Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor [605952]
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
1
SUPORT CURS
PREGĂTIREA PROFESIONALĂ CONTINUĂ
A INTERMEDIARILOR ÎN ASIGUR ĂRI
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
2
I. ELEMENTE DE BAZ Ă DIN LEGISLA ȚIA DIN ROMÂNIA SPECIFIC Ă
ACTIVITĂȚII DE ASIGURARE ȘI INTERMEDI ERE ÎN ASIGUR ĂRI
…………………………………………………………… …….. 3
II. PRINCIPIILE ACTIVITĂȚ II DE ASIGURARE ȘI PREZENTAREA
TIPURILOR DE ASIGUR ĂRI GENERALE ȘI DE VIA ȚĂ
………………………………………………………………………………………. 30
III. P RINCIPIILE GENERALE PRIVIND TEHNICILE DE VÂNZARE ȘI
NEGOCIERE A PRODUSELOR DE ASIGURARE ȘI CELE PRIVIND
E TICA ÎN ASIGURĂRI ……………………………………………………….. 67
IV. P ROTECȚIA ASIGURAȚILO R
P ROTECȚIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL
E LEMENTE DE PREVENIRE A ȘI COMBATEREA SPĂLĂRII
BANILOR …………………………………………………… …. 91
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
3
I. LEGISLAȚIA SPECIFICĂ ACTIVITĂȚILOR DE A SIGURARE ȘI
INTERMEDIERE ÎN ASI GURĂRI
1. INTERMEDIARII ÎN ASIGURĂRI
a. Noțiunea și reglementarea intermediarilor în asigurări
La încheierea unei asigurări, un rol important joacă intermediarii în asigurări , care
mijlocesc raportul de asigurare între asigurați și asigurători. Inter mediarii în asigurări sunt agenții
de asigurare, subagenții, agenț ii de asigurare subordonați, brokerii de asigurare și asistenții în
brokeraj. Agenții de asigurare pot fi, atât persoane fizice, cât și persoane juridice, iar brokerii, se
pot constitui și funcționa exclusiv sub forma societăților comerciale.
În România, autoritatea care reglementează și supraveghează activitatea de asigurare și de
intermediere a asigurărilor este Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
La nivelul Uniunii Europene, activitatea intermediarilor în asigurări a fost reglementată
prin Directiva 77/92/CEE, având ca principal obiectiv consacrarea principiului libertății de
stabilire și de prestare a serviciilor1 de intermediere, urmată de Directiva nr.2002/92/CE, privind
intermedierea în asigurări, ale cărei dispoziții au urmărit armonizarea legislațiilor naționale în
vederea creării unei piețe unice în această materie.
În sistemul nostru de drept, principala reglementare a intermediarilor în asigurări o
constituie Legea nr. 32/2000, privind activitatea de asigurare și supravegherea asigur ărilor,
cu modificarile și completă rile ulterioare și normele emise de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor.
b. Constituirea agenților de asigurare , persoane fizice si juridice
O persoană fizică sau juridică poate desfășura o activitate ca agent de asigurare, dacă deține
o autorizație valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, denumită contract de agent, pentru a
acționa în numele acestuia.
Din reglementarea legală, agentul de asigurare, indiferent că este persoană fizică sau
juridică, nu este supus autorizării Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Legea mentioneaza
„o autorizație valabilă scrisă din partea unui asigurător”, ceea ce înseamnă că trebuie să se afle
într-o relație contractuală cu un asigurător.
– agentul de asigurare, persoană fizică
1 În legătură cu regimul juridic al libertății de stabilire și de prestare a serviciilor la nivelul Uniunii Europene a se vedea A. Fuerea , Drept
comunitar al afacerilor, Ed. Universul Juridic, București, 2003, p. 148 și urm.; C. Gavalda , G. Perleani , Droit des affaires de l’Union europeenne,
Ed. Litec, Paris 2006, p. 125 și urm.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
4
Pentru ca o persoană fizică să dobândească statutul de agent de asigurare, trebuie să
îndeplinească următoarele condiții:
a) să fie absolvent de liceu cu diplomă;
b) să dețină din partea unui asigurător o autorizație valabilă de a acționa în numele
acestuia, denu mită contract de agent;
Autorizația se referă la contractul de agent și la împuternicirea pe care o conferă asigurătorul
agentului de a încheia în numele și pe seama sa polițe de asigurare.
c) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională2 a cărui
valoare să fie de 1500 euro/eveniment și 3000 euro sumă agregată pe an, fără franșiză;
d) să nu aibă cazier judiciar pentru infracțiuni contra patrimoniului sau pentru infracțiuni
prevăzute de legislația financiar -fiscală;
e) să îndeplinească cerințele legale în vigoare, privind angajarea gestio narilor, constituirea
de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici,
autorităților sau instituțiilor;
f) să se bucure de o bună reputație.
Din punct de vedere fiscal, agenții de asigurare persoane fizice au statutul de persoane fizice
autorizate. Potrivit legii, agenții de asigurare, persoane fizice, trebuie să se înregistreze la camera
de muncă în a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a beneficia de dispozițiile legale privind
vechimea în muncă, fondurile de pensii și de asigurări sociale.
g) începând cu data de 1 septembrie 2011, dobândirea de către persoanele fizice a calității de agent
de asigurare este condiționată de prezentarea unui certificat de absolvire a unui program de calificare
profesională, care trebuie să fie corespunzător calității dorite, în conformitate cu prevederile Ordinului
nr. 9/2012 pentru punerea în aplicare a Normelor privind calificarea profesională și pregăt irea
continuă a intermediarilor în asigurări.
