum schimbaser ă numai
priviri, așa, indiferente, dar acum pe sub borurile p ălăriei ei noi ea î șriuă inima în din ți și-i
aruncă o privire și chipul care-i întîlni privirea acolo în amurg, obosit și parcă prea tras, i se
păru cel mai trist chip pe care-l v ăzuse vreodat ă.
Prin fereastra deschis ă a bisericii mireasma de t ămîie era purtat ă prin aer și odată cu ea
numele înmiresmate ale celei care fusese z ămislită fără prihana p ăcatului originar, vas al celor
spirituale, roag ă-te pentru noi, vas de-a pururi adorat, roag ă-te pentru noi, vas al credin ței
dintru început, roag ă-te pentru noi, trandafir mistic. Și inimi roase de griji erau acolo și
truditori pentru pîinea lor cea
17
de toate zilele și mulți care greșiseră și se rătăciseră, cu ochii lor .umezi ți de pocăință dar cu
toate acestea str ălucind de speran ță căci reverendul p ărinte Hughes le spusese ce spunea
marele sfînt Bernard în marea lui rug ăciune către Măria, despre puterea rugilor pururea
Fecioarei c ă nu se pomenea în nici o vreme ca cei care imploraser ă puternica ei protec ție să fi
fost vreodat ă părăsiți de ea. Gemenii se jucau acum iar ăși voioși căci necazurile copil ăriei sînt

ca ploile scurte de var ă, Cissy se juca cu bebe Boardman pîn ă cînd acesta începu s ă icnească
de bucurie, b ătînd cu minutele lui în aer. Cucu striga ea ar ătîndu-se pe dup ă coșul căruciorului
și Edy întreba unde s-o fi dus Cissy și atunci Cissy odat ă scotea capul și striga aha ! și, pe
cuvîntul meu, ce se mai bucura micu țul ! Și pe urmă ea îi spuse s ă spună papa.
— Spune papa, bebi. Spune pa pa pa pa pa pa pa. Și bebi se str ăduia din toate puterile s ă
spună căci era
așa deștept pentru vîrsta lu i unsprezece luni toat ă lumea zicea și mare pentru vîrsta lui și o
adevărată imagine a s ănătății, o mînă de om dar adev ărată comoară de iubire și cînd s-o face
mare ăsta o să ajungă cineva, to ți spuneau.
— Haia ia ia haia.
Cissy îl șterse frumos la guri ță cu babețica care se umezise și vru să-l ridice în capul oaselor și
să spună pa pa pa dar cînd îi desf ăcu curelușa odată strigă, Doamne ajut ă-mă, că era ud tot și
se apucă să îndoaie prosopelul sub el pe partea cealalt ă. Și bineînțeles măria-sa omule țul se
dovedi cît se poate de g ălăgios la îndeplinirea unor asemenea formalit ăți de toalet ă și dădu
glas ca toat ă lumea să audă :
— Habaa baaaahabaa baaaa.
Și cu două lacrimi mari de tot și frumoase și mari alu-necîndu-i în jo s pe obraji. Nu mai ajuta
la nimic s ă-l liniștească cu no, nunu, bebi, nu și să-l ia cu vorba cu giigii și unde-o fi pufpuf
numai că Ciss, totdeauna iute la minte, odat ă îi puse la guri ță suseta de la biberon și junele pă-
gîn se lini ști repede.
Gerty ar fi dat orice ca ele s ă-și ia o dată bebeul ăsta plîngăcios și să se ducă cu el cu tot s ă nu-
i mai calce pe nervi și nici nu era o or ă să stea cu copiii mici pe afar ă și pe gemenii ăia. Privea
în zare spre larg. Era ca picturile
18
alea pe care omul acela le f ăcea direct de pavaj cu crete colorate și ce păcat să le lase acolo s ă
se șteargă, acuma se l ăsa seara și se urcau norii și luminile de la Bailey peste Howth și să
asculți muzica asta și mireasma mirodeniilor pe care le ardeau acolo în biseric ă așa ca o. Și
pe cînd st ătea așa cu ochii în gol odat ă începu să-i bată inima. Da, la ea se uita el și era și un
înțeles anume în privirile lui. Ochii lui o ardeau ca și cum ar fi vrut s ă pătrundă pînă-n adîncul
inimii ei, s ă-i citească tainele sufletului. Minuna ți ochi avea, superb de expresivi, dar puteai
oare să ai încredere în ei ? Oamenii erau a șa ciudați. Văzuse de la început dup ă ochii lui
negri și fața palidă de intelectual c ă era străin, exact ca în poza pe fotogr afia aia pe care o avea
cu Martin Harvey, idolul publicului de la matinee, în afar ă de musta ță dar ea prefera cu
mustață pentru că ea nu era una care s ă-și piardă mințile după actori ca Winny Rippingham
care voia ca ele dou ă să se îmbrace totdeauna la fel dup ă o piesă dar numai c ă nu putea s ă
vadă dacă avea și nasul acvilin sau doar pu țin retrousse pînă acolo unde ședea el. Era în doliu
mare, asta v ăzuse, și povestea unei suferin țe de nevindecat îi era scris ă pe față. Ar fi dat orice
să știe ce era. Privea cu atîta intensitate, atît de nemi șcat și o văzuse cînd d ăduse cu piciorul
în minge și poate îi remarcase și cataramele str ălucitoare de la pantofii ei dac ă își legăna așa
picioarele, gînditoare, cu de getele în jos. Acum îi p ărea bine c ă ceva o îndemnase s ă-și pună
ciorapii ăștia transparen ți gîndindu-se c ă poate ie șea și Reggie Wylie dar asta era altceva
acuma. Aici era lucrul acela la care visa se ea atît de adesea. El conta acum și acum bucuria îi
lumina fa ța pentru c ă îl dorea pentru c ă știa acum instinctiv c ă el nu era ca ceilal ți. Inima ei de
femeie fecioar ă zvîcni către el, bărbatul soțul de vis, pentru c ă atunci deodat ă știu că el era.
Dacă el suferise, dac ă alții păcătuiseră cu el mai mult decît ar fi p ăcătuit el, dac ă el însuși ar fi
fost păcătos, un om r ău chiar, acuma nu-i mai p ăsa. Chiar dac ă ar fi fost protestant sau
metodist ea l-ar fi putut converti u șor dacă el o iubea cu adev ărat. Sînt doar r ăni care se
vindecă atunci cînd știi cum să mîn-gîi inima. Ea era o femeie dintr-o bucat ă, nu ca alte fete
flușturatice, lipsite de feminitate, din cele pe care le cunoscuse el , ca alea pe biciclet ă care-și
arată și ce nu au,

19
și ea nu voia decît s ă știe totul, s ă-i ierte totul dac ă ar fi putut să-l facă să se îndrăgostească de
ea, să-l facă să uite amintirea trecutului. Atunci poate c ă ar fi cuprins-o iubitor în bra țele lui.
ca un bărbat adevărat, strivindu -i trupul tîn ăr de al lui, și ar fi iubit-o, fata care-i apar ținea
numai lui, cu totul, ar fi iubit-o doar pentru ea.
Refugiul celor care au p ăcătuit. Alinătoarea celor neferici ți. Ora pro nobis. Bine s-a spus c ă
oricine i se roag ă ei cu credin ță și stăruință niciodată nu se poate r ătăci sau sim ți părăsit și
adevărat este că ea e un port de refugiu pentru cei neferici ți și asta din cauza celor șapte dureri
care i-au str ăpuns inima. Gerty î și putea închipui toat ă scena din biseric ă, cu vitraliul
iluminîndu-se, cu lumin ările, florile și micile steaguri ale fr ăției sfintei Fecioare și părintele
Conroy ajutîndu-l pe canonicul O'Hanl on la altar, purtî nd lucrurile acelea și cu ochii coborî ți.
Arăta aproape ca un sfînt și boxa la confesionalu l lui era atît de lini ștită, de curată de
întunecată si mîinile lui erau ca de cear ă albă și dacă ea avea s ă se facă călugăriță dominican ă
cu vestmintele alea ale lor albe poate c ă el ar fi venit la mîn ăstire pentru novenele sfîntului
Dominic. A șa îi spusese el atunci cînd ea i se m ărturisise despre lucrul acela la confesional și
se înroșise pînă la rădăcina părului de team ă că el ar fi putut-o vedea, c ă să nu se nec ăjească
pentru că asta era doar glasul naturii și cu toții sîntem supu și legilor firii, spunea el, în via ța
asta și asta nici nu era un p ăcat pentru c ă venea de la natur„a femeii a șa cum fusese f ăcută
de Dumnezeu, zicea, și că Maica Domnului chiar îi spusese arhanghelului Gabriel s ă se facă
cu mine dup ă Cuvîntul T ău. El era a șa de bun și de sfînt și ea deseori se gîndea c ă poate ar fi
putut să-i lucreze un șervețel pentru acoperit ceainicul cu vol ănașe și cu flori brodate ca dar
de la ea sau un ceas dar aveau ceas acolo îl v ăzuse pe consola c ăminului alb și aurit cu un
cănăraș care ieșea dintr-o c ăsuță de păsărele să spună ceasurile în ziua cînd se dusese acolo
cu florile pentru adora ția Fecioarei c ă era greu s ă-ți dai seama ce dar putea s ă-i dea sau poate
un album cu vederi colorate din Dublin sau din alt ă parte.
Gemenii ăștia exasperan ți începuser ă să se certe iar ăși și Jacky arunc ă odată mingea spre mare
și amîndoi fugir ă după ea. Niște maimuțe, vulgari și nespălați. Ar tre-
20
bui să-i ia odată cineva și să le dea o b ătaie bună să mai stea la locul lor, la amîndoi. Și Cissy
și cu Edy strigau dup ă ei să vină înapoi că le era fric ă să nu vină fluxul peste ei și să se înece.
— Jacky ! Tommy !
Dar ce să te asculte ' Ce copii neascult ători ! Pînă și Cissy spunea atunci c ă asta era chiar
ultima dat ă cînd îi mai scotea la plimbare. S ări în picioare, strigîndu-i mereu și fugi în jos pe
pantă oe lîngă el, scuturîndu- și părul care ar fi avut ceva str ălucire dac ă ar fi fost mai lung dar
cu toate prostiile astea cu care și-l tot dădea nu mai reu șea să-l facă să crească lung că nici nu
era natural a șa că ș acuma degeaba se mai str ăduia ea să-i atragă atenția. Alerga cu pa și mari
ca o gîscă și de mirare c ă nu-și sfîșia fusta într-o parte c ă-i era prea strimt ă că Cissy Caffrey
era băiețoasă și nu se dădea niciodat ă în lături cînd credea ea c ă ar fi putut s ă se dea în
spectacol și acuma din cauz ă că alerga repede î și dăduse drumul a șa ca el să poată să-i vadă
capătul fustiței și pulpele ei osoase cît mai sus cu putin ță. Ce să spun ce s-ar fi f ăcut dacă s-ar
fi împiedicat acuma de ceva, a șa din întîmplare într-adins cu tocurile ei înalte îndoite,
franțuzești ca s-o fac ă mai înalt ă și ar fi căzut odată. Tableau ! Ar fi fost chiar o priveli ște
foarte plăcută pentru un domn s ă vadă așa ceva.
Regină a îngerilor, regin ă a patriarhilor, regin ă a profeților, a tuturor sfin ților, se rugau ei,
regină a celei mai sfin țite rozarii și apoi părintele Conroy îi înmîn ă cădelnița părintelui
O'Hanlon și el puse t ămîia și cădelniță Sfintele Taine și Cissy Caffrey îi prinse pe cei doi
gemeni și simțea o mînc ărime în palm ă să le dea una dup ă ureche dar n-o f ăcu pentru c ă se
gîndea că el s-ar fi putut să se uite la ea dar se în șela amar pentru c ă Gerty vedea f ără să se
uite că el nici nu- și lua ochii de pe ea și pe urmă părintele O'Hanlon îi înmîn ă cădelnița înapoi
părintelui Conroy și îngenunche ridicîndu- și privirile spre Sfintele Taine și corul începu s ă

cînte Tantum ergo și ea își zvîc-nea piciorul încolo și încoace dup ă ritm pe m ăsură ce muzica
unduia dup ă Tantumer gosa cramen turn. Trei șilingi și unsprezece pence d ăduse pe ciorapii
ăștia la Sparrow de pe strada George mar ți nu lunea dinaintea Pa ștelui și nu le scăpase nici un
fir și la asta se uita el, transparen ți
21
L
și nu la picioarele ei de dou ă parale care n-aveau nici o form ă (și ce tupeu mai avea !) pentru
că el avea doar ochi s ă vadă și singur deosebirea.
Cissy venea înd ărăt pe plajă cu gemenii și cu mingea lor și cu pălăria într-o parte la întîmplare
după ce fugise și parcă era o cotoroan ța trăgîndu-i pe ăia doi copii dup ă ea și cu bluza aia
fistichie pe care și-o cumpărase nici de dou ă săptămâni care-i st ătea ca o cîrp ă pe ea și cu o
bucățică din combinezon atîrnîndu-i ca la o caricatur ă. Gerty își scoase o clip ă pălăria să-și
aranjeze p ărul și o comoar ă mai frumoas ă, mai delicat ă de bucle castanii n-ai mai fi v ăzut pe
umerii unei fete, o viziune str ălucitoare, cu adev ărat aproape înnebunitor de dulce. Ai fi putut
să străbați în lung și în lat țara pînă să mai găsești păr ca al ei. Aproape c ă și vedea scânteia de
admirație îndată răs-punzîndu-i în ochii lui și asta o str ăbătu ca un fior prin tot trupul. î și puse
pălăria la loc ca s ă poată să se uite pe sub borul ei și—și legănă piciorul înc ătăramat mai
repede înc ă pentru că i se tăia respirația cînd văzu expresia din privirea lui. O țintuia cu
privirea cum î și fixează șarpele prada. Instinctul ei de femeie îi spunea c ă stîrnise diavolul în
el și la gîndul acesta o ro șeață stacojie îi urc ă pe față de la gît spre frunte pîn ă cînd nuan ța
frumoasă a tenului ei deveni trandafirie str ălucind în splendoare.
Edy Boardman remarcase și ea asta pentru c ă o privea dintr-o parte pe Gerty, surîzînd pe
jumătate, cu ochelarii pe nas, ca o fat ă bătrînă, prefăcîndu-se c ă are grijă de bebe. Ca un țînțar
totdeauna gata s ă piște, asta era și așa avea să fie totdeauna, și de asta nimeni nu putea s-o su-
fere, mereu b ăgîndu-și nasul unde nu era treaba ei. Și zise ea c ătre Gerty :
— Ce-ți dau să-mi spui la ce te gînde ști.
— Ce ? replic ă Gerty cu un surîs accentuat pe din ții cei mai albi din lume. M ă gîndeam doar
dacă s-o fi făcut tîrziu.
Pentru că ar fi dat nu știu ce ca s ă și-i ia de aici gemenii ăștia cu nasurile lor murdare și pe-ăla
micul să-i ducă acasă să scape și de asta f ăcuse aluzia aceea c ă s-ar fi făcut tîrziu. Și cînd veni
și Cissy Edy o întreb ă cit e ceasul și domnișoara Cissy, care întotdeauna avea r ăspunsul gata.
spuse că e și jumătate vremea pentru un pu-
22
pic. Dar Edy voia s ă știe pentru c ă li se spusese s ă vină devreme acas ă.
— Stai ni țel, spuse Cissy, îl întreb pe nenea ăla de acolo cît e ceasul la ceapa lui.
Așa că o luă din loc spre el și cînd el o v ăzu venind ea îl v ăzu cum își scoase mîna din
buzunar, cam nervos, și începe s ă se joace cu lan țul de la ceas, privind încolo spre biseric ă.
Deși era o natur ă atît de pasionat ă Gerty vedea bine c ă știa să se stăpînească. Adineaori ședea
acolo, fascinat de frumuse țea care-i luase privirile, și în clipa urm ătoare era domnul lini știt, cu
chipul grav, st ăpînirea de sine scris ă pe fiecare tr ăsătură a chipului s ău de bărbat distins.
Cissy spuse c ă să o ierte ar putea el s ă-i spună cît e ceasul și Gerty îl v ăzu seoțîndu-și ceasul,
ascultîndu-l și privindu-l și dregîndu- și vocea și spuse că-i părea rău dar îi stătuse ceasul dar
trebuie să fi fost dup ă opt căci apusese soarele. Avea o voce cultivat ă și deși vorbea pe un ton
măsurat era ca un fel de b ănuială de tremur în accentul lui grav. Cissy spuse mul țumesc și se
întoarse seo țîndu-și limba și spuse că nenea a zis c ă rîșnitoarea lui nu-i în regul ă.

Pe urmă ei acolo cîntar ă strofa a doua din Tantum ergo și canonicul O'Hanlon se ridic ă din
nou și binecuvînt ă Sfintele Taine și îngenunche și-i spuse p ărintelui Conroy c ă una din
luminări avea să aprindă florile și părintele Conroy se ridic ă și o aranja și ea îl văzu pe
domnul acela întorcîndu- și ceasul și ascultîndu-l și-și legănă piciorul mai în sus și în jos dup ă
ritm. Se făcuse și mai întuneric dar se mai vedea și se uita tot timpul pe cînd î și întorcea
ceasul sau ce i-o mai fi f ăcut și pe urmă îl puse la loc și-și băgă mâinile la loc în buzunar.
Simțea un fel de senza ție străbătînd-o din cap pîn ă în picioare și înțelegea dup ă cum își simțea
pielea sub p ăr iritarea aceea pe sub ar curile corsetului c ă probabil c ă iar era lucrul acela c ăci
ultima dat ă fusese atunci cînd î și tunsese p ărul din cauza lunii. Ochii lui întuneco și o țintuiau
iarăși sorbindu-i fiecare linie a trupului, literalmente aducîndu- și adorația la altai-ul ei. Dac ă a
fost vreodat ă admirație neascuns ă în privirea pasionat ă a unui bărbat, atunci ea se vedea acum
23
limpede pe chipul acestui b ărbat. Pentru tine e Gertrude MacDowell și știi și tu foarte bine.
Edy începu s ă se pregătească și chiar că era și vremea și Gerty vedea c ă mica aluzie pe care o f ăcuse
avusese efectul dorit pentru c ă aveau o bucat ă de mers pe plaj ă pînă unde era loc s ă împingă căruciorul
și Cissy le scoase gemenilor șepcile și le aranja p ărul ca să se facă ea remarcat ă sigur și canonicul
O'Hanlon se ridic ă și anteriul s ău îi făcea o ieșitură la ceafă și părintele Conroy îi întinse cartona șul să
citească și el citi Panem de coelo praeti- tisti eis și Edy și cu Cissy vorbeau tot timpul cît o fi ceasul și
o întrebau pe ea dar Gerty putea s ă le plătească cu propria lor moned ă și le răspunse doar cu polite țe
usturătoare cînd Edy o întreb ă că ce i se frînsese inima c ă băiatul ei o l ăsase. Gerty tres ări deodoat ă. O
flacără scurtă rece țîșni din ochii ei care era mai elocvent ă decît nu știu cîte volume de dispre ț
nemăsurat. O durea. O, da o atinsese adine pentru c ă Edy avea felul ei a șa liniștit să spună lucruri care
știa ea bine c ă puteau să te rănească adine, cat ă ce era. Buzele lui Gerty se întredeschiseser ă ca să
formuleze cuvîntul dar î și înăbuși suspinul care i se ridicase în gîtul ei, atît de zvelt, de f ără pată, de
frumos modelat îneît ai fi zis c ă-i dăltuit de un artist în visul lui. îl iubea mai mult decît și-ar fi
închipuit el. Un în șelător ușuratec și flușturatec ca to ți bărbații niciodat ă n-avea să înțeleagă el ce
însemnase pentru ea și o clipă ochii ei alba ștri i se împ ăienjeniră de lacrimi.
Ochii lor o cercetau f ără milă dar ea făcu un efort curajos și surise str ălucitoare vesel ă aruneînd o
privire • spre noua ei cucerire în a șa fel ca să vadă și ele.
— O, răspunse Gerty, repede ca fulgerul rîzînd și-și zvîcni mîndr ă capul, pot- s ă mă joc cu ce-m-i
place pentru c ă e an bisect.
Cuvintele ei sunau limpezi ca cristalul, mai melodioase decît gunguritul porumbeilor, dar str ăpunseră
tăcerea cu un fior înghe țat. Era ceva în vocea ei care ar ăta limpede c ă ea nu era una din cele cu care e
ușor de glumit. Cît despre domnul Reggie cu aerele lui și cu toți banii lui, dac ă voia ea putea s ă-l
arunce cît colo ca pe un gunoi și nici să nu se mai gîndeasc ă la el și să-i rupă felicitarea lui prosteasc ă
în mici fărîme. Și dacă avea să mai îndrăz-
24
nească ea avea s ă-i arunce o privire înc ărcată cu atîta dispre ț îneît să-l facă să se zvîrcoleasc ă locului.
Chipul stîrpiturei ăsteia de domni șoara Edy se lungi deodat ă și Gerty vedea bine dup ă cum se făcuse
de neagră că nu mai putsa de furie chiar dac ă o ascundea, obr ăznicătura, pentru c ă cu asta o atinsese în
gelozia ei meschin ă și știau ele amîndou ă foarte bine c ă era altceva, ea era în lumea ei, nu era de-alde
ele și mai era înc ă și altcineva care știa și vedea asta, a șa că ele n-aveau decît s-o înghit ă și pe-asta și
cu încă ceva pe deasupra.
Edy îl preg ăti pe bebe Boardman ca s-o porneasc ă odată și Cissy strînse mingea și lopățelele și gălețile
și era și vremea pentru c ă domnișorului Boardman junior i se f ăcuse somn și Cissy chiar îi spunea c ă
uite vine mo ș Ene și că uite bebe acuma melge la culcale și bebe ce frumos era și cum rîdea cu ochii
lui plini de lumin ă, și Cissy îl tot împungea în glum ă în burtica lui durdulie și bebe, cît ai clipi din
ochi, își arătă complimentele pe babe țica
nou-nouță.
— Vai ! Ce r ău ! protest ă Ciss. Și-a murdărit babețica.
Acest ușor contretemps îi solicită o vreme aten ția dar cît ai bate din palme ea drese totul.
Gerty își înăbuși o exclama ție și tuși odată nervos și Edy o întreb ă ce e și ea era tocmai s ă-i răspundă
știa ea ce numai c ă ea era întotdeauna o doamn ă în purtarea ei a șa că lăsă pur și simplu s ă treacă de la
ea cu tot tactul spunînd c ă era momentul binecuvânt ării pentru c ă exact atunci b ătu clopotul dinspre

clopotnița de acolo sunînd peste plaja lini ștită căci canonicul O'Hanlon ie șise la altar cu voalul pe care
părintele Conroy i-l petrecuse pe dup ă umeri dînd binecuvîntarea cu Sfintele Taine în mîini.
Ce emoționantă scenă acolo în amurgul care se l ăsa, ultima privire peste Erin, sunetul p ătrunzător al
clopotelor de sear ă și în aceea și clipă un liliac zbur ă din turnul învestmîntat în ieder ă clopotnița prin
aerul amurgului, zburînd încolo și încoace cu un țipăt mic, pierdut. Și ea vedea departe luminile
farurilor a șa de pitore ști ar fi vrut s ă aibă o cutie cu vopsele pentru c ă era mai u șor decît să faci un om
și curînd avea s ă treacă și lampagiul pe lîng ă curtea bisericii presbiteriene și mai departe pe bulevardul
Tritonville prin umbrele bulevardului Triton?
25
viile, pe unde se plimbau perechile și să aprindă felinarul de ling ă fereastra ei unde Reggie
Wylie își întorcea bicicleta, a șa cum citise ea în cartea aceea Lampagiul de Miss Cummins,
autoarea lui Mabel Vaughan și a altor povestiri. Pentru c ă Gerty avea visurile ei despre
care nu știa nimeni, li pl ăcea să citească poezie și cînd primise amintire de la Bertha Supple
albumul aceia frumos pentru jurnal in tim cu coperta coralie trandafirie s ă-și scrie gîndurile ei,
ea îl pusese în sertarul toaletei ei, care, de și ea nu exagera pîn ă la a face lux, era întotdeauna
scrupulos de ordonat ă și curată. Acolo î și ținea ea comorile ei copil ărești, pieptenii de
baga, panglicu ța de la surorile M ăriei, parfumul de roze albe, sprîncenata, și cutiuța ei de
alabastru și panglicu țele de schimb cînd îi veneau lucrurile de la sp ălătoreasă și erau cîteva
gînduri frumoase scrise în el cu cerneala violet ă pe care o cump ărase de la Hely pe strada
Doamnei c ăci simțea ea că și ea ar fi putut scrie poeme dac ă ar fi putut doar s ă se exprime ca
în poemul acela care-i pl ăcuse atît de mult c ă îl copiase din ziarul în care-l g ăsise într-o sear ă
în care erau înf ășurate verde țurile.
Ești adevărată, o, tu, idealul meu ? și deseori, frumuse țea poeziei, atît de trist ă în farmecul ei
trecător, îi înce țoșase privirile cu lacrimi t ăcute că anii treceau pe ling ă ea unul cîte unul, și în
afară de aceast ă mică imperfec țiune ea știa că nu avea s ă se teamă de nici o concuren ță și asta
fusese un accident cînd mergea în jos pe dealul Daîkey și ea încerca totdeauna s ă ascundă.
Dar simțea ea că toate astea aveau s ă se sfîrșească odată. Dacă avea să vadă chemarea aceea
magică în ochii lui nimic n-ar mai fi fost în stare s-o opreasc ă. Iubirea-și rîde de lac ăte. Ea
avea să facă marele sacrificiu. Toate str ădaniile ei aveau s ă fie să ajungă să-i împărtășească
gîndurile lui. Mai scump ă decît orice pe lume avea s ă fie ea pentru el și avea să-i aureasc ă
zilele cu mult ă multă fericire. Era îns ă acea întrebare mai important ă decît toate și ea murea s ă
știe era oare un b ărbat căsătorit sau v ăduv care-și pierduse nevasta sau vreo tragedie ca
nobilul acela cu nume str ăin din țara cîntecului care fu sese nevoit s-o închid ă la balamuc, crud
doar ca să fie bun cu ea. Dar chiar dac ă — ce ? Avea s ă fie o atît de mare deosebire ? De tot
ce-ar fi fost
26
cît de puțin lipsit de delicate țe firea ei prin na ștere nobil ă se îndepărta instinctiv. Nu putea s ă
le vadă pe ființele alea, femeile c ăzute de pe promenada cu case cu multe camere în jos spre
Dodder, alea care mergeau cu solda ții și bărbații grosolani și care n-aveau nici un fel de
respect fa ță de onoarea unei fete, care f ăceau de ru șine pe toate cele de sexul lor și care le
duceau la poli ție. Nu, nu ; a șa ceva nu. Aveau s ă fie doar prieteni buni ca un frate mai mare cu
surioara lui f ără toate celelalte în ciuda conven- ționalismelor Societ ății cu S mare. Poate c ă
era după o iubită de demult c ă era în doliu din zilele de odinioar ă. I se părea că înțelege asta.
Avea să încerce s ă-l înțeleagă pentru că bărbații sînt altfel. Dragos tea lui cea veche îl a ștepta,
îl aștepta mereu cu mîinile ei mici albe întinse, cu ochii ei alba ștri rugători. Inima mea ! Ea
avea să-și urmeze visul de iubire, îndemnul inimii ei care-i spunea c ă el era al ei cu totul și cu
totul, singurul b ărbat pe lume pentru ea ; c ăci dragostea era c ălăuza ei fără greș. Nimic altceva
nu mai conta. Orice ar fi fost s ă se întîmple ea avea s ă scuture lan țurile, să fie nestăpînită,
liberă.
Canonicul O'Hanlon puse Sfintele Taine la loc în tabernacol și corul intona Lăudate Dominum
omnes gentes și apoi încuie tabernacolul u șa sacristiei c ăci benedie țiu-nea se sfîr șise și

părintele Conroy îi întinse p ălăria să și-o pună și cața de Edy o întreb ă ce ea nu vine dar
tocmai atunci Jacky Caffrey strig ă deodată : _— A, ia te uit ă, Cissy !
Și cu toatele se uitar ă o fi fost fulger dup ă zăpușeala de peste zi dar Tommy îl v ăzuse și
deasupra pomilor de ling ă biserică albastru și pe urmă verde și purpuriu.
— E focuri de artifici i, spuse Cissy Caffrey.
Și alergară cu toții în jos pe plaj ă să vadă pe deasupra caselor și bisericii îmbr încindu-se unii
pe alții, Edy cu c ăruciorul cu bebe Boardman în el și Cissy ținîndu-i pe Tommy și pe Jacky de
mînă ca să nu cadă cînd fugeau.
— Haide, Gerty, strig ă Cissy. îs artificiile de la bazar. Dar Gerty era inflexibil ă. N-avea de
loc de gînd s ă se lase comandat ă de ele. Dac ă ele n-aveau altceva de f ăcut decît s ă dea fuga
încolo și-ncoace ca ni ște alte alea ea putea s ă stea liniștită așa că spuse că ea vedea de unde
era. Ochii aceia a țintiți asupra ei o f ăceau să-și simtă pulsul zvîc-
27

nind. îl privi o clip ă întîlnindu-i privirea, și o lumină mare răsări peste ea. O pasiune încordat ă
incandescent ă era pe fața lui, pasiune t ăcută ca mormîntul, și aceasta o f ăcuse acum pe ea s ă fie a lui.
In sfîrșit erau singuri f ără nimeni să-i spioneze și să comenteze și ea știa că putea avea încredere în el
pînă la moarte, un b ărbat de încredere, din-tr-o bucat ă, un bărbat de onoare nezdruncinat ă pînă-n vîr-
ful degetelor. Mîinile și fața i se agitau și pe ea o str ăbătu un tremur. Se l ăsă pe spate mai mult s ă
privească în sus spre artificii și-și cuprinse genunchiul în mîini ca sa nu cad ă pe spate cînd se uita a șa
în sus și nu era nimeni s-o vad ă decît el și ea cînd ea î și dezvălui cu totul picioarele ei gra țioase frumos
făcute așa, suple și moi și delicat rotunjite, și i se părea că aude cum îi b ătea lui inima, respira ția lui
înecîndu-se, pentru c ă ea știa ce trebuie despre pasiunea unor asemenea b ărbați, aceștia cu sîngele
fierbinte, pentru c ă Bertha Supple îi spusese odat ă în mare secret și o pusese s ă jure că n-are să despre
domnul care st ătea cu chirie la ei b ăgat de comisia pentru regiunile suprapopulate care avea poze t ăiate
din ziare cu dansatoare cu fusta ridicat ă și cu picioarele pe sus și spunea c ă el mai făcea ceva nu foarte
frumos care-ai putea s ă-ți închipui ce uneori în pat. Dar asta era ceva cu totul altceva decît lucrul acela
pentru că era mare deosebire pentru c ă aproape c ă-l simțea cum îi atrage fa ța spre a lui și cea dintîi
atingere gr ăbită fierbinte a buzelor lui frumoase. Pe lîng ă aceasta asta se ierta cît ă vreme nu f ăceai
lucrul cel ălalt înainte de c ăsătorie și ar trebui s ă fie și preoți femei care s ă înțeleagă fără să le mai spui
și Cissy Caffrey și ea avea uneori expresia aceea a șa visătoare de tot pe fa ță așa că și ea, draga mea, și
Winny Rippingham care se înnebunea dup ă poze de actori și pe urmă era și din cauz ă că lucrul cel ălalt
venea așa cum venea.
Și Jacky Caffrey striga c ă uitați-vă încă unul și ea se aplec ă mai pe spate și jartierele erau albastre s ă se
asorteze c ă erau transparen ți și cu toții văzură și strigau uite, uite-l acolo și ea se pleca mult de tot pe
spate să vadă artificiile și ceva ciudat zbura prin v ăzduh, un lucru t ăcut încolo și încoace, negru. Și
văzu o luminare roman ă prelungă urcînd sus deasupra pomilor, sus și în tăcerea în-28
cordată, cu toții își țineau respira ția de încordare în timp ce urca mai sus și mai sus și ea trebuia s ă se
lase tot mai mult pe spate s ă se uite dup ă el sus, sus, aproape c ă nu-l mai vedea și fața ei era acuma
toată străbătută de o ro-șeață divină, fermecătoare că se încordase a șa pe spate și el îi vedea acum și
celelalte lucruri, pantalona șii de batist, moi s ă-ți mîngîie pielea, mai buni decît din ceilal ți, verzi, patru
șilingi și unsprezece pence, pentru c ă erau albi, și ea îl lăsa să se uite și vedea că el vede și pe urmă s-a
dus atît de sus nu s-a mai v ăzut o clipă și ea tremura din tot trupul c ă se întinsese atîta el v ăzuse bine
de tot mult deasupra genunchiului care nimeni nici chiar cînd în leag ăn sau cînd treci prin ap ă și nici
nu se sim țea rușinată și nici el să se fi uitat a șa îndrăzneț pentru că nu putuse rezista la vederea acestei
minunate dezv ăluiri care aproape c ă i se oferise ca dansatoarele acelea cu fusta sus care se poart ă așa
îndrăzneț în fața domnilor care se uit ă și se uită mereu, se uita. îi venea s ă strige la el, s ă-l strige, cu
vocea întret ăiată, să-și întindă brațele ei zvelte, albe ca z ăpada spre el s ă vină, să-i simtă buzele ap ăsate
pe fruntea ei alb ă, țipătul unei iubiri de fat ă tînără, un strigăt mic înecat, smuls din îns ăși ființa ei,
strigătul care răsună de-a lungul timpului. Și atunci o rachet ă țîșni și explodă orbitoare și O ! pe urm ă
se sparse și luminarea și era ca un suspin un O ! și cu toții strigară O ! O ! extazia ți și din ea se rev ărsă
un șuvoi o ploaie de cosi țe de aur și sa risipir ă și ah ! erau acum numai stele umede verzui tvingînd în
aure. O, ce frumos ! O, ce molatec, dulce, încet. Și pe urmă totul se topi ca o rou ă în aerul cenu șiu ;
totul se întoarse în t ăcere. Ah ! Arunc ă o privire spre el cînd se aplec ă la loc repede, o privire scurt ă,

patetică, un protest f ără vlagă, un repro ș sfielnic sub suflul c ăruia el se ro și ca o fată mare. El se
sprijinea acum de stînca din spatele s ău. Leopold Bloom (c ăci el este) st ătea, tăcut, cu capul plecat în
fața acestor ochi tineri f ără prihană. Ce grosolan fusese ! Iar ăși ? Un suflet frumos nevinovat îi
adresase o chemare și el, om de nimic ce era, cum r ăspunsese acestei chem ări ? Fusese cel din urm ă
dintre netrebnici. Tocmai el dintre to ți ! Insă era o îndurare nesfîr șită in ochii ace știa, și era și pentru el
un cuvînt de iertare chiar
29

dacă el greșise și păcătuise și fusese un r ătăcit. O fată poate ea oare s ă mărturiseasc ă ? Nu, de
o mie de ori, nu. Asta era taina lor, numai a lo r, singuri în amurgul care le ascundea pe toate și
nu era nimeni s ă știe și să spună decît liliacul acela mi c care zbura atît de u șor prin aerul
înserării încoace și încolo și liliecii ace știa mititei nu spun niciodat ă.
Cissy Caffrey șuieră o dată imitîndu-i pe b ăieții de la meciurile de fotbal ca s ă arate că s-a
făcut și ea mare ; și apoi strig ă :
— Gerty ! Gerty ! Plec ăm. Haide. Vedem și de mai departe.
Lui Gerty îi veni o idee, una din micile șiretenii ale dragostei. î și strecură o mînă în buzunarul
pentru batist ă și scoase buc ățica de vat ă și-o flutură ca răspuns sigur f ără s-o lase din mîn ă și
apoi și-o vîrî la loc. M ă întreb dac ă e prea departe ca s ă. Se ridică. Să fie chiar un adio ? Nu.
Trebuia să se ducă acum dar ei aveau s ă se mai în-tîlneasc ă, acolo, și ea avea s ă viseze la asta
pînă atunci, mîine, la visul ei de asear ă. Se ridică îndreptîndu- și trupul. Sufletele lor se
întîlniră într-o ultim ă lungă privire și ochii care-i p ătrundeau pîn ă în inimă, plini de str ălucire
ciudată, întîrziau fermeca ți pe fața ei dulce, frumoas ă ca o floare. îi mai trimise un surîs palid,
abia schițat, un surîs blînd, atoateiert ător, un surîs care tremura pe pragul lacrimilor, și apoi se
despărțiră. Astfel se desp ărțiră.
încet, fără să se mai uite înd ărăt, coborî pe plaja în pant ă neregulat ă către Cissy, c ătre Edy,
către Jacky și Tommy Caffrey, c ătre micul bebelu ș Boardman. Se f ăcuse și mai întuneric
acum și pe plajă erau pietricele și bucăți de lemn și ierburi alunecoase de mare. Ea p ășea cu o
anume gra ție liniștită, care era numai a ei, dar cu grij ă și foarte încet pentru Gerty MacDowell
era…
Ghete prea strimte ? Nu. E șchioapă ! O !
Domnul Bloom o priv ea pe cînd se dep ărta șchiopă-tînd. Sărmana fat ă ! De asta o l ăsaseră să
stea acolo pe cînd ei alergau în sus și în jos. M ă gîndeam eu c ă era ceva care nu era în regul ă
după cum ședea. O frumuse țe știrbită. Un defect ca ăsta e de zece ori mai r ău la o femeie. Dar
le face mai politicoase. îmi pare bine c ă n-am știut
30
cînd era acolo. Dar un dr ăcușor de fată cu toate astea. Nu mi-ar displace. Curiozitatea cum ar
fi cu o călugăriță sau o negres ă sau o fată cu ochelari. Aia mioap ă e delicată. Trebuie s ă fie
aproape de perioada ei, mi-nchi pui, asta le face mai nervoase. M ă doare așa tare capul ast ăzi.
Unde-am pus scrisoarea ? Da, e- aici. Tot felul de pofte ciudate . Unele care ling banii. O fat ă
de la mînăstirea Tranquile îmi spunea maica aia c ăreia îi plăcea să miroasă benzină.
Fecioarele înnebunesc pîn ă la urmă, mi-nchipui. Sora ? Cîte feme i din Dublin or fi avînd-o
astăzi ? Martha, ea. E ceva în aerul ăsta. Luna e de vin ă. Dar atunci de ce n-au toate femeile
menstruația în acela și timp, cu aceea și lună, vreau să spun ? Depinde cînd s-au n ăscut, cred.
Sau toate încep odat ă și pe urmă pierd pasul. Uneori Molly și Milly deodat ă. Oricum am
profitat de ocazie. Ce bine c ă n-am făcut în baie diminea ță cu scrisoarea aia prostu ță a ei cu
am să te pedepsesc. M ă răzbună de conductorul ăla de azi-diminea ță. Și prostul ăla de M'Coy
care m-a oprit ca s ă-mi spună chiar nimic. Și nevastă-sa, cu vocea aia a ei ca un burghiu.
Foarte recunosc ătoare pentru micile favoruri. Și ieftin chiar. Nu trebuie decît s ă ceri. Cere și ți
se va da. Pentru c ă și ele vor asta. E o necesitate natural ă a lor. Cu gr ămada în fiecare sear ă
cînd ies de la birouri. Mai bine s ă fii rezervat. Arat ă-le că nu vrei și ți se bagă pe gît cu de-a
sila. Doar s ă-ntinzi mîna. O, ce p ăcat că nu pot să se vadă singure. Dar ce ciorap bine întins,

ca un vis. Unde-a fost asta ? A, da. La muto scop pe strada Capei ; numai pentru domni. Tom-
care-trage-cu-ochiul. P ălăria lui Willy și ce-au făcut fetele cu ea. Chiar le fotografiaz ă pe
fetele astea sau e un truc ? E o chestie de lingerie. Să-i pipăi formele prin deshabille. Le
excită și pe ele cînd sînt. Sînt a șa curată vino și mă murdărește. Și le place și să se gătească
una pe alta pentru sacrificiu. Willy încîntat ă cu bluza cea nou ă a lui Molly. La început. î și pun
pe ele toate astea ca s ă poată să și le scoată pe toate. Molly. De ce i-am luat eu jartierele alea
violete. Dar și noi : cravata lui, ciorapii ăia frumoși și pantalonii cu man șetă întoarsă. Era cu
ghetre în prima seara cînd ne-am întîlnit. C ămașa aia a lui dr ăguță cum îi str ălucea pe sub ce ?
de dantelă. Se zice c ă femeia își pierde cîte un farmec cu fiecare ac pe care și-l
31
scoate. Toate prinse cu ace pe eîe. O Mairy și-a pierdut acul cu care- și ținea. Se g ătise așa
pentru cineva. Moda face și ea parte din farmecul lor. Se schimb ă cînd ai ajuns și tu pe urmele
tainei. Doar in Orient : M ăria, Martha — și atunci ca și acum. Nici o ofert ă rezonabil ă nu va fi
refuzată. Nici ea nu se gr ăbea de fapt. Totdeauna s ă se ducă la cîte unul cînd se gr ăbesc. Ele
nu uită niciodată o întîl-nire. Au ie șit trăgînd și ele nădejde, probabil. Cred și ele în șansă
pentru că e ca și ele. Și celelalte care parc-o luau cam pest e picior. Fete de pension prietene
între ele, mereu ținîndu-se de gît sau cu degetele înl ănțuite, sărutîn-du-se și șoptindu-și secrete
despre tot felul de nimicuri în gr ădina mînăstirii. Călugărițe cu fețele albe de cear ă, cu scufiile
reci scrobite și cu mătăniile lor, pîimbîndu-se în sus și în jos, și mai sînt și răzbunătoare și
invidioase pe ce nu pot s ă pună mîna. Sîrm ă ghimpată. Vezi nu uita și scrie-mi. Și-am să-ți
scriu și eu. Nu-i a șa că n-ai să. Molly și Jossie Powell. Pîn ă cînd apare dl. Cutare și pe urmă
se mai văd la Pastele cailor. Tableau ! O, ia uite cine-a venit, pentru numele lui Dumnezeu !
Ce-i cu tine, drag ă ? Ce-ai mai f ăcut toată vremea asta ? Și dă-i cu sărutările și ce bine-mi
pare, iar cu s ărutările, că te văd. Și-n vremea asta cu ochii-n patru s ă vadă cît de rău îi merge
celeilalte. Ar ăți splendid. Suflete surori care- și arată colții una alteia. Cî ți dinți ți-au mai r ămas
în gură ? Nu și-ar împrumuta una alteia nici un drob de sare. Mda !
Dar sînt ca ni ște diavoli cînd le vine. Și se întunec ă la față ca niște vrăjitoare. Molly îmi
spunea deseori c ă simte atunci c ă orice lucru o apas ă. Scarpină-mă-n tălpi. A, așa ! O, ce bine
! Și eu simt asta. E bine s ă te odihne ști măcar odată așa. Mă-ntreb dac ă e rău să cu ele atunci,
într-un fel e mai sigur. Se prinde la ptele, corzile plesnesc la vioar ă. Am citit odat ă ceva și că
se ofilesc florile în gr ădină. Pe urmă se zice că dacă se ofilește floarea pe care o poart ă,
înseamnă că-i o cochet ă. Toate sînt. M ă gîn-desc c ă și ea a sim țit că eu. Cînd te sim ți așa
deseori în-tîlne ști tocmai ce sim ți tu. M-o fi pl ăcut sau ce ? La haine se uit ă ele. Ele știu cînd
un bărbat e-n dispozi ție amoroas ă ; gulerele și manșetele. La urma urmelor coco șii și
32
1 eii fac la fel, și cerbii. In acela și timp s-ar putea s ă prefere o cravat ă desfăcută sau ceva.
Pantalonii ? S ă zicem că aș atunci cînd ? Nu. Trebuie luate cu binisorul. Nu le place a șa dintr-
o dată. Sărută-mă pe-ntuneric și nu mai spune la nimeni. A v ăzut ea ceva la mine. M ă întreb
ce. Mai bine s ă mă aibă pe mine decît vreun poet din ăștia uns tot pe fa ță, cu părul lins și cu
bucla peste ochiul drept. S ă ajute un domn cu preocup ări literare. Ar trebui s ă mă preocup mai
mult de cum ar ăt la vîrsta mea. N-am 3 ă-sat-o să mă vadă din profil. Totu și, nu poți să știi. S-
au văzut fete dr ăguțe măritîndu-se cu b ărbați urîți. Frumoasa și monstrul. Pe urm ă nu pot să
fiu așa dacă Molly. Și-a scos p ălăria să-și arate părul. A luat-o cu borul larg s ă-i ascundă fața,
dacă s-ar întîlni cu cineva care-o cunoa ște, să aplece capul sau s ă aibă un buchet de flori s ă-l
miroasă. în perioada de rut le miroase p ărul. Zece șilingi am luat pe periile de p ăr ale lui
Molly cînd eram pe geant ă atunci cînd ședeam pe strada Holies. De ce nu ? S ă zicem că-i dă
el bani. De ce nu ? Toate astea-s prejudec ăți. Ea valoreaz ă zece, cincispr ezece, mai mult o
liră. Și toate pe gratis. Scris energi c. Doamna Marion. N-am uitat s ă scriu adresa pe scrisoarea
aia ca pe ilustrata pe care i-am trimis-o lui Flynn ? Și ziua aia cînd m-am dus la Drimmie f ără
cravată. Mă enervase a șa cearta cu Molly. Nu, îmi aduc aminte. Richie Goulding. Ăsta-i altul.

îl obsedeaz ă. Curios c ă mi s-a oprit ceasul la patru și jumătate. Praful trebuie s ă fie. Cu ulei de
untură de pește îl curăță și eu aș putea. Economie. Atunci o fi fost cînd el, ea ?
O, el a. în ea. Ea a. A șa.
Ah !
Dl. Bloom cu mîna grijulie î și reașează cămașa umezită. O, Doamne, diavolul ăsta mic și
șchiop. începe s ă fie frig și lipicios. Efectul de dup ă nu-i plăcut. Totuși trebuie s ă te scapi de
asta într-un fel. Lor nu le pas ă. Poate o iau ca un compliment. Merge acas ă la pîinea cu unt cu
lăptic își spune și rugăciunea cu cel mic. Mde, ele nu. Dac-o vezi a șa cum e se stric ă totul.
Trebuie un teatru întreg, ruj, costum, situa ție, muzică. Și numele. Amorurile actri țelor. Nell
Gwynn, d-na Bracegirdle, Maud Branscombe. Se ridic ă cortina. Clar de lun ă revărsare de
argint. Se înf ățișează o fecioar ă cu fruntea îngîndurat ă. Mica mea iu-
33
3 — UHse, vo5.
f
bită vino și sărută-mă. Totuși simt că. Asta-i dă puteri noi unui b ărbat. Aici e secretul. Bun ă
treabă că m-am ușurat acolo în spate tind am ie șit de la Cidrul Dignam. Ala a fost. Altfel n-a ș
fi putut să. Iți vine să cînți după. Lacaus esant taratara. Să zicem că i-aș fi spus ceva. Ce
adică ? Dar nu e o tactic ă bună dacă nu știi cum să termini conversa ția. Le întrebi ceva și ele
te-ntreabă altceva. Ar fi o idee bun ă dacă ești la ananghie. Minunat sigur dac ă-i spui : bun ă
seara și vezi că ea se preteaz ă și spune și ea : bună seara. O dar în noaptea aceea întunecoas ă
pe calea Appia cînd aproape c ă am acostat-o pe doamna Clinch O cînd am crezut c ă era.
Pfui ! Fata de pe strada M eath în noaptea aceea. Toate porc ăriile pe care am f ăcut-o să le
spună și nici nu știa să le pronun țe bineînțeles. Popone țele meu zicea. E-a șa greu să găsești
una care. Hoho ! Dac ă nu răspunzi cînd te solicit ă trebuie să fie groaznic pentru ele pîn ă cînd
ajung să nu le mai pese. Și mi-a sărutat mîna cînd i-am dat ăia doi șilingi în plus. Papagali.
Apeși pe buton și pasărea scînce ște. Aș fi vrut să nu-mi fi spus domnule. O, gura ei pe
întuneric ! Și tu bărbat însurat cu o fat ă mare ! Asta le place. S ă-i ia bărbatul alteia. Sau chiar
să audă de așa ceva. Cu mine e altceva. Mie-mi pare bine s ă scap de nevasta altuia. S ă mănînc
din farfuria lui. Individul ăla de pe strada Burton ast ăzi care scuipa ce morfolise în gingii.
Chestia fran țuzească e încă la mine în portvizit. Asta-i cauza la jum ătate din toate necazurile.
Sau se poate întîmpla odat ă, deși nu cred. Intr ă. E totul preg ătit. Am visat. Ce ? Aici începe
ce-i mai r ău. Cum se mai pricep s ă schimbe placa atunci cînd nu le mai place. Te-ntreab ă vă
plac ciupercile — pentru c ă odată au cunoscut un domn care. Sau te-ntreab ă ce vroia s ă spună
cînd s-a răzgîndit și n-a mai spus. Totu și dac-aș merge pîn ă la capăt, să-i spun : vreau s ă, ceva
în genul acesta. Pentru c ă voiam. Și ea. O jignesc. Pe urm ă s-o împac. S ă mă prefac că vreau
ceva groaznic, pe urm ă că renunț de dragul ei. Asta le m ăgulește. Sigur c ă se gîn-dea la
altcineva toat ă vremea. Și ce e rău în asta ? Asta trebuie c ă face de cînd s-a f ăcut mare, el, el
tot el. Primul s ărut de acolo porne ște. Momentul propice. E ceva care explodeaz ă în ele. Odat ă
se-nmoaie, le vezi dup ă ochi, așa pe furiș. Primul gînd e cel bun. Țin minte pîn ă la moarte.
34
Molly, locotenentul Mulvey care a s ărutat-o sub zidul maur ling ă grădină. Cincisprezece ani
îmi spunea, dar sînii îi erau dezvolta ți bine. Pe urm ă a adormit. Dup ă dineul de la Gencrea a
fost cînd veneam acas ă cu trăsura muntele de puf. Scrî șnea din din ți prin somn. Și lordul
primar pusese ochii pe ea. Val Dillon. Un tip apoplectic.
Ș-a dus cu ei dincolo s ă vadă focurile de artificii. Artificiile mele. în sus ca o rachet ă, în jos ca
un băț stins. Și copiii, trebuie s ă fie gemeni, a șteptînd să se petreac ă ceva. Vor și ei să se facă
mari. O iau pe urmele mamei. Nu trece prea mult ă vreme și înțeleg și ei cum stau lucrurile. Și
aia brunet ă cu claia de p ăr în cap și gura de negres ă. Știam eu că se pricepe s ă fluiere. Are
gura făcută pentru așa ceva. Ca și Molly. Tîrfa aia de clas ă mare de la Jam-met care- și purta

voalul numai pîn ă la nas. Dac ă nu vă supărați, vă rog, îmi spune ți cît e ora ? Ți-aș spune eu ce
oră e pe-o alee mai întunecoas ă. Spune prun ă și prismă de patruzeci de ori în fiecare
dimineață, asta e un leac bun pent ru buzele prea groase. Și ce-l mai mîngîia pe- ăla mic. Ăia
care se uit ă de pe margine v ăd cel mai bine. Fire ște, ele le în țeleg mai bine pe p ăsări, pe
animale, pe copiii mici. Asta e specialitatea lor.
Nu s-a mai uitat înapoi cînd a luat-o în jos pe plaj ă. N-a vrut s ă-mi mai dea satisfac ția asta.
Fetele acelea, fetele cele, frumoa sele de pe plajele mele. Frumo și ochi avea, limpezi. Albul
ochilor îi scoate în eviden ță cu atît mai mult pupila. Știa ea ce ? Sigur. Ca pisica care s-a a șe-
zat mai sus decît poate s ă sară cîinele. Femeile nu se în-tîlnesc cu unul ca Wilkins de la liceu
care desena o poz ă cu Venus cu tot ce-avea el acolo la vedere. Asta s ă fie nevinov ăție ? Un
idiot săracul ! Nevast ă-sa știu și eu că n-are treab ă. Pe ele n-ai s ă le vezi niciodat ă așezîndu-se
pe o banc ă unde scrie Proaspăt vopsit. Astea au ochi și-n ceafă. Se uită sub pat să vadă și ce
nu-i acolo. Tare mult ar mai vrea s ă tragă și ele o spaim ă. Pe-astea nu le pui în cof ă. Cînd i-am
spus lui Molly c ă omul acela de la col ț pe strada Cuffe era un b ărbat bine, m ă gîndeam c ă l-ar
fi plăcut, ea s-a prins de la început c ă are un bra ț artificial. Și chiar avea. De unde au ele
talentul ăsta ? Dacti-
35
legrafa aia care urca sc ările la Roger Greene cîte dou ă trepte ca s ă-și arate desuurile, Asta și-o
moștenesc de la tat ă la mamă, la fiică vreau să spun. Le e în sînge, Milly de exemplu care- și
usucă batista pe oglind ă ca să facă economie de c ălcat. Locul cel mai bun pentru reclam ă ca
să prindă privirea femeilor pe oglind ă. Și cînd am trimis-o dup ă șalul lui Molly la Presscott, â
propos reclama aia trebuie s ă. A adus restul acas ă în ciorap. De șteaptă fetița ! Eu n-o
învățasem. Și ce frumos ducea pachetele. Lucrurile astea m ărunte la atrag pe b ărbați. Cum își
ține mina în sus, și-o scutur ă, ca să lase sîngele s ă se scurgă cînd s-au înro șit prea tare. De
unde-aî înv ățat asta ? De Ia nimeni. Ceva ce m-a înv ățat doica. O, se pricep ele ! Trei ani avea
cînd la toaleta lui Molly chiar înainte de a ne muta de pe strada Lombard vest. Eu fa ță
frumoasă. Mullingar acum. Cine știe ? Lumea evolueaz ă. Tînăr student. Știe ce vrea oricum,
nu ca cealalt ă. Se descurc ă ea. Doamne, știu că sînt ud. Chiar, c ă ești. Pulpele ei rotunde.
Ciorapi transparen ți întinși să se rupă. Nu ca șieampăta aia de azi. Ciorapii-în-vine. Sau ailalt ă
de pe strada Graft on. Picioare de vac ă groase pîn ă la călcîie. Albă. Uf.
O rachetă cu pocnitoare se sparse, scuipîndu- și cu trosnete s ăgeți zvîcnitoare. Zrads — zrads
— zrads — zrads. Și Cissy și Tommy alergau s ă vadă și Edy dup ă ei cu căruciorul și pe urmă
Gerty pe dup ă cotitura stîncilor. Are s ă ? Acuma, uite ! Uite ! Vezi. S-a întors s ă se uite. I-a
mirosit ei a ceap ă. Draga mea, țî-am văzut tot.
Doamne ! Dar mi-a f ăcut bine totu și. Eram cam demontat dup ă chestiile de la Kiernan, cu
Dignam. Pentru aceast ă mină de ajutor multe mul țumiri. Din Hamlet e. Doamne ! Au fost
toate astea combinate. Excita ție. Cînd s-a întins a șa pe spate am sim țit ca o durere pe vîrful
limbii. Iți sucesc capul pur și simplu. Are dreptate. M-ai ame țit de tot de cap. Are dreptate.
Cînd te gînde ști că aș fi putut s ă mă dau și mai rău în spectacol. In loc s ă stăm așa și să
vorbim ca sâ n-adormim. Atunci am s ă-ți spun tot. Totu și a fost un fel de limbaj tainic între
noi. N-o fi fost cumva ? Nu, Gerty o strigau. S-ar putea s ă fie
un nume fals totu și ca al meu și adresa de pe strada Dolp-hin un ascunzi ș.
Numele ei de fat ă era Jemina Brown Și ședea cu mama ei în Irishtown.
Locurile de aici m-au f ăcut să mă gîndesc la asta cred. Toate-s la fel. î și șterg penițele pe
ciorapi. Dar mingea aia s-a rostogolit pîn ă la ea parc ă dinadins. Fiecare glon ț își are ținta.
Sigur, eu n-am fost nici în școală în stare s-arunc ceva drept la țintă. Mie toate mi se duceau
cît colo, strîmbe. Dar e trist cînd te gînde ști că-s doar cîțiva ani și pe-urmă ia vezi cum spal ă
vasele și încep să-și facă socotelile c ă pantalonii lui tata acu ș se potrivesc pentru Willy și să-l
șteargă și pe-ăla micul cînd îl țin să facă treabă mare. Nu-i u șor nici pentru ele. Da-ntr-un fel
le apără. Nu le mai d ă vreme să se gîndeasc ă la rele. Legea firii. S ă spele copiii, sâ spele

morții. Dignam. Și toată vremea cu copiii ținîndu-li-se de rochie. Și-aia mici la-nceput au
capetele moi ca ni ște nuci de cocos' ca maimu țele, nici nu le sînt închise la na ștere, cu lapte
acru-n scutece și cheagul murdar. N-ar fi trebuit s ă-i dea copila șului ăla să sugă biberonul gol.
îl umple de vînturi. Doamna Beaufoy, Purefoy. Trebuie s ă trec pe la spital. M ă-ntreb dac ă
sora Callan mai e acolo. Venea cîteodat ă serile cînd era Molly la Coffee Palace. Doctorul ăla
tînăr O'Hare am v ăzut-o cum îi peria pardesiul. Și doamna Breen și doamna Dignam au fost
așa odată, de-abia a șteptau să se mărite. Cel mai r ău e noaptea, cum îmi spunea doamna
Duggan acolo la hotel la City Arms. B ărbatu-su beat mort cu mirosul de circium ă intrat în
haine, ca un dihor. S ă stai cu duhoarea asta în nas pe întuneric, duhnind a b ăutură stătută. Și
pe urmă dimineața te mai și-ntreabă : eram beat de tot azi- noapte ? Dar nu-i o politic ă asta să
dai toată vina pe b ărbat. Găinile tot acas ă vin să se cocoațe pe stinghie. Sînt amîndoi în
aceeași oală. Poate că-i și vina femeii. Aicea s ă vede că Molly e cu totul altceva. Sînge de
meridional. Maur. Și e și forma, silueta. Aproape c ă-ți vine să pui mîna s ă simți rotunjimile.
Compar-o de pild ă cu astelalte. Nevasta-n-cuiat ă-n casă, vorba aia, scheletul din dulap.
Permite-mi .s ă ți-o recomand pe. Și-ți scot în fa ță ceva așa, o arătare
37
că nici nu știi cum să-i spui. Dintotdeauna punctul sl ab a fost nevasta. Dar e totu și un destin s ă
te-ndrăgostești. Și-au secretele lor între ei. Sînt țipi care s-ar duce de rîp ă dacă n-ar fi o femeie
să ia lucrurile în mîn ă. Și sînt pe-urm ă niște stîrpituri, ca ni ște fetițe, înalte de-o șchioapă, și
cu niște pitici de b ărbați. A tunat și i-a adunat. Uneori copiii ies totu și destul de bine. De dou ă
ori zero fac uneori unu. Sa u cîte-un babalîc de șaptezeci de ani și bogat cu o mireas ă roșie ca
focul. Te-nsori în mai și te căiești în decembrie. Ce nepl ăcută e udeala asta. S-a lipit. Nu s-a
așezat pielea la loc. Mai bine s-o desprind.
Au !
Pe de altă parte unul de doi metri și cu o nevestic ă de-abia-i ajunge la buzunarul vestei.
Lungul și cu scurti-cica. El cel mare cu micu ța sa. Ciudat lucru ăsta cu ceasul meu. Dar și
ceasurile de mîn ă niciodată nu merg bine. S ă fie vreo influen ță magnetic ă între persoane
pentru că era cam ceasul cînd el. Mda, cred c ă imediat. Cînd pisica nu-i acas ă joacă șoarecii.
Mi-aduc aminte c ă m-am uitat la el cînd eram pe aleea Pili. Adic ă și asta o fi magnetism.
Magnetismul e în toate. P ămîntul de exemplu atrage-n-coace și e atras dincolo. Asta e cauza
mișcării. Și timpul ? P ăi e timpul în care se face mi șcarea. Și dacă un lucru se opre ște, atunci
toată șandramaua se opre ște și ea, puțin cîte puțin. E aranjat dinainte. Acul magnetic î ți arată
ce se petrece în soare, pe stele. O buc ățică de fier oțelit. Cînd întinzi de pild ă magnetul. Haide.
S-a prins. Ca femeia și bărbatul. Magnetul și oțelul. Molly, el. Se g ătesc și se uită la tine și te
fac să înțelegi și te lasă să vezi și vezi și mai mult și te sfideaz ă dacă ești bărbat uite vezi asta
și, așa cum îți vine să strănuți, picioarele, și te uiți, te uiți și dacă ai stofă de bărbat în tine.
Hopa. Trebuie s ă-ți dai drumul.
Mă întreb ce simt ele în p ărțile acelea. Ru șinea e cînd mai e o a treia persoan ă. Mai mult se
rușinează de o gaur ă în ciorapi. Molly la expozi ția de cai, cu b ărbia împins ă în afară și capul
dat pe spate, cu ochii dup ă fermierul ăla în cizme de c ălătorie și cu pinteni. Și cînd erau zu-
gravii acolo pe strada Lombard vest. Frumoas ă voce avea omul acela. A șa a început și
Giuglini. Aproape c ă-i simțeai mireasma, ca la flori. Violete. Probabil c ă venea de la
38
terebentina din zugr ăveală. Unele profit ă de orice. Și în timp ce-o fac rîcîie cu papucul pe
dușumea ca s ă n-audă ceilalți. Dar multe din ele nu ajung la marea u șurare, cred. O țin așa cu
ceasurile. Cum ar veni peste tot peste mine și în sus pe șira spinării.
Stai nițel. Hm. Hm. Da. Asta-i parfumul ei. P ăi da. a făcut semn cu mîna. I ți las asta s ă te
gîndești la mine cînd eu sînt departe aici pe pern ă. Ce-o fi ? Heliotrop ? Nu. Zambile ? Hm.
Roze, cred. Parfum de- ăsta trebuie c ă-i place ei. Dulceag și ieftin ; numaidecît se dilueaz ă, se
trezește. Lui Molly îi place opoppnaxul. O prinde, amestecat cu' jesamin ă. Notele ei acute și
notele ei grave. Atunci în seara aceea la da ns l-a întîlnit pe el, dansul orelor. C ăldura făcea să

se simtă parfumul. Era în rochia ei neagr ă și mai ținea încă parfumul de data dinainte. Bun
conducător, nu ? Sau r ău ? Și pentru lumin ă. Presupun c ă e o legătură între ele. De pild ă dacă
intru într-o pivni ță pe întuneric. Misterioase lucruri. De ce simt abia acum mirosul ? I-a trebuit
timp ca să ajungă, ca și ea, adică, încet dar sigur. S ă zicem că sînt nu știu cîte milioane de
grăunte mici de tot suflate prin aer. Da, asta e. Pentru c ă insulele alea cu mirodenii, singaleze,
de azi diminea ță, le miroși de la multe leghe distan ță. Să-ți spun cum e. E ca un v ăl fin sau o
pînză de păianjen pe care o au pe ste tot pe piele, fin ă de tot cum ar fi p ăpădia și o țes așa tot
timpul din ele, fin ă de tot, culori de curcubeu și nici nu-și dau seama. Se aga ță de orice scoate
ea de pe ea. Talpa ciorapului , pantofii. Corsetul. Pantalona șii : zvîcne ște o dată din picioare
cînd și-i scoate. Adio pîn ă data viitoare. Și pisicii îi place s ă miroasă cămașa ei de noapte pe
pat. li cunosc mirosul ei dintr-o mie. Și-n apa de baie. Mi-aduce aminte de c ăpșuni cu
smîntînă. Mă întreb eu unde-o fi exact mirosul. Acolo sau la subsuori sau sub ceaf ă. Pentru c ă
îl simți din toate gropi țele și colțurile. Parfumul de zambile f ăcut din uleiuri sau eter sau mai
știu eu ce. Șobolanul cu miros de mosc. Au o punguli ță sub coast ă și o părticică de-acolo
scoate miros de-l sim ți ani de zile. Cîinii care se miros unul pe altul sub coad ă. Bună seara.
Seara. Cum mai miro și ? Hm. Foarte bine, mul țumesc. Animalele dup ă asta se conduc. Da,
acuma dac ă stăm și ne gîndim. Și noi sîntem la fel. Unele femei de pild ă te avertizeaz ă
39
cînd sînt la perioad ă. Vino mai aproape. Și-odatâ o putoare a șa de densă că poți să-ți agăți
pălăria de ea. Cam ca ce ? Conserve de heringi stricate sau. Puah ! V ă rugăm nu călcați pe
iarbă.
Poate că și ele simt un miros de b ărbat la noi. Cam ca ce ? M ănușile mirosind a țigări pe care
le lăsase John Lunganul pe biro ul lui în ziua. Respira ția ? Asta de la ce m ănînci și bei. Nu.
Mirosul de b ărbat vreau eu s ă spun. Trebuie s ă fie în leg ătură cu asta pentru c ă preoții care ar
trebui să nu sînt altfel. Femeile bîzîie în jurul mirosului ăsta ca mu ștele la melas ă. Se
îmbulzesc la gratiil e altarului ca s ă ajungă la el cu orice pre ț. Arborele preotului oprit. O,
părinte, nu vrei s ă ? Lasă-mă pe mine s ă fiu prima care. Exhal ă așa prin tot corpul, permeaz ă.
Sursa vieții și e extrem de curios mirosul ăsta. Sos de țelină. Să văd și pe mine.
Domnul Bloom î și insera nasul. Hm. în. Hm. Deschiz ătura vestei. Migdale sau. Nu. A l ămîie
asta e. A, nu, e s ăpunul ăla.
A propos loțiunea aia. Știam eu că e ceva să nu uit. Nu m-am mai întors și săpunul nu l-am
plătit. Nu-mi place s ă umblu cu sticle ca Vr ăjitoarea aia de-azi diminea ță. Hynes ar fi putut
să-mi plătească ăia trei șilingi. Ara s ă fac o aluzie la Meaghe ca s ă-i aduc aminte. în fond,
dacă bagă paragraful acela. Doi și nouă pence. Are s ă-și facă o părere proast ă despre mine. O
vizită mîine. Cît î ți datorez ? Trei și nouă pence ? Doi și nouă pence, domnul meu. Aha. S-ar
putea să-l fac să nu mai dea credite alt ă dată. în felul acesta ajungi s ă-ți pierzi clien ții. La
circiumă așa se-ntîmpî ă. E cîte unul care tot consum ă pe tăbliță pîn-o umple și pe-urmă se
strecoară pe străzi dosnice și se duce s ă bea-n altă parte.
Uite și pe nobilul domn care-a mai trecut mai devreme. L-a adus un vînt dinspre golf. S-a dus
doar să facă un tur. Totdeauna acas ă la ora cinei. Pare cam pilit — a b ăgat ceva-n el. Acuma a
ieșit să ia aer. Rug ăciunea de mul țumire dup ă masă. După cină mergi pe jos o mil ă. Sigur,
trebuie să aibă ceva bani pu și deoparte ; vreo sinecur ă guvernamental ă. Dacă m-aș lua acuma
după el l-aș face poate s ă se simtă prost cum mi-au f ăcut mie haimanalele alea cu ziarele azi.
Dar așa mai înve ți ceva. Ne vedem pe
40
noi înșine cum ne v ăd alții pe noi. Cît ă vreme nu rîd femeile de noi ce conteaz ă ? Ăsta ar fi un
mod să-i afli secretul. S ă te întrebi de pild ă cine e el la urma urmei. Omul misterios de pe
plajă, povestire premiat ă de dl. Leopold Bloom. Onorat ă cu o guinee de coloan ă. Și individul
acela azi la înmormîntare în m acferlanul cafeniu. S-ar zice c ă i-au ieșit bătături pe soarta lui
bună. Dar un organism s ănătos le absoarbe. Dac ă fluieri vine ploaia cic ă. Pe undeva tot

trebuie să plouă. La Ormond sim țeai umezeala din aer, s ărată. Corpul simte atmosfera. Pe
Baba Betty o dor toate încheieturile. Profe țiile maicii Shipton aia cu cor ăbiile care zboar ă-n
jurul lumii cît ai clipi. Nu. Oricum semne de ploaie. Cititoarea-n stele a casei regale. Și dea-
lurile de din dep ărtare par s ă se-apropie tot mai tare.
Howth. Farul Bailey. Doi, patru, șase, opt, nou ă. Vezi. Trebuie s ă-și schimbe intensitatea,
altfel ar crede c ă-i lumina de la vreo cas ă. Salvatorii naufragia ților. Grace Darling draga de ea.
Unora le e fric ă pe întuneric. Și încă licuricii, bicicli știi ; vremea s ă se-aprind ă felinarele. Ju-
vaere diamantele ce frumos scînteie. Lumina parc ă îți mai dă curaj. Nu mai e bau-bau s ă-ți
facă rău. Sigur acuma e mai bine decît alt ădată demult. Drumuri de țară. Odată te opreau și-ți
tăiau gîtul pentru o nimica toat ă. Și-acuma mai sînt dou ă tipuri de oameni cu care te-ntîlne ști.
Cei care rinj esc sau cei care zîmbesc. Pa rdon ! Nu face nimic. Timpul cel mai bun s ă
stropești florile la umbr ă după ce soarele. Mai e înc ă puțină lumină. Razele ro șii sînt cele mai
lungi. Roygbiv Vance ne-a înv ățat : roșu, oranj, galben, verde, bl eu, indigo, violet. O stea v ăd
eu acolo. Ve-nus ? Nu se știe încă. Două, cînd sînt trei e noapte. Și norii ace știa de ploaie or fi
fost acolo toat ă vremea ? Parc ă ar fi vasul fantom ă. Nu. Stai ni țel. Copaci sînt. Iluzie optic ă.
Miraj. Țara soarelui apune e asta. Soarele independen ței noastre apunînd înspre sud-est. Țara
mea natala, noapte bun ă.
Cade rouă. Nu-ți face bine, draga mea. s ă stai pe piatra asta. î ți cauzează scurgeri albe. Și nu
mai poți să ai bebelu și atunci decît dac ă se nimere ște mare tare și-și face drum cu for ța. Și eu
chiar aș putea să fac hemoroizi. Șt nu mai scapi de ei, ca guturaiul, și te doare de te seac ă.
Cînd te tai cu iarba sau cu hîrtia e mai r ău. Se freac ă cînd
41
îți schimbi pozi ția. Mi-ar place s ă fiu stînca aia pe care a stat ea… O, dulce micu ță, nici nu știi ce
drăguță erai. încep s ă-mi placă la vîrsta asta. Mere verzi. Apuc ă tot ce li se ofer ă. Cred că-i singura
vîrstă cînd ședeam așa, picior peste picior. Și la bibliotec ă astăzi : studentele acelea. Licen țiatele
acelea. Fericite scaunele sub ele. Dar acum e influen ța ceasului de sear ă. Ele simt toate astea. Se
deschid ca florile, î și cunosc vremea, floarea soarelui, anghinare, trufa alb ă, în sălile de bal,
candelabre, altele sub lampio ane. Florile de noapte în gr ădina lui Mat Dillon unde am s ărutat-o pe
umăr. Aș vrea să am un portret în ulei al ei atunci în m ărime natural ă. Tot iunie era cînd i-am f ăcut
curte. Anii se întorc. Istoria se repet ă. Voi stînci și piscuri iat ă-mă din nou în mijlocul vostru. Via ța,
dragostea, c ălătorie în jurul micii tale lumi. Și acum ? Sigur e trist c ă e șchioapă dar trebuie s ă fim
atenți să nu ne fie prea mare mil ă. Ele profit ă atunci.
Totul e lini știt acum pe Howth. Dealurile de din dep ărtare par. Unde noi. Rododendronii. Sînt un prost
poate. El cu prunele și eu cu sîmburii. Aici îmi fac eu intrarea. Tot ce-a v ăzut dealul ăsta bătrîn.
Numele doar se schimb ă: asta-i tot. îndr ăgostiții, mniam, mniam.
Obosit mai sînt. S ă mă ridic și eu ? E, mai stai ni țel. Mi-a stors toat ă bărbăția din mine, r ăutatea asta
mică. M-a sărutat. Tinere țea mea. Niciodat ă de acuma. O singur ă dată vine. Sau a ei. S ă iau trenul
mîine într-acolo. Nu. Cînd te-ntorci odat ă nu mai e acela și lucru. Ca și cu copiii la a doua vizit ă într-o
casă. Nu-ți dorești decît noul. Nimic nou sub soare. Post restant, Dolphin's Barn. Nu e ști fericit cu ?
Răutăcioasă draga de ea. La Dolphin's Barn șaradele acas ă la Luke Doyle. Mat Dillon și stolul lui de
fete : Tiny, Atty, Floey, Maimy, Louy, Hetty, și și Molly. în optzeci și șapte era. Anul dinainte ca noi.
Și bătrînul maior a șa de dornic dup ă picătura lui de b ăutură. Curios ea singurul copil, el singurul copil.
Și-așa se repet ă totul. Crezi c-ai sc ăpat și te-ntîlne ști tot cu tine. Ocolul cel mai lung e calea cea mai
scurtă spre casă. Și tocmai cînd el și cu ea. Ca și caii de la circ care se rotesc în cerc. Ne jucam de-a
Rip van Winkle. Rip : odat ă trăgeai de paltonul lui Henry Doyle s ă-l rupi. Van : c ăruța cu pîine
aducîn-
42
du-ți-o acasă. Winkle : scoici și pervincă. Și ea, sprijinit ă acolo de bufet și uitîndu-se la noi. Ochii ei
de maur. Dou ăzeci de ani a dormit în Pe ștera Somnoroas ă. Totul schimbat. Uitat. Tinerii-s b ătrîni
acum. Pușca lui ruginit ă de rouă.
E. Ce-i asta care zboar ă pe-acolo ? Rîndunic ă ? Liliac probabil. Crede c ă eu sînt copac, a șa-i de orb.
Păsările n-au miros ? Metempsihoz ă. își închipuiau c ă te poți pre-schimba-ntr-un copac de fric ă.
Salcie plîng ătoare. Bah. Uite-l. Nostim animal. M ă-ntreb unde- și are cuibul. Clopotni ța de acolo. Se

poate. Atîrnat de picioare în mirosul de cele sfin te. Clopotele alea l-au sper iat, cred. S-ar zice c ă s-a
terminat liturghia. Adineaori îi auzeam to ți laolaltă. Roagă-te pentru noi. Și roagă-te pentru noi. Bun ă
ideea asta, cu repeti ția. La fel e și-n reclame. Cump ărați de la noi. Și cumpărați de la noi. De, aia-i
lumina de la casa preotului. Cina lor frugal ă. Ții minte gre șeala aia la apreciere cînd eram la Thom.
Douăzeci și opt era. Au dou ă case. Fratele lui Gabriel Conroy e vicar. Bah. Uite-l iar. De ce-or fi
ieșind noaptea, ca șoarecii. Sînt corcituri de fapt. P ăsări ca niște șoareci care țopăie sus de tot. Ce-i
sperie, lumina sau zgomotul ? Mai bine s ă nu mă mișc. Astea-s numai instinct ca pas ărea aia care pe
vreme de secet ă bea apa care țîșnea din ulcior cînd arunca ea în ăuntru pietricele. E ca un omule ț
înfășurat într-o mantie și cu mînu țe numai atîtica. Ce oase micu țe. Aproape c ă le vezi lic ărind, un
fel de alb alb ăstrui. Culorile depind de lumina în care le vezi. Te ui ți fix în soare de exemplu ca
vulturul, pe urm ă te uiți la pantof și-l vezi ca o pat ă, ca o bilă gălbuie. Vrea s ă-și pună amprenta pe
orișice. De exemplu, pisica aia azi diminea ță pe scară. Ca turba uscat ă la culoare. Se zice c ă nu le vezi
niciodată cu trei culori. Nu-i adev ărat. Aia tigrat ă albă și galbenă și neagră de la City Arms cu litera pe
frunte. Un corp de cincizeci de culori diferite. Howth adineaori era ca ametistul. Sticla fulgerînd. A șa
e ăla înțeleptul cum îl cheam ă cu oglinda care aprindea din soare. Pe urm ă ia foc landa. Nu se poate s ă
fie de la chibriturile turi știlor. Ce-o fi ? Poate vreascurile uscate se freac ă unele de altele în vînt și iau
foc. Sau sticlele sparte din desi șuri fac ca oglinzile care dau foc din soare. Arhi-mede. L-am g ăsit !
Memoria mea nu-i chiar a șa proastă.
43
De. Cine știe de ce-or fi zburînd a șa. Insecte ? Albina aia s ăptămîna trecut ă care-a intrat în
cameră și se juca cu umbra ei pe tavan. Poate-o fi fost aia care m-a-n țepat pe mine, și-a venit
îndărăt să vadă. Și păsările nu-nțelegi niciodat ă ce spun. Ca și noi cînd vorbim a șa să facem
conversație. Și cu zice ea și zice el. E ceva curaj ? Trebuie s ă zboare peste ocean și-ndărăt. O
grămadă trebuie că mor în furtun ă, pe firele de telegraf. Groaznic ă viață mai au și marinarii.
Monștrii ăia de transatlantice care plutesc a șa pe-ntuneric, și mugesc ca ni ște vaci ale m ărilor.
Faugh a ballagh. Dă-te la o parte, dracu s ă te ia. Alții în coji de nuc ă, cu pînza cît o batist ă,
vînturați ca niște dopuri cînd sufl ă vîntul de furtun ă. Și-nsurați. Uneori pleca ți cu anii la
capătul lumii undeva. N-are cap ăt de fapt, pentru c ă-i rotund. Neveste în fiecare port, se
spune. Aia zic și eu ca are caracter dac ă stă și-așteaptă pînă se-ntoarce Johnny al ei iar acas ă.
Dacă se mai întoarce vreodat ă. Stă și-adulmec ă porturile pe sub coad ă. Cum poate s ă le placă
marea ? Și totuși le place. Sus ancora. Și-odată plecă cu un scapular sau o medalie la gît s ă-i
poarte noroc. Și ? Parcă tephilimul nu cum îi zice pe care tata lui tata s ăracul îl avea pe u șă să-
l atingă. Asta ne-a scos din Țara Egiptului și din casa sclaviei. E ceva în toate supersti țiile
astea pentru c ă dacă ieși afară nu se știe ce primejdii. Atîrna ți de cîte-o scîndur ă sau călare pe-
o grindă, luptîndu-se pentru via ța lor, cu colacul de salvare la brîu, înghi țind la apă sărată, și
asta-i ultima lui sc ăpare pînă vin rechinii și—1 înșfacă. Peștii or fi avînd r ău de mare ?
Și pe urmă calm, lini ște, frumos, f ără un nor, apa lini ștită, placidă, echipajul și marfa mici
fărîme, în lada cea mare a lui Davy Jones. Și luna care se uit ă de sus. Nu-i vina mea, o, tu,
care-ți dădeai atîta importan ță.
O rachetă prelungă rătăcită urcă în sus pe cer dinspre bazarul lui Mirus în c ăutarea fondurilor
pentru spitalul Mercer și se sparse, arcuindu-se-n jos, r ăspîndind un buchet de stele violete
mai puțin una care era alb ă. Plutiră, căzînd ; se stinser ă. Ceasul p ăstorului, ceasul cînd o ții de
mînă ; ceasul întîlnirii. Din cas ă în casă, cu bătaia lui dubl ă întotdeauna bine venit ă, trecea
poștașul de ora nou ă seara, cu lampa de licurici la centur ă, licărind ici și co!o printre gardurile
vii de laur. Și printre cei cinci arbori
44
tineri o lamp ă cu fitil sus ridicat ă aprinse felinarul de pe terasa Leahy. Și pe lingă ecranele
ferestrelor luminate, prin fa ța grădinilor simetrice un glas ascu țit se depărta strigînd, jeluindu-
se parcă : Evening Telegraph, edi ție special ă ! Rezultatul ! cu rsei Cupa de aur ! Și din ușa
casei lui Dignam ie și în fugă un băiat și strigă. Zvîcnind liliacul zbura încoace, zbura încolo.
Departe peste nisip urca tîrî ș fluxul, cenu șiu. Howth se a șeză să ațipească obosit de zilele
lungi, de rododendronii și gîngureala lor (el era b ătrîn) și simțea bucuros briza nocturn ă

mîngîindu-i blana de ferigi. Z ăcea întins dar î și deschise un ochi ro șu neadormit respirînd
adînc și încet, somnoros dar treaz. Și departe pe țărmul de la Kish nava ancorat ă clipea
făcîndu-i cu ochiul domnului Bloom.
Ce viață trebuie să aibă oamenii ăștia acolo, b ătuți în cuie în acela și loc. Comisia pentru
farurile irlandeze. Peniten ță pentru păcatele lor. Și garda coastelor. Rachete șt tunuri și
geamanduri și bărci de salvare. Ziua aia cînd am fost în excursie la Erin's King, și le-am
aruncat sacul cu ziare vechi. Ur șii la grădina zoologic ă. Urîtă plimbare. Ni ște bețivani ieșiți
să-și mai vînture ficatul. V ărsînd peste bord s ă dea de mîncare la heringi. Gre țuri. Și femeile,
cu frica de Dumnezeu scris ă pe fețele lor. Milly, n-a dat nici un semn c ă i-ar fi fost fric ă. Cu
fularul albastru desf ăcut, și rîdea. Nu știu ce-i moartea la vîrsta aia. Și pe urmă, stomacul lor e
sănătos. Să nu se rătăcească, de asta le e fric ă doar. Cînd ne-am ascuns dup ă copac, la
Crumlin. Nu vreau. Mama ! Mama ! Copii pierdu ți în pădure. Și-i sperii și cu măștile. îi
azvîrli în sus în aer și-i prinzi. Te omor. E glum ă, măcar pe jum ătate ? Sau copii cînd se joac ă
de-a războiul. Sînt serio și de tot. Cum pot oamenii s ă țintească cu puștile unii într-alții ?
Uneori chiar se descarc ă. Săracii copii. Singurele lo r necazuri rujeola si urticarea. Curățenia
cu calomel cînd i-am luat eu pentru asta. Dup ă ce s-a făcut mai bine, a adormit cu Molly. Are
dinții chiar la fel și ea. Ce le place lor ? A ltele ca ele ? Dar diminea ța cînd fugea dup ă ea cu
umbrela.
O altă ea însăși ? O alta ca ea îns ăși ? Poate ca s ă n-o doară. I-am luat pulsul. Tic ăia. Ce mîn ă
mică avea, acuma e mare. Drag ă dragă Papii. Tot ce poate s ă-ți spună o mînă cînd o apuci. îi
plăcea să-mi numere nasturii de la veston.
45
Primul ei corset, mi-aduc aminte. M-a f ăcut să rîd cînd am v ăzut-o. La început ni ște sini așa
micuți. Cel din sting ă e mai sensibil, cred. Și-al meu la fel. Mai aproape de inim ă. își pun
umplutură dacă e moda s ă fie grase. Durerile noaptea cînd îi cre șteau, mă chema, m ă trezea.
Ce speriat ă a fost cînd i-a venit prima dat ă. Săracul copil ! E-un moment curios și pentru
mamă. Ii aduce aminte de cînd era și ea fată.
Gibraltar. Priveli ștea de pe Buena Vista. Turnul lui O'Hara. P ăsările de mare țipînd. Maimu ța
aia bătrînă de Barbaria care și-a mîncat toat ă familia. La apusul soarelui, salva de tun pentru
soldați ora stingerii… Privea în larg peste mare cînd mi-a spus. O sear ă ca asta, dar limpede,
nici un nor. întotdeauna mi-am închipuit c ă am să mă mărit cu un lord sau un domn de
familie, cu un yacht particular. Buenas noches senorita. El hombre ama la mu-chacha
hermosa. De ce pe mine ? Pentru c ă erai așa deosebit de ceilal ți.
N-am să stau doar toat ă noaptea aici ca o molusc ă din alea care se lipesc de stînc ă. Vremea
asta te amor țește. Trebuie s ă se apropie de nou ă după cum se întunec ă. Să merg acas ă. Prea
tîrziu pentru Leah, Lily din Killarney. Nu. S-ar putea s ă fie încă. Să trec pe la spital s ă văd.
Sper c-a n ăscut. Am avut o zi lung ă. Martha, baia, înmormîn-tarea, casa cheilor, muzeul cu
zeițele alea, cîntecul lu i De-dalus. Pe urm ă scandalagiul ăla de la Kiernan. Dar i-am zis-o și eu
atunci. Ni ște bețivani numai gura de ei. Ce i-am zis despre Dumnezeul lui l-a cam usturat. E-o
greșeală să dai și tu cînd d ă el. Sau ? Nu. Ăștia ar trebui s ă se ducă acasă și să rîdă singuri de
prostiile lor. înto tdeauna se strîng s ă bea cît mai mul ți laolaltă. Le e fric ă să rămînă singuri ca
un copil de doi ani. Dac ă m-ar fi atins. Dar s ă mă pun în locul lui. Atunci nu mai pare a șa de
rău. Poate c ă n-a vrut s ă mă lovească. De trei ori ura pentru Israel . De trei ori pentru cumnata
cu care se tot laud ă el aia cu trei din ți în gură. Același gen de frumuse țe. Cu o bab ă ca asta
chiar ți-ar face pl ăcere să-ți bei ceaiul împreun ă. Sora nevtstei s ălbaticului din Borneo care
tocmai a venit la ora ș. închipuie- ți așa ceva diminea ța în zori s ă-ți iasă deodată în față. Fiecare
cu gustul lui cum zicea Morris cînd a s ărutat vițelul de aur. Dar Dignam i-a pus capacul.
46
Casele îndoliate sînt a șa de deprimante pentru c ă nu știi niciodat ă. Oricum ea are nevoie de
banii aceia. Trebuie s ă trec pe la v ăduvele sco țiene cum i-am promis. Ciudat ă denumire. Iau

ca de la sine în țeles că noi o să dăm în primire întîii. V ăduva de luni era în fa ță la Cramer care
se uita la mine. Pe s ăracul bărbatu-su l-a îngropat dar acum o duce bine cu recompensa.
Părăluța ei de văduvă. Și ? Ce-ai fi vrut s ă facă ? Trebuie s ă meargă și ea înainte. Pe v ăduvi
nu-mi place de loc s ă-i văd. Par așa părăsiți. Săracul O'Connor nevast ă și cinci copii otr ăvit cu
stridii aici. Canalizarea. F ără nici o speran ță. Vreo matroan ă cu inima bun ă cu pălărie ca un
castron să-l dădăcească. Să-l ia-n remorc ă, cu fața ca o lun ă și șorț cît toate zilele. Pantalona și
de damă cenușii de flanelu ță, trei șilingi perechea, ocazie excep țională. Urîțică și iubită, iubită
pe toată viața, așa se zice. Urît ă : nici o femeie nu crede c ă e așa._Să iubim, să mințim si să
fim frumo și căci mîine murim . II tot văd cînd și cind umblînd de colo pîn ă colo tot c ăutînd să
descopere cine și-a bătut joc de el. K.k. : caca. Asta e soarta. El, nu eu. Și cu cîte-o pr ăvălie se
întîmplă așa am văzut. Pare s-o bîntuie un blestem. Am visat azi noapte ? Stai ni țel. E ceva
încurcat. Ea avea papuci ro șii. Turcești. Purta pantaloni. S ă zicem că ea îi poart ă. Mi-ar place
s-o văd în pijama ? Greu de r ăspuns. Nannetti a plecat acum. Nava po ștală. Acuma-i pe lîng ă
Holyhead. Trebuie s ă pun mîna pe reclama aia cu Keyes. S ă mă țin de Hynes și de Crawford.
Fustița pentru Molly. Are ce pune-n ele. Ce-i asta ? S-ar putea s ă fie bani.
Domnul Bloom se aplec ă și ridică o bucată de hîrtie de pe plaj ă. O apropie de ochi privind
atent. Scrisoare ? Nu. Nu v ăd să citesc. Să mă duc mai bine. Mai bine. îs obosit de tot s ă mă
mai mișc. O pagin ă dintr-un caiet vechi. Toate gropile astea, pietricelele. Cine poate s ă le
numere ? Nu știi niciodat ă ce poți să găsești. Sticlă cu o istorie întreag ă înăuntru cu o comoar ă
aruncată de pe o corabie naufragiat ă. Colete po ștale. Copiii întotdeauna le place s ă arunce
lucruri în mare. încredere ? Pîine aruncat ă în valuri. Ce-i asta ? o bucat ă de lemn.
O ! M-a dat gata femela asta. Nu mai sînt a șa tînăr. Are să mai vină aici mîine ? S-o a ștept
undeva toat ă viața.
47
Trebuie s ă se întoarc ă. Și ucigașii se întorc. Și eu am să mă-ntorc ?
Cu bățul său domnul Bloom r ăscolea încet nisipul la picioarele sale. S ă scriu un mesaj pentru ea. S-ar
putea să țină pînă mîine. Ce ? Eu.
Vreunul cu labe mari s ă calce peste el diminea ță. N-are rost. îl spal ă apa. Fluxul vine pîn ă aici era o
baltă lingă piciorul ei. M-aplec, îmi v ăd fața acolo, oglind ă întunecat ă, suflu pe ea, tremur ă. Toate
stîncile astea cu linii și cicatrice și litere. O, transparentele astea ! Și pe urmă ele nici nu știu. Ce
înseamnă cuvîntul acela. Ți-am spus c ă ești un băiat rău pentru c ă nu-mi place. SÎNT. UN.
Nu-i loc. Las-o balt ă.
Domnul Bloom șterse literele cu gheata sa înceat ă. în nisip n-are nici un rost. Nu cre ște nimic în el.
Totul se pierde. Nu-i nici un pericol s ă vină vreun vapor mai mare aici. Doar șalupele de la Guinness.
Ocolul lui Kish în optzeci de zile. Pe jum ătate dinadins.
își aruncă pana de lemn. B ățul căzu în nisipul noroios, se înfund ă. Uită-te, dac-ai fi încercat s ă faci așa
ceva o săptămînă întreagă, n-ai fi reu șit. Șansă. Nu ne vom mai întîlni niciodat ă. Dar a fost frumos.
Adio, draga mea. M-a f ăcut să mă simt atît de tîn ăr.
Un somnule ț acum dac-ar fi. Trebuie s ă fie aproape nou ă. Vasul de Liverpool a plecat de mult. Nici
măcar fumul. Și ea poate s ă. A și făcut-o. Și Belfast. Nu m ă duc. Fuga acolo, fuga înapoi pîn ă la Ennis.
El n-are decît. S ă-nchid ochii un moment. Dar n-am s ă dorm. Ca un vis. Dar nu se repet ă niciodată la
fel. Iar liliacul. Inofensiv. Doar cîteva.
O draga de tine toat ă micuța ta fetie alb ă în sus am v ăzut cum murdar ă pantalona șii m-a făcut să fac
dragoste lipicio și acuma noi doi urît urît Grace draga mea ea cu el pe lîng ă pat mă-tu-n-pisoz ă
volănașe și Râul să parfumeze p ărul negru al nevesticii tale forme pline sub gr ăsulia senorita ochii
tineri Mulvey durudilii anii visurile se reîntorc pe sub coad ă Agendath ame țit tot de iubire și mi-a
arătat ea la anul în pantalona și se-ntoarce ea iar ea iar.
48
; Un liliac zbur ă. Aici. Acolo. Aici. Departe în noaptea cenu șie sună un clopot. Domnul Bloom cu gura
deschisa, cu gheata sting ă îngropată în nisip pe o parte, se întinse, respirînd adînc. Doar cîteva.
Cucu Cucu Cucu
Ceasul de pe consola c ăminului în casa parohial ă își cîntă ora în vreme ce canonicul O'Hanlon și
părintele Con-rov și reverendul John Hughes S.J. î și beau ceaiul cu pune de secar ă și unt și cotlete de

miel cu sos discutînd despre.
Cucu Cucu Cucu
Pentru că era o păsărică un cănăraș care ieșea din căsuța lui mititic ă să spună cit e ora a șa cum văzuse
Gerty MacDoweîl atunci cînd fusese acolo pentru ca ea era iute s ă prindă lucruri din astea, a șa era
Gerty MacDoweîl, și ea văzuse imediat c ă domnul acela care p ărea străin și care ședea pe stînc ă
uitîndu-se la ea era
Cucu Cucu Cucu.
Deshil Holles Eamus. Deshil Holles Eamus. Deshil Hol-les Eamus. 2
Sloboade întru noi, str ălucitorule, luminatule, Horhorn, înroditor și rod al pîntecului, sloboade întru
noi, strălucitorule, luminatule, Horhorn, înroditor și rol al pîntecului, sloboade întru noi str ălucitor,
luminatule, Horhorn, înroditor și rod al pîntecului.
Hopșașa, băiat e băiat, hopșașa ! Hopșașa, băiat e băiat, hopșașa ! Hopșașa, băiat e băiat, hopșașa.
49
Pretutindeni ascu țișul minții acelui om este cînt ărit ca prea pu țin străbătător față de orișicare din
treburile ținute ca cele mai profitabile de c ătre muritorii cu în țelepciune înzestra ți întru înv ățătură
adică al celui care este ignorant în ceea ce înv ățații cei mai mari în doctrin ă și care cu siguran ța prin
această podoabă a înaltei lor min ți meritînd pre țuire susțin cu constan ță atunci cînd cu a tuturor
consimțire afirmă că toate acelea și rămînînd prin nici o splendoare c ătre afară nu este prosperitatea
unei națiuni mai cu for ță dată la iveală decît deopotriv ă cu cît merge mai departe tributul îngrijirii sale
față de continuitatea proliferant ă ceea ce relelor le este origine dac ă absentă și cînd în chip fericit
prezentă constituie semnul neîndoielnic al binefacerii necorupte a naturii atoatepu-tincioase. C ăci cine
este cel care orice de vreo însemn ătate oarecare a priceput și să nu fie sim țitor că această splendoare
către afară poate fi doar vestmîntul unei realit ăți noroioase înspre jos tinzînd sau dimpotriv ă cine să fie
într-atîta neînluminat încît s ă nu se dumireasc ă precum c ă tot astfel cum nici o d ăruire a firii nu poate
lupta împotriva binefacerii înmul țirii la fel se cuvine ca oricare cet ățean prea cumsecade s ă fie
îndemnul și povățătuitorul semenilor s ăi și să tremure ca nu cumva ceea ce în trecut fusese început în
chip excelent de na țiuni să nu ajungă poate în viitor s ă fie desăvîrșit fără o asemănătoare excelen ță
dacă cine știe ce moravuri lipsite de modestie ar izbuti s ă strămute treptat cinstitele tradi ții din
strămoși transmise într-o atîta coborîre încît ar fi fost s ă fie peste m ăsură de îndrăzneț acela care cu
sfruntare s ă se ridice întru a zice c ă nu poate fi o mai odioas ă crimă pentru oarecine decît s ă împingă în
nepăsarea uitării acea evanghelie deopotriv ă poruncă și făgăduință care pentru urechile tuturor
muritorilor la profe ția prisosin ței sau la amenin țarea scăzămîntului mereu a ad ăugat nedesp ărțită
puterea mult l ăudată de a procrea in chip iterativ ?
Nu pentru asta a șadar ne vom minuna dac ă, așa cum povestesc cei mai buni dintre istorici, printre
celți, care nimic din ceea ce nu era prin natura sa îns ăși admirabil nu admirau, arta hipocratic ă a fost
ținută la mare cinste. Ca s ă nu vorbim de bolni țe, leprozerii, b ăi de aburi, gropi de pe vremuri de
ciume, cei mai mari doctori, alde
50
O'Shiel, O' Hickey, O'Lees, au a șternut cu rîvn ă osebitele c ăi prin care bolnavii și cei pe care boala i-ar
fi cuprins iar ăși și-au regăsit sănătatea fie c ă suferința le-ar fi fost tremuriciul, lingoarea sau boala
împărătească. Sigur că în orice treab ă obștească care în sine înf ățișează cîtuși de puțină gravitate
pregătirile trebuie s ă fie pe măsura însemn ătății și astfel un plan a fost de c ătre ei întocmit (c ă dintr-o
prevedere sau din coacerea în țelepciunii e greu de spus care lucru vederile neîntocmai a celor mai
tîrziu întrebîndu-se în asta neajungînd pîn ă astăzi să se potriveasc ă spre a-l face limpede) cu ajutorul
căruia faptul maternit ății era atît de mult îndep ărtat de orice putin ța întîmplătoare încît ori șice îngrijire
pătimitoarea ar fi cerut în acel dintre cele mai grele ceasuri pe care le în-tîmpin ă femeia și nu numai
pentru cea din îmbel șugare îndestulat ă ci și pentru cea nefiind îndeajuns de avut ă în bani că doar cu
parcimonie și deseori nici chiar cu parcimonie nu mai puteau subsista îi era din toat ă inima și în
schimbul unei r ăsplătiri deloc considerabile d ădută.
Pentru ea nimic chiar de atunci și de atunci înainte nu mai era în nici un fel în stare s ă-i fie dăunătoriu
căci așa simțeau mai ales to ți cetățenii că dacă n-ar fi fost mame proliferante cîtu și de puțin n-ar fi fost
să fie îmbel șugare și tot astfel cum primiser ă vecinicia zeii iar muritorii puterea z ămislitoare ca s ă le
fie de folos iar ă pe ea văzînd-o, cînd f ăptuirea era astfel încît se f ăcea să fie, născătoarea într-un car
într-acolo purtînd-o dorin ță nesfîrșită în sinea lor unul pe altul st ăruind întru ea ca s ă fie primit ă în
acea casă. O, lucru al na țiunii prev ăzătoare nu numai atunci cînd a fost v ăzut înfăptuindu-se ci și chiar

atunci cînd e povestit demn de laud ă că ei de dinainte se purcedeau s ă o vadă mamă, că ea datorit ă lor
dintr-o dat ă începuse s ă se simtă fiind pe cale de a fi în acest chip de îngrijiri împrejmuit ă.
Naintea n ăscătorii noroace avea prunc șorul. Prins înc ă în pîntece pre țuire prea mare precî știga. Și
fieștecare lucru se c ădea de făcut cît mai bine în nevoi de acestea a șa se făcea. Culcu ș de soațe
slobozitoare încongiurat cu bucate din cele mai d ătătoare de s ănătate și întru tihnire a șternuturi
nespurcate ca și pentru slobozirea pruncului s ă fie acuma f ăcută și cu înțeleaptă prevedere pritocit ă ;
51
ci întru aceasta nu pu ține din lucrurile care iaste nevoie și uneltele doftorice ști ce se cădea îi a
fi așezate nedă-dînd uitării vreunul oricare din toate cele foarte desf ătătoare vedanii de c ătre
orbul nostru lumesc g ătite prin osebitele lui margini dimpreun ă cu chipuri, dumnezeie ști și
omenești, cumpănirea cărora de către femeile din cri-vate este c ătre deschidere îndemn ătoare
sau ca să ușureze ieșirea întru l ăudata scăldată de soare bine zidit ă frumoasă lume aceasta de
către mamele care, cînd se v ădește a fi departe înainte merse și nescătoare, le este d ădut acolo
să se alungeasc ă, vremea venindu-le.
Oareșicare bărbat care mult b ătuse cărările stătea în preagul por ților la pogorîrea nop ții. Din
neamul israili-tanilor era b ărbatul acela care pe p ămînt departe r ătăcind acest fel umblase.
Vajnică milostenie de oameni fu pribegeal a lui carele pe el însingurat pîn ă la acea cas ă îl
minase.
Aceleia case A. Horne îi este s țăpînul. Șeaptezeci cri-vate ține acolo mînoase în femei
îngrecate care dup ă obiceiuri aiciia se întind s ă se munceasc ă și să aducă pe lume fe ți în
putere tocma dup ă cum îngerul lui Dumnezeu gr ăitu-a Măriei. Slujitoare locului îmbla ele,
albe surate în c ămări pe unde somnul nu h ălăduiește, arsurile boliciunii împresur ă și
războlirile potolindu-le ; în dou ăsprezece luni de trei ori suta. Vrednice grijitoare de pat în
chip și feliu, pentru Horne ținînd neadormit ă priveghe.
în veghe viteaz ă veghetoarea auzind venea omul acela cu inim ă potolită dară deîndată
urcîndu-și trupul strîns în straie monahice ști lui poarta cea mare larg des-chisu-o-a. Și iată,
fulgerare cu lic ăr mare lic ăre în clipit ă către soare-apune pe bo lta Irlandiei ! înfrico șîndu-se ea
foarte că Domnul Dumnezeul R ăzbunării toată omenirea va s ă o răstoarne cu puhoae de ape
pentru păcatele cele rele. Crucea lui Cristos f ăcîndu-și-o peste piept pe el l-a tras ca degrab ă
să aibă intrare sub acoperi șul ei. Și bărbatul cela vrer ea ei vrednic ă a fi văzîndu-o veni de intr ă
în casa lui Horne.
Sfielnic s ă facă vreo stric ăciune în lăcașele lui Horne strîngîndu- și în mînă coperitoarea de
cap stătea cercet ă-toriul. In ast ă așezare a ei l ăcuise el odinioar ă cu soață dragă și fiică iubită
inimii lui care mai de pe urm ă preste
țări și preste așternuturi de mare se c ălătoriseră îndeparte. Ci odat ă pe ea în schela cet ății
întîmpinînd-o el la plec ăciunea capului ei capul nu și îl descoperise. De iert ăciunea acuma îi
făcea rugăciune bun temeiu de la ea dedîn-du-i-se c ă aceea de el curund ă văzută față a ei atîta
de tînără atunci se v ădise. Lumin ă grabnică ochii ei înte țiră, înflorire de ro șață cuvîntul lui
cucerind.
Ci cînd ochii ei apoi stra iele lui cernite cuprinser ă dintru aceasta de jale mare temu-se. Dar ă
înveselită după aceasta a fost ea care înc ă înainte înfrico șată fuse. De la ea f ăcu întrebare acela
dacă O'Hara doftorul știre mai trimisese de pe îndep ărtatele țărmuri și ea cu oftat plin de
tristețuri dete răspuns cum c ă O'Hara doctorul în ceriuri era acuma, în adînc n ăcaz căzu
bărbatul cuvîntul acela s ă îl audă întru atîta se greuaser ă de jale mult ă mațele sale. Pe toate de
firul a păr ea le spuse, jeluind moarte de priatin atîta de tîn ăr, dară chiar că cu durere fiind
nevrînd să rostească potriva dreptei în țelepciuni a lui Dumnezeu. Spuse ea poveste cum c ă
avusese moarte frumoas ă și dulce prin mila lui Dumnezeu cu preot de spovedanie, prea sfînta
împărtășanie și maslu sfin țit pe mădularele sale. B ărbatul atunci cu vorb ă drept cump ănită iar
întrebă de la monah ă de ce moarte mortul murise și călu-gara dete r ăspuns zicînd c ă el de
moarte fusese cuprins pe insula ce se zice Mona de racul pîntecului, trei ani acuma la sfînta
sărbătoare de ziua uc iderii pruncilor și rugăciune nalt ă cătră Domnul Atoatemiluitorul s ă îi

țină sufletul în nemoartea lui. Asculta acela vorbele ei întristate strîngîndu- și copermîntul de
cap și în tresteță ținîn-du-și privirile. în acest chip statur ă ei unul și altul deopotriv ă o vreme în
scăzămînt al nădejdii, jeluind și unul și cealălaltă.
Drept aceea, cme, fie ștecare ai fi, ține-ți privirea c ătre sorocul de sfîr șire, care îți este ție
moartea, și cătră pulberea care î și întinde ghiarele pe ori șicare om n ăscut din femeie, a șa cum
a venit omul gol din pîntecele mî-ne-sa astfel gol va s ă să mîie pînă la urmă întru a să duce tot
așa cum a venit.
Călătorul de intrase atunci în cas ă vorbi către grijitoare și întrebîndu-o ce se prileje ște cu
femeia care acolo
53
se afla așteptîndu-și slobozenia. Grijitoarea r ăspunzîndu-i îi zise lui c ă femeia aceea era în munci de
trei zile de-a întregul în na ștere grea cu cazn ă nemaivăzută dară că acuma nu peste mult avea s ă să
plinească. Mai spuse ea la acestea c ă multe născătoare de prunci v ăzuse fără numai nici una în atîtea
obizi ca la femeia aceea. Și aceste toate le înf ățișa celuia care prin vremi trecute l ă-cuise în prejmurile
casei. Acela asculta vorbele ei și cu minunare mare de ostenelile femeie ști în trudelile pe care le au la
nașterea pruncilor și mult se mira s ă privească în fața obrazului ei care chip tîn ăr erea pentru privirile
ori-șicui să îl vază măcar că după ani lungi r ămăsese ea văr-gură. De nouă ori douausprez ăce curgeri
da sînge cru țîn-du-o pe ea f ără de stirpe.
Și pe cînd vorbeau ei într-acest feliu poarta castelului se trase în l ături și de ei veni aproape o sunare de
veselie ca o mul țime șezînd acolo șa la ospăț. Și veni spre locul unde ședeau ei înv ățăcel pe numele lui
chemat Di-xon. Și călătorul Leopold îi era știut lui la fa ță că se pri-lejise de st ătuseră la sfat dimpreun ă
în casa milosteniei unde îmbla jupînul înv ățăcel cauza c ălătorul Leopold acolo sosise s ă să
tămăduiască pe unde fusese v ătămat greu în piept de un cap de lance ce îl izbise grozav și spăimos
balaur și pentru care pusese de s ă făcuse de balsam s ăruri care de îndat ă se risipesc în aeriu și unsori
cîte aveau s ă îi ajungă. Și acum îi spunea c ă să pășască înăuntru în castel și să să veseleasc ă dimpreun ă
cu cei de acolo. Dar ă călătoriul Leopold zise c ă trebuie el s ă margă în-tr-altminterelea fiind el b ărbat
de socoteal ă cumpănită și cu mintea sup țire. încă și jupîneasa îi ținea parte și îl certa pe înv ățăcel
măcar că bine ghicise cum c ă călătorul spuse vorbe f ățărite din mintea lui cea sup țire. Fără de-cît că
jupînul înv ățăcel nu vroia s ă asculte tăgadă nici să o lase pe ea între acestea s ă își amestece glasul nici
încă pe el să îl audă în ceva ponci ș rugăciunilor sale și mereu lăuda ce minunat lucru este castelul pe
părțile de dinl ăuntru. Și călătoriul Leopold purcese înl ăuntru în cas-teliu s ă îi tihneasc ă o vreme fiind
mădularele sale ostenite în durere dup ă multe ocoluri prejur prin țări osebite și în unele p ărți vînătorie.
54
Și în castel erea întins ă masa din lemnul mesteac ănului din Țeara Finlandiei și sprijinită erea scîndura
ei de patru stîx-pituri de din țeara aceea nu mai c ă nu îndrăzneau să se clinteasc ă din loc de farmece ce
fuseseră puse asupr ă-le. Și pe scîndura mesei erau sp ăimoase șpăngi și cuțite carele sînt b ătute într-o
peșteră mare de c ătre draci acolo istovindu-se de din fl ăcări albicioase și pe care le prind în coarne de
zimbru și cerbi prin locurile acelea umblind mul țime de mirare. Și ereau vase lucrate în podoabe prin
vrăjiie lui Mahound din nâsipuri de mare și din văzduhuri de c ătră un vrăjitor cu suflarea lui care o
suflă în acestea în chipul unor bulboane. Iar ă bucate de frumuse ță și bogate ereau pe mas ă că neștine
n-ar fi știut să gîndeasc ă mai multe nici mai în dulce țuri. Și era încă un ceaun de argint carele numai
prin vrăjitorii să împingea a s ă deschide și înăuntru zăcînd pești de semin ții nemaiștiute fără de capete
măcar că oameni care nu cred merg spunînd c ă aiasta este lucru cum nu se poate decît cînd îl v ăd ei
dară însă așa sunt. Și peștii aceștia stau într-o ap ă ca untul de lemn adus ă ai-cia din Țeara Portocaliei
că unsuroase sunt el ătirile în ea și ca storsurile la teascul de m ăsline. Și de mirare erea s ă vezi în
castelul acela cum cu vr ăji mare fac ei un fel de fiertur ă din rărunchii grînelor mînoase de din Chaldeia
și care cu agiutoriu de sufluri dinadins învîrto șate care le pun înl ăuntru vine de cre ște minunat ca și un
munte lățit. Și acolo înva ță ei șerpii să se înconjoare pe be țe înalte care le înfige în p ămînt și din solzii
șerpilor ace știa mustesc ei b ăuturi asemenea ca și miedul.
Și învățăcelul puse de îi turnar ă cuconului Leopold un pocal plin și îl momi spre acesta în vreme ce
toți cei care erau acolo beau fiecare îndemnîndu-se. Iar ă cuconul Leopold î și ridică el coiful c ăci să-i
facă pe voie și sorbi în v ăzul lor chez ășie de prietenie numai oare șicît că el nu bea niciodat ă feluri de
rachiu și îl vărsă apoi mai pe tot cu me șterșug în chiupul megie șului de la mas ă însă me-gieșul nu
prinse de știre de viclenia aceasta. Și stete el în jil ț în castelul acela dimpreun ă cu toți și să se tihneasc ă

acolo o vreme. Mul țumită fie Atotputernicului Dumnezeu.
Insă în vremea aceasta buna surat ă stătea pragul u șii și rugîndu-i pe ei întru m ărirea numelui lui Isus
stăpânul
55
și domnul nostru prea înalt s ă lase deoparte înveselirea c ăci acolo asupra lor z ăcea femeie în munci de
născătoare, nobil ă cuconiță, și vremea ei de sîrg apropiindu-se. Șirele Leopold auzea el la catul de sus
țipăt mare și se minuna ce strigare s ă fi fost aceea de femeie oare de prunc și mă socotesc, zicea el,
dacă nu cumva nu a și sosit vremea sau chiar acuma șa. După gîndul meu pare c ă prea mult ține. Și
deschizînd el ochii în jur v ăzu un om liber pre numele s ău Lenehan de ceasta parte a mesei care mai
vrîstnic decît oarecare din to ți ceilalți era și pentru aceea c ă erau ei doi tot ca unul cavaleri de virtute în
treaba de care se apucau înc ă și fiind el mai vrîstnic a gr ăit cătră el cu vorb ă aleasă foarte. Dar ă, a
zis, oare mult nu are s ă mai fie și va să aducă pruncul cu Dumnezeu prin mila Lui și bucurie va s ă aibă
la facere c ăci ce mult a a șteptat de mirare. Ci r ăzeșul care sorbise din b ăutură a zis : Așteptîn-du-ne noi
oareșicare clipă să îi fie țeonchiul acuma. Și încă a nălțat el paharul care-i st ătea împotriv ă că lui nu îi
era vreodat ă trebuință să îi ceară sau să îl înghionteasc ă oarecine spre b ăutură și, Aide să bem, a zis,
întru deplin ă înveselire. și sorbea dup ă puterile lui cît mai adînc închi-nînd pentru ei și unul și altul
pentru că era om să se îndemne vîrtos la poftele lui omene ști. Iară șirele Leopold ca cel mai vrednic
oaspe pomenit în s ălile învățăceilor și omul cel mai cu blînde ță și cu milosîrdie dintre cei care pun
mînă de gospodar chibzuit sub clo șcă și cel mai inimos cavaler de pe lumea întreag ă care vreodat ă
către vreo cucoan ă aleasă și-a făcut slujba îi turna cu osîrdie în pocal. Muncile muiere ști cu mirare
mare cînt ărindu-le. Aicia vine rîndul s ă vorbim acuma despre adunarea care aici se ajunsese cu gînduri
să se dea la be ție dacă avea să îi țină puterile. Liot ă de capete înv ățate pe de o rîn ă și pe de alta a
mesei, adic ă cum ar veni s ă se cheme dup ă nume, Dixon de i se zicea mai tinerele de la sfânta M ăria
ce-sare-într-ajutor cu al ți soți ai lui, Lynch și Mad-den, înv ățăcei în praxisuri doftorice ști, și răzășul cel
liber care se chema Lenehan și încă unul de pe la Alba Longa, unul Crotthers, și tînărul Stephen cu
chipul ca de c ălugăr de ședea capul mesei, înc ă Costello care oamenii îi zic Cos-tello Pumn Tare
numele tr ăgea de pe o fapt ă voiniciasc ă mai dind ărăt pomenit ă în scrisoare (iar între ei to ți, tînă-
56
rul Stephen care se ținea tras la o parte, el era cel mai îmbe țivit care și striga înc ă după tot mai multe
mieduri) și alăturea blîndul șirele Leopold. Ins ă pre tînărul Malachi îl a șteptau ei c ă se giuruise c ă are
să vină și dintre aceia care î și ținea gîndul înspre viclenie ziceau c ă își spărsese el cuvîntul d ădut. Și
șirele Leopold dac ă venise sădea cu ei dimpreun ă că el prietenie nesmintit ă purta sirelul Si-mon și
acestuia fecior al lui tîn ărul Stephen și încă sîîr-șeala îl domolise aicia dup ă mersurile lui lungi îneît ei
îl ospătau acuma bogat din toate p ărțile cinstindu-l. Milo-sîrdia mare îl minase, patima p ărea că îl
împunge a pur-cedere, iar ăși oareșicare silă de la a se stîrni locului.
Că erau ei înv ățăcei minto și tare. Și asculta la ei cum se îndemna la sfat unul protiva cestuilalt tot
despre facerea pruncilor și de ce se cade întru aceasta, tîn ărul Madden zicînd c ă dacă ar fi și ar fi rău
lucru ar fi fost soa ța să moară (că așa se și nimerise vreme de un an înd ărăt cu o femeie din Eblana în
casa lui Horne care acuma se petrecuse de pe lumea aceasta și chiar în noaptea din urm ă dinaintea
morții ei toți meșterii tămăduitori și apotecari veniser ă de stătuseră la voroave despre ce și cum cu ea).
Și spuneau ei acum mai încolo c ă ea era să trăiască fiindcă de la început zisu-s-a c ă muierea trebuie s ă
facă în durere și așa aceia care erau în gîndul ăsta întăreau că bine zisese Madden și adevărat căci avea
întristăciune să o lase să moară. Iarăși nu puțini și dintre ace știa era și tînărul Lynch c ăzuse la
nedumireal ă de nu cumva lumea este sub rele ocîrmuit ă și nici vreodat ă nu ar fi fost altmintrelea m ăcar
că oameni de ne știință zic într-alt fel numai c ă ei nici cei care îi stau jude ț nu aduc leac la aceasta.
Dovedirea r ăzbolirii Dumnezeu dee o. Abia se r ăciseră acestea spuse numai c ă toți strigară cu un
singur țipăt că na, pe Sfînta noastr ă Fecioară și Mumă, muierea s ă stea să trăiască și pruncul s ă fie să
moară. Dar încă și în aceast ă umoare s-au înver șunat tare la capul acesta care cu argu-menturi care din.
băutură vorbind numai c ă moșneanul Lenehan îndat ă se înghesuia care cînd s ă le îndestuleze p ăhărele
cu vinuri pi știtoare din ierburi a șa îneît deloc voia inimii s ă nu lipsasc ă. Deci tînărul Madden le deslu și
la toți potrivirea împregiust ării spunînd c ă muierea s-o prist ăvi cătră Domnul și că precum pentru
evlavie și după
57
sfaturile peregrinilor și călugărilor și de o giuruin ță care o făcuse la Sfîntul Ultan ot Arbraccan
cinstitul de b ăr-batu-su nu vroise s ă lase moartea ei care lucru auzind cu to ții minunat s ă înăcăjiră. La

care tînărul Stephen aceste vorbe avu dup ă cum urmeaz ă, Murmurarea, nobili siri, lucrul adesea
întîmpinîndu-se prin oameni de ob ște. Și acuma pruncul cît și părintea lui laud ă aduc Ziditorului, care
din întunecimea dintîiului cerc ce h ăul-n-grădește, ceastălaltă din focul de cur ățire. Dară, mila lui
Dumnezeu, ce facum cu sufletele noastre cu putin ță întru Domnul care noi noapte de noapte în a le
face fără de putință stăruim, lucru care ieste p ăcat împotriva Duhului Sfînt, F ăcătorul și Dătătorul de
Viață ? Că, boierilor, pofta noastr ă curîndă este. Noi suntem singure mijloace de lesnire pentru
jigăniuțele din sinea noastr ă și firea alte scoposuri are decît pe noi doar. Și spuse atunci mai tîn ărul
Dixon către Costello Pumn Tare dac ă știe el ce scoposuri sînt acelea. Decît c ă băuse prea tare și
cuvîntul pe care dinl ăuntru s-a mai priceput a-l scornire a fost c ă mereu ar st ătea gata cu tot dinadinsul
să necinsteasc ă orce muiere, cum ar fi ea, soa ță, vărgură sau țiitoare dac ă așa i se făcea să lepede de la
sine umoarea împreun ării trupești. Și la acestea Crotthers de la Alba Longa s-a apucat s ă țipe
epifonema din alc ătuirea tînărului Malachi de lauda dobitocului in orog numit carele la mia de ani o
dată desfătarea în cornul lui și-o cată iar celălalt împuns din toate p ărțile de zburd ălniciile lor cu care
de dînsul b ăteau jocul pe to ți cu fierbin țeală i-a rugat s ă stea chez ășie că cu ajutorul lui Sînt Foutinus și
sculelor lui avea s ă se arate destoinic în orce lucru ce st ă în putința omului. La asta au rîs to ți cu
strîmbături mari decît tîn ărul Stephen și-șirele Leopold care nu se îndemna s ă rîdă prea netainic de la o
melanholie ipohondriac ă care nu se l ăsa să o -rășchireze cît și de milosîrdie pentru ea de- și slobozea
pruncul oare șicare ar fi fost ea și oareșiunde. Și a zis apoi tîn ărul Stephen cu neplecare despre maica
Biserica și cum voa ea s ă-l lepede de la ea, și despre pravila canoanelor, despre Lilitha, mijlocitoarea
slobozirii pruncilor nainte de vreme, cum și de îngrecarea prin vîntul cu semin țele luminii au prin
bărbăția șoarecilor zbur ătorii gură la gură au, cum Verghiliu au zis, prin izd ărirea soarelui-apune au
prin mi-
53
roasele floarei de lun ă au încă dacă s-a împreunat cu o femeie care de curînd cu b ărbatu-su s-a
împerechiat, effectu secuto, au tîmplătoriu din sc ăldătoare dup ă doxa lui Aver-roes sau Moisi
Maimonidul. Mai zicea cum la capul lunii a doua duhul omenesc vine de se picur ă și cum maica
noastră cea sfîntă împăturește vecinie în cuprinderea ei sufletele întru mai marea laud ă a numelui lui
Dumnezeu vreme ce maica p ămînteneasc ă care doar alc ătuire muie-rasc ă să sloboade n ăscuții
dobitocește ieste se cade s ă piară după canoane cum bine a zis cel care ține pecețile pescuitorului,
însuși fericitul Petre pe care piatr ă s-a întemeiat sfînta biseric ă în veacurile toate. L-au întrebat atuncea
toți învățăceii pe șirele Leopold dac ă la peristase ca acestea pîn ă într-atîta cu primjdiia muierii ar ispiti
ca să pună în cumpănă viața protiva vie ții. Cu coapt ă zicere ar fi vrut el s ă răspunză și cuvenită
tuturora, cît proprindu- și falca în palm ă, a zis me șteșugește, după obiceiul s ău, că și cum lui i se
dăzvelise, care dintotdeauna iubise arta doftoriceasc ă cum se poate un ne știutoriu să o facă, și
potrivind aceasta și cu experien ța unui peristasis care atît de rar v ădește bine este c ă Maica Biseric ă cu
aceeași mînă strînge paraua și de la naștere și de la moarte ; și în acest chip r ăspunzând sc ăpă de
iscodelilor lor. Adev ărat este aceasta, pe Dumnezeu, a zis Dixon, și dacă nu mă nedumiresc eu tare,
aici e cuvînt greu atîrnînd ca și îngrecat. Ce auzind tîn ărul Stephen minunat de învoio șat de arătă și se
puse cheza ș la toți că adevărat cine de la s ărac fură Domnului cu dobînd ă îi dă că era bărbat cu duhul
sălbăticit cînd aburul b ăuturii i să învăluia la cap și că acuma aburii ace știa era încuiba ți foarte tare în
sinea lui st ăruitor se ar ăta.
Iarăși șirele Leopold st ătea în posomorala mult ă cu toate vorbele sale ca unul ce înc ă se miluia tare de
străgătele de spaim ă ale muierilor gure șe în obidă și pentru c ă își întorcea privirea min ții îndărăt la
buna sa doamn ă Marion care îi d ăduse singur un prunc de parte b ărbătească ce în a unspr ăzecea zi a
vieții murise și nici un om de me șteșug doftoricesc nu se învrednicise s ă îl lecuiasc ă atît de noptatic
este sorocul. Și cum ea r ămăsese la mare jale și cu suspinuri mari de la inim ă pentru acea întîmplare
rea și
59
_
cum pentru îngrop ăciunea pruncului îl înv ălise în cămășuță de lînă de noatin (c ă era atunci
către miezul mort al iernii) iar acum șirele Leopold c ăruia nu îi mai era os din osul trupului
său să îi fie moșnean privind c ătre feciorul pria-tenului s ău se și închidea în triste ță pentru
fericirea de dinainte risipit ă și atîta cît sil ă îi era că n-are și el făt să-i fie stîlp împodobit la
nevoile lui s ă și le sprijineasc ă (că cu toții îl ziceau om de bine) cît se întrista tot la fel pentru

tînărul Stephen c ă hâlădua cu oameni de izbeli ște și își sufla vîntului talan ții cu vrute.
Atunci pe acea vreme tîn ărul Stephen turna în toate paharele de st ăteau deșerte că prea puțin
ar mai fi r ămas dacă cei mai cu m ăsură nu și-ar fi umbrit gura pocalelor de la cela ce cu rîvn ă
le cerca și, cu rugăciuni multe pentru gîndurile pa triarhului Romei, îi aroma s ă închine lui
Vicarului lui Cristos care zicea el tot a șa este vicarul de zbieret frumos. Acuma cat ă să bem,
îndemna el, din cupele acestea și cu toții sorbiți din miedul acest carele adev ăr zic nu este trup
din trupul meu ce duhului meu îi este întruparea. Și lăsați frîngerea pîinii celora care singur ă
cu pîinea tr ăiesc. Nici nu v ă fie teamă că ceva să vă lipsească că aceasta mai mult are s ă vă
mîngîie cît are s ă vă fie în răspăr cealălaltă. Uitați-vă numai aicea. Și le arătă dinari lucitori
din ai tributului și banchele de ale argintarilor pre ț de doao lire nou ăsprăzăce șilingi pe care îi
avea, zicea, pentru un cîntic ce îl alc ătuise. Se mirau to ți să vadă bogățiile aici spuse într-atîta
secetă de bani cit ă fusese acolo șa înainte. Vorbele lui au fost acestea dup ă cum se urmeaz ă
mai încolo : To ți cum că să știe, a zis, rumurile timpului zidesc casele ve șniciei, ce va s ă zică
asta în 'tălmăcire ? Vîntul dorin ței usucă măceșul dar dup ă aceea se face c ă din mărăciniș se
ridică trandafirul pe crucea timpului. B ăgați seamă la ce vă spun eu. în pîn-tecele femeii
cuvântul s-a f ăcut trup dar în spiritul alc ătuitorului tot trupul ce tre ce se face cuvîntul care nu
se va trece niciodat ă. Asta e postcrea ția. Omnis caro ad te veniet. Nu stăm la îndoial ă că este
puternic numele ei al acelia care a g ăzduit în pîntecele ei trupul Atoater ăscumpărăto-rului,
Mântuitorului și Păstorului nostru, maica noastr ă
60
cea puternic ă și mare și maica noastr ă prealăudată ; iară Bernardus drept a spus c ă ea are o
omnipotentiam dei- ȚMrae supplicem, adică cum ar veni o atotputernicie de mijlocire pentru
că ea este a doua Ev ă și ea ne-a mîntuit, cum spune și Augustin, îns ă cealaltă, străbuna
noastră, de care sîntem înveriga ți cu anastomose unele dup ă altele de a țele buricului ne-a
vîndut pe to ți, șămînță, vipt și prăsilă, pentru un simbure de m ăr. Dar uite cum se pune înti-
ebarea. Sau ea l-a cunoscut, aceasta a doua de care spun, și nu a fost decît criatura criaturii
sale, vergine madre figlia di tuo figlio, sau nu l-a cunoscut și atunci st ă în aceeași tăgadă sau
ignoranță împreună cu Petru Piscator care l ăcuiește în casa pe care Iacob a cl ădit-o și cu Iosif
Tîmplarul mare patron al mor ților fericite a tuturor nuntirilor nenorocite parce que M. Leo
Taxil nous a ăit que qui l'avait mise dans cette fichue position c'etait le sacre pigeon, ventre
de Dieu ! Entweder transsubstan- țialitate oder consubstan țialitate dar nicidecum subsub-
stanțialitate. îndat ă toți au strigat la aceasta c ă scîrbavnic ă vorbă este, îngrecare f ără bucurie,
zicea ei, n ăscătoare fără de cazne, trup f ără de imăciune, pîntece f ără de cres-c ătură. Datu-le e
și desfrînaților să se dedea evlaviei cu credin ță și curăție. Cu vrere va s ă vlăguim vrăjmășirea,
va fi vouă vrednicie.
Aici Costello Pumn Tare b ăngăni cu pumnul în mas ă și dete să cînte un viers de voie bun ă
Staboo Stabello despre o fetic ă și cum s-a v ăzut cu burta la nas de la un mercenar mai f ălos
din Țara Nemțească și astfel își începu cîntecul : La început dou ă luni trei n-a prea fost în ale
ei, Staboo, cînd numai ce grijitoarea Quigley din prag cu glas mînios îi pofti h șșt ce nu vă
rușinați nicicum și nici nu f ăcea decît ce se c ădea să facă aici cînd îi înv ăța să bage seam ă că
locul ei acolo era s ă fie toate cum se cuvine pîn ă ce avea s ă vină doftorul Andrew fiind cu
grijă să nu se fac ă bîn-tuială și zarvă multă care să împuțineze vrednicia veghii ei. Era o
matroană bătută de ani și petrecută în tristețuri cu priviri potolite și mers cre știnesc, în straie
întunecate cum se cuvenea fe ței ei de durere și cu semnele vîrstei înscrise, și nici îndemnul ei
nu trecu s ă nu aibe ascultare c ă de îndată Costello Pumn Tare a fost de ei to ți certat tare și l-au
dosădit pe țărănoi cu asprime mirean ă unii și cu .pri-
61
mejdiile de îndreptare al ții dară în vremea asta cu to ți ciufuindu-i dar ear boala în vi țicul
acesta, la ce blast ămății te mînă nepriatenul, c ă pocitanie, c ă stîrpitură ești, borî-tur ă, printre
paie, zoaie, pezevenghiu, scursur ă de răsvră-tire, căzătură prin haznale, lep ădat nainte de

vreme, că să-și astupe botul de maimu ță lătrătoare, iar bunul șirele Leopold care avea pentru
cunoaștere floarea lini știrii, dulcele maghiran, și el dedea sfatul c ă prilejul timpului acela prea
sfînt era și cuvenit s ă fie ținut prea sfînt. In halele lui Horne lini ștea lasă să lăcuiască.
Și să nu mai fie vorba lung ă, nici nu se potoliser ă aceste cînd me șterul Dixon de la Mary în
Eccles, rînjin-du-se foarte tare, l-au și întrebat pe Stephen tîn ărul pentru ce nu se ot ărîse să
facă legămintele monahice ști și el i-au răspuns că ascultarea-i la vintre, ferirea de preacur-vie-
n morminte și fără de voia s ărăcie în toate zilele vie ții sale. înv ățăcelul Lenehan la aceasta i-a
întors că și el auzise de ispr ăvi rele din astea și încă mai cum, c ă i se spusese și lui povestire,
acela noroise cur ăția de crin a unei feti șcane încrăzătoare care am ăgire a celor necop ți la
minte însamn ă și cu toții se îmbulzir ă cu un acela și glas mare înveselindu-se și închinînd
pentru ostenelile lui de z ămisleală. însă el spuse cu fa ță nefățărită că era tocma pe dos
presupusului lor c ă el era veșnic fecior și fără știrbire neștiutor de muiare. La vorbele acestea
îmbucurarea se l ăți în ei și mai mult și se apucar ă să îi aducă aminte de cîntul ciudos de
despuiarea și deschiderea por ților fecioriei la soa țe, cum se face de c ătră prioții din insula ce îi
zice a Madagascariului, ea s ă fie în îmbr ăcări albe și șofranii, mirele în albe și sîngerii, cu
aroame de nard și facle aprinse, pe pat de nuntire și chiricii s ă cînte în vremea aiasta chirie
eleison și cîntarea de laud ă Ut novetur sexus omnis corporis mysterium pînă cînd i se str ăbătea
acolo fetia. Și după aceea le-a gl ăsuit el un prea formos cîntecel f ăcut de ginga șii menăstrași
Meșterul John Fletcher și Meșterul Fran-cis Beaumont care e tras din Tragedia Fecioarei de
ei născocită dinadins pentru împ ărăchiere de ibovnici ca aceasta: De sîrg în pat, de sîrg în pat,
fiind aceasta repe țirea cîn-tării cîntate cu înso țire de pe strunele cembaliului, Epitha-lamion
negrăit dulce cu îndemnuri peste poate înmuietoare pentru tineri nestruni ți în ale amorului pe
care făcliile
62
aromitoare ale rusalcelor i-au minat c ătră culcușurile cu patru picioare ale nunte știlor însoțiri.
Bine s-au nimerit ace știa doi, a spus Me șterul Dixon veselit, numai c ă, ascultați aici, tineri
jupîni, mai bine ar fi fost ei chema ți Beau Mult și Flocosul c ă, pe legea mea, din astfel de
potriveală putere mare ar putea s ă se prăsească. A zis și Stephen cel tîn ăr atunci că și cît îi
arăta lui ținerea de min te aceia doi singur ă o frumoas ă aveau a lor și pe aceea o schimbau
între ei întru desf ătările amoroase c ă în zilele acelea î și trăiau cu mult sa ț viața și obiceiurile
pămîntului primeau asta. Mai mare, iubire decît aceasta, zicea el, nu poate omul s ă aibă decît
aceia care î și pune soa ța întinsă pe pat în calea prietenului adev ărat. Mergi și tu acuma și fă tot
aceasta. A șa tocmai, sau vorbe tot acestea zicînd, gr ăit-a Zarathustra, în vremuri regius
profesore de umanit ăți fran-țuzăști la Universitatea Coada Boului și nici nu și-a tras suflarea
bărbat vreodat ă la care semin ția oamenilor s ă fie mai datorat ă. Căci adă tu numai str ăin în
turnul casei tale, și mare minune dac ă patul tău nu ți-o fi așternut în alte c ămări decît cele mai
bune. Orate, fratres, pro meme-iipso. Și cu toții să zică, Amin. Adu- ți aminte, Erin, de ge-
nerațiile tale și zilele tale din vechi, cum pu țin ți-ai plecat tu urechea la mine și la cuvîntul
meu și ai adus str ăin la poarta mea s ă se dea curviei în v ăzul meu și să crească gras și să dea
din picioare ca și Jeshurum. Pentru aceasta ai p ăcătuit împotriva luminii și ai făcut din mine,
domnul tău, sclavul slujitorilor t ăi. întoarnă-te, întoarn ă-te, clan al lui Milly, și să nu mă dai
uitării, o Milesiano. Pentru ce ai f ăcut aceast ă stricăciune în v ăzul ochilor mei c ă l-ai luat
înaintea mea pe negu țătorul de cur ățanie și te ai lepădat de mine în fa ța romanului și a
indianelui cu vorbirea de întune cime cu care fiicele tale au împ ărtășit așternutul ? Prive ște
acum în fa ța ochilor t ăi, o poporule meu, peste țara făgăduinței, încă de pe Horeb și de pe
Nebo și de pe Pisgah și de pe Coarnele Hattenului peste țara unde curge lapte și miere. Dar ă
tu m-ai al ăptat cu lapte amariu ; luna mea și soarele meu mi le-ai stins în veac de veac. Și
singur m-ai l ăsat în veacul veacului pe c ărările de întunecime ale am ărăciunii mele ; și cu
sărut de cenu șă ai sărutat tu gura mea. Ast ă întenebrare a înl ăuntrului, a purces el s ă suie, nu a
fost luminat ă de înțălăpciunea set-
63

puagintei nici pomenit ă că Orientele care de din înalturi a spart por țile iadului a fost
străbătoriu unei întunecimi car e erau de dinainte a șezate. Obicinuin ța împuținează
întunecatele p ătimiri (cum Tullius zice de dragii lui stoi-cieni) nici Hamlet tat ăl aceluia n-a
arătat prințului fiu-su buboi de arderea focului. Dulcea ța în nămiaza vie ții este plag ă a
Eghipetului care în nop țile de dinaintea n ăscătoarei și de dincolo de muritorie î și au foarte
cuvenit ubi și quomodo. Și tot precum sfîr șiturile și ultimariile ale tuturora lucrurilor se acord ă
oarecumva în mijlocuri și măsură cu începuturile și sorgințiile încît e tot aceea și concordan ță
pe multe c ăi care vine de face cre șterea de la na ștere încă mai săvîrșind prin acel
metamorfozion spre înd ărăpt scăzămîntul și ștergerea c ătră fine care pl ăcută este pentru fire
tot la fel se întîmpl ă cu ființarea noastr ă de sub soare. Surorile cele b ătrîne ne trag în via ță ; ne
jăluim, ne sporim, ne zburd ălnicim, ne ag ățăm, ne îmbr ă-țăm, ne desp ărțăm, ne împu țănăm,-
ne repaos ăm ; asupra noastr ă cînd sta-vom mor ți apleca-se-vor ele. Dintîi izb ăvit din apele
îmbătrînitului Nilus, prin trestii plecate, în culcu ș de nuiale împletite ; la urm ă scorbura vrunui
munte, sepulcrum în întunecime astupat printre strig ările laolalt ă ale pardosului de munte și
ale pajerei care frînge oasele. Și cum nici unul nu- știe ubicitatea tumulului nici prin ce treptate
rînduiri într-acolo fi-va vîrît nici de spre Tophet sau cetatea Edenului, asemenea este totul
ascuns cînd am vrea înapoi dup ă spate să vedem din ce ținuturi ale îndep ărtării ceul cinelui
nostru și-a tras de undele.
Aicia Costello Pumn Tare a zbie rat cu tot glasul mai ales o Etienne chanson și cu larmă i-a
îndemnat s ă ia seama, c ă înțelepciunea și-a clădit casă cu boltire nalt ă împărătească de veche
instituire, chiar ă paiață de sticlă al Ziditoriului unde toate sînt a șezate dup ă lege fromoas ă iară
răsplată cui a o în țelege se încumeteaz ă.
Priviți casa clădită de Iacob din stirpea dedaliceasc ă, Vedeți boabele strînse în sacii ce stau s ă
plesneasc ă, In ogrădia unuia altuia r ătunjită, împărătească.
Și iată s-a arătat trosnet înnegurat și fum, înfrico șat, slobozindu-se cu mare l ătrat. Dinspre
stingă strîmb Thor
64
tună încruntat ; cu miniere aprig ă azvîrle baltagul. Veni t-a furtuna care îi sp ăimînta inima. Și
meșterul Lynch l-a cam poftit s ă ia aminte cum cîrte ște și să fălește că doară zeul se
burzuluie ște de vorba lui demoneasc ă și păgînească, iară cela care pîn ă atunci se înd ărătnicise
să fie atît de grozav, galbin se f ăcu acum la chip și toți îl vedea cum se chircea și se împuțina
că făloșenia lui atîta de sus în ălțată acum stătea pleoștită și inima ii dîrdîia în cu șca pieptului
cum îl cerca zavistia furtunii. Și care au rînjit a șa văzîndu-l care s-au rîs cit ce Costello Pumn
Tare s-a înver șunat iară în beutura lui care și meșterul Lenehan s-a juruit s ă facă întocmai și
împărăchia fapta cu spusa f ără să îi dea careva ghes la asta. Doar c ă fălosul cel falnic a țipat
atuncia că să fie și Nichipercea în pocalul lui tot aceea și el nu va s ă se lase ajuns pe de la
spate. însă erau doar vorbe s ă fățărească înfricoșarea de se pitea și chitea în c ă-șile lui Home.
Bău atunci din mare sorbire s ă-și facă inimă oareșicît că huruia tunetul dindelung peste ceru-
rile toate c ă și meșterul Madden, priceput s ă fie cu frica de Dumnezeu cînd voia, i-a dat ghiont
în coaste la tunetul cela ca de Jude țul cel Mare și meșterul Bloom, al ăturea de f ălosul îi făcea
vorbe de potolire s ă-i ațipească frica lui mare, dîndu-i de veste c ă nu era nimic alt lucru decît
zgomot mincinos ce auzea el, scurger ea apelor din norul de tunet, uit ă-te ca să vezi, că se și
săvîrșise, tot în fire cum se cad fenominurile.
Dar oare a fost înfricarea tinerelului Umfl ă-n-Pene îngenuncheat ă vorbele Lini știtoriului ? Nu,
că purta el la îingurea spinos de t ăinicie Am ărăciune numit care nu din vorbe se potea risipi.
Să nu fi fost el atuncia nici lini știt ca și unul acela nici nu frica de Dumnezeu ca și celalt ? Nu
era nici cum astfel cît de mu lt ar fi vrut el oricum. Dar ă nu i-ar fi fost în potere cazn ă iarăși să
găsească ca și în tinere țe clondirul Cuvio șenie cu care pe atunci se întrema? Cu adev ărat nu că
nu era Harul care s ă îi găsească acel clondir. Auzea el a șadară plesnetul cela glasul
dumnezei ții Născătoare sau, ce Lini știtoriul spusese o minciun ă de Fenom ăn ? Auzea ? Vezi
bine, că nu potea s ă n-audă decît doar ă că astupatu- și fi-ar țeava înțălăgere (lucru ce nu

făcuse). Că prin tava ceea cuno ștea el că iaste în țara Feno-m ănului unde și trebuia f ără
amăgire într-o zi bun ă să și
65
5 — Ulîse, voi. II
moară că era și el ca și cu toții doar chip trec ătoriu. Și n-avea el s ă să învoiască să moară ca și
toții., și să să treacă? In nici un chip nu vroia și dădea să facă multe jocuri a șa cum fac b ărbații
cu soațele lor ce le-a poruncit Fenom ăn să facă care se scrie la cart ea Lege. Atunci nu avea el
știință nimic de țara ailaltă care să chiamă Să-crezi-în-mine care ias-a țara făgăduinții că stă
sub regele Desf ătătorul care s ă fie în veac unde nu este nici moarte nici n ăscătorie nici înso țire
nici făptuire de mum ă la care to ți au să intre atîta de mul ți cît crez în ea ? Da, Evlaviosul
povestise de țara aceia și Curatul îl mînase pe drumul bun îns ă cauza era c ă pe cale să însoțisă
cu o curtizan ă anume pl ăcută ochiului la vedere p ă numele ei, zicea ea, i se zicea Ce-ai-în-
mînă-nu-i-minciun ă și l-au aromit în gre- șală de la calea direapt ă cu lingușălile ei ce i le
spunea ca, Ho, chip ășule, ia trage-te într-o parte încoace și am să-ți arăt mîndră privăliște, și
atîta l-a îmbiat cu vorb ă mieroasă că l-a tras în pe ștera ei care se; zice Doi-într-un-tufi ș sau,
cum o chiam ă unii mai înv ățați, Concupiscin ță Trupeasc ă.
Aceasta era întru ce toat ă soțietatea care s ădea acolo dintraolalt ă în Conacul Mumelor cel mai
mult lăcomea și dacă s-ar fi tîmplat cu curtizan ă aiasta Ce-i-în-mîn ă (care pe dinl ăuntru toat ă
era plăgi scîrbavnice, jivine urîte și diavol bl ăstămat) toți s-ar fi îmbulzit cu ghionturi grozave
să să întindă cu ea și să o cunoasc ă pă ea. Că despre țara Să-crezi-în-mine ziceau c ă nu era
decît închipuire și nici nu poteau s ă lege gînd despre asta c ă, mai întîi, Doi-într-un-tufi ș
încotro îi am ăgea ea era pe ștera cea mai desf ătătoare și înlăuntru patru perine erau cu patru
înscrisuri și cu vorbele acestea acolo, Haipespate și Dearăstur-nica și Dearușinelea și
Gemaiîncoaceîncolo și, doilea, c ă de plaga scîrbavnic ă Sfrinț și de jivine lor nu le p ăsa de
asta, că Prezervativ le d ăduse scut mare din ma ț de bou și, treilea, c ă nici nemul țămire nu le
potea face Pr ăsire care era diavolul cel r ău tot prin virtutea sc utului care se chiam ă și
Pruncumort. A șa stăteau toți în vedaniile lor orbe ști Meșterul Șicană, și Meșterul Rareori cu
Frica de Dumnezeu și Meșterul Maimu ța care Suge, Me șterul Din F ățărie Om Liber, Me șterul
Dixon Mofturosul, Tinerelul F ălos Falnic, și Meșterul Lini știtorul cu Bini șorul. In care
66
lucru, nebunilor îmbulzi ți laolaltă, cu toții luarați amăgire că acela era glasul zeului care mult
și adînc se mînia și stătea să-și nalte bra țul să le terciuiasc ă sufletele pentru oc ările și
voroavele lor scuipate protrivn ic poruncii lui care pentru pr ăsire părintește povățuiește.
Așa că joi în paisprezece Patk. Dignam coborît în p ă-mînt de dambla și după secetă cumplită,
mila lui Dumnezeu, și a plouat și un barcagiu venind pe ap ă în jos cale de vreo cincizeci de
mile cu turb ă de zicea c ă sămîntile nu dedea, cîmpurile însetate, tare posomorite și duhnind
tare, și mlăștinișurile și landa. Greu î ți mai trăgeai sufletul și toate ierburile și mlădițe ai'se
fără strop de ap ă de atîta vreme cît nimeni nu- și mai aducea aminte s ă fi fost atîta vreme f ără
ploaie. Și mugurii rumeni to ți păliți și năpădiți de bube și pe dealuri numai usc ături și
vreascuri gata p ă-lăîaie la orice sc ăpărare. De toat ă lumea zice, care cum îl taie capul, c ă
vîntul ăl mare din anul trecut în februar de-a b ătut țara cu atîta nevoie nimica toat ă lîngă
amărăciunea asta mare. Numai încet încet, cum ziceam, dup ă ce s-a amurgit seara, și vîntu se
lăsase spre soare apune, nori mai m ărișori de se umfla cît se înte țea întunericu și babele alea
de zic vremea c ăsca ochii în sus la ei și fulgeră reș-chirate întîi pe urm ă, după ceasurile zece,
trăsnet mare cu tunet uruitor și cît ai bate din gean ă cu toții la goană de se dau peste cap s ă se
dea la adăpost din fum ăgăraia de ploaie, de b ărbații își ferea pălăria de paie cu cîte o cîrpâ sau
batistă, femeile țopăind și-și ținea fustele aburcate cum a început potopu. Din pia ța Ely, pe
strada Baggot, peste paji ștea Ducăi, d-acolo prin gr ădinile Iu alde Mer-rion și mai departe pe
ulița Holles, puhoaie de curgea în bolboa ne pe unde fusese nainte sterp și lucios ca osu și nici
carîtă sau calea șca sau fiac ăr să vezi da nici nu a mai tr ăsnit după tunetu cela de la început. P-
acolo chiar în poarta prea cinstitulu i domn jude Fitzgibbon (care va s ă judece dimpreun ă cum

domnu Healy pricinia cu p ămîn-turile școalii) Mal. Mulligan gentilom de toat ă cinstea că
tocmai venea de la domnu Moore scriitorele (care a fost papista ș, zice lumea, da acuma s-a
făcut regalist cum-s ăcade) s-a nimerit s ă dea de Alee Bannon care cu p ăru ca tuns ă (cum le
poartă acum și cu ilicuri de sear ă de la
67
Kendal) și atunci sosise în ora ș din Mullingar cu po șta regulată unde alde v ăru-su și fratele lui
Mal. M. mai șăd încă o lună pînă la Sin Swithin și—1 întreab ă că ce dracu-i cu el aici șa, că el
se ducea acas ă la ălalt la Andrew Horne cu gînd s ă mai ciocneasc ă și el un pahar, a șa zicea, și
dă-i să-i spuie de o vi țică mai nărăvașă, bine îngr ășată la etatea ei și cu picioarele zdravene de
tot da toat ă vremea turna cu g ăleata așa că haide dimpreun ă pînă la Horne. Acolo Leop.
Bloom de la gazeta lui Crawford, foarte la largul lui cu o liot ă de băieți de viață, adecă
învățăcei de nădejde, Dixon mai tîn ăru, disțipol de la Maica Domnului a Miluirii, Vin. Lynch,
unu din Sco ția. Will. Madden, T. Lenehan, cu întristare de la un cal de curse ce- și pusese
gîndu la el și Stephen D. Leop. Bloom era acolo dintr-o langoare de a o avusese de acuma era
mai bine, visînd el az-noapte chip minunat cu cucoana lui madam Moli în papucei ro șii și
șalvari turce ști care zice cine se pricepe c ă însamnă schimbare la fa ță și madanv.Purefoy și ea
acolo, care o primiser ă că se rugase c ă-i cu burta mare, și acuma la cazne, s ăraca femeie, îi și
trecuse vremea de dou ă zile, și moașele le trecea toate ti ădușelile dar nu se slobozea deloc, cu
greață mare că mîncase o strachin ă de fiertur ă de orez bun s ă usuce ma țele pe din ăuntru și își
trăgea sufletu iute de to t de ar fi trebuit s ă fie flăcău mare cum se tot zb ătea acolo înl ăuntru ei
ziceau, da s ă dea Dumnezeu s ă facă mai repede. Asta-i al nou ălea mititel, cic ă, și de
Blagoveștenie a mîncat din unghi șoară la ăl mic care împlinise tocma anu și cu alți trei care-i
alăptase la sînu ei și murise to ți trecuți cu scris frumos în biblia casei. B ărbatsu și el de vreo
cincizeci de ani și metodist dar prime ște împărtășania și îl vezi duminica dac ă e vreme fru-
moasă cu cîte unu din b ăieți pe chei cu undi ța sau în b ărcuța lui care o are de iese la pe ște și
prinde o gr ămadă, am auzit. Ce s ă zic a fost ploaie foarte mare c ă s-a răcorit de tot și ajută și
la recoltă numai că cine zice c ă se pricepe zice c ă după vînt și apă vine foc c ă așa a și
proorocit în almanahu Malachi ( și aud că domnu Russell a scris un oraco l proorocitor tot la fel
luat din idiomu hindustani în gazeta lui pentru fermieri) c ă unde-s dou ă trebuie să fie și-al
treilea dar asta e numai a șa o vorbă fără adîncime de în țeles pentru babe și pentru copii de țîță
dar vezi c ă
63
uneori se g ăsește că s-au brodit a șa cu toate minun ățiile și nici nu știi cum.
Cu astea s-a împins Lenehan pîn ă în capu mesei s ă zică cum că scrisoarea asta fusese în
gazeta de ast ă-seară și se tot făcea că o scoate s ă o arate (c ă se jura cu vorbe urîte c ă mult îl
muncise gîndu la asta). Da Stephen i-a dat ghiont s ă stea din c ăutat și l-a poftit s ă șadă
aproape și a și făcut asta cu îndemn mare. Era soi de om de jocuri multe care îi ziceau to ți
șugubăț mare și mai și paiață încă la femei. ]a cai, sa u la vorbe despre unu și altu cel mai
descurcăreț. Adevărat ieste c ă era cam strîmtorat și mai mult și mai mult prin cîrciumi și
taverne mai soioas ă cu recrutori de matrozi, gr ăjdari, ăi de țin paraua la pari uri, zavistnici,
bătăuși, maimuțoi stîrciți, cumetre, alea de prin lupanare și alții buni de pu și în cadru sau cu
vrun portărel sau sergent la nimereal ă care își pierdea mereu nop țile cu ei pîn ă ziua în
nămiaza-mare c ă mai ciupea de la ei prin h ărdacele de b ăutură cîte o poveste unsuroas ă.
Mînca pe apucate prin cîte un han d ărăpănat și dacă băga în el ceva resturi de bucate sau vrun
castron cu ma țe și mai avea și o băncuță în pungă apoi îi dădea cu gura, cîte vreo vorb ă de
batjocură de la haimanalele lui de se ținea toți cu mîinile de burt ă. Alălant, Costello, adec ă, că
a auzit ce vorbea a întrebat dac ă e vro scorneal ă sau lucru poeti-cesc. Ba nu, z ău că nu, zice,
Frank (că așa îl chema) chestii despre vacile din Kerry care le taie acuma cauza molimii. Da
n-au decît s ă le ia dracu, zice, și făcea cu ochiu, din partea mea, cu tauru lor cu tot, nici nu-
mi trebuie. Are balta pe ște și cu mare prietenie se întindea s ă ia din heringii afuma ți de era

atîrnați acolo și îi ochise cu poft ă vremea asta și acest fel avusese pofta de-o poftise c ă oricum
avea gura mare. Mort aux vaches, zice Frank atunci pe limba fran țuzască că i-o băgaseră în
cap de la un negu țător de rachiuri ce ducea cu corabi a de la magaziile lui din Bordeaux și
vorbea acuma fran țuzește ca un om de lume. De mic copil Frank ăsta fusese un fel de pierde-
vară și taică-su, primare printr-o mahala, nu cine știe ce înst ărit să-l țină pe la scoale s ă
buchiseasc ă carte sau s ă socoteasc ă, l-a scris la universitate s ă învețe fizica da el și-a luat frîul
în dinți ca mînzu și știa mai bine socotelile pe la judec ătorii și la țară decît cărțile lui de
învățătură.
69
Unele dați voia să se facă actoriu, sau alt ă dată ca furier sau eu pariuri, pe urm ă nici nu-l mai
țineai din cîrciumi sau la luptele de coco și, alte ori s ă se călătorească pe mare sau c ălare pe
drumu mare cu țiganii, să fure pentru bani copilu mo șierului noaptea pe clar de lun ă sau să
dosească rufele de la sp ălătorese sau s ă sucească gîtu la găini pe sub garduri. Tot fugise de
acasă că nu mai știa nici el socoteala și iar se înturnase cu vîntu în buzunare c ă taică-su
plîngea de toat ă bucuria cînd îl vedea la fa ță. Cum așa, zice domnu Leopold. care s ădea mai
încolo cu mîinile la piept, doritor s ă știe unde b ătea vorbele, le taie pe toatele? V ă zic eu că le-
am văzut încă azi-diminea ță cum le mina la cor ăbiile de Liverpool, zice. Nu-mi vine a crede
că e așa de rău, zice. Câ avea experienție la vite ca astea de pr ăsilă și la alea tinere, sau la
berbece de un an cu lin ă groasă, că fusese mai demult cu leaf ă la domnu Joseph Cuffe,
neguțător de soi ce- și cîștiga traiu cu vite vii și vindea și locuri de p ășune, chiar ling ă curțile
Iu domnu Gavin Low pe strada Prusiei. Aicia nu sînt s ă zic ca domniile voastre, zice. Mai
degrabă-i sughițu de la nădufu vacilor. Domnu Stephen, cam luat de mirare da îi vorbea
frumos, zice c ă nici vorb ă de așa ceva și că avusese știre de la marele piept ănar al cozilor de
la curtea împ ărătească cu mulțumiri pentru ospe ție, că-l trimitea pe doftoru Boalavitei, cel mai
renumit prinz ător de vaci din ducatul Muscoviei. cu ceva b ărdace de leacuri s ă ia tauru de
coarne. Haide, haide, zice domnu Vincent, ce mai. Te treze ști că te ia dilema-n corne cînd nici
nu știi dacă te bagi cu un ta ur care-o mai fi și irlandez, zice. Irlandez de nume și irlandez din
fire, zice domnu Stephen. și îi sălta băutura în pahar. Taur irlandicesc în pr ăvălie de porcela-
nuri englezasc ă. Văz eu unde ba ți, zice domnu Dixon. îi tot acela și taur de l-a trimis pe insula
noastră fermieru Nicholas, ăl mai mare cresc ător de vite dintre to ți, cu cîrligu de smarald
trecut pîn nas. Aicia bine zice, zice domnu Vincent de peste mas ă, l-ai luat tauru de coarne.
zice, că taur mai gras și mai de soi nu s-a b ălegat vrodat ă pe pajiștile astea. C ă are coarnele
îndestulării, pielea de aur și suflarea fumegoas ă și bună de-i iese pe nar ă că toaie muierile de
pe insulă și-au lăsat dracului aluatu și făcă-lețu, și-au dat zor dup ă el să-i atîrne încovrig ări de
mar-
70
garete de b ărbățiile lui taure ști. Și ce, zice domnu Dixon da pîn ă n-a ajuns aicia fermieru
Nicholas care este eunuc a"pus ^e *~a SC0Plt un colegiu întreg de dofto ri, care nici nu era mai
breji deloc decît el. Acuma lua ți-o din loc, zice, și vedeți de faceți cum v-o înv ăța văru-mea
bun lord Harry și mai luați de aici blagoslovire de fermier, și zicînd așa s-a plesnit tare cu
palma peste șăzut. Da și blagoslo-veala asta și plesnetu jos tot l-au ajutat la ceva, zice domnu
Vincent, și ca să nu se dea b ătut i-a arătat zburdălnicie care era cît dou ă d-ale ăluilant și uite
așa fetică, soață, stareță și văduvă și pînă în ziua de az au s ă zică că mai bine și mai bine s ă îi
ofteze lui la ureche pe întune ric pe prin grajduri au s ă-l lase să le lingă pe la ceaf ă cu limba lui
lungă și sfințită cît să se cunoasc ă prin pat cu cel mai de soi și mai chipe ș flăcău din toate
cîmpiile Irlandiei. Și încă un altul s ă-și mai spuie și el vorba : L-au îmbr ăcat, zice, și în iie cu
funduliță și în fotă și cu basm ăîuță și cu bete și cu mînecu țe la mădulare și i-a« tuns și
cîrlionțu și peste tot l-au fr ăcat cu sperman țăt și i-au și zidit staul ia tot cotu drumului cu iesle
și jgheab de aur pline ochi cu fînu cel mai bun din pia ță să înfuîice și să balige dup ă poftă. Și
atunci tata credincioaselor (c ă așa îi ziceau) se f ăcuse gras de abia mai ie șea la păscut. Ca
să direagă aiasta damele și damzelele noastre viclene venea de îi ducea nutr ățu în poala rochii

