PROGRAMUL DE STUDIU ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ [606004]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE STUDIU ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

Lucrare de disertație

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
CONF . UNIV. DR. ONICA -CHIPEA LAVINIA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE STUDIU ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

SISTEMUL NAȚIONAL DE
ASISTENȚĂ SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
CONF . UNIV. DR. ONICA -CHIPEA LAVINIA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 1

I. ASPECTE GENERALE PRIVIND ASISTENȚA SOCIALĂ. ………………………….. ………….. 2
I.1. Noțiune. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 2
I.2. Obiectivul, funcții le și tipuri de asistență socială. ………………………….. ………………………….. 4
I.3. Scopul, obiectivele și principiile asistenței sociale. ………………………….. ……………………….. 7
I.4. Definirea și clasificarea serviciilor sociale. ………………………….. ………………………….. ………. 9

II. ISTORIA ASISTENȚEI SOCIALE ÎN ROMÂNIA. ………………………….. …………………… 12

III. ROLUL INSTITUȚIILOR PUBLICE ÎN DEZVOLTAREA CALITĂȚII SERVICIILOR
SOCIALE. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 18
III.1. Generalități privind cadrul serviciilor sociale în România. ………………………….. …………. 18
III.2. Organizarea instituțională a sistemului național de asistență socială. ……………………….. 21
III.3. Politici publice privind serviciile sociale, asistența socială și incluziunea. ………………… 24
III.4. Atribuții de ordin general și specific ale structurilor specializate în asistența socială la
nivelul autorităților administrației publice locale. ………………………….. ………………………….. …. 28

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 31

BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 33

1
INTRODUCERE

Asistența socială are ca și ideal realizarea unei societăți atât înfloritoare, cât și înalt
inclusive pentru toți cetățenii, referindu -se îndeosebi la cei care, din motive obiective sau
subiective, se află în poziții sociale neglijabile, lăturalnice. Într -o societate modernă,
democratică, asistența socială prezintă o necesitate, dar și un d rept cetățenesc.
Menirea asistenței sociale este aceea de a asigura accesul persoanelor care nu se pot adapta
la societatea în c are trăiesc, prin forțe proprii și care nu se pot bucura de drepturile fundamentale:
cel de a beneficia de o alimentație potrivită, de un adăpost decent, de servicii de îngri jire a
sănătății, de educație, de o sursă stabilă de venit și de posibilitatea de autorealizare.
În mod tradițional, ansamblul măsurilor legislative și administrative, al serviciilor prin care
se reglementează modalitățile de sprijin oferite cetățenilor cu resurse neîndestulătoare constituie
protecția socială.
Pe de altă parte, opțiunile politice decise de forurile decizionale, aflate la temelia sistemului
de măsuri de protecție socială dintr -o țară, și care reglementează tipurile de ajutor la care au
dreptul cetățenii ei, spre exemplu pensii, ajutoare sociale în caz de șomaj, pentru familii
numeroase, în caz de deces al unui părinte, pentru persoanele cu handicap, alocații le pentru copii
și altele, cons tiuie politicile sociale.
Asistența socială reprezintă procesul propriu -zis prin care cetățenii benefi ciază de măsurile
de protecție socială și de ajutor în vederea satisfacerii trebuințelor lor și a unei bune integrări în
societate. Astfel, totalitatea activității profesionale prin care persoanele pot beneficia de procesul
de asistare în vederea realizări i ori ameliorării situației lor constituie procesul de asistență
socială.
Asistența socială exprimă orientarea politicilor publice către cetățenii vulnerabili ai unei
societăți. Investiția oricărei forme de guvernământ în sistemul de protecție soci ală și în serviciile
sociale este importantă pentru a ne asigura că problemele sociale existente nu vor avea
consecințe din ce în ce mai grave asupra unor pături din ce în ce mai largi ale populației.

2

I. ASPECTE GENERALE PRIVIND ASISTENȚA SOCIALĂ .

I.1. Noțiune.

Asistența socială, în accepțiunea multor autori de specialitate, desemnează un „ansamblu de
instituții, programe, măsuri, activități profesionalizate, servicii specializate de protejare a
persoanelor, grupurilor, comunităților cu probleme, aflate temporar în dificultate, care datorită
unor motive de natură economică, socio -culturală, biologică sau psihologică nu au posibilitatea
de a realiza prin mijloace și eforturi proprii un mod decent, normal de viaț ă1.”
Cadrul legal și instituțional prin care sunt stabilite principiile și regulile generale de
acordare a măsurilor de asistență socială, precum și criteriile de organizare și funcționare a
sistemului, în vederea asigurării condițiilor adecvate pentru elaborarea și implement area
politicilor publice sectoriale din domeniul asistenței sociale sunt asigurate de către Legea
asistenței sociale nr. 292/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 905, din
20 decembrie 2011.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 2 92/2011 a asistenței sociale, „sistemul național de asistență
socială reprezintă ansamblul de intituții, măsuri și acțiuni prin care statul, reprezentat de
autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și societatea civilă, intervin pentru
prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situațiilor care pot
genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori
comunităților.”
Într-o altă definiție, asistența socială oglindeș te un sector de activitate specializată prin care
se acordă sprijin social persoanelor aflate în dificultate. Aceasta presupune o totalitate de acțiuni
prin care persoana aflată în situație de primejdie este ajutată să își recunoască resursele pentru a
putea depăși momentul de criză în care se află. Persoanele fără adăpost, copiii străzii, persoanele

1 Alexiu, M. „ Tratat de asistență socială ”, editura Polirom, Iași, 2003, p. 319.

3
cu dizabilități sunt numai câteva exemple de persoane care beneficiază de serviciile de asistență
socială.
Pe de altă parte, asistența socială este o „ parte a sistemului național de protecție socială care
cuprinde serviciile sociale și beneficiile sociale acordate în vederea dezvoltării capacităților
individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creșterea calității vieții și
promovarea pr incipiilor de coeziune și incluziune socială2”.

2 Costin, A. „Introducere în asistența socială ”, editura Pro Universitaria, București, 2014, p. 9.

4
I.2. Obiectivul, funcțiile și tipuri de asistență socială.

Obiectivul asistenței sociale este de a sprijini persoanele aflate în situații de dificultate, în
dezvoltarea propriilor capacități și competențe pentru a funcționa corespunzător în societate, prin
restaurarea capacității de funcționare socială decentă. Acest ajutor venit persoanei aflate în
situație de risc are în vedere o perioadă de timp limitată, până în momen tul în care această
persoană își găsește resursele sociale, psihologice și economice necesare pentru o viață normală.
În perspectiva lui Hefferman, asistența socială are următoarele obiective3:
– ajută oamenii să își mărească competența, capacitatea de rezolvare a problemelor și să -și
dezvolte posibilitățile de adaptare;
– facilitează legătura între oameni și sistem, punându -le la dispoziție resursele, serviciile și
oportunitățile de care au nevoie;
– promovează creșterea interesului și responsabilității organizațiilor față de oameni;
– dezvoltă și îmbunătățește politica socială.

„Obiectivul declarat și explicit al politicii sociale a secolului XX este bunăstarea”, era
gândul societății anilor 1970. Orice stat are o politică socială proprie, caracterizată prin anumite
obiective specifice, ca urmare firească a dezvoltării și progresului economic. Prin urmare,
politica socială are ca și obiectiv central producerea bunăstării.
Statul bunăstării se aseamănă unei rețele complexe de protecție socială, având funcția de a
asigura un nivel4 de dezvoltare colectivă. Se poate fa ce distincția între mai multe straturi ale
protecție socială astfel:
– bunuri și servicii oferite gratuit colectivitații, spre exemplu educație, sănătate. În acest
nivel, se produce o echilibrare a bunăstării și se încearcă a asigura o anume egalitate a
șanselor, deoarece educația devine un bun la care are acces întreaga societate, indiferent
de resursele individuale disponibile.

3 Hefferman, J. „ Social Work and Social Welfare”, p. 44.
4 Roth, M., Rebeleanu, A., Poledna, S. „ Introducere în asistența socială”, p. 19.