Agentul de asigurare, persoana fizica poate desfasura activitate de intermediare in
asigurari numai din momentul autorizării de către asigurătorul care l -a mandatat prin
contractul de agent, care are ș i responsabilitatea verific ării condi țiilor men ționate anterior
privind dobândirea calit ății de agent de asigurare, cumulat cu înregistrarea sa de c ătre
asigurator în Registrul Intermediarilor în asigur ări și obținerea codului RAF.
Calitatea de agent de asigurare persoană fizică se pierde, caz în care va fi radiat din
registru, cu mențiunea "radiat" dacă:
a) nu mai îndeplinește prevederile conform Legii 32/2000, cu modificările și completările
ulterioare;
b) solicită acest lucru în scris;
2 Prevederea legală se înscrie în grija legiuitorului de a institui obligația încheierii unei asi gurări de răspundere civilă pentru exercitarea
diferitelor profesii. Alte categorii de persoane care trebuie să aibă încheiată o asigurare de răspundere civilă pentru exercitarea profesiei sunt:
avocații, notarii publici, experții, practicienii în insolvență, medicii, farmaciștii și furnizorii de servicii de asistență medicală,
directorii și administratorii societăților comerciale etc.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
5
c) nu obține certificatul de pregatire profes ională, conform normelor legale î n vigoare.
– agentul de asigurare, persoană juridică
Agenții de asigurare persoane juridice vor urma procedura de constituire reglementată de Legea
nr. 31/1990 privind societățile comerciale3.
Condițiile dobândirii calități de agent persoană juridică :
Pe lângă cerințele prevăzute de Legea nr.31/1990 relative la constituirea societăților comerciale,
agentul de asigurare, persoană juridică este supus unor condiții speciale, reglementate de Legea
nr. 32/2000 și a celor detaliate în Ordinul CSA nr.10/2007, cu modificarile si completarile
ulterioare.
Astfel, agentul de asigurare, persoană juridică trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
– să aibă ca obiect unice de activitate: activitate de agent de asigu rare, cu excepția
prevăzută in lege la art. 33 alin. (2)4 din lege; spre deosebire de societățile comerciale
unde asociații sunt liberi să stabilească operațiunile ce vor constitui obiectul de activitate
al societății cu precizarea domeniului și a activității principale, agentul de asigurare
persoană juridică poate avea un singur obiect de activitate, acela al intermedierii în
asigurări
– să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă, a cărui valoare să fie
de 75% din cea a brokerilor de asigurare;
Potrivit Ordinului nr. 15/2010, cu modificările și completările ulterioare, brokerii trebuie să aibă
în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională valabil pe întregul teritoriu al
României, cu o limită minimă de acoperire de 1.121.000 euro/ eveniment și o sumă agregată de 1.700.000
euro pe an, fără franșiză ; contractul de asigurare de răspundere civilă profesională trebuie să conțină
clauze minime obligatorii, conform anexei nr. 6".
Limita minimă de acoperire a agentului persoană juridică este fără franșiză.
– să nu fi fost declarat anterior în faliment și să nu facă obiectul unei proceduri de
reorganizare judiciară și/sau faliment la data solicitării autorizării, adică la data încheierii
contractului de agent;
să se bucure de o bună reputație, iar denumirea agentului să cuprindă obliga toriu
sintagma „agent de asigurare”;
Similar agentului de asigurare, persoană fizică și agentul de asigurare, persoană juridică trebuie
să se bucure de o bună reputație în câmpul raporturilor comerciale. Se vor verifica informații
precum cele specifice cazierului fiscal, ale certificatului de atestare fiscală, eventualele
3 I.L. Georgescu, op. cit., p. 35 și urm.; St.D. Cărpenaru , op. cit., p. 177 și urm.;
St.D. Cărpenaru , C. Predoiu , S. David, Gh. Piperea , op. cit., p. 47 și urm.; O. Căpățână , op. cit., p. 68 și urm.; S. Angheni , M. Volonciu , C.
Stoica, M.G. Lostun , op. cit., p. 117 și urm.; R.P. Vonica , op. cit., p. 95 și urm.; M. Șcheaua , op. cit., p. 25 și urm.; C. Bîrsan ,
V. Dobrinoiu , Al. Țiclea , M. Toma, Ctin. Tufan, op. cit., p. 32 și urm., I. Turcu, op. cit.,
p. 236 și urm., R. I. Motica , V. Popa, op. cit., p. 94 și urm.
4 Este vorba de situația ce îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) contractul de asigurare intermediat necesită doar cunoștințe referitoare la riscul acoperit prin acesta;
b) nu fac parte din categoria asigurărilor de viață;
c) nu acoperă riscuri de răspundere civilă;
d) sunt complementare altor produse sau servicii prestate de alt furnizor, atunci când acesta acoperă următoarele riscuri: întreruperea
activității, pierderea ori deteriorarea mărfii acelui furnizor, deteriorarea sau pierderea bagajelor, alte riscuri legate de călătoria rezervată de acel
furnizor, chiar dacă contractul de asigurare intermediat acoperă riscuri din categoria asigurărilor de viață ori de răspundere civilă, dacă acesta este
un risc auxiliar al riscului principal legat de acea călătorie;
e) primele anuale nu depășesc echivalentul în lei a 500 euro și durata contractului de asigurare intermediat, inclusiv orice reînnoire, nu
depășește 5 ani.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
6
înregistrări la care a fost supus în Centrala Incidentelor de Plăți5 etc. În procesul de apreciere a
reputației agentului de asigurare, persoană juridică vor fi luate în considerare și calitatea
asociaților sau acționarilor6 după caz.
Includerea sintagmei „agent de asigurare” în denumirea agentului persoană juridică are scopul
de a atenționa în legătură cu statutul de intermediar în asigurări și este un efect al principiului
transparenței în exercitarea activității comerciale.
