Capitolul I. Caracterizare general ă a dreptului civil Sec țiunea I. Defini ția, rolul și principiile dreptului civil 1. Defini ția dreptului civil… [606048]

Capitolul I. Caracterizare general ă
a dreptului civil
Sec țiunea I. Defini ția, rolul și principiile dreptului civil
1. Defini ția dreptului civil
1.1. În țelesurile expresiei „drept civil”
Expresia „drept civil” este susceptibil ă de mai multe în țelesuri.[1]
Într-o prim ă accep țiune, prin drept civil se desemneaz ă un element al
conținutului raportului juridic civil (corelativ obliga ției civile), adic ă posibi-
litatea subiectului activ de a avea o anumit ă conduit ă, de a pretinde su-
biectului pasiv o conduit ă corespunz ătoare, iar, în caz de nevoie, de a
recurge la for ța coercitiv ă a statului. Întrucât aceast ă primă accep țiune se
referă la ceva care apar ține unui subiect de drept, uneori, se folose ĩte
sintagma drept subiectiv civil.
Într-o a doua accep țiune, pe care o vom avea în vedere ceva mai jos,
prin drept civil se desemneaz ă o ramur ă de drept, adic ă un ansamblu de
norme juridice. Este vorba despre sensul dreptului civil ca drept obiectiv.
O altă accep țiune este aceea de ramur ă a ĩtiinței juridice, care are ca
obiect de cercetare dreptul civil ca ramur ă de drept (deci ca drept obiectiv).
La rândul ei, ĩtiința dreptului civil constituie obiectul disciplinei de înv ă-
țământ desemnat ă cu expresia în discu ție.
1.2. Defini ția dreptului civil, ca ramur ă de drept
Pentru a defini dreptul civil, ca ramur ă de drept, vom porni de la art. 2
alin. (1) C.civ., potrivit c ăruia „dispozi țiile prezentului cod reglementeaz ă

[1] A se vedea: C. H AMANGIU , I. R OSETTI -BĂLĂNESCU , Al. B ĂICOIANU , Tratat de
drept civil român , vol. I, Ed. All, colec ția Restitutio, Bucure ĩti, 1996, p. 1-2;
Gh. B ELEIU , Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil ,
ed. a XI-a, rev ăzută ĩi adăugită de M. Nicolae ĩi P. Tru ĩcă, Ed. Universul Juridic,
Bucure ĩti, 2007 , p. 15.

2 Curs de drept civil. Partea general ă
raporturile patrimoniale ĩi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de
drept civil”.
Prin urmare, vom spune c ă dreptul civil este ansamblul normelor juri-
dice care reglementeaz ă raporturile patrimoniale și nepatrimoniale sta-
bilite între persoane fizice și persoane juridice aflate pe pozi ții de egalitate
juridic ă.
1.3. Explicarea defini ției dreptului civil, ca ramur ă de drept
În primul rând, defini ția de mai sus face referire la con ținutul dreptului
civil, acesta fiind un ansamblu de norme juridice, adic ă o ramur ă a siste-
mului de drept român. Normele juridice civile sunt grupate pe categorii ce
reglementeaz ă subdiviziuni ale obiectului dreptului civil, adic ă sunt ordo-
nate în institu ții ale dreptului civil.
Cel de-al doilea element al defini ției prive ĩte obiectul dreptului civil.
Acesta este format din raporturile juridice patrimoniale ĩi raporturile juri-
dice nepatrimoniale care se stabilesc între persoane fizice ĩi persoane
juridice.
Raportul juridic patrimonial este acel raport social care, datorit ă conți-
nutului ĩi valorii economice, poate fi evaluat pecuniar (de exemplu, rapor-
tul născut din contractul de vânzare). În func ție de natura sau felul drep-
turilor subiective civile care intr ă în con ținutul lor, raporturile juridice civile
patrimoniale sunt grupate în dou ă categorii: raporturile juridice civile reale,
adică acele raporturi care au în con ținutul lor drepturile subiective reale;
raporturile juridice civile obliga ționale (sau de obliga ții), adic ă acele rapor-
turi care au în con ținutul lor drepturile subiective de crean ță, indiferent
dacă acestea izvor ăsc dintr-un act juridic sau dintr-un fapt juridic.
Raportul juridic nepatrimonial este acel raport social lipsit de un con-
ținut economic, deci al c ărui con ținut nu poate fi evaluat în bani (spre
exemplu, raportul ce are în con ținutul s ău dreptul la nume sau denumire).
De re ținut că, potrivit art. 3 alin. (1) C.civ., dispozi țiile Codului civil „se
aplică ĩi raporturilor dintre profesioni ĩti, precum ĩi raporturilor dintre ace ĩ-
tia ĩi orice alte subiecte de drept civil”, alin. (2) al aceluia ĩi articol conside-
rând ca profesioni ĩti pe to ți cei care exploateaz ă o întreprindere. „Consti-
tuie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematic ă, de c ătre una
sau mai multe persoane, a unei activit ăți organizate ce const ă în produ-
cerea, administrarea ori înstr ăinarea de bunuri sau în prestarea de ser-
vicii, indiferent dac ă are sau nu un scop lucrativ” [art. 3 alin. (3) C.civ.].

I. Caracterizare general ă a dreptului civil 3
După felul subiectelor lor, deosebim trei categorii de raporturi juridice
civile: raporturi juridice civile care se stabilesc numai între persoane fizice;
raporturi juridice civile care se stabilesc numai între persoane juridice;
raporturi juridice civile care se stabilesc între persoane fizice ĩi persoane
juridice.
Cel de-al treilea element al defini ției vizeaz ă subiectele (părțile) rapor-
turilor de drept civil, acestea fiind persoanele fizice ĩi persoanele juridice.
Pentru a fi subiect de drept civil nu este necesar ă o calitate special ă, fiind
suficient ă aceea de fiin ță uman ă (persoana fizic ă) sau aceea de entitate
organizat ă având un patrimoniu propriu ĩi un scop determinat (persoana
juridic ă).
Subiectele raporturilor juridice civile, indiferent dac ă ar fi vorba de per-
soane fizice sau de persoane juridice ĩi indiferent dac ă ar fi vorba de
raporturi patrimoniale sau raporturi nepatrimoniale, se afl ă pe pozi ție de
egalitate juridic ă, în sensul c ă niciuna dintre p ărți nu se subordoneaz ă
celeilalte. În acest sens, se afirm ă că, în raportul de drept civil, p ărțile se
găsesc „pe picior de egalitate juridic ă”.[1] Trebuie subliniat c ă egalitatea
părților din raporturile de drept civil este numai de ordin juridic, iar nu nea-
părat ĩi economic. Egalitatea juridic ă a părților reprezint ă atât o tr ăsătură
caracteristic ă raportului juridic civil, cât ĩi metoda de reglementare spe-
cifică dreptului civil.
2. Rolul dreptului civil
În sistemul dreptului românesc, dreptul civil are un rol deosebit de im-
portant, întrucât, prin normele sale, contribuie la ocrotirea valorilor (drep-
turilor subiective) patrimoniale ĩi nepatrimoniale ale persoanelor fizice ĩi
juridice. De asemenea, dreptul civil reprezint ă o garan ție a form ării unei
conĩtiințe juridice corecte, precum ĩi a respect ării ĩi întăririi moralei.
Un aspect important al rolului pe care îl ocup ă dreptul civil în sistemul
dreptului românesc const ă în pozi ția sau func ția sa de a fi drept comun
față de alte ramuri de drept. Aceasta înseamn ă că, ori de câte ori o alt ă
ramur ă de drept învecinat ă nu con ține norme juridice proprii care s ă regle-
menteze un anumit aspect al unui raport juridic sau când normele sale ar
fi insuficiente, se va recurge la norma corespunz ătoare din dreptul civil.

[1] A se vedea Gh. B ELEIU , op. cit., p. 15.

4 Curs de drept civil. Partea general ă
În acest sens, art. 2 alin. (2) C.civ. stabile ĩte că „prezentul cod este
alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru
toate domeniile la care se refer ă litera sau spiritul dispozi țiilor sale”.
De altfel, unele ramuri de drept prev ăd în mod expres împrumutarea
unor norme juridice de la dreptul civil. De exemplu, potrivit art. 278 alin. (1)
C. muncii, „dispozi țiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispozi ții
cuprinse în legisla ția muncii ĩi, în m ăsura în care nu s unt incompatibile cu
specificul raporturilor de munc ă prevăzute de prezentul cod, cu dispozi țiile
legisla ției civile”.
3. Principiile dreptului civil
3.1. Categorii de principii ale dreptului civil
Orice sistem de drept este guvernat de anumite principii fundamentale,
adică de idei c ălăuzitoare (reguli de baz ă), comune tuturor ramurilor de
drept. În acela ĩi timp, fiecare ramur ă de drept cuprinde reguli de baz ă
pentru întreaga legisla ție din domeniul respectiv, precum ĩi reguli de baz ă
ce se aplic ă uneia sau mai multor institu ții ale ramurii de drept respective.
Ĩi în dreptul civil î ĩi găsesc aplicare trei categor ii de principii, anume:
principiile fundamentale ale dreptului român; principiile generale ale drep-
tului civil român; principiile uneia sau mai multor institu ții de drept civil.
Principiile fundamentale ale dreptului român sunt idei de baz ă ce se
regăsesc în întreaga legisla ție a României, fiind consacrate de legea fun-
damental ă, precum ĩi de alte legi mai importante. Ele sunt aplicabile
tuturor ramurilor de drept, deci ĩi dreptului civil.
Principiile generale ale dreptului civil sunt idei c ălăuzitoare pentru
întreaga legisla ție civil ă, vizând deci toate institu țiile dreptului civil, chiar
dacă nu îĩi manifest ă prezen ța cu aceea ĩi intensitate. Aceste principii au
o voca ție general ă, pentru întreaga ramur ă de drept civil.
Vom include în aceast ă categorie: principiul propriet ății; principiul ega-
lității în fa ța legii civile; principiul îmbin ării intereselor personale cu intere-
sele generale; principiul garant ării ĩi ocrotirii drepturilor subiective civile;
principiul bunei-credin țe.
Principiile institu țiilor dreptului civil sunt idei de baz ă care se aplic ă fie
numai într-o institu ție, fie în dou ă sau mai multe institu ții ale dreptului civil,
iar uneori chiar numai pentru o anumit ă materie a unei institu ții, având deci
o voca ție mai redus ă decât principiile generale ale dreptului civil. Spre
exemplu, principiul consensualismului prive ĩte forma actului juridic civil;