5
– sistemul de asigurări sociale oferă un trai decent celor care, din motive diferite, și -au
pierdut ori diminuat capacitatea de muncă și prin urmare, de obținere a veniturilor.
Amintim aici pensiile de bătrânețe, de urmaș, de boală.
– sprijinul universal acordat unor categorii de oameni cu nevoi speciale, cum ar fi
persoanele cu handicap, familiile cu copii.
– asistența socială fundată pe testarea mijloacelor, fiind o rețeaua de securitate socială care
asigură ultimul nivel de protecție acelor persoane care nu primesc suficient suport din
nivelurile superioare de protecție socială, pe baza determinării nevoilor individuale și a
resurselor d e care aceștia dispun.

Categoriile care constituie, în mod special, obiectul intervenției asistenței sociale sunt:
familiile sărace; copiii care trăiesc într -un mediu familial/social advers, abandonați sau
instituționalizați; minorii delincvenți; tinerii neintegrați; persoanele dependente de droguri;
persoanele abuzate; persoanele cu handicap; persoanele cu boli cronice fără susținători legali;
persoanele bătrâne neajutorate ori persoanele care au suferit în urma calamităților naturale,
sociale, pe rsecuții și discriminări de orice tip.
În societatea contemporană5, asistența socială se orientează pentru realizarea unor funcții6
de identificare și înregistrare a segementelor de populație care fac obiectul activităților de
asistență socială, pe ntru diagnoza problemelor socio -umane cu care persoanele vulnerabile ori
colectivitățile cu risc crescut se pot confrunta într -o anumită perioadă de timp și în anumite
condiții culturale și socio -economice. De asemenea, se întâlnește funcția de dezvoltare a unui
sistem de programe, măsuri de suport și protecție a persoanelor aflate în dificultate, dar și
identificarea de resurse variate de finanțare a programelor de sprijin.
Totodată, descoperim funcția de stabilire a drepturilor și măsurilor de acc es la serviciile
specializate de asistență socială prin cunoașterea cadrului legislativ -instituțional. Este întânită și
funcția de suport prin consiliere, terapie în vederea refecaerii capacităților de integrare socio –
economică, dar și funcța de prevenție și promovare a unor strategii de prevenire a situațiilor
defavorizante și dezvoltarea unor programe de cercetare științifice la nivel local și național.

5 Ludușan, M; Ludușan, A. M., “Sistemul de asistență socială” , Alba Iulia, 2005 , p. 159.
6 http://www.imparte.ro/Ajutor/Asistenta -sociala/Asistenta -sociala -definitie -functie -si-caracteristici -175.html , site
consultat la data de 20.03.2020, la ora 18:33.

6
Există o serie de clasificări7 ale asistenței sociale, în funcție de anumite criterii. Spre
exemplu, poate fi clasificată după domeniul în care aceasta intervine, după categoria de
beneficiari sau după natura și durata intervenției.
Clasificarea în funcție de momentul intervenției este o clasificare de ansamblu în domeniul
asistenței sociale . Prin urmare, distingem două tipuri de asistență socială: asistența socială
preventivă și asistența socială de recuperare.
Asistența socială preventivă face referire la evitarea și prevenirea unor fenomene sociale
care ar putea avea urmări special e. În speță, ne referim la oferirea de asistență socială acelor
persoane, grupuri sau comunități care sunt vulnerabile înainte de instalarea stării de criză. Acest
tip de asistență socială este forma cea mai eficientă, singura dificultate fiind identificar ea
persoanelor vulnerabile, cu risc. Ca și exemple de asistență socială preventivă menționăm
planificarea numărului de copii, educarea specială a tinerilor, consilierea premaritală sau
consilierea înaintea pensionării.
Pe de cealaltă parte, asisten ța socială de recuperare face referire la reabilitare, vindecare și
recuperare, integrare, mai exact, la încercarea de eliminare a disfuncțiilor după instalarea
acestora. Ca și exemplu, amintim persoanele cu handicap prin funcția de recuperare, ameliorare
și integrare.

7 Zamfir, C., Vlăsceanu, L. „ Dicționar de sociologie”, editura Babel, București, 1998, p. 77.

7
I.3. Sco pul, obiectivele și principiile asistenței sociale.

„Asistența socială, prin măsurile și acțiunile specifice, are drept scop dezvoltarea
capacităților individuale, de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creșterea
calității vieții și promovarea principiilor de coeziune și incluziune socială”, prevede art. 3 din
Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale.
Dorind a prezenta scopul a sistenței sociale, se identifică câteva aspecte esențiale8:
– asistarea indivizilor, grupurilor sau comunității în identificarea, rezolvarea problemelor
cu care se confruntă;
– identificarea ariei potențiale de dezechilibru dintre indivizi și mediul înconjurăt or, pentru
prevenirea unui nou potențial de dezechilibru;
– identificarea și întărirea potențialului indivizilor, grupurilor sau comunității pentru a
putea depăși problemele și pentru revenirea la starea de echilibru .

Sistemul național de asistență socială este întemeiat pe valori și principii genereale,
moderne, acestea fiind reglementate în art. 5 din legea -cadru, Legea asistenței sociale nr.
292/2011.
Un prim principiu prezentat este cel al solidarității sociale, principiu potrvit căruia
comunitatea întreagă trebuie să participe la sprijinirea persoanelor vulnerabile dintr -o societate,
persoane care necesită ajutor și măsuri de protecție socială pentru depășirea sau limitarea
situațiilor de dificultate, cu scopul asigurării incluziunii sociale a acestei categorii . În strâsă
legătură cu acest principiu este cel al universalității, principiu care scoate la lumină faptul că
fiecare persoană are dreptul la asistență socială.
Principiul subsidiarității indică faptul că în situațiile în care o persoană sau o familie nu își
pot asigura integral nevoile sociale, colectivitatea locală și structurile asociate acesteia și
complementar, statul, intervin pentru a acorda sprijin celor în dificultate. Strâs legat se găsește
principi ul abordării individuale, potrivt căruia orice măsură de asistență socială trebuie adaptată
în mod personal fiecărei situații particulare . De asemenea, principiul respectării demnității

8 Zamfir, C., Vlăsceanu, L., op. cit , p. 48.

8
umane demonstrează faptul că fiecărei persoane îi este garantată dezvo ltarea liberă și deplină a
personalității, statutul social și alte drepturi prevăzute de lege.
Parteneriatul ilustrează faptul că autoritățile publice centrale și locale, instituțiile publice și
private, organizații neguvernamentale, instituțiile d e cult dar și membrii comunității, stabilesc
obiective comune și lucrează pentru a găsi resursele necesare care să asigure condiții decente de
viată pentru persoanele care se află în situații vulnerabile . Întâlnim aici și transparența, principiu
potrivit c ăruia este asigurat un grad de responsabilitate a administrației centrale și locale față de
cetățean. De asemenea, se menționează și nediscriminarea, eficacitatea, eficiența, egalit atea de
șanse, confidențialitatea și echitatea, principii care sprijinesc î ncrederea persoanelor aflate în
situații de dificultate, garantând astfel un sistem de asistență socială eficient și care vine în
ajutorul cetățenilor statului român.
Asistența socială modernă se bazează pe rezultatul științelor socio -umane, atât î n ceea ce
privește cunoașterea persoanelor ori colectivității umane, cât și în ceea ce privește cunoașterea
problemelor și nevoilor acestora. De asemenea, asistența socială este personalizată și specializată
pe domenii de activitate și se axează pe cunoașt erea exactă a nevoilor și identificarea persoanelor
aflate în dificultate, pentru ca să își atingă scopul, acela ca persoana asistată să ajungă
independentă, conform principiului „ Ajută -i pe alții să se ajute singuri!”.
Asistența socială modernă s e adresează direct personalității umane și respectă principiile și
valorile fiecărui individ în parte. Pe de altă parte, asistența socială se oferă fără să să se aștepte
un folos social sau material de la persoanele asistate.