– asociații, acționarii semnificativi, precum și persoanele semnificative , după caz, să nu
aibă cazier judiciar pentru infracțiuni contra patrimoniului sau pentru infracțiuni
prevăzute de legislația financiar -fiscală;
Noțiunea de acționar semnificativ va avea același înțeles cu cel al acționarilor semnificativi ai
asigurătorului, societate comercială , însemn ând că dețin p ărti sociale sau ac țiuni, care
reprezintă cel putin 10% din capitalul social al agentului de asigurare, persoan ă juridic ă.
Persoanele semnificative sunt membrii consiliului de administrație, ai consiliului director, cei ai
consiliului de supraveghere (în cazul sistemului dualist), ai conducerii executive și respectiv
membrii directoratului (în cazul sistemului dualist).
– conducătorii executivi sau, după caz, membrii directoratului agentului de asigurare,
persoană juridică, să se bucure de o bună reputație și să aibă experiență de cel puțin un
an în asigurări.
– începând cu data de 1 septembrie 2011, dobândirea de către persoanele juridice a calității de
agent de asigurare este condiționată de prezentarea de c ătre conduc ătorii executivi ai acestuia
a unui certificat de absolvire a unui program de c alificare profesională, care trebuie să fie
corespunzător calității dorite, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 9/2012 pentru
punerea în aplicare a Normelor privind calificarea profesională și pregătirea continuă a
intermediarilor în asigurări.
Programele de calificare profesională și, respectiv, de pregătire profesională continuă sunt organizate, cu
respectarea normelor in vigoare , de către entitățile care sunt autorizate de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor potrivit dispozițiilor Normelor privind activitatea furnizorilor de programe educaționale și
atestarea lectorilor în domeniul asigurărilor, puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor nr. 8 /2012.
c. Înregistrarea agentului de asigurare, persoană fiz ica si juridica
Asigurătorii sunt obligați să deschidă și să mențină un registru, denumit Registrul
agenților de asigurare, în sistem computerizat și cu arhivarea obligatorie a tuturor modificărilor,
care face parte din Registrul asigurătorilor, reasiguratorilor și intermediarilor în asigurări și/sau
în reasigurări.
Asigurătorii sunt obligați să înregistreze în registrul agenților de asigurare, atât agenții de
asigurare, persoane fizice și juridice, cu care au încheiat contracte de agent, cât și subagenții și
agenții de asigurare subordonați; asigurătorii vor actualiza periodic toate datele din acest registru.
După înregistrare, asigurătorii sunt obligați să elibereze intermediarilor în asigurări,
persoane juridice, un certificat de înregistrare , iar intermediarilor în asigurări, persoane fizice ,
o legitimație .
5 Incidența bancară constituie obiect de reglementare al Regulamentului nr. 1 din 2001 privind organizarea și funcționarea la Banca Națională
a României, a Centralei Incidențelor de Plăți, a se vedea și V. Nemeș , Înregistrarea, modificarea și anularea incidentelor bancare, în Buletinul
Institutului Național Pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, anul 1, nr. 3/2005, p. 39-49.
6 În cazul societăților cu răspundere limitată membbrii acesteia se numesc asociați, iar la societățile pe acțiuni, poartă denumirea de acționari.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
7
Anual, acest registru va fi trecut pe suport hârtie, și va fi certificat pentru conformitate de
conducerea executivă a asigurătorului sau reasiguratorului.
Datele înscrise în registrul agenților se transmit în sistem computerizat atât Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor, cât și asociației sau uniunii profesionale din care face parte
asigurătorul, acestea fiind permanent accesibile publicului la sediu și pe site-ul Internet al
asigurătorului, autorității de supraveghere și asociației sau uniunii profesionale sus-menționate;
aceste date se verifica periodic de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Societatea devine agent de asigurare numai din momentul autorizării de către asigurătoru l
care l- a mandatat prin contractul de agent să intermedieze operațiuni de asigurare, care
are și responsabilitatea verific ării condi țiilor men ționate anterior privind dobândirea
calității de agent de asigurare. Agentul de asigurare autorizat astfel poate desf ășura
activitate de intermediere în asigur ări numai dup ă înregistrarea sa de c ătre asigurator î n
Registrul Intermediarilor în asigur ări și obținerea codului RAJ.
Legea nr. 32/2000, prin normele emise în aplicarea acesteia stipuleaza faptul că managementul,
mai exact conducătorul executiv, trebuie să îndeplinească condițiile privind experienț a
profesională precum și calificarea și pregătirea profesională în domeniu. De asemenea,
personalul implicat în distribuția produselor de asigurare trebuie să î ndeplinească condițiile
privind pregătirea profesională în domeniul asigurărilor.
d. Consecințele constituirii agentului de asigurare, persoana juridica fără respec tarea
cerințelor legii
Agenții de asigurare, persoane juridice sunt supuși îndeplinirii a două categorii de
condiții; celor din dreptul comun specifice tuturor societăților comerciale și celor instituite de
reglementările din domeniul asigurărilor.
Prin urmare, încălcarea normelor din Legea nr. 31/1990, vor atrage sancțiunile prevăzute
de aceasta, care pot culmina cu nulitatea societății și dizolvarea ei pe cale judecătorească.
Verificarea îndeplinirii condițiilor de mai sus si cele prevăzute de reglementările din
asigurări, se va face și de către asigurătorul care împuternicește agentul de asigurare cu
activitatea de intermediere.
De asemenea, aceste cerințe vor fi verificate și de către Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor, prin intermediul asigurătorilor. Aceasta întrucât, art. 33 alin. (2) din Legea nr.
32/2000 stipulează că asigurătorii nu pot exercita activități de asigurare prin intermediari fara
autorizație, iar nerespectarea normelor legale relative la agenții de asigurare, constituie
contravenție conform art. 39 alin. (2) lit. k) din lege. Dacă se constată neregularități, societatea
de asigurare poate înceta raporturile de reprezentare și retrage intermediarului în cauză calitatea
de agent de asigurare.