și el cum se umfla la burt ă odată se ridica în doao picioare și le arăta cucoanelor o tain ă și mai
mugea și scotea răget pe idiomu lui taur ăsc și toate dă-i după el. Așa e, zice altu, c ă așa îl
răsfățau că nu mai suferea s ă crească pe pămînturile țării decît iarb ă verde pentru el (c ă
numai coloarea asta îi pl ăcea) și a înfipt și scîndură pe un deal în rm'jlocu insulei cu scriitur ă
și zicea : Pe legea Iu lord Harry, verde în valuri s ă se volbure iarba în v ăi. Și, zice domnu
Dixon dac ă adulmăca vrun ho ț de turme în Roscommon sau prin pustiu sau prin Connemara
sau vrun gospodar prin Siigo care s ă fi semănat vrun pumn de mu ștar sau vro min ă de sămînță
de gulie îl prindea pandaliile și o lua pe coclauri pîn toat ă țară să desgroape cu coarnele tot ce
se semănase și asta din porunca lui lord Harry. C ă la început a fost gîlceav ă între ei, zice
domnu Vincent, și lord Harry l-a d ădut pe fermieru Nicholas la to ți dracii și îi zicea c ă îi țiitor
belit de-și ține șeapte tîrfe
71
în casă și lasă că îl învăț eu minte, zicea. îl fac eu s ă simtă cum pute iadu, zice, c ă am aicea
coardă de bou de la taica l ăsată. Da într-o sear ă, zise domnu Dixon, cînd lord Harry î și peria
pielea lui regeasc ă să se ducă și el la mas ă că cîș-tigase la întrecerea de b ărci (că el la barca lui
are lopeți late și așa scrie la întrecere to ți ăilanți să vîslească cu furcile de fîn) s-a v ăzut în
oglindă că se asamănă al dracu cu un taur și a citit în nu șce terfeloaga ce-o ținea pe acolo și
murdară de pe urmele de degete soioase c ă se și cobora prin stînga din stirpea ălui taur
campion de la romani, Bos Bovum, va să zică pe latineasc ă de baltă patroanele jocului. Atunci,
zice domnu Vincent, lord Harry s-a vîrît cu capu în troaca de ad ăpat la vaci în v ăzu tuturor
curtenilor și l-a tras afar ă pe loc le-a spus la to ți cum i este numele ăl nou. Pe urm ă, cu zoaiele
șiroaie pe el, s-a vîrît în fot ă veche că fusese a bunic ă-sa și a luat și grămăti-ceasca carte a
idiomului t ăuresc să buchiseasc ă decît că n-a învățat din ea doar primele pr ănume .că l-a și
copiat mare și îl tot răpițea pe de rost și iară cînd ieșea să se plimbe î și împlea buzun ările cu
cridă să îl scrie unde îi venea lui chef, colo pe o piatr ă sau pe mas ă la ceainărie sau pe sacu de
bumbac sau pe pluta undi ții. Ce mai. el și tauru Ir-landiei s-au f ăcut priatini nesminti ți ca
cămașa cu spinarea. A șa erau, zice domnu Stephen, și fîrșitu storiei a fo.^t c ă bărbații pe
insulă, dacă au văzut că nu e ajutoriu c ă fomeile necuvincioase er a toate de un gînd, au f ăcut
plută de trecere, s-a suit pe ea si nguri cu boarfele lui fiecare, au ridicat catargu, au suit pe
vărgi, au lăgat învărgătura, au puns-o în vînt, au l ățit trei pînze în vînt, și tot cîrmind în vînt și
peste valuri, cu vira ancorii, trâgînd c ătră stînga s-au tot dus pe mare s ă dezvălească iară țara
Americii. Ce a și fost prilej, zice domnu Vi ncent, ca contramaistoru s ă izvodeasc ă cîntecele
marinăresc :
Papa Petre e doar pap ă lapte Bărbatu e bărbat mai mult prin fapt ă.
Vrednicul b ărbat ce-l știm, jupîn Maladii Mulligan, acuma s-au ar ătat în pragul por ții cît
discipolii î și gătau apologul înso țit de un prieten care numai atunci îl nimerise, tîn ăr seniore,
numele lui Alee Bannon, mai nou la
r
oraș. cu gînd a șezat să-și strîngă pe parale brevete de o fi- țir sau de cornet la mili ție și să se
scrie să meargă la războaie. Jupînul Mulligan s-a înduplecat cu polite țuri să arate semn de
îmbucurare la aceasta și mai mult c ă sta deopotriv ă cu o osteneal ă a lui ca s ă curme boala de
se vorbise despre ea. Și a vîrît prin mîn ă la toți acolo strîn și cărticele care tot az pusese s ă le
tragă la stambă la jupîn Quinnill cu zicere în caractir frumos aplecat : Kir Maladii Mulligan,

înroditoriu și incubatoriu, pe insula Lavibay. Osteneala și gîndul lui, cum zise l ățindu-și
înțelesul mai înainte, era s ă se tragă îndărăt din hora pl ăcerilor de lenevie care era petrecerea
de samă a lor ca șirele Papagalos Flu șturatec și a sirelui Pap ălapte Cemaie la ora ș și să se
închine alor mai înalte str ădanii per.tru care ma șinăria noastră trupească socotită este. Aha, s ă
ascultăm de asta, bunule și prietine, a zis jupî n Dixon. Nu fac îndoial ă că amiroase a
afemeiare. Aide, șădeți, și unul și altul. Tot banul ăla îl plătiți și din șăzut și din picioare.
Jupîn Mulligan s-a învoit la poftire și, mai pe larg fâcînd discurs de asta, zicea cum la acela
fusese împuns de oare șcare pre-judecare pe cauzele stearpiciunii, și propritoare și îngrădi-
toare, acum s ă fie că poprirea de felul ei din asuprire la m ăritiș sau împu ținării cumpănirii la
fel sau să fie că îngrădirea venea de la v ătămări din părinți dădute sau din n ăravuri rele de cu
sine dobîndite. îl ustura ca și rana, zicea, s ă vază culcușul nuntesc dr ămuit de cele mai dragi
zăloage ; și să gîndească la atîtea femei de farmec pline și cu mădularele podoabe, c ăzute
pradă unor popi scîrbavnici, care î și ascund flac ăra sub obroc în vro mîn ăstire întunecoas ă sau
își rumpt floarea femeiasc ă în labe de dihor puturos cînd ar putea a șa de bine s ă înmulțească
cuibarele de fericiri, și jertfindu- și scula de nepre țuit a părții lor femeie ști cînd suta de voinici
ar sta la îndemîn ă să o mîn-gîie, aceasta, le st ătea el chez ășie, făcea inima lui s ă plîngă. Să
dreagă astă frângere (ce el o socotea pricinuit ă de scă-pătare a căldurii mocnitoare), și
sfătuindu-se cu anume sfetnici de isprav ă cu diudica ție cîntărind treaba aceasta, s-a hot ărît să
agoniseasc ă pentru sine cu fi șicuri peșin și pentru veac p ămîntul liber de pe insula Lambay de
la stă-pînul lui, lordul Talbot de Malahide, conservatoare și nu prea la îndemîn ă cu ai noștri
dinspre st ăpînire. Avea în gînd
72
73
să întemeieze acolo o chiverniseal ă de înzămislire să-i pună numele Ompkalos cu obeliște tăiat și
învîrtoșat pe chipul eghip țian și să așeze slujba lui cuvincioas ă de țăran liber la z ămislirea oric ărei
muieri de ori șice stare și trai care acolo s-ar apropiia de el și cu dorin ța de a își plini trebuin țele de fire.
Banii nu stau la socoteal ă, zicea, și n-avea s ă ia parale pentru osteneal ă. Fetica din buc ătărie cea mai
peticită cît și cucoana îndestulat ă în văzul curții, dacă așa îe-ar fi fost trupeasca potriveal ă, iară caprițul
lor înfierbîn-tat ar fi vorbit cu st ăruință de a lor cer șire, avea s ă nimereasc ă întru dînsul b ărbat cinstit
pentru fie care. Ins ă ca hrană le limpezea el cum s-a îndestula cu feluri singure de cartofi aroma ți cum
și de pește și de iepuri de pe acolo, c ă carnea acestor roade-tot fiind de to ți supusă ca ajutătoare celor
ce chitește el, și fiartă dar și friptă cu cîte un fir de ierburi și cîte un bumb de boabe usturoiate. La ast ă
omilie rostit ă cu căldură și stăruitoare jupîn Mulligan și trase de pe p ălărie legătura de basma cu care o
ferise. Și el și prietenul, p ărere ar fi fost, îi prinsese ploaia și daseră ei zor la umblet dar ap ă tot se
revărsase peste ei cum era a vedere pe hainele lui jupîn Mulligan nainte cenu șii și acum parc ă bălțate.
Gîndul acesta al lui între acestea cu to ții zicea că e frumos și dobîndea din inim ă euloghia de la unul și
altul doar singurul jupîn Dixon au zis ba, și întreba cu fa ță rînjitoare c ă ce, avea de gînd s ă vînză
castraveți la grădinar. Doar ă că jupîn Mulligan le-a r ătezat din b ărbăție la disțipoluși, luînd vorb ă de la
clasicii autori care cum îi venise înainte în minte erau de reaz ăm trainic și ales la ce sup ținea : Talis ac
tanta depravatio hujns secuii, O quirites, ut mat res familiarum nostrae lascivas cujusli-bet semiviri
libiei titillationes testibus ponderosis atque excel sis erectionibus centurionum Romanorum magno-
pere anteponunt; iar celor cu duhul mai bont oarecum le îndesea în țelesul ce-l în țelegea cu aligorii din
neamul do-bitocesc mai cuvenite la pipotele lor, c ăpriorul și căprioarele de prin p ădure, rățoiul și cu
rața de prin giurul casii. Sume țindu-se nu pu țin de elegan ția lui, că și era, adev ărat, om cur ățel la
făptură, vorbărețul își pleca acum îngrijirea înspre straie cu vorbe de n ăduf oarecît fierbinte ]a
nestatornicia puterilor v ăzduhului iar aceast ă vreme so- țietatea nu pregeta în encomii pentru
întreprinderea ce
atît de bine o dezvelise. Tîn ărul jentilom, prietenul, înveselit prea ta re de oarece ce i se nimerise lui, n-
avea as-tîmp ăr să îi spuie celuia de al ăturea. Jupînul Mulligan, ce î și trecea acum ochii peste mas ă,
întrebă cui se preg ătiseră peștii și pîinile acestea și, văzînd pe strein, s-a plecat cum se cuvine în fa ța
lui și a zis, Rogu-v ă, doamne, au sunte ți în nevoie de ajutor de breasl ă care nouă să ne fie în putin ță a
vi-l da ? Care, poftit în acest fel, i-a mul țumit din inim ă, și încă ținîndu-se cuvincios în departe, i-au
răspuns cum venise aici pentru o cocoan ă, acum tras ă în casele lui Horne, care era în potrivirea

încercării, sărăcuța, în munci femeie ști (aici dînd oftat mare) s ă știe a afla de ceasul ei de fericire dac ă
sosise înc ă. Jupînul Dixon, s ă ducă vorba într-alt ă parte, se puse s ă îl întrebe pe jupînul Mulligan, oare
creșterea pîntecului s ău care se ar ăta a fi început, de care îl și rîdea nițeluș, să fi fost semn de îngre-
care în de ou ăle din cămara pentru boa șe sau pîntece b ărbătesc sau se tr ăgea ca și la doctorele fanios
meșterul Austin Meldon, c ă avea lup în stumace. în r ăspuns jupînul Mulligan cu vînt de hohotire în
cele mici ale sale, s-a și plesnit cu coragiu pe sub foaie, zicînd tare iar la fa ță mai-muțind-o prea
minunat și de rîs pe Baba Grogan (cea mai ex țelinte criatur ă de parte femeiasc ă doar că ce păcat că e o
țiitoare) : Pîntecele aiastu nkicînd n-a stat s ă nască bastard. A șa de vesel ă cuvîntarea asta c ă cu toții în
odaie se scuturau ca frunza în vînt de bucurie mare. Și așa vo-roavele lor se alergau în chipuri și
măscări asemenea cînd numai se f ăcu alarmă în cămara din fa ță.
Aici ascult ătorele, care nu era altul cît și discipokle din țara scoțească, om subțirel și puținei, albinos
cum cî-nepa, s-a gratulat în chipul cel mai frumos cu cocona șul, și întrerupse povestirea la un loc mai
veselilor, dorindu-se de cel care dinainte îi sta la mas ă cu semn de plec ăciune să îi întinză chiupul cu
apă repede a rachiului tot dintr-o dat ă întoarcere de iscodire a capului cereînd (cum nici v.r\ seculum
de cuvincioas ă împreună petrecere în so țietate n-ar fi adus mi șcare mai fromoas ă) la care se ad ăuga
echi-valint ă numai că protivnic ă clătire a capului, l-a cercetat pe povestitorele cît știa el mai pe
neocolite a se face d'm cuvinte dac ă ar putea s ă îl împărtășească cu un pocal din acela. Mais bien sur,
noblu streine, a zis voios acela, et
75
miile complhnents. Aista poți a face și chiar aplitud este. Lipsea doar paharul acesta s ă
coroneze fericirea mea. C ă, ceruri miloase, nu mi-ar mai fi decît f ărîmitură în dăsagă și singur
urcior cu ap ă de isvoar ă, zic zeu, le-a ș strînge și aș mai găsi în inim ă îndemn s ă caz în
genunchi pe p ă-mînt și să dau mulțumire puterilor de su s pentru fericirea împ ărtășită mie de
Acela care d ăruiește lucrurile bune. Cu vorbele acestea î și apropiiă pocalul înspre buze, sorbi
o gură de voioșie din băutura de întremare, puse rînduial ă în părul său și încă, dezgolindu- și
pieptul, a tras afar ă medalioanele care ținea de sfoar ă de mătasă și acolo chipul ce mult îl
iubise înc ă de cînd mîna ei scrisese în ăuntru. Privind la acele tr ăsuri cu o lume de tandre ță,
Ha, înălțate Musiu, zise, s ă o fi văzut domnia ta cum am coprin s-o si eu chiar cu ochii ăștia în
clipa priincioas ă inimii în iia ei frumu șică și cu băsmăluță nouă și fărmăcată (zălog dăruit de
sărbătoarea ei, c ă așa mi-a spus) atîta în dulce neorînduial ă și atîta cu blînde țe de milă, pre
legea mea, senioare, te-ar fi mînat firea iub ăreață șă te și dai pe mîna unei asemenea vr ăjmașe
sau de nu s ă te tot sihăstrești. Cu socotin ță spunea-voi c ă nu am fost nicicînd atît vînturat la
simțiri cît am treit eu. î ți dau mul țumire Ție Dumnezeule Ziditorele zilelor mele ! Fericit, de
trei ori fericit va fi acela ce f ăptură atît de înalt ă îl va binecuvînta cu consim țirile ei. Oftat de
multă dragoste f ăcu adeverin ță vorbelor acestea și, așezînd iar medalioanele la locul s ău peste
piept, ochii și i-a șters și iar a dat oftat. Binef ăcă-torule Sem ănător de binefacere pentru toate
făpturile Tale, cît de întinse și de pretutindenea trebuie s ă fie acele dulci ale Tale tiranii s ă ție
în frîu și pe slobozi și pe legați pe barilul cel prost și pe coconul cel lustruit, pe ibovnicul în
protivnicia p ătimirii lui n ăpustite și încă și pe cununatul Ia anii lui mai cop ți. Dar cu adev ărat,
cucoane, m ă îndepărtez de la puntul meu. Ce sînt amestecate și nesăvîrșite bucuriile noastre
de sub lun ă ! Blăstem ! De-ar fi fost pre- știința cea înțeleaptă să îmi fi fost amintire a fi luat cu
mine și mintria ! Lacrimi îmi dau gîndind la asta. C ă atunci, m ăcar să fi potopit de șapte ori,
nici unul n-am fi fost nici cu un dram isterisi ți. Da ce stau eu s ă zic, strigă plesnindu-se cu
mîna peste fruntea sa, și mîine mai e treab ă și, tune-ar s ă tune. știu eu marchand de capotes,
Musiu
76
Poyntz, de la care s ă iau pe o livre imurliuc fran țozesc în-c ăpătoriu cît s ă proteguiasc ă pe
cocoană de orce ud ătură. Na, că nu, strigă atunci îndoitoriul, ad ăogîndu-și vorbirea, prietenul
meu Musiu Moore, c ălătoriu de toate încerc ările (care am și închinat dimpreun ă avec lui un
clondiraș în soțietatea celor mai lumina ți din oraș), mi-a adeverit c ă la Capul Horn, venire
biche, au ei acolo ploaie care le ud ă pe toate, pîn ă și caftanul cel mai grozav. Udeal ă de atîta
violință, zicea, sans blague, a mînat cu grabnica moarte pe ceea lume mul ți fără noroc. Păi !

O livre ! strigă la acestea Monsieur Lynch. Fleacuri din astea sînt prea scump pl ătite și ia o
para. Un cortelu, s ă nu fie mare nici ca o mîn ătîrcă, și tot e bun ca zece cepuri din astea de
stătut ploaia. Femeia care î și știe mintea ei în a șa ceva nu se înf ășoară. Kitty drăguța mea
zicea încă astăz că mai drag îi e s ă joace în potop cît s ă se usuce ca de ar șiță în arca de
mîntuială ca aceasta c ă, cum mă trăgea la aten țiune (cu ro șațâ de ispită și amăgindu-mi la
ureche chiar de nu era nimenea s ă spioneze vorbele ei decît flutura și amețiți colo și colo),
cocoana Firea cu bun ă a ei cuvîn-tare zeiasc ă, a semănat în inima noastr ă și de atunci se și
știe asta în toat ă genera că ily a deux choses pentru care cur ăția goliciunii straiului nostru
strămoșesc al lui Adam, ce în alte împrejur ări ar fi ca batjocur ă de cuviin ță, cel mai de bine,
ba chiar singur el chiar, ve șmînt. Dintîi lucru, zicea ( și aici filosoafa mea frumoas ă, cînd eu o
rezemarn s ă suie în rădvan, ca s ă mă facă să iau aminte, u șure îmi gîdila cu vîrful limbei
cămările dinspre afar ă ale urechii), cel dintîiul este la scald ă… dar aici un clopo țel dete zvon
subțire în hală și acest fel scurt ă vorbirea care atît f ăgăduia de frumos s ă podobeasc ă bogăția
noastră de cunoa ștere.
în desimea de rîsete de șerte a acelor strîn și acolo, deodat ă s-a zuruit un clopo țel și cînd steteau
toți făcînd congiunturi ce pricin ă să aibe lucrul sluj nica Callan se ar ătă și. vorbind unele vorbe
cu glas scund c ătră tînărul cucon Dixon, merse apoi cu plec ăciune adînc ă la soțietate. Presen ța
doar și o singur ă clipită în partida aceasta de orgia ști a unei femei înd ănuită cu toate darurile
de sfială și cît serioas ă cum și în frumuse ță avută a tăcut zicerile șăguitoare și a celor mai
aprinși de mari pofte îns ă
77
plecarea ei a fost semnal de n ăvălire de vorbe surepe. Ce mai pe cinste ar ătare, a zis Costello,
slăbănog ce se aiurise de tot de vinuri. M ăiastră vițică ! Mă încumet s ă zic că ți-a șoptit
randevu. Ce spui, dine ? Știi feluri de a face cu ele ? Falnic fl ăcău. Știu o mulțime, a zis
cuconul Lynch. Fel de a fi grijuliu șugubăț ca și cum ai sta pe lîng ă pat așa se face în spitalul
mumelor. En spune, adic ă doctorele O'Gîlgîl nu le cam furnic ă el pe măicuțele aici pe sub
bărbie ? Adev ărat pe mîntuirea mea știu asta de la Kitty care a tot fost aici slujitoare șapte luni
de zile. Doamne p ăzește, doctorule, a țipat învățăcelul cu surtuc prim ă-văratic, maimu țind
chicot femeiesc și gudurare neru șinată din tot trupul, cum mai n ăcăjăști matale pe ori șicine ins
cînd te pui mai dinadins ! Ce mai voinicos ! En te uit ă, tremur ca frunza. P ăi ești mai
zburdalnic ca popa S ătepup drăguțul, așa ești ! Să-mi stea oala asta în gît, a strigat și Costello,
dacă femeia nu e pornit ă către familie mare. Știu eu cucoan ă care se umfl ă a naibii numai ce-
mi arunc ochii pe ea. Tîn ărul gerah, între acestea, se scul ă de la mas ă cerînd adun ării iertare
că merge îns ă grijitoarea îi spusese c ă este nevoit în ăuntru. Miluitoarea providen ță cu harul ei
se îndurase s ă termine caznele cocoanei care era enceinte și le ținuse cu curagiu atîta
vreme spre lauda ei și acum născuse prunc b ăiat săltăreț. Lipsă îmi e de tot de pa țiență, zicea,
față de cei care f ără minte să se mai însufle țească sau fără învățătură să se instruiasc ă,
scuipă pe o epangheim ă de îmbon ătățire care, reverin ță fie dată Domnului, este puterea cea
mai mare sprea a aduce fericirea pe p ămînt. Mă încredințez să spui că de ar fi nevoie a ș
aduce roi de m ărturisitori pentru ex țelința acestui nobel exer țiț care, lasă că nu e vorb ă
goală, ci și trebuie s ă fie un incitatoriu glorio s în pieptul omului. S ă-mi piară din ochi. Cum
asta ? Să îndefăimezi una ca ea, amabila doanzel ă Callan, care scul ă de preț pentru secsul
ei este și mirarea celui al nostru și aceasta în ceas din cel mai greu care se poate
întîmpla unui nevolnic prunc al țarinii ? Gînd pocit! M ă ia frigul cînd m ă gîndesc ce poate s ă
mai fie înainte cu aceast ă stirpe în care dau astfel semin țele răotății și care nu cunoa ște
cinstirea mumei și fecioarei în casa lui Horne. U șurîndu-se
78
de aceste mustr ări îi salută el pe cei strîn și acolo și lungi pasul c ătre ușă. Glasuri de îndemn la
asta suin» de la cu to ții și ziceau unii s ă îl și țipe afară pe bețivanul fără zăbavă mare, urmare
care s-ar fi și făcut și plata cuvenit ă numai ar fi luat pe ntru vorba lui rea dac ă el nu și-ar fi
scurtat prihana punînd cu suduial ă scîrboasă (că înjura cu toat ă gura) că el era vițel vrednic în

turmă. Să mă tăieți, zicea, chiar acestea au fost totdeauna sim țămintele lui Frank Costello care
de mic am fost d ăscălit că cinstește pe taica și pe maica care cea mai bine se destoinice ște să
întindă plăcinta sau s ă facă de grabă fiertura și așa să-mi ajute Dumnezeu c ă îmi aduc aminte
cu dragoste la inim ă. Caută însă să ne întoarcem acum la sinorul Bloom care, de la intrarea
dintîi aici, luase aminte de unele batjocuri f ără rușine ce el, îns ă, le lăsase ca fiind roade ale
etatei care în genere este acusat ă că nu cunoa ște pietatea. Acele tinere cioturi, adev ărat este,
erau iscați la estravagan ța ca nișce copii crescu ți prea dingrab ă ; cuvintele discu ți-unii lor
tumultuoas ă era dificil a le pricepe și nu deseori erau pl ăcute ; orațiile de necuvin ță și ultragiu
erau de acest fel c ă mintea i se zburlea împotriv ă ; și nu erau cu respect sim țitoare la buna-
cuvință cu toate c ă sorbirea lor de multe rachiuri tari le mai era de iertare. Cuvintele lui sinor
Costello nu erau limbagiu bine venit lui c ă se îngrețoșase de scîrbo șenia aceluia ce i se p ărea
creatură cu urechile cl ăpăuge de păcătoșenie borît ă înainte de cununie și scuipată cu dinții
rinjiți și picioarele înainte pe lume, care și însemnele cle știlor de mo șire pe căpățîna lui
întăreau aceast ă impresiune, ca s ă îl ducă cu mintea și la veriga lips ă din lanțul creației după
care orbec ăise și mintosul repaozatul sinor Darwin. Acuma trecuse el de mijlocul anilor care
omului îi sînt h ărăziți prin miile de aventuri ale vie ții, și fiind dintr-un neam cu fereal ă și el
însuși om de pregiudecat ă osebită, se îndemna în inima sa s ă pună frîne tulbur ărilor mîniei
crescătoare și, oprin-du-le cu cump ăneală socotită, să hrănească în sufletul s ău acel bel șug de
îngăduință la care min țile joase rid, pe care pripi ții în judecat ă o desprețuesc și pe care cei mai
mulți muritori altfel nu o cred decît o sl ăbiciune care s ă fie suferit ă și numai suferit ă. Pentru
aceia care î și croiesc
79
deșteptăciunea pe spinarea ging ășiei femeie ști (obicinu-in ță la care el nu consim țea) pentru
aceia el nu le d ădea nici dreptul de a ține de tradi ția unui om de bun ă creștere ; în vreme ce
aceia care, pierzînd ei orice ru șine, nu mai avea ce pierde, le mai r ămînea leacul experien ții
care să le înfrîng ă insolența și să o bată într-o retragere gr ăbită și fără glorie. Nu c ă i-ar fi
lipsit să țină în simpatie pe ni ște tineri fugo și care, fără să le pese de schimele b ătrînilor sau de
murmurările încrunta ților cată mereu (ctim spune în caste cuvinte Sfînta Scriptur ă) să
mănînce din pomul oprit dar nici nu mergea atît de departe încît s ă uite bunacreste re oricare ar
fi fost împregiurarea fa ță de vreo doamn ă de neam bun care era la le giuitele prilejuri. Ca s ă
încheiem, cînd din vorbele surorii sperase o rapid ă naștere, era, cu toat e acestea trebuie s ă o
mărturisim, nu pu țin alinat de novela c ă deslegarea astfel ogurat ă după suferință atîta de aspr ă
dovedea și astă dată de îndurarea ca și de bunătatea Ființei Supreme.
Consecuinte in acquesta se dezveli ellu la mi nte spre celu de aproape dicendu que, a esprima
concepciunea sa despre tote, opini unea sa (quare pote nu avea dispens ă a o dice) era qua a nu
am juisa oarecine de acquesta cea mai noua nove lla a fructiferarii confinamentului acquelleiea
quare prin atâta labore fusese innocen ta de ori ce culpa a fi de o gelid ă minte și de frigid
ingeniu ar însemna. Cochetul juvene dise qua sociul fu se acquellu quare en acquesta
posiciune o pusese or en pu țin ellu se fi fostu dac ă nu altfeliu ea se nu fi fostu matroana
ephesiana. Sunt a ve aduce la sciin ță, a dis D. Crotthers, lovindu tare peste masa se evoce un
resonantu eccho de emphas is, betranul Domnemilue șce a fostu din nou astedzi aicea, un
venerabile cu barbete, forneindu pe nasu cerin ță se aibe diallogare cu Gulielmina, trezorele
meu, cum ellu o appeleaze. Chiemare i-amu fecutu se stea en preg ătire deoarece evenimentele
este a se adduce quarîndu. Aha ! me accordezu cu domniile vostre. Nu am decât a da laude
virilei potente acques-tui caprico rnus betran quare enca se a f ăcutu capabil a esmulge altu
pueru den dansa. Unanimi detere laude la acq uesta, fiequare en feliu particulara, enca
juvenele acquellasi da cu opini unea sa anteriore qua altulu și nu
80
conjugele damei, fuse berbatulu se umple golulu, vide clericu en cannone, servessu (de
virtute) sau vendatoriu va gantu de bunuri quare en orice casa tr ebuitoare sunt. Singullarites,

communa ospitele en sine, admirabi la inegalata facultate de metempsychosis quare to ți o
aveau, qua și dormitoarele unde nascere se face și sala de disceciune m edicaliceasc ă
locu de didascallie pentru acqueste frivolite ți se fie, qua en o singura clipita de timpu
acquest feliu de aman ți ai dilec ției se agiung ă practican ți ai artei de omeni de tota
eminențiia apprețuită cea mai estimate. Quare, a fecutu addenda, pote en a allevia
simțimintele multu ferrecate quare îi appase f ăcu acquesta c ăci am fecutu observaciunea
frequente qua paserile deopotriv ă la un loc cânta.
Dar cu ce potriveal ă, se va pune întrebarea, de la nobilul comite, suzeranele s ău, acest
strein, pe care privilegiul unui sl ăvit prințip îl ridicase în drepturi de ob ște, se întemeiase
singur lord protectore al politis ului nostru interne ? Unde este gratitudinea pe care loialitatea
să o fi consiliat ? în resbeliul care decurînd fusese oare nu oare șicînd enmiul f ăcea înaintare
vremelnic ă cu agiuto-riul boambelor sale, acest proditoriu a lor s ăi lua acel prilej ca s ă
slăboade arteleria sa împotriva impe riului unde el nu este decît trec ător suferit și aceasta și
tremurînd pentru siguran ția răntelor sale ? A uitat el oare de aceasta a șa cum a uitat și
benefițiile ce le-a avut ? Sau s ă fie că de la a fi îng ăimat pe al ții a ajuns în fine sie și singur
amăgitoriu așa cum este, de nu negre ște spusa lumii, al lui sie și și singur desf ătătoriu ?
Departe de gîndul curat s ă răzbească cu de-a sila iatacul de cul care al unei dame digne de tot
respectul, fiica unui maior eroe, sau s ă arunce cele mai nedeslu șite răsfrîngeri pe oglinda
virtuților sale dar ă dacă el stîrneșt'e atenția într-acolo (cum ar fi fost cu mult interesul s ău să
nu facă) atunci fie. Nefericit ă parte femeiasc ă prea îndelung și prea cu statornicie refuzat ă
înaintarea ei legiuit ă ca acum s ă mai asculte rug ăciunile lui cu vreun alt sim țămînt decît
desprețul sarcastic al des-pera ției. Sade el s ă vorbeasc ă, păstrătoriu al moralei, pelican
hrănindu-se din pio șenia lui, care nu a f ăcut scrupule, cu uitare de leg ătuințele firii, s ă cerce
faptă necuvincioasa
31
cu o femeie slujnica scoas ă dintre prostime. Ba înc ă, de n-ar fi fost m ăturoiul cumetrei s ă-i
stea de înger p ăzito-riu ar fi mers cu ea cum a fost cu Hagar, eghip țianca ! în problemul cu
pășunile răotatea lui în r ăspăr este știută ele toți și dl. Cuffe fiind marture a dobîndit de la un
fermier sup ărat suduial ă usturătoare așezată în vorbe cît neocolite și la fel de țărănești. Nu îi
sade bine s ă predice asenune scriptur ă. Nu e pe-aproape de casa lui ogoru-n paragin ă că nu s-a
priceput s ă dea brazd ă ? Oarecare n ărav care la adoliscin ță e de rușine i-a intrat în fire și îi
aduce ocar ă la anii lui cop ți. Și dacă se ține ținut să dea din leacurile lui de hagialîc în omilii
și apoftegmuri cu b ănuială ca să cerce să tămăduiască o generație de risipitori f ără grijă să
vază mai bine ca urm ările lui să se potriveasc ă cu dogmele pe care le rode ște acuma în pîn-
tece. în pieptul s ău conjugal se odihne sc taine pe care cur ăția se sfiește a le vorbi. Ademenirile
nerușinate ale vreunei frumuse ți veștejite poate s ă-l mai mîngîie de soa ța nemaicercetat ă și
dedată cîesMnărilo'r dar s ă se știe că povățuitorele acesta mai nou al moralice știlor
învățături și vraci vindec ător de boale este numai bine c opaciu esotic care. atunci cînd st ă în
rădăcină la el în oriente, poate a cre șce și a înflori și în prisosin ță de balsamuri numai c ă,
mutat sub soare mai cump ănit, și-au mai risipit r ădăcinile din vl ăguirea de odinioar ă și zeama
ce iesă din el e st ătută, borșită și nelecuitoare.
Mujdelea s-a f ăcut cunoscut ă cu uzul sub țire amintitor de țeremonialul de la Sublima Poart ă
de către a doua slujnic ă spitaliceasc ă spre ofițirul doctoricesc de huzur et, carele la rîndul s ău
au cumunit diput ăției că se născuse clironom. Cînd el se dep ărtase în apartamenturiîe
femeiești să stea de fa ță la temenelele prescrise de dup ă nască torie dimpreun ă cu locotenent
domnesc și sfetnicii de tain ă, tăcuți ținîndu-se în istoveal ă și aprobare unanim ă, diputa-ții,
fierbînd de lungimea și solemnitatea priveghiei lor și sperînd c ă fericita ocasiune avea s ă
palieze o licen ție ce absen ța deodată a slujnicei și a ofițirului o făcea mai lesnicioas ă,
prorumpse în svon de glasuri. In darn vocea dlui ticluitoriu Bloom se auzea streduindu-se s ă
insis-teze, s ă moaie, să frîne. Momentul era prea propice pentru desvelirea acelei retorici ce

părea a fi singura tr ăsură
82
de uniune între temperaminte atîta diverginte. Fiecare Ipostasis al situa țiunii a fost pe rînd
eviscerat: repulsia dinain te de natalitate a fra ților de uterus, t ăetura chesa-rian ă, postumitatea
dinspre tat ă, și acea întîmplare mai rar ă, dinspre mam ă, cazul fratricid știut fiind ca uciderea
Childs și adus amintitoriu de pledarea pasionat ă a dlui avocate Bushe care a smuls iertarea
acusatului pe nedrept, direpturile primogeniei și bunătatea regelui cu respect la gemeni de doi
și de trei, la na șteri greșite și pruncucideri, pref ăcute și ascunse, joetus in foetu neinimos,
aprosopia care de la congestiune devine, agna ția unor chinezi f ără bărbie (numi ți de dl.
candidat Mulligan) consecuen ție a unei încreng ături cu defect a gîlcilor de falc ă pe axisul
mijlociu a șa fel că (cum zicea) o ureche poate s ă auză ce vorbea ceal ălaltă, binefacerile
amorțirii sau ale somnului crepuscu lariu, lungirea chinurilor de n ăscătoare în.îngre-carea
înaintată de la apăsarea pe ven ă, scurgerea înainte de vreme a fluidei amniotis (ca esemplu în
întâmplarea de acum) cu pericolul de consecin ță al sepsiei în matrice, îns ămînțarea cu artifi țiu
cu pompele, sc ăzămîntului pîn-tecelui urmînd de la pe riodul de curmarea soroacelor, pro-
blemul perpetuit ății speției ca cum e la muierile înmuiate prin siluin ță criminaliceasc ă,
întristătoriul chip de slobozirea pr uncului chiemat de brandenburg ări Sturzgeburt, esemplele
pomenite de na șteri pe mai din multe îngem ănări, pe din dou ă și cu pocire a firii z ămislire
prin zilele sorocului femeiesc sau din p ărinți de un sînge — cu un cuvînt ori șice instan ție de
născătoare omeneasc ă care Aristotele le-a împ ărțit pe glave în capul lui d'oper ă și cu chipuri
cromolitografice ști. Cele mai grele problemuri ale mo șitoriei și ale învățăturii medice ști de
lege au fost discutate cu zgomot mare ca și crezemintele cele mai vol-gare despre starea de
femeie cu copil cum ar fi poprirea unei femei grele s ă pășească peste puieaz ca nu cumva, din
mișcările ei, ața buricului s ă nu sugrume creatura și povățuirea ei ca de se va isca dorire,
fierbinte și fără împlinire, ea s ă-și așeze mîna peste acea parte a trupului ei care obiceiuri
îndelungi au consfin țit-o ca fiind locul pedepsirii, ie șirile anormale cu buza de iepure, iade ș,
prisos de deget, buric încurcat, t ărcare stacojie, p ătare vineție, erau zise de unul ca •primafacie
și esplicațiune natural ă
83
de ipotesis pentru pruncii cu c ăpățînă de rîmător (întîm-plarea cu madame Grissel Steevens nu a fost
uitată) sau cu p ăr de cîine care în unele ocazii se nasc. Ipotesisul unei aduceri aminte plasmice, propus
de diputatul din Cale-donia și dign de tradi țiile de mai încolo de fisic ă ale țârii pentru care ședea el,
ziceau în asemenea împrejur ări de oprirea embriului în cre șterea sa într-un oarecare fasis mai dinainte
de cel omenesc. Un diputat din strein ătâțuri a supținut în contra acestora dou ă vederi și cu atîa trans-
port de sta pe to ți ca să-i înduplece tioria copulajiunii dintre femei și partea bărbătească de animaluri,
întărirea în asta fiindu-i credin ța în paraboli cum ar fi Minotaurele pe care ingeniul elegantului poet
latinesc ne-a pus-o în mîn ă în foile Metamorphosisuîui lui. Efectul ce produsese vorbele lui a fost
momentan îns ă nu a ținut. S-a șters pe atîta de u șor cît se și evocase prin alocu țiunea candidatului
Mulligan în tot acela și glas de glum ă la care nimenea ca el nu știa să se îngîne, statornicind ca cea mai
supremă țintă a dorinței bărbat bătrîn curățel și frumușel. Simultane, argument ări încălzite ivindu-se
între dl. diputat Madden și dl. Candidatele Lynch cu respect la dilemul juridicesc și teologicesc dac ă
cumva vreunul din gemenii din cei lega ți ca în țara siamez ă moare dinaintea altuia, cu consim țămînt
rețiproc dificultatea a fost trecut ă la dl. ticluitorul Bloom ca s ă se supună pe moment la dl. adjunct
țîrcovnic Dedalus. Pîn ă aici silen țios, dacă spre a arăta prin gravitate preternatural ă dignitatea eludat ă a
rasei în care era înve șmîntat sau dac ă în ascultare la o voce l ăuntrică, rosti laconic, și cum unii au
gîndit doar c ă din vîr-ful limbii, porunca eclesiast ă prin care se opre ște omului s ă despartă ce
Dumnezeu a fost unit,
însă istoria lui Malachia prinse a le înghe ța sîngele în vene de oroare. Congiura întreaga scen ă în fața
ochilor lor. U ă ușiță secretă alăturea de gura focului se dedea deoparte și în gaură își făcea
aparițiunea… Haines ! Cine dintre noi putea s ă nu-și simtă perii ridicîndu-se ? Ținea într-o mîn ă o
gentuță doldora de roman țuri celtice, în alta o mic ă sticluță avînd marca Otravă. Surprindere, oroare,
silă erau zugr ăvite pe toate fe țele în timp ce el îi ochea cu un rînjet de strigoi. Anticipasem o primire
asemenea, începu el cu un rîs satanic, pentru care, pare-se, istoria

84
este de blamat. Da. este adev ărul. Eu sînt uciga șul îui Samuel Childs. Și cît sînt pedepsit de aspru !
Infernul nu îmi mai rezerv ă o spaimă, lată ce își face apari ția pe chipul meu. Blestem și semne, o,
încotro să-mi caut odihna, murmura el cu glasul n ăclăit, și în toată vremea aceasta b ătînd Dublinul cu
stihurile ce-mi sînt partea mea pe p ămînt iar el însu și urmărindu-mă asemenea cu un demon sau
o zgripțuroaică de noapte ? Iadul meu, și al Irlandiei, este în ast ă viață. Este tot ce am cercat eu s ă
șterg suvenirul crimei mele. Petreceri, vîn ătoare cu pu șca la ciori, dialectul gaelic (recit ă în aceasta),
opiul (în ălță sticluța spre buzele sale), dormitul în aer liber. In van ! Spectrul lui m ă urmărește de
tot. Drogul îmi este singura speran ță… Ha ! Damna țiune ! Pardosul negru ! Sco țînd un strig ăt el
dispăru deodat ă și ușița se trase la loc. Un moment mai tîrziu capul lui ap ăru în ușița dimpotriv ă și
spuse : A ș-teaptă-mă fără greș în gara Westland Row la zece minute dup ă unsprezece. El pieri !
Lacrimi țîșneau din ochii gazdei istovit în disipa țiuni. Vizionarele ridic ă mîna spre cer, murmurînd,
Venditta lui Mananaan ! în țeleptul repet ă Lex talionis. Sentimental este acela care ar vrea doar s ă se
înfrupte f ără a lua pe umerii s ăi datoria enorm ă pentru un lucru s ăvîrșit. Malachias, covîr șit de
emoție, încetă vorbirea sa. Misteriul era dezvelit. Haines era fratele al treilea. Numele s ău adevărat era
Childs. Pardosul cel negru era el însu și fantoma chiar p ărintelui său. Sorbea b ăuturi de aiurare s ă
șteargă. De astă ușurare foarte mul țumesc. Singurateca cas ă de alăturea de țintirim este nelocuit ă. Nici
un suflet nu vrea s ă trăiască acolo. Paingul î și țese pînze în solitudine. Șobolanul cel de noapte prive ște
din gaura sa. Un blestem apas ă asupra acestei. Str ăbătută de stafii. S ălaș al ucigașului.
Care să fie etatea animei omului ? Cum este st ăpînă pe puterea cameleonului s ă-și preschimbe
culoarea la fiecare apropiere mai nou ă să se înveseleasc ă cu veselii și jalnică cu deprima ții, așa la fel
este etatea ei schimb ătoare ca și starea. Nu mai este Leopold, cum st ă el acum, întor-cînd, me șterind
amintirile, jurnalistul st ătut și rentierul de modeste redeven țuri. Este tîn ăr acum Leopold, ca într-o
aranjare s ă o privești înapoi, o oglind ă într-o oglind ă (hop, și-așa !) el se vede pe sine. F ăptura aceea
tînără de atunci
85
este visibil ă, bărbătească precoce, pornindu-se într-o di-minea ță cînd frigul te pi șcă din casa cea veche
pe strada Clambrassil la școală, cureluța cu cărți petrecut ă peste piept, și în săculeț o bucată mai
generoasă de pîine alb ă, gîndul cel bun al mamei. Sau este aceea și făptură, a trecut un an și mai bine,
cu prima sa gambet ă (a, aceea a fost o zi mare !), pornit la drum, c ălător cu depline drepturi pentru
prăvălia familial ă, armat cu registru de comenzi, batist ă parfumat ă (și nu numai ca s ă se lase ad-
mirată), cu boccelu ța cu tinichele lucitoare (vai, lucruri din trecut), și tremurare de zîmbete cuvenite
pentru una sau alta din casnicele care î și fac socotelile pe degete sau pentru o fecioar ă abia mugurit ă
timidă acceptînd (dar ă inima ei ? mie-mi spui !) bezamenul lu i exersat. Parfumul, surîsul dar mai pe
sus decît acestea, ochii cei negri și vorba alunecoasa ca untul de lemn aduceau acas ă la căde-
rea'amurgului multe comisioane pentru șeful firmii a șezat cu luleaua proorocului dup ă asemănătoare
laboruri la vatra p ărintească (găluștile, să fim încredin țați, s-au pus la înc ălzit), peruzînd prin ochelarii
rotunzi cu ram ă de baga vreo gazet ă europeneasc ă veche de o lun ă. Dar hop, și-așa, pe oglind ă se face
o suflare și tînărul cavaler pribeag se duce, se închirce ște, e doar mic ă fărîmă prin ceață. Acum el este
ea un părinte și cei din jurul s ău ar putea s ă fie fiii săi. Cine poate s ă spună ? Înțelept părintele care- și
cunoaște copilul s ău. Se gînde ște la o noapte cu bur ă pe strada Hatch, pe lîng ă antrepozite, cea din ții,
împreună (ea e doar o biat ă copilă, rodul rușinii, a ta și a mea, și a tuturor pentru un șiling numai și o
para pentru norocul ei), împreun ă aud pașii grei ai patrulei pe cînd dou ă umbre înv ăluite în ploaie trec
prin fața universit ății celei noi regale. Bridie ! Bridie Kelly ! Niciodat ă el n-are s ă uite numele acesta.
întotdeauna are s ă-și aminteasc ă noaptea, noaptea dintîi, noaptea nuntirii. S-au cuprins în întunericul
cel mai adînc, doritorul și consimțitoarea, și într-o clipit ă (fiat!) lumina va s ă se reverse pe lume. A
bătut inima peste inim ă ? Nu, bunule cetitor. Dintr-o suflare s-a f ăptuit însă — stai ! înapoi ! Nu e scris
să fie ! In ghia-rele spaimei s ărmana fat ă fuge în noroaie. Ea este mireasa întunecimii, o fiic ă a nopții.
Nu îndrăznește să aducă pe
lume copila șul auriu însorit al luminii. Nu, Leopold. Bu-rml nume și amintirea nu te consol ă. Iluzia
plină de tine-re ță a puterii tale ți-a fost smuls ă și în van. Nu- ți este alături fecior al r ărunchilor t ăi. Nu
mai e nimeni s ă-i fie lui Leopold ceea ce Leopold a fost lui Rudolph.
Glasurile se contopesc, se topesc în t ăcere înourat ă ; tăcerea este infinitul spa țiului ; și grăbit, liniștit
sufletul se poart ă peste ținuturile unde sînfc șiruri și șiruri ale genera țiilor celor care au tr ăit. Ținut
peste care cenu șiul amurg nu coboar ă vreodată, nicicînd nu pogoar ă peste pășunile înverzite de

salvie, dăruindu-și crepusculul, risipin-du- și rouă perenă a stelelor. Ea î și urmează măicuța cu pași
șovăielnici, iap ă înainte mergînd munzuleei sale. Fantasme de amurg sînt îns ă învăluite în gra ția
profetică a făpturii, crupe zvelte sinuoase, gîturi suple și mușchiu-loase, capul blînd tem ător. Se pierd,
triste fantome ; s-a sfîr șit totul. Agendath este o țară pustie, un s ălaș al bufnițelor țipătoare și al buhelor
oarbe în nisipuri. Netaim. aurita, nu mai este. Și pe drumul cel larg al norilor se apropie, murmur ător
tunet de r ăsvrătire, strigoii fiarelor. Huhuu ! Ascult ă ! Huuuu ! Parallax se strecoar ă pe ur-m ă-
le și le împunge înainte, pe a c ărui frunte fulgerele sfîr-tec ătoare sînt scorpioni. Elanul și iacul, bivolii
Bashanului și Babilonului, mamutul și mastodonlele, vin strîngîndu-se spre marea afund ă, Lacus
Mortis. Rău prevestitoare, r ăzbunătoare turm ă zodiacală ! Mugesc n ăvălind peste nori, cornorate și
capricornate, cu trompe și colți, cu coame de leu și coarne uria șe, scormonitoare și tîrîtoare, roz ătoare,
rumegătoare și pahiderme, multa lor mul țime mișcătoare, mugitoare, ucig ătoare a soarelui.
înainte spre marea moart ă aleargă să soarbă, nedomolite și cu hidoase horc ăituri, săratele somnolentele
ne-eesatele ape. Și al calului semn prevestitor cre ște iarăși, mărețit pe ceriurile de șerte, încă pînă la
însăși a cerului m ăreție, pînă ce se înal ță, imens, asupra casei fecioarei. Și, iată, minune a
meternpsihosei, este ea, mireasa ve șnică, crainica luceaf ărului de zori, mireasa, pururi fecioar ă. Este
ea, Martha, pierdut ă tu, Millicent, tîn ăra, nestemata, de zare nimbata. Cit de senin ă se înalță acum, o
regină printre Pleiade, în penultima or ă înaintea zorilor, în înc ălțări ușoare de aur str ălucitor, peste
părul ei văl de cum
87
îi spuneți voi firul Fecioarei ! Plute ște, unduie ște pe trupul ei n ăscutul din stea și larg șiroiește
smarald și safir, vioriu, liliachiu, purtat pe șuvoaie de vînt înghe țat, interstelar, șerpuind,
colăcind, lin bolbonind, zvîrcoli nd pe ceriuri tainic ă scriere pîn ă cînd după miriade
metamorfoze de simboluri, str ăluce, Alpha, rubin și trei unghiular semn pe fruntea lui Taurus.
Francis îi amintea lui Stephen de ani de demult cînd fuseser ă împreună la școală pe vremea
lui Conmee. întreb ă despre Glaucon, Alcibiade, Pisi strate. Unde erau ei acum ? Nici
unul nu știa spune. Ai vorbit despre trecut și fantomele lui, Stephen spuse. Pentru ce s ă ne mai
gîndim la acestea ! Dac ă le chem la via ță peste apele Lethei nu se va strînge turma s ărmanelor
fantasme la glasu-mi ? Cine- și închipuie asta ? Eu, Bous St ephanoumenos, Bardul bivolilor
binevoitor, eu sînt stâpînul și dăruitorul lor cu via ță. își cercui părul său răvășit cu cunun ă de
frunze de vi ță, surîzîndu-i lui Vincent. R ăspunsul acesta și frunzele acestea; Vincent îi
spuse, mai cuvenit ă podoabă îți fi-vor cînd altceva și mai mult, cu mare mai mult, decît un
capiteliu de ode firave î ți vor numi ingeniul p ărintele lor. To ți cei care- ți vor binele
nădăjduiesc aceasta întru tine. To ți doresc s ă te vadă că dărui opera ce o meditezi. Din inimă
îți urez să nu le înșeli speran țele. O, nu, Vincent, Lenehan spuse, l ăsîndu-și mîna pe um ărul
care aproape îi sta, nu aibi team ă. N-ar putea l ăsa pe mama sa orfan ă, Chipul tîn ărului bărbat
se înnegura. To ți puteau vedea ce grea era pentru el aminte s ă i se aducă de ce promisese
odată și de pierderea ce avusese. S-ar fi retras de la petrecere de nu i-ar fi ostoit durerea sonul
glasurilor. Mad-den pierduse cinci drahme ce le pusese pe Sceptru dintr-un capriciu pentru
numele călărețului : Lenehan de atîtea ori mai mult. Le povesti de alergare. Stegule țul căzuse
și, hașșșt, gata, zbur ătăciseră, iapa alerga sprinten ă și O. Madden s ărise în picioare. Era în
fruntea plotonului ; inimile le b ăteau tare la to ți. Nici chiar Phyllis nu se mai putea con ține. își
flutura basmaua, striga : Hu țța ! Sceptru cî știgă ! Dar cînd ocoliser ă și veneau înapoi și caii
toți se strînseser ă în grup murgul Risipitorul a cî știgat drum, a ajuns-o, a întrecut-o. Totul
acum era pierdut. Phyllis sta t ăcută ; ochii îi erau tris te anemone. Pe Juno, strig ă, sînt
88
ruinată. Insă iubitul ei o consola și-i aduse o caset ă lucitoare de aur în care erau zaharicale
ovale din care ea a gustat. O lacrim ă a lunecat ; una numai. Stra șnic mai știe acesta s ă-și
sfichiuiasc ă biciul, a spus Lenehan, acest W. Lane. Patru cî știgători ieri și trei astăzi. Ce
călăreț mai este ca el ? Suie-l pe o c ămilă sau pe bourul burdu-h ănos, izbînda în trap de
plimbare a lui înc ă e. Dar s ă stăpînim durerea cum anticul obi șnuia. Clemen ță pentru cei
fără noroc ! S ărmana Sceptra ! spuse cu un suspin u șor. Nu mai este ce a fost odat ă.
Niciodată, v-o jur n-om mai vedea una la fel. Da, domnule, le este regin ă. Ți-o mai aduci

aminte, Vincent ? S-o fi v ăzut tu pe regina mea ast ăzi, Vincent r ăspunse, ce tîn ără era și
radioasă (Lalage pe lîng ă ea își pierde frumuse țea) în condurii galbeni și mătasă de muslin ă,
nici nu știu să o descriu. Castanii care î și lăsau peste noi umbra erau în floare ; aerul sta lînced
de mireazma lor p ătrunzătoare și polenul plutea u șor în jur. în petele de soare u șor ai fi putut
coace pe piatr ă o tavă de gogoși cu stafide cum vinde Peplomenos în chio șcul lui lîng ă pod.
Dar ea n-avea nimic s ă spargă în dinți doar bra țul meu cu care o țineam și pe care mi-l mai
mîngîia între buze cînd o strîngeam prea tare. O s ăptămînă acum a fost bolnav ă, patru zile în
culcuș, dar astăzi era slobod ă, vioaie, rîzîndu- și de primejdie. Atunci e mai ispititoare. Și ce
mișcări! O nebunatec ă, s-a săturat din plin cînd ne-am întins o clip ă să ne odihnim. Și să-ți
spun la ureche, prietene, nici n-ai s ă crezi pe cine am întîlnit cînd am ie șit din cîmp. Conmee
el însuși ! Plimbîndu-se de-a lungul zapla-zului citind, cred c ă o carte cu litera m ăruntă și
înăuntru, nu m ă îndoiesc, o scrisoare mai dezghe țată de la Glycera sau de la Chloe s ă
însemneze pagina. Ea frumoasa f ăcea fețe-fețe cum se fîstîcise, se f ăcea că-și ceartă o neorîn-
duială ușoară a portului ; o r ămurică agățată acolo căci înșiși copacii o ador ă. Cînd Conmee
trecuse pe lîng ă noi ea și-a privit frumosul ecou în oglinjoara pe care o poart ă. Dar el se
arătase atît de bun. Trecînd ne binecuvîntase. Și zeii sînt întotdeauna buni, Lenehan spuse.
Dacă n-am avut noroc cu iapa lui alde Bass poate c ă licoarea asta a lor
89
are să-mi fie mai binevoitoare. î și lăsase mîna pe un urcior cu vin ; Malachi l-a v ăzut și i-a
oprit gestul, fâcînd un semn c ătre strein spre inscrip ția cea stacojie, Pruden ță, a șoptit
Malachi, p ăstrează o tăcere druidic ă. Sufletul lui este departe acu m. E poate tot atîta durere s ă
fii smuls dintr-un vis ca s ă te naști. Orice obiect, privit in tensiv, poate fi o poart ă a intrării
către incoruptibilul e on al zeilor. Nu gînde ști astfel, Stephen ? Th eosophos mi-a povestit
astfel, Stephen r ăspunse, cel pe care într-o alt ă viață înainte preo ții eghipțieni l-au ini țiat în
misteriile legii Karma. St ăpînii lunii, mi-a spus. Theosophos, sosi ți pe o nav ă cu luciri de
flăcări aurii de pe planeta Alpha a lan țului lunar, nu s-au învoit s ă-și îmbrace f ăpturile de
văzduh care le sînt dedubl ările și atunci acestea s-au întrupat în euriîe rubinii din cea de a
doua constela ție.
Totuși, în de fapt îns ă, scornirea ridicul ă că el ar fi fost adîncit în vreo stare sau alta de
melanholie sau poate hipnotizat, și care era în întregime pornit ă dintr-o eroare de tot
găunoasă, nu-și găsea aici locul. Omul ale c ărui organe ale vederii, pe cînd cele de mai sus se
petreceau astfel, începea în clipele acelea s ă dea semne de însufle țire, era o minte
pătrunzătoare poate cea mai p ătrunzătoare din lume și oricine ar fi sus ținut contrariul s-ar fi
văzut repede de tot înfundat. în timpul ultimelor patru minute sau mai bine î și țintise
neabătute privirile asupra unei cantit ăți anumite de bere Bass extra pus ă în sticle de D-nii Bass
și Co la Burtan-on-Trent care se întîmplau s ă fie situate printre altele o mul țime chiar în fa ța
locului unde ședea el și care în mod sigur fuseser ă calculate s ă atragă atenția oricui prin
înfățișarea lor stacojie. El pur și simplu, a șa cum s-a v ădit mai tîrziu și din motive mai bine
cunoscute lui care au ar uncat o cu totul alt ă lumină asupra împrejur ărilor, după imaginile
dinainte cu o clip ă din zilele copil ăriei și de la alerg ări, își amintea acum de dou ă sau trei
socoteli ale lui particulare de care ceilal ți doi erau fiecare tot atît de ne știutori ca și pruncul
nenăscut. Curînd, îns ă, ochii amîndorura se întâlnir ă, și, îndată ce începea s ă mijească în el
gîndul că celălalt se străduia să se ajute din lucrul acela, el f ără de voie se decise s ă-l ajute el
însuși și astfel că în consecin ță apucă recipicientul de sticl ă nu prea mare care cuprindea
lichidul dorit și crea
90
gol încăpător în acesta turnînd o parte mare din el cu. de asemenea în acela și timp totu și, un
grad considerabil de atenție astfel încît s ă nu verse ceva din berea care era în el prin jur in
locul acela și.
A fost în scopul și în înaintarea ei un epitom al cursului vie ții dezbaterea ce a urmat. Nici
locul nici sf ătuirea nu erau lipsite de dignitate. Disputan ții erau cei mai astuți din întreaga

țară, tema în care se porniser ă dintre cele mai avintate și mai vitale. Nicicînd nobila hal ă a
casei lui Home nu mai privise asupra unei adun ări atît de bogate și de diferite în cuprinderea
lor nici vechile lemnuri ale acestui a șezământ nu ascultaser ă vorbire atit de enciclopedica, în
adevăr somptuoas ă scenă închipuiau. Crotthers era acolo în coada mesei în zgomotoase straie
scoțienești, cu fața lucindă de vînturile s ărate de la Mull of Galloway, Tot acolo, în fa ța lui era
Lynch, al c ărui chip începuse ai arate stigmaturile desfrîn ării pretimpurii și ale înțelepciunii
premature. Al ături de sco țian era locul menit lui Costello, fant astul, în timp ce în coasta lui se
așezase în tihn ă greoaie trupul îndesa t al lui Madden. Adev ărat, jețul rezidentului sta gol în
fața căminului dar de fiecare parte a lui f ăptura iui Bannon în haine de explorator din
pantaloni scur ți de țesătură groasă și în ghete din piele de vac ă argintărcate făcea contrast
apăsat cu elegan ța pri-măvâratică și purtările de orășean ale lui Malachi Roland St John
Mulligan. în fine în capul mesei era tîn ărul poet care g ăsise un refugiu din ostenelile sale în
pedagogie și cercetările mrtmfiooe în atmosfera jovială a discuției socratice, în timp ce în
dreapta și în stingă sa își găseau loc volubilul pronosticator, proasp ăt întors de la hipodrom, și
acel rătăcitor vigilent, murdar de pulberea drumului ți a luptei și pătat de glodul unei
dezonoare indelebile, dar din a c ărui inimă neclintită și credincioas ă nici o am ăgire sau
primejdie nici o amenin țare sau degradare n-ar fi putut șterge vreodat ă icoana acelei
frumuseți voluptuoase pe care penelul inspirat al lui Lafayette a inluminat-o pentru vîrstele ce
va să vină.
Mai bine ar fi s ă se spună la început aici și acum că transcendentalismul pervertit la care
aserțiunile d-lui Stephen Dedalus (Sc^ pticus Theologicus) ar fi p ărut să-l vădească dedat în
îngrijorătoare măsură este de-a dreptul
91
contrariu metodelor științifice acceptate. Știința, nu se poate repeta aceasta prea mult, are a face fa ță la
fenomene palpabile. Omul de știință ca și omul de pe strad ă are a înfrunta fapte obstinate care nu pot fi
evitate și cată să le explice cit poate mai bine. S-ar putea s ă fie, e drept, anumite întreb ări la care știința
să nu știe răspunde — în prezent — cum ar fi spre pild ă prima problem ă supusă de dl. L. Bloom (agent
de publicitate) privind determinar ea în viitor a sexului. Trebuie s ă acceptăm părerea lui Empe-docle
din Trinacria c ă ovariul din dreapta (perioada de dup ă scurgere, afirm ă alții) este răspunzător de
nașterea băieților sau sînt spermatozoii prea mult ă vreme lăsați sau nemaspermele factorii divergen ți
sau, cum embriolo-gi știi cei mai mul ți se apleac ă să-și dea cu p ărerea, cum ar fi Culpepper,
Spallanzani, Blumenbach Lusk, Hertwig, Leopold și Valenti, este vorba de un amestec din amîn-dou ă
? Aceasta ar echivala cu o cooperare (una din procedurile favorite ale naturii) între nisus farmativus al
nemaspermei pe de o parte și pe de alta o pozițiune fericit aleas ă, succubitus felix, de către elementa
pasivă. Cealaltă problemă ridicată de același cercetător abia este mai cu pu țin vitală : mortalitatea la
prunci. Este de interes aceasta pentru c ă, cum remarc ă el în chip pertinent, noi cu to ții ne naștem în
unul și același chip dar to ți murim în diferite chipuri. Dl. M. Mulligan (Dr. în med. și eugenie)
condamnă condițiile de sănătate în care cet ățenii noștri cu pulmonii încenu șați contracteaz ă gîlci,
vătămări pulmonare etc. tr ăgînd din aer bacteriile care pîndesc în praf. Fapte ca acestea, pretinde el, și
spectacolele repulsive date de str ăzile noastre, hidoasele afi șe de publicitate, eclezia ști de diferite
mominațiuni, solda ți și marinari mutila ți, șoferi subnutri ți și dezbrăcați, hoiturile atîrnate în cîrlige ale
unor animale, holtei paranoici și babe nerodite — acestea, spunea, sînt explica ția pentru oricare din și
toate căderile în calibrul stirpei. Kalipedia, a proorocit el, curînd avea s ă fie general adoptat ă, și toate
harurile vie ții, muzica în adev ăr bună, literatura pl ăcută, filosofia u șoară, tablourile instructive, copiile
în ghips dup ă statuile clasice cum ar fi Venus și Apollo, fotografii artistice în culori ale copiilor
încununați cu premii de frumuse țe, toate aceste mici aten țiuni aveau s ă le facă pe doamnele aflate într-
o
anumită pozițiune să-și petreacă lunile pîn ă la eveniment în felul cel mai desf ătător. Dl. J. Crotthers
(licențiat în disc.) explic ă unele din aceste decese prin traume nenormale în cazul femeilor uvriere
supuse unor travalii grele în fabrici și disciplinei maritale acas ă dar de departe marea majoritate
neglijenței, private sau publice, și pînă la marginea extrem ă de a lăsa în frig pruncii nou n ăscuți,
practicii avortului criminale sau crimei atroce a pruncuciderii. Dar chiar de cea din ții (ne gîndim la
neglijență) este în chip neîndoios doar prea adev ărată cazul pe care domnia-sa îl citeaz ă cu infirmierele

care uită să numere fesele în cavitatea abdomenului este prea rar s ă fie o norm ă. De fapt cînd
ajungem s ă privim cu de-am ănuntul de mirare este c ă atit de multe sarcini și nașteri merg atîta de bine
cum merg, ținînd seama de toate și în ciuda sc ăderilor noastre omene ști care adesea z ădărnicesc naturii
intențiile sale. O sugestie ingenioas ă este cea propus ă de dl. V. Lynch (lic. în arithmetic ă) că atît
natalitatea cît și mortalitatea, precum și toate celelalte fenomene ale evolu ției, mișcările fluxului,
fazele lunare, c ăldura sîngelui, boalele in general, totul, în fine, în vastul atelier al naturii de la
stingerea vreunui îndep ărtat soare pîn ă la înflorirea uneia dintre nenum ăratele flori care înfrumuse-
țează grădinile noastre publice, se supune unei legi a num ărării pinâ acum înc ă nedeslușită. Totuși
întrebarea de-a dreptul simpl ă de ce un copil din p ărinți normal s ănătoși și în aparen ță copil sănătos și
cum se cuvine îngrijit sucomb ă inexplicabil în pretimpurie pruncie (de și alți copii dintr-o aceea și
căsătorie nu o fac) trebuie negre șit, după vorbele poetului, s ă ne opreasc ă în loc. Natura, putem fi
liniștiți în aceasta, are ra țiunile ei bune și puternice pentru fiece lucru ce face și în toată probabilitatea
morți din acestea se datoreaz ă unei legiuiri a anticipa ției prin care organisme în care germeni de boal ă
și-au făcut cuib ( știința modern ă ne-a arătat decisiv c ă numai substan ța plasmic ă se poate zice a fi
nemuritoare) tind s ă dispară la o,fază tot mai timpurie a dezvolt ării, aranjament care, de și pricinuitor
de suferin ță pentru unele din sim țămintele noastre (mai ales cel de mam ă), este totu și, cred unii dintre
noi, în cele din urm ă binefăcător rasei în general asigurînd astfel supravie țuirea celor mai
potriviți.
93
Observațîunea d-lui S. Dedalus (Scepticus Theologicus) (sau s ă o numim mai bine o întrerupere a
vorbitorului ?) c ă o ființă omnivoră care poate s ă mestece, s ă înghită, să mistuie, și după aparente s ă
împingă pe canalul obi șnuit cu netulburare maimultcaperfecî ă asemenea alimente multilaterale cum
femeile bolînde emaciate de na ștere, liber profesioni știi mai corpolen ți ca să nu mai vorbim de po-
liticenii invidio și și monahele clorotice, ar putea s ă găsească plăcere gastric ă într-o cin ă inocentă dintr-
o vră-bioară, dezvăluie cum nimic n-ar putea-o face și într-o lumin ă de tot nepl ăcută tendința la care
ne-am referit adineaori. Pentru luminarea celor car e nu cunosc atît de intim dedesubturile abatoarelor
municipale cum acest estet cu mintea morbid ă și filosof în fa șă care cu toat ă lăudăroșenia lui
presumțioasă în problemele științifice de abia poate deosebi un acid de o sare se laud ă totuși că ar fi, ar
trebui poate s ă se sublinieze c ă vrăbioară în vorbirea grosolan ă a parlagiilor autoriza ți din clasele de
jos înseamn ă carnea apt ă de a fi gătită și mîncată a unui vi țel proaspăt fătat de maic ă-sa. Martori
oculari afirm ă că de curînd într-o controvers ă publică cu dl. L. Bloom (agent de publicitate) care a avut
loc în sala de vizite a maternit ății naționale din strada Holles numerele 29, 30 și 31, căreia, cum bine
se știe, dr. A. Horne (lic. în obstetr., membru al Fac. de Med. a Irl.) îi este competentul și popularul
medic-șef, el ar fi declarat c ă odată ce o femeie a vîrît mi ța în sac (o aluzie estetic ă, probabil, la unul
dintre cele mai complexe și minunate dintre toate procesele natura le, actul uniunii sexuale), ea trebuie
să-i și dea drumul afar ă sau să-i dea viață, cum s-a exprimat dînsul, pentru a și-o salva pe a ei. Cu
primejdia propriei ei vie ți a fost răspunsul elocvent al preopinentului nu mai pu^in eficient prin tonul
moderat și măsurat cu care fu formulat.
în vremea aceasta iscusin ța și răbdarea chirurgianului f ăcuseră cu putință un accouchement fericit.
Greu, greu de tot fusese și pentru pacient ă și pentru doctor. Tot ce știința medical ă ar fi putut face se și
făcuse și curajoasa femeie ajutase cu b ărbăție. Da, ajutase. Luptase cu vitejie și acum era atît, atît de
fericită. Cei care au fost odinioar ă, care sînt acum printre cei drep ți, și ei sînt ferici ți
34
cînd își pogoară surîzîtori ochii spre aceast ă emoționantă scenă. Cu evlavioas ă iubire o privesc acum
molatec alungit ă cu iubirea matern ă iluminîndu-i ochii, c ăutînd jin-duitoare degetele copila șului
(ce frumoas ă scenă e aceasta !), în prima înflorire a maternit ății pe care iar ăși o trăiește ridicînd
în răsuflarea ei o t ăcută rugăciune d? mul țumire către Cel de Sus, cel c ărora tuturor le este so ț iubitor.
Și pe cind privirile ei iubitoare îmbr ățișează pruncul, ea nu- și mai dore ște decît o singur ă mulțumire,
să-l aibă pe scumpul ei Doady aici, al ături, cu ea, s ă-i împărtășească bucuria, s ă-i lase în bra țe fărîma
aceasta de dumnezeiesc lut, fructul îmbr ățișărilor lor legiuite. El a mai îmb ătrînit acum (dumneata și
cu mine putem s ă șoptim asta) și umerii s ăi încep să se gîrboveasc ă, totuși în viforul anilor o demnitate
solemnă s-a pogorît asupra con știinciosului contabil adjunct de la Ban ca Ulsterului, filiala Coîiege
Green. O, Doady, iubitule de odinioar ă, acum credincios tovar ăș de viață, s-ar putea niciodat ă să nu
mai vie. acel îndep ărtat timp al trandafirilor ! Cu aceea și aplecare de odinioar ă a frumosului ei chip ea
își mai aminte ște de zilele de demult. Doam ne, cît de frumoase acum prin ce țurile anilor ! îns ă în

închipuirea ei, copiii lor s-au strîns la marginea patului, copiii ei și ai lui, Charley, Mary Alice,
Frederick Albert (dac ă ar mai fi în via ță), Maray, Budgy (Victoria Frances), Tom, Violet, Constance
Louisa, scumpul, micul Bobsy (botezat dup ă faimosul nostru erou al r ăzboiului sud-african, lordul
Bobs o[ Water-ford and Candahar), și acum acest ultim z ălog al unirii lor, un adev ărat Purefoy, cu
nasul celor din familia Pu-refoy. Tîn ăra speranță va fi botezat Mortimer Edward dup ă influentul v ăr de
al treilea al d-lui Purefoy din birourile Trezoreriei, Dublin Castle. Și astfel timpul se scurge ; dar
bătrînul Cronion și-a lăsat aici doar urme mai blînde. Nu, nu l ăsa suspinul s ă-ți zdrobeasc ă pieptul,
scumpă, bună Mina, iar tu, Doady, scutur ă-ți cenușa din pipa ta de lemn de m ăceș uscat de soarele
mării pe care ai s-o fumezi pîn ă cînd va suna și pentru tine stingerea (fie ca ziua aceea s ă fie cit mai
îndepărtată !) și suflă lampa la care ai citit din Cartea Sfînt ă căci și uleiul a sc ăzut și astfel cu inima
împăcată mergi la culcare, la odihn ă. El
95
își știe căile sale și El va chema cînd va socoti c ă a sosit vremea. Și tu ai luptat viteje ște și ți-ai
făcut cu credin ță datoria ta de b ărbat. Domnul meu, iat ă mina mea. Frumoas ă treabă, bunule,
credinciosule slujitor !
Sînt păcate sau (s ă le numim a șa cum le nume ște lumea) amintiri urîte pe care omul le
ascunde în locurile cele mai înt unecoase ale inimii sale dar ele r ămîn acolo și așteaptă. El
poate să sufere ca amintirea lor s ă se abureasc ă, să le lase ca și cum n-ar fi fost și aproape s ă
se conving ă chiar că nu au fost sau cel pu țin că nu au fost astfel. Și totuși o vorbă la întîmplare
poate să le trezeasc ă deodată și atunci ele se vor ridica s ă-i stea în fa ță, în împrejur ările cele
cele mai diferite, într-o vedenie sa u într-un vis, sau cînd tamburina și harfa îi mîngîie sim țurile
sau încă în liniștea răcoroasă argintie a serii sau în toiul serb ării în miez de noapte cînd trupul
îi este îngreunat de vin. Nu ca s ă-l apese va coborî vedeni a asupra lui ca asupra unuia
îngenunchiat sub mînia-i, nici în r ăzbunare s ă-l smulgă dintre cei vii ci înv ăluită în giulgiurile
jalnice ale trecutului, t ăcută, îndepărtată, mustrătoare.
Streinul înc ă privea pe chipul ce-i sta înai nte cum se pierdea încet acea lini ște prefăcută, acolo
întipărită, pa-re-se, de deprinderi sau de vreun capriciu studiat, în vorbele acelea atît de amare
încît trădau în fiin ța ce le rostea o morbiditate, aplecar e spre laturele mai crude ale vie ții. Și o
scenă se desprinde atunci în mintea celui care prive ște chemat ă, s-ar fi spus, de o vorb ă de o
atît de fireasc ă dulceață ca și cum zilele de demult s-ar fi întors cu adev ărat acolo (a șa cum
unii credeau) cu pl ăcerile lor nemijlocite. O paji ște îngrijit ținută într-o blinda înserare de mai,
boschetul atît de bine știut de liliac la R oundtown, florile purpurii și candide, privitoare
fragile, înmirezmate spre jocul din fa ță dar urmărind cu mult mai mare vioiciune bilele cum se
rostogolesc înainte peste paji ște sau se ciocnesc și stau, una al ături de alta, cu o zvîcnire
vioaie repede curmat ă. Și dincolo în jurul unei urne vinete unde apa uneori sare îngîndurat ă
vedeai alte surori tot a șa înmiresmate, Flooey, Atty, Tiny și prietena lor mai brun ă cu un nu
știu ce care te farmec ă în atitudinea ei, Fecioara Cire șelor, cu m ănunchi ispititor leg ănîndu-i-
se de ureche, f ăcîndu-i căldura stranie a pieli ței să-i iasă cu atîta deii-
96
catetă lingă boabele ele o rece ardent ă. Un băiețel de patru sau cinci ani în h ăinuțe de lînă (e
vremea prim ăverii înflorite dar ce bine are s ă fie la gura blîndei sobe curînd cînd se vor
strînge mingile și vor intra în cas ă) stă în picioare pe urn ă apărat de feciorelnicul cerc al
mîinilor iubitoare. E pu țin încruntat întocmai ca și tînărul de acum gustînd parc ă prea viu
primejdia dar din cînd în cînd trebuie s ă își arunce privirile spre maica lui care îl urm ărește
din piazzetta de la capătul grădiniței înflorite cu o umbr ă de melancolie sau de repro ș (alles
vergăngliche) în ochii ei limpezi.
Ia seama aici mai departe și ține minte. Sfîrșitul vine deodat ă. Pătrunde în acea anticamer ă a
nașterii unde s-au adunat studio șii și cerceteaz ă-le fețele. Nici urm ă, după cum se pare, de
nerăbdare sau brusche țe aici. Ci lini ștea veghii de paz ă, cuvenită aflării lor în acea cas ă, treaz
priveghi al p ăstorilor și al îngerilor la ieslea din Bethleemul Iudeii odinioar ă demult. Ins ă
tocmai cum în fa ța fulgerului norii vine ți de furtun ă, îngreuna ți de prea plinul ap ăsător al

apelor, îngr ămădiți în blocuri umflate de umezeal ă, hotărnicesc pămîntul și cerul într-o
singură imensă somnolen ță, amenințînd asupra cîmpului br ăzdat și a boilor a țipiți și
zbucnirilor acum ap ărute de eflorescente și de verdea ță pînă cînd într-o clipire un fulger le
sparge băierile și cu reverberen ță de tunet din spar gerea lor se revars ă torentul, tot astfel și nu
altcum s-a s ăvîrșit transformarea, violent ă, instantanee, la rostir ea Cuvîntului. La Burke !
într-acolo se arunc ă monseniorele Stephen, dînd glas de plecare, și cu mic și cu mare, cu to ții
de-a valma pe urm ă-i, pintenatul, maimu țoiul, pariorul, pseu-dodoc torul, punctualul Bloom
după ei cu universal ă înșfăcate de acoper ămînturi de cap, bastoane și șpăngi, pălării de paie și
teci, alpenstockuri și ce mai vre ți. Dedal de tineri foco și, nobili studio și, toți ca și unul. Sora
Caii an, țintuită de uimire pe coridor nu-i poate opri nici surîză-torul chirurgian care coboar ă
pe trepte cu veste c ă di3-placentarea s-a s ăvîrșit, și un pfud atîrn ă, chiar ca nimic. Spre el din
goană își pleacă urechea. U șa ! Deschis ă ? Ha ! Au țîșnit cu tumult, un minut pe-ntrecute. cu
toții iuțind pasul cu mult ă bravură. Burke la col țul lui Denzille și Holles fiindu-le ținta
ulterioară. Dixon i-urmeaz ă, cu
97
7 — Ulise, voi. II
vorbă de ceartă dar iată și el scuipă sudalmă, și după ei. Bloom mai adast ă cu sora o idee s ă trimită
gînd bun fericitei mame și pruncușorului colo sus. Doctor Diet ă și Doctor Lini ște Multă. Nu-i așa că
parcă-i alta ? Vremuri de veghe în casa lui Horne și-au pus pecetea în paloarea ei pustiit ă. Ceilalți toți
acuma departe, o privire cu duh matern ajutînd șoptește pe cînd alunec ă afară : Doamnă, cînd vine
pasărea barză și pentru tine ?
Acu, văzduhu-i afar ă bolmojit du jil ăveală de rouă a ploaie, esen ță cerească de viață, sticlind pe piatr ă
dubli-nez ă sub ceriu de stele str ălucitor. Aerul Domnului, aerul Atoatep ărintelui. aer schinteetor, în cer
șezător, cesitor. Trage-l adînc în tine. Doamne, Theodore Purefoy, fapt ă făcătoare tare ai f ăcut și nu
cîrpăceală ! Ești, zău, așa, mai grozav progenitor decît oricare altul în cronica asta amestecat ă,
atotecuprinz ătoare, de tot b ălțată. De mirare! în ea sta posibilitate de Dumnezeu pl ămădită de Dumne-
zeu dăruită de dinainte format ă pe -care tu ai rodit-o cu pu ținătatea ta de treab ă bărbătească. De ea te
lipește ! Slujește ! Munce ște, trudește ca un dul ău și lasă toată învățătura sholasticeasc ă și pe toți
maltusiștii să se ducă-n pustii. Tu e ști părinții lor, tuturora, Theodore. Te-ai gîr-bovit sub povar ă, te
chinuie cu ceart ă de bani de la m ăcelarii acas ă și cu drugi de aur (dar nu ai t ăi !) la contoare ? Sus
capul ! Pentru fiecare prunc nou f ăcut ai să strîngi sacul de grîu auriu. Vezi, ți s-a murat de tot lîna.
Doar nu l- ăi pizmui acuma pe Darby Dullman cu Joana lui ? O cioar ă vopsită și o cotarlă cam
urduroasă — asta le este progenitura. Ptiu, apoi s ă-ți spun eu ! E un catîr, un melc mort, sarb ăt și
vlăguit, nu face nici cît o para chioar ă. Prăsire fără înmulțire ! Nu a șa ? Uciderea pruncilor ca și Irodul,
așa i-ar zice mai bine. Verdea țuri, vezi bine, și coabitare de tot stearp ă ! Ea pofte ște un biftec de carne,
roșie, crudă, și sîngerie ! E-un c ărunt pandemoniu de boale, glanda crescut ă, gîlci, anghina, b ătături,
năduf, oasele grele de-atîta z ăcere, bube dulci, rinichiu-ntr-o parte, gu șe, negi, vărsare de fiere, pietre-n
ficat, picioare înghe țate, varice. La naiba cu trenodiile și palinodiile și bocitoriile și alte asemenea
cîntări de mort de prin str ămoși. Douăjde ani numai cu de-alde astea, dar s ă nu-ți
98
pară rău. Tu nu e ști ca mulți alții care vor și ar vrea și așteaptă și niciodat ă n-ajung s ă și facă.
Tu ți-ai văzut America, ținta vieții tale și pe ea-ai bulucit ca un bour de peste ape. Cum zice
Zarathustra? Deine Kuh Trubsal melkest Du. Nun trinkst Du ăie siisse Milch des Euters. Uite ! Pentru
tine țîșnește din plin. Soarbe, omule, un uger întreg. Lapte de mam ă, Purefoy, lapte de stirpe
omeneasc ă, lapte de be ție cum este cel pe care be țivii aceștia îl toarn ă în ei în vizuinile lor, lapte de
nebunie, lapte de miere din țara Canaanului. ȚIța vacii ți-e pietroas ă, ce spui ? Da, dar laptele ei e cald,
și e dulce, și te îngrașă. Nu-i bere bîhli ță ci lapte unsuros, gros, vîseos. Pe ea, b ătrînule patriarh ! Țîță !
Per deam Partulam et Pertunda/m nune est bibendura !
Cu toții buluc spre be ție, ca trenul, mugetele lor pe strada întreag ă. Pe cinste b ăieți. Un-ai dormit az-
noap'? La Timothy ăia bătutu-n cap. Al dracu' — Ș vrun neam de curcan sau sticlete ? Unde-i
doctorașu și cu moș tă-gîrță ? Ce știu eu. Ura, f ă-te-ncoace, Dix ! La cutia de feti țe cu panglicu țe. Da'
boxeru ? Cer senin. Țărănoiule, uite-l pe popa matol cum iese de la maternitate ! Bene-dicat vos
omnipotens Deus, Pater et Filius. Pleașca, părinte. Banda din Denzille. Infernuri și trăsnete ! Cărei.
Așa, Isaac b ăiatule, dă-i într-o parte. Veni ți cu noi, alte ță? A nu se da la via ța personal ă. Matale om

bun tare. To ți o apă și-un pămînt. En avânt, mes enfants ! Tunu num ăru unu foc. Spre Burke ! într-
acolo pășeau cinci pur-sîngi. Sume ție încălecată, unde-i urî țenia spurcat ă ? Popo Steve, repede crezul
apostaților ! Nu, nu, Mulligan ! La prora ! D ă-i nainte ! Ochii pe ceas. Vremea sa ne zboar ă afară,
Mullee ! Ce- ți veni ? Ma mere m'a mariee. Beatitudine britanic ă ! Retamplan Digidi Bum Bum. Da-
urile cîștigă. Să se tipărească și să se legătorească la tiparni ța drui-deasc ă de către două femei
contrafăcute. In scoar țe de piele de vi țel verzui cum e pipi. Ultimul cuvînt în materie de nuan țe
artistice. Cea mai mi șto carte de-a ie șit în Irlanda de cînd m ă știu eu. Silentium ! Se coace-un pîr ț !
Tenție. Direcția bufetu cel mai aproape și-acolo anexa ți provizii lichide. Mar ș ! Tropa, tropa, b ăieții
(ce mai !) ca popa. Bere, biftecuri, bi ștari, biblii, buldogi, bastingaje, boponeal ă și bebiscopi. Pîn ă și-n
înaltul eșafodului. Boii
99
de bere bocănesc peste biblii. Cînd o luăm spre Irlandraga de ea. Plesc ăie-i pe plesc ăitori. Trăsnăciune
! Țineți dracu' pasu militaru. Ho, c-ajungem. Vadu unde-și vace vacu vlădica. Halt ! S ăltați-vă. Ca la
meci. La gr ămadă. Ferește buzunaru. Au, lăfăitoarele ! Ce, te doare ? S ă te miri ce r ău îmi pare !
Uite-o poant ă. 'N-poart ă oare cine sade ? Strașnicu stăpîn al damnatatiunii. La mine-i faliment mare.
Cu pariu — sînt pe geant ă. Nici eu, nici un marafete. Toată săptămîna-arn mers pe blat. Tu ce iei ?
Miedul ca la mama acas ă pentru un așa Ubcrmenscli Idem. Cinci halbe extra. 'Mneavoastr ă, domnu' ?
Cordial ginger. S ă mor eu, zeamă ca pentru șoferi. Pune caloriile-n mi șcare. Să-și întoarcă ticăitorul.
I-a stat de tot de cînd cu bătrînu. Mie absint, pricepi matale ? Caramba ! Șodou cu pu țin vin sau un
rinichi la tigaie. Nu ține ? Mătușa mi-a strîns ceapa cu u șa. Fără zece. Al dumitale. N-ai de; ce. Te
cam doare la linguric ă, ă, Dix ? După ce. Mia mușcat mo musc ă mare cînd f ăcea nani-n gr ădină. Sade
tot pe lingă alma mater. E-n cîrlig cu una. O știi pe dama lui ? Da, vă rog, o știu. Plină ochi. Da s-o
vezi în dezabilieu. Face toți banii. Dr ă-guțică frumușică. Nu o slăbătură de-astea de-ale voastre, nici
de departe. Trage storu-n jos, iubite. Dou ă beri. La fel și-aici. Dă-i bătaie. Dacă caid nu mai pierde
vremea să te-ardici. Cinci, șapte. nouă. Ca pe ou ă ! Are niște tele-scoape, prima-ntîia, ce mai. Și mă
trage-n mai din dos, și cu ancora în sus. S ă vezi și să nu crezi. Ochiul t ău înfometat, gîtu tău bine
udat, inima mi-o au furat, lipicios ă alergare, o ! Domnu-domnu ? Cartof pentru reumatof ? Fleacuri-
bleahuri, dac ă-mi dai și mie voie. Pentru hol poîloi. Tumneata te-ai cam tuflit. He, he, doctore ? Vii
din țara lipa-lipa ? Corporozitatea dumneavoas' se rostogole ște numai bine ? Ce fac mama cu copilit
? Cum e trupu de femeie dup ă ce s~a întins în fin ? Stai, și sloboade. Parola. Sp ăroasă. Pentru noi o
moarte alb ă da și o naștere roșcată. Hihi ! Scuip ă-n sus să-ți pice-n ochi, șefule. — N țelepciune
bătrineascâ. Din Meredith am ciupit-o, iezuit iezificat, orbidizat, policinimesc ! M ătușica mea-i scrie
lui pâpăicu. Răul de Stephen îl stric ă pe micutu Malachi.

Biblioteca jude țeană — CLUJ —
Huru ! încaseaz-o, tinerelule. Trece halbele-ncoa. Uite, Jock, b ăutură scoțenească. Să-ți miroasă romu-
n poală să-ți și fiarbă banii-n oal ă ! Mîrcul meu. Mersi. 'N-sănătatea noas'. Asta ce mai e ? Lunge ște
picioru. Vezi c ă-mi pici pe pantalonii ăia noi. Scutur ă nițel piperu, tu de-acolo. Prinde-l. S ămînța de
chimen trage la himen. Te prinzi ? Fleanca. Tot băiatu pe la fata lui. Venus Pandemos. Les șpetites
fevimes. Fata cu nărav mai rar din ora șul Mullin-gar. S ă-i spui că m-am prins la ea. Strînge-o tare pe
Sara. Ești pe drum spre Malahide. Cine, eu ? Cine m-a sedus pe mine, n-o mai știu nici dup ă nume.
Ce-ai fi vrut pentru nou ă pence ? Machree, Macruskin. Moli murdar ă peste bot, pe saltea și peste tot.
înc-o dușcă, una peste alta. Ex !
Mai aștepți, șefule ? Te cred. Vezi, po ți să-ți pariezi și ghetele. Ce te miri c ă tot n-are cine s ă ți le facă.

Pe sub mîn ă ! Știa el ce știa. L-am văz't acu nușcît da zicea c ă el nu. Nu ne-ai invitat tu ? Rîndul
dumitale, dom'le. Scoate paraua. Dou ă așa și-una altfel. Asta ai înv ățat-o de. la franțuzoaica ? Aici nu
se prinde. Băiatu vlea pipilic ă. Cele mai grozave de prin partea asta. S ă mo' eu, Chaw-ley. Noi nu ne-
am umplut. Noi nu ne.umplem chiar a șa. Au reservoir, Musiu. Granmersi.
E,-ți spun eu. Ce tot spui ? Colo-n bar. Chiar c ă. Te văd, te văd, domnu meu. Ce mai gagic ă, două zile-
ntr-un chef. Și numai cu vin. Breau ! Mai ia una, haide. Brr, sînt turt ă. Și s-a dus și la bărbier. Dă pe
din lături. Cu un tip de la trenuri. De un' știi ? E vreo oper ă să-i placă ? Roza din Castilia. Ce mai
distribuție. Poliția ! dați-ne niște H>0 a leșinat domnu. Ia te uit ă ce mai flori. P ăzea, că-n-cepe acuma
să zbiere. O iubito, o iubito. Haide, trage apa ! Aici trebuie o mînă fermă să le strice aranjamentu.
Avea cîștigătoru vă spun eu c ă știu precis. Tunie dracu-n ceafa lui Stephen. Cu mîna lui mi-a dat-o
mîrțoagă. A dat peste un b ăiat cu telegrama în drum spre depou și i-a dat cu berea. I-a-mpins un șiling
și i-a șutit telegrama. Iapa cic ă-n formă. O guinee în vînt. Ai cui spune. Adev ăru-adevărat. Vro
manevră de a lor ? Cred c ă da. La sigur, intr ă sigur la pîrnaie dac ă se prind jude ții. Madden s ă parieze
pe Mad-den ce mai dement pariu decît ăsta. O, luxur ă, limanul și puterea noastr ă. Eu o-ntind. Chiar te
duci ? La m ămăica. Stai a șa. Mascați-mă vreunul, c ă roșesc. M-am ars dac ă
100
101
mă vede. Vino-acas ă, păpușico. Ari var movio. Ku uita ți de floricele pentru darnicele. 'Ncrede-te-n
mine. Ce-ai avut de la iapa-aia ? Ca de la b ărbat la bărbat, Mănînci calule ov ăz. A lui John Thomas,
bărbat-su. Nu-i minciun ă, cu Leo b ătrînu. Așa să-mi ajute Dumnezeu. S ă mor eu. Asta zic și eu
călugăr. Te ce nu mi-ai spus ? Dac ă nici asta n-o fi, atunci ce. Pentru rug ăciunile. Arnin.
S-a votat ? Steve, b ăiete, ai luat-o tare. O mai fi ceva de b ăut, dracului ? Binevoie ște colosal de
splendidul ofertant s ă-i dea voie unui invitat în cea mai extrem ă sărăcie și cu o sete m ăreț de mare s ă
încheie o liba ție risipi-tore ște inaugurat ă. Stai să-mi trag sufletu. Hei patroa ne, hei patroane, nu mai ai
niște flacoane, staboo ? Hopa șa, mon, sere, b ășica. îmi, cere. Mergi și te-ntoarn ă. Ai dreptate,
Boniface. Absinte destu. Nos omnes biberimus viri-dura tozicum di ăbolus căpiat posterioria nostria.
Ora-nchi-derii, dom'lor, Ă ? Vin mai bun pentru Bloom. Ziceai ceva ,de ceap ă ? Bloom ? Mai cer șești
reclame ? Foto de la papa, ce grozav ! Pe șest, amice. Tunde-o. Bonsoir la compagnie. Atenție la
retenție. Unde-s țapu și molău' ? S-a cam topit ? Am luat plas ă. Trebuia p ăzită ușa. Șah mat. Turn
contra rege. O mbuluia ajut unt în arca ren are ada post lan oapte. Tiii, parc-a ș fi matol. Dracu' s ă mă ia
dacă n-a fost cea rnai grozav ă chestie. Și-ncă, grijitorule, pr ăjiturele pentru pustiu. Sîngele Domnului.
Nu mai e nimic pe-aici? Jos cu sifilisu' și cu toate rachiurile. Ora închid erii. Care pre întreaga lume se
călătorește. Sănătatea tuturor. Ă la votre.
La dracu', cine-i tipu-n macferlan ? Dusty Rhodes, ia gine ște ce mai b ărci. Or că ! Ce-are acolo ? Cap
de bou. Ia te uit ă, un bovril. I-o fi foame. Ce știi tu, coate-goale ! Pr ă-păditu' ăla din Richmond ?
Chiar. Credea c ă i-a intrat plumbu-unde nu trebuie. O pros tie prostitoare. Noi îi zicem Papa pîine.
Omu ăsta domnilor a fost odat ă un cetățean respectabil. Un b ărbat cu trupu-n zdren țe s-a-n-surat cu-o
fată-n trențe. A întins și ea o undi ță. Uite și iubirea pierdut ă. Macferlan c ălătorul prin canion-url ă-
torul. Hai acas ă la culcare. E ora. Bun la b ăutură. Ce ? nu l-am v ăzut azi la cimitir ? Prieten al vostru
care-a dat în primire ? 'Mnezeu s ă-l ierte. Săracii copii ! Nu mai spune, Poldy drag ă ! Nu sîntem de
plîns că bunu' Padney
într-o ladă mare neagr ă s-a tot dus ? Din to ți negri, conu' Pat era cel mai bine. N-am mai v ăzut unu' ca
el. Tiens, tiens, da asta-i foarte trist, pe cuvînt, da. P ăi de-acuma frîna mare c ă e panta iute tare. Scîr țîie
osiile. Pe cît c ă Jenatzy îi taie oricînd ? La pariuri ? Ala mai zic și eu ! S-a dat la fund, zice-n
comunicat. A luat-o pe coaje. Gata; Un' șpce. Vă salut. Tot 'nainte, tot 'nainte. 'Pte bun ă. 'Pte bună. Fie
ca Allah, marele și bunul, să-ți apere foarte tare sufletul în noaptea asta.
Stai așa. Noi nu ne-am f ăcut plinu. Uite-a șa, ne-au dat afar ă. Uite așa am luat papar ă. Vor să sperie
copiii. Nu-i i-e bine în p ărțile abdominabile. Huc. 'Pte bun ă. Mona, mragostea mea. Ic. Mona,
miumirea mea. Ic.
Ț. Șase la obstropulos. Pfiap. Pflap ! Cu trompete: Uite. Brigad ă ! Vira la babord ! 'N susu str ăzii.
Tăiem. Pflap ! Haide-haide. Tu na vii ? Fuga, 'n trap, și la galop. Pflaap.
Lyneh ! Ce-i ? îmbarc ă-te cu mine. Pe-aici la Den-zille, e. Schimb ăm pentru bordel. Noi doi, cum
spunea ea, s ă căutăm patu', unde-i Mary întins ă de a latu'. Gata, oricînd. Laetabuntur in cubilihus sui ș.
Vii ? Ia șoptește, cine dracu-i ăla tuciuriu în zdren țe negre ? Șșș ! Păcătuit în fața luminii și uite-
aeurna-i aproape ziua cînd o s ă vină să judece lumea prin foc. Pflaaap ! Ut implerentur scrip-turae.

Ca-ntr-o balad ă. Și zis-a marele Dick spre prietenul s ău marele Davy. Christicle, cine-i excrementul
gălbui care predic ă în Merrion hali ? Și iată, că vine Ilie sp ălat în Sîngele Mielului. Haide ți îneoace
existențe de vinul mustind, de ginul sticlind,, de pileal ă pilind pline ! Haide încoace, pr ăpăditule, cu
capu, de eîine, cu gîtu. de taur, cu fruntea în cre ț, cu fălci de mistre ț, cu creier de nuc ă pisată, cu ochi
de nevăatuieă. furată, trișori, simulatori, și cu surplus de bagaje ! Haide, tripla esen ță a infamiei !
Alexander J. Christ Dow-ie, care a ridicat în slav ă mal mult de jumate din planeta asta de la 'Frisco
Beach la "Viadivostok. Zeitatea nu-i un cire de-o para chioar ă. Iți spun eu c ă el știe că-i o afacere af-
mtîia. El e lucrul cel mai mare nu uita asta. Cîmfca ții mîntuire întru Domnul Isus. O s ă trebuiasc ă să te
s-coli ai! dracu de devreme, m ă păcătosule, dac ă vrei să-l trișezi pe-Bunul Dumnezeu. Pflaaap!
102
103
Așa, vezi. Are E! totul gata pregătit, și ce-i al tău e-acolo pus deoparte, po ți să crezi, In buzunarul de
la spate. Dâ-i nainte și-ai să vezi.
(Intrarea din strada Mabot în cartierul de noapte, în fa ța căruia se întind pe o stradă nepavaiă șinele
depoului de tramvai, lumini de semnalizare ro șii și verzi și discuri avertizoare. ?1 Șiruri de case
dărăpănate cu uși căscate. Rare. felinare cu ecrane irizate palid. în jurul c ăruciorului în form ă de
gondolă, cu înghe țată Rabaiotti mai mul ți bărbați și femei rahitici certîndu-se. Strîng în miini conuri
de pesmet în care sînt împlîntate buc ăți de spum ă neagră-cărbune sau ar ămie. Sugîn ă din ele se
împrăștie încet. Copii. Gîtul lung, de leb ădă, al gondole] se înal ță împungînd întunericul murdar, alb
și albastru în lumina unui reflector. Șuierături — chemări și răspunsuri) CHEMĂRI : Așteaptă-mă,
iubirea mea, și vin cu tine. R ĂSPUNSURI : Dincolo, în spate, la grajduri.
(Un idiot surdo-mut, cu ochii holba ți, cu bale picurîn-du-i din gura strhnb ă. trece în mers zvîcnit,
scutura: de un soi de dans al S fîntului Guy. Copiii fac roat ă ținîn-du-se de mii ni și prinzîndu-l în
mijlocul lor.) COPIII : Mîn ăstîngă ! Salut !
IDIOTUL : (își ridică o mină stingă damblagit ă, gifiind gîlgîit) : Ghahut !
COPIII : Unde-i lumina cea mare ? IDIOTUL (Gilgîie printre bale) ; Ghahahest.
(Ei îi dau drumul. Idiotul pleac ă mai departe bî țîin-du-se. O pitic ă se leagănă pe o frînghie întins ă
între gratiile unor garduri, num ărînd cu glas tare. O siluet ă întinsă pe jos printre l ăzile de gunoi
strîngîndu- și capul înfofolit în p ălărie între bra țe, se mișcă, geme greoi, scrî șnește din din ții dezgoliți,
și sforăie mai departe. Pe o treapt ă, un gnom care cotrob ăiește printr-o gr ămadă de gunoaie se
apleacă să-și salte pe umeri un sac de zdren țe. O băbătie care a șteaptă mai încolo Ung ă o lampă de
petrol fumegînd ă îi mai îndeas ă o ultimă sticlă în gura sacului. El î și ridică prada pe um ăr, își trage
într-o parte șapca și se îndep ărtează mut, șchiopătînd. Baba se întoarce în vizuina ei le-
104
aănînăv-și lampa. Un copil coco șat, chircit pe un prag și Jtrinaînd în bra țe un zmeu de Mrtie, se tîrîie
după ea in salturi scurte, o apuc ă de fusta, se ca țără pe ea. Un marinar beat se aga ță cu amîndou ă
mîinile de un gard icntrui din greu. La un colț, doi vardi ști din rondul de noapte, cu pelerinele pe
umeri, cu miinile pe bastoanele de la centur ă se opresc locului, umbre înalte. Se aude o farfurie
spăr'qîndu-se ; o femeie țipă ; un copil plînge. Un b ărbat urlă' înjurături, bomb ăne, tace. Siluete
nedeslușite rătăcesc încolo și încoace, se pitesc la pînd ă, ochesc cile ceva din g ăurile tor. într-o odaie
luminată de o luminare înfiptă în gîtul unei sticle, o tir f ă piaptănă de păduchi un copil scrofulos.
Vocea lui Cissij Caffrey, înc ă tînâră, ciniă ascuțit dintr-o alee l ăturalnică.) CISSY CAFFREY :
I-am dat-o lui Molly C ă era cea mai dr ăguță O lăbuță de rață O lăbuță.
(Soldatul Carr și soldatul Compton, cu bastoanele de plimbare la subsuoar ă, înaintind nesiguri pe
propriile picioare, se întorc deodat ă pe călcîie și slobozesc din gur ă o salvă de pîrțuri. Risete de
bărbați din alee. Le r ăspunde o zgrip țuroaică răgușită.)
ZGRIPȚUROAICA : B ătu-v-ar vîntul r ău de sud cu bube, voi ăștia cu păr pe bucă. Farmecul fetei din
Cavan. CISSY CAFFREY : Norocul meu. Cavan, Cootehill și Belturbet. (Cîntă 🙂
I-am dat-o lui Nelly cea scurt ă Să și-o vîre în burt ă O lăbuță de rață O lăbuță.
(Soldatul Carr și soldatul Compton se întorc spre ea și-i răspund ca mai sus, cu tunicile lor ro șii ca
sîngele în lumina felinarului, chipiele lucindu-le negre pe capetele blond ar ămii. Stephen Dedalus și
Lynch trec prin mul țime alături de ace știa doi în uniforme ro șii.)
105
SOLDATUL COMPTON (Zvîcnind din deget): Faceți loc
pentru nenea pastorul.

SOLDATUL CARR (Se întoarce spre ei strigînd): Hoho,
CISSY CAFFREY (Vocea urcîndu-i mai ascu țită) :
Cum a luat-o și-a și pus-o Oare unde și-o fi pus-o L ăbuța de rață umflată.
(Stephen, rotindu- și toiagul de frasin în mina sting ă, intoneaz ă cu voioșie introit-ul din slujba pascal ă.
Lynch, cu șapca lui de jocheu tras ă pe frunte, îl urmeaz ă cu un rînjet de nemul țumire pe fa ță.)
STEPHEN : Vidi aquam egredientem, de templo a latere dextro. Alleluia.
(Colții urîți, înfometa ți, ai unei proxenete mai vîrst-nice se i țesc dintr-un prag.)
PROXENETA (Șoaptă uscată) : Pssst ! F ă-te-ncoace pîn' s ă-ți spun ceva, Feciorie aicea în ăuntru.
Pssst. STEPHEN (Altius aliquantulum) : Et omnes ad quos parvenit aqua ista.
PROXENETA (Scuipă după ei o țîșnitură de salivă veninoas ă) : Felceri de la Trinity. Sc ăldaturi
falopiene. Numai sula de ei și biștarii ioc.
(Edy Boardman, pe vine al ături de Bertha Supple, pufne ște pe nas, î și trage șalul peste n ări.) EDY
BOARDMAN (Certăreață): Și zice una din ele : Las' c ă te-am văzut eu în pia ța Credincio șilor cu
hăndrălăul ăla, fantele ăla de la calea ferat ă, cu pălăria lui de hai-în-pat. Da, m-ai v ăzut, zic. Tu
vorbești, zic. Tu pe mine nu m-ai v ăzut niciodat ă la o casă de randevu cu un sco țian însurat. Zic. Ia te
uită la ea ! Turn ătoare. Căpățînoasă ca un catîr ! Și mai și umblă cu doi deodat ă. Kilbride, mecanicul
de locomotiv ă și caporalul OliphanV-STEPHEN (Triumphaliter) ; Salvi facti % surit,
(Gesticuleaz ă cu bastonul și sfărîmă imaginea proiectat ă de felinar, spulberîndu-i lumina pretutindeni
peste lume. Un prepelicar b ălțat aținîndu-se dup ă mîncare se strecoar ă după el mîrîind. Lynch îl
gonește cu piciorul.) LYNCH : Ei și ce ?
106
STEPHEN (Privind peste um ăr) : Așa că gestul, nu muzica, nu mirosurile, are s ă fie limbajul
universal, darul limbilor care s ă facă vizibil nu în țelesul laic ci prima ente-lechie, ritmul structural.
LYNCH : Filoteologie pornosofical ă. Metafizic ă de strada
Mecklenburg !
STEPHEN : L-am v ăzut pe Shakespeare bîntuit de o scorpie și pe Socrate ciugulit de g ăină. Chiar și
atotînțeleptul stagirit a fost mu șcat, înșeuat și călărit de o lumin ă a
iubirii.
LYNCH : Bah !
STEPHEN : Oricum, e nevoie de dou ă gesturi ca s ă
ilustrăm parabola cu pîinea și urciorul ? Mi șcarea asta
simbolizeaz ă coltucul și urciorul de pîine și de vin la Omar.
Ține-mi bastonul.
LYNCH : D ă-l dracului de baston împu țit. Unde mergem ?
STEPHEN : Libidinosule linx, c ătre la belle dame sans
merci, Georgina Jonson, ad ăeam qui laetificat jnven-
tutem meam.
(Stephen îi împinge bastonul în bra țe și își ridică încet bra țele răsturr îndu- și capul pe spate pîn ă
rămîne cu mîinile amîndouâ dep ărtate de corp, în ălțate la nivelul pieptulu i, cu palmele în jos
intersectîndu-se, sting ă mai sus, cu degetele gata s ă se răsfire.)
LYNCH : Care-i urciorul cu pîine ? N-are a face. Ori asta ori vama — tot una. Parc ă ai ce simboliza.
Na, ia-ți cîrja ta și umblă.
(Trec mai departe. Tommy Caffrey se apropie în patru labe de un felinar și agățîndu-se de el se
aburcă opintin-ău-se puțin cîte puțin. Cînd ajunge la furca de sus alunec ă iarăși în jos. Jacky Caffrey
înșfacă felinarul s ă se cocoațs și el. Marinarul de adineaori se pocne ște de felinar. Gemenii o
zbughesc în întuneric. Marinarul, cl ătinîndu-se pe picioare, î și apasă degetul ar ătător pe o nar ă și
ejectează pe nara cealalt ă un jet prelung, lichid, de mucilagiu. Smul-gînd felinarul din loc și
propiindu- și-l pe umăr se îndep ărtează în mulțime cu tor ța aceasta aprins ă în spate.
Ceața rîului își tîrîic înceti șor șerpii. Din haznale, cr ăpături, latrine, mald ăre de gunoaie, se înal ță în
toate părțile fumuri st ătătoare. O lic ărire țîșnește dinspre sud de dincolo de cotul dinspre mare al
rîului. Marinarul înain-
107
tează nesigur str ăbătînd în zigzag mul țimea, poticnindu-se c ătre șinele de garare. Din partea cealalt ă,
pe sub podul de cale ferat ă, apare Bloom, ro șu la față, gîfîind, înfun-dîndu- și pîine și ciocolat ă într-un
buzunar al hainei. In vitrina frizeriei lui Gillen un portret compozit îi înf ățișează imaginea vajnicului

Nelson. Al ături o oglind ă concavă îi prezint ă în față portretul lugubriosului Booloohoom, de demult
pierdutul, nenorocitul-în-dragoste. Cu gravitate, Gladstone, îl fixeaz ă în ochi, Bloom a șa cum e
Bloom. El trece mai departe tr ăsnit de privirea fix ă a truculentului Wellington, îns ă din oglinda
convexă îi rinjesc sa șii ochii holba ți și obrajii buc ălați ai lui Poldy șolditul-zaha- risitul.
La ușa lui Antonio Rabaiotti, Bloom se opre ște o clipă sub lumina str ălucitoare a l ămpilor cu arc.
Dispare. Dup ă o clipă reapare și se grăbește mai departe.) BLOOM : Pe ște prăjit cu cartofi. Nix. Ha !
(Dispare în ăuntru la Olhousen m ăcelarul slrecurîn-du-se pe sub oblonul care tocmai se las ă în jos.
Cîteva momente mai tîrziu iese pe sub oblon, puf ăind, puf-puf, Poldy, Blum-blum Bloohoom. Ține în
fiecare min ă cîte un pachet, unul con ținînd un picior de porc c ălduț, celălalt un picior rece de miel,
presărat din bel șug cu piper. Icne ște îndreptîndu- și trupul. Pe urm ă, încovoindu-se într-o parte, î și
presează unul din pachete pe o coast ă și geme.) BLOOM : Mi s-a pus un junghi într-o parte. De ce-oi
fi fugit așa ?
(Respiră adine, cu grij ă și pornește încet către felinarul dintr-o parte. Lic ărirea țîșnește din nou.)
BLOOM : Ce-i cu asta ? Un far ? Reflector.
(Se oprește la colț, în față la Cormack, pîndind.) BLOOM : Aurora borealis sau o fi de la furnale ? A,
pompierii, sigur. Oricum, e spre sud. Mare foc. O fi casa lui. Tufi șul sărăntocului. Nu-i la noi.
(Fredoneaz ă bine dispus) Arde Londra, arde Londra ! Foc ! S ăriți, foc ! (11 zărește pe marinarul care
se bălăbănește prin mul țime în partea dinspre cap ătul străzii Talbot). îl SCap, te pomene ști. S-alerg.
Repede. Mai bine traversez pe aici.
(Dă buzna să treacă strada. Ni ște ștrengari încep s ă țipe.) HAIMANALELE : Fii atent, domnu'. (Doi
bicicliș'ti cu lanterne de hîrtie aprinse, leg ănînduse, trec în goan ă pe
103
Ungă ci, atingîndu-l și sunînd din r ăsputeri din clopo țel.)
CLOPOȚEII : Hehehe, stai a șa.
BLOOM (Deodat ă țeapăn, străpuns de junghi) : Au.
(Privește în jur, se arunc ă iarăși să treacă. Prin cea ța tot mai deas ă ridicindu-se , un tramvai de
patrulă, inain-tînd cu precau ție, se iscă uriaș asupra lui, cu farul lui mare ro șu clipind, cu troletd
scrîșnind pe fir. Conducto-rul b ăngăne din clopotul de alarm ă.) CLOPOTUL : Bang Bang Bla Bak
Blud Bugg Bloo.
(Frinele scrî șnesc violent. Bloom, ridicînd o min ă în-mănușată In alb asemenea unui poli țai, iese
stîngaci, cu picioare țepene, de pe șine. Conductorul, unul cu nasul turtit, azvîrlit înainte peste, roata
de conducere, url ă la ti în timp ce vagonul trece cu zgomot de lan țuri și clape.) CONDUCTORUL :
Hei, moș tăgîrță, ce, te joci de-a p ălăria peste balig ă ?
BLOOM (Bloom sare pe trotuar și se opre ște locului iar ăși. își șterge o pat ă de noroi de pe
obraz, cu una din mîini Unind pachetul.) : Strada-i barat ă. Cit pe-aci. dar mi-a trecut junghiul.
Trebuie s ă mă apuc iar de gimnastica aia a lui Sandow. Aplec ări pe mîini. Asta te asigur ă și împotriva
accidentelor de circula ție. Providen ța. (Se pipăie peste buzunarul de la pantaloni.) Leacul mamii,
săraca. Nici nu știi cînd ți se agață tocul în șină sau ii se-ncurcâ un șiret de la gheat ă într-o roat ă. In
ziua aia cînd duba poli ției era cit pe-aci s ă mă calce pe pantof, la col ț la Leonard. A treia oar ă-i. Că mă
joc de-a pantoful. Insolent conductorul ăla. Ar trebui s ă-l reclam. încordarea asta-i face și pe ei
nervoși. S-ar putea s ă fie tipul ăla care mi-a suflat-o azi diminea ță pe femeia aia cu capul de cal.
Același gen de frumuse țe. Oricum, a frînat la timp. Mers țeapăn. Și uite că se nimere ște. Cîrcelul ăla
groaznic pe aleea Lad. Am mîncat ceva stricat. Semn de ghinion. De ce ? Probabil o vit ă ilegală.
Semnul fiarei, (tși închide ochii o clipă.) Am cam ame țit. Migrena mea de fiecare lun ă sau chestia
aialaltă. Ceață în căpățînă. Senzația asta de oboseal ă. E prea mult pentru mine acuma. Au !
(O siluetă sinistră stă sprijinită cu picioarele încruci șate de zidul lui O'Beirne, o fa ță necunoscut ă,
colorată cu mercur negru. De sub un sombrero cu boruri largi crea' tura îl prive ște cu ochi r ăi.)
109
BLOOM : Buenas noch.es, senorita Blanche que caile es esta ?
CREATURA (Impasibil ă, ridică un braț ca semnal) ; Parola. Sraid Mabbot.
BLOOM : Haha. Merci. Esperanto. Slan leath. (Morm ăie.) Spioană de la liga gaelic ă trimisă
de ăla care mănîncă foc
(Face un pas înainte. Un vagabond cu un sac în sp inare îi taie drumul. El se trage la stînga,
vagabondul și el la stînga.)

BLOOM : V ă rog. (îl evită, îl ocolește, face un pas într-o parte, trece pe Ung ă el, mai
departe.) BLOOM : S ă ții dreapta, dreapta, dreapta. Dac ă există un indicator, cu degetul care
s-arate drumul, plantat de Touring Cl ub la Steapaside, cui i se datoreaz ă această binefacere
publică ? Mie, care m-am r ătăcit și mi-am adus contribu ția în coloanele ziarului Irish Cyclist
cu scrisoarea intitulat ă în întunecatul Steapaside. Ține, ține, ține dreapta. Unul care caut ă prin
gunoaie, acuma la miezul nop ții. Tăinuitor, mai degrab ă. E primul loc unde se duce direct
asasinul. Î și spală și el acolo p ăcatele lumii.
(Jacky Caffrey, fug ărit de Tommy Caffrey, se pocne ște violent de Bloom.) BLOOM : Au !
(Izbit, cu picioarele tremurînde, se opre ște locului. Tommy și Jacky dispar, ici, colo. Bloom se
pipăie cu mîi-nile în care ține pachetele dup ă ceas, peste buzunarul de ceas, buzunarul de
portvizit, buzunarul de portmoneu, pl ăcerile păcatului, cartoful, s ăpunul.) BLOOM : Fere ște-
te de hoții de buzunare. Trucul vechi al punga șilor. Se ciocnesc de tine. Și-ți umflă punga.
(Clinele se apropie amu șinînd, cu nasul la p ămînt. O siluet ă lungită pe jos str ănută. Apare un
individ cocîrjat, b ărbos, înfășurat în caftanul lung al b ătrînilor din Sion și cu o șapcă de casă
cu porapon portocaliu. Ochelarii de baga îi atîrn ă în jos pe nas. Dungi g ălbui de otrav ă îi
apar vizibile pe fa ța suptă.)
RUDOLPH : înc ă o jumătate de coroan ă bani risipi ți pe Ziua de azi. Ți-am spus s ă nu umbli
niciodată cu goi be țivi. Așa n-ai să faci tu bani. BLOOM (Ascunde picioarele de porc și de
miel la spate.
110
si, spăsit, simte pe pielea lui caldul și recele cărnii) : Ja, ich iveiss, papachi.
RUDOLPH : Ce faci tu aici în locul ăsta ? Ce, tu n-ai suflet ? (Cu gheare sl ăbănoage de
vultur pip ăie fața tăcută a lui Bloom): Nu ești tu fiul meu Leopold, nepotul lui Leopold ? Nu
ești tu băiatul meu scump Leopold care a p ărăsit casa tat ălui său și l-a părăsit pe Dumnezeul
părinților săi Abraham și Iacob ? BLOOM (Precaut): Cred c ă da, tată. Mosenthal. Ce-a mai
rămas din el.
RUDOLPH (Cu severitate) : într-o noapte te-au adus acas ă
beat ca un dine dup ă ce ți-ai cheltuit b ănișorii tăi buni.
Cum le spune la ăia care alearg ă ?
BLOOM (In costum tineresc, cochet, albastru Oxford, cu
vestuță albă, umeri îngu ști, pălărie alpin ă cafenie, ceas
V/aterbury de argint veritabil întors f ără cheie și lanț dublu
Albert cu breloc ata șat, murdar tot, într-o parte, cu noroi
care începe să se usuce) : Alergători de cros, tat ă. Numai
aUmci, o singur ă dată.
RUDOLPH : O dat ă ! Murdar tot de noroi, din cap pîn ă-n
picioare. Și te-ai tăiat și la mînă. Tetanos. Ăștia te fac
kaput, Leopoldleben. Fii atent cu ăștia.
BLOOM (Fără vlagă) : M-au provocat la o întrecere. Era
noroi. Am alunecat.
RUDOLPH (Cu dispreț) ; Goim nachez. Frumos lucru s ă-l
vadă mama ta, s ăraca. BLOOM : Mama !
ELLEN BLOOM (în costuma ție de pantomim ă, scufie cu cordelu țe, crinolin ă și turnură,
bluză de văduva Zwankey cu mînecu țe bufante, încheiate la spate, m ănuși cenușii fără degete
si o broșa cu camee, cu p ărul strîns în file, apare la balustrada sc ărilor cu un sfe șnic înclinat
în mînă și strigă alarmată cu glas ascu țit): O, Mîntuitorule adorat, ce i-au f ăcut! Sărurile mele
! (își saltă o pulpan ă a fustei și cotrobăiește prin buzunarul jupanului ecru în dungi. O
sticluță, o medalie Agnus Dei, un cartof zbîrcit și o păpușă de celuloid se r ăspîndesc pe jos.)
Sfîntă Maică a Domnului, unde-ai fost, tmde-ai fost ?
(Bloom, bîlbîindu-se printre din ți, ea ochii în jos, începe s ă-și distribuie pachetele în

buzunarele pline, îns ă renunță repede, morm ăie.)
111
0 VOCE (Aspr ă) : Poldy !
BLOOM : Cine ? (Se apleacă repede și evită astfel stîn-gaci o palm ă) : La dispozi ția dumneavoastr ă.
(își ridică privirile. Pe fondul unui miraj cu curmali
1 se înfățișează, dreaptă, în față o femeie bine f ăcută, îmbrăcată în costum turcesc. Volume opulente
îi umplu bine pantalonii stacojii și vesta lucrat ă cu fir de aur. E încins ă cu o eșarfă lată galbenă. Un
iașmac alb pe care întunericul nop ții îl face s ă pară violet îi acoper ă fața lăsîndu-i liberi doar ochii
mari negri și părul ca pana corbului.) BLOOM : Molly !
MARION : A șa crezi ? Doamna Marion de acuma încolo, dragul meu b ărbățel, cînd mai vorbe ști cu
mine. (Ironică) Mititelul, i-au înghe țat picioarele, stînd aici s ă aștepte atîta ?
BLOOM (își schimbă greutatea corpului de pe un picior pe altul) : Nu, nu. Absolut de loc.
(Respiră foarte agitat, înghi țind mult aer, întreb ări, speran țe, picior de porc pentru cina ei, atîtea
lucruri să-i spună, scuze, dorin ță, fascinație. Pe fruntea ei str ălucește o monedă. La degetele de la
picioare are inele cu pietre scumpe. Gleznele ei sînt legate cu un lan ț subțire. Alături, o așteaptă o
cămilă, cu capul acoperit cu un turban înalt. De șaua ei cu baldachin atîrnâ o scar ă de mătase cu
nenumărate trepte. Se apropie de ea bî țîindu-și nemulțumită crupa. Ea o love ște furioas ă cu palma
peste coaps ă, și b7-ățările și lanțurile de aur îi sun ă mînioase, și în vremea asta o ceart ă în dialect
maur.) MARION : Nebrakada ! Feminimum.
(Cămila, ridicîndu- și un picior din fa ță, culege din-tr-un copac un mango mare, îl ofer ă stăpînei,
clipind, în copita sa despicat ă, pe urmă își lasă capul în jos și, icnind, cu gîtul ridicat, se preg ătește să
îngenuncheze. Bloom î și încovoaie spinarea ca treapt ă pentru ea.) BLOOM : Pot s ă vă… Vreau s ă
spun în calitatea mea de menajator al dumneavoastr ă… Doamn ă Marion… dac ă ați vrea…
MARION : A șadar remarci o schimbare ? (Mîinîle îi alunec ă încet peste plastroanele ei cu ornamente
aurite. Cu o ironie înceat ă, prietenoas ă, în priviri.) O, Poldy,
jl 12
Poldy, te-ai împotmolit aici ca un zaharisit. Du-te și cunoaște viața. Să vezi și tu lumea larg ă. BLOOM
: Mă duceam tocmai înd ărăt după loțiunea aia cu cear ă albă, apă de floare de portocali. Joia pr ăvăliile
se închid mai devreme. Dar mîine diminea ță la prima or ă. (Se pipăie prin diverse buzunare.) Rinichiul
ăla care nu st ă la un loc. A !
(Arată cu mîna spre sud, apoi spre est. O bucat ă nouă curată de săpun de culoarea l ămiii răsare,
răspîndind lumin ă și mireasm ă.) Sx\PUNUL :
Ce pereche minunat ă sîntem Bloom și cu mine ; El lumineaz ă pămîntul, eu lustruiesc cerul bine.
(Fața pistruiat ă a lui Sweny droghistul apare în discul s ăpunului soare.)
SWENY : Trei șilingi și un penny, v ă rog. BLOOM : Da. Pentru so ția mea, doamna Marion. Re țetă
specială.
MARION (Voce suav ă) : Poldy ! BLOOM : Da,.doamn ă ? MARION : Ti trema un poco ii cuore ?
(Disprețuitoare, se îndep ărtează cu pas mîndru, ca o porumbi ță îndopată, jucăușă, umflată în gușă,
freăonînd duetul din Don Giovanni.) BLOOM : E ști sigură cu Voglio acela ? Vreau s ă spun cu
pronunciati…
(O urmeaz ă, urmat și el de prepelicarul amu șinător. Proxeneta cea vîrstnic ă îl apucă de mînec ă și
perii țepoși de pe negul din b ărbie îi scînteie tremur ători.) PROXENETA : Zece șilingi, ia fecioara.
Proaspătă, nici n-a pus nimeni mîna pe ea. Cin șpe ani. Nu-i nimeni în ăuntru decît taic ă-su bătrînu,
care-i beat mort.
(Arată cu degetul. In gaura c ăscată a vizuinii ei întunecate apare furi șă, cu rochia murdar ă de ploaie,
Brîdie Kelly.) BRIDIE : Strada Clocitoarei. Ai ceva de gînd ?
(Chicotind î și flutură ca un liliac șalul și o ia la fug ă. O brută mătăhăloasâ o urm ărește țopăind
voinicește după ea în cizmele lui înalte. Se împiedic ă pe trepte, î și reca-

pată echilibrul, se precipit ă în noapte. Se mai aud țipete și chicoteli, tot mai slab.)
PROXENETA (Cu ochii ei de lup sticUn ău-i): își ia și el ee-i al lui. N-ai s ă găsești fecioare în
lupanarele astea. Zece șilingi. Și nu mai sta a șa toată noaptea c ă dau ăia-n civil peste noi.
Numărul șaișpe-i o bestie.
(Gerty MacDowell se apropie șchiopătînd, privinduA furi ș. Scoate de la spate, în vremea

asta făcîndu-i ochi dulci, și-i arată sfioasă o cîrpă însîngeratu.) GERTY : Cu toate bunurile
mele lume ști eu pe tine și tu. (Mutmurînd) Tu ai făcut asta. Te ur ăsc. BLOOM : Eu ? Cînd ?
Visezi. Nu te-am v ăzut în viața mea.
PROXENETA : Las ă-l în pace pe dommi, mincinoaso. Ii scrii Iu domnu scrisori pref ăcute.
Faci trotuarul, te iei de b ărbați. Maică-ta ar trebui s ă te lege de piciorul patului și să te bată cu
cureaua, stricat ă ce ești. GERTY (Către Bloom): Matale care mi-ai v ăzut toate secretele din
sertarul din fund. (II apuc ă de mînecă, plîngâ-rea ță) Bărbat căsătorit, porcule ! Te iubesc c ă
mi-ai făcut așa.
(Se îndepărtează cu mersul ei diform. Doamna Breen, în palton b ărbătesc de molton cu
buzunarele umflate desf ăcute la cus ături, s-a oprit pe șosea, cu ochii zburdalnici mari
deschiși și sunzînd cu to ți dinții ei de ierbivor.) D-NA BREEN : Domnu…
BLOOM (Tușește grav): Doamnă, cînd am avut ultima dat ă plăcerea, prin scrisoarea datat ă
șasesprezece curent.., D-NA BREEN : Dom nule Bloom ! Dumneata aici în v ăgăuna păcatului
! Frumos te-am prins ! R ăule ! BLOOM (Grăbit): Nu așa tare, numele. Ce crezi despre mine
în fond ? Nu m ă trăda. Zidurile au urechi. Ce mai face ți ? De cînd nu. Ar ătați splendid.
Absolut. Ce spune ți ce vreme frumoas ă, la vremea asta a anului. Negrul refract ă căldură. Tai
drumul acas ă pe aici. Un cartier interesant. Salvarea femeilor pierdute, azilul Magdalena. Eu
sînt secretarul…
D-NA BREEN (Ridica im deget în aer) : Acuma să nu-mi spui cine știe ce minciun ă mare !
Știu eu pe cineva c ăruia n-are s ă-i placă de loc să audă asta. Așteaptă dumneata
114
pînă o văd pe Molly ! (Cochetă) Explică-te acuma, numai- ș^ecît, sau vai de pielea dumitale !
BLOOM (Aruncă o privire peste um ăr) ; Deseori mi-a spus c ă ar vrea să facă o vizită pe aici.
Periferie, mizerie. Nota exotic ă, înțelegi. Și servitori negri în livrea, dac ă ar avea bani.
Othello, brut ă mare și neagră. Eugene Strat-to-n. Sau chiar ăia costuma ți în negri cu oasele
desenate i corul, la trupele de menestreli ale lui Livermore. Fra ții Eohee. Chiar ca ni ște coșari.
(Tom și Sam Bohee, menestreli de cul oare în costume albe de pînz ă, cu ciorapi stacojii,
cravate Sambo super-tcrobite și ochiul boului mari, stacojii, la butoniere, sar în sus. Amîndoi
au banjoul petrecut pe dup ă gît agățat de umăr. Mîinile lor palide, mi ci, de negroid, ciupesc
coardele. Fulgerîndu- și ochii albi de kefir și dinții, bat stepul în sabo ți grosolani, z ăngănind,
cîntînd, spate în spate, pe vîrfuri, pe c ălcîie, pe c ălcîie, pe vîrfuri, din ă din buzele lor groase
climpănitoare.)
E cineva-n cas ă cu Dina E cineva-n cas ă cu Dina, știu E cineva-n cas ă cu Dina Cîntînd la
băirînul banjo auriu.
(Își smulg m ăștile negre de pe fe țele rubiconde de bebelu și ; pe urm ă chicotind, sfor ăind,
băngănind, bocănind ș;c3 îndepărtează în pas de dans cakewalk.) BLOOM (Cu surîs acru-
tandru) : Puțin cam frivoli, nu-i a șa, dacă-am simți și noi îndemnul ? Ai vrea poate s ă te i au
în brațe, așa, o fracțiune de secund ă ? D-NA BREEN (Țipăt vioi, bine dispus) ; Tîlharule ! Ui-
'ă-te la tine !
BLOOM : De dragul vremurilor de-alt ă dată. Mă gîndeana la un careu, o c ăsătorie mixt ă în
care să ne amestec ăm laolaltă conjugalit ățile noastre diferite. Știi foarte bine c ă am o
slăbiciune pentru tine. (Mohorît) Eu ți-am trimis felicitarea aia cu gazela micu ță de Sfîntul
Valentin. D-NA BREEN : Doamne, Doamne, dar cum mai ar ăți ! Mor de rîs. (Întinde mina
inchizitorial) Ce-ascunzi acolo 3a spat e ? Hai spune-ne repede, și te-am iertat. BLOOM (îi
apucă încheietura cu mina liber ă): Jossie Powell era cea mai frumoas ă debutantă din
Dublin. Cum
115
zboară timpul ! î ți aduci aminte, dac ă stăm să ascultăm într-un aranjament retrospectiv, de noaptea
aceea de Cr ăciun, inaugurarea casei Georginei Simpson, cînd jucau jocul cu Irving Bishop, s ă găsească
acul legați la ochi și prin citirea gîndului ? Mediu, ce e în tabachera asta ? D-NA BREEN : Dumneata
ai fost vedeta în seara aceea, cu recit ările acelea serio-comice, și erai minunat în rol. Ai fost

întotdeauna un favorit al doamnelor. BLOOM (Idolul femeilor, în jachet ă de gală, reveniri lucioase de
mătase, insigna viaso7iic ă la butonier ă, papion negru și butoni de perl ă, un pahar în fa țete cu
șampanie în mîn ă) : Doamnelor și domnilor pentru Irlanda, c ăminul nostru și frumuse țea doamnelor.
D-NA BREEN : Scumpele zile de odinioar ă, moarte, care nu se mai întorc. Vechiul și dulcele cîntee al
iubirii. BLOOM (Cu înțeles, coborînd glasul) : Mărturisesc c ă sînt ceainic de curiozitate s ă aflu dacă o
anumită parte a unei anumite persoane nu este fierbinte ca.un ceainic în momentul de fa ță.
D-NA BREEN (Entuziast ă) : Teribil de ceainic. Londra-i ceainic și eu pur și simplu ceainic peste tot
și pe bot. (Se freacă de el). După jocurile de salon și după focurile de artificii nc-am a șezat pe perne pe
scară. Sub vîsc. Numai noi doi singuri.
BLOOM (Purtând pălărie Napoleon purpurie cu semilun ă de ambru, alunecîndu- și încet degetele
peste palma ei durdulie moale umed ă pe care ea i-o las ă moale în mîi-nile lui) : Ceasul vr ăjitoresc al
nopții. Am scos țeapă din palma asta, cu grij ă, ușor. (Tandru, în timp ce petrece pe degetul ei un inel
cu rubin.) Lâ ci darem la mano. D-NA BREEN (într-o rochie de sear ă executată în albastru clar de
lună, diademă de silfidă din imitație de pietre pre țioase pe frunte, carnetul de bal alunecat ling ă
pantofiorul de satin albastru de lun ă, își arcuiește molatec palma, respirînd mai repede) : Voglio e
non. Ce cald ești ! Frigi tot ! Mîna sting ă, mai aproape de inim ă. BLOOM : Cînd ai f ăcut-alegerea la
urmă toată lumea a spus c ă e frumoasa și monstrul. N-am s ă te iert niciodat ă pentru asta. (Cu.pumnul
strîns peste frunte.) Gîndește-te ce înseamn ă asta. Ce-ai însemnat tu pentru mine atunci. (R ăgușit.)
Femeie, mi se rupe inima !
116
(Dennis Breen, cu p ălărie înaltă albă, cu placa de om sandvi ș Hely pe piept, trece pe Ung ă ei în
papuci de pîsl ă tîrșîindu-și picioarele, cu barba lui neîngrijită în vînt, morm ăind în dreapta și în
stingă. Micul Alf Bergan, în-vestmîntat în dominoul de as de pic ă, îl urmărește ca un cîine în sting ă și
în dreapta, coco șîndu-se de rîs.) ALF BERGAM (Arată cu degetul icnind tot de rîs la placa reclam ă)
: K.k. — caca.
D-NA BREEN (Către Bloom) : Ce ne-am mai distrat atunci sub scar ă. (îi face cu ochiul.) De ce nu m-
ai sărutat unde m ă durea ? Mureai s-o faci.
BLOOM (Șocat) : Prietena cea mai bun ă a lui Molly ! Ai fi în stare ?
D-NA BREEN (Cu vîrful roșu al limbi între din ți, îi oferă o sărutare de porumbel) ; Hnhn. R ăspunsul
e pe dracu'. N-ai un dar mic de tot și pentru mine aici ? BLOOM (Dezinvolt): Sigur. Ceva pentru cin ă.
Casa fără carne în conserve e incomplet ă. Am fost la Leah. Doamna Bandman Palmer. Incisiva
interpretă a lui Shakespeare. Din nefericire am aruncat programul. E pe-aici un loc pe cinste cu
picioare de porc. A șa simt eu.
(Richie Goulding apare, cu trei p ălării de dam ă prinse cu ace pe cap, aplecat într-o parte de geanta
sa legală de la Collis și V/ard pe care sînt zugr ăvite cu creta un craniu și oase încruci șate. O deschide
arătînd-o plin ă de cîr-na ți, heringi s ărați, handoc Findon și cutiuțe cu pilule.) RICHIE : Cel mai
convenabil în tot Dublinul.
(Pat cel chel, gînganie gîngav ă și plictisită, așteaptă la marginea trotuarului, a șteptînd să servească.)
PAT (înaintînd, cu o farfurie înclinat ă de unde se scurge un sos curg ător) : Friptură și rinichi. Sticl ă
de bere. Hi hi hi. Servi ți-vă cînd vă servesc eu. RICHIE : Doamne Dumnezeu nammîn catîn via
țamea.;.
(Cu capul plecat pleac ă încăpățînat mai departe. Marinarul trecînd pe Ung ă el cu mers nesigur îl
împunge cu tridentul lui înfl ăcărat.)
RICHIE (Cu un strigăt de durere, ăucîndu-și mîna la spate) : Ah ! Boala lui Bright ! Lumin ă
luminoasă ! BLOOM (Arătînd cu degetul spre marinar) : Un spion. S ă nu-i atragem aten ția. Nu pot s ă
sufăr mulțimea asta, nu-
117
mai prostănaci, N-am venit s ă caut plăceri ușoare. Sînt
într-o situa ție îngrozitoare.
D-NA BREEN : Ca de obicei, cu pove ști siropoase și cu
prefăcătorii, nu mai știi ce să mai născocești.
BLOOM : Vr-eau s ă-ți spun un mic secret, <cum am -ajuns
aici. Dar nu trebuie s ă spui la nimeni. Nici chiar lui
Molly. Am eu un motiv anume.