I. Caracterizare general ă a dreptului civil 5
principiul chem ării la mo ĩtenire a rudelor în ordinea claselor de mo ĩte-
nitori legali, principiul proximit ății gradului de rudenie între mo ĩtenitorii din
aceea ĩi clasă ĩi principiul egalit ății între rudele din aceea ĩi clasă ĩi de
acelaĩi grad chemate la mo ĩtenire sunt specifice devolu țiunii succesorale
legale etc.
Ținând cont de faptul c ă principiile fundamental e ale dreptului român
se studiaz ă la alte discipline juridice, iar principiile institu țiilor dreptului civil
se analizeaz ă în cadrul diferitelor materii sau institu ții ale dreptului civil, în
cele ce urmeaz ă vom face unele preciz ări doar în leg ătură cu principiile
generale ale dreptului civil.
3.2. Principiile generale ale dreptului civil
Principiul propriet ății este consacrat în Constitu ție ĩi dezvoltat de nor-
mele dreptului civil. Astfel, art. 44 din Constitu ție se refer ă la protec ția pro-
prietății private, dispunând, printre altele, c ă dreptul de proprietate este
garantat ĩi că proprietatea privat ă este ocrotit ă în mod egal de lege,
indiferent de titular. Tot la proprietate se refer ă ĩi art. 136 din Constitu ție.
Normele juridice civile reglementeaz ă diferite aspecte referitoare la
dreptul de proprietate, inclusiv mijlo cul specific de ocrotire a lui (ac țiunea
în revendicare).
Cât prive ĩte principiul egalit ății în fa ța legii civile , în prealabil trebuie
menționat c ă art. 4 alin. (2) ĩi art. 16 din Constitu ție consacr ă, cu caracter
general, principiul egalit ății în fa ța legii.
Atât pentru persoanele fizice, cât ĩi pentru persoanele juridice, princi-
piul egalit ății în fa ța legii civile este evocat în art. 30 C.civ., potrivit c ăruia
„rasa, culoarea, na ționalitatea, originea etnic ă, limba, religia, vârsta, sexul
sau orientarea sexual ă, opinia, convingerile personale, apartenen ța poli-
tică, sindical ă, la o categorie social ă ori la o categorie defavorizat ă, ave-
rea, originea social ă, gradul de cultur ă, precum ĩi orice alt ă situație simi-
lară nu au nicio influen ță asupra capacit ății civile”.
Cât prive ĩte persoanele juridice, acest principiu trebuie în țeles în sen-
sul că toate persoanele juridice dintr-o anumit ă categorie se supun, în
mod egal, normelor juridice edictate pentru reglementarea acelei categorii
de persoane juridice.
Principiul îmbin ării intereselor individuale cu interesele generale este
consacrat atât pentru persoanele fizice, cât ĩi pentru persoanele juridice.
Art. 11 C.civ. stabile ĩte că nu se poate deroga prin conven ții sau acte juri-
dice unilaterale „de la legile care intereseaz ă ordinea public ă sau de la
bunele moravuri”; art. 14 alin. (1) C.civ. dispune c ă „orice persoan ă fizică

6 Curs de drept civil. Partea general ă
sau persoan ă juridic ă trebuie s ă îĩi exercite drepturile ĩi să îĩi execute
obliga țiile civile cu bun ă-credin ță, în acord cu ordinea public ă ĩi bunele
moravuri”; art. 60 C.civ. prevede c ă „persoana fizic ă are dreptul s ă dis-
pună de sine îns ăĩi, dacă nu încalc ă drepturile ĩi libert ățile altora, ordinea
public ă sau bunele moravuri”; art. 187 C.civ. stabile ĩte că „orice persoan ă
juridic ă trebuie s ă aibă o organizare de sine st ătătoare ĩi un patrimoniu
propriu, afectat realiz ării unui anumit scop licit ĩi moral, în acord cu inte-
resul general”.
Ĩi în Constitu ție se reg ăsesc numeroase dispozi ții care privesc acest
principiu, spre exemplu, art. 26, art. 40, art. 44 alin. (5) ĩi (7) etc.
Principiul garant ării și ocrotirii drepturilor subiective civile este consa-
crat de o serie de dispozi ții cuprinse în Constitu ție [art. 1 alin. (3), art. 18,
art. 21 etc.], dar ĩi în art. 26 C.civ. potrivit c ăruia „drepturile ĩi libert ățile
civile ale persoanelor fizice, precum ĩi drepturile ĩi libert ățile civile ale per-
soanelor juridice sunt ocrotite ĩi garantate de lege”. De asemenea, art. 26
din Pactul interna țional privind drepturile civile ĩi politice ale omului (la
care România a aderat prin Decretul nr. 212/1974) dispune c ă „toate per-
soanele sunt egale în fa ța legii ĩi au, f ără discriminare, dreptul la o ocro-
tire egal ă din partea legii (…)”. Garantarea drepturilor subiective civile este
prevăzută ĩi de Conven ția pentru ap ărarea drepturilor omului ĩi a liber-
tăților fundamentale (ratificat ă de România prin Legea nr. 30/1994).
În cazul înc ălcării dreptului subiectiv civil, se poate ob ține restabilirea
acestuia prin intermed iul procesului civil.[1]
Principiul bunei-credin țe este consacrat de art. 14 alin. (1) C.civ., care
dispune c ă „orice persoan ă fizică sau persoan ă juridic ă trebuie s ă îĩi
exercite drepturile ĩi să îĩi execute obliga țiile civile cu bun ă-credin ță, (…)”.
Acest principiu este reglementat nu numai în privin ța exercit ării drepturilor
subiective civile, ci ĩi a execut ării obliga țiilor civile.
De reținut că art. 14 alin (2) C.civ. instituie o prezum ție legal ă relativ ă a
bunei-credin țe, care poate fi r ăsturnat ă prin proba contrar ă.
În Codul civil se reg ăsesc nenum ărate dispozi ții referitoare la buna-
credin ță, spre exemplu: art. 39 alin. (2), art. 142 alin. (1), art. 293 alin. (2),
art. 304 alin. (1), art. 557 alin.(1), art. 1170, art. 1582. alin. (2) etc.

[1] Prin proces civil desemn ăm activitatea pe care o desf ăĩoară instan ța,
părțile, alte organe ĩi persoane ce particip ă la judecat ă ĩi la executarea silit ă, în
scopul recunoa ĩterii sau realiz ării drepturilor subiective civile ĩi a situa țiilor juridice
ocrotite de lege, precum ĩi al execut ării silite a titlurilor executorii, conform pro-
cedurii prev ăzute de lege.

Sec țiunea a II-a. Normel e de drept civil
1. Izvoarele (sursele) dreptului civil
1.1. No țiune
Norma de drept civil ar putea fi definit ă ca regula general ă ĩi abstract ă
care reglementeaz ă conduita subiectelor în raporturile juridice civile.
Forma specific ă de exprimare a normelor de drept civil poart ă denu-
mirea de izvor (surs ă) de drept civil. Acesta este sensul formal al expre-
siei „izvor de drept civil”, îns ă expresia în discu ție este susceptibil ă ĩi de
un al doilea în țeles. Astfel, în sens material , prin izvor al dreptului civil se
desemneaz ă condi țiile materiale de existen ță care genereaz ă normele
acestei ramuri de drept.
Izvoarele dreptului civil, în sens formal, sunt, potrivit art. 1 alin. (1)
C.civ.: legea ,[1] uzan țele ĩi principiile gener ale ale dreptului . Art. 1 alin. (2)
C.civ. stabile ĩte ĩi ordinea de aplicare a izvoarelor dreptului civil: „în cazu-
rile neprev ăzute de lege se aplic ă uzan țele, iar în lipsa acestora, dispo-
zițiile legale privitoare la situa ții asem ănătoare, iar când nu exist ă aseme-
nea dispozi ții, principiile generale ale dreptului”.
1.2. Legea (actele normative)
În principiu, principalele izvoare formale ale dreptului civil sunt actele
normative , adică actele ce eman ă de la organele de stat învestite cu pre-
rogativa legifer ării.
În func ție de organul de stat de la care eman ă ĩi de natura lor, deo-
sebim urm ătoarele categorii de acte normative ce pot constitui izvoare ale
dreptului civil: Constitu ția, legile (atât legile constitu ționale, cât ĩi legile
organice ĩi legile ordinare), ordonan țele Guvernului (inclusiv ordonan țele
de urgen ță), hotărârile Guvernului, ordinele, instruc țiunile ĩi regulamentele

[1] În sens restrâns ( stricto sensu ), prin lege se înțelege actul normativ adoptat,
în temeiul art. 73 din Constitu ție, de c ătre Parlament. No țiunea de lege este folo-
sită uneori ĩi într-un sens larg ( lato sensu ), caz în care ea acoper ă toate actele
normative. Aceasta se explic ă prin faptul c ă toate actele normative, indiferent de
organul de la care eman ă, au for ță obligatorie pentru persoanele c ărora li se adre-
sează.