Calitatea de agent de asigurare, persoană juridica se pierde, caz în care va fi radiat din
registru, cu mențiunea "radiat" dacă:
a) nu mai îndeplinește prevederile conform Legii 32/2000, cu modificările și completările
ulterioare;
b) solicită acest lucru în scris;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
8
c) conducătorul și personalul care se ocupă cu distribuția produselor de asigurare nu obține
certificatul de pregatire profesională, conform normelor în vigoare.
e. Constituirea brokerilor de asigurare
În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, o persoană juridică
poate desfășura activitate de intermediere în asigurări și/sau reasigurări, în calitate de broker de
asigurare și/sau de reasigurare, dacă are o autorizație din partea Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor .
Spre deosebire de agenții de asigurare, brokerii nu pot desfăș ura activitate de
intermediare î n asigurări, fă ră a de ține autoriza ție de func ționare din partea Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor.
Brokerul de asigurare, la fel ca și agentul de asigurare, persoană juridică, va urma aceeași
procedură de înființare reglementată de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Normele speciale din domeniul asigurărilor privind constituirea și autorizarea brokerilor de
asigurare sunt cuprinse, în principal, în art. 35-36 din Legea nr. 32/2000, precum și în Ordinul nr.
15/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind autorizarea brokerilor de asigurare și/sau
de reasigurare, precum și condițiile de menținere a acesteia, cu modificările și completările
ulterioare.
f. Asemănări și deosebiri între brokerii de asigurare și agenții de asigurare
Sub aspectul asemănărilor ambele categorii de intermediari pot mijloci, atât operațiuni
de asigurare, cât și cele de reasigurare. Tot astfel, brokerii și agenții se pot folosi de serviciile
angajatilor proprii sau diferiților colaboratori, cărora legea le reglementează statutul juridic, în
vederea protejării, atât a lor, cât și a asiguraților sau potențialilor asigurați.
Ca deosebiri, dacă agent de asigurare poate fi, atât o persoană fizică, cât și o persoană
juridică, brokerul de asigurare se constituie și funcționează doar sub forma persoanei juridice.
Apoi, potrivit legii, agentul de asigurare are un câmp de activitate mult mai restrâns ,
el poate intermedia aceleași clase de asigurări în numele și pe seama unui singur asigurător, pe
când brokerul poate fi intermediarul mai multora7. Conform dispozițiilor art. 34 alin. (8) din
Legea nr. 32/2000, un agent de asigurare, persoană fizică sau juridică, nu poate intermedia
aceleași clase de asigurări decât pentru un singur asigurător.
O ultimă diferență este legată de poziția și interesul pe care îl au cele două categorii de
intermediari pe piața asigurărilor.
Agentul de asigurare, fiind autorizat de un asigurător, încheie contracte în numele și
în contul asigu rătorului. În schimb, brokerul negociază pentru clienții săi încheierea
contractelor de asigurare sau de reasigurare și acordă asistență înainte și pe durata încheierii
contractelor.
Rezultă că, dacă agentul de asigurare este un mandatar supus regulilor stricte, prescrise de
asigurător, brokerul de asigurare este un comerciant independent8 care este atașat propriei
clientele.
7 Este fără îndoială că brokerul de asigurare este cel mai profesionist dintre intermediari, drept dovadă că asigurările cele mai dificile se
încheie prin intermediul acestora, R. Pellino, P. Pellino, S. Sorgi , op. cit., p. 53
8 R. Pellino, P. Pellino, S. Sorgi , op. cit., p. 52
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
9
Agentul de asigurare promovează, în principal, interesele asigurătorului, pe când brokerul de
asigurare va apăra interesele clienților săi, adică ale asiguraților ori potențialilor asigurați, cărora,
așa cum dispune legea, le poate acorda asistență pe întreaga perioadă a asigurării. Din această
cauză, brokerii de asigurare sunt un fel de consilieri ai asiguraților.
g. Agenții de asigurare subordonați
Activitatea desfășurată de agenții de asigurare subordonați , datorită specificului pe care
îl prezintă poartă denumirea de bancassurance . În concepția Legii nr.32/2000, bancassurance
reprezintă activitatea de inter mediere a produselor de asigurări care sunt complementare la
produ sele instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare , desfășurată prin rețeaua
acestor instituții.
Agentul de asigurare subordonat este persoana fizică sau juridică ce, pe lângă activitatea sa
profesională principală, intermediază în numele și în contul unuia sau mai multor asigurători produse de
asigurare care sunt complementare la produsele furnizate de instituțiile de credit și instituțiile financiare
nebancare care acționează într-o piață reglementată.
Activitatea de bancassurance se poate desfășura numai prin persoanele fizice care au
încheiat un contract de muncă individual pe perioadă nedeterminată cu o instituție de credit sau
cu o instituție financiară nebancară.
Specificul activității agenților de asigurare subordonați constă în faptul că intermedierea
operațiunilor de asigurare are caracter suplimentar și complementar, în comparație cu ceilalți
intermediari care trebuie să aibă obiect unic de activitate, dacă sunt persoane juridice.
Astfel, agenții de asigurare subordonați intermediază doar asigurările ce însoțesc
operațiunile din domeniul financiar-bancar, precum creditele de diferite tipuri, imobiliar,
ipotecar, de consum, contractele de leasing, garanțiile bancare etc.
Agenții de asigurare subordonați persoane juridice au obligația de a înscrie și menține
într-un registru în format electronic o evidență a persoanelor fizice care desfășoară activitate de
bancassurance.Registrul va fi disponibil spre consultare pe pagina de internet a fiecărui agent de
asigurare subordonat.