D-NA BREEN (Murind de curiozitate) ; O, pentru nimic
în lume.
BLOOM : Hai s ă plecăm de aici. Vrei ?
D-NA BREEN : Hai.
(Proxeneta face un semn neluat în seam ă. Bloom se îndepărtează împreună cu doamna Breen.
Clinele îi ur-meo-zâ, schel ălăind jalnic, dînd din coad ă.) PROXENETA : Ovrei cu lap ți moi !
BLOOM (în costum de sport crem cu o crengu ță de capri- țoi la rever, c ămașă elegantă
galben deschis, cravat ă ecosez cu crucea Sfintului Andrei, binoclu în bandulier ă și melon gri)
: Mai ții minte, de demult, de demult, acum ani de zile, chiar după ce-am înțărcat-o pe Milly,
Marionette îi spuneam, cînd am fost cu to ții la cursele de la Fairy-
house, nu ?
D-NA BREEN (în taior cochet, nuan ță Saxa, pălărie de catifea alb ă și voal sub țire) ;
Leopardstown. BLOOM : Leopardstown vreau s ă spun. Și Molly a cî ștîgat șapte șilingi, un
trei ani numit Să-nu-spui și cînd ne-am întors acas ă pe la Foxrock în tr ăsura aia veche cu cinci
locuri și tu erai splendid ă și elegantă, aveai pălăria aia nou ă de catifea alb ă cu boruri de blan ă
de cârtiță care te sf ătuise doamna Hayes s-o iei pentru c ă era la reducere cu nou ăsprezece și
unsprezece, ca ni ște sîrmă acolo cu o cîrp ă veche de catifea imita ție și pariez pe ce vrei c ă a
făcut-o înadins…
D-NA BREEN : Sigur c ă da, cața bătrînă ! Nu-mi mai aduce aminte ! Ce mai sfaturi îmi
dădea ! BLOOM : Pentru c ă nu-ți ședea nici de departe a șa bine ca toca cealalt ă, aia micu ță cu
pasărea Paradisului cu arip a de colibri în ea care ți-o admiram eu și pe cuvîntul meu ar ătai
grozav de irezistibil ă cu ea -de și păcat s-o omori, o biat ă vietate, o p ăsăruică atîtica cu o inim ă
abia o vedeai.
118
D-NA BREEN (ÎI ciupe ște de braț, alintîndu-se) : Eram
rea și crudă.
BLOOM (Voce scăzută, tainică, vorbește mai grăbit) : Și Molly mînca un. sadvici cu carne
marinată din coșul de picnic al doamne i Joe Gallaher. Sincer î ți spun, și ea-și avea
sfătuitoarele ei sau admiratorii, dar mie nu mi-a pl ăcut niciodat ă stilul ei. Era… D-NA BREEN
: Prea…
BLOOM : Da. Și Molly rîdea pentru c ă Rogers și Maggot O'Reilly imitau un coco ș cînd ara
trecut pe lîng ă o fermă și Marcus Tertius Moses, negusto rul de ceai, a trecut pe lîng ă noi în
cabrioletă cu fiică-sa, Dansatoarea Moses o chema, și cățelușul din poala ei se ținea așa
mîndru și tu m-ai întrebat dac ă am auzit sau am citit undeva sau știam sau s-a întîmplat s ă…
D-NA BREEN (Excitată) : Da, da, da, da, da, da, da, da. (Dispare de lîng ă el. Urmat mai
departe de clinele care geme înceti șor, el se îndreapt ă către porțile Infernului, hv-ir-o
arcadă, o femeie în picioare, aplec îndu-se, cu picioarele desf ăcute, urineaz ă ca o vacă. In
fața unei cîrcmmi eu obloanele trase un grup de gur ă-cascâ de la un șantier ascult ă o poveste
pe care contramaistrul lor, unul cu nasul spart, le-o spline cu umor r ăgușit. Doi dintre ei,
ciungi, se lupt ă greoi între ei, mîrîind, într-o trînt ă bețivă, oloagă.) CONTRAMAISTRUL
(Cocoșîndu-se, cu glasul îmb ăloșîn-du-i-se în ritul cîrn) ; Și cînd a coborî t Cairns de pe
schelă ce l-a văzut că făcea decît c ă-și dăduse drumul direct acolo chiar în g ăleata aia cu bere
care și-o aduseser ă în rumegu ș, acolo pentru tencuitorii de la Derwan. GURA-CASC Ă
(Rîzînd gros prin cerul gurii spart) : Ho, bișto dă tot !
(Li se clatin ă coifurile p ătate cu var. Se învîrtesc a șa, ologi, stropi ți de clei și de var, mînji ți
ca niște masoni în lojile lor, în jurul lui.)
BLOOM : Simpl ă coinciden ță. Lor li se pare nostim. Și tocmai c ă nu era nostim de loc. Ziua-
n amiaza mare. Eu îmi vedeam de drumul meu. Noroc c ă nu era nici o femeie pe acolo.
GURA-CASC Ă : Mă, ce chestie ! Cufureal ă. Ho ho în berea tipilor.
119

(Bloom trece mm departe. Tîrfe ieftine, singuratice, perechi, cu șaluri, despletite, strig ă din alei,
uși, pe la col țuri.) ȚÎRFELE : Departe te'ci, m ă famenule ?
Cum o duci cu picioru de la mijloc ?
N-ai f un chibrit p ă la tine ?
He, fă-te-ncoace c ă ți-o-ntăresc eu numaidecît !
(El se bălăcește grăbit pe aici prin rigol ă spre strada luminat ă de dincolo. Dintr-o perdea umflată la
o fereastră nn gramofon î și ițește o tromp ă de alamă cojită. în um-br ă, patroana unei cîttiumi
clandestine se ceart ă cu marinarul și cei doi militari în tunic ă roșie.) MARINARUL (Icnind) : Unde
dracu-i casa aia ? PATROANA : Strada Purdon. Sticla de bere-un șiling. Femeie respectabil ă.
MARINARUL (Inșfăcindu-i de tunic ă pe cei doi îi trage dup ă el bălăbănindu-se) ; Hai-ncoace, dup ă
mine armata britanic ă !
SOLDATUL CARR (In spatele lui) : Or că e beat ! SOLDATUL COMPTON (Ride) : Și-ncă cum !
SOLDATUL CARR (Către marinar) : Cantina de la cazarma Portobello . Întrebi de Carr. Atîta. Carr.
MARINARUL (Urlă) : Noi sîntem b ăieții de la Wexford. SOLDATUL COMPTON : Stai ! Ce
facem cu sergentu major ?
SOLDATUL CARR : Bennett ? E prietenu' meu. Eu țin îa bătrînu' Bennett. MARINARUL (Urlă) :
Lanțul cel de-am ărăciune
Și să eliberăm țărișoara noastr ă.
(Pleacă, nesigur pe picioare, tro,gîndu-i dup ă el. Bloom se opre ște, descump ănit. Clinele se apropie,
cu limba atîr-nîndu-i, gîfîind.)
BLOOM : Vîn ătoare de gî ște din astea s ălbatice trecute peste mare. Case ale vie ții dezordonate.
Dumnezeu știe unde s-au dus. Cînd sînt be ți se mișcă de două ori mai
120
repede. Frumoas ă amestecătură. Scena aia de la gara Westland. Și pe-urmă îi vezi că sar în clasa întîi
cu bilet de-a treia. Și-odată te trezești c-ai mers prea departe. Trenul cu locomotiva în coad ă. M-ar fi
dus pînă la Malahide, sau pe-o linie moart ă toată noaptea sau vreo ciocnire. Asta de la prea mult ă
băutură. Să bei numai cît ți-e bine. De ce m-oi mai ține eu dup ă el ? Totu și el e cel mai bun din toat ă
liota aia. Dac ă n-aș fi auzit de doamna Beaufoy Purefoy nu m-a ș fi dus și nu l-aș fi întîlnit. Kismet.
Are să-și piardă banii ăia. Aici cu to ții se-nghesuie s ă te ușureze. Aici fac afaceri bune ăia cu prețuri
mari la început, sau c ămătarii. Ce-ți lipsește ? Cum îi ai, cum i-ai dat. Și eu aș fi fost mort acum cu ăla
cu tramvaiul cu gongul și farul de te-ame țește dacă n-aș fi avut prezen ță de spirit. Dar asta nu te scap ă
întotdeauna. Dac-a ș fi trecut atunci pe la vitrina lui Truelock doar cu dou ă minute mai tîrziu m-ar fi
împușcat. Absen ța trupului. Totu și, dacă glonțul mi-ar fi trecut numai prin hain ă aș fi putut s ă iau
daune pentru spaim ă, cinci sute de lire. Ce-a fost ăla ? Unul de la clubul din strada Kildare. Dumnezeu
să-i ajute lui v ătaful iui.
(își ridică ochii și citește o inscrip ție mîzgălită cu creta pe zid — VISE UMEDE și un desen falie.)
Nostim ! Molly cînd o desena pe geamul aburit al cupeului la Kingstown. Ce-i și asta ? (Păpuși țipător
vopsite se leag ănă prin praguri luminate, pe la ferestre, fu-mînd țigări noduroase. Mirosul dulceag de
ierburi plute ște spre el în cununi de fum rotunde încet l ărgindu-se, ovale.)
CUNUNILE : Dulci sînt pl ăcerile dulci. Pl ăcerile păcatului.
BLOOM : Mi s-a cam muiat șira spinării. Să merg mai departe, s ă mă întorc ? Și cu mîncarea asta ? O
mânînc și mă fac: tot lipicios de carne de porc. Absurd mai sînt și eu. Bani arunca ți. Un șiling și opt
pence risipi ți. (Clinele de pripas î și împinge un bot rece și lipicios în mina lui, dînd din coad ă.) Ciudat
cum se ata șează de mine. Chiar și potaia aia oribil ă astăzi. Mai bine s ă le spui tu ceva întîi. Ca femeile,
le plac chestii din astea, cum ar veni rencon-tres. Pute ca un dihor. Chacun sou gout. S-ar putea s ă fie
turbat. Fido. Nu prea e sigur pe picioare. Bun b ăiat!
121
Garryowen ! (Clinele lup se t ăvălește pe spate bî țîind obscen din labele rug ătoare, cu limba mare
neagră atîr-nindu-i.) Influența mediului. S ă-i dau ceva s ă scap de el. Numai s ă nu fie nimeni. (Cu
cuvinte încurajatoare se trage înd ărăt cu precau ții de braconier urmat de apr oape de setter într-un
colț întunecos urît mirositor. Desface un pachet și cînd e gata s ă-i arunce piciorul de porc, se opre ște
și pipăie piciorul de miel.) Mărișor pentru trei pence. Dar e-n mîna sting ă. Efortul mai mare. De ce ?
Mai mică pentru că nu-i folosit ă. O, dă-i drumul o dat ă. Doi șilingi și șase.
(Cu regret, las ă să cadă piciorul de porc și cel de miel nedesf ăcut. Dogul cotrob ăie stîngaci cu botul
prin pachete și hăpăie cu voracitate mîrîitoare, trosnind oasele în col ți. Doi var ăiști înfășurați în

mantalele lor impermeabile se apropie, t ăcuți, vigilenți. Murmur ă laolaltă.) RONDUL DE NOAPTE :
Bloom. Al lui Bloom. Lui Bloom. Pe Bloom.
(Fiecare din ei pune cîte o mină pe umărul lui Bloom.) PRIMUL VARDIST : Prins asupra faptului.
Nu arunca ți gunoaie pe strad ă.
BLOOM (Se bîlbîie) ; Făceam o fapt ă bună spre folosul altuia.
(Un stol de pesc ăruși, păsări ale furtunii se ridică înfometa ți dinsirre noroaiele din Liffey cu fursecuri
Ban-bury în pliscuri.)
PESCĂRUȘII : Kai khem k ăkituri Kankuki. BLOOM : Prietenul omului. Trebuie s ă fim buni cu el.
(Arată cu degetul. Bob Doran cl ătinîndu-se moale pe un scaun înalt de bar se leag ănă asupra
șoricarului care mestec ă mai departe.)
BOB DORAN : M ă, javră. Ia dă-ne laba-ncoace. F ă laba-n-coace.
(Buldogul mîrîie, cu p ărul de pe ceaf ă zburlit, cu o bucat ă de picior de porc între m ăselele prin care
se scurge saliva ție mînioasâ. Bob Doran cade f ără zgomot într-o curte interioar ă, de subsol.) AL
DOILEA VARDIST : Protec ția animalelor. BLOOM (Cu entuziasm) : Nobilă misiune ! L-am certat pe
conductorul ăla de tramvai la podul Harold c ă-l maltratase pe calul îui s ăracul cu c ăpăstrul. Ce mi-a
mai turuiț
122
că de ce mă bag. Sigur, -era frig tare și ultimul tramvai. Toate pove știle astea cu via ța de la circ sînt
cum nu se poate mai deprimante.
(Signor Maffei, palid ca o pasiune, în uniform ă ds dresor de lei cu nasturi de diamant la plastronul
căm-ășii, apare ținînd un cerc de Mrtie, o biciu șca întortocheat ă și un revolver cu care-l ține la
respect pe mastiful mîrîitor.) SIGNOR MAFFEI (Cu surîs sinistru) : Doamnelor și domnilor, ogarul
meu bine dresat. Eu sînt «cel care l-am îm-blînzit pe A] ax arm ăsarul sălbatic din pampas cu șaua mea
specială cu țepi pentru carnivori. Biciuit pe sub burt ă cu cravașa cu noduri. Un palan cu scripe ți cu
tragere care sugrum ă, și asta-ți aduce la respect orice leu, oricât de rebel, chiar Leo Fercx, mîncătorul
de oameni din Libia. Un fier înro șit în foc și o pomad ă înecată pe locul ars l-au f ăcut vedetă pe Fritz
din Amsterdam, hiena care gîndc ște. (Eîti- jește.) Eu am semnul indian. Scînteierea asta din ochii mei,
ăsta-i secretul, și licăritoarele astea din piept. (C M surîs vrăjitoresc.) Acum v-o prezint pe
mademoiselle Ruby. mîn-dria ringului.
PRIMUL VARDIST : Haide odată. Numele și adresa. BLOOM : Pentru -moment uite c ă nu-mi aduc
aminte. A. da ! (își scoate p ălăria de lux, saluthid) : Dr. Bloom, Leo-pold, dentist. A ți auzit de von
Bloom Pa șa. Nușcîte milioane. Donmrwetter ! E proprietarul a. jumătate din Austria. Egipt. V ăr
primar. PRIMUL VARDIST : Dovada.
(Un cartona ș cade din banda de piele a p ălăriei lui
Bloom.)
BLOOM (Cu fes ro șu, jiletcă de cadiu cu cing ătoare lată verde, purtînd o fals ă insigoiâ a Legiunii de
onoare, ridic ă în grabă cartonașul și i-l întinde) : Permiteți-mi. Clubul meu e cel al tinerilor din
armata terestr ă și din marin ă. Avocații — domnii John H-enry Menton, Promenada burlacilor, nr. 27.
PRIMUL VARDIST (Cite ște) : Henry Flower. F ără domiciliu stabil. Vagabondaj nocturn și staționare
pe drumuri publice.
AL DOILEA VARDIST : Alibi. E ști la primul avertisment. BLOOM (Scoate din buzunarul de la piept
o floare galben ă veștejită) ; Aceasta e floarea în chestiune. Mi-a fost dat ă
123
de un om, nu știu numele. (La modul plauzibil.) Știți gluma aceea veche, roza din Castilia. Bloom
înflorește. Schimbarea numelui de Virag. (Murmură pe ton sc ăzut confiden țial.) Sîntem logodi ți, știți,
domnule sergent. Doamna în cauz ă. încurcătură de amor. (îl bate pe um ăr ușor pe cel de al doilea
vardist.) Dați-o dracului. E felul nostru al b ăieților de via ță din marin ă. De la uniform ă ni se trage. (Se
Întoarce grav c ătre primul vardist.) Și totuși, să știți, chiar și-așa dai peste cîte un Waterloo uneori.
Abăteți-vă într-o sear ă să luăm un pahar de vin de Burgundia. (Către cel de al doilea vardist, vesel.)
Vă prezint eu domnul inspector. Se preteaz ă. O face cît ai ridica coada.
(Un chip întunecat, mercurial, î și face apari ția condu-cînd o siluet ă în văluri.)
ÎNTUNECATUL MERCUR : E urm ărit la Castel. A fost degradat și dat afară din armat ă.
MARTHA (cu văluri groase, un c ăpăstru stacojiu în jurul gîtului, un exemplar din IRISH TIMES în
mînâ, pe un ton plin de repro ș, arătînd cu degetul) : Henry ! Leopold ! Leo-pold ! Lionel, tu,
pierdutule. Red ă-mi onoarea. PRIMUL VARDIST (Cu asprime) : Haideți la secție. BLOOM (Speriat,

își pune pălăria pe cap, face un pas înd ărăt, apoi, luîndu- și inima în din ți și ridicîndu- și brațul •irept
în unghi drept, face semnul de ap ărare și de confra-ternitate masonic ă) : Nu, nu, reverate maestru, e o
femeie ușoară. Eroare de identitate. Curierul din Lyon. Lesurques și Dubosc. V ă aduceți aminte de
cazul Childs, fratricidul. Noi,, medicini știi. L-a omorît cu securea. Sînt acuzat pe nedrept. Mai bine
unul scăpat decît nou ăzeci și nouă condamna ți pe nedrept.
MARTHA (Suspinînd în spatele v ălului) : Și-a călcat făgă-duiala. Numele meu adev ărat este Peggy
Griffin. Mi-a scris c ă se simte groaznic. Am s ă te spun lui frate-meu, funda ș 3 a Bective, te spun, fante
fără inimă ce ești. BLOOM (Cu mîna la gur ă) : E beată. Femeia asta e-n stare de ebrietate. (Munnură
o aluzie vag ă la trecutul Ephraimi- ților.) Cacabordel.
AL DOILEA VARDIST (Cu lacrimi în ochi, c ătre Bloom) : Ar trebui s ă-ți fie de-a dreptul ru șine.
BLOOM : Domnilor jura ți, lăsați-mă să mă explic. E-o-ncurc ătură de mațe. Sînț un om cu
totul neîn țeles. Se
124
face din mine un țap ispășitor. Eu sînt un b ărbat respectabil, c ăsătorit, fără nici o pat ă pe caracterul
meu. Locuiesc pe strada Eccles. So ția mea eu sînt fiica unui comandant militar cît se poate de distins
în serviciu, un gentleman curajos . și de prestan ță, cum îi spune, generalul maior Brian Tweedy unul
din oamenii de ac țiune ai Marii Britanii care au contribuit la șcâștigarea marilor noastre b ătălii. A fost
avansat pentru eroica ap ărare de la Rorke"s Drift. PRIMUL VARDIST : Ce regiment ?
BLOOM (Intorclndu-se spre galerie) ; Regimentul regal Dublin, b ăieți, sarea pămîntului, renumit în
lumea întreag ă. Cred că recunosc cî țiva vechi camarazi de arme acolo sus printre dumneavoastr ă.
Regimentul regal de pu șcași clin Dublin. împreun ă cu bătrina noastr ă poliție metropolitan ă, gardienii
căminelor noastre, b ăieții cei mai curajo și și tinerii cei mai str ăluciți în ce prive ște fizicul, în serviciul
suveranului nostru.
O VOCE : Renegatule ! Tr ăiască Burii ! Cine l-a fluierat pe Joe Chamberlain ?
BLOOM (Cu mina pe um ărul primului vardist) : Și batrî-nul meu tat ă a fost judec ător de pace. Sînt la
fel de bun britanic ca și dumneavoastr ă, domnul meu. Am luptat cu trupele noastre pentru rege și
pentru țară în războiul celor cu gîndurile aiur ea sub generalul Gough în parc și am fost scos din lupt ă
la Spion Kop și la Bloomforitein, am fost citat și în comunicate. Ara f ăcut tot ce putea face un alb.
(Calm dar cu sentiment) Jim Bludso. Am ținut-o cu botul lipit pe țărm.
PRIMUL VARDIST : Profesiunea sau meseria. BLOOM : P ăi, am preocup ări literare. Autor și ziarist.
De fapt tocmai public ăm acum o culegere de povestiri premi-itte ini țiată de mine, ceva care constituie
o idee cu totul nou ă în lumea literar ă. Am reia ții în presa britanic ă și irlandez ă. Dacă sunați la…
(Myles Craicford sose ște cu mers ataxic, cu o pan ă de gîscă între dinți. Ciocul stacojiu îi str ălucește
în aureola 'p ălăriei sale de paie. Leag ănă într-o min ă o funie de ceap ă spaniolă și în cealalt ă ține la
ureche un receptor telefonic.) MYLES CRAWFORD (Gușa de coco ș tremurîndu-i) : Alo, Șaptezeci și
șapte optzeci și patru. Alo. Urinalul Omului liber și Ștergătorul de dos s ăptămînal aici. Uluim Europa
în-
125
treagă. Dumneata cine e ști ? Albăstritul ? Cine s ă scrie ? Eloom ?
(Domnul Philip Beaufoy, palid la fa ță, se ridică în picioare în boxa martorilor, în costum decent de
stradă, cu batista corect ar ătîndu-i-se la buzunarul vestonului, pantaloni bine c ălcați de culoarea
levânțicăi și ghete de piele. Are în mîn ă o servietă mare cu eticheta Lovitura de maestru a lui
Matcham.
BEAUFOY (Vorbește tărăgănat) : Nu, nu e ști dumneata a șa ceva, nici de departe nu e ști, dacă mă
întrebi pe mine. Nu cred în ruptul capului și cu asta am terminat. Nici un gentleman înn ăscut, nimeni
cu cele mai rudimentare însu șiri ele unui gentleman nu s-ar coborî vreodat ă la o comportare atît de
deosebit de resping ătoare. E unul dintre ace știa, înălțimea Voastr ă. Un plagiator. Un simulant soios
travestit în om de litere. E cît se poate de limpede c ă omul acesta a jefuit cu cea mai neru șinată josnicie
din unele din c ărțile mele de mare succes lucruri cu adev ărat splendide, bijuterii des ăvîrșite, ale căror
pasaje de dragoste sînt în afar ă de orice b ănuială. Cărțile de dragoste și petrecîn-du-se în lumea bun ă
ale lui Beaufoy, cu care în ălțimea Voastr ă este fără îndoială familiarizat, sînt bunuri pre țioase care se
găsesc în orice c ămin din țara întreag ă. BLOOM (Murmură cu umilin ță de cline b ătut) : Aș ridica o
obiecție în legătură cu pasajul acela cu vr ăjitoarea cu rîs frumos mîn ă în mînă, dacă-mi dați..;
BEAUFOY (Dezgolindu- și într-o grimas ă dinții, surîde superior c ătre juriu): Caraghiosule ! Nici nu
găsesc cuvinte pentru abjec ția pe care o reprezin ți 1 Cred c ă nici nu tre-buie s ă-ți mai dai vreo

osteneală deosebită în privința asta. Agentul meu literar, domnul J. B. Pinker e aici de fa ță. Presupun,
înălțimea Voastr ă, că vom primi onorariul obi șnuit pentru martori, nu ? Finan țele noastre au fost consi-
derabil descump ănite ca urmare a ac țiunilor acestui ziarist de duzin ă, acestei ciori de Rheims, care nici
măcar nu a frecventat cursurile vreunei universit ăți. BLOOM (Indistinct): Universitatea vie ții.
Literatură de joasă extracție.
BEAUFOY (Strigă) : E o minciun ă demnă de tot dispre țul și care vădește descompunerea moral ă a
acestui individ,
126
(Își arată servieta) Avem aici dovezi cu neputin ță de respins, corpus delicii, Înălțimea Voastr ă, un
exemplar din-tr-o oper ă a perioadei mele mature desfigurat ă de amprenta Fiarei. O VOCE DE LA
GALERIE :
Moise, Moise, rege al iudeilor uns, S-a șters la fund cu Daily News.
BLOOM (Cu bravur ă) : Exagerați monstruos. BEAUFOY : Lep ădătură josnică ! Ar trebui s ă te-
arunce în cloaca porcilor, putreziciune a p ămîntului ! (Către jurați.) Ce mai, arunca ți o privire asupra
vieții sale particulare ! Duce o existen ță cvadrupl ă ! înger de strad ă și diavol de cas ă. Numele lui nu
poate fi men ționat nici în societatea cea mai îndoielnic ă. Cel mai de șuchiat conspirator al epocii.
BLOOM (Către jurați) : Și el, burlac, cum… PRIMUL VARDIST : Procesul Regele contra Bloom.
Chemați-o pe femeia Driscoll. APRODUL : Mary Driscoll, fat ă-n casă.
(Se apropie Mary Driscoll, o servitoare cam șleampătă. Ține o găleată agățată de braț și în mînă o
perie de frecat pe jos.)
AL DOILEA VARDIST : înc ă una ! Ești și tu de meserie ? MARY DRISCOLL (Indignată) : Eu nu
mi-s din alea. Eu am o reputa ție respectabil ă și am stat patru luni la ultima mea cas ă. Aveam situa ție,
patru lire pe an și vinerile libere, și-a trebuit s ă plec din cauza manevrelor mnealui. PRIMUL
VARDIST : De ce anume îl acuzi ? MARY DRISCOLL : Mi-a f ăcut o propunere anume da' eu m ă
prețuiesc mai mult, a șa săracă cum sînt. BLOOM (în halat de cas ă de zanana, pantaloni de flanel,
papuci fără tocuri, neb ărbierit, cu p ărul vîlvoi, vorbe ște blînd): Te-am tratat bine. Ți-am dăruit
suveniruri, jartiere de lux verde smaragd mult mai presus de situa ția ta. Și ți-am ținut și partea, ca un
imprudent, cînd te-au acuzat c-ai furat nu știu ce. E o m ăsură în toate. Joac ă și tu cinstit. MARY
DRISCOLL (Tulburat ă): Așa să mi-ajute Dumne-
127
zeu care m ă vede acuma în noaptea asta dac ă am pus eu muia pe stridiile alea !
PRIMUL VARDIST : Care-i ofensa de care te plîngi ? S-a întâmplat ceva ?
MARY DRISCOLL : M-a surprins în curte în spate, N ălți-mea voastr ă, cînd cucoana ie șise după
cumpărături, într-o diminea ță, ca să-mi ceară cică un ac de siguran ță. M-a înșfăcat de m-am ales cu
vînătăi in patru locuri p ă chestia asta. Și și-a și băgat de dou ă ori mîna pe sub fustele mele. BLOOM :
Ea m-a molestat în schimb.
MARY DRISCOLL (Cu dispre ț) : Eu respect mai mult peria asta de frecat, dac ă e să spun. I-am d ădut
replica, Nai* țimea mea, și el a făcut remarca c ă tacâ-ți gura.
(Rîsete generale.)
GEORGES FOTTRELL (Grefier, cu voce r ăsunătoare) ; Liniște în sala de ședințe ! Acuzatul va face
acum o declara ție falsă.
(Bloom, care- și declară nevinovăția, ținînd în min ă un lotus desfoliat, începe un discurs lung,
ininteligibil. Ar trebui s ă se dea ascultare spuselor emo ționante pe care avocatul s ău le-a avut de spus
în fața juriului. El personal e un om sfir șit, dar deși a fost înfierat ca o oaie neagr ă, dacă ar putea s ă
se exprime astfel, avea inten ția să se îndrepte, s ă răscumpere amintirea trecutului într-un chip de ade-
vărată soră și să se reîntoarc ă în sinul naturii ca un animal pur domestic, El, care fusese copil de
șapte luni, crescut cu grij ă și îngrijit de o rud ă vîrstnică, bolnavă la pat. S-ar putea s ă fi fost unele
greșeli în viața tatălui său supus gre șelilor, dar el avea acum inten ția să întoarcă o foaie nou ă și acum
cînd în sfir șit ajunsese la stîlpul de tortur ă, să ducă o viață casnică în amurgul zilelor sale l ăsîndu-se
pătruns de c ăldura plin ă de iubire a sinului înc ăpător al familiei. El, ca cet ățean britanic aclimatizat,
culesese în seara aceasta de var ă de pe platforma din spate a unui vagon pe linia de centur ă în timp
ce ploaia se l ăsa așteptată impresiuni, cum s-ar zice, dinspre ferestrele c ăminelor pline de dragoste
din municipiul Dublin și districtele sale urbane periferice, ale unor scene cu adev ărat rurale de
fericire într-o țară mai bună, cu hîrtie de tapet Dockrell de unu și nouă pence duzina, copila și
nevinovați născuți cetățeni britanici îngînînd rug ăciuni către Copilul Sfînt,

128
tineri școlari zbenguindu-se cu caietele lor de noti țe, tinere doamne model cîntînd la pianoforte sau
toți cu fervoare recitind rozariile fa miliei în jurul buturugii de Cr ăciun acum trosnind în timp ce pe
verzile cărări și alei fetișcanele cu dr ăguții lor ce vremuri se plimbau în sunetele acordeoanelor
marca Britannia de metal cu arm ătură metalică cu patru game și douăsprezece sufluri, o ocazie unic ă,
vîndute în pierdere, cea mai mare ocazie de solduri…)
(Noi rîsete. Morm ăie incoerent mai departe. Ziari știi se plîng c ă nu aud nimic.)
CALIGRAFI ȘI STENOGRAFI (F ără să-și ridice ochii de pe carnetele lor) : Desfăceți-i ghetele.
PROFESORUL MACHUGH (De la masa presei, tu șește, și strigă) : Dă-o afară din'mneata, omule.
Tușește o dată bine și scuip-o p-orm ă-n bucățele.
(Contrainterogatoriul continu ă în problema Bloom și găleata. O g ăleată mare. Bloom însu și.
Tulburări stomacale. Pe strada Castorului. Caz grav. G ăleata unor tencui-tori. Mergea cu picioarele-
nțepenite. Suferea ca un cîine. Pe la ora prînzu lui. Dragostea sau vinul de Burgundia. Da, și ceva
spanac. Momentul culminant. Nu s-a mai uitat în g ăleată. Nimeni. Ce mizerie. Nu chiar complet. Vn
exemplar vechi din TITBITS.
(Rumoare și strigăte. Bloom, într-un frac rupt p ătat cu var, joben uzat pe o ureche, cu plasture pe nas,
vorbește mai departe, inaudibil.)
J. J. O'MOLLOY (Perucă încărunțită și robă de avocat, vorbind cu o voce înc ărcată de simțăminte de
protest dureros) : Nu e aici locul pentru frivolit ăți indecente pe seama unui muritor c ăzut în bra țele
greșelii și alcoolului. Nu sîntem nici la urs și nici ia vreo destr ăbălare studen țească și nici nu avem de a
face cu o parodie a justi ției. Clientul meu este un copil, un s ărman emigrant str ăin care a pornit-o de
jos greu handicapat și care acum se str ăduiește din greu s ă agoniseasc ă un ban muncit cinstit. Delictul
acesta atît de zgomotos trîmbi țat se datoreaz ă unei abera ții ereditare temporare, stîrnit ă de halucina ții,
asemenea familiarit ăți cum ar fi pretinsa împrejurare vinovat ă fiind cu totul permise în locurile natale
ale clientului meu, Țara Faraonilor. Prima fade, vă atrag aten ția că nu s-a produs nici o încercare de
cunoaștere trupeasc ă. N-au sur-
129
9 – Ulise, voi. II
venit intimit ăți și delictul de care se plînge Driscoll, cum c ă virtutea sa i-ar fi fost solicitat ă,
nu s-a repetat. Am s ă mă refer în special la atavism. Au fo st înregistrate cazuri de naufragiu și
somnambulism în familia clientului meu. Dac ă acuzatul ar putea vorbi ar putea dep ăna acum
o poveste, una din cele mai stranii povestite vreodat ă între coper țile unei cărți. El însuși,
înălțimea Voastr ă, este o ruin ă din punct de vedere fizi c suferind ca un ciubotar de sl ăbiciune
de piept. Scuza sa e c ă se trage dintr-o familie de mongoloizi și că nu e responsabil de
acțiunile sale. N-are +ot ce-i trebuie la cutie, astea sînt faptele. BLOOM (Desculț, cu gușa
umflată ca un porumbel, în veston și pantaloni de gunoier, cu de getele de la picioare
întoarse în sus cu umilin ță, deschide ni ște ochi de cîrti ță si privește năuc în jur trecîndu- și
încet mîna pe frunte. Pe urm ă își saltă cu amîndou ă mîinile cureaua, ca un marinar, și
ridicînd din umeri într-o plec ăciune oriental ă salută curtea ar ătînd cu degetul gros spre
cer) : Cela de sus face o nopticic ă așa de frumu șică. (începe să lălăie prostește.)
Un copila ș—dăgă—laș Suge piciolu de pol d ăguț Dădeți-i și lui un bănuț…
(E redus la t ăcere prin huiduieli.)
J. J. O'MOLLOY (Adresîndu-se cu mult ă căldură vulgului) : E o luptă cu totul inegal ă. Pe
Hades, n-am s ă tolerez ca unui client al meu s ă i se pună pumnul în gur ă astfel, să fie
intimidat în felul acesta de o hait ă de cîini și hiene rînjitoare. Legea mozaic ă înlocuiește acum
legea junglei. O spun acum, și o spun cu emfaz ă fără să vreau nici o clip ă să pun piedic ă în
calea țelurilor justi ției, că acuzatul nu s-a constituit în complice înaintea actului și că
reclamanta nu a fost în nici un fel molestat ă. Această tînără persoană a fost tratat ă de pîrît
întocmai ca și cum ar fi fost vorba de fiica lui. (Bloom apuc ă mîna lui J. J. O'Molloy și o duce
la buze). Am să cer un martor în contra dictoriu pentru a dovedi dincolo de orice îndoial ă că
mîna tainic ă își face din nou jocul. Cînd sînte ți la îndoial ă acuzați-l pe
130
Bloom. Clientul meu, un om timid și sfielnic din na ștere, ar fi ultimul om de pe lume care s ă

săvîrșească vreo fapt ă nedemnă de un gentleman la care ar putea ridica obiec ții modestia
ultragiată sau să arunce cu piatra într-o fat ă care a pornit-o pe o cale gre șită cînd vreun
nemernic, adev ăratul răspunzător de starea ei actual ă, și-a făcut mendrele cu ea. El dore ște să
ducă o viață exemplar ă. Eu îl consider omul cel mai prob pe eare-l cunosc. în prezent este cam
strîmtorat datorit ă faptului c ă i s-au ipotecat propriet ățile însemnate pe care le de ține la
Agendath Netaim în îndep ărtata Asie Mic ă, din care vom prezenta acum cîteva diapozitive.
(Către Bloom.) îți propun s ă faci cele cuvenite. BLOOM : C îte-un penny pentru fiecare lir ă
datorată.
(Se proiecteaz ă pe perete mirajul lacului Ki nnereth cu turme indisticte p ăscînd într-o cea ță
argintie. Moses Dlu-gacz, un albinos cu ochi de viezure, în pantaloni de doc alba ștri, se
ridică în picioare la galerie, ținînd într-o mîna o lămîie portocalie și în cealalt ă un rinichi de
porc.) DLUGACZ (Răgușit) : Bleibtreustrasse, Berlin, W. 13.
(J. J. O'Molloy urc ă pe o estrad ă ținîndu-se cu gest solemn de reverul hainei. Fa ța i s-a făcut
acum prelung ă, palidă și bărboasă, are ochii adînci ți în orbite, pe umerii obrajilor mult ie șiți
în afară are pete rorii de ftizie, leit masca lui John F. Taylor. Î și duce batista la buze scrutînd
revărsarea grăbită a sîngelui trandafiriu.) J. J. O'MOLLOY (Aproape f ără voce) : Iertați-mă,
sufăr de o răceală rebelă, m-am ridicat doar de curînd de pe patul de suferin ță. Cîteva cuvinte
bine alese. (își asumă capul păsăresc, musta ța de vulpe și elocvența proboscidal ă a lui
Seymour Bushe.) Cînd se va ajunge s ă se deschid ă cartea îngerului, dac ă ceva din ceea ce
pieptul gînditor al omului a întemeiat întru transfigurarea și puterea de a transfigura sufletul
merită să trăiască vă spun acorda ți-i prizonierului de aici din box ă beneficiul sacru al îndoielii.
(O hîrtie pe care e scris ceva e trecut ă din mînă în mină printre membrii juriului.)
BLOOM (In costum de gal ă) : Pot prezenta cele mai bune referin țe. Domnii Callan, Coleman,
domnul Wisdom Hely, judec ător de pace. Fostul meu șef, Joe Cuff, domnul V. B. Dillon, fost
lord primar al Dublinului. Am frecventat cercurile fermec ătoare ale celor mai de seam ă regine
ale
131
societății dublineze. (Neglijent.) Tocmai st ăteam la o parol ă în trecere ast ăzi după-amiază la loja
viceregală cu vechii mei colegi Sir Robert și Lady Ball, astronomul cur ții regale, la recep ție. Sir Bob,
ziceam…
D-NA YELVERTON BARRY (în rochie de bal de culoarea opalului, mult decoltat ă și eu mănuși
ivorii lungi pîn ă la coate, cap ă de blană de zibelin ă cărămizie, căptușită, pieptene de diamante și un
penaj de egret ă în păr): Ares-teaz ă-l, sergent. Mi-a scris o scrisoare anonim ă, prefăcîn-du-și fără să
reușească dealtfel scrisul la timpul cînd so țul meu era în circumscrip ția nordică Tipperary în turul
Munsterului, și a semnat-o James Lovebireh. Spunea c ă a văzut de la în ălțimea zeilor de la galerie
globurile mele f ără pereche pe cînd eu eram într-o loj ă la Teatrul.Regal la un spectacol de binefacere
cu La Cigale. L-am pus pe jeratic, zicea. Mi-a f ăcut avansuri necuvenite, cerîndu-mi s ă mă port
vinovat la orele patru și jumătate post meridian în joia urm ătoare, ora Dirasink. S-a oferit s ă-mi trimit ă
prin poștă o operă a domnului Paul de Kock intitulat ă Fata cu trei perechi de corsete.
D-NA BELLINGHAM (Tocă și mantilă de blană de iepure, înfofolit ă pînă la nas, coboar ă din
trăsură privind scrut ătoare prin lornieta cu ram ă de baga pe care o scoate din enormul ei man șon de
oposuvi) : Și mie. Da, cred c ă e aceeași persoană suspectă. Pentru c ă a închis portiera tr ăsurii mele în
fața casei lui sir Tfaomley Steker într-o zi cu lapovi ță pe vremea gerului acela din februarie nou ăzeci și
trei cînd chiar grila și grătarul de scurgere de la cada mea de baie au înghe țat. După aceea a anexat și
un buchețel de edelweiss cules de pe în ălțimi, spunea el, în onoarea m ea. L-am trimis la expertiz ă la un
botanist și am obținut informa ția că era floare de cartof de cas ă furată de la sera cea mic ă a fermei
model. D-NA YELVERTON BARRY : Ru șine să-i fie !
(O droaie de tîrfe și zdrențăroși dau buzna în fa ța.) TIRFELE și ZDREN ȚĂROȘII (Țipînd ascu țit):
'Opriți, hoțu' ! Ura pentru noi ! Barb ă albastră ! De trei ori ura pentru Hsey Moses !
AL DOILEA VARDIST (Scoțînd la iveal ă cătușele) : Uite lacătele. D-NA BELLINGHAM : Mi s-a
adresat în mai multe scri-
132

suri de mîn ă diferite cu tot soiul de complimente denumin-du-m ă Venus în bl ănuri, pretinzînd c ă simte
o milă profundă pentru vizitiul meu Balmer care-ar fi înghe țat de tot și în același timp declarîndu-se
invidios pe șuba lui mi țoasă de oaie și pe căciula lui cu urechi de blan ă și pe fericita proximitate a
aceluia de persoana mea, cînd st ătea în spatele scaunului meu purtînd livreaua mea și blazonul cu
armele familiei Bellingham pe cîmp negru cap de cerb alezat aur. îmi l ăuda aproape cu extravagan ță
membrele inferioare, pulpele um flate strînse în ciorapi de m ătase întinși pe picior gata s ă plesneasc ă și
elogia cu c ăldură celelalte comori ascunse ale persoanei mele înf ășurate în dantele nepre țuite pe care,
spunea el, ar fi fost în stare s ă mi le enumere. M ă implora, declarînd c ă el considera c ă misiunea sa în
viață ar fi fost s ă mă implore asta, s ă pîngă-resc patul nup țial, să comit adulterul la cea dintîi ocazie s-
ar fi ivit.
ONORABILA DOAMN Ă MERVYN TALBOYS (In costum de amazoan ă, pălărie tare, cisme cu
pinteni, veston vermi-lion, m ănuși mușchetar de piele cu baghete brodate, tren ă lungă ridicată pe braț
și cravașa de vînătoare cu care nu înceteaz ă să-și șfichiuie ci șmele) : Și mie. Pentru c ă m-a văzut pe
terenul de polo de la parcul P hoenix la meciul Irlanda întreag ă împotriva Restului Irlandei. Ochii mei,
știu asta, str ăluceau dumnezeie ște cînd îl urm ăream pe c ăpitanul Slogger Dennehy de la Inniskillings
cîștigînd man șa finală pe adorabilul s ău ponei Centaur. Acest Don Juan plebeu m ă ochea de pe
bancheta din spate a unei birje de pia ță și mi-a trimis în plicuri duble o fotografie obscen ă cum ar fi
alea care se vînd dup ă lăsarea nop ții pe bulevardele din Paris insult ătoare pentru orice doamn ă. O mai
am încă. Reprezint ă o seniorit ă în parte dezgolit ă, firavă și gingașă (soția sa, dup ă cum m-a asigurat el
solemn, fotografiat ă de el dup ă natură) practicînd acte nepermise cu un torero musculos, în chip cit se
poate de limpede un derbedeu. Insista pe lîng ă mine să fac acela și lucru, să mă comport nedemn, s ă
păcătuiesc cu ofi țeri din garnizoan ă. Mă implora s ă-i mînjesc scrisoarea într-un mod cu neputin ță de
repetat, să-l pedepsesc cum merit ă' din plin. s ă-l încalec și să-l călăresc, să-i aplic cea mai nemiloas ă
flagelare cu biciul.
133
D-NA BELLINGHAM : Și pe mine. D-NA YELVERTON BARRY : Și pe mine;
(Mai multe doamne dublineze cît se poate de respectabile ridic ă scrisori indecente primite de la
Bloom.) ONORABILA DOAMNA MERVYN TALBOYS (își biciuie pintenii z ăngănitori într-un
adevărat paroxism de furie) • Pe Dumnezeul meu, am s ă-l biciui pe cîinele ăsta blestemat cît am s ă
mai am putere s ă stau peste el. Am s ă-l jupoi de viu.
BLOOM fOch.ii închizîndu-i-se, tremurînd de ner ăbdare) : Aici ? (Se zvîrcole ște.) încă ! (Gîfîie
crispat.) Ce mult îmi place primejdia, amenin țarea.
ONORABILA DOAMN Ă MERVYN TALBOYS : Chiar s» știi c-am s-o fac.! Am s ă ți-o scot eu pe
nas și pe gură. Am să te fac să dansezi 'ca Jack Latten pentru toate astea. D-NA BELLINGHAM :
Tăbăcește-i bine n ădragii, parvenitul i Picteaz ă-i tot curcubeul pe fund. D-NA YELVERTON BARRY
: Nenorocitul ! N-are nici o scuz ă ! Bărbat însurat !
BLOOM : Ce oameni ! M ă gîndeam numai a șa la cîteva palme la popou. Un gîdilat s ă-l mai
încălzească, fără exagerări. Cîteva nuielu șe fine să-i. pună-n mișcare circula ția. ONORABILA
DOAMNA MERVYN TALBOYS (Rîde dispre țuitoare) : A, așa ziceai, omule ? Bine atunci, s ă mă
bată ș Dumnezeu dac ă n-ai să ai acuma surpriza vie ții tale, cre-de-m ă, bătaia cea mai crunt ă pe care a
luat-o vreodat ă unul care și-a și cerut-o pe deasupra. Ai stîrnit tigresa care z ăcea amorțită în mine.
D-NA BELLINGHAM (î și scutură manșonul și lornieta, a țîțată de o furie r ăzbunătoare): Fă-l să-l
doară, Hanna drag ă. Nu-l ierta. Strive ște-l pe cîinele ăsta pînă-și dă sufletul. Pisica cu nou ă cozi.
Jupoaie-l. F ă vivisecție,
pe el.
BLOOM (Tremurînd tot, înfiorîndu-se, î și împreun ă mli-
nile, cu min ă de cîine b ătut) : O, ce cruzime ! O, ce spaim ă !
Frumusețea ta ambrozial ă a fost de vin ă. Uită, iartă. Kis-
met. Iartă-mă de data asta. (fi întinde și obrazul cel ălalt.)
D-NA YELVERTON BARRY (Cu severitate) : Să nu-l
ierți cu nici un pre ț, doamnă Talboys ! Asta merit ă să fie
pedepsit cum se cuvine !
ONORABILA DOAMNA MERVYN TALBOYS (Deschizîn-
134
ău-și cu violen ță mănușa) : Te cred că n-am să-l iert. Asta-i un porc de cîine și așa a fost întotdeauna

de cînd l-a f ătat maică-sa ! Să îndrăznească să-mi facă mie avansuri ! Am s ă-l bat pînă-l învinețesc, în
piața publică. Am să-mi înfig pintenii în el pîn ă la rotiță. E-un încornorat bine cunoscut. (Își vîjîie cu
sălbăticie crava șa prin aer.) Dați-i jos pantalonii, ce mai pierdem vremea. Ia vino-ncoace, domnule.
Repede ! Gata e ști ?
BLOOM (Tremurînd, începe s ă se execute) ; A fost o vreme a șa călduroasă.
(Davy Stephens, cu purul lui buclat, trece cu o droaie de vînz ători de ziare descul ți după el.)
DAVY STEPHENS : Mesajerul Inimii Sfinte și Evening Telegraph cu suplimentul de ziua Sfîntului
Patrick. Con ține noile adrese ale taituror încornora ților din Dublin.
(Foarte reverendul canonic O'Hanlon în sutan ă de fir aurit se ridic ă și arată spre o pendul ă de
marmură. Părintele Conroy și reverendul John Hughes, S. J., se înclin ă adine în fa ța lui.) PENDULA
(Deschizîndu- și porticul):
Cucu Cucu Cucu.
(Se aud zăngănind arcurile de aram ă ale unei somiere
de pat.)
ARCURILE : Fichi, Fichifichi. Fichi.
(O cortină de ceață se destram ă grăbit dezvăluind pe estrada unde sînt membrii juriului chipurile lui
Martin Cunningham, pre ședinte, cu jobenul pe cap, Jack Pow er, Simon Dedalus, ,Tom Kernan, Ned
Lambert, John Henry Menton, Myles Crawford, Lenehan, Paddy Leonard, Flynn N ăsosul, M'Coy și
chipul fără trăsături al Celui F ără Nume.) CEL 'FARA NUME : C ălărie fără:șa. Greutatea dup ă vîrstă.
Hopa, el a și pus-o pe ea la calc. JURA ȚII (întoreîndu- și cu toții capetele dup ă vocea lui) :
Chiar ?
CEL FARA NUME (Pufne ște): Direct, cu dosul peste cap.
O sută de șilingi contra cinci.
JURAȚII (Coborlndu- și cu toții capetele în semn de apro-
135
bare) : Și noi, cei mai mul ți dintre noi tot a șa ne gîndeam. PRIMUL VARDIST : E-un om cu semnul
de beteșug, încă o coadă de fetiță tăiată. Pus sub urm ărire. Jack Spintec ătorul. O sut ă de lire
recompens ă.
AL DOILEA VARDIST (Pe un ton îngrozit, șoaptă) : Și-ncă și în negru. E-un mormon. Un anarhist.
APRODUL (Cu glas sonor) : Ținînd seama de faptul c ă Leopold Bloom, f ără domiciliu stabil, este un
binecunoscut dinamitard, falsificator, bigam, proxenet și încornorat și un obiect de scandal public
pentru toți cetățenii Dublinului și ținînd seama de faptul c ă la această ședință a Curții cu Juri foarte
onorabilul…
(înălțimea Sa, sir Frederick Falkiner, primul magistra t al Dublinului, în acutramentele sale juridice
de piatră cenușie se ridic ă de pe banca juriului, cu barb ă de piatră. Poartă pe braț un sceptru
umbrelă. De pe frunte i se înal ță puternice coarnele de țap mozaic.)
PRIMUL MAGISTRAT : Am s ă pun capăt acestui trafic de carne vie și am să curăț Dublinul de
această pestilentă atît de odioas ă. E scandalos ! (își pune pe cap toca neagr ă.) Să fie luat1 acest om,
domnule ajutor de șerif, din boxa unde se afl ă acum sub paz ă și dus la închisoarea Mountjoy și acolo
să fie ținut cît va fi bunul plac al Majest ății Sale și tot acolo s ă fie spînzurat de gît pîn ă va muri și întru
aceasta să nu cumva s ă nu dați ascultare c ăci de o vei face va fi primejdie pe capul t ău sau Domnul s ă
aibă milă de sufletul t ău. Luați-l. (O calotă neagră îi coboar ă peste fală.)
(Ajutorul de șerif John Lunganul î și face apari ția, fu-mînd o țigară de foi Henry Clay urît
mirositoare.) JOHN FANNING LUNGANUL (Strîmblndu-se, strigînd cu o pronun ție amplu
graseiată): Cine-l spînzur ă pe Iuda Iscariotul ?
(H. Rumbold, me șter bărbier, într-un veston de culoarea sîngelui și cu șorț de tăbăcar, cu o frînghie
înfășurată pe umăr, urcă pe butul e șafodului. Poart ă agățate la centura un baston de fier și o măciucă
bătută în cuie. își freacă acum cu veselie posomorit ă mîinile butuc ănoase, înarmate cu boxuri
americane.)
H. RUMBOLD (Către primul magistrat, cu veselie sinistr ă): Harry Spînzur ătorul, Majestatea Voastr ă,
spaima de la Mersey. Cinci guinee o jugulare, Gîtul sau via ța.
138
(Clopotele de la biserica Sfîntul Gecrge bat încet, cu sunet fieros, întunecat, puternic.) CLOPOTELE :
Heiho ! Heiho !
BLOOM (Disperat) : Stați. Opriți. Pescărușii. Inimă bună. Am văzut. Inocen ță. Fata de la cu șca

maimuțelor. Grădina zoologic ă. Cimpanzeii ăia libidino și. (Cu respira ția tăiată.) Bazinul pelvian.
Roșeța ei naivă m-a împins în pr ăpastie, m-a f ăcut neom. (Cople șit de emoție.) Am fugit de la fa ța
locului. (Se întoarce spre un oarecare din mul țime, rugător.) Hynes, pot s ă-ți spun cîteva vorbe ? Tu
mă știi. Aia trei șilingi poți să-i ții. Dacă mai ai nevoie… HYNES (Cu răceală) : Nu le-am v ăzut în
viața mea. AL DOILEA VARDIST (Arată spre colț) : Acolo-i bomba. PRIMUL VARDIST : Ma șină
infernală cu ceasornic. BLOOM : Nu, nu, picioare de porc. Am fost la o înmor-
mîntare.
PRIMUL VARDIST (își scoate de la centur ă bastonul de
cauciuc) : Mincinosule !
(Șoricarul î și ridică botul dînd la iveal ă fața gălbuie scorbutic ă a lui Paddy Dignam. A ros toate
oasele. Exhal ă a răsuflare fetid ă, duhnind a carne putred ă. Crește pînă la propor ții și forme omene ști.
Pielea de baset îi devine un costum cafeniu de morg ă. Ochii v&rzi îi sînt injecta ți de sînge. Jum ătate
dintr-o ureche, tot nasul și ambele degete groase îi sînt mîncate de vîrcolaci.) PADDY DIGNAM
(Voce cavernoas ă) : E adevărat. A fost la înmormîntarea mea. Doctorul Finueane a pronun țat viața
stinsă cînd am sucombat în ,urma bolii din cauze naturale.
(își ridică fața mutilată cenușie spre lun ă și latră lugubru.)
BLOOM (Triumfător) : Auziți ?
PADDY DIGNAM : Bloom, eu sînt duhul lui Paddy Dignam. Ascult ă, ascultă. O, ascult ă ! BLOOM :
Vocea e vocea lui Essau.
AL DOILEA VARDIST (Făcîndu-și cruce) : Cum e cu putin ță ? PRIMUL VARDIST : A șa ceva nu
scrie în catehismul
de-un penny.
PADDY DIGNAM : E metempsihoz ă. Strigoi.
O VOCE : Pe dracu' strigoi.
137
PADDY DIGNAM (Serios) : Odată eram în slujb ă la domnul J. H. Menton, avocat, expert în
probleme de sperjur și ipoteci, Promenada Burlacilor, nr. 37. Acum sînt defunct, peretele inimii
hipertrofiat. Grele vremuri. S ărmana soție a suferit mult. Cum de mai suport ă ? Aveți grijă să nu se dea
la sticla de sherry. (Privește în jur). Felinar. Trebuie s ă-mi satisfac o nevoie firească. Laptele ăla prins
nu mi-a priit.
(Statura robust ă a lui John O'Connell, paznicul, î și face apari ția, ținînd în min ă un mănunchi de chei
legate cu o panglicu ță.'Alături de el se arat ă părintele Caffey, capelanul, cu pîntece de' broasc ă, gîtul
strîmb, în sutan ă și cu scufie de noapte de pînz ă ieftină, strîngînd în mîn ă, somnoros, cîteva fire
răsucite de mac.)
PĂRINTELE CAFFEY (Cască, apoi cînt ă croncănind răgușit) : Namine. Jacobus Vobiscui ți. Amin.
JOHN O'CONNELL (Trîmbițînd furtunos prin megafonul lui) : Dignam, Patrick, T., Decedat.
PADDY DIGNAM (Ciulește urechile, crispîndu-se): Se aud tonuri.
(Se zvîrcole ște pe jos lipindu- și urechea de p ămînt.) Vocea stăpînului !
JOHN O'CONNELL : Registrul de înhum ări numărul Ca ca. Optzeci și cinci de mii. Parcela
șaptesprezece. Casa Cheilor. Locul o sut ă unu.
(Paddy Dignam ascult ă cu efort vizibil, cu coada ridicat ă țeapănă, cu urechile ciulite.)
PADDY DIGNAM : Ruga ți-vă pentru odihna sufletului s ău.
(Se strecoar ă zvîrcolindu-se printr-o gaur ă de cărbuni, costumul lui cafeniu tîrîndu-i-se în urm ă peste
pietrișul uruitor. Dup ă el pășește un șobolan bătrîn, obez, cu labe fungoide de broasc ă țestoasă sub o
carapace cenu șie. Vocea lui Dignam se aude l ătrînd înăbușit sub pămînt : Dignam e mort, s-a dus jos.
Tom Rochford cu plastron botgros și pantaloni de c ălărie, sare din dispozitivul s ău pe două coloane.)
TOM ROCHFORD (Cu mina la piept, înclinîndu-se) : Reu-ben J. Un florin dac ă-l găsesc. (Fixează cu
ochi hotărîți gaura.) E rîndul meu acum. Urma ți-mă pînă la Carlow.
133
(Executa un salt senza țional de delfin prin aer și e înghițit de gaur ă. Două discuri pe coloanele
mașinii aparatului rostogolesc ochi de zero. Totul se dep ărtează. Bloom apare iar ăși în prim plan. Se
oprește în fața unei case lu~ minate, ascultînd. S ăruturile, luîndu- și zborul de la cuibul lor, îi bat din
aripi prin aer în jur, ciripind, chicotind,
gungurind.)
SĂRUTURULE (Chicotind) : Leo ! (Ciripind.) Icky, licky, micky, sticky pentru michi Leo !

(Gungurind.) Cu cuuuucuu ! Yumyumyumm Umuum. (Chiuind.) Fă-te mare, f ă-te tare ! Piruiet ă !
Leopopold ! (Sporovăind gureșe.) Leili ! (Chiot prelung.) O, Leo !
(Ii foșnesc, dînd din aripi, pe vestmintele lui, lumin oase, pete lucioase, sclipitoare, paiete de argint.)
BLOOM : Tu șeu de bărbat. Muzic ă tristă. Muzică de biseric ă. Poate aici.
(Zoe Higgins, o prostituat ă tînără, în combinezon verzui, strîns cu trei catarame de bronz, cu voal
subțire de catifea în jurul gîtului salutînd din cap, coboar ă treptele și îl
acostează.)
ZOE : Cau ți pe cineva ? El e în ăuntru cu prietenul lui. BLOOM : Aici e la doamna Mack ?
ZOE : Nu, la- optzeci și unu. Aici e doamna Cohen. Dac ă mergi mai departe ai putea s-o nimere ști mai
rău. Baba Pî șpîș. (Cu familiaritate.) E la treab ă și ea în noaptea asta, cu veterinarul, ăla de-i vinde
ponturile, care-i d ă toți cîști-gătorii și-și scoate și ea așa banii pentru b ăiatul ei la Oxford. Lucreaz ă ore
suplimentare dar ast ăzi a avut noroc. (Bănuitoare.) N-ăi fi cumva taic ă-su, ce ? BLOOM : Eu — nu !
ZOE : Că sînteți amîndoi în negru. Șoricelul o fi avînd cumva chef în ast ă noapte ?
(Trupul lui deodat ă alert îi simte degetele apro-
piindu-se. O mîn ă îi alunecă peste coapsa sting ă.)
ZOE : Cum stai cu nucile ?
BLOOM : Pe partea ailalt ă. Curios c ă o țin pe dreapta.
Sînt mai grele, cred c ă din cauza asta. Unul la un milion,
cum spune croitorul meu, Mesias.
ZOE (Deodată alarmată) : Ai șancru tare.
BLOOM : N-a ș crede.
139
ZOE : îl simt eu, î ți spun.
(Mina ei i se strecoar ă în buzunarul din sting ă de la pantaloni si scoate la iveal ă un cartof tare, negru,
ridat tot. îl prive ște și apoi îl prive ște pe Bloom cu buze umede, mute.)
BLOOM : E un talisman. îl am mo ștenire. ZOE : Nu i-l dai lui Zoe ? l-l dai ei de tot ? C ă a fost așa
drăguță, hai, ce zici ?
(Bagă, lacomă, cartoful într-un buzunar, pe urm ă îi prinde bra țul trăgîndu-l aproape de ea cu o
căldură suplă. El surîde înc ă nehotărît. încet, not ă cu notă, se aude muzic ă orientală. El privește
adînc în cristalul întunecat al ochilor ei, încerc ănați cu kohol. Surîsul lui se face mai blîn ă.)
ZOE : Ai s ă mă ții minte data viitoare. BLOOM (Pierdut): Eu n-am iubit nicicînd gazel ă atîta de
frumoasă — fără să…
" (Cîteva gazele țîșnesc sărind sprintene, p ăscînd pe coast ă de munte. Pe undeva pe aproape se v ăd
lacuri. în jurul lor, pe țărm, umbrele întunecoase ale unor p ădurici de cedri. Se înal ță miresme,
revărsare despletit ă, pătrunzătoare de r ășină. Arde, întregul orient, mi cer de safir, str ăpuns de zborul
de bronz al vulturilor. Sub el se întinde feminitatea goal ă, albă, liniștită, răcoroasă, voluptuoas ă. O
fîntînă își urcă murmurul printre trandafirii de Damasc. Roze gigantice murmur ă povești despre vi ța
de vie sîn-gerie. Un vin al ru șinii, al poftelor, al sîngelui se prelinge susurînd straniu.)
ZOE (Murmurînd cînt ătoare odat ă cu muzica, buzele ei de odalisc ă mînjite lasciv cu împro șcaturi de
grăsime de porc și apă de trandafiri): Shorach ani wenowach, benoiih Hierushaloim.
BLOOM (Fascinat): M-am gîndit eu c ă ești de stirpea cea bun ă, după accent. ZOE : Și știi ce pățești
dacă stai să te gîndești prea mult ?
(îl mușcă încet de ureche cu din țișorii ei îmbr ăcați în aur suflîndu-i în fa ță o suflare înv ăluitoare de
usturoi st ătut. Rozele se trag de o parte și de alta, dezv ăluind un
140
sepulcru al aurului regilor și al osemintelor lor n ăruindu-se
încet în pulbere.)
BLOOM (Se trage îndărăt în gest mecanic mîngîindu-i
sinul drept cu o mîn ă plată, neîndemînatecâ) : Ești din
Dublin ?
ZOE (își prinde abil ă o buclă desfăcută rotindu-și-o la loc in coc) : Nici o fric ă. Sînt englezoaic ă. N-ai
cumva vreo țigară de-alea tari ?
BLOOM (Același joc) : Fumez rar, draga mea. Cîte o țigară de foi cînd și cînd. Asta-i joc pentru copii.
(Lasciv.) Gura poate fi mai bine folosit ă pentru altceva decît pe-un tub de iarb ă urît mirositoare.
ZOE : Haide acuma. Ține-mi și-un discurs pe chestia asta. BLOOM (în salopet ă de muncitor, imita ție

de velur reiat, rravat ă roșie fluturînd și șapcă de apaș) : Omenirea asta e incorigibil ă. Sir Walter
Raleigh a adus în lumea nou ă cartoful acela și iarba asta, unul care înghi țit, omoară pestilenta, cealalt ă
otrăvitoare a urechii, ochiului, inimii, memoriei, voin ței, inteligen ței, mă rog pentru toate cele. Adic ă a
adus otrava asta cu o sut ă de ani înainte ca altcineva, i-am uitat numele, s ă fi adus hrana. Sinucidere.
Minciuni. Toate obiceiurile astea ale noastre. Uite numai la via ța asta a noastr ă în ochii lumii, public ă.
(Clopote de miez de noapte de la turle îndep ărtate.) CLOPOTELE : întoarce-te iar, Leopold ! Lord
primar al
Dublinului !
BLOOM (în robă și cu lanț de consilier municipal) : Ale-
șători din cheiul Arram, cheiul Hanurilor, Rotunda. Mount-
joy și docurile de nord, mai bine întinde ți linia de tramvai,
vă spun, de la tîrgul de vite piu ă la rîu. Asta-i muzica
viitorului. Acesta-i programul meu. Cui bono ? însă Van-
derdeckenii, ace ști pirați ai vremii noastre, cu vasul lor
fantomă al marii finan țe…
UN ALEG ĂTOR : De trei ori ura pentru viitorul nostru
prim magistrat !
(Zvicnește aurora borealis a procesiunii cu torte.) PURTĂTORII TOR ȚELOR : Ura !
(Mai mulți cetățeni de seam ă, magnați ai orașului și oameni de bine în general îi st ring mina lui
Binom și îl felicită. Timothy Harrington, de trei ori lord primar al Dublinului, impozant în roba
stacojie a magistraturii sale,
141
cu lanțul de aur și cravată de mătase albă, are un scurt conciliabul cu consilierul Lorcan Sherlock,
locum tenens. Dau din cap aprobînd viguros.)
FOSTUL LORD PRIMAR HARRINGTON (în robă stacojie, cu m ăciuca func ției sale, lan țul de aur
al primarului și cravată mare de m ătase albă) : Decidem ca aceast ă cu-vîntare a consilierului
municipal sir Leo Bloom s ă fie tipărită pe cheltuiala contribuabililor. Ca re ședința în care s-a n ăscut el
să fie ornamentat ă cu o tăbliță comemorativ ă și ca artera de circula ție pînă acum cunoscut ă sub
denumirea de Abatorul Vitelor de dup ă strada Cork s ă fie de acum încolo denumit ă Bulevardul Bloom.
CONSILIERUL LORCAN SHERLOCK : Adoptat ă în unanimitate.
BLOOM (Cu pasiune) : Acești olandezi zbur ători sau olan-denzi de minciuni murmur ători așa cum
stau tolăniți la pupa lor bine c ăptușită, jucînd zaruri, ce le pas ă lor ? Mașinile, asta e lozinca lor,
himera lor, panaceul lor universal. Aparaturi care s ă economiseasc ă munca omului, substitute,
șarlatanii, mon ștri manufactura ți pentru uciderea reciproc ă, vîrcolaci hido și zămisliți de o hoard ă de
pofte capitaliste din sudoarea muncii noastre care e silit ă să se prostituieze. Omul s ărac moare de
foame în vreme ce ei î și pasc cerbii lor regali pe munte sau împu șcă țărani și fazani și potîrnichi orbi ți
de pofta lor de putere și plăcere. Dar domina ția lor a luat sfîr șit, s-a dus, a apus acuma și totdeauna și-n
vecii vecilor…
(Aplauze prelungite. Catarge vene țiene, stîlpi festivi și arcuri de triumf r ăsar din pământ, O
banderolă purtînd inscrip țiile Cead Miile Failte și Mah Ttob Melek Israel ?<? desfășoară de-a latul
străzii. Toate ferestrele sînt pline cu privitori, mai ales doamne. De-a lungul drumului, regimentele
pușcașilor regali dublinezi, regimentul de gr ăniceri sco țieni regali, sco țienii cameron și pușcașii velși,
înșirați în poziție de drep ți rețin mulțimea. Elevi de liceu s-au coco țat pe felinare, stîlpi de telegraf,
pervazurile ferestrelor, corni șe, streașini, hornuri de case, balustrade, burlane, șuierînd și aclamînd.
Apare stîlpul de fum. O fanfar ă se aude din dep ărtare intonînd Kol Nidre. Se apropie legionarii cu
vulturii imperiali desf ășurați, înălțînd stindarde și fluturînd frunze de palmier. Standardul papal
criselefantin se înal ță, împresurat de fanioanele steagului civic. Apare carul de ceremonii precedat de
John Howard Parnell, mare șalul orașului, în fustanel ă cadrilată, Armo-rierul de Athlone și
Conducătorul Armelor pentru Ulster. Ei sînt urma ți de prea onorabilul John Hutchinson, lordul
primar al Dublinului, lordul primar al ora șului Cork, ono-rabilit ățile lor primarii de la Limerick,
Galway, Sligo și Waterford, dou ăzeci și opt de pairi reprezentativi ai Irlandei, sirdari, granzi și
maharajahi, purtînd robele func țiilor lor, brigada pompierilor m unicipali metropolitani din Dublin,
conclavul lorzilor finan țelor în ordinea lor de preceden ță plutocratic ă, episcopul de Down și Connor,
eminența sa Michael cardinal Logue, arhiepiscopul de Armagh, primatul întregii Irlande, gra ția sa
foarte reverendul dr. William Alexander, arhiepiscop de Armagh, primatul în tregii Irlande, rabinul

șef, moderatorul prezbiterian, capii comunit ăților baptiste, anabaptiste, metodiste și ale capelei
moraviene și secretarul de onoare al societ ății prietenilor. Dup ă ei pășesc guildele și breslele și
meșteșugurile cu steagurile lor desf ășurate, dogarii, p ăsărarii, morarii, agen ții de publicitate pentru
ziare, notarii, masorii, hangiii, panglicarii, co șarii, fabrican ții de grăsimi alimentar?, țesătorii în
damasc și în poplin ă, potcovarii, magazionerii italieni, decora torii de biserici, ciubotarii, dricarii,
mătă-sarii, lapidarii, agen ții de licita ție, tăietorii de dopuri, inspectorii societ ăților de asigurare
împotriva incendiilor, vopsitorii și curățitorii chimici, exportator ii de sticle de bere, bl ănării,
tipografii de bilete de spectacole , gravorii de sigilii heraldice, gr ăjdarii, bijutierii, fabrican ții de echi-
pament de cricket și de tragere cu arcul, autorii de jocuri distractive, mandatarii de ou ă și cartofi,
fabricanții de ciorapi și de mănuși, instalatorii. Dup ă ei înainteaz ă gentilomii dormitorului, ai Vergii
Negre, viceconduc ătorul Ordinului Jartierei, al Bastonului de Aur, maestrul pale-irenier, lordul
marele șambelan, mare șalul nobilimii, marele conetabil purtîn d spada de stat, coroana de fier a
Sfîntului Ștefan, caliciul și Biblia. Patru trompe ți călare sună semnalul din trîmbi țe. Fanfara corpului
de gardă răspunde, intonînd salutul de bun sosit. Pe sub un arc de triumf apare Bloom, cu capul
descoperit, într-o mantie de catifea purpurie bordat ă cu hermin ă, purtînd bastonul
143
Sfîntului Edivar ă, globul și sceptrul cu porumbelul, curtana. E a șezat pe un cal alb ca laptele, cu
coadă lungă stufoasă purpurie, bogat caparasonat și cu plato șă de aur pe cap. Mare anima ție. De la
balcoanele lor doamnele arunc ă petale de trandafiri. Aerul este înmiresmat de esen țe rare. Bărbații
aclamă. Pajii lui Bloom alearg ă prin asisten ță pur-tînd ramuri de trandafir s ălbatic și trestie.)
PAȘII LUI BLOOM :
Cintezoiul cintezoiul Regele p ăsărilor De ziua de Sfîntul Stephen L-a prins p ăsărarul.
UN FIERAR (Șoaptă plină de respect) : Har Domnului ! Și ăsta să fie Bloom ? Abia dac ă i-ai da
treizeci și unu de ani. UN LUCR ĂTOR DE LA DRUMURI ȘI ȘOSELE : Acesta-i faimosul Bloom,
uite-l, cel mai mare reformator care l-a v ăzut lumea. Jos p ălăria !
(Toți se descoper ă. Femeile șoptesc tulburate.) O MILIONÂREAS Ă (Cu voce bogat ă) : Nu-i
minunat ? O DOAMN Ă NOBILĂ (Cu noblețe) : Cînd te gînde ști ce-a văzut omul ăsta !
O AGITATOARE FEMINIST Ă (cu voce masculin ă) : Și cîte-a făcut !
UN TURN ĂTOR DE CLOPOTE : Ce chip de statuie clasic ă ! Are o frunte de gînditor.
(Vreme de Bloom. Soarele se înalt ă, în glorie, în nord-vest.)
EPISCOPUL DE DOWN ȘI CONNOR : Vi-l înfățișez aici pe neîndoielnicul vostru împ ărat,
președ:nte și rege pre ședinte, serenitatea sa foarte puternicul și foarte împuternicitul conduc ător al
regatului acestuia. Dumnezeu s ă-l binecuvînteze pe Leopold întîiul !
TOȚI : Dumnezeu s ă-l binecuvînteze pe Leopold întîiul ! BLOOM (In mantie dalmatic ă de purpur ă,
către episcopul de Down și Connor, cu demnitate) : Vă mulțumesc, oarecum eminentule senior.
WILLIAM ARHIEPISCOP DE ARMAGH (Cravată de purpur ă și pălărie ecleziastic ă) : Te vei
strădui după puterile tale s ă faci astfel ca dreptatea și clemența să fie înfăptuite
144
în toate hotărârile tale în Irlanda și în toate teritoriile care
țin de ea ?
BLOOM (Plasîndu- și mîna dreapt ă pe testicule, jur ă) : Așa să-mi ajute Ziditorul. Toate acestea
promit să le fac. MICHAEL ARHIEPISCOP DE ARMAGH (Toarnă un șip de ulei de p ăr peste capul
lui Bloom) : Gaudium magnum annunti o vobis. Habemus carneficem. Leopold, Patrick, Andrew,
David, George, fii uns !
(Bloom se învestmînteaz ă în mantie din fir de aur și își pune pe deget un inel cu rubin. Urc ă pe piatra
destinului și rămîne acolo în picioare. Patrii reprezentativi î și pun în aceea și clipă pe capete cele
douăzeci și opt de coroane ale lor. Clopote de bucurie r ăsună în biserica Christ , Sfîntul Patrick,
Sfîntul George și vesela Malahide. Focuri de artificii tip bazar Mirus țișnesc din toate p ărțile închi-
puind desene falopirotehnice simbolice. Pairii îi aduc unul cîte unul omagiul lor, apropiindu-se și
executînd genuflexiuni.)
PAIRII : M ă prind să-ți fiu om de n ădejde înălțimii Tale. m ădular întru gloria p ămînteană.
(Bloom își ridică mina dreapt ă pe care scînteie diamantul Koh-I-Noor. Arm ăsarul său necheaz ă.
Imediat se las ă tăcere. Posturile de recep ție și transmisie intercontinentale ș-i interplanetare sînt
pregătite să primeasc ă mesajul.) BLOOM : Supu șii mei ! Prin aceasta îl numim pe vrednicul nostru
armăsar Copula Felix Mare Vizir Ereditar și anunțăm că odată cu ziua de ast ăzi am repudiat-o pe fosta

noastră soție și am acordat regeasca noastr ă mînă prințesei Selene, splendoarea nop ții.
(Fosta so ție morganatic ă a lui Bloom, este în grab ă scoasă de la vedere de c ătre Măria cea Neagra.
Prințesa Selene, în rob ă albastră ca lumina lunii, cu o semilun ă de argint pe cap, coboar ă ăintr-o
litieră purtată de doi uria și. Izbucnire de aclama ții.)
JOHN HOWARD PARNELL (Ridica stindardul regal) : Ilustre Bloom ! Succesor al faimosului meu
frate ! BLOOM (li îmbrățișează pe John Howard Parnell) : Vă mulțumim din inim ă, John, pentru
acest pe drept regal bun sosit în verdea Erin, țara făgăduită strămoșilor noștri comuni.
145
(li sînt oferite armele ora șului, întruchipate într-o cart ă. Cheile Dublinului, a șezate în cruci ș pe o
pernă purpurie, îi sînt prezentate. El le arat ă tuturor c ă poartă ciorapi verzi.)
TOM KERNAN : Ii meri ți, înălțimea Ta. BLOOM ; în ziua de ast ăzi, acum dou ăzeci de ani, l-am
înfrînt pe du șmanul nostru ereditar la Ladysmith. Mor-tierele noastre și tunurile pe c ămile au decimat
rîndurile sale. O șarjă de o jum ătate de leghe ! Atac ă ei ! Totul e pierdut acum ! Ced ăm ? Nu ! îi d ăm
peste cap ! Iat ă ! La atac ! Desf ășurîndu-se pe stînga cavaleria noastr ă ușoară a măturat colinele de la
Plevna și, scoțînd strigătul lor de lupt ă, Bonafide Sabaoth, i-a secerat cu sabia pîn ă la unul pa tr ăgătorii
sarazini.
CAPELANUL TIPOGRAFILOR DE LA FREEMAN : I-auzi ! I-auzi !
JOHN WYSE NOLAN : Asta-i omul care l-a scos de la închisoare pe James Stephens. UN ELEV ÎN
UNIFORMA ALBASTR Ă : Bravo ! UN BATRîN DUBLINEZ : E ști o mîndrie pentru țara ta, domnul
meu, asta e ști.
O VÎNZĂTOARE DE MERE : E un om a șa cum are nevoie Irlanda de el.
BLOOM : Iubi ții mei supu și, o nouă eră este pe cale s ă răsară. Eu, Bloom, adev ăr vă spun vou ă că iată
acuma chiar se apropie. Da, pe cuvîntul lui Bloom, nu va trece mult ă vreme și veți intra în cetatea de
aur care va s ă fie, noul Bloomusalem în Noua Hibernia a viitorului.
(Treizeci și doi de muncitori purtînd rozete, sosi ți din toate regiunile Irlandei, sub conducerea lui
Derwan constructorul, construiesc noul Bloomus alem. Este un edificiu colosal, cu acoperi ș de cristal,
clădit în forma unui uria ș rinichi de porc, cuprinzînd patruzeci de mii de înc ăperi, în cursul
construcției și extinderii sale mai multe cl ădiri și monumente sînt demolate. Institu țiile
guvernamentale sînt temporar mu tate în depozite feroviare. Numeroase case sînt rase de pe fa ța
pămîntului. Locuitorii sînt carti-rui ți în butoaie și lăzi, toate marcate cu litere ro șii L.B. Mai mul ți
săraci cad de pe o scară, O parte a zidurilor
146
Dublinului', pe care s-au înghesuit privitori loiali se n ăruie.) PRIVITORII (Murind) : Morituri te
salutant. (Mor.)
(Un bărbat într-un macferlan cafeniu sare în sus prin-tr-un chepeng. Arat ă cu un deget prelung spre
Bloom.) BĂRBATUL ÎN MACFERLAN : S ă nu credeți nici o vorb ă din ce spune. Omul acesta este
Leopold M'Ferlan, incendiatorul notoriu. Adev ăratul său nume e Higgins. BLOOM : împu șcați-l !
Clinele de cre știn ! Pînă aici să-i
fie lui MacFerlan !
(O salvă de tun. Bărbatul în macferlan dispare. Bloom decapiteaz ă maci cu sceptrul s ău. Se anun ță
moartea instantanee a numeroși dușmani puternici, cresc ători de vite, membri ai parlamentului,
membri ai comitetelor executive. Garda personal ă a lui Bloom distribuie pomeni de Joia Mare,
medalii comemorative, plini și pești, insigne ale unor societ ăți de temperan ță, țigări de foi scumpe
Henry Clay, oase de vac ă gratis bune de sup ă, prezervative de cauciuc, în plicuri sigilate, legate cu
panglicuță aurie, caramele cu unt, bomboane cu ananas, bilete d,idci în formă de tricorn, costume de-
a gata, cutiu țe cu mîncare de carne. sticle cu dezinfectant jeyes, bonuri de cump ărare, indulgen țe
pentru patruzeci de zile, monede false, cîrna ți de porc hr ăniți cu lapte, bilete de favoare la teatru,
tichete sezoniere valabile pe toate liniile de tramvai, lozuri la loteria regal ă ungară înființată prin
privilegiu special, bilete pentru masa la chio șcuri, ediții ieftine din cele dou ăsprezece mai
proaste cărți din lume : Broscoiul și Fritz (politic ă), Îngrijirea copilului (literatur ă infantilă), 50
de dejunuri pentru 7 șilingi și 6 pence (art ă culinară), A fost Isus un mit solar ? (istorie), înl ătxirați
durerea (medicin ă), Compendiul copilului pentru înv ățarea universului (cosmologie), S ă ne tăvălim cu
toții de rîs (hilarioas ă), Vademecum pentru agentul de publicitate (ziaristic ă), Scrisorile de dragoste
ale unei mame asistente (erotic ă). Persoanele importante în spa țiul cosmic (astral ă), Cîntece care ne-
au mers la inim ă (melodioas ă). Calea b ănuțului bine cump ănit spre bog ăție (parcimonioas ă).

Îmbulzeal ă generală. Femeile se înghesuie s ă atingă roba lui Bloom. Lady Gwendolen Dubedat
răzbate prin mul țime, sare pe calul lui și îl sărută pe amîndoi obrajii în mijlocul unor mari
147
I
aclamații. Se ia o fotografie cu fulger de magneziu. Copii mici și sugari sint ridica ți pe brațe spre el.
FEMEILE : T ăicuțule ! Tăicuțule ! COPIII ȘI SUGARII :
Să batem cu to ți din palme pîn ă vine Leo cel voinic Cu pr ăjitureie în buzunare pentru Leona ș cel mic.
(Bloom, aplecîndu-se, îl împunge în joac ă pe bebe Boardman în stomac.)
BEBE BOARDMAN (Sughiță, lapte acru scurgîndu-i-se prin col țul gurii) : Haiaiaia.
BLOOM (Strîngînd mina unui tîn ăr orb) : Frate al meu, mai-mult-decît-Frate ! (Petrecîndu- și brațele
pe după umerii unei perechi de b ătrîni) Dragii mei b ătrîni prieteni ! (Joacă șotron cu mici zdren țăroși,
băieți și fete.) Uite-l nu-i ! (Leagănă doi gemeni într-un c ărucior.) Tictacdoi — cine sînte ți voi ? (Face
numere de scamatorie, î și scoate pe gur ă batiste ro șii, portocalii, verzi, albastre, indigo și violete de
mătase) Roygbiv, spectrul solar, treizeci și două de picioare pe secund ă. (Consoleaz ă o văduvă.)
Absența întinere ște inima. (Danseaz ă un dans sco țian cu strîmb ături grote ști.) Dați din picioare,
diavolilor! (Sărută vînătăile unui b ătrîn paralitic imobilizat în pat.) Răni de onoare ! fii pune o piedic ă
unui polițist gras.) K.k. — caca ; k.k. — caca. (Șoptește ceva la urechea unei chelneri țe care roșește și
rîde amabil.) Ah, răutăcioaso, răutăcioaso ! (Mănîncă un nap crud oferit de Maurice Butterly,
fermier.) Grozav ! Superb \ (Refuză să primeasc ă trei șilingi care-i sînt oferi ți de Josepji Hynes,
ziarist.) Dragul meu prieten, cîtu și de puțin ! (își dăruie haina unui cer șetor.) Te rog, prime ște-o. (Ia
parte la o curs ă tîrîș pe burtă cu doi paralitici mai vîrstnici, b ărbat și femeie.) Hai, băieți ! Dați bătaie,
fetelor !
CETĂȚEANUL (Sugrumat de emo ție, își șterge o lacrim ă cu fularul lui verde) : Să-l binecuvînteze
bunul Dumnezeu ! (Clopotele tramvaielor bat cerînd t ăcere. Se ridic ă stindardul Zionului.)
BLOOM (își scoate cu gest impresionant mantaua, dezv ă-luindu-și trupul obez și desfășoară o hîrtie
de pe care cite ște solemn): Aleph Beth Ghimel Daleth Hagadah
148
Tephilim Kosher Yom Kippur Hanukah Roschaschana Beni Brith Bar Mitzvah Mazzoth Askenazim
Meshuggah
Talith.
(Traducerea oficial ă este citită de Jimmy Henry, notar
qeneral adjunct.)
JIMMY HENRY : Tribunalul Con știentei își deschide lucr ările. Majestatea Sa foarte catolic ă va
administra acum dreptatea în aer liber. Sfaturi medicale și legale gratis, solu ționarea dublurilor și a
altor probleme. Toat ă lumea este cordial invitat ă. Dată în acest ora ș loial al nostru Dublin în anul 1 al
erei paradiziace.
PADDY LEONARD : Ce fac eu cu taxele și impozitele ? BLOOM : Pl ătește-le, prietene. PADDY
LEONARD : V ă mulțumesc.
FLYNN N ĂSOSUL : Pot s ă închei o ipotec ă pe polița mea de asigurare împotriva incendiilor ?
BLOOM (Inflexibil) : Domnii mei, lua ți notă că potrivit legii tor ționare v-a ți angajat prin propria
recunoaștere să plătiți îndărăt suma de cinci lire în termen de șase luni. J. J. O'MOLLOY : Un alt
Daniel am spus ? Nu ! Un Peter
O'Brien.
FLYNN N ĂSOSUL : De unde scot eu cinci lire sterline ? PIPILICA BURK-E : Pentru necazuri cu
vezica ? BLOOM :
Acid, nit. hydrochlor. dil. 20 pic ături, Tinct. nix. vom., 4 pic ături, Extr. taraxel. lig., 30 pic ături. Aq.
dis. ter in die.
CHRIS CALLINAN : Care este paralaxa eclipticei sub-
solare a lui Aldebaran ?
BLOOM : M ă bucur să te aud, Chris. K. II.
JOE HYNES : De ce nu sînte ți în uniform ă ?
BLOOM : Cînd progeniterul meu de sacr ă amintiră purta
uniforma despotului austriac într-o temni ță mucedă, unde
era uniforma dumitale ?

BEN DOLLARD : Panselu țele ?
BLOOM : înfrumuse țează grădinile suburbiilor.
BEN DOLLARD : Cînd se nasc gemenii ?
149
BLOOM : Atunci tal ăl (paterul, t ăticul) cade pe gînduri.
LARRY O-ROURKE : Cer o licen ță de opt zile s ăptămînal
pentru noul meu stabiliment. M ă țineți minte, sir Leo, de
cînd stăteați la numărul șapte. Vă trimit eu o duzin ă
sticle de bere tare pentru cucoana.
BLOOM (Cu răceală) : N-am onoarea. Lady Bloom
primește daruri.
CROFTON : E cu adev ărat o sărbătoare.
BLOOM : Domnia ta îi spui s ărbătoare. Eu o numesc o zi
a sfintelor taine.
ALEXANDER KEYES : Cînd vom avea și noi o- cas ă a cheilor ?
BLOOM : Eu m ă pronunț pentru reforma moralit ății municipale și pentru cele zece porunci
pur și simplu. Lumi noi în locul celor vechi. Unirea tuturor, evrei, musulmani și creștini. Trei
acre și cîte o vac ă pentru to ți fiii naturii. Dricuri limuzine cu motor. Munc ă silnică manuală
pentru toți. Toate parcurile desc hise publicului, ziua și noaptea. Ma șini electrice de sp ălat
vasele. Tuberculoza, nebunia, r ăzboiul și cerșetoria trebuie s ă înceteze începînd din acest
moment. Amnistie general ă, carnavaluri s ăptămînale cu libertatea m ăștilor, suplimente pentru
toți, esperanto fr ăția universal ă. S-a terminat cu patriotismul be țivilor din baruri și al
impostorilor hidropici. Bani pe gratis, iubire liber ă și o biseric ă laică liberă într-un stat laic
liber.
O'MADDEN BURKE : Vulpe liber ă în coteț de găini libere. DAVY BYRNE (Căscînd) :
Iiiiiiiiiiiaaaaaah ! BLOOM : Curse mixte și căsătorii mixte. LENEHAN : Și băi mixte ?
(Bloom le explic ă celor mai aproape de el planur ile sale de regenerare social ă. Toți sînt de
acord. Apare conservatorul muze ului din strada Kildare, tr ăgînd un cărucior în care sînt
statuile mutilate ale mai multor zei țe goale, Venus Callypige, Venus Pandemos, Venus
Metempsychosis, și statui de ghips, de asemenea goale, reprezentîndu-le pe cele nou ă muze,
ale comer țului, muzicii de oper ă, amorului, publicit ății, manufacturii, libert ății cuvîntului,
votului plural, gastronomiei, igienii personale, spectacolel or distractive pe malul m ării,
nașterii fără dureri și astronomiei pentru popor.)
150
PĂRINTELE FARLEY : Omul acesta e un epis copalian, un agnostic, un orice-ar-fi-s ă-fie
numai să caute să ne zdruncine credin ța noastră sfîntă.
D-NA RIORDAN (Rupîndu- și în bucăți testamentul): M-ai dezam ăgit ! Ești un om r ău !
BABA GROGAN (își scoate gheata și o aruncă în Bloom) : Bestie ! Fiin ță groaznică !
FLYNN N ĂSOSUL : D ă-ne tonul, Bloom. Un cîntec de-al nostru de demult. BLOOM (Cu
vervă plină de umor) :
I-am promis c ă n-am s-o p ărăsesc niciodat ă
Și ea s-a vădit a fi o stricat ă
Și tra-la-la și dum-dum și tra-la-la înc ă-o dată.
HOPPY HOLOHAN : B ătrînul Bloom, dragul de el ! Nu
mai e altul ca el !
PADDY LEONARD : Irlandez de operet ă !
BLOOM : Ce oper ă feroviară e ca o linie de tramvai din
Gibraltar ? Ro șinele din Castalia. (Rîsete.)
LENEHAN : Plagiatorule ! Jos cu Bloom !
SIBILA VOALAT Ă : Eu sînt Bloomist ă și mă mîndresc
cu asta. Eu cred în el în ciuda a totul și a toate. Mi-a ș da

viața pentru el, e omul cel mai nostim din lume.
BLOOM (Făcînd cu ochiul spre asisten ță) : Pariez că e o
fată pe cinste.
THEODORE PUREFOY (în șapcă de pescuit și jachetă de
piele) : Ăsta se folose ște de un procedeu mecanic ca s ă
zădărnicească legile sacre ale naturii.
SIBILA VOALAT Ă (Se înjunghie) : Leul meu, eroul meu !
(Moare.)
(Numeroase femei entuziaste și cît se poate de atractive S2 sinucid de asemenea prin
înjunghiere, înecare, bind acid prusie, aconit ă, arsenic, deschizîndu- și venele, refu-zînd
hrana, aruneîndu-se sub tăvăluguri, ăm vîrful coloanei lui Nelson, în marele tanc al fabricii
de bere Guin-ness, asfixiin ău-se prin introducerea capului în sobele cu gaz, spînzurîndu-se de
jartiere cochete, s ărind pe ferestre de la etaje diferite.)
ALEXANDER J. DOWIE (Violent) : Fra ți creștini și anti-bloomi ști, omul numit Bloom este
rădăcina iadului, o pat ă
151
pentru toți creștinii. Un libertin otr ăvit încă de la vîrsta cea mai fraged ă, acest urît mirositor
țap al lui Mendes a dat semne precoce de desfrîu infantil amintind de cei din cet ățile de șes, cu
o madamă fără rușine. Acest ipocrit odios poleit cu infa mie este taurul cel alb de care se vor-
bește în Apocalips. Un adorator al Femeii Stacojii, intriga este aerul care-i iese lui pe n ări.
Vreascurile rugului și ceaunul de fiert ulei — acestea sînt pentru el. Calibanule ! MUL ȚIMEA
: Linșați-l ! Frige ți-l ! E tot a șa rău ca și Par-nell ! Un al doilea Fox !
(Baba Grogan arunc ă cu gheata în Bloom. Mai mul ți tarabagii din susul și josul str ăzii
Dorset arunc ă cu obiecte de mic ă sau nulă valoare comercial ă, oase de rasol, cutii de lapte
condensat, verze nevandabile, pline muceg ăită, cozi de oaie, buc ăți de untur ă rlncedă.)
BLOOM (Cu însufle țire) : Asta-i nebunie de miez de var ă, vreo glum ă oribilă iarăși. Pe ce-i
mai sfînt în cer, eu sînt nevinovat ca z ăpada nesărutată de soare ! Fratele meu Henry e ăla. El
e dublul meu. Locuie ște la Dolphin's Barn, num ărul 2. Clevetirea, vipera aceea, m-a acuzat pe
nedrept. Compatrio ți ai mei, sgenl inn ban bata coisde gan capall. îi cer vechiului meu prieten
dr. Malachi Mulligan, specialist în probleme de sexologie, s ă depună mărturie medical ă în ce
mă privește.
DR. MULLIGAN (Halat de șofer, caschet ă și ochelari uria și verzi pe frunte) : Dr. Bloom
este un anormal bisexual. El a evadat recent di n ospiciul particular al doctorului Eus-tace
pentru demen ți din lumea bun ă. Născut dintr-o uniune nemarital ă, manifest ă epilepsie
ereditară, consecin ță a unei luxurii neînfrînate. Printre antecenden ții săi s-au descoperit urme
de elefantiasis. Exist ă simptome pronun țate de exhibi ționism cronic. E de asemenea latent ă
ambidex-teritatea. E prematur chel ca urmare a exceselor în ce prive ște autoerotismul, un
idealist pervertit, în consecin ță, un desfrînat poc ăit și are dinți de metal. Ca urmare a unui
complex familial și-a pierdut temporar memoria și cred că e îh mai mare m ăsură victima
acuzațiilor decît foarte vinovat el însu și. Am efectuat un examen pervaginal și după aplicarea
textului acid asupra a 5427 fire de p ăr anal, axilar, pectoral și pubic îl declar ca fiind virgo in-
152
tacta. (Bloom î și ține 'pălăria sa de lux peste organele genitale.)
DR. MADDEN : Hipsospadia e de asemenea pronun țată. în interesul genera țiilor viitoare a ș
sugera ca p ărțile afectate s ă fie păstrate în alcool de vi n în muzeul teratologic
național.
DR. CROTTHERS : Am examinat urin a pacientului. Este albuminoid ă. Salivația e
insuficient ă, reflexul patelar intermite nt, DR. PUN.CH COSTELLO : Fetor judaicus este cit
se poate
de perceptibil ă.

DR. DIXON (Citește, dintr-o fi șă medicală) : Profesorul Bloom este un exemplar des ăvîrșit
de noul-b ărbat femeiesc. Natura sa moral ă este simpl ă și amabilă. Mulți l-au considerat un om
demn, o persoan ă simpatică. Luat în întregul s ău este un tip mai curînd straniu, sfios de și nu
deficient mintal în sensul me dical al cuvîntului. A scris o scrisoare într-adev ăr frumoas ă,
un poem în sine, c ătre misionarul principal al Societ ății pentru protec ția preoților reforma ți
care clarific ă total lucrurile. Este, practic, abstinent total, și pot afirma c ă doarme pe o
rogojină de paie și se hrănește cu hrana cea mai spartan ă, mazăre rece, uscat ă, cumpărată de la
băcănie. Vara și iarna poart ă o cămașă de păr și se biciuie în fiecare «îmbat ă. A fost, dup ă cîte
înțeleg, într-o vreme un delincvent de prima categorie în casa de corec ție din Glencree. Un alt
raport indic ă faptul că a fost copil foarte postum. Fac apel la clemen ță în numele cuvîntului
cei mai sacru pe care organele noastre vocale au fost vreodat ă chemate s ă-i pronunțe. Este pe
cale să nască un copil.
(Emoție și compasiune generală. Femeile le șină. Un american bogat deschide pe strad ă o
listă de subscripție pentru Bloom. Monezi de aur și argint, cecuri, bancno te, bijuterii, bonuri
de trezorerie, poli țe scadențe, recunoa șteri de datorii, verighete, lan țuri de ceas, medalioane,
coliere Și brățări se strîng cu repeziciune.) BLOOM : O, a șa de mult a ș vrea să fiu mamă. D-
NA THORNTON (în halat de doic ă) : Ține-mă strins în bra țe, dragul meu. Trece și asta.
Strîns, dragul meu.
(Bloom o îmbrățișează strîns și naște opt copii galbeni, și albi de sex masculin. Ei apar pe o
scară cu covor ro șu
153
L
împodobit cu plante costisitoare. To ți sînt foarte frumo și, voinici, cu fe țe din metal pre țios, bine f ăcuți,
respectabili îmbr ăcați și bine crescu ți, vorbind fluent cinci limbi moderne și manifestînd interes în
diferite domenii ale științelor și artelor. Fiecare din ei are numele scris cu litere lizibile pe plastronul
cămășii Nasodoro, Degetdeaur, Chrysos- tomos, Maindoree, Surîsdeargint, Silbaselber, Vifargent,
Panargyros. Sînt imediat numi ți în funcții de mare încredere în mai multe țări diferite ca directori
executivi de banc ă, șefi de mișcare pe căi ferate, pre ședinți ai unor societ ăți.)
O VOCE : Bloom, tu e ști Mesia ben Iosif sau ben David ?
BLOOM (întunecat): Tu ai spus-o.
FRATELE BÎZ : Atunci f ă o minune.
LYONS COCO ȘUL : Prezi-ne cine-are s ă cîștige premiul
Saint Leger.
(Bloom merge pe sum ă, își acoperă ochiul sting cu urechea sting ă, trece prin mai multe ziduri, se urc ă
pe coloana lui Nelson, se aga ță cu pleoapele de corni șa cea mai de sus, m ănîncă douăsprezece duzini
de stridii (cu coaj ă cu tot), vindec ă mai mulți bolnavi de boala regeasc ă, își contracteaz ă fața astfel
încît să semene eu mai multe personaje istorice, lordul Beaconsfield, lordul Byron, Wat Tyler, Moise
din Egipt, Moise Maimonide, Moise Mendel-ssohn, Henry Irving, Rip Van Winkle, Kossuth, Jean-
Jacques Rousseau, baronul Leopold Rothschild, Robinson Crusoc, Sherlock Holmes, Pasteur, î și
întoarce fiecare picior simultan în mai multe direc ții, cheamă fluxul să se retrag ă, provoac ă o eclipsă
de soare întinzîndu- și degetul cel mic de la o min ă.)
BRINI, NUN ȚIUL PAPAL (în uniform ă de zuav papal, cuiras ă de oțel la plato șa de pe piept, plato șe
pe brațe, coapse, pulpe, must ăți mari laice și mitră papală cafenie): Leopoldi autem generatio. Moise
îl născu pe Noe și Noe îl n ăscu pe Eunuch și Eunuch îl n ăscu pe O'Halloran și O'Halloran îl n ăscu pe
Guggenheim și Guggenheim îl n ăscu pe Agendath și Agendath îl n ăscu po Netaim și Netaim îl n ăscu
pe Le Hirsch și Le Hirsch îl n ăscu pe Jesurum și Jesurum fi n ăscu pe MacKay și MacKay îl n ăscu pe
Os-trolopsky și Ostrolopsky îl n ăscu pe Smerdoz și Smerdoz îl n ăscu pe Weiss și Weiss îl n ăscu pe
Schwartz și Schwartz

154
îl născu pe Adrianopoli și Adrianopoli îl n ăscu pe Aranjuez și Aranjuez îl n ăscu pe Lewy Lawson și
Lewy Lavvson îl n ăscu pe Ichabudonosor și Ichabudonosor îl n ăscu pe O'Donnell Magnus și
O'Donnell Magnus îl n ăscu pe Christbaum și Christbaum îl n ăscu pe Ben Maimun și Ben Maimun îl
născu pe Dusty Rhodes și Dusty Rho-des îl n ăscu pe Benamor și Benamor îl n ăscu pe Jones-Smith și
Jones-Smith îl n ăscu pe Savorgnanovici și Sa-vorgnanovici îl n ăscu pe Jasperstone și Jasperstone îl
născu pe Vingtetunieme și Vingtetunieme îl n ăscu pe Szom-bathely și Szombathely îl n ăscu pe Virag
și Virag îl n ăscu pe Bloom et vocabitur noraen eius Emmanuel. O MINĂ MOART Ă (Scrie pe zid) :
Bloom e un tîmpit. UN ELEV (în straie de ho ț de drumul mare): Și ce făceai în ocolul de oi în spate,
la Kilbarrack ? O FETI ȚĂ (Scuturînd o vîjîitoare) : Și sub podul Bally-
bough ?
O TUFĂ DE VÎSC : Și în vizuina dracului ? BLOOM (Roșindu-se puternic de la frunte pîn ă la bărbie,
trei lacrimi picurîn ău-i din ochiul sting): Cruțați-mi trecutul.
ARENDA ȘII IRLANDEZI EXPROPRIA ȚI (în surtuc, pantaloni scur ți și cu bite ca la tîrgul din
Donnybrook) : Bateți-l cu biciul !
(Bloom cu scufie cu urechi de m ăgar se așază la colț cu brațele încruci șate la piept, cu picioarele
întinse înainte. Fluier ă Don Giovanni a cenar teco. Orfani din Artane joac ă hora în jurul lui ținîndu-se
de mîini. Fete de la misiunea de binefacere de la poarta închisorii joac ă hora în direc ția opusă
ținîndu-se de mîini.) ORFANII DIN ARTANE :
Porcule, cîine murdar și urît, •
Crezi că-ți iubește vreo doamn ă rîtul urît ?
FETELE DE LA POARTA ÎNCHISORII :
Etică-l vezi pe Kapa C ă se dă la fata Să-și pună pofta-n cui A șa să-i spui.
135
HORNBLOWER (în efod și cu șapcă de vînătoare pe cap, anun ță): Și el va purta p ăcatele neamului la
Azazel, duhul care este în pustie și la, Lilith, vr ăjitoarea din noapte. Și ei au să-l bată cu pietre și au să-
l stîrpeasc ă, da, toți de la Agendath Netaim și pînâ la Mizraim, țara lui Ham. (Toată lumea arunc ă cu
pietre de carton în Bloom. O mul țime de călători de bun ă credință și cîini de pripas se apropie și-l
murdăresc. Mastiansky și Citron se apropie, în mantii de gabardin ă, și cu perciuni lungi. Î și clatină
bărbile spre Bloom.)
MASTIANSKY ȘI CITRON : Belial ! Laemlein din Istria ! Fals Mesia ! Abulafia !
(George S. Mesias, croitorul lui Bloom. apare cu un metru de croitor sub bra ț și îi prezint ă o notă de
plată.) MESIAS : Pentru ajustarea unei perechi de pantaloni, unsprezece șilingi.
BLOOM (Frecîndu- și mîinile, vesel): Exact ca-n vremurile bune. S ăracul Bloom !
(Reuben J. Dodd, Iscariotul cu barb ă neagră, păstorul cel r ău, purtînd pe umeri cadavrul fiului s ău
înecat, se apropie de stîlpul infamiei.)
REUBEN J. (Șoaptă răgușită) : S-a dat totu-n vileag. S-a și dus un turn ător după sticleți. Fuga dup ă
prima birj ă goală.
BRIGADA DE POMPIERI : Pflaap ! FRATELE BÎZ (lnvestmîntîndu-l pe Bloom în haine galbene cu
broderii de fl ăcări colorate și cu o pălărie ascuțită, îi agață de gît o pung ă cu praf de pu șcă și-l predă
autorităților civile, spunînd): Iertt.ți-i lui încălcările.
(Locotenentul Myers de la brigada de po mpieri a Dublinului la cererea general ă îi dă foc lui Bloom.
Lamentări.) CETĂȚEANUL : Slav ă Domnului !
BLOOM (în vestmânt f ără cusături cu literele I.H.S. se ridic ă în picioare în mijlocul fl ăcărilor, ca un
phoenix) : Nu plînge ți după mine voi fiice ale Erinului.
(Le arată reporterilor dublinezi urme de arsuri. Fii cele Erinului în vestminte negre cu mari c ărți de
rugăciuni și luminări lungi aprinse în mîini îngenuncheaz ă și se roagă.)
156
FIICELE ERLNULUI :
Rinichi ai lui Bloom, ruga ți-vă pentru noi.
Floare a B ăii, roagă-te pentru noi.
Mentor al lui Menton, roag ă-te pentru noi.
Agent de publicitate pentru Freeman, roagă-te pentru noi.
Caritabilule francmason, roag ă-te pentru noi.
Săpun rătăcitor, roag ă-te pentru noi.

Plăceri ale păcatului, ruga ți-vă pentru noi.
Cîntec fără cuvinte, roag ă-te pentru noi.
Mustrător al cetățeanului, roag ă-te pentru noi.
Prieten al tuturor p ăcătoșilor, roagă-te pentru noi,
Moașă mult miloas ă, roagă-te pentru noi.
Talisman de cartof împotriva bolilor și molimilor,
roagă-te pentru noi.
(Un cor de șase sute de glasuri, condus de domnul Vin-cent O'Brien, cînt ă Alleluia, acompaniat la
orgă de Jo-seph Glynn. Bloom devine mut, chircit, carbonizat.) ZOE : Vorbe ște tu înainte, d ă-i cu gura
pînă te faci vîn ăt ia față.
BLOOM (Cu pălărie moale, pip ă de lut petrecut ă pe după panglică, pantaloni de doc pr ăfuiți, saboți
prăfuiți, cu boccelu ță de emigrant în min ă, trăgînd de o sfoar ă un porc, cu surîs în priviri) : Lasă-mă
să trec, femeie, c ă, pe toate caprele de Connemara, cred c-am s ă dau de dracu'. (Cu o lacrim ă în ochi.)
Nebuni to ți. Patriotism, cultul mor ților, muzica, viitorul stirpei. A fi sau a nu fi. S-a dus visul vie ții.
Sfârșește pașnic. Ei n-au decît s ă-și trăiască viața (Cu ochii în gol, trist.) Sînt o ruin ă. Cîteva pastile de
aconită. Jaluzelele trase. O scrisoare. Pe urm ă mă întind la odihn ă. (Respiră adînc.) Gata. Eu am tr ăit.
M-am dus. Adio. ZOE (înțepată, cu degetul petrecut prin fileul de la gît) : Chiar, pe cinstite ? Pîn ă
data viitoare. (Rînjește.) Da' ia închipuie ște-ți că te scoli cu dosu-n sus sau termini prea repede cu fata
preferată. O, las' că-ți știu eu gîndu-ascuns. — BLOOM (Amar) : Bărbat, femeie, iubire — ce-
nseamnă jif __ astea ? Dopul cu sticla lui. If
ZOE (Deodată indispusă) : Nu pot să-i sufăr pe-ăștia min- / cino șii. Dă-i și tîrfei cinstite șansa ei.
BLOOM (Căindu-se) : Sînt un om foarte dezagreabil. E ști și tu un rău necesar. De unde e ști ? Din
Londra ?
157
ZOE (Volubilă) : De la Norton cu porci mul ți — acolo unde
porcii cînt ă la orgă. Sînt născută în Yorkshire. (îl prinde
de mina cu care el caut ă să-i pipăie sinul.) Stai nițel, mi-
cuțule. Lasă-te de de-astea, c-ai putea s-o nimere ști mai
rău. N-ai ceva sun ători pentru feti ța ? Vreo zece șilingi ?
BLOOM (Surîde, d ă încet din cap) : Mai mult chiar, huria
mea, mai mult.
ZOE : Mai mult și-ncă mai ce ? (li mîngîie neglijent cu
lăbuțe de catifea.) Nu vii pîn ă în salon s ă vezi pianina cea
nouă ? Vino c-acu ș m-am și dezbrăcat.
BLOOM (pipăindu-și plin de îndoial ă ceafa, cu jena f ără
pereche a unui precupe ț pus să aprecieze simetria sinilor
ei dezgoli ți) : Știu eu pe una care-ar fi grozav de geloas ă
dac-ar ști ce se-ntîmpl ă. Monstrul cu ochii verzi. (Serios.)
Știi ce greu e. Nu trebuie s ă-ți mai spun eu.
ZOE (Flatată) : Ce nu văd ochii nu știe nici inima. (îl mîn-
glie.) Hai.
BLOOM : Vr ăjitoarea rîz ătoarea ! Mîna care leag ănă
leagănul.
ZOE : Bebelu șule !
BLOOM fin scutece de sugar, cu bl ăniță, capul mare cu
o claie de p ăr negru, fixeaz ă cu ochi mari furoul ei și-i
numără cataramele de bronz cu un deget bont, cu limba
umedă lîlîindu-i, silabisind cu greutate) : Ulu tioi tlei —
tlei tloi tlulu.
CATARAMELE : Iube ște-mă. Nu mă iubi. Iube ște-mă.
ZOE : Cine tace înseamn ă că-i place. (Cu ghearele mici
desfăcute îi ia captiv ă mîna, arătătorul ei strecurmdu-i
în palmă un semn tainic, ispitindu-l întru pieire) : Mîini
calde pipot ă rece.
(El șovăie printre miresme, muzici, ispite. Ea îl împinge spre trepte, atr ăgîndu-l prin odoarea

subsuorilor ei, prin viciul ochilor ei vopsi ți, prin foșnetul furoului ale c ărui cuie sinuoase exhal ă
duhoarea de leu a tuturor brutelor de masculi care au posedat-o.) BRUTELE DE MASCULI
(Exhalînd pucioasa rutului și fecalelor, bî țiinău-se în cu șca lor larg ă, răgind înceti șor și
bălăngănindu-și încolo și încoace capetele buimace) : Bravo !
(Zoe și Bloom ajung în prag unde stau comod a șezate dou ă tîrfe surori. Ele îl examineaz ă curioase pe
sub sprîn-
158
cenele boite și surîd la plec ăciunea lui gr ăbită. El se împiedic ă stîngaci.)
ZOE (Apucîndu-l de grab ă cu mina ei norocoasa) : Hop-și-așa. Să nu cazi în sus pe scar ă.
BLOOM : Omul cel drept cade de șapte ori. (Se d ă la o parte în prag.) După dumneavoastr ă, așa cer
manierele. ZOE : Doamnele întîi, domnii dup ă ele.
(Trece pragul. El mai șovăie. Ea se întoarce și, întinzîn- ău-și mina, îl trage spre ea. El sare. Pe
cuierul cu coarne de cerb din hol atîrn ă o pălărie de bărbat și un impermeabil. Bloom se descoper ă și
văzînd aceste obiecte se încrunt ă, apoi surîde, preocupat. Se deschide brusc o u șă pe palierul din
spate. Un b ărbat în cămașă purpurie și pantaloni cenu șii, cu ciorapi cafenii, p ășește cu pași de mai-
muță, cu capul chel și bărbuța de țap ridicate în sus, ținînd în bra țe strîns la piept un urcior cu ap ă, și
pateștile duble negre îi atîrn ă pe spate pîn ă la călcîie. întorcîndu- și repede fa ța de la el, Bloom se
apleacă grăbit să cerceteze pe masa din hol ochii de șoricar ai unei vulpi împ ăiate ; apoi, ridicîndu- și
capul și amușinînd o urm ărește pe Zoe în salonul de muzic ă. O foaie de hîrtie sub țire acoper ă lumina
candelabrului. în jur zboar ă o molie, cioc-nindu-se, evitînd obstacolele. Du șumeaua e acoperit ă cu
mozaic de cauciuc în, romburi de jad azurii si cinabru. Urme de pa și întipărite pe el în toate direc țiile,
cățeii pe călcîi, călcîi pe tălpi, degete pe degete, picioare încruci șate, o adev ărată moară de pași
tîrșiți, fără fantome de trupuri, totul închipuind o mîzg ălitură fără sens. Pere ții sînt tapisa ți cu hîrtii
cu motive de ieder ă și luminișuri limpezi. La c ămin e desf ăcut un paravan de pene de p ăun. Lynch st ă
chircit cu picioarele încruci șate pe rogojina împletit ă, cu șapca întoars ă cu cozorocul la spate. Bate
încet tactul cu un be țigaș. Kitty Ricketts, o tirf ă osoasă palidă în costum marinar, cu m ănuși de piele
de căprioară su-mecate pe încheietura coralie, cu o punguliță împletită agățată de mînâ, sade pe
marginea mesei legunîndu- și piciorul și privindu-se in oglinda poleit ă de deasupra consolei
căminului. Din corset îi atîrn ă peste șold un ornament oarecare. Lynch arat ă ironic cu degetul spre
perechea de Ung ă pian.)
159
KITTY (Tușește în pumn) : E cam idio țică. (Face un semn
tremurîndu- și arătătorul prin aer.) Blemblem. (Lynch ii
ridică binișor cu bețigașul fusta și juponul alb. Ea și le
așază la loc.) Stai cuminte. Respect ă-te. (Sughiță, apoi își"
apleacă repede pălăria canotier ă pe sub care îi lic ăre roșu
părul vopsit.) O, scuză-mă !
ZOE : Lumin ă de rampă, Charley. (Se îndreapt ă spre can-
delabru și face luminile mai mari.)
KITTY (Privind mioap ă spre jetul de gaz lampant) :
Ce-are-n seara asta ?
LYNCH (Cu voce adînc ă): Intră acuma fantomele și vîr-
colacii.
ZOE : Bate ți din palme pentru Zoe.
(Bețigașul din mina lui Lynch scap ără, se face, un v ătrai de aram ă. Stephen în picioare la pianina pe
care și~a lăsat pălăria și toiagul de frasin. Repet ă cu două degete aceea și serie de cuvinte f ără sens.
Florry Talbot, o tîrf ă grasă, lălîie, într-o rochie șleampătă decolorat ă, se tolănește cu picioarele
desfăcute pe col țul canapelei, cu antebra țul atîrnîn-du-i moale peste rezem ătoare, ascultînd. Un neg
greoi îi cade peste pleoapa somnoroas ă.)
KITTY (Sughiță încă o dată zvîcnindu- și piciorul de cal) : O. scuzați.
ZOE (Prompt): Se gîndește băiatul la tine. F ă-ți nod la cămașă.
(Kitty Ricketts î și apleacă ușor capul. Șarpele boa de la gîtul ei se descol ăcește, alunec ă, îi cade peste
umeri, pe spate, pe bra țe, peste scaun, jos, pe du șumea. Lynch îi culege rotocoalele cu vîrful
bastonului. Ea î și întinde ginga ș gîtul, strîngîndu- și-l la loc. Stephen arunc ă o privire peste um ăr spre
silueta cu șapca pusă pe dos.) STEPHEN : La drept vorbind nici n-are vreo importan ță dacă Benedetto

Marcello a redescoperit chestia asta sau a inventat-o el. Ritualul e în fond odihna poetului. S-ar putea
să fie un vechi imn pentru Demeter, sau dimpotriv ă ceva întru gloria Coela enarrant gloriam Domini.
E susceptibil ă de noduri și de moduri pîn ă la hiperfrigian sau mixolidian și de texte tot atît de
divergente cum ar fi popii d ănțuind în jurul lui David, vreau s ă spun Circe sau ce spun altarul lui Ceres
și David dîndu-i g^es din grajd
160
basistului lui cu atotputernicia lui. Mais, nom de nom, asta-i altă căciulă. Jetez la gourme. Faut que
jeunesse se passe. (Tace, arat ă spre șapca lui Lynch, surîde, rîde.) Pe ce parte e bosa ta a cunoa șterii ?
ȘAPCA (Cu posomorala plictisit ă) : Bah ! Asta e pentru c ă așa e. Minte de femeie. Grecul ovrei e
ovreiul grec. Extremele se ating. Moartea e forma cea mai de sus a vie ții. Bah !
STEPHEN : Tu ții minte destul de exact toate erorile mele, l ăudăroșeniile, gre șelile. Cît am s ă-mi
mai închid ochii la lipsa asta de loialitate ? Piatr ă de tocilă ! ȘAPCA : Bah !
STEPHEN : Uite înc ă una pentru tine. (Se încruntă.) Cauza e c ă premisa fundamental ă și
dominanta sînt separate de cel mai mare interval posibil care… ȘAPCA : Care ce ? Mergi pîn ă la capăt.
Vezi că nu poți. STEPHEN (Cu efort) : Intervalul care. Este elipsa cea mai mare posibil ă.
Consistent ă cu. Ultima reîntoarcere. Octava. Care. ȘAPCA : Care ce ?
(Afară gramofonul începe s ă zbiere Orașul sfînt.) STEPHEN (Deodat ă) : Care a mers pîn ă la capătul
lumii ca s ă nu se străbată pe sine însu și. Dumnezeu, soarele, Shakespeare, un comis voiajor,
traversîndu-se în realitate pe sine însu și devine el însu și acel sine însu și. Stai o clip ă. Stai o secund ă.
Dracu' să-l ia pe-ăla cu scandalul lui pe strad ă. Șinele care în sine a fost ineluctabil condi ționat să
devină. Ecco !
LYNCH (Cu un chicot ironic, rînjind c ătre Bloom și Zoe Higgins) : Ce discurs erudit, ce spune ți ?
ZOE (Repede) : Dumnezeu s ă se îndure de capul t ău de prăpădit, el știe mai multe decît ai uitat tu
în toată viața ta.
(Florry Talbot îl fixeaz ă cu o stupiditate obez ă pe
Stephen.)
FLORRY : Cic ă vine ziua judec ății în vara asta.
KITTY : Nu !
ZOE (Izbucnește într-un hohot de rîs) : Doamne Dumnezeule nedreptule !
FLORRY (Ofensată) : Păi, scrie și în ziare despre Anticrist ! O, m ă gîdilă piciorul.
161
11 – Ulise, voi. II
(Vînzătorii de ziare, zdren țăroși, desculți, trăgînd după ei un zmeu de hîrlie, trop ăie prin fața ei,
țipînd.) VlNZÂTORII DE ZIARE : Edi ție special ă. Rezultatele cursei de cai. Șarpele de mare din
Canalul Mînecii. A sosit cu bine Anticristul.
(Stephen î și întoarce capul și-l vede pe Bloom.) STEPHEN : Timpul, timpurile și jumătatea timpului.
(Reuben J. Anticrist, evreul r ătăcitor, cu mina ghear ă deschisă să apuce peste propria lui spinare,
pășește im-pleticindu-se. Peste șale are petrecut ă o desagă de pelerin din care ies poli țe și note de
plată neonorate. Peste um ăr are o pr ăjină de cîrligul c ăreia atîrn ă trupul leoarc ă al singurului s ău
băiat, salvat din apele Liffey-ului, ag ățat de twul pantalonilor. Un vîrcolac cu chipul lui PuncH
Costello, de șelat, coco șat, hidrocefal, cu nasul proeminent și frmitea te șită și nas de Ally Sloper,
țopăie săllînd și dîndu-se tumba prin întunericul care se las ă tot mai adine.) TOȚI : Ce-i asta ?
VÎRCOLACUL (Cu fălcile tremurîndu-i, se bî țîie încoace și încolo, holbîndu- și ochii, cu bra țele
rășchirate, ghearele desf ăcute, și pe urmă deodată ițindu-și chipul fără buze printre coapsele
depărtate) : II vient ! Cest moi ! L'homme qui rit! L'homme primigene ! (Se rote ște pe călcîie cu țipete
de derviș.) Sieurs et dames, faites vos jeux ! (Se las ă pe vine, chicotind tare. Mici artificii în form ă de
planete ti zvîcnesc din mîini). Les jeux sont faits ! (Planetele n ăvălesc exprimîndu-se în pocnete și
trosnete.) Rien n'ua plus. (Planete, balo ane sclipitoare plutesc in sus prin aer, se sting. El țopăie mai
departe în gol.)
FLORRY (Căzînd într-o torpoare, f ăcîndu-și în taină vruce) : Sfîrșitul lumii !
(Un efluviu femeiesc, c ălduț, emană din trupul s ău. Obscuritatea nebuloas ă pătrunde peste tot
spațiul. Prin cea ța rotitoare de afar ă gramofonul zbiar ă mai presus de icnetele de tuse și zgomotul de
tropăituri.) GRAMOFONUL : Ierusalime !
Deschide- ți porțile și cîntă Osana…
(O rachet ă țîșnește spre cer sp ărgîndu-se cu zgomot. O stea alb ă cade din ea proclamînd sfîr șitul

tuturor lucrurilor și a doua sosire a Profetului llie. Pe o sfoar ă invizi-
162
bilă infinită întinsă dinspre zenit spre nadir Sfîr șitul Lumii, o caracati ță cu două capete în fustanel ă
colorată, bască și tartan, se zvîrcole ște prin noroi, f ăcînd tumbe, sub chipul Celor Trei Picioare ale
Omului din Insula
Man.)
SFÎRȘITUL LUMII (Cu accent sco țian) : Cine mai danseaz ă
dansul de pupa, dansul de pupa, dansul de pupa ?
(Mai presus de îmbulzelile lunec ătoare și de icnetele de tuse, se înal ță tot mai sus vocea Profetului
llie, aspră precum un trosnet de floricele. Se arat ă și el, transpirînd, într-o sutan ă largă și cu mîneci
în pîlnie, cu fa ța de țîr-covnic, asupra unei strane peste ca re e petrecut drapelul gloriei de demult
americane. Bate cu pumnii în balustrad ă.) PROFETUL ILIE : F ără lătrături, vă rog, în incint ă. Jake
Crane, Sue Creola, Dave Campbell, Abe Kirschner, dac ă tușiți tușiți cu gura închis ă. Vă spun, eu sînt
aici marele om pe toat ă linia de transmisie. B ăieți, acuma e de noi. Ora Domnului Dumnezeu este
12.25. L ăsați vorbă la mama c ă sînteți aici. Grăbiți pariurile și-aveți cartea cea mare în mîn ă.
Haideți cu toții, dați zor încoace ! De-aici ave ți biletu' direct spre ve șnicie, fără oprire. Doar o singur ă
vorbă. Sînteți oameni serio și sau niște cîrpe ? Dac ă vine a doua venire la Coney Island sînte ți gata ?
Florry Christ, Stephen Christ, Kitty Christ, Lynch Christ, numai de voi ține să simțiți pe pielea voastr ă
forța cosmică. Vă e frică cumva de for ța cosmică ? Nu. Fiți de partea îngerilor. Fi ți prizme. Ave ți în
voi înșivă chestia, șinele cel mai de sus. Numai de voi depinde și-o să stați alături de Isus, de Gautama,
de Ingersoll. V-a ți prins cu to ții în vibra ție ? Eu zic c ă da. Puneți doar gura, o secund ă, și cerul vă pică
în poală. V-ați prins ? E, pe cinstea mea, o chestie sigur ă. Cea mai mare chestie. Ceva imens,
supersomptuos. V ă reface centrii vitali. V ă vibrează. Eu știu bine, c ă și eu sînt vibrator. S ă lăsăm
gluma la o parte și să ne ducem la culcare. A.J. Christ Dowie și filosofia armonical ă, nu v-ați prins ?
O.K., strada șaișnouă numărul șapteșapte. Ați notat ? Asta e. Chema ți-mă la soarefon orieînd. Pr ă-
pădiților, nici n-ave ți nevoie de m ărci pe plic. ( Țipă.) Și acuma cîntul nostru de glorie. Cu to ții cu toată
inima în cîntec. Și încă o dată. (Cîntă.) Ieru…
163
GRAMOFONUL (Acoperindu-i vocea) : Tîrfosalaminiarag-hhuuuuh… (Discul scîr țîie sub ac.)
CELE TREI TIRFE (Acoperindu- și urechile, schel ălăind) : Ahhîk !
PROFETUL ILIE (In cămașă, cu mînecile suflecate, negru la fa ță, strigă din toate puterile, cu bra țele
ridicate în aer) : Tu, Marele Frate, de acolo sus, domnule Pre ședinte, ai auzit ce st ăteam tocmai s ă-ți
spun. Sigur, po ți să spui că cred din tot sufletul în tine, dom'le Pre ședinte, domnule, și simt eu acuma
că domșoara Higgins și domșoara Ricketts au și pornit-o pe calea credin ței. Sigur, pot s ă spun sus și
tare că nici n-am v ăzut femeiu șcă mai speriat ă, domșoara Florry, decît te-am v ăzut pe matale. Domle
Președinte, vino domle și ajută-mă să le mîntui pe dragele noastre surori. (Face cu ochiul la public.)
Domnu' Pre ședinte al nostru, de-n țeles a înțeles, da' el tot nu scoate nici un cuvînt, nu domnule.
KITTA-KATE : Am uitat de mine cu totul. într-un moment a șa de slăbiciune m-am dus și-am făcut ce-
am făcut pe dealul Constitu ției. Pe mine m-a confirmat episcopul. Sora mamei s-a m ăritat cu un
Montmorency. Un instalator, ăsta a fost nenorocirea mea cînd eram și eu mai tîn ără și la trup curat ă.
ZOE-FANNY : L-am l ăsat să mi-o vîre în ăuntru așa de amoru' artei.
FLORRY-TERESA : A fost ca urmare a unei b ăuturi cu porto peste Hennessyul de trei stele c ă m-am
făcut vinovat ă cu Whelan cînd s-a strecurat în patu' meu. STEPH EN : La început a fost cuvîntul, la
sfîrșit lumea f ără sfîrșit. Binecuvîntate fie cele opt fericiri.
(Fericirile, Dixon, Madden, Crotthers, Costello, Lene-han, Bannon, Mulligan și Lynch în halate albe
de studen ți la medicin ă, cîte patru în rînd, pas de gîsc ă, tropăie prin fața lui în mar ș zgomotos.)
FERICIRILE (Incoerente) : Bere bou buldog bivoîn ăimit bișniță barnum bubugoiul bebiscop.
LYSTER (în pantaloni scur ți de nuanță neagră quaker și cu pălărie cu boruri largi, spune cu voce
discretă) : El e prietenul nostru. Nu-i nevoie s ă-i spun pe nume. Caut ă și tu lumina.
(Trece în pas de dans. Best î și face intrarea în halat de frizer, frumos sp ălat și scrobit, cu buclele pe
moațe de hîr-tie. ti conduce pe John Eglinton care e îmbrăcat în kimono de mandarin din m ătase de
Nankin cu litere ca ni ște șopîrle și o pălărie înaltă ca o pagod ă.)
BEST (Surîzînd, î și ridică pălăria dînd la iveal ă un craniu ras de pe cre ștetul căruia se înal ță țepoasă
o coadă legată cu o panglicu ță portocalie cu fund ă) : L-am făcut gigea. Un lucru al frumuse ții, știți și
dumneavoastr ă, cum zice Yeats, vreau s ă spun Keats.

JOHN EGLINTON (Produce o lantern ă oarbă cu capac verde și îi îndreapt ă raza de lumin ă spre un
colț, cu accent mușcător) : Estetica și cosmetica sînt pentru budoar. Eu sînt pentru adev ăr. Adevărul
gol goluț pentru omul simplu gol golu ț. Oamenii din Tanderagee vor faptele și au chiar de gînd s ă le și
afle.
(în conul de lumin ă al lămpii, în spatele gr ămezii de c ărbuni, olav, cu ochii sfin ți, se vede meditînd
posomorit chipul lui Mananaan MacUr, cu b ărbia sprijinit ă pe genunchii ridica ți. Se scoal ă încet în
picioare. Un vînt rece marin sufl ă dinspre mantia-i druidic ă. în jurul capului i se încol ăcesc țipari
mari și mici, Trupul îi e încrustat cu ierburi de mare și scoici. în mina dreapt ă ține o pomp ă de
bicicletă. în mina sting ă ridică, ținîndu-l de gheare, un crab uria ș.)
MANANAAN MACLIR (Cu voce de valuri) : Aum ! Hek ! Ual ! Ak ! Lub ! Mor ! Ma ! Ioghinul alb
al zeilor. Piman-drul ocult al lui Hermes Trismegistul. (Cu voce de vînt șuierător de mare.)
Punarjanam patsypunjaub ! Nu m ă las eu tras pe sfoar ă. A spus cineva, p ăzește-te de stînga, cultul lui
Shakti. (Cu țipăt de păsări de furtun ă.) Shaktim Shiva ! întunecatule ascunsule tat ă ! (Lovește cu
pompa de biciclet ă crabul pe care-l ține în mina sting ă. Pe cadranul ori-cînd gata s ă-l ajute lucesc
cele douăsprezece semne ale zodiacului. Geme cu vehemen ța oceanului dezl ănțuit.) Aum ! Baum !
Pyjaum ! Eu sînt lumina c ăminului, eu sînt untul vis ător smîntînitor.
(O mină scheletic ă de luda sugrum ă lumina. Lumina verde se face violet ă. Jetul de gaz geme
șuierător.) JETUL DE GAZ : Poaah ! Pfuiiii !
164
165
(Zoe alearg ă spre sfeșnic, și aplecîndu- și un picior ajusteaz ă flacăra.)
ZOE : Cine are o țigară, dacă tot sînt aici ? LYNCH (Aruncînd o țigară pe masă) : Ține. ZOE (Cu
capul aplecat pe o parte, cu mindrie ironic ă) : Așa se oferă iarba unei doamne ? (Se întinde s ă
aprindă țigareta la flac ăra de gaz, r ăsucind-o încet, ar ătîndu-și tufele cafenii de la subsuori. Lynch îi
ridică cu gest îndr ăzneț cu bețigașul o pulpan ă a furoului. Goal ă pe deasupra jartierelor, carnea ei
apare sub smaragdinul m ătăsii de un verde de nix ă. Ea pufăie calmă din țigară.) Vezi negul meu de
frumusețe de pe poponea ță ? LYNCH : Nu m ă uit.
ZOE (Face ochi de oaie) : Nu ? Nu faci tu a șa ceva. Vrei s ă sugi lămîia ? (Afectînd un aer ru șinos, cu
ochii mici arunc ă o privire dintr-o parte spre Bloorn, pe urm ă se întoarce spre el sco țîndu-și pulpana
din bețigașul lui Lynch. Fluid albastru se revars ă din nou peste trupul ei. Bloom se ridic ă în picioare
surîzînd lasciv învîrtin ău-și degetele mari. Kitty Ricketts î și linge degetul mijlociu cu pu țină salivă și
privindu-se în oglind ă își netezește spr'mcenele. Lipoti Virag, ba silicogramatic, cade cu repeziciune
prin horn și face doi pa și la stînga pe ni ște picioroange stîngace trandafirii. E înfofolit ca un cîrnat în
mai multe paltoane și poartă pe deasupra un macferlan cafeniu sub care strînge la piept un sul de
pergament. în ochiul sting îi fulger ă monoclul lui Cashel Boyle O'Connor Fitzmaurice Tisdall Far-
rell. Pe cap i s-a coco țat un pshent egiptean. Peste urechi i se înal ță cîte o pan ă de gîscă.)
VIRAG (Bătînd călcîiele, înclinîndu-se) : Mă numesc Virag Lipoti din Szombathely. (Tw șeșfe uscat,
gînditor.) Goliciunea promiscu ă este mai peste tot la vedere aici, s-ar zice. în chip inadvertent v ăzută
din spate ea a dezv ăluit tocmai faptul c ă nu poartă acele vestminte mai curînd intime c ărora tu le e ști
atît de devotat. Sper c ă ai remarcat semnul de injec ție pe coaps ă ? Bun. BLOOM : Tatamo șule. Stai…
VURAG : Num ărul doi pe de alt ă parte, cea cu rujul cire- șiu și scufia de cap alb ă, al cărui păr
datorează nu puțin elixirului nostru tribal de lemn de gofer, e în costum de strad ă și strînsă tare în
corset, aș zice, dup ă felul în care
166
stă pe scaun. E cu osul de balen ă în gît, ca s ă spunem a șa. Zi și tu dacă n-am dreptate, eu am în țeles
dintotdeauna c ă acțiunea făpturilor omene ști prin care- și arată colțul din lenjerie te-a atras de cînd te
știu prin for ța înclinațiilor tale exhibi ționistice. Cu un cuvînt. Hipogrif. N-am
dreptate ?
BLOOM : E cam slab ă.
VIRAG (Afabil) : într-adevăr ! Bine ai observat, și buzunarele astea paner la fust ă și umflăturile
ușoare sînt f ăcute să te ducă cu gîndul la șolduri ample. Cump ărături de la cine știe ce solduri pentru
care l-a muls pe vreun elefant. Fine țuri de profesionist ă ca să-nșele ochiul. Bag ă de seamă ce atentă e
să-și scuture firele de praf. Nu pune pe tine mîine ce po ți să porți azi. Paralax ă ! (Dînd nervos din cap.)
Mi-ai auzit creierul cum a pocnit odat ă ? Polisilabax ă ! BLOOM (Sprijinindu- și cotul în palma
celeilalte mîini, cu degetul ar ătător la obraz) : Pare tristă. VIRAG (Cinic, cu din ții de viezure

dezgolindu-i-se g ălbui, își trage în jos ochiul sting și latră răgușit) : Minciuni ! S ă te păzești de aerul
ăsta de mironosi ță și de straiele negre. Crin pe aleea din dos. Toate au nasturele acela de holtei pe care
l-a descoperit Rualdus Colombus. F ă-o răsturnica. F ă-o porumbica. Cameleoan ă. (Mai bine dispus.) Și
așa, atunci, permite-mi s ă-ți atrag aten ția asupra exemplarului num ărul trei. E o gr ămadă din ea la
vedere cu ochiul liber. Observ ă masa de materie vegetal ă oxigenată de pe craniul ei. Și uită-te cum
saltă ! Rățușca urîtă a serii, cu plasele lungi și trăgînd greu la chil ă.
BLOOM (Cu regret) : Asta dacă ești cu tunul pe covert ă. VIRAG : V ă putem oferi de toate calit ățile,
diluate, medii, de esen ță tare. Banii jos și la alegere. Ce fericit ai putea fi cu oricare din ele… BLOOM
: Cu ?…
VIRAG (Arătîndu-și vîrful limbii rotit în sus) : Mium ! Uite colo. Are carur ă largă. E bine c ăptușită cu
un strat considerabil de gr ăsime. Cu toate caracteristicile mami-ferei în ce prive ște armătura bustului,
remarci că are bine la vedere dou ă protuberante de dimensiuni foarte respectabile, 'nclinate s ă cadă în
farfuria de sup ă de la prînz, în vreme ce la spate mai jos sînt dou ă protuberante suplimentare, sugerînd
un rect puternic și tumescent la palpare care
167
nu lasă nimic de dorit în ce prive ște compactitatea. Asemenea p ărți cărnoase sînt produsul unei
îngrijiri atente, Cînd le îndopi, ficatul lor ajunge de o m ărime elefantinâ. Dumica ți de piine proasp ătă
unse cu ferig ă grecească și gumă benjaminic ă și făcute să alunece în jos cu c ăni de ceai verde, astea le
dăruie în scurta lor existen ță niște per-nuțe naturale de o rotunjime chiar colosal ă. Se potrive ște cu
vederile tale, nu ? Oale cu carne egiptean ă să-ți lase gura ap ă. Să te desfeți cu ele. Licopodium pentru
mîncă-rime. (î se contract ă gltul.) Poc și bang ! Uite c ă iar începe. BLOOM : Nu-mi place negul ăla.
VIRAG (Arcuindu- și sprîncenele) : Pune și tu un inel de aur. se zice c-ajut ă. Argumentum ad feminam,
cum ziceam în batrina Roma și la grecii vechi pe vremea consulatului lui Diplodocus și Ichtyosaurus.
Pentru rest, remediul suveran al Evei. Nu-i de vînzare. Numai de-nchiriat. Hughe-notic. (Se crispeaz ă.)
E-un sunet ciudat. (Tușește încurajator.) Dar poate e doar un neg. Presupun c-ai s ă ții minte ce te-am
învățat eu în privin ța asta ? F ăină de griu cu miere și nucșoară.
BLOOM (Gînditor) : Făină de grîu cu licopodium și silaba-riu. Ce chin. A fost o zi neobi șnuit de
obositoare, o adev ărată înșiruire de accidente. Stai. Vreau s ă spun, ziceai c ă sîngele de neg face negi…
VIRAG (Cu severitan, cu nasul îngro șat, cu ochiul clipin-du-i într-o parte) : Nu mai tot învîrti din
degete și caută și tu să te gîndești nițel. Vezi, ai uitat. Mai repet ă și mnemotehnica. La causa e sânta.
Tara. Tara. (Aparte.) își aduce el aminte.
BLOOM : Rozmarin te-am mai auzit c ă spuneai sau puterea de voin ță a-upra țesuturilor parazitare.
Dar la urma urmei nu știu. Atingerea cu mîna moart ă vindecă. Mnemo ? VIRAG (Ineâlzindu-se) : îți
spun eu. î ți spun. Chiar a șa. Tehnică. (Se bate cu energie peste piept unde are sulul de pergament.)
Cartea asta î ți spune cum s ă procedezi cu toate detaliile descrise a șa cum trebuie. Consult ă indicele
pentru teama și agitația stirnite de aconit ă, melancolia muriatici-lor, pulsa ția priapic ă. Virag are s ă vă
vorbească acum despre amputare. Vechea noastr ă cunoștință formolul. Trebuie l ăsați să se usuce de
foame. îi tai cu firul de p ăr de cal pe sub adîncitura gîtului. Dar ca s ă trecem la felul bulgarilor
163
și bascilor, te-ai l ămurit dac ă-ți plac sau nu- ți plac femeile în vestminte, b ărbătești ? (Chicotind uscat.)
Vroiai să-ți consacri un an întreg studiului problemei religioase și în lunile de var ă din 1882 s ă înscrii
cercul în p ătrat și să cîș-tigi premiul acela de un milion. Rodie ! De la sublim la ridicol e doar un pas.
Pijama, să spunem ? Sau în pantalona și și ciorapi bufan ți, închiși ? Sau, să luăm cazul, combinezoane
mai fistichii, fuste pantaloni ' ș (Croncăne disprețuitor.) Cucurigu !
(Bloom le examineaz ă nesigur pe cele treiiîrfe, pe urm ă privește în lumina voalat ă violetă, ascultînd
molia atoate-zbur ătoare.)
BLOOM : Atunci a ș fi vrut să fi terminat acum. C ămașa de noapte n-a fost niciodat ă. De unde și
aceasta. îns ă și ziua de mîine este o nou ă zi care va s ă fie. Trecutul este ast ăzi. Ceea ce acum este va fi
atunci mîine a șa cum a fost va s ă fie trecutul ieri.
VIRAG (Vîrîndu-se în urechea lui, cu șoaptă insistentă) : Insectele de zi î și petrec scurta lor existen ță
în acte repetate de coitus, ispitite de miro sul femeilor inferior frumoase posedînd o vervin ă pudendal ă
extinsă în regiunea dorsal ă. Frumoasa frumu șică ! (Ciocul lui galben de papagal sporov ăie mai
departe, nazal.) Circula un proverb prin mun ții Carpați la anul sau pe la anul cinci mii cinci sute și
cincizeci al erei noastre. O linguri ță de miere îl va atrage pe prietenul nostru Brunul mai mult decît
jumătate de duzin ă de butoaie de o țet de malț de categoria întîi… Bîzîitui bursului le excit ă pe balbine.

