Surse De Energie Regenerabilă.impactul La Nivel Microzonal [605974]

1

CUPRINS
Capitolul 1. Introducere ……………………………………………………………… pag. 2
Capitolul 2. Conceptul de dezvoltare durabilă și surse le de energie regenerabile …… pag.3
Capitolul 3. Situația și perspectivele resurselor regenerabile în UE ………………. ………pag.8
Capitolul 4. Energia regenerabilă în România …………………………… ……………………….pag.15
4.1. Potențialul României privind sursele de energie regenerabilă……….. …pag.15
4.1 Evaluarea sectoru lui surselor regenerabile de ene rgie …………. ……………..pag.19
4.2. Oportunități de dezvoltare a SRE în România ……. ………………. …………….pag.22
Capitolul 5. Concluzii ……………………………………………………………. …………………….. ..pag.26
Bibliografie ………………………………………………………………………………………… …………pag.27

2

INTRODUCERE

Soarele transmite energia solară Pământului prin radiații, iar încălzirea neuniformă a
atmosferei și suprafeței Pământului, dă naștere vântului. Soarele alimentează și circuitul apei în
natură și fotosinteza plantelor, fiind motorul princi pal pentru sursele de energie regenerabilă, fie
energie solară, eoliană, hidro sau biomasă. În timp ce este evident că gazele naturale, petrolul,
cărbunele, nu vor mai dura prea mult, atât timp cât Soarele există, vom avea sursele de energie
regenerabilă. Pe lângă faptul că sunt într -un continuu declin al cantității, combustibilii fosili sunt
și dăunători față de mediul înconjurător, având un impact negativ, mai ales prin emisiile de CO2.
Dezastrul nuclear din Japonia, deversarea de petrol din Golful Mexic, șantajul energetic
practicat de unele state mari producătoare de combustibili fosili, dar mai ales dorința de
independență energetică, vor avea un impact pe termen lung cu privire la persp ectivele energiei
regenerabile.
Generarea de energie la scară mică din surse regenerabile este foarte importantă pentru
dezvoltarea zonelor rurale într -un mod economic, cu un plan de electrificare coordonat în mod
corespunzător. În zonele rurale, populația este mai redusă și extinderea rețelei electrice este
costisitoare și astfel se apelează la acest tip de electrificare.
Generarea de energie electrică din surse regenerabile, la scară mare, este din ce în ce mai
dezvoltată în majoritatea statelor lumii. Energia produsă este livrată în rețeaua electrică și
utilizată atât d e consumatorii casnici, cât și industriali. Capacitatea rețelei poate fi caracterizată
prin două variabile: cererea maximă și energia maximă de vânzare. Prima variabilă este valoarea
maximă a energiei, care pot fi preluată din rețea, în timp ce a doua este rata maximă la care
sistemul poate vinde energie în rețea. Unele modele de rețea permit utilizatorilor să introducă
coeficienți de emisie de rețea, care sunt utilizate pentru a calcula emisiile de poluanți asociate cu
putere de cumpărare de la rețea, prec um și emisiile economisite care rezultă din vânzarea de
energie rețelei. Coeficienții de emisie sunt de obicei specificați în grame de poluant emis pe kWh
consumat.

3
CAPITOLUL 2. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ ȘI SURSE LE DE
ENERGIE REGENERABILE
În ultimul secol, folosirea energiei din combustibili fosili (petrol, gaz, căbuni: prin
ardere), a avut efecte dezastruoase asupra mediului, mai mari decât orice activitate umană din
istorie: acumularea de gaze nocive în atmosferă, ceea ce a declanșat procese (poate ireversibile),
precum: subțierea stratului de ozon, încălzirea globală etc.
Utilizarea unor surse alternative de energie: soarele, vântul, apa, biomasa (surse
neconvenționale) devine tot mai importantă, deoarece:
– aceste surse practic nu se consum ă (energii regenerabile);
– produc emisii mult mai puține;
– reduc poluarea chimică, termică, radioactivă;
– sunt disponibile, teoretic, oriunde pe glob.
Tipurile de energie alternativă sunt: energia solară, energia eoliană, hidroenergia, energia
valurilor, energia geotermală, bioenergia (biocombustibili, reziduuri animale), biodiesel.
În anul 1986 s -a definit conceptul de dezvoltare durabilă, ca fiind "satisfacerea
necesităților prezentului fără a ipoteca capacitatea generațiilor viitoare de a -și satisface propriile
necesități", concept care implică interesul dezvoltării a noi surse de energie și minimizarea
reziduurilor care afectează mediul. Combustibilii fosili se prezintă ca o resursă finită și economic
limitată, inducând emisii ce afectează me diul și contribuie la schimbarea climatului. Un sistem
energetic durabil trebuie să integreze surse de energie regenerabile și lanțuri de ardere cu emisii
reduse, accesibile la costuri acceptabile.
Dezvoltarea durabilă necesită generarea echilibrului într e dezvoltarea economică,
echitatea socială și protecția mediului, în toate regiunile planetei, iar concretizarea acestui
concept nu se poate concretiza fără o reală voință politică a unui număr mare de țări.
În condițiile tehnicii contemporane, creșterea confortului înseamnă creșterea exagerată a
consumului de energie. În ritmul actual, cu aproximativ 400 de ani după începuturile
industrializării, omenirea va epuiza aproape în totalitate combustibilii fosili acumulați în 400 de
milioane de ani. Arzând comb ustibilii fosili din acest imens rezervor, pe lângă obținerea energiei,
se eliberează în continuare o mare cantitate de gaze toxice care vor putea transforma atmosfera în
starea în care era cu milioane de ani în urmă. Pentru a păstra resursele fosile rămas e pe o durată
cât mai lungă și pentru păstrarea și refacerea condițiilor vieții umane pe pământ trebuie să ne
orientăm spre utilizarea surselor de energie regenerabile .
Principalele surse de energie regenerabile (RES) luate în considerare de Directiva
2001 /77/CE sunt cea eoliană, solară, geotermală, hidroenergia și bio -masă.
2.1. Energia solară [17,18,19 ]
Recepționată pe suprafața Pământului în mod neuniform, energia solară este transformată
într-o altă formă de energie utilă, în mai multe moduri după cum u rmează :

4
– transformarea energiei solare în energie termică cu aj utorul panourilor solare , o formă
folosită mai ales în zonele izolate, în care nu se poate produce energie electrică prin metode
convenționale;
– conversia energiei solare în energia electri că (fotovoltaică) prin intermediul unor
instalații cu baterii fotoelectrice pe bază de siliciu;
– folosirea căldurii înmagazinate în stratul superior al apei (diferența de temperatură
dintre apa caldă de suprafață și straturile de adâncime poate determina un motor termic capabil să
producă energie electrică);
– fotoelectroliza apei, un procedeu de perspectivă prin care se obține hidrogenul,
considerat un com -bustibil „curat” foarte util.
În principal utilizarea energiei solare se face prin:
a) colectoare s olare pentru obținerea de energie termică;
b) panouri fotovoltaice pentru obținerea energiei electrice.
Energia solară este utilizată în special pentru producerea de apă caldă menajeră din
locuințele in -dividuale.
2.2. Hidroenergia [20]
O sursă importantă de energie regenerabilă este apa, sursă continuă și foarte ieftină de
energie. Aproximativ 18% din energia mondială este produsă de hidrocentrale.
În literatura de specialitate „energia hidraulică“ este legată doar de potențialul oferit de
cursurile de apă (râuri, fluvii, lacuri de acumulare, cascade, pe firul apei) deși în același concept
ar putea fi integrată și energia valurilor sau a mareelor.
2.3. Energia geotermală [19,20,21 ]
Energia geotermală reprezintă căldura conținută în fluidele și rocile subtera ne. Este o
formă de energie nepoluant ă și poate fi folosită în scopuri diverse cum ar fi încalzirea locuinț
elor, industrial sau pentru producerea de electricitate. Aceste resurse inepuizabile sunt astăzi din
plin valorificate, mai ales în zonele cu impor tante activități vulcanice.
Geotermia de temperatură ridicată (150 – 300°C) presupune pomparea apei la suprafață,
acolo unde, prin intermediul unor schimbătoare de căldură se formează vapori utilizați ulterior în
turbine, ca și în caz ul centralelor termice clasice.
Resursele geotermice cu o temperatură sc ăzută (mai mică de 100°C) sunt extrase cu
ajutorul unor pompe termice, în scopul eliberării unei cantități de căldură, pentru diferite
necesități.
Potențialul geotermic natural este considerat limitat intru cat deși există numeroase locații
unde se întâlnește o temperatură foarte ridicată (mai mare de 200°C) nu există apă. Totuși această
resursă termică poate fi exploatată prin intermediul tehnologiei „rocilor calde și uscate“, care
constă în pomparea de apă prin intermediul primului puț către zonele de mare adâncime (de peste
3000m), corespunzătoare fisurilor din rocă. Apa reîncălzită urcă prin inter -mediul unui al doilea