Pentru conducerea activității de bancassurance, agenții de asigurare subordonați persoane
juridice au obligația de a nominaliza două persoane, la nivelul sediului principal, director și,
respectiv, director adjunct, care trebuie să aibă calitatea de angajat, pe perioadă nedeterminată.
În vederea avizării ca agenți de asigurare subordonați , persoanele juridice trebuie să
depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor o documentație care va cuprinde:
a) copia autorizației de funcționare, emisă de către Banca Națională a României;
b) curriculum vitae ale persoanelor care conduc activitatea de bancassurance;
c) copia documentului de plată privind achitarea taxei de avizare, prevăzută in Legea nr.
32/2000, cu modificările și completările ulterioare.
h. Persoanele cu care lucreaz ă agen ții de asigurare și brokerii de asigurare
Fiecare dintre intermediarii în asigurări menționati poate folosi în activitatea pe care o
desfășoară diferite persoane.
Agenții de asigurare, persoane juridice pot folosi subagenți , care sunt persoane fizice, altele decât
conducătorul agentului de asigurare persoană juridică, care au calitatea de angajați cu contract de
muncă cu persoana juridică și care acționează în numele acesteia.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
10
Agenții de asigurare persoane juridice au obligația de a deschide registrul privind subagenții
de asigurare la data la care asigurătorul confirmă ca dosarul depus este în conformitate cu
prevederile legale în vigoare.
Brokerii de asigurare lucreaza cu asistenți în brokeraj , care sunt persoane fizice sau juridice care în
baza unui contract cu un broker de a sigurare și/sau de reasigurare primesc o împuternicire în
legătură cu un mandat de brokeraj al acestuia și, sub acoperirea contractului de răspundere
profesională a brokerului în cauză, trebuie să întreprindă anumite activități necesare pentru ducerea la
îndeplinire a mandatului de brokeraj;
O caracteristică esențială a tuturor persoanelor cu care lucreaza agenții de asigurare ș i
brokerii de asigurare este aceea că raporturile de munc ă/colaborare se stabilesc cu acestia din
urmă și nu cu asigurătorii sau reasigu rătorii, excepție făcând agenții de asigurare subordonați.
Asistenții în brokeraj și subagenții acționează în baza mandatului dat de către intermediar și
nu în temeiul vreunui raport cu asigurătorul sau reasigurătorul ori cu asiguratul sau potențialul
asigurat.
Principala consecință ce decurge de aici este că nu se pot exercita acțiuni directe între asigurător
și angajații/colaboratorii brokerilor și ai agentului de asigurare și nici între aceștia și asigurați sau
potențiali asigurați.
Pentru faptele anjagatilor/colaboratorilor va răspunde, față de asigurător și reasigurător sau, după
caz, față de asigurat sau potențialul asigurat, agentul de asigurare/brokerul de asigurare, păstrând
regresul împotriva prepusului în temeiul contractului de muncă sau al mandatului transmis.
i. Principalele obligații ale intermediarilor în asigurări
Intermediarilor în asigurări, fie că sunt agenți, fie că sunt brokeri, le revin anumite obligații
specifice activității pe care o desfășoară, obligații ce sunt asemănătoare cu cele ale societăților de
asigurare.
Dintre obligațiile specifice intermediarilor în asigurări, am reținut următoarele:
a) informarea asiguraților sau potențialilor asigurați;
b) plata cotizațiilor stabilite prin normele legale;
c) respectarea măsurilor dispuse de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
d) pregătirea profesională continuă.
a) Obligația de informare
Obligația de informare a asiguraților și potențialilor asigurați este reglementată de Ordinul nr.
23/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privind informațiile pe care asigurătorii și
intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienților, cu modificările și completările
ulterioare.
Potrivit acestui ordin, intermediarii în asigurări au obligația să furnizeze clienților toate
informațiile care la rândul lor asigurătorii, potrivit legii, trebuie să le prezinte asiguraților.
Informațiile supuse furnizării privesc perioada precontractuală, precum și cele specifice
momentului perfectării poliței de asigurare.
Informațiile ce trebuie comunicate clienților se referă la asigurători și la intermediarii în asigurăr
și diferă în funcție de clasa sau forma de asigurare ce urmează a fi încheiată prin contractul de
asigurare.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
11
Informațiile de mai sus trebuie furnizate clienților sub formă scrisă, sau pe un alt suport durabil,
trebuie să fie clare și exacte, și scrise în limba română, sau într-o altă limbă asupra căreia părțile
cad de acord.
Informațiile pot fi oferite și verbal, însă doar atunci când acest lucru este cerut în mod expres de
clienți, sau când se solicită încheierea urgentă a contractului de asigurare, cu cerința ca ele să fie
transmise asiguratului sub formă scrisă, sau pe alt suport, imediat după încheierea contractului de
asigurare.
b) Plata cotizațiilor stabilite prin normele le gale
Potrivit Legii nr. 32/2000 și a normelor emise în aplicarea ei, numai brokerii de asigurare și/sau
de reasigurare, au obligația să achite o taxă de funcționare de maximum 0,3% pe an. Această
taxă se stabilește de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, și trebuie plătită pe toată durata
existenței brokerului de asigurare. Taxa de funcționare este prelevată din veniturile rezultate din
activitatea de brokeraj, aferente perioadei pentru care sunt datorate.
c) Respectarea măsurilor dispuse de către Comisi a de Supraveghere a Asigu rărilor
În legătură cu această obligație, brokerii de asigurare trebuie să se conformeze solicitărilor
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în ceea ce privește raportările, precum și activitățile pe
care le desfășoară, să păstreze și să pună la dispoziția acesteia, la cerere, registrele și
înregistrările contabile, care să evidențieze și să explice operațiunile efectuate în timpul
desfășurării activității, incluzând informații asupra contractelor de asigurare și/sau de reasigurare
încheiate și asupra înțelegerii cu asigurătorii și/sau reasigurătorii.
d) Pregătirea profesională continuă
Toți intermediarii în asigurări au obligația efectuării unei pregătiri profesionale permanente a
personalului angajat, precum și a persoanelor cu care colaborează.