Dar să lăsăm astea. Am mai putea ataca alt ă dată subiectul acesta. Am fost foarte încînta ți, noi aceștia.
(Tușește și, aplecîndu- și fruntea, î și freacă nasul, gînditor, cu palma f ăcută căuș.) Ai să constați că
insectele astea de noapte urmeaz ă lumina. O iluzie de ținut minte c ăci amintește-ți de ochii lor com-
plecși care nu se pot adapta. Pentru toate problemele astea dificile vezi cartea a 17-a din tratatul meu
Principii fundamentale de sexologie sau Pasiunea iubirii despre care dr. L. B. spune c ă e senzația
anului în domeniul apari țiilor de cărți. Unele, de exemplu, mai sînt care au mi șcări automate. Observ ă.
Aceasta este soarele ei. Pas ăre de noapte,
169
soare de noapte, cartier de noapte. Vino dup ă mine ! Char-ley ! Bîz !
BLOOM : Albin ă sau musc ă albastră și mai zilele trecute umbra pe perete r ătăceam așa într-o doar ă
mi-a și intrat sub c ămașă și ce-a mai fost s ă…
VIRAG (Chipul impasibil, rîde cu inflexiuni ample, feminine) : Splendid ! Musca spaniol ă la el în
prohab sau cum ar veni plasture de mu ștar dublu. (înghite lacom gîl-gîind din gu șă, ca un curcan.)
Uite curcanu ! Uite curcanu ! Unde sîntem ? Sesam, deschide-te ! Vino pîn ă afară ! (Își
desfășoară grăbit pergamentul, și citește, nasul lic ă-rindu-i ca un licurici alunecîndu-i înd ărăt peste
literele pe care le urm ărește cu mina.) Stai, bunule prieten. I ți aduc răspunsul. Stridiile și șampania
sosesc în curînd. Eu sînt cel mai bun buc ătar. Bivalvele astea suculente au s ă ne fie de ajutor, și
trufele de Perigord, bulbi pres ărați pretutindeni prin tainicul omnivorosul porc, leacuri f ără pereche
pentru cazuri de debilitate nervoas ă sau viragit ă. Chiar dac ă miros urît. în țeapă frumos. (Dă din cap cu
ironie cot-cod ăcitoare.) Glumă. Cu monoclul lipit de ocul ă. BLOOM (Absent) : Din punct de vedere
ocular cutiu ța bi-valvă a femeii e mai rea. întotdeauna Sesam, d eschide-te. Sexul bifurcat. De asta le-ar
fi frică de viermi, de tîrîtoare. Totu și Eva și șarpele contrazic teoria asta. Nu-i fapt istoric. Compara ție
evidentă pentru ce spuneam eu. Șerpii chiar, și ei sînt pofticio și după lapte de femeie. Șerpuie mile în-
tregi prin p ădurile omnivore s ă sugă suculent pieptul ei pîn ă îl seacă. Ca matroanele astea romane cu
globurile leg ănîndu-li-se glume ț despre care cite ști în Elephantu-liasis.
VIRAG (Protuberîndu- și botul înainte, cu riduri aspre, ochii pietro și, închiși în extaz, palmele
legănîndu-i-se psalmodiaz ă monoton) : Că vacile cu ugerele atîrnîndu-le care le au și care știe…
BLOOM : îmi vine s ă urlu. Iart ă-mă. Ce ? Așa. (Repetă.) Spontan c ăutînd vizuina saurianului ca s ă-și
încredințeze țâțele sucțiunii lui avide. Furnica mulge aphisul. (Profund.) Instinctu l, asta conduce
lumea. întru via ță. întru moart e, VIRAG (Cu capul aplecat într-o parte, î și arcuiește spinarea și cu
umerii coco șați ca niște aripi fixeaz ă cu ochi
170
tulburi molia, arat ă spre ea cu o ghear ă cornută, strigă) : Cine-i Gigi ? Cine-i scumpul Gerald ? O,
mult mi-e team ă că rău are să se ardă. N-ar vrea cineva care tot n-are treab ă acuma să preîntîmpine
catastrofeala fluturuid un șervet de mas ă așa mai frumos scrobit ? (Miaună) Pis pis pisi-cu țâ. (Oftează,
își îndreapt ă trupul, se trag^ înapoi și privește chiorîș cu falca atîrnîndu-i.) Ei, ei. Se trage și el la
odihnă curînd de tot.
Sînt și eu un lucru mic, lucru mic,
Tot zburînd cînd e vînt mic,
Jur de-a roata dau ocol,
Dar odată-am fost și mare
Și acuma dau din gheare,
Cu aripi flutur ătoare !
Oare !
(Se azvîrle în abajurul violet dînd zgomotos din aripi) : Ce frumoase ce frumoase ce frumoase ce
frumoase ce frumoase fuste unduioase.
(Inirînd din sting ă și coborînd cele dou ă trepte pășește Henry FloweT înaintînd spre centrul scenei.
Poartă mantie neagr ă și sombrero cu pan ă și borurile atîrnîndu-i peste chip. Are în mîini o ghitar ă cu
corzi de argint și o pipă de bambus cu țeava lung ă tip Jacob, cu capul ca un chip de femeie. Pantaloni
de catifea negri și pantofi cu catarame de argint. Chipul romantic al Mîntuitorului cu buclele re-
vărsate peste umeri, barb ă și mustăți subțiri. Picioarele de p ăianjen și labele de vrabie sînt cele ale
tenorului Ma-rio, prin țul de Candia. î și netezește frizura gominat ă și își umezește buzele trecîndu- și
peste ele dr ăgăstos limba). HENRY (Vocea sc ăzută dulceagă strunindu- și strunele ghitarei) : E o
floare înfloritoare — bluum.
(Virag, iritat, cu f ălcile încle ștate, prive ște mai departe fix în lumina l ămpii. Bloom fixeaz ă grav ceafa

lui Zoe. Henry î și întoarce cu gest galant b ărbia dublă spre pian.) STEPHEN (Aparte) : Cîntă cu ochii
închiși. Imită-l pe tata. îmi umplu burta cu carne de porc. Prea mult deodat ă. Am să mă ridic acuma și-
am să mă duc spre. Mi-nchipui c ă ea este. Steve, tare mai e ști vorbăreț astăzi. Trebuie s ă-i
171
fac o vizit ă bătrînului Deasy sau s ă-i trimit o telegram ă, întrevederea noastr ă de astăzi diminea ță mi-a
lăsat o în-tip ăritură de neșters. Prin toate vîrstele noastre. V ă scriu mai pe larg mîine. De fapt, acuma
sînt aproape beat. (Mîn-gîie iar ăși clapele pianului.) Acuma un acord în minor. Da. Nu prea mult îns ă.
(Almidano Artifoni întinde un sul de note muzicale mi șcînd viguros din must ăți.) ARTIFONI : Ci
rifletta. Lei rovina tutio. FLORRY : Cînt ă-ne ceva. Vechiul cîntec al iubirii. STEPHEN : Nu sînt în
voce. Eu sînt un artist cu totul sfîr șit. Lynch, ți-am arătat scrisoarea aia cu l ăuta ? FLORRY (Alintînâu-
se) : Pasărea care nu poate s ă cînte și care nu vrea s ă cînte.
(Gemenii siamezi, Philip Beatul și Philip Treazul, profesori la Oxford manevrînd ma șini de tuns iarba
apar în cadrul ferestrei. Amîndoi poart ă pe față masca lui Matthew Arnold.)
PHILIP TREAZUL : Asculta ți și voi de sfatul prostului. Nu e bine totul. Socoti ți și voi cu un c ăpețel
de creion, ca idiotul. Ai primit trei lire și doișpe șilingi, dou ă bancnote, o moned ă de o liră și două
coroane, și dacă-ar ști tinerețea. Banii-n ora ș, banii pe mare, Moira, Larche t, spitalul pe strada Holles.
La Burke. Ce mai spui ? Am ochii pe tine. PHILIP BEATUL (Nerăbdător) : Dă-o dracului, omule.
Du-te dracului ! Eu mi-am pl ătit drumul. Dac-a ș putea să văd ce-i cu octavele. Reduplicarea
personalit ății. Cine era mi-a spus cum mi-a spus cum îi zice ? (Tunzătoarea de iarb ă începe să-i
vîjîie.) A, da. Zoe mou sas agapo. Știam eu c-am mai fost pe aici și înainte. Cînd nu-i a șa cartea de
vizită a lui Atkinson care o am la mine ? Mac nu știu cum. Ce mai mac. Spunea c ă, stai nițel, Swin-
burne, nu ?
FLORRY : Și cu cîntecu- ăla ce faci ? STEPHEN : Duhul vrea dar trupul e slab. FLORRY : E ști
cumva de la colegiu de la Mayn ooth ? Semeni cu unul pe care-l știu eu de acolo. STEPHEN : Am
plecat acuma. (Aparte.) Subtil mai sînt. PHILIP BEATUL și PHILIP TREAZUL (Tunzătoarele tor-
clnd cu fo șnete de fire de iarb ă) : Subtil tiptil. Te-au dat afar ă, Te-au dat afar ă. Dar, a propos, mai ai
chestia aia,
172

L
cartea, toiagul de frasin ? Da, uite-o, uite-]. Subtil tiptil te-au cam dat afar ă nițel. Ține-te-n form ă. Fă
ca noi. ZOE : A fost un preot aici acuma dou ă nopți și zor nevoie s ă-și facă interesul cu pardesiul pe el
bine încheiat pîn ă sus. Nu trebuie s ă te-ascunzi, zic. Știu câ ai guler de preot romano-catolic.
VIRAG : Perfect logic din punctul lui de vedere. P ăcatul omenesc. (Aspru, pupilele dilatîndu-i-se.) La
dracul eu papa. Nimic nou sub soare. Eu sînt Virag cel care-am dat în vileag secretele c ălugărilor și
fecioarelor. Pentru ce-am p ărăsit eu biserica roman ă. Citiți aici despre preot, despre femeie și despre
confesional. Penrose. Flutur ă Spînzurâ-toare. (Se crispeaz ă tot.) Femeia, desf ăcîndu-și cu rușine dulce
cingătoarea ei de sfoar ă își oferă bucățica aproape umed ă ligamentului b ărbătesc. La scurt ă vreme
după ce bărbatul îi d ăruise femeii halci de carne de fiar ă de junglă. Femeia î și arată bucuria
acoperindu-se în vremea asta cu bl ănuri. Bărbatul îi iube ște aceea cu lunganul lui cel mare și țeapăn.
(Strigă.) Coactus volui, pe urmă femeia, ame țită, fuge. Bărbatul cel puternic o apuc ă de încheietura
mîinii. Femeia schel ălăie, mușcă, scuipă. Bărbatul, acum fioros, mînios, o pocne ște tare peste fundul ei
gras. (Se învîrte ște după propria-i coad ă.) Piffpaff ! Popo ! (Se oprește, strănută.) Pcip ! (își mișcă
fundul.) Prrrrht ! LYNCH : Sper c ă i-ai aplicat bunului p ărinte o peniten ță. De nouă ori să cînte gloria
pentru că și-a-mpușcat episcopul.
ZOE (Scoate un sigiliu de fum prin n ări) : N-a putut stabili contactul. Numai, m ă-nțelegi, senza ția. Pe
uscatelea. BLOOM : S ăracul de el ! ZOE (Neglijent ă) : Decît că ce i s-a întîmplat. BLOOM : Cum a șa
?
VIRAG (Un rictus diabolic de întunecat ă luminozitate contractîndu-i -chipul, î și împinge gîtul
slăbănog înainte, î și ridică botul de vi țel și mugește) : Verfluchte Goim ! Avea tată, patruzeci de ta ți.

Nici n-a existat vreodat ă. Un porc. Avea dou ă picioare stingi. Era Iuda Iacchias, un eunuc libian,
bastardul papei. (Se apleacă pe labele dinainte, chircite, cu coate țepene îndoite, cu ochiul
agonizîndu-i in capul f ără gît, plat și schelălăie peste lumea amu țită.) Fiu de tîrf ă. Apocalipsul.
KITTY : Și Mary Shortall care era la spitalu de de-alea cu boala sfin ției de-a luat-o de la Johnny
Porumbelul ăla cu șapca albastr ă și-a făcut și un copil cu el care nu putea s ă-nghită și s-a înecat de
epilepsie în saltea și-au dat cu to ții la lista de subscrip ție pentru înmormîntare. PHILIP BEATUL
(Grav) : Qui vous a mis dans cette fichue position, Philippe ?
PHILIP TREAZUL (Vesel) ; C'etait le sacre pigeon, Philippe,
(Kitty își scoate acele care-i țin pălăria și și-o lasă calmă deoparte, tapetîndu- și părul vopsit. Și un
cap mai frumos, mai atr ăgător cu bucle mai seduc ătoare nu s-a v ăzut vreodat ă pe umerii vreunei tîrfe.
Lynch își pune pe cap p ălăria ei. Ea i-o smulge.)
LYNCH (Rîde) : Pentru asemenea pl ăceri le-a inoculat Metchnikoff pe maimu țele antropoide.
FLORRY (Aprobă din cap) : Ataxie locomotrice. ZOE (Veselă) : Hoho, ca-n dic ționare.
LYNCH : Trei fecioare în țelepte.
VIRAG (Scuturat de frisoane cu spum ă profuză galbenă pa buzele slăbănoage de epileptic) : Ea a tot
vîndut fil-truri de dragoste, cear ă albă, floare de portocal. Panther, centurionul roman, a pîng ărit-o cu
genitoriile lui. (Scoate o limb ă tremurătoare, fosforescent ă, de scorpion, cu mina la furc ă). Messia ! I-
a spart timpanul. (Cu țipete năclăite de babuin, î și scutură șoldurile în spasmuri cinice.) Hik ! Hek !
Hak ! Hok ! Huk ! Kok ! Kuk !
(Ben Jumbo Dollard, rubicond, musculobond, cu n ări păroase, cu barb ă stufoasă, cu urechi de varz ă,
cu piept sl ăbănog, cu părul vîlvoi, cu labe b ălăngănindu-i greoi, se ridic ă în picioare, șoldurile și
părțile genitale ar ătîndu-i-se strînse într-o pereche de pantaloni de baie negri uria și.) BEN
DOLLARD (Pocnind castaniete în labele lui uria șe grase, scoate iodele joviale, pe un ton adînc de
bas) : Cînd iubirea-mi soarbe sufletul arz ător.
(Fecioarele, Sora Callan și Sora Quigley, trec furtunoase prin corzile ringului și-l strîng tare în
brațele lor desf ăcute.)
FECIOARELE (Inecîndu-se) : Big Ben ! Ben MacChree ! O VOCE : Pune ți mîna pe- ăla cu pantalonii
strîmbi.
174
BEN DOLLARD (Pocnindu-se peste coapse, cu rîs abundent) : Puneți voi mîna acuma dac ă puteți.
HENRY (Mîngîind la pieptul său un cap tăiat de femeie, murmur ă) : Inima ta, iubito. (își ciupește
coardele l ăutei.) Cînd întîi te-am văzut…
VIRAG (Descojindu- și pieile, risipindu- și penajul înfoiat) : Prostii ! (Cască, arătîndu-și gîtlejul negru
cum e cărbunele și-și închide f ălcile împingîndu- și-Ie în sus cu sulul de pergament.) Acestea zise, îmi
fac acuma ie șirea. Adio. R ă-mîneți cu bine. Dreck !
(Henry Flower î și netezește repede cu un pieptene de buzunar must ățile și barba și-și umezește cu
salivă pârul. Conducîndu-se dup ă sabie, alunec ă spre ușă, harpa lui mare tîrîndu-se dup ă el. Virag
ajunge la u șă din două salturi enorme, cu coada în sus, și lipește abil de perete o musc ă mare de
hîrtie, strivind-o cu capul.) MUSCA DE HÎRTIE : K. II, afi șajul interzis. Strict confiden țial. Dr. Hy
Franks. HENRY : Totu-i pierdut acum.
(Virag își deșurubează repede capul și și-l pune la subsuoar ă.) CAPUL LUI VIRAG : Cuacu !
(Exeunt unul dup ă altul.)
STEPHEN (Peste um ăr către Zoe) : L-ai fi preferat poate pe pastorul cel belicos care a fondat eroarea
protestant ă, însă păzește-te de Antisthenes, în țeleptul cîine, și de sfîr-șitul din urm ă al lui Arius
Heresiarchus. Agonia din closet. LYNCH : To ți unul și același Dumnezeu pentru ea.
STEPHEN (Cu reveren ță): Și Domnul Atotputernic al, tuturor lucrurilor.
FLORRY (Către Stephen) : Sînt sigur ă că ești vreun pop ă răspopit. Sau vreun c ălugăr. LYNCH :
Chiar și e. Fiu de cardinal. STEPHEN : P ăcat mortal, de cardinal. C ălugării marelui șurub.
(Eminența Sa } Simon Stephen Cardinal Dedalus, primatul întregii Irlande, apare în prag,
învestmântat în sutană,
175
ciorapi și sandale ro șii. Șapte acoli ți pitici simieni, și ei în roșu, păcatele cardinale, îi țin în sus trena,
holbîndu-se pe sub ea. Poart ă pe cap o bonet ă de mătase mototolit ă, așezată într-o parte. î și ține
degetele mari la subsuori și palmele îi sînt larg desf ăcute. De gît îi atîrn ă un rozariu de dopuri
terminîndu-i-se pe piept cu un tirbu șon în form ă de cruce. Ridicîndu- și degetele mari invoc ă harul din

înal-turi cu gesturi largi v ălurite și proclam ă cu pompă găunoasă) : CARDINALUL :
Conservio e captiv, zace pe spate
Zace în taini ța cea mai adînc ă.
Cătușe și lanțuri strîngîndu-i m ădularele toate
Și trăgîndu-l în sus trei tone și mai mult înc ă.
(îi privește pe toți o clipă, cu ochiul drept strîns închis, umflîndu- și obrazul sting. Apoi, nemaifiind în
stare să-si rețină tisul, se leag ănă încoace și încolo cu bra țele desfăcute, și cîntă cu un umor gros,
hohotitor.)
O, săracul, mititelul de el
Pi-pi-pi-pi-picioarele lui erau galbene
Era durduliu, gras și greoi și iute ca șarpele.
însă un sălbatic așa sîngeros
Care-i păștea iarba lui alb ă frumos
L-a omorît pe s ărăcuțul de el,
Dragonul mult iub ăreț al lui Nell Flaherty.
(Multitudine de musculi țe îi roiesc pe sutan ă. Se scarpin ă cu brațele încruci șate peste coaste,
strîmbîndu-se și exclamă) :
Sufăr chinurile damna ților. Pe scripca cea sprin țară, mulțumire Domnului c ă vietățile astea m ărunte nu
sînt unanime. Dac-ar fi m-ar stîrpi de pe fa ța pămîntului.
(Cu capul pe o parte binecuvînteaz ă scurt cu degetul ar ătător și mijlociu, distribuie s ăruturi pascale și
iese tî-rîndu- și comic picioarele, cl ăiinîndu-și boneta într-o parte și într-alta, mic șorîndu-și repede
statura pîn ă ajunge deopotriv ă cu pajii care-i duc trena. Acoli ții pitici, chicotind,
176
făcînă cu ochiul, dîndu- și coate, holbîndu-se, aruncînd s ăruturi cu degetele, ies în zigzag dup ă el.
Vocea i se aude îmblînzit ă de departe, miloas ă, masculin ă, melifluoas ă.)
Am să-mi port inima mea c ătre tine, Am s ă-mi port inima c ătre tine, Și suflarea nop ții înmiresmate
Are să-mi poarte inima c ătre tine. (Clanța fermecat ă se lasă în jos.)
CLANȚA : Țțțțiiiine.
ZOE : Dracu-i acolo în u șa aia.
(O siluetă bărbătească coboară- scara trosnitoare și poate fi auzit ă luîndu-și impermeabilul și pălăria
din cuier. Bloom face f ără să vrea un pas înainte și, închizînd pe jum ătate ușa, în trecere, scoate
ciocolata din buzunar și i-o oferă nervos lui Zoe.)
ZOE (îl ciufule ște cu gesturi gr ăbite) : Hum. Mul țumesc și ție și maică-ti pentru iepura și. Mă
prăpădesc după ce-mi place.
BLOOM (Auzind un glas b ărbătesc în conversa ție cu tîrfele din prag, î și ciulește urechile) : N-o fi
cumva el ? Dup ă ? Sau tocmai pentru c ă nu ? Sau și-așa, și-așa ? ZOE (Desface foi ța de la pachetul de
ciocolată) : Și degetele s-au mai f ăcut greblă și înainte de asta. (Rupe și ciugulește o bucat ă, îi dă altă
bucată lui Kitty Ricketts și pe urmă se întoarce pisicoas ă spre Lynch) : Vrea băiatul bom-bonica ? (El
aprobă din cap. Ea îl provoac ă.) O iei tu sau a ștepți s-o cape ți ? (El își cască gura cu capul aplecat pe
o parte. Ea î și rotește mina cu ciocolata spre stînga. El î și sucește capul dup ă ea. Ea și-o zvîcne ște
spre dreapta. El o m ănîncă din ochi.) Prinde-o, fii aruncă o bucățică. El o prinde cu o cl ămpănitură
abilă și mușcă cu trosnet din ea.) KITTY (Mestecînd) : Electricianul cu care am fost la bazar are unele
grozave. Pline cu cel mai bun lichior. Și era și viceregele acolo cu madama lui. Ce ne-am mai distrat la
călușei. Și-acuma sînt ame țită de cap. BLOOM (în paltonul de blan ă al lui Svengali, cu bra țele
încrucișate și buclă napoleonian ă pe frunte, se încrunt ă într-un exorcism ventrilochic, cu privirile
pătrunzătoare de vultur a țintite spre u șă. Apoi, țeapăn, cu piciorul sting
V.l
repezit înainte, face o pas ă rapidă cu degete poruncitoare și schițează semnul masonic mare,
trăgîndu-și brațul drept în jos de sub um ărul sting) : Du-te du-te du-te, te conjur, oricine-ai fi.
(O tuse și pași de bărbat se aud dep ărtîndu-se prin cea ța de afară. Chipul lui Bloom se
destinde. Î și vîră o mină în jiletcă, asumînd o poz ă calmă. Zoe îi ofer ă ciocolată.) BLOOM
(Solemn) : Mersi. ZOE : Mai f ă și cum ți se spune. Ține.
(Se aud tocuri ap ăsate pe scar ă.)
BLOOM (Ia ciocolata) : Afrodiziac ? M ă gîndeam eu. Ma-nilia-i calmant ă, sau ? Mnemo.

Lumina tulbure tulbur ă memoria. Ro șul influen țează mîncărimea. Culorile afecteaz ă
caracterul femeilor, atîta c ît au ele caracter. Negrul ăsta mă întristeaz ă. Mănîncă și ai să fii
vesel mîine. (Mă-, nîncâ ciocolata.) Are influen ță și asupra gustului, movul. Dar de-atîta
vreme n-am mai. S-ar p ărea că-i ceva nou. Afro. Preotul acela. Trebuie s ă vină. Mai bine mai
tîrziu decît niciodat ă. Să încerc cu trufele de la Andrews.
(Se deschide u șa și își face apari ția Bella Cohen, o proxenetă masivă. E îmbrăcată într-un
capod ivoriu trei sferturi, cu franjuri la poale și cu ciucuri broda ți, și își face vînt mi șcind
afectată un evantai de corn negru în genul lui Mannie Hauck în rolul lui Carmen. La mina
stingă are verighet ă și inel de siguran ță. Ochii îi sînt da ți din gros cu c ărbune. Are o musta ță
țepoasă. Fața măslinie îi e l ătăreață,' ușor asudat ă și cu nasul mare, cu n ări rujate
portocaliu. Cercei mari de berii îi atîrn ă greoi din urechi.) BELLA : Pe cuvîntul meu ! Sînt
toată lac de sudoare.
(Privește în jur la perechile din camer ă. Pe urmă ochii i se opresc asupra lui Bloom cu
insistență aspră. Evantaiul uria ș trimite o tromb ă de aer spre fa ța ei încălzită, peste gît și
decolteul amplu. Ochii de șoim îi licăresc.) EVANTAIUL (Fluturînd gr ăbit, apoi mai încet) :
însurat, dup ă cîte văd.
BLOOM : Da… în parte, mi-am r ătăcit… EVANTAIUL (Deschizîndu-se pe jum ătate apoi iar
închi-zîndu-se) : Și stăpînă e cucoana. Fusta poart ă pantalonii. BLOOM (Coboară ochii cu
rînjet stupid) ; Asta cam a șa e.
178
EVANTAIUL (Închis de tot acum, se odihne ște pe cercelul ei) : Pe mine m-ai uitat de tot ?
BLOOM : Da. Nu.
EVANTAIUL (Închis, sprijinindu-se într-o parte pe șoldul ei) : Pe mine pe ea ea era care-ai
visat-o tu înainte ? Era atunci ea el tu noi de cînd ne știam ? Toate și aceleași acum că noi ?
(Bella se apropie mîngîindu-l u șor cu evantaiul.) BLOOM (Crispîndu-se) : Puternică ființă. în
ochii mei cite ști acea așteptare somnoroas ă pe care atîta o iubesc femeile.
EVANTAIUL (Atingîndu-l u șor) : Ne-am întîlnit. E ști al A meu. Soarta a vrut a șa.
y
BLOOM (Supus cu totul) : Exuberant ă femeie. Imens ți-am dus dorin ța dominației domniei
tale. Sînt istovit, p ărăsit, nu mai sînt tîn ăr. Stau, ca s ă spun așa, cu o scrisoare neexpediat ă
purtînd marca suplimentar ă în fața cutiei pe care scrie prea tîrziu la po șta mare a vie ții
omenești. Ușa și fereastra se deschid în unghi drept di n cauza unui curent de aer de treizeci și
două de picioare pe secund ă potrivit cu legea corpurilor în c ădere. Am sim țit chiar în clipa
aceasta un junghi de sciatic ă în mușchiul meu fesier stîng. E în familia noastr ă. Tata săracul,
un văduv, era un adev ărat barometru în privin ța asta. El credea în c ăldura animal ă. Paltonul
lui de iarn ă era căptușit cu blană de pisică. Aproape de sfîr șit, aducîndu- și aminte de regele
David și de Sulamita, împ ărțea patul cu Athos, credincios lui și după moarte. Scuipatul de
cîine, cum probabil, c ă… (Tresare.) Au !
RICHIE GOULDING (Intră pe ușă cu un geamantan în mîn ă) : Cine rîde cade-n curs ă. Cel
mai convenabil în tot Dub. Tocmai bun pentru ficatul și rinichiul princiar. EVANTAIUL
(Lovindu-l u șor) : Toate au un sfîr șit. Fii al meu. Acum.
BLOOM (Nehotârît) : Chiar acuma acuma ? N-ar fi trebuit s ă mă despart de talismanul meu.
Ploaia, am stat pe stînci tocmai cînd se l ăsa rouă, la malul m ării, la vîrsta mea din-tr-un nimic.
Orice fenomen are o cauz ă naturală.-EVANTAIUL (Arată încet în jos) : Ai voie. BLOOM
(Privește în jos și vede că ea are un șiret desfăcut la gheat ă) : Se uită ăștia la noi.
179
EVANTAIUL (Arată acum grăbii în JGS) : Trebuie. BLOOM (Ar vrea și n-ar vrea) : Eu mă pricep să
fac noduri minunate la șireturi. Am înv ățat cînd eram ucenic și lucram la serviciul de expedi ție la
Kellet. Am experien ță. Orice nod spune tot. Perrnite-mi. E o pl ăcere. Am mai stat în genunchi o dat ă
astăzi. Au !
(Bella își ridică ușor capotul și, asigurîndu- și echilibrul, î și așază pe marginea unui scaun laba

durdulie a piciorului prins ă în gheata de piele și glezna plinu ță de tot în ciorap de m ătase. Bloom,
țeapăn, bătrînicios, se apleac ă peste piciorul ei, și cu degete delicate scoate și introduce șiretul.)
BLOOM (Murmure tandre) : Să fiu un vînz ător care probeaz ă ghetele la Mansfield, ăsta a fost visul
meu cel mai drag din tinere țe, ce bucurie cînd prinzi șiretul, cînd îl legi în cruci ș tot mai sus în
încălțările pînă la genunchi de piele fin ă, moale ca m ătasea și atît de incredibil de micu țe ale
doamnelor din Clyde Road. Chiar m ă duceam în fiecare zi s ă mă uit la manechinul lor de sear ă de la
Ray-monde și să-i privesc ciorapul sub țire ca pînza de p ăianjen și degețelul de rubarb ă cum se poart ă
la Paris. LABA PICIORULUI : Ta miroase-mi pielea asta cald ă de capră. Ia cîntăreste-mi în palm ă
greutatea mea regal ă. BLOOM (Legînd șiretul) : Prea strins ? LABA PICIORULUI : Dac ă dai chix, tu
ăsta, îndemînca-tecule mai mult de-o gr ămadă, îți dau un picior drept în minge.
BLOOM : S ă nu-l bag în gaura gre șită cum am f ăcut în noaptea aia la balul de la bazar. Ghinion.
Nodul în butoniera gre șită a ei… persoana de care era vorba. în noaptea aceea cînd s-a întîlnit cu…
Gata !
(Termină de înnodat. Bella î și lasă piciorul la p ămînt. Bloom î și ridică încet capul. Fa ța ei mare,
privirea ochilor ei îl izbesc drept în fr unte. Ochii lui se fac tulburi, mai întuneca ți, înconjura ți de
pungi, nasul i se îngroa șă.) BLOOM (Mormăie nedeslu șit) : în așteptarea noilor comenzi ale
domniilor voastre, r ămînem, domnilor… BELLO (Cu privire aspr ă de basilisc, voce de bariton) :
Ciine al dezonoarei ! BLOOM (Pierdut de iubire) : împărăteasă !
180
BELLO (Obrajii greoi c ăzuți) : Adorator al posteriorului
adulterin !
BLOOM (Plîngăreț) : Urieșenia ta !
BELLO : Devorator de fecale !
BLOOMA (C M genuflexiune sinuoas ă) : Magnificen ța
voastră !
BELLO : Jos ! (O lovește peste um ăr cu evantaiul lui) ;
înclină-ți capu-ncoace ! Alunec ă-ți piciorul stîng un pas
înapoi ! Acuma ai s ă cazi. Cazi ! în patru labe !
BLOOMA (Dîndu-și ochii peste cap, plin ă de admira ție, în-
chizîndu-și-i) : O, delicii !
(Cu țipăt ascuțit, de epileptic, cade în patru labe, gro-h ăind, amușinlnd, zgîriind cu labele la
picioarele ei, apoi zace, pref ăcîndu-se moart ă, cu ochii strîns închi și, cu pleoapele tremur ătoare,
aplecîndu-se la p ămînt în atitudinea prea excelentului maestru.)
BELLO (Cu păr buclat, favori ți purpurii, musta ță groasă în inele în jurul gurii altminteri rase,
moletiere de munte, hain ă verde cu nasturi de argint, c ămașă sport și pălărie alpină cu pană de cocoș
de munte, munile adînc îngropate în buzunarele pantalonilor, î și așază călcîiul pe gîtul Bloomei și și-l
apasă acolo) : Să-mi simți greutatea întreag ă, închină-te, sclavă uricioasă, în fața tronului c ăl-cîielor
glorioase ale despotului t ău, atît de str ălucitoare în dreapta lor mîndrie.
BLOOMA (Subjugat ă, behăind) : Jur să nu m-abat niciodat ă de la cuvîntul vostru.
BELLO (Rîde gros) : Pe dracu' ! Nici nu știi ce te așteaptă. Eu sînt tartorul care are s ă-ți facă de
petrecanie și are să te frîngă de tot ! Pariez pe un rînd de cocteiluri de Kentu-cky la toat ă lumea să scot
eu viciul din tine, b ătrîne. Ia sfi-deaz ă-mă nițel, te sfidez s ă mă sfidezi. Și dac-o faci, tremur ă de pe
acum la gîndul torturilor care au s ă-ți fie aplicate și-ncă în costum de gimnastic ă.
(Blooma se tîr ăște sub canapea și privește ăe acolo printre franjuri.)
ZOE (Desfăcîndu-și larg furoul s-o ascund ă): Nu-i aici. BLOOMA (Inchizîndu- și ochii) : Nu-i aici.
FLORRY (Ascunzînd-o cu capotul ei) : Ea n-a vrut, mititica,, domnule Bello. Are s ă fie cuminte de
tot, domnule, v ă rugăm.
181
KITTY : Nu fi ți prea aspr ă cu ea, domnule Bello. V ă rugăm noi să nu, vă rog
doamnădomnule.
BELLO (Câutînd s-o momeasc ă) : Haide, rățușco. Vreau s ă-ți spun doar o vorbuli ță, scumpo,
cit să-ți administrez o corec ție. Doar a șa să stăm de vorb ă, de la inim ă la inimă, scumpete.
(Blooma î și scoate capul timid ă.) Așa, fetița. (Bello o în șfacă violent de p ăr și o trage afar ă
de sub canapea.) Vreau să-ți dau o bătăiță pentru binele t ău acolo unde e mai moale. Cum mai

stai cu popone țele tău moale și frumos ? O, s ă vezi ce bine-are s ă fie, draga mea. Pre-g ătește-
te să te pregătești.
BLOOMA (Cu voce pierdut ă) : Să nu-mi rupe ți… BELLO (Sălbatic) : Inelul de nas, cle știi,
bastonul cel mare, cîrligul de atîr nat, cnutul — to ate te fac eu s ă le săruți și in vremea asta au
să cînte flautele cum era cu sclavii nubieni de odinioar ă. De data asta o p ățești bine de tot. Am
să te fac să ții minte asta cîte zile vei mai avea. (I se umflă vinele de pe frunte, se înro șește la
față.) Am să m-așez pe șaua moale a dosului t ău în fiecare diminea ță după ce-mi iau micul
dejun gustos cu chiftelu țe Matterson și o sticlă de bere tare Guinness. (Sughiță.) Și-am să-mi
sug țigara mea de foi extra de burs ă citind Gazeta Alimenta ției. Poate chiar c-am s ă te tai și-
am să te jupoi, în dos, la grajduri, și-am să gust cîte o buc ățică din tine fript ă crocant cu
crochete din cutie, rumenit bine ca un purcelu ș de lapte cu orez și lămîie sau cu mur ături. Are
să usture, îți spun eu. (îi sucește brațul. Blooma schel ălăie, făcîndu-se mic ă.) BLOOMA : Nu
fi rea, doic ă ! Te rog, nu. BELLO (Răsucindu-i înc ă o dată brațul) : încă o dată ! BLOOMA
(Țipă) : O, chinurile iadului ! îmi zvîcne ște fiecare nerv din tot trupul !
BELLO (Urlă): Perfect, pe dosul grosului generosului general ! E lucrul cel mai frumos pe
care l-am auzit de șase săptămîni încoace. Haide, nu m ă mai face s ă aștept, dracu' s ă te ia. (O
lovește peste fa ță.) BLOOMA (Geme) : Mă bați. Te spun eu… BELLO : Țineți-l la pămînt,
fetelor, pîn ă m-așez pe el. ZOE : A șa. Calcă-l în picioare ! Și eu vreau s-o fac. FLORRY : Nu,
eu s-o fac. Nu fi lacom ă tu. KITTY : Nu, eu, eu. împrumuta ți-mi-l mie.
(Bucătăreasa bordelului, doamna Keogh, ridată, cu barbă
182
căruntă, în halat unsuros, cu ciorapi verzi și saboți bărbătești, murdar ă toată de făină, cu un
făcăleț plin de aluat crud în min ă și peste bra țul dezgolit, î și face apari ția în ușă.)
D-NA KEOGH (Feroce): Pot să v-ajut ? (Toate o înșfacă pe Blooma și-o țintuiesc la p ămînt.)
BELLO (Se lasă pe vine, gemînd, a șezîndu-se peste fa ța lui Bloom, puf ăind fum gros de
țigară de foi și mîngîin-du- și pulpa gras ă) : Văd că Keating Clay Tri șorul a fost ales
președinte la Azilul Richmond și că în afară de asta rentele preferen țiale Guinness au urcat la
șaisprezece și trei sferturi. Am fost de-a dreptul un tîmpit c ă n-am cump ărat pachetul ăla de
care-mi ziceau Craig și Gardner. Ăsta-i ghinionul meu, dracul s ă mă ia. Și mîrțoaga aia
Zvîrluga pe care nimeni nu d ădea doi bani a ie șit la douăzeci și unu. (își împunge mînios
țigara în urechea Bloomei.) Unde dracu-i scrumiera aia blestemat ă ? BLOOMA (împunsă,
sufofesecîndu-se) : O ! O ! Mon ștrilor ! N-ave ți milă deloc !
BELLO : La fiecare zece minute ai s ă mai vrei tu. Ai s ă te rogi de mine, ai s ă mă implori în
genunchi cum nu te-ai mai rugat niciodat ă pînă acuma. (îi bagă sub nas în gest obscen pumnul
cu țigara aprins ă.) Ține aici, s ărută asta. Amîndou ă. Pupă. (își desface picioarele și
strîngîndu-l între coapse, strig ă cu glas aspru.) Hopa așa ! O călărire în zori. Am s ă te
călăresc ca la premiul Eclipsei. (Se apleac ă într-o parte și-și strînge calul de testicule, tare,
urlînd.) Ho ! Am luat-o din loc ! Las c ă am eu ac de cojocul t ău. (îl călărește săltîndu-se peste
el.) Doamna merge la pas și vizitiul ei la trap și domnul tropa trop la ga lop, la galop, la galop.
FLORRY (Trage de Bello) : Lasă-mă și pe mine peste el acuma. Tu ai stat destul. Eu am vrut
înainte. ZOE (Trăgînd ea de Florry): Eu. Eu. N-a ți mai terminat cu el, moinelor ?
BLOOMA (Sufocîndu-se) : Nu mai pot. BELLO : Nu, eu mai pot. Sta ți nițel. (Își ține
respirația.) La dracu'. Uite. Acuma iese. (Se destup ă pe la spate, pe urm ă, strîmbîndu-se tare
produce un vînt zgomotos.) Na, ține asta ! (Își pune dopul la loc.) Mda, asta a fost, șaisprezece
și trei sferturi. ,
183
BLOOMA (Scăldată în sudoare) : Nu-i de b ărbat. (Miroase.) De femeie.
BELLO (Ridicîndu-se) : Nu așa, una cald ă, una rece. Ce-ai c ăutat ai găsit, De-acuma nu mai e ști
bărbat, ești a mea cu totul, pus ă la jug. Și acuma rochia de peniten ță. Ai să-ți lepezi hainele b ărbătești,
înțelegi, Ruby Cohen ? și-ai să-ți tragi peste cap și peste umeri rochia asta m ătăsoasă, luxu-rioas ă, de
mătase, și-asta mai repede, mai repede, auzi. BLOOMA (Crispîndu-se) : De mătase, a spus st ăpina !

O, cum fo șnește, cum unduie ște. Am voie s-o pip ăi nițel cu vîrful degetelor ?
BELLO (Arată eu degetul spre tîr țele lui) : Așa cum sînt ele acuma ai s ă fii tu, dat ă cu eokmie,
pudrată cu pudră și cu subsuorile rase proasp ăt. Au să-ți ia măsura de-a dreptul pe pielea goal ă. Au să
te strîngă tare tare în corsete strimte de tot de puf moale cu arcuri de oase de balen ă, pînă jos unde e ști
ca un diamant, dup ă cea mai din urm ă modă, și toată silueta ta, mai durdulie acuma decît înainte, are
să fie prinsă în rochii cit mai strînse pe trup, cu ju-poane cu franjuri și broderii, bineîn țeles, cu
blazonul calului meu, croite special pentru desuurile lui Alice și cu mirosuri frumoase pentru Alice.
Alice să-și simtă jarte-relu țele. Martha și Măria, poate la început cam sfioase în delicate țuri așa de
spumoase direct pe piele cu dan țeluțe pe genunchiul gol, și asta ca s ă-ți aducă aminte… BLOOMA
(încînlăioare subretă cu obrajii îmbujora ți, eu părul ca mu ștarul, mîini și nas mare b ărbătești, gura
pofticioas ă) : Mi-am pus o singur ă dată lucrurile ei, a șa ca să simt și eu, cînd st ăteam pe strada Holles.
Cînd o duceam mai greu i le sp ălam eu să facem economie de banii de sp ălătorie. Cămășile mele le
purtam și pe față și pe dos. F ăceam o economie, la sînge.
BELLO (Rînjind) : Servicii din astea m ărunte, ca s ă-i faci plăcere lui m ămica, nu ? Și cum te mai
aranjai de cochet în oglind ă, după ce lăsai în jos jaluzelele și-ți sumecai fusta pe pulpe și pe țîțele de
țap și-ți luai tot felul de poze de abandon voluptuos, nu-i a șa ? Ho ! ho ! Ce-mi mai vine s ă rîd !
Cămășuța aia neagr ă, de ocazie, cic ă de gală, cu chiloței scurți perverși care plesniser ă pe la cus ături
cînd au viokt-o ultima dat ă și pe care ți i-a vîndut madam Mi-riam Da.idrade de la hotelul Shellbourne,
nu ?
184
BLOOMA : Miriam. Neagr ă. Demimonden ă. BELLO (Hohotește) : Doamne Dumnezeule, nu mai pot
de râs. Ce chestie ! Ce dr ăguță Miriam erai cînd ți-ai tuns p ărul de la u șa din dos și zăceai întins ă
leșinată pe tot patul tocmai ca baba Dandrade cînd sta și-aștepta s-o violeze locotenentul Smythe-
Smythe, domnul Philip August L.-, Blockwell, deputat, Signor Laci Daremo, robustul tenor, Bert cu
ochii alba ștri, băiatul de la lift, Henry Fleury faimos asem enea lui Gordon Bennett, Sheridan, mulatrul
bogat ca un Cresus, campionul universitar de canotaj num ărul opt de la colegiul Trinity, Ponto,
superbul ei cîine Newfoundland, și Bobs, ducesa v ăduvă de Manorhamilton. (Hohotește iarăși.)
Doamne, ar face-o s ă rîdă și pe o pisic ă siameză !
BLOOMA (Cu mîinile și trăsăturile feței agitîndu-i-se în ticuri) : Gerald m-a convertit pe mine s-
ajung adept al corsetelor strînse, cînd jucam un rol de fat ă în piesa Vicc-Versa în școală. Dragul de
Gerald. A prins patima asta înnebunit de corsetul sor ă-si. Acuma, scumpul de Gerald se d ă cu ruj pe
buze și-și boiește și pleoapele. Cultul frumosului.
BELLO (Cu veselie r ăutăcioasă) : Frumos ! Splendid ! S ă-mi trag sufletul ! Și cum te mai a șezai pe
scaunul de la toalet ă, cu grijă, ca o femeie, și-ți ridicai fustele înfoiate acolo, pe seîndurile lustruite de
alții.
BLOOMA : Asta este știința. Să compari bucuriile pe care le sim țim fiecare. (Grav.) Și chiar e mai
bine în pozi ția asta, pentru c ă înainte știu că mă udam pe… BELLO (Cu multă severitate) : Nu mai
vreau nici o neascultare. Uite acolo rumegu șul la colț pentru tine. Ti-am spus ce vreau eu, nu ? S ă faci
din picioare, domnul meu ! Te-nv ăț eu s-o faci ca un jint ălman ! Dac ă ie prind cu o singur ă picătură pe
scutece. Aha ! Ca ăla cu măgărița lui Doran ai s ă vezi cine sînt eu. P ăcatele trecutului t ău ți se ridică
acuma împotriv ă. Multe mai sînt. Cu sutele. P ĂCATELE TRECUTULUI (Cor de voci amestecate) ș
A contractat un fel de c ăsătorie clandestin ă cu cel pu țin o femeie în umbra Biser icii Negre. Telefona în
minte mesaje de nerepetat unei domni șoare Dunn la o adres ă pe strada d'Olier în vreme ce se deda la
acte indecente cu aparatul de telefon într-o cabin ă publică. Cu vorba și cu fapta
183
a încurajat o tîrfâ nocturn ă să depoziteze fecale și alte materii într-o gheret ă aflată nu în scopuri
sanitare pe un maidan. în cinci locuri publice a scris cu creionul inscrip ții oferindu- și partenera
nupțială tuturor bărbaților cu mădulare viguroase. Și lîngă fabrica de vitriol care miroase a șa urît nu
trecea noapte de noapte pe lîng ă perechile de îndr ăgostiți să vadă dacă și ce și cit de mult putea s ă vadă
? Nu ședea întins în pat, ca un porc de țap, chicotind peste o bucat ă scîrboasă de hîrtie de toalet ă bine
folosită care-i fusese oferit ă de o prostituat ă mai uricioas ă, excitată cu turtă dulce și cu un mandat
poștal ?
BELLO (Fluierînd o dat ă tare) : Ia spune ! Care a fost cea mai revolt ătoare fapt ă obscenă în întreaga
ta carieră criminală ? Dă-i drumul, vreau povestea toat ă. Vars-o aici. Fii și tu sincer odat ă.
(Chipuri neomene ști mute se îmbulzesc Viind să intre, rtnjînd, disp ărînd, bolborosind, Booloohoom,

Poldy Kock, Șirete-de-ghete-de-o-para, scroafa lui Cassidy, tînârul orb, Larry Rinocerul, fata, femeia,
tîrfa, cealalt ă, și…) BLOOMA : Nu m ă-ntreba. încrederea noastr ă reciprocă. O stradă a plăcerii. Nu m-
am gîndit decît la jum ătate din… î ți jur pe tot ce am mai sfînt…
BELLO (Peremptoriu) : Răspunde. Lep ădătură dezgustătoare ! Insist s ă aflu tot. Spune-mi ceva s ă mă
mai amuze, ceva scîrbos sau o poveste cu strigoi mai sîngeroas ă, sau vreun vers, repede, repede,
repede ! Unde ? Cum ? Cînd ? Cu cîți ? îți dau timp exact trei secunde. Unu ! Doi ! Tr… i BLOOM
(Docil, bîlbîindu-se) : M-am dezdezdezgustat, într-un dezdezdezguust ător…
BELLO (Poruncitor) : Hei, ieși afară, scîrnăvie ! Ține-ți gura ! Tu s ă nu vorbe ști decît întrebat !
BLOOM (Se înclin ă) : Stăpîne ! Stăpînă ! îmblînzitorule de: b ărbați !
(Își ridică brațele. îi alunec ă bretelele.) BELLO (Ironic) : în timpul zilei ai s ă înmoi și-ai să speli
desuurile noastre mirositoare, și atunci cînd noi doamnele vom fi indispuse, și-ai să ștergi pe jos în
latrinele noastre cu fustele suflecate și cu o cîrp ă de vase legat ă de coadă N-are să fie frumos ? (își
trece un inel cu rubin pe deget.) Și acuma, uite. Cu inelul acesta te st ăpînesc. Spune, î ți mulțumesc,
stăpînă.
186
BLOOM : î ți mulțumesc, stăpînă.
BELLO : Ai s ă faci paturile, ai s ă-mi pregătești baia, ai s ă golești oalele de noapte din diferitele
camere, inclusiv din cea a b ătrînei doamne Keogh, buc ătăreasa, una cu nisip. Da, și-ai să le freci bine
pe toate șapte, bagă de seamă, că dacă nu, te pun s ă le lingi ca pe șampanie. Pe-a mea ai s-o bei cald ă,
drăguță, fumegînd ă. Hop ! Ai s ă joci cum î ți cînt eu, dac ă nu te fac eu s ă-ți bagi min țile în cap, pentru
păcatele tale, domni șoară Rubinie, și-am să te bat pe popoul gol, domni șoară, cu peria. Ai s ă te
convingi singur ă cit ești de vinovat ă. Noaptea, minutele astea ale tale bine unse cu crem ă și cu brățări
pe ele au s ă poarte m ănuși proaspăt pudrate cu patruzeci și trei de nasturi și cu vîrful degetelor delicat
parfumate. Pentru asemenea favoruri, cavalerii din vremurile vechi și-ar fi dat via ța. (Chicotește.)
Băieții mei au s ă fie îneînta ți să vadă o așa doamnă din lumea bun ă, colonelul mai ales. Cînd vin aici
în noaptea din ajunul nun ții să mai strîng ă în brațe frumoasa mea cea mai nouă cu tocuri aurite. întîi
am să te încerc eu. Un domn pe care-l cunosc eu de la curse, cu numele de Charles Alberta Marsh (m-
am culcat cu el chiar adineaori și cu uri alt domn de la oficiul de co misionari Hanaper) tocmai caut ă
fata bună la toate pe termen scurt, liber ă pe loc. Umfl ă-ți pieptul. Surîzi. Las ă-ți umerii în jos. Cine
oferă mai mult ? (Arată CIL degetul.) Pentru exemplarul acesta, antrenat de proprietar, bun de purtare
și. montă, cu coșul la gură. (își dezgolește brațul și și-l adincește pînă la cot în vulva lui Blooma.) Ia
priviți ce adîncime pentru dumneavoastr ă ! Ce spune ți, băieți ? Nu vă lasă gura apă ? (își întinde bra țul
în fața unui client.) Uitați-vă, asta udă puntea peste tot și-o șterge pe urm ă de nu se mai cunoa ște. UN
CLIENT : Un florin !
(Ușierul de la Dillon î și scutură clopoțelul.) O VOCE : Asta-i un șiling și opt pence mai mult decît
face UȘIERUL : Barang !
CHARLES ALBERTA MARSH : Trebuie c ă-i fecioară. Ii miroase gura frumos. Curat ă.
BELLO (Lovind cu ciocanul în mas ă) : Doi șilingi. Are o siluet ă cu dosul ca o stînc ă și ieftină la prețul
ăsta. înaltă de paisprezece m ăsuri. Pute ți să puneți mîna să-i examina ți poantele. Haide, curaj. Pielea
asta pufoas ă, mușchii
187
ăștia grași, carnea asta fraged ă. Dac-aș avea penseta mea de aur aici ! Și foarte ușor de muls. Trei litri
de lapte proasp ăt pe zi. Și reproduc ătoare pur sînge, gata s ă fete într-o or ă. Recordul de lapte al maic ă-
si a fost o mie de galoane de lapte integral în patruzeci de s ăptămîni. Ce mai, o bijuterie ! Ia f ă tu
frumos ! Hopa ! (își imprimă cu fierul ro șu inițiala C pe crupa Bloomei.) Așa ! O Cohen garantat ă !
Cine avanseaz ă peste doi șilingi, domnilor ? UN B ĂRBAT CU FA ȚA ÎNTUNECAT Ă' (Cu accent
prefăcut) : O sută de lire sterline.
VOCI (Impresionate) : Pentru califul Harun Al Ra șid. BELLO (Vesel) : Perfect. S ă vină cu toatele.
Juponul cît mai sumar, îndr ăzneț și scurt, ridicat pîn ă la genunchi cît s ă arate un pantalona ș alb, e o
armă puternică și ciorapi str ăvezii, cu jartiere de smaragd, și cu cusătura lungă dreaptă care se urc ă tot
mai sus în spatele genunchiului cît s ă le stîrneasc ă instinctele domnilor bine blaza ți. învață și mersul
lin, mărunt, pe tocurile Louis XV îna lte de patru degete, înclina ția greceasc ă și cu crupa scoas ă
provocator în afar ă, cu coapsele unduitoare, cu genunchii cu modestie atingîndu-se, concentreaz ă-ți
toată puterea de fascina ție, să-i scoți din minți. Speculeaz ă-le toate viciile astea de Gomori ți.
BLOOMA (ascunzîndu- și la subsuoar ă fața cuprins ă de ro-șeață și lălăind proste ște cu degetul în

gură) : O, acuma v ăd eu unde ba ți matale.
BELLO : La ce altceva ai fi bun ă, prăpădito ? (Se apleac ă și, privind chiorî ș, își vîră brutal evantaiul
pe sub faldurile gr ăsimii de sub șoldurile Bloomei.) Mai sus ! Mai sus ! Pisica f ără coadă ! Ce-avem
aici ? Ce-ai f ăcut cu ceainicul ăla al tău gogonat, ți l-a umflat cineva, p ăsărică ? Ia cîntă, păsărico,
cîntă. E moale ca a unui copil de șase ani care- și lasă udul pe dup ă căruță. Cumpără-ți o găleată sau
vin-de-ți pompa. (Tare.) Ești în stare s ă faci o treab ă de bărbat ?
BLOOMA : Pe strada Eccles…
BELLO (Sarcastic) : N-aș vrea pentru nimic în lume s ă te jignesc dar acum e un h ărbat în cafeniu
stăpîn acolo. S-au schimbat lucrurile, tinere ! Ala zic și eu bărbat pe cinste. Bine-ar fi de tine,
prostălăule, dac-ai avea și tu o scul ă ca asta cu noduri și gogonele și negi peste tot cît e
188
de lungă. El a știut să tragă zăvorul, îți spun eu ! Pulp ă pe pulpă, genunchi pe genunchi, burt ă pe burtă,
țîțe peste piept ! Ala nu-i eunuc ! Și-i și țîșnește așa o buclai de p ăr roșcat tocmai în spate ca o m ătură
de cîmp ! Mai a șteaptă tu nouă luni, buiete ! Sfinte Sisoie, a și-nceput s ă dea din picioare și să tușească
în sus și în jos în ma țele ei ! Asta- ți cam dă de gîndit, nu-i a șa ? Te-atinge la coarda sim țitoare ?
(Scuipă cu dispre ț.) Ptiu !
ELOOM : Am fost tratat în mod indecent, am… am s ă anunț poliția. O sută de lire. Nemaipomenit.
Am… BELLO : Ai vrea tu, dac ă ai ii în stare, nepricopsitule. Aici e nevoie de ploaie cu averse, nu de
burnița dumitale. BLOOM : Asta m ă scoate din min ți ! Moli ! Am și uitat ! Iertare ! Moli ! Noi…
încă…
BELLO (Nemilos) : Nu, Leopold Bloom s-a schimbat cu totul prin voin ța femeii de cînd ai dormit la
orizontală în Văgăuna Somnoroas ă în noaptea ta care-a ținut douăzeci de ani. întoarce-te și-ai să vezi.
(Bătrîna Văgăună Somnoroas ă își face auzit ă chemarea prin h ăuri.)
VĂGĂUNA SOMNOROAS Ă : Rip Van Winkle ! Rip Van Winkle !
BLOOM (în mocasini zdren țuiți, cu o pușcă de vînătoare ruginit ă, înaintînd în vîrful picioarelor,
pipăind în jur cu vîrful degetelor, fa ța lui suptă, bărboasă, osoasă, privind prin panourile romboidale
ale ferestrei, strig ă deodată) : O văd ! Ea e ! Prima noapte de atunci de la Mat Dillon ! îns ă rochia
aceea, cea verde ! Și părul ei vopsit în aur și el…
BELLO (Rîde batjocoritor) : Asta-i fiic ă-ta, bufniță chioară ce ești, cu un student din Mullingar.
(Milly Bloom cu p ărul bălai, în jachet ă verde, cu sandal ă ușoară în picioare, cu basmaua albastr ă în
vîntul marin fluturîndu-i în jurul capului, se rupe din bra țele iubitului strigînd, cu ochii ei tineri larg
deschiși de uimire) : MILLY : Doamne ! E t ăticul ! Ce. Vai, t ăticule, ce-ai mai îmb ătrînit !
BELLO : S-a schimbat, nu-i a șa ? Lucru șoarele noastre, m ăsuța de scris la care n-am scris niciodat ă,
fotoliul m ă-tușii Hegarty, reproducerile de art ă din vechii mae ștri. Un bărbat cu prietenii lui stau
acuma în cuibul acesta.
139
Cuibul de cuci ! De ce nu ! Cîte femei ai avut tu, s ă spunem ? Urm ărindu-le pe str ăzi întunecoase,
pășind pe picioarele tale cu platfus, excitîndu-le cu groh ăiturile tale în ăbușite. Ce-ai de spus, tu
prostituat mascul ce e ști ? Doamne neprih ănite cu pachetele de la b ăcănie. Fiecare la rîndul lui.
Porumbelul pentru porumbi ța lui. O ho. BLOOM : Ele… le…
BELLO (Insistînd, r ăutăcios) : Urmele tocurilor lor au s ă-ți păteze covorul frumos de Bruxelles pe
care l-ai luat la licita ție la Wren. Tot jucîndu-se cu Moli gr ăsana să-i prindă purecele cel gras din
chiloței au să-ți desfigureze statueta pe care-i adus-o atunci noaptea pe ploaie, art ă pentru art ă. Au să-ți
violeze tainele sertarului t ău cel mai de jos. Au s ă-ți rupă filele din manualul de astronomie s ă-și facă
fitiluri de pip ă. Și-au să scuipe în galeria ta de bronz de la sob ă pe care-ai dat zece șilingi la Hampton
Leedom. BLOOM : Zece șilingi și șase pence. Dar asta-i ma șinația unor tîlhari josnici. L ăsați-mă să
mă duc eu. M ă-ntorc. Am s ă dovedesc…
O VOCE : Jur ă !
(Bloom își încleștează pumnii și se tîrăște mai înainte, cu un pumnal încovoiat între din ți.)
BELLO : Și-ai să plătești ca chiria ș cinstit sau ca un între ținut oarecare ? Prea tîrziu. Ți-ai așternut
patul — al doilea cel mai bun — și alții trebuie s ă doarmă acum în el. Ți s-a scris epitaful. E ști un om
sfîrșit, s-a zis cu tine, și să nu uiți asta, bătrîn nenorocit.
BLOOM : Eu vreau dreptate ! Toat ă Irlanda e-mpotriva mea ! Nimeni nu… ? (își mușcă degetul mare.)
BELLO : Mori și du-te dracului dac ă mai ai cît de pu țină decență sau demnitate sau sim ț al dreptății în
tine. îți dau eu vin negru b ătrîn să te tot duc ă pînă-h iad și-napoi. Semneaz ă-ți testamentul și lasă-ne

nouă toți bănuții pe care-i mai ai. Și dacă n-ai deloc, vezi și fă rost dracului de ceva, fur ă-i, descurc ă-te
! Te îngrop ăm în privata din gr ădină unde-ai s ă fii mort și spurcat laolalt ă cu bătrânul Cuck Cohen,
nepotul meu de la nevast ă-mea cu care m-am luat, bo șorogul ăla de procurator bolnav de gut ă, și per-
vertit și cu gîtul strîmb, și cu ăilalți zece sau un șpce bărbați ai mei, cum i-o mai fi chemat pe fiecare
din ei dra-
190
cului care s-au sufocat cu to ții în aceea și groapă de lături. (Explodeaz ă într-un rîs gros, înecat în
flegmă.) Te îngră-șăm noi cu b ălegar, domnule Flower ! (Șuieră deprecatoriu.) Adio, Poldy, adio
Păpăicule !
BLOOM (Se apucă cu mîinile de cap) : Puterea mea de voin ță ! Ținerea mea de minte ! Am p ăcătuit !
Am sufe…
(Plînge fără lacrimi.) BELLO (Rînjește) : Plîngăciosule ! Lacrimi de crocodil !
(Bloom, distrus, înf ășurat în văluri groase de sacrificiu, suspin ă cu fața la pămînt. Se aude clopotul de
mort. Făpturile circumci șilor în șaluri negre, în pînz ă de sac și cu cenușă pe cap, a șteaptă în picioare
la zidul plîngerii. M. Shulomowitz, Joseph Goldwater, Moses Herz og, Harris Rosenberg, M. Moisel, J.
Citron, Minnie Watchman, O. Mas-tiansky, rev erendul Leopold Abramovitz, Chazen. Legâ-nln ău-și
mîinile se jeluiesc în neumâ pentru Bloom apostatul.)
CIRCUMCI ȘII (In chit întunecat, gutural, aruncînd frunze moarte de mare asupra lui, nu flori) :
Shema Israel Adonai Elohenu Adonai Echad.
VOCI (Suspinînd) : Și-așa, s-a dus. Da, da. Da, chiaf. Bloom ? N-am_auzit. Nu ? Un tip, a șa, ciudat.
Uite-o pe v ăduvă. Așa să fie ? A, da.
(Din rugul de sacrificiu se înal ță fum rășinos de camfor. V ălul de fum înmiresmat se întinde ca un
ecran și apoi se destramă. Din cadrul ei de stejar o nimf ă cu părul negru despletit, u șor învestmîntat ă
în culoarea artistic ă a ceaiului întunecat, coboar ă dinspre grota ei și trecînd printre cipre șii cu crengi
înlănțuite se opre ște dreaptă în fața lui Bloom.)
CIPREȘII (Frunzele murmurîndu-le): Sora. Sora noastr ă. Șșșșș .
NIMFA (Blînd) : Muritorule ! (Cu blînde țe.) Nu, nu plînge. BLOOM (Se tîrăște gelatinos pe sub
crengi, bălțat de razele de soare, cu demnitate) : Postura asta. Am sim țit că se aștepta din partea mea.
Puterea obi șnuinței. NIMFA : Muritorule ! M-am g ăsit în tovărășia necuvenit ă, dansatoare dezgolindu-
și picioarele, vînz ători ambulan ți, pugiliști, generali populari, actori de pantomim ă lipsiți de moralitate
cu pantaloni strim ți de culoarea pielei și dansatoare ispititoare de dansuri îndr ăznețe. La Aurora
191
și Karini, muzic ă și dansuri, senza ția secolului. Eu îmi ascund eam farmecele în hîrtie ieftin ă
trandafirie care mirosea a petrol. Eram înconjurat ă de zvonurile obscene al e babalîcilor de la
club, pove ști care să stîrnească poftele tinerilor pofticio și, reclame de rochii transparente,
zaruri controlate și sutiene umplute artificial, c ăptușeală de sutiene, articole garantate, și brîie
cu recomanda ții semnate de domni cu hernie strangulat ă. Numai sfaturi utile pentru persoane
căsătorite.
BLOOM (Ridicînd un cap de țestoasă spre poala ei) : Noi ne-am mai întîlnit și înainte. Pe o
altă stea. NIMFA (Cu triste țe) : Articole de cauciuc. Garantat e, nu se rup. Marca furnizat ă
aristocraților. Corsete de b ărbați. Vindec spasmurile, sau dac ă nu, dau banii înapoi. M ărturii
spontane pentru minunatul dilatator de sîni al doctorului Waldmann. Bustul meu s-a dezvoltat
cu patru in ci în trei s ăptămîni, relateaz ă doamna Gus Rublin anexînd fotografia.
BLOOM : Vrei s ă spui în Photo Bits ? NIMFA : Asta vreau s ă spun. M-ai luat cu tine, m-ai
înrămat în cadra de stejar și foiță poleită, m-ai așezat deasupra patului conjugal. Nev ăzut de
nimeni, într-o sear ă de vară, m-ai sărutat în patru locuri. Și cu un creion iubitor mi-ai umbrit
ochii, pieptul și părțile rușinoase. BLOOM (Ii sărută umil părul lung) : Curbele tale clasice,
frumoasa mea nemuritoare fiin ță. Eram fericit s ă te pot privi, s ă-ți aduc laude, ție, alcătuire a
frumuseții, aproapa s ă înalț rugile mele c ătre tine.
NIMFA : In nop țile întunecoase, ți-am ascultat laudele. BLOOM (Repede) : Da, da. Vrei s ă
spui că… Somnul dezv ăluie partea cea mai rea din oricine, poate cu excep ția copiilor. Știu că
am căzut din pat, sau mai bine zis am fost împins. Vinul cu fier se spune c ă vindecă sforăitul.
Pentru celelalte chestii, e inven ția aia englezeasc ă, am primit prospectul acum cîteva zile,

trimis pe o adres ă greșită, pretinde c ă face vînturi inofensive f ără zgomot. (Oftează.) Așa a
fost totdeauna. Frivolitate, numele t ău e căsătoria.
NIMFA (Cu degetele peste urechi) : Și ce cuvinte. Astea nu sînt în dic ționarul meu.
192
BLOOM : Dar le-n țelegeai ? CIPRE ȘII : Șșș.
NIMFA (Își acoperă fața cu mina) : Ce n-am v ăzut eu în camera aceea ? Spre ce lucruri au
trebuit să privească ochii mei ?
BLOOM (Scuzîndu-se) : Știu. Lenjerie personal ă murdară, partea necuvenit ă întoarsă în sus.
S-a desfăcut 3a cus ături. De la Gibraltar e-un drum lung pe mare, și da demult.
NIMFA (își pleacă încet capul) : Mai rău ! Mai rău ! BLOOM (Reflecteaz ă cu pruden ță) :
Scaunul acela g ăurit vechi. Nu atît greutatea ei. Ea tr ăgea atunci șaptezeci de kilograme. A
cîștigat nouă livre dup ă ce-a înțărcat. Era cr ăpat și nu fusese bine lipit. Și ce ? Și oala aceea
absurdă cu o singur ă toartă cu motiv portocaliu.
(Se aude zgomot de cascad ă în revărsare luminoas ă.) CASCADA:
Hulaphuca huîaphuca. Hulaphuca hulaphuca.
CIPREȘII (împletindu- și crengile) : Ascultă. Șoapte. Ea are dreptate, sora noastr ă. Noi am
crescut pe lîng ă acea cascad ă Hulaphuca. Noi sîntem cei care d ăruim umbr ă în zilele
voluptuoase de var ă.
JOHN WYSE NOLAN (Apare din fund, în uniform ă a gărzii forestiere irlandeze, sco țîndu-și
pălăria cu pan ă) : Prosperați ! Dăruiți-vă umbra în zilele languroase, voi copaci ai Irlandei !
BLOOM (Cu torsul bombat, cu umerii drep ți, căptușiți, într-un costum tine resc, imposibil, cu
dungi cenu șii negre, prea strimt pentru el, pant ofi albi de tenis, ciorapi cu bordur ă răsfrînți și
șapcă de școală, roșie, cu insign ă) : Eram un adolescent, în perioada de cre ștere. Mi-aj ungea
atît de puțin, o trăsură zgîlțîindu-mă, mirosurile amestecate de la toaletele de dam ă,
înghesuiala pe treptele Teatrului Regal, c ăci lor le place îmbulzeala, instinctele mul țimii și
semiîntunericul cu miros a țîțător din teatru las ă frîu liber viciului. Chiar listele de pre țuri
pentru vestmintele lor intime. Și pe urmă căldura. Au fost pete în soare în
193
13 — Ulise, voi. n
vara aceea. Tocmai se terminase școala. Prăji turele muiate în vin. Zile fericite.
(Zilele fericite, elevi de curs superior în jerseuri și șorturi albastre și albe de fotbal, domni șorul
Donald Turn-hull, domni șorul Abraham Chatîerton, domni șorul Owen Coldberg, domni șorul Jack
Meredith, domni șorul Percy Apjohn, cu to ții strinși într-un lumini ș printre pomi și strigvnd c ătre
domnișorul Leopold Bloom.)
ZILELE FERICITE : Sl ăbănogule ! S ă ne trăiești încă o dată ! Ura !
BLOOM (Un lungan de șirat, cu m ănuși groase, c ălduroase, cu fularul peste gur ă, amețit de bulg ării
de zăpadă primiți, se luptă să se ridice în picioare) : încă o dată ! Am șaisprezece ani ! M ă simt ca de
șaisprezece ani ! Ce frumos ! Hai s ă sunăm la toate soneriile de pe strada Montague. (Strigă fără
vlagă.) Ura pentru b ătrîna școală ! ECOUL : Nu ți se mai scoal ă !
CIPREȘII (Foșnind): Are dreptate ea, sora noastr ă. Șoapte. (Sărutări șoptite se aud în toat ă pădurea.
Chipuri de hamadriade r ăsar de prin scorburi și printre frunze, înflorind printre flori.) Cine ne-a
profanat t ăcuta noastr ă umbră ?
NIMFA (Sfioasă, printre degetele încet r ăschirate) : Aici!
In aer liber ?
CIPREȘII (Unduind în jos, spre ea) : Surioară, da. Aici
pe iarba noastr ă feciorelnic ă.
CASCADA:
Hulaphuca hulaphuca Phucaphuca phucaphuca.
NIMFA (Cu degetele larg desf ăcute) : O, ce infamie ! BLOOM : Eram precoce. Tinere țea. Faunii. Am
adus și eu sacrificii zeului p ădurii. Flori care înfloresc prim ăvara. Era la vremea împerecherii. Ispitele
capilare sînt un fenomen natural. Lotty Clarke, cu p ărul de in, am v ăzut-o în toaleta ei de noapte,
draperiile nu erau bine trase, cu binoclul de oper ă al lui tata s ăracul. Șireata, mesteca iarba cu poft ă. Se
rostogolea pe pant ă în jos la podul Rialto ca

194
să mă ispitească cu revărsările ei de tinere țe revărsată. Se cocoța în pomi acolo și eu… Nici un sfînt n-
ar fi rezistat. M-a luat în st ăpînire demonul. Și pe urm ă, cine ce-a
văzut ?
(Vițelul timpuriu, un vi țel alb, își împinge rumegînd capul cu n ări umede prin frunzi ș.) VIȚELUL
TIMPURIU : Io. Mio mo-am v ăzut. BLOOM : îmi îndeplineam o nevoie fireasc ă. (Cu patos.) Nici o
fată nu vroia cînd încercam șt eu cu fetele. Eram prea urît. Nu voiau s ă se joace…
(Sus pe muntele Ben Hoicth printre rododendroni trece o capră bătrînă, cu ugerele atîrnîndu-i, cu
coada scurt ă și groasă, lăsînd să cadă în urma ei baligi mici globulare.) CAPRA (Behăie) :
Meghegaghegg ! Mneeeeaaah ! BLOOM (Fără pălărie, roșu la față, plin tot de spini și de scaie ți) :
Eram chiar logodi ți. Cazul se schimb ă după circumstan țe. (Privește intens in jos în ap ă.) Treizeci și
două de-a berbeîeacuri pe secund ă. Coșmare de ziare. Profetul Ilie a ame țit. Căzut de pe falez ă. Tristul
sfîrșit al unui func ționar de la imprimeriile na ționale. (Prin aerul de argint t ăcut al verii momîia lui
Bloom, înfofolit ă ca o mumie, se rostogole ște rotitoare dintre stîncile de la Capul Leului înspre apele
purpurii care-l a șteaptă oglinditoare.) MUMIA MOMIII : BbbbblllUbbbblblblod șîbg ?
(Dinspre largul golfului dintre luminile de la Bailey și Kish se arat ă plutind vasul Erin's King,
trimițînd câire țărm o pană tot mai larg ă de fum de c ărbune prin co șu-i mare.)
CONSILIERUL NANNETTI (Singur pe punte, în haine de alpaca închise, cu fa ță de gaie galben ă, cu
mina în deschiz ătura jiletcii, declam ă) : Cînd țara mea își va lua locul printre na țiunile lumii, atunci, și
nu înainte, s ă-mi fie scris epitaful. Eu am… BLOOM : Terminat. Prff.
NIMFA (Cu superioritate) : Noi nemuritoarele dup ă cum ai văzut astăzi nu avem o asemenea parte a
corpului și nici păr acolo. Noi sîntem reci ca piatra și pure. Nei ne hr ănim cu lumin ă electrică. (își
arcuiește trupul într-o crispare lasciv ă, băgîndu-și degetul ar ătător în gur ă.) Mi-ai vorbit. Te-am
auzit pe la spate. Cum ai îndr ăznit… ?
195
BLOOM (Agitîndu-se încolo și încoace pe land ă, umilit) : O. am fost un porc. Am fâcut și clistire. O
treime de litru de cvasi a, la care ad ăugați o lingură plină de sare amar ă, în sus prin fund. Cu irigatorul
Hamilton Long, preferatul doamnelor.
NIMFA : în prezen ța mea. Cu puful de pudr ă. (Roșește fâcînd o reveren ță.) Și-ncă, restul.
BLOOM (Deprimat la culme) : Da. Peccavi ! Mi-am adus omagiul la acel altar viu unde dosul î și
schimbă numele. (Cu fervoare brusc ă). Căci altminteri de ce delicat înmiresmata înjuvaerata mîn ă,
mina care st ăpînește…
(Siluete nedeslu șite șerpuiesc încolâcindu-se într-un model silv an prin jurul coroanelor pomilor,
gungurind.) VOCEA LUI KITTY (Din frunzi ș) : Arată-ne și nouă una din perni țele astea. VOCEA
LUI FLORRY : Uite.
(Pe sub porni, zboar ă greoi, un coco ș sălbatic.) VOCEA LUI LYNCH (Din desiș) : Phii ! Ce c ăldură !
VOCEA LUI ZOE (Din desiș) : Vine dintr-un loc unde-i cald tare.
VOCEA LUI VIRAG (Șef de trib, cu fa ța vopsită în dungi alb ăstrii, cu penaj enorm și ținută de
război, cu iataganul în min ă, pășește brutal printre trestii strivind sub picioare jir și ghindă) : Frige !
Frige ! Păzea Vine Taurul Pe Vine ! BLOOM : E ceva mai puternic decît mine. Forma cald ă încă a
formelor ei calde. Chiar și numai să stai pe locul unde-a stat o femeie, mai ales cu coapsele desf ăcute,
ca și cum ar fi fost gata s ă-și dăruie cele de pe urm ă daruri, și mai ales cînd și-a ridicat bine mai înainte
pulpanele de m ătase albe. Atîta de femeie ște plină. Mă umple, sînt plin. CASCADA:
Hulahila Hulaphuca Hulaphuca Hulaphuca.
CIPREȘII : Șșșșș . Surioară, șoptește.
NIMFA (Fără ochi, în ras ă albă de călugăriță, scufie și aripi largi albe, blinda, cu privirile pierdute)
: Mănăstirea Tranquilla. Sora Agatha. Muntele Cârmei, apari țiile de ia Knock și Lourdes. (Își lasă
capul pe spate, oftînd.) Numai
196
eterealul. Unde pescărușul alb visător plutește unduind peste apele întunecat v ălurind.
(Bloom se ridic ă pe jumătate în picioare. Nasturele de la spate de la pantaloni îi sare cu zgomot.)
NASTURELE : Bip !
(Două tîrfe din Coombe danseaz ă ploioase prin fa ța lui, în șaluri, țipînd monoton.) TÎRFELE :
O, Leopold și-a pierdut acul de la pantaloni Și nu mai știa ce să facă, Să și-o țină-n sus Să și-o țină-n
sus.

BLOOM (Cu răceală) : Ai rupt farmecul. Ultima pic ătură. Dacă n-ar exista decît etereaiul ăsta de
care spui unde-a ți mai fi toate, postulante, novice ? Sfioase, sfioase, dar cînd vor ele — p ăcătoase.
CIPREȘII (Frunzele lor de argint ieftin precipitîndu-se, crengile lor ca ni ște brațe osoase îmb ătrînind,
legănîndu-se lent) : Cu adevurut !
NIMFA : Sacrilegiu ! S ă atentezi la virtutea mea ! (Pe sutan ă îi apare o pat ă mare umed ă.) Să-mi
mînjești mie nevinov ăția ! Nu ești demn nici s ă atingi vestmîntuî unei femei curate. (Se caută prin
cutele sutanei.) Stai tu nițel, Sa-tano. N-ai s ă-ți mai cînți tu isonurile tale de iubire. Amin. Amin.
Amin. Amin. (Scoate un pumnal și, tnvestmîntat ă în căviașa de zale a unui cavaler din ordinul celor
nouă, împunge spre p ărțile lui zămislitoare.) Nekum !
BLOOM (Tresare, îi prinde repede mina): Ho ! Nebrakada! Pisic ă cu nouă vieți ! Joacă cinstit,
madam. F ără pumnale. Vulpea și strugurii, nu-i a șa ? Ce ne lipse ște nouă de vă trebuie în jur sîrm ă
ghimpată ? Crucifixul nu v ă e destul de gros ? (fi înșfacă vălul.) Ce, ai chef de vreun sfint abate sau de
Brophy, gr ădinarul ăl șchiop, sau de statua seac ă a vărsătorului sau de o maic ă mai bărbătoasă, așa un
Alphonsus, ce spui, vulpeo ?
NIMFA (Scoțînd un țipăt fuge cu v ălul smuls, și mulajul ei de ghips crap ă, lâsînd să se ridice un abur
foarte urît mirositor prin cr ăpături) : Asasi…
197
BLOOM (Strigă după ea) : Ca și cum n-a ți ști singure s ă faceți la fel și chiar mai mult. Nici
nu tresăriți și numai mucozit ăți peste tot pe voi. Am încercat și eu. Puterea voastr ă-i
slăbiciunea noastr ă. Și la urma urmelor care-i plata noastr ă de armăsari ? Ce, pl ătiți banii jos ?
Am citit undeva c ă vă angajați dansatori de pe Riviera. (Nimfa în fuga ei înal ță bocet mare.)
He he ! Eu am șaisprezece ani de munc ă silnică în spate. Și mi-ar da vreun tribunal m ăcar
cinci șilingi pensie alimentar ă mîine ? Proste ște tu pe altul, nu pe mine. (Trage pe nas.) Ce.
Ceapă. Stătută. Pucioasă. Grăsime.
(In fața lui e acuma silueta Bellei Cohen.) BELLA : Pe mine-ai s ă mă recunoști data viitoare.
BLOOM (Calm, privind-o în ochi) : Passee, madam. Berbec îmbr ăcat în piele de miel.
Lungă-n dinți și cu păr cît prisose ște. O ceap ă crudă noaptea la culcare i-ar prii tenului
dumitale. Și mai maseaz ă-ți bărbia aia dubl ă. Și-ai niște ochi searbezi ch iar ca vulpea aia
împăiată care ți-o ții -acasă. Atîta doar c ă sînt pe potriva fe ței tale. Să știi că eu n-am elice
triplă.
BELLA (Disprețuitoare) : Adevărul este că nu ești în stare. (Latră ca o scroaf ă din părțile ei
rușinoase.) Fohracht 1 BLOOM (Disprețuitor) : întîi curăță-ți degetul mijlociu, ăla fără
unghie, că-ți picură de pe el alt ă aia de la taurul t ău. Ia un pumn de fîn și șterge-te bine.
BELLA : Te știu eu, publicitarule ! Mort de lot în șale ! BLOOM : L-am v ăzut pe-al t ău, pește
de bordel r ău ! Vîn-zător de sfrin ție și-alte zemuri !
BELLA (întorcîndu-se c ătre pian) : Care dintre voi cînta adineaori mar șul funebru din Saul ?
ZOE : Eu. Fii atent ă aici. (Fuge spre pian și începe s ă pocneasc ă peste clape cu bra țele
încrucișate.) Asta-i pisic ă pășind cu grij ă pe zgură. (Aruncă o privire peste um ăr.) Ce-i acolo
? Cine vrea s ă facă dragoste pe furi ș cu iubitele mele ? (Fuge înd ărăt la masa din mijloc.) Ce-
i al tău e-al meu și ce-i al meu e numai al meu.
(Kitty încurcat ă își îmbracă dinții din față cu foiță de la pachetul de ciocolat ă. Bloom se
apropie de Zoe.) BLOOM (Tandru): Nu vrei să-mi dai înd ărăt cartoful ăla ? ZOE : Zbîrci,
lucru dat r ămîne bun d ădut.
198
BLOOM (Cu sentiment) : Nu e mare lucru, dar e totu și o
amintire de la mama s ăraca.
ZOE:
Dai un lucru și înapoi de-l iei, Doamne-Doamne te și întreabă ee-i, Tu-ai s ă spui că nici nu
știi, Și eî te-azvîrle-n iad, s ă știi.
BLOOM : E o amintire cu el. A ș vrea mult s ă-l am îndărăt.
STEPHEN : S ă-l ai sau s ă nu-l ai, asta e întrebarea. ZOE : Na. (își ridică o pulpan ă a furoului,
dezvelindu- șx coapsa goal ă și scoate cartoful înf ășurat în partea de sus a ciorapului.) Cine-

ascunde a șa frumos, mai g ăsește cu folos.
BELLA (încruntîndu-se): Hei, nu sîntem la șantan aici s ă ne-arătăm pulpele. Și vezi nu sparge
pianul ăla. Cine pl ătește la urma urmei ?
(Se îndreapt ă spre pianol ă. Stephen se caut ă prin buzunare și scoțind o bancnot ă pe care a
apucat-o de un col ț i-o dă ei în min ă.) •
STEPHEN {Cu polite țe exagerat ă): Punga aceasta de m ătasă eu mi-am f ăcut-o din urechea de
porc a marelui public. Ierta ți-mă, doamnă. Dacă-mi permite ți. (Arată cu gest vag spre Lynch
și Bloom.) Sîntem cu to ții în aceea și oală. Kinch și Lynch. Dans ce bordel ou tenons nostre
etat.
LYNCH (Strigă de Ungă cămin unde s-a stabilit): Deda-lus ! D ă-i ei binecuvîntarea ta și-n
numele meu. STEPHEN (întinzîndu-i Bellei o moned ă) : Aur. Ea o are deja.
BELLA (Privește moneda, apoi spre Zoe, Florry și Kitty) : Vrei trei fete ? Aici e zece șilingi.
STEPHEN (Incîntat) : O sută de mii de scuze. (Se caută iarăși prin buzunare și scoate și îi
întinde dou ă coroane.) Permiteți, brevi mânu, mi-e vederea cam tulbure.
(Bella se îndreapt ă, spre mas ă să-și numere banii în timp ce Stephen morm ăie pentru sine
însuși niște mono-silabe. Zoe se aplec ă asupra mesei. Kitty se apleac ă peste ceafa lui Zoe.
Lynch se ridic ă în picioare, î și îndreapt ă
199
șapca și apudnd-o pe Kitty de mijloc î și adaugă și el capul la acest grup.)
FLORRY (Se străduiește greoaie so se ridice) : Au ! Mi-a adormit piciorul. (Șchioapătă spre mas ă.
Bloom se apropie
BELLA, ZOE, KITTY, LYNCH, BLOOM (Vorbind to ți
odată, făcînd conversa ție) : Domnul acesta… zece șilingi… pl ătește pentru trei persoane… permite ți-mi
un moment… domnul pl ătește separat… cine pune mîna ?… au… bag ă de seamă pe cine ciupe ști… stai
toată noaptea sau numai pu țin ?… cine-a ?… e ști un mincinos, scuz ă-mă… domnul a pus banii jos ca un
gentleman… b ăuturi… mult dup ă unsprezece.
STEPHEN (în fața pianolei, cu un gest de oroare): Nic o sticlă ! Ce, unsprezece ? Ca-n ghicitoarea
mea. ZOE (Ridicîndu- și poalele capotului și împăturind o bancnot ă de o jumătate de lir ă în ciorap) :
Cîștigate din greu cu sudoarea spin ării.
LYNCH (Ridicînd-o pe Kitly de pe mas ă) : Vino i KITTY : Stai ni țel. (înșfacă cele două coroane.)
FLORRY : Și eu ?
LYNCH : Hopla ! (O ridică în brațe, o duce pe sus și o trîntește pe sofa). STEPHEN :
Vuîpea-a cintat coco șește, cocoșii-au zburat ho țește,
Clopotele în ceruri b ăteau
Unsprezece ceasuri sunau.
E timpul ca s ărmanul ei suflet acum
S-o porneasc ă din ceruri oricum.
BLOOM (Depune f ără grabă o jumătate de lir ă sterlină pe masă între Belia și Florry): Așa. Permite ți-
mi. fia de pe raas ă^ bancnota de o lir ă.) De trei ori zece. Socoteala bun ă. BELLA (Admirativ ă): Da'
știu că ești șmecher, coco șelule. Mai c ă-mi vine s ă te sărut.
ZOE (îl arată cu degetul) : Asta ? e mare șiret. (Lynch o răstoarnă pe Kitty pe canapeaua unde-a
trîntit-o și o săruta. Bloom se îndreapt ă spre Stephen cu bancnota de o liră sterlină în mină.) BLOOM
: Asta e a dumitale,
200
STEPHEN : Ce-i asta ? Le distrait sau un prăpădit cu gîn-
durile aiurea. (Se caută iarăși prin buzunare si scoate un
pumn de monede. îi cade un obiect.) A căzut ceva.
BLOOM (Se apleac ă și ridică o cutie de chibrituri pe care
i-o întinde) : Asta.
STEPHEN : Luciferurile. Mul țumesc.
BLOOM (Repede) : Mai bine mi-ai da banii ăștia mie să
am eu grij ă de ei. De ce s ă dai mai mult decît trebuie ?
STEPHEN (îi dă toate monedele) : Fii drept înainte de a

îi generos.
BLOOM : A șa-arn să fac, dar crezi c ă e bine ? (Numără
monezile.) Unu, șapte, unsprezece, și cu cinci. Unsprezece.
Nu răspund de se întîmpl ă să fi pierdut.
STEPHEN : De ce adic ă băteau unsprezece ? Proparoxiton.
Clipa dinaintea celei care-i urmeaz ă, cum zice Lessing. I-e
sete vulpii. (Rîde tare.) O îngroap ă pe bunică-sa, probabil
că tot el a omorît-o.
BLOOM : Asta face o lir ă, șase șilingi și unsprezece pence.
O liră și șapte șilingi să zicem.
STEPHEN : Nu conteaz ă nici atîtica.
BLOOM : Nu, dar…
STEPHEN (Se îndreapt ă spre mas ă) : O țigară, vă rog.
(De pe canapea Lynch îi arunc ă o țigară pe masă.) Și așa,
Georgina Johnson e moart ă și măritată. (O țigară apare pe
masă. Stephen r ămîne cu ochii pe ea.) Minunăție. Magie și
scamatorie. M ăritată. Hm. (Scapără un chibrit și purcede
să aprindă țigara cu o melancolie enigmatic ă.)
LYNCH (Urmărindu-l cu privirea) : Ai avea o șansă mai
bună s-o aprinzi dac ă ai ține chibritul mai aproape de ea.
STEPHEN (își aduce chibritul mai aproape de ochi) : Ochi
de linx. Trebuie s ă-mi iau ochelari. I-am spart ieri. Acum
șaisprezece ani. Ochiul le vede pe toate plate. (Depărtează
chibritul. Acesta se stinge.) Creierul gînde ște. Aproape ;
departe. Ineluctabil ă modalitate a vizibilului. (Se încrunt ă
tainic.) Hm. Sfinxul. Animalul care are dou ă spinări la
miez de noapte. M ăritată.
ZOE : Un comis voiajor a fost, s-a însurat cu ea și a luat-o
cu el.
î'LORRY (Aprobă din cap) : Domnul Lambe din Londra.
STEPHEN : Lamb din Londra, mielule care ai luat cu tine
păcatele lumii noastre.
201
LYNCH (îmbrățișînd-o p<i Kitty pe canapea, cînt ă cu glas adine) : Dona nobis pacem.
(Țigara alunec ă dintre degetele lui Stephen. Bloom o ridic ă de pe jos și o aruncă în cămin.)
BLOOM : Nu mai fuma . Ar trebui sâ m ănînei ceva. Dracul s ă-l ia pe cîinele ăla peste care-am
dat pe strad ă. (Către Zoe.) N-ai nimic de mîncare ? ZOE : Ce, i-e foame ?
STEPHEN (își întinde mina spre ea surîzînd și cîhtă pe aria jur ămîntului de sînge din
Amurgul Zeilor) :
Hangende Hunger, Fragende Frâu, Macht uns alle kaput.
ZOE (Tragică): Hamlet, sînt burghiul tat ălui tău î (li apucă de mină.) Frumosule cu ochi
albaștri, am să-ți citesc în palm ă. (Arătă spre fruntea lui.) Minte n-ai, n-ai nici riduri.
(Numără.) Doi, trei, Martie, asta-i linia curajului. (Stephen clatin ă din cap.) Fără glumă.
LYNCH : Curaj de fulger care nu tr ăsnește. Tinerelul care nu știe oe-i fiorul și cutremur ătura.
(Către Zoe.) Cine te-a înv ățat chiroman ția ?
ZOE (întoreîndu-se spre el) : întreabă-mă de ce n-am și eu mingi. (Către Stephen.) Citesc asta
pe fața ta. Ochiul ăsta, așa. (Se încruntă cu capul plecat.) LYNCH (Rîzînd, o plesne ște pe
Kitty pe posterior de dou ă ori): Cam așa. Ursul panda.
(Două trosnete puternice, capacul de sicriu al pianoleî se deschide brusc, capul chel, mic,
rotund, de paia ță din cutie al p ărintelui Dolan fisne ște în sus.) PĂRINTELE DOLAN : E
vreun băiat care vrea b ătaie ? Și-a spart ochelarii ? Lene șule care mai umbli cu minciuni. Se
vede după ochii tăi.
(Blînd, binevoitor, decanal, u șor mustrător, capul lut D on John Conmee se ridic ă și el din

sicriul pianolei.) DON JOHN CONMEE : Ei, ei, P ărinte Dolan ! încet. Sînt sigur c ă Stephen
acesta e un b ăiat foarte bun. ZOE (Examinînd palma lui Stephen): Asta-i mîn ă. de femeie.
202
STEPHEN (Murmurînd): Continuă. Te rog s ă minți maf departe. Ține-mă așa. Mîngîie-m ă.
Eu n-am știut niciodat ă să-i citesc scrisul Lui decît urma criminal ă a degetului Lui mare pe
spinarea pe ștelui. ZOE : In ce zi te-ai n ăscut ? STEPHEN : Intr-o joi. Ast ăzi.
ZOE : Copilul n ăscut joi merge departe. (Urmărește cu degetul liniile din palma lui.) Linia
sorții. Prieteni cu influen ță.
FLORRY (Arătînd și ea cu degetul): Imaginație.' ZOE : Muntele lunii. Ai s ă te întîlne ști cu
un… (Brusc se apleac ă să-i priveasc ă atent în palm ă.) Nu-ți spun că nu e bine. Sau vrei s ă știi
?
BLOOM (îi desprinde degetele și își oferă propria palm ă): Face mai mult r ău decît bine. Uite
aici. Citește-o pe a mea. BELLA : Ia arat ă. (întoarce pe dos palma lui Bloom.) Mă gîndeam
eu. Pumn noduros, asta-i pentru femei. ZOE (Privind mioap ă în palma lui Bloom) : Ca un
grătar. Călătorești peste mare și te-nsori cu una cu bani. BLOOM : N-ai nimerit.
ZOE (Repede): A, stai că uite. Degetul mic scurt. B ărbatul sub papucul g ăinii ? Nici acum n-
am nimerit-o ?
(Lizica Negru ța, o cloșcă uriașă, stînd pe ou ă într-un cerc cu creta, se ridic ă, bate din aripi și
cloncăne.l LIZICA NEGRU ȚA : Gara. Kluk. Kluk. Kluk.
(își ocolește oul proasp ăt ouat și se depărtează mîndră.) BLOOM (Arătîndu-și palma) : Urma
asta de aici e de la un accident. Am c ăzut și m-am tăiat,' acum dou ăzeci și doi de ani. Aveam
șaisprezece ani atunci. ZOE : V ăd, spuse orbul. Ne spui nout ăți. STEPHEN : Vezi ?
înaintează spre un țel măreț. Și eu am dou ăzeci și doi de ani. Acum șaisprezece ani am
douăzeci și două răsturnat, acum dou ăzeci și doi de ani el de șaisprezece ori a c ăzut de pe
calul său breaz. (Se crispează.) M-am lovit la mîn ă nu știu unde. Trebuie s ă mă duc la dentist.
N-ai ceva bani ?
(Zoe îi șoptește ceva lui Florry. Chicotesc amîndou ă. Bloom își desprinde palma și scrie
absent ceva cu degetele pe mas ă, trasînd ni ște curbe încete.) FLORRY : Ce ?
203
(O trăsură de piață, numărul trei sute dou ăzeci și patru, cu o iap ă cu crupa generoas ă, minată de
James Barton, Bulevardul Armoniei, Donnyhrook, trece în trap. Blazes Boy-lan și Lenehan stau
tolăniți pe banchet ă. Băiatul de serviciu de la Ormond st ă chircit pe bara din spate. Cu triste țe, pe
deasupra perdelu țelor, de la fereastr ă privesc Lydia Douce
și Mina Kennedy.)
BĂIATUL DE SERVICIU (Balansîndu-se în mersul tr ăsurii, le face semne obraznice cu degetul mare
și celelalte degete fluturîn ă) : Hu hu vă-mpunge cornul ?
(Bronz ling ă aur, ele șoptesc între ele.) ZOE (Către Florry) : Să-+i șoptesc ceva.
(Șușotesc între ele iar ăși.)
(Blazes Boylan se reazem ă comod pe speteaza banchetei, cu p ălăria lui de paie într-o parte, o floare
roșie între din ți. Lenehan, cu șapcă de yaehting și pantofi albi, desprinde îndatoritor un fir lung de
păr de pe um ărul lui
Blazes Boylan.)
LENEHAN : Ho ! Aicea ce v ăd eu ? Ai periat de p ăianjeni
vreo parte de femeie ?
BOYLAN (Tolănit confortabil, surîde) ; Am jumulit o
curca.
LENEHAN : Asta mai zic și eu o munc ă cinstită de noapte.
Ilu. unui*. **««..–t-j
LENEHAN (Trage pe nas vesel) : Ha ! Homar cu maionez ă. Ha !
ZOE și FLORY (B.îd împreun ă) : Ha ha ha ha. BOYLAN (Sare sprinten din tr ăsură și strigă tare să
audă toată lumea) : Hei, Bloom ! S-a sculat doamna Bloom ? BLOOM (Costum de lacheu, vest ă de
pluș culoarea prunei, pantaloni pîn ă la genunchi, ciorapi bufan ți și perucă pudrată) : Mi-e team ă că
nu, domnule, știți, ultimele preg ătiri…

BOYLAN (îi aruncă șase pence) : Ține, să-ți cumperi un gin cu l ămîie. (își agață degajat p ălăria pe
cuierul pe care-l formeaz ă capul cu coarne de cerb al lui Bloom.) Intro-du-m ă. Am o mic ă problemă
personală cu soția dumitale. în țelegi ?
204
BLOOM : V ă mulțumesc, domnule. Da, domnule, Madam
Tvveedy e în baie, domnule.
MARION : Ar trebui s ă se simtă mult prea onorat. (Iese
plescăind din ap ă.) Raoul, dragul meu, vino și mă șterge.
Sînt goală goluță. Doar cu p ălăria mea nou ă și cu un burete
portativ.
BOYLAN (Cu lucire voioas ă în priviri) : Spiendid !
BELLA : Ce ? Ce e ?
(Zoe îi șoptește ceva.)
MARION : Las ă-l să se uite cît o vrea, idiotul cu bale la gur ă! Codașul! Și să se bată singur cu biciul!
Am să-i scriu eu vreunei prostituate mai voinice sau lui Bartholomona, femeia cu barb ă, să-i facă niște
vînătăi de-o palm ă și să-l pună să-mi aducă îndărăt o recipis ă semnată și ștampilată, BELLA (Păzind) :
Ho ho ho ho.
BOYLAN (Către Bloom, peste um ăr) : Poți să-ți pui ochiul la gaura cheii și-n vremea asta s ă te joci cu
tine singur cum po ți pînă trec eu prin ea de cîteva ori. BLOOM : V ă mulțumesc, domnule, a șa am să
fac. Pot s ă-mi aduc doi prieteni s ă fie martori și să facă și cîteva instantanee ? (întinde un borc ănaș
cu alifie.) Vasilină, domnule ? Flori de portocali ?… Ap ă călduță ?… KîTTY (De pe canapea):
Spune-ne și nouă, Florry. Spu-ne-ne și nouă. Ce.
(Florry îi șoptește ceva. Cuvinte de iubire șoptite mur-mur ător, printre buze umede plesc ăind mai
tare, plici' ploc plopslop.)
MINA KENNEDY (Dînd ochii peste cap): O, trebuie c ă miroase ca mu șcatele și ca piersicile coapte !
O, el îi adora pur și simplu fiecare p ărticică din trupul ei ! S-au prins unul de-altul ! A acoperit-o cu
sărutări ! LYDIA DOUCE (Cu gura întredeschis ă): Iumium. Ia uite ? o împinge prin toat ă camera în
timp ce ! Hi c ăluțule. Poți să-i auzi pîn ă-n Paris la New York. Ca și cum ai mînca cu gura plin ă
căpșuni cu frișca. KITTY (Rîzînd): Hi hi hi.
VOCEA LUI BOYLAN (Dulce, pu țin răgușită, venind din golul stomacului) : Ha ! Gublazqruk
brukarchkrasht! VOCEA LUI MARION (Răgușită puțin, dulce ri ăicînău-i-se din gîtlej): O !
Șlașleasmpuipinahuk I
205
BLOOM (Cu ochii s ălbatic dilata ți, strmgindu-se în bra țe) : Așa, arată-i ! Ascunde-o ! Arat ă-i !
Brăzdeaz-o ! înc ă ! Dă-i drumul !
BELLA, ZOE FLORRY, KITTY : Ho ho ! Ha ha ! Hi hi ! LYNCH (Arâtînd cu degetul) : Oglinda în
fața chipului s ău firesc. (Rîde). Hu hu hu hu hu.
(Stephen și Bloom privesc în oglind ă. Fața lui William Shakespeare, fără barbă, apare acolo, țeapănă
ca într-o pa~ ralizie facial ă, încununat ă de răsfrîngerea cuierului cu coarne de cerb din hol.)
SHAKESPEARE (Cu o demnitate ventrilochic ă) : Rîsul cu hohote zgomotoase vorbe ște despre mintea
goală. (Către Bloom.) Te gîndeai c-ai fi fost invizibil. Ia prive ște. (Cron~ cane cu rîs de clapon
negru.) Iagogo ! Ia te uit ă cum Bă-trînul mi ți-o sugrum ă pe mama lui de joi ! Iagogogo ! BLOOM
(Surîde gălbenicios înspre tirfe) : Cînd aud și eu gluma aceea ?
ZOE : Nu pîn ă nu te-nsori a doua oar ă și ești o dată văduv. BLOOM : Gre șelile sînt iertate. Chiar și
marele Napoleon, cînd i-au luat m ăsura direct pe piele dup ă moarte…
(Doamna Dignam. v ăduvă demnă-, cu nas cîrn și obrajii îmbujora ți de murmure de înmormântare, de
lacrimi și de sherry ro șcat Tunny, trece gr ăbită în voalurile ei de doliu, cu boneta într-o parte,
rujînău-și și pudrîndu- și obrajii, buzele și nasul, leb ădă mamă mînîndu- și trupa de pui prin trestii. De
sub fuste îi apar pantalonii de t ăvăleală și ghetele scîldate, m ăsura opt, ale r ăposatului ei b ărbat. Ține
în mină o poliță de asigur ări de la Asocia ția văduvelor sco țiene și o umbrel ă mare de circ pe sub care
aleargă după progeniturile ei. Patsy, șchiopătînd pe un picior mai scurt, cu gulerul desf ăcut, cu un
șirag de cotlete de porc atîrnîn- ău-i în urm ă, Freddy seîncind, Susy plîngînd cu gura ei de pe ște
strîmbă, Alice luptîndu-se cu bebeul pe care-l ține în bra țe. Ea îi înghionte ște înainte, cu v ălurile
umflate.) FREDDY : He, mam ă, ce mă tragi așa ! SUSY : Mam ă, dă ceaiul în foc ! SHAKESPEARE
(Cu furie paralitic ă) : Mărisa dooa ca-

reau cisîntîi.
(Chipul lui Martin Cunningham, b ărbos, realc ătuiește fața fără barbă a lui Shakespeare. Umbrela cea
mare se leag ănă ca un be țiv, copiii alearg ă care-ntr-o parte,
206
care-ntr-alta. De sub umbrel ă apare doamna Cunningham cu p ălărie de Văduva Vesel ă și kimono
larg. Mers alunecos cu multe plec ăciuni, unduindu- și trupul ca japonezele.) DOAMNA
CUNNINGHAM (Cîntâ) :
Și mi se spune juvaerul Asiei.
MARTIN CUNNINGHAM (O privește impasibil) : Ce sâ spun ! Cea mai îngrozitoare putoare !
STEPHEN : Et exalîabuntur cornua iusti. Au fost regine care s-au culcat cu taurii cei mai de soi. Adu-
ți aminte de Pasiphae pentru ale c ărei pofte trupe ști străbătrînul-tatamare al meu a f ăcut primul
confesional din lume. N-o uita pe Madam Grissel Steevens și nici mlădițele cu țepi pe trup din casa
Lambert, Noe însu și s-a bețivit cu vinuri. Și-i era arca descheiat ă.
BELLA : Nu vreau vorbe de-astea aici. Ai gre șit adresa. LYNCH : Las ă-l în pace. S-a întors tocmai de
la Paris. ZOE (Aleargă spre Stephen și-l înlănțuie cu bra țele) : O, spune înainte. S ă mai auzim și noi
niște parlevu.
(Stephen î și îndeasă pălăria pe cap și ajunge ăintr-un salt în fa ța căminului unde se opre ște, cu umerii
căzuți, cu brațele în lături ca niște aripioare de pe ște, cu surîs boit peste toat ă fața.)
LYNCH (Bătînd ritmul cu pumnii pe canapea) : Rmm Rmm Rmm Brrrrrm.
STEPHEN (Flecărind cu tres ăriri de marionet ă) : Mii de locuri de distrac ție și cheltuial ă pentru serile
dumneavoastr ă cu doamne frumoase care vînd m ănuși și poate și altceva poate inimile halbe de bere
localuri chiar la mod ă foarte excentrice unde mul țime de cocote superg ătit-e cam ca prin țesele
dansează cancan și cînd intri acolo clovnerii pariziene ceva extra îndr ăzneț ca pentru domni burlaci
străini cam ca ăia care vorbesc stricat engleze ște și sînt mult mai pricepute în chestii de-astea dragoste
și senzații voluptuoase. Domni foarte selec ți și este o pl ăcere trebuie s ă vizitați spectacolul cu cerul și
iadul cu lumin ări mortuare și lacrimi de argint care se d ă în fiecare noapte. Batjocorire cu totul șocking
teribilă a lucrurilor religioase care s-a v ăzut în lume. Toate femeile șic și care la venire
207
pline de modestie odat ă se dezbrac ă și țipă de plăcere să vadă omul vampir cum se desfrîneaz ă cu
călugărița proaspătă tînără cu dessous troubiants. (Plescăie tare din limb ă-i Ho, la la ! Ce pif qu'il a !
LYNCH : Vive le vampire ! TÎRFELE : Bravo ! Parlevu !
STEPHEN (Strîmbindu-se, cu capul r ăsturnat pe spate, rîde tare, b ătîndu-se cu palma peste coapse) :
Mare succes rîsete. Ca îngerii parc ă prostituatele și sfinții apostoli tîlhari mari cu fa ța urîtă.
Demimondaines minunat frumoase scînteind toate diamante foarte atr ăgător costumate. Sau prefera ți
poate ce ține de plăceri moderne turpitudine de babalîc ? (Se arată pe sine cu gesturi spre Lynch și
prostituatele r ăspund.) Statuie femeie de cauciuc reversibil ă sau mărime natural ă nudități feciorelnice
bune de privit pe furi ș foarte lesbice cinci zece ori. Intr ă domnii și văd în oglinzi toate pozi țiile cu
mașinării și în plus la dorin ță băiat de măcelar absolut groaznic pîngărind cu ficat cald de vac ă sau
omletă pe pîntece ca-n piece de Shakespeare.
BELLA (Plesnindu-se peste pîntece, se afund ă în canapea cu hohote mari de rls) : Omletă pe… Ho !
ho ! ho ! ho ! Omlet ă pe…
STEPHEN (Calin) : Te iubesc, sir, domnule drag ă. Tu vorbe ște pe limba englezeasc ă pentru double
entente cordiale. O da, mort loup. Cît costă ? Waterloo. Watercloset. (Tace deodat ă și-și ridică
arătătorul.) BELLA (Rîzînd tare) : Omletă… TÎRFELE (Rîzînd) : Bis ! Bis ! STEPHEN : Sta ți nițel.
Eu am visat un pepene. ZOE : Mergi peste m ări și iubește o femeie str ăină. LYNCH : Str ăbate lumea-
htreagă să-ți găsești o soață. FLORRY : Visele sînt tocmai pe dos.
STEPHEN (întinzîndu- și brațele) : Era acolo. Strada tîrfe-lor. Pe Bulevardul Serpetine mi-a ar ătat-o
Belzebut, v ăduvă durdulie. Unde-i întins covorul ro șu ? BLOOM (Apropiindu-se de Stephen): Uite…
STEPHEN : Nu, am fugit. Du șmanii dup ă mine. Și-așa era să fie veșnic. Lume f ără sfîrșit. (Strigă.)
Pater ! Liber !
208
BLOOM : Ascult ă, uite-aici…
STEPHEN : S ă-mi frîngă spiritul, asta vrea ? O merde alors ! (Strig ă, și ghearele de vultur i ss
crispează) : Hola ! Hiliho !
(Vocea lui Simon Dedalus îi chiuie ca r ăspuns, eam somnoroas ă, dar gata de lupt ă.)

SIMON : A șa te vreau. (Se leagănă nesigur prin aer, ro-tindu-se, sco țînd strigăte de îmbărbătare, pe
aripi puternice greoaie de șopîrlar.) Ho, băiete ! Nu te l ăsa ! Hupa ! P șșt ! Te-ai dat cu corciturile
astea. Eu nu i-a ș lăsa nici la coada m ăgarului meu. Capul sus ! Ține sus steagul nostru ! Vulturul ro șu
zburînd pe cîmp de argint cu aripi desf ăcute. Rege al armelor din Ulster ! hai hup ! (Scoate un, semnal
de trîmbiță.) Bulbul ! Burlblblbrurblbl ! Hai, b ăiete ! (Frunzișul și crengile de pe hîrtia tapetului se
răspîndesc gr ăbite peste cîmp. O vulpe voinic ă stîrnită din vizuina ei, cu coada stufoas ă în sus, tocmai
terminîndu- și de îngropat bunica, alearg ă de zor spre larguri, cu ochii str ălucitori, căutînd prin
movilitele bursucilor, pe sub frunze. O urm ărește haita de dini de vîn ătoare, cu nasul la p ămînt,
amușinînău-și prada, lătrînd ca trîmbi țele, trîm-bi țați spre trîmbi ță sîngelui. Vîn ători, bărbați și femei,
din echipajele de vîn ătoare ale Ward Union-ului, alerg ă după ei, înfierbînta ți de urmărire. Dinspre
Six Mile Point, Flathouse, Nine Mile Stone urmeaz ă gonacii cu m ăciuci noduroase, țepușe, lasouri,
ciobanii de turme cu biciurile, îmblînzitorii de urși cu tamburinele, toreadorii cu s ăbiile lor, negrii
bătrîni 'flutarînd tor țe. Mulțimea mișună de barbugii, cartofori, scamatori, saltimbanci. T ăinuitori și
spioni, agen ți de pariuri, cu to ții țipă răgușiți stîrnind un vacarm asurzitor.) MULȚIMEA :
Bilete de curse ! Hai la pariul ! Zece la unu la orice cî știgător ! Banii pe loc aicea ! Banii pe loc ! Zece
la unu la oricare mai pu țin unu. Ze ;e la unu la oricare mai pu țin unu.
la-ncercați-vă norocul la c ăluții de pe mas ă !
209
Zece la unu la oricare mai pu țin unu !
Eu vînd maimu ți-, băieți. Eu vind maimu ța !
Eu dau zece contra unu !
Zece la unu mai la oricare mai pu țin unu singur !
(Un cal negru, f ără călăreț, fulgeră ca o fantom ă la linia de sosire, cu coada ca o spum ă în vînt, cu
ochii precum stelele. Urmeaz ă plutonul, m ănunchi de cai ca-brîndu-se. Schelete de cai : Sceptru,
Maximum al doilea, Zinfandel, Zvîrluga ducelui de W estminster, Refuz, Ceylon al ducelui de Beaufort,
premiul Parisului, li c ălăresc niște pitici, în armuri ruginite, s ărind, sărind, în șei. Ultimul, în burni ța
măruntă pe o iapă gălbuie care și-a pierdut suflul, Coco șul nordului, favorita, cu șapcă aurie ca
mierea, jachet ă verde, mîneci portocalii, Garrett Deasy, tr ăgînd de hățuri, cu crosa de hochei gata s ă
lovească. Mîrțoaga lui, tremurînd pe picioarele ei bandajate cu alb, trop ăie greoaie pe pista
zgrunțuroasă.) LOJA PORTOCALIE (Rînjind) : Dă-te jos și-mpinge și mneatale, domnu'. Ultima
tură! Ajungi acas ă pînă diseară! GARRETT DEASY (Drept ca un b ăț, cu fața zgîriată de unghii plin ă
de mărci poștale ca niște plasturi, î și ridică crosa, cu ochii alba ștri licărindu-i în prizma candelabru-
lui, în timp ce calul îi încearc ă un galop de școală.) Per vias rectas !
(O găleată de lături se revars ă asupra lui și a gloabei sale, torent de zeam ă de mei în care danseaz ă
morcovi, arpagic, cepe, napi, cartofi.)
LOJĂ VERDE : Frumoas ă zi, sir John, zi frumoas ă. Zi frumoas ă, înălțimea voastr ă.
Soldatul Carr, soldatul Crompton și Cissy Caffrey trec pe sub fereastr ă cîntînd disonant.)
STEPHEN : Auzi ți ! Prietenul nostru cel vechi, zgomotul din strad ă !
ZOE (Ridicînd o min ă): Stați !
SOLDATUL CARR, SOLDATUL CROMPTON ȘJ CLSSY CAFFREY :
Și totuși eu am un fel… De sl ăbiriune așa pentru…
ZOE : Asta-s eu. (Bate din palme.) S ă dansăm ! Să dansăm ! (Aleargă la pianol ă.) Cine are dou ă
pence ? BLOOM : Cine s ă…
LYNCH (întinzîndu-i ni ște monede) : Uite. STEPHEN (Pocnind ner ăbdător din degete): Repede !
Mai repede ! Unde mi-e toiagul de augur ? (Aleargă la pian și-și ia de acolo bastonul de frasin b ătînd
tact de dans din picioare.) ZOE (întorcind manivela): Uite.
(Bagă două monede. Izvor ăsc lumini aurii trandafirii violete. Rola pianolei se învîrte ște toreînd cu
ezitare înceat ă un vals. Profesorul Goodwin, cu peruc ă cu coc, în straie clasice de curte, manta cu
pelerină pătată, încovoiat în dou ă de mare b ătrînețe, străbate camera b ălăbănindu-se pe picioare,
tremurînd și zvîcnind din mîim. Se a șază mic pe scaunul pianului ri ăicînd și bătînd cu bra țele lui ca
niște bețișoare, fără mîini, pe clape, mo țăind din cap cu gra ții de domni șoară și cocul săltînău-i în
spate în vremea asta.)
ZOE (Se învîrte ște pe loc, b ătînd din c ălciie): Hai să dansăm. Cine vrea ? Cine danseaz ă ?
(Pianola, cu luminile ei schimb ătoare, cînt ă în ritm de vals preludiul la Fata mea-i o fat ă din
Yorkshire. Stephsn își aruncă bastonul pe mas ă și-o apucă pe Zoe de talie. Florry și Bella împing

masa spre c ămin. Stephen, ținînd-o pe Zoe cu delicate țe și grație exagerate, începe s ă valseze cu ea
prin camer ă. Mîneca ei, aluneclndu-i de pe brațele grațios ridicate, dezv ăluie floarea alb ă de carne a
vaccinului. Bloom st ă în picioare mai la o parte. Printre draperii, profesorul Marginni î și strecoar ă
un picior pe vîrful ghetei c ăreia se rote ște un joben. Cu o zvîcnituru abil ă, și-l aruncă direct pe cre ștet
și alunecă grațios înăuntru cu p ălăria cochet a șezată. E într-un frac albastru ardezie cu, reveniri
roșiatice de m ătase, guler înalt și Udle crem, vest ă verde cu decolteu, guler tare cu cravat ă albă,
pantaloni strimți de culoarea lev ănțicăi, ghete de piele și mănuși de culoarea canarului. Are o dalie la
butonieră. Rotește cînd înir-o parte cînd într-alta un baston f ără luciu, pe urmă și-l bagă strîns la
subsuoară. își pum o mînâ moale la piept, se înclină și își mînglie floarea și nasturii.)
MAGINNI : Poezia mi șcării, arta calistenicii. Nici o leg ătură cu școala doamnei Legget Byrne sau a
lui Levinstone. Organiz ăm baluri dansante costumate. Lec ții de prestan ță. Pașii în stil Katty Lanner.
Așa. Ia uitați-vă la mine. Competen ța mea terpsichorean ă. (Face în pas de menuet trei pa și înainte pe
picioare agile de albin ă.) Tout le monde en avânt ! Reverence ! Tout le monde en place l
(Preludiul se încheie. Profesorul Goodwin, mai dînd vag din bra țe, se chirce ște, se mic șorează, piere,
capa lui înc ă tremurătoare răspîndindu-i-se peste scaunul pianului. Aerul vibreaz ă de ritmul mai ferm
al valsului. Stephen și Zoe fac cercuri vivace. Luminile se schimb ă licăre, se pierd, aurii, trandafirii,
violete.) PIANOLA :
Doi tinerei vorbeau odat ă despre fetele lor, fetele lor, fetele lor, Iubitele pe care le l ăsaseră departe…
(Dintr-un col ț ies ălergînd orele dimine ții, cu părul de aur, zvelte, în albastru feciorehiic
învestmintate, cu mijlocul tras prin inel, cu mîinile nevinovate. Danseaz ă ușoare, sărind copil ărește
coarda. Le urmeaz ă orele amiezei, în aur chihlimbariu. înl ănțuite și rîzătoare, prind și răsfrîng
soarele în oglinzi batjocoritoare, ridicîndu- și brațele ușoare.)
MAGINNI (Lovind laolalt ă palme în m ănuși tăcute) ; Carre ! Avânt deux ! Respirați ușor !
Balance !
(Orele de diminea ță și cele de amiaz ă valsează spre locurile lor, rotindu-se, înaintînd una
către cealalt ă, unduindu- și formele voluptuoase, înclinîndu-se una spre alta. Cavalerii în spatele lor
se arcuiesc sus ținînău-le brațele ridicate, cu mîinile cobonndu-li-se spre, mîngîind acolo,
ridicînău-se dinspre umerii lor.) ORELE : Po ți să mă mîngîi pe… CAVALERII : Pot s ă te mingii pe…
ORELE : O, dar u șor ! CAVALERII : O, atît de u șor ! PIANOLA :
Iubita mea micu ță sfioasă are un mijloc.

212
(Zoe și Stephen se rotesc în ritm acum în ocoluri mai încete. Orele de amurg înainteaz ă, din umbrele
lor prelungi peste paji ști, risipite, șovăielnice, cu ochi languro și, obrajii delicat îmbujorîndu-li-se
roșiatic cu palid ă falsă înflorire. Sînt învestmîntate în voal cenu șiu cu mîneci largi întunecate care
flutură în briza din larguri.) MAGINNI : Avânt! huit l Treverse ! Salut! Cours de
mains ! Croise !
(Orele nop ții se furișează să-și ocupe locul în acest balet. Orele de diminea ță, de amiaz ă și de
amurg se trag înd ărăt în fața lor. Sînt mascate cu p ărul în pumnale și brățări de clopo ței mați.
Obosite schi țează reverențe sub voalurile lor largi acoperindu-le.) BRAȚĂRILE : Heiho ! Heiho !
ZOE (contorsionm ău-se, cu mîna la frunte): O ! MAGINNI : Les tiroirs l Chaîne de dames ! La
corbeille !
Dos â dos !
(în arabescuri obosite, ele împletesc pe du șumea un desen complicat, înl ănțuindu-se, desf ăcîndu-se,
făcînd plecăciuni, unduindu-se, rotindu-se locului.) ZOE : Am ame țit de tot.
(Se eliberează din brațele lui, cade pe un scaun. Stephen o apuc ă de talie pe Florry și danseaz ă cu
ea.) MAGINNI: Boulangere ! Les ronds ! Les ponts ! Chevaux de bois ! Escargots !
(întortochindu-se, p ășind îndărăt, schimblnd mîinile, orele de noapte se înl ănțuie, fiecare cu bra țele
arcuite, într-un mozaic de mi șcări unduioase. Stephen și Florry execut ă un dans complicat.)
MAGINNI : Dansez avec vos dames .' Changez de dames! Donnez le petit bouquet â votre dame !
Remerciez ! PIANOLA :
Cel mai bun cel mai bun dintre toate, Baraabum !
KITTY (Sare în sus): O, asta cintau la c ălușei la bazarul
Mirus !
(Aleargă spre Stephen. El o las ă brusc din bra țe pe Florry și o apucă pe Kitty. Se aude un or ăcăit

strident, aspru, ascu țit, șuierător de buhai de balt ă. Manejul de
213
căluți de lemn Toft de la bazar scîr țiindbolborosindbom-b ănind se rote ște în volbur ă înceată prin
cameră dînd ocol jur împrejur prin camer ă.)
PIANOLA
Fata mea-i o fat ă din Yorkshire.
ZOE ;
Din Yorkshire din cre ștet și pînă în tălpi.
Haideți cu toții!
ș (O ia pe Florry în bra țe și danseaz ă cu ea.)
STEPHEN : Pas seul!
(O împinge în roat ă pe Kitty în bra țele lui Lynch, î și înșfacă bastonul de pe mas ă și începe s ă danseze
în mijloc. To ți se rotesc, se învîrtejesc, valseaz ă, fac piruete, Bloombella, Kittylynch, Florryzoe, femei
jujube. Stephen cu p ălăria și toiagul face salturi de broasc ă la mijloc, sare zvîcnind sus picioarele,
strîmbînd gura închis ă, cu mina strîns ă zvîcnită deschisă pe sub coapse, cu bang ăte clinchete
bumbumuri chiote vesele muget de corn fulgere albastre verzi galbene. C ălușeii bazarului se rotesc
greoi cu c ălăreți fantoșe de lemn atîrnînd de lan țuri poleite, în salturi de fandango s ărind dînd pinteni
cu călcîiul cu talpa și căzînd iarăși la loc.) PIANOLA :
Chiar dac ă ea-i o fat ă de la uzin ă Și nu poart ă straie de soi.
(Strîngîndu-se strîns în bra țe iute mai iute cu lic ăr și sclipăr și flipăr în fugă trec lepâdîndrupîndurlînd
huruind, Baraabum!)
TUTTI: înc ă ! Bis ! Bravo ! înc ă o dată ! SIMON : Gînde ște-te la cei din neamul mamei tale !
STEPHEN: Dansul mor ții.
(Bang din nou barang babang din clopotul u șierului, calul, mîr țoaga, arm ăsarul, mînjii, Conmee
pe măgar
214
eristic șchiop, marinarul cu cîrje și picior în tricorn petrecut subsuar ă trăgînd de sfoar ă tropăind
răzbătînd cu sunet de cimpoaie prin mul țime. Pe gloabe, pe porci gra și, pe cai cu clopo ței, pe scroafe
din Gadarene, Corny în si~ criu. în o țel în piatr ă ca un rechin Nelsonul cu o singur ă toartă, două
Frauenzimmere travestite p ătate de prune din c ărucior căzînd din r ăsputeri plîngînd. Bum, ăsta-i un
adevărat campion. Flac ăra albastr ă scurt licărind noble țe din butoaie și reverendul cîntec de sear ă al
iubirii Love și în trăsură de piață cochet Boylan iar bicicli știi cu dou ă pungi și Dilly cu firimituri de
prăjitură pe rochia ei care nu-i de loc de soi. Și pe urmă în cea din urm ă rotire pe spinare de
vrăjitoare hurdueîndu-se-n sus și în jos plesc ăind în albie de bere un fel de vice rege și regină cu
delicii spre trandafirul de bufshire. Barrabum l)
(Cuplurile se desfac. Stephen se mai rote ște puțin amețit. Camera unduie ște încet la locul ei. Cu ochii
închiși, el se clatin ă pe picioare. Șine roșii zboară spre cer. Stele de jur împrejur sori rotindu-se în
jur. Musculi țe străluci' toare danseaz ă pe pereți. El se opre ște.) STEPHEN : Ho !
(Mama lui Stephen, emaciat ă, se înalță prin dușumea în cenu șiu lepros învestmîntat ă, cu o jerb ă de
flori portocalii ofilite și un val sfî șiat de mireas ă, cu fața mîncată și fără nas, verde de putreziciunea
mormîntului. P ărul îi e rărit și lățos. Își țintuie orbitele încerc ănate cu albastru și fără ochi asupra lui
Stephen și își deschide gura lipsit ă de dinți pronunțînd un cuvînt neauzit. Un cor de fecioare și
confesori cînt ă fără glas.) CORUL :
Liliata rutilantium te confessoru m… lubilantium te virginum…
(Din vîrful unui turn, Buck Mulligan, în straie par țial colorate de bufon de curte în stacojiu și galben
și cu scufie de clovn cu clopo țel atîrnîndu-i, o fixeaz ă cu gura c ăscată, ținînd în min ă o chiflă tăiată
aburindă unsă cu unt.) BUCK MULLIGAN : A murit dracului. Ce p ăcat! Mulligan se întîlne ște cu
nefericita mam ă. (își dă ochii peste cap.) Mercurialul Malachi.
215
MAMA (Cu surîsul subtil al nebuniei mor ții): Eu am fost odinioar ă frumoasa May Goulding. Sînt
moartă. STEPHEN (încremenit de oroare): Lemurule, cine e ști tu ? Ce mai e și șarlatania asta sinistr ă
?
BUCK MULLIGAN (Scuturîndu- și scufia cu clopo țel): Ce ironie ! Kinch i-a ucis trupul cîinesc al
cățelei de maic ă-sa. Și ea a dat în primire. (Lacrimi de unt topit cad din ochii lui peste chifl ă.) Maica
noastră mare și dulce ! Epi oinopa ponton.

MAMA (Se apropie, suflînd blinda asupra lui suflul ei de cenu șă umedă) : Toți trebuie s ă trecem prin
asta, Stephen. Mai multe femei sînt decît b ărbați pe lume. Și tu. Va veni timpul.
STEPHEN (lne.clndu.-se de spaim ă, remușcare și oroare) : Ei spun că eu te-am omorît, mam ă. El ți-a
jignit memoria. Cancerul a f ăcut-o, nu eu. Soarta.
MAMA (Un firișor verde de fiere alunecîndu-i dintr-o parte din gur ă): Tu mi-ai cîntat cîntecul acela.
Taina amar ă a iubirii.
STEPHEN (Repede): Spune-mi cuvîntul, mam ă, dacă îl știi acum. Cuvîntul cunoscut de to ți oamenii.
MAMA : Cine te-a sc ăpat în noaptea în care-ai s ărit în tren cu Paddy Lee ? Cine a avut mil ă de tine
cînd erai test printre str ăini ? Rugăciunea este atotputernic ă. Rugăciunea pentru sufletele în suferin ță
din manualul Ursu-linelor și indulgen ța de patruzeci de zile. Poc ăiește-te, Stephen.
STEPHEN : Vîrcoîacul ! Hiena !
MAMA : M ă rog pentru tine în lumea mea de dincolo. Am pus-o pe Dilly s ă-ți facă fiertura de orez în
fiecare noapte dup ă ce tu lucrai cu mintea. Ani și ani de zile eu te-am iubit. O, fiu al meu, tu primul
născut, cînd erai înc ă în pîntecele meu.
ZOE (Făcîndu-și vînt cu paravanul de la c ămin): Mă topesc.
FLORRY (Arată spre Stephen): Uitați-vă la el. E alb la fa ță.
BLOOM (Se duce s ă deschidă mai larg fereastra) : A amețit.
MAMA (Cu ochii mocnind) : Căiește-te ! O, focurile iadului !
216
STEPHEN (Gîfîind) : Mestecătorul de stîrvuri ! Căpățină crudă și oase însîngerate !
MAMA (Fața apropiindu-i-se tot mai mult, exalîn ă o suflare de cenu șă) : Păzește-te ! (își ridică
brațul drept înnegrit ofilit încet spre pieptul lui Stephen cu degetele r ăsfirate.) Păzește-te ! Mîna
Domnului ! (Un crab verde cu ochi ro șii răuvoitori își înfige adine cingile rî njitoare în inivia lui
Stephen.)
STEPHEN (Sufocîndu-se de furie): La dracu ! (Fața i se face deodat ă suptă, bătrînă, cenușie.)
BLOOM (La fereastră) : Ce e ?
STEPHEN : Ah non, par exemple ! Imaginația intelectual ă i Cu mine întru totul sau dac ă nu deloc.
Nori ser-viam .'
FLORRY : Da ți-i niște apă rece. Stați nițel. (Iese în fug ă.) MAMA (Frîngîndu- și încet mîinile, gemînd
deznădăjduită): O, inimă sacră a lui Isus, îndur ă-te de el ! Mîntuie-l de iad, inim ă sfîntă !
STEPHEN : Nu ! Nu ! Nu ! Frînge ți-mi spiritul voi to ți dacă sînteți în stare ! V ă birui eu pe to ți !
MAMA (în chinurile agoniei) : Ai milă de Stephen, Doamne, pentru rug ăciunile mele ! De
neîndurat a fost spaima mea cînd îmi d ădeam sufletul de iubire de suferin ță de chinuri pe Muntele
Calvarului. STEPHEN : Nothung !
(își ridică sus cu amîndou ă mîinile toiagul de frasin și sfărîmă candelabrul. Flac ăra lividă din urmă a
Timpului zvîcnește o dată și, în întunecimea care se las ă, ruina tuturor celor ce sînt, plou ă
sfărîmăturile de sticl ă și zidurile pr ăbușindu-se.) JETUL DE GAZ : Pvfung ! BLOOM : Stai !
LYNCH (Sare și-l prinde pe Stephen de mîn ă) : Ce faci! Vino- ți în fire — Doar n- ăi fi avînd amocul !
BELLA : Poli ția !
(Stephen, l ăsînd să cadă bastonul, cu capul și brațele zvîcnite țepene pe spate, izbe ște cu picioarele
puternic în p ămînt și fuge din camer ă pe Ungă tîrfele din prag.) BELLA (Țipînă) : După el !
217,
(Cele dou ă tîrfe se reped spre u șa holului. Lynch, Kitty și Zoe ies în fug ă din camer ă. Toți
vorbesc tare, tuî~ bura ți, Bloom îi urmeaz ă, se reîntoarce.) TÎRFELE (Inghesuindu-se în prag,
arătînd cu degetul): într-acolo.
ZOE (Arătînd și ea cu degetul): Acolo. E ceva acolo. BELLA : Cine pl ătește lampa ? (li apucă pe
Bloom de pulpana hainei.) Hei. Erai cu el. A spart lampa. BLOOM (Dă fuga în hol, revine în fug ă) :
Ce lampă, femeie ?
BELLA (Cu ochii în ăspriți de mînie și de cupiditate, arat ă cu mina) : Asta cine-o pl ătește ? Zece
șilingi. Sînte ți mar~ tori.
BLOOM (Smulge de pe mas ă bastonul lui Stephen) : Eu ? Zece șilingi ? Nu l-ai jupuit destul ? N-a…
BELLA (Răstită): Uite, lasă vorba. Aici nu-i bordel. E cas ă de zece șilingi.
BLOOM (Pipăind lampa, tr ăgînd de lan ț. Cînd trage, jetul de gaz se ridic ă sub abajurul mov acum
boțit. Ridică bastonul) : S-a spart doar sticla. Asta-i tot ce-a… BELLA (Țipă dîndu-se înd ărăt) :
Doamne ! nu ! BLOOM (Parînd parc ă o lovitură): Am vrut s ă-ți arat cum a lovit abajurul. Nu ți-a

făcut pagub ă nici de șase pence, Zece șilingi!
FLORRY (Intră cu un pahar cu ap ă) : Unde-i ? BELLA : Vrei s ă chem poli ția ?
BLOOM : Las ă că știu eu. Ai buldogul aici la fa ța locului. Dar el e student la Trinity. Sînt clien ții cei
mai buni ai stabilimentului t ău. Domnii care- ți plătesc ție chiria. (Face un semn masonic.) înțelegi ce
spun eu ? Nepotul vicecancelarului. N-ai nevoie de scandal.
BELLA (Furioasă) : Trinity ! Vin aici cu scandal dup ă cursele de canotaj și nu plătesc nici o para. Ce,
dumneata comanzi aici ? Unde e ? îl torn eu. îl fac s ă nu mai scoat ă capul în lume. (Țipă.) Zoe ! Zoe !
BLOOM (Insistent): Și dacă ar fi băiatul tău de la Oxford ! (Amenințător.) Știu eu.
BELLA (Pierindu-i aproape glasul): Cine ești că vii așa incognito ?
ZOE (Din prag) : A început scandalul. BLOOM : Ce ? Unde ? (Aruncă un șiling pe mas ă strigind.)
213
Asta-i pentru sticla de lamp ă. Unde ? S ă respir pu țin aer curat.
(Iese grăbit prin hol. Tîrfele arat ă cu degetul. Florry îl urmeaz ă vărsînd apă din paharul înclinat
într-o parte. Toate tîrfele se înghesuie în prag volubile ar ătînd cu degetul spre dreapta unde s-a
risipit cea ța. Dinspre stînga sose ște clinchetind o tr ăsură de piață. Încetinește în fața casei. Bloom în
ușa holului îl z ărește pe Corny Kelleher care se preg ătește să coboare din tr ăsură împreună cu doi
desfrînați tăcuți. El își ferește fața. Bella din ăuntru din hol î și îndeamn ă tîrfele la treab ă. Ele încep s ă
trimită săruturi lipicioase languroase. Corny Kelleher le r ăspunde cu un surîs ăe strigoi lasciv.
Desfrînații tăcuți se întorc s ă plătească trăsura. Zoe și Kitty mai arat ă încă spre dreapta. Bloom,
separîndu-le cu gest gr ăbit, își trage pe cap gluga și ponchoul de calif și se grăbește în jos pe trepte cu
fața într-o parte. Ca un Harun Al Ra șid incognito se strecoar ă prin spatele desfrîna țiior tăcuți și se
îndepărtează repede pe Ung ă garduri cu pa șii iuți ăe pardos tîrîndu- și prada dup ă sine, "plicuri rupte
înmuiate în anason. Toiagul de frasin îi înseamn ă urmele. O hait ă de ogari, condu și de Hornblower de
la Trinity strîngînd în mîn ă o cravașa de cîine și cu șapcă colorată și o pereche de pantaloni vechi
cenușii, îl urmeaz ă de departe, ținindu-i dup ă miros urma, mai aproape, în cor ăe lătrături, gîfîituri,
pierzînd urma, risipindu-se, sco țînd limbile, mu șcîndu-i călcîiele, sărin,d spre pulpanele lui. El
merge repede, fuga, în zigzag, galop, cu urechile pe spate. E împro șcat cu pietri ș, cioturi de morcovi,
cutii de biscui ți, ouă, cartofi, heringi s ărați, papuci ăe damă. După el, pe urme proasp ăt regăsite,
haita cu vacarmul ce galopeaz ă în zigzag în aprig ă urmărire în șir după cum urmeaz ă : 65C cu
66C vardi ști din rondul de noapte, John Henry Ment on, Wisdom Hely, V.B. Dillon, consilierul
Nannetti, Alexander Keyes, Larry O'R ourkc, Joe Cuffe, doamna O'Dowd, Pipîlic ă Burke, Cel F ără
Nume, doamna Riordah, Cet ățeanul, Garryowen, Cumîispune, Alacufa țaaia,
Tipulcareseam ănâ, Lammaiv ăzuteupăsta, Tipulcu, Chris Callinan, sir Charles Cameron,
Benjamin Dollard, Lenehan, Barte ll d'Arcy, Joe Hynes, Murray cel ro șu, redactorul Brayden, T.M.
Healy, domnul judec ător Fitzgibbon, John Howard Parnell, reverendul Somon S ărat,
219
profesorul Joly, doamna Breen, Denis Breen, Theodore Purefoy, Mina Purefoy, diriginta oficiului
poștal din Westland Row, CP. McCoy, prietenul lu i Lyons, Hoppy Holohan, omul de pe strad ă, alt om
de pe strad ă, băiatul cu mingea de fotbal, conductorul cu nas spart, bogata doamn ă protestant ă, Davy
Byrne, doamna Ellen McGuin-ness, doamna Joe Gall aher, George Lidwell, Jimmy Henry cu b ătături
cu tot, inspectorul principal Laracy, p ărintele Covolexj, Crofton care nu mai e la percep ție, Dan
Daicson, dentistul Bloom cu cle ștele său, doamna Bob Doran, doamna Kennefick, doamna Wyse
Noian, John Wyse Noian, frumoasafemeiem ăritatăcaresafrecatcudosuleimare-
întramvaiul ăeClonskeat, librarul cu Pl ăcerile păcatului, domni șoara Dubedat șichiarcașibedat,.
doamnele Gerald și Stanislaus Morar, din Roebuck, func ționarul principal de la Drimmie, colonelul
Hayes, Masiiansky, Citron, Penrose, Aaron Figat ner, Moses Herzog, Michael E. Geraghty, in-
spectorul Troy, doamna Galbraith, poli țistul de la col țul străzii Eccles, bătrînul doctor Brady cu
stetoscopul, omul misterios de pe plaj ă, un salvator, doamna Miriam Dan-drade și toți iubiții ei.)
MULȚIMEA ZGOMOTOASA (unii peste al ții și înghesuin-du-se în al ții) : El e Bloom ! Opri ți-l pe
Bloom ! Stopo-Bloom ! Stopoho țul ! Hi ! Hi ! Opri ți-l la colț !
(La colțul străzii Castorului, sub schele, Bloom se opre ște gîfîind la marginea acestui val zgomotos,
certăreț, de oameni, care habar n-au cine ce hi ! hi! și se agită încăie-rîndu-se f ără să știe zbierînd cu
toții laolaltă.) STEPHEN (Cu gesturi cump ănite, respirînd adine și rar) ; Sînteți invitații mei. To ți cei
nechemați. Prin gra ția celui de al cincilea George și celui de a! șaptelea Edward. Istoria e de
condamnat. Fabulate de mamele memoriei. SOLDATUL CARR (Către Cissy Caffrey) : Asta te-a in-

sultat pe tine ?
STEPHEN : Adresîndu-i~se ei la vocativul feminin. Probabil neutru. Unigenitiv.
VOCI : Nu, n-a f ăcut de loc a șa ceva. Fata asta spune minciuni. Era la doamna Cohen. Ce s-a
întîmplat! Solda ți și civili.
CISSY CAFFREY : Eram în compania solda ților și ei m-au l ăsat o clipă singură să facă — înțelegeți
și tînărul ăsta a
220
fugit după mine. Dar eu sînt credincioas ă bărbatului care
m-a tratat chiar dac ă nu sînt decît o tîrf ă de un șiling.
STEPHEN (Observă capetele lui Lynch și al Ztti Kitty) :
Salut, Sisif. (Arată spre el și spre ceilal ți.) Poeticul, Non-
poeticul.
VOCI : Ea e credincioas ăbărbatului.
CISSY CAFFREY : Da, ca s ă merg cu el. Și eu cu un prieten al meu militar.
SOLDATUL CAMPTON : Ăsta vrea o ureche umflat ă,
tipul. Ia d ă-i una, Harry.
SOLDATUL CARR (Către Cissy) : Te-a insultat ăsta atunci
cînd eu și cu el ne d ădeam drumul la ap ă ?
LORDUL TENNYSON (In bluză și pantaloni de flanel ă în
culorile Union Jack-ului, capul gol, barba în vînt) : Nu
pentru ei e s ă scruteze cauza.
SOLDATUL COMPTON : Atinge-l, Harry.
STEPHEN (Către soldatul Compton) : Nu vă cunosc numele
dar aveți perfectă dreptate. Doctorul Swift spune c ă un
bărbat în armur ă bate zece b ărbați în cămașă. Cămașă e
sinecdocă. Parte pentru întreg.
CISSY CAFFREY (Către mulțimea din jur) : Nu, eu eram
cu militarul.
STEPHEN (Amabil) : De ce nu ? Soldatul tîn ăr și curajos.
După părerea mea orice doamn ă de exemplu…
SOLDATUL CARR (Cu șapca alunecîndu-i într-o parte,
înaintînd spre Stephen) : Ia spune, ce-ar fi, șefule, dac ă
te-aș pocni odat ă peste bot ?
STEPHEN (Ridică ochii spre cer) : Ce-ar fi ? Foarte nepl ăcut. Un nobil fel de a m ă înșela singur.
Personal, eu detest ac țiunea. {Flutură din mină.) Mă doare puțin mîna. Enfin, ce sont vos oignons.
(Către Cissy Caffrey.) E ceva tulbure aici. Despre ce-i vorba la urma urmei ? DOLLY GRAY (își
flutură batista de la balconul ei, dîn ă semnalul asemenea eroinei din Ierihon) : Rahab. Fiu din popor,
adio. Cu bine acas ă la Dolly. Viseaz ă la fata pe care-ai l ăsat-o în urm ă și ea are să viseze la tine.
(Soldații își întorc spre ea ochii apo și.) BLOOM (Croindu- și drum cu coatele prin mul țime, tî apucă
viguros de mînec ă pe Stephen): Haide, domnule profesor, te a șteaptă trăsura. STEPHEN (Se întoarce
spre el) Ce spui ? (Se desprinde din
221
mîna celuilalt.) De ce n-a ș sta de vorb ă cu el sau cu orice alt ă ființă omeneasc ă în stare s ă umble drept
pe portocala asta turtit ă ? (Arătînd cu degetul.) Nu mi-e fric ă de nimic «y care a ș putea sta de vorb ă
dacă pot să mă uit în ochii lui. P ăstrînd pozi ția perpendicular ă.
(Se trage un pas înapoi clâtinîndu-se.) BLOOM (Susținîndu-l) : Păstrează-ți-o pe a dumitale.
STEPHEN (Rîde găunos) : Centrul meu de gravitate s-a deplasat. Am uitat trucul. S ă ne așezăm jos
undeva și să discutăm. Lupt a pentru via ță este legea existentei dar iubitorii de pace~m6ttef hi, mai ales
țarul și regele Angliei, au inventat arbitrajul. (Se lovește peste frunte.) însă aici înăuntru trebuie s ă-l
omor pe preot și pe rege. RIDDY-SCULAMENT : Ai auzit ce-a spus profesorul ? E-un profesor de la
colegiu. KATE CU PARTEA TARE : Da. Am auzit. BIDDY-SCULAMENT : Se exprim ă cu mult și
pronunțat rafinament de frazeologie.
KATE CU PARTEA TARE : într-adev ăr, da. Și în același timp așa cum trebuie și drept la țintă,
tranșant, ce mai. SOLDATUL CARR (Se smulge din bra țele celor care-l țineau și înainteaz ă spre
Stephen) : Ce ziceai acuma despre regele meu ?

