INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 2 1.EGALITATEA DE GEN… [605992]

1
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 2
1.EGALITATEA DE GEN -CADRU CONCEPTUAL ………………………….. …………. 3
1.1.EGALITATEA D E GEN – PERSPECTIVE ISTORICE ………………………….. …………… 3
1.2.DEFINȚII ȘI DELIMITĂRI CONCEPTUALE ………………………….. ……………………… 10
1.2.1.DISCRIMINAREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 10
1.2.2. SEX ȘI GEN ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 11
1.2.3. EGALITATEA DE GEN ………………………….. ………………………….. ………………….. 12
1.2.3. ECHITATEA DE GEN ………………………….. ………………………….. ……………………. 14
1.2.4.REMUNERAREA ÎNTRE FEMEI ȘI BĂRBAȚI ………………………….. …………….. 15
1.3.DIVIZIUNEA MUNCII ÎN FUCȚIE DE GEN ………………………….. ………………………. 17
2.ABORDĂRILE TEORETICE PRIVIND EGALITATEA ………………………….. . 19
2.1. PERSPECTIVE SOCIOLOGICE DESPRE GEN ………………………….. ………………….. 19
2.1.1. PERSPECTIVA FUNCȚIONALISTĂ ………………………….. ………………………….. .. 19
2.1.2. PERSPECTIVA CONFLICTUALISTĂ ………………………….. …………………………. 21
2.1.3. PERSPECTIVA INTERACȚIONISTĂ ………………………….. ………………………….. 22
3. EGALITATEA DE GEN PE PIAȚA MUNCII ………………………….. ……………… 25
3.1 PREVEDERILE LEGISLATIVE CU PRIVIRE LA EGALITATEA DE GEN ………. 25
3.1.1.ACCESUL PE PIAȚA MUNCII ………………………….. ………………………….. ………… 25
3.1.2. FORMAREA ȘI PERFECȚIONAREA PROFESIONALĂ ………………………….. .. 26
3.1.2.PROMOVAREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 26
3.1.3.SALARIZAREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 27
3.1.4.MATERNITATEA, CREȘTEREA ȘI Î NGRIJIREA COPILULUI ………………….. 27
3.1.5.HĂRȚUIREA SEXUALĂ ………………………….. ………………………….. …………………. 29
3.1.6.SANCȚIONAREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 29
3.1.7.CONCEDIEREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 30
3.2.SISTEMUL EDUCAȚIONAL ………………………….. ………………………….. ………………… 30
3.3.SISTEMUL UNIVERSITAR ………………………….. ………………………….. ………………….. 31
3.3.1.REGLEMENTĂRI NAȚIONALE ………………………….. ………………………….. ……… 32
3.3.2.REGLEMENTĂRI INTERNE ………………………….. ………………………….. …………… 33
3.3.3. PERCEPȚII ȘI ATITUDI NII ………………………….. ………………………….. ……………. 36
4.GHID ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 37
CONCLUZIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 38
BIBLIOGRAFIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 39

2
INTRODUCERE

3
1. EGALITATEA DE GEN -CADRU CONCEP TUAL

1.1. EGALITATEA DE GEN – PERSPECTIVE ISTORICE

Femeia a fost văzută încă de la început ca subordonată bărbatului, iar în decursul
secolelor acest lucru a fost dovedit de nenumărate ori.
Bărbatul deținea controlul asupra tot ce îi înconjura, începând de la protecția pe care
o asigura familiei sale, la h rana pe care o aducea. Femeia fiind văzută ca cea care dă
naștere urmașilor, însă și în acest rol ea avea să piardă de multe ori din două cauze:
moștenitorul de sex feminin era de multe ori ucis, iar astfel mama trebuia să sufere din
cauza pierderi copilul ui, sau datorită lipsei de igienă multe femei își pierdea viața în
timpul nașteri.
În hoardele primitive, bărbatul era cel care apărea familia, el mergea la vânătoare,
femeia fiind legată strict de muncile casnice și de creșterea și educarea copiilor.
Cu toate acestea însă în scrierile ale lui Herodot, apar niște persona je feminine care
erau numite amaz oane. Potrivit lui Filostrat; „ Tată și creatorul acestor amazoane, zeul
Marte, le -a făcut cu gândul că ele s ă trăiască necontenit în războaie și să -și ducă v iața
sub arme și călare pe cai. Caii ele îi cresc prin locuri mlăștinoase și atâția câți le trebuie
pentru armată și nu este îngăduit ca în țara lor să locuiască bărbații. ” 1
Hipocrate preciza că femeile sarmaților se luptau cu dușmanii cât timp erau
fecio are. El spunea că: „Nu se mărită până n -a omorât fiecare trei dușmani și nu au
legături cu bărbatul înainte de a face sacrificiile rânduite de lege. Dacă își ia un bărbat,
femeia încetează a mai călări, câtă vreme o nevoie nu silește întreg neamul să porne ască
la luptă. Femeile n -au sânul drept. În copilărie, când sunt încă foarte mici, mamele lor
înroșesc în foc un instrument de aramă făcut pentru scopul acesta, îl pun la sânul lor
drept și îl ard. Astfel acesta își pierde puterea de a crește, transmițând umărului ș i
brațului drept toată tăria și vlaga”, informa celebrul medic din Antichitate. ”2
„Ele î și hrănesc copiii cu lapte de iapă ori cu faguri de rouă care se găsesc sub formă
de miere în trestia fluviilor”3, asta în cazul în care copiii rămâneau în vi ață. Pentru
hoardele primitive copii reprezentau de multe ori o povară, o grijă în plus , nici de cum

1www.antena.ro/articole/amazoanele -femeile -fatale -ale-lumii -antice -sortite -sa-traiasca -fara-barbati -de-
ce-faceau -sex-doar-o-data-pe-an_2kf6 accesat la 04/02/2018 ora 11:20
2 http://adevarul.ro/locale/hunedoara/obiceiurile -erotice -stramosilor -nostri -femeile -sarmatilor -ucideau –
sex-sotiile -tracilor -erau-sclave -sexuale -getii-isi-luau-30-neveste accesat la 04/02/2018 ora 11:30
3 http://adevarul.ro/locale/hunedoara/zece -lucruri -bizare -despre -amazoane -temute -erau-cele-mai-
faimoase -triburi -femei -razboinice -lumea -antica -1 accesat la 04/02/2018 ora 11:35

4
o comoară, deoarece ei se aflau în continuă mișcare, ne fiind legați de un teritoriu
anume, astfel fiind expuși pericolelor . Aceste lucruri se schimbă o dată ce nomazii se
stabilesc pe un teritoriu, astfel ei încet încep să trăiască în regim comunitar. Având un
loc stabil, rolul fiecărui gen capătă noi nuanțe. Bărbatul devine responsabil de siguranță
întregii comunității.
În regimul comunitar, maternitate a devine sacră. Comunitatea își dorește unitatea și
conservarea ei pe un timp îndelungat, astfel „devine venerat strămoșul totemic, care dă
numele membrilor clanului, iar clanul manifestă un interes profund pentru descende nții
săi: el va supraviețui prin p ământul lăsat de moștenire și pe care aceștia îl vor muncii.”4
Mama capătă un rol în prim plan, prin faptul că copiii aparțin clanului mamei, îi
poartă numele, se bucură de drepturile și mai ales de pământul deținut de clan.
Proprietatea comunitară se tran smite prin femeie.
„Dualitatea care se dezvăluie într -o formă sau alta în interiorul colectivităților opune
un grup de bărbații unui alt grup de bărbați: femeile fac parte dintre bunurile pe care
aceștia le posedă și care sunt pentru ei un instrument de sc himb .”5
„Legătura de reciprocitate care fondează căsătoria se stabilește între bărbați și
femei, ci între bărbații prin intermediul femeilor care nu reprezintă decât principala
ocazie de instituire a legăturii. ”6
„În privința femeii, ea nu este niciodată decât simbolul descende nței sale…filiația
matriliniară înseamnă mână tatălui sau a fratelui femeii întinsă până în statul celălalt.”7
În consecință femeia deține doar în mod simbolic bunurile, ea fiind un instrument
prin care bunurile ajung de la tată l a soț.
Matriarhatul este foarte repede preluat de patriarhat, deoarece bărbatul nu acceptă
să împartă nici bunurile, nici copii cu femeia.
Toate acestea se vor încheia în anul 178 sub Domnia lui Marc Aureliu, când acesta
stabilește că mama are copii drept moștenire, dar și faptul că familia este fondată pe
legătura de sânge, astfel mama e egală cu tatăl.
Odată cu marile cuceririi civilizații sunt expuse noi ideologii, precum creștinismul,
lucru care va a duce noi schimbării în detrimentul femeii .

4 Beavoir,Simone. Al doilea sex. Vol. 1. București: Editura Univers, 2004. p. 107
5 Ibidem. p. 111
6 Levi-Strauss, Claude. Structurile elementare ale rudeniei. Editura Paris, 1967.
7 Ibidem

5
Sfântul Pa vel spune că la baza Vechiului și Noului Testament este dominanța
bărbatului. „Nu bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat; și nu bărbatul a
fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.”8
De asemenea Sfântul Ambrozie zice că „Adam a fos t împins în păcat de Eva și nu
Eva de Adam. Drept este că femeia să îl accepte ca stăpân pe acela pe care l -a împins
în păcat.”9
La începuturile creștinismului, căsătoria devine o instituție ce reclamă
fidelitatea reciprocă, astfel familia devine una monog amă. Divorțul era interzis, așa că
femeia era legată de bărbat toată viața.
„Femeia este căsătorită fără consimțământul ei, repudiată după bunul -plac al
soțului, care are asupra ei drept de viață și de moarte; este tratată ca o slujnică. Ea este
protejată de legi: însă în calitatea de proprietatea a bărbatului și mamă a copiilor
acestuia…femeia nu are nici un drept ca persoană”10
În Evul Mediu condiția femeii devine incertă, deoarece în regimul feudal
drepturile femeii ba sunt înălțate, ba înjosite. Ea are toate drepturile negate, exceptând
dreptul de a dev eni moștenitoare . „Femeia împărtășește uneori viața mai aspră a
bărbaților. Ca tânără fată, ea practică toate exercițiile fizice, călărește, vânează cu șoimi;
nu primește aproape nicio instruire și este c rescută fără pudoare: ea este cea care
primește oaspeții la castelului, le veghează ospățul, baia, îi masează pentru a -i ajuta să
adoarmă; ca femeie, i se întâmplă să hăituiască fiarele, să facă lungi și grele pelerinaje;
când soțul este plecat departe, ea este cea care apără domeniul.”11
Apariția nobilimi și burgheziilor aduce noi schimbării în statul femeii , deși la
început acesta va fi degrada. Femeile se împărțeau în trei categorii în această perioadă:
soția, care este total sub controlul bărbatului; fem eia de moravuri ușoare, care după
Arthur Schopenhauer sunt „sunt jertfe umane pe altarul monogamiei.”12 Iar ultima
categorie fiind femeile, care își petreceau viața în mănăstiri, fiind considerate femeii
independente de bărbat.
Odată cu evoluția claselor s ociale înalte, li -se îngăduie femeilor să fie trimise la
școală pentru a fi educate cu ajutorul perceptorilor sau a conferințelor private . Această