Sunt supuși obligației privind calificarea profesională, respectiv pregătirea profesională continuă,
următoarele persoane:
a) agenții de asigurare persoane fizice;
b) conducătorii agenților de asigurare persoane juridice;
c) subagenții;
d) conducătorii activitătii de bancassurance;
e) persoane fizice care desfăsoară activitate de bancassurance;
f) conducători executivi ai brokerilor de asigurări și/sau reasigurări;
g) brokeri în asigurări/reasigurări;
h) asistentii în brokeraj persoane fizice;
i) conducătorii asistenților în brokeraj persoane juridice, precum și personalul propriu cu atribuții
de intermediere în asigurări;
j) personal propriu al brokerului de asigurare și/sau reasigurare, care are ca principală atribuție
de serviciu intermedierea contractelor de asigurare și/sau reasigurare.
Persoanele mai sus menționate trebuie să promoveze examenul de absolvire urmare a efectuării
unui program de calificare sau pregătire profesională continuă aprobat de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor.
La programele de calificare profesională/pregatire profesională continuă se pot înscrie persoane
fizice cu domiciliul sau rezidența în România ori în Spatiul Economic European, care dețin o
diplomă de bacalaureat ori, respectiv, alt document echivalent tradus în limba română și
legalizat.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
12
Durata programului de calificare profesională/pregatire profesionala continua este de minimum
50 de ore /20 ore de predare efectivă, cu excepția conducătorilor executivi ai brokerilor de
asigurare și/sau reasigurare pentru care durata programului de pregatire continuă este de 35 ore
de predare efectivă .
Pregătirea profesională se realizază prin intermediul entităților furnizoare de programe
educaționale în domeniul asigurărilor. Activitatea entităților furnizoare de programe educaționale
în domeniul asigurărilor este reglementată prin Ordinul CSA nr.8/2010 pentru punerea în
aplicare a Normelor privind activitatea furnizorilor de programe educaționale și atestarea
lectorilor în domeniul asigurărilor.
e. Exercitarea serviciilor de intermediere în Uniunea Europeană
Legislația română în domeniul asigurărilor a introdus în materia intermediarilor în asigurări,
principiul dreptului de stabilire și al libertății de a presta servicii în statele membre ale Uniunii
Europene, transpunând astfel prevederile Directiv ei 2002/92 privind intermedierea în asigurări.
În acest sens, art. 361 din Legea nr. 32/2000 dispune ca intermediarii în asigurări și/sau în
reasigurări, autorizați și/sau înregistrați de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care
desfășoara activitate de intermediere pe teritoriul României, sa poata exercita această activitate
pe teritoriul oricărui stat membru cu condiția ca acestia să aducă la cunoștința intenția lor
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, înainte de începerea activit ății.
Pentru realizarea obligației de informare, intermediarul in asigurari trebuie să transmită Comisiei
de Supraveghere, următoarele date și informații:
a) statul membru pe teritoriul căruia intenționează să desfășoare activitatea de
intermediere;
b) structura sa organizatorică;
c) adresa sediului sau din statul membru gazdă de la care pot fi obținute și la care pot fi
transmise documente;
d) numele, calificarea și experiența conducătorului executiv, care are capacitatea să îl
reprezinte și să îl angajeze în relațiile cu terții pe teritoriul statului membru respectiv,
inclusiv dovadă că acesta nu are cazier judiciar pentru infracțiuni contra patrimoniului
sau pentru infracțiuni prevăzute de legislația financiar -fiscală.
Transmiterea documentelor mai sus menționate se face în scopul informării Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor, care, la rândul ei, trebuie să le comunice, în termen de 30 de zile de
la primire, autorității competente din statul membru în care intermediarul intenționează să-și
desfășoare activitatea, dacă autoritatea din statul membru își manifestă intenția de a primi aceste
informații. În cazul în care statul membru în cauză nu a solicitat Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor comunicarea informațiilor referitoare la intermediarul în asigurări, acesta poate să-și
înceapă activitatea imediat.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu autorizează exercitarea activității de intermediere
într-un stat membru, iar informațiile pe care le primește le transmite la rândul ei, la cerere,
autorităților administrative din statul membru.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în temeiul prerogativelor pe care i le conferă legea,
poate efectua un control de legalitate asupra documentelor și informațiilor primite și, dacă se
constată neregularități, poate solicita intermediarului înlăturarea acestora sau chiar poate
interzice exercitarea activității în Uniunea Europeană.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
13
Aceleași condiții se aplică și unui intermediar în asigurări autorizat sau înregistrat într-un stat
membru care intentionează să desfășoare activitate de intermediere în asigurări în România.
Daca doreste să fie informată despre intenția intermediarilor din statele membre de a-și desfășura
activitatea specifică pe teritoriul României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să
comunice intenția sa, Comisiei Europene.
Orice intermediar in asigurari autorizat sau înregistrat într-un stat membru, care desfășoară
activitatea de intermediere pe teritoriul României, este obligat să se supună legislației romane.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate solicita intermediarilor în asigurări și/sau
reasigurări, care desfășoară activitate de intermediere pe teritoriul României, orice informații și
documente verificării respectării de către acesta a legislației naționale.
f. Încetarea existenței intermediarilor în asigurări, persoane juridice
Atât agenții, cât și brokerii de asigurare sunt comercianți, cu statut juridic aparținând
dreptului comun. Cazurile și condițiile de încetare a existenței acestora sunt cele specifice
dreptului comun, reglementate în special de Legea nr. 31/1990 și de Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenței.