5
puț și permite producerea de electricitate ca și în cazul centralelor termice clasice. A plicațiile
căldurii geotermale sunt foarte variate și includ încălzirea locuințelor, a serelor, precum și
aplicații în unele procese industriale, cu m este paste -urizarea laptelui.
Printre avantajele centralelor geotermale se numără faptul că energia rezult ată este curată
pentru mediul înconjurător și regenerabilă. În plus centralele geotermale nu sunt afecta te de
condițiile meteoro -logice și de ciclul noapte/zi. Dezavantajul centralelor geotermale este
instabilitatea solului, chiar și cutre -mure de intensit ate redusă. În plus, zonele cu activitate
geotermală se răcesc dupa câteva decenii de utilizare, deci nu se poate vorbi despre o sursă
infinită de energie.
2.4. Biomasa[25,26,27,28,29]
Biomasa înglobează orice material regenerabil de natură organică și cup rinde vegetalele
terestre și ansamblul de deșeuri și reziduuri organice din agricultură, piscicultură, silvicultură,
deșeuri.
Principalii constituienți ai biomasei sunt hidrații de carbon, amidonul, compușii celulozici
și ligninele. Se apreciază că biomasa este principalul combustibil rural indicat mai ales pentru
încălzirea caselor și a apei menajere. Exploatarea la maximum a potențialului de biomasă
presupune utilizarea în totalitate a re -ziduurilor din exploatările forestiere, a rumegușului și a
altor re sturi din lemn, a deșeurilor agricole rezultate din cereale sau tulpini de porumb, resturi
vegetale de viță de vie precum și deșeuri și reziduuri me najare .
Pe termen mediu și lung, creșterea cantității de biomasă se poate asigura din plantații pe
suprafeț ele degradate, terenuri agricole dezafectate sau scoase din circuitul agricol.
Conversia biomasei. Exceptând cazurile în care arderea directă este potrivită, biomasa
brută necesită transformarea în combustibili solizi, lichizi sau gazoși care pot fi folosi ți pentru
producerea de caldură, electricitate și drept combustibil pentru autovehicule. Conversia biomasei
are la bază următoarele procese:
1) procese me canice de transformare care con stau în sortarea și compactarea/presarea
deșeurilor;
2) procese termi ce de transformare care constau în:
– arderea directă cu generare de energie termică;
– gazificarea;
– arderea prin piroliză;
– combustia;
– lichefierea.
3.) procese biologice de transformare cum sunt fermentarea cu generare de biogaz (CH4)
sau bio -etanol (C H3–CH2 –OH), digestia anaerobă și procese de hidroliză.

6

2.5. Energia eoliana[25,26,27,28,29]

Principalul avantaj al utilizarii energiei eoliene este emisia zero de substanțe poluante și
gaze cu efect de seră. Mișcarea maselor de aer este rezultatul activ ității energetice a soarelui,
vântul se formează datorită încălzirii neuniforme a suprafeței Pamântului, a temperaturilor
diferite a două puncte de pe glob, având direcția de la punctul cald spre cel rece. Se apreciază
astăzi că circa 1 -2% din energia sola ră se transformă în energie eoliană, dar pentru o funcțio -nare
la parametrii optimi, eolienele trebuie amplasate în zone cu densitatea locală a aerului mare.
Inten -sitatea vântului, un alt parametru important, depinde direct proporțional de diferența de
presiune dintre zonele geografice. La câmpie, densitatea aerului este mai mare și implicit, forța de
acțiune a vântului este mai mare. Pe suprafețele plasate mai sus de nivelul mării, în munți de
exemplu, presiunea atmosferică este mai mică, corespunzător es te mai mică densitatea aerului și
cantitatea de energie pe suprafața elicei. Viteza vântului este considerat parametrul cu cea mai
mare influență asupra cantității de energie, care se modifică proporțional cu vite za vântului la
puterea a treia.
Evoluția eo lienelor. Moara de vânt este strămoșul generatoarelor eoliene care a apărut în
Evul Mediu, primele mori de vânt din Europa utilizate în special la măcinarea cerealelor erau de
tipul moară stâlp, manuale (la modificarea direcției vântului se intervenea manu al pentru a
direcționa moara cu fața spre vânt). Olandezii foloseau morile de vânt pentru a drena apa de pe
câmp folosind un mecanism asemănător cu o roată de apă. Rotația paletelor este transformată
într-o mișcare sus -jos pentru a acționa o pompă.
Deși în mod obișnuit se numesc mori de vânt, aceste mecanisme sunt numite și mașini de
vânt șipompe de vânt. În unele țari s -au construit „ferme de vânt“ [20] care constau din câmpuri
de generatoare de vânt.
Revoluția industrială care a determinat apariția de noi materiale a oferit un nou început și
pentru morile de vânt. În consecință, utilizarea metalului a permis modificarea formei turnului și
îmbunăt ățirea considerabilă a mașinilor pe care le numim pe scurt „eoliene“.
Turbinele eoliene funcționează individual sau în rețea. La utilizarea în rețea a turbinelor
eoliene, sistemele de energie eoliană alimentează cu energie electric ă direct rețeaua electrică
aflată în serviciul public. Exista două tipuri de folosire în rețea a turbinelor eoliene :
– rețele izolate care generează o cantitate de energie electrică între 10 kW și 200 kW;
– rețele centrale de producere a electricității, cu turbine eoliene care generează o cantitate
de energie electrică de la 200 kW pân ă la 2 MW.
În prezent, eolienele cu ax orizontal cu rotorul de tip elice prezintă cel mai mare interes
pentru pro -ducerea de energie electrice la scară industrială, dar există și modelele cu ax vertical
cum sunt cele cu rotor Savonius si Darrieus.
Eolienele cu ax orizontal sunt cele mai utilizate deoarece r andamentul lor aerodinamic
este superior celui al eolienelor cu ax vertical, sunt mai puțin supuse unor solicitări mecanice

7
importante și au un cost mai scăzut. Funcționarea eolienelor cu ax orizontal se bazează pe
principiul morilor de vânt.Cel mai adesea , rotorul acestor eoliene are trei pale cu un anumit profil
aerodinamic, obținându -se asfel un bun compromis între coeficientul de putere, cost și viteza de
rotație a captorului eolian. Există două categorii de eoliene cu ax orizontal:
• amonte: vântul suf lă pe fața palelor, față de direcția nacelei, palele sunt rigide, iar
rotorul este orientat, cu ajutorul unui dispozitiv, după direcția vântului
• aval: vântul suflă pe spatele palelor față de nacelă, rotorul este flexibil și se auto –
orientează.
Instalații eoliene cu ax vertical. Pilonii eoliene -lor cu ax vertical sunt de talie mică cu
înălțimea de 0,1 – 0,5 din înălțimea rotorului.
Aceasta permite amplasarea întregului echipa -ment de conversie a energiei (multiplicator,
generator) la piciorul eolienei faci litând astfel operațiunile de întreținere. În plus, nu este necesară
utilizarea unui dispozitiv de orientare a rotorului, ca în cazul eoli -enelor cu ax orizontal. Totuși,
vântul are intensitate redusă la nivelul solului, ceea ce determină un randament redu s al eolienei,
aceasta fiind supusă și turbulențelor de vânt. Aceste eoliene trebuiesc antrenate pentru a porni, iar
pilonul este supus unor solicitări mecanice importante.
Cele mai răspândite două structuri de eoliene cu ax vertical se bazează pe principiul
tracțiunii dife -rențiale sau a variației periodice a incidenței. Rotorul lui Savonius funcționează pe
baza principiului tracțiunii diferențiale. Acesta presupune faptul că eforturile exercitate de vânt
asupra fiecăreia din fețele unui corp curba t au intensități diferite rezul -tând un cuplu care
determină rotirea ansamblului. Rotorul lui Darrieus se bazează pe principiul variației periodice a
incidenței. Un profil plasat într -un curent de aer, în funcție de diferitele unghiuri, este supus unor
forțe ale căror intensitate și direcție sunt diferite. Rezultanta acestor forțe determină apariția unui
cuplu motor care rotește dispozitivul.
Sisteme de conversie a energiei eoliene. Elementele principale ale unui sistem de
conversie a energiei eoliene sunt : mașina electrică (funcționează ca generator), rotoru l turbinei
cu paletele componen te (două sau trei), arborele rotorului și generatorului, cutia de viteze, care
poate lipsi în cazul utilizării generatoarelor sincrone, nacela în care sunt plasate toate e lementele
componente, și turnul de susținere, care poate avea o înălțime de peste 20 m, în funcție de locul în
care este plasată.
Turbinele de vâ nt pot fi construite atât cu ge neratoare sincrone cât și cu generatoare
asincrone (de inducție), care pot fi co nectate la rețea direct sau indirect. Conectarea directă
presupune conectarea rigidă la curentul alternativ (de obicei trifazat) al rețelei la puteri de maxim
500 kW. Datele din literatura de specialitate arată că la o viteză a vântului de 8 m/s se obține o
putere (cantitatea de energie pe secundă) de 314 W, corespunzătoare suprafeței rotorului turbinei,
iar dacă viteza vântului se dublează se obține o putere de 2500 W.