8 www.biblica.com/bible/?osis=ntlr:1%20Corinthians%2011%3A2 -34 accesat la 05/02/2018 ora 17:21
9 Ibidem.
10 Beavoir,Simone. op.cit. p.140
11 Ibidem. p. 142
12 www.descopera.ro/cultura/8274894 -monogamia -umana -stare -naturala -sau-constructie -culturala accesat la
06/02/2018 ora 19:30

6
educare , deși se manifesta într -un grad inferior , femeile ajung să dobândească
cunoștințe superioare față de soțiilor. Astfel încet -încet încep să își croiască drum în
literatură, în artă. În 1545 se semnalează pentru prima data prezența femeii pe scenă .
Libertatea femeilor se sporește cu timpul . „În secolul al XVIII -lea, o burgheză,
doamna Aphra Behn, ajunsă v ăduvă, avea să trăiască din scris precum un bărbat; alte
femei îi vor urma exemplul, dar…se văd obligate să se ascundă.”13
Femeile începând să se remarce în domeniul intelectual, pentru prima dată apare
noțiunea de a respecta femeia.
Cornelius Agrippa spu ne că „acționând împotriva oricărei drep tăți, sfidând fără
rușine egalitatea naturală. tirania bărbatului a lipsit -o pe femeie de libertatea primită la
naștere…e scandalos să -i fie îngrădite activitățile …lucru ce se face nu din porunca lui
Dumnezeu, nu din necesitate, nu din motive întemeiate, ci prin forța obiceiurilor, prin
educație, prin muncă și mai cu seamă prin violență și împilare. ”14
După enunțarea acestora, secolul al XVIII -lea va fi împărțit în două: pe de o
parte de cei adepți ai antifeminism ului, care susțin că „femeia cretă doar în folosul
bărbatului nu va dăinui până la sfârșitul lumii, deoarece va înceta să mai fie utilă
obiectului pentru care a fost creată, de unde rezultă în chip necesar că sufletul ei nu este
nemuritor”15, astfel “întrea ga educație a femeilor trebuie făcută în funcție de bărbat…
Femeia e făcută pentru a ceda bărbatului și pentru a -i suporta nedreptățile.”16
Iar pe de altă parte se află ce care susțin că femeile sunt egale bărbaților, astfel
mulți cer ca femeile să aibă acces la viața politică.
Cordocet, un cunoscut filosof al secolului al XIV -a, descria condiția femei în
felul următor: „S-a spus că femeile… n -ar avea sentimentul dreptății, că ar asculta mai
degrabă de sentimente decât de conștiința lor…dar nu natur a, ci educația, existența
socială sunt cauzele acestei diferențe…cu cât femeile au fost mai aservite prin legi, ci
atât mai primejdioasă a fost puterea lor…Această putere ar scădea dacă ele n -ar avea
interesul să o păstreze, dacă ar înceta să fie pentr u ele singurul mijloc de a se apăr a și
de a se sustrage oprimării ”17.
În tot acest timp femeile din clasele muncitorești „s -au bucurat de cea mai
deplină independență de sex. Femeia avea dreptul de a face comerț și poseda toate

13 Beavoir,Simone. op.cit. p.157
14 Ibidem. p.158
15 Ibidem. p. 160
16 Ibidem. p. 160
17 https://revista22.ro/2203/echilibru -in-politica.html accesat la 09/02/2018 ora 12:51

7
capacitățile necesare pentru un exercițiu autonom al meseriei sale. Ea participa la
producție ca lenjereasă, spălătoreasă, șlefuitoare de metal, vânzătoare, etc.; fie lucra
acasă, fie în mici întreprinderi, independența ei materială îi permitea o d eplină libertate
a moravurilor .”18
În timpul izbucniri Revoluției burgheze, femeia se ajunge din nou sub dominanța
bărbatului. Îi sunt negate drepturile de a învăța, de a lua parte la discuțiile politice.
În 1790 se restabilește egalitatea dintre cele două genuri, când vine de
moșt enire, iar o altă schimbare se realizează în 1792, când se legalizează divorțul.
„Femeia îi datorează soțului său supunere; acesta poate obține condamnarea ei
la recluziune în caz de adulter sau divorțul; dacă o ucide pe vinovata suprinsă în
flagrant, el e ste scuzabil în ochii legii; în vreme ce soțul nu este pasibil de pedeapsă
prin amendă decât dacă aduce o concubină în domiciliul conjugal, și numai în acest caz
femeia poate obține divorțul în potriva lui. Bărbatul hotărăște domiciliul conjugal și tot
el are mai multe drepturi asupra copiilor decât mama. ”19
Secolul al XIX -lea îi refuză orice drept ființelor de sex feminin, printre care și
dreptul de a deține orice fel de bun. „Destinul femeii și singura ei glorie sunt acela de a
aprinde inima bărbaților.. .Femeia este o proprietate obținută prin contract; una
imobiliară, căci proprietatea nu implică un titlu; în sfârșit, femeia nu este, la drept
vorbind, decât o anexă a bărbatului.”20
„Femeia burgheză ține la lanțul ei pentru că ține la privilegiile ei de cl asă. I se
explică fără încetare, și o știe și ea, că emanciparea femeilor ar însemna slăbirea
societății burgheze; eliberată de sub tutela bărbatului, ea ar fi condamnată să
muncească; și dacă îi pare rău asupra proprietății private nu are decât drepturi
subordonate drepturilor soțului ei, cu mult mai rău i -ar părea ca această proprietate să
fie cu totul abolită; ea nu încearcă nici un sentiment de solidaritate cu femeile din clasele
muncitoare: e mult mai apropiată soțului ei decât de lucrătoarele din indu stria textilă.
Interesele lui sunt și ale ei. ”21
Secolul al XIX -lea este conceput ca începutul unei noi ere, pentru femei, odată
cu dezvoltarea industriilor. Apare nevoia de muncitorii, iar astfel femeile încep din nou
să-și independența economică. Salariu l femeilor este cu mult sub cel al unui bărbat,

18 Beavoir,Simone. op.cit. p.161
19 Ibidem. pp. 163 -164
20 Ibidem. p. 165
21 Ibidem. p.166

8
chiar dacă de multe ori lucrează mai mult, astfel pentru patronii faptul că angajează o
femeie este cu mult mai favorabilă. „Muncesc mai bine și mai ieftin .”22 Începutul
acestui secol este cunoscut, astfel pe ntru exploatarea femei.
Condițiile în care lucrau femeile erau alarmante , în ateliere neigienice .
„Jumătate dintre aceste femei se îmbolnăvesc de plămâni înainte de a -și sfârși ucenicia.
Atunci când se plâng, sunt acuzate că fac mofturi.”23 Blanqui spunea că „la Lyon în
atelierele de pasmanterie câteva femei sunt obligate să lucreze aproape suspendate,
legate de niște curele, folosindu -și în același timp mâinile și picioarele. ”24
Patronii când nu erau mulțumiți de munca depusă de femei „abuzează tinerele
muncitoare…iar pentru a reuși ce și -a propus, foloseau mijloacele cele mai revoltătoare,
constrângerea și înfometarea. ”25
Mișcării reformiste din 1848 aduc avantaje feminismului, deoarece militează
pentru justiție în egalitate. În această perioadă femeile re ușesc să pună baza unor cluburi
și jurnale, dar fondează și unele asociații feminine.
„În 1874 intervine legea…așa că nu vor exista decât două dispoziții privitoare la
femei; una dintre acestea le interzice minorelor munca de noapte și cere ca ele să fie
lăsate libere duminicile și în zilele de sărbătoare; ziua de lucru este limitată la 12 ore.
Cât despre femeile de peste 21 de ani, prevederile mărginesc să le interzică munca
subterană în mine și cariere.”26
În 1879 este enunțată pentru prima dată egalitat ea de gen, însă noțiunea este
respinsă. Din dorința de a obține egalitatea, femeile alcătuiesc mai multe congrese, însă
munca lor nu va avea rezultatul dorit, rezultatul final fiind însă tot unul pozitiv pentru
ele, deoarece „ în 1897 se adoptă o lege, car e îi permite femeii să fie martor în
instanță.”27
Începutul s ecolului XX aduce multe avantaje femeii, lucru, care o face să se
îndrepte cu pași repezi, spre scopul ei mult dorit, încă de la început, și anume să fie
considerată egală cu bărbatul.
Pentru înce put femeia obține următoarele: „în 1909, ziua de lucru este limitată
la 10 ore; în 1905, repausul săptămânal devine obligatoriu; în 1907, muncitoarele obțin