8 Curs de drept civil. Partea general ă
conduc ătorilor organelor centrale ale administra ției de stat, actele norma-
tive emise de autorit ățile administra ției publice locale. În rândul izvoarelor
dreptului civil vom include ĩi actele normative anterioare anului 1990, în
măsura în care acestea mai sunt în vigoare (legi, decrete, hot ărâri ale
Consiliului de Mini ĩtri, ordine ĩi instruc țiuni), precum ĩi reglement ările in-
ternaționale (conven ții, pacte, acorduri etc.) la care România este parte
prin ratificare ĩi care astfel au devenit parte integrant ă a dreptului nostru
intern.
Un loc aparte în cadrul izvoarelor dreptului nostru civil îl ocup ă regle-
mentările institu țiilor Uniunii Europene cu aplicabilitate direct ă ĩi, dup ă
caz, efect direct în dreptul intern, în m ăsura în care con țin norme juridice
civile, precum ĩi Conven ția european ă a drepturilor omului.
De reținut că, în ceea ce prive ĩte materiile reglementate de Codul civil,
potrivit art. 4 alin. (1), dispozi țiile privind drepturile ĩi libert ățile persoanelor
vor fi interpretate ĩi aplicate în concordan ță cu Constitu ția, Declara ția Uni-
versal ă a Drepturilor Omului, pactele ĩi celelalte tratate la care România
este parte. Alineatul (2) al aceluia ĩi articol consacr ă aplicarea prioritar ă a
pactelor ĩi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la
care România este parte, în ipoteza în care exist ă neconcordan țe între
acestea ĩi dispozi țiile Codului civil, cu excep ția cazului în care acesta din
urmă conține dispozi ții mai favorabile.
De asemenea, art. 5 C.civ. consacr ă aplicarea prioritar ă a dreptului
Uniunii Europene în materiile reglementate de Codul civil, indiferent de
calitatea sau statutul p ărților.
1.3. Uzan țele
Potrivit art. 1 alin. (6) C.civ., prin uzan țe se în țeleg obiceiul (cutuma) ĩi
uzurile profesionale.
Obiceiul (cutuma) constituie o practic ă îndelungat ă, înrădăcinată ĩi
continu ă, pe care cei ce o aplic ă o consider ă obligatorie.
Uzurile profesionale sunt acele reguli care reglementeaz ă raporturile
stabilite între membrii unei profesii sau, dup ă caz, între membri ĩi clien ți,
cu ocazia exercit ării profesiei.
Uzanțele sunt recunoscute ca izvor de drept civil numai în m ăsura în
care nu contravin ordinii publice ĩi bunelor moravuri [ar t. 1 alin. (4) C.civ.]
ĩi doar dac ă partea interesat ă face dovada existen ței ĩi conținutului lor
[art. 1 alin. (5) teza I C.civ.]. Dispozi țiile art. 1 alin. (5) teza a II-a C.civ.
consacr ă o prezum ție relativ ă în ceea ce prive ĩte existen ța uzan țelor pu-

I. Caracterizare general ă a dreptului civil 9
blicate în culegeri elaborate de c ătre entit ățile sau organismele autorizate
în domeniu.
Uzanțele se aplic ă atât în cazurile neprev ăzute de lege, cât ĩi în
materiile care cad sub inciden ța unor dispozi ții legale, dar numai în m ăsu-
ra în care legea trimite în mod expres la acestea [art. 1 alin. (3) C.civ.].
Cu titlu exemplificativ, men ționăm urm ătoarele dispozi ții legale care
trimit în mod expres la uzan țe: art. 44 alin. (7) din Constitu ție, care stabi-
leĩte că „dreptul de proprietate oblig ă la respectarea sarcinilor privind pro-
tecția mediului ĩi asigurarea bunei vecin ătăți, precum ĩi la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului”;
art. 603 C.civ., conform c ăruia „dreptul de proprietate oblig ă la respec-
tarea sarcinilor privind protec ția mediului ĩi asigurarea bunei vecin ătăți,
precum ĩi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului,
revin proprietarului”; art. 1349 alin. (1) C.civ., ce stabile ĩte că „orice per-
soană are îndatorirea s ă respecte regulile de conduit ă pe care legea sau
obiceiul locului le impune ĩi să nu aduc ă atingere, prin ac țiunile ori inac-
țiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.
1.4. Principiile generale ale dreptului
Aĩa cum am ar ătat mai sus, principiile generale ale dreptului vor
constitui izvor de drept numai în acele situa ții nereglementate de lege ori
de uzan țe în care nu exist ă dispozi ții legale asem ănătoare.
1.5. Preciz ări privind morala și jurispruden ța
În literatura de specialitate s-a ridicat problema de a ĩti dacă există ĩi
alte izvoare ale dreptului civil. Ma i exact, problema care se pune este
aceea dac ă s-ar putea atribui sau nu moralei ĩi jurispruden ței calitatea de
izvoare distincte ale dreptului civil.[1]
Morala (regulile de convie țuire social ă sau bunele moravuri) nu repre-
zintă un izvor de drept distinct, dar, în m ăsura în care legea face trimitere
la ea, atunci este încorporat ă de actul normativ respectiv.
Există totuĩi o particularitate, în sensul c ă încorporarea bunelor mora-
vuri în anumite norme juridice poate avea loc nu numai atunci când norma
juridic ă trimite în mod expres la aceste reguli, ci ĩi atunci când nu exist ă o

[1] Doctrina (literatura de specialitate) nu este ĩi nu poate fi izvor al dreptului
civil, îns ă ea ofer ă adesea solu ții care sunt avute în vedere în practic ă sau care
sunt preluate de legiuitor ĩi transpuse în acte normative.

10 Curs de drept civil. Partea general ă
trimitere expres ă, dar circumstan țele spe ței permit încorporarea, caz în
care completarea dispozi ției legale cu regulile în discu ție se face pe
temeiul art. 11 C.civ.
În principiu, nici jurispruden ța nu constituie izvor al dreptului civil.
Organul jurisdic țional are atribu ția de a solu ționa pricina cu care a fost
sesizat, prin aplicarea normelor juridice la situa ția de fapt pe care a
stabilit-o în baza probelor adm inistrate, iar nicidecum atribu ția de a edicta
asemenea norme. Mai mult, hot ărârea î ĩi produce efectele numai fa ță de
părțile din procesul în care a fost pronun țată, deci, neavând caracter
general ĩi impersonal, nu poate juca rolul unui izvor de drept.
Articolul 124 alin. (3) din Constitu ție, care prevede c ă „judec ătorii sunt
independen ți ĩi se supun numai legii”, de ĩi a urm ărit, în principal, afir-
marea principiului independen ței judec ătorilor, ar putea fi utilizat ĩi ca
argument în sprijinul opiniei c ă, în sistemul dreptului românesc, jurispru-
dența nu este izvor de drept. Un alt argument de text care se opune recu-
noaĩterii calit ății de izvor de drept civil pentru jurispruden ță îl reprezint ă
art. 9 alin. (3) C.civ. potrivit c ăruia „interpretarea legii de c ătre instan ță se
face numai în scopul aplic ării ei în cazul dedus judec ății”.
Totuĩi, exist ă unele cazuri în care s-ar putea recunoa ĩte jurispruden ței,
cel pu țin în fapt, caracterul de izvor de drept civil.
Astfel, vom re ține în primul rând c ă, potrivit art. 147 al in. (4) din Consti-
tuție, deciziile Cur ții Constitu ționale sunt general obligatorii ĩi au putere
numai pentru viitor, iar art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind orga-
nizarea ĩi funcționarea Cur ții Constitu ționale, republicat ă, reia aceast ă dis-
poziție ĩi pentru deciziile prin care se solu ționeaz ă excep țiile de neconstitu-
ționalitate a unei legi sau ordonan țe ori a unei dispozi ții din acestea.
Aĩadar, atunci când Curtea Constitu țională admite excep ția de neconsti-
tuționalitate, decizia respectiv ă va juca rolul unui izvor de drept, deoarece
în solu ționarea unor litigii ulterioare judec ătorii nu vor mai putea aplica
textul declarat neconstitu țional.
De asemenea, în condi țiile prev ăzute de Legea nr. 554/2004 privind
contenciosul administrativ, instan țele judec ătoreĩti pot anula un act admi-
nistrativ cu caracter normativ. S-ar putea sus ține că instan ța judec ăto-
rească, anulând actul administrativ cu caracter normativ ca nefiind con-
form cu un act normativ de for ță juridic ă superioar ă, nu a f ăcut altceva
decât s ă aplice dispozi țiile acestuia din urm ă. Totu ĩi, aprecierea instan ței

I. Caracterizare general ă a dreptului civil 11
poate s ă fie eronat ă, dar ĩi într-o asemenea situa ție norma juridic ă din
actul administrativ anulat nu se va mai aplica.[1]
În orice caz, chiar dac ă nu i se recunoa ĩte calitatea de izvor de drept,
jurispruden ța, în special cea a Cur ții Constitu ționale ĩi cea a Înaltei Cur ți
de Casa ție ĩi Justi ție, prezint ă o importan ță deosebit ă pentru aplicarea
unitară a legii ĩi, totodat ă, constituie un semnal de aten ție pentru legiuitor.
În schimb, jurispruden ța Cur ții de Justi ție a Uniunii Europene ĩi juris-
pruden ța Curții Europene a Drepturilor Omului constituie izvoare ĩi pentru
dreptul civil român.
2. Clasificarea normelor de drept civil
2.1. Norme juridice civile dispozitive și norme juridice civile impe-
rative
După caracterul conduitei prescrise, mai exact, dup ă cum p ărțile pot
sau nu s ă deroge de la ele, normele juridice civile se clasific ă în norme
dispozitive ĩi norme imperative.
Normele de drept civil dispozitive sunt acelea care suplinesc sau inter-
preteaz ă voința neexprimat ă sau insuficient exprimat ă a subiectelor de
drept civil, îng ăduind, prin chiar con ținutul lor, s ă se deroge de la dispo-
zițiile pe care le cuprind.
La rândul lor, normele dispozitive se împart în norme permisive ĩi
norme supletive.
Normele dispozitive sunt permisive dacă nu impun, ci doar permit ca
subiectele de drept s ă aibă o anumit ă conduit ă, dacă vor. Ca exemple de
norme de drept civil permisive cit ăm: art. 1698 alin. (1) C.civ., potrivit c ă-
ruia „p ărțile pot conveni s ă extind ă sau s ă restrâng ă obliga ția de garan ție.