8
CAPITOLUL 3. SITUAȚIA ȘI PERSPECTIVELE RESURSELOR REGENERABILE
ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ [30]
Uniunea Europeană, promotoare asiduǎ a energiilor verzi și a dezvoltǎrii durabile la nivel
global, și -a propus ca, până în anul 2020, să -și asigure din surse regenerabile 20% din consumul
final de energie primară și 10% din carburanții utilizați în t ransporturi1. Dacă ne gândim la faptul
că, în prezent, energia regenerabilă reprezintă doar 8,5% din totalul energiei utilizate la nivelul
Uniunii Europene, aceste obiective par foarte ambițioase, iar pentru atingerea lor este nevoie ca
fiecare stat membru să depună eforturi susținute în toate sectoarele economice.
„Foaia de parcurs pentru energia regenerabilă – Energiile regenerabile în secolul XXI:
construirea unui viitor mai durabil” reliefează faptul că țintele privind energia din surse
regenerabile sun t realizabile și oferă comunității de afaceri stabilitate pe termen mediu și lung în
realizarea de investiții durabile în sectorul energiei regenerabile, care reduc dependența de
combustibilii fosili și promovează noile tehnologii în domeniul energiei. Cu toate acestea, în
analiza sa anuală pe anul 2012, „Energia din surse regenerabile: o prezență majoră pe piața
energetică europeană”, privind stadiul dezvoltării surselor regenerabile de energie în UE
(COM(2012) 271 final), Comisia Europeană a constatat fap tul că, în ultimii ani, sursele
regenerabile de energie (SRE) s -au dezvoltat într -un ritm mai rapid decât era prevăzut, sub
influența economiilor de scară și a progreselor tehnologice. Domeniile intensive în capital și
tehnologie de vârf, precum fotovoltai cele, turbinele eoliene terestre și marine, energia termică
solară și pompele de căldură, predomină în valoare absolută, în cadrul unei politici solide de
promovare a surselor regenerabile de energie, deși, exceptând hidroenergia, ale cărei posibilități
de dezvoltare în UE sunt limitate cel mult la microhidrocentrale, o mare parte din restul surselor
regenerabile (de genul solară, eoliană etc.) nu sunt încă rentabile, necesitând subvenții plătite fie
utilizatorilor, fie producători lor sau alte scheme de spr ijin.
Ca răspuns la aceste tendințe, statele membre UE au modificat în mod repetat schemele de
sprijin/finanțare pentru energiile regenerabile, în vederea asigurării eficienței costurilor și a
finalizării procesului de integrare a pieței. Uneori însă, modu l în care au fost întreprinse astfel de
reforme nu a respectat cele mai bune practici în domeniu, fapt care a generat incertitudini în
rândul investitorilor din UE.
În plus, criza financiară și economică a restrâns capitalul disponibil, posibilitǎțile de
subvenționare din partea bugetelor publice și a făcut investitorii mai precauți cu privire la
investițiile pe o piață energeticǎ intensivă în capital, cum este cea a regenerabilelor. Totuși,
directiva privind energia din surse regenerabile (2009/28/CE) a st abilit ținte naționale obligatorii,
pentru atingerea cărora statele membre au posibilitatea de a recurge la scheme de ajutor și la
măsuri de cooperare interstate.
Scăderea sensibilă a costurilor și perfecționarea tehnologiilor din ultimii ani vor
impulsion a dezvoltarea energiilor verzi.”Bloomberg New Energy Finance” estimează, în lucrarea
„Global Renewable Energy market Outlook” (16 nov.2011) că, până în 2020, sistemele
fotovoltaice și producția de energie eoliană terestră vor deveni competitive pe mai mult e piețe, în
raport cu cărbunele și gazele naturale. Numai în intervalul 2006 -2010, costurile medii ale
sistemelor fotovoltaice au scăzut cu 48%, iar costurile modulelor cu 41%. În raport cu anul 1990,
costurile actuale ale sistemelor de producere a energie i fotovoltaice sunt cu peste 60% mai

9
reduse. Aceeași sursă preconizează scăderea în continuare a costurilor, pe baza efectelor de
antrenare ale politicilor actuale, care includ ajutoare guvernamentale, reforme și îndepărtarea
barierelor la intrarea pe piaț ă. Costurile investițiilor în energia eoliană terestră au scăzut cu 10%
în perioada 2008 -2012 și cu 50% din 1990, iar capacitatea turbinelor eoliene a crescut de 10 ori
în ultimii 15 ani. Progresele cercetării, dezvoltării și inovării conduc la scăderea co ntinuǎ a
costurilor energiilor regenerabile. La energiile regenerabile, variația costurilor este mare (ex.: la
energia eoliană, costurile medii se pot reduce într -un cuantum cumulat de aprox. 2 miliarde €/an),
iar costul tehnologilor de profil trebuie cons iderat într -o dinamică descrescătoare.
În SUA, prețul energiei electrice de origine solară a scăzut de la 22 $/kWh în 1980 la mai
puțin de 3 $/kWh în prezent, la capătul unui proces de declin de 7%/an, care va continua. Cea mai
mare companie de energie sol ară din SUA – First Solar – estimează că, în următorii trei ani,
panourile solare mai ieftine vor asigura un preț al energiei electrice de origine solară echivalent
cu cel al prețului maxim al electricității pe bază de gaz.
La nivelul prețului relativ ridi cat al țițeiului din ultimii ani, devine posibilă explorarea
potențialului de piață pentru unii biocombustibili. La un nivel al prețului țițeiului de 100 $/baril și
chiar mai redus, testele indică faptul că producția de biocombustili cu conținut energetic ridicat
produși din biomasă (porumb, iarbă), pe baza unor tehnologii de generația a II -a (metoda
termochimică H2Bioil), poate fi rentabilă, iar în cazul în care s -ar aplica și o taxă federală pe
carbon, biocombustibilul ar deveni chiar mai rentabil.
În sec torul generării energiei electrice de origine hidro, nu este de așteptat o creștere
importantă, deoarece resursele hidro existente (practic cele mai importante dintre cele
regenerabile) sunt deja valorificate în mare parte, în prezent. În plus, nu este cla r dacă aceste
resurse vor fi disponibile pe o bază sustenabilă și în viitor, în contextul în care condițiile
meteorologice extreme devin o constantă. Microhidrocentralele pot constitui o opțiune viabilǎ
pentru viitor, pentru cǎ ele au fost dezvoltate pe sc arǎ largǎ doar într -un numǎr limitat de state.
Cu toate acestea, pentru realizarea unei competitivități sporite în domeniul surselor
regenerabile de energie (SRE), este necesar un angajament politic ferm al UE în favoarea unui
cadru de reglementare care să vină în sprijinul politicii industriale, al dezvoltării tehnologice și al
eliminării perturbărilor de pe piață. De asemenea, pentru asigurarea complementarității politicilor
ecologice cu cele în domeniul energiei din surse regenerabile, sunt necesare o pi ață funcțională a
carbonului și taxe pe energie concepute într -o manieră care să ofere investitorilor stimulente clare
și puternice pentru a investi în tehnologiile cu emisii scăzute de carbon și în dezvoltarea acestora.
UE a lansat un proiect special, avâ nd ca miză eficiența costurilor SRE
– „Cost -efficient and sustainable deploym ent of Renewable Energy Sources (RES)
towards the EU 20% target by 2020, and beyond (RES4LESS)”, aprobat prin programul „Energie
inteligentă Europa” și demarat oficial în ianuarie 2011. Partenerul român din proiect este Centrul
pentru Promovarea Energiei Curate și Eficiente în România (ENERO). Obiectivul principal al
proiectului RES4LESS – „mai multe regenerabile în UE, la un cost mai redus” – constă în
elaborarea unei foi de parcur s pentru dezvoltarea eficientă a surselor regenerabile de energie în
două etape, la orizontul anilor 2010 -2020 și 2020 -2030. Rezultatul va fi atingerea țintelor
naționale pentru energia regenerabilă, la costuri mai reduse, prin intermediul unor mecanisme d e
cooperare între statele membre. Totuși, birocrația existentă în unele state membre și piața de

10
capital mai puțin dezvoltatǎ și puternic afectatǎ de criza financiarǎ pot spori riscurile și costurile
proiectelor din domeniul surselor regenerabile de energi e, subminându -le competitivitatea.
Pentru a contracara evoluțiile dăunătoare asigurării unui cadru competitiv pentru SRE,
Comisia Europeanǎ propune:
regimuri administrative simple;
scheme de ajutor de stat stabile și fiabile;
acces facil la capital (de exe mplu, prin scheme de ajutor de stat).
Banca Europeană de Investiții și instituț iile publice naționale vor juca un rol -cheie în
furnizarea fondurilor, iar alături de acestea, și o serie de programe de finanțare, cum ar fi Fondul
European de Dezvoltare Regio nalǎ (ERDF), pe baza cǎruia finanțarea se face în proporție de 85%
din fonduri UE nerambursabile și de 15% din fonduri cofinanțate de la bugetul de stat, sau
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (EAFRD), a cărui condiție este ca energia
rezulta tă să fie folosită exclusiv în segmentul care aplică la aceste fonduri (excluzând livrarea
acesteia în rețeaua energetică națională).
Precizăm că multe programe europene s -au bazat pe susținerea energiei regenerabile prin
certificate verzi și/sau tarife pr eferențiale, al căror cost ajunge să fie suportat direct de către
consumatori. În cazul subvențiilor, costurile au fost socializate, nefiind imediat reflectate în
facturile de electricitate, ci sub forma altor cheltuieli bugetare mai mult sau mai puțin viz ibile. De
multe ori, costurile/subvențiile au fost camuflate sub forma acumulării unor datorii (reprezentate
de diferența între prețurile controlate plătite de consumatori și costurile reale de furnizare), care
în cazul Spaniei au ajuns la 24 miliarde de e uro. Din aceste considerente, unele state, grav
afectate de criza financiară și supraîndatorate, au început să taie din subvențiile alocate
promovării SRE. Relativ recent, utilizarea unor noi tehnologii pentru extragerea unor
combustibili precum gazele de șist a contribuit la revizuirea perspectivelor extrem de optimiste cu
privire la evoluția surselor regenerabile.
În aceste condiții, UE a decis că „țările membre trebuie să mărească flexibilitatea
programelor pentru promovarea energiei regenerabile și să reducă subvențiile, deoarece
tehnologia s -a dezvoltat peste așteptări, iar prețurile au scăzut”
.În recenta Comunicare a Comisiei, COM(2012) 271 final, s -a insistat pe ideea potrivit
căreia domeniile și tehnologiile mature care vor opera pe piețe funcționa le nu vor mai avea
nevoie de subvenții, ci de reforme ale schemelor de ajutor, pentru a se asigura că acestea își ating
obiectivele cu costuri minime.
Creșterea competitivitǎții tehnologiilor este realizabilǎ prin trecerea, cât mai rapid
posibil, către si stemele care -i expun pe producători la riscurile prețurilor determinate de piață,
deși, pentru cercetare și dezvoltare, ar putea fi nevoie de continuarea unei anumite forme de
ajutor (de stat), iar pentru tehnologiile noi, mai puțin mature, și de alte form e de ajutor financiar
sau de ordin administrativ.
Modificările aduse recent schemelor de ajutor au fost declanșate, în unele cazuri, de
creșterea foarte rapidă a cheltuielilor investiționale din domeniul energiei din surse regenerabile,