22 Ibidem. p. 169
23 Ibidem. p. 170
24 Ibidem. p.169
25 Ibidem. pp. 169 -170
26 Ibidem. p.171
27 Ibidem. p. 180

9
dreptul de a dispune liber de sumele câștigate;1909, sunt garantate concedii plătite după
naștere; în 1913, se reglementează repausul femeilor înainte și după naștere și li -se
interzice muncile periculoase și epuizante. Încet -încet, se constituie o legislație socială,
iar munca feminină este protejată prin garanții de igienă.”28
Dreptul de a lua parte la voturile politice este un nou câștig pentru femeii. În
1893 Noua Zeelandă este prima, care acordă acest drept, urmată apoi de Finlanda în
1906, de Norvegia î n 1907, de Australia în 1908 de „Anglia în 1918 într -o formă
restrânsă, și apoi din 1928, fără re stricții ”29, și de U.R.S.S. între 1918 și 1920.
În Statele Unite „ un congres republican va fi acela care va vota amendamentul ,
în iunie 1919. La cea de a 6 -a Conferință a Republicilor Americane, ținută la Havana
în 1928, femeile obțin crearea unui Comitet interamerican al femeilor. În 1933, tratatele
de la Montevideo îmbunătățesc condiția femeii printr -o convenție internațională. 19
republici americane semnează convenția prin care li se acordă femeilor deplină egalitate
în drepturi.”30
În anul 1977, Adunarea Generală ONU este aprobată moțiunea de egalitate de
gen, și totodată se stabilește ca ziua de 8 martie, să fie sărbătorită ca Ziua Internațională
a Femeii. Însă această sărbătoare, își are rădăcinile încă din „28 februarie 1909 când a
fost sărbătorită pen tru prima dată în New York , în amintirea unei greve a unui sindicat
al femeilor, care avusese loc în 1908. În 1910, în urma unei Conferințe a Muncitoarelor
de la Copenhaga, unde au partic ipat peste 100 de femei din 17 țări, s -a hotărât ca Ziua
Femeii să fie sărbătorită în aceiași zi peste tot în lume, data de 8 martie fiind aleasă însă
abia în 1913. ”31
„Promovarea egalității de șanse între femei și bărbați este o activitate de bază a
Uniuni i Europene: egalitatea între femei și bărbați es te o valoare fundamentală a UE,
un obiectiv al UE și un factor de creștere economică . Uniunea urmărește să promoveze
egalitatea între femei și băr bați în toate activitățile sale….În ultimii ani s -au realiza t
progrese, după cum atestă, de exemplu, cea mai mare rată de încadrare în muncă
înregistrată vreodată pentru femei (64 % în 2014) și creșterea participării femeilor la
procesul de luare a deciziilor economice. Cu toate acestea, tendința de creștere este

28 Ibidem. p. 171
29 Ibidem. p. 182
30 Ibidem. p. 184
31 https://alba24 .ro/8-martie -ziua-internationala -a-femeii -semnificatiile -sarbatorii -si-repere -istorice -nationale -si-
internationale -394249.html accesat la 01/03/2018 ora 13:30

10
compensată de inegalitățile persistente în alte domenii, de exemplu în ceea ce privește
remunerația și câștigurile.”32

1.2. DEFINȚII Ș I DELIMIT ĂRI CONCEPTUALE
1.2.1. DISCRIMINAREA

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, prin discriminare se
înțelege: „1. Deosebire, distingere efectuată între mai multe elemente. 2. Politică prin
care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe
baza uno r considerente neîntemeiate .”33
Discriminarea se caracterizează prin reunirea a două elemente, mai precis
tratarea diferită a unor persoane aflate în situații identice sau comparabile, pe de o parte,
și lipsa unei justificări obiective pentru un asemenea tratament, pe de altă parte.
Cordoș Alexandru în cartea Combaterea discriminări i de gen în activitățile
independente definește discriminarea ca o metodă „prin care se înțelege orice deosebire,
excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie,
categorie socială, convingeri, sex, orientare sex uală, vârstă, handicap, boală cronică
necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice
alt criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței
sau exercitării, în condiții de egalit ate, a drepturilor omului și a libertăților
fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic,
social și cultural sau în orice a lte domenii ale vieții publice. ”34
Conform art. 4 alin. 2 din Constituț ie, care consacră egalitat ea între cetăț eni,
„România este patria comună ți indivizibilă a tuturor cetăț enilor săi , fără deosebire de
rasă, de naț ionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de
apartenenț ă politică, de avere sau de origine socială .”35
O formă a discriminării a reprezintă discriminarea de gen sau sexismul , acesta
se referă la „tratamentul sistematic, nefavorabil al indivizilor pe baza genului lor, care

32 Comisia Europeană. Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femeii și bărbații 2016 –
2019. p. 6
33 DEX,. Ediția a II -a. București: Editura Univers Enciclopedic,1998. p. 307
34 Cordoș, Alexandru. Combaterea discriminării de gen în activitățile independente. București: Editura
Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, 2014. p.1
35 www.dreptonline.ro/legislatie/og_137_2000_prevenire_sanctionare_forme_discriminare_republicata.php
accesat 09/03/2018 ora 16:20

11
le leagă de drepturi, oportunități sau resurse .”36 Sexismul are caracteristici paternaliste ,
deoarece se consideră că “sexul superior” își extinde bună -voința părintească față de
fapturile omenești inferioare denumite “sexul slab”.
„Sexismul se manifestă în prezent în forma unor discriminări mai “subtile”:
eliminarea tacita din profesiile și po zițiile cu câștiguri ridicate, educație practică și
sportivă diferită pentru băieți și fete, orientarea fetelor către profesii “feminine”,
desconsiderarea autorității femeilor în diferite domenii și chiar în comportamente
private, utilizarea imaginilor med ia inferioriza te.”37
O altă metodă de manifestare a discriminării de gen este prin violență, lucru care
„apare atât în sferele "publice", cât și în cel privat. Se întâmplă în aproape toate
societățile, în toate clasele sociale . Violența împotriva femeilor, și în special violul
sistematic, a fost folosită frecvent ca armă de război împotriva anumitor grupuri etnice
sau a întregii populații. ”38

1.2.2. SEX ȘI GEN

Termenul de gen și cel de sex, sunt foarte des folosite ca sinonime interschimbabile,
însă cei doi , deși au o semnificația lor au anumite legături, sunt diferiții.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, termenul de sex „ se referă la
caracteristicile biologice, anatomice și fiziologice care definesc bărbații și femeile, ce
sunt determinate din mome ntul concepției și se dezvoltă în timpul vieții intrauterine, pe
durata copilăriei și adolescenței. Organele genitale definesc caracteristica sexuală
primară, în timp ce alte diferențe ce se dezvoltă pe durata pubertății sunt numite
caracteristici sexuale secundare și pornesc din diferențele hormonale dintre cele două
sexe. ”39
„Sexul unei persoane este determinat biologic ca femeie sau masculin în funcție de
anumite caracteristici fizic e identificabile care sunt fixe. ”40
„Genul se referă la diferențele social e și la relațiile dintre bărbați și femei, care sunt
învățate, acestea variază foarte mult între societăți și culturi și se schimbă în timp.

36 Reeves, Hazel, și Baden, Sally. Gender and Development: Concepts and Definitions . Brighton:
Institute od Development Studies, 2000. p. 2
37 www.mayra.ro/sex/sexperiente/3 -lucruri -despre -sexism/ accesat la 09/03/2018 ora 18:45
38 Reeves, Hazel, și Baden, Sally. op.cit. p. 22
39 www.romedic.ro/sex -vs-gen-care-e-diferenta -dintre -cei-doi-termeni -0P35066 accesat la 10/03/2018
ora 16:13
40 Reeves, Hazel, și Baden, Sally. op.cit. p. 30

12
Termenul de gen nu înlocuiește termenul sex, care se referă exclusiv la diferențele
biologice dintre bărbați și fem ei. Termenul de gen este utilizat pentru a analiza rolurile,
responsabilitățile, constrângerile, oportunitățile și nevoile femeilor și bărbaților în toate
domeniile și în orice context social dat. Rolurile de roluri sunt comportamente învățate
într-o anumi tă societate, comunitate sau alt grup social. Ele condiționează activitățile,
sarcinile și responsabilitățile sunt percepute ca bărbați sau femei. Rolurile de roluri sunt
afectate de vârstă, clasă, rasă, etnie și religie și de mediul geografic, economic și
politic.”41
„Genul : modul în care biologia unei persoane este evaluată și interpretată cultural
în idei acceptate la nivel local despre ceea ce este să fii femeie sau bărbat. Genul și
relațiile de putere ierarhică dintre femei și bărbați bazate pe acesta s unt construite social
și nu derivă direct din biologie. Genurile de identitate și așteptările asociate ale rolurilor
și responsabilităților sunt, prin urmare, schimbabile între și în interiorul culturilor.
Relațiile de putere dintre sexe pătrund în institu țiile sociale, astfel încât sexul nu este
niciodată absent. ”42
Astfel termenul ui de sex are două mari categorii femei și bărbații, pe când genului
îi corespund termenii de feminin și masculin .
„Termenul de sex este deseori utilizat în sensul tradițional și nu este considerat
neapărat eronat, dar pierde în detrimentul genului din motive de identitate, motiv pentru
care este considerat mai potrivit în contextul în care sexul și sexualitatea nu sunt
subliniate. Astfel, termenul gen se referă la cultură și trebu ie folosit când ne referim la
bărbații și femei ca grup social, iar termenul sex trebuie utilizat când diferențele
biolog ice sunt accentuate. ”43

1.2.3 . EGALITATEA DE GEN

Conform definiției din Dicționarul de sociologie Oxford: „egalitatea de gen se
refer ă la egalitatea dintre bărbați și femei; libertatea de a se dezvolta și de a face alegeri
nedeterminate de stereotipurile de gen, de roluri sau de prejudecăți; comportamentele
diferite ale femeilor și bărbaților, aspirațiile și nevoile lor sunt considerate , valorizate
și tratate ca fiind egale. Aceasta nu înseamnă că femeile și bărbații sunt la fel, ci că

41 UNESCO. Gender equality and equity. Beijing,1995. p. 6
42 Reeves, Hazel, și Baden, Sally. op.cit. p. 30
43 www.romedic.ro/sex -vs-gen-care-e-diferenta -dintre -cei-doi-termeni -0P35066 accesat la 10/03/2018 ora 16:13