[1] Dificult ăți în ceea ce prive ĩte caracterul de izvor de drept al jurispruden ței
ridică ĩi art. 26 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciar ă, republicat ă,
conform c ăruia, dac ă o sec ție a instan ței supreme consider ă că este necesar a se
reveni asupra propriei jurispruden țe, judecata va fi întrerupt ă ĩi vor fi sesizate Sec-
țiile Unite ale Înaltei Cur ți de Casa ție ĩi Justi ție, iar numai dup ă ce acestea s-au
pronun țat asupra sesiz ării privind schimbarea jurispruden ței, judecata va fi reluat ă.
De asemenea, în privin ța recursului în interesul legii, art. 3307 alin. (2) C.proc.civ.
stabile ĩte că decizia se pronun ță numai în interesul legii ĩi nu are efecte asupra
hotărârilor judec ătoreĩti examinate ĩi nici cu privire la situa ția părților din acele
procese, în timp ce alineatul (4) al aceluia ĩi articol prevede c ă dezlegarea dat ă pro-
blemelor de drept judecate este obligatorie pentru instan țe de la data public ării de-
ciziei în Monitorul Oficia l al României, Partea I.

12 Curs de drept civil. Partea general ă
Acestea pot chiar conveni s ă îl exonereze pe vânz ător de orice garan ție
contra evic țiunii”; art. 1780 alin. (1) C.civ., conform c ăruia „chiria poate
consta într-o sum ă de bani sau în orice alte bunuri sau presta ții”; art. 2284
C.civ., care stabile ĩte că „fideiusiunea se poate constitui pentru a garanta
obliga ția unui alt fideiusor”.
Normele dispozitive sunt supletive dacă stabilesc o anumit ă conduit ă,
care este obligatorie pentru p ărți numai în cazul în care acestea nu au
prevăzut, prin voin ța lor, o alt ă conduit ă. Ca exemple de norme juridice
civile supletive men ționăm: art. 1670 C.civ., care prevede c ă „în lips ă de
stipula ție contrar ă, sumele pl ătite în temeiul unei promisiuni de vânzare
reprezint ă un avans din pre țul convenit”; art. 2015 C.civ., conform c ăruia
„dacă părțile nu au prev ăzut un termen, contractul de mandat înceteaz ă în
3 ani de la încheierea lui”; art. 2256 alin. (2) C.civ., potrivit c ăruia „în lipsa
unei stipula ții contrare, obliga ția de între ținere este indivizibil ă atât în
privința creditorilor, cât ĩi în privin ța debitorilor” etc.
Normele de drept civil imperative sunt acelea care impun subiectelor
de drept civil o ac țiune sau le oblig ă la o absten țiune ĩi care, sub sanc țiu-
ne, nu permit s ă se deroge de la ele sau s ă nu se aplice.
Din defini ția de mai sus rezult ă că normele imperative se împart, la
rândul lor, în norme onerative ĩi norme prohibitive.
Normele imperative onerative prevăd expres obliga ția pentru p ărți de a
avea o anumit ă conduit ă. De exemplu: art. 1204 C.civ., conform c ăruia
„consim țământul p ărților trebuie s ă fie serios, liber ĩi exprimat în cuno ĩ-
tință de cauz ă”; art. 1011 alin. (1) C.civ. care stabile ĩte că „dona ția se
încheie prin înscris autentic, sub sanc țiunea nulit ății absolute” etc.
Normele imperative prohibitive interzic expres o anumit ă conduit ă a păr-
ților. Ca exemple de norme de drept civil prohibitive men ționăm: art. 1569
alin. (1) C.civ. care stabile ĩte că „nu pot face obiectul unei cesiuni crean-
țele care sunt declarate netransmisibile de lege”; art. 1634 alin. (6) C.civ.,
conform c ăruia „dac ă obliga ția are ca obiect bunuri de gen, debitorul nu
poate invoca imposibilitatea fortuit ă de executare”; art. 2252 alin. (1) C.civ.
potrivit c ăruia „debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind
restituirea capitalului ĩi renun țând la restituirea ratelor pl ătite”.
2.2. Norme juridice civile de ordine public ă și norme juridice civile de
ordine privat ă
Aceast ă clasificare are drept criteriu finalitatea textului legal, adic ă
natura interesului ocrotit prin edictar ea normei juridice civile. Potrivit

I. Caracterizare general ă a dreptului civil 13
acestui criteriu, norma de drept civil este de ordine privat ă dacă urmăreĩte
ocrotirea unui interes individual, în schimb, este de ordine public ă dacă
depăĩeĩte cadrul interesului individual al subiectelor de drept civil, pro-
tejând ( ĩi) un interes general, public.
Corelând aceast ă clasificare a normelor juridice civile cu cea ante-
rioară, vom observa c ă normele de ordine public ă sunt întotdeauna ĩi nor-
me imperative, îns ă nu toate normele juridice civile imperative sunt ĩi nor-
me de ordine public ă; de asemenea, normele dispozitive sunt întotdeauna
ĩi norme de ordine privat ă, însă nu toate normele juridice civile de ordine
privată sunt ĩi norme dispozitive.
În alte cuvinte, normele juridice civile imperative pot fi norme de ordine
privată, dacă părțile nu pot deroga de la ele în momentul încheierii actului
juridic, îns ă, ulterior acestui moment, în anumite condi ții, legea permite
derogarea (de exemplu, partea interesat ă renun ță la dreptul de a invoca
nulitatea relativ ă a actului juridic încheiat cu nerespectarea unei norme
imperative de ordine privat ă), dar pot fi ĩi norme de ordine public ă, atunci
când derogarea nu este admis ă de lege nici dup ă încheierea actului juri-
dic [de exemplu, conform art. 1247 alin. (4) C.civ., contractul lovit de nuli-
tate absolut ă nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile prev ăzute
de lege].
2.3. Norme juridice civile generale și norme juridice civile speciale
În func ție de întinderea câmpului de aplic are, normele de drept civil se
împart în norme generale ĩi norme speciale.
Prin norme de drept civil generale desemn ăm acele norme care se
aplică în toate cazurile ĩi în orice materie, dac ă o dispozi ție legal ă nu
prevede altfel.
Normele de drept civil sunt speciale dacă îĩi găsesc aplicare numai în
cazurile expres stabilite de lege.
Calificarea unei norme de drept civil ca special ă sau general ă prezint ă
importan ță practic ă deosebit ă, deoarece norma general ă reprezint ă situația
de drept comun, iar norma special ă constituie excep ția, astfel încât trebuie
respectate dou ă reguli: norma special ă derog ă de la norma general ă –
specialia generalibus derogant ; norma general ă nu derog ă de la norma
special ă – generalia specialibus non derogant .
Fiind derogatorie de la norma general ă, rezult ă că norma special ă se
aplică ori de câte ori ne g ăsim în fa ța unui caz ce intr ă sub inciden ța pre-
vederilor sale, deci norma special ă se aplic ă prioritar fa ță de norma