11
creștere care nu e ste sustenabilă pe termen scurt, iar în unele state membre, aceste modificări nu
au fost suficient de transparente.
Pentru operaționalizarea acestor reforme, îmbunătățirea coerenței abordărilor naționale și
evitarea fragmentării pieței interne, Comisia Eur opeană va elabora un ghid de bune practici, pe
baza experienței dobândite în domeniul surselor regenerabile și, în măsura în care va fi necesar, și
a unor orientări privind reforma schemelor de ajutor.
O altă prevedere recentă a UE care va fi transpusă înt r-un text de lege se referă la
limitarea la 5%, până în 2020, a consumului de biocombustibili obținuți din culturi agricole, cum
ar fi rapița și grâul. Propunerea a survenit după ce o serie de studii științifice au exprimat dubii cu
privire la cuantumul re ducerii emisiilor poluante provenite de la biocombustibilii obținuți din
culturi agricole, precum și ca urmare a unor recolte slabe de cereale în regiuni agricole -cheie,
care au stimulat prețurile acestora și au resuscitat temerile privind apariția unei cr ize alimentare.
Pentru a compensa deficitul și a atinge obiectivul UE de 10% biocarburanți în 2020, Comisia
Europeană intenționează să utilizeze biocombustibili rezultați din surse nealimentare (deșeuri
menajere și așa -numite surse „nonterestre”, respectiv alge marine).
Directiva privind energia din surse regenerabile a creat mecanisme de cooperare adecvate,
care nu numai că permit, dar totodată, facilitează transferul de energie din surse regenerabile
produsă într -un stat membru pentru realizarea obiectivu lui unui alt stat membru. Printre
proiectele în curs de dezvoltare care s -ar putea prevala de mecanismele de cooperare, se numără
proiectul de energie solară „Helios” din Grecia, proiectele sau schemele de ajutor comune din
mările nordice și inițiative sim ilare din țările sud -mediteraneene și din cadrul politicii europene
de vecinătate, în sens mai larg.
Comisia Europeană și -a propus să îmbunătățească cooperarea internațională pentru
dezvoltarea energiei din surse regenerabile, prin diverse căi și modalităț i: 1) exploatarea la
maximum a mecanismelor de cooperare; 2) mandat de negociere a unuia sau mai multor acorduri
bilaterale/multilaterale; 3) măsuri specifice având ca scop stimularea comerțului cu energie
electrică din surse regenerabile, în cadrul unui v iitor acord cu partenerii din nordul Africii; 4)
extinderea cadrului Directivei 2009/28/CE către țările din cadrul PEV (po litica europeană de
vecinătate
În ceea ce privește perioada post -2020, specialiștii de la Bloomberg au avertizat că, în
absența unui c adru adecvat, ritmul de creștere a energiei din surse regenerabile se poate reduce
drastic, iar ținta UE 2020 privind sursele regenerabile s -ar putea dovedi insuficientă pentru a
promova invest ițiile necesare pe termen lung..
Deși cadrul legislativ europea n actual privind energia din surse regenerabile pare adecvat,
principalul său instrument – țintele obligatorii – expiră în 2020, iar Directiva 2009/28/EC asupra
energiei regenerabile solicită Comisiei Europene să prezinte o nouă „Foaie de parcurs” pentru
regenerabile de abia în anul 2018, care să ia în considerare stadiul de dezvoltare a tehnologiilor și
experiența dobândită în urma aplicării directivei. Singurul reper cantitativ de prognoză, la nivelul
UE, pentru perioada post -2020, este un un obiectiv de 45% pentru energiile regenerabile, total
nerealist, în opinia noastrǎ, ca pondere în consumul total de energie până în 2030.

12
După cum se subliniază în documentul Comisiei (COM(2012)271 final), pe o piață
europeană a energiei concurențială, sectorul energi ei din surse regenerabile poate constitui o
prezență majoră și o afacere de succes. Totuși, dacă actualele inițiative nu se vor dovedi adecvate
pentru atingerea obiectivelor comune de politică energetică și climatică, așa cum sugerează
„Perspectiva energet ică 2050”, ritmul mediu anual de creștere a producției de energie din surse
regenerabile s -ar putea reduce de la nivelul proiectat, de 6%/an, la nivelul modest de 1%/an.
„Perspectiva energetică 2050” sugerează analiza a trei posibile opțiuni de politică
economică pentru UE în domeniul regenerabilelor:
– opțiunea decarbonizării, bazată pe piața carbonului și pe schema revizuită de
comercializare a certificatelor de emisii (Directiva 2009/29/CE), fără obiective/ținte referitoare la
contribuția e nergiei din s urse regenerabile;
– continuarea regimului actual, cu ținte obligatorii privind energia din surse regenerabile,
reducerea emisiilor și eficiența energetică;
– administrarea îmbunătățită, mai bine coordonată, a întregului sector energetic, cu o țintă
unică la nivelul UE în ceea ce privește energia din surse regenerabile.
Indiferent de forma pe care o vor lua obiectivele legate de energia din surse regenerabile
după 2020, acestea trebuie să includǎ două aspecte:
1. Energia din surse regenerabile trebuie să fa că parte din piața europeană a energiei,
beneficiind de sprijin lim itat, dar eficient, în cazurile în care este necesar, și făcând obiectul unui
volum mare de tranzacții.
2. UE își menține poziția de lider mondial în ceea ce privește cercetarea și
dezvolta rea, în sensul ca acest domeniu să poată asigura dezvoltarea surselor regenerabile de
energie într -un mod eficient și la prețuri accesibile.
Tehnologiile de producere a energiilor regenerabile trebuie să fie perfecționate, pentru a
permite majorarea randam entelor și diminuarea costurilor. Principalele domenii de investiții
avute în vedere sunt energia eoliană, energia solară concentrată și bioca rburanții din generațiile a
2-a și a 3 -a. Este necesară, de asemenea, îmbunătățirea tehnologiilor existente, în se nsul măririi
dimensiunii turbinelor eoliene offshore și al redimensionării paletelor pentru a capta mai multă
energie eoliană, și a panourilor fotovoltaice pentru a colecta mai multă energie solară.
Tehnologiile de stocare sunt de o importanță majoră, depo zitarea fiind în prezent mai scumpă
decât capacitatea de transport suplimentară, iar stocarea convențională bazată pe energie hidro
fiind limitată.
Sintetizând, în vederea atingerii acestor scopuri, Comisia Europeană va trebui să
acționeze pe urmǎtoarele p atru coordonate principale:
internă a energiei și reconsiderarea, dupǎ criterii mai restrictive, a problemei stimulentelor
acordate pentru investiții în producția d e energie electrică destinată comercializării pe piață;

13

ceea ce privește schemele de ajutor de stat, pentru a asigura o mai bună predictibilitate, un raport
îmbunătăți t cost -eficiență, în vederea evitării supracompensării, atunci când aceasta este
demonstrată;
promovarea utilizării sporite a mecanismelor de cooperare care permit statelor
membre să -și atingă țintele naționale obligatorii, prin tranzacționarea energiei din surse
regenerabile;
îmbunătățirea cadrului de reglementare a cooperării în domeniul energetic în
regiunea mediteraneeană, ți nând cont de faptul că, în zona Maghrebului, o piață regională
integrată ar facilita investiții la scară mare și ar permite UE să importe mai multă energie
electrică din surse regenerabile.
Pentru a menține o creștere viguroasă a producției de energie din surse regenerabile și
după 2020, va fi necesar un cadru politic favorabil, care să soluționeze inadvertențele rămase în
ceea c e privește piața sau infrastructura:
Înlǎturarea incertitudinilor legate de politica în domeniul energiilor regenerabile în viitor.
Cadrul actual de reglementare mai este valabil încă 8 ani, până în 2020. Pentru perioada post –
2020, nu au fost formulate ob iective concrete privind energia regenerabilă și nici ținte de
decarbonizare, cu excepția celor prevăzute în ETS (emission trading system – schema de
comercializare a emisiilor) și a unui obiectiv mai degrabă politic, destul de ambițios, al
Consiliului Euro pean, de a reduce cu 80 -95% emisiile de gaze cu efect de seră până în 2050, dacă
și alte țări dezvoltate și emergente adoptă măsuri similare.
Viabilitatea stimulentelor financiare. Statele membre au introdus scheme diferite de
sprijin, care se pot dovedi neviabile în raport cu sistemul(unitar) al pieței unice. Creșterea
cheltuielilor, cauzată, în parte, de o „explozie” a numărului de instalații fotovoltaice datorată
costurilor unitare în scădere ale acestora, ridică unele semne de întrebare în legătură cu
viabilitatea financiară a schemelor de ajutor.
Coerența cu acordurile de piață. Au apărut temeri cu privire la capacitatea acordurilor de
pe piața internă de a aborda în mod eficient particularitățile investițiilor în energii regenerabile
(care reclamă su stenabilitate pe termen lung) și de a da posibilitatea producătorilor să răspundă în
mod adecvat la semnalele pieței, ceea ce ar genera ineficiență în funcționarea pieței.
Adecvarea infrastructurii energetice. Majoritatea rețelelor electrice existente au f ost
construite într -o perioadă în care sistemele de energie electrică erau predominant naționale,
instalațiile de generare a energiei electrice au fost amplasate relativ aproape de p unctele de
consum, iar fluxurile și livrările de energie electrică erau re lativ controlate. Pe măsura creșterii
ponderii energiei electrice din surse regenerabile de energie, aceste condiții nu vor mai putea fi
asigurate, iar integrarea surselor regenerabile de energie în sistem va fi suboptimă.
Incertitudinile cu privire la te hnologiile viitoare. Pentru a realiza tranziția către o energie
durabilă și sigură, va fi necesară o gamă largă de tehnologii inovatoare în domeniul surselor
regenerabile, dar aducerea acestor tehnologii pe piața comercială reprezintă o provocare serioasă
și nu poate fi realizată doar cu ajutorul mecanismelor pieței.