9
I.4. Definirea și clasificarea serviciilor sociale.

„Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblu de activități realizate pentru a
răspunde nevoilor sociale, precum celor speciale, individuale , familiale sau de grup, în vederea
depășirii situațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului de excluziune socială,
promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții. Serviciile sociale sunt servicii de interes
general și se organizează în forme sau structuri diverse, în funcție de speci ficul activității
derulate și de nevoile particulare ale fiecărei categorii de beneficiari”, stipulează art. 27 din
Legea asistenței sociale nr. 292/2011.
Într-o definiție, putem afirma că serviciile sociale sunt niște instrumente de realizare a un or
obiective sociale, ne natură distributivă. Serviciile sociale sunt acele servicii publice ce își
propun, într -o formă sau alta, creșterea bunăstării sociale. Acestea au un caracter proactiv și
presupun o abordare integrată a nevoilor persoanei, ținând c ont și de situația socio -economică,
starea de sănătate, nivelul de educației sau mediul social de viață al persoanei.
Clasificarea serviciilor sociale este realizată după mai multe criterii, dup ă cum sunt
clasificate de Legea asistenței sociale, în art. 29.
După scopul serviciilor sociale, acestea pot fi clasificate în servicii de asistență și suport
pentru asigurarea nevoilor de bază ale persoanei, servicii de îngrijire personală, de recuperare sau
reabilitare sau inserție socială.
După categoriile de beneficiari, serviciile sociale se pot clasifica în servicii sociale destinate
copilului și/sau familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilități, persoanelor fără
adăpost sau altor categorii de persoane aflate în situații de risc.
Într-o altă clasificare, putem distinge între servicii cu cazare, cu perioadă determinată sau
nedeterminată, cum ar fi centre rezidențiale, adăposturi de noapte, sau servicii fără cazare,
precum centre de zi, cantine sociale, acestea fiind c lasificate după regimul de asistare.
Serviciile sociale , după locul de acordare, se împart în servicii sociale acordate la domiciliul
beneficiarului, în centre de zi sau în centre rezidențiale ori în comunitate.

10
După regimul juridic al furn izorului, serviciile sociale sunt organizate sub structură publică
sau privată.
În domeniul asistenței sociale, cele mai însemnate categorii de servicii sociale sunt
serviciile de prevenire a sărăciei, respectiv a excluziunii sociale, serviciile de consiliere în
vederea creșterii capacităților de raportare la mediul social ale unor categorii de persoane
defavorizate și serviciile aco rdate persoanelor în nevoie, precum cantina de ajutor social,
instituții de asistență socială, centrele de zi sau de recuperare ori supraveghere.
Serviciile sociale pot fi de tip asiguratoriu, ca și în cazul serviciilor de sănătate în România,
sau pot avea un caracter noncontributoriu. Serviciile sociale care nu se acordă în baza unei
contribuții anterioare pot fi universaliste, care se acordă tuturor indivizilor, categoriale , care sunt
acordate numai anumitor categorii de persoane sau de asistență socială, care se acordă în baza
nevoilor specifice ale persoanei.
Conform dispozițiilor art. 39 din legea cadru, responsabilitatea dezvoltării, administrării și
acordării serviciilor sociale este partajată după cum urmează. Elaborarea politicilor p ublice,
programelor și strategiilor naționale în domeniu, reglementarea, coordonarea și controlul
aplicării lor, precum și evaluarea și monitorizarea calității serviciilor sociale revine în
responsabilitatea autorităților administrației publice centrale. Î n responsabilitatea autorităților
administrației publice locale se află organizarea, administrarea și acordarea serviciilor sociale.
Finanțarea serviciilor sociale se realizează din bugetul local, din contribuția beneficiarului
ori, după caz, a fam iliei acestuia, din bugetul de stat sau alte surse.
Potrivit art. 41 din aceeași lege, serviciile sociale se organizează și se acordă la nivelul
comunității.
Structurile publice cu personalitate juridică sunt organizate ca instituții de asi stență socială
conduse de un director, sprijint de un consiliu consultativ, compus din reprezentanți ai
beneficiarilor și ai partenerilor sociali din unitatea administrativ -teritorială.
Pe de altă parte, structurile publice fără personalitate jurid ică se organizează ca și unități de
asistență socială din cadrul aparatului de specialitate al primarului , precum și în cadrul
serviciului public de asistență socială din subordinea consiliilor județene, consiliilor locale.

11
Instituțiile și unitățil e de asistență socială activează sub diverse denumiri, precum: centre de
zi sau centre rezidențiale, locuințe sau unități protejate, cantine sociale sau altele asemenea.
În ceea ce privește acordarea serviciilor sociale, acestea se acordă la solici tarea persoanei,
ori după caz, a reprezentantului legal , dar și din oficiu. Solicitarea privind acordarea de servicii
sociale se adresează serviciului public de asistență socială, organizat în subordinea autorităților
administrației publice locale. De asem enea, solicitarea poate fi adresată și direct unui furnizor
privat de servicii sociale. În acest caz, în situația în care se încheie un contract de prestări
servicii, furnizorului îi revine obligația de a informa autoritatea administrativ teritorială pe a
cărei rază își are domiciliul beneficiarul. Așadar, acordarea de servicii sociale se realizează în
baza unui contract, potrivit art. 45 din Legea 292/2011 a asistenței sociale.
Etapele expres prevăzute de lege ale procesului de acordare a servicii lor sociale sunt
următoarele , conform art. 46 din legea cadru : evaluarea inițială, elaborarea planului de
intervenție, evaluarea complexă , elaborarea planului individualizat de asistență și îngrijire,
implementarea măsurilor prevăzute în planul de interven ție și în planul individualizat, iar în final
monitorizarea și evaluarea acordării serviciilor.

12
II. ISTORIA ASISTENȚEI SOCIALE ÎN ROMÂNIA.

Asistența socială a luat naștere ca răspuns la necesitățile și suferințele omenești , iar ne voia
de asistență socială a existat și va exista întotdeauna . Asistența socială reprezintă una dintre cele
mai vechi profesii, chiar dacă nu a fost denumită așa de la început. Este o profesie care intervine
atât la nivel personal, cât și la nivel de comunitate.
În ceea ce privește evoluția domeniului asistenței sociale din România9, se pot distinge două
noțiuni principale: biserica și statul.
În țara noastră, asistența socială a avut un răsunător caracter religios, dezvo ltându -se în jurul
mănăstirilor. La început au existat niște acț iuni caritabi le, filantropice cu un accentuat caracter
religios. Aceste acțiuni au avut drept scop ajutorarea ocazională a persoanelor care se plasau la
marginea societății, precum bătrânii și bolnavii săr aci și lipsiti de ajutorul familiei, copi ii orfani
sau persoanele cu dizabilități.
În timp ce activitățile inițiale de asistență socială au avansat pe lângă instituții religioase, cu
trecerea timpul ui, aceste activități au devenit o ocupație , dobân dind apoi statutul de profesie și
știință. În final, s -a ivit nevoia instituționalizării asistenței sociale.
Sub influența creștinismului, a sistența socială a avut un viguros caracter religios. Astfel,
majoritatea acțiunilor de sprijinire a aprop iaților s -au realizat de către călugărițe, în cadrul
mănăstirilor și comunităților religioase. Pe lângă mănăstiri au apărut primele forme de asistență
socială, numite bolnițe10, întâlnite spre exemplu, la Curtea de Argeș, Horezu sau Dragomirești.

9 Ludușan, M; Ludușan, A. M., op.cit. , p. 76.
10 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/organizarea -sanitara -in-tara-romaneasca -si-in-moldova -de-
alungul -epocii -medievale?fb_comment_id=2631796760179939_2633720529987562 , site consultat în data de
04.04.2020, la ora 13:39.