13
drepturile lor, responsabilitățile și oportunitățile nu depind de faptul că s -au născut
femei sau bărbați.”44
Potrivit ABC Of Women Worker's Rights And Ge nder Equality : „Egalitatea de gen,
egalitatea între bărbați și femei, implică ideea că toate ființele umane, bărbați și femei,
sunt libere să își dezvolte abilitățile personale și să facă alegeri fără limitările stabilite
de stereotipuri, roluri rigide de gen și prejudecăți. Egalitatea de gen înseamnă că
diferitele comportamente, aspirații și nevoi ale femeilor și bărbaților sunt considerate,
evaluate și favorizate în mod egal. Nu înseamnă că femeile și bărbații trebuie să devină
aceiași, dar că drepturile, responsabilitățile și oportunitățile lor nu vor depinde de faptul
că s-au născut bărbați sau femei. Egalitatea de gen înseamnă echitatea tratamentului
pentru femei și bărbați, în funcție de nevoile lor. Aceasta poate include tratamentul egal
sau tratament ul diferit, dar care este considerat echivalent din punct de vedere al
drepturilor, al beneficiilor, al obligațiilor și al oportunităților.”45
„Egalitatea de gen este un drept prin care oricine este liber să își dezvolte
propriile aptitudini și să își expri me opțiunile, fără a fi influențate de particularitățile
sexului căruia îi aparține. Comportamentele, aspirațiile și nevoile diferite ale femeilor
și bărbaților, trebuie să beneficieze de apreciere și promovare egală. Discriminarea de
gen este o încălcare a drepturilor omului. ”46
„Egalitatea de gen înseamnă vizibilitate, împuternicire, responsabilitate și
participarea ambelor sexe la toate sferele vieții publice și private. Înseamnă, de
asemenea, acces egal la distribuirea resurselor între femei și bărbați. Deși statutul
juridic al femeilor din Europa s -a îmbunătățit, fără îndoială, în ultimele decenii, o
egalitate efectivă este de departe de a fi o realitate. Chiar dacă progresul este vizibil
(educație, accesul la piața muncii, reprezentare politică), difere nțele de gen persistă în
multe zone prin menținerea bărbaților în rolurile lor tradiționale și restrângere
oportunităților femeilor de a -și afirma drepturile lor fundamentale. ”47
Egalitatea de șanse între femei și bărbați înseamnă a oferi drepturi egale, ad ică
egalitate de șanse, condiții egale și tratament egal, ținând cont că femeile și bărbații nu
constituie un grup omogen, contestând o ierarhizare a genurilor.

44 Marshall, G. (coord.). Dicționar de sociologie . București : Editura Univers Enciclopedic, 2003.
45 ABC Of Women Worker's Rights And Gender Equality, ILO, Geneva, 2000, p.48.
46 http://proiectul -elisa.fundatia.ro/de spre-egalitate -de-gen a ccesat la 12/03/2018 ora 14:13
47 www.femeiactive.ro/egalitatea -de-gen/ accesat la 12/03/2018 ora 14:25

14
Principiul egalității constă în fapt în realizarea unui mai mare echilibru între
femei și bărb ați, integrând dreptul la diferență și punând la îndoială norma masculină.
Acest principiu este, potrivit Comisiei Europene, „ un proces continuu care trebuie să
fie apărat în mod constant, protejat și promovat.”48

1.2.3. ECHITATEA DE GEN

„Echitatea de g en se exprimă printr -un șir de ac țiuni concrete, prin intermediul
cărora sunt eliminate disparită țile dintre sexe, stereotipizarea, atitudinile sexiste și
discriminarea. Echitatea de gen este, deci, procesul, iar egalitatea de gen este finalitatea.
Altfel spus, realizarea echită ții de gen implică elaborarea unor strategii și politici
eficiente care să sus țină activ și să asigure pentru oameni libera dezvoltare a propriilor
aptitudini, exprimarea op țiunilor indiferent de sex, promovarea tuturor
comportamente lor, aspira țiilor și nevoilor în mod egal, indiferent de sex. ”49
„Echitatea de gen semnifică echivalența rezultatelor vieții pentru femei și
bărbați, recunoscând nevoile și interesele lor diferite și necesitând o redistribuire a
puterii și a resurselor .”50
„Scopul echității de gen este recunoașterea că femeile și bărbații au nevoi,
preferințe și interese diferite și că astfel necesita un tratament diferit pentru bărbaților
și pentru femeilor …O abordare bazată pe echitate presupune că toate politicile și
intervențiile de dezvoltare trebuie să fie examinate pentru impactul acestora asupra
relațiilor de gen. Aceasta necesită o regândire a politicilor și a programelor pentru a ține
cont de realitățile și interesele diferite ale bărbaților și ale femeilor… Obie ctivele privind
echitatea între sexe sunt văzute ca fiind mai politice decât obiectivele privind egalitatea
de gen și, prin urmare, sunt, în general, mai puțin acceptate în agențiile de dezvoltare
principale.”51

48
49 Sănduleasa, A ndra Bertha. Politicile familiale, ocupare și rolurile de gen: o analiză privind influența
factorilor culturali asupra atitudinilor față de participarea femeilor pe piața muncii . Editura Muzeul
Literaturii Române.
50 Reeves, Hazel, și Baden, Sally. op.ci t. p. 2
51 Ibidem. p. 10

15
1.2.4.REMUNERAREA ÎNTRE FEMEI ȘI BĂRBAȚI

Reeves și Baden în Gender and Development: Concepts and Definitions definesc
remunerarea în felul următor: „diferența de remunerare între femei și bărbați reprezintă
diferența dintre salariile bărbaților și salariile femeilor, calculată pe baza diferenței
medii dintre remunerațiile orare brute ale angajaților de sex feminin și de sex
masculin.”52
Potrivit Comisiei Europene „diferența de remunerare între femei și bărbați este
ilustrată ca procentaj din veniturile bărbaților și reprezintă diferența dintre remun erările
brute, pe oră, obținute de lucrătorii de sex feminin și masculin. Remunerările brute sunt
salariile plătite direct unui lucrător, înainte de deducerea impozitelor pe venit și a
contribuțiilor sociale. În UE, datele privind diferența de remunerare î ntre femei și
bărbați se bazează pe metodologia Anchetei asupra structurii câștigurilor salariale
(SES).”53
„În UE, diferența de remunerare între femei și bărbați este denumită, oficial,
<<diferența neajustată de remunerare între femei și bărbați >>, întrucâ t nu ține seama
de toți factorii implicați, cum ar fi, de exemplu, diferențele de educație, experiența pe
piața muncii, orele lucrate, tipul de muncă prestată.”54
„În medie, în UE, femeile câștigă pe oră cu aproximativ 16 % mai puțin decât
bărbații Diferenț a de remunerare variază pe teritoriul Europei. Aceasta se situează sub
10 % în Slovenia, Malta, Polonia, Italia, Luxemburg și România, dar depășește 20 % în
Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Germania, Austria și Estonia. Cu toate că, în
general, diferența de remunerare între femei și bărbați s -a redus în ultimul deceniu, în
unele țări ea s -a accentuat (Ungaria, Portugalia).”55
Potrivit Institutului Național de Statistică „în anul 2015, în România câștigurile
salariale medii lunare brute au fost de 2555 lei, iar cele nete de 1859 lei, înregistrând o
evolu ție crescătoare în perioada 2008 -2015, atât pentru femei, cât și pentru bărba ți.
Ecartul câ știgului salarial mediu brut și net lunar se men ține în favoarea bărba ților. În

52 Comisia Europe ană. Combaterea diferenței de remunerare între femeii și bărbații . p. 2
53 Ibidem. p.3
54 Ibidem.
55 Ibidem. p. 2

16
anul 2015, bărba ții au avut un câ știg mediu lunar brut cu 193 lei mai mult decât femeile,
iar net, cu 145 lei. ”56
Fig.6.1. Câștigurile salariale medii lunare brute și nete, pe sexe57

În cadrul aceleiași cercetări realizate de Institutul Național de Statistică ne este
prezentat și faptul că „în România există decalaje ale câ știgurilor salariale între femei
și bărba ți, pe activită ți ale economiei na ționale, cauzate de nivelul diferit de calificare,
de pozi ția ierarhică la locul de muncă sau de ocupa ția exercitată. De regulă, în cele mai
multe dintre activită țile economiei na țional e, diferen țele de câ știg salarial (brut și net)
sunt în favoarea bărba ților.”58

56 Institutul Național de Statistică. Femeile și bărbații. Parteneriat de muncă și viață. București: Edit ura
Institutului Național de Statistică. 2016. p. 60
57 Ibidem
58 Ibidem p. 61

17
Fig.6.2. Câștigul salarial mediu lunar brut și net, pe activități i ale economiei
naționale și pe se xe, în anul 201559

„Datele arată că femeile ocupate în unele activită ți economice considerate „tipic
masculine” au câ știguri salariale mai mari decât bărba ții, însă ponderea femeilor
salariat e în aceste activită ți este scăzută .”60

1.3. DIVIZIUNEA MUNCII ÎN FUCȚIE DE GEN
Diviziunea muncii reprezintă m odul în care munca este împărțit între femei și
bărbați în funcție de genul lor. Acest lucru nu se referă în mod necesar numai la locurile
de muncă remu nerate, ci, în general, la munca, sarcinile și responsabilitățile atribuite

59 Ibidem
60 Ibidem

18
femeilor și bărbaților în viața de zi cu zi și care, la rândul lor, pot determina anumite
modele pe piața forței de muncă.
Obiectivul principal privind ocuparea for ței de muncă al Strategiei Europa 2020
prevede ca „75% din popula ția cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani să fie ocupată
până în anul 2020. Pentru România, ținta este de 70%. ”61
Diferen țele de gen între ratele de ocupare se explică prin faptul că femeile sunt
adesea pu se în situa ția să aleagă între a -și dezvolta o carieră profesională sau să se
dedice – o perioadă de timp – familiei și copiilor.
Potrivit Institutului Național de Statistică în lucrarea Femeile și bărbații.
Parteneriat de muncă și viață : „în România, de și structura pe sexe a popula ției de 15
ani și peste se caracterizează printr -o ușoară preponderen ță feminină (1065 femei la
1000 bărba ți), decalajul pe sexe privind participarea pe pia ța for ței de muncă este
ridicat, în favoarea bărba ților. În anul 2015, din totalul populației de 15 ani și peste,
54,5% formau populația activă (persoane ocupate și șomeri), restul fiind persoane
inactive din punct de vedere economic. În România, rata de ocupare a persoanelor în
vârstă de 20 -64 ani a fost de 66,0%, înregistrâ nd valori mai mari pentru persoanele
ocupate de sex masculin 74,7%, comparativ cu 57,2% pentru persoanele de sex
feminin. ”62
Fig.5.1. R ata de ocup are a populației de 15 -64 ani , pe sexe63

61 http://europedirectbucuresti.ier.ro/wp -content/uploads/brosura_europa_2020_8mb.pdf accesat 19/03/2018 ora
12:24
62 Institutul Național de Statistică. op. cit. p. 52
63 Ibidem

19
2.ABORDĂRILE TEORETICE PRIVIND EGALITATEA

2.1. Perspective sociologice despre gen

Interesul sociologic pentru gen este unul relativ recent, variabila sex fiind omisă
din cercetările sociologice. Femeile nu erau obiect de analiză, studiile lăsând impresia
că structurile și institu țiile sociale ar fi neutre la gen. Ulterior, genul a devenit o
componentă impo rtantă a studiilor sociale, fiind abordat din perspective diferite.