14
Acceptarea publică și sustenabilitatea. În general, sursele regenerabile se bucurǎ de
sprijinul populației, din perspectiva beneficiilor de mediu și socioeconomice. Cu toate acestea,
preocupă rile în creștere legate de utilizarea terenurilor și impactul asupra mediului ar putea face
ca proiectele de energie regenerabilă să devină o barieră în calea dezvoltǎrii lor viitoare.
Cât privește rolul guvernelor în promovarea surselor regenerabile de en ergie (RES),
acesta va diferi de la o regiune la alta. Marea majoritate a experților consideră că guvernele joacă
un rol mai important în Europa decât în SUA, în promovarea și susținerea financiară a acestor
surse. Deși companiile multinaționale din domeni ul energiei preferă neinterferența
guvernamentală, rolul statului ar putea crește ca un rezultat direct al crizei financiare.
Guvernele pot acționa în sectorul energetic ca jucători activi, fie prin intermediul
companiilor de stat, fie ca acționari. De ase menea, companiile se pot asocia cu guvernele în
parteneriate public -private, pentru a construi noi infrastructuri energetice, cum ar fi facilități de
stocare a CO2. În Uniunea Europeană, politicile în domeniul surselor regenerabile sunt, în
general, mai bi ne fundamentate și mai consistente decât în alte zone, dar este posibil ca SUA să
recupereze avansul UE, grație programului de cercetare și dezvoltare lansat de președintele
Obama, care prevede investiții de 150 miliarde $ în tehnologii curate.
Menținerea tendinței de creștere, pe termen lung, a prețurilor țițeiului3, precum și
problemele de mediu asociate cu arderea acestor combustibili clasici vor conduce la un grad tot
mai mare de acceptare a energiilor și tehnologiilor prietenoase față de mediu, cum ar fi energia
eoliană și solară, deși, pe de altă parte, utilizarea noilor tehnologii pentru extracția de
combustibili noi, cum ar fi gazul de șist, poate eroda perspectivele extrem de optimiste de
dezvoltare a regenerabilelor.
Trebuie menționat însă faptul c ă absolutizarea impactului climatic pozitiv al promovării
SRE (sub presiunea puternicelor grupări ecologiste de lobby) și promovarea acestora prin orice
mijloace, în numele evitării scenariilor apocaliptice privind încălzirea globală, pot avea un rol
negat iv asupra economiei și asupra veniturilor populației.
În Germania, promovarea energiei solare înregistrează un recul important, după ce
subvenționarea energiilor regenerabile s -a făcut în contextul lipsei relative de competitivitate față
de sectorul energe tic tradițional, fapt care a generat costuri explozive, cu aspecte pozitive
nesemnificative pentru mediu sau numărul locurilor de muncă nou create.

15
CAPITOLUL 4. ENERGIA REGENERABILĂ ÎN ROMÂNIA
4.1 POTENȚIALUL ROMÂNIEI PRIVIND SURSELE DE ENERGIE
REGENERABIL Ă
Potențialul României în domeniul așa numitei energii verzi este ilustrat în figura 4.1

Fig. 4.1 . Potențialul României în domeniul energiei verzi [17, 18].
Așa cum se vede, principalele surse regenerabile de energie sunt:
a) energia solară – energia produsă direct prin transferul energiei luminoase radiată
de Soare;
b) energia apei – formă de energie produsă în hidrocentrale cu ajutorul mișcării apei,
datorată diferenței de nivel între lacul de acumulare și centrală;
c) energia geotermală – forma de e nergie obți -nută din căldura aflată în interiorul
Pamântului (apa fierbinte și aburii captați în zonele cu activitate vulcanică și tectonică);
d) energia rezultată din biomasă (biodiesel, bio -etanol, biogaz)
e) energia eoliană –sursă de energie generată di n puterea vântului.
Date disponibile recente (aprilie 2015) [1] arată ca 3% din puterea netă instalată provine
din energie solară, 15% energie eoliană, 31% hidroenergie, 18% din hidrocarburi, 26% din
cărbune, și 7% din energie nucleară.
Răspândirea surselor de energie regenerabilă pe teritoriul României cuprinde următoarele
zone și tipuri de surse [17]:
– Delta Dunării (energie solară);

16
– Dobrogea (energie solară și eoliană);
– Moldova (câmpie si podiș – microhidro, energie eoliană și biomasă);
– Mun ții Carpați (biomasă, microhidro);
– Podișul Transilvaniei (microhidro);
– Câmpia de Vest (energie geotermală);
– Subcarpații (biomasă, microhidro);
– Câmpia de Sud (biomasă, energie geotermală și solară).
Energia solară. Studiile arată că “dacă am exploat a la maximum întregul potențial solar
din țara noastră am putea substitui în această formă aproximativ 50% din volumul de apă caldă
menajeră sau 15% din cota de energie termică pentru încălzirea curentă” [17]. Harta cu distribuția
fluxurilor medii anuale a le energiei solare incidente pe suprafața orizontală a teritoriului
României evidențiază 5 zone și faptul că mai mult de jumătate din suprafața țării beneficiază de
un flux de energie mediu anual de 1275 kWh/m2[17].
Energia geotermală. În România temperatu ra surselor hidrogeotermale este cuprinsă între
25 și 600C în ape de adâncime și variază între 60 0C și 125 0C în ape mezotermale. Exploatarea
experi -mentală a circa 100 de foraje în cursul ultimilor 25 ani a permis realizarea unor evaluări a
poten -țialulu i energetic al acestui tip de resursă. Sinteza potențialului geotermal al României este
prezentată în tabelul de mai jos [Sursa: Strategia energetic ă a județului Arad 2010 – 2020]

Tabelul 4.1 [17]

Parametru UM Tehnic Economic

Putere nominală MWt 480 375

Energie electrică TJ/an 9000 7000

mii tep/an 215 167

17
Utilizarea enegiei geotermice extrase este folosită în proporție de 37% pentru încălzire,
30% pentru agricultură (de exemplu la sere), 23% în procesele industriale, 7% în alte scopuri
[17].
Hidroenergia. În România energia apelor este folosită încă din antichitate, cand era
transformată în energie cinetică cu ajutorul unor roți. Centralele hidroelectrice au cele mai reduse
costuri de exploatare și cea mai mare durată de viață în comparație cu alte tipuri de centrale
electrice. Există o experien ță de peste un secol în realiza rea si exploatarea lor, ceea ce face ca ele
să atingă niveluri de performanță tehnică și economică foarte ridicate. Potrivit datelor autorităților
de mediu, în momentul de față, potențialul hidroenergetic al României este folosit în proporție de
48% [17]. Potențialul microhidroenergetic (Sursa: UPB, Hidroelectrica, ENERO, 2008) este
prezentat in tabelul de mai jos (Sursa: UPB, Hidroelectrica, ENERO, 2008).

Tabelul 4.2 [17]

Parametru UM Tehnic Economic

Putere nominală MW 1100 400

Energie electrică TWh/an 3,6 1,2

mii tep/an 310 103
Biomasa. Este sursa de energie regenerabilă care furnizează biocombustibili, în general
sub formă solidă și biocarburanți, în general sub formă lichidă. Prin digestia anaerobă se obține
biogaz. Materia prima pentru producerea acestuia poate fi: nămolul provenit de la tratarea apelor
uzate, orice cultură agricolă, deșeuri agricole și alimentare și deșeurile din industria farmaceutică.
Obținerea biocarburanților din biomasă se re -alizează prin piro liză (metoda cea mai
rapidă). Prin fermentaț ie și digestie anaerobă rezultă bioetanol. Se poate folosi în amestec cu
benzina în diferite proporții (15%, 85% sau 100%), iar amestecul de 10% bioetanol și 90%
benzină conduce la reducerea emisiilor cu până la 8%.
Biocarburanții lichizi, mai scumpi din punct de vedere al obținerii și produși pe baza unor
culturi e nergetice (stuf, trestie de zah ăr, floarea soarelui, grâu, porumb, etc) sunt utilizați în
prezent, mai ales pentru alimentarea motoarelor termice, fii nd ameste -cați cu mici cantități de
carburanți tradiționali, pentru a le ameliora caracteristicile. Dacă biocarburanț ii ating o proporție
de folosire de 14%, se estimeaza reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră cu 101 -103 milioane
de tone de CO2 pe a n față de prezent. De exemplu, producerea de biodiesel din ulei de palmier și

18
soia reduce emisiile cu 50% și respectiv 30%. Se preconizează că atunci când procesele de
fabricare a biocarburanților din a doua generație va permite intrarea acestora pe piață ar trebui să
determine reducerea emisiilor cu circa 90%.
Din punct de vedere al potențialului energetic al biomasei, teritoriul României a fost
împărțit în opt regiuni și anume: Delta Dunării – rezervație a bio -sferei; Dobrogea; Moldova;
Munții Carpați (Es tici, Sudici, Apuseni); Platoul Transilvaniei; Câmpia de Ve st; Subcarpații;
Câmpia de Sud.
Energia eoliană. Turbinele eoliene produc energie „curată“, fără emisii de dioxid de
carbon sau alți poluanți ai aerului, ai apei sau ai solului în timpul funcționăr ii. De asemenea
faptul că vântul este un „combustibil“ gratuit, inepuizabil, abundent și independent, turbinele se
instalează ușor și repede și sunt fiabile având o disponibilitate de 98 %. La aceste avantaje se pot
adăuga:
– producerea de energie eoliană nu implică pro -ducerea de deșeuri
– costuri reduse pe unitate de energie produsă
– costuri reduse la scoaterea din funcțiune și posibilitatea să poată fi integral reciclate.
Referindu -ne la p otențialul eolian al României , în vederea amplasării agregatelo r eoliene
sunt luate în considerare doar zonele în care viteza medie a vântului este cel puțin egală cu 4 m/s,
la nivelul standard de 10 m deasupra solului (la care, de altfel, se fac măsurătorile în cadrul
stațiilor meteorologice).
Cu excepția zonelor mon tane, unde condițiile meteorologice vitrege fac dificilă instalarea
și întreți -nerea agregatelor eoliene, viteza vântului depășește pragul de 4 m/s. Aproape identice
sau superioare pragului de 4 m/s se regăsesc în Podișul Central Moldovenesc și în Dobrogea .
Datele de potențial tehnic și economic eolian pentru perioada 2030/2050 sunt prezentate
în tabelul 4.3:
Tabelul 4.3 [17]