(In arcul unei por ți apare Edivard al Șaptelea. Poart ă un jerseu alb pe care e cusut ă o imagine a
Inimii Sacre cu însemnele Jartierei și Spinului, Linii de Aur, Elefantul Danemarcei, al regimentului de
cavalerie Skinner și al lui Probyn, ăl ghildei de avoca ți de la Lincolns Inn și al străvechii și onorabilei
companii de artilerie din Massachusetts. Suge o acadea ro șie. Este învestmlntat în roba marelui
maestru masonic ales, perfect și sublim, eu mistrie și șorț, purtînd men țiunea Mode in Germany. în
mîna sting ă are o găleată de tencuitor pe care scrie Deferise d'uriner. Un stri' g ăt general de bun sosit
îi salută intrarea,) EDWARD AL ȘAPTELEA (încet, solemn, dar indistinct): Pace, pace des ăvîrșită.
Pentru identificare g ăleata din mîna mea. Salut, b ăieți (Se întoarce c ătre supușii soi.) Am venit aici s ă
asistăm la o lupt ă cinstită dreaptă și urăm din inim ă ambilor combatan ți mult noroc. Mahalz makr a
back.
222
(Dă mina cu soldatul Carr, soldatul Compton, Stephen, Bloom și Lynch. Aplauze generale. Edward al
Șaptelea își ridică grațios găleata în semn de mul țumire.) SOLDATUL CARR (C ătre Stephen) : Ia
mai spune o
dată.
STEPHEN (Nervos, prietenos, p ăstrindu-și calmul) : înțeleg
punctul dumitale de vedere, de și eu personal n-am nici ua rege pentru moment. Tr ăim în epoca de
glorie a medicinii, în privin ța asta e dificil ă o discuție. însă asta e important. Dumneata mori pentru
țara dumitale, presupun. (î și lasă mîna pe mineca soldatului Carr.) Nu că ți-aș dori-o. îns ă eu spun : n-
are decît s ă moară țara mea pentru mine. Pîn ă
în prezent asta a și făcut. Nu vreau ca ea s ă moară. La
dracu cu moartea. Tr ăiască viața.
EDWARD AL ȘAPTELEA (Levitează peste grămezi de uci și
în înfățișarea și cu aureola lui Isus Glume țul, cu o acadea
albă în fața lui fosforescent ă) :
Am metode noi, cu to ții rămîn paf.
Ca să-i fac pe orbi s ă vadă în ochi le-arunc praf.
STEPHEN : Regi și unicorni ! (Se trage cu un pas înd ărăt.) Vino undeva mai încolo și o să… Ce
spunea fata aia ?… SOLDATUL COMPT ON : Hei, Harry, arde-i una peste boa șe. Pocnește-l peste
mititelul.
BLOOM (Adresîndu-se celor doi solda ți, încet) : Nu știe ce spune A b ăut mai mult decît poate duce.
Absint, monstrul cu ochii verzi. îl cunosc. E un om de bine, un poet. E-un tip de încredere.
STEPHEN (Aprobă din cap, surîde, rîde): Om de bine, patriot, erudit și judecător al impostorilor.
SOLDATUL CARR : Nu-mi pas ă nici atîtica cine e. SOLDATUL COMPTON : Nu ne pas ă nici
atîtica cine e. STEPHEN : S-ar zice c ă-i irit. Cîrp ă verde prin fa ța
taurului.
(Kevin Egan din Paris în c ămașă neagră cu pompoane spaniole $i p ălărie de rebel îi face semn lui
Stephen.) KEVIN EGAN : S'lut, Bonjour ! Bine știuta vielle ogresse cu dents jauncs.
(Pairice Egan î și ițește pe la spatele lui fa ța de iepure ron țmnă o foaie de salat ă.)
223
PATRICE : Socialiste !
DON EMILE PATRIZIO FRANZ RUPERT POPE HEN-NESSY (în cămașă medieval ă de zale, cu
două gîște sălbatice zburîndu-i pe casc ă, plin de o nobil ă indignare arat ă cu o mină înzăuată spre cei
doi soldați) : Werf eykezii ace știa la futboden, porcos mari și umflați corciți și galbeni, todos mînji ți
cu sos stricat ! BLOOM (Către Stephen) : Haide acas ă. Aici dai de bucluc. STEPHEN (Clătinîndu-se
pe picioare) : Eu nu vreau s ă-l evit. îmi stîrne ște inteligen ța.
BIDDY SCULAMENT : Numaidecît î ți dai seama c ă e de familie patrician ă.
O BĂTRÎNĂ FURIE : Asta-i verdele care înfrînge ro șul, cum bine zice. Ca Wolfe Tone.
PROXENETA : Ro șu-i la fel de bun ca și verdele, și chiar mai bun. Sus solda ții ! Sus Regele Edward !
UN GROSOLAN (Rîde) Ce mai ! Cu toții ura pentru De Wet. CETĂȚEANUL (Cu un fular uria ș
smaragdin și fustanelă):
Dumnezeu de sus din cer
Să ne trimită un străjer
Cu dinții ca briciul
Să le taie tot șoriciul

Porcilor ăștia de englezi
Care-i spînzur ă pe irlandezi.
BĂIATUL REBEL (Cu ștreangul petrecut pe dup ă gît, își ține cu amîndouă mîinile intestinele care i
se revarsă din burtă) :
Nu port ur ă zău la nimenea,
Dar mai presus de rege îmi iubesc țara mea.
RUMBOLD, B ĂRBIER, DEMONIC (însoțit de doi asisten ți cu măști negre, înainteaz ă ținînd în min ă
o valiză rotundă pe care o deschide) : Doamnelor și domnilor, sa-tîrul cump ărat de doamna Pearcy ca
să-l omoare pe Mogg. Cu țitul cu care Voisin a t ăiat în bucăți nevasta unui compatriot și i-a ascuns
rămășițele într-un cearceaf în pivni ță, gîtul nefericitei femei fiind sec ționat de la o ureche la alta. Fiola
conținînd arsenic recuperat din trupul domni șoarei Barrow care l-a trimis pe Seddon la spînzur ătoare.
224
(Trage de frînghie, asisten ții sar să prindă picioarele victimei și-l trag în jos groh ăind ; limba
Băiatului rebel protubereaz ă cu violen ță.) ~*
BĂIATUL REBEL :
Hruitat hr ă hă hog hrntru hrohrna hrmahrmeL
(își dă duhul. O erec ție violentă a spînzuratului face s ă țîșnească picături mari de sperm ă prin
vestmintele mortului în jur pe pavaj. Doamna Bellingham, do amna Yelverton Berry și onorabila
doamnă Mervyn Talboys alearg ă cit batistele s ă o șteargă.)
RUMBOLD : Eu însumi sînt cît pe-aci (Desface ștreangul.) Frînghia cu care a fost spînzurat
groaznicul rebel. Zece șilingi buc ățica, cu permisiunea în ălțimii sale regale. (își înfundă capul în
pîntecele despicat al spînzuratului și și-l scoate apoi înc ărcat cu intestine încol ăcite, fume-glnde.)
Dureroasa mea datorie a fost îndeplinit ă. Trăiască regele !
EDWARD AL ȘAPTELEA (Danseaz ă încet, solemn, z ăn-gănindu-și găleata și cîntînd cu mul țumire
blîndă) :
De ziua încoron ării, de ziua încoron ării, O, ce-o s ă mai chefuim, Bînd la bere, whisky, vin !
SOLDATUL CARR : Ia ascult ă. Ce spuneai despre regele meu ?
STEPHEN (își ridică mîinile în sus) : O, prea e monoton ! Nimic. Omul ăsta vrea banii și viața mea,
deși n-are să aibă de unde, pentru cine știe ce imperiu dracului al lui. Bani n-am. (Se caută absent prin
buzunare.) I-am dat cuiva.
SOLDATUL CARR : Cine vrea banii tăi murdari ? STEPHEN (încearcă să se depărteze) : Vrea
cineva să-mi spună unde ar fi mai pu țin probabil s ă dau peste asemenea rele necesare ? Ca se voit
aussi ă Paris. Nu că n-aș… Dar pe Sfîntul Patrick !…
(Capetele femeilor se contopesc unul într-altul. Apare B ătrîna Mamamare F ărădinți cu o pălărie
informă de că-pățînă de zahăr așezată pe o ciuperc ă, cu floarea mortal ă a foametei cartofului pe
piept.)
225
15 — UUse, voi. II
STEPHEN : Ha ! Te cunosc, bunicu țo ! Hamlet, r ăzbunare ! B ătrîna scroaf ă care-și mănîncă
puii.
BATRÎNA MAMAMARE FÂRADIN ȚI (Legănîndu-se încoace și încolo) ; Iubita Irlandei,
fata regelui Spaniei, alanna. Str ăini în casa mea, ce urît se poart ă. (Se văicărește cu jale de
fee.) Ochone ! Ochone ! Turmele m ătăsoase ! (Jeluinău-se.) Ți-a ieșit bătrîna Irland ă în cale și
cum ai văzut-o pe ea ?
STEPHEN : Și eu cum stau cu ea ? P ălăria peste balig ă ! Unde-i persoana a treia a Sfintei
Treimi ? Soggarth Aroon ? Reverendul Cioar ă de Stîrv.
CISSY CAFFREY (Țipă ascuțit) : Opriți-i că sar la bătaie ! UN GROSOLAN : Ai no ștri-au
bătut in retragere. SOLDATUL CARR (Trăgindu-se de curea) : Eu sucesc gîtul la orice porc
păduchios care spune o vorb ă împotriva regelui meu dracului.
BLOOM (Speriat) : N-a spus nimic. Nici un cuvînt. Simpl ă neînțelegere. CET ĂȚEANUL :
Erai go bragh !
(Maiorul Tweedy și Cetățeanul își arată unul altuia medalii, decora ții : trofee de r ăzboi, răni.
Amândoi salut ă cu ostilitate încnncenat ă.)
SOLDATUL COMPTON : D ă-i drumul, Harry. Pocne ște-l îa moac ă. E de-ăia care țin cu

burii. STEPHEN : Țin eu cu ei ? Cînd ?
BLOOM (Către cei doi militari) : Noi am luptat pentru voi în Africa de sud, corpul
expediționar irlandez. Nu-i as ta un fapt istoric ? Pu șcașii regali din Dublin. Cinsti ți de
monarhul nostru.
MAEINARUL (Trece clătinîndu-se pe Ung ă el) : A, da. A, Dumnezeule, da ! Ho, am f ăcut
ghrăzboi de toat ă hruhu-sețea ! Ho ! Bobo !
(Halebardieri cu casc ă și în armur ă fac să răsară un zid de lănci ascuțite însângerate.
Maiorul Tiveedy, cu must ăți de Turko Teribilul, c ăciulă de urs cu guler de pene și
harnașamente, cu epole ți, fireturi aurite și tașcă de piele Ia centuron, cu pieptul strulucin ău-i
de medalii, st ă gata să dea comanda. Schi țează semnul pelerinilor r ăzboinici din ordinul
templierilor.)
MAIORUL TWEEDY (Mîrîie aspru): Rorke's Drift! Gard ă, strîng» rândurile și pe ei ! Mahal
shalal hashbaz.
SOLDATUL CARR : îl aranjez eu.
SOLDATUL COMPTON (Face semn mul țimii să se dea îndărăt) : Aici e joc cinstit. 11
facem felii, ca la m ăcelărie pe porcu- ăsta.
(Fanfarele reunite intoneaz ă Garryowen și God save the King).
CISSY CAFFREY : Se iau Ia b ătaie. Pentru mine ! KATE CU PARTEA TARE : Cei bravi și
cei frumo și. BIDDY-SCULAMENT : Eu cred c ă cavalerul în negru are să se numere orintre
cei mai de soi.
KATE CTJ PARTEA TARE (Inroșindu-se tare) : Nu, doamn ă, eu sînt cu armura ro șie și cu
Sfîntul George I STEPHEN :
Pe străzi țipetele tîrfei, prelungi îi țes bătrânei Irlande giulgi.
SOLDATUL CARR (Desfăcîndu-și centuronul, url ă): Ii sucesc gîtul oric ărui bastard dracului
care zice-un cuvînt împotriva rege lui meu de mama dracului. BLOOM (O scutur ă pe Cissy
Caffrey de umeri) : Spune și tu ceva ! Ce-ai amu țit ? Tu ești veriga dintre na țiuni și dintre
generații. Vorbește tu, femeie, sacr ă dătătoare de via ță.
CISSY CAFFREY (Alarmată, îl apucă de mînec ă pe soldatul Carr): Ce, eu nu sînt cu tine ?
Nu sînt eu fata ta ? Cissy e fata ta. (Strigă.) Poliția ! STEPHEN (în eortaz, c ătre Cissy
Caffrey) :
Albe cazmalele, ro șu ți-e botul, Și trupul tău iubăreț mi-e.
VOCI : Poli ția !
VOCI DIN DEP ĂRTARE : Arde Dublinul ! Arde Dublinul ! Foc, foc !
(Flăcări de pucioas ă izbucnesc de pretutindeni. Nori gro și se învolbureaz ă acoperind totul.
Pandemoniu. Trupele se desf ășoară în formație de luptă. Copite în galop. Artile-r*e- Comenzi
răgușite. Clopote dang ăne. Adepții strigă încurajări. Bețivii zbiară. Tîrfele țipă ascuțit.
Cărnuri de cea ță sună profund. Strig ăte de vitejie. Țipetele muribunzilor.
227
Lăncile se izbesc clamoros de cuirase. Ho ții jefuiesc le șurile celor uci și. Păsări de prad ă, sosind in
stoluri dinspre mare, ridicîndu-se din mla știni, pianină din cuiburile lor din în ălțimi, planeaz ă țipînd,
gîște de mare, cormorani, vulturi, ulii porumbari, coco și de munte c ățărători, peregrini, erete, coco și
de mesteac ăni, ulii de mare, pesc ăruși, albatroși, gîște cu gît alb. Soarele de miez de noapte se în-
tunecă. Pamîntul se cutremur ă. Morții Dublinului din cimitirele Prospect și Mount Jerome în paltoane
de piele alb ă de oaie și cu mantii negre de pâr de capr ă se înalță din morminte și li se arat ă multora.
Un hău se cască deodată cu spintec ătură tăcută. Tom Rochford, cî știgătorul cursei, în tricou și
pantaloni scur ți de atletism, sose ște în fruntea echipei na ționale de handicap cu obstacole și sare în
gol. E urmat de un pluton de alerg ători și săritori. Sar cu to ții de pe marginea h ăului în atitudini
sălbatice îndr ăznețe. Trupurile lor plonjeaz ă superb. Muncitoare tinere de fabric ă în rochii fantezi
aruncă tiribombe de Yorkshire incandescente. Doamnele din înalta societate î și ridică fustele în cap
să se apere. Vr ăjitoare hohotitoare în fuste scurte c ălăresc prin aer pe cozi de m ătură. Quakerul
Lyster pune plasturi peste vîn ătăile ca niște nasturi. Plou ă cu colți de dragon. Eroi înarma ți pînă-n
dinți ies sărind din șanțuri fierbin ți. Schimbă în semn de prietenie zapise de cavaleri ai crucii ro șii și

se luptă în duel cu s ăbii de cavaleri ști: Wolfe Tone împotriva lui Henry Grattan, Smith O'Brien
împotriva lui Daniel O'Connell, Michael Davitt împotri va lui Isaac Butt, Justin M'Carthy împotriva lui
Parnell, Arthur Griffith împotriva lui John Red-m ond, John O'Leary împotriva lui Lear O'Johnny,
lordul Edward Fitzgerald împotriva lordului G erald Fitzedward, cei din familia O'Donoghue din
Glen, împotriva celor din familia Glen din O'Donoghue. Pe o eminen ță în centrul p ămîntului, se ridic ă
altarul în aer liber al Sfintei Bar-bara. Lumin ări negre se înal ță din cornurile din partea de unde se
citesc Evangheliile și Epistolele ale altarului. De la barbacanele înalte ale turnului, dou ă raze de
lumină cad pe piatra mîncat ă de fum a altarului. Pe piatra altarului doamna Mina Purefoy, zei ța
nerațiunii, zace întins ă goală, înlănțuită, un caliciu fiindu-i a șezat pe pîntecele umflat. P ărintele
Malachi O'Flynn, într-un șorț lung și cu
228
odăjdiile îmbr ăcate pe dos, cu cele dou ă picioare stingi ale
sale cu călcîiele în fa ță, celebreaz ă liturghia în aer liber.
Reverendul domnul Hugh C. Haines Love, licen țiat, într-o
sutană simplă și tocă pătrată, capul și gulerul întoarse spre
spate, ține o umbrel ă deschisă deasupra capului minis-
trantului.)
PĂRINTELE MALACHI O'FLYNN : Iniroibo ad altare
diaboli.
REVERENDUL DOMN HAINES LOVE : C ătre diavolul
care mi-a înveselit zilele tinere ții mele.
PĂRINTELE MALACHI O'FLYNN (Scoate din caliciu și
ridică în sus o ostie picurînd de sînge) : Corpus Meum.
REVERENDUL DOMN^ HAINES LOVE (Ridică mult în
sus la spate sutana ministrantului, dezv ăluindu-i fesele
aoale păroase între care e înfipt un morcov) : Trupul meu.
VOCEA TUTUROR DAMNA ȚILOR : aerir ăm etse Uezen-
mulD iulunmuD a Ic ăc.
(Din înalturi se aude vocea lui Adonai.) ADONAI : Uuuuuuezenmud !
(Intr-o disonan ță stridentă țărani și orășeni din fac țiunile Oranj și Verde cînt ă Pocniți-l pe Pap ă și
Zilnic, zilnic rug ămu-ne Măriei.)
SOLDATUL CARR (Articuleaz ă cu ferocitate) : îl nenorocesc, a șa să-mi ajute dracului Dumnezeu. îi
sucesc porcului ăstuia nenorocit dracului gîtul ăla prăpădit al lui ! MAMAMARE F ĂRÂDINȚI
(Împinge un pumnal în mina lui Stephen) : Fă-i felul ăstuia, acushla. La 8,35 înainte de mas ă ai să fii
în cer și Irlanda are s ă fie liberă. (Se roagă.) O Doamne, prime ște-l.
BLOOM (Aleargă spre Lynch): Nu poți să-l scoți de-aici ? LYNCH : Ăstuia îi place dialectica,
limbajul universal. Kitty ! (Către Bloom.) Scoate-l dumneata de aici, de mine nu vrea s ă asculte. (O
trage pe Kitty la o parte.) STEPHEN (Arată cu degetul) : Exit Judas. Et laqueo se suspendit.
BLOOM (Aleargă spre Stephen) : Hai cu mine acuma pîn ă nu se întîmpl ă altceva mai r ău. Uite-ți
bastonul. STEPHEN : Bastonul, nu. Ra țiunea. Aceast ă sărbătoare a rațiunii pure. CISSY CAFFREY
(Trăgînd de soldatul Carr) : Haide, ești
229
^beat. M-a insultat dar eu îl iert. (Strigă în urechea lui.)
îl iert că m-a insultat.
BLOOM (Peste um ărul lui Stephen) : Da, du-te. Vezi c ă
nu știe ce face.
SOLDATUL CARR (Se smulge din bra țele ei): Am să-l
insult eu.
(Se repede spre Stephen, cu pumnii întin și și-l pocnește în față. Stephen se clatin ă, se
prăbușește, se răstoarnă amețit la pămînt. Zace cît e de lung cu fa ța în sus, și pălăria i se
rostogole ște spre zid. Bloom fuge dup ă ea și o ridică.)
MAIORUL TWEEDY (Tare): Arma la um ăr ! încetați focul ! Saluta ți !
CÎINELE DE VÎN ĂTOARE (Lătrînd furios) : huem huem huem huem huem huem huem
huem.

MULȚIMEA : Ridica ți-l de jos ! Nu mai da-n el cînd vezi c ă-i la pămînt ! Aer ! Cine ?
Soldatul ăsta l-a pocnit. E-un profesor. L-a r ănit ? Nu-l brutaliza ți ! A leșinat!
(Cîinele a ținîndu-se și mirosind la marginea grupului ăe oameni latr ă zgomotos.)
O ZGRIP ȚUROAICA : Ce treab ă avea militaru' ăsta să-l pocneasc ă pe domnu' și încă cînd îl
vede sub influen ța de băutură ? Să se ducă să se bată cu burii ! PROXENETA : Ia te uit ă cine
vorbește ! Ce, soldatul n-are voie s ă meargă cu fata lui dac ă vrea ? Ala se codea ca la șu'.
'(Se iau de p ăr, zgîriindu-se și scuipîndu-se care mai de care.)
CÎINELE DE VÎN ĂTOARE (Lătrînd): Ham ham ham. BLOOM (Le împinge la o parte,
strigvnd): Plecați de-aici, da ți-vă la o parte !
SOLDATUL COMPTON (Trăgînd de camaradul s ău): Hai s-o-ntindem Harry. Vin sticle ții !
(Doi vardi ști cu mantiile pe umeri se arat ă, înalți, în mulțime.)
; PRIMUL VARDIST : Ce se-ntîmpl ă aici ? SOLDATUL COMPTON : Noi eram cu doamna
și ăsta ne-a rfaisultat și l-a atacat pe prietenul meu. (Cîinele latr ă.) A cui e javra asta, dracului
? ' C1SSY CAFFREY (Plină ăe speranță) : Sîngereaz ă ?
230
UN BAUBAT (Ridiăndu-se dup ă ce se aplecase în. genunchi) : Nu. E ame țit. își revine
numaideeît. BLOOM f Aruncînd o privire atent ă bărbatului) : Lăsați-mă pe mine. Pot s ă…
A.L DOILEA VARDIST : Dumneata cine e ști ? îl cuno ști ? SOLDATUL CARR (Trăgîndu-
se mai aproape de vardist): A insultat-o pe doamna prietena mea. BLOOM (Iritat):
Dumneata l-ai lovit f ără să te fi provocat cu nimic. Eu sînt martor, Domnule < agent, ia-i
numărul matricol.
AL DOILEA VARDIST : N^am nevoie s ă mă-nveți dumneata s ă-mi fac datoria.
SOLDATUL COMPTON (Trăgînd de camaradul s ău) : Hai s-o lu ăm din loc Harry. C ă te
bagă Bennett la zdup. SOLDATUL CARR (Clătinîndu-se pe picioare în timp ce cel ălalt îl
trage de acolo) : Mai dă-l încolo pe Bennett. E- un nenorocit cu buca alb ă. Nu mai pot eu de
Bennett. PRIMUL VARDIST (Scoțîndu-și carnetul) : Cum îl cheam ă? BLOOM (Privind
peste capul spectatorilor) : Văd o trăsură acolo. Dac ă mi-ai da ni țel o mînă de ajutor domnule
agent… PRIMUL VARDIST : Numele și adresa.
(Corny Kelleher, cu doliu la p ălărie, o coroan ă mori tuar ă în mînă, apare printre spectatori.)
BLOOM (Repede): A, exact omul de care-aveam nevoie,' (îi șoptește.) Băiatul lui Simon
Dedalus. S-a cam îmb ătat. Fă-i pe polițiști să-i împrăștie pe-ăștia de-aici. AL DOILEA
VARDIST : Bun ă seara, domnule Kelleher.' CORNY KELLEHER (Către vardist, privindu-l
mai lung): E-n regul ă. îl cunosc. A cî știgat și el ceva la curse. Cupa de aur. Zvîrluga. (Rîde).
Douăzeci contra unu. M ă-nțeîegi ? PRIMUL VARDIST (Se întoarce spre mul țimea strîns ă
acolo): Hei, ce sta ți aici să căscați gura ? Lua ți-o din loc de-aicea.
(Mulțimea se risipe ște, mormăind, pe aleile din jur.) CORNY KELLEHER : Las ă lucrurile-n
seama mea, domnule sergent. E-n regul ă. (Rîde clătinînd din cap.) Și noi am trecut prin astea,
ba poate chiar și mai rău. Ce ? Nu-i a șa ?
PRIMUL VARDIST (Rîde) : Mda, parc ă-aș zice că di». CORNY KELLEHEE (îi dă un
ghiont celui de al doilea,
25*
vardist) : Hai să trecem cu buretele. (Cîntâ înceti șor, legă-nînd din cap.) Și tra-la-la la-la la tiralira
bum. înțelegi cam cum ar veni chestia, nu ?
AL DOILEA VARDIST (Bine dispus): Ei, lasă că știm noi. CORNY KELLEHER (Făcînd cu ochiul):
Așa sînt băieții tineri. Am eu o tr ăsură aici.
AL DOILEA VARDIST : E-n regul ă domnule Kelleher. Noapte bun ă.
CORNY KELLEHER,: Am eu grij ă.
BLOOM (Dă mina cu cei doi vardi ști, pe rină): Vă mulțumesc foarte mult, domnilor, v ă mulțumesc.
(Murmură confidențial.) Nu vrem scandal, în țelegeți. Tatăl lui e un domn cunoscut, foarte respectat.
Ale tinere ții valuri, în țelegeți. .
PRIMUL VARDIST : A, în țelegem noi domnule. AL DOILEA VARDIST : E totul în regul ă,

domnule. PRIMUL VARDIST : Chestia era doar c ă în caz de molestare corporal ă trebuia să raportez
la secție. BLOOM (D ă din cap repede) : Firește. Sigur. E datoria dumneavoastr ă.
AL DOILEA VARDIST : E de datoria noastr ă. CORNY KELLEHER : Noapte bun ă băieți.
VARDIȘTII (Salutînd împreun ă): 'pte bună, domnilor. (Se îndep ărtează cu pași înceți greoi.)
BLOOM (Respiră adînc) : Un adevărat noroc c ă te-ai nimerit aici. Ai o tr ăsură ?…
CORNY KELLEHER (Rîde, arătînd cu degetul mare peste um ărul drept la tr ăsura oprit ă Ungă
schelă): Doi negustori care se tratau de zor la Jammet. O luaser ă tare, pe cuvîntul meu. Unul din ei a
pierdut dou ă lire la curse. Și-au înecat durerea și le-a venit chef s ă treacă pe la frumu șelele. Așa că i-
am îmbarcat în tr ăsura lui Behan și am luat-o spre locurile noptatece.
BLOOM : Tocmai m ă îndreptam spre cas ă pe strada Gar-diner cînd s-a întîmplat s ă…
CORNY KELLEHER (Rîde): Poți să fii sigur c ă voiau să mă tragă și pe mine în ăuntru la fete. Nu,
domnule, zic. Nu-i pentru babalîci ca mine sau ca tine. (Rîde iarăși șl-l ochește lung cu ochi f ără
luciu.) Mulțumesc lui Dumnezeu, noi avem acas ă ce ne trebuie, ce, nu-i a șa ? Ha ! ha ! ha ! BLOOM
(încearcă să rîdă) : He, he, he ! Da. Chestia e c ă
232
tocmai făcusem o vizit ă unui prieten vechi al meu acolo, Virag, nu-l cuno ști (săracul el e la pat de o
săptămînă) și-am' băut și noi cîte un p ăhărel și tocmai o luasem spre
casă…
(Calul necheaza.)
CALUL : Hohohohohohohohoh ! Hahahacas ă. CORNY KELLEHER : Noroc c ă era Behan, prietenul
nostru aici, care mi-a spus dup ă ce i-am l ăsat pe negustora șii ăia la doamna Cohen și i-am spus atunci
s-o ia încoace s ă vedem ce-i. (Rîde.) Vizitii de dric treji ! asta-i o adev ărată specialitate. S ă-l ducă pînă
acasă ? Unde st ă ? Pe undeva
în Cabram nu ?
BLOOM : Nu, în Sandycove, cred, dup ă cîte-am în țeles. (Stephen, lungit la p ămînt, suflă înspre stele.
Corny Kelleher, zbanghiu, trage cu ochiul spre cal. Bloom moho-rit, a c ăzut pe gîndul cel mai
posomorit.) CORNY KELLEHER (Se scarpin ă în ceafă): Sandycove ! (Se aplecă și-l strigă pe
Stephen.) Hei ! (Strigă încă o dată.) Hei ! E plin tot de gunoaie. Ai grij ă să nu-i fure
ceva.
BLOOM : Nu, nu, nu. Banii lui îi țin eu și uite aici p ălăria și bastonul lui.
CORNY KELLEHER : E, mda, las' c ă-și vine el în fire. Nu și-a rupt nimic. Bine, eu m ă duc. (Rîde.)
Am un ran-devu mîine diminea ță. Trebuie s ă îngrop mor ții. O iau spre cas ă.
CALUL (Necheaza): Hahahahacas ă.
BLOOM : Noapte bun ă. Mai stau ni țel și-l duc eu peste cîteva…
(Corny Kelleher se întoarce și urcă în trăsură. Clopoțeii
calului scot clinchete.)
CORNY KELLEHER (In picioare în tr ăsură) : Noapte bun ă.
BLOOM : Noapte bun ă.
(Vizitiul trage de h ățuri și-și ridică biciul încurajator. Tr ăsura cu cal cu tot se întorc cam nesiguri
trăgîndu-se înd ărăt. Corny Kelleher a șezat pe banchet ă într-o parte leag ănă din cap încolo și încoace
în semn de amuzament /ață de dilema lui Bloom. Vizitiul se al ătură și el acestei pantcmime vesele dînd
și el din cap de pe capr ă. Bloom clatin ă și el din cap r ăspunzînd mut vesel. Corny Kelleher îi mai face
semn cu degetul gros și cu palma c ă cei doi
233
vardiștu au să-l lase să doarmă în pace, c ăci la urma urmei ce-ar putea s ă-i facă. Aprobînd încet din
cap Bloom î și exprimă mulțumirile întrucît în fond Stephen exact de asta are nevoie. Tr ăsura porne ște
cu clinchet tiralira — bum în jos pe str ăduță tra-la-la. Corny Kelleher mai face un semn la-la
liniștitor cu mîna. Bloom cu mîna îl asigur ă li-ralira pe Corny Kelleher c ă e lirabum lini știt. Copitele
tropăind și clopoțeii clinchenind se îndep ărtează cu liniștitorul tiralira lor ocupant. Bloom, ținînd în
mînă pălăria plină de gunoaiele de pe jos a lui Stephen și bastonul acestuia, st ă un timp nehot ărît. Pe
urmă se aplecă spre celălalt și-l scutură de umăr.)
BLOOM : Hei ! Hoi ! (Nici un r ăspuns; se mai apleac ă o dată.) Domnule Dedalus ! (Nu-i vine nici un
răspuns.) Dacă-i spui pe nume. Ca la somnambuli. (Se apleac ă iarăși și, ezitînd, î și apropie gura de
fața celui nemi șcat la pămînt.) Stephen ! (Nu prime ște nici acum vreun r ăspuns. Mai strig ă iarăși.)
Stephen !

STEPHEN (Geme) : Cine ? Vampirul cu pantera neagr ă. (Oftează și se întinde, apoi murmur ă năclăit
prelungind vocalele.)
Cine… merge… cu Fergus acum.
Și străbătînd… umbra-mpletit ă-a pădurii ?…
(Se întoarce pe partea sting ă oftînd și strîngînd picioarele.) BLOOM : Poezie. Om cult. P ăcat. (Se
apleacă iarăși și descheie nasturii de la vesta lui Stephen.) Să respire mai u șor. (îl scutură pe Stephen
de gunoaie de pe haine cu mîini și degete u șoare.) O liră și șapte șilingi. Oricum- nu-i r ănit. (Ascultă.)
Ce ? STEPHEN (Murmură):
umbre… ale p ădurii. …pieptul alb… nedeslu șit…
(își întinde bra țele, ofteaz ă din nou și se cuibărește. Bloom a r ămas nemi șcat în picioare ținînd în
mină pălăria și bastonul. Un cîine latr ă undeva departe. Bloom tresare și e gata să scape bastonul.
Privește la picioarele sale fa ța și silueta lui Stephen.)
234
BLOOM -(în comuniune cu noaptea din jur) : La față îmi aduce aminte de s ăraca maic ă-sa. în pădurea
umbrită. Pieptul alb și-n adine. Ferguson, cred c-am în țeles. O fat ă. Cine știe ce față. Cel mai bun care
i s-ar putea întâmpla… (Murmură.)… jur că am să păstrez totdeauna, întotdeauna am s ă ascund,
nicicînd n-am s ă dezvălui, vreo parte sau p ărți, chipul sau arta… (Murmură.) în tulburile nisipuri ale
mării… un odgon lung de tot dinspre țărm… unde fluxul se trage înd ărăt… și se revars ă…
(Tăcut, îngîndurat, r ămtne de paz ă, cu degetele la buze în atitudinea maestrului de tain ă. Pe zidul
întunecat apare încet o siluet ă, un băiețaș de unsprezece ani r ăpit de zîne, r ăpit de ele, înlocuit în
leagăn, îmbrăcat în costuma ș Eton cu pantofi de lac și o cască mică de bronz, ținînd în mîn ă o carte.
Citește de la dreapta la stînga, inaudibil, surîzînd, s ărutînd fila.)
BLOOM (Amuțit, vrăjit, îl cheam ă inaudibil) ; Rudy ! RUDY (Privește fără să vadă în ochii lui Bloom
și continuă să citească sărutînd fila, surîzînd. Are un chip delicat liliachiu. Costuma șul încheiat cu
nasturi de diamant și rubin. în mîna liber ă ține un baston sub țire de ivoriu cu m ăciulie liliachie. Un
miel mic î și scoate capul din buzunarul de la piept din h ăinuță:)
Preludiind orice altceva ar mai fi putut s ă urmeze, domnul Bloom îl scutur ă pe Stephen de cea mai
mare parte din scamele și gunoaiele de pe vestminte și-i mmînă pălăria și toiagul, îmb ărbătîndu-l în
general ca un adev ărat bun samaritean, lucru de care acesta avea foarte mult ă nevoie4. El (Stephen) nu
era exact ceea ce s-ar putea numi ame țit dar oricum pu țin nesigur pe gîndurile lui, și la dorința sa
expresă de a găsi ceva de b ăut domnul Bloom, ținînd seama de ceasurile care erau și nefiind nici o
cișmea cu ap ă de la rezervorul din Vartry la dispozi ția lor pentru ablu țiuni, și cu atît mai pu țin pentru
băut, se gîndi la un expedient sugerînd f ără ocolișuri oportunitatea gheretei vizitiilor, cum i se spunea,
la nici o arunc ătură de băț de ei lîng ă podul Butt, unde ar fi pu-
235
tut găsi ceva de b ăut sub form ă de lapte și sifon sau ap ă minerală. Dar cum s ă ajungă acolo,
asta era întrebarea. Pentru moment r ămase oarecum perplex, dar în trucît îi revenea în mod
limpede datoria s ă ia anumite m ăsuri în privin ța aceasta, el începu s ă cîntărească cele mai
potrivite c ăi și mijloace, timp în care Stephen c ăsca în repetate rînduri. Dup ă cit putea s ă-și
dea seama el era mai curînd palid la fa ță, astfel încît se gîndi c ă ar fi fost de dorit s ă găsească
un mijloc de locomo ție oarecare în m ăsură să facă față situației în care se g ăseau în momentul
respectiv, amîndoi fiind la p ămînt, mai ales Stephen, presu-punînd desigur c ă ar fi fost de
găsit așa ceva. în consecin ță, după cîteva asemenea preliminarii, cum ar fi fost, în ciuda
faptului c ă uitase să-și ridice batista murdar ă de săpun după ce-i fusese de loial ajutor în a-l
șterge, să-l mai perie o dat ă, porniră împreună pe jos spre strada Castorului, sau mai bine-zis,
aleea, pîn ă la fierărie și la atmosfera distinct fetid ă de grajduri de la col țul străzii
Montgomery, unde cîrmir ă la stingă de acolo intrînd pe strada Amiens pe dup ă colțul la
stabilimentul lui Dan Ber-gin. Dar, a șa cum anticipase în sinea lui, nu era de v ăzut nicăieri
nici un semn de vreun su rugiu liber, decît o tr ăsură, probabil angajat ă de niște oameni de bine
intrați înăuntru la un chef acolo în fa ța hotelului Steaua Nordului și care nu d ădu nici o urm ă
că s-ar fi clintit nici atîtica atunci cînd domnul Bloom, care n-avea nimic dintr-un șuierător
profesionist, se str ădui să o cheme emi țînd un fel de fluierat, ridicîndu- și și brațele arcuite
deasupra capului, de dou ă ori.

Era într-adev ăr un impas, dar f ăcînd apel la re sursele bunului sim ț în această împrejurare, era
evident că n-aveau de ales decît s ă facă față situației și s-o ia la picior ceea ce în consecin ță și
făcură. Astfel, întinzînd-o pe ling ă bodega lui Mullet și localul La Semnal, la care ajunser ă în
curînd, purceser ă prin forța împrejur ărilor în direc ția gării terminus din strada Amiens,
domnul Bloom fiind handicapat de circumstan ța că unul dintre nasturii din spate ai
pantalonilor s ăi se — ca s ă adaptăm expresia intrat ă în vorbirea în imagini a poe ților de
altădată — dusese pe calea pe care se duc to ți nasturii muritori, de și,
236
intrînd cu totul în spiritul aventurii, el mini maliza cu eroism acest neajuns. Astfel, cum nici
unul din ei nu era presat de tim p în mod special, cum ar veni, și vremea se mai r ăcorise
întrucît se limpezise aerul dup ă recenta trecere a lui Jupiter Pluvius, trecur ă alene pe lîng ă
locul unde vehiculul gol pomenit adineaori a ștepta fără clienți și fără vizitiu. Și se întîmpl ă că
un vagon al Companiei Dublin United Tramways din cele care presar ă nisip pe șine se
întorcea din întîmplare și cel mai în vîrst ă dintre călătorii noștri îi povesti atunci tovar ășului
său felul cu adev ărat miraculos în care sc ăpase cu via ța puțin mai înainte. Trecur ă de intrarea
principală a gării de nord, punctul de plecare spre Be lfast, unde desigur orice trafic era
suspendat la ora aceea tîrzie, și depășind poarta din spate a Morgii (un loc prea pu țin
atrăgător, ca să nu spunem chiar lugubru, mai ales noaptea), ajunser ă în cele din urm ă la
Taverna Docurilor, și cu timpul intrar ă pe strada Depourilor, faimoas ă pentru circumscrip ția
ei de poliție C. între punctul acesta și marile, în momentul de fa ță neluminate, depouri din
Piața Beresford, Stephen se gîndi s ă se gîndeasc ă la Ibsen care dintr-un motiv sau altul se aso-
cia în mintea sa cu Baird cioplitorul din pia ța Talbot, în-tîi luînd-o la,dreapta, în timp ce
celălalt, care ac ționa precum al s ău jiăus Achales, inhala cu satisfac ție lăuntrică mireazma de
la brutăria orășenească a lui James Burke, situat ă foarte aproape de locul unde se g ăseau ei,
foarte apetisanta într-adev ăr mireazma a pîinei pr ăjite cea de toate zilele dintre toate bunurile
pentru public cea din ții și cea mai indispensabil ă. Punea, hrana vie ții, cîș-tigă-ți pîinea. O,
spune-mi unde se dospe ște fantezia ? La Rourke, sun ă răspunsul, la marea brut ărie.
En route, adresîndu-se taciturnului și, fără ca să vrem să accentuăm aceasta, nu înc ă acum cu
desăvîrșite treazului s ău tovarăș, domnul Bloom, care în orice caz era în completa posesiune a
facultăților sale, mai mult decît or i-cînd, de fapt dezgust ător de treaz, îi spuse vorbe de pre-
venire în ceea ce prive ște primejdiile cartierului pl ăcerilor de noapte, femeile de proast ă
reputație și peștii lor ferchezui ți, frecventarea c ărora, scuzabil ă poate la intervale, ar fi fost de
natura unei adev ărate pierzanii pentru tinerii de vîrsta sa mai ales dac ă aveau și obiceiul s ă
bea sub
237
influența alcoolului alar ă de cazul c ă știi puțin jiujitsu pentru orice eventualitate c ăci chiar dac ă l-ai fi
lungit pe unul la p ămînt poate s ă-ți aplice una cu piciorul dac ă nu ești atent. Cu totul providen țială
fusese apari ția lui Corny Kelleher cînd Stephen fusese în stare de incon știență, în-cît, dac ă n-ar fi fost
omul care s ă facă față crizei în eea-sul al unsprezecelea, rezultatul ar fi fost c ă ar fi putut s ă fie un
candidat pentru spitalul de urgen ță, sau, dacă nu, închisoarea de noapte și a doua zi la tribunal în fa ța
domnului Tobias sau întrucît acesta fiind avocat, mai curînd b ătrînul Wall, voia s ă spună, sau
Malony, ceea ce pur și simplu ar fi însemnat c ă omul era pur și simplu compromis dac ă s-ar fi aflat
de asta dup ă aceea. Motivul pentru care men ționa faptul acesta era c ă o grămadă de polițiști din ăștia,
pe care el personal îi detesta din toat ă inima, erau în mod recunoscut lipsi ți de scrupule în timpul
serviciului lor pentru Coroana britanic ă, și, cum se exprima domnul Bloom, amintindu- și de un caz
sau două de la circumscrip ția A din strada Clanbrassii, gata oricînd s ă-și cîștige printr-un jur ămînt fals
o gaură într-un butoi de zece galoane. Niciodat ă la fața locului cînd aveai nevoie de ei dar în schimb în
păr în cartierele lini știte ale ora șului, pe Pembroke Road, de exemplu, gardi știi erau cu to ții la vedere,
explicația evident fiind c ă erau plătiți ca să-i apere pe cei din clasele sus puse. Un alt aspect asupra
căruia comenta era c ă și soldații erau echipa ți cu arme de foc sau arme albe de toate felurile,
susceptibile oricînd s ă se descarce, ceea ce era tot una cu a-i asmu ți împotriva cet ățenilor dac ă din
întâmplare era vreo neîn țelegere între ei. î ți risipești timpul, sus ținea el cu foarte mult bun sim ț, și

sănătatea și încă și bunul renume pe lîng ă asta și pe urmă mai vezi și cheltuiala, femeile astea u șoare
din demimonde care o întindeau cu o gr ămadă de bănișori pe deasupra și primejdia cea mai mare dintre
toate era c ă cu cine te îmbe ți deși, în ce prive ște mult discutata problem ă a stimulentelor, el însu și
aprecia un pahar de vin vechi de soi la momentul cuvenit ca fiind și hrănitor și face sînge și avînd și
virtuți laxative (mai ales un vin bun de Burgundia în care el avea o deosebit ă încredere) totu și
niciodată dincolo de un anumit punct la care el tr ăgea fără excepție limita întrucît asta
233
îți creează pur și simplu o gr ămadă de complica ții ca să nu mai vorbim de faptul c ă ești practic la
bunul plac al altora. Cel mai mult dintre toate acestea el coment ă defavorabil faptul c ă Stephen fusese
părăsit de toți ai săi confreres de circium ă, mai puțin unul, o cît se poate de țipătoare manifestarea de
perfidie din partea confra ților săi doctorași oricare ar fi fost împrejur ările.
— Și acel unul era însu și Iuda, spuse Stephen, care pîn ă atunci nu scosese nici un cuvînt.
Discutând acestea și alte înrudite subiecte ei traversar ă în linie dreapt ă prin spatele V ămii și trecuseră
pe sub podul Loop cînd un foc de c ărbuni aprins în fa ța unei gherete, sau a șa ceva, le atrase pa șii mai
degrabă lipsiți de grabă. Stephen în ce-l prive ște se opri f ără vreun motiv deosebit, ca s ă privească la
grămada de pietre de pavaj dezgolite și la lumina emanînd de la acest foc fu în stare s ă deslușească
silueta mai întunecat ă a paznicului abia distinct ă în întunecimea gheretei. începea s ă-și aminteasc ă
acum că așa ceva se mai întîmplase, sau auzise c ă s-ar mai fi întîmplat, înainte îi trebui îns ă un efort
deloc neglija-Mi înainte de a- și aminti c ă-l recunoștea în paznic pe un prieten de alt ă dată al tatălui
său, Gumley. Spre a evita întîlnirea se ixase mai aproape de coloanele podului de cale ferat ă,
— Te-a salutat cineva, spuse domnul Bloom.
O siluetă de înălțime mijlocie, evident la pînd ă după ce s-ar fi putut s ă pice, în umbra coloanelor îl
salută din nou, exclamînd : Seara ! Stephen, fire ște, tresări oarecum pierzîndu- șii echilibrul și se opri o
clipă ca să răspundă salutului. Domnul Bloom, împins de reac țiuni de discre ție inerent ă, întrucît el
fusese totdeauna credincios dictonului c ă trebuie să-ți vezi de treaba ta, se îndep ărtă puțin, dar rămase
totuși cum ar veni sur le qui vive, cu o umbra de anxietate dar cîtu și de puțin înfricoșat. Deși așa ceva
nu era un lucru obi șnuit în ora șul Dublin, el știa că nu era de loc ceva nemaiv ăzut ca niște desperados
care n-au ca s ă zicem așa din ce tr ăi să se ațină și într-un fel sau altul sâ-i terorizeze pe pietonii pa șnici
punîndu-le pistolul în piept într-un loc mai retras mai încolo de centrul ora șului propriu zis, ni ște
vagabonzi care n-au nici ce mînca de
239
soiul ălora de sub podurile Tamisei s-ar putea s ă fie tîn-dălind pe acolo sau pur și simplu
pungași gata s-o tuleasc ă cu ce le pic ă-n mînă cînd dau lovitura cît ai clipi din ochi, banii sau
viața, și te lasă acolo ca înv ățătură de minte, cu c ălușu-n gură și legat fedele ș.
Stephen, adic ă atunci cînd acea siluet ă care-l acostase veni mai aproape, de și nu era nici în el
într-o stare cît de cît mai treaz ă, recunoscu r ăsuflarea lui Corley care duhnea a spirt de cereale
stătut. Lordul John Corley, îi spuneau unii, și genealogia asta i se stabilise dup ă cum urmeaz ă.
Era fiul cel mai mare al inspectorului Corley de la circumscrip ția G, de curînd r ăposat, care se
căsătorise cu o anume Katherine Brophy, fata unui fermier din Leuth. Bunicul lui, Patrick
Michael Corley, din New Ross, se c ăsătorise cu v ăduva unui cîrciumar de acolo al c ărei nume
de fată fusese Katherine (de asemenea) Talbot. Zvonurile spuneau (de și nu se dovedise) c ă ea
descindea din stirpea lorzilor Talbot de Malahide în al c ăror conac, într-adev ăr o reședință
fără discuție splendid ă în felul ei și care merita s ă fie văzută, mama lui sau m ătușa sau vreo
rudă oarecare beneficiase de privilegiul de a fi în serviciu la buc ătărie și spălătorie. Acesta,
așadar, era motivul pentru care acest b ărbat încă relativ tîn ăr, deși destrăbălat care acum îi
adresa cuvîntul lui St ephen, era pomenit de c ătre unii cu înclina ții glumețe ca fiind lordul
John Corley.
Trăgîndu-l la o parte pe Stephe n el avea acum de povestit obi șnuita jelanie. Nici m ăcar o para
ca să-și dobîn-cleasc ă adăpost peste noapte. Prietenii îl p ărăsiseră cu toții. Mai mult, se luase
la harță cu Lenehan pe care-l descria acum lui Stephen ca fiind un be țivan nenorocit de dou ă
parale, și josnic, și adăugind și alte exprim ări neavenite. R ămăsese și fără lucru și-l implora pe
Stephen s ă-i spună unde pe p ămîntul ăsta al lui Dumnezeu ar fi putut s ă găsească ceva, orice,
de făcut. Nu, fiica mamei de la buc ătărie fusese sor ă vitregă a moștenitorului casei sau dac ă

nu se înrudeau prin mam ă atunci într-un fel sau altul, ambele împrejur ări întîmplîndu-se în
același timp dac ă totul n-ar fi fost cumva o inven ție pură de la început ia sfîr șit. Oricum, el era
pe drojdie.
340
:— Nu te-a ș ruga, decît, continu ă el, pe ce-am mai sfînt și știe Dumnezeu, sînt pe geant ă.
— Se face un loc mîine sau poimîine, îi spuse Stephen, la școala de b ăieți la Delkey, ca
pedagog supraveghetor. Domnul Garret Deasy. încearc ă. Spune-i c ă te-am trimis eu.
— O, Doamne, r ăspunse Corley, chestia e c ă eu nu-s în stare s ă predau într-o școală, omule.
Eu n-am fost niciodat ă unu' deștept ca voi ăștilalți, adăugă el rîzînd cu jum ătate de gur ă.
Am rămas de dou ă ori repetent în cursul inferior la Fra ții creștini.
— Nici eu n-am unde s ă dorm, îl inform ă Stephen.
Corley, dintru început au zind asta, fu înclinat s ă suspecteze c ă asta ar fi însemnat c ă Stephen
fusese dat afar ă din hogeacul s ău pentru c-ar fi b ăgat acolo cine știe ce nenorocit ă de tîrfă de
pe stradă. Era un stabiliment de dormit pe strada Marlborough, la doamna Maloney, dar era
doar de șase pence și plin de țipi cu care n-a>i fi vrut s ă ai de a face da' M'Conachie îi spusese
că există o chestie destul de decent ă la hotelul Cap de Bronz, dinc olo pe strada Tavernei cu
vin (care persoanei care i se povesteau aces tea îi trezeau pe departe gînduri despre c ălugărul
Ba~ con) pe-tm șiling. Și mai și murea de foame chiar dac ă nu spusese nici o vorb ă despre
asta pînă acum. _
Deși lucruri de felul acesta i se întâmplau în fi ecare noapte sau aproape la fel de des, totu și
sentimentalismul învinse în St ephen într-un sens cu toate c ă știa că polo-loghia asta nou ă a lui
Corley, deopotriv ă cu toate celelalte, n-ar fi meritat desigur mult ă crezare. Totu și haud
ignarus raalorum miseris succurrere disco, etcetera, cum observ ă poetul latin, mai ales c ă
norocul făcea ca el s ă-și primeasc ă leafa dup ă fiecare mijloc al lunii în ziua de șaisprezece,
care era de fapt data acelei zile cu toate c ă o bună parte din cele ce constituiau aceea fuseser ă
risipite, îns ă gluma bun ă era că nimic nu i-ar fi putut scoate din cap lui Corley c ă el trăia în
condiții de afluen ță așa că n-avea altceva de f ăcut decît s ă-i înmîneze cele necesare — astfel
întrucît, își băgă mina în buzunar oricum, nu în ideea de a g ăsi ceva de mîncare acolo, ci
gîndin-du-se c ă ar fi putut s ă-i împrumute vreo sum ă pînă la un șiling sau a șa ceva în schimb
pentru ca acesta s ă se poată
241
strădui în orice caz s ă-și caute ceva de-ale gurii. îns ă rezultatul fu negativ c ăci, spre regretul
său, constat ă că numerarul îi era lips ă. Cîteva firimituri de biscui ți se arătară a fi roadă
investigațiilor sale. încerc ă din toate puterile s ă-și aminteasc ă dacă pierduse banii, a șa cum
bine s-ar fi putut, sau dac ă-i lăsase pe undeva, pentru c ă în cazul acesta n-ar fi fost o
perspectiv ă plăcută ba chiar foarte mult inversul, de fapt Era de-a dreptul prea înce țoșat ca să
instituie o cercetare am ănunțită deși încercă să-și recheme în amintire biscui ții pe care și-i
aducea nel ămurit aminte. Cine i-i d ăduse exact, sau unde fusese, sau îi cump ărase el ? Totu și,
într-un alt buzunar, d ădu peste ceea ce el presupuse în întuneric a fi ni ște pence, în mod eronat
însă, așa cum se v ădi.
— Astea sînt jum ătăți de coroan ă, mă omule, îl corect ă Corley.
Și chiar așa, la drept vorbind, se dovedir ă a fi. Step-hen îi împrumut ă una din ele.
— Mersi, r ăspunse Corley. E ști un gentleman. Ți-i dau eu înapoi cîndva. Cine-i ăsta cu tine.
L-am văzut de cîteva ori la Calul Smgerî nd pe strada Camden cu Boylan, ăla care-i cu afi șele.
Ai putea s ă pui o vorb ă bună ca să mă ia și pe mine în șmecheria lor. A ș fi umblat și eu cu
pancartele cu afi șele în spinare decit c ă fata de la biroul Iar mi-a spus c ă trei săptămîni de zile
de-acuma încolo n-au nici un loc liber, ca s ă vezi. Doamne, trebuie și-aici să te-nscrii dinainte,
omule, s-ar zice c ă-i la operă. îți spun drept m ă doare-n cot numai s ă găsesc o slujb ă, chiar și
de măturător la intersec ții.
După care, nemaisim țindu-se chiar atît de plouat dup ă ce primise doi șilingi și jumătate, îl

informă pe Stephen despre un ti p cu numele de Comisky- Șalvari pe care zicea el Stephen îl
știa bine de la Fullam, contabil la magazinul de chestii marin ărești al ăluia, care se ținea în
spate la Nagle cu O'Mara și unu' mic și bîlbîit îl cheam ă Tighe. Chestia e c ă fusese umflat ieri
noapte și-amendat cu zece șilingi pentru scandal și că refuzase s ă meargă cu curcanul.
în vremea aceasta domnul Bloom f ăcea înconjurul gr ămezii de pietre de pavaj lîng ă focul de
cărbuni din fa ța gherete: paznicului care, ca unul care se d ădea în vînt dup ă muncă, așa cum i
se părea lui, trăgea și el la aghioase
pe cont propriu și personal în timp ce Dublinul dormea lini știt. în acela și timp el mai arunca și
cîte o privire din cînd în cînd c ătre interlocutorul, oricum putînd fi descris altfel decit imaculat
învestmîntat, al lui Stephen ca și cum l-ar mai fi v ăzut pe acel nobil senior undeva de și unde
anume nu era în m ăsură să spună sincer și nici nu avea nici cea mai mic ă idee cînd. Fiind un
om rațional care rai s-ar fi sim țit mai prejos multora în ce prive ște simțul observa ției, el
remarca de asemenea p ălăria foarte uzat ă și în general piesele vestimentare foarte pleo știte ale
acestuia, m ărturisind despre o stare de insolvabilitate cronic ă. Probabil c ă era din cei care-l
tapaseră odată dar în fond era doar unul din cazurile cînd cîte unul îl pîn-de ște pe aproapele
lui poate poate-i pic ă ceva și fiecare la rîndul s ău, orieît de jos prive ști, ca să spunem a șa, vezi
pe alții și mai jos și la urma urmelor dac ă ar fi să credem c ă OÎSUI ăsta de aici de pe strad ă nu
s-ar întîmpla s ă ajungă la tribunal s ă fie condamnat la ceva, cu sau f ără opțiune de amend ă,
atunci chiar c ă ar fi o rara avis.
Oricum avea o doz ă bună de tupeu s ă-i acosteze pe oameni la ora asta de noapte sau de
dimineață. Obrazul gros, sigur.
Cei doi se desp ărțiră și Stephen reveni spre domnul Bloom, ochiului exersat al c ăruia nu-i
scăpase faptul c ă sucombase blandilocven ței celuilalt parazit. F ăcînd aluzie la aceast ă
întîlnire, spuse, rîzînd, Stephen, adic ă :
— Unul cu ghinion. Mi-a cerut s ă te rog să-l rogi pe cineva cu nu mele de Boylan, unul care
se ocupă cu afișele, să-i dea o slujb ă de om sandvi ș.
La informa ția aceasta, care p ărea sări trezeasc ă prea puțin interesul, domnul Bloom privi
absent tip de o jum ătate de secund ă sau așa ceva în direc ția unei drage cu cupe, bucurîndu-se
de numele mult faimos de Eblana, ancorată lîngă cheiul Vămii și foarte probabil scoas ă acum
din uz, dup ă care replic ă evaziv :
— Toți au partea lor de noroc, a șa se spune. Acum c ă-mi vorbe ști despre el v ăd că fața lui
mi-e cunoscut ă. Dar să lăsăm asta la o parte pentru moment, cît țe-a costat, întreb ă el, dacă nu
sînt prea curios ?
— Jumătate de coroan ă, spuse Stephen. Cred c ă are nevoie s ă-și caute un loc de dormit pe
undeva.
ș243
— Nevoie, exclam ă domnul Bloom, f ără să manifeste vreo surpriz ă la această relatare. Cred și eu
foarte bine asta și-ți garantez c ă și el, fără nici o discu ție. Fiecare dup ă nevoile lui și fiecăruia după
faptele lui. Dar vorbind acum în general, unde, ad ăugă el cu un surîs, ai s ă dormi dumneata însu ți ? Să
mergi pe jos pîn ă la Sandy-cove nici nu se pune problema, și, presupunînd chiar c ă ai face-o n-ai s ă
poți intra dup ă cele ce s-au petrecut la gara Westland Row. Ar însemna s ă-ți bați picioarele pîn ă acolo
degeaba. Nu vreau s ă am aerul c ă aș preOnde să te învăț eu cîtuși de puțin ce să faci, dar de ce ai
plecat de acas ă de la tatăl dumitale ?
— Ca să-mi caut nenorocul, fu r ăspunsul lui Stephen.
— L-am întîlnit pe domnul tat ăl dumitale într-o împrejurare acuma de curînd, r ăspunse cu diploma ție
domnul Bloom. Ast ăzi, de fapt, sau, ca s ă fim foarte exac ți, ieri. Unde st ă el acuma ? Am în țeles din
conversația cu el că s-a mutat.
— Cred c ă-i pe undeva prin Dublin, r ăspunse neglijent Stephen. De ce ?
— Un om înzestrat, sp&se domnul Bloom vorbind despre domnul Dedalus senior, în mai multe
privințe și un re&onteur înnăscut, asta e sigur. E foarte mîndru de dumneata, și pe bună dreptate. Ai
putea să te întorci, s ă zicem, propuse el cam nesigur, gîndindu-se înc ă la scena foarte nepl ăcută din
gara Westland Row cînd fusese cît se poate de evident c ă ceilalți doi, Mulligan adic ă și turistul acela

englez, prietenul lui, care pîn ă la urmă îl trăseseră pe sfoară pe cel de al treilea tovar ăș al lor
încercaser ă, ca și cum gara ar fi fost a lor, s ă scape de Stephen în înv ălmășeală.
Nu veni îns ă nici un răspuns la aceast ă propunere, oricare i-ar fi fost meritele, ochiul min ții lui Stephen
fiind prea atent ocupat s ă-și readucă în față imaginea c ăminului familial a șa cum fusese ultima dat ă
cînd îl văzuse, cu sora lui, Dilly, a șezată în fața focului, despletit ă, aștep-tînd ca o zeam ă slabă de
scoarță de cacao de Trinidad din ceainicul murdar de funingine s ă fiarbă ca să i-o dea lui s ă bea cu apa
de păsat de ovăz în loc de lapte dup ă heringii de post doi de-o para pe care-i mîncaser ă tocmai, cu
244
cîte un ou pentru Maggy, Boody ? și Katey și între timp pisica, sub mîng ălău, devorînd o amestec ătură
de coji de ou ă și capete și oase de pe ște fript pe o buc ățică de hîrtie de ziar respectînd cel de al treilea
principiu al bisericii s ă postești și să te abții în zilele cuvenite, fiind atunci a patra zi sau, dac ă nu,
miercurea cenu șii, sau ceva de felul
acesta.
— Nu, repet ă din nou domnul Bloom, personal n-a ș investi prea mult ă încredere în tovar ășul acela de
chefuri al dumitale care contribuie elementul humoris tic, dr. Mulligan, în calitatea lui de ghid filosof și
prieten, dac ă aș fi în locul dumitale. El știe sigur pe ce parte îi pîinea uns ă cu unt de și după toate
probabilit ățile nu știe încă ce înseamn ă să se lipseasc ă de mesele lui regulate. Fire ște, dumneata n-ai
observat lucrurile la fel de atent ca mine dar nu m-ar mira de loc dac ă aș afla că ți s-a pus cu un scop
anume cîteva degete de tutun sau vreun narcotic
oarecare în b ăutură.
înțelegea fos ă din tot ce auzise c ă dr. Mulligan era un om cu multe calit ăți și talente, al c ărui orizont
nu se limita cîtu și de puțin doar la medicin ă, care-și făcea drum cu energie în via ță și care, dac ă
spusele despre el erau întemeiate, promitea s ă ajungă să se bucure în viitorul nu prea dep ărtat de o
clientelă înfloritoare ca medic practician de n ădejde sco țînd onorarii frumoase pentru consulta țiile sale
și încă, pe lîngă statutul s ău profesional, faptul c ă-l salvase pe omul acela de la moarte cert ă prin înec
făcîndu-i respira ție artificial ă și acordîndu-i cum s-ar zice primele ajutoare la Skerries, sau Malahide
o fi fost ? constituia, trebuia s ă o recunoasc ă, o faptă extrem de curajoas ă pe care nu putea s ă o laude
îndeajuns, a șa că, sincer, nu putea s ă înțeleagă ce anume o fi fost în capul lui decît dac ă nu trebuia s ă
atribuie motivul comport ării sale pur și simplu r ăutății sau geloziei.
— Decît dac ă doar toat ă chestia e pur și simplu c ă umblă să exploateze talentul și ideile dumitale, se
aventură el să adauge.
Privirea prudent ă, jumătate de solicitudine, jum ătate de curiozitate, sporita de prietenie, pe care o
aruncă înspre Stephen ale c ărui trăsături aveau acum o expresie posomorit ă nu aruncă vreo rază de
lumină, nici un fel de
245
lumină de fapt, în ce prive ște întrebarea dac ă se lăsase doar dus de nas la modul cel mai ru șinos,
judecind dup ă două sau trei remarci deprimate pe care le l ăsase acesta s ă se audă, sau, dimpotriv ă,
vedea limpede în toat ă aceasta afacere și, dintr-un motiv sau altul doar de., el cunoscut, l ăsa lucrurile
mai mult sau mai pu țin să… Sărăcia lucie avea astfel de efecte și el nutrea b ănuieli mai mult decît
serioase c ă, oricît de înalte calit ăți intelectuale avea cel ălalt, întîmpina dificult ăți mari în a o scoate la
capăt. Chiar lipit de peretele vespasianei pentru b ărbați văzu acum un c ărucior cu înghe țată în jurul
căruia un grup de probabil italieni angaja ți într-o alterca ție violent ă slobo-zeau în limbajul lor zglobiu
expresii volubile într-un mod deosebit de animat, p ărînd să fie vorba de unele mici deosebiri de vederi
între participan ții la discu ție.
— Putanna ma ăonna, ehe ci ăia i quattrini! Ho ra-gione ? Culo rotto !
— Intendiamoci. Mezzo sovrano piu..:
— Dice lui, jper6.
— Farabutto ! Mortacci sui !*
Domnul Bloom și Stephen p ătrunseră în adăpostul vizitiului, o construc ție nepreten țioasă de scînduri,
unde. pînă atunci, el intrase rareori, dac ă o făcuse vreodat ă ; cel dinții șoptindu-i în prealabil celui de al
doilea cîteva aluzii la adresa pa tronului, despre care se spunea c ă ar fi fost faimosul odinioar ă Piele-de-
Capră, Fitzharris, invincibilul, de și el însuși n-ar fi garantat aceste fapte, în care foarte posibil nu exista
nici urmă de adevăr. Cîteva momente mai tîrziu îi g ăsiră pe cei doi hoctambuli ai no ștri instala ți
comod într-un col ț retras, doar ca s ă fie saluta ți de priviri lungi din partea unei adun ături cu adev ărat
amestecate de pr ăpădiți și vagabonzi și de alte specimene hibride ale genului homo, încă dinainte

preocupați de mîn-carea și băutura lor, pe care și-o mai împrosp ătau și cu oarecare conversa ție, și
pentru care ei formau dup ă toate aparen țele un obiect de curiozitate pronun țată.
— Acuma pe ling ă o ceașcă de cafea, se aventur ă domnul Bloom s ă sugereze la un mod cît mai
plauzibil ca s ă spargă gheața, mă gîndesc c ă ar trebui s ă încerci ceva de mîncare mai ca lumea, un
corn, ceva,,
246
i
In consecin ță, prima sa ac țiune fu să comande aceste bunuri, lini știt și cu un sangfroid caracteristic.
Congre-gatul hoi polloi de birjari sau docheri sau ce-or fi fost, dup ă o examinare superficial ă își
întoarseră, în aparen ță nemulțumiți, privirile de la ei, cu toate c ă un individ cu aspect bibulos, al c ărui
păr era în parte înc ărunțit, un marinar probabil, îi mai privi fix un timp apreciabil înainte de a- și
transfera aten ția extatică asupra du șumelei.
Domnul Bloom profitînd de dreptul de libertate de exprimare, și avînd oarecari cuno ștințe despre
limba disputei de adineaori de și, la drept vorbind, în impas în ce prive ște acel voglio, făcu următoarea
observație către acest al s ău protege cu o voce audibil ă d propos de încle ștarea somptuoas ă de forțe de
afară care se auzea înc ă furioasă și vehement ă :
— O limb ă frumoasă. Vreau să spun pentru canto. De ce nu- ți scrii poezia în limba aceasta ? Bella
Poetria! e atît de melodioas ă și bogată. BeUadonna voglio.
Stephen care se str ăduia din toate puterile f ălcilor sale s ă caște, dacă ar fi putut, suferind în general de
o oboseal ă de moarte, r ăspunse :
— Cel mult s-o țipi în urechea elefantului. Se certau
pentru bani.
— Așa ? întreb ă domnul Bloom. Sigur, ad ăugă el în-gîndurat, reflectînd în sinea lui c ă de la început
fuseseră mai multe limbi decît ar fi fost necesare, s-ar putea s ă fie doar farmecul acesta sudic care-o
face să pară așa.
în mijlocul acestui tete-ă-tete, patronul stabilimentului puse o cea șcă plină cu o concoc ție fierbinte
aleasă denumită cafea pe mas ă și un specimen mai degrab ă antediluvian de brio șă, sau de ceva ce
părea așa ceva, dup ă care bătu în retragere în col țul său. Domnul Bloom se hot ărî să-i acorde aten ție
ceva mai tîrziu ca s ă nu lase impresia c ă… pentru care motiv îl încuraja din ochi pe Stephen s ă
purceadă făcînd între timp onorurile casei prin faptul c ă împingea f ără să aibă aerul cea șca cu ceea ce
se presupunea pentru moment ta se numi cafea încet încet mai aproape de el.
— Sunetele sînt imposturi, spuse Stephen dup ă o pauză de oarecare durat ă. Ca și numele, Cicero,
Podmore, Napoleon, domnul Goodbody, Isus, domnul Doyle, Shakes-
247
pearii erau ceva la fel de comun ca și Murphyi. Ce-i într-un nume ?
— Da, sigur, îl sprijini pe un ton firesc domnul Bicorn. Fire ște. Și numele nostru ni s-a
schimbat, ad ăugă împingînd a șa numita brio șă peste mas ă.
Marinarul cu barb ă roșie care era cu ochii în patru la noii veni ți, îl aborda pe Stephen pe care
și-l desprinsese pentru aten ție mai deosebit ă, întrebîndu-l f ără multe fasoane :
— Și care-ar fi numele matale ?
Ca fulgerul domnul Bloom îl calc ă pe tovarășul său pe gheat ă, dar Stephen, p ărînd să
nesocoteasc ă această călduroasă presiune, venit ă dintr-o parte nea șteptată, răspunse :
— Dedalus. ș
Marinarul îl privi ap ăsat cu o pereche de ochi somnoro și, cu pungi, umfla ți și astupați de
consumul excesiv da b ăutură, de preferin ță gin bun vechi olandez și apă.

— Pe Simon Dedalus îl cuno ști ? întreb ă în cele din urin ă.
— Am auzit de el, spuse Stephen.
Domnul Bloom fu un moment descump ănit, văzîndu-i pe ceilal ți în mod evident tr ăgînd cu
urechea.
— Ăsta-i irlandez, afirm ă cu multă siguranță omul mării, privindu-l mai de parte tot în acela și
fel și apro-bînd din cap. Irlandez din cap pîn ă-n picioare.
— Din cap pîn ă-n picioare prea irlandez, r ăspunse Stephen.
Cît despre domnul Bloom el nu în țelegea nimic din toat ă chestiunea și se întreba tocmai care
ar fi legătura cînd marinarul, de bun ă voie și nesilit de nimeni, se întoarse c ătre ceilalți
ocupanți ai stabilimentului cu remarca :
— L-am v ăzut cînd a nimerit cu pistolul dou ă ouă puse-n dou ă sticle la cincizeci de pa și și
peste umăr. Cu mîna sting ă drept în plin.
Deși era ușor handicapat de cîte o poticneal ă ici colo în vorbire și îi erau și gesturile cam
nesigure, f ăcea tot ce putea s ă explice.
248
— Sticla, uite-acolo, s ă zicem. Cincizeci de iarzi m ăsurați. Ouăle-n sticle. î și trece
pistolul peste um ăr.
Ochește.
își întoarse trupul pe jum ătate, își închise complet ochiul drept, pe urm ă își strîmbă trăsăturile
feței cam într-o parte și se bleojdi astfel în noapte cu o expresie cî-tu și de puțin plăcută.
— Bum, strig ă apoi o dat ă.
întreaga asisten ță aștepta, anticipând o a doua detun ătură, mai fiind înc ă un alt ou.
— Bum, strig ă el de dou ă ori.
Cu oul al doilea în m od evident spulberat, d ădu energic din cap și făcu cu ochiul, ad ăugind
sîngeros :
Buffallo Bill cînd trage, el a și nimerit dintr-odat ă. Niciodat ă n-a dat gre ș și nici nu va da
vreodată,
O tăcere urmă acestei demonstra ții, pînă cînd domnul Bloom, ca s ă creeze o atmosfer ă
agreabilă, se simți îndemnat s ă-l întrebe dac ă fusese vorba de un concurs de m ăes-trie la tir,
de felul celei anuale a Asocia ției naționale de tragere cu pu șca, care se ține la Bisley, ling ă
Londra.
— Ce spui î'spuse marinarul.
— De mult a fost ? urm ă domnul Bloom f ără să clipească.
— Păi, răspunse marinarul, destinzî ndu-se într-o oarecare m ăsură sub efectul magic al unei
durități deopotriv ă cu a lui, s ă tot fie o treab ă de vreo zece ani. A-nconjurat toat ă lumea cu
circul regal Hengler. L-am v ăzut făcînd
asta la Stockholm.
— Curioas ă coinciden ță, îi strecur ă discret domnul
Bloom lui Stephen.
— Pe mine m ă cheamă Murphy, continu ă marinarul, W.B. Murphy, din Carrigaloe. Știi
unde-i asta ?
— în portul Quenstowon, replic ă Stephen.
— Așa e, spuse marinarul. Fortul Camden și Fortul Carlisle. De-acolo am umflat eu pînzele.
Acolo-i nevestica mea. M-a șteaptă, știu eu bine. Pentru Anglia, pentru c ăminul meu și pentru
frumoasa mea. E nevasta mea credincioas ă și adevărată, pe care n-am mai v ăzut-o de Șapte
ani, tot plutind pe m ări.
249

Domnul Bloom î și putea închipui cu u șurință imaginea sosirii sale într-o asemenea scen ă —
reîntoarcerea acas ă a marinarului la c ăsuța sa la marginea drumeagului de țară după ce-i scăpase
demonului m ării, cruntul Davy Jones — o noapte ploioas ă cu lună oarbă. Străbătând întreaga lume ca

să se întoarc ă la nevestica lui. Sînt o gr ămadă de povești despre de-alde Alice Ben Boit, Enaeh< Arden
și Rip Van Winkle și o mai fi oare cineva pe aici care- și mai aduce aminte de Caoc O'Leary, o
poezioară de toți iubită și de mare efect, și pentru c ă veni vorba, și de John Casey s ărmanul, o pies ă
lirică desăvîrșită în felul ei, a șa fără pretenții ? Dar niciodat ă nu se pomene ște în de-alde astea de vreo
nevastă care s-o fi luat-o din loc de acas ă să se întoarc ă ea, oricît de mult i-ar fi dus dorul celui lips ă.
Chipul care se arat ă la fereastr ă ! închipui ți-vă uimirea lui cînd în cele din urm ă ajungînd la cap ătul în-
cercărilor sale începu s ă înțeleagă adevărul cu jum ătatea lui mai bun ă, naufragiat acuma în ce-avea el
mai scump. Nu te mai a șteptai să mă mai vezi dar acum m-am întors cu-adev ărat și vreau s-o lu ăm iar
de la început. Uite-o cum sade acolo la gura focului, ca o v ăduvă, de-atîta vreme nu mai e b ărbatul
ei lîngă ea. Mă crede mort. Leg ănat în leag ănul din fundul m ării. Și-alături acolo ui-te-l cum sade pe
nenea Chubb sau Tomkin, dup ă caz, crîș-marul de la Coroana și Ancora, numai în c ămașă, mîncîn-du-
și friptura de miel cu ceap ă. Nu-i nici un scaun liber pentru tata. Bu-hu ! Cum sufl ă vîntul ! Și
copilașul cel nou sosit e pe genunchii ei, copil post mortem. Hai la trap, hai la trap și la galop ! Ne
plecăm în fața inevitabilului, Rînje ște și îndură. Rămîn cu toat ă iubirea, so țul său cu. inima frînt ă, W.
B. Murphy.
Marinarul, despre care nu s-ar prea fi putut spune c ă ar fi fost un rezident în Dublin, se întoarse spre
unul din birjari cu aceast ă cerere :
— Nu se-ntîmpl ă să ai ceva vreo gur ă de tutun, de mestecat la dumneata, nu ?
Birjarul c ăruia astfel i se adresase se întîmpla s ă nu aibă, însă patronul scoase o bucat ă ca un zar din
jacheta lui cea bun ă care atîrna într-un cui și obiectul dorit fu pe urm ă trecut din mîn ă în mînă.
— îți mulțumesc, spuse marinarul.
250
își depozită calupul în gur ă și, mestecînd, și de asemenea cu unele poticneli încete in vorbire, urm ă :
— Am sosit az-diminea ță la ceasurile unsprezece. Corabia Rosevean cu trei catarge de la
Bridgwater, cu c ărămizi încărcătură. M-am îmbarcat ca s ă traversez încoace. Mi-ram luat banii az-
după masă. Uite-.aici foaia mea de debarcare. W.B. Murphy, marinar.
Spre a confirma aceast ă declarație extrase din buzunarul de la piept și-l încredin ța vecinilor s ăi de la
masă un document împ ăturit și care nu ar ăta prea curat.
— Trebuie c-ai v ăzut ceva din lumea asta larg ă, remarcă patronul, sprijinindu-se de tejghea.
— Păi, -replică marinarul, dup ă ce reflect ă la aceste spuse. Am dat înconjur ceva de cînd m-am
angajat prima oara. Am fost pe Marea Ro șie. Am fost în China și în America de Nord și în America de
Sud. Am v ăzut iceber-guri cu gr ămada, trosnind și scrîșnind. Am fost la Stoc-kholm și în Marea
Neagră, în Dardanele, cu c ăpitanul Dal-ton cel mai bun b ărbat dracului care-a comandat vreo corabie.
Am văzut Rusia. Gospoăy pomilooy. Așa se roagă
rușii.
— Ai văzut ceva minuni, nu zic. interveni un surugiu.
— Păi, spuse marinarul, mutîndu- și prin gură tutunul doar în parte mestecat. Am v ăzut la minun ății,
și-ncolo și-?ncoace. Am v ăzut un crocodil care mu șca din fierul ancorei a șa cum mu șc eu din tutunul
ăsta.
își scoase din gur ă bucățoiul molfăit și, prinzîndu- și-l între -din ți, mușcă din el cu ferocitate.
— Han ! Uite-a șa. Și i-am văzut pe mînc ătorii de oameni din Peru care m ănîncâ stîrvuri și ficați de
cai. Uite-aici. Uite-i. Mi-a trimis-o un prieten de al meu.
Scoase, cotrob ăindu-se, o ilustrat ă din buzunarul de la piept, care p ărea să fie, în felul lui, un soi de
depozit de relicve, și o împinse peste mas ă. Textul tip ărit pe ea spunea : Choza de Indios. Beni,
Bolivia.
Cu toții își concentrar ă atenția asupra scenei înf ățișate : un grup de s ălbatice purtînd leg ături în dungi
peste șolduri, chircite, clipind, al ăptînd, încruntîndu-se, dormind în mijlocul unui roi de copii (trebuie
să fi fost cel pu țin șvreo douăzeci) în fa ța unor cocioabe primitive de r ăchită.
251
— Mestec ă la coca cît îi ziulica de mare, ad ăugă comunicativul lup de mare. Au stomacurile ca ni ște
grătare de pîine. î și taie țîțele cînd nu mai pot s ă facă copii. Uite-aici la ele goale cum le-a f ăcut mă-sa
mîncînd la ficat crud de cal mort.
Ilustrata lui se dovedi un centru de atrac ție pentru gentlemenii ace știa neieșiți în lume, timp de cîteva
minute, dac ă nu mai mult.
— Și știți cum să le țineți cît mai departe de tine ? întreb ă el jovial.

Nimeni nehazardînd vreo opinie, el le f ăcu cu ochiul, spunînd :
— Cu sticl ă. Asta le bag ă-n toți sperieții. Sticlă. Fără a manifesta vreo surpriz ă, domnul Bloom
întoarse
ilustrata pe partea cealalt ă să citească adresa și timbrul în parte obliterate de ștampilă. Scria dup ă cum
urmează : Tarjeta Postai. Senor Â. Boudin. Galeria Becche, Santiago, Chile. Nu era fire ște nici un
mesaj, dup ă cum băgă el bine de seam ă. Deși nu era un adept implicit al sumbrei istorii povestite ( și
nici de fapt a performan ței cu împu șcarea ouălor în ciuda lui Wilhelm Teii și a incidentului cu La-
zarillo și Don Cesar de Bazan descris în Maritana cu care prilej glon țul celui dintîi trecuse prin p ălăria
celui de al doilea) pentru c ă detectase o discrepan ță între numele s ău (presupunînd c ă acela ar fi fost
persoana care se pretindea a fi și nu ar fi navigat sub pavilion fals și nu ar fi înv ățat cum să citească
busola pe undeva prin ape lini știte) șx adresantul fictiv al misivei, fapt care-l f ăcuse să nutrească
oarecari suspiciuni în ce prive ște bona fides amicului nostru, toate acestea îi aminteau totu și într-
un fel de un plan mult ă vreme hr ănit pe care inten ționa să și—1 realizeze într-o zi într-o miercuri sau
duminică de a călători pînă la Londra via în lung pe mare și nici n-am putea spune c ă ar fi călătorit
vreodată prea departe cine șfee ce dar în adîncul inimii era un aventurier înn ăscut deși soarta îi
dejucase inten țiile și rămăsese consecvent un ora de uscat decît dac ă ai spune c ă înseamnă o călătorie
să mergi pîn ă la Holyhead care fusese cea mai lung ă a lui cel mai departe. Martin Cunningham îi
spusese deseori c ă i-ar fi putut procura un permis prin Egan dar cîte o chestiune nea șteptată se tot ivea
dracului ve șnic și rezultatul net
252
era că tot planul c ădea baltă. Dar chiar presupunînd c ă s-ar ajunge s ă pui banii jos și să-i frîngi inima
lui Boyd tot n-ar fi fost cine știe ce scump, punga i-ar fi permis-o, cîteva guinee cel mult, ținînd seama
că drumul pîn ă la Mullingar unde voia oricum s ă se ducă ar fi fost cinci șilingi și jumătate dus și
întors. Și escapada asta i-ar fi prins bine și pentru sănătate dacă stai să te gîndești și la aerul cu ozon și
ar fi fost în toate sensurile pl ăcut de-a dreptul, mai ales pentru unul care și-așa nu prea st ă bine cu
ficatul, să mai și vezi diferite locuri pe drum, Plymouth, Falmouth, Southampton și așa mai departe,
culminînd și la urmă cu un tur instructiv al locurilor de seam ă din marea metropol ă, priveliștea
Babilonului nostru modern unde f ără îndoială că avea să vadă și marile înfrumuse țări, Turnul, aba ția,
bogătașii din Park Lane cu care s ă facă iară cunoștința. Un alt lucru care-i trecea tocmai prin gînd ca
nefiind deloc o idee rea ar fi fost s ă-și arunce ochii prin jur la fa ța locului s ă vadă dacă să nu încerce s ă
pună bazele pentru un turneu de concerte cu muzic ă estivală îmbrățișînd cele mai proeminente sta țiuni
balneare Margate cu b ăile ei mixte și localitățile balneare de șic, Eastbourne, Scarborough, Margate și
așa mai departe, frumosule Bournemouth, insulele din Canalul Mî-necii și alte bijuterii de pe coast ă,
care s-ar putea dovedi a fi cît se poate de remunerative. Nu, fire ște, cu cine știe ce companie adunat ă la
întîmplare, sau cu doamne amatoare care s ă se afle în treab ă, cum ar fi ceva de tipul doamnei CP,
M'Coy — împrumut ă-mi mie valiza dumi-tale și-ți trimit eu prin po ștă recipisa. Nu, ceva a întîia, cu o
distribuție irlandez ă numai vedete, de genul operei mari Tweedy-Flower, cu propria consoart ă ca star
principal cu un fel de contra pondere pentru operele engleze ști Elster Grimes și Moody Masners, o
chestie cît se poate de simpl ă în fond și era și succesul asigurat, cu condi ția să se poată aranja reclama
în ziarele locale de un tip cu ceva mai mult curaj care s ă și tragă sforile necesare și astfel să combini
afacerile cu pl ăcerea. Dar cine ? Asta era întrebarea.
De asemenea, f ără să poată pune mîna în foc, i se p ărea că mari posibilit ăți s-ar fi putut deschide cum
ar fi fost ini țierea unor noi modalit ăți pentru a ține pasul cu vre-
253
mea â propos de ruta Fishguard-Rosslare care,,se zvonea, era pus ă încă o dată pe tapet în
departamentele de resort cu desf ășurarea obi șnuită de birocra ție și formalități și tergivers ări
din partea unor babalîci și imbecili în general Era o mare ocazie desigur pentru ini țiativă și
spirit întreprinz ător care să facă față necesităților de trafic ale public ului larg, ale omului
obișnuit, adică Brown, Robinson și ceilalți.
E într-adev ăr regretabil și chiar absurd de-a dreptul și un blam de loc neînsemnat pentru
societatea noastr ă atît de lăudată faptul că omul de pe strad ă, cînd sistemul social are într-
adevăr nevoie de consolidare, din cau za cîtorva nenorocite de lire sterline acolo, e
împiedicat și el să vadă mai multe din lumea asta în care tr ăiește în loc s ă rămînă mereu prins
ca în clei de pe vremea cînd pr ăpăditul ăsta care nu se mai mi șcă din loc m-a luat de nevast ă.

In fond, da-o dracului de treab ă, muncesc unsprezece luni și mai bine ca robii și merită o
schimbare radical ă de perspectiv ă după tot frecușul vieții de oraș și vara, să mai aleag ă, cînd
Doamna Natur ă e și ea mai în form ă, mai arătoasă, așa ceva ar fi nki mai mult nici mai pu țin
decît o alt ă viață. Existau prilejuri deopotriv ă de excelente și în insula mam ă, încîntătoare
rezervații silvane parc ă anume făcute pentru întinerire, refacere, oferind o pletor ă de atracții
precum și un tonic învior ător pentru organism în și în jurul Dublinului cu împrejurimile sale
pitorești, chiar, Poulaphouca, pîn ă la care era un tramvai cu aburi, dar și ceva mai departe de
îmbulzeal ă, la Wick-low, pe drept denumit ă grădina Irlandei, o țintă ideală pentru bicicli știi
mai vîrstnici, cît ă vreme nu sparg, și în landele de la Donegal, unde dac ă ce se spune e
adevărat, priveli ștea este minunat ă, deși localitatea asta la urm ă numită nu e ușor accesibil ă
așa că influxul de vizitatori nu era înc ă la nivelul a șteptat ținîndu-se seama de foloasele
frumoase care s-ar fi putut realiza de aici, în vreme ce Howth cu amintirile sale istorice și de
alt fel, Thomas M ătăsosul, Grace O'Malley, George al TV-lea, rododendronii la cîteva sute de
picioare deasupra nivelului m ării era un loc favorit pentru oameni de toate soiurile și con-
dițiile, mai ales prim ăvara cînd tinerii, de și își avea cota sa de mor ți căzînd de pe falez ă,
voluntari sau accidentali,
254
și unde și ajungi cit ai bate din palme, f iind doar la trei sferturi de or ă de Coloan ă. Pentru c ă
desigur excursiile turistice moderne cu tot confortul sînt doar la început, în copil ăria lor, ca s ă
spunem a șa, și organizarea las ă încă mult de dorit. Interesant de aprofundat, i se p ărea, doar
așa din curiozitate pur și simplu, dac ă traficul a creat ruta sa vice versa sau amîndou ă laolaltă.
întoarse la loc ilustrata pe cealalt ă față și i-o trecu mai departe lui Stephen.
— Am văzut un chinez o dat ă, relata con știinciosul narator, care avea ni ște gogoloa șe mici
ca de cocă și le punea în ap ă și se desfăceau, și fiecare era altceva. Una era un vapor, alta era o
casă, alta era o floare. Ăștia-ți fierb șobolani în sup ă, adăugă îmbietor, chinezii.
Obscrvînd poate o ex presie de îndoial ă pe fețele lor, globtroteurul continu ă să-și depene
aventurile.
— Și am vJzut un om care a fost omorît la Triesie de un italian. Cu cu țitul în spate, Un cu țit
ca ăsta.
\Vorbindu-le a șa, produse un cu țit cu jresort, de aspect periculo s, cu totul potrivit cu propria
sa înfățișare, și-l demonstra, ținîndu-l cum se cuvine în pozi ție de atac.
— într-un bordel, la o socoteal ă de conturi între doi contrabandi ști. Tipul se ascunsese dup ă
ușă, și-odată a venit pe la spatele lui. Uite a șa. Pregătește-te să te-ntîl-ne ști cu Dumnezeul
tău, zice. Și hop ! I l-a b ăgat în spinare pîn ă la mîner.
Privirea lui greoaie, roti ndu-se alene, îi sfida s ă-i mai pun ă întrebări, dacă s-ar fi întîmplat s ă
mai vrea cineva s-o fac ă. Ăsta-i oțel pe cinste, repet ă, examinindu- și acest formidabil stiletto.
După care răscolitor denouement suficient pentru a-i intimida pe cei mai îndr ăzneți, el juca
resortul pumnalului b ăgînd lama la loc, și puse deoparte arma în chestiune ca mai înainte în
camera sa a ororilor, cu alte cuvinte în buzunar.
— Ăștia sînt grozavi cu armele al be, spuse pentru informarea tuturor cineva care era limpede
că nu era nici el prea bine l ămurit. Din cauza asta se gîndeau c ă asasinatele din parc ale
invincibililor au fost s ăvîrșile de niște străini, că au folosit cu țitele.
La această remarcă, emisă în chip evident în spiritul zicalei unde-i ignoran ță e și jeritire,
domnul Bloom și
25.5
Stephen, fiecare în felul s ău, schimbar ă ambii instinctiv priviri pline de subîn țeles, într-o
tăcere religioas ă de felul celei strict entre nous, către locul unde Piele-de-Capr ă, alias
patronul, smulgea jeturi de lichid din aparatul s ău de fiert cafea. Fa ța sa inscrutabil ă, care era
în felul ei o oper ă de artă, un studiu des ăvîrșit, sfidînd orice descrier e, comunica impresia c ă
nu înțelegea nici o iot ă din cele ce se petreceau în jurul s ău, Nostim, chiar.
Urmă o tăcere oarecum îndelungat ă. Un bărbat citea cu întreruperi un p ătat de cafea ziar de

seară ; altul, ilustrata cu indigenele choza de; altul, foaia de eliberare a marinarului. Domnul
Bloom în ce-l prive ște pe el personal, cump ănea pe gînduri. î și amintea limpede cum în-
tîmplarea la care se f ăcuse aluzie avusese loc, ca ieri, cu cî țiva anișori înainte, în zilele cînd
fuseseră tulburările cu țăranii, cînd lumea civilizat ă fusese luat ă, ca să spunem a șa, prin
surprindere, pe la începutul anilor optzeci, optzeci și unu ca s ă fim mai exac ți, cînd el tocmai
împlinise cincisprezece ani.
— Da, domnule, îi întrerupse gîndurile marinarul. D ă-ne înapoi hîrtiile alea.
Cererea-i fiindu-i satisf ăcută, el le prinse laolalt ă cu un elastic.
— Da' stînca de la Gibraltar ai v ăzut-o ? îl întreb ă domnul Bloom.
Marinarul f ăcu o strîmb ătură, mestecînd înainte, într-un fel care ar fi putut fi luat și ca da, și
ca nu.
— Mda, ai ajuns și-acolo, spuse domnul Bloom, vî rful Europei, gîndindu-se c ă ajunsese
acolo într-adev ăr, și în speran ța că acest rătăcitor pe m ări ar fi putut s ă-și spună unele amintiri,
însă el nu făcu aceasta, l ăsînd doar s ă țîș-nească un jet de zeam ă în rumegu șul de pe podea și
își clătină capul cu un fel de dispre ț leneș.
— Cam în ce an s ă fi fost ? interpol ă domnul Bloom. Po ți să-ți mai aduci aminte ce cor ăbii
erau ?
Acest soi-disant marinar mestec ă greoi o vreme, înfometat parc ă, înainte de a-i r ăspunde.
— M-am s ăturat de toate stîncile astea din mare, spuse, și de corăbii și de vapoare. Ni ște
hîrburi sparte, asta sînt.
256
Obosit, în aparen ță, tăcu. Interlocutorul s ău constatînd c ă nu avea perspective s ă mai afle ceva
nou de la un client atît de capricios, c ăzu din nou pe gînduri de data aceasta cu privire la
dimensiunile uria șe ale apelor pe suprafa ța globului p ămîntesc. Ajunge s ă spunem c ă, așa cum
o privire superficial ă pe hartă ne poate ar ăta, apa acoper ă de-a dreptul trei p ătrimi din el, și el
își dădea acum seama pe deplin ce însemna s ă stăpînești valurile. In mai multe ocazii — cel
puțin o duzin ă — aproape de North Bull la Dollymouth el remarcase un b ătrîn lup de mare, în
mod evident r ămas pe drumuri, a șezat de obicei aproape de marea nu deosebit de pl ăcut
mirositoare, pe zid, privind cu totul absent marea și marea privindu-l pe el, visînd la p ăduri
înfrunzite și pajiști verzi cum cînt ă cineva undeva. Și se întrebase atunci de ce. Poate c ă
încercase și el să deslușească această taină, rătăcind în sus și în jos pîn ă la antipozi și tot așa
pe deasupra și pe dedesubt — adic ă, la drept vorbind, nu chiar pe dedesubt, punîndu- și la
încercare norocul. Și toate șansele ar fi fost cel pu țin douăzeci contra zero c ă nici nu exista
nici un fel de tain ă. Cu toate acestea, f ără a mai intra în minutiae-ele acestei chestiuni, faptul
elocvent era c ă marea rămînea acolo în toat ă splendoarea ei și în mersui normal al lucrurilor
cineva oricine ar fi fost el trebuia s ă plutească pe ea și să sfideze providen ța fie și numai
pentru a ar ăta cum oamenii reu șesc de obicei s ă treacă o asemenea povar ă pe spinarea altuia
ca și ideea cu iadul și loteria și asigurările, care și ele merg exact pe acela și principiu, a șa că,
din asemenea motive, dac ă nu din altele, b ărcile de salvare dumi nica sînt o institu ție foarte
lăudabilă pentru care, publicul, oriunde s-ar afla el, pe uscat sau pe malul m ării, cum ar fi
cazul, avînd-o la dispozi ție ca să spunem a șa ar trebui s ă-și exprime mul țumirile și față de
comenduirea portului și serviciul de paza co astelor care trebuie s ă facă față și să porneasc ă în
afară în furia elementelor naturii, pe orice vreme, cînd îi cheam ă datoria Irlanda așteaptă ca
fiecare om și așa mai departe, și uneori o duc foarte greu iarna ca s ă nu uităm și bărcile ușoare
irlandeze, Kish și altele, care se pot r ăsturna în orice clip ă pe drum, care o dat ă și el cu fiica
lui trăiseră o atare experien ță pe o vreme agitat ă, ca să spunem de-a dreptul furtunoas ă.
257
17 – Ulise, voi. II
-— iîra unul care a mers o .dat ă cu mine pe Rătăcitorul, continuă bătrînul lup de mare, el
însuși un rătăcitor. S-a trecut pe uscat și și-a luat o slujb ă ușoară, valetul unui domn cu șase
lire pe lun ă. Pantalonii ăștia care-i am pe mîne-s de la el și mi-a dat și un impermeabil și

cuțitul ăsta. Și eu aș vrea o slujb ă ca asta, s ă-l rad pe unul și .să-l perii. M-am s ăturat să tot bat
mările. Uite, și fiu-mea, Danny. a fugit pe mare și maică-sa-i găsise o slujb ă la Cork unde-ar fi
putut cîștiga bani frumo și.
— Cîți ani are ? întreb ă unul din ascult ători, care, de altfel, v ăzut dintr-o parte sem ăna cu
Henry Campbell, notarul, acum de parte de grijile biroului, nesp ălat, firește, și îmbrăcat mai
soios și cu o idee de vopsea pe apendicele s ău nazal.
— Păi, răspunse marinarul cu un fel de uimire pe fa ță. Fiu-mea Danny ? O fi de vreo opt șpce
ani acuma, m ă gîndesc. .
Acest tată de 'balad ă la acestea î și trase de c ămașa .sa cenu șie, și oricum nu curat ă, cu
amîndouă mîinile și zgîn-dări pe pieptul s ău pe care se putea vedea o imagine tatuat ă cu
cerneală chinezeasc ă albastră, intenționînd să reprezinte o ancor ă.
— Erau p ăduchi în hogeacul ăla din Bridgwater, remarc ă el. Sigur, trebuie s ă fac o baie
rnîine sau poimîine. Negrii ăștia, ăștia nu-mi plac mie. Nu pot s ă le sufăr gîii-gâniile astea. î ți
sug sîngele, asta fac.
Văzînd că toți îi priveau pieptul, î și trase îndatoritor mai tare de c ămașă, astfel încît pe
deasupra simbolului cinstit de timp al speran ței și odihnei marinarului, putur ă vedea pe deplin
cifra 16 și profilul unui tîn ăr părînd cam încruntat.
— Tatuaj, explic ă ilustratorul. Asta mi-a f ăcut-o cînd eram o dat ă fără vînt în larg la Odesa,
în Marea Neagr ă, cu căpitanul Dalton. Un tip care-l chema Antonio mi-a f ăcut-o. Aici e chiar
el, un grec.
— Te-a durut tare cînd ți-a făcut-o ? îl întreb ă unul pe marinar.
Acest vrednic tovar ăș era însă acum ocupat s ă prindă ceva pe pieptul s ău. îl strivea sau…
— Uite aici, spuse, ar ătîndu-l pe Antonio. Uite-l ai ci, înjurîndu- l pe secund. Și uite-l aici,
adăugă. Tot tipul ăsta,
253
și trase acuma într-un fel anumit cu degetele, ca s ă-l arate altfel, uite-l cum rîde de o chestie
care i-o spune cineva. Și într-adev ăr fața lividă a tânărului numit Antonio ar ăta cu adev ărat un
fel de surîs for țat și efectul acesta curios suscit ă admirația fără rezerve a tuturor celor de fa ță,
inclusiv Piele-de-Capr ă care de data asta se întinse peste tejghea.
— Mda, da, oft ă marinarul, privindu- și pieptul b ărbătesc. S-a dus și el. L-au mîncat rechinii.
Mda, da.
își lăsă pielea astfel c ă profilul î și reluă expresia de dinainte.
— Frumos f ăcută, spuse docherul întîiul.
— Și numărul ăsta pentru ce-i ? întreb ă un vagabond num ărul doi.
— L-au mîncat de viu ? îl întreb ă un al treilea pe marinar.
— Mda, da, oft ă iarăși acesta din urm ă, de data aceasta parc ă mai însufle țit, cu un fel de
jumătate de surîs, pentru scurt ă vreme îns ă doar, în direc ția celui care-l întrebase de num ăr.
Era grec.
Și pe urmă adăugă, cu un fel de umor sinistru, ținmd seama de sf îr șitul celui evocat :
Rău a mai fost Antonio, sigur, S-a dus și m-a lăsat singur.
Chipul unei frecventatoare a trotuarului, pictat și supt pe sub o p ălărie de pai neagr ă, se iți de
după ușa stabilimentului, executînd la modul concret o recunoa ștere a terenului în inten ția de
a-și aduce ap ă la moară. Domnul Bloom nemai știind în ce parte s ă privească își întoarse fa ța,
încurcat dar în exterior p ărînd calm, și ridicînd de pe mas ă foaia de ziar pe care birjarul, dac ă
asta o fi fost, o l ăsase deoparte, o ridic ă de pe mas ă și privi hîrtia asta rozalie, dar în fond de
ce rozalie ? Motivul pentru care f ăcuse aceasta era c ă recunoscuse la u șă aceeași față pe care o
mai văzuse fugar în aceea și după amiază pe cheiul Or-mond, femela par țial idioată anume de
pe alee, care știa că doamna în taior cafeniu er a cu dumneata (doamna B.), și-l întrebase dac ă
n-are cumva ceva de sp ălat. Și în fond
259

de ce de sp ălat, lucrul acesta jp ărînd mai degrab ă cam prea vag.
Ceva de sp ălat. Cu toate acestea candoarea îl silea s ă recunoasc ă faptul că el însuși îi spăla lenjeria
soției sale cînd se murd ărea pe strada Holles și chiar și femeile f ăceau așa ceva și chiar cu vestmintele
similare ale b ărbaților din acelea cu ini țiale în cerneal ă Bewley și Draper (ale ei erau, adic ă) dacă într-
adevăr țineau la ei ; adic ă. _j/ub_es_levm ă, iubește-mi j cămașa murdară. Totuși, în momentul acela ar
li dorit mai degrab ă camera femeii decît tov ărășia ei astfel c ă fu ca o ușurare real ă cînd patronul îi f ăcu
un semn brutal s ă o ia din loc. Pe dup ă foaia din Evening Telegraph mai prinse o imagine fugar ă a
chipului ei în u șă cu un soi de rînjet idiot sticlos ar ătînd că mai adăsta o clipă privind cu un amuzament
evident grupul de spectatori care examinau pieptul nautic al matelotului Murphy și pe urmă nu se mai
văzu nici urm ă de ea.
— Canoniera, spuse patronul.
— Nu în țeleg, îi spuse domnul Bloom în confiden ță lui Stephen, din punct de vedere medical adic ă,
cum o făptură ca asta de-a dreptul ie șită din spital, duhnind de boal ă, poate avea atîta tupeu s ă mai
ceară sau cum un b ărbat cu min țile toate, dac ă ține cît de cît la s ănătatea lui. Nefericit ă creatură !
Bineînțeles, îmi închipui c ă tot un bărbat e vinovat de halul în care-a ajuns. îns ă oricare ar fi cauza…
Stephen nu o remarcase și ridică doar din umeri, mul- țumindu-se s ă observe :
— în țara asta sînt unii care vînd mai mult decît a avut ea vreodat ă și fac și afaceri bune. S ă nu te temi
de cei care- și vînd trupul dar n-au puterea s ă cumpere sufletul. E o negustoare proast ă. Cumpără
scump și vinde ieftin.
Cel mai vîrstnic, de și în nici un fel și nicicînd nici fat ă bătrînă și nici prud spuse c ă era de-a dreptul un
scandal, public și că ar fi trebuit s ă se pună capăt unei asemenea situa ții instanter ca să ajungem sa
spunem c ă femei de categoria aceasta (l ăsînd la o parte orice sensibilitate ipocrit ă de fată bătrînă în
privința aceasta) reprezentînd un rău necesar de altfel, s ă nu fie înregistrate și controlate medical de
autoritățile competente, un lucru pe care el. un pater țamilias, îl considerase dezirabil înc ă de la
începutul începuturilor. Oricine ar fi ini țiat măsuri de felul acesta,
260
spuse el și ar face publicitate în sensul acesta ar binemerita de la to ți cei interesa ți.
— Dumneata, un bun catolic, observ ă el, vorbind despre trup și suflet, crezi în suflet. Sau în țelegi prin
asta inteligen ța doar, puterea creierului ca atare, distinct ă de orice obiect exterior, masa asta s ă
spunem, cea șca asta ? Eu cred în a șa ceva eu însumi, în ce m ă privește, pentru c ă e un fapt explicat de
oameni competen ți ca fiind circum-volu țiunile materiei cenu șii. Altfel n-am mai fi avut descoperiri ca
astea, ca razele X, de pild ă. Ce crezi ?
Astfel încol țit, Stephen trebui s ă facă un efort supraomenesc de memorie și să încerce s ă se
concentreze și să-și aminteasc ă înainte de a putea spune :
— Mi se spune, luîndu-ne dup ă cele mai de seam ă autorități în materie c ă e vorba de o substan ță
simplă, și deci incoruptibil ă. Ar trebui s ă fie nemuritoare, dup ă cîte înțeleg eu, dac ă n-ar exista
posibilitatea ca s ă fie anihilat ă de Cauza Prim ă. Care, dup ă cîte aud eu, este cît se poate de capabil ă să
adauge și aceasta la suma glumelor ei obi șnuite, corruptio per se și corruptio per accidens ambele
fiind excluse de normele bunei cuviin țe.
Domnul Bloom aprob ă pe de-a întregul sensul general al acestei afirma ții deși subtilitatea mistic ă aici
implicată era oarecum în afar ă de capacitatea sa sublunar ă de cuprindere, și totuși el se sim ți împins s ă
introducă o contesta ție, prin aceast ă simplă replică adăugată :
— Simpl ă ? N-aș crede că acesta e cuvîntul. Sigvir, sînt de acord ca s ă-ți dau dreptate, dai peste un
suflet simplu odat ă la nu știu cîți ani. Dar ce a ș vrea eu s ă spun este c ă e o chestie de pild ă să inventezi
razele astea cum a f ăcut Roentgen sau telescopul, ca Edison, de și eu cred c ă s-a făcut înainte de el,
Galileo cred c ă a fost omul. Lucrurile astea se aplic ă și la legi, de exemplu, la fenomenele astea
grozave, cum ar fi electricitatea, dar e cu tot o alt ă mîneare de pe ște să spui că crezi în existen ța unui
Dumnezeu supranatural.
— O, asta, expostul ă Stephen, a fost dovedit ă categoric de mai multe din cele mai bine cunoscute
pasagii din Sf înta Scriptur ă, în afară și de probele circumstan țiale.
în acest punct spinos îns ă, vederile acestor doi, diametral opuse cum erau, atît în ce prive ște formația
cît și în
261

orice alta privin ță, cu deosebirea marcat ă pe care o reprezentau și vîrstele lor respective, se ciocnir ă.

— A fost chiar dovedit ă ? obiectă cel mai experimentat dintre cei doi, men ținmdu-se la punctul s ău de
vedere. Nu sînt chiar a șa de sigur. Asta e o chestiune de p ărere personal ă, și fără să intru în aspectul
mai sectar al problemei, ți-aș cere îngăduința să mă despart in toto de părerea dumitale aici. Credin ța
mea, ca să-ți spun adev ărul adevărat, este c ă toate chestiile astea au fost falsific ări adevărate toate
băgate acolo de c ălugări cel mai probabil sau poate e chestia aia cu poetul nostru na țional și de data
asta, care le-o fi scris el ca și Hamlet sau Bacon, și cum dumneata te pricepi mai bine ca mine la
Shakespeare nu e cazul s ă-ți spun eu. A propos, nu vrei să bei cafeaua aia ? Las ă-mă să ți-o amestec eu
nițel, și ia și o bucățică din cornul ăsta. E ca o c ărămidă din astea a marinarului nostru de aici, cum ar
veni. Oricum, nimeni nu ne d ă ce n-are nici el. Ia încearc ă nițel.
— Nu pot, reu și Stephen s ă articuleze, organele sale mentale refuzînd pentru moment s ă-i mai dicteze
și alte replici.
Căutarea nodului în papur ă fiind în mod proverbial de prost gust. domnul Bloom se gîndi c ă ar fi fost
bine să amestece, sau s ă încerce s ă amestece zah ărul încleiat în fundul ce știi și reflectă cu simțăminte
apropiate de acreal ă la acel Coffee Palace și la regimul s ău de activitate în folosul abstinen ței (și în
același timp al rentabilit ății). La drept vorbind, era un țel legitim și dincolo de orice îndoial ă rezulta-
tele erau dintre cele mai bune. Ad ăposturi ca cel în care se g ăseau ei acum ac ționînd în acest spirit
antialcoolic pentru cei r ătăcitori noaptea, la concerte, spectacole teatrale de sear ă și la conferin țele cu
caracter instructiv (cu intrare liber ă) și susținute de persoane calificate în folosul claselor cu venituri
modeste. Pe de alt ă parte, el p ăstra o amintire distinct ă și dureroas ă a faptului c ă îi fusese pl ătită soției
sale, madame Marion Tweedy, care într-o vreme ocupase o pozi ție proeminent ă în asemenea
programe, o remunera ție într-adev ăr foarte modest ă pentru serviciile sale de pianist ă. Era foarte
înclinat să creadă că ideea urm ărită era cea a realiz ării unor profituri nete și avantajoase, ținînd seama
și de faptul c ă nu exista, practic, nici un fel de con-
262

curentă. Fuseseră și otrăviri cu sulfat de cupru, SO,;, sau ceva în genul acesta în fasole uscat ă, așa își
amintea el c ă citise că s-ar fi petrecut într-un birt ieftin de felul acesta undeva, dar nu- și aducea aminte
cînd se întîmplase sau unde. Oricum o analiz ă, o analiză medicală, a tuturor alimentelor, i se p ărea că
ar fi rost mai mult decît necesar ă, și asta poate c ă și justifica cî știgul de care se bucura acea Cacao-Vi a
firmei dr Tibble, ca urmare a unor asemenea analize me dicale specifice.
— Ia încearc ă acum, îndr ăzni el să propună în legătură cu cafeaua din fa ța lor, dup ă ce o amestecase.
Astfel convins în orice caz s ă o guste, Stephen î și ridică ceașca greoaie din zeama cafenie prelins ă —
și aceasta plesc ăi atunci cînd o scoase de acolo — de toart ă și sorbi o dat ă din băutura care i se p ăruse
atît de nepl ăcută.
— Totuși e o hran ă solidă, insistă geniul său cel bun eu totdeauna am sus ținut hrana solid ă, unicul și
singurul s ău motiv nefiind cîtu și de puțin că ar fi fost un gurmand. ci în convingerea c ă mesele
regulate și solide constituie condi ția sine qua non pentru orice fel de munc ă în adevăratul înțeles al
cuvîntului, manual ă sau intelectual ă. Ar trebui s ă mămnei mai mult ă hrană solidă. Te-ai sim ți un alt
om atuncr.
— Lichide pot s ă înghit, spuse Stephen. Dar mi-ai face un serviciu dac ă ai pune la o parte cu țitul
acesta. Nu pot s ă-i văd vîri'ul ăla așa ascuțit. Mi-aduce aminte de istoria Romei.
Domnul Bloom se conform ă cu promptitudine acestei sugestii și înlătură obiectul încriminat, un cu țit
bont, obișnuit, cu miner de os, neprezenUr.d ochiul ui profan nimir deosebit roman sau antic, și
remareînd c ă vîrful era de altfel detaliul cel mai pu țin bătător la ochi.

—- Poveștile prietenului nostru comun sînt întocmai și persoana lui însu și, remarcă sotto voce către
confidentele s ău domnul Bloomy, ă propos de cuțite. Crezi c3 sînt adev ărate ? Ar putea s ă-ți toarne
povești din astea ceasuri la rind toat ă noaptea și sa mintă ca o cizm ă. Uită-te
la el.
Cu toate acestea, de și ochii lui erau îngreuna ți de somn și de aerul m ării, viața era plină de o mulțime
de lucruri_ și de coinciden țe de o natur ă teribilă și ar fi fost cu totul în
263
limitele posibilit ății să nu fi fost vorba de inven ții deși la prima vedere nu erau prea multe posibilit ăți
inerente ca toate istorisirile pe care le de șerta acela s ă fi fost la modul strict liter ă de Evanghelie.
Intre timp îl cînt ărise pe individul din fa ța lui, supu-nîndu-l unui adevărat examen de Sherlock
Holmes, și asta încă din momentul în care d ăduse ochii cu el. De și fiind un b ărbat bine conservat și de
loc slăbănog, chiar dac ă întru citva înclinat spre calviție, era în ținuta lui ceva suspect care te f ăcea să
te gîndești la un client al închisorii și n-ar fi fost necesar un efort violent de imagina ție ca să asociezi
un exemplar cu o înf ățișare atît de deprimant ă cu unul din cei din confraternitatea cîi ților și învîrtirii
roatei. S-ar fi putut ca el însu și chiar să fi făcut așa ceva cu omul s ău presupunînd c ă își povestise
propriul caz, a șa cum fac adesea unii cînd pretind c ă povestesc despre al ții, anume c ă-i făcuse de
petrecanie el însu și și pe urmă își făcuse stagiul patru sau cinci ani buni la p ăstrare, ca s ă nu mai
vorbim de personajul Antonio (f ără nici o leg ătură cu personajul dramatic cu nume identic din pana
poetului nostru na țional — care- și exprimase crimele la modul melodr amatic descris mai sus. Pe de
altă parte, s-ar fi putut s ă fie vorba de un simplu bluff din partea lui, o sl ăbiciune scuzabil ă, deoarece o
întâlnire cu asemenea mutre u șor de identificat de la o po ștă, cetățeni ai Dublinului, ca ace ști birjari
așteptînd cu gura c ăscată povești din țări străine, ar fi ispitit pe orice b ătrîn marinar care a str ăbătut în
lung și în lat mările oceanice s ă înșire la pove ști sfătoase cum ar fi cea despre corabia Hesperus și
etcetera. Și, la urma urmei, dac ă stăm să ne gîndim, minciunile pe care le spune omul despre el însu și
nici n-ar putea ține luminarea din poveste la gogo șile sfruntate pe care al ții le născocesc despre ei.
— Bagă de seamă, nu spun c ă ar fi numai a șa niște invenții pure, relu ă el. Scene analoage întâlnești
uneori, dac ă nu chiar des. Exist ă uriași, deși trebuie s ă bați cale lung ă pînă dai de unul. Marcela, regina
piticilor. La muzeul cu figuri de cear ă pe strada Henry am v ăzut cu ochii mei ni ște azteci din ăștia,
cum le zice, stînd pe jos cu picioarele încruci șate sub ei. N-ar mai fi fost în stare s ă-și întindă
picioarele mici dac ă i-ar fi plătit, din cauz ă că mușchii de
264
aici, vezi, continu ă el, indicînd pe tovar ășii! său locul în general, tendoanele, sau cum vrei s ă le spui,
din dosul genunchiului drept, și-au pierdut orice for ță după ce au stat a șa chirciți atîta vreme, și ăia
rugîndu-se la ei ca la ni ște zei. E și asta un exemplu c ă mai exist ă oameni simpli. Totu și, revenind
acum la prietenul Simbad și la înfrico șătoarele lui aventuri (care-i aminteau pu țin de Ludwig. alias
Ledwige, pe vremea cînd se prezenta pe scena t eatrului Gaiety atunci cînd Michael Gunn era
identificat cu direc țiunea, în Olandezul Zbur ător, un succes nec plus ultra, și cete de admiratori veneau
în număr mare, cu to ții dînd pur și simplu buzna de și corăbii de orice fel, fantome sau invers, de obicei
n-au trecere pe scen ă cum n-au nici trenurile), nu era nimic incompatibil în sine, recunoscu el acum.
Dimpotriv ă, amănuntul cu înjunghierea pe la spate era în not ă de fapt fiind vorba de italianos din ăștia,
chiar dacă sincer vorbind î și lua libertatea s ă recunoasc ă faptul că vînzătorii ăștia de înghe țată și de
pește prăjit, ca să nu mai vorbim și de cartofi pr ăjiți și așa mai departe, dincolo, în cartierul italienesc,
pe lingă Coombe, erau ni ște băieți liniștiți, la locul lor, muncitori, cel mult poate pu țin cam prea
dispuși să vîneze animalul inofensiv dar atît de necesar de spe ță felină proprietatea altora la vreme de
noapte astfel încît s ă-și poată asigura o mas ă sănătoasă bătrî-nească, și suculent ă, cu usturiol de
rigueur din masculul sau femela respectiva a doua zi, lini știți, și adăugă el, ieftin.
— Spaniolii, de pild ă, continuă el, temperamente p ătimașe cum sînt, impetuo și, ce dracu', cu tendin ța
să ia legea în propriile lor mîini și să-ți facă felul cît ai clipi cu pumnalele alea pe care le au cu ei cînd
ți le vîră deodată în burtă. Asta vine de la c ăldura mare, de la clim ă în general. Nevast ă-mea, ca s ă zic
așa e spanioloaic ă, pe jumătate adică. Adevărul e că la drept vorbind ar putea s ă ceară naționalitatea
spaniolă, dacă ar vrea, pentru c ă s-a născut practic vorbind în Spania, adic ă la Gibraltar. E și tip spa-
niol-. Cu ten închis, brun ă de-a dreptul, neagr ă, ce mai. Eu, în ce m ă privește, cred sigur c ă clima
explică caracterul. De asta te-am întrebat dac ă-ți scrii poeziile în italian ă.
— Temperamentele ălora pe care i-am întîlnit acolo la u șă, îl întrerupse Stephen, erau într-adev ăr
pasionate la culme. Roberto ruba roba sua.

265
ș— Chiar, îl aprob ă demnul Bloom.
— Și pe urmă, spuse Stephen, cu ochii în gol și diva-gîncl pentru sine însu și sau pentru un ascult ător
neștiut de nu se știe unde, mai avem și impetuozitatea iui Dante și triunghiul isoscel, și domnișoara
Portinari, de care s-a îndr ăgostit el și Leonardo și san Tomasso Mastino.
— Le e în sînge, accept ă de îndată domnul Bloom. Sp ălați cu toții în sîngele soarelui. Coinciden ță, s-a
întîmplat tocmai s ă fiu la muzeul de pe strada Kildare ast ăzi, puțin înainte de a ne întîlni noi, de
întîlnirea noastr ă, dacă pot s-o numesc a șa, și mă uitam chiar la statuile alea antice de acolo.
Proporțiile splendide ale șoldurilor, bustului. Aici, pur și simplu nu po ți să dai peste felul ăsta de
femei. Cite o excep ție ici colo. Bine f ăcute, da, dr ăguțe într-un fel, mai g ăsești, dar lucrul de care
vorbesc eu sînt formele feminine. Pe urm ă, au așa de puțin gust la îmbr ăcăminte, cele mai multe, și
asta spore ște în mare m ăsură farmecul natural al femeii, orice ai spune. Ciorapii c ăzuți în vine, poate
aici e chiar o sl ăbiciune a mea, dar totu și € un lucru pe tare pur și simplu nu pot s ă suport să-l văd.
Interesul îns ă începea oarecum s ă pălească întrucîtva în jur și ceilalți trecură acum la discu ții despre
întîmplări pe mare, nave pierdute în cea ță, ciocniri cu iceberguxi, lucruri de felul acesta. B ăîrînul
raatelot de cart avea fire ște și el ce spune. Trecuse pe îa Capul Furtunilor de cîîeva ori și îndurase
musonul, un anume soi de vîirt prin mările Chinei, și prin toate aceste primejdii ale adîncurilor era un
anume lucru, declar ă el, care-i fusese pav ăză., sau așa ceva, o medalie sfin țită care-l salvase.
Așa că după ce plutiră o vreme pe ling ă epava de la Stânca Spaimei, epava acelei ambarca țiuni
norvegiene b ătută de soartă —- și o vreme nimeni nu- și putu aminti de. numele ei pîn ă cînd birjarul
acela care într-adev ăr semăna cu Henry Campbell î și aduse aminte, Palme, pe plaja de la
Eootersstown, care fusese într-adevâr subiectul general de discu ție în tot ora șul în anul acela (Albert
William Quill scriind chiar o frumoas ă poezie de necontestate merite pentru Times-ul irlandez) cu
valurile rostogolindu-se asu-pr ă-i și mulțimi îmbulzindu-se pe coast ă pradă emoției împietri ți de
spaimă. Pe urmă cineva spuse ceva despre cazul
265
vasului Lady Cairns din Swansea, care fusese izbit de Mona, pe aproape de malul cel ălalt, pe o vreme
mai degrab ă murdară, cețoasă, și care se scufundase cu echipaj cu tot. Nu i se d ăduse nki un ajutor.
Căpitanul ei, al lui Mona, declarase c ă-i fusese team ă că la ciocnire i-ar fi cedat cloazoanele. Dar vasul
său nu luase de loc ap ă la cală, se părea.
în momentul acela se petrecu un incident. Doarece devenise necesar pentru el s ă-și dea drumul unei
terțarole la o vel ă, omul mării își părăsi locul.
— Cît să-ți trec pe ling ă .prova, prietene. îi spuse vecinului s ău care tocmai aluneca pe nesim țite într-o
ațipeală liniștită.
își croi drum greoi. încet, cu pasul a șezat, spre u șă, șpăși apăsat peste treapta de acolo, ie ji în incint ă
și tăie spre sting ă, în vreme ce- și căuta astfel îndreptarea, domnul Bloom, care observase cînd cel ălalt
se ridicase în picioare c ă avea dou ă sticle cu. dupâ toate aparen țele rom marin ăresc, ițindu-i-se cîte una
din fiecare buzunar' anume pentru necesit ățile lăuntrului s ău cuprins de un foc nestins, îl v ăzu scoțînd
la iveală o sticlă-și destupind-o, sau de șurubîndu-i dopul, și, aplicîndu- și țîmburușul la buze. tr ăgind o
dușcă bătrânească, delicioas ă, sănătoasa, din ea cu un zgomot gîl-gîitor. Incorigibilul Bloom, care ele
asemenea nutrea o bănuială vicleană că bătrânul lup de mare ie șise înti-o manevr ă de felul unei
contraatrac țiuni exercitat ă de femela care, totu și, dispăruse cu totul, putu, acum strâduindu-se s ă-l
urmărească, să-l mai vad ă în clipa cînd, împro-p ătat cum se cuvine dup ă fapta sa cu romul din
buzunar, privea în sus spre stîlpii și arcurile line, descump ănit parcă, deoarece bineîn țeles lucrurile se
schimbaser ă radical de la ultima sa vizit ă și erau mult îmbun ătățite. Una sau mai multe persoane
invizibile de aici îl îndreptar ă spre vespasiana pentru b ărbați din cele construite pretutindeni de
comitentul edilitar pentru asemenea scopuri, dar, dup ă un interval de timp scurt în care t ăcerea domni
netulburat ă. marinarul, care în mod evident preferase s ă-l ocoleasc ă ce departe, se u șura undeva
aproape, zgomotul apei sale, de vezic ă, șopotind o vreme în consecin ță la fața locului și după toate
aparențele trezind din somn un cal de la sta ția de trăsuri.
267
Oricum, o copit ă se auzi schimbîndu- și locul astfel dup ă somnul dintîi și hamurile clinchetir ă. Tulburat
într-o oarecare m ăsură din ațipeală în ghereta sa de paz ă lingă focul de c ărbuni, paznicul corpora ției,
care — de și acum pe panta de jos și aproape gata s ă facă saltul, nu era ca s ă spunem adev ărul crud
altul decît susnumitul Gumley, acum practic tr ăind din banii parohiei, dîndu-i-se aceast ă slujbă tempo-

rară de către Pat Tobin, dup ă cît se părea, din considerente de uman itate, cunoscîndu-l acela dinainte
— se foi pu țin întorcîndu-se pe partea cealalt ă înainte de a- și abandona din nou m ădularele în bra țele
lui Morfeu. O pild ă cu adevărat uluitoare de felul în care furtunile vremii b ătuseră în forma cea mai
virulentă asupra unui om cu familie cît se poate de respectabil ă și familiarizat toat ă viața cu tot con-
fortul casnic decent și care într-o vreme avea un venit net de o sut ă de lire sterline pe an și pe care
firește măgarul cu dou ă butoaie îl împinsese s ă-și arunce banii în vînt. Și iată-l acum la cap ătul
puterilor dup ă ce adesea vopsise ora șul îndeajuns de trandafiriu f ără măcar o para chioar ă. Era un
băutor, mai e oare nevoie s-o spunem, inutil s ă se mai sublinieze aceasta, și asta demonstra o dat ă în
plus morala c ăci ar fi putut cu u șurință să se găsească acum într-o situa ție înfloritoare în afaceri, dac ă
— însă un mare dac ă — ar fi reu șit să se lecuiasc ă de aceast ă înclinație anume. \
Intre timp cu to ții deplîngeau acum cu glas mare sc ăderea tonajului irlandez, atît cabotier cît și de
schimburi cu str ăinătatea, care constituia doar o parte dintr-u n proces general. Un singur vapor pentru
compania Palgrave Zvlurphy ie șise din șantierele Alexandra, singura lansare din acest an. E adev ărat,
porturile erau acolo, îns ă nici o corabie nu mai ancora în ele.
Se întîmpla tot soiul de naufragii, spuse patronul, care vident era în cuno ștință de cauză.
Ce ar fi vrut el s ă știe era de ce vasul acela se pocnise de singura stînc ă din golful Galway, de vreme ce
planul golfului Galeay fusese propus discu ției de un anume domn Worthinton sau a șa ceva, ei ?
întrebați-l pe căpitan, îi sf ătui el, ce mit ă anume îi d ăduse guvernul britanic pentru treaba lui în ziua
aceea. Căpitanul John Lever de ps îinia Lever.
263
__ N-am dreptate, c ăpitane ? îl întreb ă acum pe marinarul care se întorcea dup ă dușca sa particular ă și
restul treburilor sale.
Acest demn personaj, care prinsese din mirosite cî ntecul de dinainte de cuvintele lui, intr ă mormăind
pe o muzic ă mai degrab ă dorită decît realizat ă, însă cu rr.-are for ță, într-un fel de litanie apt ă să fie
întretăiată în secunde sau ter țe. Urechile ascu țite ale domnului Bloom îl auzir ă ex-pectorînd apoi
probabil bucata de tabac (ceea ce într-adev ăr și era cazul) astfel c ă deduse că și-o plasase pentru
moment în pumn "în vreme ce- și făcuse treaba tr ăgînd o du șcă și eliberînd o alta și pe care o g ăsea
acum cam acr ă după focul lichid în chestiune. Oricum el intr ă acum plutind cu toate pînzele desf ăcute
după libațiunea — și potațiu-nea — sa încununate de succes, introducînd o atmosfer ă .favorabil ă
băuturii în aceast ă soiree, intonînd zgomotos, ca un veritabil fiu de lup de mare :
Biscuitul tare ca bronzul, Cum ii era femeii lu i Lot osul. O Johnny Lever ! Johnny Lever O !
După care efuziune, redutabilul specimen ajuns tocmai cum trebuie la scena ac țiunii și recîștigîndu-și
locul, căzu mai degrab ă decît se a șeză greoi pe cadrul ce-i era oferit.
Piele-de-Capr ă, presupunînd c ă el era într-adev ăr, avînd în mod evident o pizm ă anume pe cineva, î și
dădea la iveal ă nemulțumirile într-o filipic ă prin forța împrejur ărilor nu prea ap ăsată cu privire la
resursele naturale ale Irlandei, sau o chestiune de genul acesta, pe care o descrise în dizerta ția sa
îndelungat ă ca țara mai bogat ă decit oricare alta de pe fa ța pămîntului lui Dumnezeu, de departe
superioară Angliei, cu c ărbune în mari cantit ăți, carne de porc în valoare de șase milioane de lire
exportată în fiecare an, unt și ouă de zece milioane, și toate bog ățiile secătuite de Anglia care stoarce
impozite de la oameni s ăraci, care toat ă vremea le iese pe nas pl ătind, și înșfăcînd și carnea de cea mai
bună calitate de pe pia ță, și o mulțime de alte detalii de acest fel deopotriv ă de dureroase. în consecin ță
conversația se generaliza și cu toții se declarar ă de acord c ă
269
aceasta era situa ția. Pe pămîntul irlandez po ți să cultivi orice bun de la Dumnezeu, afirm ă el, și uite-l și
pe colonelul Evan dincolo la Cavan care are o planta ție de tutun. Și unde mai g ăsești slănina care s ă se
compare cu aia irlandez ă ? Da' vine o zi a socotelilor, declar ă el crescendo cu glas tot mai sigur — și
monopolizînd cu totul conversa ția — se preg ătește și pentru m ăreața Anglie, oricît ar fi ea de puternic ă
și oricît aur ar avea la ciorap, și o să dea ea socoteal ă pentru crimele ei. O pînde ște catastrofa, și chiar
cea mai mare catastrof ă din istorie. Germanii și japonezii aveau s ă aibă și ei un cuvînt de spus, afirm ă
el. Chestia cu burii e începutul sfîr șitului. Anglia asta de dou ă parale se cl ătina din toate încheieturile
și prăbușirea ei avea s-o aduc ă Olanda, c ălcîiul lui Achile al ei, pe care li—1 explic ă pe loc ca fiind
punctul vulnerabil al lui Achile, eroul grec — un detaliu pe care ascult ătorii îl înțeleseră pe dată întru
cît ș el le cîștigase cu totul aten ția arătîndu-le tendonul în chestiune pe propria sa gheat ă. Sfatul său
pentru toți irlandezii era : sta ți în țara în care v-a ți născut și munciți pentru Irlanda și trăiți pentru
Irlanda. Irlanda, a spus-o și Parnell — nu se poate lipsi de nici unul din fiii s ăi.

O tăcere general ă marcă încheierea acestui finale. Imperturbabilul navigator ascultase netulburat
aceste vești sumbre.
— Mai trece ceva ap ă pe gîrlă pînă atunci, șefule, replic ă acest om hîr șit prin via ță în mod v ădit cam
enervat de truismele debitate mai sus.
La care du ș rece, cu privire la pr ăbușirea aceea istoric ă și așa mai departe, consim ți și patronul,
păstrîndu-și cu toate acestea în general punctul de vedere.
— Care e solda ții cei mai buni din armat ă ? întrebă mînios sus zisul veteran îmb ătrînit sub arme. Și
cei mai buni la s ărituri și la alergări ? Și cei mai buni amirali și-generali care-i avem ? Ia spune ți.
— Irlandezii, ce mai, r ăspunse birjarul care sem ăna cu Campbell mai pu țin petele de pe fa ță.
— Tocmai, înt ări bătrînul lup de mare. Țăranul catolic irlandez. El este baza imperiului nostru. îl știți
doar pe Jem Mullins ?
Deși recunoscînd c ă el recunoa ște oricui, ca individ, dreptul la p ărerea proprie, patronul ad ăugă aici că
el perso-
270
nai n-are treab ă cu imperiile, fie ele ale noastre sau ale altora, și că nu crede c ă ar fi de demnitatea unui
irlandez s ă slujească asemenea imperii. De aici începu un schimb de cuvinte irascibile, care treptat se
înfierbîntar ă, ambii, nu mai e nevoie s ă o spunem, f ăcînd apel la ascult ătorii care urm ăreau înfruntarea
aceasta cu tot interesul atîta vreme cît nu se ajunsese la incrimin ări și confrunt ări fizice. Din
informațiile sale sigure pe care le tot culegea de un num ăr de ani, domnul Bloom era mai degrab ă
înclinat să respingă de-a dreptul asemenea pronosticuri ca fiind pur și simplu ap ă de ploaie, c ăci,
așteptînd acea împlinire jinduit ă sau nu cu fervoare, el era în deplin ă cunoștință de cauză în ce prive ște
faptul că vecinii lor de dincolo de Canalul Mînecii, afar ă de eventualitatea c ă ar fi fost ni ște nătărăi
mai mari decît i~ar fi crezut el, mai degrab ă își ascundeau adev ărata lor putere decît dimpotriv ă. Exact
ca .și părerea aceea extravagant ă circulînd în anumite cercuri în sensul c ă într-o sut ă de milioane de
ani straturile carbonifere al e insulei surori aveau s ă se epuizeze și atunci dac ă, cu trecerea timpului,
lucrurile aveau s ă iasă chiar așa, tot ce mai putea el personal s ă spună în privința asta era c ă întrucît o
mulțime de circumstan țe deopotriv ă de relevante în chestiunea respectiv ă s-ar fi putut produce pîn ă
atunci, era cît se poate de dezirabil •ca în intervalul pendinte s ă se încerce cele mai bune solu ții pentru
ambele țări, indiferent de antagonismele dintre ele. Și un alt detaliu interesant, cum ar fi, exprimat în
vorbire popular ă, amorurile dintre fetele de strad ă și băieții de prăvălie, să ținem minte c ă soldații
irlandezi au luptat la fel de adesea pentru Anglia ca și împotriva ei, ba chiar de fapt mai mult a șa decît
invers. Și în fond, de ce ? De pild ă, scena asta între patronul stabilimentului, despre care se zvonea c ă
ar fi fost Fitzharris, faimosul invincibil, și celălalt, fiind în mod evident în travesti, îl f ăcea prin for ța
împrejurărilor să creadă că ar fi fost ceva de genul celebrelor escrocherii cu ia dovede ște-mi că ai
încredere în mine, s ă presupunem adic ă, cum ar veni, c ă era aranjat ă dinainte, a șa cum el, ca spectator
și observator al sufletului omenesc, și asta ar fi putut-o spune despre sine, c ăci ceilalți nu ajungeau s ă
deslușească dedesubturile jocului. In ce prive ște patronul sau cîrciumarul
– 271
care probabil c ă nu era cîtu și de puțin celălalt, el (Bloorn) nu se putea împiedica s ă considere,
și asta pe drept cuvînt, c ă ar fi fost mai bine s ă te ții la distan ță de țipi de felul acesta, dac ă nu
ești de-a dreptul un idiot dracului și să refuzi că mai ai de a face cu ei și asta să-ți fie regula de
aur și în viața particular ă și cu toate matrapazlîcurile lor, existînd oricînd riscul s ă apară unul
ca Dannyman și să-și toarne tovar ășii și să depună mărturie în fa ța procurorului reginei —
care acuma e rege — cum a fo st Denis sau Peter Carey, și numai la gîndul ăsta pe el îl
cuprindea scîrba. Și chiar lăsînd toate astea la o parte lui nu-i pl ăceau din principiu asemenea
cariere bazate pe fapte rele și pe crimă. Cu toate acestea, de și asemenea înclina ții criminale nu
fuseseră niciodată sub nici o form ă plăcute inimii sale, adev ărul este că pe de altă parte el
resimțea, și n-avea rost s ă o nege (de și în sinea sa r ămînea mai departe ceea ce a fost o via ță
întreagă) o anume admira ție față de un om care ridicase în fapt pumnalul, arma alb ă, avînd
curajul convingerilor sa le politice chiar dac ă personal, în ce-l prive ște, el n-avea s ă participe
niciodată la asemenea chestii, de fapt aceea și ciorbă ca și vendetele astea din dragoste din sud
— ori e a mea ori s ă știu de bine c ă mă spînzură pentru ea — cînd adesea b ărbatul dup ă ce
ajunseseră la vorbe între ei cu privire la rela țiile ei cu cel ălalt fericit muritor (b ărbatul în

prealabil punîn-du-l sub observa ție), ajunge s ă-i provoace adoratei sale r ăni mortale ca urmare
a unei liaison alternative postnup- țiale înfigînd și cuțitul în ea pîn ă cînd însă uite că i-a venit
acuma în minte faptul c ă Fitz, poreclit Piele-de-Ca-pr ă, n-a făcut altceva decît s ă conducă
mașina pentru adev ărații făptași ai delictului crimei astfel încît, dac ă informațiile lui erau
demne de încredere, nu era de fapt complice în atentat ceea ce, la urma urmelor a fost con-
siderentul pe care nu mai știu ce expert în probleme juridice ajunsese s ă-i scape pielea. în
orice caz, toate acestea erau acuma istorie foarte veche, și cît despre prietenul nostru pseudo-
Piele etc. era vizib il cu ochiul liber c ă-și supravie țuise momentului s ău de glorie. Ar fi trebuit
sau să fi murit din cauze naturale sau sus pe e șafod. Ca și actrițele — mereu spectacol de adio,
irevocabil ultima sear ă
272
și pe urmă numai ce le vezi iar numai zîmbete. Asta din cauz ă că sînt atît de generoase,
firește, ființe cu temperament, nici nu le trece prin cap s ă pună deoparte, totdeauna gata s ă dea
vrabia din mîn ă pe cioara de pe gard. T O'Î-așa și el avea un fel de b ănuială că și domnul
Johnny Lever s-a cam scuturat de ni ște bănișori în cursul deam-bul ărilor lui prin docuri ajuns
pe urmă în atmosfera primitoare de la taverna Bătrîna Irland ă, cu reîntoarcerea la b ătrîna Erin
și așa mai departe. Cît și în ce-i prive ște pe ceilal ți el mai auzise cu nu chiar a șa de mult
înainte acela și cîntec, dup ă cum îi povesti lui Stephen despre modul în care, simplu dar
eficient, îl readusese la t ăcere pe agresor.
— I-a sărit țandăra din nu mai știu ce chestie, declar ă acest mult încercat dar în fond pa șnic
personaj, pe care o spusesem eu în treac ăt. M-a tratat de evreu, și asta cu mult ă înflăcărare,
de-a dreptul agresiv. A șa că, fără să mă abat cîtuși de puțin de la faptele concrete, i-am spus
că Dumnezeul lui, vreau s ă spun Hristos, a fost și el evreu, și cu toată familia lui, ca și
mine, deși în realitate eu nu sînt. Asta i-a luat piuitul. Cu vorba bun ă risipești norii mîniei.
Toată lumea a fost martor c ă n-a mai putut s ă spună nici-un cuvînt. N-am dreptate ?
îi adresă o privire lung ă de genul n-ai drep tate lui Stephen plin ă de o mîndrie sfielnic ă,
întunecată, în fața unei asemenea blînde acuza ții, cu de asemenea o sclipire oarecum rug ătoare
căci i se părea că simte în mod nel ămurit că de fapt nu chiar a șa…
— Ex quibus, mormăi Stephen pe un ton neutru, cei doi sa u patru ochi ai lor conversînd în
vremea asta, Chri-tus sau Bloom, adic ă pe numele s ău, sau, în fond, oricare altul, secundum
carnem.
— Firește, continu ă domnul Bloom s ă stipuleze, trebuie s ă iei în considerare și celălalt aspect
al problemei. E greu s ă stabilești reguli ferme și stricte despre ce e bine și ce e rău dar loc
pentru mai bine e sigur c ă există oriunde, de și orice țară, se zice, inclusiv nefericita noastr ă
patrie, are guvernul pe care și-l merită. Dar cu pu țină bunăvoință oriunde. E foarte frumos
să te lauzi cu superioritatea mutual ă dar ce te faci cu egalitatea mutual ă ? Eu resping violen ța
sau intoleran ța sub orice form ă. Nu
273
rezolvă nimic și nu împiedic ă nimic. Revolu ția trebuie s ă vină și ea după plan ca la pl ățile în rate. E o
absurditate patent ă și care-ți sare în ochi s ă urăști niște oameni pentru c ă locuiesc dup ă colț, și vorbesc
un alt dialect ca s ă spun așa.
— Memorabila și sîngeroasa b ătălie a podului și războiul de șapte minute, consim ți Stephen, undeva
între aleea Skinner și piața Ormond.
— Da, conveni întru totul domnul Bloom, sprijinind pe de-a întregul aceast ă remarcă, în sensul c ă
totul era cît se poate de just și toată lumea era cît se poate de cî ș-tigată unei asemenea cauze.
— Mi-ai luat vorba din gur ă, spuse. O încurc ătură de fapte contradictorii pe care cu toat ă sinceritatea
nici de departe n-ai putea…
Toate aceste certuri meschine, dup ă umila sa p ărere, stîrnind numai sînge r ău — bosa combativit ății
sau o gland ă de vreun fel sau altul, și în mod gre șit presupunîn-du-se c ă ar fi vorba de un punct de
onoare sau de credin ță în steag — erau în foarte mare m ăsură o chestiune de bani, chestiunea care st ă
de fapt în spatele a orice, l ăcomie și gelozie, oamenii nemai știind niciodat ă unde să se opreasc ă.
— îi acuz ă — remarc ă el pe un ton audibil. Se întoarse la o parte de la ceilal ți, care probabil… și-i

vorbea acum mai îndeaproape a șa ca ceilal ți… în caz c ă ar fi…
— Evreii. îi împ ărtășea el încet într-un soi de aparteu urechii lui Stephen, sînt acuza ți că ruinează
totul. Nici urm ă de adevăr în asta, pot s ă-ți spun eu sigur. Istoria — te-ar mira s ă afli asta ? —
dovedește cît se poate de limpede .c ă Spania a dec ăzut atunci cînd Inchizi ția i-a dat afar ă cu cîinii pe
evrei și Anglia a prosperat cînd Crom-well, un tîlhar neobi șnuit de capabil care, în alte privin țe, are
multe pe con știință, i-a importat. De ce ? Pentru c ă sînt oameni cu sim ț practic și au dovedit asta. Nu
vreau să mă lansez acum în vreo… pentru c ă dumneata cuno ști textele de baz ă în problema asta, și pe
urmă, dumneata fiind ortodox… Ins ă în domeniul economic, ca s ă nu ne atingem de religie, preotul
înseamnă sărăcie. Să luăm tot Spania, ai v ăzut în război, în compara ție cu atît de între-prinzâtoarea
Americă. La turci e în dogma lor. Pentru c ă
274
dacă n-ar crede c ă se duc direct în cer cînd mor ar încerca s ă trăiască mai bine — cel pu țin așa cred eu.
Asta i și chițibușul cu care popii de parohie scot bani cu minciunile lor. Eu, relu ă el cu forță dramatică,
sînt la fel de bun irlandez ca și personajul aceia grosolan de care ți-am vorbit la început și vreau să-l
văd pe fiecare, conchise el, de orice credin ță și clasă pro rata bucurîndu-se de un ve»it frumu șel,
confortabil, și nici ceva meschin, ceva s ă spunem în jurul a trei sute de lire pe an. Asta e problema vi-
tală în joc și e realizabil și asta ar duce la rela ții mai prietenoase de la om Ia om. Cel pu țin asta e ideea
mea și o spun ca atare. Ăsta zic eu c ă e patriotismul. Vhi patria. cum am înv ățat noi boaba noastr ă de
latinește pe vremea cînd ne ocupam cu clasicii la Alma Mater, vita bene. Acolo poți să trăiești bine,
ăsta ar fi sensul, dac ă muncești.
Pe deasupra acelui de negustat simulacru al unei ce ști de cafea, ascultînd acest sinopsis al lucrurilor în
generai, Stephen r ămăsese cu ochii în gol. Auzea, desigur, tot felul de cuvinte schimbîndu- și culoarea
asemenea crabilor de la Ringsend din diminea ța aceleiași zile, îngropîndu-se gr ăbiți în diferitele culori
ale feluritelor soiuri din acela și unic nisip acolo unde- și aveau și ei sălașul dedesubt sau p ăreau că și
l^ar fi avut. Apoi î și ridică privirile și văzu ochii care spuneau sau nu sp uneau cuvintele pe care vocea
pe care o auzise le spusese — dac ă muncești.
•— Pe mine s ă nu contezi, reu și să remarce, în țelegind prin aceasta s ă munceasc ă.
Ochii fură surprinși de aceast ă observație, pentru c ă, așa cum el, persoana care le st ăpînea pro
tempore, remarcă, sau mai degrab ă vocea sa vorbind o f ăcu : Toți trebuie s ă munceasc ă, n-au încotro,
laolaltă.
— Vreau s ă spun, sigur, cel ălalt se grăbi să afirme, s ă munceasc ă în înțelesul cel mai larg posibil al
cuvîntului. Aici intrînd și munca literar ă, nu doar a șa de dragul artei. S ă scrie pentru ziare, care ast ăzi
reprezintă formula cea mai accesibil ă. Și asta e munc ă. Muncă important ă. în fond, din pu ținul pe care-
l știu despre dumneata, dup ă toți banii cheltui ți cu educa ția dumitale, e ști în drept s ă-ți recuperezi și să-
ți fixezi singur pre țul. Ai tot atît de mult dreptul s ă trăiești din scrisul dumitale urmîndu- ți ideile
filosofice,
275
cum are și țăianul. Ce, nu-i a șa ? Amîndoi apar țineți Irlandei, cei care muncesc cu bra țele și cu mintea.
Fiecare este la fel de important.
— S-ar zice c ă mă suspectezi, replic ă Stephen cu un soi de jum ătate de surîs, c ă eu aș putea fi
important pentru c ă aparțin acestui faubourg Saint-Patrice căruia în prescurtare i se spune Irlanda.
— Eu aș merge chiar și mai departe, insinua domnul Bloorn.
— însă eu suspectez, îl întrerupse Stephen, c ă Irlanda trebuie s ă fie important ă pentru că-mi aparține
mie.
— Ce apar ține ? întreb ă domnul Bloom, aplecîndu-se spre el, închipuindu- și că poate nu în țelesese
ceva. Scu-z ă-mă. Din nefericire n-am prins bine ultima parte. Ce spuneai ?…
Stephen, în mod evident prost dispus, repet ă și își împinse la o parte cea șca de cafea, sau oricum ai fi
vrut sâ-i spui. nu prea politicos, ad ăugind :
-— Țara nu ne-o putem schimba. S ă schimbăm subiectul.
La această pertinent ă sugestie, domnul Bloom, pentru a schimba subiectul, î și coborî privirile, dar pus
în încurcătură, pentru c ă n-ar fi putut spune exact ce în țeles să atribuie informa ției cu ce apar ține cui și
care părea să n-aibe nici cap nici coad ă. Faptul c ă era vorba aici într-un fel sau altul de un gest de
respingere în ce-l prive ște era mai limpede decît cealalt ă parte a remarcii. Inutil de ad ăugat că aburii
recentei sale orgii î și spuseser ă atunci cuvântul cu mai mult ă asperitate într-un mod oarecum amar,
curios, care-i era str ăin în stările sale de sobrietate. Probabil via ța sa particular ă, căreia domnul Bloom

îi atribuia cea mai mare importan ță, nu era întocmai a șa cum ar fi fost util s ă fie sau poate nu era
familiarizat cu oamenii cu adev ărat cumsecade. Cu o umbr ă de teamă pentru tîn ărul care-i ședea în
față, pe care îl scruta pe furi ș cu un aer oarecum consternat amintindu- și că se întorcea tocmai de la
Paris, ochii mai ales ducîndu-l cu gîndul f ără să vrea în special la tat ăl și la sora lui, dar cu toate
acestea neizbutind s ă limpezeasc ă prea mult chestiunea, î și trecu în revist ă exemple de oameni
cultivați care promiseser ă lucruri atît
276
de strălucitoare, stîrpi ți în mugure de ruina prematur ă nimeni nefiind de condamnat în aceast ă
privință decît ei în șiși. De pild ă, fusese cazul O'Callaghan, ca s ă luăm numai unul din ele,
extravagantul acela pe jum ătate țicnit, de familie respectabil ă, chiar dac ă nu prea înst ăriți, trăind de
azi pe mîine, cu aiur ările lui, printre care altele multe cînd se îmb ăta și se dădea în spectacol luîndu-se
de toți în jur era și obiceiul de a se ar ăta în public într-un costum f ăcut din hârtie de împachetat (fapt
autentic). Și pe urmă obișnuitul denouememt după ce lucrurile evoluaser ă repede și în ritm furios cînd
a intrat la ap ă și a trebuit s ă fie evacuat de ni ște prieteni, dup ă ce primise avertismentul cel mai solid
pentru a'cel cal breaz din partea lui John Mallon, de Ia poli ție, tocmai bine cit s ă nu fie susceptibil de
paragraful doi al amenda mentului legii penale, și anumite nume ale celor pu și sub acuzare astfel fiind
știute dar nedivulgate public pent ru motive pe care le-ar putea în țelege oricine care are pu țin cap. Pe
scurt, stînd și socotind bine, șase șaisprezece, am ănunt pe care personal nu-l lua de loc în serios,
Antonio și așa mai departe, și toate chestiunile cu jocheii și esteții și tatuajul care era la mod ă prin anii
șaptezeci sau cam a șa ceva, chiar și în Camera Lorzilor, pentru c ă, în tinere țe, chiar și actualul
ocupant al tronului, pe atunci prin ț moștenitor, și ceilalți membri ai ierarhiei cea mai de sus și alte
personalit ăți de seam ă, care se luau pur și simplu dup ă șeful statului, și de aici ajunse s ă reflecteze la
păcatele celor de seam ă și ale capetelor încoronate care- și băteau joc de moral ă cum a fost și
cazul Cornwall acum cî țiva ani, sub înf ățișarea lui politicoas ă și nevinovat ă și în realitate cu totul
împotriva firii, lucru pe care gura lumii e oricînd gata s ă-l condamne a șa cum stau lucrurile acuma, dar
nu pentru motivele pe care i le atribuie ei, oricare ar fi fost, cel mult cu excep ția femeilor, care
totdeauna sînt gata s ă se ia de p ăr între ele, mai ales pe considerente- de toalet ă și modă și așa mai
departe. Doamnele care se dau în vînt dup ă desuuri de astea mai deosebite și orice bărbat care se
îmbracă mai cum trebuie se simte obligat și în fond tot ce fac e s ă lărgească și mai mult distan ța dintre
ei prin tot felul de vorbe cu subîn țeles și să dea și mai mult echivoc gesturilor acestora mai îndr ăznețe
între ei, ea descheindu-l la și el desfăcîndu-i, bag ă
277
de seamă e-un ac, în vreme ce s ălbaticii din insulele canibalilor, s ă zicem, la treizeci și două de grade
la umbră nu dau doi bani pe chestia as ta. Dar la urma urmei, ca s ă ne reîntoarcem la ce spuneam, sînt
alții care și-au făcut drum spre vîrf pornind de jos de tot și numai prin for țele proprii. Asta e for ța
geniului în ăscut. Cap, domnule.
Pentru aceste motive și altele înc ă considera c ă e interesul și chiar datoria lui s ă accepte și chiar să
profite de o asemenea ocazie nea șteptată, deși de ce anume n-ar fi putut spune la drept vorbind, fiind,
cum era și cazul, deja cu cî țiva șilingi în pierdere c ăci, de fapt, la urma urmelor, singur intrase în
chestia asta. Totu și, faptul c ă putea face cuno ștința cuiva de un soi mai deosebit care s ă-i ofere hran ă
pentru reflec ție recompensa din bel șug o asemenea mic ă… Un astfel de stimulent intelectual era,
simțea el, din cind în cînd un tonic de prima mîn ă pentru exerci țiul inteligen ței. La care se mai ad ăuga
și coinciden ța unor în-tîlniri, discu ții, dansuri, înc ăierarea, cîte un matroz din ăștia cum nu prea
întîlnești des, vagabonzi de noapte, toat ă complica ția asta de întîmpl ări, toate contribuind s ă alcă-
tuiască un fel de imagine în miniatur ă a lumii în care tr ăim, mai ales c ă modul de via ță al acelei zece
la sută din popula ție care-și duce traiul la fund, cum ar fi minerii, scafandrii, gunoierii etc, se bucura
acuma în urm ă de multă atenție. Și în fond ca s ă facă și el ca albina care folose ște fiecare ceas al zilei
aurite de soare, se întreba dac ă n-ar fi putut avea și el norocul domnul Philip Beaufoy dac ă s-ar apuca
să pună în scris toate astea. S ă zicem că ar așterne și el pe hîrtie ceva mai ie șit din comun (a șa cum de
fapt chiar avea inten ția s-o facă) la onorariul de o guinee coloana. Exjieriențele mele de via ță, să
zicem, în Adăpostul Vizitiului.
Ediția roză, cu ultimele rezultate sportive, a Telegra- ph-ului mare jurnal care nu minte niciodat ă, era,
ca din întîmplare, chiar lîng ă mina lui, și cum sta a șa pe gînduri, departe de a se declara satisf ăcut, cu
chestia cu țara care-i apar ținea lui și ce-o fi vrut s ă spună uite despre vasul care vine de la Bridgwater
și aduce o ilustrat ă pentru A. Boudin vi se cere s ă aflați vîrsta căpitanului, î și aluneca privirile peste

reclamele care intrau de fapt în sfera interesului s ău
278
profesional, institu ția asta care pe to ți ne cuprinde în bra-lele ei și dă-ne nouă astăzi presa noastr ă cea
de toate zilele. La început cam tres ări neplăcut dar se v ădi a fi fost doar ceva despre un anume H. de
Boyes, agent de ma șini de scris sau cam a șa ceva. Mare b ătălie Tokio. Amorurile unui patriot irlandez
200 lire daune. Gordon Bennett. Escrocheria cu emigr ările. Scrisoarea Sfin ției Sale William Ascot
Zvîrluga ne aduce aminte de Derby din '92 cînd arm ăsarul căpitanului Marshall, Sir Hugh, a cîștigat
panglica albastr ă cu un avans de cîteva lungimi. Dezastr u la New York, mii de victime omene ști.
Botului și copitelor. Funeraliile r ăposatului domn Patrick Dignam.
Astfel ca s ă schimbe subiectul citi despre Dignam odih-neasc ă-se în pace, care o împrejurare vesel ă nu
s-ar fi spus c ă ar fi fost.
— In diminea ța aceasta (asta sigur vine de la Hynes) rămășițele pămîntesti ale r ăposatului domn
Patrick Dignam au fost ridicate de la re ședința sa din Bulevardul New-bridge nr. 9, Sandymount, spre
a fi înmormîntat la Glas-nevin. Decedatul a fost o personalitate cit se poate de popular ă și iubită în
viața orașului nostru și moartea sa, dup ă o seurtă suferință, i-a impresionat mult pe cet ățenii din toate
păturile sociale în care el este adine regretat. Funeraliile la care au fost prezen ți numeroși prieteni ai
decedatului, au fost organizate (asta e sigur c ă Hynes a scris-o la îndemnul lui Corny) de domnii H. J.
O'Neill și fiii, calea North Ștrand 164. în asisten ța reculeas ă am remarcat pe Pat. Dignam (fiul),
Bernard Corrigan (cumnat), John Henry Menton, ju rist, Martin Cunningham, John Power ean-îondph
1/8 ador dorador douradora (asta trebuia s ă fi fost cînd l-a chemat pe Monks corectorul la o parte ca
să discute despre firma Keyes), Thomas Kernan, Simon Deda-lus, Stephen Dedalus, licen țiat, Edward
J. Lambert, Corne-lius Kelleher, Jose ph M'C. Hynes, L. Boom, CP. M'Coy — M'Ferlan și mai mul ți
alții.
Iritat nu în mic ă măsură de acel L. Boom (cum se specifica în mod eronat) și de rîndul de litiere c ăzute
și amestecate, îns ă în același timp amuzat la culme de CP. M'Coy și Stephen Dedalus, licen țiat, care
nu mai e nevoie s ă o spunem, str ăluciseră prin totala lor absen ță (ca să nu mai
279
vorbim despre M'Ferlan), L. Boom îi ar ătă această informație tovarășului său. licențiat, în clipa aceea
preocupat s ă-și înăbușe un alt căscat, mai mult de nervozitate, f ără să dea uitării obișnuitele remarci
stîrnite de gre șelile de tipar tipografice.
— E și Epistola aia prim ă către ebrei, întreb ă el, îndată ce-i permise falca inferioar ă, au băgat-o ? Cu
textul : deschide- ți botul și vîră-ți copita-n ăuntru ?
— Este, chiar, spuse domnul Bloom (de și la început î și închipuise c ă făcea aluzie la arhiepiscop pîn ă
cînd celălalt adăugase treaba cu copita și botul cu care nu era nici o confuzie posibil ă) bucuros c ă
poate să-l liniștească și oarecum surprins c ă Myles Crawford reu șise pînă la urmă, uite-o.
în timp ce cel ălalt o citea la pagina a doua, Boom (ca s ă-i acordăm pentru moment noul apelativ
eronat) își petrecu cîteva clipe parcurgînd pe s ărite relatarea cursei a treia de la Ascot, la pagina trei,
valoarea 1 000 lire sterline pîn ă 3 000 lire in specie ca supliment pentru arm ăsari și iepe tinere,
Zvirluga domnului F. Alexander, murg mînz al lui De-a dreptul, 5 ani, greutatea 60, Thrale (W.
Lane)
1. Zinfandel al lordului Howard de Walden (M. Cannon)
2. Sceptru al domnului W. Bass, 3. Pariurile — 5 contra 4 la Zinfandel, 20 la 1 la Zvirluga (cîștigător).
Zvirluga și Zinfandel au mers laolalt ă. Cîștigătorul a fost pîn ă spre sfîrșit în dubiu apoi outsiderul a
ieșit în frunte dobîndind un avans u șor și întrecîndu-l pe arm ăsarul roib al lordului de Walden și pe
iapa murg ă a domnului Bass în aceast ă cursă de 2 1/2 mile. Cî știgătorul este antrenat de Baine a șa că
versiunea lui Lenehan despre toat ă chestia a fost doar a șa ca să facă pe grozavul. A luat pontul la
modul cel mai de ștept, cu o lungime avans, 1 000 de lire plus 3 000 pe împ ărțite. A alergat de
asemenea calul lui J. de Bremond ( ăsta franțuzesc de care întreba Lyons Coco șul așa de excitat n-a
venit încă dar acum în orice moment) Maximum II. Diferite moduri de a da lovitura. Amor și daune
interese. De și gloaba asta a lui Lyons s-a dat peste cap s ă iasă ultima. Acuma, bineîn țeles, pariurile-
s tocmai ce-i lipsea lui ca s ă ajungă aici, dar, oricum, în felul în care-au ie șit lucrurile prostul de el n-
are prea multe motive s ă se feli-
280
cite de alegere, s-a și priceput s ă-l aleagă. Pînă la urmă e tot pe ghicite.
— Era de prev ăzut c-aveau s ă ajungă la asta, spuse domnul Bloom.