2.1.1. Perspectiva func ționalistă

Perspectiva structural -funcțională sau mai simplu – funcționalistă vede
societatea ca pe un sistem. Func ționali știi punctează caracteristicile stru cturale, precum
și func țiile și disfunc țiile institu țiilor și fac distinc ția între func țiile manifeste și func țiile
latente. Astfel, cei mai mul ți membri ai unei societă ți împărtă șesc un consens în ceea
ce prive ște credin țele și valorile de bază ale aceste ia. În viziunea reprezentan ților
curentului structural -funcționalist, societatea este compusă dintr -o sumă de păr ți
componente aflate în interdependen ță, fiecare contribuind la func ționarea întregului.
În contextul studiilor de gen, func ționali știi suger ează că „familiile sunt
organizate de -a lungul unor linii instrumental -expresive, cu bărba ții specializându -se să
îndeplinească sarcini instrumentale și femeile specializându -se să îndeplinească sarcini
expresive ”64, acest fapt fiind, spun func ționali știi, în beneficiul societă ții. A șadar,
această perspectivă sociologică vede sarcinile celor două genuri ca fiind
complementare. Atributele specifice genului și interiorizarea lor de către individ sunt
rezultatul îndeplinirii sarcinilor și rolurilor diferite de către bărba ți și femei. Astfel,
femeile, a căror mobilitate este mai scăzută din cauza gravidită ții, na șterii, alăptării și
îngrijirii copiilor mici, este evident că vor petrece mai mult timp pe lângă casă, fiind
mai mult responsabile de sfera domestică/p rivată. Bărba ții, la rândul lor, asigură în mai
mare măsură resursele necesare existen ței familiei și respectiv se implică mai activ în
sferă publică . „Poziția dominantă a bărba ților în via ța publică a dus la asocierea rolului

64 Parsons, T. Social System. New York: Editura Free Press , 1964.

20
instrumental cu un nivel mai ridicat al prestigiului social, comparativ cu rolul
emoțional -expresiv, considerat, în mod tradi țional, rolul femeii .”65
Func ționali știi pun accentul pe rolul socializării, proces prin care femeile și
bărba ții capătă roluri prescrise, fapt care generează i negalită ți. Totu și, spun
funcționali știi, inegalită ți de tipul celor salariale între femei și bărba ți sunt rezultatul
alegerilor făcute de femei, alegeri care le pozi ționează inegal în societate în raport cu
bărba ții, dar, spun func ționali știi, aceste aleg eri reprezintă de fapt un proces func țional
de adaptare la rolurile pe care femeia trebuie să le îndeplinească în familie și pe pia ța
muncii.
Chiar dacă viziunea func ționalistă asupra rolurilor de gen reu șește să ofere o
explica ție plauzibilă a originii d iferen țierii rolurilor de gen, ea „este în mod clar
conservatoare și nu reu șește să explice marea varietate de sisteme familiale existente în
prezent, care continuă să func ționeze în mod adaptativ atât din punct de vedere al stării
membrilor, cât și a soci etății ca întreg .”66 Cercetările care au succedat mi șcările
feministe din anii '60 -'70 au criticat abordarea func ționalistă din cauza faptului că
aceasta sus ține ideea de „status quo” (interpretând genul ca fiind un rol fix în societate)
și acceptă opresiun ea femeilor. Criticii spun că această perspectivă „este prea
conservatoare și inadecvată pentru a explica schimbările recente ale istoriei legate de
gen. ”67
Gerald Maxwell spune că „diviziunea tradi țională a muncii între cele două
genuri a fost func țională la un moment dat în istorie, dar schimbările sociale rapide au
subminat valoarea teoriei func ționaliste cu referire la gen . ”68 Maxwell consideră că
„este în avantajul societă ții moderne ca oamenii să fie trata ți pe baza abilită ților lor, nu
pe baza unor roluri instrumentale. ”69 Conform opiniei lui Maxwell, dar și a altor
sociologi, „funcționalismul reu șește doar să explice începuturile dezvoltării genului.
Din acest motiv, unii dintre func ționali ști ripostează și spun că egalitatea de gen este
disfunc țională și fac apel la întoarcerea la modelul tradi țional. ”70 În schimb, un alt grup
de func ționali ști, consideră că este necesară redefinirea rolurilor de gen, luându -se în

65 Parsons, T. și Bales, R. Family, socialization and in teraction process . Glencoe, IL: Free Press, 1955.
66 Lindsey, L. Gender Roles. A Sociological Perspective. New Jersey: Prentice Hall, 1997.
67 Shepard, J.M. Sociology. Ediția a zecea. Belmont: Editura Cengage Learning, 2009.
68 Ibidem
69 Ibidem
70 Sănduleasa, A ndra Bertha. op.cit.

21
considerare schimbările sociale, economice, politice, astfel încât să se revină la
stabilitate.

2.1.2. Perspectiva conflictualistă

Abordarea conflictualistă î și trage o mare parte din inspira ția sa din lucrările lui
Karl Marx și sus ține faptul că „structura societă ții, precum și natura rela țiilor sociale
sunt rezultatul conflictelor d in trecut și al conflictelor în curs de desfă șurare. ”71 Teoria
conflictului a fost elaborată în Marea Britanie de Max Gluckman și John Rex, în Statele
Unite de Lewis A. Coser și Randall Collins, iar în Germania de Ralf Dahrendorf, to ți
aceștia fiind influe nțați de către Ludwig Gumplowicz, Vilfredo Pareto, Georg Simmel
și Karl Marx.
„Teoriile conflictualiste sunt preocupate nu numai de originea conceptului
tradițional de gen, dar și de evolu ția acestui concept .”72 Conflictuali știi analizează genul
în termeni de rela ții de putere, nu în termeni de roluri de gen. Conform curentului
conflictualist, stratificarea de gen este func țională pentru bărba ți, dar nu și pentru femei,
căci acestea se află pe o pozi ție de inferioritate în rela ția dintre cele două genuri.
Paradigma conflictualistă sus ține faptul că „bărba ții și femeile au acces
diferen țiat la resursele necesare pentru a avea succes în afara căminului, motiv pentru
care, în via ța publică există inegalită ți între cele două sexe. Faptul că femeile nu au
acces sau au acces restrâns la resurse economice, politice și sociale este în avantajul
bărba ților (care sunt membrii societă ții cu status superior) și în dezavantajul femeilor
care au un status inferior în societate. Prin men ținerea diviziunii tradi ționale de g en pe
piața muncii, bărba ții își pot men ține status quo -ul și își pot conserva privilegiile de
care au ajuns să se bucure. A șadar, și genul este o sursă de conflict, care, din perspectiva
acestei paradigme, rezultă din intersec ția unui tip de cultură, specific bărba ților și a
unui tip de cultură, specific femeilor. Conflictuali știi văd femeile ca fiind dezavantajate
de inechitatea puterii de ținute de către bărba ți (inechitate economică, politică, etc.).
Inegalitatea veniturilor este explicată de către conflictuali ști prin puterea pe care
bărba ții au ob ținut-o și pe care o men țin în istorie, folosind -o cu scopul de a devaloriza
munca femeilor și de a beneficia ca și grup de pe urma serviciilor oferite de munca

71 Ibidem
72 Shepard, J.M. op.cit.

22
femeilor . ”73 Teoreti cienii conflictuali ști consideră că toate formele de inegalitate au ca
și cauză accesul diferen țiat la resurse al grupurilor dominante din societate.
În contrast cu status quo -ul sprijinit de abordarea structural -funcționalistă,
paradigma conflictualistă susține că „un conflict între femei și bărba ți este cel mai bine
înțeles în termeni de rela ții de putere. Dominan ța bărba ților asupra femeilor este privită
ca o încercare de a men ține puterea și privilegiile în detrimentul femeilor. ”74 Această
abordare es te prescriptivă în măsura în care prevede modificări la structura de putere,
care promovează un echilibru de putere între sexe.
Teoreticienii conflictuali ști consideră că „rolurile tradi ționale de gen sunt
depă șite și inadecvate pentru era industrială și postindustrială, căci femeile au acum
mai multă putere și autoritate și con știentizează discriminările la care au fost supuse în
istorie iar acum î ți doresc să înlăture aceste discriminări. Puterea fizică a omului a fost
importantă când se impunea vânătoar ea ca principal mijloc de subzisten ță, dar, în
societă țile moderne, puterea fizică nu mai este un avantaj la fel de mare. În plus,
schimbările demografice fac ca femeile să fie mai disponibile pentru munca în afara
gospodăriei . ”75 Astfel, „femeile care pre feră cariere în domenii tradi țional masculine
au tot dreptul la această alegere, fie că acest fapt este sau nu „func țional” pentru
societate. Conflictuali știi pun în balan ță suferin ța cauzată familiei de decizia femeii de
a se angaja și suferin ța femeii că reia nu i se permite să -și dezvolte poten țialul
ocupa țional. Conflictuali știi expun și dezavantajele în rândul familiilor cu so ții/mame
ocupate .”76 Aceștia spun că barierele care le împiedică pe femei să acceadă la locuri de
muncă de nivel mai înalt nu cond uc decât la irosirea talentelor și a îndemânărilor de
care o societate modernă are nevoie, de aceea ei fac apel la ac țiunea socială.