Parametru UM Tehnic Economic
(2030 -2050)
Putere
MW 3600 2400
nominală
Energie TWh/an 8,0 5,3

electrică
mii tep/an 688 456

19

4.2 EVALUAREA SECTORULUI SURSELOR REGENERABILE DE ENERGIE [30]
Dezvoltarea sectorului energiilor regenerabile în România are la bază, în principal,
următoarele premise favorabile:
1) Existența unui potențial teoretic important și diversificat de surse regenerabile de
energie: hidroenergetic, tehnic amenajabil, de circa 32.000 GWh/an, care asigură
peste o treime (35,7%) din producția de electricitate a țării; eolian, de 14.000 MW
putere instalată (17% din total); fotovoltaic (12% din total); biomasă (de origine
agricolă și forestieră), reprezentând 7% din cererea de e nergie primară și 50% din
potențialul de resurse.România s -a situat pe locul 10 în topul celor mai atractive state
din lume pentru investițiile în energie eoliană și pe locul 13 în totalul surselor
regenerabile de energie, într -un clasament întocmit de firma „Ernst & Young”4, care
cuprinde 40 de țări, printre care și Statele Unite, Germania, China și Marea Britanie.
Poziția excelentă a României, atât în topul energiei eoliene, cât și în topul general, este
determinată de mediul favorabil de reglement are (în speță, de schema de sprijin) care
a stimulat considerabil investițiile, mai ales în proiecte de energie eoliană.
2) Îmbunătățirea cadrului legislativ, care a determinat creșterea consi derabilă a
interesului pentru acest tip de investiții. Pe baza av izului favorabil dat de Comisia
Europeană, a fost elaborată OUG nr. 88/2011 privind modificarea și completarea
Legii nr. 220/2008 pentru îndeplinirea cerințelor Comisiei privind compatibilitatea
măsurilor de sprijin cu legislația în domeniu. Această ordonanț ă poate fi consideratǎ
drept semnalul de deblocare a proiectelor, finanțărilor și tranzacțiilor în domeniul
energiei verzi, menite să sprijine efortul României de a atinge, până în 2020, țintele
privind energia regenerabilă. Avizul favorabil din partea Com isiei Europene pentru o
schemă de sprijin a cărei valoare se ridică la peste 10 miliarde de euro pentru
următorii zece ani a constituit vestea așteptată de toți investitorii de profil, în ultimii
trei ani, încă de la publicarea Legii nr. 220/2008. OUG conț ine și prevederi referitoare
la accesul prioritar la rețele al energiei electrice din surse regenerabile, diferențierea
acordării numărului de certificate verzi în funcție de diversitatea tehnologiilor și a
materiei prime, reducerea numărului de certificat e verzi în cazul unor tehnologii
(bazate pe biomasă, biogaz și biolichide etc.) pentru evitarea situațiilor de
supracompensare etc.
3) Crearea unui mecanism funcțional de sprijin al dezvoltării energiei din surse
regenerabile, asociat unei piețe funcționale d e certificate verzi.
Mecanismul de sprijin pe care statul român îl pune la dispoziția investitorilor în energie
verde constă într -un sistem de cote obligatorii de energie electrică, combinat cu
tranzacționarea unui anumit număr de certificate verzi.5 Mecan ismul de sprijin
funcționează astfel: producătorii de energie electrică din surse regenerabile (E -SRE) pot
vinde energia electrică produsă către furnizorii (distribuitorii) de electricitate în aceleași
condiții ca orice alt producător de energie electrică, dar, suplimentar, pentru acoperirea
costurilor de producție, pentru fiecare MWh livrat în rețea, primesc un anumit număr de
certificate verzi, în funcție de tehnologia utilizată și de tipul de energie promovat.

20

Dacă inițial se acorda un singur certificat verde pentru toate tipurile de energie,
OUG nr. 88/2011 diferențiază numărul acestora, de la 0,5 CV/MW pentru
microhidrocentrale neretehnologizate până la 6 CV/MW pentru sistemele fotovoltaice. Un
certificat verd e era tranzacționat la un preț minim de 27 eu ro și un preț maxim de 55 euro.
Studiul realizat de Ernst&Young identificǎ și o serie de impedimente în calea unei
promovări judicioase a surselor regenerabile de energie, între care menționăm:
– Studii insufici ent fundamentate de evaluare a potențialului energetic național al surselor
regenerabile, din cauza lipsei specialiștilor cu experiență demonstrată în domeniu, fapt care a
condus la rezultate neconcludente privind potențialul de surse regenerabile, în gene ral la
supraevaluarea acestora (cazul energiei geotermale, al biomasei etc.).
– Legislație națională coerentă în schema de sprijin, dar nu și în privința implementării, și lipsa
surselor de finanțare pentru utilizarea deșeurilor de biomasă, a brichetelor, peleților, ambele
aspecte reprezentând bariere în calea implementării programelor în domeniul biomasei. Până în
prezent, niciun proiect nu a accesat fondurile structurale, sub niciuna dintre formele prevăzute de
lege, din cauza lipsei legislației secundare , a ghidurilor și a normelor metodologice necesare.
Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale împiedică, prin unele prevederi,
finanțarea proiectelor în domeniul SRE. Legea prevede ca toți producătorii, privați sau de stat, să
vândă ele ctricitatea doar pe bursa de energie Opcom. Conform criteriilor de bancabilitate a
instituțiilor financiare, pentru a obține finanțare de la bănci, investitorii în regenerabile trebuie să
încheie acorduri bilaterale pe termen lung de vânzare a energiei, în ainte ca proiectul să fie
finalizat. Dacă contractele se încheie în momentul în care se efectuează investiția, acestea încalcă
Legea nr. 123/2012, care obligă toți producătorii să vândă electricitatea pe Opcom, ceea ce face
ca finanțarea proiectelor din su rse regenerabile de energie să fie suspendată.
– Sistemul birocratic din România, care conduce la situații în care, pentru punerea în funcțiune a
unui parc eolian, un investitor să aibă nevoie de peste 80 de avize și autorizații, fără a se cunoaște
exact p arcursul necesar obținerii acestora, în timp ce în Bulgaria este nevoie de numai trei avize.
– Nefinalizarea normelor metodologice de aplicare a legislației de profil, care cad în sarcina
autorității de reglementare (ANRE), fapt care a creat dificultăți î n aplicarea legislației.
– Neactualizarea „Strategiei naționale a surselor regenerabile de energie” în spiritul directivelor
europene (ex., Directiva 28/2009/CE), de la varianta inițială din 2003, în condițiile în care
„Planul național de acțiune în domen iul SRE” solicitat de UE în anul 2010 nu poate substitui o
strategie energetică, fiind doar o prezentare a situației actuale, care nu oferă soluții viabile pentru
atingerea țintelor de SRE.
– Tehnologiile de exploatare a surselor regenerabile de energie in comparabil mai scumpe în
raport cu cele ale combustibililor fosili: costul specific (€/MWh) ajunge până la de 5 ori mai mare
(ex.: energia solar -fotovoltaică). Din acest motiv, exploatarea energiei din surse regenerabile nu
este rentabilă la nivelul actual al prețului țițeiului, fiind necesară subvenționarea sub diverse
forme, deși orientările recente ale UE merg către reducerea subvențiilor.
– Rețelele de transport de energie electrică au o capacitate limitată de absorbție în sistemul
național de transmisi e (SNT), au durata de viață economică, în mare parte, expirată, nu sunt

21
modernizate conform cerințelor europene (pierderi mari în transport, funcționare în condiții de
siguranță scăzută a sistemului energetic național etc.). Aceste carențe impun investitor ilor să
participe la modernizarea liniilor electrice, ceea ce majorează costul investiției specifice. Potrivit
Asociației Române pentru Energie Eoliană, proiecte care însumează peste 8.000 MW de origine
eoliană sunt în curs de dezvoltare, în diverse faze, dar Transelectrica, operatorul de transport, nu
poate prelua în acest moment, în rețea, decât 2.660 MW.
– În cazul României, ca și al altor state europene, sistemul centralizat de electricitate și conectarea
dificilă la sistem fac ineficiente, deocamdată, investițiile în energie verde pentru gospodăria
proprie (în sistem descentralizat).
-Deși prezintă avantajul de a fi „curate”, SRE comportă și unele inconveniente în procesul
exploatării: impactul instalațiilor eoliene asupra mediului, riscul de contamin are a solului și al
scăpărilor de metan la gazeificare, perturbarea echilibrului ecologic de către microhidrocentrale.
Cele mai importante inconveniente sunt însă cele legate de suprafața de teren necesară și de
intermitența și disponibilitatea temporarǎ a surselor.
– Gradul de suportabilitate a consumatorului final de energie din România este redus și nu
permite dezvoltarea intensivă a proiectelor de energie regenerabilă, în condițiile în care costurile
suplimentare se regăsesc în factura de energie a con sumatorului final.
– Lipsa (relativă) de experiență în domeniu a specialiștilor români (cu excepția hidroenergiei) a
creat o situație în care majoritatea proiectelor aparțin investitorilor străini (CEZ – Rep. Cehă,
ENEL, EON, Verbund Austria, Gamesa Spani a ș.a.). Pe de altă parte însă, costurile mari ale
investițiilor și criza financiară i -au descurajat pe investitorii autohtoni să se implice în proiecte de
energie regenerabilă, iar pe majoritatea celor care demaraseră proiecte, să le abandoneze.