13
Începând cu secolul al XIV -lea, au luat naștere fundații de asistență social, înființate de
către domnitorii și boierii români. Aceste așezăminte au fost cunoscute sub denumirea de
calicii11.
În anul 1832, prin Regulamentul Organic al Valahi ei și cel al Moldovei s -au pus bazele unei
întinse arii de organizare și funcționare a asistenței sociale . Acțiunile de ajutorare au fost
înființate pentru a acorda sprijin săracilor, orfanilor și bătrânilor , în cadrul spitalelor care
funcțio nau în vremea accea. De asemenea, în acea perioadă funcționa și o mănăstire , dar și
primul spital din Țara Românească, spital care la sfârșitul secolului al XIX -lea a fost reconstruit
în scopul îngrijirii bolnavilor băt râni și a deficienților fizici. A fost înființat și un orfelinat pentru
copiii să raci, dar și un azil destinat fetelor orfane și sărace.
Biserica va fi un principal sprijin pentru ca tegoriile sociale defavorizate, până în a doua
jumătate a secolului al XIX -lea.
În România, sistemul de asistența socială12 s-a dezvoltat în secolul XIX prin contribuția
profesorilor Dimitrie Gusti, Hen ri H. Stall și a partenerilor acestora. În acea vreme, a început să
se afirme organizat, pregătirea specialiștilor în acest domeniu de activitate la “Școala Superi oară
de Asistență Socială „Principesa Ileana”.
Sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX conturează diversificarea sistemului de
asistență socială , prin înființarea mai multor servicii de asistență socială specializate pe asistența
copiilo r și a familiei. De asemenea, s -au constituit instituții de protecție pentru copii și adulți cu
handicap fizic, psihic și social.
Nevoia socială se definește ca fiind incapacitatea fizică, psihică, mentală sau materială a
individului de a depăși singur starea de dificultate în care se află, cu propriile resurse. Asistența
populației sărace se realiza prin colective școlare și muncitorești.
România a fost una dintre primele țări din Europa care a redactat un sistem de securiatate
socială, atât în domeniul asigurărilor sociale, prin exemplul că prima lege a pensiilor datează încă

11 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/organizarea -sanitara -in-tara-romaneasca -si-in-moldova -de-
alungul -epocii -medievale?fb_comment_id=2631796760179939_2633720529987562 , site consultat în data de
04.04.2020, la ora 13:40.
12 https://www.scritub.com/sociologie/asistenta -sociala/Scurt -istoric -al-asistentei -so92244.php , site consultat în data
de 04.04.2020, la ora 13:55.

14
din anul 1912, cât ș i în cel al asistenț ei sociale prin acordarea de ajutor orfanilor ori văduvelor de
război.
Înainte de cel de -al doilea război mondial , România se număra printre puținele țări din lume
care începea dezvoltarea rapidă și calificată a unui sistem profesionist de asistență social ă. În
mediul urban a avansat o rețea de asistență comunitară, care urma să fie generalizat ă.
După cel de -al doilea război mondial, se organizează un sistem13 complex de asistență
socială teritorială, cu un asistent social la 30000 locuitori. Asistenții sociali erau formați într -o
școală postliceală, primind o pregătire profesională de înalt nivel pentru acea per ioadă. În acest
context, în anul 1962 a fost publicat manualul „Prevederi sociale. Metode și tehnici în asistența
socială” în două volume, elaborat de I. Matei și H. H. Stahl, probabil unul din puținele manuale
de asistență socială publicate în lume până l a acea dată.
Curând însă, a devenit clar că regimul comunist nu va tolera sistemul de asistență socială,
deoarece „statul comunist nu se confrunta cu probleme sociale”.
În perioada comunismului14, activitatea de asistență socială din Români a pătrunde într -un
proces de regres. Ideea de asistență socială în respectivul context politic, dar și ideea de existență
a grupurilor defavorizate, care necesită ajutor de servicii de acest tip era greu de acceptat, dat
fiind faptul că regimul comunist as igura locuri de muncă tuturor persoanelor. Prin urmare, pentru
a se potrivi cu noul tipar ideologic, instituțiile private sau publice au fost restructurate, chiar și
desființate. În logica regimului comunist, acest lucru era absolut necesar și coerent. În viziunea15
sistemului socialist, problemele de sărăcie și marginalizare socială nu puteau exista, din pricina
faptului că într -o asemenea societate, locurile de muncă erau asigurate pentru totalitatea de
membri. Astfel, sistemul de asistență socială avea o poziție r eziduală.
Sistemul comunist nu a tolerat dezvoltarea asistenței sociale, în anul 1952 este interzisă
pregatirea asistenților sociali prin învățământul universitar, fiind acceptată sub formă de școală
post-liceală, formă care va fi și ea desființată în anul 1969. Rețeua de asistență socială
comunitară a fost și ea desființată, iar profesia de asistent social a fost radiată din categoria

13 Ludușan, M; Ludușan, A. M.,op. cit. , p. 127.
14 Lambu, M., „ Sărăcie și asistență socială în spațiul românesc (sec. XVIII -XX- )Asistența socială în România.
Două secole de evoluție instituțională” , Ed. Colegiul Noua Europă, 2002, p. 62.
15 https://www.iiccmer.ro/scurt -istoric -al-regimului -comunist/ , site consultat la data de 17.04.2020, la ora 18:15.

15
profesiilor. Serviciile comunitare de asistență socială, au fost complet eliminate, iar asistenții
sociali profesio niști, erau ținuți în posturi administrative marginale.
Sistemul socialist marchează declinul sistemului de asistență socială în țara noastră. Vom
face referire la o explicație de natură politico -ideologică. Ideologia oficială a regimului comunist
respinge vehement conceptul de asistență socială. Motivul este unul modest : existența
persoanelor și a grupurilor de indivizi în nevoie era contrazisă de principiul egalității și bunăstării
asigurate prin sistemul socialist. Este lesne de înteles că într -o astfel de sociatate nu puteau exista
oameni săraci ori grupuri cu probleme de asemenea natură. Prin urmare, întâlnim o intoleranță
ideologică care este incompatibilă cu dezvoltarea unui sistem de asistență socială.
În această perioadă, rețeaua de asistență socială a fost distrusă în mod sistematic.
Multitudinea de modificări instituționale dar și legislația haotică au purtat spre desființarea
profesiei de asistent social, pe de o parte, dar și la scăderea dramatică a calității serviciilor de
specia litate, pe de altă parte.
Legislația în domeniul asistenței sociale din acea vreme se definea printr -un șir de prestații
acordate persoanelor îndreptățite, fiind însă condiționat de calitatea de asigurat în sistemul de
asigurări sociale.
Instituțiile centrale16 care avea rol în administrarea sistemului național de asistență socială
au fost des modificate. Ca exemplu, în perioada 1923 -1943, toate chestiunile legate de asistența
socială au fost reglementate prin Ministerul Muncii, Sănătății pu blice și Ocrotirilor sociale.
Astfel, activitatea a fost absorbită în trei mari direcții, respectiv: Serviciul de ocrotire al familiei,
Serviciul de ocrotire a l mamei și copilului și Serviciul de asistență socială.
În anul 1947 Ministerul Muncii, S ănătății și Ocrotirii Sociale s -a scindat. În locul său au
apărut două departamente: Sănătatea și Munca, Asistența și Asigurările sociale. Un an mai târziu,
au fost puse bazele Ministerului Muncii și Prevederilor Sociale, care av ea în componență patru
direcții, și anume Direcția Socială cu serviciile: cămine și copii, ajutor familial, metodologic,
Direcția reeducării și Plasării în Muncă a Deficienților, Direcția Cadrelor cu Institutul de
Asistență socială și Direcția Muncii.

16 Lambu, M., op. cit. , p. 62 -72.

16
În anul 1951 domeniul d e asistență socială trece printr -o serie de noi restructurări17. Anul
1957 aduce o nouă modificare, și anume desființarea Ministerului Prevederilor sociale, atribuțiile
acestuia fiind preluate de Ministerul Sănătății și Prevederilor sociale. Din anul 1968 a funcționat
Direcția de Asistență Socială în cadrul Ministerului Muncii, cu cinci servicii în componență:
Serviciul de asistență socială, Serviciul de reeducare profesională a invalizilor, Serviciul de
producție și Serviciul de investiții.
Astfel, rețeaua de asistență socială din România a fost distrusă sistematic, prin desele
modificări și restructurări instituționale dar și prin legislația confuză.
După decembrie 1989 s -au reluat preocupările în domeniul asistenței sociale18. Profilul
cultural și social al asistentului social a fost redobândit și acceptat în foarte scurt timp și a
început formarea profesională a asistenților sociali în marile centre universitare precum
București, Cluj sau Iași . Prima promoție de asistenți sociali a absolvit în 1994. Pe lângă acestea,
secțiile de teologie (ortodoxă, catolică, baptistă) din universități au introdus asistența socială ca
dublă specializare. Trebuie menționat că și de această dată cei care au contribuit masiv la
refacerea învățământului de asiste nță socială au fost tot sociologii.
În luna august a anului 1990 s -a reorganizat Ministerul Muncii și Protecției Sociale. În
domeniul asistenței sociale, Ministerul are atribuții în asigurarea ocrotirii sociale a minorilor și
persoanelor cu handicap dar și în sprijinirea integrării lor sociale și profesionale. Puțin mai târziu
atribuțiile au fost transferate Secretariatului de Stat pentru Handicapați, care a devenit organul
administrației centrale cu îndatoriri pe linia de asistență socială.
În anul 2000 a fost înființată Agenția Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului care a
preluat toate atribuțiile privind asistații minori. Ministerul Muncii și Protecției Sociale a rămas cu
o înșiruire de responsabilități în materie de coor donare a Oficiilor de Asistență Socială,
funcționând asemenea unei direcții.
Domeniul de asistență socială, privită ca și domeniu profesional sau identitate profesională
și administrativă ori segment de politică publică este în continuă dezvoltare. Pe de -o parte,

17 Lambu, M., op. cit., p. 72.
18 http://www.ciasdumitrualexe.ro/re -surse -pentru -asistentii -sociali/istoricul -asistentei -sociale -in-romania/ , site
consultat la data de 17.04.2020, la ora 19:57.