2.1.3. Perspectiva interac ționistă

Dacă func ționalismul și teoriile conflictualiste au o viziune mai degrabă
macrosoc ială asupra realită ții, interac ționismul simbolic are o viziune microsocială. Cel
care a pus bazele acestei perspective este sociologul George Herbert Mea d. „Paradigma
interac ționistă se centrează pe interac țiunea socială. Interac ționiștii simbolici sus țin

73 Andrese n, M. și Taylor, H.F. Sociology: the essentials (ediția a patra). Belmont: Editura Cengage
Learning, 2006.
74 Sănduleasa, Andra Bertha. op.cit.
75 Shepard, J.M. op.cit.
76 Ibidem

23
faptul că societatea este posibilă deoarece fiin țele umane au capacitatea de a comunica
cu una de alta prin intermediul unor simboluri. Ei spun că vom ac ționa fa ță de oameni,
obiecte și evenimente pe baza unor sensuri pe care le atribuim lor. În consecin ță,
experimentăm lumea ca realitate construită. ”77
Din perspectiva de gen, interac ționiștii su sțin faptul că „inegalitatea între femei
și bărba ți persistă din cauza felului în care definim bărba ții și femeile și rolurile lor în
societate. Astfel, genul este înțeles ca un produs al interac țiunii umane, motiv pentru
care el este sau poate fi oricând recreat. „78
Conform perspectivei interac ționiste, „atunci când te <<compor ți ca un
bărbat >> sau te <<compor ți ca o femeie >> tu construie ști de fapt genul și reprod uci
ordinea socială existentă la momentul respectiv . ”79 Prin urmare, „această paradigmă se
concentrează în jurul socializării de gen care este un proces social în cadrul căruia
băieții înva ță să se comporte în felul în care societatea se a șteaptă ca ei să se comporte,
iar fetele fac la fel .”80
J. Piaget (1972) a dezvoltat teoria învă țării sociale conform căreia „rolurile de
gen se înva ță în procesul de socializare de gen prin interm ediul unor institu ții sociale
precum familia, școala, biserica sau mass -medi a. Diferen țele, inegalită țile de gen î și au
originea în procesul de socializare de gen, de învă țare a rolurilor de gen. În procesul de
socializare, prin interac țiunea cu ceilal ți, individul î ți stabile ște identitatea de gen și din
acest motiv sunt foarte i mportante credin țele culturale despre rolurile de gen pe care se
sprijină membrii familiei, cadrele didactice, reprezenta ții bisericii, etc. ”81
„Părin ții au un rol foarte important deoarece ei transferă copiilor valori și
atitudini legate de felul în care b ăieții și fetele ar trebui să se comporte. Părin ții își
transferă valorile și atitudinile con știent dar și incon știent. Adesea, părin ții chiar î și
evaluează copiii plecând de la propriul lor nivel de conformitate cu defini ția genului.
Socializarea de gen c ontinuă și la școală .”82 Deși profesorii sunt bine inten ționați,
adesea descurajează fetele să se implice în activită ți competitive, fapt care va influen ța
comportamentul fetelor mai târziu, pe pia ța muncii și în via ța adultă în general.

77 Sănduleasa, Andra Bertha. op.cit.
78 Ibidem
79 Andresen, M. și Taylor, H.F. op.c it.
80 Shepard, J.M. op.cit.
81 Sănduleasa, Andra Bertha. op.cit.
82 Shepard, J.M. op.cit.

24
„Interac ționiștii vorbesc și despre rolul mass -media care prezintă distorsionat
realitatea. Rolul femeii în societate este prezentat distorsionat, defini ția genului este
stereotipizată, întărind astfel credin țele asupra inegalită ților dintre femei și bărba ți”83
Stereot ipuril e de gen apar și în anun țurile și prezentările publicitare. Studiile
interac ționiștilor în domeniu arată faptul că „genul este folosit pentru a promova orice,
de la automobile până la lenjerie intimă . ”84 De asemenea, „interac ționiștii s-au aplecat
și asupr a studiului publicită ții (reclamelor) produselor pentru copii ” 85, caz în care au
constatat faptul că stereotipurile de gen se men țin și în această zonă.
E. Goffman (1979) sus ține că „expunerile de gen reprezintă expresii sociale
conven ționale, iar etichet area de gen reprezintă o solu ție pentru diverse probleme
organizatorice întâlnite în anumite situa ții sociale. Spre exemplu, diviziunea de gen
tradițională a muncii oferă o solu ție pentru organizarea activită ților domestice. ”86

83 Shepard, J.M. op.cit.
84 Ibidem
85 Browne, B. A. Gender and preferences for job attributes: A cross -cultural comparison. 1997. p. 6.
86 Sănduleasa, Andra Bertha. op.cit.

25
3. EGALITATEA DE GEN PE P IAȚA MUNCII

3.1 PREVEDERILE LEGISLATIVE CU PRIVIRE LA EGALITATEA DE GEN

Legea în cadru c ăreia se reglementează egalitatea de gen este Legea 202/2002,
republicată în 2007 consacrată promovării egalității de șanse între femei și bărbați, în
vederea elimină rii tuturor formelor de discriminare pe criteriul de sex, în Art. 1. alin. 2.
definește „egalitatea de șanse ți de tratament între femei și bărbații ca fiind luarea în
considerare a capacităților, nevoilor și aspirațiilor diferite ale persoanelor de sex
masculin. și respectiv feminin și tratamentul egal al acestora. ”87Art.2. enumeră
„domeniile în care se aplică măsurile pentru promovarea egalității de șanse între femei
și bărbați: domeniul muncii, educației, sănătății, culturii și informării, politicii,
participarea la decizie, furnizării și accesului la bunuri și servicii, precum și în alte
domenii reglementate prin legi speciale. ”88
Aspectele principale legate de domeniul muncii care sunt reglementate de legislația
românească privind egalitatea de șanse și d iscriminarea pe criteriul de sex sunt:
1. Accesul pe piața muncii (recrutarea și selecția)
2. Formarea și perfecționarea profesională
3. Promovarea
4. Salarizarea
5. Maternitatea, creșterea și îngrijirea copilului
6. Hărțuirea sexu ală
7. Sancționarea
8. Concedierea

3.1.1. ACCESUL PE PI AȚA MUNCII

Cele mai stricte și complexe reglementării în ceea ce privește egalitatea de gen apar
în domeniul muncii , unde prin egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați se
înțelege accesul nediscriminatoriu la:
• Alegerea și exercitarea liber ă a unei profesii și activității
• angajarea în toate posturile, la toate nivelurile ierarhice profesionale
• Venituri egale pentru muncă de valoare egală

87 Art. 1 (2) din Legea 202/2002
88 Art. 2 din Legea 202/2002

26
• Informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare,
perfecționare, specializare și re calificare profesională
• Promovare la orice nivel ierarhic și profesional
• Condiții de muncă ce respectă normele de sănătate și securitate în muncă,
conform prevederilor legislației în vigoare
• Beneficii, altele decât cele de natură salarială și masurile de p rotecție și asigurări
sociale
• Organizațiile patronale, sindicale și organismele profesionale, precum și la
beneficiile acordate de acestea
• Prestații și servicii sociale, acordate în conformitate cu legislația în vigoare
• Încheierea sau modificarea contractu lui de muncă

3.1.2. FORMAREA ȘI PERFECȚIONAREA PROFESIONALĂ

Indiferent de sex, angajații au drepturi egale de a urma cursuri și programe
profesionale de inițiere și calificare și recalificare p erfecționare, specializare și
recalificare profesională.
Acce sul la activități de formare și perfecționare profesională, fără discriminare
pe baza de gen este garantată prin:
• Legea nr. 202/2002: art. 7(1)(d); art. 9 (1)(f)
• O.G. NR 137/2000: art. 1 (2)(e)(v); art. 6(d)
• Codul Muncii: art. 39(1)(g); Titlul VI: Formarea profesională

3.1.2. PROMOVAREA

Femeile și bărbații au același drepturi de a promova în postul dorit. În politica
de promovare profesională, un angajator nu poate discrimina persoanele pe criterii de
sex. Este de preferat ca politica de promovare să fie cunoscu tă de angajați și să fie
bazată pe criterii nediscriminatorii, de competență și profesionalism. Promovarea nu
trebuie să țină cont de responsabilitățile familiale sau de întreruperile intervenite în
contractul de muncă, urmare a sarcinii, maternității sau bolii.
Accesul la promovare, fără discriminare pe baza de gen este garantată prin:
• Legea nr. 202/2002: art. 7(1)(e); art. 9(1)(h)

27
• O.G. nr. 137/2000: art. 6(d)

3.1.3. SALARIZAREA

Egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă
înseamnă și accesul nediscriminatoriu la venituri egale pentru munca de valoare socială
egală. Printre criteriile folosite la stabilirea salariilor nu trebuie să se regăsească cele
privind responsabilitățile familiale ce implică concediul de maternitate sau pa ternitate.
Este interzisă orice discriminare pe criteriu de sex la stabilirea și acordare salariului,
indemnizațiilor și sporurilor. Principiul pe baza căruia trebuie să se realizeze salarizarea
este acela de „plată egală pentru munca de valoare socială eg ală”. La stabilirea
salariilor, primelor sau altor beneficii, nu trebuie să se aibă în vedere numai cantitatea
de muncă depusă, ci și calitatea acesteia și impactul social.
Acordarea salarizării , fără discriminare pe baza de gen este garantată prin:
• Consti tuția României: art.41(4)
• Codul Muncii: art. 6(2); art.154(3); art.155
• Legea nr. 202/2002: art. 7(1)(c); art. 4(f)
• O.G. nr. 137/2000: art. 1 (2)(e)(i); art. 6

3.1.4. MATERNITATEA, CREȘTEREA ȘI ÎNGRIJIREA COPILULUI

Este interzisă concedierea salariatelor dacă de cizia de concediere are legătură
directă cu starea lor în cazurile în care sunt gravide, au născut recent, alăptează, se află
în concediu de risc maternal sau de maternitate. Este, de asemenea, interzisă
concedierea salariatelor care se află în concediu pe ntru creșterea copilului în vârstă de
până la doi ani sau, în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la trei ani, precum
și concedierea salariatelor care se află în concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în
vârsta de până la șapte ani sau, în cazul copilului cu handicap, în vârsta de 18 ani. În
aceste cazuri, interdicția se extinde o singură dată cu până la șase luni, după revenirea
salariatelor la unitate.
Maternitatea nu poate constitui motiv de discriminare. Angajatorii nu au voie să
solicit e unei femei, la angajare, testul de graviditate și nici solicitarea semnării unui