4.3 OP ORTUNITĂȚI DE DEZVOLTARE A SRE ÎN ROMÂNIA [30]
Dezvoltarea producției de energie din resurse regenerabile constituie unul dintre
obiectivele prioritare ale Uniunii Europene în domeniul energiei și are ca scop reducerea
dependenței de importul combustibili lor fosili și diminuarea emisiilor de CO2. Impulsul politic
dat dezvoltării pieței energiei din surse regenerabile comportă și un interes economic, respectiv
acela de stimulare a cercetării în domeniul noilor tehnologii, a investițiilor productive și, în f inal,
a creșterii coeziunii sociale, deși aceste aspecte sunt mai vizibile în țări cu potențial industrial și
doar în mică măsură în țările care importă tehnologii, cum este România.
Pentru România, valorificarea potențialului surselor regenerabile de ener gie are ca scop
creșterea securității aprovizionării cu energie, prin diversificarea surselor și diminuarea ponderii
importului de resurse energetice clasice, având ca finalitate dezvoltarea durabilă a sectorului
energetic și protejarea mediului înconjurăt or. Reducerea dependenței de importul de resurse
energetice constituie un deziderat cu atât mai important cu cât documentele strategice în domeniu
(între care Strategia energetică a României 2010 -2035) avansează perspectiva unei creșteri a
dependenței de importurile energetice de la cca 35 -40% în prezent la 60 -70% pe termen mediu, în
condițiile în care structura și dinamica actuală a consumului se vor menține.

22
Pentru aplicarea directivelor Uniunii Europene, România și -a fixat obiective și ținte
intermed iare privind energia verde. Practic, fiecare țară membră trebuie să ajungă la o pondere a
energiei din surse regenerabile, în medie, de 20% din consumul final brut total de energie în anul
2020.
În vederea implementării acestui obiectiv, Strategia de valor ificare a surselor regenerabile
de energie prevede pentru România următoarele direcții de acțiune: i) integrarea surselor
regenerabile de energie în structura sistemului energetic; ii) eliminarea barierelor tehnico –
funcționale în valorificarea surselor reg enerabile; iii) promovarea investițiilor pe piața surselor
regenerabile de energie; iv) alimentarea comunităților izolate prin valorificarea surselor
regenerabile locale; v) participarea României la piața europeană de „certificate verzi” pentru
energie.
Instrumentele de politică internă adoptate în România (legi, hotărâri ale guvernului și
planuri naționale) dirijează în mod direct dezvoltarea producției de energie din surse regenerabile,
în funcție de natura resursei exploatate și de capacitatea instalată de producție.
În România, cele mai multe investiții s -au realizat în energie eoliană și hidro, iar cele mai
puține, în energie solară și biomasă.
Energia eoliană se situează pe primul loc ca pondere în cadrul proiectelor aflate în curs de
derulare (40%, conform Raportului anual de activitate al IHA), apoi hidroenergia (în segmentul
incomplet acoperit al microhidrocentralelor, deține 39%), biomasa (16%), energia solară (5%).
Conform raportului anual al ANRE din 2010, în România erau înregistrați 65 de
producători licențiați în energie din surse regenerabile, dintre care 32 în hidroenergie, 28 în
energie eoliană, 3 în valorificarea biomasei și unul în energie fotovoltaică, cu o capacitate
instalată de 520,4 MW. Acești operatori economici au produs 20,264 TWh , reprezentând 35,24%
din totalul consumului brut de energie electrică al României. Pentru anul 2012, a fost preconizată
atingerea unei puteri instalate de minimum 2000 MW, din care aproximativ 1400 MW în energie
eoliană.
Cea mai avantajoasă rată internă d e rentabilitate s -a înregistrat la energie solară, urmată
de biomasă și gaz ferment, adică în sursele regenerabile unde s -a investit cel mai puțin. Cea mai
redusă rată internă de rentabilitate se realizează la hidrocentralele vechi, pentru că acestea nu su nt
retehnologizate și nici incluse în schema de suport reglementată prin Legea nr. 220/2008.
Conform metodologiei de monitorizare anuală a sistemului de promovare a energiei din
surse regenerabile (E -SRE) prin certificate verzi, publicată în 6 martie 2012, dacă se constată că
valoarea ratei interne de rentabilitate (IRR) rezultată pentru o categorie de producători depășește
cu mai mult de 10% valoarea IRR de referință a acesteia, se consideră că schema conduce la
supracompensare pentru respectiva categorie și, în consecință, se diminuea ză numărul de
certificate verzi.
Cea mai mare parte a cantității de electricitate de tip E -SRE este generată de
hidrocentralele mari, dar există încă un potențial hidro care poate fi valorificat prin
microhidrocentrale. Art. 3 din Legea nr. 220/2008 stabilește că sistemul de promovare a energiei
electrice produse din surse regenerabile de energie se aplică pentru energia electrică livrată la
consumatori și produsă în centrale hidro cu putere de cel mult 10 MW, la care se adaug ă energia
eoliană, solară, geotermală, biomasă, biolichide, biogaz, gaz de fermentare a deșeurilor, pentru
care nu există limită superioară de capacitate. Deci, pe segmentul hidro, marile centrale sunt
excluse, deși utilizează o sursă regenerabilă. Îngusta rea sferei de cuprindere a operatorilor din
sectorul hidro favorizează, în schimb, investițiile în energie eoliană, solară, biomasă, biogaz,

23
având totodată rolul de a extinde rețeaua de centrale hidro mici pentru a exploata potențialul
hidroenergetic în zo nele de deal și de munte. Nu intră în ecuație microcentralele și picocentralele
hidraulice (5 -100 kW), întrucât acestea nu pot furniza energie către sistemul național de transport.
Prin urmare, legislația română favorizează în mod direct producția de energ ie din surse
regenerabile de capacitate mică în cazul hidro, în timp ce pentru restul resurselor nu există
restricții de capacitate. Acest aspect influențează investițiile de mici dimensiuni pe segmentul
hidro și nelimitate în celelalte cazuri. Deși aflată încă în insolvență, Hidroelectrica are în vedere,
pentru următorii ani, investiții optimizate pe criterii de eficiență energetică în construcția de
microhidrocentrale, pentru a putea beneficia de schema de sprijin prin certificate verzi, acordată
de către stat producătorilor de energie din SRE. Finalizarea lor va aduce venituri suplimentare de
165 euro pentru fiecare MW de energie regenerabilă produs și tranzacționat. Pentru a putea primi
certificate verzi, hidrocentralele trebuie să aibă o putere instalat ă mai mică de 10 MW.
Valorificarea potențialului hidroenergetic neamenajat al țării în varianta microhidrocentralelor
poate contribui și la regularizarea cursurilor unor râuri și la asigurarea unui grad sporit de
protecție împotriva inundațiilor.
Producția de energie eoliană a fost puternic stimulată începând cu anul 2011, când a fost
definitivată legislația privind certificatele verzi, prin intermediul cărora statul dorește să susțină
producția de energie din surse regenerabile. Astfel, pentru 1 MW livrat în sistemul energetic
național (SEN), se emit trei certificate verzi, valoarea maximă a unuia, în 2011, fiind de 55 de
euro. Valoarea acestor certificate verzi se va regăsi în factura platită de consumatorii finali.
Asociația Română pentru Energ ie Eoliană (AREE) a estimat investițiile în energia eoliană, în
2012, la min.1,5 miliarde de euro, iar capacitatea de producție la 1.600 MW, respectiv dublu față
de anul 2011.7
Presa financiară națională subliniază interesul de care se bucură România în pr ivința
parcurilor eoliene datorită programului extrem de generos de susținere, în cadrul căruia
stimulentele financiare le depășesc semnificativ pe cele din Franța sau Polonia. Unul dintre
principalii beneficiari ai acestui „boom” eolian din România este c ompania daneză Vestas Wind
Systems A/S, cel mai mare producător mondial de turbine eoliene. Se pare însă că România a
rămas singura sa speranță pentru evitarea falimentului, în condițiile unei prăbușiri a comenzilor
noi în economiile dezvoltate.
Și alte ma ri companii internaționale, cum sunt Siemens sau General Electric, sunt
prezente cu proiecte pe piața românească. În opinia General Electric Energy (expusă în “Wall
Street”, din 23.I.2012), România are toate „ingredientele” necesare atragerii investitorilo r, fiind o
piață de 400 -500 MW pe an. (Pentru comparație, menționăm că un reactor nuclear de la
Cernavodă are o putere instalată de 700 MW.) Industria eoliană din România ar putea atrage mai
mulți investitori în 2013 și 2014, ca urmare a stimulentelor guve rnamentale, potrivit Monsson
Group,8 cel mai mare dezvoltator de parcuri eoliene din România. Un studiu elaborat de Erste
Bank indică faptul că zona Dobrogea permite României să se situeze pe locul al doilea într -un
clasament european al celor mai bune loc ații pentr u construcția de ferme eoliene.
Deși s -a confirmat faptul că energia eoliană reprezintă prima alegere a investitorilor, cu
mai mult de 1600 MW puși în funcțiune (conform datelor publicate în „Raportul de analiză
Transelectrica”, martie 2012, ela borat de Intercapital -invest), noul venit – energia solară – tinde
să devină „actorul principal” pe piața românească de energie regenerabilă. Proiectele fotovoltaice
tind să le devanseze pe cele eoliene, datorită câtorva factori/avantaje comparative: perio ade mai
reduse de amortizare a investițiilor, de circa 5 ani, față de 8 ani în cazul energiei eoliene; schema