14 Curs de drept civil. Partea general ă
general ă, chiar ĩi atunci când norma special ă este mai veche decât nor-
ma general ă.
Pe cale de consecin ță, ar trebui s ă se admit ă că o norm ă de drept civil
special ă nu poate fi modificat ă sau abrogat ă decât expres ( ĩi direct) de o
normă general ă ulterioar ă. Aceast ă concluzie rezult ă ĩi din regula expri-
mată mai sus prin adagiul generalia specialibus non derogant , în sensul c ă,
dacă norma general ă (ulterioar ă) nu derog ă de la norma special ă (ante-
rioară), înseamn ă că aceasta din urm ă nu a fost modificat ă sau abrogat ă.
Pentru aspectele pe care nu le reglementeaz ă, norma special ă se
completeaz ă cu normele generale în materie, iar nu cu alte norme afar ă de
cazurile expres prev ăzute de lege. Aceast ă concluzie este impus ă de
însăĩi regula specialia generalibus derogant , în sensul c ă, fiind dero-
gatorie de la dreptul comun, norma special ă este de strict ă interpretare ĩi
aplicare, deci nu poate fi aplicat ă, prin analogie, la situa țiile ce nu se
încadreaz ă în prevederile sale, aceste situa ții urmând a fi guvernate de
normele generale.
În acest sens, art. 10 C.civ. prevede c ă „legile care derog ă de la o dis-
poziție general ă (…) se aplic ă numai în cazurile expres ĩi limitativ pre-
văzute de lege”. Cu toate acestea, exist ă o derogare de la regula instituit ă
de art. 10 C.civ., ĩi anume cazul contractelor nenumite. Astfel, potrivit
art. 1168 C.civ., contractelor nereglementate de lege li se aplic ă preve-
derile care reglementeaz ă contractul în general (dreptul comun în materie
de contracte), iar dac ă acestea nu sunt îndestul ătoare, regulile speciale
privitoare la contractul cu care se aseam ănă cel mai mult.
3. Aplicarea legii civile (aplicarea normelor de drept civil)
Legea civil ă, ca orice lege de altfel, ac ționeaz ă concomitent sub trei
aspecte: o anumit ă durat ă; pe un anumit teritoriu; cu privire la anumite
persoane. A ĩadar, legile civile se succed, coexist ă ĩi au determinate cate-
goriile de subiecte c ărora li se aplic ă. În consecin ță, vorbim despre aplica-
rea legii civile în timp, aplicarea legii civile în spa țiu ĩi aplicarea legii civile
asupra persoanelor.
3.1. Aplicarea legii civile în timp
3.1.1. Preciz ări introductive
Art. 6 alin. (1) teza I C.civ. prevede c ă legea civil ă se aplic ă în inter-
valul de timp cât este în vigoare.

I. Caracterizare general ă a dreptului civil 15
În caz de succesiune a legilor civile, se pot ivi o serie de probleme
privind aplicarea în timp, iar acestea trebuie rezolvate ținându-se cont de
două principii, care se presupun ĩi se completeaz ă reciproc, anume:
– principiul neretroactivit ății legii civile noi;
– principiul aplic ării imediate a legii civile noi, acesta din urm ă cunos-
când îns ă excep ția ultraactivit ății (supravie țuirii) legii vechi.
3.1.2. Aspecte generale privind principiul neretroactivit ății legii civile
Prin principiul neretroactivit ății legii civile se în țelege regula juridic ă
potrivit c ăreia o lege civil ă se aplic ă numai situa țiilor care se ivesc în
practic ă după intrarea ei în vigoare, iar nu ĩi situa țiilor anterioare.
Este firesc ĩi logic ca „trecutul s ă scape aplic ării legii civile noi”, deoa-
rece aceasta, fiind prin esen ță un ordin, nu poate impune ca un fapt s ă
aibă loc în conformitate cu dispozi țiile ei decât dup ă ce a intrat în vigoare.
De altfel, subiectul de drept care ar încerca s ă țină seama de o eventual ă
lege viitoare, prin anticiparea con ținutului acesteia, ar nesocoti legea apli-
cabilă în prezent ĩi s-ar expune sanc țiunilor ei. Mai mult, voca ția legii noi
de a infirma situa țiile juridice anterioar e ar crea nesiguran ță în circuitul
civil ĩi ar insufla neîncredere în lege, întrucât ar disp ărea orice putin ță de
previzibilitate ĩi de stabilitate.[1]
Trebuie subliniat c ă principiul neretroactivit ății legii civile, care era con-
sacrat de art. 1 C.civ. din 1864 ĩi care a fost preluat ĩi de art. 6 alin. (1)
teza a II-a C.civ. din 2009, a devenit un principiu constitu țional înc ă din
anul 1991, art. 15 alin. (2) din Constitu ție stabilind c ă „legea dispune
numai pentru viitor, cu excep ția legii penale sau contraven ționale mai
favorabile”.
Pe cale de consecin ță, ar fi neconstitu țională prevederea dintr-o even-
tuală lege civil ă (ordinar ă sau organic ă) sau dintr-un alt act normativ ce ar
dispune c ă acea lege sau acel act normativ s-ar aplica retroactiv. Ar putea
avea caracter retroactiv numai un act normativ de o for ță juridic ă egală
Constitu ției, deci numai printr-o lege constitu țională legiuitorul ar putea
stabili c ă dispozi țiile acesteia se aplic ă retroactiv.

[1] Aĩa cum s-a ar ătat în doctrina mai veche, regula neretroactivit ății legilor este
justă ĩi utilă; justă, căci ar fi contra ra țiunii ca o lege care nu a început s ă existe
decât azi s ă prohibe, s ă condamne sau s ă permit ă ceva pentru trecut; util ă, căci
altfel nu ar mai fi siguran ță în tranzac ții – M.A. D UMITRESCU , Manual de drept civil,
anul I, ed. a 4-a, Bucure ĩti, 1929 , p. 32.

16 Curs de drept civil. Partea general ă
De re ținut c ă, atunci când se vorbe ĩte despre principiul neretroactivi-
tății legii civile, se are în vedere sensul larg al no țiunii de lege, deci toate
categoriile de acte normative.[1]
La prima vedere, rezolvarea problemei legii aplicabile unei situa ții juri-
dice concrete pare s ă fie foarte simpl ă, în sensul c ă orice lege nou ă regle-
menteaz ă numai situa țiile juridice ivite dup ă intrarea ei în vigoare, iar
legea veche se aplic ă situa țiilor juridice ivite înainte de abrogarea ei.
Aceast ă regulă este exprimat ă prin adagiul tempus regit actum .
Simplitatea exist ă numai în cazul situa țiilor juridice care se constituie,
se modific ă, se sting ĩi îĩi produc toate efectele sub imperiul aceleia ĩi
legi. În practic ă însă, lucrurile sunt mai complicate, deoarece pot exista
numeroase situa ții juridice care produc efecte succesive ĩi îndep ărtate,
fiind deci posibil ca o situa ție juridic ă să produc ă unele efecte ori s ă se
epuizeze sub imperiul unei noi legi, care a abrogat legea ce era în vigoare
în momentul na ĩterii acelei situa ții juridice, punându-se astfel problema de
a determina care este legea ce se va aplica situa ției juridice respective.
Tocmai de aceea, este necesar s ă se stabileasc ă un criteriu abstract al
(ne)retroactivit ății, criteriu care prezint ă importan ță nu numai pentru a
vedea dac ă dispozi țiile înscrise într-un act normativ contravin ori nu prin-
cipiului consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitu ție, ci ĩi pentru a se asi-
gura respectarea principiului constitu țional în discu ție atunci când organul
de jurisdic ție urmeaz ă să rezolve o situa ție juridic ă ce a fost guvernat ă de
legi succesive. Ne vom referi la acest criteriu numai dup ă ce vom face
câteva considera ții privind cel ălalt principiu care guverneaz ă aplicarea în
timp a legii civile.
3.1.3. Aspecte generale privind aplicarea imediat ă a legii civile noi și
ultraactivitatea legii vechi
Prin principiul aplic ării imediate a legii civile noi se în țelege regula de
drept conform c ăreia, de îndat ă ce a fost adoptat ă, legea civil ă nouă se
aplică tuturor situa țiilor ivite dup ă intrarea ei în vigoare, excluzând apli-
carea legii civile vechi.
Acest principiu este consfin țit legislativ de art. 6 alin. (5) C.civ., potrivit
căruia, „dispozi țiile legii noi se aplic ă tuturor actelor ĩi faptelor încheiate

[1] S-a decis, spre exemplu, c ă principiul neretroactivit ății este aplicabil ĩi în
cazul unei hot ărâri emise de un consiliu local, prin care s-a dispus cu privire la
data aplic ării noilor pre țuri pentru consumurile de ap ă ca urmare a retragerii sub-
vențiilor – C.S.J., s. cont. adm., dec. nr. 272/1994, în B.J. 1994, p. 407.

I. Caracterizare general ă a dreptului civil 17
sau, dup ă caz, produse ori s ăvârĩite dup ă intrarea sa în vigoare, precum
ĩi situa țiilor juridice n ăscute dup ă intrarea sa în vigoare”, precum ĩi de
art. 6 alin. (6) C.civ., care prevede c ă „dispozi țiile legii noi sunt de aseme-
nea aplicabile ĩi efectelor viitoare ale situa țiilor juridice n ăscute anterior
intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea ĩi capacitatea persoa-
nelor, din c ăsătorie, filia ție, adop ție ĩi obliga ția legal ă de între ținere, din
raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, ĩi din
raporturile de vecin ătate, dac ă aceste situa ții juridice subzist ă după intra-
rea în vigoare a legii noi”.
Principiul nu a fost consacrat în mod expres de legisla ția noastr ă
anterior intr ării în vigoare a Codului civil din 2009, îns ă existen ța lui era
unanim admis ă. Recunoa ĩterea acestui principiu se întemeia pe dou ă
rațiuni, ĩi anume, pe de o parte, el este consecin ța fireasc ă a principiului
neretroactivit ății, în sensul c ă, dacă legea nou ă nu are putere retroactiv ă,
pentru viitor ea trebuie aplicat ă de îndat ă, iar, pe de alt ă parte, regula de
interpretare conform c ăreia legea trebuie interpretat ă în sensul în care s ă
se aplice, iar nu în sensul neaplic ării, a impus aceast ă soluție. În literatura
de specialitate, pentru justif icarea principiului aplic ării imediate a legii noi
se foloseau urm ătoarele argumente: legea nou ă trebuie prezumat ă că
reprezint ă un progres tehnic juridic fa ță de legea veche, astfel încât tre-
buie s ă se aplice, de la intrarea ei în vigoare, ĩi situa țiilor juridice care
sunt în curs de constituire, modificare sau stingere ori ale c ăror efecte
sunt în curs de a se produce, desigur sub rezerva neretroactivit ății; în
anumite cazuri, neaplicarea imediat ă a legii noi ar putea avea drept con-
secință fie împiedicarea acesteia de a se mai aplica vreodat ă, fie apli-
carea ei dup ă un timp relativ îndelungat de la intrarea în vigoare; pentru a
se asigura unitatea legisla ției, nu este suficient s ă se suprime diversitatea
legilor în spa țiu, ci mai trebuie ca legea nou ă să se aplice tuturor situa țiilor
juridice reglementate.[1]
Însă, aĩa cum se va putea observa, actuala reglementare a restrâns
totuĩi destul de mult sfera de aplicare a acestui principiu.
De la principiul aplic ării imediate a legii civile noi exist ă însă o excep ție,
anume ultraactivitatea (supravie țuirea) legii civile vechi , care înseamn ă

[1] A se vedea: M. E LIESCU , Aplicarea legii civile în timp ĩi în spa țiu. Conflictele
de legi, în Tratat de drept civil , vol. I, Partea general ă, Ed. Academiei, Bucure ĩti,
1967, p. 98-99; A. POP, Gh. B ELEIU , Drept civil. Teoria general ă a dreptului civil , Uni-
versitatea din Bucure ĩti, 1980 , p. 75.