17
încearcă să își revină după o moștenire comunistă, iar pe de altă parte, încearcă să răspundă
provocărilor din realitatea aspră în care ne aflăm.
Astăzi avem o legislație bogată în domeniul asistenței social e și o lege care reglemen tează
sistemul național de asisten ță socială, Legea nr. 292/2011, lege care a abrogat vechea legislație,
Legea nr. 47/2006 . Asistența socială este un construct social, în ideea în care aceasta constituie
un complex de contexte, structuri și rețele sociale, persoane sau grupuri de persoane care se
influențează reciproc.
Asistența socială funcțională este una dintre condițiile bunului mers al unei societăți
democratice, dat fiind că ea „ desemnează un ansamblu de instituții, programe, măsuri, activităț i
profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunităților cu
probleme speciale, aflate temporar în dificultate, care, datorită unor motive de natură economică,
socio -culturală, biologică sau psihologică, mu au, prin mi jloace și eforturi proprii, posibilitatea
de a conduce un mod de viață decent19”.

19 Roth, M ., Rebeleanu, A., Poledna, S. , op. cit., p. 15.

18
III. ROLUL INSTITUȚIILOR PUBLICE ÎN DEZVOLTAREA CALITĂȚII
SERVICIILOR SOCIALE .

III.1. Generalități privind cadrul serviciilor sociale în România.

Legea nr. 292/201 1 a asistenței sociale20 stabilește cadrul general de organizare, funcționare
și finanțare a sistemului național de asistență socială din România. Actul normativ menționat a
abrogat expres Legea nr. 47/2006 privind sistemul național de asistență socială21.
Conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea 292/2011, sistemul național de asistență
socială oglindește „ ansamblul de instituții, măsuri și acțiuni prin care statul, reprezentat de
autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și s ocietatea civilă intervin pentru
prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale situațiilor care pot
genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori
comunităților”.
Asistența social ă, componentă a sistemului național de protecție socială, cuprinde serviciile
sociale și beneficiile sociale acordate în vederea dezvoltării capacităților individuale, de grup sau
colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creșterea calității vieții și promovarea principiilor de
coeziune și incluziune socială, prevede aceeași lege cadru.
Într-o altă viziune, asistența socială desemnează un „ansamblu de instituții, programe,
măsuri, activități profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor sau
comunităților cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate, care, datorită unor motive de

20 Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 905 din 20 decembrie
2011.
21 Legea nr. 47/2006 privind sistemul național de asistență socială, publicată în Monito rul Oficial nr. 239 din 16
martie 2006. Prima lege cadru a asistenței sociale a fost adoptată în anul 2001, respectiv Legea nr. 705/2001 privind
sistemul național de asistență socială, publicată în Monitorul Oficial nr. 814 din 18 decembrie 2001, deși se a plicau
deja norme speciale care să stabilească dreptul la prestații sau beneficii de asistență socială.

19
natură economică, socio -culturală, biologică sau psihologică, nu au, prin mijloace și eforturi
proprii, posibilitatea de a conduc e un mod de viață decent22”.
Sistemul național de asistență socială intervine subsidiar sau, după caz, complementar
sistemelor de asigurări sociale, și se compune din sistemul de beneficii de asistență socială și
sistemul de servicii sociale. Prin urmare, relațiile de asigurări sociale și relațiile de asistență
socială compun dreptul securității sociale.
Scopul asistenței sociale îl reprezintă restabilirea capacității de funcționare firească a
persoanelor individuale, grupurilor sau comunită ților, creșterea calității vieții și promovarea
principiilor de coeziune și incluziune socială.
Prevederile legale instituie o înșiruire de reguli23 care stau la baza măsurilor și acțiunilor de
asistență socială, și anume:
– beneficiile de asistență s ocială și serviciile sociale să constituie un pachet unitar de
măsuri corelate și complementare;
– serviciile sociale să aibă întâietate față de beneficiile de asistență socială;
– măsurile și acțiunile trebuie să fie evaluate periodic, în ceea ce privește eficiența și
eficacitatea;
– aceste măsuri să contribuie la inserția pe piața muncii a persoanelor care beneficiază de
ajutor și să prevină orice formă de dependență fată de acestea.
În ultimii ani, la nivel național, a reieșit tot mai deslușit faptu l că una din condițiile
esențiale pentru susținerea unui progres democratic este coeziunea socială. Chestiunile
economice din perioadele actuale și globarizarea economiei au condus la concluzia utilității
implicării tuturor actorilor sociali în realizarea bunăstării membrilor unei societăți.
Coeziunea socială poate fi definită ca fiind „capacitatea unei societăți de a asigura
bunăstarea tuturor membrilor ei, diminuând disparițiile și evitând orice urmă de polarizare24”.

22 Roth -Szamoskozi, M. „ Perspective teoretice și practice ale asistenței sociale” , Ed. Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca, 2003, p. 26.
23 Onica -Chipea, L., „Dreptul securității sociale” , Ed. Pro Universitaria, București, 2014, p. 218.
24 Nicoară, P., „ Rolul asistentului și lucrătorului social în cadrul Serviciilor furnizate de Administrația Publică
Locală” , Cluj -Napoca, 2012, p. 4.

20
Rolul statului este de a proteja categoriile vulnerabile aflate în risc de excludere socială.
Sistemele de protecție socială trebuie să asigure atât măsuri de securitate socială cât și
servicii sociale și asistență socială pentru persoanele aflate în situa ții de nevoie.
Țelul serviciilor sociale este de a permite persoanelor, grupurilor sau colectivităților să
își soluționeze problemele care apar în procesul de adaptare la o societate care se află în
permanent progres, dar și de a identifica cauzel e care pot duce la discreditarea echilibrului de
funcționare socială. De asemenea, serviciile sociale trebuie să acționeze în vederea
ameliorării condițiilor economice și sociale ale persoanelor aflate în nevoie.

21
III.2. Organizarea instituți onală a sistemului național de asistență socială.

Serviciile sociale reprezintă o componentă a sistemului de protecție socială. Prin Legea
asistenței sociale s -au pus bazele sistemului național de servicii sociale. Un aspect însemnat
al acestui s istem este corelat de descentralizarea responsabilității privind serviciile sociale la
nivelul autorităților publice25.
În România, serviciile sociale au început să prindă viată doar în ultima perioadă de timp.
Deoarece organizarea instituțională la nivel central a influențat și ela borarea de acte
normative, primele reglementări au avut în vizor categoriile de beneficiari, respectiv copiii în
dificutate, persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilități și chiar consumatorii de droguri ori
victime ale violenței în familie.
La nivel local, structurile create pentru a administra serviciile sociale au fost
fragmentate după modelul structurilor la nivel central, și anume, pe categorii de beneficiari.
Din acest motiv, au apărut confuzii în ceea ce p rivește concepțiile utilizate în legislație ori
procedurile de acordare a drepturilor în cadrul aceleiași categorii de beneficiari.
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a încercat să stopeze procesul de
confuzie, reglementând astfel domeniul prin legea cadru a sistemului național de asistență
socială nr. 705/2001, care a fost abrogată ulterior prin Legea 47/2006, iar mai târziu prin
OUG nr. 68/2003, cu modificările și completările ulterioare, și, la sfârșitul anului 2011, prin
Legea a sistenței sociale nr. 292/2011, care a abrogat vechea lege din 2006.
La o apreciere complexă26 asupra actualei structuri a sistemului național de asistență
socială, evidențiem faptul că acesta este organizat, din punct de vedere administrativ pe dou ă
niveluri, și anume la nivel central sau național și la nivel local sau județean.
În ceea ce privește nivelul central, acesta îndeplinește funcții de coordonare, de
elaborare a cadrului legislativ și a politicilor și standardelor din sistem dar ș i funcții de

25 Nicoară, P. , op. cit. , p. 6.
26 Buzducea, D., „Sisteme moderne de asistență socială. Tendințe globale și practici locale” , Ed. Polirom, Iași,
2009, p. 70.