— Cine ? întreb ă celălalt, care la drept vorbind se lovise r ău la mînă.
într-o bun ă dimineață îți deschizi ziarul, afirm ă birjarul, și citești, S-a întors Parnell. Putea să pună
pariu pe ce vroiau ei. Unul din regimentul de pu șcași dublinezi trecuse pe aici pe la ad ăpost într-o
seară și zicea că l-a văzut el cu ochii lui în Africa de sud. Mîndria, asta l-a dus de rîp ă. Ar fi trebuit s ă-
și facă seama sau s ă se dea la fund o vreme dup ă chestia din Camera Comisiei 15 pîn ă avea să-și re-
capete prestigiul s ă nu-l mai arate nimeni cu degetul. Și atunci ar fi c ăzut cu toții ca unul singur în
genunchi în fa ța lui să vină-ndărăt cînd și-ar fi venit în fire. Mort, oricum nu e. S-a ascuns și el pe
undeva. Cosciugul pe care-l aduseser ă atunci era plin cu pietroaie. Și-a schimbat numele în De Wet,
generalul bur. Gre șeala lui a fost c ă s-a luat de popi. Și-așa mai departe.
Cu toate acestea, Bloom (ca s ă-i dăm numele adev ărat) era mai curînd- surprins de ținerea lor de minte
căci în nouă cazuri din zece treaba cu Parnell era o chestie cu butoaie de catran și asta nu numai pentru
unii ci cu miile, și pe urmă să fie dat cu totul uit ării pentru c ă mai și trecuseră vreo dou ăzeci de ani.
Foarte pu țin probabil, fire ște, că ar mai fi fost m ăcar o umbr ă de adevăr în toate pove știle astea și
chiar, presupunînd c ă totuși, părerea lui era c ă o reîntoarcere ar fi fost cu totul nerecomandabil ă, ținînd
seama cum evoluaser ă lucrurile. Evident era ceva care îi rîcîia în faptul c ă murise. Ori c ă era o moarte
prea blinda a șa de pneumonie galopant ă tocmai cînd diferitele lui aranjamente politice erau pe cale s ă-i
iasă sau că se auzise c ă i s-a tras c ă neglijase s ă-și schimbe ghetele și hainele dup ă ce se udase a șa și a
dat în răceală și n-a consultat specialistul c ă a stat închis în camera lui pîn ă cînd a murit pîn ă la urmă
de asta spre regretul tuturor înainte de a fi trecut dou ă săptămîni sau poate c ă erau necăjiți să vadă că ei
nu mai avuseser ă ocazia să se ocupe de toat ă chestia asta. Sigur, nimeni nu știa exact nici înainte ce-
nvîrtea el,
281
n-aveau nici 6 idee unde se ascundea, ca-n cîntecul acela, Unde ești, Alice, asta chiar înainte de a
începe să-și ia identit ăți false cum ar fi Fox și Stewart, a șa că observația asta provenind de la
prietenul birjar ar fi putut intra în limitele posibilului. Natural toat ă situația asta avea de ce s ă-l apese
el fiind un conduc ător înnăscut, cum nu exista nici o îndoial ă că fusese, și pe deasupra și un bărbat
impunător, aproape doi metri, sau în orice caz un metru nou ăzeci și mai bine f ără pantofi, în timp ce
domnii Cutare și Cutare care, de și nu-i ajungeau nici pîn ă aicea, erau acuma pe puntea de comand ă
chiar dacă așa zisele lor calit ăți erau așa de îndoielnice. Sigur e c ă era aici o moral ă, idolul cu picioare
de lut. Și pe urmă șaptezeci și doi dintre oamenii lui ele încredere care se întorseser ă împotriva lui
aruneînd cu noroi, unul într-altul. Exact acela și lucru și cu asasinii. E ceva care te-atrage s ă revii la fa ța
locului — sim ți ceva care nu- ți dă pace și te trage într-acolo — ca s ă arăți figurantului intrat în rol cum
se face exact. îl v ăzuse și el Odată cu prilejul acela faimos cînd veniser ă să distrugă tipografia Ia
Neînvinsul sau o fi fost Irlanda Unit ă, fusese o ocazie pe care știa să o prețuiască acum, și de fapt îi și
întinsese jobenul cînd îi fusese zburat de pe cap și el îi spusese Mulțumesc, fără îndoială tulburat de și
își păstrase ( gresia imperturbabil ă în ciuda micii întîmpl ări neplăcute la care se f ăcuse aluzie tocmai
cînd să-și vadă visul cu ochii — era un om de calitate ce mai. Totu și, în ce prive ște reîntoarcerea, ar fi
putut spune c ă ar avea noroc dac ă nu pun cîinii pe el cum s-ar ar ăta. De obicei aici încep
încurcăturile. Unu' pentru tine, al ți doi împotriv ă. Și pe urmă, primul lucru, dai de tipul care- ți ocupă
locul și trebuie s ă aduci tu dovezile, ca reclamantul în procesul Tichborne, E.cger Charles Tichborne,
Bella se chemase vasul di:pj. cite- și aducea el aminte, în care s-a scufundat mo ștenitorul, a șa cum
aveau să demonstreze probele, și mai era și un tatuaj'cu cerneal ă indiană, lordul Bellew, parc ă ? S-ar
fi putut foarte bine s ă fi aflat detaliile de la unul de pe bord și pe urmă, cînd a fost la o adic ă să se con-
formeze cu descrierea, s ă se prezinte cu, Scuza ți-mă, numele meu este Cutare, sau vreo remarc ă ele
felul acesta obi șnuită. Un rnod mai prudent de a proceda, îi spuse domnul Bloom vecinului s ău
nu prea vorb ăreț și de fapt
282
prin aceasta sem ănînd cu eminentul personaj în discu ție, ar fi fost s ă se tatoneze întîi terenul.
— Cățeaua aia, tîrfa aia englezoiac ă l-a băgat la apă, comentă proprietarul stabilimentului. Ea i-a b ătut
primul cui în cosciug.
— Da' bine femeie, oricum, remarc ă acel soi-disant notar public pseudo-Henry Campbell, și multă,
domnule. I-am v ăzut poza la frizerie. B ărbatu-su era c ăpitan sau ofi țer.
— Mda,, ad ăugă cu efect de amuzament Piele-de-Capr ă, ofițer de ață.
Această contribuție binevoitoare și cu un caracter umoristic la conversa ția general ă prilejui multe
rîsete în entourage. în ce-l prive ște pe Bloom, el, f ără umbră de surîs, r ămase doar cu privirile în gol

spre ușă reflectînd asupra acestei împrejur ări istorice care stîrnise un interes extraordinar la vremea
cînd faptele, ceea ce era mai r ău, fuseser ă făcute publice împreun ă cu obișnuitele scrisori dintre ei,
pline de tot felul de dulci nimicuri. îniii fusese strict platonic ă pînă cînd natura intervenise cu ale ei și
se născuse un ata șament reciproc, pîn ă cînd lucrurile ajunseser ă la punctul culminant și chestiunea
devenise de domeniul public în tot ora șul și lovitura venise pe nea șteptate ca o informa ție bine venit ă
pentru nu pu țini rău voitori, hot ărîți să-i grăbească lui căderea deși lucrul era știut de toți toată vremea
chiar dacă nu ca chestia asta senza țională care fusese speculat ă apoi. întrucât numele lor erau acuma
pronunțate împreun ă, și încă el fusese știut ca fiind favoritul ei, ce nevoie mai era s-o strigi pentru unul
și altul de pe acoperise, din boxa martorilor sub jur ămmt cînd un fior a str ăbătut sala arhiplin ă a
tribunalului literalmente elect rifieîndu-i literalmente pe to ți sub forma martorilor care jurau c ă-l
văzuseră cu ochii lor la cutare și cutare dat ă pe el pe cale de a fugi dintr-o camer ă de la etaj cu ajutorul
unei scări și în. ținută de noapte, fiind pe urm ă primit în cas ă tot în acela și mod, fapt pe care
săptămînalele, oarecum înclinate spre detalii lubrice, l-au speculat sco țînd pur și simplu bani cu
grămada. în vreme ce adev ărul adevărat în toat ă chestia era pur și simplu cazul b ărbatului care nu face
față și nemaifiind nimic comun între ei în afar ă de nume și pe urmă un bărbat adevărat intrînd în scen ă,
pu-
283
r
ternic tocmai bine cit s ă fie slab, c ăzînd victim ă farmecelor ei de siren ă și uitîndu-și de legăturile sale
casnice. Cu urmarea obi șnuită înflorind în soarele surîsului iubitei. Ve șnica problem ă de viață în
căsătorie, mai e nevoie s-o spunem, ie șind la iveal ă. Poate adic ă dragostea adev ărată, presupunînd
că se întîmpl ă să mai fie alt tip amestecat în toat ă chestia, s ă mai existe între oamenii c ăsătoriți ? Deși
nu era absolut de loc treaba lor dac ă el o privea cu o afec țiune care se l ăsa purtată de valurile nebuniei.
Adevărul e că el era un b ărbat magnific, mai fiind pe deasupra înzestrat și cu daruri de alt ă natură, în
comparație cu celălalt, figurantul în uniform ă, adică (și care era exact de tipul adio, frumosul meu
căpitan, un individ din dragonii c ălare, regimentul 18 husari, ca s ă fim exacți) și fără îndoială gata să
se aprindă (liderul pr ăbușit adică, nu celălalt) în felul s ău anume, pe care ea, sigur, femeie, îl dibuise
repede ca fiind de natur ă să-i ajute calea spre glorie, ceea ce el aproape c ă dădea semne c ă are să și
reușească pînă eînd popii și predicatorii în general, adep ții lui de n ădejde la început și chiriașii și
arendașii lui iubiți amenințați cu evacuarea pentru care el muncise ca un rob în regiunile rurale ale țării
luîndu-le partea într-un fel care le dep ășise speran țele lor cele mai exagerate, s-au priceput s ă se folo-
sească de planurile lui de c ăsătorie, să-l facă de rîsul lumii într-un fel de-a dreptul lovitura de copit ă a
măgarului. Privind lucrurile acum în retrospectiv ă cum s-ar zice, totul p ărea ca un vis. Și o întoarcere
ar fi fost lucrul cel mai r ău pe care l-ar fi putut face pentru c ă ar fi fost de la sine în țeles că s-ar fi sim țit
cu totul nelalocul s ău lucrurile evo-luînd întotdeauna odat ă cu vremurile. Uite, reflect ă el mai departe,
Irishtown Ștrand, un loc pe unde nu mai fusese de cî țiva ani, părea acuma schimbat, de cînd, cum se
în-tîmplase, el se mutase în cartierul de Nord, Nord sau Sud, oricum era acela și caz bine cunoscut de
pasiune înfl ăcărată, pur și simplu, cînd r ăstorni căruța cu mere și încă ceva pe deasupra și nu făcea
decît să confirme ce spunea el, și ea fiind spanioloaic ă sau pe jum ătate, o fiin ță care nu face lucrurile
pe jumătate, abandonul p ătimaș al celor din sud, zvîrlind cît colo orice urm ă de decen ță.
noi
Joi
— Asta nu face decît s ă confirme ce spuneam eu, îi spuse cu c ăldură lui Stephen. Și, dacă nu mă înșel
eu foarte tare, era și spanioloaic ă.
— Fata regelui Spaniei, r ăspunse Stephen, ad ăugind ceva cam confuz despre adio și rămîneți cu bine
voi cepe ale Spaniei și prima țară Mortu-i numit ă și de la Ramhead la Sicilia erau atîtea și atîtea de
multe…
— Chiar ? exclam ă surprins Bloom, de și cîtuși de puțin uimit. N-am mai auzit zvonul ăsta pînă acum.
Se poate, mai ales c ă era, că a trăit acolo. Așa zici, Spania.
Ocolind cu grij ă o carte în buzunarul s ău Plăcerile care-i aducea aminte dealtfel de cartea de la
biblioteca din strada Capelei care era cu termenul deja dep ășit, își scoase portvizitul și trecîndu-i în

revistă repede diferitele lucruri con ținute, în cele din urm ă…
— Fiindc ă veni vorba, ce crezi, spuse, gînditor, sco țînd o fotografie cam veche pe care o puse pe
masă, crezi c-ar fi tipul spaniol ?
Stephen fiind astfel în mod evident interpelat, î și coborî privirile spre fotografia reprezentând o
doamnă planturoas ă, cu farmecele trupe ști bine scoase în eviden ță, cum s-ar zice la vedere, a șa cum se
afla în plin ă înflorire a feminit ății, într-o rochie de sear ă anume decoltat ă pentru asemenea împrejur ări
spre a expune la modul liberal pieptul, cu o viziune generoas ă asupra sinilor, cu buzele pline
întredeschise și dantură perfectă, stînd în picioare cu mult ă și evidentă demnitate al ături de un pian, pe
pupitrul c ăruia se afla în vechiul Madrid, o baladă, drăguță în felul ei, care era pe atunci la mod ă. Ochii
ei (ai doamnei), întuneca ți, mari, îl priveau pe Stephen p ărînd gata s ă surîdă la ceva demn de toat ă
admirația, Lafayette de pe strada Westmoreland, cel mai de seam ă artist fotograf al Dublinului, fiind
autorul acestei performan țe estetice.
— Doamna Bloom, so ția mea, prima donna, doamna Marion Tweedy indic ă Bloom. E f ăcută acum
cîțiva ani. în '96 sau cam pe atunci. Exact cum era atunci.
Alături de tîn ărul său interlocutor privea și el fotografia doamnei acum so ția sa legitim ă care, preciza
el, era fiica plin ă de calități a maiorului Brian Tweedy și care dăduse dovad ă la o vîrst ă fragedă de
calități remarcabile de cîn-t ăreață solistă făcîndu-și chiar debutul în public cînd nu-
285
măra abea șaisprezece ani. în ce prive ște fața era cît se poate de asemenea cu modelul îns ă nu
punea în valoare cum se cuvine silueta ei care era pe drept cuvînt remarcat ă de obicei și nu
apărea în adev ăratele ei avantaje în to aleta aceasta. Ar fi putut, spunea el mai departe, s ă re-
prezinte întreg ansamblul, ca s ă nu mai insist ăm asupra anumitor volume și curbe opulente ale
El însuși fiid
t n timpul s ău liber, își
p s ă întîrzie asupra formelor feminine în ge-
neral și privite în desf ășurarea lor pentru c ă întîmplarea f ăcea ca nu mai devreme decît chiar
în acea dup ă amiază admirase statuile acelea grece ști, niște opere de art ă desă-vîrșit executate,
la Muzeul Na țional. Marmura de ar fi put ut reproduce farmecul orig inalului, umerii, spatele,
întreaga simetrie. Restul, într-adev ăr, mda, puritanismul. Și cu toate acestea, virtutea Sfîntului
losif, nu-i a șa… în vreme ce o fotograf ie n-ar izbuti niciodat ă pentru că nu e artă, într-un
cuvînt.
însuflețit acum de-a dreptul i-ar fi pl ăcut să urmeze și el exemplul b ătrînului matroz și să lase
poza la vedere eîteva minute s ă vorbeasc ă singură și să-i dea dreptate în ce spunea și simțea
el… astfel ca și ceilalți să-i soarbă frumusețea, prestan ța ei de artist ă scenică fiind, sincer
vorbind,
spectacol în sine pe care aparatul de fot ografiat n-ar fi reu șit niciodat ă să-l reproduc ă
întocmai. îns ă așa ceva n-ar fi intr at în normele de bun ă cuviiță di
u, după ploaie, cum ar veni, vreme bun ă… Și simțea parcă și un fel de mic ă nevoie să urmeze
și el exemplul o voce l ăuntrică cerîndu-i s ă satisfacă o oarecare necesitate punîndu-se în
mișcare. Cu toate acestea, r ămase locului aruneînd doar o privire asupra fotografiei u șor în-
doite pe lîng ă acele curbe opulente, și nu s-ar fi putut spune c ă o strica faptul c ă era puțin
boțită, cu toate acestea, și apoi abătîndu-și în lături privirile mîngîietoare cu inten ția de a nu
spori eventuala jen ă a celuilalt în timp ce cînt ărea simetria acelui generos embonpoint. De fapt
ușoara patin ă de murdărie de pe fotografie nu f ăcea decît s ări adauge farmecului, ca și în cazul
lenjeriei pu țin murdare, care e la fel de pl ăcută ca și nouă, mult mai pl ăcută
286
de fapt, cu scrobeala trecu ți. Ce-ar fi ca ea s ă nu fi fost acas ă cînd el… ? m-am uitat s ă văd
lampa aprins ă așa cum îmi spusese ea, îi trecu atunci prin minte dar doar a șa îti treacăt pentru
că pe urmă își aduse aminte de' patul mototolit a șa cura îl v ăzuse diminea ța etcetera și cartea
aia cu Ruby și cu mă-tu-n-pisoz ă (sic) care trebuie s ă fi căzut cum se și cuvenea suficient de
aproape de oala de noapte domestic ă împreună cu scuzele lui Lindley Murray.
Tovărășia acestui tîn ăr îi era bine în țeles plăcută, un băiat cult, distingue, și impulsiv pe

deasupra, de departe un om de calitate, de și n-ai fi zis c ă ar fi fost… și cu toate acestea, da
puteai să-ți dai seama c ă da. Pe lîng ă aceasta, spusese c ă fotografia e grozav ă, ceea ce, orice s-
ar fi putut spune, și era, cu toate c ă în momentul de fa ță ea era mult mai corpolent ă. Și de ce
nu ? Se vînturau tot soiul de minciuni i pocrite despre chestiunile de felul acesta și dezonoarea
pe toată viața inclusiv scandalul în ziar e despre vechea poveste cu neîn țelegerile conjugale și
pretinsa leg ătură ilicită cu profesorul de golf sau cînt ărețul la mod ă în loc să fim onești și
lipsiți de prejudec ăți în privin ța unei asemenea chestii. Cu m le-a fost sortit s ă se întîlneasc ă și
cum s-a n ăscut o apropiere între ei doi as tfel îneît numele lor au ajuns s ă fie legate în ochii
opiniei publice și toate astea spuse în gura mare la tribunal împreun ă cu tot felul de scrisori
pline de expresii dulcege și compromi țătoare, care s ă nu mai lase nici un echivoc, ca s ă se
poată demonstra c ă coabitau f ățiș de două sau trei ori pe s ăptămînă în vreun bine cunoscut
hotel din cine mai știe ce stațiune și relațiile dintre ei dup ă ce lucrurile î și reluaseră cursul
normal, au devenit la vremea lor de natur ă intimă. Pe urmă sentința cu previziunea c ă dacă
după un anumit termen și procurorul care s ă dovedeasc ă din ce cauz ă da, și el ne-putînd
demonstra contrariul, și sentința cu suspendare r ămînînd definitiv ă. însă în privința aceasta cei
doi delicven ți, nemaiavînd desigur ochi dec ît unul pentru altul, puteau s ă-și permită să ignore
toată chestia, cum au și făcut-o de altfel pîn ă cînd toată chestia a trecut în mîinile unui avocat
care a prezentat în termen le gal o plîngere în numele p ărții prejudiciate. El, Bloom, se
bucurase de privilegiul de a se fi aflat în preajma regelui neîncoronat
287
al Elinului în carne și oase cînd s-au petrecut lucrur ile în acel eveniment cu adev ărat istoric
cînd oamenii de încredere ai liderului azi pr ăbușit — și care a rămas în ochii publicului pe
poziție pînă la ultima pic ătură chiar și atunci cînd mantia adulterului îi c ăzuse grea peste
umeri — cînd oamenii lui în num ăr de zece sau doisprezece sau poate chiar și mai mul ți
pătrunseseră în tipografia Neînvinsului sau nu era Irlanda unit ă (o denumire, nu-i a șa, cîtuși
de puțin potrivit ă) și au spart casetele cu li tere cu ciocanele sau a șa ceva ca urmare a unor
izbucniri calomnioase ie șite din penele înveninate ale scribilor o'brieni ți, care de obicei nu
făceau decît s ă răscolească noroiul, cu privire la moralitatea privat ă a fostului tribun. De și
atunci era în chip evident un om mult schimbat, el mai p ăstra ceva din personalitatea aceea
impunătoare, chiar dac ă îmbrăcat neglijent ca de obicei, dar tot cu expresia aceea hot ărîtă care
le impunea ezitan ților pînă cînd au descoperit spre marea lor dezorientare c ă idolul lor avea
picioarele de lut, lucru pe care, de altminteri, ea fusese prima s ă-l intuiasc ă. Cum lucrurile se
încălziseră bine în confuzia general ă Bloom încasase o u șoară lovitură provenind de la un
ghiont agresiv din cotu l unui individ din mul țimea care se congregase în chip natural cu
această ocazie localizat ă undeva în golul stomacului, din fericire îns ă fără a prezenta un
caracter de gravitate. P ălăria lui (a lui Parnell) îi fusese în mod inadvertent zburată de pe
cap și, ca să consemn ăm un alt detaliu strict istoric, Bloom fusese cel care o ridicase din
înghesuial ă după ce fusese martorul acestei împrejur ări cu gîndul s ă i-o restituie ( și chiar i-a
restituit-o cu cea mai mare cele ritate) care, acela, gîfîind și cu capul descoperit și cu gîndul
foarte departe de p ălăria sa în clipele acelea, fiind un gentleman înn ăscut conștient de
drepturile și datoriile sale de cet ățean, el, de fapt, intrînd în toat ă combinația aceasta mai mult
de dragul gloriei decît pentru or ice altceva, un om la care se cuno ștea de la o po ștă calitatea,
care-i intrase în sînge înc ă din fraged ă copilărie de pe genunchii mamei sale sub forma c ă știa
instinctiv ce sînt bunele maniere, lucru care s-a și văzut imediat pentru c ă s-a întors spre
donatorul obiectului și i-a mulțumit cu un aplomb desăvîrșit spunînd, Mulțumesc, domnul meu
: deși pe un ton foarte diferit de cel folosit de podoaba pro-
288
fesiunii juridice al c ărui aeoper ămînt de cap Bloom îl îndreptase mai devreme în cursul zilei
de azi, istoria repe -tîndu-se, dar cu o deosebire : dup ă inmormîntarea unui prieten comun cînd
îl lăsaseră singur în gloria lui dup ă mohorîta ceremonie în care-i încredin țaseră mormîntului
rămășițele pămîntești.

Pe de altă parte ceea ce-l irita mai mult în sinea lui erau glumele nes ărate ale birjarilor și așa
mai departe, care luau totul u șor, rîzînd proste ște, pretinzînd c ă sînt în stare s ă înțeleagă orice,
că de ce și de unde, și în realitate ne știind nici ei pe ce lume sînt, asta fiind o chestiune strict
pentru cele dou ă părți interesate afar ă de cazul c ă s-ar fi dovedit c ă soțul legitim s-ar fi
întîmplat s ă fie complice datorit ă vreunei scrisori anonime de la obi șnuitul turn ător de tip
băiatul Jones, care cic ă se întîmplase s ă dea peste ei la momentul culminant în postur ă
amoroasă unul în bra țele celeilalte atr ăgînd cum s-ar spune aten ția asupra comport ării lor
nepermise și toate ducînd la un scandal conjugal și frumoasa vinovat ă cerșind iertare de la
domnul și stăpînul ei în genunchi și promițînd că va întrerupe leg ăturile și că nu-i mai
primește vizitele dac ă numai so țul rănit ar trece cu vederea și ar lăsa uitării trecutul, cu lacrimi
în ochi de și poate că în vremea asta ve-nindu-i s ă-i scoată limba, întrucît era foarte posibil s ă
fi fost mai mul ți alții. El personal, fiind un sceptic, credea, și nu se sfia cîtu și de puțin s-o
spună sus și tare, că bărbatul, sau b ărbații la plural, erau totdeauna gata s ă se înscrie pe lista
cîte unei doame, chiar presupunînd de dragul discu ției că ar fi fost cea mai bun ă soție din
lume și că s-ar fi înțeles foarte bine între ei cînd ea, neglijîndu- și îndatoririle, ar fi preferat s ă
se declare plictisit ă de viața conjugal ă, și s-ar fi sim țit ispitită să încerce fiorurile unui desfrîu
politicos ei gata s ă o preseze cu aten țiile lor cu inten ții nu prea curate, rezultatul fiind c ă
atențiile ei ajung s ă se centreze spre un altul, cauza multor asemenea liai-sons fiind încă faptul
că femei căsătorite încă atrăgătoare care merg pe frumoasa vîrst ă de patruzeci de ani și bărbați
mai tineri, f ără îndoială, așa cum mai multe cazuri celebre de nebunie amoroas ă feminină au
dovedit-o cu prisosin ță.
289
19 — Uiise, voi. II
Era mare p ăcat că un tînăr atît de înzestrat în ce prive ște calitățile intelectuale cum era în mod evident
interlocutorul s ău își pierdea timpul pre țios cu femei pierdute care ar fi putut și să-l procopseasc ă și cu
cine știe ce bucurie care s ă-l țină viața întreagă. în ce prive ște fericirea unic ă avea probabil s ă-și ia o
nevastă într-o bun ă zi atunci cînd domni șoara Cuvenit ă abia avea s ă apară în. scenă dar între timp
societatea doamnelor era o conditio sine qua non, deși el avea cele mai grave îndoieli, nu c ă ar fi vrut
într-o cît de mic ă măsură să-l tragă de limbă pe Stephen în leg ătură cu domni șoara Ferguson (care s-ar
fi putut foarte bine s ă fi fost astrul anume care s ă-l fi atras în Irishtown la o or ă atît de devreme
dimineața) cît dacă anume el g ăsea cine știe ce satisfac ție în chestii de felul unor amoruri platonice
juvenile și în societatea vreunor domni șorici cu nasul pe sus f ără o para de dou ă sau trei ori pe
săptămînă cu toată vorbăria preliminar ă obișnuită cu complimente și plimbări ținîndu-se de bra ț "ca
îndrăgostiții și flori și bomboane. Cu adev ărat păcat cînd te gînde ști că n-are nici cas ă sau cămin,
jupuit de vreo propriet ăreasă mai rea ca o mam ă vitregă la vîrsta lui. Lucrurile astea ciudate pe care le
scotea așa pe neașteptate constituiau o atrac ție pentru cel mai vîrstnic, care era cu cî țiva ani buni șori
mai în vîrst ă sau ar fi putut foarte bine s ă-i fie tată. însă ceva substan țial tot ar fi trebuit s ă mănînce,
măcar un ou b ătut cu bătrîna hran ă maternă în stare pur ă, sau, în lips ă de așa ceva, m ăcar rotundul ou
fiert moale.
— La ce or ă ți-ai luat masa de sear ă ? chestiona el silueta sub țire și fața obosită chiar dac ă lipsită de
riduri ce-i sta înainte.
— Cîndva ieri, spuse Stephen.
— Ieri, exclam ă Bloom, pîn ă cînd își aminti c ă de fapt era acum mîine, vineri. A, vrei s ă spui că-i
trecut de dou ăsprezece.
— Alaltăieri, spuse Stephen corectîndu-se singur. Literalmente uluit de aceast ă informație,
Bloom rămase
pe gînduri. De și nu vedeau lucrurile întru totul cu aceia și ochi, o oarecare apropiere s-ar fi putut stabili
totuși între ei, ca și cum gîndurile lor ar fi c ălătorit, să spunem a șa, cu acela și tren de gîndire. Cînd la
vremea lui se dedase și el la activitatea politic ă, acum mai multe zeci de ani, cînd
290
fusese chiar un quasi aspirant la onorurile parlamentare în zilele lui Foster-gloan țe-oarbe el însu și își
amintea acum întorcîndu-se spre timpurile de atunci (lucru care constituia în sine o surs ă de reale
satisfacții) că nutrise și el un fel de admira ție involuntar ă pentru exact acelea și idei radicale. De pild ă,

cînd problema evacu ării arenda șilor și chiriașilor atunci la începuturile ei, începuse totu și să preocupe
în mare m ăsură mințile oamenilor, chiar dac ă — lucru Ja care se în țelege de la sine — nu contribuise
cu nici un penny și nici nu-și plasase în mod absolut speran țele în lozincile lor, din care unele nici n-ar
fi rezistat la critic ă, el încă de la început în principiu în or ice caz simpatizase cu totul la cauza : țăranii
la casele lor, considerînd c ă asta reprezenta și tendința opiniei publice, constituind îns ă din partea
lui o parțialitate totu și da care, atunci cînd î și înțelesese gre șeala, se vindecase par țial în consecin ță, și
chiar se sim țise îndemnat s ă meargă un pas mai departe decît Michael Davit în zgomotoasele teorii pe
care acesta le preconiza într-o vreme ca reprezentant al mi șcării înapoi la p ămînturi, și aceasta era și
unul din motivele pentru care reac ționa atît de violent la insinu ările care-i fuseser ă făcute într-un chip
atît de impertinent la întrunirea clanurilor la barul lui Barney Kiernan, astfel încît, de și el personal era
un mare neîn țeles și în realitate cel mai pa șnic dintre muritori, repet ăm aceasta, se ab ătuse de la com-
portamentul s ău obișnuit pînă la a-i (la modul metaforic) da una peste bot cu toate c ă în ce prive ște
politica propriu zis ă el era cît se poate de con știent de daunele invariabil provocate de propagand ă și
manifestările de animozitate reciproc ă și de mizeria și suferințele care decurgeau de Ia sine asupra
tinerilor înzestra ți mai ales, într-un cuvînt distrugerea tocmai a celor mai buni.
Oricum îns ă, cîntărind argumentele pro și contra, ți-nînd seama de faptul c ă se apropiau ceasurile unu,
era într-adev ăr vremea s ă ne gîndim la culcare. Partea delicat ă era că era riscant s ă-l ducă cu el acas ă
întrucît ar fi putut urma anumite eventualit ăți (existînd o anumit ă persoană care și-ar fi putut avea
manifestările ei temperamentale) și ar fi putut da lucrurile complet peste cap ca în noaptea cînd
avusese proasta inspira ție să aducă acasă un dine (de ras ă necunoscut ă) rănit la o lab ă, nu că acum
291
ar fi fost un caz absolut identic sau invers, cu toate c ă și el se rănise la mîn ă, la Terasa Ontario, a șa
cum își aducea foarte bine aminte, pentru c ă fusese și el de față ca să zicem așa. Pe de alt ă parte era
din toate punctele de vedere mult prea tîrziu s ă se mai gîndeasc ă la Sandymount sau Sandycove astfel
că se găsea într-o oarecare dilem ă în ce prive ște care dintre cele dou ă alternative… Totul p ărea să
indice faptul c ă îi incumba lui s ă profite din plin de prilejul acesta, cînt ărind bine faptele. Impresia lui
inițială fusese că era un om cam rezervat și nu din cale afar ă de dispus la efuziuni dar într-un fel p ărea
că se desghea ță. în primul rînd s-ar fi putut foarte bine s ă nu manifeste, cum s ă zicem, entuziasm, la o
asemenea idee, dac ă i-ar fi fost propus ă, și ceea ce îl nec ăjea mai ales era c ă nu știa prea bine cum s ă
ajungă acolo sau în ce termeni s ă o formuleze, presupunînd c ă i-ar fi acceptat sugestia, întrucît i-ar fi
făcut personal mare pl ăcere dacă i-ar fi permis s ă-i avanseze o sum ă sau ceva obiecte din garderoba sa
daca s-ar fi g ăsit ceva potrivit. în orice caz, termin ă el prin a conchide evitînd pentru moment s ă se mai
gîndească la precedente, o cea șcă de cacao și un culcu ș cum o fi pentru noapte plus o p ătură sau două,
și-un pardesiu împ ăturit ca pern ă. Cel puțin avea s ă fie în siguran ță pe mîini bune și la căldurică,
ca o felie de pîine pe gr ătar la prăjit. Nu vedea ce r ău ar fi fost în asta bineîn țeles cu condi ția să nu se
iste vreun scandal. Oricum trebuia s ă preia inițiativa, întrucît sufletul acesta dedat pl ăcerilor, fără ca-
pătîi așa cum era, și care părea lipit de scaunul lui. nu manifesta nici un fel de grab ă să ia drumul acas ă
spre iubitul s ău Queenstown și era cît se poate de probabil c ă cine știe ce bordel dracului cu frumuse ți
scoase la pensie jos pe strada Sheriff ar fi fost adresa cea mai plauzibil ă a acestui personaj echivoc în
următoarele cîteva zile, acolo cînd zgînd ărindu-le sensibilitatea (sirenelor) cu anecdote explozive cu
revolvere și călduri tropicale calculate s ă înghețe sîngele în vine oricui cînd mîngîindu-le farmecele
planturoase între timp la modul cel mai direct acompa-niindu-se cu mari liba țiuni din licorile astea
îndoielnice și cu obișnuitele lăudăroșenii ieftine despre sine însu și cum ar fi știi tu cine sînt eu și doi de
x fiind numele și adresa
292
mea, așa cum se și spune passim în cuvintele Doamnei Algebra. în acela și timp îi venea în sinea sa s ă
rîdă în legătură cu replica ce i-o d ăduse campionului plăgilor sfinte cum c ă Dumnezeul lui fusese și el
evreu. Oamenii mai rabd ă să fie mușcați de lup dar lucrul care-i scoate pur și simplu din s ărite e să se
vadă mușcați de oaie. Punctul cel mai vulnerabil de altfel al bîîndului Achile. Dumnezeul t ău tot evreu
a fost, pentru c ă cei mai mul ți dintre ei par s ă-și închipuie c ă a venit din Carrick-on-Shannon sau de pe
undeva din comitatul Sligo.
— Iți propun, suger ă în cele din urm ă eroul nostru, dup ă matură reflecție în vreme ce- și reintroducea
în buzunar din pruden ță fotografia ei, întrucît e cam închis aici, s ă vii cu mine s ă vedem ce facem.
Locuința mea e foarte aproape de aici. Nu po ți să bei chestia asta. Stai ni țel. Plătesc eu.
Planul cel mai bun fiind în mod limpede's ă evacuieze locul, restul fiind apoi s ă navigheze în aer liber,

făcu un semn, în vreme ce- și punea în buzunar din pruden ță fotografia, patronului stabilimentului care
însă nu părea să…
— Da, ăsta-i cel mai bun lucru, îl asigur ă pe Stephen, pentru care Ja drept vorbind Capul de Bronz sau
acasă la el sau oriunde altundeva era mai mult sau mai pu țin…
Tot soiul de planuri utopice fulgerau prin mintea sa (a lui Bloom) preocupat ă. Cultura (cea adev ărată),
literatura, ziaristica, știrile cu titluri mari, publicitatea la zi, sta țiunile balneare și turneele de concerte
în stațiuni balneare din Anglia cu s ăli de teatru pline, refuzînd banii, duete în italian ă cu un accent
perfect natural și o mulțime de alte lucruri, nici o nevoie desigur s ă spunem lucrurile astea în gura
mare pentru toat ă lumea și pentru so ția sa și cu puțin noroc. Un prilej potrivit, asta era tot ce-i trebuia.
Pentru că avea el așa un fel de b ănuială că avea și el vocea lui taic ă-su ca să-i îndreptățească asemenea
speranțe și lucrul părea limpede c ă o are așa încît n-ar fi fost r ău deloc n-avea ce s ă strice, să-mpingă
discuția înspre aceast ă chestie doar ca s ă…
Birjarul citea din ziarul pe care și-l însușise că fostul vicerege lordul Cadogan, prezidase dineul
asociației birjarilor de tr ăsuri, undeva la Londra. O t ăcere întrerupt ă doar de un c ăscat sau dou ă
însoțiră acest anun ț pasionant.
293
Apoi bătrînul specimen din col ț căruia părea să-i fi rămas
0 scînteie de vitalitate citi c ă sir Anthony MacDonnell plecase din Euston îndreptîndu-se spre conacul
primului secretar sau ceva în genul acesta. Și la aceast ă informație captivant ă ecoul răspunse spunînd
de ce.
— Dă-ne-ncoace s ă vedem și noi ce-i cu literatura asta, bunicule, interveni b ătrînul marinar,
manifestînd oarecare fireasc ă nerăbdare.
— Și chiar cu drag ă inimă, răspunse bătrîiorul căruia
1 se adresa astfel.
Matrodul pescui dintr-o cutie pe care o avea asupra lui o pereche de ochelari cu lentile mari verzui pe
care și-o agăță foarte laborios peste nas și peste ambele urechi.
-— N-o duci bine cu ochii ? întreb ă simpaticul personaj care sem ăna ou notarul municipal.
— Păi, răspunse str ăbătătorul mărilor cu barba încîl-cit ă, care dup ă toate aparen țele era în felul s ău
modest un individ cu preocup ări literare, privind acum prin hublouri verzi-ca-marea cum bine s-ar fi
putut descrie expresia sa în momentul acela, m ă folosesc de lentile cînd citesc. Nisipurile din Marea
Roșie mi-au cauzat. Odat ă puteam s ă citesc o carte și pe-ntuneric, ca s ă zicem așa. Bucuriile din O Mie
Și Una De Nop ți era cartea mea favorit ă și Roșie ca Roza e Ea.
La care își despături ziarul netezindu-l cu palma și se adinei în studiul Dumnezeu știe cărei chestiuni,
unul găsit innecat, sau performan țele lui King Willow, Iremonger, care realizase o sut ă și ceva de
puncte pentru Notts, în a doua rund ă și încă neeliminat vreme în care patronul (cu totul ignorînd
echipa Iremonger) era intens preocupat s ă-și scoată o gheată în aparen ță nouă sau poate de ocazie care-
l strîngea în mod evident, c ăci bombănea împotriva celui cine-o fi fost care i-o vînduse, și toți ceilalți
de față care mai erau deajuns de trezi, judecind adic ă după expresia fe ței lor, se mul țumeau să
privească mohorîți sau să schimbe cîte o remarc ă fără urmare.
Ca să scurtăm povestea, Bloom în țelegînd cum st ăteau lucrurile, fu primul care se ridic ă în picioare
întrucît călătorului îi sade bine cu drumul dup ă ce întîi și în primul rînd, el ținîndu-și cu scrupulozitate
cuvîntul c ă el avea să plătească nota, își luase măsura înțeleaptă de precau ție să-i
.294
facă în taină semn patronului ca indiciu tocmai c ît trebuia de neostentativ cînd ceilal ți nu se uitau în
sensul că suma datorat ă avea să-i revină, efectuînd un total general de pa tru pence (valoare pe care o
depuse discret în patru monede de aram ă, literalmente ultimii mohicani) el localizînd în prealabil pe
lista de pre țuri tipărtă expusă în fața lui pentru oricine știe să citească în cifre distincte, cafea 2 penny,
produse de patiserie idem, și la drept vorbind va-lorînd dublu în felul lor, a șa cum ar fi spus Wetherup.
— Haide, îl sf ătui el, pentru a închide aceast ă seance. Constatînd c ă șiretlicul avuse:;e succes și că
drumul era
liber, părăsiră adăpostul sau stabilimentul împreun ă și odată cu el și societatea cu totul de elite
alcătuită din marinarul și compania pe care nimic mai de mici propor ții decît un cutremur de p ămînt
i~ar fi putut scoate din starea lor de dolce far niente. Stephen care m ărturisi că se simțea încă foarte
prost și cam ame țit, se opri în, pentru o clip ă… ușă, ca să…
— Un lucru pe care nu l-am în țeles niciodat ă, spuse el, ca s ă fie original a șa nepremeditat, de ce pun

ăștia mesele cu dosul în sus noaptea… adic ă scaunele cu picioarele-n sus pe mese în cafenele.
La care ifnpromptu marele Bloom niciodat ă luat pe nepreg ătite replic ă fără nici un moment de ezitare,
spunîn-du-i de-a dreptul :
— Ca să măture dușumeaua diminea ța.
Spunînd acestea se roti svelt, urm ărind cu toat ă sinceritatea, și în același timp parc ă scuzîndu-se, s ă se
plaseze la dreapta tovar ășului său, o obișnuință a lui, de altfel, partea din dreapta fiind, ca s ă folosim'o
formulă clasică,' partea sa vulnerabil ă a lui Achile. Aerul nocturn era se putea spune cu certitudme o
adevărată bucurie s ă-l respiri, de și Stephen nu era prea sigur pe propriile lui încheieturi.
— Are să-ți facă bine (aerul), spuse Bloom, gîndin-du-se de asemenea și la plimbare, într-o clip ă,
să vezi. Singurul lucru e s ă mergi pu țin pe jos, și pe urmă te simți alt om. Nu-i departe. Sprijin ă-te pe
mine.
In consecin ță își petrecu bra țul stîng pe dup ă cel drept ai iui Stephen și îl conduse, in consecin ță.
295
— Da, spuse Stephen nesigur, pentru c ă avea impresia c ă un anume fel de trup al unui om
diferit se apropia de al lui, moale la încheieturi și nesigur pe picioare și așa mai departe.
Intr-un fel sau altul trecur ă prin fața gheretei paznicului cu pietri șul, focul etc., unde paznicul
supranumerar, ex-Gumley, era dup ă toate aparen țele încă în brațele lui Morfeu, cum spune
formula, visînd la cîmpuri proaspete și pajiști moi. Și d propos de cosciugul umplut cu
pietroaie, analogia nu era de loc deplasat ă, întrucât de fapt era o lapidare pîn ă la moarte din
partea celor șaptezeci și doi din șcele vreo optzeci de cirmuscrip ții care-l tr ădaseră la vremea
respectivă a sciziunii și mai ales mult l ăudata clas ă țărănească, probabil exact aceia și chiriași
și arendași evacuați pe care-i pusese la loc în drepturile lor.
Și astfel trecuser ă discutînd despre muzic ă, o formă de artă pentru care Bloom, ca pur amator,
nutrea cea mai adînc ă iubire, croindu- și drum la bra ț prin piața Beresf ord. Muzica
wagnerian ă, deși recunoștea că e grandioas ă în felul ei, era cam prea greoaie pentru Bloom și
greu de urm ărit la prima ascultare dar muzica lui Mercadante în Hu-ghenolii, a lui Meyerbeer
în Ultimele șapte cuvinte pe Cruce și a lui Mozart în Messa a Dou ăsprezecea pur și simplu o
adora, Gloria în aceasta din urm ă fiind dup ă opinia lui floarea cea mai de pre ț a muzicii de
prima min ă. Prefera infinit muzica sacr ă a bisericii catolice oric ărei alteia pe care firma opus ă
ar fi putut s-o ofere de felul imnurilor de Moody și Sankey sau Poruncește-mi să trăiesc și-ara
să trăiesc protestantul t ău să fiu. De asemenea nu rămînea mai prejos decît nimeni în admira ția lui
față de Stabat Mater de Rossini, o pies ă pur și simplu pres ărată cu numere nemuritoare, din
care soția sa, doamna Marion Tweedy, r ealiza mari succese, o adev ărată senzație, putea s ă
adauge fără grijă de exagerare, ad ăugind încă o cunună celorlalți lauri ai ei și punîndu-le pe
celelalte cu totul în umbr ă în biserica iezui ților de pe strada Upper Gardiner, sfîntul edificiu
fiind plin pîn ă la uși ca s-o asculte cu ceilal ți virtoso-uri mai bine zis virtuo și. Părerea
unanimă era că nu era nimeni s ă i se compare și ajunge s ă adăugăm că într-un loc de cult și
muzică de caracter sacru s-a f ăcut auzită dorința general exprimat ă de un bis. Ca s ă spună lu-
296
crurilor pe nume, de și el personal favorizînd de preferin ță opera ușoară de tipul Don Giovanni
și Martha, o adevărată bijuterie în felul ei, el î și mărturisea un penchant, deși se baza doar pe
o cunoaștere superficial ă, pentru școala clasic ă severă cum ar fi cea a lui Mendelssohn. Și
venind vorba, luînd ca de la sine în țeles că el cunoștea toate vechile piese favorite, men ționa
par excellence aria lui Lio-nel din Martha, M'appari, pe care, fapt curios, o ascultase, sau mai
bine zis o surprinsese ieri, priv ilegiu pe care-l aprecia foarte mult, de pe buzele onorabilului
tată al lui Stephen, cîntat ă la perfecție, de fapt o adev ărată lecție în privin ța acestei
interpretări, și care-i pusese pe to ți ceilalți la locul lor în spate. Stephen, ca r ăspuns la o între-
bare politicos formulat ă, răspunse că el nu, dar se lans ă într-o eulogie a cîntecelor din
Shakespeare, sau cel pu țin din perioada sau aproximativ din perioada respectiv ă, lutieruî
Dowland care locuise pe Fatter Lane lîng ă Gerard herboristul, care anno ludendo hausi,
Doulandus, un instrument pe care inten ționa să-l cumpere de la domnul Al-fred Dolmetsch,

despre care Bloom nu- și aducea aminte, de și era cert c ă numele-i suna familiar, pentru șaizeci
și cinci de guinee și Farnaby și Fiul cu subtilit ățile lor cu dux și comes și Byrd (William), care
cînta la virginal, spuse el, în Capela reginei sau oriunde altundeva le g ăsea și un anume
Tomkins care f ăcea ornamente și arii și John Bull.
Pe șoseaua de care se apropiau în timp ce discutau înc ă, dincolo de lan țurile atîrnate, un cal,
trăgînd o măturătoare mecanic ă pășea pe pavaj l ăsînd după sine o dung ă lungă de noroi astfel
încît cu zgomotul stîrnit Bl oom nu mai era chiar sigur dac ă prinsese bine aluzia la șaizeci și
cinci de guinee și John Bull. Se interes ă dacă era vorba de John Bull, celebru politician cu
acest nume, c ăci îl izbiser ă două nume identice ca fiind o coinciden ță izbitoare.
în lanțurile lui calul cîrmi încet ca s ă se întoarc ă, lucru pe care observîndu-l Bloom, care era
foarte atent ca de obicei, observ ă în glumă :
ș— Viețile noastre sînt în pericol în noaptea asta. Fii atent la t ăvălug.
La care se oprir ă locului. Bloom privea capul unui cal tare nici pe departe nu valora șaizeci și
cinci de guinee,
297
deodată arătîndu-se din întuneric foarte aproape, astfel încît p ărea nou, o alc ătuire deosebit ă de oase și
chiar de ceva carne, c ăci era evident c ă era o gloab ă neînstare s ă tină ritmul, șoldită, abia tîrîndu-se,
bălăngănind din coad ă, atîrnîndu- și capul, punîndu- și la fiecare pas picioarele dind ărăt înainte în
vreme ce domnul și stăpînul lumii ei ședea pe capr ă, preocupat de propriile-i gînduri. Dar era și el o
creatură a bunului Dumnezeu, s ăraca mîrțoagă, îi părea rău că n-are o bucat ă de zahăr la el, dar dup ă
cum medita cu în țelepciune, nu po ți să fii niciodat ă pregătit pentru orice prilej ți-ar ieși în cale. Era și
el un cal mare, fricos, neînstare s ă-și ducă grijile pe lumea asta. Dar chiar și un cîine, se gîndea el, de
pildă javra aia de la Barney Kier-nan, dac ă ar fi fost a șa mare ca ăsta, ți s-ar fi făcut și frică să dai nas
în nas cu el. Ins ă nu era animalul s ăracul de el de vin ă că era făcut așa, cămila de exemplu, corabia de-
șertului, care- și distila strugurii în rachiu în cocoa șa ei. Nouă zecimi din ei pot fi to ți băgați în cuști și
dresați, nimic nu-i mai presus de priceperea omeneasc ă poate cu excep ția albinelor ; balena cu
harponul r ăsucit ca un ac de p ăr, aligatorul, gîdil ă-l pe spate și imediat știe de glum ă; pentru coco ș faci
un cerc cu creta ; tigrul, cu ochiul lui de vultur. Asemenea oportune reflec ții cu privire la fiarele
cimpului îi ocupau mintea oarecum derutat ă de cuvintele lui Stephen, în timp ce corabia str ăzii
manevra pe lîng ă ei iar Stephen continua cu aceea și veche, atît de interesant ă…
— Ce spuneam ? A, da ! So ției mele, inform ă el, intrînd in mediaș res, i-ar face cea mai mare pl ăcere
să facă cunoștință cu dumneata, și ea fiind pasionat ă de muzic ă de orice fel.
Privi dintr-o parte cu prietenie spre profilul lui Stephen, adev ărată imagine a mamei sale, care nu prea
semăna de altfel cu tipul obi șnuit de bandit dup ă care nici vorb ă că ele se dau în vînt, dar poate la urma
urmei că el nu era a șa.
Totuși, presupunînd c ă avea și el harul lui taic ă-su, așa cum bănuia, lucrul acesta îi deschidea noi
perspective de gîndire, cum ar fi concertul oferit de Lady Fingal în folosul industriei irlandeze de lunea
trecută, și alți aristocra ți în general.
293
i Biblioteca Jude țeană. Y – CLUJ – j
Se referea acum la delicioasele varia țiuni pe o arie Tinerețea s-a sfîr șit aici de Jans Pieter Sweelinck,
un olandez ' din Amsterdam, de unde vin oamenii încrunta ți. Și mai mult aprecia un cîntec vechi
german, Johan-nes Jeep despre marea cea limpede și glasul sirenelor, dulci uciga șe de bărbați, care-l
cam descump ănea pe Bloom.
Von cler Sirenen Listigkeit Tun die Poeten dichten.
Măsurile acestea de la început le cînt ă traducmdu-le pe loc. Bloom. aprobînd din cap, spuse c ă
înțelegea perfect și-l rugă să cînte înainte, f ără sfială, ceea ce cel ălalt și făcu.
O voce de tenor atît de fenomenal de frumoas ă cum avea el, un dar al cerului rar, pe care Bloom știu
să-l aprecieze de la prima not ă pe care o scosese, pu Lea cu u șurință, dacă ar fi fost lucrat ă cum se
cuvine de o autoritate competent ă în muzica vocal ă, cum ar fi Barraclough și pe deasupra știind și să
citească notele, ar fi putut s ă-și impună condițiile, acum cînd baritonii sînt cîte zece pe o para și să-i
aducă fericitului posesor în viitorul apropiat o entree în casele cele mai de seam ă din cartierele
luxoase, ale magna ților din finan țe și ale marilor afaceri ști și ale nobiK-lor cu titluri unde, cu titlurile

sale universitare de licen țiat (prin sine îns ăși o recomandare serioas ă) și prestanța sa de gentleman ar fi
influențat și în mai bine impresia bun ă pe care ar fi produs-o f ără discuție, ar fi fost un succes deosebit,
avînd și o inteligen ță frumoasă pe care și-ar fi putut-o specula în sensul acesta și alte calit ăți, dacă s-ar
fi îngrijit cineva de toaleta lui, astfel încît s ă-și poată face mai u șor drum în gra țiile lor, întrucît el
însuși, un tinerel înc ă naiv în ce prive ște subtilit ățile ținutei de societate nu- și dădea seama prea bine
cum un detaliu m ărunt ca acesta ar fi fost în m ăsură să-l dezavantajeze. Era de fapt doar o chestiune de
cîteva luni de zile si putea s ă prevadă de pe acum cu u șurință că-l va vedea participînd la acele
conversaziones muzicale și artistice ale lor în timpul festivit ăților din sezonul de Cr ăciun, de exemplu,
provocînd fiori de emo ție printre turturelele eexu-
299
lui frumos și înconjurat și adulat de doamne care s ă se .mîndreasc ă cu el, știind el bine c ă s-au mai
văzut unele cazuri, și de fapt, f ără să trădeze cine știe ce secret, el însu și odată, dacă ar fi vrut, ar fi
putut ușor să… La care fire ște s-ar mai fi ad ăugat și stimulentul pecuniar care nici el nu trebuia de loc
disprețuit, mergînd min ă în mînă cu onorariul lec țiilor. Nu, ad ăuga el în parantez ă, că de dragul unor
cîștiguri meschine ar fi trebuit în mod necesar s ă îmbrățișeze cariera liric ă drept mod de via ță pentru
un timp mai îndelungat dar ar fi fost totu și un pas în direc ția cea bun ă, asta fără nici o îndoial ă, și atît
din punct de vede re monetar cit și intelectual n-ar fi însemnat nici- o pat ă pe demnitatea sa cîtu și de
puțin și adesea se dovedea extrem de la îndemîn ă să ți se înmîneze un cec într-un moment de mare
nevoie și cînd oricît de pu țin conteaz ă. Pe lîngă aceasta, de și în ultima vreme gustul se deteriorase
întrucâtva, muzica original ă cum e aceasta, deosebit ă de chestiile comune, conven ționale, avea s ă
ajungă repede la mod ă, căci avea să reprezinte într-adev ăr o noutate în lumea muzical ă a Dublinului
după repertoriul obi șnuit răsuflat al unor solouri de tenor scîr țîit prezentate publicului naiv de Ivan St
Austell și Hilton St Just cu al lor genus omne. Da, fără nici o discu ție, ar fi putut, avînd toate atuurile
în mînă, și avea și un prilej magnific s ă-și facă un nume și să-și cîștige un loc de frunte în stima
orașului de la care ar putea scoate o sum ă frumușică și, vînzînd biletele dinainte, s ă dea un mare
concert pentru patronii cei mari la sala din strada Regal ă, dacă s-ar găsi unul care s ă-l propulseze în
sus, ca să zicem așa — asta fiind totu și un mare dacă — dîndu-i un avînt înspre înainte care s ă învingă
amînările inevitabile care adesea îl țin pe loc pe cîte un b ăiat din ăștia buni prea rîzgîia ți, și nici n-ar fi
impietat cu o iot ă de la cealalt ă preocupare, c ăci fiind propriul lui st ăpîn ar fi avut timp berechet s ă
practice literatura în momentele libere dac ă ar fi dorit s-o fac ă fără să dăuneze carierei sale vocale sau
fără nimic compromi țător aici întru-cît e o chestiune care-l prive ște personal. De fapt era în situa ția cea
mai avantajoas ă, cu mingea la piciorul s ău și acesta și era motivul pentru care cel ălalt, care avea un
fler deosebit pentru detaliile de acest fel, se ținea acum scai de el.
300
" Tocmai atunci calul… și mai tîrziu cînd se va fi ivit un prilej favorabil, î și propunea (Bloom î și
propunea) f ără să se amestece în nici un fel în afacerile sale personale pe principiul proștii dau buzna
acolo unde îngerii să-l sfătuiască să-și întrerupă legăturile cu un anume medic practicant la
începuturile carierei sale care, remarcase el. era înclinat s ă-l denigreze și chiar, într-o oarecare m ăsură
să-l calomnieze, sau cum ar fi vrut s ă-i spui, ceea ce, dup ă umila părere a lui Bloom, arunca o lumin ă
neplăcută asupra unei anume laturi dosnice din caracterul acestui personaj — dac ă ne putem exprima
așa fără jocuri de cuvinte.
Calul ajuns la cap ătul răbdării, ca să spunem a șa, se opri și ridicîndu- și sus de tot o coad ă mîndră
stufoasă își aduse contribu ția lăsînd să cadă pe pavajul pe care m ătura avea în curînd s ă-l măture și să-l
lustruiasc ă, trei globuri fumegînde de reziduuri. încet, de trei ori la rînd, una dup ă alta, se descarc ă din
plinul său. Și, umanitar, conduc ătorul său așteptînd pîn ă cînd el (sau ea) avea s ă-și termine treaba,
nemișcat, răbdător în carul înaripat cu coasa.
Unul lîng ă altul, Bloom, profitînd de acest contretemps, împreună cu Stephen trecur ă prin golul dintre
lanțuri, despărțite de "stîlp, și pășind peste o b ăltoacă de noroi, traversar ă spre strada Gardiner.
Stephen cîntînd cu mai mult ă inimă, dar nu prea tare sfîr șitul baladei :
Und alle Schijfe briicken
Vizitiul nu scoase nici o vorb ă, fie ea bun ă, rea sau indiferent ă. Se mulțumi să privească cele două
siluete, așezat acolo în c ăruța sa scund ă, ambele negre — una corpolent ă, una slab ă — înaintînd c ătre
podul de cale ferat ă, spre a fi nunti ți de părintele Maher. înaintînd, cei doi se opreau din cînd în cînd și
apoi porneau iar ăși, continuîn-du- și acel tete-ă-tete (din care el fire ște era cu totul exclus) despre
sirene, du șmance ale ra țiunii bărbatului, împreun ă cu un num ăr de alte subiecte de aceea și categorie,

cum ar fi uzurpatorii, cazuri istorice de acest fel în vreme ce b ărbatul din carul m ăturătoare sau ai fi
putut la fel de bine s ă-i spui căruța adormitoare și în care în orice caz
301
n-ar fi putut s ă-i audă pentru că era prea departe ședea pur și simplu în scaunul sâu acolo aproape de
capătul de jos al str ăzii Gardiner și privea dup ă carul lor scund.
Ce evoluții paralele au urmat Bloom și Stephen în drumul lor de întoarcere ? 5
Plecînd laolalt ă ambii în pas normal din pia ța Beres-ford au urmat în ordinea numit ă străzile Lower și
Middle Qardiner și piața Mountjoy, spre vest ; apoi, mai încet, fiecare luînd-o la stînga, pia ța Gardiner,
printr-o inadverten ță, pînă la colțul cel mai dep ărtat al străzii Temple, spre nord ; apoi mai încet cu
întreruperi de oprire, luînd-o la dreap ta pe strada Temple, spre nord, pîn ă la piața Hard-wicke.
Apropiindu-se, fiecare separat, în pas destins au traversat amîndoi diametral, rondul din fa ța bisericii
George, coarda fiec ărui din cercurile descrise fiind mai mic ă decît arcul pe care-l subîntinde.
Despre ce a deliberat acest duumvirat în cursul itine-rariului lor ?
Despre muzic ă, literatură, Irlanda, Dublin, Paris, prietenie, femeie, prostitu ție, regimul alimentar,
influența felinarelor cu gaz sau a l ămpii cu arc și lămpilor cu incandescen ță asupra cre șterii copacilor
paraheliotropici adiacen ți, despre co șurile de gunoi speciale expuse de corpora ția municipal ă, despre
biserica romano-catolic ă, despre celibatul eclesiastic, na țiunea irlandez ă, sistemul de educa ție iezuit,
cariere, studiul medicinii, despre ziua precedent ă, despre influen ța nocivă a ajunului de s ărbătoare,
despre leșinul lui Stephen.
A descoperit Bloom factori comuni de similaritate între reac țiile lor, respectiv asem ănătoare și
neasemănătoare, față de experien ța vieții ?
Ambii erau sensibili fa ță de impresiile artistice din domeniul muzicii de preferin ță față de cele din
domeniul olastic și pictural. Ambii preferau un mod de via ță continental unuia insular, un loc de
reședință cisatlantic unuia transatlantic. Ambii, influen țați de o preg ătire domestic ă
302
timpurie și de o tenacitate mo ștenită a rezisten ței etero-doxe și-au exprimat neîncrederea în multe
doctrine orto-dox-religioase, na ționale, sociale și etice. Ambii au admis influen ța, alternativ
stimulatoare și obnubilatoare, a magnetismului heterosexual. .
Au fost punctele lor de vedere divergente în anumite privin țe ?
Stephen a fost în dezacord f ățiș cu vederile lui Bloom în ce prive ște importan ța autoajutor ării dietare și
civice, în timp-ce Bloom a fost în dezacord tacit cu vederile lui Stephen în ce prive ște afirmarea etern ă
a spiritului uman în literatur ă. Bloom a fost de acord nem ărturisit cu felul în care Stephen a rectificat
anacronismul implicat în atribuirea datei convertirii na țiunii irlandeze la cre știnism de la druidism de
către Patrick fiul lui Calpornus, fiul lui Potitus, fiul lu i Odyssus, trimis de papa Celestin I în anul 432
în timpul domniei lui Leary și anume transferind-o în anul 2&0 sau în jurul acestei date, în timpul
domniei lui Cormac MacArt (mort în 266 e.n.) și anume prin sufocare în degluti ția imperfect ă a
alimentelor la Sletty și înhumat la Rossnarec.) în ce prive ște leșinul, pe care Bloom îl credea datorat
inanîției gastrice și anumitor produse chimice în grade varii de alterare precum și tăriilor alcoolice,
accelerate de efort mental și de velocitatea mi șcării circulare rapide într-o atmosfer ă relaxată, Stephen
l-a atribuit reapari ției unui nor matutinal (perceput de amîndoi din dou ă puncte de observa ție diferite,
Sandycove și Dublin) la început nu mai mare decît palma unei mîini de femeie.
A existat vreun punct asupra c ăruia vederilor lor s ă fie similare și negative ?
Influența felinarelor cu gaz sau a luminii electrice asupra cre șterii copacilor paraheliotropici adiacen ți.
Mai discutase Bloom subiecte asem ănătoare în cursul perambul ărilor sale nocturne, cîndva, în trecut ?
în 1884, cu Owen Goldberg și Cecil Turnbull. noaptea pe artere publice între bulevardul Longwood și
colțul Leo-nard și colțul Leonard și strada Synge și strada Synge și bulevardul Bloomfield. în 1885, cu
Percy Apjohn, serile,
303
sprijiniți de zid între vila Gibraltar și casa Bloomfield în Crumlin, baronia Uppercross. în 1886,
ocazional, cu cuno ștințe ocazionale și clienți prospectivi în pragurile caselor, în saloanele din fa ță ale
caselor, în compartimente de clasa a treia pe linii su burbane. In 1888, frecv ent, cu maiorul Brian
Tweedy și fiica sa, domni șoara Marion Tweedy, împreun ă și separat, pe canapea în locuin ța lui
Matthew Dillon din Roundtown. Odat ă, în 1892, și odată, în 1893, cu Julius Mastiansky, în ambele
ocazii în salonul locuin ței sale (a lui Bloom) pe strada Lombard, vest.
Ce reflecții, în legătură cu aceast ă secvență neregulat ă de date, 1884, 1885, 1888, 1892, 1893, 1904, a

făcut Bioom înainte de a ajunge la destina ția lor ?
A reflectat c ă extinderea progresiv ă a cîmpului dezvolt ării individuale și a experien ței era înso țită la
modul regresiv de o restrîngere a domeniului invers al rela țiilor interindividuale.
Adică în ce fel ?
De la inexisten ță la existen ță, el a venit pentru mul ți și a fost primit ca unul ; ca existen ță cu existen ță,
a fost cu oricare cum este oricare cu oricare ; de la existen ță la nonexisten ță, dus avea s ă fie și de toți
ca nimeni perceput.
Ce acțiune a schi țat Bloom la sosirea la destina ția lor ?
Pe treptele celei de-a patra case cu numere impare echidiferente, num ărul 7 strada Eccles, și-a inserat
cu gest mecanic mîna în buzunarul de la spate al pantalonilor pentru a ob ține cheia de la intrare.
Era acolo ?
Era în buzunarul corespunz ător al pantalonilor pe ca-re-i purtase în ziua dinaintea celei precedente.
De ce a fost el de dou ă ori mai iritat ? Pentru c ă uitase și pentru c ă își adusese aminte c ă-și amintise de
două ori să nu uite.
Care au fost alternativele, atunci, în fa ța acestui cuplu, în chip premeditat și (respectiv) inadvertent,
lipsit de cheie ?
Să intre sau s ă nu intre, s ă bată sau să nu bată.
304
Decizia lui Bloom ?
O stratagem ă. Sprijinindu- și picioarele pe zidul cel scund, a urcat peste grilajul cur ții din față, și-a
comprimat p ălăria pe cap, a prins în mâini două puncte la punctul de jos al unirii dintre grilaj și gardul
propriu-zis, și-a coborît trupul treptat în toat ă lungimea lui de cinci picioare nou ă inci și jumătate, pînă
la două picioare zece inci de solul cur ții, și a permis trupului s ău să se miște liber în spa țiu separîndu-
se de grilaj și chircindu-se în preg ătirea șocului căderii.
A căzut ?
Cu greutatea cunoscut ă a trupului s ău, de unsprezece stone și patru livre, dup ă sistemul englezesc de
măsurare a greut ății, așa cum fusese certificat ă de mașina gradat ă pentru autoqînt ărirea periodic ă,
situată în premizele lui Francis Froedman, chimist farmacist, la num ărul 19 strada Frederick, nord, cu
prilejul ultimei s ărbători a înălțării, adică ziua a dou ăsprezecea a lunii mai a anului bisect una mie
nouă sute patru al erei cre știne (era ebraic ă cinci mii șase sute și șaizeci și patru, era mahomedan ă, o
mie trei sute și douăzeci și doi), num ărul de aur 5, epact 13, ciclul solar 9, litex'ele dominicane C B,
indicativul roman 2, perioada iulian ă 6617, MXMIV.
S-a ridicat nev ătămat după această concluzie ?
Recîștigîndu-și un nou echilibru stabil, s-a ridicat îndemn, deși concusionat dup ă cădere, a ridicat
clanța ușii laterale prin exercitarea for ței asupra clan ței cu mișcare liber ă și printr-o pîrghie de gradul
întîi aplicată asupra punctului de sprijin a ob ținut un acces întîrziat în buc ătărie prin sp ălătorie, a
aprins un chibrit de tip lucifer prin fric țiune, a dat drumul gazului inflamabil întorcînd maneta, a aprins
o flacără mare pe care, reglementînd-o, a redus-o la o incandescen ță liniștită și a aprins în cele din
urmă o luminare portativ ă.
Ce serie disjunct ă de imagini a perceput în acest timp Stephen ?
Sprijinindu-se de grilajul cur ții, a perceput prin geamurile transparente ale buc ătăriei un bărbat care
regle-
305

menta o flac ără de gaz cu o lumin ă echivalent ă cu 14 lumini, un b ărbat aprinzînd o luminare,
un bărbat scoțîn-du-și pe rînd fiecare din cele dou ă ghete, un b ărbat părăsind bucătăria, ținînd
în mînă o luminare de puterea unei lumin ări.
A reapărut bărbatul acesta în alt ă parte ?
După o trecere de timp de patru minute, lic ărirea lumin ării sale a devenit discernibil ă prin
luminătorul de sticl ă semitransparent semicircular deasupra u șii de la intrare. U șa de la intrare
s-a urnit treptat în balamale. în spa țiul deschis al cadrului u șii bărbatul a reap ărut fără pălărie,
cu luminarea în mîn ă.
A dat Stephen ascultare semnului s ău ?
Da, intrînd bini șor, a ajutat la închiderea u șii și <la punerea lan țului de siguran ță, și a urmat

binișor, prin hol, spatele și picioarele atente ale b ărbatului și luminarea aprins ă pe lîngă
deschiderea luminat ă a unei uși la stînga și cu grijă în jos pe o scar ă în spirală de peste cinci
trepte, în buc ătăria locuin ței lui Bloom.
Ce a făcut Bloom ?
A stins luminarea printr-o expira ție bruscă asupra flăcării, a tras dou ă scaune de lemn cu
tăblia adîncit ă în fața căminului, unul pentru Stephen cu spat ele la fereastra spre curte, cel ălalt
pentru sine însu și cînd avea s ă fie necesar, a îngenunchea ți pe un genunchi, a compus în vatra
căminului un rug de surcele puse cruci ș și diferite hîrtii colorate precum și din poligoane de
cărbune Abram de cea mai bun ă calitate, livrat cu dou ăzeci și unu de șilingi tona de depozitul
d-lor Flower și M'Donald, nr. 14 strada D'Olier, l-a ap rins cu,o hîrtie cu trei vîrfuri ie șite în
afară, cu ajutorul unui chibrit tip luci fer, degajînd astfel energia poten țială conținută în
combustibil, permi țînd elementelor acestuia de carbon și hidrogen s ă intre în uniune liber ă cu
oxigenul de aer.
La ce apari ții similare se gîndea în vremea aceasta-Stephen ?
306
La alte fiin țe, în alte p ărți, în alte timpuri, care, îngenunchind pe un genunchi sau amîndou ă,
aprinseră focul pentru el, la Fratele Michae l în infirmeria Colegiului Societ ății lui Isus la
Clongowes Wood, Sallins. în co mitatul Kildare ; la tat ăl său, Simon Dedalus, într-o camer ă
nemobilat ă în prima sa locuin ță din Dublin, nr. 13 strada Fitzgibbon ; la na șa sa, domni șoara
Kate Morkan, în casa sori sale-muribunde, domni șoara Julia Morkan la ni". 15 Ushers Island ;
la mama sa May, so ția lui Simon Dedalus, în buc ătăria casei de la nr. 12, strada North
Richmond, în diminea ța sărbătorii Sfîntului Fr ancis-Xavier în 1898 ; la îndrum ătorul de
studii, părintele Butt, în amfiteatrul de fizic ă al Colegiului universit ar, nr. 16, Stephen's Green,
nord ; la sora sa Dilly (Delia), în casa tat ălui său, în Cabra.
Ce a văzut Stephen ridieîndu- și privirea la în ălțimea de un yard de la foc spre peretele din fa ță
?
Sub un șir de cinci clopo ței de sonerie lega ți cu sîrma împletit ă, întinsă între dou ă piroane
peste firida din spatele co șului plitei, atîmau patru batiste p ătrate mici îrn-p ăturile neata șate cu
ceva, în consecin ță în dreptunghiuri adiacente, preojim și o pereche de pantalona și de doamn ă
cu jarteluțe din fii d'Ecosse și cu crăcii în pozi ția obișnuită, prinsă cu trei cle știșoare drepte de
lemn, dou ă la extremit ățile exterioare și cel de al treilea la punctul de jonc țiune.
Ce a văzut Bloom la rastelul de vase ?
în cuiul (mai mic) din dreapta o tigaie albastr ă smălțuită ; în cel (mai mare) din dreapta un
ceainic mare de tuci.
Ce a făcut Bloom la rastelul de vase ?
A luat tigaia din cuiu l din stînga, a luat și a dus ceainicul pîn ă la chiuvet ă pentru a deschide
fluxul de ap ă prin învîrtirea robinetului.
A curs ?
Da. Venind din rezervor de la Roundwood, în comi tatul Wîcklow, rezervor cu o capacitate de
2 400 milioane galoane, percolmd printr-un apeduct subtc-ran cu filtre
307
și sistem de una și două țevi, construit dup ă un plan ini țial la costul de 5 lire sterline yardul
linear și trecînd prin Dargle, Rathdown, Glen of the Downs și Callowhiil pîn ă la rezervorul
din Stillorgan, cu o suprafa ță de 26 de acri. deci la o distan ță de 22 mile statutare, și de acolo,
prin-ir-un sistem de tancuri de reaprovizionare, printr-un gradient de 250 de picioare, la
hotarele ora șului, la podul Eustace, stra da upper Leeson ; cu toate c ă în urma unei prelungite
secete în vara respectiv ă și a pompării cantității zilnice de 12,5 milioane galoane, apa sc ăzuse
sub nivelul de rev ărsare obișnuit, pentru care motiv controloru l municipal, inginerul acvatic,
dl. Spencer Harty, C.E., la instrucțiunile comitetului apelor, interzisese folosirea apei
municipale în alte scopuri decît cele ale consumului (luîndu-se în considerare posibilitatea de
a se recurge la apa potabil ă din canalele Grand și Royal, cum fusese cazul în 1893), mai ales

că cei din cartierul South Dublin Guardians, în ciuda ra ției lor de 15 galoane pe zi pentru
săraci, livrate printr-o țeava de 6 inci, fuseser ă descoperi ți a fi risipit 20 000 de galoane pe
noapte la citirea contoare lor lor, potrivit afirma ției agentului legal al corpora ției, dl. Ignatius
Rice, avocat, ac ționînd în felul acesta în detrimentul altei p ărți a publicului, contribuabili
independen ți, solvabili, cinsti ți.
Ce admira Bloom, iubitor de ap ă, izvoditor de ap ă, vărsător, în aceast ă apă ?
Universalitatea ei : egalitatea și constanța democratic ă a ei în ce prive ște natura proprie
căutîndu-și propriul nivel ; vastitatea ei în oceanul reprezentat în proiec ția lui Mercator ;
profunzimea ei nem ăsurată în fosa Sundam a Pacificului, dep ășind 8 000 de co ți ; neodihna
valurilor și particulelor ei de suprafa ță peregrinînd pe toate punctele țărmurilor ei ;
independen ța unităților ei ; variabilitatea st ărilor mării ; liniștea ei hidrostatic ă atunci cînd
calmă ; turburarea ei hidrokinetic ă în băltire și fluxuri ; sub-sidien ța după devastările
pricinuite ; sterilitatea ei în calotele de ghea ță circumpolare, arctic ă și antarctic ă ; semnifica ția
ei climatic ă și comercial ă ; preponderen ța ei în propor ție de 3 față de 1 asupra uscatului pe
glob ; hegemonia ei de nedisputat , extinzîndu-se în leghe p ătrate
303
asupra tuturor regiunilor sub tropicul subecu atorial al Capricornului ; stabilitatea
multisecular ă a bazinului ei primordial ; albia sa luteofulvuoas ă ; capacitatea ei de a dizolva și
de a menține în solu ție toate substan țele solubile, incluzînd milioane de tone din cele mai
prețioase metale ; eroziunea înceat ă asupra peninsulelor și promon- toriilor aplecate asupr ă-i ;
depozitele ei aluviale ; greutatea, volumul și densitatea ei ; imperturbabilitatea ei în lagune și
lacuri montane ; grada ția culorilor ei în zonele toride, temperate și frigide ; ramifica țiile ei
vehiculare în-cursurile continentale, con ținute de lacuri, și in rîurile confluente curgînd spre
oceane, împreun ă cu afluentele și curenții transoceanici ; golf stremul, curen ții ecuatoriali de
nord și de sud ; violen ța ei în cutremurele marine, în vî rtejuri, fîntîni arteziene, erup ții,
torente, zbuc-niri, desl ănțuiri, zguduiri, țîșniri din pămînt, revărsare de rîuri, desp ărțire de ape,
gheizere, cataracte, învîrtejiri, maelstromuri, inunda ții, potoape, ruperi de nori ; curba ei
vastă circumterestr ă aorizontal ă ; calitatea ei tainic ă în izvoare și umiditatea ei latent ă,
revelată de instrumentele rabdomantice sau hidrometrice și exemplificat ă prin gaura din
perete de la poarta Ashtown, sa turarea aerului, distilarea rou ăei ; simplitatea compozi ției ei,
două părți constituente de hidrogen cu o parte constituent ă de oxigen ; virtu țile ei curative';
fierberea ei în apele M ării Moarte ; perseveren ța capacității ei de penetra ție în conducte fi-
surate, stăvilare, diguri inadecvate, în g ăurile din nave ; propriet ățile ei de a cura ți și limpezi,
potolind setea și focul, hr ănind vegeta ția ; infailibilitatea ei ca paradigm ă și paragon ;
metamorfozele ei în vapori, cea ță, nori, ploaie, lapovi ță, ninsoare, grindin ă ; forța ei în
hidranții rigizi ; varietatea ei de forme în intrînduri și golfuri și golfulețe și fisuri și lagune și
atoluri și arhipelaguri și sunduri și fiorduri și mince și estuaruri și brațe de mare ; soliditatea ei
în ghețari, iceberguri, ghe țuri plutitoare ; do cilitatea ei în a pune în ac țiune mori hidraulice,
turbine, dinamuri, sta ții hidroelectrice, sp ălătorii, tăbăcării, țesătorii ; utilitatea ei în canale,
nuri — dac ă navigabile — docuri plutitoare sau fixe ; poten țialitatea ei derivabil ă din fluxurile
valorificate sau din cursurile de ap ă căzînd de la un nivel la altul; fauna și flora ei
submarine (anacustic ă,
309
fotofobă) depășind, numeric, dac ă nu în înțelesul literal al cuvîntului, num ărul locuitorilor
globului ; ubicuitatea ei. c ăci constituind 90 la sut ă din corpul omenesc ; nocivitatea efluviilor
"ei în mla știnile lacustre, apele st ătute pestilen țiale, vegeta ția acvatic ă intrată în
descompunere, în b ălțile stătătoare sub luna în sc ădere.
Așezînd ceainicul pe jum ătate plin pe c ărbunii acum arând, de ce s-a întors la robinetul înc ă
curgînd ?
Să-și spele mîinile murd ărite, cu o bucat ă parțial consumat ă de săpun Barrington cu arom ă de
lămîie, de care mai adera înc ă hîrtia (cump ărată cu treisprezece ore înainte la pre țul de patru

pence și încă neachitat), cu ap ă rece proasp ătă neschimb ătoare mereu schimb ătoare și să se
șteargă, pe față și pe mîini, cu o cîrp ă lungă, de oland ă, cu bordur ă roșie petrecut ă pe un sul
de lemn rotitor.
Ce motive a invocat Stephen pent ru a refuza oferta lui Bloom ?
Că era hidrofob, urînd contactul par țial prin imersiune sau total prin submersiune în ap ă rece
(ultima baie o f ăcuse în luna octombrie a anului precedent), displ ăcîndu-i substanțele
acvatice fie sticloase fie cristali ne, neavînd încred ere în lichidit ățile gîndului și ale limbajului.
Ce l-a împiedicat pe Bloom s ă-i dea lui Stephen sfaturi de igien ă și profilactice la care ar fi
trebuit să se adauge sugestii privind umezirea preliminar ă a capului și contractarea mu șchilor
prin împro șcări rapide cu ap ă ale feței, cefei și regiunii toracice și epigastrice în cazul c ăilor în
apă sau într-un rîu, p ărțile anatomiei umane cele mai senzitive fa ță de frig fiind ceafa,
stomacul și proeminenta tenor ă sau talpa piciorului ?
Incompatibilitatea apei cu imprevizibila originalitate a geniului.
Ce sfaturi didactice asem ănătoare și-a reprimat de o manier ă similară ?
Dietetice : privind procentajul respectiv al proteinelor și energiei calorice în sl ănină, morun
sărat și unt, ab-
310
sența primelor în produsul ultim numit și abunden ța celor din urm ă în produsul întii
menționat.
Care i se p ăreau gazdei a fi calit ățile predominante ale oaspetelui s ău ?
Încrederea în el însu și, și o facultate egal ă și contradictorie de a se abandona și de a recupera.
Ce fenomen, concomitent a avut loc în vasul cu lichid sub ac țiunea focului ?
Fenomenul ebuli țiunii. Activat ă de un curent constant ascensional de ventila ție între buc ătărie
și hornul c ăminului, igni țiunea fusese comunicat ă de la surcelele de combustibil preliminar
maselor poliedrice de c ărbune bitu-minos, cuprinzînd în form ă comprimat mineral ă rezi-
duurile foioase fosilizate ale p ădurilor primordiale ca re la rîndul lor î și derivaser ă existența
vegetativă de la soare. sursa primar ă de căldură (radiantă), transmis ă prin omniprezentul eter
purtător de lumin ă și de căldură. Căldura (transmis ă), un mod de mi șcare dezvoltat de o
asemenea combustie, era constant și crescând comunicat ă de la sursa de calorificare a
lichidului con ținut în recipient, fiind radiat ă prin suprafa ța aspră neșlefuită întunecat ă a tablei
metalice, în parte reflectat ă, în parte absorbit ă, în parte transmis ă, ridicînd treptat temperatura
apei de la normal la punctul de fierbe re, o ridicare a temperaturii exprimabil ă ca rezultatul
unei cheltuieli de 72 unit ăți termale necesare pentru a ridica o livr ă de apă de la 50 la 211
grade Fahrenheit.
Ce a anun țat realizarea acestei ridic ări a temperaturii ? O dubl ă ejecție fakiform ă de vapori
de apă de sub capacul ceainicului în ambele p ărți simultan.
în ce scop personal ar fi putut Bloom folosi apa astfel fiart ă ? ș
Pentru a se b ărbieri.
Ce avantaje decurgeau din opera ția de a se b ărbieri noaptea ?
O barbă mai moale ; un p ăraămf mai moale dac ă i se permitea în mod inten ționat să rămînă
de la un ras la
311
altul în cl ăbucul aglutinat ; o piele mai mo ale în cazul unei întîlniri nea șteptate cu o cuno ștință
feminină în locuri. îndep ărtate la ore neobi șnuite ; reflec ții desfășurate în lini ște asupra celor
petrecute în cursul zilei ; o senza ție de curat la trezire diminea ța după un somn mai
împrospătător întrucît zgomotele matinale, avertismentele și perturba țiile, zgomotul canistrei
lăptărăsei, bătaia repetat ă a factorului po ștal, ziarul citit și recitit la s ăpu-nirea și resăpunirea
aceluiași loc, o zguduire, un strig ăt, cu gîndul la cine știe ce chiar dac ă negîndind la ceva
anume ar fi putut cauza un r itm mai rapid de radere și o tăietură la care incizie ar fi fost
necesar un plasture cu precizie t ăiat și umezit și aplicat aderent.

De ce absen ța luminii îl tulbura mai pu țin decît prezen ța zgomotelor ?
Ca urmare a siguran ței simțului său tactil în mîna sa ferm ă plină masculin ă feminină pasivă
activă.
Ce calitate avea ea (mîna sa) îns ă cu ce influen ță con-tracaratoare ?
Siguranța cu care ar fi putut îndeplini opera țiuni de natur ă chirurgical ă dacă n-ar fi existat
repulsia sa fa ță de a vărsa sînge omenesc chiar și cînd acest scop ar fi justificat mijloacele
preferind în ordinea lor fireasc ă heliote-rapia. psihofizioterapia, chirurgia osteopatk ă.
Ce se arăta la vedere pe rafturile de jos, de mijloc și de sus ale dulapului de buc ătărie deschis
de Bloom ?
Pe raftul de jos, cinci fa rfurii pentru micul dejun a șezate vertical, șase farfurioare a șezate
orizontal pe care se aflau puse ce ști de cafea r ăsturnate cu gura în jos, o ce ș-cuță „mustață",
nerăsturnată cu farfurioar ă Crown Derby, patru p ăhărele de ou ă albe cu dung ă aurie, o punga
de piele de c ăprioară deschisă lăsînd să se vadă monezi, mai ales de aram ă, și un flacon cu
bomboane de violete aromate sintetic. Pe raftul mijlociu un p ăhărel de ouă ciobit cuprinzînd
piper, o solni ță cu sare de mas ă, patru măsline negre conglomerate laolalt ă într-o hîrtie
oleaginoas ă, o cutie goal ă de carne conservat ă Plumtree, un co șuleț oval împletit c ăptușit cu
fibre și cuprinzînd o par ă Jersey, o
312
sticlă pe jumătate goală de porto alb Invalid distilat de William Gilbey and Co., pe jum ătate
desgolită din scutecul ei de hîrtie foi ță trandafirie, un pachet de cacao solubil ă marca Epps,
cinci uncii de ceai extra marca Ann Lynch la doi șilingi livra într-o punguli ță de hîrtie poleit ă
mototolită, un canistru cilindric cuprinzînd zah ăr tos de calitatea cea mai bun ă, două cepe,
una, cea mai mare, spaniol ă, întreagă, cealaltă, mai mică, irlandeză, tăiată în două, dezvăluind
astfel o suprafa ță mai mare și fiind mai mirositoare, o can ă cu smîntîn ă Irish Model Dairy, un
urcior de gresie caf eniu cuprinzînd dou ă pinte și jumătate de lapte alterat acrit, transformat de
căldură în apă. ser acidulos și cheag semisolidificat, care ad ăugat la cantitatea ce fusese
substrasă pentru micul dejun pentru domnul Bloom și doamna Fleming rezulta într-un pint
imperial, cantitatea total ă livrată inițial, două cuișoare, o jum ătate de penny și o farfurioar ă
conținînd o felioar ă de costiță proaspătă. Pe raftul de sus o garnitur ă de borcane de dulcea ță de
diferite m ărimi și provenien țe.
Ce i-a atras aten ția pe șervețelul bufetului ?
Patru fragmente poligonale din dou ă bilete stacojii de pariuri la curse, rupte, numerotate 8 87,
8 86.
Ce amintiri i-au încruntat temporar fruntea ?
Amintirea unor coinciden țe, adevărul fiind mai ciudat decît fic țiunea, preindicînd rezultatul
handicapului la Cupa de Aur, al c ărui rezultat oficial și definitiv îl citise în Evening
Telegraph. ediția tîrzie pe hîrtie trandafirie, în ad ăpostul vizitiului, la podul Butt.
Unde mai avusese premoni țiuni anterioare, efective sau pr oiective ale acestui rezultat ?
în stabilimentul lui Bernard Kiernan, 8.9 și 10, strada. Little Britain ; în stabilimentul lui
David Byrne, 14, strada Ducelui ; pe strada O'Connell în jos, în fa ța stabilimentului lui
Graham Lemon, cînd un b ărbat brunet îi pusese in min ă un flutura ș de hîrtie (pe care el îl
aruncase) anun- țîndu-l pe profetul Ilie restaura torul bisericii Sionului : în pia ța Lincoln, în fa ța
stabilimentului F.W., Sweny and
313
Co., farmaci ști, cînd, dup ă ce Frederick M. (Coco șul) Lyons îl abordase rapid și succesiv cerîndu-i
parcurgîndu-i și res-tituindu-i exemplarul curent din Freeman's Journal and National Press, pe care el
tocmai se preg ătea să-l arunce ( și după aceea îl aruncase), și apoi se îndreptase c ătre edificiul oriental
al Băii Turcești și de Aburi, la nr. i î strada Leinster, cu iluminarea inspira ției stralucindu-i pe fa ță și
purtînd în bra țe taina stirpei sale gravai ă în limbajul profe țiilor.
Ce considera ții de natur ă moderatoare i~au mai atenuat tulburarea ?
Dificultățile de interpretare, întrucît semnifica ția unui eveniment urmeaz ă producerii acelui eveniment

în mod tot atît de variabil ca și manifestarea acustic ă urmînd unei desc ărcări electrice precum și al
contraestimârii unei pierderi reale ca urmare a neputin ței de a calcula suma total ă a pierderilor posibile
derivînd ini țial dintr-o interpretare încununat ă de succes.
Dispoziția sa acum ?
Nu riscase, nu se a șteptase la nimic, nu fusese dezam ăgit ,era mul țumit.
Ce îl mulțumea ?
Faptul că nu suferise nici o pierdere pozitiv ă. Faptul c ă adusese un cî știg altora. Lumin ă pentru gentili.
Cum a preg ătit Bloom osp ătarea gentilului ?
A turnat în dou ă cești două lingurițe rase, patru cu totul, de cacao solubil ă Epps și a purces, în
conformitate cu instruc țiunile de folosire înscrise pe etichet ă, în fiecare cea șcă adăugind dup ă trecerea
a suficient timp pentru infuzie ingredientele prescrise pentru servire în felul și în cantit ățile indicate.
Ce dovezi suplimentare de ospitalitate deosebit ă a mai adus gazda oaspetelui s ău ?
Renunțînd la dreptul s ău simposiarhal la cea șca ..musta ță" de imita ție Crown Derby oferit ă lui de
unica sa fiic ă Millicent (Milly) el i-a substituit o cea șcă identică celei a oaspetelui s ău și a mai servit,
în mod excep țional
314
pentru oaspetele s ău, și într-o m ăsură redusă pentru sine însu și din crema vîseoas ă în mod. obi șnuit
rezervată pentru micul dejun al so ției sale Marion (Molly).
A fost oaspetele s ău conștient de aceste dovezi de ospitalitate și le-a înregistrat ca atare ?
I-a fost atras ă atenția asupra lor la modul jocular de c ătre gazdă și le-a acceptat cu seriozitate în vreme
ce beau amîndoi într-o t ăcere jocular-serioas ă produsul de mas ă Epps, crea ția cacao.
Au mai fost alte acte de ospitalitate la care s-a gîndit dar pe care le-a reprimat, rezervîndu-le pentru
celălalt și pentru sine însu și alte viitoare ocazii în care s ă completeze acest început ?
Repararea unei fisuri în lungime de 1 inci și jumătate în partea dreapt ă a jachetei oaspetelui s ău. Un
dar pentru oaspetele s ău sub forma uneia din cele patru batiste de doamn ă, cînd și dacă se va fi dovedit
a fi într-o condi ție prezentabil ă.
Cine a băut mai repede ?
Bloom, beneficiind de avantajul a zece secunde la început și luînd, din suprafa ța concavă a unei
lingurițe ps coada c ăreia se men ținea un flux continuu de c ăldură, trei sorbitori fa ță de una a oaspetelui
său, șase față de două, nouă față de trei.
Ce acte de medita ție i-au înso țit aceste gesturi frec-ventative ?
Conchizînd prin examen îns ă în mod gre șit că tăcutul său tovarăș era angajat într-o concentrare
mentală, a reflectat asupra pl ăcerilor derivate din literatura de instruire de preferin ță celei de
amuzament, a șa cum el însu și recursese la operele lui William Shakespeare în mai multe prilejuri
pentru solu ționarea unor probleme dificile în via ța imaginar ă sau reală.
Și le găsise soluția ?
în ciuda unei lecturi repetate și atente a anumitor pasaje clasice, întreprinse cu ajutorul unui glosar, nu
deri-
315
vase din textele respective decât convingeri imperfecte, r ăspunsurile nepotrivindu-se în toate
punctele.
Ce versuri încheiau prima poezie original ă scrisă de el, poet poten țial, la vîrsta de 11 ani în 1877 cu
prilejul anun țării a trei premii, de zece, cinci și 2,6 șilingi respectiv, de c ătre Shamrock, o publicație
săptămânală ?
Ambiția de a-mi privi de la margine
Versurile mele puse în pagin ă,
Mă face să trag nădejdea că le veți găsi un loc bun:
Dacă veți binevoi a le tip ări
Vă rog frumos a le isc ăli
Cu numele devotatului dumneavoastr ă L. Bloom.
A constatat c ă existau patru for țe de natur ă să-l separe pe oaspetele s ău temporar de sine însu și ?
Numele, vîrsta, rasa, credin ța religioas ă.
Ce anagrame f ăcuse după numele s ău în tinere țe ?
Leopold Bloom
Ellpodbomool

Molldopeloob.
Bollopedoom
Old Oliebo, M.P.
Ce acrostih pe abrevierea prenumelui s ău făcuse el (poet kinetic) și-l trimisese domni șoarei Marion
Tweedy la 14 februarie 1888 ?
Poeții adesea cînt ă în rime
O muzică cu laude divine.
Lasă-i să cînte oricît și pe oricine.
Dragă mai mult decît orice pl ăceri sublime
Iubita ta tu e ști a mea. Luviea e-n mine.
Ce-l împiedicase s ă termine un cîntec de circumstan ță (muzica de R.G. Johnston) despre evenimentele
din anii trecu ți sau despre datele importante ale anilor actuali, intitulat Dacă Brian Boru s-ar întoarce
și ar vedea b ătrînul
316

Dublin acum, comandat de Michael Gunn, directorul Teatrului Gaiety, nr. 46, 47, 48, 49, strada South
King, urmînd a fî introdus în scena șasea, valea diamantelor, în cea de a doua edi ție (30 ianuarie
1893) a marei pantomime anuale de Cr ăciun Sinbad Marinarul (scrisă de Greenleaf Whii-tier, decoruri
de George A. Jackson și Cerii Hicks, costume de doamna și domnișoara Whelan, prezentat ă de R.
Shei-ton la 26 decembrie 1892, sub îndmmarea personal ă a doamnei Michael Gunn, balete de Jessie
Noir, arlechinadâ de Thomas Otto) și cîntatăde Nelly Bouverist, jun ă primă ? întîi, oscila țiile între
evenimentele de interes imperial și local, apropiatul jubileu de diamant al Reginei Victoria (n ăscută în
1820, urcat ă pe tron în 1837) și posticipata inaugurare a unei noi pie țe municipale de pe ște ; în al
doilea rînd, îngrijorarea fa ță de opoziția din partea cercurilor extremiste în problemele respectivelor
vizite ale Alte țelor Lor Regale ducele și ducesa de York (real ă) și a Majest ății Sale Regele Brian Boru
(imaginar ă) ; în al treilea rînd, un conflict între eticheta profesional ă și emulația profesional ă în
legătură cu recentele construc ții ale Marii S ăli Lirice pe Burgh Quay și a Teatrului Regal pe strada
Hawkins ; în al patrulea rînd, diversiunea rezultînd din compasiunea fa ță de expresia ne-intelectual ă,
ne-politic ă, ne-cireumstan țială a lui Nelly Bouverist și concupiscen ța stîrnită de piesele albe de lenjerie
ne-intelectual ă, ne-politic ă, ne-circumstan țială ale acesteia în vreme ce ea (Nelly Bouverist) se afla în
această lenjerie ; în al cincilea rînd. dificult ățile alegerii unei muzici apropiate și a aluziilor
humoristice din Cartea cu Glume pentru To ți (1 000 de pagini și cîte un hohot de rîs pe fiecare din ele)
; în al șaselea rînd, rimele omofone și cacofonice asociate cu numele noului primar Daniel Talion, al
noului Comisar de Poli ție Thomas Pile și al noului procuror gene ral, Dunbar Plunket Barton.
Ce relație exista între vîrstele lor ?
Cu 16 ani înainte, în 1888, cînd Bloom avea vîrsta actual ă a lui Stephen, Stephen avea 6 ani. 16 ani
mai tîrziu, în 1920, cînd Stephen avea s ă fie de vîrsta actual ă a lui Bloom. Bloom avea s ă aibă 54 de
ani. In 1936, cînd Bloom ar fi urmat s ă aibă 70 de ani și Stephen 54. vîrstele lor,
317
inițial la rația de 16 la O, ar fi fost în raport de 171,2 cu 13V 2, proporția crescînd și disparitatea sc ăzînd
pe măsură ce s-ar fi ad ăugat ani viitori arbitrari, c ăci dacă proporția existînd în 1883 ar fi continuat
imutabilă, prespunînd c ă așa ceva ar fi fost posibil, atunci în 1904 cînd Stephen avea 22 de ani Bloom
ar fi trebuit s ă aibă 374 și în 1920, cînd Stephen ar fi avut 38 de ani, a șa cum avea acum Bloom,
Bloom ar fi trebuit s ă aibă 646 de ani, iar în 1952 cînd Stephen ar fi atins vîrsta maxim ă postdiluvian ă
de 70 de ani, Bloom, care ar fi tr ăit 1190 de ani n ăscîndu-se adic ă în anul 714, ar fi dep ășit cu 221 de

ani vîrsta maxim ă antediluvian ă, cea a lui Matusalem, 969 de ani, în timp ce, dac ă Stephen ar fi
continuat s ă trăiască pînă ce ar fi atins aceast ă vîrsta în anul 3072 e.n., Bloom ar fi fost obîigat s ă fi
trăit 83.300 de ani. fiind a șadar obligat s ă se fi născu! în anul 81.396 î.e.n.
Ce evenimente ar fi putut amila aceste calcule ?
încetarea existen ței ambilor sau a unuia din ei, inaugurarea unei noi ere sau a unui nou calendar,
anihilarea lumii și în consecin ță exterminarea rasei umane, inevitabil ă dar imprevizibil ă.
Cîte întâlniri anterioare atestau rela țiile de cuno ștință preexistente între ei ?
Două. Prima în gr ădina de liliac a casei lui Matthew Dillon, Medina Villa, bulevardul Kimmage,
Roundtown, in 1887, în compania mamei lui Ste phen, Stephen fiind atunci în vîrsta de 5 ani și puțin
înclinat să întindă mina ca salut. Cea de a doua în cafeneaua hotelului Breslin într-o duminic ă ploioasă
din ianuarie 1892, în compania tat ălui lui Stephen și a fratelui bunicului lui Stephen, Stephen fiind
atunci cu cinci ani mai în vîrsta.
A acceptat atunci Bloom invita ția la masă formulată de i'iu și după aceea reluat ă de tată ?
Foarte recunosc ător, apreciind cu recuno ștință, cu sincer ă recunoștință și apreceiri, apreciind cu regrete
de o sincer ă recunoștință, a refuzat.
"13
Conversa ția lor cu privire la aceste reminiscen țe a mai dat la iveal ă o a treia leg ătură de natură să-i
unească ?
Doamna Riordan, o v ăduvă cu oarecare independen ță de mijloace, locuise în casa p ărinților lui
Stephen între 1 septembrie 1888 și 29 decembrie 1891 și locuise de asemenea în cursul anilor 1892,
1893 și 1894 la Hptelul Armele Ora șului, proprietar ă Elizabeth O'Dowd de la nr. 54 strada Prusia,
unde părți ale anilor 1893 și 1894 fusese o șconstantă informatoare a lui Bloom, de asemenea locuind
la același hotel, fiind la vremea aceea func ționar în serviciul lui Joseph Cu ffe, de la nr. 5 Smithfield,
pentru controlul vînz ărilor în apropiatul Tîrg de vite din Dublin pe șoseaua North Circular.
A îndeplinit el pentru ea pe vremea aceea anume ac țiuni de caritate de ordin concret ?
Uneori o împinsese, în serile calde de var ă, pe ea, o v ăduvă infirmă cu oarecare independen ță, chiar
dacă limitată, de mijloace, în scaunul ei de convalescent ă, prin rotiri lente ale ro ților acestuia pîn ă la
colțul șoselei North Circular, în fa ța prăvăliei d-lui Gavin Low, unde ea r ă-mînea cît ăva vreme
scrutînd prin binoclul cu o singur ă lentilă al lui Bloom cet ățeni de nerecunoscut în tramvaie, biciclete,
instalați în vehicule cu cauciucuri pneumatice umflate, în tr ăsuri, tandemuri, landouri particulare sau
închiriate, carete, c ărioare și trăsurici trecînd din ora ș spre Phoenix Park și viceversa.
Și de ce putea el atunci s ă îndure aceast ă funcție de înso țitor și de paznic cu calm și fără nerăbdare ?
Pentru că, în prima tinere țe, și el întîrziase adesea s ă observe printr-un rondel bombat de sticl ă
multicolor ă spectacolul oferit, cu schimb ări continui, de strada de afar ă — pietoni, patrupede,
velocipede, vehicule, trecînd încet, repede, în ritm egal, înconjurând, revenind s ă înconjoare limitele
unui rotund globular dominîndu-l.
Ce amintiri distincte avea fiecare din ei despre ea, acum de opt ani moart ă ?
Cel mai în vîrsta, despre c ărțile ei de joc și fisele respective, despre c ățelul ei skye terrier, despre
presupusa
319
L
ei avere, despre pierderile ei de aten ție și surzenia ei incipient ă ; cel mai tîn ăr, despre l ămpița
cu ulei din fala statuii Imaculatei Concep ții, despre periile ei verde și maro anume pentru
Charles Stewart Parnell și pentru Michael Davitt, despre hîrtia ei foiță.
Nu-i mai r ămînea lui la dispozi ție nici un mijloc pentru a realiza acea întinerire pe care
asemenea amintiri m ărturisite unui tovar ăș mai tînăr o făceau încă și mai dorit ă ?
Gimnastica de camer ă, mai înainte vreme intermitent practicat ă, apoi abandonat ă, așa cum e
indicată în cartea lui Eugen Sandow — Forța fizică și cum s-o ob ținevi, concepută anume
pentru bărbați angrenați în activit ăți comerciale sedentare, și care urma s ă fie executat ă în

stare de concentrare mental ă în fața oglinzii, astfel încît s ă pună în mișcare diferitele categorii
de mușchi și să producă succesiv o relaxare pl ăcută și cea mai agreabil ă reanimare a agilit ății
juvenile.
Stăpînise el, într-o epoc ă anterioar ă a tinereții, o agilitate fizic ă mai deosebit ă ?
Deși ridicarea halterelor fusese de la început mai presus de for țele sale și turul complet la bar ă
mai presus de resursele curajului s ău, totuși, ca elev de colegiu excelase în execu ția regulat ă și
prelungită a jumătăților de ridicare la bare paralele ca o urmare a dezvolt ării anormale a mu ș-
chilor săi abdominali.
S-a referit vreunul din ei în m od deschis la deosebirea lor rasial ă ?
Nici unul nici altul.
Care au fost, reduse la cea mai simpl ă formă reciprocă a lor, gîndurile lui Bloom despre
gîndurile lui Stephen despre Bloom și gîndurile lui Bloom despre gîndurile lui Stephen cu
privire la ce ar fi gîndi t Bloom despre Stephen ?
Se gîndea c ă el se gîndea c ă el e evreu în vreme ce pe de alt ă parte el știa că celălalt știa că el
știa că celălalt nu este.
320
Odată înlăturate barierele reticen țelor, care erau filia țiile lor respective ?
Bloom, singurul descendent transubstan țial de parte b ărbătească al lui Rudolf Virag (mai
tîrziu Rudolf Bloom) din Sombathel y, Viena, Budapesta, Milano, Londra și Dublin și al
Ellenei Higgins, cea de a doua fiic ă a lui Julius Higgins (n ăscut Karoly) și al Fanny-ei Higgins
(născută Hegarty) ; Stephen, cel mai vî rstnic descendent consubstan țial supravie țuitor de parte
bărbătească al lui Simon Dedalus din Cork și Dublin și al lui Mary, fiica lui Richard și
Christina Goulding (n ăscută Grier).
Erau Bloom Stephen boteza ți, și cînd și de către cine, cleric sau laic ?
Bloom (de trei ori) de c ătre reverendul Gilmer Johnston M.A ., singur, în biserica protestant ă
Saint Ni-cholas Without, Coombe ; de James O'Connor, Philip Gil-ligan și James Fitzpatrick,
laolaltă, la o pomp ă în satul Swords ; și de către reverendul Charles Ma lone CC, în biserica
Celor Trei Sfin ți, Rathgar. Stephen (o dat ă) de către reverendul Charle s Malone, CC, singur,
în biserica Celor Trei Sfin ți, Rathgar.
Au constatat ei c ă evoluția instrucției lor școlare era asem ănătoare ?
Substituindu-l pe Stephen lui Bloom Stoom ar fi urmat s ă treacă succesiv printr-o gr ădiniță de
copii condus ă de o doamn ă și printr-un colegiu. Substituindu-l pe Bloom lui Stephen, Blephen
ar fi urmat s ă treacă succesiv prin treptele preg ătitoare, de juniori, medii și seniori ale școlii
medii și trecînd examenul de admitere, ar fi parcurs anul întîi, al doilea și al treilea și licența
universității regale.
De ce s-a ab ținut Bloom s ă afirme că și el frecventase universitatea vie ții ?
Din cauza nesiguran ței sale oscilante privind întrebarea dac ă această observație fusese sau nu
fusese formulat ă deja de el c ătre Stephen sau de Stephen c ătre el.
Care erau cele dou ă categorii de temperamente pe car e fiecare din ei îl reprezentau ?
321
21 — UUse, voi. II
10
Cel științific. Cel artiste;
Ce probe a invocat Bloom pentru a demonstra c ă înclina mai mult c ătre știința aplicată decît
către cea pur ă ?
Anumite eventuale inven ții la care se gîndise pe cînd sta întins pe spate într-o stare de
mulțumire indolent ă pentru a- și ușura digestia, stimulat și de faptul c ă aprecia importan ța unor
invenții acum comune dar odinioar ă revoluționare, de pild ă, parașuta aeronautic ă, telescopul
cu oglind ă, tirbușonul în spiral ă, acul de siguran ță, sifonul de ap ă minerală, ecluza cu vane
mecanice, pompa de suc- țiune.
Invențiile acestea nu erau gîndite mai al es în vederea unui plan de îmbun ătățire a activit ății

grădinițelor de copii ?
Ba da, deoarece f ăceau să fie depășite puștile cu dopuri, baloanele el astice, jocurile de noroc,
catapultele. Ele includeau caleidoscopuri astronomice înf ățisînd cele dou ăsprezece constela ții
ale zodiacului de la Berbece la Pe ști, planetarii mecanice în miniatur ă de tipul Orrery, carouri
de gelatin ă cu cifre, biscui ți geometrici corespunzînd cu a șa-numiții biscuiți zoologici, mingi
reprezentînd globul p ămîntesc, p ăpuși în costume istorice.
Ce-l mai stimula de asemenea în asemenea medita ții ale sale ?
Succesele financiare realizate de Ephraim Marks și Charles A. James, primul cu bazarul s ău
de un penny situat la nr. 42, strada George, Sud, cel ălalt cu prăvălia sa de articole de 6V2
penny, bazar universal și expoziție de figuri de cear ă de la nr. 30, strada Henry, intrarea 2
pence, copiii 1 penny ; precum și posibilit ățile nelimitate pîn ă acum neexploatate ale artei
moderne a reclamei și publicității reduse la simboluri trili teralo-monoideale, de maxim ă
vizibilitate vertical ă (pentru a fi ghicite), de maxim ă legibilitate orizontal ă (pentru a fi
descifrate) și cu eficacitate magnetic ă pentru a fixa aten ția involuntar ă, spre a-i atrage
interesul, a o convinge, a o decide.
322
Cum ar fi ?
K. 11. Pantaloni — Kino 11/—.
Firma Cheilor. Alexander J. Keyes.
Cum nu ar fi? –
Priviți această luminare lung ă. Socotiți în cît timp arde pîn ă la capăt și veți primi gratuit o
pereche de ghete de piele natural ă fabricația noastră, putere de oglindire de o luminare.
Adresați-vă : Barclay și Cook, 18, strada Talbot.
Bacilicid (Praf insecticid).
Celmaibun (Crem ă de ghete).
Ceainevoie (Briceag de buzunar cu dou ă lame combinat cu tirbu șon, pilă de unghii și curățitor
de pipă).
Și cum ar fi sub nici un motiv ?
Ce-i un cămin fără cutiile de conserve de carne Plum-tree ?
Un cămin nedes ăvîrșit.
Cu ele, un leag ăn al fericirii și mulțumirii suflete ști.
Fabricate de George Plumtreee, nr. 23, cheiul Ne gustorilor, Dublin, ambalate în cutii de 4
uncii, și inserate de Consilierul Joseph P. Nanne tti, deputat, Rotunda Ward, nr. 19 strada
Hardwicke, sub anun țurile de decese și comemor ări. Numele pe firm ă este Plumtree. O cutie
Plum-tree este o cutie de conser ve de carne, marca înregistrat ă. Feriți-vă de imitații.
Plumcutie. Trumplutree. Cutitrie. Plamtutree.
Ce exemple a produs el pent ru a-l induce pe Stephen s ă deducă faptul că originalitatea, de și își
produce propria r ăsplată, nu conduce în mod invariabil la succes ?
Propriul s ău proiect, odinioar ă ideat și apoi abandonat al unei car-reclam ă iluminat, tras de un
animal de povar ă, în care ar fi urmat s ă fie instalate dou ă fete elegant învestmîntate ocupîndu-
se cu scrierea unor texte.
Ce scenă astfel sugerat ă a fost construit ă mental de Stephen ?
Un hotel singuratic într-o trec ătoare muntoas ă. Toamnă. Amurg. Focul aprins în c ămin. Un
tînăr așezat într-un col ț
323
întunecat. Intr ă o tînără femeie. Nelini ștită. Singuratic ă. Se așază. Se îndreapt ă spre fereastr ă.
Se ridică în picioare. Se a șază. Amurg. St ă pe gînduri. Pe o solitar ă foaie de hîrtie cu antetul
hotelului scrie ceva. St ă pe gînduri Scrise. Ofteaz ă. Zgomot de ro ți și copite. Ea se gr ăbește să
iasă. El se urne ște din colțul său întunecat. Ridic ă foaia singuratic ă de hîrtie. O ține cu partea
scrisă spre foc. Amurg. Cite ște. Singuratic.
Ce?

Cu scris aplecat, drept și răsturnat : Hotelul Queen, Hotelul Queen, Hotelul Quee…
Ce scenă astfel sugerat ă a fost construit ă mental de Bloom ?
Hotelul Queen, Ennis, comitatul Clare, în care Rudolph Bloom (Rudolph Virag), a murit în
seara de 27 iunie 1886, la o or ă nespecificat ă, ca urmare a unei doze ex cesive de praf de
piciorul coco șului (aconit ă), autoadministrat ă sub forma unei frec ții antinevralgice, compus ă
din 2 părți frec-ție de aconit ă la o parte de cl oroform lichid (cump ărată de el la ora 10,20 a.m.
în diminea ța de 27 iunie 1886, de la pr ăvălia medicinal ă a lui Francis Dennehy, de la nr. 17,
strada Bisericii, Ennis), dup ă ce, deși nu ca o urmare a precedentei achizi ții, cumpărase la ora
3,15 p.m. în dup ă amiaza de 27 iunie 1886, o p ălărie canotier ă nouă, extra-șic (după ce
cumpărase, dar nu ca o urmare a precedentei achizi ții, la ora și locul susmen ționate, toxina
susmenționată) de la magazinul de galanter ie al lui James Cullne, la nr. 4, strada Mare, Ennis.
A atribuit el aceast ă omonimie unei informa ții, sau unei coinciden țe sau intui ției ?
Coinciden ței.
A descris el verbal aceast ă scenă pentru a-l face pe oaspetele s ău să o vizualizeze ?
A preferat ca el însu și să privească fața celuilalt și să asculte vorbele celuilalt prin care
narațiunea sa virtual ă își găsea o realizare și temperamentul s ău activ găsea o ușurare.
324
A văzut el oare o a doua coinciden ță în cea de a doua scen ă ce i-a fost povestit ă, descrisă de
narator ca intitu lată O priveliște ca din Pisgah a Palestinei sau Parabola prunelor ?
Această scenă, împreun ă cu precedenta și cu altele nepovestite da r existente prin implica ție, la
care se adaug ă eseuri pe diferite teme sau apoftegme morale (de pild ă Eroul meu favorit sau
Temporizarea este Ho țul Timpului) compuse în cursul anilor de școală i se păreau să cuprindă
în sine și în conjunc ție cu ecua ția personal ă anumite posibilit ăți de succes financiar, social,
personal și sexual, fie colectate și selectate în mod special ca modele de teme pedagogice
(valoare garantat ă sută la sută) pentru uzul elevilor din clasele preparatoare sau inferioare, sau
oferite în form ă tipărită, urmînd precedentele lui Philip Beaufoy sau ale Doctorului Dick sau
al Studiilor în albastru ale lui Heblon prin vreo publica ție de tiraj oficializat și solvabilă sau
folosite verbal ca stimul intelectual pentru auditori binevoitori, în m ăsură să aprecieze tacit
narațiunea bine condus ă și să augureze cu încredere încheierea ei încununat ă de succes, în
timpul nop ților tot mai lungi urmînd treptat solsti țiului de var ă din ziua urm ătoare sărind trei,
adică marți 21 iunie (Sf. Aloysius Gonzaga), r ăsăritul soarelui, 3,33 a.m., apusul soarelui,
8,29 p.m.
Ce problem ă domestic ă i-a solcitat frecvent, deopotriv ă cu, dacă nu mai mult decît oricare
alta, mintea ? Ce s ă facem cu so țiile noastre.
Care ar fi fost solu țiile sale ipotetice, lu ate fiecare în parte ?
Jocurile de familie (domino, alma, jocul gropi țelor din obraz, jocul cu be țișoare de filde ș,
bilbochetul, Napoleon, ecarte, bezic ă, șaizeci și șase, cerșesc-de-la-vecinul, dame, șah sau
triotrac) ; brodatul, cîrpitul sau împletitul pentru învestmîntarea popula ției aflate sub asisten ța
poliției ; duete muzicale, mandolin ă și ghitară, pian și flaut, ghitar ă și pian ; transcriere de acte
sau de adrese pe plicuri ; vizite bis ăptămînale la amuzamentele publice; activit ăți comerciale
cum ar fi cele în care se comand ă într-o atmosfer ă plăcută și se dă ascultare cu pl ăcere
stăpînei
325
casei și proprietăresei într-o l ăptărie răcoroasă sau într-un salon cu divane calde și cu țigări ;
satisfacerea clandestin ă a iritației erotice în bordelurile masculine, inspectate de stat și
controlate medical ; vizite sociale la in tervale regulate, infrecvente, controlate și cu
supraveghere preventiv ă frecventă reluate la și din partea cuno ștințelor fe-rninime de
respectabilitate recunoscut ă în vecinătate ; cursurile de sear ă educative special desemnate s ă
facă agreabil procesul de instruire liberal ă.
Ce exemple de dezvoltare mental ă deficient ă din partea so ției sale l-a înclinat în favoarea

soluției ultime men ționate (a noua) ?
în clipele ei de r ăgaz ea umplea în repetate rânduri c îte o foaie de hîrtie cu semne și hieroglife
despre care afirma c ă erau caractere grece ști și irlandeze și ebraice. îl întreba constant la
intervale diferite despre metoda corect ă de a ortografia ini țiala majuscul ă a numelui capitalei
Canadei, Quebec. În țelegea prea pu țin din complica țiile politice interne sau din echilibrul de
forțe internațional. Calculînd adun ările pe notele de plat ă recurgea frecvent la ajutorul
degetelor. Dup ă completarea unor compozi ții epistolare laconice ab andona instrumentul de
caligrafie în mediul colorant expunîndu-l ac țiunii corozive a sulfatului feros, vitriolului verde
și gogoașei de ristic. Cuvint ele polisilabice neobi șnuite de origin ă străină le interpreta fonetic
sau prin fals ă analogie sau prin ambele procedee : metempsihoz ă (mă-tu-n-pi-soz ă), alias
(persoană înclinată spre cerșetorie men ționată în Sfînta Scriptur ă).
Ce compensa, în falsul echilibru al inteligen ței ei aceste și alte asemenea deficien țe de
judecată privind persoane, locuri, și obiecte ?
Falsul paralelism aparent al tuturor bra țelor perpendiculare ale tuturor balan țelor, dovedit
adevărat prin îns ăși construc ția lor. Contrabalan ța corectitudinii judec ății sale privind o anume
persoană așa cum o dovedea experien ța.
Cum încercase el s ă remedieze aceast ă stare de ignoran ță relativă ?
325
în diferite feluri L ăsînd în vreun loc la vede re o anume carte deschis ă la o anume pagin ă ;
asumînd în ce o prive ște cunoștințe latente cînd îi formula aluz ii cu caracter explicativ ;
ridiculizînd f ățiș în prezen ța ei greșelile din ignoran ță a vreunei alte pe rsoane absente.
Cu ce grad de succes încercase el un proces de instruire direct ă ?
Ea nu urm ărea totul, o parte din întreg doar, era atent ă cu interes, în țelegea cu surpriz ă, repeta
cu grijă, își amintea cu mai mult ă dificultate, uita cu u șurință, își reamintea cu ezitare, re-
repeta cu erori.
Ce sistem se dovedise mai eficient ?
Sugestia indirect ă implicînd interesul personal.
De exemplu ?
Ei îi displ ăcea umbrela pe ploaie, lui îi pl ăcea o femeie cu umbrel ă, ei îi displ ăcea o pălărie
nouă pe ploaie, lui îi pl ăcea o femeie cu p ălărie nouă, el îi cump ăra o pălărie nouă pe ploaie,
ea purta umbrela cu p ălăria nouă.
Acceptînd analogia implicat ă în parabola oaspetelui s ău ce exemple de personaje eminente
din perioada ur-mînd exilului a invocat el ?
Trei căutători ai adev ărului pur, Moise din Egipt, Mo ise Maimonides, autorul lucr ării More
Nebukini (Călăuza celor perplec și) și Moise Mendelssohn, atît de eminent încît de la Moise
(din Egipt) pîn ă la Moise (Mendelssohn) nu 6-a ma i ridicat nici un altul ca Moise
(Maimonides).
Ce declara ție a fost formulat ă, sub rezerv ă, de Bloom privind un al patrulea c ăutător al
adevărului pur, cu numele de Aristot, men ționat, cerîndu- și permisiunea, de Stephen ?
Că acest susmen ționat căutător fusese un discipol al unui filo sof rabinic, cu numele incert.
Au mai fost men ționați și ăilalți copii ai legii ilu ștri anapocrifi apar ținând unei rase alese sau
respinse ?
327
Felix Bartholdy Mendelssohn (compozitor), Ba ruch Spinoza (filosof), Mendoza (pugilist),
Ferdinand Lassalle (reformator, duelist).
Ce fragmente de versuri din limbile ebraic ă veche și irlandeză veche au fost citate cu
modulații ale glasului și traducerea textelor de c ătre gazdă către oaspete și de către oaspete
către gazdă ?
De către Stephen : suil, suil, suil arun, suil go sicair agus, suil go cuin (mergi, mergi, mergi
pe calea ta, mergi cu bine, mergi cu grij ă).
De către Bloom : Kifeloch, harimon rakatejch m'haad l'zamatejch (templul t ău în părul tău

este ca o felie de rodie).
Cum s-a f ăcut compara ția glifică a simbolurilor fonetice di n ambele limbi pentru a
substanțializa comparația orală ?
Pe fila alb ă penultim ă a unei cărți de stil literar inferior, intitulat ă Plăcerile păcatului (scoasă
la iveală de Bloom și manipulat ă astfel încît coperta ei din fa ță să intre în contact cu suprafa ța
mesei) cu un creion (furnizat de Stephen) Stephen a scris caract erele irlandeze pentru g, e, d,
m, simplu și modificat, și Bloom la rîndul s ău a scris caracterele ebraice ghimel, aleph, daleth
și (în absen ța lui mem) un goph pe care i l-a subst ituit, explicînd va loarea lor aritmetic ă ca
numere ordinale și cardinale, respectiv 3, 1, 4 și 100.
Cunoștințele, stăpînite de ambii în fiecare din aceste limbi, cea moart ă și cea reînviat ă, erau
teoretice sau practice ?
Teoretice, fiind limitate la anum ite reguli gramaticale de accident ă și sintaxă și excluzînd
practic vocabularul.
Ce puncte de contact exis tau între aceste limbi și între oamenii care le vorbeau ?
Prezența sunetelor guturale, aspira țiile diacritice, literele epentetice și servile în ambele limbi ;
antichitatea lor, ambele fiind predate pe cîmpia Shinar cu 242 de ani dup ă potop în seminarul
instituit de Fenius Farsaigh. descen-
328
dent al lui Noe, progenitor al Israelului și ascendent aî lui Heber și Heremon, progenitori ai
Irlandei ; literaturile lor arheologice, geneal ogice, hagiografice, exegetice, homile-tice,
toponomastice, istorice și religioase incluzînd operele rabinilor și culdeelor, Torah, Talmudul,
(Mischna și Ghe-mara), Massor, Pentateucul, Cartea lui Dun Cow, Cartea din Ballymote,
Ghirlanda lui Howth, Cartea din Kell ; dispersarea, persecutarea, supravie țuirea și reînvierea
lor ; izolarea ritu rilor lor sinagogice și eclesiatice în ghetto (Aba ția Sfintei Mary) și casele
publice (taverna Adam și £va); proscrip ția costumelor lor na ționale în legile penale și în legile
vestimentare evreie ști ; restaurarea lui Chanan David în Sion și posibilitatea autonomiei sau
devoluției politice a Irlandei.
Ce imn a cîntat în parte Bloom anticipînd acea multipl ă încununare etnic ă ireductibil ă ?
Kolod balejwaw pnimah Nefesch, jehudi, homijah.
De ce anume a fost oprit ă cîntarea la încheierea acestui prim distih" ?
Ca urmare a unei mnemotehnici defective.
Cum a compensat cînt ărețul această deficiență ? Printr-o versiune perifrastic ă a textului în
general.
In ce observa țiuni comune s-au contopit reflec țiile lor
reciproce ?
Simplificarea crescînd ă care poate fi urm ărită de la hieroglifele epigrafice egiptene la
alfabetele grec și roii ian și anticiparea stenografiei moderne și a codului telegrafic în
inscripțiile cuneiforme (semite) și și în scrierea Oghamiior, virgular ă, quinquecostal ă (celtică).
S-a conformat oaspetele cererii gazdei sale ?
Din două puncte de vedere, ad ăugîndu-și semnătura în caractere latine și irlandeze.
329
Care era senza ția auditivă a lui Stephen ? Auzea într-o melodie profund ă străveche
masculină nefamiliar ă acumularea trecutului.
Care era senza ția vizuală a lui Bloom ? Vedea într-o form ă familiară masculin ă tînără vie pre-
destinarea viitorului.
Care erau cvasisenza țiile voliționale cvasisimultane ale lui Bloom și Stephen cu privire la
identitățile tainice ?
Din punct de vedere vizual, ale lui Stephen : Figura tradi țională a hipostazei, descris ă de
Johannes Damasce-nus, Lentulus Romanus și Epiphanius Monachus ca fiind leucodermic ă,
susquipedalian ă și cu părul întunecat ca vinul.
Din punct de vedere auditiv, al e lui Bloom : Accentul tradi țional al extazului catastrofei.

Ce cariere viitoare fuseser ă în trecut posibile pentru Bloom și cu ce exemple ?
în biserica, Romano-catolic ă, Anglican ă sau Noncon-formist ă : exemple, prea reverendul John
Conmee, S. J., reverendul T. Salmon, doctor în divinitate, prevost al colegiului Trinity, dr.
Alexander J. Dowie. în baroul britanic sau ir landez : exemple, Seymour Bushe, consilier re-
gal, Rufus Isaacs, consilier regal. Pe scen ă, exemple moderne sau shakespeariene, Charles
Wyndham, mare comedian, Osmond Tearle (1901), exponent al lui Shakespeare.
L-a încurajat gazda pe oaspetele s ău să cînte cu glas modulat o legend ă stranie pe o tem ă
înrudită ?
Liniștindu-l, locul în care se aflau fiind de a șa natură încît nimeni nu i-ar fi putut auzi vorbind,
adică închis, el însu și fiind lini știt, băuturile servite, sc ăzînd sedimentele reziduale semi-solide
datorate mixturii mecanice, ap ă, plus zah ăr plus frișca plus cacao, fiind acum consumate.
Puteți recita prima (în major) part e a acestei legende cîntate ?
Micul Harry Hughes și colegii s ăi, atunceă
Att ieșit afară să se joace cu mingea
ț£ar lungea din ții pe care rmeul Harry Hutf
A trecut în gr ădina ovreiului peste zid
%%ar a doua minge pe care micul Harry Hu
Toate geamurile ovreiului i le-a ciobit.
Micul
Hughes i^ colegUj ă'.
lngea^Și chiar m ingea
dinții pe care micul Harry Hughes o aruncat-o
a trecut în gr ădina ovreiului
ud.
Șt chiar a doua mingepecare micul Hariy Hughes a aruncat-o
toate geamurile ovreiului i le-a • oobit.
Cum a primit fiul lui Rudolph aceast ă primă parte ? Cu sim țăminte limpezi. Surîzînd, el, un
evreu, a ascultat cu pl ăcere și și-a privit fereastra neciobit ă a bucătăriei.
331
Recitați a doua parte (în minor) a legendei.
Atunci iat ă că a ieșit fata ovreiului
Și era îmbr ăcată toată îri verde.
Ia vino-ncoace, tu, băiețașule atît de dr ăguț,
Să te văd cum mai ba ți mingea de repede.
Nu mă-ntorc, nu pot s ă mă-nlorc, Fără colegii mei to ți, Că dacă aude profesorul meu Ne
snopeșie-n bătaie pe toți.
Ea l-a apucat de mînu ța lui albă Și l-a tras în cas ă curînd, Pînă l-a închis într-o camer ă-n
fund, Unde nimeni nu l-ar fi auzit țipînd.
A scos un briceag din buzunarul rochi ței, Și i-a tăiat căpșorul lui mic. Și acum el nu se mai
joacă cu mingea, Și nu mai simte nimic.

îmbrăcată toată în verde. la vino-ncocce, tu, b ăiețașule
1
atit de drăguț, să te văd cum mal baji mingea de repede.
Cum a primit tat ăl lui Millicent aceast ă a doua parte ?
Cu simțăminte amestecate. F ără să surîdă, el auzea și vedea minunîndu-se c ă o fiică de evreu
era îmbrăcată toata în verde.
332
Rezumați comentariul lui Stephen.
Unul dintre to ți, cel mai mic dintre to ți, este victima predestinat ă. Odată din inadverten ță, a
doua oară deliberat, î și provoacă destinul. Acesta vi ne cînd el este p ărăsit și îl provoac ă atunci
cînd el ezit ă acum și, asemenea unei ar ătări de speran ță și tinerețe, îl cuprinde cînd el nu mai

rezistă. îl conduce într-o locuin ță străină, în încăperile tainice ale unui necredincios și acolo,
implacabil îl imoleaz ă, pe el acum consim țind.
De ce era gazda (victim ă predestinat ă) trist ?
Ar fi dorit ca o asemenea poveste a unei f ăptuiri să nu fie povestit ă despre o f ăptuire nu de el
făptuită și să nu fi trebuit de el s ă fie povestit ă.
De ce a rămas gazda (ezitînd, acum nerezistînd) nemi șcat ?
Conformîndu-se legii conserv ării energiei.
De ce a rămas gazda (tainic necredincios) t ăcut ?
Cîntărea probele posibile în favoarea și împotriva omorului ritual :- incit ările puterilor
ierarhice, supersti țiile vulgului, propagar ea zvonurilor în înc ălcarea continu ă a veridicit ății,
pizma față de opulen ță, influența represaliilor, reapari ția sporadic ă a delicventei ataviste,
circumstan țele atenuante ale fanatism ului, sugestiei hipnotice și somnambulismului.
Față de care din aceste dezordini mentale sau fizice nu era el cu totul imun (dac ă se poate
spune că ar fi fost imun fa ță de vreuna) ?
Față de sugestia hipnotic ă : odată, deșteptîndu-se, nu- și mai recunoscuse camera de culcare ;
în mai multe împrejur ări, deșteptîndu-se, fusese un timp indefinit incapabil s ă se miște sau să
emită sunete. Fa ță de somnam-bulism : odat ă, dormind, trupul s ău se ridicase chircin-du-se și
tîrîndu-se în direc ția unui foc lipsit de c ăldură Și ajungînd la destina ție, acolo, încol ăcit,
neîncălzit, zăcuse în cămașa de noapte, dormind.
Acest fenomen din urm ă, sau vreunul înrudit, se mai manifestase vreodat ă la vreun membru al
familiei sale ?
De două ori, pe strada Holles și pe terasa Ontario, fiica sa Milllcent, (Milly), la et ățile de 6 și
8 ani scosese în somn o exclama ție de spaim ă și răspunsese la întreb ările ce-i erau adresate de
două siluete în c ămașă de noapte cu o expresie mut ă, goală de înțelegere.
Ce alte amintiri infantile mai avea despre ea ?
Ziua de 15 iunie 1889. Un copil nou n ăscut de sex feminin de temperament nervos
congestionîndu-se de plîns și plîngînd ca s ă se descongestioneze. Un copila ș, redenu-mit
Ciorăpei de lînă care-și scutură cu cutremur ături pușculița ; numărîndu-i cei trei nasturi
descheiați ca niște părăluțe ale lui, unu, doi, tlei; o p ăpușică, un băiețaș, un marinar pe care l-a
aruncat cît-colo : blond ă, născută din doi brune ți, avea str ămoși blonzi, dep ărtați, un viol, Herr
Hauptmann Hainau, din armata austriac ă, mai recent, o halucina ție, locotenentul Mulvey,
marina britanic ă.
Ce caracteristici endemice erau prezente în cazul acesta ?
Invers, conforma ția sa nazal ă și frontală deriva în linie direct ă dintr-o stirpe care, de și
întreruptă, ar fi avut s ă continue la intervale distante pîn ă la cele mai distante intervale.
Ce amintiri p ăstra el despre adolescen ța ei ?
își părăsise într-un col ț cercul și coarda de s ărit. în parc, solicitat ă de un turist englez a refuzat
să-i permită să execute și să ducă cu sine imaginea ei fotografic ă (motivul obiec ției nefiind
specificat). Pe bulevardul Sout h Circular, aflîndu-se în tov ărășia Elsei Potter, și urmărită de
un individ cu aspect si nistru, a purces pîn ă la jumătatea străzii Stamer și apoi a revenit brusc
(motivul acestei întoarceri nefiind specificat). în aj unul celei de a 15-a anivers ări a nașterii
sale a scris din Mullingar, co mitatul Westmeath, o scrisoare f ăcînd o aluzie succint ă la un stu-
dent din localitate (facultatea și anul de studii nefiind specificate).

Această primă despărțire dintre ei, l ăsînd să se presupun ă o a doua desp ărțire l-a afectat ;pe el
?
Mai puțin decît își închipuise, mai mult decît sperase.
Care a fost a doua desp ărțire perceput ă de el la aceea și epocă de o manier ă similară chiar dac ă
în alt fel ? Dispari ția temporar ă a pisicii sale.
De ce de o manier ă similară, de ce în alt fel ?

De o manier ă similară pentru că fiind determinat ă de un motiv tainic, c ăutarea unui nou
mascul (studentul din Mullingar) sau a unei ierbi curative (valerian ă). în alt mod, din cauza
reîntoarcerilor posibile diferite c ătre locuitorii casei sau c ătre locuin ță,
în ce altă privință erau aceste diferen țe similare ? în ce prive ște pasivitatea, economia,
instinctul tradi ției, caracterul lor nea șteptat.
Adică ?
întrucît aplecîndu-se ea î și ridica părul ei blond pentru ca el s ă i-l poată prinde cu o panglic ă
(vezi aici pisica arcuindu- și gîtul). Pe lîng ă aceasta, pe suprafa ța larg deschis ă a lacului din
parcul Stephen's Green printre r ăsfrîn-gerile inversate ale c opacilor, jetul ei de saliv ă lansat
fără comentarii, descriind cercuri concentrice pe ap ă, indica prin constan ța permanen ței sale
curba descris ă de un pește somnolent și apatic (vezi aici pisica pîndind șoarecele). De
asemenea, pentru a- și aminti data, combatan ții, rezultatul și consecin țele unui faimos
angajament militar ea se tr ăgea de o bucl ă a părului ei (vezi aici pisica sp ălîndu-se dup ă
urechi). Mai departe, Milly prostu ța, visa că ar fi avut o conversa ție tăcută neamintit ă cu un
cal al cărui nume fusese Joseph pentru care (c ăruia) îi oferise un pahar cu limonada pe care el
(calul) păruse să-l fi acceptat (vezi ai ci pisica visînd în fa ța căminului). De aici, în ce prive ște
pasivitatea, economia, instinctul tradi ției," caracterul lor nea șteptat, diferen țele lor erau
asemănătoare.
334
335
In ce fel utilizase el daruri 1) o bufni ță 2) o pendul ă oferite ca augurii matrimoniale, pentru a-i
stîrni interesul și a o instrui ?
Ca lecții concrete pentru a-i explica : 1) natura și obiceiurile animalelor ovipare. posibilitatea
zborului aerian, anumite anomalii de vedere, procesul secular al îmb ălsămării ; 2) principiul
pendulului, ilustrat de discul leg ănător, sistemul de ro ți dințate și regulator, tr anspunerea în
termenii reglement ărilor umane sau sociale a diferitelor pozi ții orometrice a indicatorilor
mobili pe un cadran imobil, exactitatea revenir ii periodice orare a unui moment în fiecare or ă,
cînd arătătorul mai lung și cel mai scurt se aflau la acela și unghi al înclina ției, adică 5 și 5/11
minute dup ă fiecare or ă pe oră în progresie aritmetic ă.
In ce moduri reciproca ea ?
Ea își amintea : c ă la a 27-a aniversare a na șterii lui îi d ăruise o cup ă de mic dejun „pentru
mustață" din porțelan imita ție Crown Derby. î și manifesta sim țul practic : în zilele de plat ă
trimestriale sau în jurul acestor date, dac ă și cînd cump ărăturile fuseser ă făcute de el nu pentru
ea ea se ar ăta atentă față de necesit ățile lui, anticipîndu-i dorin țele. îl admira : odat ă ce un
fenomen natural îi fusese explic at de el nu pentru ea, ea î și exprima dorin ța imediată de a
stăpîni fără dobîndire treptat ă o fracțiune din cuno ștințele sale, jum ătate, un sfert, a mia
parte.
Ce propunere i-a f ăcut Bloom, diambul, tat ăl lui Milly, somnambul ă, lui Stephen, noctambul ?
Să petreacă odihnindu-se ceasurile intervenind între ziua de joi (propriu-zis ă) și cea de vineri
(normală) într-un cubiculum alc ătuit pentru folosin ță temporar ă în încăperea situat ă imediat
deasupra buc ătăriei și imediat adiacent ă apartamentului de dormit al gazdei sale și al soției
sale.
Ce avantaje diferite ar fi rezultat sau ar fi putut rezulta dintr-o prelungire a unor asemenea
aranjamente temporare ?
Pentru oaspete : securitatea unui domiciliu și izolarea necesar ă studiului. Pentru gazd ă :
reîntinerirea inteligen ței, satisfac ții prin procur ă. Pentru so ția gazdei : dezinte-
335
grarea unor obsesii, cî știgarea unei pronun ții corecte limbii italiene.
a
limbii italiene.
De ce aceste mai multe contingen țe provizorii între un oaspete și soția gazdei sale n-ar fi

exclus sau n-ar fi fost excluse în mo d necesar de eventualitatea permanent ă a unei uniuni
conciliatorii între un discipol de studii și fiica unui evreu ?
Pentru că drumul spre fiic ă trecea prin mam ă, drumul spre mam ă prin fiică.
Cărei întrebări polisilabice inconsecvente a gazdei sale i-a r ăspuns oaspetele cu o replic ă
monosilabic ă negativă ?
Dacă o cunoscuse pe defuncta doamn ă Emily Sinico, ucis ă accidental la gara feroviar ă
Sydney Parade la 14 octombrie 1903.
Ce remarc ă incoativă corolară a fost în consecin ță suprimată de către gazdă ?
O declara ție explicativ ă privind absen ța sa cu prilejul înmormînt ării doamnei May Dedalus,
născută Goulding, la 26 iunie 1903, ajunul comemor ării decesului lui Rudolph Bloom (n ăscut
Virag).
A fost acceptat ă oferta de azil ?
Cu promptitudine, f ără explicații, cu prietenie, cu recuno ștință a fost declinat ă.
Ce schimb financiar a avut loc între gazd ă și oaspete ?
Primul i-a restituit celui de al doilea, f ără dobîndă, o sumă de bani (o lir ă, șapte șilingi, zero
pence) de o lir ă șapte șilingi avansat ă de cel de al doilea primului.
Ce alte contrapropuneri au fost alternativ avansate, acceptate, modificate, declinate,
reformulate în al ți termeni, reacceptate, ra tificate, reconfirmate ?
Inagurarea unui curs prealabil de pred area limbii italiene, la locul de reziden ță al elevului.
Inaugurarea unui curs de instruire vocal ă, la locul de reziden ță al elevei. Inagurarea unei serii
de dialoguri intelectuale statice, se-mistatice și peripatetice la locurile de reziden ță ale ambi-
337
lor vorbitori (dac ă ambii vorbitori ar fi avut un acela și loc de reziden ță), la hotelul și taverna Vaporul,
nr. 6, strada Lower Abbey (proprietari W. și E, Connery), la Biblioteca Na țională a Irlandei, nr. 10,
strada Kildare, la Maternitatea Na țională, nr. 29, 30 și 31, strada Holles, într-o gr ădină publică, în
vecinătatea unui loc de cult, la conjunc ția a două sau mai multe artere publice, la punctul de bisec ție al
unei linii drepte tras ă între reziden țele lor (dac ă ambii vorbitori ar fi rezidat în locuri diferite).
Ce anume f ăcea problematic ă pentru Bloom realizarea acestor propuneri mutual autoexcluzîndu-se ?
Irepetabilitatea trecutului ; o dat ă, la un spectacol al circului Albert Hengler la Rotunda, pia ța Rutland,
Dublin, un clovn intuitiv, particolorat în c ăutare de paternitate p ătrunsese din aren ă spre un loc în
auditoriu unde Bloom, solitar, era a șezat și declarase în fa ța unui public manifestîndu- și zgomotos
amuzamentul c ă el (Bloom) era tat ăl lui (al clovnului). Imprevizibilitatea viitorului ; odat ă în vara
anului 1898 el (Bloom) însemnase o moned ă de un florin (2 șilingi) cu trei crest ături pe marginea sa
zim-țuită și îl oferise ca plat ă într-un cont datorat lui și primit de J și T. Davy, b ăcani pentru familii, nr.
1, Charlemont Mall, Grand Canal, pentru circula ția pe fluxul finan țelor civice, în vederea unei posibile
reîntoarceri, oblice sau directe pîn ă la el.
Era clovnul fiul lui Bloom ? Nu.
Se reîntorsese moneda lui Bloom ? Niciodat ă.
De ce o asemenea z ădărnicire recurent ă l-a fi deprimat și mai mult ?
Pentru că la acest punct turnant critic al existen ței omenești el dorea s ă amelioreze un mare num ăr de
condiții sociale produse ale inegalit ății și avariției și animozit ății internaționale.
338
Credea el deci c ă viața omeneasc ă ar fi fost infinit perfectibil ă eliminîndu-se aceste condi ții ?
Rămîneau condi țiile generice impuse de legea natural ă, distinctă de legea uman ă, ca părți integrale ale
universului uman ; necesitatea distr ugerii pentru a procura subsisten ță alimentar ă ; caracterul dureros
al funcțiilor extreme ale existen țelor individuale, agoniile na șterii și morții ; menstrua ția monoton ă a
femelelor simiene și (mai ales) umane extinzîndu-se de la vîrsta pubert ății pînă la menopauz ă ;
accidentele inevitabile pe mare, în mine și uzine ; anumite maladii foarte dureroase și operațiile chi-
rurgicale rezultante, demen ța înnăscută și criminalitatea congenital ă, epidemiile decimante ;
cataclismele catastrofice care fac din spaim ă baza mentalit ății umane ; zdruncin ările seismice ale c ăror
epicentre sînt situate în regiuni dens populate ; faptul dezvolt ării vitale, prin convulsiile
metamorfozelor de la copil ărie prin maturitate spre declin.
De ce a renun țat la asemenea specula ții ?