Sunt insa cazuri speciale de încetare a brokerilor de asigurare, prevăzute în Legea nr.
32/2000, care sunt de fapt cazuri de retragere a autorizației de funcționare a brokerilor.
In conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
poate să decidă interdicția desfășurării activității de către intermediarul în asigurări, autorizat
într-un stat membru, daca acesta nu respectă legislația statului român.
Interdicția se poate dispune de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, numai după ce, în
prealabil, încunoștințează autoritățile competente ale statului membru de origine, despre
neregularitățile constatate în activitatea intermediarilor și numai dacă aceștia nu le înlătură.
În cazul retragerii autorizației de funcționare unui intermediar în asigurări, care are sediul
social pe teritoriul României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are obligația de a informa
toate autoritățile competente, pe al căror teritoriu își desfășoară activitatea acel intermediary in
asigurari.
g. Falimentul intermediarilor în asigurări
Incetarea plăților intermediarilor în asigurări, va fi guvernată de Legea nr. 85/2006, privind
procedura insolvenței. Intermediarii în asigurări pot încerca restabilirea situației patrimoniale,
urmând procedura reorganizării judiciare, specifică dreptului comun9.
h.Alte prevederi legale aplicabile intermediarilor în asigur ări
– Ordinul CSA nr.13/2009 privind punerea în aplicare a Normelor privind procedura de
supraveghere, în domeniul asigurărilor, a aplicării sancțiunilor internaționale evidențiază
aspectele cu privire la elaborarea și aplicarea de politici , proceduri interne de cunoașter e a
9 Pentru aspectele specifice reorganizării judiciare și a falimentului comercianților din dreptul comun, a se vedea St.D. Cărpenaru, op. cit., p.
568 și urm.; I. Turcu, op. cit., p. 215 și urm.; S. Angheni , op. cit., p. 169 și urm.; N. Țăndăreanu , Procedura reorganizării judiciare, Ed. All Beck,
București, 2000, p. 12 și urm.; M.N. Costin , A. Miff, op. cit., p. 7 și urm.; Codul comercial, op. cit., p. 424 și urm.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
14
clientului, de raportare, de păstrare a evidențelor, de control intern, de evaluare și gestionare a
riscurilor, obligația desemnării uneia sau a mai multor persoane din cadrul personalului
propriu care să aibă responsabilități privind aplicarea și respectarea sancțiunilor
internaționale, obligația raportării către CSA a tranzacțiilor prezumate ca fiind tranzacții
suspecte, etc.;
– Ordinul CSA nr.4/2010 pentru aprobarea Normelor privind organizarea activității de
arhivă la asigurători, reasigurători și intermediari în asigurări și/sau reasigurări
evidențiază principalele aspecte cu privire la obligația înființării compartimentelor de
arhivă sau desemnarea persoanelor responsabile cu arhivarea precum și obligația întocmirii
Nomenclatorului arhivistic care se transmite spre avizare la CSA și este aprobat de
Arhivele Naționale, etc.
– Ordin nr. 1/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind organizarea și efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor, cap italurilor proprii și a
tranzacțiilor privind activitatea de asigurare și de reasigurare ale
asigurătorilor/reasigurătorilor și brokerilor de asigurare/reasigurare , evidentiază obligația
brokerilor de asigurare de a emite proceduri proprii privind inventarierea elementelor de
natura activelor, datoriilor, capitalurilor proprii și a tranzacțiilor privind activitatea de
asigurare și de reasigurare care vor fi aprobate de administrator, consiliul de administrație,
respectiv membrii directoratului; răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de
inventariere revine administratorului, consiliului de administrație, respectiv membrilor
directoratului;
– Ordin nr. 6/2012 pentru modificarea unor acte normative privind termenul maxim de
depunere în conturile a sigur ătorilor a primelor de asigurare încasate de intermediarii în
asigurări, asigurătorii trebuie să stabilească măsuri potrivit cărora primele de asigurare
încasate de intermediarii în asigurări să fie depuse în conturile asigurătorilor în termen de
maximum 15 zile de la încasarea acestora, excepție făcând agenții de asigurare subordonați,
pentru care perioada maximă este de 30 zile;
– Ordin nr. 11/2012 pentru punerea în aplicare a Normelor privind procedura de soluționare a
petițiilor referitoare la activitatea asigurătorilor și intermediarilor în asigurări, intermediarii
în asigurări, cu excepția agenților de asigurare, au următoarele obligații:
a) să răspundă la fiecare petiție primită direct de la petenți, în termen de 30 de zile de la data
înregistrării petiției, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă;
b) să transmită pentru fiecare solicitare primită de la autoritatea de supraveghere, în termen de
maximum 10 zile lucrătoare sau în termenul precizat în mod expres în aceasta, o notă de
fundamentare, precum și toate informațiile, documentele și situațiile solicitate de către
autoritatea de supraveghere; documentația se va depune la registratura Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor sau a reprezentanțelor sale teritoriale, după caz, ori se va
transmite prin poștă cu confirmare de primire și va fi semnată numai de persoanele
semnificative;
c) să acorde asistență asiguratului existent în propriul portofoliu, în ceea ce privește derularea
contractului de asigurare cu respectarea condițiilor de asigurare/prevederi legale pe toată
perioada valabilității acestuia, inclusiv pentru soluționarea pe cale amiabilă a eventualelor
litigii;
d) să dețină și să mențină un registru unic de petiții în format electronic, în care să înregistreze
toate petițiile, indiferent de modalitatea de primire a acestora:prin registratură, prin poșta
electronică, prin sistemul on-line.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
15
2. CONTRACTUL DE INTERMEDIERE ÎN ASIGURĂRI
a. Noțiune și reglementare
Legislația din domeniul asigurărilor se rezumă la a stipula mențiunile pe care trebuie să le
cuprindă contractul de intermediere dintre asigurător și agentul de asigurare. Se recurge la
reglementarea specifică operațiunilor de mandat, deoarece, raporturile juridice dintre asigurător
și intermediar sunt cele specifice mandatului. La fel ca și în cazul mandatului, asigurătorul îl
împuternicește pe intermediarul in asigurari să negocieze și să încheie contracte de asigurare cu
terții în numele sau .