18 Curs de drept civil. Partea general ă
aplicarea, la unele situa ții determinate, a legii civile vechi, de ĩi a intrat în
vigoare o nou ă lege civil ă.
Ultraactivitatea legii vechi este justificat ă, de cele mai multe ori, de
necesitatea ca anumite situa ții juridice pendente să rămână guvernate de
legea sub imperiul c ăreia au început s ă se constituie, s ă se modifice ori
să se sting ă.
În doctrin ă s-a sus ținut c ă ultraactivitatea legii vechi, fiind o excep ție,
trebuie stipulat ă în mod expres în legea nou ă,[1] dar a existat ĩi opinia
conform c ăreia aptitudinea legii vechi de a cârmui anumite situa ții juridice
ĩi după ce a fost abrogat ă ar putea fi dedus ă ĩi prin interpretare, chiar f ără
text expres în legea nou ă, afară de cazul în care aceasta din urm ă ar dis-
pune în mod diferit.[2]
În ceea ce ne prive ĩte, apreciem c ă excep ția ultraactivit ății legii vechi
îĩi găseĩte aplicare nu numai în cazul în care legea nou ă prevede în mod
expres aceasta, ci ĩi în cazul normelor juridice supletive.[3] Aceasta, deoa-
rece p ărțile care întocmesc un act juridic las ă adesea pe seama normelor
juridice supletive, în vigoare în acel moment, stabilirea unor condi ții ĩi
efecte ale actului juridic respectiv, astfel încât abrogarea g ăseĩte legea
veche încorporat ă, prin voin ța părților, în actele juridice încheiate sub
imperiul ei; prin urmare, legea nou ă, dacă s-ar aplica acestor acte juridice,
ar nesocoti voin ța părților ĩi ar d ărâma efectele preg ătite de p ărți, dar
nerealizate înc ă. Tocmai de aceea, este firesc ca legea care a guvernat
actul juridic respectiv s ă se aplice tuturor efectelor acestuia, chiar ĩi efec-
telor ce se vor produce dup ă abrogarea ei.
Dorim s ă subliniem c ă problemele referitoare la ultraactivitatea (supra-
viețuirea) legii vechi sau, dup ă caz, la aplicarea imediat ă a legii noi nu tre-
buie confundate cu problemele ce priv esc neretroactivitatea, chiar dac ă,
în frecvente situa ții, principiul neretroactivit ății ĩi principiul aplic ării ime-
diate a legii noi sau, dup ă caz, ultraactivitatea legii vechi se completeaz ă
reciproc. Uneori, aceea ĩi prevedere legal ă, în func ție de situa ția concret ă,

[1] A se vedea, spre exemplu, Gh. B ELEIU , op. cit. , p. 48.
[2] Pentru aceast ă soluție, a se vedea: M. E LIESCU , op. cit. , p. 103 ĩi urm.;
O. C ĂPĂȚÎNĂ, Aplicarea legii în timp ĩi spațiu, în Tratat de drept civil român , vol. I,
Partea general ă, Ed. Academiei, Bucure ĩti, 1989, p. 140.
[3] La cele dou ă cazuri re ținute de noi, unii autori mai adaug ă un al treilea, ĩi
anume dispozi țiile legale care aduc modific ări inechitabile previziunilor legitime ale
părților (chiar ĩi atunci când dispozi țiile legii noi ar fi imperative, afar ă de situa ția în
care ele ar fi dictate de un interes grav de ordine general ă) – C. H AMANGIU ,
I. ROSETTI -BĂLĂNESCU , Al. B ĂICOIANU , op. cit. , vol. I, p. 56-57.

I. Caracterizare general ă a dreptului civil 19
poate fi privit ă fie ca o aplica ție a principiului neretroactivit ății legii, fie ca o
aplica ție a ultraactivit ății legii vechi. Spre exempl u, art. 6 alin. (2) C.civ.,
conform c ăruia „actele ĩi faptele juridice încheiate ori, dup ă caz, s ăvârĩite
sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte
efecte juridice decât cele prev ăzute de legea în vigoare la data încheierii
sau, dup ă caz, a s ăvârĩirii ori producerii lor”, constituie o aplica ție a prin-
cipiului neretroactivit ății pentru efectele juridice produse înainte de intra-
rea în vigoare a legii noi, dar ĩi o aplica ție a ultraactivit ății legii vechi pen-
tru efectele juridice care s-ar produce dup ă intrarea în vigoare a legii noi.
Să presupunem c ă un raport juridic s-a constituit, ĩi-a produs în între-
gime efectele ĩi s-a stins sub imperiul unei singure legi, care îns ă nu mai
este în vigoare la data când raportul juridic respectiv este dedus judec ății.
Într-o asemenea ipotez ă, instan ța va aplica legea care a guvernat acel
raport juridic, nefiind îns ă vorba de ultraactivitatea legii vechi, deoarece
este o situa ție juridic ă trecut ă, ci de aplicarea regulii tempus regit actum ,
deci de neretroactivitatea legii în vigoare la data judec ății.[1]
Deosebirea dintre neretroactivitate ĩi aplicarea imediat ă a legii noi este
eviden țiată de urm ătorul exemplu preluat din literatura de specialitate mai
veche.[2] Legea din 20 aprilie 1932, care a suprimat incapacitatea femeii
măritate, reglementat ă de fostele art. 197-208 C.civ. din 1864, s-a aplicat
de la data intr ării ei în vigoare ĩi femeilor c ăsătorite înainte de aceast ă
dată, în sensul c ă acele femei au devenit capabile din ziua public ării legii
respective. Aceasta reprezenta consecin ța aplic ării imediate a legii noi.
Însă, în baza principiului neretroactivit ății, actele juridice încheiate de o
femeie m ăritată sub imperiul fostelor dispozi ții ale Codului civil din 1864 ĩi

[1] Un exemplu din literatura juridic ă mai veche era cazul unui litigiu succesoral
care a avut loc dup ă intrarea în vigoare a Codului familiei (abrogat în prezent),
decesul producându-se îns ă anterior acestui moment, în care litigiu s-a pus pro-
blema de a stabili dac ă la mo ĩtenire vine ori nu copilul nelegitim (copilul n ăscut din
afara c ăsătoriei) al fiului lui de cuius ; întrucât dispozi țiile Codului civil din 1864
(prin ipotez ă, în vigoare la data deschiderii succesiunii) recuno ĩteau copilului nele-
gitim doar posibilitatea de a veni la mo ĩtenirea tat ălui, iar nu ĩi la mo ĩtenirea rude-
lor acestuia, înseamn ă că instan ța nu a putut s ă constate existen ța voca ției succe-
sorale a copilului respectiv de a veni la mo ĩtenirea bunicului de tat ă, deoarece
prevederile înscrise în Codul familiei ca re au reglementat posibilitatea copilului
născut din afara c ăsătoriei de a veni ĩi la mo ĩtenirea rudelor tat ălui nu au putut fi
aplicate retroactiv, adic ă ĩi succesiunilor deschise înainte de intrarea în vigoare a
Codului familiei.
[2] M. E LIESCU , op. cit., p. 91; O. C ĂPĂȚÎNĂ, op. cit., p. 138.