Pentru că este o sarcin ă a unei inteligen țe superioare s ă substituie ~âlte fenomene mai acceptabile în
locul fenomenelor mai pu țin acceptabile care trebuie suprimate.
Stephen a participat la aceast ă deprimare a lui ?
El a afirmat semnifica ția sa de animal ra țional conștient procedînd silogistic de la cunoscut spre
necunoscut și de reactiv ra țional conștient între un micro- și un macro-organism în mod ineluctabil
construite de incertitudinea vidului.
Afirmația aceasta a fost în țeleasă de Bloom ? Nu în termeni verbali. în substan ța ei.
Ce-l liniștea pe el în nelini știle sale ?
Faptul că în calitatea sa de cet ățean lipsit de cheie dar competent procedase energic de la necunoscut
spre cunoscut prin incertitudinea vidului.
339
In ce ordine de preceden ță și cu ce ceremonii corespuns z ătoare s-a efectuat exodul din c ămările
servitutii c ătre pustietatea nelocuitului ?
Luminarea aprins ă în sfeșnic purtat ă de
BLOOM.
Pălăria eclesiastic ă în vîrful toiagului de frasin purtat ă STEPHEN.
de
Cu ce intona ție secretă a cărui psalm comemorativ ? Cel de al 113-lea, modus peregrinus : In exitu
Israel de Egypto ; domus Jacob de populo barbaro.
Ce a făcut fiecare din ei la poarta de ie șire ? Bloom și-a așezat sfeșnicul pe du șumea. Stephen și-a pus
pălăria pe cap.
Pentru ce creatur ă a fost poarta de ie șire o poart ă de intrare ?
Pentru o pisic ă.
Ce spectacol i-a confruntat cînd ei, în tîi gazda, apoi oaspetele, au ie șit tăcuți, de două ori întuneco și,
din obscuritate printr-un gang din spatele casei în penumbra gr ădinii ?
Copacul ceresc al stelelor înc ărcat cu roade umede noptatec alb ăstrii.
Cu ce medita ții și-a însoțit Bloom demonstra țiile către tovarășul său a diferitelor constela ții ?
Meditații despre evolu ții din ce în ce mai vaste ; despre luna invizibil ă în procesul luna ției incipiente,
apropiin-du-se de perigeu ; despre infinita lactaginoasa scînteie-toarea necondensat ă calea lactee,
discernibil ă la lumina zilei de c ătre un observator plasat la cap ătul cel mai de jos al unui pu ț cilindric
vertical adînc de 5000 de picioare cu-fundîndu-se de la suprafa ță către centrul p ămîntului ; despre
Sirius (alpha în Cani ș Major) la 10 ani lumin ă (57.000.000.000.000 mile) dep ărtare și în volum de 900
de ori dimensiunea planetei noastre; despre Arcturus ;
340
despre precesiunea echinoxurilor ; despre Orion, cu centura sa și soarele sextuplu teta și nebula în care
s-ar putea cuprinde 100 de sisteme solare ale noastre ; despre stelele noi în stare nascent ă sau
muribund ă cum ar fi Nova din 1901 ; despre sistemul nostru deplasîndu-se c ătre constela ția lui
Hercules ; despre paralaxa sau rotirea parai ac-tic ă a așa-numitelor stele fixe, în realitate ve șnic mișcă-
toare de la eoni nem ăsurat de dep ărtați spre viitoruri infinit de dep ărtate în compara ție cu acestea anii,
de trei ori dou ăzeci și încă zece, dăruiți vieții omenești, formau o parantez ă de infinitezimal ă scurtime.
Care anume erau medita țiile inverse despre regresiunea crescînd ă tot mai pu țin vastă ?
Despre eonii perioadelor geologice imprimate în stratific ările pămîntului ; despre nenum ăratele
existențe ento-mologice minuscule ascunse în cavit ățile pămîntului, dedesubtul unor pietre urnite din
loc, în alveole și monti-cule, despre microbi, germeni, b acterii, bacili, spermatozoizi ; despre
incalculabilele trilioane de bilioane de milioane de molecule imperceptibile con ținute prin coeziunea
afinității moleculare într-un singur vîrf de ac ; despre universul serului- omenesc constelat cu alte
corpuri, ele însele universuri de spa ții vide constelate cu alte corpur i, fiecare, în continuitate, cu
universul s ău de corpuri componente divizibile din care fiecare era iar ăși divizibil în diviziuni de
corpuri componente redivizibile, dividen ții și divizorii mereu descrescînd f ără diviziune real ă pînă
cînd, dacă progresiunea aceasta ar fi dus ă îndeajuns de departe, nimic nic ăieri nu ar mai fi niciodat ă
ajuns.
De ce nu a elaborat el aceste calcule spre un rezultat mai precis ?
Pentru că, mai înainte cu cî țiva ani, în 1886, pe cînd fusese preo cupat de problema cvadraturii cercului
aflase despre existen ța unui num ăr calculat pîn ă la un grad de exactitate relativ ă încît să fie de o astfel
de mărime și cu atît de multe cifre, de pild ă de puterea a 9-a a puterii a 9-a a puterii a 9-a, încît,

rezultatul fiind ob ținut, 33 de volume tip ărite cu litere mici de 1000 de pagini fiecare din nenum ăratele
teste de cîte 24 sau 25 de coli sau de
341
topuri de hîrtie de m ătase ar fi trebuit s ă fie strînse pentru a cuprinde întreaga expresie a numerelor
sale integrale, de unit ăți, zeci, sute mii, zeci de mii, sute de mii, milioane, zeci de milioane, sute de
milioane, miliarde, nucleul nebuloasei din fiecare din cifrele simple ale fiec ărei serii cuprinzînd în
volum succint poten ța de a fi ridicat la cea mai ridicat ă expresie cinetic ă a oricărei puteri a oric ăreia
dintre puterile ei.
Găsea el că problema posibilit ății ca planetele și sateliții lor să fie locuite de o ras ă, comportînd specii,
și a posibilei mîntuiri sociale și morale a sus-zisei rase de c ătre un mîntuitor, ar fi fost mai u șor de
soluționat ?
De o ordine diferit ă a dificult ății. Conștient de faptul c ă organismul uman, în condi ții normale capabil
să susțină o presiune atmosferic ă de 19 tone, ar suferi, ridicat la o altitudine considerabil ă în atmosfera
terestră, cu o intensitate care cre ște în propor ție aritmetic ă, potrivit cu apropierea de linia de
demarcație dintre troposfer ă și stratosfera, de emoragii nazale, greutate în respira ție și vertij,
propunîndu- și această problema spre solu ționare, pre-supusese, ca o ipotez ă de lucru care n-ar fi putut
fi dovedit ă imposibil ă, că o rasă de ființe mai adaptabil ă și construit ă altminteri din punct de vedere
anatomic ar fi putut subzista în medii altminteri echivalente și suficiente, mar țiene, mercuriene,
venusiene, jupiteriene, saturniene, neptuniene sau uraniene, de și o umanitate la apogeul s ău de ființe
create în forme variabile și cu diferen țe determinate rezultînd la o similaritate în ansamblu și de la un
individ la altul, ar r ămîne probabil, acolo ca și aici, în mod inalterabil și inalienabil legat ă de
deșertăciuni, de de șertăciunea de șertăciunilor și de tot ceea ce este de șertăciune.
Și problema posibilei mîntuiri ?
Concluzia minor ă era dovedit ă de cea major ă.
Care diferite particularit ăți ale constela țiilor au fost pe rînd luate în considerare ?
Culorile variate semnificînd grade di ferite de vitalitate (alb, galben, ro șu, roșu aprins, cinabru) ; gradul
lor de strălucire ; m ărimile lor revelate pîn ă la și inclusiv a șap-
342
tea ; pozițiile lor ; osia carului, calea lui Walsingham ; c ăruțul lui David ; centurile inelare ale lui
Saturn ; condensarea nebuloaselor spirale în sori ; gira țiunile interdependente ale sorilor dubli ;
descoperirile sincrone și independente ale lui Galileu, Simon Marius, Piazzi, Le Verrier,
Herschel, Galle ; sistematiza țiunile încercate de Bode și Kepler ale cuburilor distan țelor și pătratelor
timpilor de revolu ție ; compresibilitatea aproape infinit ă a cometelor hirsute și uriașele lor orbite
eliptice egresive și reintrînde de la perihelion la aphelion ; originea sideral ă a pietrelor meteoritice;
inundațiile libiene pe Marte din perioada aproximativ ă a nașterii celui mai tîn ăr dintre cei doi
astroscopi ști ; revenirea anual ă a ploilor de meteori în perioada s ărbătorii Sfîntului Lauren țiu (martir,
10 august) ; revenirea lunar ă cunoscut ă sub numele de crai nou cu luna veche în bra țe ; influen ța
atribuită corpurilor cere ști asupra celor umane ; apari ția unei stele (de prima m ărime) de str ălucire
excesivă iluroinind ziua și noaptea (un nou soare luminos generat de coliziunea și amalgamarea în
incandescen ță a doi foști sori nelumino și) aproximativ în perioada na șterii lui William Shakespeare
deasupra deltei în Casiopeea, constela ție culcată dar -care nu apune niciodat ă și a unei stele (de a
doua mărime) de origin ă similară dar de str ălucire mai mic ă și care a ap ărut în și a dispărut din
constelația Corona Septentriona lis aproximativ în perioada na șterii lui Leopokl Bloom. și a altor
stele de (presupus ă) origine similar ă care apăruseră (efectiv sau dup ă cîte se presupune) în și
dispăruseră din constela ția Andromedei aproximativ în perioada na șterii lui Slephen Dedalus, și în și
din constela ția Auriga cî țiva ani dup ă nașterea și moartea lui Rudolph Bloom junior, și în și din alte
constelații cîțiva ani înainte sau dup ă nașterea sau moartea altor persoane ; fenomenele aferente ale
eclipselor, solare și lunare, de la interpozi ție pînă la reapari ție, căderea vîntului, alunecarea tranzitorie
a umbrei, taciturnitatea creaturilor înaripate, ie șirea ra iveal ă a animalelor nocturne sau crepusculare,
persistența luminii spectrale, infe rnale, obscuritatea apelor terestre, paloarea fiin țelor omene ști.
343
Concluziile sale (ale lui Bloom) logice, dup ă cîntărirea problemei și lăsînd deschis ă posibilitatea
erorilor posibile ?
Că nu era vorba de un copac ceresc, nici de o grot ă cerească, nici de un animal ceresc, riici de un om
ceresc. Că era vorba de o Utopie, neexistînd nici o metod ă cunoscut ă de la cunoscut spre necunoscut ;

o infinitate, transpo-zibil ă deopotriv ă ca finită presupunînd apozi ția presupus probabil ă a unuia sau
mai multor corpuri deopotriv ă de o aceeași mărime sau de m ărimi diferite ; o mobilitate a unor forme
iluzorii imobilizate în spa țiu, remobilitat ă în aer ; un trecut care, posibil, ar fi încetat s ă existe ca un
prezent înainte ca viitorii s ăi spectatori s ă fi intrat în existen ța prezentă reală.
Era el mai convins de valoarea estetic ă a spectacolului ?
Indubitabil, ca urmare a exemplelor repetate ale poe ților care în delirul extazului de se vedea lega ți sau
în depresiunea de a se sim ți respinși invocau constela țiile arzătoare lor favorabile sau r ăceala
satelitului propriei lor planete.
Accepta el ca un articol al credin ței teoria influen țelor astrologice asupra dezastrelor sublunare ?
I se părea deopotriv ă posibil de dovedit ca și de respins iar nomenclatura folosit ă în cartele
selenografice ca fiind deopotriv ă atribuibil ă intuiției verificabile cît și analogiei eronate ; lacul viselor,
marea ploilor, golful rou ăi, oceanul fecundit ății.
Ce afinități speciale i se p ăreau că există între lună și femeie ?
Antichitatea ei în a preceda și a supravie țui genei'a țiilor telurice succesive ; predominan ța ei nocturn ă ;
dependen ța ei satelitic ă ; reflecția ei luminar ă ; constan ța ei sub toate fazele proprii, r ăsărind și apunînd
la timpurile ei fixe, crescînd și descrescînd ; invariabilitatea for țată a aspectului ei ; r ăspunsul ei
nedeterminat la interoga țiile neafir-tnative ; puterea ei asupra apelor efluente și refluente ; puterea ei
de a insufla dragostea, de a mortifica, de a investi cu frumuse țe, de a provoca nebunia, de a incita și
344
aiuta delicventa ; inscrutabilitatea lini ștită a chipului s ău ; teribila ei apropiere, singuratic ă, dominant ă,
implacabil ă, răspînditoare de splendoare ; calitatea ei de a prevesti furtun ă și liniște ; stimulul
reprezentat de lumina, mi șcarea, prezen ța ei ; dojana pe care o reprezint ă craterele, m ările ei aride,
tăcerea ei ; splendoarea ei, cînd e vizibil ă ; atracția pe care o exercit ă, cînd e invizibil ă.
Ce semn luminos vizibil a atras privirea lui Bloom, care i-a atras apoi privirea lui Stephen ?
La catul al doilea, (în spate) al casei sale (a lui Bloom) lumina unei l ămpi cu parafin ă cu abajur oblic
proiectată pe ecranul unui stor cu rulou furnizat de Fr ank O'Hara. manufacturier de storuri, galerii de
perdele și rulouri, nr. 16, strada Aungier.
Cum a explicat el taina unei f ăpturi nevăzute, soția sa, Marion (Molly) Bloom, denotat ă de un semn
luminos vizibil, o lamp ă ?
Prin aluzii sau afirma ții verbale directe și indirecte ; prin afec țiune și admirație reținute ; prin descrieri
; prin sugestii.
Au rămas amîndoi t ăcuți apoi ?
Tăcuți, fiecare contemplîndu-l pe cel ălalt în ambele oglinzi întrupare reciproc ă a chipurilor de semeni
ale lor nu a lui nici a lui.
Au rămas ambii un timp nedefinit inactivi ?
La sugestia lui Stephen, la instiga ția lui Bloom, amîndoi, întîi Step hen, apoi Bloom, în penumbr ă au
urinat, unul al ături de altul, organele lor de mic țiune făcute reciproc invizibile prin circumpozi ții
manuale, privirile lor, întîi a lui Bloom, apoi a lui Stephen, în ălțate spre umbra luminoas ă și
semiluminoas ă proiectat ă în noapte.
In mod similar ?
Traiectoriile urin ării lor, întîi succesive, apoi simultane, erau neasem ănătoare : a lui Bloom mai lung ă,
mai puțin sacadat ă, în forma incomplet ă a penultimei litere albateice bifurcate, el care în ultimul an de
liceu (1880)
345
fusese capabil s ă atingă punctul de cea mai mare altitu dine în raport cu întreaga for ță
concurent ă a instituției școlare, 210 elevi ; a lui Stephen, mai înalt ă, mai sibilant ă, el care în
ultimele ceasuri ale zilei precedente î și sporise prin consumuri diuretice o presiune vezical ă
insistentă.
Ce probleme diferite li s-au înf ățișat fiecăruia din cei doi privind or ganul colateral invizibil
dar audibil al celuilalt ?
Lui Bloom : problemele iritabilit ății, tumescen ței, rigidității, reactivit ății, dimensiunii,
asepsiei, pilozit ății ; Lui Stephen : problema integrit ății sacerdotale a lui Isus circumcis (1
ianuarie, s ărbătoarea obliga ției de a asculta liturghia și de a se ab ține de munca servil ă
nenecesar ă) și problema ridicat ă de întrebarea dac ă prepuțul divin, inelul nup țial carnal al

sfintei Biserici romane catolice și apostolice, p ăstrat la Calcuta, trebuia s ă fie obiectul simplei
hi-perludii sau al latriei de gradul al patrulea acordate dup ă alcizia acelor excrescen țe divine
cum ar fi p ărul și unghiile de la picioare.
Ce semn ceresc a fost obse rvat simultan de amîndoi ?
O stea precipitat ă cu mare velocitate aparent ă pe firmament dinspre Vega în Constela ția Lirei
deasupra zenitului și dincolo de grup ul stelar al P ărului Berenicei spre semnul zodiacal al
Leului.
Cum a oferit ie șirea remanentul centripet purcez ătoru-lui centrifug ?
Inserînd țeava unei chei masculine ruginite în gaura unei broa ște feminine instabile, ob ținînd
o presiune pe inelul cheii și întorcîndu-i bucla de la dreapta spre sting ă, extrăgînd pena din
lăcașul broaștei, trăgînd înspre în ăuntru spasmodic o poart ă obsolescent ă nesigură în țîțîni și
revelînd o deschiz ătură pentru intrare liber ă și ieșire liberă.
bun unul de Ia altul, fiecare
Cum și-au luat r ămas în parte ?
In picioare, perpendicular pe aceea și ușă și de părți diferite ale bazei ei, liniile bra țelor lor
ridicate în gesturi vale dictorii întîlnindu-se în orice fel de punct și formînd
346
orice fel de unghi mai mic decît suma a dou ă unghiuri drepte.
Ce sunet înso țea unirea mâinilor lor tange nte, separarea miinilor lor (respectiv) centrifuge și
centripete ?
Sunetul b ătăii ceasului în noapte de c ătre dangătul clopotelor bisericii Sfîntul George.
Ce ecouri ale acestui sunet au fost auzite de ambii și de fiecare în parte ? De c ătre Stephen :
Liliata rutilantium. Turma circum ăet. Iubilantium te virg inum. Chorus excipiat.
De către Bloom :
Heiho, heiho. heiko, heiho.
Unde erau ceilal ți membri ai societ ății împreun ă cu care în aceea și zi, Ia chemarea acelora și
clopote, Bloom c ălătorise de la Sandymount în sud și către Glasnevin în nord ?
Martin Cunningham (în pat), Jack Power (în pa t), Si-mon Dedalus (în pat), Tom Kernan (în
pat), TNTed Lambert (în pat), Joe Hynes (î n pat), John Henry Ment on (în pat), Bernard
Corrigan (în pat), Patsy Dignam (î n pat), Paddy Dignam (în mormînt).
Singur, ce auzea Bloom ?
Dubla reverbera ție a pașilor îndep ărtîndu-se pe p ămîn-tul lui Dumnezeu, dubla vibra ție a unei
drimbe plutind în aleea înc ărcată de ecouri.
Singur, ce sim țea Bloom ?
Frigul spa țiului interstelar, mii de grade sub punctul de înghe ț sau zero absolut pe sc ările
Fahrenheit, Celsius sau Reaumur ; indiciile ini țiale ale zorilor apropia ți.
347
De ce anume îi aminteau dang ătul clopotelor și atingerea mîinilor și sunetul pa șilor și
înfrigurarea singuratic ă ?
De tovarăși acum în diferite feluri și în diferite locuri trecu ți dintre cei vii. Percy Apjohn
(căzut pe cîmpul de lupt ă, pe rîul Modder), Philip Gilligan (d e ftizie, spitalul de pe strada
Jervis), Matthew F. Kane (înecat în mod accide ntal, golful Dublin), Philip Moisel (pielit ă,
strada Hey-tesbury), Michael Hart (ftizie," spitalul Mize riocordiei), Pa-trick Dignam
(apoplexie, Sandymount).
Ce priveli ște sau ce fenomene îl îndemnau s ă mai ră-mînă o clipă locului ?
Dispariția ultimelor trei stele, accentuarea zorilor, apari ția unui nou disc solar.
Mai fusese el vreodat ă spectator al unor asemenea fenomene ?
Odată, în 1887, dup ă o participare prelungit ă la jocul de societate numit șarade, acas ă la Luke
Doyle, Kimmage, și așteptase cu r ăbdare apari ția fenomenului diurn, a șezat pe un zid, cu
privirea întoars ă spre Mizrach, r ăsărituL
își mai amintea el de fenomenele cu care începuse acest proces ?

Un cer mai activ, un coco ș matinal undeva departe, orologii ecleziastice în diferite puncte,
muzică păsărească, pașii izolați ai vreunui c ălător pornit devreme, difuziunea vizibil ă a
luminii pornind de la un corp luminos invizibil, cel dintîi m ădular de aur al so arelui reînviat
perceptibil jos pe linia orizontului.
A mai întîrziat el acolo la fa ța locului ?
Inspirînd adînc s-a întors pe c ălcîie, a retraversat gr ădina, a reintrat în culoar, reînchizînd u șa.
Cu un suspin adînc și-a reluat luminarea, a urcat din nou sc ările, s-a apropiat din nou de u șa
camerei din fa ță, parter, și a intrat din nou.
Ce i-a oprit dintr-o dat ă intrarea ?
Lobul temporal drept al cavit ății cutiei sale craniene a intrat în contact cu un col ț de lemn
solid, unde, o frac țiune infinitezimal ă dar distinct ă totuși de secund ă, mai tîrziu, s-a localizat o
senzație dureroas ă ca urmare a senza ției antecedente transmis ă și înregistrat ă.
Descrieți schimbările efectuate în dispunerea mobilierului ?
O sofa îmbr ăcată în catifea brum ărie fusese translo-cat ă din fața ușii spre col țul căminului
aproape de steagul britanic compact înf ășurat, schimbare pe care deseori avusese inten ția să o
efectueze (el însu și) ; masa cu t ăblia de majolic ă așternută cu o față de masă în carouri
albastre și albe fusese plasat ă în fața ușii în locul l ăsat liber de canapeaua în catifea brum ărie ;
bufetul de lemn de nuc (care cu unul din col țurile sale proiectate în afar ă îi oprise temporar
intrarea) fusese mutat din pozi ția sa de al ături de ușă într-o situa ție mai avantajoas ă dar mai
primejdioas ă în fața ușii ; două scaune fuseser ă mutate din dreapta și stînga căminului în
poziția ocupată inițial de masa cu t ăblie de majolic ă și față de masă în carouri albastre și albe.
Descrieți-le.
Unul : un jil ț scund, confortabil tapisat, cu bra țe solide întinse și spetează înclinată spre spate,
care respins înd ărăt cînd fusese p ărăsit de ocupantul s ău, întorsese în sus franjurile neregulate
ale unui carpet dreptunghiular și lăsa acum s ă se vadă pe tăblia sa amplu tapisat ă o deco-
lorare central ă extinzîndu-se și atenunîndu-se treptat spre margini. Cel ălalt : un scaun zvelt, cu
picioarele încruci șate din răchită curbată și lucioasă, plasat drept în fa ța celuilalt, cadrul s ău
începînd de sus și pînă la tăblie fiind lustruit în cafeniu întunecat, t ăblia fiind un cerc mai des-
«his la culoare de trestie alb ă împletită.
Ce semnifica ții se legau de aceste dou ă scaune ? Semnifica ții de similitudine, de postur ă, de
simbolism, de probe circumstan țiale, de m ărturie dăinuitoare.
Ce ocupa locul ini țial ocupat de bufet ?
349
Un pian vertical (Cadby) cu claviatura expus ă vederii, corpul s ău închis sprijinind o pereche de m ănuși
lungi galbene de doamn ă și o scrumier ă smaragdin ă conținînd patru chibrituri arse, o țigaretă în parte
fumată și două mucuri decolorate de țigarete, sub suportul pentru partitu ri sprijinind partitura în cheia
de sol pentru voce și pian a piesei Vechiul și dulcele cîntec al iubirii (cuvinte de C. Clifton Bingham,
muzica de J. L. Molloy, lansat de doamna Antoanette Sterling), deschis ă la ultima pagin ă cu indica țiile
finale ad libitum, forte, pedală, animato, susținut, pedal ă, ritirando, final.
Cu ce senza ții a contemplat Bloom, rotindu- și privirile, toate aceste obiecte ?
Cu efort, ridicînd un sfe șnic ; cu durere, sim țind în tîmpla sa dreapt ă o tumescen ță consecutiv ă
contuziei ; cu aten ție, fixîndu- și privirea pe o mas ă mată și pasivă și pe o alta zvelt ă, luminoas ă, activă
: cu solicitudine, aplecîn-du-se și întorcînd la loc franjurile r ăsturnate în sus ; cu amuzament,
amintindu- și de schema culorilor propus ă de dr. Malachi Mulligan cuprinzînd grada ția verdelui ; cu
plăcere, repetând cuvintele și acțiunea precedent ă și perce-pînd prin diferite canale ale sensibilit ății
lăuntrice difuzarea în consecin ță și concomitent ă, plăcută, învăluitoare a unei decolor ări treptate.
Următoarele sale evolu ții ?
Dintr-o cutie deschis ă plasată pe masa cu t ăblie de ma-jolic ă a extras un con mic negru, înalt de un
inci, l-a plasat pe baza sa circular ă pe o farfurioar ă mică de tablă, a plasat sfe șnicul său pe colțul din
dreapta al consolei c ăminului, a scos din buzunarul vestei o foaie împ ăturită cu prospectul (ilustrat)
intitulat Agendath Netaim, l-a desp ăturit, l-a examinat superficial, l-a r ăsucit formînd un cilindru
subțire, l-a aprins la flac ăra luminării, l-a aplicat odat ă aprins pe vîrful conului pîn ă cînd acesta din

urmă a atins starea de incandescen ță, a plasat cilindrul în golul sfe șnicului potrivindu-i partea înc ă
neconsumat ă în așa fel încît s ă faciliteze combustia sa total ă.
350
Ce a urmat acestei opera ții ?
Craterul în form ă de trunchi de con din vîrful acestui vulcan în miniatur ă a emis o dîr ă verticală și
serpentinat ă de fum exalînd o mireasm ă aromată orientală.
Ce obiecte omotetice, altele decît sfe șnicul, se mai aflau pe consola c ăminului ?
O pendulet ă de marmur ă de Connemara striat ă în vene, oprit ă la orele 4,46 a.m. în ziua de 21 martie
1896, dar de nunt ă din partea lui Matthew Dillon ; un pomule ț pitic prezentînd o arborescent ă glacială
aflat sub un clopot de sticl ă transparent ă, dar de nunt ă din partea lui Luke și Carolinei Doyle ; o
bufniță împăiată, dar de nunt ă din partea consilierului municipal John Hooper.
Ce schimburi de priviri au avut loc între aceste trei obiecte și Bloom ?
In oglinda cu ram ă aurită de deasupra c ăminului spatele neornamentat al arborelui pitic privea spinarea
foarte dreapt ă a bufniței împăiate. în fa ța oglinzii, darul de nunt ă al consilierului municipal John
Hooper, cu privirea sa melancolic ă, înțeleaptă, lucitoare, nemi șcată, compătimitoare îl privea pe
Bloom în vreme ce Bloom cu privirea sa obscur ă, liniștită, profundă, nemișcată, compătimitoare privea
darul de nunt ă din partea lui Luke si a Carolinei Doyle.
Ce imagine compus ă, asimetric ă, din oglind ă i-a atras apoi aten ția ?
Imaginea unui b ărbat singuratic (ipsorelativ) mutabil
(aliorelativ).
De ce singuratic (ipsorelativ) ?
Frați și surori n-avea nici unul,
Și totuși tatăl lui și fiul bunicului lui erau acela și unul.
De ce mutabil (aliorelativ) ?
Din copil ărie pînă la maturitate el sem ănase cu pro-creatoarea sa matern ă. De la maturitate la senilitate
avea să semene tot mai mult cu creatorul s ău patern.
351
Ce impresie vizual ă era comunicat ă de către oglind ă ?
Răsfrîngerea optic ă a mai multor volume inversate impropriu aranjate și nu in ordinea literelor
comune și cu titluri lucitoare situate pe cele dou ă rafturi cu c ărți din față.
Catalogați aceste cărți.
Thom, Anuarul postai, 1886.
Operele poetice ale lui Denis Florence M'Carthy (frunz ă de fag aurit ă ca semn de carte la
pagina 5).
Operele lui Shakespeare (piele stacojiu închis, litere aurite).
Calculatorul util la dispozi ția dumneavoastr ă (pînză cafenie).
Istoria secret ă a curții lui Carol al 1l-lea (pînză roșie, legătură cu ornamenta ții).
Ghidul copilului (pînză albastră).
Cînd eram și noi copii de William O'Brien (pînz ă verde, ușor decolorat ă, plic ca semn de carte
la pagina 217).
Cugetări din Spinoza (piele maro).
Istoria cerurilor de sir Robert Ball (pînz ă albastră).
Trei expedi ții în Madagascar de EUis (pînz ă cafenie, titlul șters).
Scrisorile Stark-Munro de A. Conan-Doyle, propriet atea bibliotecii publice a ora șului Dublin,
strada Capelei nr. 106, împrumutat ă la 21 mai (ajun de Rusalii) 1904, de restituit la 4 iunie
1904, termenul dep ășit cu 13 zile (leg ătură în pînză neagră, cu etichet ă cu litere și cifre arabe).
Călătorii în China de „Viator" (învelit ă în hîrtie de împachetat cafenie, titlul cu cerneal ă
roșie).
Filosofia Talmudului (broșată).
Viața lui Napoleon de Lockart (coperta lips ă, cu adnot ări pe marginea paginilor,
minimalizând victoriile, exa-gerînd înfrîngerile protagonistului).
Soli und Haben de Gustav Freytag (cartonat ă în negru, caractere gotice, un cupon dintr-un

pachet de țigări ca semn la pagina 24).
Istoria războiului ruso-turc de Hozier (pînz ă cafenie, 2 volume cu etichet ă lipită cu
gumarabic ă, Biblioteca garnizoanei Governor's Para de, Gibraltar, pe coperta interioar ă).
352
Laurence Bloomfield în Irlanda de William AUingham (edi ția a doua, pînz ă verde, cu
ornament trifoi aurit, nume le proprietarului precedent șters pe pagina de gard ă).
Manual de astronomie, (coperta, piele cafenie, desprins ă, 5 gravuri, caractere petit vechi
romane, notele autorului în josul paginei caractere nonpareil, indica țiile marginale caractere
brevier, titlurile capitolelor cicero mici).
Viața ascunsă a lui Crist (cartonată în negru).
Pe urmele soarelui (pînză galbenă, pagina de titlu lips ă, titlul repetat în susul fiec ărei pagini).
Forța fizică și cum s~o ob ținem de Eugene Sandow (pînz ă roșie). ' ~
Elemente de geometrie, explicate pe scurt îns ă limpede, scris ă în limba francez ă de F. Ignat.
Preluată și transpus ă în limba englez ă de John Harris, doctor în teologie, Londra, tip ărită
pentru R, Knaplock la atelierele Bishop's Head, MDCCXI, cu epistol ă dedicație către vred-
nicul său prieten Charles Fox, gentleman, membru al parlamentului pentru burgul Southwark
și avînd o dedica ție caligrafiat ă în cerneal ă atestînd faptul c ă această carte a fost proprietatea
lui Michael Gailagher, la data de azi, a zecea zi a lunii mai 1822 și cerînd persoanei care s-ar
în-tîmpla s ă o găsească, dacă cumva cartea s-ar pierde sau r ătăci, să o restituie lui Michael
Gailagher, tîmplar, Du-fery Gate, Enniscorthy, comitatul Wicklow, cel mai frumos loc din
lume.
La ce anume reflecta el în tim p ce se îndeletnicea cu rea șezarea volumelor inversate în raft ?
Necesitatea ordinei, a unui loc pentru orice lucru și a oricărui lucru la locul lui ; faptul c ă
femeile manifestau o deficien ță în ce prive ște aprecierea literaturii ; încon-gruitatea a șezării
unui măr într-un pahar înalt și a unei umbrele înclinate într-o oal ă de noapte ; nesiguran ța pe
care ar prezenta-o încercarea de a ascunde vreun document secret în spatele, sub, sau între
paginile unei c ărți.
Care volum era cel mai mare ca format ? Istoria războiului ruso-turc de Hozier.
353
23 — uiise, voi. îl
19
Ce cuprindea, în afar ă de alte date, volumul al doilea al operei în chestiune ?
Numele unei b ătălii decisive (uitat), fr ecvent amintit în conversa ția sa de un ofi țer avînd acolo
un rol decisiv, maiorul Brian Cooper Tweedy (acesta ținut minte).
De ce, în primul și în al doilea rînd, nu a consulta t el lucrarea în chestiune ?
In primul rînd, pentru a se exersa în mnemotehnic ă, în al doilea rînd, pentru c ă, după un
interval de amnezie, odat ă așezat la masa din centrul înc ăperii, pe cale de a consulta lucrarea
în chestiune, și-a amintit prin mnemotehnic ă numele acelui angajament militar, Plevna..
Ce i-a adus mîngîiere în aceast ă postură așezată ?
Candoarea, nuditatea, atitudinea destins ă, liniștea, tinere țea, grația, sexul, prestan ța unei
statuete în picioare în centrul mesei, o imagine a lui Narcis, cump ărată la o licita ție de la P. A.
Wren, Promenada burlacilor, nr. 9.
Ce îi provoca iritare în postura sa a șezată ?
Presiunea inhibitorie a gulerului (m ărimea 17) și a vestei (5 nasturi), dou ă articole
vestimentare prisosind în costumul b ărbaților maturi și lipsite de elasticitate fa ță de alterările
masei prin expansiune.
Cum s-a atenuat aceast ă iritare ?
Și-a transferat gulerul, care cuprindea o cravat ă neagră și un buton cu țîmburuș mobil, de la
gît așezîndu-l pe mas ă în stînga. Și-a descheiat succesiv în direc ție inversă jiletca, pantalonii,
cămașa și vesta de-a lungul unei linii mediale de p ăr negru neregulat încî lcit extinzîndu-se în
convergen ță triunghiular ă pornind de la 'bazinul pe lvic peste cir-cumferen ța abdomenului și a

gropiței ombilicale de-a lungul li niei mediane rahidiene pîn ă la intersec ția cu a șasea vertebr ă
pectorală, de aici protuberînd în ambele p ărți în unghiuri drepte, și terminîndu-se în cercuri
descrise aproximativ la punc te echidistante în dreapta și în stînga pe vîrfurile proeminen țelor
mamare. Și-a descheiat succesiv fiecare din cei șase minus unul nasituri de bretele
354
<je la pantaloni, dispu și în perechi, dintre care una incomplet.
Ce acțiuni involuntare au urmat ?
Și-a comprimat între dou ă degete carnea circumiacent ă unei cicatrici în regiunea intercostal ă
stînga sub diafragm ă rezultînd dintr-o împuns ătură provocată cu două săptămîni și itrei zile în
urmă (23 mai 1904) de c ătre o albin ă. Și-a scărpinat vag cu mîna dreapt ă — deși nesimțind
nici un prurit — diferite puncte și suprafețe ale pielii sale în parte dezgolit ă, în totul supus ă
abluțiunilor. Și-a inserat mîna stînga în buzunarul de jos din stînga al vestonului și a extras și
repus la loc o moned ă 'de argint (1 șiling) plasat ă acolo (probabil) cu prilejul (17 octombrie
1903) înmormîn-t ării domnișoarei Emily Sinico, din Sydney Parade, Esplanada Sinico.
Calculați bugetul zilei de 16 iunie 1904.
Debit
1
1 Rinichi de porc 0
1 Exemplar Freeman's Journal 0 1 Oaie și bacșiș j>
Bilet tramvai JJ
1 In Memoriam Patrick Dignam 0
2 Prăjituri Banbury 0 1 Prînz " 1 Reînnoirea taxei pt. carte 0 1 Ma pă hîrtie coresp. și
plicuri 0
1 Masă și bacșiș
1 Mandat po ștal, mărci
Bilet tramvai
1 Picior porc
1 Picior miel
1 Prăjitură Fry ciocolat ă
1 Pîine secar ă
1 Cafea și chiflă
împrumut (Stephen Dedalus)
recuperat
Diferența
Lire
P 3 1 6 1 0 1 7 0 2 0 3 1 4 3 1 4 4
Credit
P 9
Bani peșin 0
Comision
Freeman's
Journal 17 8
împrumut Stephen
Dedalus 1 7 0
lire
2 19 3
355
A continuat procesul de divestimentare ?
Conștient de o durere neviolent ă persistent ă în tălpile picioarelor și-a întins piciorul într-o parte și a
observat cutele, protuberantele și modozit ățile provocate de presiunea piciorului în cursul mersului
repetat în diferite direc ții, pe urm ă, înclinîndu-se, a dezlegat nodurile șiretelor de la înc ălțăminte, a
desfăcut și lărgit șiretele, a scos pentru a doua oar ă fiecare din cele dou ă ghete, a deta șat ciorapul
drept parțial umezit prin al c ărui vîrf unghia degetului mare ie șise din nou, și-a ridicat piciorul drept și,
descheind o jartier ă elastică de culoare purpurie, și-a scos ciorapul drept, și-a plasat laba piciorului
drept astfel dezgolit ă pe. marginea scaunului s ău, a prins între dou ă degete și a desprins bini șor partea
ieșita în afar ă a unghiei degetului mare, a ridicat aceast ă parte desprins ă la nările sale și a inhalat
mirosul de carne vie, apoi, cu o senza ție de satisfac ție a aruncat la o parte fragmentul de unghie
desprins.
De ce cu o senza ție de satisfac ție ?
Pentru că mirosul inhalat corespundea cu alte mirosuri inhalate ale altor fragmente de unghii, trase și

des-' prinse de tînărul domn Bloom, elev la școala elementar ă a doamnei Ellis, cu r ăbdare, în fiecare
noapte în cursul ac țiunii de scurtă genuflexiune și rugăciune nocturn ă și meditație ambițioasă.
In ce ambi ție finală se strînseser ă laolaltă în coalescen ță toate ambi țiile concomitente și succesive de
ipînă atunci ?
Nu să moștenească prin dreptul primului n ăscut, partaj egal sau prin privilegiu de ultim n ăscut, sau s ă
stăpînească în perpetuitate un domeniu vast cuprinzînd un num ăr respectabil de acri, stînjeni și coturi,
unități legale de m ăsură agrară (valoare impozabil ă 42 lire sterline) de turb ărie și pășune în jurul unui
conac memorial cu pavilion de paznic șt alee pentru tr ăsuri, nici, pe de alt ă parte, o cas ă cu terasă sau o
vilă semidetasat ă de felul celor descrise în Rus în Urbe sau Qui si Sana, ci să cumpere prin contract
individual cu plata simpl ă o locuință cu aspect meridional sub
358
forma unei c ăsuțe cu acoperi ș ascuțit, cu dou ă nivele, cu, pe acoperi ș, o giruetă și un paratr ăznet legat
cu pămîntuj, cu verand ă acoperită de plante parazite (ieder ă sau vița sălbatică), cu ușă în față, verde
oliv, dată cu lac de caroserie și alămurile bine lustruite, fa țadă de stuc cu corni șele și streașină aurite,
ridicîndu-se, dac ă ar fi fost posibil, pe o eminen ță blîndă de teren cu perspectiv ă agreabilă de 3a un
balcon cu parapet cu stîlpi de piatr ă spre niște pajiști virane și nefolosibile în viitor între case și situată
în mijlocul unei propriet ăți de cinci sau șase acri proprietate proprie, și plasată la depărtare de cel mai
apropiat drum public exact cit s ă-i fie vizibile luminile în timp de noapte pe deasupra și printr-un gard
viu de carpen t ăiat expert, și aflîndu-se la un punct dat la nu mai pu țin de o mil ă statutară de periferia
metropolei, și la o distan ță în timp de nu mai mult de cinci minute cu tramvaiul sau trenul (de pild ă,
Dundrum, sud, sau Sutton, nord, ambele localit ăți deopotriv ă atestate prin experien ță ca semănînd
polurilor terestre avînd clima favorabil ă pentru bolnavii de ftizie), totul de ținut în virtutea dreptului de
ocupație pe o durat ă de 999 de ani, casa și dependin țele constînd dintr-un salon cu ferestrele în ni șe (cu
două canaturi arcate) și termometru anexat, un salona ș, patru dormitoare, dou ă camere de serviciu,
bucătărie cu lespezi pe jos cu cuptor și oficiu al ături, hol cu dulapuri de lenjerie în perete, și un dis-
pozitiv de rafturi de bibliotec ă din stejar afumat cuprinzînd Encyclopae ăia Britannica și New Century
Dictionary, panoplie cu arme vechi medievale și orientale a șezate în cruci ș, gong pentru anun țarea
mesei de sear ă, lampă de alabastru, o jardinier ă suspendat ă, aparat telefonic automat d e vulcanit cu
carte de telefon adiacent ă, carpet Axminster lucrat de mîn ă pe fond crem și bordură împletită, o
măsuță- de jocuri cu picior central și piciorușe cu gheare, c ămin cu garnituri de aram ă masivă și pe
consolă o pendulă cronometru de bronz aurit, garantat ă pentru exactitate și cu bătaie de catedral ă,
barometru cu hart ă hidrografic ă, fotolii confortabile și banchetă de colț, tapi-
357
sate cu catifea rubinie, cu arcuri bune și adîncituri pe banchete, trei paravane japoneze cu trei
panouri și scuipători {stil club, cadru de piele groas ă culoarea vinului, cu luciul reînnoitei cu
minimum de trud ă prin folosirea o țetului și uleiului de in) și candelabru central cu ornamente
de sticlă în fațete piramidale prizmatice, o stinghie de lemn curbat ă cu un papagal dresat (cu
limbajul p ăstrîndu-se în limitele decen ței), hîrtie de tapet încrustat ă cu zece șilingi duzina cu
motive transversale în desene florale carmin și friză în partea de sus, scar ă, trei paliere
continui în unghiuri drepte succ esive, din lemn de stejar lust ruit, treptele, contratreptele.
centrul, balustradele și parapetul, de-a lungul ei lamb riuri în panele, date cu cear ă camiorată,
cameră de baie, cu ap ă caldă și rece, cad ă și duș ; water closet la mezanin prev ăzut cu o
fereastră, cu un singur panel opac oblong, dreptunghi ular, scaun cu capac articulat, lamp ă pe
etajeră, lanț și mîner de alam ă, rezemători pentru bra țe, taburet pentru picioare și
cromolitografie artistic ă pe panoul interior al u șii ; idem la etajul al doilea water closet
simplu, apartamentele servitorilor cu dependin țe separate sanitare și igienice separate pentru
bucătăreasă, camerist ă și ajutoare (salariul crescînd în sporuri bienale automate de dou ă lire
sterline, cu un supliment anual de fidelitate și vechime de o lir ă sterlină și alocație de pensie
(bazată pe sistemul vîrstei de 65 de ani) dup ă 30 de ani de serviciu ), camera servitorilor,
spălătorie, cămară, cameră frigorific ă, oficii externe, dependin țe, pivniță de cărbuni și lemne
și de vinuri (de tipul spumos și nespumos) pentru oaspe ții de seam ă, dacă sînt invita ți la masa
de seară (ținută obligatorie), luminat ă peste tot cu gaz de hidrocarbon.
Ce atracții suplimentare ar mai fi putut con ține un asemenea domeniu ?

Ca anexă, un teren de tenis și jocuri cu mingea, o pepinier ă, o seră acoperită cu sticlă
cuprinzînd plante tropicale, dotat ă cu cele mai frumoase produse botanice, o gr ădină japoneză
cu țîșnitoare artezian ă, stupi amenaja ți după cele mai umane principii, straturi de flori ovale
plasate în peluze dreptunghiulare de iarb ă și plantate cu elipse excentrice
358
de tulipe stacojii și arămii, scile albastre, șofran, poliante, garoafe engleze ști, lăcrămioare,
crini (bulbii fiind pu și la dispozi ție de către firma sir James W. Mackey și compania), vînzare
an gros și cu amănuntul, pr ăvălie de semin țe și bulbi, agent pentru produse și îngrășăminte
chimice, strada Sackville nr. 23), o livad ă, grădină de legume și viță de vie protejate împotriva
intrușilor nelegitimi prin îngr ădituri de zid cu sticl ă pisată deasupra, o magazie cu lac ăt pentru
diferitele unelte în inventar.
Cum ar fi ?
Curse cu arc, glastre, undi țe, secure, balan ță romană, tocilă, roabă, scară cu prelungitoare,
greblă cu zece din ți, furcă de fîn, trident, cî rlige, bidinea, sap ă și așa mai/ departe.
Ce îmbun ătățiri ar mai fi putut fi introduse pe parcurs ?
Un coțet pentru iepuri și unul pentru p ăsări, un porumbar, o ser ă botanică, două hamacuri (de
domn și de doamn ă), un cadran solar umbrit și apărat de tufi șuri de laur sau liliac, un clopo țel
de grădină japonez armonizat cu sunet exotic fixa t pe stîlpul lateral din stînga al por ții, un
amplu butoi cistern ă, o mașină de tuns iarba cu cutie și mecanism de evacuare lateral, o lancie
de stropit cu furtun hidraulic.
Ce mijloace de transport ar fi fost dezirabile ?
Spre oraș, legături frecvente de tren sau tramvai de la sta țiile lor respective intermediare sau
terminale. Spre regiunile rurale, velocipede, o biciclet ă fără lanțuri, cu roți libere ou co șuleț
lateral ata șat, sau un vehicul de trac țiune, ș un măgar cu cărioară sau o trăsurică cochetă cu un
cal trăpaș rezistent, verificat, puternic , (murg castrat cu talia 14).
Care ar fi putut fi numele acestei reziden țe existente sau posibile ?
Bloom Cottage, Saint Leopold's, Flowerville.
Și-l putea imagina Bloom din strada Eccl es nr. 7 pe Bloom din Flowerville ?
359
în vestminte comode de lîn ă cu șapcă Han îs de tweed pre țul 8 șilingi și 6 pence, și cizme practice de
grădină cu elastic, înarmat cu o stropitoare, plantînd un șir frumos aliniat de pini tineri, udînd, cur ățînd
de crengi moarte, proptind în araci, sem ănînd gazon, împingînd o roab ă plină cu buruieni și fără
oboseală excesivă la apusul soarelui într-un aer înmiresmat de mirosul finului proasp ăt cosit,
ameliorînd solul, sporind în țelepciunea, dobîndind longevitate, atingînd o vîrst ă patriarhal ă.
Ce program de preocup ări intelectuale ar fi fost posibil în acela și timp ?
Realizarea unor instantanee fotografice, studiul compar ativ al religiilor, al folclorului, cu privire la
diferite practici amoroase și superstițioase, contemplarea constela țiilor celeste.
Ce ocupa ții recreative mai pu țin pretențioase ?
în aer liber, gr ădinărit și munca cîmpuîui, ciclismul pe teren plat pe șosele asfaltate, ascensiunea unor
coline de în ălțime moderat ă, natația în apă curgătoare în locuri sigure și canotajul f ără efort în rîuri pe
porțiuni oferind toate garan țiile de securitate sau într-o luntre echilibrat ă sau ambarca țiune ușoară cu
ancoră pe porțiuni fără vîr-tejuri sau cataracte (în perioada estival ă), deambula ții vesperale sau
circumprocesiuni ecvestre cu inspectarea unor peisaje sterile și cu adaosul contrastant al fumului de la
focul de turb ă ridicîndu-se pl ăcut de la locuin țele semenilor (perioada hibernal ă) în interior, discu țiile
în adăpostul confortabil, c ălduros, pe marginea unor probleme cu caracter istoric sau criminal înc ă
nerezolvate ; lectura unor capodopere exotice erotice neexpurgate ; lucr ări de tîm-pl ărie casnic ă cu
ajutorul unei truse cu unelte cuprinztnd ciocan, cle ște, cuie, șurubelnițe, șuruburi, burghiuri, patente
vătrai.
Ar fi fost el în m ăsură să ajungă un gentleman fermier dispunînd de produse agricole și de șeptel ?
Nu ar fi fost imposibil, dispunînd de una sau dou ă vaci de muls, o paji ște îngrădită și inventarul
necesar de unelte
360

agricole, de pild ă un putinei de smîntîn ă, o decorticatoare șf strivitoare de napi etc.
Care ar fi fost func țiile sale civice și statutul s ău social în rîndul familiilor de fermieri și al nobilimii
rurale ?
Urmînd succesiv gradele ascendente ale ordinei ierarhice, cel de gr ădinar, muncitor agricol, cultivator,
crescător de vite, și la zenitul carierei sale de magistrat local, sau judec ător de pace, cu insemne și
blazon familial și o deviză clasică corespunz ătoare (Semper paratus), înregistrat cum se cuvine în
anuarul regal (Bloom, Leopold, membru al parlamentu lui, consilier privat, cavaler al ordinului sfîntul
Patrick, doctor în litere, honor is causa, Bloomville, Dundrum) și menționat la rubricile de informa ții
mondene (Domnul și Doamna Leopold Bloom au p ărăsit Kingstown îndreptîndu-se spre Anglia).
Ce linie de conduit ă își trasa pentru sine însu și într-o
asemenea calitate ?
O linie situat ă între o clemen ță necorespunz ătoare și o rigoare excesiv ă ; posibilitatea, într-o societate
eterogenă împărțită arbitrar în clase, și neîncetat modificîndu-se în termenii unei inegalit ăți sociale mai
mult sau mai pu țin pronun țate, de a distribui dreptatea necontestat ă omogenă lipsită de prejudec ăți,
temperată de circumstan țe atenuante în țelese în limitele cele mai largi cu putin ță dar aplicabil ă pînă la
ultima centim ă, inclusiv confiscarea propriet ăților funciare, bunuri mobile și mobile, în folosul
coroanei. Loial fa ță de cea mai înalt ă autoritate constituit ă în stat, însufle țit de respect și dragoste
înnăscută față de dreptate, țelurile sale ar fi fost stricta men ținere a ordinei publice, reprimarea a
numeroase abuzuri chiar dac ă nu a tuturor simultan (fiecare m ăsură de reform ă sau concesie consti-
tuind o solu ție preliminar ă integrabil ă la modul fluid în solu ția finala), ap ărarea literei legii (drept
comun, legisla ție parlamentar ă, drept comercial) împotriva tuturor înc ălcărilor prin complicitate sau a
celor acționind în contraven ție cu regulamentele și ordonan țele în vigoare, împotriva tuturor celor care
încearcă (prin nerespectarea legii sau alte delicte meschine de felul acesta) s ă resusciteze drepturile
feudale, perimate prin de suetudine, împotriva tu-
361
turor celor care prin di scursuri bombastice instig ă la persecu ții internaționale, împotriva
tuturor agresorilor meschini ai bunei în țelegeri domestice, a tuturor violatorilor recalcitran ți ai
liniștii și păcii interne.
Dovediți că el îndrăgise dreptatea înc ă din fraged ă tinerețe.
Față de junele Percy Apjohn, în liceu, î și mărturisise lipsa de credin ță în doctrina bisericii
(protestante) irlandeze (la care tat ăl său, Rudolf Virag, mai tîrziu Rudolph Bicorn, fusese
convertit de la credin ța și comunitatea is-raelit ă în 1865 de c ătre Societatea pentru
promovarea cre știnismului printre evrei) mai tîrziu abjurat ă de el în favoarea catolicismului de
rit roman în epoca și în vederea c ăsătoriei sale în 1888. Pe vrem ea unei prietenii de tinere țe cu
Daniel Magrane și Francis Wade (încheiat ă cu emigrarea prematur ă a primului), în 1882
susținuse în timpul unei plimb ări nocturne teoria politic ă a expansiunii coloniale (adic ă în
Canada) și teoriile evolu ționiste ale lui Charles Darwin, expuse în Originea omului și
Originea speciilor. în 1885 își exprimase public adeziunea la programul na țional economic și
colectiv promovat de James Fintan Lalor, John Fisher Murray, John Mitchel, J.F.X. O'Brien și
alții, politica agrar ă a lui Michael Davitt, mi șcarea constitu țională a lui Charles Stewart
Parnell (deputat de Cork City), programul de pace, economii și reforme al lui William Ewart
Gladstone (deputat de Midlothian, N.B.) și, în sprijinul convingerilor sale politice, se c ățărase
pe o poziție sigură în ramifica țiile unui copac pe șoseaua Northumberland, pentru a asista la
intrarea (la 2 februarie 1888) în capital ă a unei demonstra ții sub forma unei procesiuni cu tor țe
a 20 000 de manifestan ți reprezentînd 120 de corpora ții sindicale, purtînd 2 000 de tor țe și es-
cortîndu-l pe marchizul de Ripon și pe John Morley.
Cît și cum își propunea s ă plătească pentru o asemenea re ședință rurală ?
Potrivit prospectelor lansate de Societatea amical ă de locuin țe străină, naționalizată,
aclimatizat ă, industrioas ă, subvenționată de stat (constituit ă legal în 1884), un maximum de
60 de lire pe an, reprezentînd l/« din venitul ga-
362
rantat, derivat din rente de prima cate gorie, reprezentînd la 5% dobînda simpl ă pentru un

capital de 1 200 de lire (pre țul de cump ărare amortizabil în 20 de ani) dintre care Va pl ătibil la
achiziție și restul sub forma unor rate anuale, adic ă 800 de lire plus 21/2% dobînd ă la aceeași,
plătibilă trimestrial în rate anuale egale pîn ă la stingerea prin amortizare a împrumutului
avansat pentru cump ărare, în decursul unei perioade de 20 de ani, ridicîndu-se la o rat ă anuală
de 64 lire, chiria imobilului inclus ă, titlurile de proprietate r ămînînd în posesiunea creditorului
sau creditorilor cu o clauz ă de dispens ă prevăzînd vînzarea for țată, reintrarea în posesiune și
despăgubire reciproc ă în eventualitatea caren ței prelungite de plat ă la termenele fixate, în
toate celelalte cazuri domeniul urmînd s ă devină proprietatea chiria șului ocupant la expirarea
numărului de ani stipulat.
Ce mijloace rapide dar nesigure de ob ținere a opulen ței ar fi putut facilita achizi ționarea
imediată ?
Un post particular de recep ție pe sistemul de telegrafie f ără fir care să transmită prin sistemul
de linii și puncte rezultatul unei probe na ționale de handicap ecvin (t rap sau galop) de una sau
mai multe mile și fracții cîștigată de un outsider la cota de 50 contra 1 la ora 3 și 8 minute
p.m. la Ascot (ora Greenwich), mesajul fiind recep ționat în timp util pentru pariu la Dublin la
orele 2,59 p.m.( ora Dunsink). Descoperirea nea șteptată a unui obiect de valoare monetar ă
mare (piatr ă prețioasă, timbre po ștale adezive sau imprimate de mare valoare, 7 șilingi, mov,
neperforate, Hamburg, 1886 ; 4 pe nce, roz, hîrtie albastr ă, dantelată, ștampilată, Marea
Britanie, 1855 ; 1 franc, b ălțat, dantelat, supraimprimat: în diagonal ă, Luxemburg, 1878), a
unui inel dinastic antic, relicv ă unică, aflat într-un re-ceptacol neobi șnuit sau ob ținut prin
mijloace neobi șnuite: din aer (sc ăpat de un vultur în zbor), prin foc (printre resturile
carbonizate ale unui edificiu incendiat), din mare (printre resturile, r ămășițele, epavele,
gunoaiele depuse de flux pe țărm), pe pămînt (în gu șa unei păsări comestibile). O dona ție din
partea unui prizonier spaniol a un ei comori de undeva departe alc ătuită din obiecte de valoare,
monede sau lingouri încredin țată cu o sută de ani în urm ă unei
363
corporații bancare solvabile cu o dobînd ă compusă de 5% și reprezentând valoarea total ă de 5 000 000
Îs (cinci milioane lire sterline). Un contract în cheiat cu un contractant neatent nechibzuit pentru
livrarea în 32 de expedi ții a unei m ărfi oarecare și prevăzînd cu plata în bani lichizi la fiecare expedi ție
pornind de la suma ini țială de V Î penny și sporită constant în propor ție geometric ă de 2 (V4 penny, Va
Penny, 1 p. 2 p. 4 p,, 8 p., l ș 4 p. 2ș. 8p., și tot așa pînă la termenul al 32-lea. Un plan dinainte preg ătit
bazat pe studierea legilor probabilit ății de spargerea b ăncii la cazinoul din Monte Carlo. O solu ție a
problemei multiseculare a cvadraturii cercului, premiu oferit de guvern în valoare de 1 milion lire
sterline.
Ar fi putut el realiza o avere important ă prin anumite eforturi în domeniul industriei ?
Repunerea în valoare a unor p ărți dintr-o vast ă supra-fra ță de teren nisipos, a șa cum era propus ă prin
prospectele Agendath Netaim, Bleibtreustrasse, Berlin, W. 15, prin valorificarea unor planta ții de
portocali și bostănării și prin reîmp ădurire. Folosirea de șeurilor de hîrtie, a pieilor roz ătoarelor de
haznale, a excrementelor umane care posed ă proprietăți chimice, ținînd seama de produc ție enormă a
primelor, de num ărul uriaș al celor din a doua categorie și de cantitatea imens ă a celor din cea de a
treia categorie, fiecare fiin ță omeneasc ă normală cu activitate și apetituri medii produeînd anual,
excluzîndu-se produsele secundare lichide, o greutate total ă de 36 kilograme 320 grame (la un regim
mixt vegetariano-carnivor) de înmul țit cu 4 386 035, popula ția totală a Irlandei la recens ămîntul din
1901.
Existau și alte planuri de o mai vast ă anvergur ă ?
Un plan, urmînd s ă fie formulat și supus spre aprobare comisiei portuare pentru exploatarea c ărbunelui
alb (energia hidraulic ă) obținută prin instala țiile hidroelectrice cu flux con tinuu la bancurile din Dublin
sau la căderile de ap ă de la Poulaphouca sau Powerscourt sau la bazinele de colectare la principalele
cursuri de ap ă pentru producerea în condi ții economice a unei cantit ăți de 500 000 cai putere
electricitate. Un plan prev ăzînd înconjurarea cu diguri a deltei peninsulare de la North Bull la
364
Dollymount și pentru construn-ea pe aceast ă suprafață a unor terenuri de golf și de tir, a unei
esplanade asfaltate, cu cazinouri, cabine de baie, galerii de tir, hoteluri, pensiuni, s ăli de lectur ă,

stabilimente pentru b ăi mixte. Un plan pentru constituirea unui serviciu de carete trase de cîini și de
capre pentru livrarea laptelui devreme diminea ța. Un proiect pentru dezvoltarea traficului turistic în
Irlanda în și în jurul ora șului Dublin cu ajutorul unor ambarca țiuni riverane propulsate cu benzin ă,
asigurînd serviciul fluvial între Podul Island și Ringsend, șalupe cu b ănci, căi ferate înguste locale și
vase de vacan ță pentru naviga ție de-a lungul coastei (10 șilingi de persoan ă pe zi, ghidul trilingual
inclusiv). Un plan privind rena șterea traficului de bunuri și de pasageri pe cursurile de ap ă irlandeze,
atunci cînd vor fi cur ățate de ierburi marine. Un plan pentru le garea prin tramcaruri a tîrgului de vite
(șoseaua North Circular și strada Prusia) cu cheiurile (strada Sheriff jos și Meterezelor Est), paralel ă
cu calea ferat ă de joncțiune care deserve ște (în conjunc ție cu calea ferat ă Great Southern și Western)
tîrgul de vite, gara Liffey și gara terminus a liniei ferate Midl and Grand Western, North Wall 43—45,
pînă la stațiile terminus sau g ările locale _din Dublin ale companiilor Great Central Railway, Midland
Railway of England, City of Dublin Steam Packet Company, Lancashire Yorkshire Railway Company,
Dublin and Glasgow Steam Packet Company, Glasgow Dublin and Londonderry Steam Packet
Company (linia Laird), British and Irish Steam Pa cket Company, Dublin and Morecamb Steamers,
London and North Western Railway Company, Dublin Port and Docks Board Landing Sheds și gărilor
de tranzit de la Palgrave, Mur-phy and Company, ale armatorilor, agen ților companiilor de transport
maritim din regiunea Mediteranei, Spania, Portugalia, Fran ța, Belgia și Olanda și pentru transportul
animal și a celor suplimentare operate de Compania unit ă a tramvaielor Dublin, urmînd ca cheltuielile
să fie acoperite din taxele percepute de la cresc ătorii de vite.
Care ar fi fost protaza pentru ca realizarea unor asemenea planuri s ă devină o apodoz ă naturală și
necesară?
365
Dată fiind o garan ție echivalent ă cu suma c ăutată, sprijinul, prin act de dona ție și titluri de
transfer în timpul vie ții donatorului sau prin drepturi de mo ștenire dup ă stingerea f ără dureri
din viață a donatorului, din partea unor eminen ți financiari (Blum Pa șa, Rotschild, Guggen-
heim, Hirsch, Montefiore, Morgan, Rockefe ller), posesori ai unor averi de ordinul
milioanelor, acumulate în cursul unei vie ți încununate de succese, și adăugind capitalului
simțul oportunit ății, lucrul cerut ar fi fost ca și realizat.
Ce eventualitate l-ar fi putut face s ă nu mai depind ă de o avere astfel dobîndit ă ?
Descoperirea independent de aceste condi ții a unei vene aurifere cu o cantitate inepuizabil ă de
minereu.
Din ce motive anume medita el la pla nuri de o realizare atît de dificil ă ?
Era una din axiomele sale c ă meditații similare sau punerea automat ă în relație cu sine însu și a
unei narațiuni privindu-l pe el însu și sau remerorarea calm ă a trecutului exercitat ă de obicei
înainte de a se retrage pentru odihna nocturn ă îi atenua starea de oboseal ă și îi producea ca
rezultat un somn s ănătos reînnoindu-i vitalitatea.
Justificările sale.
Din experien ța sa de cercet ător în științele fizice invar țase că din cei 70 de ani ai vie ții
omenești complete, cel pu țin două șeptimi, adic ă 20 de ani, se consumau în somn. Ca filosof,
el știa că la încheierea oric ărei perioade de via ța sortită omului, doar o parte infinitezimal ă din
dorințele unei persoane s-au îndeplinit. Ca adept al științelor fiziologice el credea în
posibilitatea de a conc ilia pe cale artificial ă influențele malevolents ac ționînd mai ales în
timpul somnolen ței.
De ce se temea el ?
De posibilitatea de a s ăvîrși un omicid sau un suicid în timpul somnului ca urmare a unei
aberații a luminii ra țiunii, aceast ă facultate incomensurabil ă și categoric ă a inteligen ței situată
în circumvolu țiile cerebrale.
Care erau de obicei reflec țiile sale conclusive ?
Crearea unei singure și unice reclame publicitare care s ă-i facă pe trecători să se opreasc ă
uimiți, o noutate absolut ă în materie de afi șe, din care s ă fie excluse orice adaosuri str ăine de
subiectul in chestiune, redus ă la cei mai simpli și eficienți termeni, și care să nu depășească în
lungime timpul unei priviri întîmpl ătoare și care să fie compatibil ă cu ritmul accelerat al

modului de via ță modern.
Ce conținea primul sertar descuiat ?
Un caiet dictando, proprietatea lu i Milly (Millicent) Bloom, din care anumite pagini prezentau
desene geometrice purtînd inscrip ția Papii, înfățișînd un cap mare globular cu 5 fire de p ăr
zburlite, 2 ochi în profil, trunchiul v ăzut din fa ță cu 3 nasturi mari, 1 picior triunghiular ; 2
fotografii decolorate vechi ale reginei Alexandra a Angliei și a lui Maud Branscombe, actri ță
și frumuse țe recunoscut ă ; o ilustrat ă cu felicit ări de Crăciun, avînd o reprezentare
pictografic ă a unei plante parazit, legenda Mizpah și data Crăciun 1892, numele expeditorilor,
de la domnul și doamna M. Comerford, versurile : De Crăciun acum s ă-ți fie Pace, lini ște și
bucurie ; o bucată de ceară de sigiliu ro șie In parte lichefiat ă, obținută de la magazinul general
al domnilor Hely și Co., strada Doamnei 89, 90, 91; o cutie con ținînd resturile dintr-un carton
mare de peni țe „J", obținute de la raionul de m ărunțișuri de la acela și magazin ; o clepsidr ă
veche, care se rostogolea în sertar con ținînd nisip care se rostogolea în ăuntru ; un pronostic
sigilat (niciodat ă desfăcut) scris de Leopold Bloom în 1886 cu privire la consecin țele intrării
în vigoare a legii pent ru Administrarea Intern ă a lui William Ewart Gladstone (niciodat ă
intrată în vigoare) ; un loz la loteria de la Bazarul de binefacere S. Kevin, și avînd num ărul 2
004, prețul 6 pence, 100 de premii ; o sc risoare de la un copil, datat ă cu 1 mic luni, cu
următorul cuprins ; p mare Papii, virgul ă c mare Ce mai faci semn de întrebare e mare Eu sînt
foarte bine punct paragraf nou semn ătură cu parafă m mare Milly fără punct ; o bro șa camee,
proprietatea lui Ellen Bloom (n ăscută Higgins), decedat ă, 3 scrisori dactilografiate adresate lui
Henry Flower, oficiul po ștal West-
366
367

land Row, post restant, adresant Martha Clifford, oficiul po ștal Dolphin's Barn, post restant;
numele și adresa ex-pveditoarei celor trei scrisori transcrise într-un alfabet bus-trofedontic
într-o criptogam ă cvadrilinear ă alfabetică punctată (vocalele suprimate) N. IGS / WI. UU. OX
/ W. OKS. MH/Y. IM ; o t ăietură de ziar dintr-o publica ție periodic ă săptâmînală englezeasc ă
Modern Society, cu privire la pedepsele corporale în internatele de fete ; o panglic ă purpurie
care împodobise un ou de Pa ște în anul 1899 ; dou ă prezervative de cauciuc par țial desfăcute
avînd și piese de rezerv ă, cumpărate prin comand ă poștală de la căsuța poștală Charing Cross,
32, oficiul po ștal Charing Cross, Londra, S.C.l ; o map ă de coresponden ță cu o duzin ă de
plicuri crem și hîrtie de scrisori vag liniat ă, cu filigran, din care lips eau trei ; cîteva monede
austro-ungare strinse pe categor ii ; 2 bilete la Loteria regal ă și autorizat ă ungară; o lupă cu
mică putere de m ărire ; două fotografii erotice reprezentînd a) un coit bucal între o senorita
goală (prezentat ă din spate, pozi ție superioar ă) și torero nud (prezentat din fa ță, poziție
inferioară) ; b) un viol anal de c ătre un cleric mascul (complet îmbr ăcat, ochii coborî ți) a unei
călugărițe femelă (parțial îmbrăcată, ochi înălțați), cumpărate prin comand ă poștală de la
căsuța poștală 32, oficiul po ștal Charing Cross, Londra W.C. ; o t ăietură de ziar cuprinzînd
sfaturi pentru restaurare a ghetelor vechi; un timbru po ștal de 1 penny, cu lipici, din timpul
domniei reginei Victoria ; o fi șă cu datele m ăsurabile ale lui Leopold Bloom completat ă
înainte de, în timpul și după o perioad ă de 2 luni cons ecutive de exerci ții cu extensoarele
gimnastice Whiteley (b ărbați, 15 șilingi, atle ți, 20 șilingi) adic ă, torace 71 cm și 73 cm, biceps
22,8 cm., 25,4 cm., antebra țe, 21,6 cm. și 22,8 cm, coaps ă 25,4 cm. și 30,6 cm., pulp ă 28 cm.,
și 30,6 cm. un prospect provenind de la firma F aceminuni, cel mai eficient remediu din lume
pentru afec țiuni ale rectului, expedi at direct de Faceminuni și Co., Coventry House, South
Place, Londra, E.C. adresat doamnei L. Bloom cu o scurt ă notă însoțitoare începînd astfel :
Stimată Doamnă.
Citați textual termenii în care sus-zisul prospect recomanda virtu țile acestui remediu
taumaturgie.
Vindecă și alină în timpul somnului, în cazul tulbur ărilor la eliminarea gazelor, ajut ă natura

într-un mod cu totul mi raculos, asigurînd o u șurare imediat ă în evacuarea gazelor, p ăstrînd
curățenia și igiena părților anatomice respective și libertatea func țiunilor naturale, o prim ă
livrare în valoare de 7 șilingi și 6 pence face un om nou din dvs. și viața meritînd din nou s ă
fie trăită. Doamnele în special constat ă că produsul Faceminuni este deosebit de eficient,
constituind o surpriz ă plăcută ca atunci cînd se bucur ă de efectele încînt ătoare ale apei. de
izvor răcoroasă sorbită într-o zi c ălduroasă de vară. Recomanda ți doamnelor și domnilor
prietenii dvs. acest produs ale c ărui binefaceri le ve ți simți toată viața. Introduce ți capătul lung
rotunjit. Faceminuni.
Erau anexate recomand ări ?
Numeroase. De la un pastor, un ofi țer în marina britanic ă, un binecunoscut scriitor, un om de
afaceri, o infirmier ă de spital, o doamn ă, o mamă cu cinci copii, un cer șetor distrat.
Care erau cuvintele de la urm ă ale acestei recomand ări de la urm ă din partea cer șetorului
distrat ?
Ce păcat că guvernul nu a dotat pe b ăieții noștri cu astfel de faceminuni în timpul campaniei
din Africa de Sud ! Ce u șurare ar fi fost pentru ei !
Ce obiect a ad ăugat Bloom acestei colec ții de obiecte ?
O a patra scrisoare dactilografiat ă primită de Henry Flower (s ă luăm HF ca fiind LB) de la
Marha Clifford (in-dentifica ți-o pe MB).
Ce reflecții plăcute însoțeau aceast ă acțiune ?
Reflecția că, în afară de scrisoarea în ches tiune, chipul, silueta și prestanța sa magnetic ă
fuseseră favorabil primite în cursul zilei precedente de c ătre o casnic ă (d-na Josephine Been
născută Josie Powell), o infirmier ă, d-na Callan (numele de botez necunoscut), o fat ă,
Gertrude (Gerty, numele de familie necunoscut).
Ce posibilitate p ărea să se sugereze ?
368
369
Posibilitatea exercit ării forței virile de fascina ție în viitorul cel mai apropiat dup ă colațiune
costisitoare aleas ă într-un apartament rezervat în compania unei curtezane elegante, de mare
frumusețe trupeasc ă, moderat merce-nar ă, cu o cultur ă variată, de familie bun ă.
Ce conținea sertarul al doilea ?
Documente ; certificatul de na ștere al lui Leopold Paula Bloom, o poli ță de asigurare pe via ță
în valoare de 500 Îs eliberat ă de Societatea de asigur ări a văduvelor sco țiene, pe numele
Milicent (Milly) Bloom, valabil ă după 25 de ani ca poli ță cu dobînd ă în valoare de 430,
462,10,0, și 500 în G0 de ani sau în caz de deces, 65 de ani sau deces și caz de deces,
respectivi sau cu poli ță cu dobînd ă (pîătibilă imediat) în valoare de 299,10,0 împreun ă cu o
plată peșin de 133,10,0 la alegere ; o fi șă de cont eliberat ă de Banca Ulster, filiala College
Green, atestxnd un cont ridicîndu-se la sfîr șitul semestrului încheiat la 31 decembrie 1903 de
18,14,6 (optsprezece lire, paisprezece șilingi și șase pence, sterline), în favoarea deponentului,
valoare net ă ; certificatul de proprieta te a unor rente în valoare de 900 Îs Canadian 4%
(înregistrate) din fondul guvern amental fond de stat, (dispens ate de timbru) : certificate
eliberate de comitetul cimitirelor cato lice (Glasnevin), cu privire la achizi ționarea unui loc de
veci: o tăietură dintr-un ziar local privind schi mbare de nume prin act simplu.
Citați termenii textuali ai acestui anun ț.
Eu, Rudolph Virag, în prezent domiciliat în strada Clansbrassil, nr. 52, Dublin, cu domiciliul
anterior în Szombathely, în regatul Ungariei, declar prin prezenta c ă înțeleg ca de acum
înainte să fiu cunoscut în toate prilejurile și în orice moment al existen ței mele sub numele de
Rudolph Bloom pe care mi l-am asumat în mod liber.
Ce alte obieete legate de Rudolph Bloom (n ăscut Virag) se mai aflau în sertarul al doilea ?
Un dagherotip destul de șters reprezentîndu-l pe RV și tatăl său LV, executat în anul 1852 în
atelierul de portrete al v ărului lor (de gradul respectiv 1 și 2), Ștefan Virag din Szesfehervar,

Ungaria. O carte veche Hagadah în care o
370
pereche de ochelari cu rame de baga și lentile convexe inserate marcau pagina cu rug ăciunea
de mulțumire din rug ăciunile rituale pentru Pessach (Pa ști) ; o ilustrat ă repre-zentînd Hotel
Queen, Ennis, proprietar Rudolph Bloom ; un plic adresat Dragului meu fiu, Leopold.
Ce fragmente de fraze au evocat lect ura acestor patru cuvinte integrale ?
Mîine o s ăptămînă de cînd am primit… n-are rost Leopold s ă mai… cu scumpa ta mam ă… nu
mai e pentru ce s ă suport… pentru ea… pentru mine totul e f ără… fii bun cu Athos, Leopold…
dragul meu copil… totdeauna… de mine… das Herz… Gott… dein…
Ce amintiri despre o fiin ță omeneasc ă suferind de melancolie progresiv ă au evocat aceste
obiecte în mintea lui Bloom ?
Un bătrîn, văduv, cu părul nepiept ănat, în pat, cu capul acoper it, oftînd ; un cîine infirm,
Athos ; aconit, la care se recurgea în doze crescînde în grame și cu scrupule ca un paliativ fa ță
de crize recrudescente de ne vralgie ; chipul încremenit în moarte al unui septuagenar
sinucigaș prin otrav ă.
De ce resim țea Binom un sim țămînt de remu^care ? Deoarece, cu o ner ăbdare nematur ă
tratase cu lips ă de respect anumite credin țe și practici religioase.
Cum ar fi ?
Interdicția de a mînca carne și lapte la o aceea și masă, congregarea hebdomadar ă a unor fo ști
compatrio ți, foști coreligionari distra ți și lipsiți de coordonare în manifest ările lor, cu înclina ții
practice și mercantile exagerate ; circumciziunea copiilor de parte b ărbătească ; caracterul
supranatural al scripturilor iuda ice ; caracterul inefabil al tetragramar onului; sanctitatea zilei
de sabbath.
Cum îi ap ăreau acum aceste credin țe și practici religioase ?
Nu mai ra ționale decît i se p ăruseră atunci, nu mai pu țin raționale decît îi ap ăreau acum alte
credințe și practici.
371
Ce primă amintire p ăstra el despre Rudolph Bloom (acum decedat) ?
Rudolph Bloom (decedat) povestind fiului s ău Leopold Bloom (în vîrstă de 6 ani) despre un
sistem retrospectiv de migr ări și stabilire în și între Dublin, Londra, Floren ța, Milano, …
Viena, Budapesta, Szembatholy, înso țind povestirea cu expresii de satisfac ție (bunicul s ău o
văzuse pe M ăria Theresa, împ ărăteasa Austriei, regina Ungariei ), sfaturi comerciale (odat ă ce
ai avut grij ă de mărunțiș, banii cei mari au ei singuri grij ă de ei), Leopold Bloom (în vîrst ă de
6 ani) înso țind aceste nara țiuni cu consult ări constante ale unei h ărți geografice a Europei
(politică) și cu sugestii privind instituirea unor sucu rsale comerciale în diferitele centre
menționate.
A șters timpul, deopotriv ă, dar de maniere diferite, amintirea acestor migra ții în mințile
povestitorului și ascultătorului ?
în ce-l prive ște pe povestitor, prin scurgerea anilor și ca urmare a folosirii unor preparate
narcotice toxice ; în ce-i prive ște pe ascult ător, ca urmare a ac țiunii diferitelor moduri de
divertisment asupra unor experien țe pe care nu le tr ăise personal.
Ce idiosincrasii ale naratorului puteau fi citate ca fiind rezultate concomitente ale amneziei ?
Uneori se a șeza la mas ă și mînca fără a-și scoate în prealabil p ălăria de pe cap. Uneori sorbea
cu aviditate zeama de jeleu de agri șe cu frișca din farfuria sa înclinat ă spre gură. Uneori se
ștergea pe buze de resturile de mîncare folosind un plic deschis sau alte fragmente de hîr-tie
accesibile în momentul respectiv.
Care erau cele dou ă mai frecvente fenomene de seni litate vizibile în cazul lui ?
Calculul monezilor prin palpare digital ă în felul caracteristic miopilor, eructa ția consecutiv ă
saturației cu alimente.
Ce obiect îi oferea o consolare par țială pentru aceste reminiscen țe dureroase ?
372

Polița de asigurare dotal ă, fișa de cont bancar ă, certificatul de proprietate asupra ac țiunilor.
Reduceți-l pe Bloom, prin multiplicarea mixt ă a întorsăturilor nefavorabile ale evenimentelor
de care aceste puncte de sprijin îl protejau, și prin eliminarea tuturor valorilor pozitive la o
cantitate neglijabil ă, negativă, irațională, ireală.
Succesiv. în ordinea descresc ătoare a unei sc ări de paupertate și sclavie : S ărăcie ; cea de
negustor ambulant de ornamente de sticl ă, de perceptor pentru recuperarea unor crean țe
compromise sau îndoielnice, colector pentru taxe și impozite pentru s ăraci și taxe asociate.
Starea de mendi-citate : starea de falit fraudulos, dispunînd de resurse neglijabile, în m ăsură
să plătească lș și 4p pentru o lir ă ; de om sandwich, de distributor de afi șe și prospecte, de
vagabond nocturn, de sicofant încercînd s ă se insinuieze pe sub piel ea semenilor, de marinar
infirm, de tîn ăr orb, de ajutor de port ărel în stare de senilitate avansat ă, de intrus care stric ă
cheful, de linge-blide, de fraier, de bun-de-rîsul-lumii stînd pe banc ă într-un parc public sub o
umbrelă spartă aruncată de alții. Starea de destitu ție : pensionar al c ăminului de b ătrîni
(Spitalul regal) Kilmainham, pensionar internat în spitalul Simpson pentru b ărbați lipsiți de
mijloace dar respectabili permanent incapacit ăți de gută sau de pierderea vederii. Punctul cel
mai de jos al mizeriei : pauper b ătrîn paralizat, privat de toate drepturile, ducîndu- și zilele în
sarcina statului, muribund, cu min țile pierdute.
Și ce umilin țe însoțind aceste situa ții ?
Indiferența ostilă a unor femei alt ădată manifestând amabilitate, dispre țul bărbaților
musculoși, acceptarea unor firimituri de pîine, ignorarea simulat ă din partea unor cuno ștințe
întîmplătoare, lătrăturile unor cîini vagabonzi f ără zgardă și fără autorizație, receptarea
violentă a unor proiectile sub form ă de produse vegetale în stare de descompunere țintite spre
el de copii necunoscu ți, proiectile de mic ă, nulă sau mai pu țin decît nul ă valoare.
373
Prin ce anume ar fi putut fi evitat ă o asemenea situa ție? Prin deces (schimbare a st ării), prin
plecare (schimbare a locului).
Care din dou ă, de preferin ță ?
Cea de a doua alternativ ă, pe linia unei minime rezisten țe.
Ce considerente f ăceau aceast ă alternativ ă nu cu totul
indezirabil ă ?
Starea de coabitare constant ă opunîndu-se unei toleran țe reciproce a defectelor personale.
Obișnuința cres-cînd cultivat ă a unor achizi ții independente. Necesitat ea de a contracara prin
etape de sejur nepermanente permanen ța unei opriri.
Ce considerente f ăceau ca aceast ă alternativ ă să nu fie ira țională ?
Părțile interesate, unindu-se, crescuser ă și se înmul țiseră, lucru care odat ă făcut și progenitura
produsă și îngrijită pînă la maturitate, p ărțile, dacă acum ar fi fost desp ărțite, ar fi fost silite s ă
se reuneasc ă pentru a cre ște și a se înmul ți, ceea ce ar fi fost absurd, s ă formeze prin reuniune
cuplul originar alc ătuit din părți apte de uniune, ceea ce era imposibil.
Ce considerente f ăceau aceast ă alternativ ă dezirabilă?
Caracterul atractiv al anumitor localit ăți din Irlanda și străinătate, așa cum erau reprezentate în
hărțile generale geografice cu formul ă policrom ă sau prin h ărțile generale militare cu ajutorul
scărilor și hașurărilor.
în Irlanda ?
Falezele de la Moher, landele b ătute de vînturi de la C onnemara, lacul Neagh cu ora șul său
scufundat pietrificat, Drumul Uria șilor, Fortul Camden și Fortul Carlisle, Valea de Aur de la
Tipperary, insulele Aran, p ășunile de la Royal Meath, ulmul lui Brigid de la Kildare,
șantierele Queen's Island din Belfast, Saltul Somonilor, lacurile de la Ki-larney.
374
în străinătate ?
Ceylonul (cu planta țiile de mirodenii i'urnizînd ceai lui Thomas Kernan, agent pentru
Pulbrook, Robertson and Co, aleea Mincing, nr. 2, Londra E.C., strada Dame, nr. 5, Dublin),

Ierusalim, ora șul sfînt (cu moscheea lui Ornai- și poarta Damascului, țintă a aspirațiilor),
strîm-torile Gibraltar (incomparabilul loc natal al lui Marion Tw eedy), Partenonul (con ținînd
statui, divinit ăți grecești nude), pia ța monetar ă din Wall Street (care controla finan țele
internaționale), Piaza de Tores la La Linea, Span ia (unde O'Hara din regimentul Camerons
ucisese taurul), Niagara (peste care nici o fiin ță omeneasc ă nu a putut trece cu impunitate),
țara Eschimo șilor (mînc ători de săpun), țara interzis ă a Tibetului (din care nici un c ălător nu
se mai întoarce), golful Neapolel ui (pe care sâ-l vezi înseamn ă să mori), Marea Moart ă.
Sub călăuzirea cui, urmînd ce semne ?
Pe mare, c ătre septentrion, noaptea, dup ă steaua polar ă, situată la punctul de intersec ție a
liniei drepte de la beta spre alpha în Ursa Mare prelungit ă și tăiată la exterior la omega cu
ipotenuza triunghiului dreptunghi format de linia alpha omega astfel produs ă și linia alpha
delta a Ursei Mari. Pe uscat, spre ținuturile meridionale, o lun ă bisferică, dezvăluindu-se în
faze variabile imperfecte de evolu ție lunară așa cum e v ăzută prin intersti țiul posterior al unei
fuste imperfect închise a unei fiin țe feminine c ărnoase, neglijente, evoluînd în deambulare
pedestră, un
stîlp de nori pe timp de ziu ă.
Ce anunț publie ar fi dat în vileag aceast ă eclipsă a dispărutului ?
5 lire recompens ă, pierdut, furat sau r ătăcit de la re ședința sa, strada Eccles nr. 7, domn de
aproximativ 40 de ani, r ăspunzînd la numele de Leopold (Poldy) Bloom, în ălțimea 1,76 m,
corpolent, ten m ăsliniu, posibil s ă-și fi lăsat barbă, cînd a fost v ăzut ultima oar ă purta un
costum negru. Suma specificat ă mai sus va fi acordat ă în schimbul informa țiilor ducînd la
descoperirea sa.
375
Care ar fi fost denumirea sa binominal ă cu aplica ție universal ă în calitatea sa de entitate și
nonentitate ?
Susceptibil ă a fi asumat ă de oricine sau necunoscut ă nimănui Omul-de-rînd sau Nimeni.
Care ar fi fost tributele ce i-ar fi putut fi acordate ?
Cinstire și daruri de la str ăini, prietenii Omului-de-rînd. O nimfă nemuritoare, frumuse țea
întruchipat ă, mireasa lui Nimeni.
Și cel plecat astfel n-avea s ă mai reapar ă niciodată, nicăieri în nici un fel ?
De-a pururi avea s ă rătăcească, de sine însu și împins, pîn ă la limita extrem ă a orbitei sale
cometare, dincolo de stelele fixe și de sorii variabili și de planetele telescopice, c ălătoare și
rătăcitoare astronomice, pîn ă la cele mai dep ărtate fruntarii ale spa țiului, trecînd din țară în
țară. printre oameni, printre evenimen te. Undeva, imperceptibil avea s ă audă și într-un fel sau
altul, fără voia lui, supu-nîndu-se soarelui, avea s ă dea ascultare chem ărilor de reîn-toacere.
Drept care disp ărînd din constela ția Coroanei nordice avea s ă reapară într-un fel ren ăscut
deasupra deltei în constela ția Cassiopeea și după eoni incalculabili de peregrinare s ă se
reîntoarcă, un răzbunător înstrăinat, împărți-tor de dreptate printre r ăufăcători, cruciat
întunecat, un de șteptat din somnul cel mare, dispunînd de resurse financiare (presupunîndu-se
că depășind pe cele ale lui Rot-schil d.sau ale regelui argintului.
Ce ar fi făcut irațională o asemenea reîntoarcere ?
O ecuație nesatisf ăcătoare între un exodus și reîntoarcerea în timp prin spa țiul ireversibil și un
exodus și reîntoarcerea în spa țiu prin timpul ireversibil.
Ce joc de for țe producînd iner ția ar fi făcut indezirabil ă
plecarea ?
Ora tîrzie care creeaz ă o stare de spirit proprie temporiz ării ; obscuritatea nop ții, creînd
invizibilitate ; nesiguran ța căilor publice, creînd primejdii ; necesitatea odihnei împiedicînd
mișcarea ; proximitatea unui pat ocup at, opu-nîndu-se unor noi cercet ări ; anticiparea c ăldurii
(umane)
376
atenuată de vaga r ăcoare (a cear șafurilor) împiedicînd dorin ța și creînd o stare dezirabil ă ;

statueta lui Narcis, sunet f ără ecou, dorin ță care dore ște.
Ce avantaje prezenta un pat ocupat, spre deosebire de un pat neocupat ?
înlăturarea solitudinii nocturne, calitatea superioar ă a unei surse de c ăldură umană (femeie
matură) față de una inuman ă (sticlă cu apă caldă), stimulul unui contact matinal, economisirea
operației de călcare executat ă acasă în cazul plas ării .pantalonilor cu grije a șezați pe dungă și
plasați în sensul lungimii între arcurile somierei (în dungi) și salteaua de lîn ă (cadrilată maro).
Ce cauze consecutive, percepute vag înainte de a se ridica, de oboseal ă acumulat ă a
recapitulat în t ăcere Bloom înainte de a se ridi ca în picioare ?
Pregătirea micului dejun (sacrificiu cu ar dere de tot) ; congestie intestinal ă și defecație
premeditat ă (sfînta sfintelor) ; baia (ritul lui Ioan ) ; funeraliile (ritul lui Samuel) ; reclama
pentru Alexander Keyes (Urim și Thummin) ; un dejun nesubstan țial (ritul lui Melhisedec) ;
vizita la muzeu și la biblioteca na țională (loc sacru) ; c ăutarea unei c ărți, pe aleea Bedford,
galeriile negustorilor, cheiul Wellingt on (Simchath Torah) ; muzica ascultat ă la hotelul
Ormond (Shira Shiritn) ; altercația cu un troglodit agresiv la stabilimentul lui Bernard
Kiernan (holocaust) ; o perioadă nedeterminat ă de timp implicînd un drum cu ma șina, o vizit ă
la o firmă de pompe funebre, o ceremonie de r ămas bun (pustie) ; excita ția erotică provocată
de exhibiționismul feminin (ritul Iui Onan ) ; chinurile prelungite ale na șterii în cazul d-nei
Mina Purefoy (sacrificiu cu dar ridi cat); vizita în casa de toleran ță a d-nei Bella Cohen. strada
Ty-t ;jne lower nr. 82, și disputa ulterioar ă cu încăierarea fortuit ă pe strada Castorului
(Armageddon) ; deambul ările nocturne spre și de la taverna birjarilor, podul Butt (expierea).
De ce enigm ă de el singur impus ă a devenit f ără voie conștient Bloom pe cale de a se ridica în
picioare spre a
S77
•purcede de acolo spre a încheia lucrurile de team ă că n-ar mai fi ajuns s ă încheie ?
Cauza unei trosnituri scurte, seci, nea șteptate, puternic au zindu-se, singuratec ă, emisă de
materia nesensibil ă a șunei mese de lemn supus ă unei tensiuni pe direc ția fibrelor lemnului.
De ce enigm ă de sine însu și impusă a devenit în mod voluntar con știent, fără să o înțeleagă,
Bloom ridicat acum în picioare, deplasîndu-se prin camer ă, culegînd vestminte multicolore,
multiforma, multiple ?
Cine era M'Ferlan ?
Ce enigm ă do la sine evident ă meditată cu o constan ță intermitent ă timp de 30 de ani a în țeles
acum dintr-o dat ă în tăcere Bloom, de vreme ce efect uase obscuritatea natural ă prin extinc ția
luminii artificiale ?
Unde era Moise cînd s-a stins luminarea ?
Ce imperfec ții în cursul unei zile perfect e a enumerat , Bloom în t ăcere, deplasîndu-se prin
încăpere, în succesiu-
"nea lor ?
Eșecul temporar în încercarea de a ob ține prelungirea unei reclame, de a ob ține o anumit ă
cantitate de ceai de la TK (a gent —), de a certifica prezen ța sau absen ța orificiu-lui rectal
posterior în cazul divinit ăților feminine helenice, dea ob ține intrarea (gratuit ă sau contra plat ă)
la spectacolul cu Leah cu d-na Bandmann Palmer, la teat rul Gaiety, strada South King, 46, 47,
48, 49.
Ce imagine a unui chip absent și-a amintit, deodat ă oprit locului, Bloom în t ăcere ?
Chipul tat ălui ei, maior în retragere Bria n Cooper Tweedy, regimentul de pu șcași regali
Dublin, din Gibraltar și Rehoboth, DB.
Ce imagini recurente ale aceluia și chip ar mai fi fost pos ibile la modul ipotetic ?
îndepărtîndu-se, la gara terminus de Nord, strada Amiens, cu o accelera ție constant ă
uniformă, pe șinele paralele întHnind u-se la infinit, dac ă ar fi fost prelungite ; pe șinele
paralele reîntorcîndu-se prelungindu-se
373
dinspre infinit, cu încetinire constant ă uniformă, pînă la gara terminus capul liniei, gara de

Nord, strada Amiens.
Ce asortiment de piese vestimentare ținînd de toaleta personal ă feminină a văzut el ?
O pereche de ciorapi lungi de dam ă noi, negri, f ără miros, demim ătase, o pereche de jartiere
noi violete, o pereche de pantalona și de damă măsură mare, de muselin ă de India, de talie
generoasă, impregna ți cu opoponax, iasomie și țigarete turce ști Muratti și avînd și un ac de
siguranță lung de o țel strălucitor, cu curbura închis ă, un combinezon de batist cu margini din
dantelă subțire, o fusti ță acordeon de m ătase moirette albastr ă, toate aceste obiecte fiind
dispuse -neregulat peste un cuf ăr drepunghiular, cu patru încuietori, avînd col țuri metalice, și
etichete multicolore, purtînd pe partea din fa ță inițialele albe BCT (Brian Cooper Tweedy).
Ce obiecte impersonale a mai v ăzut el ?
Un scaun pentru oala de noapte, cu un picior rupt, acoperit cu totu l de un careu de creton ă, cu
imprimeuri repre-zentînd me re, pe care se afla o p ălărie de paie neagr ă de damă. O garnitur ă
cu motive portocalii, achizi ționată de la Henry Price, magazin de m ărunțișuri, sticlărie,
fierărie, articole de fantezie, — dispuse neregulat pe lavoar și pe dușumea, și constînd din
lighean, savonier ă și tavă pentru perii (pe lavoar, împreun ă), «cană de apă și articol pentru
uzul de noapte (pe du șumea, separate).
Acțiunile lui Bloom ?
A depus pe un scaun articolele de îmbr ăcăminte, și-a scos de pe sine restul propriilor sale
articole de îmbr ăcăminte, a luat de sub perna de la capul .patului o c ămașă de noapte lung ă,
albă, împăturită, și-a inserat capul și brațele în deschiz ăturile corespunz ătoare ale c ămășii de
noapte, a mutat o pern ă de la capul la pici oarele patului, a preg ătit așternutul în consecin ță și
s-a suit în pat.
Cum ?
Cu circumspec ție, ca întotdeauna cînd p ătrundea într-un s ălaș (al său sau străin) ; cu
solicitudine, arcurile ser-
879
pentinatspiralate ale somierei fiind vechi, discurile de alam ă și barele viperine jucînd și
vibrînd la presiuni și tensiuni ; u șor, ca să deranjeze cît mai pu țin ; cu respect, fiind vorba de
patul procrea ției și al nașterii, al consum ării mariajului și al încălcării mariajului al desfacerii
mariajului, al somnului și al morții.
Ce au întîlnit membrele sale treptat întinzîndu-se ? Destinse ?
Un așternut curat de pînz ă. mirosuri suplimentare, prezen ța unui trup femeiesc, al ei.
întipăritura unui trup b ărbătesc, nu al lui, unele firimituri, cîteva buc ățele mărunte de carne
conservat ă, reîncălzită, pe care le*~a dat ia o parte.
Dacă ar fi surîs de ce ar fi surîs ?
Gîndindu-se c ă fiecare din cei care intr ă își închipuie c ă el e primul care intr ă pe cînd în
realitate el este ultimul termen al unei serii precedîndu-l, chiar dac ă e primul termen al unei
serii succezîndu-i, fiecare imaginîndu- și că el este primul, ultimul și singur, pe cînd în
realitate el nu este nici primul nici ultim ul nici singurul nici singur într-o serie care- și are
originea în, și se repetă întru, infinitate.
Care serie precedîndu-l ?
Considerîndu-l pe Mulvey ca fiind primul term en al seriei sale, Pe nrose, Bartell d'Arcy,
profesorul Goodwin, Ju-lius Ma stiansky, John Henry Menton, p ărintele Bernard Corrigan, un
fermier de la Expozi ția cabalin ă a Societății Regale Dublineze, Maggot O'Reiîly, Matthew
Dillon, Ve-lentine Blake Dillon (lord primar al Dublinului), Christo-pher Callinan, Lenehan,
un flașnetar italian, un domn necunoscut de la Ga iety Theatre, Benjamin Dollard, Simon
Dedalus, Andrew (Pipiiic ă) Burke, Joseph Cuffe, Wisdom Hely, consilierul municipal John
Hooper, dr. Frartcis Brady, p ărintele Sebastian de la Mount Argus, un lustra-' giu de la Oficiul
Postai Central, Hugh E. (Blazes) Boylan și tot astfel și așa mai departe pîn ă ia nici un
ultim

termen.
Care erau reflec țiile sale privindu-l pe ultimul membru al acestei serii și cel mai recent
ocupant al patului ?
330
Reflecții cu privire la vigoarea aces tuia (un grosolan), propor țiile sale trupe ști (un lipitor de
afișe), aptitudinile sale comerciale (un prof itor), impresionabilitatea sa (un fanfaron).
De ce în calitatea sa de observator nota și impresionabilitatea pe ling ă vigoarea, propor țiile
trupești și aptitudinile sale comerciale ?
Pentru că observase cu o frecven ță crescîndă la membrii preceden ți ai acelea și serii aceea și
concupiscen ță, inflamabil transmis ă la început cu alarm ă, apoi cu în țelegere, pe urm ă cu
dorință, în cele din urm ă cu oboseal ă, cu simp-tome alternante de comprehensiune și
aprehensiune epicen ă.
De ce sentimente antagonice i-au fost afectate reflec țiile sale subsecvente ?
Invidie, gelozie, abnega ție, sînge rece.
Invidie ?
Cea a unui organism masculin fizic și mental apt în mod special pentru pozi ția dominant ă în
actul energic al copula ției inter-umane și al mișcării energice de tip piston și cilindru necesar
pentru satisfacerea deplin ă a unei concupiscen țe constante dar nu acu te rezidind într-un
organism trupesc și mental feminin, pasiv dar nu inert.
Gelozie ?
Pentru că un corp o natur ă solidă dar volatil ă în stare liber ă era în mod alternativ agentul și
reactivul în procesul de atrac ție. Pentru c ă acțiunea între agen ți și reactivi varia în orice
moment, în propor ție inversă de creștere și descreștere, cu neîncetat ă extensie circular ă și
reintroducere radial ă. Pentru c ă o asemenea contemplare deliberat ă a fluctuațiilor atrac ției
producea, dac ă ar fi dorit aceasta, o fluctua ție a plăcerii resim țite.
Abnegație ?
în virtutea unei a) cuno ștințe inițiată în septembrie 1903 în stabilimentul lui George Mesias,
atelier de croitorie și lenjerie, cheiul Ede n, nr. 5, b) ospitalit ății, oferită și
381
primită în aceeași tenneni, manifestat ă reciproc între persoanele respective, c) unei tinere ți
relative supuse impulsurilor ambi ției și generozit ății, altruismului colegial și egoismului plin
de iubire, d) unei atrac ții extrarasiale, inhibi ții intrarasiale, prerogative mai presus de
deosebirile de ras ă, e) unui iminent turneu muzical în provincie, cheltuielilor obi șnuite
curente, profiturilor nete corespunz ător împărțite.
Calm?
Ca fiind la fel de natural ca orice act natural de o natur ă exprimat ă sau făcîndu-se în țeleasă ca
manifestîndu-se în natura natural ă de către creaturi naturale potrivit cu naturi naturale ale lui,
ei sau lor. Ca nefiind la fel deopotriv ă de catastrofal ca o anihilare cataclismie ă a planetei ca
urmare a coliziunii cu un so are întunecat. Ca fiind mai pu țin condamnabil decît furtul, tâlh ăria
de drumul mare, cruzimea fa ță de copii și animale, ob ținerea unor sume de i bani prin
înșelătorie, falsificarea de acte publice, șarlata-nie, însu șirea ilegal ă a banilor publici, abuzul
de încredere, calomnia, simularea, coruperea de minori, def ăimarea, șantajul, dispre țul față de
tribunal, incendierea, tr ădarea, felonia, r ăzvrătirea pe bordul vasului, înc ălcarea propriet ății
particulare, furt prin efrac ție, spargere, evadarea din închisoa re, practicarea unor vicii contrare
naturii, dezertarea din for țele armate pe cîmpul de lupt ă, sperjurul, braconajul, cam ătă,
conspirația cu dușmanii țării, asumarea unei identități false, atacul înarmat, asasinatul
deliberat cu premeditare. Ca nefiind mai anormal decît orice alte procese instabile de adaptare
la condițiile instabile de existen ță, rezultînd în echilibrul reciproc între organismul fizic și
circumstan țele sale ambiante, alimentele, b ăutura, obi șnuințele dobîndite, înclina țiile
acceptate, bolile specificate. Ca fiind mai mult decît inevitabil, ireparabil.

De ce în mai mare m ăsură abnegație decît gelozie, mai pu țină invidie decît) calm ?
Pentru că de la un ultragiu (mariaj) la ultragiu (adulter) nu s-a produs al tceva decît ultragiu
(copulație), și cu toata acestea factorul matrimonia l care violase drepturile factorului
matrimonial ale c ărui drepturi fuseser ă violate nu fu-
382
șese ultragiat de factor ul adulterin violator al factorului aie c ărui drepturi fuseser ă violate la
modul adulterin.
Ce represalii ar fi decurs de aici, dac ă s-ar fi ajuns la represalii ?
Asasinatul, niciodat ă, întrucît dou ă fapte reprobabile nu fac o fapt ă recomandabil ă. Duelul
prin înfruntare direct ă, nu. Divor țul, nu acum. Surprinderea în flag rant delict prin artificii de
ordin mecanic (pat trucat) sau m ărturie individual ă (martor ocular ascuns undeva) nu înc ă.
Acțiune pe căi legale în vederea ob ținerii unor daune interese ev entual prin simularea unei
agresiuni cu probe de molest ări suferite (autoprovocate), nu imposibil. Dac ă s-ar impune o
anume coniven ță de natură pozitivă, introducerea unui factor de ri valitate (din punct de vedere
material, o agen ție de publicitate prosper ă în concuren ță cu cea proprie ; din punct de vedere
moral, un factor rival cu ac țiune intim ă), de aici deprecierea, înstr ăinarea, umilirea, separarea
asigu-rînd protec ția celei separate fa ță de celălalt, protec ția celui care i-a separat fa ță de ambii.
Prin ce medita ții, el, reac ționînd con știent împotriva vidului nesiguran ței, își jiistifica fa ță de
sine însuși sentimentele sale ?
Fragilitatea predeterminat ă a himenului, presupusa intangib ilitate a lucrului în sine ;
incongruen ța și dispropor ția între tensiunea de la sine prelungindu-se a ac țiunii care ar fi
urmat să fie săvîrșită și relaxarea prin autores-trîngere a ac țiunii făptuite ; debilitatea în mod
eronat atribuit ă femeii, vigoarea muscular ă a bărbatului ; varia țiunile codului etic ; tranzi ția
firească gramatical ă prin inversiune neimplicînd nici o alterare a sensului unei propozi țiuni
aoriste preterite (analizat ă gramatical — subiectul la masculin, verbul tranzitiv onomatopeic
monosilabic cu complement drept feminin) de la forma activ ă în propozi țiunea corelativ ă
aoristă preterită (analizată gramatical — subiect feminin, verb auxiliar și participiu trecut
cvasimonosilabic onomatopeic cu agent compleme ntar masculin la modul pasiv ; produc ția
continuă a factorilor de îns ămînțare prin genera ție ; produc ția continu ă a semenului prin
distilare ; futilitatea unui even tual triumf sau protest sau_r ăzbunări :_
I ' i
333
deșertăciunea., atit de l ăudatei virtu ți,
normala
letargie a mat eriei incon știente* ; ap atia astrelor .
în ce satisfac ție finală s-au reunit aceste sim țăminte și reflecții antagonice reduse la cea mai
simplă expresie a lor?
Satisfacție față de ubicuitatea în emisferele terestre estic ă și vestică, în toate p ămînturile și
insulele locuibile, explorate sau neexplorate ( țara soarelui de miaz ănoapte, insulele ferici ților,
insulele Greciei, țara făgăduinței) a emisferelor adipoase posteri oare feminine, înmiresmate cu
lapte și miere, și cu căldură excretorie sanguin ă și seminală, amintitoare a familiilor seculare
de -curbe ale amplitudinilor, nesusceptibile de a se l ăsa impresionate de impresii de st ări de
spirit sau de expresii de cont rarietate, expresive a animalit ății mature mute și imutabiie.
Semnele vizibile ale unei satisfac ții incipiente ?
O erecțieaproximativ ă ; o atenție plină de solicitudine ; o "eleva ție Treptat ă ; o "releva ție
latentă ; o contempla ție tăcută.
Apoi ?
A sărutat sferele cantalupate umfl ate afinate împaîidate aromate ale crupei ei, pe fiecare
emisferă durdulie pepenie, în a lor adîncitur ă matură în aur obscur ă, cu o oscula ție întunecat ă
provocatoare mult prelungit ă a pepene înmiresmat ă.

Semnele vizibile ale unei satisfac ții împlinite ?
O contempla ție tăcută ; o velație incipient ă, o retracție treptată ; o atenție plină de solicitudine
; o erecție aproximativ ă.
Ce a urmat acestei ac țiuni tăcute ? O invoca ție somnolent ă, o identifica ție mai puțin som-
nolentă ; o excita ție incipient ă, o interoga ție catehetic ă.
Ce modific ări a adus naratorul în r ăspunsul său la aceast ă interogație ?
Negative ; a omis s ă menționeze coresponden ța clandestin ă între Martha Clifford și Henry
Flower, alterca ția publică la, în și în vecinătatea stabilimentului autorizat al lui
384
Bernard Kiernan și Co, — provocarea erotic ă și răspunsul la aceasta stîrnite de
exhibiționismul Gertrudei (Gerty) numele de fa milie necunoscut. Pozitive : a inclus
menționarea unui spectacol cu d-na Bandmann Palmer în Leah la teatrul Gaiety — o invita ție
la cină la hotelul Wynn (al lui Mu rphy) — un volum cu tendin ță condamnabil pornografic ă
intitulat Plăcerile păcatului, anonim, autor fiind un om de lume, o contuzie temporar ă
provocată de o mișcare greșită în cursul unei exercit ări gimnastice dup ă masa de sear ă,
victima (între timp complet restabilit ă) fiind Stephen Dedalus, profesor și scriitor, fiul cel mai
vîrstnic în via ță al lui Simon Dedalus, f ără ocupație stabilă, o demonstra ție aeronautic ă
executată de el însu și (naratorul) în prezen ța unui martor, profesorul și scriitorul
susmenționat, cu promptitudine de decizie și flexibilitate gimnastic ă.
în alte chipuri a mai fost nara țiunea sa alterat ă de modific ări ?
în nici un chip.-
în alte privin țe a rămas narațiunea sa nealterat ă de vreo alt ă modificare ?
în absolut nici o privin ță.
Ce eveniment sau persoan ă au reieșit în eviden ță în cursul nara țiunii ?
Stephen Dedalus, profesor și scriitor.
Ce limitări ale activit ății și inhibări ale drepturilor conjugale au fost percepute de ascult ătoare
și de narator în ce-i prive ște pe ei în șiși în cursul acestei nara țiuni intermitente și tot mai
laconice ?
De către ascultătoare, o limitare a fertilit ății întrucît c ăsătoria fusese celebrat ă la o lună
calendaristic ă după cea de a 18-a aniversare a na șterii ei (8 septembrie 1870), adic ă la 8
octombrie, . și consumat ă la aceeași dată cu progenitur ă feminină născută la 15 iunie 1889,
fiind cu anticipa ție consumat ă la 10 septembrie acela și an și comerțul carnal complet, cu
ejacularea semenului în organul femini n firesc avînd loc pentru ultima dat ă cu șase săptămîni
înainte, adic ă la 27 noiembrie 1893. cu na șterea la 29 decembrie 1893 a unei a doua ( și
singura de parte b ărbătească) proge-
383
25 — Ulise, voi. n
nituri, decedat la 9 ianuarie 1394, în vîrst ă de 11 zile, iamî» nînd o perioad ă de 18 ani, 5 luni
și 11 zile, în care comer țul carnal fusese incomplet, f ără ejacularea semenului în organul
feminin firesc. De c ătre narator, o limitare a activit ății, mentale și corporale, întrucît contactul
complet mental între el însu și și ascultătoare nu mai avusese loc de la consumarea pubert ății,
indicată prin hemoragie catame-nic ă, a progeniturii feminine a naratorului și ascultătoarei, 15
septembrie 1903, r ămînînd o perioad ă de 9 luni și 1 zi în cursul c ăreia ca urmare a unei
înțelegeri naturale prestabilite în ce prive ște neînțelegerea dintre femeile ajunse la maturitate
(ascultătoarea și progenitura) libertatea corporal ă totală de acțiune îi fusese circumscris ă.
Cum ?
Prin variate interoga ții repetate formulate de partea feminin ă cu privire la destina ția urmărită
de partea masculin ă, înspre ce loc, locul unde, timpul la care, durata pentru care, obiectul
împreună cu care în cazul unei absen țe temporare, proiectat ă sau efectuat ă.
Ce se mișca vizibil deasupra gînduril or invibizile ale ascult ătoarei și naratorului ?
Răsfrîngerea aruncat ă în sus de o lamp ă și abajurul ei, o serie inconstant ă de cercuri

concentrice de diferite grada ții ale luminii și umbrei.
în ce direc ție erau întin și ascultătoarea și naratorul ?
Ascultătoarea, est, sud-est ; naratorul, vest, nor d-vest, pe paralela 53 latitudine nordic ă și
meridianul 6 l ongitudine vestic ă ; la un unghi de 45° fa ță de ecuatorul terestru.
In ce stare de imobilitate sau de mi șcare ?
în stare de imobilitate fa ță de ei înșiși și unul față de celălalt. în mi șcare, fiind fiecare din ei și
ambii purta ți spre vest, înainte și respectiv înapoi, de c ătre mișcarea corespunz ătoare perpetu ă
a pământului prin mereu schimb ătoarele căi ale niciodat ă schimbătorului spa țiu.
In ce postur ă ?
Ascultătoarea : întins ă semilateral, pe stînga, cu mîna sting ă sub cap, piciorul drept extins într-
o linie dreapt ă și
r
sprijinit pe piciorul sting, flexiona t, în atitudinea Geci-Tellus, satisf ăcută, culcată, îngreunat ă
de sămînță. Naratorul ; întins lateral, pe stînga, cu picioarele drept și stîng îndoite, cu
arătătorul și degetul mare al mîinii drepte sprijinit de r ădăcina nasului, în atitudinea
reprezentat ă pe un instantaneu fotografic executa t de Percy Apjohn, omul-copil ostenit,
copilul-om în pîntec.
Pîntec ? Ostenit ?
El se odihne ște. A călătorit.
Cu?
Sinbad Str ăbătătorul de m ări, Tinbad Temnicerul și Jinbad Juvaerjerul și Binbad Balenierul și
Ninbad N ăierul și Finbad Fierarul și Binbad Bubosul și Pinbad P ărosul și Minbad Mincinosul
și Hinbad H ăituitul și Rinbad R ăguși-tul și Chinbad Chelarul și Vinbad Pietrarul și Linbad
Ier-bivorul și Xinbad Spintec ătorul.
Cînd ?
îndreptîndu-se spre un pat în tunecat unde era un rotund p ătrat în jurul c ăruia Sinbad
Străbătătorul de m ări și oul păsării roc și al păsării auk în noaptea patului a tuturor aukilor
dintre rocii crivatului lumii lui întunecat r ăului Sinbad Luminos n ăscătorul de ziu ă în pat.
Unde ?
Da 6 pentru că n-a mai f ăcut niciodat ă pînă acuma asta s ă ceară să-i duc micul dejun la pat cu
două ouă de cînd cu hotelul C ity Arms cînd se pref ăcea c-ar fi bolnav la pat și cu vocea
sfîrșită și tot făcînd pe delicatul și prințul ca să pară mai interesant în fa ța băbătiei ăleia de țață
madam Riordan pe car e zicea c-a îmbrobodit-o și ea nu ne-a l ăsat nici o para chioar ă toți banii
pe liturghii pentru ea și pentru sufle țelul ei cea mai mare harpagoan ă care s-a pomenit se
dădea de-a dreptul de ceasul mor ții să lepede patru pence pe ntru spirtul denaturat și-mi
descria toate bolile de care suferea numai gura de ea cu politica și cutremurele de p ămînt și
sfîrșitul lumii da' m ăcar să mai trăim și noi nițel pînă atunci și ferească Dumnezeu s ă fie toate
femeile ca ea pornit ă ca o cată împotriva costumelor de
336
307
baie și a decolteurilor sigur c ă da cine i-ar fi cerut ei vreodat ă să poarte așa ceva mi-nchipui c ă
era așa mironosi ță pentru că nici un bărbat nu s-ar fi uitat la ea m ă rog lui Dumnezeu s ă n-

ajung vreodat ă ca ea de mirare c ă nu ne punea și pe noi să umblăm cu vălul pe față dar oricum
e sigur că era o femee cult ă și tot îi dădea zor cu domnul Riordan în sus domnul Riordan în
jos mi-nchipui c ă lui i-a părut mai bine c-a sc ăpat de ea și cîinele ei mereu s ă-mi miroas ă
mantoul de blan ă și tot da să-mi intre pe sub fuste mai ales atunci cînd da' ce-mi place mie la
el că e politicos cu doamnele mai în vîrst ă așa și chiar și cu chelnerii și cu cerșetorii nu se ține
mîndru pe nimic numai c ă nu totdeauna și dacă ajunge vreodat ă să aibe ceva mai grav atunci e
mult mai bine pentru ei s ă intre în spital unde e curat și tot mi-nchipui c-o s ă trebuiasc ă să-l
bat la cap cu asta vreo lun ă de zile mda și pe-urmă primul lucru e c-o s ă pună pe tapet
problema cu o infirmier ă de la spital și-o să-l văd că stă acolo pîn ă-l dau ăia afară sau vreo
călugăriță poate ca fotografia aia porcoas ă pe care o are la el e și aia călugărită cum nu sunt eu
da asta pentru c ă ei sunt așa de slăbănogi și vai de capul lor cînd sunt bolnavi c ă au numai
decît nevoie de-o femee s ă se facă bine dacă-i curge sînge din nas ai zice c ă e o ce mai
tragedie și cu aerul ăla de parc ă ar fi pe moarte cînd s-a da t jos la South Circular de și-a scrîn-
tit piciorul la serbarea corului la Muntele de zah ăr în ziua cînd eram cu rochia aia și
dom'șoara Stack s ă-i aducă flori cele mai pr ăpădite și mai ofilite pe care le g ăsea pe fundul
coșului făcea chiar orice numai s ă intre într-un dormitor de b ărbat și cu vocea ei de fat ă
bătrînă și se străduia eît putea s ă creadă că el ar fi fost pe moar te de dragul ei -,;i c ă adică n-
am să te mai văd niciodat ă la față deși abia că mai arăta și el ca un b ărbat cu barba care-i
crescuse ni țel acolo în fundul patului și tata era tot a șa și pe urmă eu nu pot s ă sufăr să stau să-
l oblojesc și să-i dau doctoria pe git cînd s-a t ăiat la degetul de la picior cu briciul cînd și-a
rîcîit bătăturile i-era fric ă să nu facă o cangren ă dar dacă-ar fi o dat ă să mă îmbolnăvesc eu
atunci să vedem cît ă atenție numai c ă sigur femeea se mai ascunde ca să mai facă atîta
tevatură cum fac ei da undeva și-a făcut el damblaua sunt sigur ă după cum avea
333
poftă de mîncare în orice caz îndr ăgostit nu e c ă atunci ar l ăsa-o mai moale la mas ă cu gîndul
la ea așa că a fost sau vreuna din femeile alea de noapte dac ă a fost acolo c-o fi fost cu
adevărat el și toată povestea cu hotelul a scornit-o ca s-ascund ă ce punea la cale c ă m-a ținut
Hynes de vorb ă cu cine m-am mai întîlnit a da' am dat peste îl mai ții minte Menton și mai
cine era cine stai ni țel cu fața asta a lui l ătăreață de copila ș nevinovat l-am v ăzut eu om
deabea însurat cum se fleor țăia cu o față tînără la Pooles Myriorama și i-am întors spatele pe
loc cînd s-a strecurat de-acolo sp ăsit de tot ce r ău am făcut da' a avut neru șinarea să se dea la
mine odat ă acuma are ce merit ă cu mutra aia de cuceritor și ochii de știucă fiartă dintre toți
nătăfleții pe care i-am v ăzut în viața mea și ăsta cică ar fi un avocat și asta numai pentru c ă
mie nu-mi place s ă-mi bat buzele în vînt cînd sunt în pat sau atunci dac ă nu-i asta e vreo
nenorocit ă de tîrfă peste care-a dat cine știe pe unde sau pe care a ag ățat-o pe furi ș dacă l-ar
cunoaște și astea cum îl știu eu da pentru c ă alaltăieri mîz-g ălea ceva o scrisoare cînd am
intrat în camera din fa ță după chibrituri s ă-i arăt în ziar că a murit Dignam de parc ă-mi spunea
mie ceva și el a acoperit-o repede cu sugativa și se prefăcea că se gîndește la nu știu ce afacere
de-a lui așa că foarte probabil c ă era la vreuna care- și închipuie c ă are cîrlig la el pentru c ă toți
bărbații o cam iau razna a șa la vîrsta lui mai ales cînd se ap ropie de patruzeci de ani cum e el
acuma așa ca să-i stoarcă ce bani o putea de la el nu-i tîmpit mai mare ca un tîmpit b ă-trîn și
pe urmă cînd mă pupa în fund ca de obicei asta numai ca s ă nu bag eu de seam ă nu că mie mi-
ar păsa nici de dou ă parale cu cine se culc ă el sau pe cine-o mai fi avut înainte dar tot a ș vrea
să aflu atîta vreme cît nu-i am pe-amîndoi sub nasul meu toat ă vremea cum a fost putoarea aia
de Mary pe care-am avut cînd st ăteam pe Ontario Terrace care- și tot căptușea cu nu știu ce
fundul ăla fals al ei ca s ă-l excite destul c ă simt pe el mirosul ăla de femee boit ă odată sau de
două ori am bănuit eu ceva c ă l-am pus s ă vină mai pe lîng ă mine atunci cînd am g ăsit firul
ăla de păr lung pe haina lui f ără să mai spun de data aia cînd am intrat în buc ătărie și se
prefăcea că bea apă o femee nu le-ajunge sigur c ă a fost numai vina
389

lui le-a stricat pe servitoare și pe-urmă să mai și propună ca ea să stea cu noi la mas ă de
Crăciun mă rog o nu mul țumesc nu-n casa mea și mă fura la cartofi și la stridii 2 șilingi șase
pence duzina și că se duce s-o vad ă pe mă-tușe-sa vă rog mă fura ca-n codru asta e dar eu
eram sigur ă că are el o învîrteal ă cu aia pe mine nu m ă duce de nas miros eu lucrurile astea și
el cică n-ai nici o dovad ă că era ea dovad ă o da mătușisii-i plăceau grozav stridiile numai c ă i-
am spus ce cred eu despre ea tot da zor s ă plec eu de acas ă să rămînă el singur cu ea nu m ă
cobor eu pîn ă-ntr-acolo s ă-i spionez jartierele pe care le-am g ăsit în camer ă la ea vinerea aia
cînd era ea-n ora ș asta pentru mine a fost de-ajuns pu țin cam prea mult chiar și-am văzut și pe
fața ei cum se umfl ă de furie cînd i-am pus în vedere s ă-și ia papucii într-o s ăptămînă mai
bine renun ț de tot la ele fac eu singur ă curat în cas ă mai repede dac ă n-ar fi buc ătăria asta
afurisită și să scoți gunoiu afar ă da' i-am spus-o și lui oricum ori ea ori eu pleac ă din casa asta
nici măcar n-aș mai putea s ă m-ating de el dac ă m-aș gîndi că se-ntinde cu o mincinoas ă de-
asta ordinar ă și nerușinată și-o tîrîtură una care m ă minte de la obraz și cîntă prin toată casa și
și la w c pentru c ă știa ea că s-a pus bine de da pentru c ă nu e el în stare s ă stea atîta vreme
fără să așa că trebuie să-și dea el drumul pe-un-deva, și ultima dat ă cînd și-a dat drumul pe
popoul meu cînd a fost în noaptea cînd Boylan m-a strîns tare de min ă cînd ne plimbam la
Tolka și simt în mîna mea alta și eu l-am ap ăsat așa pe dosul palmei cu degetul mare ca s ă-i
arăt că-l strîng și eu și cîntînd luna tîn ără de mai str ăluce cu iubire pentru c ă bănuiește el ceva
între mine și el nu e el chiar a șa de tîmpit zice disear ă mănînc în ora ș și mă duc la Gaiety da'
n-am să-i dau eu satisfac ția asta oricum Dumnezeu știe că el tot e o schimbare într-un fel s ă
nu mai stau mereu și mereu să tot port aceea și pălărie veche decît dac-a ș angaja pe vreun
tinerel mai dr ăguț așa să mă servească doar nu mi-oi face-o singur ă un băiețaș așa tînăr m-ar
place întîi l-a ș pune puțin în încurc ătură singură numai cu el dac-am r ămîne l-aș lăsa să-mi
vadă jartierele astea noi și l-aș face să se roșească tot cînd m ă uit la el l-a ș seduce știu eu ce
simt băieții cu puf pe fa ță cînd se joac ă cu jucărica cîte-un ceas întreg între-
390
bare și răspuns ai face una-alta și-ailaltă cu omu' eare-aduce c ărbunii da c-un episcop da a ș
face-o pentru c ă i-am spus cum un decan sau episcop sau a șa ceva s-a a șezat lîngă mine în
grădina templului ovreiesc cînd ședeam și-mi-pleteam chestia aia de lîn ă străin nu era din
Dublin ce loc era ăsta și tot așa despre monumente și m-a plictisit de tot cu statuile s ă-l
încurajezi s ă-l faci mai r ău decît e la cine te gînde ști acuma la cine spune-mi cum îl cheam ă
cine-i spune-mi cine e împ ăratul Germaniei el e da închipuie- ți că eu sînt el gînde ște-te la el îl
simți cum încearc ă să facă o tîrfă din mine ceea ce n-o s ă reușească niciodată ar trebui s ă se
lase păgubaș acuma la vîrsta asta pur și simplu asta o distruge pe orice femee și nu simte nici
un fel de pl ăcere se preface numai pîn ă a făcut el și pe urmă trebuie să mă termin singur ă cum
oi putea și-ți face buzele palide oricum s-a terminat acuma odat ă pentru totdeauna și cu asta și
oricît își bat gura to ți pe lumea asta cu asta numai prima dat ă contează după asta e doar o
chestie obi șnuită pe care-o faci și nu te mai gînde ști după aia tla asta de ce s ă nu poți să te
săruți cu un bărbat fără să trebuiasc ă să te-apuci s ă te măriți cu el întîi uneori î ți place la
nebunie cînd te sim ți așa nu știu cum așa de bine peste tot și nir mai po ți să te ții aș vrea să fie
un bărbat să mă posede cînd e el aici și să mă sărute cînd m ă ține el în bra țe nimic nu-i mai
bine ca o s ărutare lung ă și caldă adînc de tot pîn ă-n suflet aproape c ă ești paralizat ă atunci nu
pot să sufăr spovedania cînd m ă duceam la p ărintele Corrigan a pus mîna pe mine p ărinte și ce
rău a făcut dacă a pus unde și eu am spus pe cheiul canalului ca o proast ă dar unde pe
persoana ta copila mea pe picior la. spate sus era da cam sus era acolo unde te a șezi pe scaun
da o Doamne nu putea s ă-i spună fund pe nume și să terminăm cu asta și ce-are a face asta cu
toată treaba și ai făcut cum i-o fi spus el c-am f ăcut am uitat nu p ărinte și întotdeauna m ă
gîndesc la p ărintele meu la tata și la ce mai vroia el s ă știe cînd eu m ă mărturisisem deja în
fața lui Dumnezeu avea o mîn ă mare gras ă bună cu palma umed ă totdeauna nu m-a ș da în
lături s-o simt pe mine și nici el aș zice judecind dup ă ceafa de taur în gulerul lui preo țesc mă

gîndesc dac ă m-o fi recunoscut acolo în confesional eu puteam s ă-l văd pe el la fa ță el nu mă
vedea pe
391
mine firește el nu s-a întors niciodat ă n-a lăsat să se-nțe-leagă nimic dar îi erau ochii ro șii cînd a murit
taică-su ei sunt ca și morți pentru femei sigur trebuie s ă fie groaznic s ă vezi un b ărbat plîngînd cu atît
mai mult ei mi-ar place s ă mă ia-n brațe unul în od ăjdiile lui și cu mirosul de t ămîie din el ca papa și
pe urmă nu-i nici un risc cu un preot dac ă ești măritată are el grij ă cînd se gînde ște la el și pe urmă îi
dai ceva sfin ției sale papa ca poc ăință mă întreb lui i-o fi pl ăcut cu mine un lucru care mie nu mi-a
plăcut cînd mi-a dat cu palma peste dos la plecare a șa familiar de tot în hol cu toate c ă am rîs eu nu
sunt cal sau m ăgar nu mi-nchipui c ă se gîndea la taic ă-su stau și mă întreb dac ă stă treaz noaptea s ă se
gîndească la mine sau s ă viseze și oi fi și eu în visele astea cine i-a dat floarea aia zicea c-a cump ărat-o
el mirosea a nu știu ce băutură nu whisky sau bere sau poate o fi fost pasta aia dulceag ă cu care-și
lipesc afișele vreun lichior ceva mi-ar place și mie să gust odat ă din băuturile alea scumpe groase verzi
și galbene pe care le beau tipii ăia cu jobene care se învîr-tesc pe lingă actrițe odată am gustat cu
degetul dintr-una de la americanul ăla cu veveri ța care discuta despre m ărci poștale cu tata deabea se
mai ținea să n-adoarm ă după ultima dat ă cînd am avut porto și carne din cutie era bun ă la gust cam
sărată da și că mă simțeam așa bine și eram și eu obosit ă și-am adormit bu ștean chiar din clipa cînd m-
am suit în pat pîn ă m-a trezit tunetul de-ai fi zis c ă-i sfîrșitul lumii Doamne fere ște credeam c ă se
răstoarnă ceru peste noi s ă ne pedepseasc ă pentru păcatele noastre și rai-am făcut cruce și-am spus o
Ave Măria exact ca furtuna aia cu tr ăznetele grozave de la Gibraitar și mai vin unii s ă-ți spună că nu
există Dumnezeu ce-ai fi f ăcut dac-ar fi intrat să se învîrteasc ă peste tot prin camer ă nimic doar s ă te
pocăiești sincer luminarea pe care am aprins-o în seara aceea la capela din Whitefriars pentru luna mai
a Măriei vezi c ă tot mi-a adus noroc de și el ar rîde de mine dac-ar ști pentru c ă el nu se duce niciodat ă
la biserică la liturghie sau la predic ă zics sufletul n-ai nici un suflet în tine numai materie cenu șie
pentru că el habar n-are ce-nseamn ă să ai suflet da cînd îi dau eu semnalul da c ă trebuie c-a dus-o pîn ă
la capăt de 3 sau 4 ori cu chestia aia a lui nemaipomenit ă mare roșie ca un animal pe care o
392
are că ziceam c ă vîna sau cum de i-o mai fi zicînd are s ă-i plezneasc ă acolo deși nici n-are nasul a șa
mare și după ce mi-am scos toate de pe mine și lăsasem storurile dup ă ce-am stat ceasuri întregi s ă mă
gătesc și să mă parfumez și să mă pieptăn și ea ca de fier sau ca o bar ă groasă tot sculat ă toată vremea
trebuie să fi fost că mîncase stridii cîteva duzini cred și era și-n voce de cîntat nu nici odat ă în viața
mea nu l-am sim țit pe vreunul s ă o aibă chiar așa de mare s ă te facă că te-ai umplut toat ă trebuie c-a
mîncat o oaie întreag ă după aia ce idee o mai fi și asta să ne fi făcut așa cu o gaur ă mare în mijloc ca
un Armăsar care s-o înfig ă acolo în tine pentru c ă asta-i tot ce vor ei de la tine cu pornirea aia pornit ă
vicioasă în ochi c-a trebuit aproape s ă-mi închid eu ochii și cu toate astea uite nici n-are a șa grozav de
multă spermă în el cînd l-am f ăcut s-o scoat ă afară și să facă pe mine cînd te gîn-de ști ce mare o are cu
atît mai bine dac ă nu s-o fi dus toat ă cînd m-am sp ălat ultima dat ă cînd l-am l ăsat să termine în mine
frumoasă invenție s-a mai f ăcut și pentru femei ca numai el s ă aibă toată plăcerea dar dac ă i-ar pune
cineva și pe ei să simtă măcar o parte atunci ar ști prin ce-am trecut cu Milly nimeni n-ar crede și și
cînd i-au ie șit dinții și bărbatul lui Mina Purefoy cu rînjetul mereu gata dintre tufele alea de p ăr care-i
toarnă cîte-un copil sau o pereche de gemeni în fiecar e an ca ceasul totdeauna cu mirosul de copii pe
ea și ăla care-i zic mititelul sau nu știu cum ca un negri șor cu o claie de pâr aspru pe el Isuse Doamne
copilu' ăsta-i negru ultima dat ă cînd am fost la ei erau o droaie care se rostogoleau unii peste al ții și
zbierînd c ă nu te-auzeai vorbind cic ă așa ar fi sănătos nu-s mul țumiți pînă nu ne-au umflat de to.t ca
niște elefanți sau mai știu eu ce s ă zicem c-a ș mai risca s ă mai am unul nu de la el de și totuși dac-ar fi
însurat sînt sigur ă c-ar avea un copil frumos și sănătos dar po ți să știi Poldy are mai mult ă spermă-n el
da grozav de frumos ar mai fi ar fi cum s-ar zice ca întîlnirea dintre Jos ie Powell și înmormîntare și tot
gîndindu-se la mine și la Boylan asta l-a stârnit și pe el foarte bine n-are decit s ă se gîndeasc ă la ce
poftește acum dac ă asta-i face pl ăcere știu eu că se dădeau unul la altul cînd am intrat eu în scen ă
dansa cu ea și ședea pe lîng ă ea în seara cînd și-a inaugurat casa
393
Georgina Simpson și pe urmă a încercat s ă mă facă pe mine s ă-nghit că din cauză că nu-i
plăcea s-o vad ă că stă singură și se plictise ște din cauza asta am avut cearta aia groaznic ă
despre politic ă el a început nu eu cînd despre Domnul nostru Isus Cristos a fost tîmplar pîn ă la

urmă m-a făcut să plîng sigur o femeie e atît de sensibil ă în toate mi-era o ciud ă de numai
puteam pe mine dup ă ce am cedat numai fiindc ă știam că e pornit de tot pe mine și cînd zicea
că El a fost primul socialis t asta m-a înnebunit atîta c ă nu puteam de loc s ă-l fac să-și iasă din
sărite dar totu și știe o grămadă de lucruri din astea amestecate mai ales în leg ătură cu corpul și
cu ce-i pe din ăuntru de multe ori am vrut și eu să învăț singură asta ce avem fiecare pe
dinăuntru în cartea aia cu doctoru l de familie întotdeauna-i au zeam vocea lui vorbind cînd era
camera plin ă de lume și să-l supraveghez ni țel după asta m-am pref ăcut că m-am răcit cu ea
din cauza lui pentru c ă el era cam gelos ori de cîte ori m ă întreba la cine te duci acuma și eu
ziceam pîn ă la Floey și mi-a făcut cadou poemele lordului Byron și cele trei perechi de
mănuși așa că s-a terminat și cu asta puteam foarte u șor să-l fac ce vreau eu ori cînd a ș fi vrut
știu cum aș fi făcut-o chiar presupunînd c ă ar fi luat-o iar de la cap ăt cu ea și că se ducea s ă se
întîlneasc ă cu ea pe undeva știam dacă nu vroia s ă mănînce ceap ă știu eu o gr ămadă de feluri
să-l pun să-mi potriveasc ă gulerul bluzei sau s ă-l ating cu voalul și mănușile cînd să iasă un
singur sărut atunci ar fi ajuns s ă le facă pe toate s ă se ducă învîrtindu-se oricît de foarte bine o
să vedem noi atunci las ă-l să se ducă la ea ea sigur ar fi foarte încîn-tat ă să se prefac ă atunci c-
ar fi îndrăgostită la nebunie de el de asta nu mi-ar păsa așa de mult m-a ș duce doar la ea și-aș
întreba-o îl iube ști și aș privi-o drept în ochi pe mine nu m-ar putea duce ea de nas dar el ar fi
putut să-și închipuie c ă e el și să-i facă o declara ție în felul ăla al lui încîlcit și ei cum mi-a
făcut mie de și eu a trebuit s ă fac pe dracu'n patru s-o sc ot de la el cu toate c ă-mi plăcea de el
pentru că arăta că putea să se stăpînească și că nu era gata s ă se dea dup ă oricine i-ar fi întins
mina dar tot era cît pe-aci s ă mă ceară in seara aia în buc ătărie cînd făceam musacaua aia de
cartofi aș vrea să-ți spun ceva numai c ă eu l-am luat eu cu vorba cînd m-am pref ăcut că
S94
eram furioas ă că mi-s mîinile și brațele toate murdare de aluat în orice caz m ă cam dădusem
de gol cu o sear ă înainte cînd am vorbit despre vise a șa că nu vroiam S ă-l las să înțeleagă mai
multe decît ar fi trebuit pentru binele lui ea m ă tot mă strîngea în bra țe Josie ori de cîte ori era
și el acolo cu gîndul la el bjne în țeles și mă tot mișcora peste tot și cînd eu spuneam c ă mă
spăl de sus pîn ă cît mai des posibil ea s ă mă întrebe te speli și pe posibil femeile aduc
întotdeauna vorba de asta și chiar se pricep s ă și insiste cînd e el de fa ță știu ele dup ă cum îi
sclipește mai șmecherește ochiul și și clipește puțin și-și ia un aer indifere nt cînd ies ele cu
ceva de felul ăsta ăsta-i felul de b ărbat care e el și asta-l stric ă nici nu m ă miră de loc pentru
că și el era foarte bine pe vremea aceea și încerca s ă arate ca lordul Byron eu îi spuneam c ă-
mi place cu toate c ă era prea frumu șel pentru un b ărbat și chiar și semăna puțin înainte de a ne
logodi dup ă aceea chiar dac ă ei nu i-a mai pl ăcut chiar a șa mult în ziua cînd m ă prăpădeam de
rîs că nu mai puteam s ă mă mai opresc cu toate acele de p ăr care-mi c ădeau unul dup ă altul cu
toată claia aia de p ăr care-o aveam tu e ști întotdeauna foarte bine dispus ă zicea ea da pentru c ă
o cam ustura pentru c ă știa ea ce însemna asta c ă aveam eu grij ă să-i spun o gr ămadă de
lucruri despre cum mergea între noi nu totul dar deajuns ca s ă-i lase gura ap ă dar n-a fost vina
meâ că ea nu ne-a mai trecut pragul prea mult dup ă ce ne-am c ăsătorit noi m ă întreb cum o fi
ajuns astăzi după ce-a trăit atîta cu nebunul ăla de bărbatu-su începuse s ă se scofîlceasc ă la
față să-i cam cad ă cărnurile ultima dat ă cînd am văzut-o trebuie s ă fi fost chiar dup ă o ceartă
cu el că am văzut eu înc ă din momentul cînd se c ăznea să împingă discuția despre b ărbați și
vroia să vorbeasc ă despre el și-ncearcă să-l vorbeasc ă de rău ce mi-a spus atunci. A da c ă
uneori se urc ă în pat cu ghetele în picioare cînd îi veneau pandaliile ia închipuie ște-ți să tre-
buiască să te culci în pat cu a șa ceva care ar putea s ă te asasineze în orice moment ce b ărbat ei
nu-ntr-un singur fel înnebunesc cu to ții Poldy oricum orice ar face se șterge întotdeauna pe
picioare pe pre ș cînd vine acas ă fie că-i ploaie fie c ă-i soare și-și face și ghetele întotdeauna ca
cremă și își scoate întotdeauna p ălăria cînd te întilne ște pe
395
stradă așa și-acuma uite-l c ă umblă în papuci s ă ceară 10 000 de lire pentru o carte po ștală

prăpădită cu caca o iubirea mea în mai nu te-ar face a șa ceva să mori de plictiseal ă să fie într-
adevăr așa de cretin nici s ă nu-și mai scoat ă ghetele din picioare și atunci ce s ă mai faci cu un
bărbat ca ăsta mai degrab ă aș muri da dou ăzeci de ori decît s ă mă mai mărit cu vreunul din ei
sigur el n-ar mai g ăsi niciodat ă altă femee ca mine s ă-l suporte cum îl suport eu cum m-ai
cunoscut vino s ă te culci cu mine da și el și știe asta în adîncul inimii s-o lu ăm pe doamna
May-brick'aia care și-a otrăvit bărbatul pentru ce-o fi f ăcui-o în dragoste cu 'vreun alt b ărbat
da s-a și descoperit asta ea n-a fost de-a dreptul o tic ăloasă să se-apuce s ă facă un lucru ca ăsta
sigur unii b ărbați pot să te scoată cu totul din fire s ă te facă să-nebunești de tot și totdeauna cu
gura spurcat ă pe noi de ce ne mai cer atunci s ă ne mărităm cu ei dac ă noi suntem a șa de rele
cum se ajunge pîn ă la urmă da pentru c ă nu pot fără noi arsenic alb i-a pus în ceai de pe hîrtia
de muște o fi fost m ă întreb de ce i-o fi zicînd a șa dacă l-aș întreba pe el ar spune c ă-i din
grecește ne lasă la fel de proaste cum eram trebuie s ă fi fost grozav de îndr ăgostită cu ălălalt
ca să se expun ă la riscul s ă fie spîn-zurat ă O mi i-a p ăsat dacă așa-i era firea ce putea s ă facă
și pe urmă nu sunt ei atît de porci s ă se-apuce s ă spîn-zure o femeie sigur nu-i a șa.
sunt cu to ții așa deosebiți Boylan care tot da s ă-mi vorbeasc ă despre ce form ă are piciorul
meu a observat el de la început chiar înainte de a-mi fi fost prezentat cînd eram la ber ărie cu
Poldy și rîdeam și încercam s ă ascult și-mi legănam piciorul am comandat amîndoi dou ă cea-
iuri și pîine cu unt numai l-am v ăzut că se uită cu fetele alea dou ă bătrîne de surori ale lui cînd
m-am ridicat în picioare și-am întrebat-o pe chelneri ță unde era și ce-mi mai p ăsa cînd
începuse s ă și picure din mine și pantalona șii ăia negri închi și pe care m-a f ăcut el să-i cumpnr
îți trebuie o jum ătate de oră să-i dai jos s ă mă ud toată întotdeauna cu cîte-o marot ă nouă în
fiecare săptămînă și-atîta de mult am f ăcut că mi-am uitat m ănușile de piele pe scaun la spate
pe care nici nu le-am mai g ăsit pe urm ă vreo hoață de femee și el vroia s ă dau anun ț la Irish
Times pierdut în toaleta de dame ber ăria strada Doamnei,
396
găsitorul să le restituie doamnei Marion Bloom și l-am văzut cu ochii pe picioarele mele cînd
am ieșit prin ușa turnantă se uita cînd m-am uitat și eu îndărăt și m-am dus acolo s ă beau un
ceai două zile după asta în speran ța dar el nu era și-acuma cum de-l excita asta pentru c ă mi le
pusesem picior peste picior cînd eram în camera cealalt ă noi la început zicea pantofii care sînt
prea mici s ă poți să mergi în ei mîna mea e frumoas ă și așa dac-aș avea măcar un inel cu
piatră potrivită pentru luna mea o acuamarin ă frumoasă îl pun eu s ă-mi cumpere unul și o
brățară de aur mie nu-mi place piciorul meu chiar a șa de mult dar tot l-am f ăcut să-și dea
drumul cu piciorul meu odat ă în noaptea de dup ă concertul ăla nereușit la Goodwin era a șa de
frig și vînt că bine c-ara avut romul ăla în casă să facem grog și focul nu se stinsese de tot eînd
m-a rugat s ă-mi scot ciorapii acolo întins ă pe covor în strada Lombard mda și altă dată cu
ghetele mele murdare de noroi c ă-i plăcea să merg prin toat ă baliga de caLpe care puteam s-o
găsesc dar sigur el nu e normal ca restul oamenilor c ă eu ce zicea c ă eu pot să-i dau 9 puncte
din 10 avans lui Katty Lanner și tot s-o întrec ce mai înseamn ă și asta l-am întrebat am uitat ce
mi-a zis c ă tocmai trecea edi ția specială și ăla- cu părul buclat de la l ăptăria Lucan care-i
totdeauna a șa politicos cred c ă l-am mai v ăzut înainte pe undeva ani b ăgat de seam ă că e
acolo tocmai ciad gustam untul a șa că am mai z ăbovit nițel și încă Bartell d'Arcy de care- și
bătea el joc cînd a început s ă mă sărute pe treptele corului dup ă ce am cîntat Ave M ăria de
Gounod ce mai a șteptăm O inima mea s ărută-mă acuma pe frunte și partea care este partea
mea mai întunecoas ă după care se înfierbîntase el atîta cu toat ă vocea aia sl ăbuță a lui notele
joase pe care le iau eu și el tot dădea cu gura despre asta dac ă stai să-l crezi îmi pl ăcea cum î și
ținea gura cînd cînta pe urm ă a spus nu-i groaznic s ă faci așa ceva într-un loc ca ăsta eu nu
văd nimic așa de groaznic am s ă-i spun odat ă într-o zi și-o să-i fac o surpriz ă mda și am să și-l
duc acolo și-am să-i arăt locul unde am f ăcut așa că poftim acuma și dacă nu-ți place tot
trebuie s-o înghi ți el își închipuie c ă nu se poate întîmpla nimic f ără să știe și el nici n-avea
idee cu maic ă-mca pînă cînd ne-am logodit altfel nu m-ar fi avut el a șa de ieftin cum m-a avut

el era
397
.
el însuși de 10 ori mai r ău oricum rugîndu-se de mine s ă-i dau o buc ățică tăiată din pantalona șii mei
asta era în seara cînd veneam prin pia ța Kenilworth m-a s ărutat în deschiz ătura mănușii și a trebuit s ă
mi-o scot și tot punîn-du-mi întreb ări este permis s ă se intereseze de forma dormitorului meu a șa că l-
am lăsat s-o țină el ca și cum aș fi uitat-o s ă se gîndeasc ă la mine cînd l-am v ăzut cum și-o strecoar ă în
buzunar bineîn țeles că-i nebun cînd vine vorba de pantalona și e limpede se vede dup ă cum se zgLe ș'e
totdeauna la neru șinatele alea de biciclete cu fustele care li se ridic ă pînă la buric chiar cînd eram
Milly și cu mine cu el la serbarea aia în aer liber și aia în muselin ă crem care st ătea în soare c ă putea
să-i vadă orice fărîmă de ce avea pe ea cînd m-a v ăzut pe mine de la spate ținîndu-se dup ă mine prin
ploaie eu l-am v ăzut pe el înainte de a m ă vedea el pe mine totu și cum sta la col ț la răspîntie la Harold
cu o haină de ploaie nou ă pe el și cu un fular cu culori țipătoare ca țiganii ca s ă-și scoată în eviden ță
tenul și cu pălăria cafenie și cu aerul ăla pervers ca de obicei ce f ăcea acolo m ă rog unde n-avea nici o
treabă unde ăștia pot să se-apuce și să scoată orice poftesc de la vreuna cu fust ă oricît de pr ăpădită și
noi n-avem voie s ă întrebăm nimic dar ei vor s ă știe noi unde-am fost unde te duci îl sim țeam cum
vine după mine furi ș cu ochii țintă pe ceafa mea nu mai venise pe acas ă că simțea că se complic ă lu-
crurile pentru el acolo a șa că ra-am întors pe jum ătate și m-am oprit și atunci el m-a pisat s ă-i spun da
pînă cînd mi-am scos m ănușa încet de tot privindu-l mereu și el zicea c ă mîneeile astea ajurate erau
prea friguroase pentru ploaia asta orice ca o scuz ă să pună mîna pe mine cît mai de-aproape
pantalona șii pantalona șii toată vremea asta pîn ă i-am promis s ă i-i dau pe ăia de la păpușa mea să-i
țină el în buzunarul de la vest ă O Măria Suntissima arăta ca un tîmpit mare stînd acolo cu ploaia
șiroind de pe el splendizi din ți mai avea m ă făcea să-mi fie foame uitîn-du-m ă la ei și mă implora s ă-
mi ridic în sus fusta portocalie pe care-o aveam pe mine cu pl ătea în raze de soare c ă nu era nimeni
zicea că se pune-n genunchi acolo în udeal ă dacă n-o făceam și așa de insistent c ă chiar avea s-o fac ă
și-și distruge și haina nou ă de ploaie nu po ți să știi nici-©dat ă ce nebunie-i mai apuc ă cînd sînt singuri
cu tine
398
parcă-s turbați după asta dacă trecea cineva a șa că mi-am ridicat-o ni țel și l-am atins peste pantaloni
pe dinafar ă cum făceam la Gardner dup ă aia cu mîna cu inelul ca s ă-l țin să nu facă mai rău încă acolo
în public muream & ă aflu dacă era circumcis tremura ca o piftie din cap pîn ă-n picioare a șa vor ei să
facă totul prea repede s ă stoarcă toată plăcerea din asta și tata care m-a ștepta în vremea asta cu masa
de seară el zicea c ă să spun că mi-am uitat po șeta la măcelărie și-a trebuit s ă mă întorc dup ă ea ce mai
Mincinos și pe urmă mi-a scris scrisoarea aia cu toate cuvintele alea cum a mai avut tupeul s ă dea
ochii cu vreo f emee dup ă asta și manierele lui de lume îl f ăceau și mai rău după aia cînd ne-am întîlnit
și m-a întrebat te-am sup ărat cumva cu genele coborîte eu sigur c ă da a văzut el că nu eram avea el
ceva în cap nu ca tîmpitul ălălalt Henry Doyle ăla spărgea sau rupea totdeauna ceva în jocurile de
societate nu pot s ă-i sufăr pe-ăștia care n-au noroc și dac-aș fi știut ce-nsemna asta bineîn țeles a trebuit
să-i spun nu de form ă nu te-nțeîeg am spus și nu era normal este normal sigur scria și pe desenul cu o
femee pe zidul ăla de la Gibraltar cu vorba aia pe care n-am g ăsit-o nicăieri ce înseamn ă numai copiii
s-o vadă prea mici pe atunci și scria cîte o scrisoare în fiecare diminea ță cîteodată de două ori pe zi îmi
plăcea cum f ăcea dragoste pe atunci știa cum să ia o femeie cînd mi-a trim is opt maci mari de ziua
mea e în 8 atunci am scris noaptea cînd m-a s ărutat pe inim ă la Dolphins Barn n-am putut s ă descriu
cum era pur și simplu te face s ă te simți cea mai fericită de pe pămînt dar el n-a știut niciodat ă cum să
sărute bine ca Gardner sper c-are s ă vină luni cum a zis la aceea și oră patru nu pot s ă-i sufăr pe-ăștia
care vin la orice or ă sună la ușă crezi că-i zarzavagiul și pe urmă vezi că-i cineva și tu desbrăcată sau
ușa de la buc ătăria aia murdar ă și scîr-boas ă se deschide deodat ă în ziua cînd b ătrînul Goodwin cu fa ța
lui scorțoasă a venit să-mi spună despre concertul din strada Lombard și eu tocmai dup ă masă și eu cu
tot sîngele în fa ță și șleampătă că trebuisem s ă fierb rasolul ăla bătrin nu vă uitați la mine domnule
profesor a trebuit s ă-i spun sînt ca q sperietoare da dai' el era un adev ărat gentleman de mod ă veche în
felul lui imposibil s ă fie cineva mai respectuos nimeni s ă spună că nu ești acasă trebuie să
399
spionezi pe sub stor cum a fost cu comisionarul ast ăzi la încc-Dut am crezut c ă amînă pe altă zi că mi-
a trimis por-toul și piersicele întîi și începusem s ă casc de nervi gîndin-du-m ă eâ-și bate joc de mine
cînd i-am auzit b ătaia tac-tactac la u șă trebuie să fi întîrziat pu țin era trei și un sfert cînd le-am v ăzut