28
contract prin care femeia se angajează să nu nască pe durata de valabilitate a
contractului de muncă.
Femeia însărcinată are obligația să anunțe în scris angajatorul asupra stării sale
și să anexeze un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul
specialist, care să ateste această stare. Când starea de graviditate nu este vizibilă,
angajatorul are obligația să păstreze confidențialitatea asupra stării de gra viditate, el
neavând voie să anunțe alți angajați decât cu acordul scris al angajatei și doar în
interesul bunei desfă șurării a procesului de muncă. Angajata însărcinată are dreptul să
se prezinte la consultațiile prenatale în timpul orelor de program, ore pentru care va fi
plătită. La revenirea din concediul de maternitate, angajatorul are obligația să
reîncadreze angajata respectivă, pe care nu, o poate concedia timp de șanse luni.
Femeile gravide, lăuzele și cele care alăptează nu pot fi obligate să pre steze muncă de
noapte.
Cadrul legislativ care reglementează aspectele legate de maternitate, de
creșterea și îngrijirea copilului:
• Constituția României: art. 47(2); art. 49(2)
• Codul Muncii: art. 27(5); art. 50(a); art. 51(a)(b)(c); art. 60(1); art. 125(2)
• Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale ( cu completările și modificările ulterioare): art. 2(a); art.
98; art. 99 ; art. 118; art. 119; art. 120; art. 121; art. 122; art. 123; art. 124; art.
125; art. 125 i ndice 1; art. 133
• Legea nr. 25/2004 privind protecția maternității la locurile de muncă
• Hotărârea de Guvern nr. 537/2004 pentru aprobarea normelor de aplicare a
O.G. nr. 96/2003
• Legea nr. 577/2003 privind aprobarea O.U.G.nr. 9/2003 pentru modificarea
și co mpletarea legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte
drepturi de asigurări sociale
• Legea nr. 41/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 105/2003 privind alocația
familială complementară și alocația de susținere pentru familia
monoparentală
• Legea nr. 119/1997 privind alocația suplimentară pentru familiile cu copii

29
3.1.5. HĂRȚUIREA SEXUALĂ

Hărțuirea sexuală este definită ca un comportament nedorit care are ca efect
violarea demnității unei persoane și crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant,
umilitor sau ofensator.
Hărțuirea sexuală la locul muncă reprezintă o discriminare pe criteriul de gen.
Persoana care se consideră hărțuită sexual poate:
• să solicite sprijinul organizației sindicale sau al reprezentanților
salariaților din unitate pentru rezol varea situației la locul de muncă
• să transmită sesizarea Agenției pentru Egalitatea de Șanse între Femei și
Bărbați, cât și să introducă cerere către instanța judecătorească
competentă la secțiile specializate pentru conflicte și litigii de muncă în
căror rază teritorială își desfășoară activitatea angajatorul sau făptuitorul
• să solicite despăgubiri materiale și/sau morale, precum și/sau înlăturarea
consecințelor faptelor discrimina torii de la persoana care le -a săvârșit
Legislația națională care reglemente ază hărțuirea sexuală:
• Codul Penal: art. 203
• Codul Muncii: art. 6(1)
• Legea nr. 202/2002: art. 4(d); art. 11
• Legea nr. 27/2004: Articolul unic punctul 3(3 ’) și punctul 4

3.1.6. SANCȚIONAREA

Angajatorul nu poate sancționa disciplinar un salariat, doar pentru că este femeie
sau bărbat, prin urmare sancționarea în relațiile de muncă nu trebuie să se facă pe criterii
de gen.
Acest principiu este cuprins în următoarele acte normative:
• Legea nr. 202/2002: art. 9(1)(i)
• O.G. nr. 137/2000: art. 6(e)

30
3.1.7. CONCEDIEREA

Este interzisă concedierea angajaților care au depus plângeri/reclamații că au
fost discriminații, de asemenea, este interzisă concedierea femeilor care sunt
însărcinate sau în concediu de maternitate.
Folosirea criteriului de gen pentru încetarea contrac telor de muncă este
interzisă prin următoarele acte normative:
• Legea nr. 202/2002: art. 9(b)
• O.G. nr. 137/2000: art. 6(a)
• Codul Muncii: art. 59(a); art. 60(1)

3.2. SISTEMUL EDUCAȚIONAL

Sistemul de învățământ reprezintă „principalul subsistem de educație, car e se
referă la organizarea instituțională a învățământului. În cadrul sistemului de învățământ
sunt reunite instituțiile specializate implicate în procesul de educație, cercetare și
cultură, responsabile de realizarea în mod organizat, planificat și metodi c a
dezideratelor educative. ”89
„În România, educația reprezintă un drept garantat de Constituție pentru toți
copiii și tinerii, indiferent de origine socială sau etnică, de sex sau de apartenență
religioasă. Legea învățământului reiterează dreptul la educ ație al tuturor copiilor, fără
nici un fel de discriminare, inclusiv pe criteriul sex. Aceasta prevede, totodată,
gratuitatea învățământului public, de toate nivelurile, fapt care depășește dimensiunea
formală a egalității de acces la educație, dimensiune reflectată în documentele
menționate. ”90
Egalitatea de gen în educație presupune valorizarea aspirațiilor, nevoilor și
comportamentelor individuale, prin acces egal la toate formele de educație, indiferent
de sex, naționalitate, religie sau mediul socio -familial. Prin educație, o societate
încearcă eliminarea sau ameliorarea impactului convențiilor sociale legate de
diferențele de gen, cu influențe puternice asupra întregului parcurs al vieții individuale,
dar și asupra dezvoltării societății, în ansamblul e i.

89 http://www.asociatia -profesorilor.ro/sistemul -de-invatamant -si-structura .html accesat la 27/04/2018 ora 14:42
90Institutul de Științe ale Educației și UNICEF Perspective supra dimensiunide gen în educație.
București: Editura MarkLink. 2004. p.

31
Potrivit Institutului Național de Statistică în lucrarea Femeile și bărbații.
Parteneriat de muncă și viață : „în general, populația școlară este aproximativ
echilibrată pe sexe, pentru toate nivelurile educaționale.
• În anul școlar 2014/2015, doar 58% di n totalul elevilor care au promovat
anii terminali de liceu (clasele a XII -a și a XIII -a) în acel an au reu șit să
obțină diploma de bacalaureat. Situa ția este diferită pe sexe, în sensul că
rata de succes la examenul de bacalaureat este mai ridicată în caz ul fetelor
(65,9%), comparativ cu cea a băie ților (49,6%).
• În învă țământul profesional și în cel postliceal ratele de succes sunt
ridicate (93,8%, respectiv 89,9%), diferen țe mai mari pe sexe
înregistrându -se doar în postliceal (5,1 punte procentuale, în favoarea
fetelor).
• În învă țământul preuniversitar, popula ția feminină este aproximativ
aceea și cu cea masculină, ponderea fetelor situându -se peste valoarea de
49%. În învă țământul superior însă, situa ția este diferită. De exemplu, în
anul școlar 2015/2016 , 53,3% din studen ții înscri și la programele de
licen ță, respectiv 55,9% din învă țământul universitar de masterat, cursuri
și studii postuniversitare și doctorat, erau persoane de sex feminin. ”91

3.3. SISTEMUL UNIVERSITAR

Miroiu Mihaela descrie în lucrarea Etica în universității: Cum este și cum ar
trebui să fie: Cercetare și cod, universitatea ca „o instituție ale cărei scopuri, valabile
pentru fiecare membru al său includ dezvoltarea și afirmarea profesională, evoluția
cunoașterii și cercetării în condițiil e respectării statutului de drept și a drepturilor
omului. Universitatea respectă demnitatea fiecăruia dintre membrii săi și promovează
integritatea academică. Membrii săi se angajează să contribuie la dezvoltarea
democratică și la prosperitatea societății . Valorile și principiile pe care le promovăm în
mod deosebit și a căror realizare efectivă încercăm să o asigurăm sunt: libertatea
academică. autonomia personală, dreptatea și echitatea, meritul, profesionalismul,

91 Institutului Național de Statistică. op.cit. p.44

32
onestitatea și corectitudinea intelectual ă, transparența, respectul și toleranța,
responsabilitatea, bunăvoința și grija. ”92
Conform Raportului privind starea învățământului superior în România realizat
de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice „la nivelul anului 2014/2015,
sistemul național de învățământ superior cuprindea 101 instituții de învățământ
superior. Învățământul de stat reprezintă peste 55% dintre instituțiile de învățământ
superior și 70% din totalul facultăților. Procentajul cel mai ridicat al instituțiilor de
învățământ superior și al studenților este prezent în municipiul București.”93

3.3.1.REGLEMENTĂRI NAȚIONALE

Legea Educației Naționale nr. 1/2011 (actualizată) garantează accesul egal al
tuturor cetățenilor „la toate nivelurile și formele de învățământ preuni versitar și
superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vieții, fără nicio formă de
discriminare”94.
De asemenea, conform Art. 3. al Legii Educației, „printre principiile care
guvernează atât învățământul românesc, regăsim și următoarele:
• principiul echității – în baza căruia accesul la învățare se realizează fără
discriminare;
• principiul garantării identității culturale a tuturor cetățenilor români și
dialogului intercultural;
• principiul recunoașterii și garantării drepturilor persoanelor aparținâ nd
minorităților naționale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea
identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase;
• principiul asigurării egalității de șanse;
• principiul libertății academice;
• principiul libertății de gândire s i al independenței față de ideologii, dogme
religioase și doctrine politice;
• principiul incluziunii sociale;

92 Miroiu, Mihaela, Cutaș, Daniel a, Andreiescu, Liviu, et.alii. Etica în universități: Cum este și cum ar trebui să
fie: Cercetare și cod. București. 2005. p. 1
93 Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Raportului privind starea învățământului
superior în România. 2015. p.4
94 Art. 2(4) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.