22
monitorizare sau finanțare. Nivelului local îi revine responsabilitatea creării și susținerii
precise a sistemului de asistență socială, prin structurile administrației publice locale.
Politica privind reforma în cadrul asistenței sociale pornesțe de la o problemă
identificată în asistența socială din România, și anume numărul insuficient de personal și
lipsa specializării acestuia la nivelul administrației publice locale . Astfel, obiectivul este de a
întări componența resurselor um ane în domeniu. Prin urmare, se urmărește angajarea de
personal calificat și responsabil, cu studii de specialitate în domeniul asistenței sociale.
Personalul din domeniul asistenței sociale se ocupă cu identificarea și evaluarea
nevoilor sociale i ndividuale, familiale sau de grup și elaborează planuri de intervenție pentru
prevenirea, combaterea și soluționarea situațiilor de dificultate. Conform art. 125 al Legii nr.
292/2011 a asistenței sociale, personalul angajat în cadrul serviciilor sociale, precum și cel
din cadrul serviciilor publice de asistență socială este personal contractual , cu excepția
privind persoanele cu funcție de conducere din cadrul serviciilor publice de asistență socială,
precum și a personalului cu atribuții în realizarea și elaborarea strategiilor și planurilor anuale
de acțiune, de colectare și administrare a bazelor de date, în contractarea serviciilor sociale și
administrarea resurselor umane și a activităților economico -sociale și consiliere juridică.
După caz, aceștia po t fi încadrați ca funcțion ari publici, în condițiile legii27.
Potrivit art. 121 din legea cadru, „în domeniul asistenței sociale activează asistenți
sociali, alt personal de specialitate în asistența socială, precum și personal cu profesii,
califică ri și competențe diverse. Personalul din domeniul asistenței sociale își desfășoară
activitatea în conformitate cu statutul profesiei, al dispozițiilor Codului Muncii, precum și al
altor dispoziții legale ”.
De asemenea, Legea 292/2011 stipulează c ă autoritățile administrației publice locale
sunt obligate să respecte la contractarea serviciilor, cu un raport de un asistent social la 300
de beneficiari .
Pentru autoritățile administrației publice locale se prevede obligativitatea de a înființa
structuri specializate, și anume servicii publice de asistență socială. Acestea se organizează la

27 OUG nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul Administrativ al României, publicat în Monitorul Oficial nr. 555 din 5
iulie 2019.

23
nivel de direcție generală, aflată în subordinea consiliilor județene/ consiliilor locale, la nivel
de direcție, care se află în subordinea consiliilor local e ale munincipiilor și orașelor și la nivel
de compartiment, aflat în cadrul aparatului de specialitate al primarului, la nivelul comunei.
Conform dispozițiilor Legii nr. 292/2011 a asistenței sociale, art. 104 -120, sistemul
național de asistență s ocială din România este structurat , din punct de vedere instituțional, în
două nivele. La nivel central, respectiv al administrației publice centrale, prin Ministerul
Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor vârstnice, Agenția Națională pentru P lăți,
Inspecția Socială, Observatorul Social Național, Institutul Național de Expertiză Medicală și
Recuperare a Capacității de Muncă, iar în ceea ce privește nivelul local, respectiv al
administrației publice locale, prin serviciile publice de asistență s ocială.
În privința dispozițiilor art. 112 din Legea 292/2011, pentru asigurarea aplicării
politicilor sociale în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor vârstice, persoanelor
cu dizabilități, precum și altor persoane aflate în nevoie socială, autoritățile administrației
publice locale au îndatoriri în administrarea și acordarea beneficiilor de asistență socială și a
serviciilor sociale.
Pentru realizarea acestor prerogative, autoritățile administrației publice locale
înființeaz ă structuri specializate, numite servicii publice de asistență socială, organizate în
aparatul de specialitate al consiliului județean sau al primarului, ca și compartiment
responsabil de contractarea serviciilor sociale.
Art. 143 din Legea 292/201 1 prevede faptul că actele administrative emise de către
autoritățile publice centrale și locale, care privesc acordarea de beneficii de asistență socială
dar și de furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, în
baza condițiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificările și completările ulterioare. Potrivit acestui articol, „dacă beneficiarul social se
consideră nedreptățit de modul de furnizare a serviciilor sociale, astfel cum a f ost acesta
stablilit conform clauzelor din contractul de furnizare de servicii sociale, se poate adresa
instanței judecătorești competente pentru soluționarea litigiilor în legătură cu acordarea de
servicii sociale”.

24
III.3. Politici publice privind servi ciile sociale, asistența socială și incluziunea.

Într-o societate care se află în necontenită evoluție, în care chestiunile sociale se
modifică grabnic, politicile publice privind serviciile sociale, asistență socială și incluziunea
trebuie să s e adaptze noilor cerințe și să răspundă cerințelor persoanelor care se află în stare
de dificultate.
Statul realizează funcția de reglementare, stabilind politicile publice pe care le adoptă,
cadrul de producere și furnizare a serviciilor sociale, ca mai apoi organizațiile societății civile
să încerce creșterea calității acestor servicii.
Mijlocul cel mai însemnat pentru creșterea calității serviciilor îl ocupă administrația
publică, respectiv guvernul și parlamentul, și este reprezentat de politicile publice pe care le
adoptă.
Ca o soluție pentru problemele sociale, se recunoaște parteneriatul public -privat28, care
include Guvernul, sectorul privat și so cietatea civilă. Acest parteneriat ar putea ajuta la
soluționarea unor provocări sociale, fie în materie de îngrijire medicală, educație ori asistență
socială. Multitudinea de probleme sociale și complexitatea lor depășesc capacitatea unui
singur actor, fi ind mai dificil a le pune capăt. În această perioadă în care ne găsim, într -un
proces de globarizare, este admis faptul că guvernele nu mai pot rezova singure problemele
sociale existente și că sectorul de afaceri trebuie să își asume responsabilități soci ale. De
asemenea, societatea civilă joacă un rol important.
Parteneriatul public -privat are precise beneficii29 pentru administrația publică.
Menționăm reducerea costurilor, împărțirea riscurilor, creșterea nivelului de furnizare a
serviciilor, creș terea calității serviciilor și implementarea eficientă a acestora.
Pe această cale a parteneriatului public -privat sunt înfăptuite obiectivele dezvoltării
sociale. Pe de o parte, societatea civilă este cea mai aproape de oameni, cunoscându -le
probl emele și reușind să ofere soluții adecvate. Pe de cealaltă parte, organizațiile

28 http://www .sipoca202.ro/politici -publice -privind -serviciile -sociale -asistenta -sociala -si-incluziunea/ , site consultat
la data de 29.04.2020, la ora 21:21.
29 Petrescu, C., Rusu, O., „Instrumente de politici publice în sistemul de furnizare a serviciilor sociale” , 2008, p.
164.