20 Curs de drept civil. Partea general ă
cu nesocotirea acestora au r ămas lovite de nulitate relativ ă, nefiind vali-
date de legea nou ă.
Actuala reglementare a extins semnif icativ sfera de aplicare a ultraacti-
vității legii vechi. Avem în vedere nu nu mai art. 6 alin. (2) C.civ. (ultra-
activitatea prive ĩte desigur doar efectele viitoare, adic ă acele efecte care
s-ar produce dup ă intrarea în vigoare a legii noi) ĩi art. 6 alin. (4) C.civ.,
potrivit c ăruia „prescrip țiile, dec ăderile ĩi uzucapiunile începute ĩi neîmpli-
nite la data intr ării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispo-
zițiilor legale care le-au instituit”, ci ĩi o serie de prevederi din Legea nr. 71
din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil.
3.1.4. Criteriul neretroactivit ății. Facta praeterita, facta pendentia,
facta futura
Pentru a stabili un criteriu abstract al neretroactivit ății, dintre diversele
teorii sus ținute,[1] o vom re ține pe aceea care, în prealabil, deosebe ĩte, pe

[1] Într-o prim ă teorie cu privire la criteriul neretroactivit ății, s-a f ăcut distinc ție
între drepturile câ ĩtigate (drepturile definitiv intrate în patrimoniul unei persoane) ĩi
simplele expectative (simplele speran țe de a dobândi sau de a se folosi de un
drept), ar ătându-se c ă o lege nou ă nu poate s ă aduc ă atingere primelor, îns ă
poate s ă aducă atingere celor din urm ă, fără ca prin aceasta s ă devin ă retroactiv ă
(AUBRY ET RAU, Cours de droit civil français , 5e éd., tome I, p. 99 ĩi urm.;
M.F. M OURLON , Répétitions écrites sur le premier examen de Code Napoléon , 9e
éd., tome I, Paris, 1873, p. 48-49). Într-o alt ă opinie, s-a deosebit între drepturi ĩi
interese, apreciindu-se c ă o lege ar fi retroactiv ă dacă ar modifica efectele deja
produse ale unui act sau fapt anterior sau dac ă ar atinge un drept pe care o per-
soană îl are datorit ă unui fapt trecut. Într-o a treia concep ție, se sus ține că legea
nouă poate s ă aducă atingere situa țiilor juridice legale sau abstracte, adic ă acelor
situații create prin lege în mod obiectiv, în afar ă de orice realizare individual ă, în
schimb, legea nou ă ar avea caracter retroactiv dac ă ar aduce atingere situa țiilor
juridice individuale sau concrete, adic ă acelor situa ții create de o persoan ă prin
aplicarea legii anterioare. O teorie asem ănătoare acesteia din urm ă face deose-
bire între, pe de o parte, drepturile ce nu sunt decât aptitudini sau facult ăți ĩi nu se
traduc în raporturi determinate decât printr-un act de voin ță al subiectului, trebuind
deci exercitate pentru a da loc la asemenea raporturi, iar, pe de alt ă parte, drep-
turile care nu se nasc decât în temeiul unui raport determinat, prealabil încheiat,
cum este cazul în materie contractual ă ĩi în materie succesoral ă, arătându-se c ă
numai drepturile din prima categorie ar putea fi stinse sau transformate pentru viitor
printr-o lege posterioar ă naĩterii lor (M.B. C ANTACUZINO , Elementele dreptului
civil, Ed. All, colec ția Restitutio, Bucure ĩti, 1998, p. 22-24). Pentru prezentarea

I. Caracterizare general ă a dreptului civil 21
de o parte, diferitele perioade în care timpul poate fi considerat (trecutul,
prezentul ĩi viitorul), iar, pe de alt ă parte, elementele prin care o situa ție
juridic ă poate fi legat ă de una dintre aceste perioade (fie constituirea, mo-
dificarea sau stingerea situa ției juridice, fie efectele pe care aceasta le
produce).
O lege ar fi retroactiv ă dacă ar reglementa fie fapte care, înainte de
intrarea ei în vigoare, au dat na ĩtere sau, dup ă caz, au modificat ori au
stins o situa ție juridic ă, fie efecte pe care acea situa ție juridic ă le-a produs
înainte de aceea ĩi dată.
Prin urmare, ținând cont de principiul neretroactivit ății, cât ĩi de posi-
bilitatea legiuitorului de a opta între aplicarea imediat ă a legii noi ĩi ultra-
activitatea legii vechi, trebuie deosebite trei categorii de situa ții juridice:
– facta praeterita , adică faptele constitutive, modificatoare sau extinc-
tive de situa ții juridice, realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare
a legii noi, cât ĩi efectele produse de acea situa ție juridic ă înainte de acest
moment. În privin ța acestora, poate fi aplicat ă numai legea veche, adic ă
legea în vigoare la data producerii faptei respective ori efectelor ei, deoa-
rece, dac ă s-ar aplica o lege ulterioar ă ar însemna s ă i se atribuie efect
retroactiv;[1]
– facta pendentia , adic ă situa țiile juridice în curs de formare, modi-
ficare sau stingere la data intr ării ei în vigoare. În privin ța acestora, se va
aplica legea nou ă (fără a putea fi considerat ă retroactiv ă), însă legiuitorul
poate opta pentru supravie țuirea legii vechi.[2] Dacă însă elementele ce
alcătuiesc constituirea sau, dup ă caz, modificarea ori stingerea au indivi-

critică a unor asemenea teorii, a se vedea ĩi C. H AMANGIU , I. R OSETTI -BĂLĂNESCU ,
Al. B ĂICOIANU , op. cit. , vol. I, p. 44-48; M. E LIESCU , op. cit. , p. 85 ĩi urm.
[1] O lege ulterioar ă nu poate s ă aducă atingere constituirii, modific ării sau stin-
gerii situa țiilor juridice anteri oare, indiferent dac ă legea nou ă ar suprima un mod
de formare, modificare sau stingere ori ar schimba condi țiile necesare.
Faptele care nu au putut determina constituirea sau stingerea unei situa ții juri-
dice potrivit legii în vigoare la data când ele s-au realizat nu pot s ă fie socotite de o
lege ulterioar ă că au produs aceste efecte, ceea ce înseamn ă că legea nou ă nu
poate atribui unui fapt trecut efecte pe care acest fapt nu le putea produce sub
imperiul legii în vigoare în momentul realiz ării faptului.
Dacă legea creeaz ă o situa ție juridic ă nouă, ea nu ar putea s ă prevad ă că
noua situa ție juridic ă s-a n ăscut din fapte anterioare intr ării sale în vigoare sau,
după caz, organul de jurisdic ție nu ar putea decide c ă situația juridic ă reglemen-
tată doar de legea nou ă s-a n ăscut din fapte întâmplate în întregime înainte de
intrarea ei în vigoare.
[2] Aĩa cum vom vedea, în privin ța acestei categorii de situa ții juridice, ca regu-
lă, Codul civil din 2009 a preferat solu ția supravie țuirii legii vechi.

22 Curs de drept civil. Partea general ă
dualitate proprie, atunci pent ru fiecare element se aplic ă legea în vigoare
la momentul la care acesta s-a produs;
– facta futura , adic ă situațiile juridice care se vor na ĩte, modifica sau
stinge dup ă intrarea în vigoare a legii noi, precum ĩi efectele viitoare ale
situațiilor juridice trecute.[1] În privin ța acestora, se va aplica legea nou ă,
afară de cazul în care legiuitorul opteaz ă pentru supravie țuirea legii vechi.
3.1.5. Aplicarea în timp a Codului civil din 2009
Art. 6 C.civ. con ține anumite dispozi ții privind aplicarea în timp a legii
civile, îns ă trebuie subliniat c ă textul stabile ĩte reguli generale în materie,
deci reguli care au voca ția să se aplice ĩi în cazul unor acte normative
viitoare, în m ăsura în care acestea nu vor con ține dispozi ții exprese pri-
vind succesiunea legilor în timp.
Cât prive ĩte aplicarea în timp a Codului civil din 2009 în raport de
reglement ările anterioare, trebuie avute în vedere ĩi dispozi țiile cores-
punzătoare din Legea nr. 71/2011.
În prealabil, semnal ăm că, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, pro-
cesele ĩi cererile în materie civil ă sau comercial ă în curs de solu ționare la
data intr ării în vigoare a Codului civil din 2009 se solu ționeaz ă de către
instan țele legal învestite, în conformitate cu dispozi țiile legale, materiale ĩi
procedurale în vigoare la data când aceste procese au fost pornite (deci
sunt aplicabile dispozi țiile din reglement ările înlocuite de Codul civil din
2009), afar ă de cazul în care în Legea nr. 71/2011 exist ă dispozi ții care
prev ăd altfel .
Subliniem c ă în frecvente cazuri noua reglementare rezolv ă o pro-
blemă controversat ă, oferind ca solu ție legislativ ă una dintre solu țiile date
în jurispruden ța sau în doctrina corespunz ătoare reglement ării anterioare.

[1] Efectele produse în timp ale unei situa ții juridice vor fi cele stabilite de legea
în vigoare în momentul în care se realizeaz ă fiecare efect în parte, deci legea
nouă nu se poate aplica efectelor produse de aceste situa ții juridice înainte de
intrarea ei în vigoare; în schimb, în lips ă de dispozi ție legal ă în sens contrar, noua
lege se va aplica efectelor produse de aceea ĩi situa ție juridic ă după intrarea ei în
vigoare, desigur dac ă situa ția subzist ă după intrarea în vigoare a legii noi. Vom
vedea îns ă că, în privin ța efectelor viitoare ale situa țiilor juridice trecute, Codul civil
din 2009 a preferat, ca regul ă, soluția ultraactivit ății legii în vigoare la data na ĩterii
situației juridice.
În cazul în care legea nou ă ar suprima o situa ție juridic ă, ea poate fi aplicat ă
numai efectelor viitoare, nu îns ă ĩi efectelor produse de acea situa ție juridic ă
înainte de intrarea în vigoare a legii noi.