33
• principiul organizării învățământului confesional potrivit cerințelor
specifice fiecărui cult recunoscut;
• principiul respectării dreptului la opi nie al elevului/studentului ca beneficiar
direct al sistemului de învățământ. ”95
Egalitatea în cadrul comunității academice este garantată de Art. 2 alin. (4) și
(5) care prevăd că „statul asigură cet ățenilor României (precum și celor din state
membre UE, ai statelor apar ținând Spa țiului Economic European și ai Confedera ției
Elvețiene) drepturi egale de acces la toate nivelurile și formele de învățământ
preuniversitar și superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vie ții, fără nicio formă
de discrimin are.”96
De asemenea, Art. 118 alin. (2) din Legea Educației Naționale interzice „în
instituțiile de învățământ superior discriminări pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine
socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de
discriminare ”97, cu excep ția măsurilor afirmative prevăzute de lege, Art.118 alin. (3)
prevede „dreptul studenților cu dizabilități fizice de a avea căi de acces adaptate
nevoilor acestora în totalitatea spa țiilor universitare, precum și condi ții pentru
desfășurarea normală a activit ăților academice, sociale și culturale în cadrul institu țiilor
de învățământ superior. ”98
Legea prevede și obligativitatea „funcționării comisiilor de etică în toate
universitățile din țară, care au ca atribuții principale analiza rea și soluționarea cazurilor
de abatere de la etica universitară. Comisiile de etică se pot autosesiza sau pot fi sesizate
de orice persoană din interiorul sau din afara mediului universitar, cu privire la
eventuale abateri s ăvârșite de membri ai comunit ății universitare. ”99 „Comisia trebuie
să păstreze confidențialitatea cu privire la identitatea persoanei care face sesizarea și că
în comunice acesteia rezultatul procedurilor urmate, în termen de 30 de zile de la
primirea sesizării .”100

3.3.2.REGLEMENTĂRI I NTERNE

95 Art.3 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011
96 Art. 2(4)(5) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
97 Art. 118(2) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
98 Art. 118(3) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
99 Art. 308 din Legea Educație Naționale nr. 1/2011.
100 Art. 309 din Legea Educație Naționale nr. 1/2011.

34
Potrivit Art. 241. din Codului Muncii „ regulamentul intern se întocmește de
către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților, după
caz.”101
Regulamentul intern, după Art. 242. din Codul Muncii102, cuprinde cel puțin
următoarele categorii de dispoziții:
• Reguli privind protecția, igiena și securitatea în munca în cadrul unității;
• Reguli privind respectarea principiului nediscriminării și al înlăturării
oricărei forme de încălcare a demnit ății;
• Drepturile și obliga țiile a ngajatorului și ale salaria ților;
• Procedura de solu ționare a cererilor sau a reclama țiilor individuale ale
salaria ților;
• Reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
• Abaterile disciplinare și sanc țiunile aplicabile;
• Reguli referitoare la proced ura disciplinar ă;
• Modalit ățile de aplicare a altor dispozi ții legale sau contractuale specifice;
• Criteriile și procedurile de evaluare profesional ă a salaria ților.
Din punct de vedere al egalității a doua categorie, cel al regulile privind
respectarea pr incipiului nediscriminării și al înlăturării oricărei forme de încălcarea a
demnității, este cea mai importantă .
În cadrul regulamentului intern al Universității Transilvania din Brașov Art. 2.
face referire la regulile privind respectarea principiului ne discriminării și al înlăturării
oricărei forme de încălcarea a demnității. „În Universitatea Transilvania din Brașov
relațiile de muncă dintre angajator și angajați, precum și relațiile dintre angajați
funcționează pe principiul egalității, cu respectarea autorității conferite de lege
structurilor administrative și didactice, a prevederilor din Fișa postului precum și a
demnității fiecărui salariat.”103 De asemenea sunt interzise „discriminările față de un
angajat sau candidat la ocuparea unui post vacant, ba zate pe criterii de sex, orientare
sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, opinie
politică, origine socială, handicap, situație familială, situație materială, apartenență sau
activitate sindicală.”104

101 Art. 241. din Codului Muncii
102 Art. 242. din Codului Muncii
103 Art.2(1) din Regulamentul Intern al Universității Transilvania d in Brașov. 2011. p.1
104 Art.2(2) din Regulamentul Intern al Universității Transilvania din Brașov. 2011. p.1

35
Potrivit A rt. 2 alin (3) „î n Universitatea Transilvania din Bra șov se asigură
egalitate de șanse și tratament între femei și bărbați în rela țiile de muncă, în sensul că
se asigură acces nediscriminatoriu la:
• alegerea ori exercitarea liberă a unei profesii sau activ ități;
• angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante și la toate
nivelurile ierarhiei profesionale;
• venituri egale pentru muncă de valoare egală;
• informare și consiliere profesională, programe de ini țiere, calificare,
perfec ționare, specializ are și recalificare profesională;
• promovare la orice nivel ierarhic și profesional;
condi ții de muncă ce respectă normele de sănătate și securitate în
muncă, conform prevederilor legisla ției în vigoare;
beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum și la securitate
socială;
• organiza ții patronale și organisme profesionale, precum ți la beneficiile
acordate de acestea. ” 105
Potrivit Art. 2 alin (4) „în Universitatea Transilvania din Brașov sunt interzise
orice forme de discriminare după criteri ul de sex, prin utilizarea de către angajator a
unor practici care dezavantajează persoanele de un anumit sex, în legătură cu relațiile
de muncă, referitoare la:
• anunțarea, organizarea concursurilor sau examenelor și selecția
candidaților pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau
privat;
• încheierea, suspendarea, modificarea și/sau încetarea raportului juridic
de muncă ori de serviciu;
• stabilirea sau modificarea atribuțiilor din fișa postului;
• stabilirea remunerației;
• beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum și la securitate
socială;
• informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare,
perfecționare, specializare și recalificare profesională;

105 Art.2(3) din Regulamentul Intern al Universității Transilvania din Brașov. 2011. p.1

36
• evaluarea performan țelor profesionale individuale;
• promova rea profesională;
• aplicarea măsurilor disciplinare;
• dreptul de aderare la sindicat și accesul la facilită țile acordate de acesta;
• orice alte condi ții de prestare a muncii, potrivit legisla ției în vigoare.”106
Carta universitară este „principalul instrumen t de implementare de către
institu țiile de învățământ superior a valorilor și principiilor care guvernează activitatea
universitară de educa ție ini țială și formare continuă și pe aceea de cercetare științifică,
exprimând aspectele fundamentale ale autonomi ei universitare și opțiunile majore,
structurale, func ționale și organizatorice ale comunit ății universitare. ”107
Pe de altă parte, după cum au arătat și alți autori, “codul de etică universitară
înseamnă formularea explicită, în scris, a idealurilor, valori lor, principiilor și normelor
morale pe care consimt să le respecte și să le urmeze membri unei comunități
academice”108 fiind în același timp și “un contract moral între studenți, profesori,
personalul administrativ și comunitatea universitară ca întreg, co ntribuind astfel la
coeziunea membrilor universității”109. Altfel spus, acesta “ocupă locul lăsat liber între
comportamentele morale și lege.”110

3.3.3. PERCEPȚII ȘI ATITUDINII

106 Art.2(4) din Regulamentul Intern al Universității Transilva nia din Brașov. 2011. p.2
107 Carta Universității Transilvania din Brașov. 2016. p.5
108 Proiectul Cod Etic Pentru Univers ități, p. 2
109 Ibidem
110 Ibidem

37
4. GHID

38
CONCLUZIE
„”

39
BIBLIOGRAFIA

1. ABC Of Women Worker's Rights And Gender Equality, ILO, Geneva, 2000 .
2. Andrese n, M. și Taylor, H.F. Sociology: the essentials (ediția a patra).
Belmont: Editura Cengage Learning, 2006.
3. Art. 1 (2) din Legea 202/2002
4. Art. 2 din Legea 202/2002
5. Art.2(1) din Regulamentul Intern al Universității Transilvania d in Brașov. 2011.
6. Art.2(2) din Regulamentul Intern al Universității Transilvania din Brașov. 2011.
7. Art.2(3) din Regulamentul Intern al Universității Transilvania din Brașov. 2011.
8. Art. 2(4) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
9. Art.2(4) din Regulamentul Intern al Universității Transilva nia din Brașov. 2011.
10. Art. 2(4)(5) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
11. Art. 118(2) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
12. Art. 118(3) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
13. Art. 241. din Codului Muncii
14. Art. 242. din Codului Muncii
15. Art. 308 din Legea Educație Naționale nr. 1/2011.
16. Art. 309 din Legea Educație Naționale nr. 1/2011.
17. Art.3 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011
18. Beavoir,Simone. Al doilea sex. Vol. 1. București: Editura Univers, 2004.
19. Browne, B. A. Gender and preferences for job attributes: A cross -cultural
comparison. 1997.
20. Carta Universității Transilvania din Brașov. 2016.
21. Comisia Europeană. Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între
femeii și bărbații 2016 -2019.
22. Comisia Europe ană. Combaterea diferenței de remunerare între femeii și
bărbații .
23. Cordoș, Alexandru. Combaterea discriminării de gen în activitățile
independente. București: Editura Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”,
2014.
24. DEX,. Ediția a II -a. București: Editura Univers Enciclopedic,1998.
25. Institutul de Științe ale Educației și UNICEF Perspective supra dimensiunide
gen în educație. București: Editura MarkLink. 2004.

40
26. Institutul Național de Statistică. Femeile și bărbații. Parteneriat de muncă și
viață. București: Edit ura Institutului Național de Statistică. 2016.
27. Levi-Strauss, Claude. Structurile elementare ale rudeniei. Editura Paris, 1967.
28. Lindsey, L. Gender Roles. A Sociological Perspective. New Jersey: Prentice
Hall, 1997.
29. Marshall, G. (coord.). Dicționar de sociologie . București : Editura Univers
Enciclopedic, 2003.
30. Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Raportului privind
starea învățământului superior în România. 2015.
31. Miroiu, Mihaela, Cutaș, Daniel a, Andreiescu, Liviu, et.alii. Etica în
universități: Cum este și cum ar trebui să fie: Cercetare și cod. București. 2005
32. Parsons, T. Social System. New York: Editura Free Press , 1964.
33. Parsons, T. și Bales, R. Family, socialization and in teraction process . Glencoe,
IL: Free Press, 1955.
34. Proiectul Cod Etic Pentru Univers ități
35. Reeves, Hazel, și Baden, Sally. Gender and Development: Concepts and
Definitions . Brighton: Institute od Development Studies, 2000.
36. Sănduleasa, A ndra Bertha. Politicile familiale, ocupare și rolurile de gen: o
analiză privind influența factorilor culturali asupra atitudinilor față de
participarea femeilor pe piața muncii . Editura Muzeul Literaturii Române.
37. Shepard, J.M. Sociology. Ediția a zecea. Belmont: Editura Cengage Learning,
2009.
38. UNESCO. Gender equality and equity. Beijing,1995.