25
nonguvernamentale sunt un actor însemnat în creșterea calității vieții, prin serviciile oferite.
Organizațiile societății civile desfășoară programe de dezvoltare socială – programe de
mobilizare a resurselor umane, programe de dezvoltare a capitalului social și programe de
măsuri active pentru ocuparea forței de muncă , care doresc implicarea activă a beneficiarilor
în activitățile derulate.
În ceea ce privește servicii le sociale, parteneriatul public -privat permite creșterea
calității vieții indivizilor sau grupurilor aflate în situație de dificultate, prin asigurarea
furnizării serviciilor sociale în comunitățile aflate în nevoie socială. Creșterea calității vieții
reprezintă însuși scopul dezvoltării sociale, ceea ce plasează parteneriatul ca fiind unul dintre
instrumentele de stimulare în acest proces .
Statul este cel care are îndatorirea de a stabili cadrul legal de funcționare al acestor
parteneriate public -privat. Parteneriatul public privat, în general, îmbracă forma unui contract
de cumpărare de servicii30, în care instituțiile publice achiziționează serviciu de la organizații
non-profit. Programele guvernamentale din domeniul serviciilor sociale care se ba zează pe
contractare cer contractorilor să fie entități non -profit. Aceste contracte sunt caract eristice
pentru cicluri mici de finanțare în care instituțiile guvernamentale au control asupra criteriilor
de performanță, furnizării de servicii și criteriilo r dealegere a beneficiarilor.
Avantajele care revin sectorului public , în urma introducerii parteneriatelor public -privat
pot fi: reducerea presiunii asupra bugetului public și asigurarea de capital, împărțirea riscului
și a costului , creșterea cal ității serviciilor și eficienței în furnizarea serviciilor de acest tip.
Guvernul ar trebui să aibă ca și țintă dezvoltarea unor servicii de calitate și eficiente,
care să fie centrate pe nevoile beneficiarilor. Din acest motiv, ar trebui să dezvolte aceste
parteneriate atât la nivel central, cât și la nivel local. Auto ritățile publice sunt nevoite să își
dezvolte capacitățile manageriale de a gestiona acest proces. Astfel, administrația publică
trebuie să fixeze costuri unitare pe servicii care să fie respectate de toți furnizorii, să
elaboreze standarde de performanță pentru furnizarea de servicii sociale, să stabilească
prioritățile de finanțare a acestor servicii în funcție de nevoile comunităților și aducerea lor la

30 Petrescu, C., Rusu, O., op. cit , p. 161.

26
cunoștința posibililor furnizori și să elaboreze un set de indicatori pentru monitorizarea
furnizării serviciilor sociale .
Autoritățile administrației publice centrale garantează elaborarea cadrului legislativ în
domeniul asistenței sociale, pentru susținerea categoriilor defavorizate, combaterea sărăciei și
a riscului de excluziune socială, dezvol tarea politicilor de susținere a familiei dar și transferul
către autoritățile administrației publice locale și societatea civilă, inclusiv către instituțiile de
cult recunoscute de lege, a atribuțiilor și mijloacelor financiare necesare acțiunilor de
asistență socială, prevăzute prin legi speciale.
Pentru prevenirea și combaterea sărăciei și a riscului de excluziune socială, prin
politicile publice ințiate, statul asigură accesul persoanelor vulnerabile la unele drepturi
fundamentale, cum ar fi dre ptul la locuință, la asistență socială și medicală, la educație și loc
de muncă. De asemenea, acesta instituie măsuri de sprijin conform nevoilor particulare ale
persoanei, familiilor și grupurilor defavorizate .
Potrivit dispozițiilor HG nr. 775/20 0531, s-a înființat Direcția Politici Publice32, la
nivelul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de șanse, ca unitate specializată în
domeniul politicilor publice. Direcția Politici Publice are rol principal în coordonarea
procedurilor de elaborare, m onitorizare și evaluare a politicilor publice, a căror implementare
se înfăptuiește prin acte normative.
Direcția Politici Publice a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de șanse, având o
riguroasă legătură de colaborare cu suportul metodolo gic al Direcției Politici Publice din
cadrul Secretariatului General al Guvernului, participă la coordonarea procesului de
elaborare, implementare și fundamentare superioară a politicilor publice, dar și a actelor
normative subsecvente, precum și la analiz a și evaluarea ex -ante a politicilor , a planificării
strategice a politicilor publice.

31 Hotărâre nr. 775 din 14 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de elaborare,
monitorizare și evluare a politicilor publice la nivel central.
32 http://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014 -domenii/protectie -sociala/politici -publice/999 -prezentare -si-atributii site
consultat la data de 30.04.2020, la ora 12: 40.

27
Pentru realizarea atribuțiilor ce îi rev in conform HG nr. 381/200733 privind organizarea
și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de șanse, Direcția Politici Publice
coordonează procesul de identificare și elaborare, în colaborare cu departamentele și
instituțiile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului, precum și cu
ministerele și organele de specialitate ale administ rației publice centrale și locale, a politicilor
publice în domeniul social și colaborează cu departamentele de specialitate și instituțiile
aflate subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului pentru a asigura
implementarea și evaluarea efectel or sociale ale politicilor publice aflate în derulare .

33 Hotărârea Guvernului nr. 381 din 25 aprilie 2007, privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii,
Familiei și Egalității de șanse.

28
III.4. Atribuții de ordin general și specific ale structurilor specializate în asistența socială la
nivelul autorităților administrației publice locale.

Pentru autoritățile administrației publice, la nivel local, se prevede obligativitatea
înființării de structuri specializate, servicii publice de asistență socială. Aceste structuri se
organizează la nivel de direcție generală, în subordinea consil iilor județene sau consiliilor
locale ale sectoarelor Munincipiului București, la nivel de direcție, în subordinea consiliilor
locale ale munincipiilor sau orașelor și la nivel de compartiment, în cadrul aparatului de
specialitate al primarului, în comune.
În ceea ce privește administrarea și acordarea beneficiilor de asistență socială, legislația
prevede atribuții pentru serviciile publice, dintre care amintim următoarele:
– asigură și organizează activitatea de primire a solicitărilor privind benefi ciile de asistență
socială;
– verifică îndeplinirea condițiilor legale de acordare a beneficiilor de asistență socială;
– întocmesc dispoziții de acordare, respingere, modificare, suspendare sau încetare a
beneficiilor de asistență socială acordate din bugetul local și le prezintă primarului pentru
aprobare;
– efectuează sondaje și anchete sociale pentru descoperirea cazurilor de risc.
Menționăm și unele atribuții privitoare la organizarea, administrarea și acordarea de
servicii sociale:
– elaborează strate gia județeană sau locală de dezvoltare a serviciilor sociale, în
concordantă cu strategiile naționale și nevoile locale recunoscute;
– inițiază, coordonează și aplică măsurile de prevenire și combatere a situațiilor de
marginalizare și excludere socială;
– identifică familiile și persoanele aflate în dificultate, precum și cauzele care au generat
situațiile de risc de excluziune socială;
– realizează atribuțiile prevăzute de lege în procesul de acordare de servicii sociale;
– încheie contracte de parteneriat public -privat, în condițiile legii, pentru sprijinirea
financiară și tehnică a autorităților administrației publice locale;
– propun înființarea serviciilor sociale de interes local sau județean;

29
– elaborează și implementează proiecte în domeniul serviciilor sociale .
Atribuțiile structurilor specializate în asistența socială la nivelul autorităților
administrației publice locale, se vor completa cu atribuțiile prevăzute în H.G. 797/201734
pentru aprobarea regulamentelor -cadru de organiz are și funcționare a ser viciilor public e de
asistență socială și a structurii orientative de personal , mai exact în domeniul protecției
copilului, în domeniul protecției persoanelor adulte, în domeniul instituțiilor de asistență
socială publice sau private și în domeniul finanțăr ii asistenței sociale.
Privitor la atribuțiile specifice ale structurilor specializate în asistența socială la nivelul
autorităților administrației publice locale, acestea se vor împărți, după caz, în atribuții în
domeniul protecției copilului, atr ibuții în domeniul persoanelor cu dizabilități și atribuții în
domeniul persoanelor vârstnice.
Conform art. 53 din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, „măsurile de prevenire și
combatere a sărăciei și riscului de exculziune socială se înscriu în cadrul general de acțiuni
multidimensionale ale procesului de incluziune socială prin care se asigură oportunitățile și
resursele necesare pentru participarea persoanelor vulnerabile în mod deplin la viața
economică, socială și culturală a societății , precum și la procesul de luare a deciziilor care
privesc viața și accesul lor la drepturile fundamentale”.
Astfel, prin politicile inițiate, pentru prevenirea și combaterea sărăciei și a riscului de
excluziune socială, statul asigură accesul persoan elor vulnerabile la unele drepturi
fundamentale și instituie măsuri de sprijin. Cu participarea autorităților administrației publice
se realizează armonizarea politicilor referitoare la prevenirea și combaterea situațiilor ce
determină riscul de excluziune socială, prin mecanismul național pentru promovarea
incluziunii sociale.
Persoanele singure și familiile care nu dispun de resursele necesare pentru satisfacerea
unui nivel de trai minimal au dreptul la beneficii de asistență socială și servicii sociale,
prevede art. 54 din legea cadru.