I. Caracterizare general ă a dreptului civil 23
Într-un asemenea caz, chiar ĩi pentru situa țiile născute anterior s-ar putea
da solu ția la care s-a oprit ĩi noua reglementare ( ĩi chiar este recoman-
dabil în considerarea imperativului de a avea o practic ă judiciar ă previ-
zibilă), fără a se putea repro ĩa că s-ar atribui efect retroactiv legii noi, îns ă
soluția nu poate fi motivat ă pe dispozi țiile legii noi, ci pe argumentele
deduse din vechea reglementare.[1]
De asemenea, dorim s ă mai men ționăm că în acele cazuri în care
noua reglementare nu a f ăcut altceva decât s ă preia dispozi țiile din regle-
mentarea anterioar ă, stabilirea legii aplicabile, de ĩi nu va influen ța solu ția
pe fond, va viza îns ă motivarea acesteia.
a) Legea aplicabil ă actului juridic
Pentru actul juridic , legiuitorul a stabilit ca regul ă aplicarea legii în
vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privin ța condi țiilor de
validitate ĩi, pe cale de consecin ță, a nulit ății, ci ĩi pentru alte aspecte ce
privesc încheierea actului juridic , pentru alte cauze de ineficacitate , pentru
regulile de interpretare a actului , pentru efectele actului juridic (inclusiv
cele produse dup ă intrarea în vigoare a unei noi legi), pentru executarea
obliga țiilor asumate de p ărți, pentru încetarea actului juridic .[2]
Aceast ă regul ă se desprinde atât din dispozi țiile art. 6 alin. (2) ĩi (3)
C.civ. (reluate în art. 3 ĩi art. 4 din Legea nr. 71/2011), cât ĩi din art. 102
alin. (1) din Legea nr. 71/2011, potrivit c ăruia, „contractul este supus dis-
pozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce prive ĩte
încheierea, interpretarea, efectele, executarea ĩi încetarea sa”.
Potrivit art. 6 alin. (3) C.civ. ĩi art. 4 din Legea nr. 71/2011, actele juri-
dice lovite de nulitate absolut ă ori relativ ă sau afectate de alte cauze de

[1] Spre exemplu, în cazul unei dona ții deghizate sub forma unui contract de
vânzare încheiat în form ă autentic ă, încheiate anterior intr ării în vigoare a Codului
civil din 2009, solu ția potrivit c ăreia actul secret produce efecte între p ărți dacă
îndepline ĩte condi țiile de validitate de fond, iar nu ĩi de form ă (altfel spus, actul
secret „a împrumutat” forma ad validitatem de la actul public) nu poate fi motivat ă
pe art. 1289 alin. (2) C.civ. 2009, deoarece acest din urm ă text de lege se aplic ă,
aĩa cum stabile ĩte art. 109 din Legea nr. 71/2011, numai în cazul în care con-
tractul secret este încheiat dup ă intrarea în vigoare a Codului civil din 2009, ci pe
argumentele corespunz ătoare Codului civil din 1864.
[2] În privin ța condi țiilor de validitate ĩi a nulit ății, regula tempus regit actum ține
de neretroactivitate, îns ă vom vedea c ă în privin ța celorlalte aspecte, în m ăsura în
care acestea s-ar produce dup ă intrarea în vigoare a noii reglement ări, Legea
nr. 71/2011 instituie ĩi unele derog ări.

24 Curs de drept civil. Partea general ă
ineficacitate la data intr ării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozi țiilor
legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, dup ă caz, eficace potrivit
dispozi țiilor legii noi. A ĩadar, validitatea sau eficacitatea actelor juridice se
apreciaz ă potrivit condi țiilor stabilite de legea în vigoare în momentul în-
cheierii actului juridic, fiind f ără relevan ță faptul c ă legea nou ă (ulterioar ă
momentului încheierii actului) ar ad ăuga o condi ție de validitate sau efi-
cacitate a actului juridic sau ar suprima o asemenea condi ție.
Altfel spus, nulitatea sau alt ă cauz ă de ineficacitate a actului juridic (de
exemplu: inopozabilitatea, cadu citatea, revocarea, rezolu țiunea etc.) este
supus ă legii în vigoare în momentul încheierii actului .
Legea nr. 71/2011 con ține o serie de dispozi ții care nu reprezint ă
altceva decât cazuri particulare ale acestei reguli. Spre exemplu:
– art. 25 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 prevede c ă validitatea c ăsă-
toriei încheiate înainte de data intr ării în vigoare a Codului civil din 2009
se stabile ĩte potrivit dispozi țiilor legii în vigoare la data încheierii ei;[1]
– art. 60 din Legea nr. 71/2011 dispune c ă validitatea clauzei de inalie-
nabilitate instituite prin conven ție sau testament este guvernat ă de legea
în vigoare la data încheierii conven ției sau testamentului;
– din art. 65 din Legea nr. 71/2011 rezult ă că proprietatea comun ă în
devălmăĩie poate avea ca izvor ĩi actul juridic numai pentru actele juridice
încheiate dup ă intrarea în vigoare a Codului civil din 2009;
– din art. 102 din Legea nr. 71/2011 rezult ă că modificarea contractului
se face cu respectarea tuturor condi țiilor prev ăzute de legea în vigoare la
data modific ării, iar elementele ce nu fac obiectul modific ării sunt supuse
dispozi țiilor legii în vigoare la data câ nd a fost încheiat contractul;
– art. 168, art. 170 ĩi art. 187 din Legea nr. 71/2011 prev ăd că ipo-
tecile imobiliare, ipot ecile mobiliare (garan țiile reale mobiliare) ĩi gajurile
constituite sub imperiul reglement ării anterioare sunt supuse, în ceea ce
priveĩte condi țiile de valabilitate, dispozi țiilor legale existente la data con-
stituirii lor;
– art. 202 din Legea nr. 71/2011 prevede c ă dispozi țiile art. 2515 C.civ.
(care permit p ărților să modifice, în anumite condi ții, durata termenelor

[1] Însă, art. 25 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 prevede c ă „în cazul în care,
după intrarea în vigoare a Codului civil, a intervenit un fapt care, potrivit dispo-
zițiilor acestuia, acoper ă nulitatea, c ăsătoria nu mai poate fi constatat ă nulă sau
nu mai poate fi anulat ă după intrarea în vigoare a Codului civil”, iar alin. (3) dis-
pune c ă „în cazul în care faptul prin care se acoper ă nulitatea presupune curgerea
unui termen, c ăsătoria nu mai poate fi constatat ă nulă sau nu mai poate fi anulat ă
după trecerea acelui termen de la data intr ării în vigoare a Codului civil”.

I. Caracterizare general ă a dreptului civil 25
sau cursul prescrip ției) nu valideaz ă conven țiile având ca obiect modifi-
carea regimului legal al prescrip ției încheiate anterior intr ării lor în vigoare
etc.
În cazul nulit ății nu s-ar putea deroga de la aceast ă regul ă (deoarece
ar însemna s ă se atribuie legii noi efect retroactiv),[1] dar în privin ța unor
cauze de ineficacitate regula men ționată, în m ăsura în care nu ar constitui
o aplica ție a principiului neretroactivit ății legii noi, ci a ultraactivit ății legii
vechi, este susceptibil ă de nuan țări. Astfel:
– art. 96 din Legea nr. 71/2011 dispune c ă prevederile din vechea
reglementare referitoare la revocarea dona ției pentru survenien ță de copil
(caz de revocare care a fost prev ăzut de Codul civil din 1864, dar care nu
a mai fost reglementat de Codul civil din 2009) nu se aplic ă în ipoteza în
care copilul s-a n ăscut dup ă intrarea în vigoare a Codului civil (dac ă nu ar
fi existat aceast ă dispozi ție special ă, atunci toate dona țiile anterioare ar fi
fost susceptibile de revocare indiferent de data la care s-ar fi n ăscut
copilul);
– art. 130 din Legea nr. 71/2011 prevede c ă dacă formalit ățile de opo-
zabilitate nu au fost îndeplinite cu privire la un contract de loca țiune în
curs de executare la data intr ării în vigoare a Codului civil din 2009 ĩi
bunul dat în loca țiune este înstr ăinat dup ă aceast ă dată, contractul de
locațiune este opozabil dobânditorului numai dac ă sunt îndeplinite forma-
litățile prev ăzute la art. 1811 C.civ. din 2009, deci, pentru ipoteza înstr ăi-
nării bunului dat în loca țiune dup ă intrarea în vigoare a noii reglement ări,

[1] Încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adi țional la Conven ție prin aplicarea
retroactiv ă a unei legi noi ce instituia o cauz ă de nulitate: „în spe ță, Curtea
observ ă că Tribunalul Ialomi ța ĩi-a întemeiat constatarea referitoare la nulitatea
absolut ă a deciziilor administrative pe dou ă prevederi: art. 35 alin. (2) ĩi (6) din
Legea nr. 18/1991, pe care l-a interpretat în sensul c ă era necesar ca partea
interesat ă să fie proprietarul casei la data adopt ării deciziilor respective, ĩi art. III
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, care prevede sanc țiunea nulit ății absolute în
cazul în care dreptul de proprietate a fost recunoscut în favoarea persoanelor care
nu erau îndrept ățite la astfel de recunoa ĩteri (…). Totu ĩi, Curtea constat ă că abia
în anul 1997 Legea nr. 169/1997 a prev ăzut sanc țiunea men ționată mai sus, iar
tribunalul jude țean a f ăcut aplicarea acestei sanc țiuni în privin ța deciziilor adminis-
trative în discu ție, deĩi ultima dintre ele data din anul 1993, adic ă cu aproximativ 4
ani înainte de adoptarea Legii nr . 169/1997 (…). Curtea apreciaz ă că partea inte-
resată nu putea s ă se aĩtepte în mod rezonabil ca aceste decizii s ă poată fi anu-
late dup ă mai mult de 13 ani de la adoptarea lor, prin aplicarea unei noi legi care
stabilea o astfel de sanc țiune” (C.E.D.O., Hot ărârea din 2 iunie 2009, cauza Silviu
Marin c. României , în M. Of. nr. 95 din 11 februarie 2010).