pe fetele dou ă ale lui Dedalus venind de la școală nu știu niciodat ă cît e ceasul chiar și ceasul pe care
mi l-a dat parc ă n-ar merge bine niciodat ă trebuie să-l dau să vadă ce-i cu el cînd i-am aruncat atunci
un penny Iu marinarul ăla șchiop pentru azil și pentru fete și fluieram uite-o fat ă frumușică chiar așa
cum le iubesc și eu nici nu-mi pusesem c ămașa curată și ni; mă pudrasem și nimic și pe urmă de azi
într-o săptămînă trebuie să mergem la Belfast tocmai bine c ă el trebuie s ă se ducă la Snnis cu
parastasul lui taic ă-său la 27 n-ar fi pl ăcut dacă ar sta să se gîndeasc ă că la hotel camerele noastre sînt
una lîngă alta și dacă am face ceva prostii în patul ăla nou nici n-a ș putea să-i spun să se potoleasc ă și
să mă lase în pace cu el în camera de al ături sau poate vreun pastor protestant cu tusea-n gît s ă ne bată-
n perete pe urm ă nici n-ar crede a doua zi c ă n-am făcut nimic a șa ceva îți merge cu b ărbatul tău dar cu
un iubit dup ă mine să-i spun că n-am făcut nimic sigur c ă nu m-ar crede nu e mai bine c ă el se duce
unde se duce și pe urmă cu el totdeauna se întimpl ă cîte ceva de data aia cînd mergeam la concertul
Mallow la Maryborough cînd a comandat sup ă fierbinte pentru noi amîndoi și pe urmă a fluierat c ă
pleacă trenul și uite-l c-o porne ște pe peron cu supa plesc ăind în farfurie și mîncînd cu lingura din ea
n-ai fi crezut atîta nesim țire și chelnerul dup ă el de ne-a dat în spectacol și tot tapajul și învălmășeala și
locomotiva gata s ă porneasc ă dar el n-a vrut s ă plătească pînă n-a terminat ăia doi domni din
compartimentul de clasa a treia ziceau c ă avea cu totul și cu totul dreptate și chiar și avea e așa de
încăpățînat uneori cînd îi intr ă ceva în cap noroc c-a reu șit să deschidă ușa de la compartiment cu
briceagul altfel ne-ar fi dus mai departe pîn ă la Cork mi-nchipui c-au f ăcut asta să se răzbune pe el O
cum îmi place s ă mă legăn în tren sau într-o ma șină cu perne frumoase moi m ă întreb are s ă ia bilete
de clasa întîia pentru mine s-ar putea s ă vrea s-o facem în tren dac ă-i dă un
400
bacșiș bun conductorului O mi-nchipui c-au s ă fie obișnuiții de idioți de bărbați care să caște ochii la
noi proști cum nu se mai vede a fost un om cu totul deosebit lucr ătorul ăla de rinei care ne-a l ăsat
singuri în compartiment în ziua aceea cînd mergeam la Howth a ș vrea să știu și eu cine-o fi fost 1 sau
2 lunele poate pe urm ă trebuie să te uiți pe fereastr ă cu atît mai frumos pe urm ă la întoarcere s ă zicem
că nici nu m-a ș mai întoarce ce-ar zice ei atunci a fugit cu ei asta e ce- ți face prestigiu pe scen ă ultimul
concert la care-am cîntat unde acum peste un an cînd a fost la sala Slinta Tereza pe strada Clarendon
acuma au acolo ni ște domnișorele care cînt ă Kathleen Kearney și altele asemenea din cauz ă că tata era
în armată și eu cîntam cer șetorul cu gîndurile aievea și aveam și broșa cu lordul Roberts cînd eu am
tras toate ponoasele și Poldy că nu era cleajuns de irlandez el o fi pus la cale toat ă asta nu m-ar mira ar
fi în stare ca atunci cînd m-a pus.s ă cînt în Stabat Mater cînd se învîrtea peste tot și spunea c ă pune pe
muzică Condu-ne Tu Lumin ă Blîndă eu l-am pus pe roate în asta pîn-au aflai iezui ții că era
francmason și pocnea în pian Cendu-Mâ Tu acuma mai departe copiat ă dintr-o cper ă veche da și se
mai băgase în ultima vreme și cu ăia din Sinner Fein sau cum și-or mai fi zicînd și tot spu-nînd
prostiile alea f ără cap și coadă cum are obiceiul zice omule țul ăia pe care mi l-a ar ătat ăla fără ceafă de
loc e foarte inteligent e omul viitorului Griffiths nu a șa-l cheam ă n-are decît nu arat ă de loc a a șa ceva
asta-i tot ce pot s ă spun eu dar el trebuie s ă fi fost și el știa foarte bine c ă era un boicot eu nu pot s ă
sufăr să se vorbeasc ă de politic ă după război cînd cu Pretoria și Ladysmith și Bloemfontem unde
Gardner locotenent Stanley G batalionul 8 regi mentul 2 East Lanciers de disenterie era b ărbat frumos
în uniform ă și tocmai bine de înalt mai mult ca mine sunt sigur ă că era și curajos mi-a spus c ă eram
frumoasă în seara cînd ne-am s ărutat de desp ărțire la stăvi-larul canalului frumosa mea irlandez ă era
palid de tot la fa ță de emoție că pleacă sau că s-ar putea s ă ns vadă cineva dinspre drum nici nu i se
scula ca lumea și eu înfierbîntat ă cum: nu mai fusesem niciodat ă ar fi putut s ă facă pace de la început
sau babalîcul de om Paul și cu restul de ramoli ți de Krugeri s ă se pună să lupte între ei în loc s-o duc ă
401
așa ani de zile s ă omoare to ți bărbații mai bine care mai erau cu molimele lor dac ă ar fi fost
măcar împușcat cum se cade n-ar fi fost a șa rău ce-mi mai place s ă văd cum trece un regiment
în pas de parad ă prima dat ă am văzut cavaleria spaniol ă de La Roque ce frumos dup ă aia să
privești peste golf de la Algeciras toate luminile de pe stînc ă chiar ca ni ște licurici sau
manevrele alea pe cele 15 acri Garda Neagr ă cu kilturile lor în caden ță în marș trecînd al
zecilea de husari ai prin țului de Wales sau l ăncierii O l ăncierii ăștia-s splendizi sau cei din
Dublin care-au cî știgat bătălia de la Tugela taic ă-su a făcut avere vînzînd cai pentru cavalerie
chiar c-ar fi putut s ă-mi cumpere un cadou frumos acolo la Belfast dup ă ce i-am dat eu au
pînză frumoasă acolo unul din capoatele alea frumoase trebuie s ă-mi cump ăr naftalină cum

am mai avut înainte s-o țin în sertar cu ele ar fi amuzant s ă ies cu el la cump ărături să cumpăr
toate lucrurile astea într-un ora ș mai bine s ă las aici inelul ăsta trebuie s ă-l tot întorci a șa să-ți
treacă peste încheieturi c ă altminteri s-ar putea s ă se-apuce s ă bată toba prin tot ora șul și în
ziare sau s ă mă pîrască la poliție dar ar putea s ă creadă că sîntem însura ți n-au decît s ă spună
ce vor pîn ă le rămîne în gît cît îmi pas ă mie el are o gr ămadă de bani și nu e omul care s ă se-
nsoare așa că tot mai bine s ă se găsească cineva să-i scoată de la el dac-a ș afla numai dac ă lui
îi plac arătam cam stoars ă sigur cînd m-am uitat mai bine la mine în oglinda de la pudrier ă dar
o oglindă nu-ți redă nici odată expresia și pe urmă după ce l-am avut atîta vreme peste mine s ă
mă striveasc ă și cu oasele alea mari de la șolduri și e și greu cu pieptul ăla păros pe căldura
asta totdeauna trebuie s ă să te culci să le fie lor bine mai bine ar fi s ă mi-o bage pe la spate
cum zicea madam Mastiansky că o ia bărbatu-su cum fac cîinii și să-și scoată și limba cît
poate mai tare cînd te gînde ști că-i un bărbat așa de blînd și liniștit cu chitara aia la care
zbîrnîie n-ai s-ajungi s ă-i mulțumești niciodat ă pe bărbați cînd îi apuc ă frumoasă stofă
costumul ăla bleumarin pe care-l avea și cu cravata aia șic și ciorapii cu chestiile alea de
mătase albastre ca cerul brodate pe ei e sigur un om cu avere știu bine dup ă cum îi sunt croite
hainele și ceasul ăla greu dar parc ă intrase de-a dreptul dracu'n el cînd s-a întors cu edi ția de
seară și-și rupea bi-
402
letele și înjura cît îl ținea gura c ă pierduse 20 <fc lire zicea c-a pierdut cu calul ăla cotat
outsider care a cî știgat și jumătate îi pariase pentru mine di n cauza tuioului lui Lenehan și-l
făcea acuma albie de porci porcul ăsta care te tapeaz ă care-și luase unele libert ăți cu mine
după dineul de la Glencree la întoarcere pe drumul ăla lung peste munte dup ă ce lordul primar
se uitase la mine cu priv irile alea murdare Val Dillon punga șul ăla care n-are nimic sfînt eu l-
am observat întîi de abea la desert cînd sp ărgearn alune cu din ții îmi venea s ă-mi ling orice
fârîmiță din puiul ăla de pe degete a șa era de gustos și rumenit și fraged de tot numai c ă nu
vroiam să mănînc chiar tot din farfurie și furculițele și cuțitele de pe ște erau de argint marcat
și mie mi-ar place s ă am din astea a ș fi putut u șor să strecor vreo dou ă în manșon cînd m ă
jucam cu ele și pe-urmă aș fi avut și eu pe ce conta de ni ște bani într-un restaurant pentru
bucățica pe care ți-o bagă pe gît trebuie s ă le fim recunosc ători și chiar pentru pr ăpădita aia de
ceașcă de ceai de parc ă ți-ar face un mare compliment pe care trebuie s ă-l iei în seam ă felul în
care-i împ ărțită lumea în orice caz dac ă mai e să meargă mai departe am nevoie de cel pu țin
încă două cămășuțe bune în primul rînd și de dar nu știu ce feî~dc pantalona și îi plac lui nici
un fel parc ă a zis nu-i a șa da și jumătate din fetele de la Gibr altar nici nu purtau niciodat ă sau
goale golu țe cum le-a f ăcut Dumnezeu andaluziana aia care cînta cu Manola ei ea nu f ăcea
mare taină din ce n-avea pe dedesubt da și a doua pereche de ciorapi din ăia de mătase
artificială s-au și deșirat după ce i-am purtat o zi ar fi trebuit s ă-i duc înapoi la Lewers azi
dimineață și să fac scandal și s-o fac pe-aia s ă mi-i schimbe numai c ă n-am vrut s ă mă mai
enervez și mă mai expun s ă dau nas în nas cu el și atunci se strica toat ă chestia și un corset din
alea care s ă te strîngă ca o mănușă aș vrea care au reclam ă că-s ieftine în Gentlewoman cu
elastic peste șolduri el l-a pus deoparte pe- ăla care-l am dar nu mai e bun care ziceau că-ți
face o siluet ă încîntă-toare 11 șilingi șase pence care- ți ascunde aspectul acela nepl ăcut lătăreț
din spate de jos s ă-ți mai scad ă din grăsime burta mea e pu țin cam prea mare are s ă trebuiasc ă
să-mi scot berea de la mas ă sau am ajuns s ă-mi placă prea mult ultima pe care ne-au trimis-o
de la OTtourke era tre-
403
zită ca o apă chioară ăsta-și face banii u șor Larry i se și zice bătrînul zgîrie brînz ă a trimis de Cr ăciun o
prăjitură de casă și o sticlă de spălătură de vase pe care a încercat s-o dea drept claret și care nu g ăsise
pe nimeni s ă i-o dea Dumnezeu s ă-l ajute să-și economiseasc ă singur scuipatul c ă altfel are s ă moară
de sete sau dac ă nu atunci trebuie s ă fac niște exerciții de-astea de respira ție mă întreb dac ă doctoria
asta de slăbit o fi bun ă la ceva s-sr putea s ă și exagerez astea slabele nu mai sunt a șa la modă acuma
jartiere de-astea am perechea violete pe care-am purtat-o azi asta-i tot ce mi-a cump ărat el din cecul pe

care l-a primit la întîi A nu era și loțiunea de fa ță din care am terminat ultimul pic alalt ăieri care-mi
făcea pielea ca nou ă i-am spus mereu vezi de-mi mai f ă din asta tot de-acolo și vezi de nu uita și
Dumnezeu știe dacă a făcut-o dup ă cit l-am b ătut la cap am s ă văd eu după sticlă oricum dac ă nu mi-n-
chipui c-o s ă trebuiasc ă, să mă spăl cu pipi de la mine care parc ă e supă de vacă sau de puj cu ni ște
opoponax din ăla și violete m ă gîndeam c-a-nceput s-arate rufoas ă sau îmbătrânită pielea pe dedesubt e
mult mai fin ă acolo unde s-a cojit aici pe deget dup ă ce m-am ars p ăcat că nu e toafă așa și
nenorocitele alea de batiste vreo șase pence la un loc de sigur nu po ți s-o scoți la socoteal ă pe lumea
asta fără să te-mbraci cum trebuie totul se duce pe mîncare și pe chirie cînd ajung s ă pun mîna pe ei
am s-arunc cu ei în toate p ărțile poți să fii sigură în stil mare întotdeauna am vrut s ă pun un pumn
întreg de ceai în ceainic tot s ă stai să masori și să te socote ști dacă-mi cump ăr pîaă și o pereche de
papuci vechi î ți plac pantofii ăștia noi da cit au costat eu n-am haine de loc costumul cafeniu și cămașa
și jacheta și aia care am dat-o la cur ățat 3 ee-nseamn ă asta pentru o femee s ă-mi transforme p ălăria
șaia veche și s-o cîrpesc pe aialalt ă bărbații nici nu se mai uit ă la tine și femeile vor s ă te ia de sus
pentru că știu ele bine c ă tu nu ești bărbat ca lumea pe urm ă cu toate care se scumpesc de la o zi la alta
încă patru ani doar mai am de via ță pînă la 35 de ani nu eu am cît am am s ă am 33 în septembrie nu ce
O n-are a face uit ă-te la madam Gal-braith aia e mult mai b ătrînă ca mine am v ăzut-o eu cînd am ie șit
săptămîna trecut ă frumusețea ei e pe duc ă a fost femce frumoas ă cu un păr superb îi ajungea pîn ă la
mijloc
404
și și-l flutura a șa ca aia Kitty OShea din strada Grantham primul lucru pe care-l f ăceam diminea ța să
mă uit peste drum s-o v ăd cum se piapt ănă ca și cum ar fi fost îndr ăgostită de părul ei și se mîndrea cu
el păcat că- n-am ajuns s-o cunosc decît cu o zi înainte de a ne muta și aialaltă madam Langtry crinul
din Jersey pe care o iubea prin țul de Waies mi-richipui c ă-i și el un om care ca oricare de pe strad ă
decît că are nume de rege to ți sunt făcuți la fel numai un negru o are mi-ar place s ă-ncerc o frumuse țe
orna la cît avea 45 de ani era și o poveste nostim ă cu băr-oatul bătrîn gelos cum era era toat ă și el
umbla cu un cu țit de deschis stridiile nu o punea s ă poarte o chestie de tabl ă jur împrejur și prințul de
Wales da avea cu țitul de desf ăcut stridiile nu poate s ă fie adevărat o chestie ca asta ca din c ărțile alea
pe care mi le aduce el operele me șterului Francois nu știu mai cum se zicea c-ar fi font popă cu un
copil care i s-a n ăscut din urechea ei pentru c ă-i căzuse mațul de la popo frumos cuvînfla un preot și c-
rul ei ca și curn n-ar ști orice prostâl ău ce-nseamn ă asta nu pot s ă sufăr cînd se prefac a șa și cu fața aia
de păcătos a lui c ă oricine poate s ă-și dea seama c ă nu-i adev ărat și aia. cu Rubinica și frumoasele
pedepsitoare pe asta mi-a adus-o de dou ă ori mi-am adus aminte cînd am ajuns la pagina 50 acolo
unde l-a atîrnat de un cîrlig de m ăcelărie și-l biciuia cu-o frînghie sigur c ă-o femee n-are ce sim ți în
așa ceva e totul o scorneal ă închipuit ă și cum el bea șampanie din pantiofiorul ei dup ă ce s-a terminat
balul ca și aia cu pruncul Isus în iesle la Inchicore în bra țele Sfintei Fecioare sigui nici o femeie n-ar fi
putut să scoată din ea un copil a șa mare și mă gîndeam la început c ă a ieșit dintr-o coast ă pentru că
cum s-ar mai fi putut duce la oli ță cînd ar fi avut nevoie și mai era și o doamn ă din lumea bun ă bogată
sigur că se știa onorat ă cu o alteță regală el era în Gibraitar în anul cînd m-am n ăscut eu pariez c-a
găsit și pe-acolo crini unde-a s ădit pomul de comemorare a mai s ădit el și altceva la vremea lui ar fi
putut să mă sădească și pe mine dae-ar fi ajuns ni țel mai devreme și n-aș mai fi aici unde sunt acuma și
el ar trebui s ă lase dracului Freenian ăsta cu nenoroci ții ăștia de cîțiva șilingi pe care-i stoarce de aici și
să se angajaze într-un birou sau ceva unde-ar primi o leaf ă regulată sau o banc ă unde l-ar pune pe un
tron să
405
numere bani toat ă ziua sigur prefer ă să se învîrteasc ă că nu mai po ți să te miști de el nici într-o
parte ce program ai azi m ăcar dac-ar fuma pip ă ca tata să miroasă și el a bărbat sau se preface
că aleargă după reclame cînd ar fi putut s ă mai fie și acuma la domnul Cuffe dac ă n-ar fi făcut
ce-a făcut atunci și m-a și trimis pe mine s ă-ncerc s-o dreg a ș fi putut s ă-i obțin și avansări
acolo s-ajung ă director c ă odată sau de dou ă ori mi-a aruncat cîte-o ochiad ă mamă-mamă l-a-
nceput era țeapăn de tot într-adev ăr sincer vorbind doamn ă Bloom nu mai c ă eu mă simțeam
groaznic cu rochia aia veche pr ăpădită doar pe mine care i-am și pierdut ciucurii din poale și
fără nici o croial ă dar vin iar la mod ă o cumpărasem doar ca s ă-i fac lui pl ăcere am v ăzut eu
cum era finisat ă că nu făcea nici dou ă parale că mă răzgîndisem s ă mă duc la Todd și Burns
cum am spus și nu la Lees era exact ca și prăvălia niște vechituri o adun ătură de socoteli de

duzină nu pot să sufăr prăvăliile astea preten țioase te calc ă pe nervi e-adev ărat că pe mine nu
stau chiar prost toate numai c ă el își închipuie c ă se pricepe mai mult de-o gr ămadă la rochiile
femeiești și la bucătărie toarnă alandala tot ce poate s ă ia din etajere dac ă m-aș lua după
sfaturile lui orice p ălărie nenorocit ă pe care o încerc asta-mi merge da ia-o pe-asta asta-i
foarte bun ă aia ca un tort de nunt ă care-mi sta ca un turn pe cap el zicea c ă mi se potrive ște
sau aia ca o crati ță care-mi c ădea în jos mai jos de ceaf ă cu ace și zorzoane pe ea și
vînzătoarea din magazinul ăla din strada Graf ton unde am avut ghinionul s ă-l iau și el
înăuntru și ea o insolent ă de te enerva cu rînjetul ăla și el sta să-i spună mi-e team ă că vă
deranjăm prea mult pentru ce-i pus ă ea acolo dar și eu cînd m-am uitat odat ă fix la ea da el
grozav de scor țos și nici nu-i de mirare dar a schimb at-o repede cum s-a mai uitat odat ă mai
bine Poldy înc ăpățînat ca de obicei ca și cu supa dar l-am v ăzut eu că se uita cu ni ște ochi la
pieptul meu cînd s-a ridicat s ă-mi deschid ă ușa drăguț din partea lui c ă m-a condus pîn ă afară
în orice caz îmi pare foarte r ău doamnă Bloom crede ți-mă fără să mai apese prea mult prima
dată după el fusese jignit și eu oricum fiind ne vasta lui i-am surîs și eu așa pe jumătate știu că-
mi ieșea pieptul afar ă așa acolo la u șă cînd a spus îmi pare extrem de r ău și cred și eu că-ți
părea da cred c ă el i-a făcut mai tari ni țel
406
tot sugîndu-i a șa atîta vreme c ă mă făcuse să-mi fie sete țîțișoare le zice chiar c ă mi-a venit s ă
rîd da ăsta cel pu țin i se ridic ă sfîrcul numaidecît am s ă-l fac s-o țină așa mereu cu asta și am
să-mi fac și ouă bătute în marsala ca s ă-i fac mai gra și pentru el ce-or mai fi și vinișoarele
astea și chestiile curios c ă sunt 2 la fel pentru cazul c-ar fi gemeni se zice c ă reprezint ă
frumusețea puși acolo sus ca statuile alea de la muzeu una care se preface c ă și-l acoper ă cu
mîna or fi chiar a șa frumoși sigur în compara ție cu cum arat ă bărbatul cu s ăculeții ăia doi ai
lui plini și cu chestia aialalt ă a lui care-i atîrn ă jos în față sau se scoal ă spre tine ca un cuier s ă-
ți atîrni pălăria nu-i de mirare c ă și-o ascund cu o frunz ă de varză femeea e îns ăși frumuse țea
sigur și e lucru recunoscut cînd zicea el c ă pot să pozez pentru un tablou goal ă la vreun tip
bogat din strada Holles cînd și-a pierdut slujba la Hely și eu îmi vindeam hainele și
zdrăngăneam la pian la cafenea a ș semăna cu nimfele alea în baie a șa cu părul despletit pe
umeri da numai c ă nimfa aia-i mai tîn ără sau sunt și eu cam ca putoarea aia din fotografia
spaniolă pe care o are el nimfele adic ă așa umblau goale l-am întrebat sco țianul ăla
desgustător din regimentul Cameron din spatele pie ței de carne sau pr ăpăditul ăla cu părul
roșu în spatele pomului unde era statuia cu pe ștele cînd am trecut eu se pref ăcea că face pipi și
stînd mai într-o parte ca s ă i-o văd eu cu fusti ța aia de copil ridicat ă într-o parte și erau din
garda reginei frumos n-am ce zice bine c ă i-au înlocuit cu regiment ul din Surrey gata oricînd
să facă ce să facă și să și-o arate de fiecare dat ă aproape cînd treceam prin fa ța pisoarului de
bărbați de lîngă stație de pe strada Harcourt doar a șa ca să-l pun la încercare pe vreunul sau
altul din ei cum caut ă să-mi prindă privirile sau ca și cum ar fi una din cele șapte minuni ale
lumii O și ce mai putea printre toate murd ăriile și gunoaiele ales noaptea cînd m ă întorceam
acasă cu Poldy dup ă petrecerea de la Comerford cu portocale și limonada s ă te facă să-ți vină
tot timpul am intrat și eu într-unui era a șa de groaznic de frig c ă nici nu mai puteam s ă mă țin
cînd a fost în 93 cînd a înghe țat canalul era cîteva luni dup ă aia păcat că nu erau și vreo doi
din regimentul Cameron pe-acolo s ă mă vadă cum stăm acolo pe vine în toaleta b ărbaților
scumposcumpo am și încercat s ă fac un desen
407
cu asta pîn ă l-am rupt din mine ca un cîrnat sau ceva m ă mir că nu le e fric ă să umble așa că le dă unul
cu piciorul sau cu laba sau cu ceva acolo și cuvîntul ăla să te-ntîlnești cu ceva care parc ă are un furtun
și el a și început cu ni ște cuvinte lungi și încâlcite despre încarnare nu e în stare și el să explice ceva
simplu să-l înțeleagă omul și pe urmă se duce și-mi arde tigaia pe fund cu Rinichii lui asta parc ă nu-i
așa mare se mai vede urma de la din ții lui cînd a încercat s ă-mi muște sfîrcul c-am și țipat tare nu-s
groaznici tot încearc ă să te facă să te doară ara avut la lapte ș cînd cu Milly deajuns pentru doi care-o
fi fost cauza el zicea c-a ș fi putut s ă cîștig o liră pe săptămînă dacă m-aș angaja ca doic ă umflați de tot

dimineața cînd studentul ăla care părea așa delicat care se oprise la nr 28 cu l ămîile Penrose aproape c ă
m-a văzut cum m ă spălam pe fereastr ă decît că mi-am pus repede prosopul pe fa ță asta era studiul lui
de student ce m ă mai dureau ziceau s-o în țarce pînă l-a convins pe doctorul Brady s ă-mi dea re țeta ele
belladonă a trebuit- s ă-l pun pe el s ă mă sugă așa erau de tari zicea c ă e mai dulce șr mai gros decît
vacile pe urm ă voia să mă mulgă în ceai e nemaipomenit omul ăsta zău așa ar trebui s ă-l pună cineva
pe manșetă la gazete dac-a ș ține minte m ăcar jumătate din chestiile astea și aș scrie o carte cu ele
operele me șterului Poldy da și el cu mult mai fin ă și moale pielea aici mult o or ă întreagă a stat pe ei
sunt sigur ă după ceas ca un fel de bebelu ș mare îl aveam peste mine ei vor s ă ia orice în gur ă ce
plăcere scot b ărbații ăștia de la o femee ii simt și acuma gura O Doamne trebuie s ă mă întind aș vrea să
fie el aici sau cineva s ă-mi dau și eu drumul cu cineva a șa pînă la capăt și încă o dată simt un foc în
mine sau dac-a ș putea să visez la asta cînd m-a f ăcut să fac pînă la capăt a doua oar ă cînd m-a gîdiîat
pe la spate cu degetul cinci minute în șir cred c-a ținut și-l strîngeam între picioare și după aia l-am
luat în bra țe O Doamne îmi venea s ă țip în gura mare tot felul de porc ării haide sau a șa sau orice lucru
mai porcos numai s ă nu i se fi p ărut murdar ă sau ridurile astea de la încordare cine știe cum ar lua-o el
trebuie să mergi încet cu un b ărbat nu sunt to ți ca el mul țumesc lui Dumenezeu unii din ei vor s ă fii
drăguță și fină la treaba asta am v ăzut eu că la el nu se potrive ște el face si tace mi-am și făcut și eu cu
expresia
403
aia cu părul cam despletit de la cît m ă sforțasem și cu vîrful limbii printre buze cu fa ța-n sus spre el
animalul meu s ălbatic joi vineri una sîmb ătă două duminică trei O Doamne nu mai pot s-a ștept pînă
luni țiiiiiiudrong un tren undeva șuieră ce putere mai au locomotivele astea în. ele ca ni ște uriași mari
de tot și apa șiroind peste tot și din ele ca la sf îr șitul cîntecului și iiiiubirea s ăracii de ei trebuie s ă stea
toată noaptea departe de neveste și de familie în locomotivele astea unde te pr ăjești de viu și ce
zăpușeală a fost ast ăzi bine c-am ars m ăcar jumătate din numerele alea vechi din Freeman și
fotografiile las ă lucrurile a șa peste tot neglijent mai e și restul le-am aruncat în WC am s ă-l pun să le
taie el mîine în locul meu în loc s ă le țin aici pîn ă la anul să scot cîteva parale pe ele s ă-l mai aud cum
întreabă unde-i ziarul din ianuarie și toate pardesiile alea vechi care le-am îngr ămădit afară în hol de
fac mai cald decît e bun ă a fost ploaia chiar dup ă ce-mi terminasem somnule țul credeam c ă se pune
cum a fost la Gibraltar Doamne ce c ăldură era acolo pîn ă venea mistralul întunecat ca noaptea și cum
lucea stmea aia înalt ă prin el ca un uria ș grozav în compara ție cu mun ții ăștia trei ai lor care cred ei c ă-
s așa teribili cu sentinelele ro șii ici și colo plopii și ei albiți de-tot de c ăldură și plasele de țînțari și
mirosul de ap ă de ploaie în cisterne s ă vezi soarele toat ă vremea cum vine-n jos pe capul t ău cu
căldura aia s-a decolorat de tot rochia aia a șa frumoas ă pe care mi-a trimis-o prietena tatii doamna
Stanhope de la B Marche din Paris ce p ăcat draga mea c ățelușa scria pe ce era dr ăguță era cum o mai
chema pe numele mic era doar-o carte po ștală să-ți spun că ți-am trimis micul cadou am f ăcut tocmai o
baie bună caldă și mă simt ca un c ățel foarte cur ățel m-a distrat c ățelușul îi spunea lui c ățelușul aș da
orice să fiu îndărăt la Gib și să te mai ascult cîntînd la Vechiul Madrid sau Concona oare te-a șteaptă
așa le zice ia exerci țiile alea el mi-a cump ărat unul din șalurile astea cu un cuvînt nou pe care nici n-
am putut s ă-l descifrez dr ăguțe sînt dar se rup cum le ag ăți totuși sunt frumoase zic eu nu te gînde ști și
tu mereu ce bine era cînd ne beam ceaiul amândou ă cu prăjiturele eare- ți trosneau în din ți și tartele de
căpșuni care le ador eu acuma draga mea c ățelușa vezi nu lenevi și scrie-mi repede calde a s ărit
salutări tatălui tău și de asemenea și
409

căpitanului Grove cu dragos te a ta cinci cruciuli țe pentru s ărutări nu arăta de loc a femee
măritată chiar ca o feti ță era cu ani nu știu cîți mai bătrînă decît cățelușul ei el ținea nrult la
mine cînd a îndoit în jos cu piciorul sîrma aia s ă trec eu la corida de la La Linea cînd
matadorul ăla Gomez a primit trofeu urechea taurului ce haine mai trebuie s ă purtăm si noi
cine le-o mai fi inventat și-ți mai și cer pe urm ă să urci pe dealul Killiney sau de exemplu la
picnicul ăla strînsă toată în corset nu po ți să faci nici o mi șcare nimic a șa împopoțonată cînd e
înghesuial ă sau să fugi sau s ă sări la o parte de asta mi s-a și făcut frică atunci cînd taurul
ălălalt bătrîn fioros a început s ă se dea la banderillos cu țepușele lor și la creaturile alea cu
pălăriile lor și brutele de b ărbați care urlau br avo toro sigur și femeile erau la fel de rele cu
toate mantilele lor drăguțe albe și le-a spintecat de tot ma țele la caii ăia săracii nici nu

crezusem în via ța mea că s-ar face a șa ceva da rîdea de murea cînd m ă apucam eu s ă fac ca
dinele care latr ă în Bell Lane s ărăcuțul animal și bolnav ce s-o mai fi înt împlat cu ei de atunci
mi-nchipui c ă au murit de mult amîndoi e totul ca printr-o cea ță te face să te simți bătrînă de
tot eu făceam prăjiturele bineîn țeles aveam pe atunci tot ce doream o fat ă Hester ne comparam
părul una cu alta al meu era mai des decît al ei m-a înv ățat cum să mi-'l aranjez la spate cînd îl
pieptănam ridicat și mai ce înc ă cum să-ți faci cocul sau codi țele cu o singur ă mînă eram ca
niște verișoare cîți ani aveam pe urm ă în noaptea cu furtuna am dormit în patul ei m ă ținea
strînsă în brațe tare pe urm ă dimineața ne-am b ătut cu pernele ce ne-am mai distrat el sta și se
uita la mine ori de cîte ori avea ocazia la fa nfara pe esplanada Alameda cînd eram cu tata și cu
căpitanul Grove întîi m-am u itat în sus spre biseric ă și și pe urmă spre ferestre și pe urmă în
jos și ni s-au întîlnit privirile și am simțit cum mă străbate toată ca niște ace îmi jucau ochii
mi-aduc aminte dup ă aia cînd m-am uitat în oglind ă de-abea m-am mai recunoscut ce
schimbată aveam o piele splendid ă de la soare și emoționată ca un trandafir nici n-am putut
să-nchid ochii noaptea n-ar fi fo st frumos din cauza ei dar a ș fi știut să opresc eu totul la
vreme ea mi-a dat Piatra lunii s ă citesc asta a fost prima care am citit-o de Wilkie Collins East
Lynne am mai citit și umbra lui Ashlydyat doamna Henry Wood Henry
410
Dunbar de femeia ailalt ă i le-am împrumutat eu lui dup ă aia cu fotografia lui Muîvey în ea ca
să vadă și el că nu eram chiar f ără și lordul Lytton Eugene Aram Molly Bawn ea mi-a dat-o pe
doamna Hungerford din cauza numelui nu-mi plac c ărțile în care e o Molly cum era aia pe
care mi-a adus-o el cu una din Flanders o tîrf ă mereu fura tot ce putea s ă pună mîna pînz ă și
stofă și cu metri p ătura asta e prea grea peste mine a șa-i mai bine n-am nici m ăcar o cămașe
de noapte ca lumea asta se strînge toat ă sub mine și pe lingă asta mai e și el cu prostiile lui
așa-i mai bine atunci parc ă mă coceam de c ăldură cămășuța udă toată de sudoarea care mi se
strînsese între bucile popoului pe scaun cînd m-am ridicat erau c ărnoase și tari cînd m ă
sculam în capul oaselui pe pernele canapelei s ă văd cu fustele ridicate și ploșnițele cu droaia
noaptea și plasele de țînțari nu puteam s ă citesc nici un rînd Doamne ce mult- mi se pare de
atunci secole sigur astea nu se mai întorc și ea nici nu și-a trecut adresa acolo sau poate c-o fi
băgat de seam ă cum cățelușul ei toată lumea tot pleca în străinătate numai noi niciodat ă îmi
aduc aminte de ziua aia cînd erau valuri și corăbiile cu catargele lor înalte se leg ănau și
vaporul se hî țîna tot uniforme le alea de ofi țeri învoiți pe țărm îmi dădeau rău de mare el nu
spunea nimic era foarte serios eu er am cu ghetele înalte cu nasturi și fusta mi se înfoia ea m-a
sărutat de șase șapte ori eu n-am plîns da cred c-am plîns sau cit pe-aci îmi tremurau buzele
cînd am spus adio ea avea o cap ă Nemaipomenit ă de un fel deosebit albastr ă pe ea pentru
călătorie croit ă așa mai fistichiu într-o parte parc ă și era nemaipomenit de dr ăguță s-a făcut o
plictiseală de moarte dup ă ce au plecat ei aproape c ă-mi pusesem ia gînd s ă fug ca o nebun ă
să scap de toate astea undeva unde-o fi nu ne sim țim niciodat ă bine unde suntem tata sau
mătușa sau căsătoria așteptînd mereu a șteptind să viiină el spre mine a șteptăm și el nu-și
poaoaoarlâ mai degrab ă pașii și tunurile lor blestemate care bubuiau chiar peste pr ăvălie mai
ales de ziua reginei și zburau toate în toate col țurile dacă nu deschideai ferestrele cînd
generalul Ulysses Grant cine-o mai fi fost și ăsta sau ce-o fi f ăcut și el că ziceau că-i un om
mare a debarcat de pe vapor și bătrînul Sprague consulul care era acolo dinainte de potop
îmbrăcat de gal ă săracul de el și era în doliu dup ă băiat și pe
411
urmă aceeași goarnă de deșteptare diminea ța și tobele rî-pîind și nefericiții ăia de solda ți mărșăluind cu
gamelele lor de putea în toat ă piața mai rău decît de la ovreii ăia bătrîni cu bărbile .lor lungi în halatele
lor și la adunările lor de levi ți și stingerea și semnalele de tun pentru solda ți să rupă rîndurile și
străjerul care venea încet cu cheile s ă încuie por țile și cimpoaiele și numai căpitanul Groves și cu tata
care discutau despre manevra lui Rorke și despre Plevna și despre sir Garnet Wolseley și despre
Gordon la Khartum și trebuia s ă le aprindem pipele de fiecare dat ă cînd plecau undeva un babalîc r ău
și bețiv cu grogul pe pervazul ferestrei nici mort n-ar fi l ăsat o picătură se tot scobea în nas și-și

scormonea creerul s ă mai găsească vreo anecdot ă porcoasă să ți-o spună prin colțuri decît c ă nu-și da
drumul cînd eram eu de fa ță mă tot trimitea dup ă cîte ceva un pretext str ăveziu îmi f ăcea complimente
numai whiskyul Bushmill vorbea în el sigur dar f ăcea la fel cu orice femeie care-i ie șea în eale mi-
nchipui c-a murit de be ție galopant ă de secole zilele cît ni ște ani nici o scrisoare de la un suflet de om
decît alea cîteva pe care mi le trimiteam singur ă cu petece de hîrtie în ăuntru așa de plictisit ă eram
cîteodată că-mi venea s ă zgîrii cu unghiile cînd îl ascultam pe arabul ăla cu un singur ochi și cu
instrumental ăla dogit cum cînt ă hi-hi hi-ha ha-ha foarte mul țumesc pentru a șa cîntec lumesc hi-ha la
fel de rău ca și acuma st ăm cu mîinile b ălăngănind stăm și mă uitam pe fereastr ă doar-doar o fi vreun
tip mai de Doamne-ajut ă măcar în casa de vizavi felcera șul ăla din strada Holles pe care-și pusese
ochii infirmiera cînd eu mi-am pus m ănușile și pălăria la fereastr ă să-i arăt că am de gînd s ă ies nici nu
i-a trecut prin cap ce vroiam eu s ă-l las să înțeleagă nu sunt ăștia cu-adev ărat tîmpiți nu te înțeleg
niciodată ce spui chiar dac ă ai vrea să le-o scrii cu litere de-o șchioapă pe afișe numai pentru ochii lor
de bobleți nici chiar dac ă dai mîna cu ei de dou ă ori la rînd cu stînga și nici nu m-a recunoscut cînd
aproape-aproape m-am încruntat la el în fa ța capelei de la Westland Row unde le-o mai fi
deșteptăciunea aia grozav ă tare mult a ș vrea să știu materia cenu șie o au toat ă acolo în coad ă dacă mă-
ntrebi pe mine și țărănoii ăia altfel gata oricît s ă te tragă pe sfoară de la City Arms de ștep-tăciune au
dracului cu mult mai pu țină decît boii și vacile
412
de la care vînd carnea ei, și băiatul care aduce c ărbunele obraznicul ăla negricios care încerca s ă mă
tragă pe sfoară cu nota de plat ă de la altul pe care și-a scos-o din p ălărie și ce labe avea și ăla cu spoi
tingiri vreo sticl ă spartă pen-tru-un om s ărac n-aveți azi cumva și nici o vizit ă și nici o scrisoare
vreodată decît cecurile pentru el sau vreo reclam ă ca aia cu Șarlatanul care te vindec ă de orice boal ă-
ai-fi-cu-prins pe care i-au trimis-o lui și începea cu Stimat ă Doamnă numai scrisoarea lui și carta aia
poștală de la Milly azi diminea ță ca să vezi dumneaei îi scrie scrisori lui de la cine am primit eu ultima
dată vreo scrisoare A doamna Dwenn chiar ce i-o fi venit s ă scrie dup ă atîția ani să-mi ceară rețeta pe
care-o aveam pentru pisto madrileno Floey Dillon de cînd a scris s ă spună că s-a măritat cu un arhitect
foarte bogat parc ă stau eu să cred tot ce-aud cu vil ă și opt camere tat ăl ei era un.om teribil de dr ăguț
aproape șaptezeci de ani avea și totdeauna a șa bine dispus ei și-acuma domni șoară Tweedy sau
domnișoară Gillsspie uite și pianul și avea și serviciu de cafea din argint masiv pe bufetul ăla de acaju
și pe urmă a murit a șa de departe nu pot s ă-i sufăr pe ăștia care se- apucă să-și povesteasc ă toate
neiazu-rile toată lumea iși are necazurile lui jNancy Blake asta s ăraca de ea a -murit acum o lun ă de
pneumonie acut ă e adevărat dar eu n-o cuno șteam chiar așa de bine era mai mult prietena lui Floey
mai mult decît prietena mea mare plictiseal ă să trebuiasc ă să răspunzi el nu-mi spune niciodat ă cum
trebuie și fără puncte de loc s ă zicem ca și cum ai ține un discurs trista pierdere a ți suferit-o simpatie
eu totdeauna gre șesc aici și scriu nepo ți cu un singur i sper c ă are să-mi scrie el o scrisoare mai lung ă
data viitoare dac-o fi adev ărat că mă place cu adev ărat O mul țumesc bunului Dumnezeu c ă am și eu pe
cineva să-mi dea ce mi-am dorit atîta s ă-mi mai bage ceva putere în mine n-ai nici un noroc într-o
groapă ca asta de aici cum a fost de mult odat ă și pentru tine a ș vrea și eu să-mi scrie și mie o scrisoare
de dragoste aia de la el nu era cine știe ce și i~am și spus că n-are decît s ă-mi scrie ce pofte ște al dvs
devotat Hugh Boylan la Vechiul Madrid proastele alea de femei î și închipui a_că_drag£isie-e s ă stai să
oftezi cu spor ține-mâ "ca mor și totuși dacă el ar scrie a șa mi-nchipui c ă ar fi ceva adev ărat și adevărat
sau nu îți umple toat ă ziua și viața îți
413
dă mereu ceva la care s ă te gîndești în fiecare clip ă și să vezi toate ÎE jurul tău de parcă e o altă lume
aș putea să-î scriu răspunsul din pat sa-l las s ă-și imagineze cum stau acolo scurt doar cîteva cuvinte
nu scrisorile alea lungi scrise în sus și în jos pe care le scria Atty Dillon la individul ăla care era nu știu
ce pe la tribunal și care a și lăsat-o după aia cu buzele umflate copiate din rubrica curierul pentru
doamne cînd i-am cerut și eu să-mi scrie cîteva cuvinte simple pe care el s ă poată să le întoarc ă așa
cum vrea s ă nu acționez cu precipit precipitare cu sinceritate deopotriv ă cea mai mare fericire de pe
pămînt să răspunzi afirmativ la cererea în c ăsătorie a unui gentleman O Doamne altceva ce s ă faci e
foarte simplu pentru ei dar cînd e ști femee cum de-ai îmb ătrînit ăia odată te-au și aruncat tocmai la
fund la lada de gunoi aia de la Mulvey a fost prima cînd eram în pat atunci diminea ța și doamna Rubio
a adus-o cu ea cînd a venit cu cafeaua și sta țeapănă acolo cînd i-am cerut s ă mi-o dea mie și am arătat
cu degetul spre ele nu-mi venea în minte cuvmtul cum le pune un ac de p ăr s-o deschid cu el a da
horquilla a șa antipatic ă băbătia și doar le avea acolo chiar sub nasul ei cum sta acolo cu claia aia de

păr fals pe capul ei și mai voia s ă fie și cochetă urîtă foc cum era trebuie s ă fi avut vreo optzeci de ani
sau 100 toat ă fața numai riduri cu toat ă religia ei gata s ă-i tiranizeze pe to ți pentru c ă n-a putut
niciodată să înghită că flota din Atlantic înseamn ă acuma jum ătate din toate vapoarele din lume și
drapelul Union Jack flutur ă cu toți carabineros ai ei cu tot pentru c ă patru englezi be ți le-au luat lor
stînca și pentru c ă eu nu dădeam fuga la liturghie destul de des la Santa M ăria cît i-ar fi plăcut ei și ea
îmbrobodit ă pînă sus cu șalul decît era vreo nunt ă și cu toate minunile sfin ților și cu sfînta ei fecioar ă
neagră cu rochia de argint și soarele care s ă danseze de trei ori în diminea ța de Paști și cînd trecea
preotul prin fa ță cu clopoțelul să ducă vaticanul la muribunzi tot f ăcîndu-și și ea cruce în numele
Majestății lui un admirator a șa semna el acolo aproape c ă am sărit în sus nu-mi mai înc ăpeam în piele
îmi venea sâ-l ag ăț cînd l-am v ăzut că mă urmărește pe Caile Real în vitrina magazinului pe urm ă m-a
atins el cînd a trecut pe lîng ă mine n-a ș fi visat niciodat ă că are să-mi scrie s ă-mi dea întîlnire am ținut-
o toată ziua în cor-
414
saiul rochiei o citeam prin toate col țurile și oriunde cînd a plecat tata la exerci ții să văd după scris sau
după cum erau puse m ărcile și cîntam țin minte am s ă-mi iau un trandafir alb și aș fi vrut să dau înainte
prostul ăla de ceas s ă vie mai repede timpul el a fost primul b ărbat care m-a s ărutat sub zidul maurilor
iubitul meu atît de tîn ăr nici nu-mi trecuse pîn ă atunci prin cap ce însemna s ă te săruți pînă cînd și-a
băgat limba în gura mea gura lui era dulce fraged ă și mi-am ridicat piciorul de cîteva ori pe el ca s ă
învăț cum ce i-am spus c ă eram logodit ă așa ca să rîd cu fiul unui nobil spaniol care-l chema Don
Miguel de la Flora și el a crezut că am să mă mărit cu el în 3 ani multe lucruri serioase le spui a șa în
glumă orice floare înflore ște cîteva lucruri i le-am spus adev ărate despre mine tocmai ca el s ă poată să-
și închipuie pe fetele spaniole el nu le pl ăcea mi-nchipui c ă fusese vreuna care l-a respins l-am
excitat de tot mi-a strivit toate florile pe care mi le adusese peste pieptul meu nu se uita de loc la bani
și la mărunțiș pînă nu l-am înv ățat eu să fie mai cu grij ă de la Cappoquin zicea c ă vine pe Blackwater
dar prea a ținut puțin pe urm ă în ziua dinainte de a pleca mai da era în mai cînd s-a n ăscut infantul
regele Spaniei a șa sunt eu totdeauna prim ăvara aș vrea alt b ărbat în fiecare prim ăvară acolo sus sub
stînca cu tunul îîng ă turnul lui OHara i-am spus c ă a fost lovit de tr ăznet și toată povestea cu
maimuțele bătrîne din Barbaria pe care le-au trimis la Clapham f ără coadă și se îmbulzeau toate la
spectacol unele peste altele în cîrc ă doamna Rubio spunea c ă femela era ca un scorpion de stînca și
fura puii de la ferma lui Ince și arunca în. tine cu pietre dac ă te apropiai prea mult el se uita la mine
eram atunci cu bluza aia alb ă deschisă în față să-i dau curaj pe cît puteam și eu fără să fie prea pe fa ță
tocmai pe atunci începuser ă să fie mai durdulii a șa am spus c ă sunt obosit ă ne-am întins pe jos chiar
deasupra golfului cu brazi un loc de-a dreptul s ălbatic cred c ă-i stînca cea mai înalt ă care exist ă
galeriile și cazematele și toate stîncile alea de ți se făcea frică și peștera Sf Michael cu stalactitele sau
curn le-o fi zicînd oare atîrn ă în jos și scările tot noroiul ăla care-mi plesc ăia în ghete sunt sigur ă că
ăsta-i drumul pe care se duc maimu țele în jos pe sub mare spre Africa cînd mor vapoarele departe ca
niște surcele aia era corabia spre
415
Malta care tocmai trecea da marea și cerul puteai s ă faci ori și ce-ți plăcea să stai acolo întins ă
în veci vecilor el îi mîngîîa pe dinafar ă tare mult le place lor s ă facă așa ro-tunzimea lor eu m ă
aplecasem peste el cu p ălăria mea alb ă de paie ca s-o îndoi ni țel că era prea nou ă profilul meu
din stînga mai frumos cu bluza descheiat ă era ultima zi cu el el avea un fel de c ămașă
transparent ă îi vedeam pieptul roz voia s ă și-l atingă de al meu numai o secund ă dar n-am vrut
să-l las la început s-a sup ărat foc de fric ă nu poți să știi niciodat ă tuberculoz ă sau să lase
însărcinată embara-zada servitoarea aia b ătrînă Ines îmi spusese c ă o singură picătură chiar
dacă-ți intră după aceea am încercat cu o Banan ă dar mi-a fost fric ă să nu se rup ă și-mi intră
că nu mai pot s-o scot undeva sus da odat ă au scos ceva dintr-o femeie care-i r ămăsese acolo
sus de ani de zile și era toată prinsă în săruri de var cu to ții parcă sunt turba ți să intre de unde
au ieșit ai zice c ă nu le-ajunge oricît de adînc ar intra și pe urmă au terminat cu tine într-un fel
pînă data viitoare da pentru c ă te simți minunat de bine acolo toat ă vremea a șa de bine și
moale cum am terminat atunci da O da l-am stors în batista mea m ă prefăceam că eu nu sunt
excitată dar.mi-am desf ăcut picioarele nu l-am l ăsat să mâ atingă pe sub fust ă aveam o fust ă
care era desf ăcută sus într-o parte l-am torturat de moarte la început îl gîdilam îmi pl ăcea

grozav să stîrnesc cîinele ăla la hotel grrrrst hamhamham închisese ochii și o pasăre zbura sub
noi era timid cu toate astea îmi pl ăcea să-l văd așa în diminea ța aia cînd l-am f ăcut să roșească
puțin cînd m-am pus peste el a șa cînd l-am descheiat și i-am scos-o afar ă și am tras laoparte
pielea avea un fel de ochi acolo ei to ți sunt ca ni ște manechine acolo la mijloc ei o au r ău
așezată Molly iubita mea îmi spunea cum îl chema pe numele mic Jack Joe Harry Mulvel era
da așa cred locotenent era mai mult spre blond avea o voce care parc ă rîdea așa că-ți spun m-
am dus să văd chestia aia cum îi zice toate erau chestia aia cum îi zice la el musta ță avea adic ă
zicea că se întoarce Doamne pa rc-a fost ieri cînd m ă gîndeam și că dacă aveam să fiu măritată
avea să facă cu mine și eu i-am promis cu mîna pe inim ă l-aș lăsa să se suie acuma pe mine cu
ochii închi și poate o fi mort sau l-au omorît sau c ăpitan sau amiral sunt aproape 20 de ani
dacă spun golful cu brazi la el m ă dacă
416
ar veni pe la spate și mi-ar pune mîinile pe ochi s ă spun cine e poate c ă l-aș recunoaște e tînăr
încă cam vreo patruzeci de ani s-o fi însurat cu vreo fat ă din Blackwater și s-o fi schimbat de
tot toți se schimb ă ei n-au caracter nici pe jum ătate cît o femee și ea nici nu știe ce-am f ăcut
eu cu iubitul ei b ărbățel înainte ca el s ă fi visat m ăcar că ea există și-neă ziua în amiaza mare
în ochii lumii întregi ai putea s ă spui ar fi putut s ă scrie un articol despre noi în Chronicle îmi
cam pierdusem și eu busola dup ă aia cînd am suflat în punga aia biscu ții îi luasem de la Fra ții
Benady și am pocnit-o Doamne ce poc mare toate g ăinușile de munte și porumbeii țipînd ne-
am întors tot pe drumul pe unde-am venit peste dealul din mijloc am ocolit pe ling ă vechiul
post de paz ă și locul de îngrop ăciune al ovreilor ziceam c ă citim literele ebraice de pe ele
vroiam să trag cu pistolul lui el zicea c ă n-are și nu mai știa ce să facă cu mine s ă-mi ia înd ărăt
chipiul lui de uniform ă pe care și-l purta într-o parte și eu i-l tot îndreptam H M S Ca-lypso și-
mi legănam în mîn ă pălăria mea episcopul ăia bătrînul care vorbea din fa ța altarului predica
aia nesfîr- șită despre rolul înaît al femeii despre fetele care merg acuma cu bicicleta și umblă
cu chipiuri pe cap și pantalonii bufan ți bloomer și ai femeilor de azi Dumnezeu sâ-i dea mai
multă minte și mie mai mul ți bani bloomer și cred că le zice așa de la numele lui nici n-a ș fi
visat că ăsta are să fie numele meu Bloom cînd îl scriam cu litere mari ca s ă văd cum ar sta pe
o carie de v?,zit ă sau îl repetam ca s ă-l spun la m ăcelar și cu mulțumiri M Bloom ar ăți ca o
blu-micic ă înfloritoare îmi spuneam Josie dup ă ce m-am m ăritat cu el oricum e mai bine decît
Breen sau Briggs cu briz-. br izuri sau numele astea groazn ice care au cîte un popo în ele
doamna Ramspopo sau cine știe ce alt fund nici dup ă Mulvey nu m-a ș fi înnebunit sau s ă
zicem că aș divorța de el doamna Boylan mama ci ne-o fi fost ar fi putut s ă-mi dea un nume
mai ca lumea slav ă Domnului dup ă numele ăla splendid al ei Luni ta Laredo ce nostim era
cînd aiergarn pe Willis Road pîn ă la Europa point î nvîrtindu-ne încolo și-ncoace de cealalt ă
parte a Jerseyului și-mi tremurau și săltau în bluz ă ca ăștia mici ai lui Milly acuma cînd d ă fu-
ga-n sus pe sc ări îmi plăcea grozav s ă mă uit în jos la ei s ăream în sus spre arbu știi de piper și
plopii albi și smul-
417
27 — Uiise, voi. n
geam frunze și aruncam cu ele în el s-a dus în India voia s ă scrie călătoriile pe care trebuie s ă
le facă bărbații ăștia pînă la capătul lumii și îndărăt măcar să aibe și ei atîta bucurie s ă mai
stoarcă și ei o femee dou ă cît mai pot și pe-urmă pleacă să se înnece sau s ă sară în aer pe
undeva am urcat pe dealul morilor pîn ă la platforme atunci duminic ă dimineață cu căpitanul
Rubio care-a murit avea un ochian ca al sentinelei zicea c-o s ă ia unul-sau dou ă de pe bordul
corăbiei eu eram în rochia ai a de la Marche B din Paris și aveam colierul de coral și
strîmtoarea scînteia de- ți lua ochii vedeam pîn ă dincolo spre Maroc ap roape golful Tangerului
alb și muntele Atlas cu z ăpada pe el și strîmtoarea ca un rîu a șa limpede Harry Moliy iubita
mea mă gîndeam la el pe mare toat ă vremea dup ă aia la liturghie cî nd fusta a început s ă mi se
deșire la înălțare săptămîni și săptămîni de zile țineam batista sub pern ă că avea mirosul lui n-
aveai de unde s ă iei un parfum mai ca lum ea la Gibraltar numai de- ăla ieftinul peau despagne

care se trezea și-ți lăsa un miros urît pe tine mai mult decît orice altceva a ș fi vrut să-i dau o
amintire el mi-a dat inelul ăla incomod de Claddagh s ă-l am ca noroc pe care i l-am dat lui
Gardner cînd a plecat în Africa de sud unde burii ăia l-au omorît cu r ăzboiul lor și cu molima
dar tot au luat b ătaie ei pîn ă la urmă ca și cum ar fi dus nerorocul cu el ca un opal sau perl ă
trebuie să fi fost aur curat 16 carate pentru c ă era foarte greu îi v ăd și acuma fa ța proaspăt rasă
țiiiiiiu-drong trenul ăla iar ce ton plîng ăreț odată în zilele de demult și moarte și care nu se
mai întorc s ă-mi închid ochii s ă-mi suflu buzele în afar ă sărut ce trist deschide ochii pianul și-
asta dinainte ca peste lume's ă fi început ce țurile ce detest eu cîntecel e-astea iubire a ce vine
cîntecul dulce cu tine am s ă-l zic cu toat ă vocea cînd mai ies iar în ramp ă Kathleen Kearney și
grupa ei de schel ălăitoare domni șoara cutare domni șoara cum îi spune domni șoara zi-i-pe-
nume riroaie de vr ăbii spîrcuitoare care se bî țîie acolo și discută despre politic ă se pricep și
ele cum se pricepe dosul meu fac orice ca s ă fie și ele interesante într-un fel sau altul
frumoase irlandeze marca depus ă fiică de soldat sunt eu da și tu de ce de cizmar sau cîrciumar
rîde ciob de oal ă soartă ar cădea moarte de pe picioare dac ă ar avea vreodat ă norocul s ă se
plimbe pe Alameda la bra țul unui ofi țer seara
418
cînd e fanfara mic ochii-mi strălucesc piept ca al meu n-au ele pasiunea s ă .le-ajute
Dumnezeu vai de capul lor știam eu mai multe despre b ărbați și viață cînd aveam 15 ani decît
au să știe ele toate la 50 habar n-au cum s ă chite un cîn-tec ca ăsta Gardner zicea c ă nu există
bărbat care s ă se uite la gura mea și la dinții mei cînd zîmbesc a șa și să nu se duc ă cu gîndul
exact la lucrul ăsta la început mi-a fost fric ă că n-are să-i placă accentul meu el e atît de
englez tot ce mi-a l ăsat tata cu m ărcile lui cu tot am ochii și silueta mamii oricum el
întotdeauna a spus c ă sînt niște porci unii dintre ăștia el nu are de loc a șa se pierdea tot cînd
vedea buzele mele s ă pună și ele mîna pe un b ărbat la care s ă facă să te uiți și să facă o fata ca
a mea sau s ă încerce s ă le-o scoale la unul cu bani care poate s ă-și permită s-aleagă pe cine
poftește cum e Boylan s-o fac ă de patru cinci ori lâ rînd ținîndu-ne toat ă vremea strîns în bra țe
sau cu vocea mea a ș fi putut s ă fiu prima dona decît c ă m-am măritat cu el vino iiiiubirea mea
de demult voce adînc ă bărbia nu prea înapoi c-ar fi gu șă Fereastra iubitei mele colo sus e prea
lungă pentru Ms aia cu conacul b ătrîn în amurg și odăile boltite da am s ă cînt Vînt care sufli
dinspre miaz ăzi ca el dup ă chestia aia de pe treptele corului am s ă-mi schimb și dantela de la
rochia neagr ă să mi se vad ă mai bine vîrfurile și am să da pe cuvîntul meu am s ă-mi dau la
reparat evantaiul ăla mare să le fac să plezneasc ă de invidie m ă mănîncă-n găurică totdeauna
cînd mă gîndesc la el simt c ă vreau parc-ar fi și un vîntmai bine s ă-i dau drumul u șor să nu-l
trezesc să-l văd iar că-ncepe să-și mai lase balele pe mine dup ă ce m-am sp ălat peste tot și pe
spate și pe burtă pe părți dacă-am avea m ăcar o baie sau cel pu țin camera mea s ă-l văd că
doarme în alt pat singur cu picioarele alea reci ale lui peste mine s-aib ă și omu! loc să-și dea
un vînt Doamne sau s ă facă ceva mai bine da s ă le țin puțin să mă-ntorc pe o parte u șor acuma
piano iiiiu uite iar trenul ăla departe acuma pianissimo iiiuiiire gata și cîntecul ăsta mai
ușurată acum oriunde ai fi vîntul s ă nu ți-l ții cine știe cotletul ăla de porc pe care l-am
comandat la ceai dup ă aia n-o fi fost prea bun pe c ăldura asta de mirosit nu mi-a mirosit de loc
sunt sigur ă că ăla cu ochii ăia de la m ăcelărie e mare punga ș sper că
419
lampa asta nu fumeg ă să-mi umple nasul cu porc ării mai bine decît să-l las să lase gazul aprins toat ă
noaptea nu m ă puteam odihni ca lumea în patul meu acolo la Gibraltar m ă sculam chiar s ă văd de ce
dracu-s așa nervoas ă de asta dar îmi place s-o fac iarna sim ți că nu ești singură. O Doamne ce frig
scîrbos în iarna aia eînd n-aveam decît vreo zece ani da aveam p ăpușa aia mare cu rochi țele alea
nostime o tot îmbr ăcam și-o desbrăcam și vîntul ăla înghețat care vîjîia dinspre mun ții nu știu cum
Nevada sierra nevada st ăteam la foc cu fusti ța aia mititic ă o tot ridicam la poale s ă mă-ncăl-zesc îmi
plăcea să dansez pu țin prin camer ă numai în ea și pe-urmă fuga în pat sunt sigur ă că individu- ăla de
vizavi sta acolo toat ă vremea s ă pîndeasc ă cu lumina stins ă vara și eu goală-goluță învîrtindu-m ă prin
cameră mult îmi mai pl ăcea de mine pe vremea aia goal ă la lavoar cu puful și cu crema numai c ă

atunci cînd ajungeam s ă fac la oa"! ă stingeam și eu lumina și atunci eram amîndoi S-a dus cu somnul
meu în noaptea asta în orice caz sper c ă n-o să se-n-hăiteze cu studen ții ăia de la medicin ă îl
îmbrobodesc s ă-și închipuie c ă mai e tîn ăr încă să se întoarc ă-acasă la 4 diminea ța trebuie s ă fie dacă
nu si mai mult dar tot s-a sinv țit să nu mă deștepte ce-or fi g ăsind să trăncănească toată noaptea
aruncă banii și se-mbată ca porcii n-ar putea s ă bea apă pe urmă începe să ne dea nou ă comanda ou ă și
ceai șuncă Findon și pîine prăjită cu unt mi-nchipui c ă-l vedem iar cum st ă cocoțat în pat ca regele și-și
dă cu coada linguri ței în sus și-n jos prin ou ă de unde-o mai fi înv ățat și asta și ce-mi mai place s ă-l
aud cînd se împiedic ă pe scară dimineața și-i zdrăngăne ceștile pe tav ă și pe-urmă stă să se joace cu
pisica se tot freac ă de tine numai s ă fie ea mul țumită o fi avînd purici ea mai rea ca o femee numai s ă
se lingă și să se puțuiască dar cînd scot ghiarele nu le mai suf ăr mă" întreb uneori or fi v ăzînd ceva ce
nu putem noi s ă vedem cum st ă cu ochii fixi strîns ă acolo în capul sc ărilor atîta vreme și ascultă cum
stau și eu și-aștept și hoață pe deasupra pl ătica aia proasp ătă așa frumoas ă pe care o cump ărasem cred
c-o să mai cump ăr niște pește mîine sau ast ăzi ce e vineri da a șa am să fac cu niște smîn-tîn ă și cu
dulceață de afine ca pe vremuri nu borcanele astea de dou ă livre de prune amestecate cu mere de la
Londra și Newcastle Williams și WoodLs e mai spornic dublu
420
că-s oasele astea țipari cod da am s ă iau o bucat ă frumoasă de cod totdeauna cump ăr pentru 3 și uit
oricum ar fi m-am s ăturat de carnea asta mereu de la m ăcelărie de la Buckley vr ăbioare și pulpă de
vacă și antricoate și piept de miel și fleică de mînzat numai și denumirile și-ți ajunge pentru un picnic
să zicem că dăm fiecare cîte cinci șilingi și sau să-l lăsăm pe el să plătească și să invităm încă-o femee
pentru el cine madam Fleming și să mergem cu ma șina pînă la Furry Glen sau la Fr ăget la început o
să-l vedem cum st ă și se zgîiește la copitele cailor cum face și cu literele nu nu dacâ-i Boylan acolo da
și cu niște sandviciuri cu șuncă și friptură rece sunt acolo și niște căsuțe chiar în fundul v ăii expres
pentru asta dar e cald de te coci zice ei nu-n zi de s ărbătoare în orice caz nu pot s ă le văd droaia aia de
servitorele ce ies și ele la aer Lunea de în ălțare e o zi cu ghinion sigur nu-i de mirare ca l-a în țepat
albina aia mai bine pe coast ă undeva dar cît tr ăiesc eu nu mai urc într-o barc ă cu el dup ă chestia aia la
Bray cînd le-a spus barcagiilor c ă știe el cum s ă vîslească dacă l-ar întreba cineva dac ă poate să alerge
și el la steeplechase pentru cupa de aur ar spune c ă da și pe urmă s-a stricat vremea și vechitura aia de
barcă a început s ă se hîțîne și cu toată greutatea în partea mea el s ă mă-nvețe cîrmește la dreapta
acuma trage spre stînga și toată apa potop peste noi și trecea prin fundul b ărcii și i-a ieșit și vîsla din
găoacea ei mila lui Dumnezeu c ă nu ne-am înnecat to ți sigur elștie să-n-noate eu nu nu-i nici un
pericol fii calm ă cu pantalonii lui albi de flanel ă cu tot de-mi venea s ă i-i smulg de pe el acolo de fa ță
cu toată lumea și să-i trag o ce spun ăștia că-i o flagela ție pînă s-ar fi făcut negru și vînăt asta l-ar fi
învățat minte decît c ă era tipul ăla cu nasul lung.nici nu știu cine e cu frumosul ălălalt Burkeie șiți de la
Hotelul City Arms acolo s ă spioneze ca de obicei pe debarcader totdeauna acolo unde nu-i nevoie de el
nu cumva e vreun scandal o fa ță cînd o vezi s ă și verși n-a mai fost chef de dragoste între noi tot e o
consolare m ă mir ce gen o mai fi cartea asta pe care mi-a adus-o Pl ăcerile Păcatului de un domn la
modă vreun alt domnul de Kock coco ș mi-nchipui c ă i-au dat porecla asta c ă se tot vtrrtura cu .ma țul
lui de la vreo femee la alta nici m ăcar n-aveam s ă mă schimb pantof.i noi albi s-au dus dracului cu apa
aia sărată și pălăria cu
421
care eram aia cu pan ă muiată toată și-mi sta-ntr-o parte și nu mai puteam de necaz și de
supărare mai ales c ă mirosul de mare mă excită sigur sardelele și plătiea în golful catalan
dincolo în spatele stîneii frumo și erau ca de argint în co șurile pescarilor bâtrînul Luigi se zicea
că-are aproape o sut ă de ani de la Genoa și ăla bătrîn și înalt cu cercei la ureche nu-mi place
un bărbat la care trebuie s ă te cațerj ca s-ajungi mi-nchipui c ă acuma sunt de mult cu to ții oale
și ulcele și pe urmă nu-mi place de loc s ă stau singur ă aici în hardughia asta de cas ă noaptea
pînă la urmă probabil c-o s ă trebuiasc ă să mă resemnez n-am adus nici m ăcar un boț de sare
cu mine cînd ne-am mutat cu toat ă trambalarea aia salon de dans avea de gînd s ă facă în
salonul de la în-tîiul și o plăcuță de alamă sau pensiunea de familie Bloom zicea adic ă s-
ajungă chiar la sap ă de lemn cum a f ăcut și ta-su dincolo la Ennis ca to ate lucrurile pe care i le
spunea tatii c-are s ă le facă el și cu mine dar pe mine nu m-a dus și-i tot da zor în ce locuri
splendide-o s ă mergem în luna de miere Vene ția în clarul de lun ă cu gondolele și lacu' Como
avea o fotografie cu ei t ăiată dintr-un ziar și mandoline și lanterne O ce frumos am spus eu

orice aș fi vrut eu el avea s ă facă numaidecît dac ă nu chiar mai repede vrei s ă fii bărbatul meu
ai să duci tot ce-i mai greu ar trebui s ă-i dea o medalie de ciocolat ă cu margini de crem ă
pentru toate planurile pe care știe că le născocească și pe urmă ne lasă singure aici toat ă ziua
nu poți să știi niciodat ă cine știe ce cerșetor bătrîn care-ți bate în poart ă pentr-o coaj ă de pîine
și se-apucă și-ți toarnă o poveste de nu se mai sfîr șește n-o fi vreun vagabond și-odată-și vîră
piciorul prin u șă să nu mă mai lase s-o închid cum a fost poza cu criminalul ăla înrăit cum îi
ziceau în Lloyds Week]y News 20 de ani în pu șcărie și pe-urină cum iese o asasineaz ă pe o
femee bătrînă să-i ia banii închipuie- ți nevastă-sa săraca sau maic ă-sa sau cine-o fi femeea aia
o față ca aia să dai și să fugi nu sunt lini ștită pînă cînd n-am încuiat și zăvorit bine toate u șile
și ferestrele s ă fiu eu sîgur ă dar pe urm ă e și mai rău să stai închis ă așa ca într-o-nchisoare sau
la casa de nebuni ar trebui s ă-i împuște pe toți sau cu pisica cu nou ă cozi ce animal ce brut ă să
atace așa o femee b ătrînă săraca s-o asasineze în patul ei eu la ăștia li le-aș tăia zău așa nu nu
c-ar fi mai bun dar tot mai bine decît
422
nimic în noaptea cînd eram sigur ă c-am auzit ho ții în bucătărie și s-a dus jos în c ămașa de
noapte și cu o luminare și un vătrai de parc-ar fi vînat vreun șoarece alb la fa ță ca hîrtia se
speriase de nu mai știa pe ce lume e și făcea cît mai mult tapaj putea s-aud ă hoții nu prea au ce
fura Dumnezeu știe dar ce sim ți atunci mai ales acuma cu Milly plecat ă ce idee la el s-o
trimită pe fată tocmai acolo s ă-nvețe să facă fotografii asta pentru c ă bunicul lui în loc s-o
trimită la academia Skerry unde ar trebui s ă stea să-nvețe nu ca mine care-am r ămas numai cu
liceul numai c-a vrut mor țiș să facă așa ceva din cauz ă că eu și Boylan de-asta a f ăcut așa sunt
sigură cum se mai pricepe s ă pună la cale și să le aranjeze nu mai puteam de loc s ă fac ce
vreau cu ea aici acuma în urm ă decît dac ă puneam z ăvorul la u șă întîi am crezut c ă m-apucă
nebunia cînd a intrat f ără să bată cînd pusesem scaunul la u șă tocmai cînd m ă spălam acolo
jos cu mănușa îți calcă pe nervi și pe-urmă face pe cucoana mare toat ă ziulica s-o pui sub
sticlă și să vină doi cîte doi s ă se uite la ea dac ă ar ști el ea a rupt mina de la statueta aia mic ă
așa fîțîită și neglijent ă cum e chiar înainte de a pleca a trebuit s ă-l aduc pe b ăiatul ăla italian
ăla micul s-o dreag ă că nici nu vezi lipitura cu doi șilingi nici nu voia m ăcar să-ți curețe un
cartof acuma sigur are dreptate s ă nu-și strice mîinile am v ăzut eu cum acuma în urm ă mereu
stă de vorbă cu ea la mas ă și-i explică el ce scrie în ziar c ă ea se preface c ă pricepe șireată
sigur asta de la el a mo ștenit-o și-i ține pardesiul cînd se-mbrac ă dar dacă i s-ar întîmpla ceva
tot la mine vine nu la el el nu poate s ă spună că vorbesc numai a șa în vînt nu eu sunt prea
cinstită de fapt mi-nchipui c ă el își zice că s-a terminat cu mine sunt bun ă de pus la naftalin ă
ei bine nu sunt nu nici pe departe mai ve dem noi mai vedem noi acuma se pornise s ă se
fleorțăiascâ cu amîndoi b ăieții lui Tom Devan și mă imită pe mine fluier ă cu vagabondele alea
de fete Murray care vin și-ntreabă de ea Milly poate s ă iasă vă rog are mare c ăutare să scoată
tot ce se poate scoate de Ia ea dincolo pe strada Nelson coco țată pe bicicleta lui Harry Devan
noaptea mai bine c-a trimis-o unde-i acum aproape c ă întrecuse m ăsura voia s ă se ducă la pa-
tinoar și fuma țigări de-alea de-ale lor care le trag pe nas le-am sim țit miros^ll pe rochia ei
cînd am mu șcat firul de
423
la nasturele care i l-am cusut la jachet ă nu prea poate ea s ă se-ascund ă de mine știu eu decît c ă n-ar fi
trebuit să i-I cos eu cit ă vreme avea jacheta pe ea asta înseamn ă despărțire și pe urmă și budinca asta
din urmă s-a frînt în dou ă jumătăți vezi se împline ște orice ar zice ei cam are ea limba prea lung ă
pentru gustul meu bluza matale e prea decoltat ă îmi zice ea mie cine vorbe ște și eu care trebuie s ă-i
spun să nu-și mai cocoa țe așa picioarele sus s ă se vadă pe pervaz în fa ță la toți ăia care trec pe strad ă și
se uită cu toții la ea ca la mine cînd eram de vîrsta ei acum fire ște orice cîrp ă veche ți-ai pune pe tine
tot te prinde pe urm ă felul ei să-nu-m-atingi—nici-cu-o-floare acolo, la Teatru la Singurul Sacrificiu
ia-ți piciorul de-aici nu pot s ă sufăr să m-atingă cineva i-era fric ă de nu mai putea c-am s ă-i strivesc
fusta aia cu pliuri o gr ămadă de pipăială acolo la teatru în îmbulzeal ă pe întuneric ăia mereu încearc ă
să se bage-n tine individul ăla din stal în stal la Gaiety cînd ne-am dus pentru Beebohm Tree în Trilby

ultima car ă cînd mă mai duc vreodat ă acolo să mă striveasc ă așa pentru vreo Trilby cu dosul ei gol cu
tot la fiecare dou ă minute m ă pipăia acolo și se-ntorcea s ă se uite într-alt ă parte cred e ă-i nițel cam
țicnit l-am v ăzut după aia cum se tr ăgea mai aproape de dou ă doamne foarte bine afar ă în fața vitrinei
de la Switzer tot cu trucul ăsta l-am recunoscut imediat fa ța și totul dar el nu- și mai aducea aminte de
mine și ea nici nu m-a l ăsat s-o sărut la desp ărțire Ia Broadstone foarte bine s ă dea Dumnezeu s ă
găsească pe cineva totdeauna la dispozi ția ei cum am f ăcut eu atunci cînd era la pat cu oreionul și i se
umflaseră gîlcile de tot d ă-mi una d ă-mi alta sigur n-are cum s ă simtă ceva prea adine acuma eu n-am
juisat ca lumea p:n ă nu-mplini-sem cit 22 de ani sau cam a șa ceva niciodat ă n-ajungea cum trebuie
numai prostii și chicoteli din astea obi șnuite de fete tinere Cinny Connolly aia care-i scrie cu cerneal ă
albă pe hîrtie neagr ă pecetluită cu ceară cu toate c ă și ea a aplaudat cînd s-a l ăsat cortina pentru c ă era
chiar un b ărbat bine pe urm ă l-am avut pe Martin Harvey la micul dejun la mas ă și la cină mă și
gîndeam î» sinea mea dup ă aia că trebuie să fie dragoste adev ărată dacă-un bărbat își dă chiar așa viața
pentru ea pe nimic mi-nchipui c ă n-au mai r ămas .prea mul ți bărbați de felul ăsta dai1 tot îți vine
424
greu să crezi decît c ă mie chiar mi s-a întîmplat majoritatea din ei chiar f ără nici o fărîmă de dragoste
în firea lor s ă găsești două ființe ca astea în ziua de azi a șa de pierdu ți unul dup ă altul care s ă simtă
exact la fel cu tine de obicei sînt cam s ăltați nițel taică-su trebuie s ă fi fost cam într-o parte s ă se apuce
să se otrăvească după ce ea totu și săracul bătrîn mi-nchipui c ă s-a simțit singur pierdut și mereu gata s ă
cadă în extaz dup ă kicrurile mele cîteva cirpe vechi acolo pe care le am și eu vrea s ă se pieptene cu
părul sus la 15 ani și și pudra mea numai s ă-i strice tenul de pe fa ță are ea timp destul și pen.tru.asta
toată viața după ce sigur n-are r ăbdare că știe că e frumoas ă cu buzele a șa roșii păcat că n-au să rămînă
așa dai' n-are nici un rost s ă mă-n-șel singură cu .asta care-mi r ăspunde ca o precupea ță cînd i-am cerut
să se ducă să cumpere ni ște cartofi în ziua cînd ne-am întîlnit cu madam Joe Gallagher la cursele de
trap și ea s-a. făcut că nu ne vede în trâsurica ei cu Friery avocatul nu eram destul de lumeloun ă pînă i-
am ars vreo dou ă bune dup ă ureche așa ca pentru ea na ține pentru c ă-rni răspunzi așa și-ncă asta
pentru c-ai fost obraznic ă mă scosese din s ărite cred și eu că mă contrazicea și eram și prost dispus ă
pentru că de ce-oi fi fost c ăzuse o buruian ă în ceai sau nu dormisem noaptea mîncasem brînz ă parcă și
i-am tot spus mereu s ă nu mai lase cu țitele cruci ș așa pentru c ă n-are cine s-o țină de scurt cum a zis și
ea foarte bine dac ă el nu-i bag ă mințile în cap am s-o iac eu atunci a fost ultima oar ă eînd a mai dat ap ă
la șoareci tot a șa eram și eu nu îndr ăznea nimeni s ă-mi dea vreun ordin acas ă e vina lui bineîn țeles că
ne ține pe amîndou ă să slugărim aici în loc s ă fi angajat o femee înc ă de mult oare am s ă mai am
vreodată o servitoare ca lumea iar sigur l-ar vedea pe el cînd vine ar trebui s ă-i spun dinainte sau s ă se
răzbune pe mine dac ă nu-s o adev ărată pacoste baba aia madam Fleming trebuie s ă tot umbli dup ă ea
să-i dai toate în'min ă și strănută și-dă vînturi prin oale mda sigur e b ătrînă nu mai poate bine c-am
găsit spălătorul ăla de vase \\K-hi putred tot și ce mirosea care se pierduse în dosul dulapului știam eu
că e ceva și-am și deschis fereastra s ă iasă mirosul și-si mai aduce și prietenii lui s ă-i primeasc ă aici
mă rog ca-n noaptea aia cînd îl v ăd că se întoarce acas ă cu un cîine s ă nu-ți vină să crezi ar fi putut s ă
fie și turbat mai
423
ș ales băiatul lui Simon Dedalus șî taîcă-su unul care g ăsește nod în papur ă la orice cu
ochelarii coco țați pe nas și cu jobenul pe cap la meciul de cricket și-n ciorap cu o gaur ă uite-
atîta s-a gâsit și cin' să rîdă de alții și fiu-su cu toate premiile lui pentru ce i le-or fi dat la
școala secundar ă auzi să sară gardul dac ă l-o fi văzut cineva care ne cunoa ște pe noi m ă mir
că nu și-a făcut o gaur ă în pantalonii ăia grozavi de înmormîntare ca și cum aia pe care i-a dat
natura n-ar fi deajuns pentru oricine și să-l tragă cu el jos în buc ătăria aia murdar ă acuma e
sănătos la cap stau și raă-n-treb păcat că nu era zi de sp ălat perechea mea de chilo ți vechi s-ar
fi putut să stea acolo pe sfoar ă la vedere cît i-ar fi p ăsat lui și cu semnul de la ma șina de călcat
cînd i-a ars tîmpita aia de b ăbătie pe ei ar fi putut s ă creadă că-i altceva și aia nici m ăcar n-a
ajuns să topească slănina cum i-am spus și-acuma uite-o c ă pleacă cum a fost din cauz ă că
bărbatu-su paralizat s-a agravat întotdeauna e ceva r ău la ei o boal ă sau trebuie s ă-l opereze pe
vreunul sau dac ă nu-i asta e b ăutura și el o snope ște-n bătaie o să trebuiasc ă să m-apuc iar s ă
caut una în fiecare zi cînd m ă scol e alt ă chestie o Doamne Dumnezeule Doamne Dumnezeule
da cînd o s ă stau acolo întins ă moartă în groap ă atunci cred c-o s ă am și eu nițică liniște
trebuie să mă scol acuma pu țin nu cumva ce stai O Isuse stai da mi-a venit chestia de acuma

n-ar ajunge asta s ă te scoată din minți sigur că da cu-atîta cît a scormonit și a rîcîit și-a lucrat
el acolo în mine acuma ce m ă fac vineri sîmb ătă și duminic ă să nu-ți vină să mori numai dac ă
nu i-o place lui a șa la unii b ărbați le place Dumnezeu știe totdeauna e ceva cum nu trebuie eu
noi 5 zile la fiecare 3 sau 4 s ăptămîni regul at ca o licita ție odată pe lună scapi de toate cele
nu de-a dreptul desgust ător în noaptea aia cînd mi-a venit a șa prima și ultima dat ă cînd
eram și noi într-o loj ă că i-o dăduse Michael Gunn s-o vedem pe doamna Kendal și pe
bărbatu-su la Gaiety ceva un serviciu i-l f ăcuse el cu asigurarea la Drimmies eram nebun ă de
legat dar n-am vrut s ă mă las cu domnul ăla așa șic care se uita în jos la mine cu binoclul și el
pe partea cealalt ă îmi tot da zor cu Spi-noza și cu sufletul lui care-o fi mort de milioane de ani
zîmbeam și eu cum puteam eram ca-ntr-o b ăltoacă și mă aplecasem înainte ca și cum aș fi fost
foarte interesat ă să
426
trebuiască să stau acolo pîn ă la sfârșit de tot cic ă era o pies ă mai subtil ă despre adulter idiotul
ăla de la galerie o flui era pe femeia adulterin ă urla cît putea mi-nchipui c ă s-a dus și-a agățat
vreo femee pe prima strad ă mai dosnic ă și-a scormonit-o peste tot prin spate s ă se răzbune să
aibă și el ce-am eu și să-l mai văd atunci dac ă mai dă cu huo pariez c ă și pisica o duce mai
bine decît noi om fi avînd noi prea mult sînge în noi sau ce O ține-mă Doamne curge din mine
ca din mare dar oricum nu m-a l ăsat grea a șa mare cum e nu vreau s ă-mi nenorocesc
cearceafurile astea curate ruf ăria asta nou ă pe care-am pus de-a f ăcut-o la dracu la dracu și-
ăștia vor totdeauna s ă vadă o pată în pat să fie siguri c ă ești fecioară pentru ei numai asta-i tot
ce-i doare tîmpi ți mai sînt po ți să fii văduvă sau divor țată de 40 de ori ajunge s ă te dai nițel cu
cerneală roșie sau cu zeam ă de mure nu asta-i prea purpurie închis ă O Cristoase s ă mă scol
din porcăria asta pl ăcerile dulci ale p ăcatului cine dracu' a mai scornit și treaba asta la femei
ce-ți mai ră-mîne cu tot g ătitul și cu croitul rochiilor și copiii patul ăsta blestemat cum mai
scîrțîie ca dracu' cred c ă auzeau tocmai din partea aialalt ă a parcului pîn ă cînd mi-a dat în gind
să-i propun s ăjntindem p ătura pe jos cu perna sub popotei meu m ă întreb o fi mai dr ăguț în
timpul zilei cred c ă da-i ușor cred c-o s ă-mi tund tot p ărul ăsta de pe mine aici m ă opărește s-
ar putea chiar s ă par ca o feti ță tînără n-o să aibă și el o surpriz ă data viitoare cînd are s ă-mi
ridice poalele ce n-a ș da să-i văd mutra care-o s-o fac ă unde-o fi oala de noapte u șor mi-e o
frică să nu se sparg ă sub mine de cînd cu scaunul ăla găurit vechi m ă gindesc n-oi fi fost prea
grea cînd m-am a șezat pe genunchii lui l-am pus dinadins s ă se-așeze pe șezlong cînd mi-am
scos bluza și fusta în camera cealalt ă era așa preocupat s ă nu dea unde nu trebuie c ă nici nu
m-a simțit sper că-mi mirosea frumos r ăsuflarea dup ă toate bomboanele alea de s ărutat ușor
Doamne mi-aduc aminte c ă era o vreme cînd puteam s-o scot pe loc fluierînd ca un b ărbat
aproape la fel de u șor O Doamne ce zgomot sper c ă face clăbuci deasupra c ă-i semn că-mi
v;n^ o grămadă de bani de la cineva o s ă trebuiasc ă să-i dau cu parfum mîine diminea ță să nu
uit pariez c ă n-a mai v ăzut el pînă acuma coapse a șa frumoase uite ce albe sînt locul cel mai
moale e exact aici între bu-
427
cățica asta aici ce moale ca o piersic ă ușor Doamne n-a ș zice nu s ă fiu și eu odată bărbat să mă sui
peste o femeie frumoas ă O Doamne ce tapaj mai faci ca aia crinul din jersey u șor O cum coboar ă apele
de frumos la Lahore-n jos cine știe oi fi avînd ceva pe din ăuntru sau o fi ceva care cre ște în mine dac ă
tot îmi vine chestia a șa în fiecare s ăptămână -cînd a fost ultima dat ă că am Lunea de Rusalii da nu sînt
decît vreo trei s ăptămîni ar trebui s ă mă duc la doctor sau o fi numai ca înainte de a m ă mărita cu el
cînd era chestia aia alb ă care ieșea din mine și Floey m-a f ăcut să raft duc la babalîcul ăla ramolit dr
Collins boli de femei pe Pembroke Road vagina dumitale a șa îi zicea el a șa și-a făcut cred toate
oglinzile alea aiurite și covoarele tot tr ă-gîndu-le pe sfoar ă pe alea bogate din Stephens Green care dau
fuga la el pentru orice fleac vagina ei și cochincina ei alea au bani sigur a șa că lor le merge bine nu rn-
aș mărita cu el nici dac ă ar fi ultimul b ărbat din lume și pe urmă e ceva și cu copiii lor toat ă vremea s ă
le miroasă pe cățelele alea scîrboase prin toate p ărțile și să mă întrebe dac ă ce-aveam eu are un miros
pătrunzător ce-ar fi vrut s ă fac decît singurul lucru care se face aur poate ce întrebare dac ă i l-aș fi
trîntil; așa pe toată fața aia a lui de babalîc numai riduri împreun ă cu toate complimentele mele atunci

cred c-ar afla și poți săA treci ușor să trec ce m ă gîndeam c ă vrea să spună despre strîmtoarea de la
Gibraîtar în ce fel se mai exprim ă și ăsta o mai fi și asta vreo inven ție mai elegant ă de a lor se poate
numai că mie îmi place s ă mă las cit pot mai adînc în scaun cît încap și să trag de lan ț și să mi-l las la
duș ace și vîrfulețe mici și reci dar e ceva aici mi-nchipui știam totdeauna dup ă al lui Milly cînd eram-
mică dacă are viermi sau nu totu și cu toate astea s ă-i dai bani pentru asta cît m ă costă domnule doctor
o guinee v ă rog și să mă întrebe dac ă am omisiuni frecvente de unde or mai fi înv ățînd toți ramoliții
ăștia cuvintele astea pe care le știu omisiuni or fi avînd ei cu ochii ăia miopi ai lui pe mine și capu-ntr-
o parte n-a ș avea prea mult ă încredere în el s ă mă adoarmă sau Dumnezeu mai știe ce altceva dar mi-a
plăcut cînd s-a a șezat pe scaun s ă-mi scrie chestia aia și se încrunta serios de tot și cu nasul inteligent
ca și cum să te ia dracu' mincinoas ă ce oști O o fi fost cum o fi fost dar idiot nu era destul de de ștept ca
sâ-nțeleagă sigur că era
428
\
numai gîndul la el și la scrisorile alea nebune ști de nebun Scumpa mea f ără de preț ori ce e în leg ătură
cu Trupul t ău încununat de raze orice subliniat vine din el este un lucru al frumuse ții al bucuriei pentru
vecie ceva scos din vreo carte de-alea f ără nici un Dumnezeu pe care le avea el și eu mereu luînd-o iar
de la capăt patru sau cinci ori pe zi uneori și i-am spus c ă n-am făcut ești sigură O da am spus sunt
foarte sigur ă, pe un ton care i-a închis gura știam eu bine ce-avea s ă urmeze de aici numai sl ăbiciune
naturală era că el mă excita nici nu știu cum în prima sear ă cînd ne-am întîlnit cînd ședeam la
Rehoboth Terrace am stat a șa și ne-am uitat unul la altul cam vreo zece minute ca și cum ne-am fi știut
dinainte de undeva din cauz ă cred că eu sunt evreic ă semăn cu mama m ă distram cu el lucrurile pe
care le spunea cu zâmbetul ăla cam lene ș pe ca-re-l avea și toate alde Doyle spuneau c ă avea să
candideze s ă ajungă membru al parlamentului O n-am fost eu tîm-pit ă din naștere să cred toată
vorbăria aia a lui despre independen ța internă și liga națională și mi-a mai trimis și sulul ăla lung cu un
cîntec de pe vremea hugheno ților să-l cînt pe fran țuzește să fie mai șic așa O beau pays de la Tourraine
pe -care nici nu l-am cîntat nici o singur ă dată și-mi tot explica și-mi bătea capul despre religie și
persecuții nu te las ă să te bucuri de nimic a șa simplu și nu-i permit ca o mare favoare chiar la primul
prilej cînd a v ăzut că are o șansă în piața Brighton dînd buzna direct în dormitorul meu sub pretext c ă
se murdărise pe mîini de cerneal ă să se spele cu s ăpunul Albion cu lapte și sulf pe care-l aveam eu și
încă învelit în hîrtie transparent ă O am rîs de m-am pr ăpădit atunci de el mai bine s ă nu-mi pierd toat ă
noaptea stînd a șa pe chestia asta ar trebui s ă facă oalele de noapte de m ărime mai natural ă să poală și o
femeie să stea pe ele cum se cade el c ă stă-n genunchi s ă facă cred că nu există în toată lumea asta a lui
Dumnezeu nici un alt bărbat cu obiceiurile pe care le are el uite de pild ă cum doarme la piciorul
patului cum de-o fi putînd f ără o pernă mai tare s ă se propteasc ă bine că nu dă din picioare sau mi-ar
scoate toți dinții și respiră cu mina a șa peste nas ca zeul ăla indian pe care m-a dus s ă mi-l arate într-o
duminică cînd ploua la muzeul din strada Kildare galben tot cu un fel de șorțuleț și întins pe o parte cu
o
429
mînă sub el cu toate zece degete le de la picioare care-i ie șeau țepene în afar ă care zicea el c ă e
o religie mai mare decît a evreilor și a Domnului Nostru Isus Cr istos amîndoi la un loc peste
Asia întreag ă imitîndu-l pe el a șa cum imit ă totdeauna pe oricine mi-nchipui c ă și ăla dormea
la picioare în pat cu picioarele alea ale lui mari și pătrate în gura neveste-si dracu s-o ia și
chestia asta puturoas ă zău așa unde-i asta șervețelele astea sînt aha.da știu măcar dacă n-ar
scîrțîi ușa de la dulap mda știam eu c-o s ă scîrțîie doarme tun și-a făcut el de cap pe undeva
oricum trebuie c ă i-a dat aia ce-a avut pentru banii lui sigur pe ea trebuie s-o pl ătească pentru
așa ceva O ce mai scîrbo șenie cu nădejdea c-o s ă fie ceva mai bun pentru noi pe lumea
aialaltă să trebuiasc ă să ne legăm așa Doamne ajut ă așa asta e pentru noaptea asta și patul ăsta
prăpădit cum mai scîr țîie și ce i-au ie șit arcurile mi-aduce aminte totdeauna de b ătrînul Cohen
cît s-o mai fi sc ărpinat și ăîa-n el și el crede c ă tata l-a cump ărat de la lordul Napier pentru
care aveam eu atîta admira ție cînd eram mic ă că așa i-am spus u șor piano Oho ce-mi mai
place-n pat la mine Doamne uite-ne cum suntem acuma dup ă 16 ani la fel de r ău prin șcîte
case am stat cu toatele Raymond Terrace și Ontario Terrace și strada Lombard și strada
Holles și el se tot învîrte ște fluierînd de fiecare dat ă cînd ne mut ăm iar hu-gheno ții lui sau
marșul broaștelor se preface c ă-i ajută pe oameni cu alea pentru cioburi de mobile pe care le-

avem și noi și pe-urmă hotelul City Arms din r ău în mai r ău cum zicea gardianul Daly și
toaleta aia grozav ă pe palier totdeauna cineva acolo s ă se roage și pe-urmă-și lăsau toate
mirosurile dup ă ei de fiecare dat ă știam cine fusese acolo înainte de fiecare dat ă cînd ne mai
îndreptăm puțin se-n-tîmplâ ceva sau î și bagă el picioarele astea mari ale lui în vreo chestie cu
Thomas și Helly și domnii Cuffes și Drim-mies sau o s ă-l bage la-nchisoare cu biletele alea
vechi de loterie care zicea c-or s ă fie salvarea noastr ă sau se-apuc ă și le spune cîte-o
obrăznicie curînd-curînd îl vedem c ă vine acas ă concediat de la Omul liber ca și de la restul
din cauza ălora de la Sinner Fein sau a francmasonilor și pe urmă vedem noi dac ă individul
ăla mititel pe care mi l-a ar ătat atunci strecurîndu-se prin pl oaie singur pe acolo pe lîng ă
pasajul Coady o s ă ne ajute cu ceva care zice el c ă-i
430
așa de capabil și irlandez sincer o fi într-adev ăr judecind dup ă sinceritatea pantalonilor care i-
am văzut pe el stai uite clopotele de la biserica Ge orge stai trei sferturi acuma ori stai ora dou ă
mda frumoas ă oră de noapte pentru dumnealui s ă vină acasă pentru oricine care se-apuc ă și
sare gardul dac ă l-o fi văzut cineva am s ă-l dezvăț eu de obiceiul ăsta mîine mai întîi m ă uit la
cămașa lui să văd sau să văd dacă mai are chestia aia fran țuzească în portmo-neu mi-nchipui
că el o fi crezînd c ă eu nu știu niște mincino și și ascunși bărbații ăștia nu le ajunge toate astea
douăzeci de buzunare ale lor pentru minciunile lor și-atunci de ce s ă le mai spunem noi chiar
dacă-i adevărul adevărat tot nu te cred pe urm ă frumușel în pat ca un copila ș ca în capodopera
aia a aristocra ților care mi-a adus-o nu știu cînd ca și cum n-am v ăzut noi destule de-astea în
viața adevărată fără vreun babalîc de aristo crat sau cum i-o fi zicî nd pe nume mai mult te
desgustă cu pozele alea scîrboase copii cu dou ă capete și fără picioare asta e genul de porc ării
la care viseaz ă ei mereu c ă n-au nimic altceva în capetele astea goale ale lor ar trebui s ă le dea
cîte-o otrav ă din alea înceat ă cel puțin la unul din doi din ei pe urm ă ceai și pîine prăjită
pentrtr dumnealui uns ă cu unt pe amîndou ă părțile și ouă proaspăt ouate mi-nchipui c ă eu n-
am să mai însemn nimic cînd n-am s ă-l mai las s ă mă lingă cînd eram pe strada Holles într-o
noapte bărbatul bărbat tiranul tot tiran r ămîne întii a dormit pe du șumea jum ătate din noapte
gol cum f ăceau ovreii cînd moare cineva din ai lor și n-a vrut nici s ă mănînce nimic la micul
dejun sau s ă scoată o vorbă se aștepta tot eu să-l mîngîi a șa că m-ain gîndit c ă m-am ținut tare
destul de data asta și l-am lăsat de altfel o și face foarte prost se gînde ște numai la pl ăcerea lui
are limba prea lat ă sau nu știu cum uit ă că noi pe urm ă eu nu am s ă-l mai las odat ă și dacă nu
e atent singur am s ă-l încui jos s ă doarmă în pivnița de cărbuni cu gîndacii m ă gîndesc n-o fi
ea Josie de bucurie c ă are și ea resturile de la mine și mai e și un mincinos f ără pereche nu n-
are el curajul cu o femee m ăritată de asta vrea el ca eu și cu Boylan chiar dac ă cu DenLs ăla al
ei cum îi spune ea pr ăpăditul ăla de-ți face mil ă nici nu po ți, să-i spui că e bărbatul cuiva da e
vreo tîrfuli ță oarecare cu care s-a înh ăitat el chiar și cînd eram eu cu el și cu Milly
431
la cursele Colegiului unde Hornblower ăla cu bone țica de copil pe cre ștetul căpăținei ne-a
băgat prin spate se tot uita cu ochii lui de oaie la alea dou ă care-și fluturau fustele ca ni ște
putori în sus și-n jos am încercat s ă-i fac semn din ochi la în ceput degeaba sigur și uite
unde se duc banii lui aste a-s roadele lui domnul Paddy Dignam da erau cu to ții în stil de
granda la marea înmormîntare în ziar ul pe care mi l-a adus Boylan dac ă ar fi văzut ei o
adevărată înmormîntare de ofi țer asta ar fi ceva impozant armele cu țeava-n jos tobele
înăbușite calul s ăracul mergînd în urm ă tot în negru L Bloom și Tom Kernan be țivanul ăla
mic ca un butoi care și-a mușcat de tot limba cînd a c ăzut în privata b ărbaților beat nu mai știu
unde și Martin Cunning-ham și-ăia doi Dedalus și bărbatul lui Fanny MCoy cu capul alb ca o
varză ura numai piele și oase cu ochii încruci șați care ar vrea s ă cînte și ea cîntecele mele
pentru asta trebuie s ă se mai nasc ă odată și rochia aia veche verde cu decolteu mare pentru c ă
nu poate s ă-i atragă în alte feluri s ă stropești în zi de ploaie acum v ăd eu limpede totul și ei zic
că asta-i prietenie se omoar ă și pe urmă se îngroap ă unul pe altul și toți cu neveste și familii

acasă la e: mai ales Jack Power care o ține pe una de la bar o între ține sigur neva-st ă-sa-i
totdeauna bolnav ă sau tocmai atunci se îmboln ăvește sau tocmai se face bine ș: el e un b ărbat
bine încă deși e cam albit pe la tîmple frumoas ă adunătură n-am ce zice ei bine n-au s ă-l mai
prindă pe bărbatu-meu în ghiare dac ă am și eu un cuvînt de spus aici î și bat joc de el pe la
spate pe urm ă știu eu bine cînd se-apuc ă să le debiteze toate idio țeniile alea ale lui pentru c ă
are destul cap s ă nu le toarne chiar fiecare b ăncuță de un penny pe care o c" ș-tigă lor pe gît și
are grijă de nevast ă și de familie ni ște haimanale dar totu și săracul Paddy Dignam într-un fel
îmi pare r ău de el ce-au s ă se facă nevastă-sa cu cinci copii decît dac ă n-o fi avut asigurare ce
personaj de comedie unul micu ț și zicea că-i antiaîcolic cînd îl c ăutai se-nțep.-nea în vreun
colț în baruri și ea sau fiu-su st ăteau șl—1 așteptau Bill Bayley nu vrei s ă vii te rog acas ă
vălul de văduvă n-are s-o fac ă s-arate mai frumoas ă dar dacă arăt! mai bine voalul ăsta poate
totuși să te orindă grozav ce b ărbați nu era și el da era și el la masa de la Glencree și Ben
Dollard basul barilton noaptea cînd a împrumutat fracul
43?
să cînte la strada Holles și cît s-a strîns și s-a muncit s ă intre în el și cu rînjetul ăla pe fața lui
mare de p ăpușă ca un popone ț de bebelu ș bine bătut chiar c-ar ăta ca un tîm-pit cu galo șii cred
că trebuie să fi fost ceva s ă-l vezi așa pe scenă să mai dai și cinci șilingi la fotoliu s ă vezi așa
ceva el și cu Simon Dedalus ăsta venea totdeauna pe jum ătate tuflit și cînta strofa a doua întîi
vechea dragoste-i cea nou ă ăsta era unul din cîntecele lui și ce dulce cînta fata pe sub bolta de
măcieș și era totdeauna gata s ă-mi facă curte cînd cîntam Maritana cu el la teatrul particular al
lui Freddy Mayer avea o voce delicioas ă bogată Phoebe dragostea mea adio iiiubito a șa cînta
totdeauna nu ca Bartell d'Arcy iiiu-bibito adio sigur avea vocea de la natur ă nu era de loc art ă
lucrată te cuprindea toat ă ca într-o baie cald ă O Maritana floare s ălbatică cîntam splendid
amîndoi de și era puțin cam prea sus pentru registrul meu chiar și transpus ă și la vremea aia el
era însurat cu May Goulding clar pîn ă la urmă se pricepea el s ă zkă sau să facă ceva să strice
totul acuma e v ăduv mă întreb ce soi o mai fi și fiu-su zice c-ar fi scriitor și că o să fie
profesor universitar de italian ă și că să iau lecții de la el ce-o mai fi urm ărind și i-a rnai ar ătat
și fotografia mea nici nu m-a prin s bine acolo ar fi trebuit s ă mă fi pozat înf ășurată ca într-o
draperie asta nu trece niciodat ă de la mod ă dar tot ar ăt tinără și acolo mă mir că nu i-a dat-o
chiar cadou și pe mine odat ă cu ea la urma urmei de ce l-am v ăzut cînd mergeam cu ma șina la
gara Knightshridge cu taic ă-su și maică-sa eu eram în doliu adic ă acuma 11 ani da trebuie s ă
fi avut 11 ani de și la ce-o fi servit s ă ținem doliu pentru ceva care nu ne face nou ă nici cald
nici rece sigur el a insistat s ă ținem doliu dup ă pisică acum mi-nchipui c ă e-un bărbat în toat ă
firea atunci era doar un b ăiețaș nevinovat și ce drăgălaș era așa micuț cu costumul de micul
lord și păr buclat ca un prin- țișor pe scen ă cînd l-am v ăzut la Matt Dillon și el m-a pl ăcut pe
mine mi-aduc aminte to ți mă plac stai Doamne stai da stai ni țel el era în c ărți azi diminea ță
cînd mi-am dat în c ărți acolo str ăin tînăr nici brun nici blond pe care l-ai mai întîlnit și-nainte
mă gîndfeam c ă de el spune dar el nu e nici tinerel și nici străin pe urm ă eu eram cu fa ța
întoarsă în partea aialalt ă ce era a șaptea carte dup ă p.sta zecele de pic ă asta-i călătorie pe
uscat pe urm ă era era o
433
scrisoare pe drum de sear ă și și vorbe alea trei regine și opiul de caro asta-i succes în lume da
stai a ieșit totul și de două ori opturi ro șii asta haine noi ca s ă vezi și parcă și visasem ceva da
era ceva cu poezie numai s ă n-aibă părul lung și unsuros s ă-i atârne în ochi sau s ă i se
zburleasc ă ca la pieile ro șii de ce-qr fi umblînd a șa numai ca s ă se facă de rîs și ei și poezia lor
mie totdeauna mi-a pl ăcut poezia de cînd eram feti ță întîi credeam c ă era și el poet ca Byron
dar n-avea nici un dram de poezie în el tot eu îl vedeam cu totul altfel decît e m ă gîndesc o fi
prea tînăr trebuie s ă cam aibă stai 88 nunta Milly a împlinit 15 an i ieri 89 cit o fi avut el atunci
la Dillon 5 sau 6 cam 88 mi-nchipui c-acuma are 20 sau mai mult nu sunt prea b ătrînă pentru
el dacă el are 23 sau 24 sper c ă nu-i genul ăla de studen ți de universitate încuia ți că altfel n-ar
sta în buc ătăria veche cu el s ă bea cacao Epps și că sigur se pref ăcea că înțelege tot ce-i spune

probabil c ă i-a spus c ă a fost la Trinity College e prea tîn ăr să fie profesor sper s ă nu fie vreun
profesor cum era Goodwin ăla era profesor emerit de m ărci ele whisky ăștia toți scriu despre
vreo femee în poeziile lor foarte bine nu cred eu c-o s ă găsească multe ca mine unde-s
suspinele dulci de iubi re unde ghitara încet și poezia plute ște în văzduh marea albastr ă și
luna străluce nemîngîiat cînd ne întorceam cu vaporul de noapte de la Tariffa farul la capul
Europa era a șa de expresiv cum cînta tipul ăla la ghitar ă adică să nu mă mai întorc acolo
niciodată numai chipuri ne știute doi ochi str ălucitori o fereastr ă ascunsă în frunze am s ă-i cînt
lui asta ăia-s ochii mei dac ă el e poet cu adev ărat doi ochi a șa de întunecat str ălucitori ca
steaua iubirii frumoase cuvinte steaua tîn ără a iubirii ar mai fi o schimbare Dumnezeu știe să
ai o persoan ă inteligent ă cu care să poți să stai de vorb ă despre tine nu toat ă vremea s ă-l
asculți pe el și reclama lui Billy Prescott și reclama pentru Keyes și reclama cu Tom Diavolul
și pe urmă dacă Ii se încurc ă lor treburile în afaceri noi trebuie s ă suferim sunt sigur ă că e un
bărbat foarte distins ce mi-ar place s ă găsesc și eu unul ca ăsta Doamne nu ca toat ă banda asta
de nespălați și pe urmă el e tînăr tinerii ăia splendizi acolo pe car e-i vedeam la plaja la
Margate de dup ă stîncă stînd drep ți în soare goi ca un zeu sau a șa ceva și pe urmă cum se-
aruncau în mare de ce nu
434
sînt toți bărbații așa ar mai fi o mîngîiere pentru o femeie cum era statueta aia a șa frumoas ă pe
care a cump ărat-o el puteam s ă stau să mă uit la ea toat ă ziua părul buclat și umerii și cu
degetul în aer s ă-l asculți asta e frumuse țea și poezia adev ărată de multe ori îmi venea s ă-l
sărut peste tot și pe păsărică aia a lui mititic ă și frumușică așa că chiar mi-ar place s ă-l iau în
gură dacă nu s-ar uita nimeni parc ă-ți cere s-o sugi statueta așa-i de curată și albă și se uită la
tine cu fața lui de băiețaș și chiar aș și face-o în mai pu țin de-un minut chiar dac ă mi-ar intra
puțin ce e doar ca un terci sau rou ă nu-i nici o primejdie și pe urmă -e-așa curat în compara ție
cu porcii ăștia de bărbați cred că nici nu viseaz ă să și-o spele de la un an la altul cei mai mul ți
dintre ei numai asta e ce le dă mustăți la femei sunt .sigur ă de tot că are să fie grozav dac-a ș
putea numai s ă ajung cu un poet tîn ăr frumos la vîrsta mea primul lucru mîine diminea ță îmi
dau iar să văd dacă iese cartea dorin ței sau am s ă-ncerc s-o împerechez pe dam ă chiar și să
văd dacă iese el am s ă citesc și să studiez tot ce-am s ă găsesc din ele sau am s ă și învăț ceva
pe dinafar ă dac-aș ști cine-i place ca s ă nu mă creadă o proastă dacă el crede c ă toate femeile-s
la fel și pe urmă eu pot să-l învăț lucrurile ale-lalte am s ă-l fac să simtă cu tot trupul pîn ă cînd
aproape o le șina sub mine acolo pe urm ă are să scrie despre mine iubit ă și amantă și chiar și în
public cu fotografiile noastre amîndou ă în toate ziarele cînd ajunge celebru O dar atunci ce am
să fac cu el nu cu el a șa nu mai merge n-are maniere și nici rafinament nici nimic s ă-mi dea
așa cu palma peste fund pentru c ă nu i-am spus Hugh ignorantul care nu deosebe ște poezia de
o varză așa-ți trebuie dac ă nu-i ții la locul lor s ă-și scoată pantofii și pantalonii acolo pe scaun
în fața mea neru șinat fără măcar să-mi ceară voie și stătea acolo a șa vulgar de tot numai cu
jumătatea aia de c ămașă pe care o poart ă ei să fie admirat ca un preot sau un m ăcelar sau
ipocriții aia bătrîni de pe vremea lui iuliu cesar sigur are dreptate în felul lui s ă-și treacă
timpul în joac ă așa sigur tot a șa de bine ai putea s ă te culci cu un cu ce cu un leu Doamne sunt
sigură că s-ar descurca mai bine în -ce-l prive ște un leu b ătrîn O mda mi-nchipui c ă din cauză
că erau așa durdulii și ispititori în c ămășuța mea aia scurt ă n-a mai putut s ă reziste m ă excită
și pe mme uneori ce
435
bine de bărbați cîtă plăcere pot ei s ă scoată din trupul femeilor noi suntem a șa de rotunjoare
și albe numai pentru ei totdeauna și eu am vrut s ă fi fost bărbat să mai schimb doar a șa să-
ncerc cu chestia aia a lor care ți se umflă deodată așa tare și în același timp așa moale cînd pui
mina pe ea nenea John are o chestie lung ă i-am auzit pe golanii ăia de la col ț cînd dădeam
colțul la pasajul Mar-rowbone tanti Mary are .o chestie p ăroasă pentru că se făcuse întuneric
și știau că trece o fat ă nici n-am ro șit de ce să fi roșit chiar e doar ceva natural și el își bagă

chestia aia lung ă în aia păroasă a lui tanti Mary etcetera și toate astea înseamn ă doar că pui
minerul la o m ătură cu coadă ăștia sunt bărbații vezi ei pot s ă aleagă după pofta inimii o
femeie măritată sau o văduvi oară mai șireată sau o fată fiecare cu gustul lui cum sunt casele
alea din spatele str ăzii irlandeze nu-i a șa dar noi trebuie s ă fim mereu în lan țuri numai c ă pe
mine n-au s ă mă pună-n lanțuri nici o fric ă cînd mi-oi da eu drumul știu eu ce știu de gelozia
bărbaților ăștia prostănaci de ce n-am putea s ă rămînem prieteni șcu tofcie astea în loc s ă ne
certăm bărbatu-su a descoperit ce fac ei am îndoi foarte bine e ceva natural și dacă-a des-
coperit poate s ă facă ca și cum n-ar fi fost oricum e corona do orice ar face și pa urmă ajunge
la extrema ailalt ă nebuneasc ă cum e în Tiranele frumoase cu nevasta de acolo sigur b ărbatul
nu se gînde ște niciodat ă nici la so ț nici la nevast ă pe femee, o vrea doar și o are la ce altceva
ni s-ar mai fi dat și dorințele și poftele astea a ș vrea și eu să știu n-am ce-i face dac ă-s încă
tînără nu-i așa de mirare c ă n-am ajtins o zgrip țuroaică bătrînă și cu riduri înainte de vreme
după ce-am trăit cu el atîta vreme un om a șa rece niciodat ă nu mai ia și el în bra țe decît
uneori prin somn și atunci pe la cap ătul celălalt și nici nu știe mi-nchi-pui pe cine strînge-n
brațe orice bărbat care s ărută fundul unei femei nu mai dau doi bani pe el dup ă asta poate s ă
pupe orice lucru oricît de nenatura l atunci cînd nu mai avem nici m ăcar un atom de vreun fel
de expresie în noi înseamn ă că suntem to ți la fel o ap ă și-un pămînt două bucăți de slănină
decît s-ajung eu s ă fac așa la un bărbat pfui brute murdare numai și gîndul e deajuns î ți sârut
piciorușele de la matale senorita ai ci tot e ceva n-a s ărutat el u șa noastră de la intrare da a
sărutat-o ce nebun nimeni
C86
nu-i înțelege ideile astea ale lui tr ăznite decît mine e adev ărat sigur o femee are nevoie s ă fie
sărutată de 20 de ori pe zi aproape s ă arate tînără mereu nu import ă de cine cît ă vreme e iubit ă
sau iubești pe cineva dac ă bărbatul pe care-l iube ști nu-i aici de fa ță uneori Doamne Dumne-
zeule nu m ă gîndeam s ă nu ies pe acolo pe chei în vreo sear ă mai întunecoas ă să nu mă
cunoască nimeni și să agăț un marinar tocmai sosit de pe mare care s ă fie dorit dup ă așa ceva
și să nu-i pese nici atîtica a cui sunt numai s- o facem repede printr-un gang pe undeva sau
vreunul din țiganii ăia mai sălbatici lățoși la Rathfarnham care se puseser ă cu corturile lîng ă
spălătoria Blomfield s ă încerce s ă fure din lucrurile noastre dae-or putea mi le-am trimis și eu
de cîteva ori c-am v ăzut că se cheam ă spălătorie modei și-mi tot trimiteau înapoi ni ște ciorapi
vechi ai cine știe cărei băbătii ăla cu fața de bandit cu ochii frumo și care cojea o nuia s ă m-
^atace pe întuneric și să mă călărească pe lîngă vreun zid f ără să scoată o vorbă sau vreun
asasin oricine ce altceva fac și ăștia domnii de lumea bun ă cu jobene ăla decoratul care st ă
undeva pe aici și care ieșea tocmai dintr-un gang la pasajul Ha rdwick în seara cînd ne-a oferit
el masa cu pe ște din cauz ă că cîștigase pariul la m eciul de box sigur c ă pentru mine ni l-a
oferit l-am cunoscut, dup ă ghetre și după cum mergea și cînd mi-am întors capul ni țel mai
tîrziu așa să văd ieșea și o femee tot de acolo vreo prostituat ă împuțită pe urmă el se duce
acasă la nevast ă-sa după asta decît c ă cred că jumătate din marinarii ăștia sunt putrezi de boal ă
Ho mișcă-ți hoitul ăsta mare de aici pentru numele lui Dumnezeu auzi-l cum face vîntul care
poartă spre tine ale mele suspine mda poate c ă doarme și suspină marele Iluzionist Don Poldo
de la Flora dac-ar ști el ce mi-a ie șit în cărți azi diminea ță ar avea de ce suspina din cauza unui
bărbat brun într-o oarecare încurc ătură între 2 și șapte chiar și în închisoare pentru Dumnezeu
știe ee-o fi f ăcut eu nu știu și se-așteaptă să mă tîrăsc prin buc ătărie să-i prepar lumin ăției sale
(micul dejun în timp domnia sa st ă-n pat înfofolit bine ca o mumie nu-i a șa chiar m-ai mai
văzut pînă acuma cum dau fuga chiar c-a ș vrea să mă văd și eu așa dă-le numai pu țină atenție
și te trateaz ă numaidecît ca pe o otreap ă nu-mi pas ă de ce-o zice oricine ar fi mult mai bine ca
lumea să.
437
fie condus ă de femeile care sînt în ea nu le-ai vedea pe femei s ă se-apuce s ă se omoare între
ele și să se măcelărească cînd ai mai v ăzut vreo femeie s ă se bălăbănească pe picioare de be ție

cum fac ei sau s ă joace ultimul ban pe care-l au și să-l piardă pe cai de curse da pentru c ă o
femeie orice ar face știe cînd să se opreasc ă sigur ei nici n-ar fi ap ărut pe lume dac ă n-am fi
fost noi ei habar n-au ce înseamn ă să fii femee și mamă cum ar putea unde ar fi ei cu to ții dacă
n-ar fi avut o mam ă să aibă grijă de ei ceea ce eu n-am avut niciodat ă de-asta mi-nchipui c ă
umblă el bezmetic acum noaptea și-și lasă cărțile și învățătura și nu stă la el acas ă din cauză
că-i totdeauna scandal în casa aia cred și eu de mare nenorocire c ă ăia care au un b ăiat reușit
ca ăsta nu sunt satisf ăcuți și eu n-am niciunul n-a fost el în stare s ă facă băiat n-a fost vina
mea amîndoi am terminat atunci odat ă cînd mă uitam la cîinii ăia doi cum s? suie pe ea pe la
spate în mijlocul str ăzii pustii asta mi-a frînt inima de tot cred n-ar fi trebuit s ă-l îngrop în
jache-țica aia de lin ă pe care am împletit-o plmgînd atunci mai bine s ă i-o fi dat la un copil
sărac dar știam bine c ă n-o să mai avem niciodat ă altul a fost prima noastr ă moarte n-am mai
fost niciodat ă aceiași oameni de atunci O n-are rost s ă-mi mai fac acuma gînduri negre cu asta
mă întreb de ce n-a stat în noaptea asta s ă doarmă aici am sim țit eu toată vremea c ă a adus pe
cineva str ăin în loc s ă bată ulițele prin ora ș să se întîlneasc ă cu cine știe ce pasăre de noapte și
hoți maică-si săraca nu i-ar place de loc dac-ar tr ăi se nenoroce ște pe toată viața poate dar vezi
e o oră plăcută acuma așa tăcută îmi plăcea să mă întorc acuma acas ă după bal aerul nop ții ei
au prieteni au cu cine schimba o vorb ă noi n-avem sau unul care vrea ce n-are s ă capete sau
vreo femee gata s ă bage cuțitul în tine nu pot s ă le văd pe femeile care fac asta nu-i de mirare
că ei se poart ă cu noi așa suntem toate ni ște cățele cred c ă sunt toate necazurile astea pe care
le avem de astea suntem a șa țîfnoase eu nu sunt a șa ar fi putut foarte bine s ă doarmă aici pe
canapea în camera ailalt ă cred că din cauză că e timid ca un b ăiețaș pentru că-i așa tînăr
deabia 20 de ani și cu mine în camera de al ături m-ar fi auzit pe oal ă mda mare pagub ă
Dedalus nu știu o fi ca numele alea din Gibraltar Dela paz D^lagracia aveau nume ale dracului
de nostime
433
acolo părintele Vial plana de Santa M ăria care mi-a dat rozariile Rosales y OReilly de pe
Caile las Siete Revueltas și Pisimbo și Madam Opisso pe strala Governor O ce nume m-a ș
duce și m-aș îneca în primul rîu care mi-ar ie și în cale cu un nume ca al ei O Doamna și toate
străduțele alea Paradise ramp și Bedlam ramp și Rodgers ramp și Crut-chetts ramp și scările
Rîpei Dracului nu-i nici o mirare atunci c ă am ajuns și eu așa un fel de z ăpăcită știu că sunt
nițel într-o parte dar Doamne nu m ă simt nici cu o zi mai b ătrînă decît eram atunci m ă întreb
dacă mai sunt în stare s ă-mi sucesc limba pu țin pe spaniole ște como esta ustsd muy bien
gracias y usted vezi n-am uitat chiar de tot cr edeam c-am uitat-o decît gramatica substantivul
este numele a orice e persoan ă loc sau lucru p ăcat că n-am încercat s ă citesc romanul ăla pe
care zgîrcita aia de madam Ru-bio mi l-a împrum utat de Valera cu semnele de întrebare în ea
puse pe dos și în amîndou ă felurile întotdeauna am știut că pînă la urmă scăpăm de acolo eu
pot să-i spun pe spaniole ște și el să-mi spună pe italian ă atunci are s ă vadă că nu sunt chiar a șa
de ignorant ă ce păcat că n-a rămas sunt sigur ă că săracul de el era obosit mort și ar fi avut
mare nevoie de un somn bun i-a ș fi adus eu micul dejun la pat cu pîinea pr ăjită o bucată uite
așa lungă dacă n-o fac pe virful cu țitului că poartă ghinion sau dac ă ar fi trecut femeea cu
măcriș și ceva bun și gustos mai sunt m ăsline în buc ătărie poate îi plac eu nu puteam s ă le văd
în ochi în Abrines a ș fi făcut eu pe criada camera acuma arat ă foarte bine de cînd am
schimbat-o am aranjat-o invers vezi îmi spunea mie ceva toat ă vremea s ă mă prezint singur ă
el nu m-a v ăzut în viața lui nostim de tot ar fi fost eu sunt nevasta lui sau ziceam c ă am fi în
Spania și el pe jum ătate adormit și încă habar n-avînd unde e dos huevos estrallados senor
Doamne ce lucruri tr ăsnite-mi mai trec prin cap uneori ce nostim ar fi s ă zicem c-ar sta aici cu
noi de ce nu e, camera de sus goal ă și patul lui Milly din came ra din spate ar putea s ă scrie și
să învețe la masă aici pentru cit ă mîzgăleală are el nevoie și dacă-i place să citească în pat
dimineața ca mie dac ă el tot preg ătește micul dejun pentru o persoan ă poate foarte bine s-o
facă pentru dou ă doar nu-și închipuie c-o, s ă iau chiria și la întâmplare de pe strad ă să-i fac lui

plăcere dacă a închiriat o cas ă ca
439
un gesabo ca un han ca asta mi-ar place s ă am și eu o discu ție lungă cu o ființă inteligent ă educată mi-
aș cumpăra niște papuci frumo și roșii cum vindeau turcii ăia cu fes sau galbeni și un capot de
dimineață frumos semitrans-parent de care am atîta nevoie sau o jachet ă de interior ca florile de piersic
ca aia de demult la Walpole numai 8 șilingi și șase pence sau 18 șilingi și șase să-i mai dau o șansă una
singură am să mă scol devreme diminea ța tot m-am s ăturat pînă-n gît de vechitura asta de pat al lui
Co-hen în orice caz a ș putea chiar s ă mă duc pînă la hale să mă uit la legume și varză și cartofi și
morcovi și tot felul de fructe grozave care tocmai atunci vin frumoase și proaspete cine știe cine ar
putea să fie primul b ărbat care s ă-m. iasă în cale acolo cu to ți.ies la vîn ătoare dup ă asta devreme
dimineața așa spunea Mamy Dillon și și noaptea ăsta era.mersul ei la biseric ă la liturghie mi-ar place
acuma
0 pară mare zemoas ă să ți.se.topeasc ă în .gură ca atunci cind mi-era poft ă cînd pe urm ă am să-i fac
ouăle și ceaiul în cea șca aia mare cu must ăți pe care i-a dat-o ea ca s ă-i făcătura mai mare mi-nchipui
i-ar place și crema mea aia bun ă știu cum.să fac am să mă învîrtesc vesel ă dar nu prea multfredonînd
cîte-o măsură cînd și cînd mi fa piet ă Masetto pe urm ă am să încep să mă îmbrac ca pentru ie șit în oraș
presto non son piu forte am s ă-mi pun c ămășuța cea mai bun ă și chiloțeii să-l las să se uite bine a șa ca
să
1 se scoale mititica aia a lui și-am să-l și anunț dacă asta vrea s ă afle că.nevasta lui e servit ă da și-ncă
al dracului de bine servit ă umplută pînă aproape sus la gît nu de dumnealui de cinci sau șase ori la rînd
uite și urma spermei lui aici pe cearceaful curat n-am s ă-mi dau osteneala nici m ăcar s-o scot la sp ălat
așa că asta ar trebui s ă-l conving ă dacă nu mă crezi pune mîna pe burta mea s ă simți decît dac ă n-am
să-l fac chiar s ă se scoale și să mi-o bage în mine am de gînd s ă-i spun totul tot și să-l pun s-o fac ă în
fața mea așa-i trebuie e numai vina lui dac ă sunt o femeie adulter ă cum striga nenorocitul ăla de la
galerie O ce de mai vorbe despre asta dac ă asta ar fi tot r ăul pe care l-am f ăcut în valea asta a plîngerii
Dumnezeu știe că nu-i prea mult n-o face toat ă lumea adic ă numai că ei se-ascund mi-nchipui c ă
pentru asta sunt f ăcute femeile sau nu ne-ar
440
fi făcut El în felul ăsta cum ne-a f ăcut să-i atragem a șa pe bărbați pe urmă dacă vrea să mă sărute în
fund am sâ-mi desfac pantalona șii și am să i-l scot bine drept în fa ță în mărime natural ă poate să-și
întindă limba șapte mile în sus în gaura mea dac ă tot e-acolo în partea mea întunecat ă pe urmă am să-i
spun că vreau 1 lir ă sau poate 30 de șilingi am s ă-i spun că vreau să-mi cump ăr desuuri pe urm ă dacă
mi-i dă bine dacă nu păcat eu nu vreau s ă-l storc de tot ca alte femei a ș fi putut de multe ori s ă-mi scriu
singură un cec frumos și să-l semnez cu numele lui pentru vreo dou ă lire de cîteva ori a uitat s ă-l
încuie pe urm ă însemna c ă n-o să-i mai cheltuiasc ă el l-aș lăsa să mi-o facă pe la spate cu condi ția să
nu-mi murd ărească pantalona șii buni Mda presupun c ă atunci n-a ș avea ce face am s ă fac pe
indiferenta una sau dou ă întrebări știu eu dup ă cum răspunde cînd e a șa nu se poate ascunde de loc îl
cunosc eu și pe față și pe dos am s ă-mi strîng bine fundul și-am să las cîteva vorbe mai porcoase
mirositoare sau s ă-mi lingă treaba mare sau prima chestie mai nebuneasc ă care să-mi treacă prin cap și
pe urmă am s-aduc vorba despre da O a șteaptă nițel acuma vine și rîndul meu c ă mă bucuram s ă fiu cît
mai bine dispus ă și prietenoas ă O uite că uitasem chestia asta nenorocit ă care mi-a venit pf ui nici nu
știi să rîzi sau s ă plîngi suntem o amestec ătură ca o marmelad ă de prune și mere nu are s ă trebuiasc ă
să-mi pun tot lucrurile vechi cu atît mai bine are s ă fie și mai la obiect nici n~are s ă mai știe dacă el a
făcut-o sau nu acolo e destul de bun ă pentru tine orice vechitur ă pe urmă am să-mi șterg bine de pe
mine ca pe o treab ă de nimica omisiunea aia a lui pe urm ă plec în ora ș îl las cu ochii-n tavan unde s-o
fi dus acum sâ-l fac s ă mă dorească să-mi simtă lipsa asta-i singura tactic ă un sfert dup ă ce oră
groaznică mi-nchipui c ă acuma în China tocmai se scoal ă își pieptănă cozile pentru ziua care urmeaz ă
cu-rînd-curînd se-apuc ă și călugărițele să sune angelusul ele r.-au pe nimeni s ă li se întoarc ă acasă
noaptea s ă le strice somnul decît vreun preot doi pentru slujba de noapte de șteptătorul de al ături la
primul eîntat auzi-l cum sun ă de-și zbu-eium ă tot ceasul s ă văd dacă pot să ațipesc 1 2 3 4 5 ce fel de
flori or mai fi și astea pe care le-au inventat ca ste-
441
lele tapetul din strada Lombard era mult mai dr ăguț șorțul pe care mi l-a dat el era cam în
genul ăsta așa ceva numai c ă numai că l-am pus doar de dou ă ori să mai cobor lampa asta și să
mai încerc odat ă ca să pot să mă scol devreme am s ă mă duc la Lambe acolo lîng ă Findlaters

sâ-i pun să ne trimită niște flori să mai pun prin cas ă pentru cazul c ă-l aduce mîine ast ăzi
vreau să spun nu nu vinerea e zi nefast ă întâi trebuie să mai fac pu țină curățenie pe aici s-a
pus praful gros parc ă prin somn pe urm ă putem să facem muzic ă să fumăm pot să-l
acompaniez întîi s ă curăț clapele pianului cu lapte ce s ă-mi pun eu s ă-mi pun un trandafir alb
sau prăjiturelele alea mititele de la Lipton îmi place cum miroase o pr ăvălie mare de lux la 7
pence și jumătate măsura sau celelalte cu vi șine înăuntru și zahărul roz cu 11 pence sigur și o
floare frumoas ă să pun la mijloc pe mas ă asta o găsesc mai ieftin ă ia stai unde le-am v ăzut nu
de mult îmi plac a șa mult florile ce n-a ș da să le avem în toat ă casa să-notăm prin ele Doamne
Dumnezeule nimic nu-i mai frumos ca natura mun ții sălbatici pe urm ă marea și valurile
rostogolindu-se pe urm ă așa frumos la țară cu cîmpurile de secar ă și grîu și tot felul de lucruri
și toate turmele bogate care mi șună pe acolo ți-ar unge inima s ă vezi rîuri și lacuri și flori de
tot felul de forme și mirosuri și culori răsărind chiar și de prin șanțuri primeroze și violete
naturale asta pentru ei e ca și cum ai zice c ă nu există Dumnezeu nu mai pot eu de toat ă
învățătura lor de ce nu se apuc ă ei să creeze ceva mereu l-am întrebat și pe el atei știi sau cum
și-or mai fi zicînd mai întîi s ă se-apuce s ă-și spele jegul de pe ei pe urm ă încep să urle după
preot cînd sunt pe moarte și de ce de ce pentru c ă le e frică de iad din cauz ă că n-au conștiința
curată ha da îi știu eu bine cine a fost prima persoan ă în univers înainte de a fi fost cineva care
le-a făcut pe toate cine aha asta ei n-o mai știu nici eu nu știu așa că vezi la fel de bine ar
putea să-ncerce să oprească soarele să mai răsară mîine soarele pentru tine str ălucește mi-a
spus el în ziua cînd eram întin și printre rododendroni pe landa de la Howth cu costumul lui de
tweed verde și pălăria de paie în ziua cînd l-am convins s ă mă ceară da întîi i-am dat buc ățica
de. prăjitură cu susan pe care o aveam eu în gur ă și era un an bisect ca acuma da
442
acum 16 ani Doamne Dumnezeule dup ă sărutul ăla lung aproape-mi pierdusem respira ția da
zicea el eu eram ca o floare de munte da cu to ții suntem ni ște flori trupul femeii da ăsta a fost
singurul lucru adev ărat pe care l-a spus el în via ța lui și soarele pentru tine str ălucește astăzi
da de asta mi-a pl ăcut el pentru c ă am văzut că el înțelegea sau sim țea ce înseamn ă să fii
femee și am știut că am să pot totdeauna s ă-l joc cum vreau și i-am dat toat ă plăcerea pe care
m-arn priceput s ă i-o dau l-am condus eu pîn ă cînd m-a rugat s ă spun da și eu n-am vrut s ă
răspund la început m ă uitam numai departe peste mare și cer mă gîndeam la atît de multe
lucruri pe care nu le știa el Mulvey și domnul Stanhope și Hester și tata și bătrînul căpitan
Groves și marinarii jucîndu-se de-a toate p ăsările zboar ă și-ți spun eu și-apleacă-te și spală
vasele cum spuneau ei pe debarcader și sentinela din fa ța casei guvernatorului cu chestia aia
jur împrejurul c ăștii lui albe s ăracul de el pe jum ătate codndu-se acolo și fetele spanioloaice
care rîdeau sub șalurile lor și pieptenii lor înal ți și licitațiile diminea ța grecii și ovreii și arabii
și dracu' mai știe cine înc ă din toate col țurile Europei și strada Ducelui și piața de păsări toate
cîrîind în fa ță la Larby Sharon și măgărușii săracii alune-cînd pe jum ătate adormi ți și tipii ăia
pe care nici nu-i distingeai bine în mantiile lor di formi în umbra treptelor și roțile mari de la
căruțele cu boi și castelul vechi de mii de ani da și maurii ăia așa frumoși numai în alb și cu
turbane ca ni ște regi care te invitau s ă iei loc în pr ăvălioarele lor mititele și Ronda cu
ferestrele vechi de la posadas ochi furi și fereastră ascunsă sub grilaj și iubitul ei s ă sărute bara
de iler și vinâriile deschise pe furi ș noaptea și castanietele și noaptea cînd am sc ăpat corabia la
Algeciras garda de noapte cu pasul încet cu lampa lui și O torentul acela îngrozitor adine și
repede O și marea marea purpurie uneori ca focul și amurgurile înc ărcate de splendoare și
smochinii în gr ădinile Alamedei da și toate străduțele alea sucite și casele roze și albastre și
galbene și grădinile de trandafiri și iasomia și mușcatele și cactușii și Gibraltarul ca o fat ă
unde eu eram Floarea de munte da cînd mi-am pus trandafirul în p ăr cum făceau fetele din
Andaluzia sau s ă-mi pun unul ro șu da și cum m-a s ărutat el sub zidul maur și
443
m-am gîndit bine la fel de bine el ca altul și atunci i-am cerut din ochi s ă mă întrebe iar da și

atunci el m-a întrebat dac ă vreau da s ă spun da floarea mea de munte și întîi mi-am petrecut
brațele pe dup ă umerii lui da și l-am tras în jos spre mine s ă-mi simtă sinii numai parfum da
și-i bătea inim& nebune ște și da i-am spus da vreau. Da.
Triest —ZUr'ch —Paris, 1914—1921
ș-
__
1
1 Episodul al 13-lea — Nausicaa — reproduce întîlnirea lui Ulise pe țărmul insulei Feacilor cu frumoasa cu
acest nume — aici reprezentat ă de ceea ce literatura de mai tîi-ziu ar fi numit o nirn-fetă, tînăra Gerty
MacDowell, o fat ă de condiție modest ă, ieșită la o plimbare pe malul m ării la ceasul de înserare în tov ărășia unor
prietene și a frățiorilor acestora, și care, mai mult deliberat decît incon știent, cocheteaz ă cu Leopold Bloom, oprit
și el cîteva momente pe nisipurile plajei . Gerty ar reprezenta tipul sentimental — și frivol — gîndind, sim țind,
trăind după clișeele unei literaturi îndoielnice (dealtfel, chiar numele personajului în roman este copiat dup ă cel
al eroinei unui roman sentimental de circula ție la începutul secolului în lumea anglo-saxon ă ; și întregul episod
este sens intr-un stil voit lacrimogen, înc ărcat de cli șee și efecte „literare" proprii romanelor de acest fel). Idila,
nu chiar foarte romantic ă, despre care, mai ales din punctul de vedere- al tinerei, ar fi vorba aici, este de fapt în
economia romanului un comentariu — mai vi olent decît în alte capitole — în acela și sens al demitiz ării și
dezeroizării care prezideaz ă întregul roman. (De altminteri, episodu l a fost violent atacat la vremea apari ției, și în
mare măsură el a determinat interzicerea romanului timp de cî țiva ani în Anglia și în Statele Unite.)
2 Boii soarelui, episodul al 14-lea, este una di n cele mai impresionante demonstra ții de virtuozitate stilistic ă din
literatura modern ă. Referirea homeric ă este la popasul lui Ulise pe insula zeului soare Helios (Trinacria —
actuala Sicilie) unde, împotriva poruncii lui Ulise, tovar ășii săi sacrifică și mănîncă unele din vitele sacre ale
zeului, săvîrșind astfel un p ăcat împotriva fecundit ății. (Tot astfel cum person ajele secundare, care înso țesc
peregrinările odiseice ale lui Bloom în cursul ro manului, aflate aici pe un asemenea t ărîm al fertilit ății, la
maternitatea dublinezâ de pe strada Holles, p ăcătuiesc împotrrva principiului sacru al na șterii petre-cîndu- și
timpul în b ăutură și „vorbe de șarte" în vreme ce o femeie na ște în chinuri în preajma lor.) Joyce a scris acest
episod într-o succesiune de stiluri urm ărind însăși evoluția limbii lite-
445
rare, de la texte arhaice, trecînd prin fraza întortocheat ă a cronicilor latine ști transpuse, f ără preocupări aparent
stilistice, și apoi, în succesiunea diferitelor etape ale cristaliz ării limbii (în englez ă caracterizate prin diferite
stiluri ale unor scriitori clasici, roma i-tici, moderni) și pînă la slangul contemporan. Versiunea româneasc ă a
încercat s ă urmărească această succesiune, în mod fatal mai concentrat ă în desfășurarea cronologic ă, dar poate la
fel de bogat ă în nuanțe, după primele pagini, în care transpunerea stilului de cronici str ăine nu reprezint ă propriu-
zis un stil al limbii na ționale, de la cronicari, trecînd prin pr imele texte literare clasice, în evolu ția limbii și pînă
la violențele verbale ale limbajelor colocviale și, în măsura posibilului, argotice. (Joyee declara c ă a recurs la o
asemenea succesiune pentru a sugera evolu ția fetusului în pîntecele matern și pînă la naștere.)
Primele rînduri ale textului, de exemplu, reproduc succesiunea de tr ei formule rituale calchiate dup ă așa-numitul
imn arva-lic (adic ă al preoților arvali ai Romei antice, a c ăror funcție era conducerea ceremoniilor publice în
onoarea zei ței belșugului și fertilității. „Fiecare din versurile imnului se repeta de cîte trei ori, iar Triumful final
de șase ori" (Gifford și Seidman). în versiunea lui Joyce, primele rînduri s-ar traduce dup ă cum urmeaz ă : Deshil,
în irlandez ă, înseamn ă „să ne întoarcem c ătre dreapta, s ă ne întoarcem c ătre soare" ; Holles este denumirea
străzii pe care se afl ă maternitatea unde se petrece ac țiunea episodului ; Eamus, în latină, — „să mergem".
Urmează invocația către zeul soare, surs ă a fecundit ății, Horhorn îl sugereaz ă pe doctorul Horne, directorul
instituției și în același timp reprezint ă o aluzie la vitele sacre ale soarelui (horn — coarne). Hopșașa etc — este
(de asemenea dup ă comentatorii cita ți mai sus) — „strig ătul cu care moa șa celebreaz ă nașterea unui b ăiat atunci
cînd ii salt ă pentru a-i activa respira ția".
3 Episodul al 15-lea, Circe, reprezintă într-un alt sens "o demonstra ție comparabil ă de virtuozitate cu cea din
capitolul precedent. A șa cum Ulise, pe insula Circei, este ținta ispitelor și farmecelor vr ăjitoarei, care-i și
preschimb ă pe unii dintre înso țitorii săi în porci (simbol al capitul ării în fața tentațiilor trupe ști), Bloom și
Stephen Dedalus sînt obiectele ispitelor în „cartierul de noapte" dublinez, mai exact într-unui din bordelurile
locala. Tehnica este cea a halucinației (scriitorul însu și declarînd
446
că s-a inspirat din episoade comparabile din Ispitirea sfîntului Anton de Flaubert, dintr-o carte cu oarecare succes
(de scandal) în epoc ă, Venus în bl ănuri, de Leopold von Sacher-Masoch („inventatorul" masochismului ca
perversiune sexual ă), din episodul Noaptea Valpurgiei din Faust-ul lui Goethe și mai ales din Psychopatia
Sexualis de psihologul și „expertul" în asemenea chestiuni Kraf't-Ebing. Transform ările rapide ale statutului și
înfățișării personajelor, schimbarea abrupt ă a locului ac țiunii, violen țele de limbaj — și de situații — ar încerca
să sugereze ame țeala (și oboseala) personajelor, care au trecut prin liba țiuni repetate în cursul vizitei la

maternitate ( și după aceea la un bar apropiat) precum și obsesiile lor, mai mult sau mai pu țin freudiste, atît în
atmosfera specific ă a locului unde se afl ă cît și în rememorarea, mai mult sau mai pu țin coerent ă, a unor
împrejurări de mai devreme din cursul zilei. •
4 Cu episodul 16, Eumeu (acesta fiind numele b ătrmului porcar al lui Ulise care-l prime ște, fără a-l recunoa ște,
însă cu ospitalitate și omenie, la reîntoarcerea sa în Ithaca) începe cea de a treia sec țiune a romanului,
întoarcerea. După ce drumurile li s-au încruci șat de cîteva ori în cursul zilei, și după ce s-au întîlnit, f ără a
comunica mai^sus ținut în cele dou ă episoade precedente, Bloom și Stephan Dedalus î și încep împreun ă, rămași
numai ei singuri, c ălătoria spre cas ă. Cum se spune într-un comentariu, amintindu-se de episoadele
corespunz ătoare din Odiseea, unde odat ă cu Ulise însu și, se reîntoarce în Ithaca și Telemac, pornit mai devreme
în căutarea sa, „Reuni ți, tatăl și fiul își plănuiesc întoarcerea spre cas ă". în episodul actual din roman, ei fac un
popas la „Ad ăpostul vizitiului", o tavern ă „populară" deschisă la ceasul tîrziu de noapte cînd se desf ășoară
acțiunea, unde atmosfera, discu țiile, gîndurile diferitelor personaje, sînt legate în mod corespunz ător, de rătăcirea
— la propriu și la figurat — pe mare.
5 După ce episodul precedent evoluase prin tehnica narai, iunii tradi ționale (cu inser țiuni ironice, în maniera, s ă
spunem, romanului clasic) actualul episod, penultimul, intitulat Ithaca, povestind ultima parte a drumului de
întoarcere și clipele „de comuniune" petrecute acas ă la Bloom, este expus la modul catihetic, prin întreb ări, în
aparență impersonale, — și cît mai precise, ști-

ințifice, cu putin ță — și răspunsuri, urm ărind, cu seriozitate pedant ă, o similar ă precizie, țiupă unele comentarii,
înțelesul cărții — afirmarea posibilit ății de comunicare, de comuniune (fie c ă o interpret ăm ca avînd loc între
două ființe omenești pur și simplu, fie c ă îi atribuim sensurile mai adînci ale reuniunii între principiul patern și
cel filial pe care le-ar reprezenta cele dou ă personaje centrale) se produce aici, acas ă Ia Bloom, și celebrarea
acestei conjunc ții sufletești s-ar înfăptui, la modul ironic, caracteristic viziunii joyciene, prin consumarea
împreună a unei ce ști de cacao, sugerîndu-se și acompaniamentul unor cîntece sa u imnuri rituale corespunzînd
formațiilor respective ale celor doi participan ți. Ultimele pagini ale capitolului, cînd Bloom, r ămas singur, se
reintegreaz ă patului conjugal, reproduc în fraze tot mai re laxate alunecarea treptat ă în somn a personajului care
și-a încheiat ziua.
6 Ultimul episod, Penelopa, reprezintă în monologul interior (preluat de Jo yce de la un seriilor francez, devenit
prin aceasta celebru, Edouard Dujardin) gîndurile și amintirile confuze, al e doamnei Bloom, care, și ea în felul
ei, a avut o zi „plin ă". Cruditatea de exprim ări a personajului, amoralismul și egotismul s ău categoric, i-au f ăcut
pe unii comentatori s ă se întrebe chică viziunea scriitorului, care a1 încredințat finalul c ărții sale acestei figuri,
nu e, la urma urmelor, de condamnare și mai aspr ă nu numai a tarelor morale ale contemporanilor s ăi, ci și chiar
de infirmare a posibilit ăților de recuperare omeneasc ă pe care s-ar p ărea că o susține întreaga carte prin
încercările repetate de a stabili o comunicare uman ă și o valorificare a constantelor omene ști. Mai multă dreptate
au, desigur, cei care v ăd în monologul final, cu toate impulsivit ăți/e și incoeren țele lui superficiale, o afirmare a
principiului vital însu și, și în figura lui Molly Bîoom o întruchipare a for ței telurice, Geea, .a p ămîntului care
acceptă și susține viața în toate manifest ările ei, bu»e și rele și, în fond — c ăci e evident i că nu în chip
întîmplâtor ulîimul cuvînt al acestei lungi și complicate c ărți este Ca —, o afirmare a acestei vie ți așa cum o tr ă-
iesc și îi dau semnifica ție oamenii în șiși.