24
de sprijin pusă la dispoziție de stat, conform căreia pentru 1 MWh obținut din surse bazate pe
electricitatea generată de radiațiile solare se obț in 6 certificate verzi, în timp ce pentru fiecare
MWh produs și livrat de producătorii de energie eoliană se acordă doar două certificate până în
2017 și un singur certificat începând cu 2018; costuri considerabil mai mici ale investiției
specifice față de eolian, inclusiv datorită lipsei componentelor mobile; impact negativ limitat
asupra biosistemului față de energia vântului; fiabilitate ridicată pe o perioadă care poate să
depășească 25 de ani; asigură energia electrică atât în zone izolate, cât și în o rașe, unde sunt ușor
de montat pe orice structură, ocupând suprafețe care de obicei nu sunt folosite.
Realizarea de module fotovoltaice conectate la rețea poate reprezenta o soluție viabilă în
aplicații distincte, ca urmare a diminuării costurilor specific e (ex.: sisteme de irigații în
agricultură). În exploatare, radiația solară nu trebuie să aibă un nivel foarte ridicat, întrucât
sistemele solare pasive pot funcționa eficient și în zone cu o intensitate solară mai redusă (nordul
Transilvaniei sau al Moldo vei).
În România, se află în derulare 6 proiecte de capacități solare cuprinse între 5 și 50 MW,
dar preponderent între 5 și 10 MW, datorită randamentului mai favorabil în raport cu costurile de
autorizare și dezvoltare. Acestea vor fi dezvoltate de fondur i de investiții interesate să
achiziționeze proiecte complet autorizate pentru a fi dezvoltate și de mari companii producătoare
și furnizoare de energie.
Potențialul cel mai important al României rămâne însă cel de biomasă agricolă, o
importantă sursă de carbon fixat pentru care în România nu există practici organizate de
colectare. România a tergiversat foarte mult demersul de valorificare sustenabilă a biomasei, în
timp ce o țară ca Germania, de exemplu, dispune în prezent de circa 6.000 MW instalați în
centrale electrice pe biogaz din biomasă rezultată din culturi de plante energetice de pe o
suprafață de 860.000 ha. În cazul biomasei utilizate ca sursă de încălzire, România va trebui să se
alinieze la noile reglementări aprobate la nivelul UE referitor la: adoptarea de măsuri prin care
furnizorii de combustibili (furnizori, depozitari, distribuitori ș.a.) asigură posibilitatea
aprovizionării cu biomasă; stabilirea unor criterii de eficiență pentru utilizarea biomasei și
stabilirea instalațiilor în care ea poate fi utilizată; etichetarea specială pentru a permite
cumpărarea de către cetățeni a unor echipamente eficiente.
România dispune de circa 3 milioane ha necultivate de 20 de ani, care se află în diferite
stadii de degradare, fiind improprii cultivări i agricole în condiții durabile. O parte însemnată a
acestora poate fi împădurită, fără a necesita lucrări deosebite de îmbunătățiri funciare. Măsura
121 („Modernizarea exploatațiilor agricole”) din Programul național de dezvoltare rurală (PNDR)
2007 -2013 permite acordarea de sprijin pentru înființarea de culturi de specii forestiere cu ciclu
de producție scurt (până la 5 ani), în scopul producerii de energie regenerabilă.
În urma unei prelucrări minime, biogazul rezultat din biomasă poate fi introdus în re țelele
de distribuție a gazelor naturale și utilizat la producerea de energie electrică și termică. Centralele
pe biogaz pot fi utilizate, de asemenea, pentru echilibrarea sistemului energetic, prin compensarea
întreruperilor de furnizare ale centralelor e oliene și fotovoltaice dependente de factori meteo.
Investiția pentru înființarea unei centrale pe biogaz este de 3,5 milioane euro, dacă
centrala este de 1,5 MW, și de circa 5 milioane euro, dacă centrala are o putere instalată de 2,5
MW, iar costurile de obținere a energiei din biomasă sunt relativ reduse: 2,19 euro pe GJ
(gigajoule), respectiv mai puțin de jumătate decât în cazul utilizării gazelor (5,68 euro/ GJ) și de
aproape patru ori mai puțin decât dacă aceeași cantitate de energie s -ar obține din a rderea

25
cărbunelui (9 euro/GJ). Dintr -o tonă de biomasă se pot obține aproximativ 16 GJ de energie
termică, iar emisia gazelor cu efect de seră se reduce cu circa 60%.
În timp ce o serie de tehnologii pentru obținerea SRE au deja o poziție consolidată pe
piață (centralele hidroelectrice, sistemele geotermale pentru producerea căldurii) sau se remarcă
printr -un progres ireversibil (biocombustibilii, energia eoliană), tehnologiile moderne pentru
producerea de căldură și energie din biomasă sunt încă la început în ceea ce privește acceptarea
lor pe piața românească. Sistemele de încălzire locală și cogenerare prin utilizarea deșeurilor
lemnoase, a paielor și a biogazului rezultat din digestia anaerobă a fluxurilor de deșeuri organice
necesită o atenție specială, deoarece, împreună cu biocarburanții și energia eoliană, pot deveni
cea mai importantă sursă nouă de energie regenerabilă în România. În prezent, există puține
centrale termice pe biomasă pentru încălzire locală centralizată și centrale cu cogenerare.
Programele de valorificare a potențialului energetic din surse hidro pentru investiții,
finalizări de lucrări și retehnologizări se vor materializa cu resurse financiare proprii și atrase,
folosind experiența profesională autohtonă și pe baza transferului de tehnologie de la companii și
societăți comerciale cu realizări performante în domeniu. Creșterea gradului de atractivitate
pentru investitorii din sectorul public sau privat se asigură prin acordarea de facilități privind
accesul în zonele geografice aloca te investiției și scutiri sau reduceri de taxe și impozite.

26

5. CONCLUZII
Lucrarea prezintă considerații asupra politicii energetice durabile și a necesității
promovării surselor de energie regenerabilă, și face o analiză succintă a potențialul național al
producției de energie din surse regenerabile.
Dezvoltarea diferitelor tehnologii în raport cu sursa utilizată are un impact diferit asupra
mediului. Dacă energia solară nu ridică mari probleme de mediu, în schimb are un cost ridica t de
producție și perioadă lungă de amortizare, energiile obținute din alte surse au costuri mai scăzute,
dar impactul asupra mediului este mai mare.

27

BIBILOGRAFIE
[1] Băhnăreanu C, Securitatea energetică a României în context european, Editura
Universității Naționale de Apărare “Carol I” București, 2010, ISBN 978 -973-663-847-3.
[2] http://www.minind.ro/energie/Strategia_energetica_ actualizata.pdf
[3] http://www.greenpeace.org/romania/ro/campanii/ schimbari -climatice -energie/c arbunele –
energia -trecutului/cei -mai-mari poluatori -ai-europei -au-ajuns -sa-se-autoreglementeze/
[4] http://www.greenpeace.org/romania/ro/campanii/ schimbari -climatice -energie/carbunele –
energia -trecutului/ue -trebuie -sa-impuna -limite -mult-mai-restrictive -pentru-emisiile -poluante -din-
arderea -carbunelui/
[5] *** Politici în managementul mediului (seria monografii/ 2000).
[6] Ionescu, C., Manoliu, M., Politica și legislația europeană a mediului, Editura *H
*G*A,București, 2000.
[7] *** Dezvoltare durabila, Buleti n de documentare Oficiul de informare si documentare
pentru mediu Infoterra, 2002 Bucuresti.
[8] *** INFOTERA/Oficiul de Informare și documentare pentru mediu, Legislație și
Reglementări de mediu pe plan național, Evidență cronologică și tematică, 2002.
[9] Ivanoiu, M., Sandu, V. Dezvoltare durabilă, Editura Transilvania, Brașov, 2005.
[10] Nica Ghe., Duca Ghe. Poluarea în industria metalurgică și chimică, Editura
Performantica, Iași 1997.
[11] Doroftei S., Dugaciu, N., ș.a. Poluarea industrială și sănătatea populației expuse, Editura
Eurobit 1998, Timișoara.
[12] Ionel, I., Ungureanu, C., Măsuri pentru reducerea poluării mediului datorită arderii
combustibililor clasici, Editura Tehnică 1996, București.
[13] https://en.wikipedia.org/wiki/Kyoto_Proto col
[14] http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/ displayFtu.html?ftuId = FTU_5.7.1.html
[15] Nicolae, A., Scortea, C., Constantinescu, D., Sisteme E.R.E (Enviromment Recycling
Energy) în industria siderurgică. Ed. Științifică FMR 1997, București.
[16] Gary A., Alun A., Godfrey B., Goff C., Renewable Energy
– Power for a Sustainable Future, Edited by Godfrey Boyle, 1996.

28
[17] www.minind.ro/domenii_sectoare/energie/studii/ potential_energetic.pdf
[18] www.naturenergy.ro/potentialul -romaniei -in-domeni ul-energiilor -regenerabile –
158423.htm#.V6mBTlt94y4
[19] http://www.naturenergy.ro/energie -fotovoltaica -155051.htm#.V78NA1t94y4
[20] http://www.naturenergy.ro/hidrocentrala -in-comuna -vldeti -158982.htm#.V78aNFt94y4
[21] http://www.naturenergy.ro/energie -geotermala -14_1.htm
[22] http://www.naturenergy.ro/energie -eoliana -13_1.htm
[23] https://ro.wikipedia.org/wiki/Energie_regenerabil%
C4%83#/media/File:Turbiny_wiatrowe_ubt.jpeg
[24] Ilie V., Almasi L., Nedelcu S., Borzasi D., Utilizarea energiei vântului, Editu ra Tehnică
Bucuresti.
[25] http://www.naturenergy.ro/biocombustibil -17_1.htm
[26] Easterly J.L., Burnham M. Overview of biomass and waste fuel, resources for power
production, Biomass Bioenergy, 1996.
[27] Tillman D.A. Biomass Cofiring: the technology, the experience, the combustion
consequences, Biomass Bio -energy, 2000.
[28] Chum H.L., Overend R.P. Biomass and renewable fuels, Fuel Processing Technology 71,
2001
[29] Demirbas A., Mechanisms of liquefaction and pyrolysis reactions of biomass, Energy
Conver sion and Manage -ment, 2000.
[30] Papatulic ă M., Prisăcaru P., Dinamica energiilor regenerabile în UE și România