34 Hotărâre nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor -cadru de organizare și funcționare ale serviciilor publice
de asistență socială și a structurii orientative de personal, care a abrogat Hotărârea nr. 90 din din 23 ianuarie 2003
pentru aprobarea Regul amentului -cadru de organizare și funcționare a serviciului public de asistență socială.

30
Beneficiile de asistență socială pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de
excluziune socială se acordă pe perioade determinate de timp sau pentru situații punctuale.
Dispozițiile art. 11 arată care sunt categoriile principale de astfel de beneficii: ajutor social
susținut din bugetul de stat, ajutor social comunitar susținut din bugetul local, ajutor de
urgență susținut din bugetul de stat sau local, burse sociale și ajutoare financiare susținute din
bugetul de stat sau local, ajutoare în natură sau facilități privind utliz area mijloacelor de
transport în comun .
„Principala formă de sprijin pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de
excluziune socială este venitul minim de inserție acordat din bugetul de stat ca diferență între
nivelurile prevăzute prin lege specială și venitul net al familiei sau al persoanei singure
realizat ori obțînut într -o anumită perioadă de timp, în scopul garantării unui venit minim
fiecărei persoane din România”, precizează art. 55 alin. 3 din Legea nr. 292/2011 a asistenței
sociale.
Prin ansamblul de metode, tehnici de intervenție, strategii de acțiune, programe și
măsuri specializate, asistența socială oferă un sprijin direct, eficient pentru acele persoane și
grupuri de persoane care din anumite motive nu pot dispune, așa cum prevede legislația, de
venituri, de resurse economice și bunuri suficiente, de îngrijire medicală, de pensie socială,
de suport fizic sau moral sau acestea nu sunt în raport cu necesitățile acestora.

31
CONCL UZII

O componentă importantă a protecției sociale o reprezintă asistența socială ca ansamblu de
instituții, programe, măsuri, activități, servicii specializate de protecție a persoanelor, grupurilor,
comunităților aflate temporar în dificultate, care din motive de natură socială, biologică,
psihologică sau economică, nu au posibilitatea de a -și realiza prin eforturi proprii un mod decent
de viață. Asistența socială, indiferent de nivelul de dezvoltare al unei societăți va fi utilă întrucât
va exis ta întotdeauna nevoie de protecție pentru pers oanele vulnerabile.
Asistența socială și incluziunea trebuie să se adaptze noilor cerințe și să răspundă
exigențelor persoanelor care se află în stare de dificultate. Noile cerințe de -a lungul anilor au
creat și diversificat o paletă largă de servicii sociale care au venit în întâmpinarea satisfacerii
nevo ilor categoriilor defavorizate.
Din punct de vedere insituțional, structura sistemului național de asistență socială ia forma
unei piramide cu vârful orientat în jos . Acest aspect este înâlnit deoarece constatăm prezența
multor instituții la nivel central și județean și puți nor instituții la nivel local. În tr-un mod ideal ,
piramida ar trebui să fie orientată invers, și la baza sistemului de asist ență socială să se afle
instituții și servicii necesare pentru categoriile de beneficiari, observăm că în realitate acestea
lipsesc, piramida fiind supradimensională în vârf.
Astfel că, la bază întânim instituții precum Ministerul Muncii, Protecție i Sociale și
Persoanelor Vârstince, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopții ,
Autoritatea Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, Agenția Națională pentru
Inspecția Muncii și Securitate Socială, Autoritate a Națională pentru Persoanele cu Dizabilități,
Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de
Muncă, în partea de mijloc instituții precum Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția
Copilului, Age nția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială iar în vârful piramidei găsim
Serviciul Public de Asistență Socială și personal cu atribuții în asistența socială.

32
În consecință , cu participarea autorităților administrației publice se realizează
armonizarea serviciilor referitoare la prevenirea și combaterea situațiilor ce determină riscul
de excluziune socială, prin mecanismul național pentru promovarea incluziunii sociale.
Într-o societate care se află în necontenită evoluție, în care che stiunile sociale se
modifică grabnic, politicile publice privind serviciile sociale, asistență socială și incluziunea
trebuie să se adaptze noilor cerințe și să răspundă cerințelor persoanelor care se află în stare
de dificultate. Mijlocul cel mai însemnat pentru creșterea calității serviciilor îl ocupă
administrația publică .
Conc hid cu celebrul citat al lui Dimitri Gusti „ Politica și etica nu se ocupă, ca științele
sociale particulare și sociologice, de lumea socială așa cum este ea în mod necesar; politica și
etica se ocupă de lumea socială așa cum ea ar trebui să fie… Științele sociale, Sociologia,
Politica, Etica formează o serie riguros logică, fiecare știință este o consecință logică a celei
care o precedă. Sociologia nu e posibilă fără rezul tatele științelor sociale particulare…
Politica se fondează pe sociologie… Etica este știința normativă cea mai înaltă care închide
seria științelor sociale explicative și normative”.

33
BIBLIOGRAFIE

1. Alexiu, M. „ Tratat de asistență socială ”, editura Polirom, Iași, 2003 .
2. Buzducea, D., „Sisteme moderne de asistență socială. Tendințe globale și practici
locale” , Ed. Polirom, Iași, 2009 .
3. Costin, A. „Introducere în asistența socială ”, editura Pro Universitaria, București, 2014 .
4. Hefferman, J. „ Social Work and Social Welfare” .
5. Lambu, M., „ Sărăcie și asistență socială în spațiul românesc (sec. XVIII -XX- )Asistența
socială în România. Două secole de evoluție instituțională” , Ed. Colegiul Noua Europă,
2002 .
6. Ludușan, M; Ludușan, A. M., “ Sistemul de a sistență socială” , Alba Iulia, 2005 .
7. Nicoară, P., „ Rolul asistentului și lucrătorului social în cadrul Serviciilor furnizate de
Administrația Publică Locală” , Cluj -Napoca, 2012 .
8. Onica -Chipea, L., „Dreptul securității sociale” , Ed. Pro Universitaria, București, 2014 .
9. Petrescu, C., Rusu, O., „Instrumente de politici publice în sistemul de furnizare a
serviciilor sociale” , 2008 .
10. Roth, M., Rebeleanu, A., Poledna, S. „ Introducere în asistența socială” .
11. Roth -Szamoskozi, M. „ Perspective teoretice și practi ce ale asistenței sociale” , Ed. Presa
Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2003 .
12. Zamfir, C., Vlăsceanu, L. „ Dicționar de sociologie”, editura Babel, București, 1998 .
13. http://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014 -domenii/protectie -sociala/politici -publice/999 –
prezentare -si-atributii .
14. http://www.ciasdumitrualexe.ro/re -surse -pentru -asistentii -sociali/istoricul -asistentei –
sociale -in-romania/ .
15. http://www.imparte.ro/Ajutor/Asistenta -sociala/Asistenta -sociala -definitie -functie -si-
caracteristici -175.html .
16. http://www.sipoca202.ro/politici -publice -privind -serviciile -sociale -asistenta -sociala -si-
incluziunea/ .

34
17. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/organizarea -sanitara -in-tara-romaneasca –
si-in-moldova -de-alungul -epocii –
medievale?fb_comment_id=2631796760179939_2633720 529987562 .
18. https://www.iiccmer.ro/scurt -istoric -al-regimului -comunist/ .
19. https://www.scritub.com/sociologie/asistenta -sociala/Scurt -istoric -al-asistentei –
so92244.php .

35
DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A
LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării : SISTEMUL NAȚIONAL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA

Autorul lucrării: MORNA ANDREEA ADINA

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de
finalizare a studiilor organiza t de către Facultatea de Drept din cadrul Universității din Oradea,
sesiunea Iulie a anului universitar 2019 -2020 .
Prin prezenta, subsemnata Morna Andreea Adina , având CNP 2960129055072,
declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor
neautorizat și că nicio parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publica te de alți
autori.
Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse
folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Oradea, Semnătura,
29.06.2020 Morna And reea Adina