Contractul de intermediere în asigurări poartă denumiri specifice în funcție de calitatea
intermediarului; contract de agent când se încheie cu un agent și contract de brokeraj când se
încheie cu un broker de asigurare. Clauzele sunt însă, în principiu, aceleași pentru că au o
finalitatea comună, încheierea polițelor de asigurare în numele asigurătorului.
b. Noul Cod civil reglementează atât mandatul cu reprezentare cât și mandatul fără
reprezentare.
Cum intermediarul încheie contractele de asigurare în numele asigurătorului, înseamnă că între
aceștia se aplică regulile de la mandatul cu reprezentare.
Reglementarea contractului de mandat este cuprinsă în art. 2.009-2.042 din Noul Cod civil care
se vor completa, în măsura compatibilității lor, cu normele specifice din legislația asigurărilor.
Când intermediarul este persoană fizică, acesta poate desfășura activitate de intermediere în
asigurări în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea
activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și
întreprinderile familiale.
Exercitând activitatea de intermediere cu caracter de continuitate, ca o profesiune obișnuită,
intermediarul persoană fizică este supus înregistrării în registrul comerțului, conform art. 1 din
Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului.
Potrivit prevederilor art. 2009 din Noul Cod civil, mandatul este contractul prin care o parte,
numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți,
numită mandant.
Textului mai sus enunțat, coroborat cu reglementările din materia asigurărilor, duce la definirea
contractul intermediere în asigurări ca fiind contractul în temeiul căruia intermediarul in
asigurari (parte contractanta) se obligă să încheie în numele și pe seama asigurătorului (parte
contractanta) contracte de as igurare cu potențialii asigurați10în schimbul unei remunerații.
Remunerația cuvenită intermediarilor pentru încheierea contractelor de asigurare în numele și pe
seama asigurătorului poartă denumirea de comision.
Odată încheiat contractul de intermediere, acesta reprezintă cadrul legal privind desfășurarea
raporturilor juridice dintre asigurător și intermediarul în asigurări.
10 Pentru definiția contractului de mandat, a se vedea, St. D. Cărpenaru, op. cit. p. 540, iar pentru definiția contractului de mandat civil
recomandăm, Fr. Deack, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Edit. Universul Juridic, București 2001, p. 311; L. Stănciulescu, Drept civil.
Contracte și succesiuni, ediția a 4-a, revizuită și actualizată, Edit. Hamangiu, București 2008, p. 217.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
16
c. Caracterele juridice ale contractului de intermediere în asigurări
Contractul de intermediere în asigurări prezintă caracterele juridice generale ale contractelor de
intermediere, dar și unele caractere specifice.
Contractul de intermediere este un contract consensual deoarece nu trebuie să îmbrace o anumită
formă pentru valabilitatea lui.
Noul Cod civil defineste contractul consensual în art. 1.174 alin.2, care dispune Contractul este
consensual atunci când se formează prin simplul acord de voință al părților .
Părțile contractante încheie contractul de intermediere în asigurări în formă scrisă pentru a
statua raporturile intermedierii, această tehnică de lucru fiind necesară pentru proba
contractului și pentru valabilitatea lui.
Contractul de intermediere în asigurări este un contract oneros, aceasta întrucât, asigurătorul este
obligat la plata comisionului cuvenit intermediarului din încheierea polițelor de asigurare.
Noul Cod civil definește și contractul cu titlu oneros ca fiind contractul prin care fiecare parte
urmărește să- și procure un avantaj în schimbul obligației asumate.
Asigurătorul este dator să plătească comisionul intermediarului chiar dacă acest lucru nu este
prevăzut în contractul de intermediere deoarece, potrivit Codului comercial, mandatul nu se
presupune a fi gratuit.
Contractul de intermediere în asigurări este un contract sinalgmatic pentru că presupune obligații
în sarcina ambelor părți contractante, atât a asigurătorului cât și a intermediarului.
Și contractul sinalagmatic este definit de Noul Cod civil , contractul este sinalagmatic atunci
când obligațiile născute din acesta sunt reciproce și interdependente.
Intermediarul trebuie să încheie polițe de asigurare în numele asigurătorului, iar asigurătorul să
plătească intermediarului comisionul convenit în contractul de intermediere.
Contractul de intermediere este un contract cu executare succesivă datorită faptului că el se
încheie pe o anumită perioadă de timp. Intermediarul încheie contracte de asigurare în funcție de
cerințele și interesele asiguraților iar asigurătorul plătește remunerația la diferite intervale de
timp.
d. Părțile contractului de intermediere în asigurări
Așa cum reiese și din definiție, părțile contractului de intermediere în asigurări sunt asigurătorul
și intermediarul care poate îmbrăca forma juridică de agent de asigurare, persoană fizică sau
juridică, agent de asigurare subordonat, persoană juridică și broker de asigurare, persoană
juridică.
Asiguratul sau contractantul asigurării nu este parte în contractul de intermediere încheiat între
asigurător/ reasigurător și intermediarul in asigurari. Asiguratul sau potențialul asigurat poate și
el sa-l împuternicească pe intermediarul in asigurari să-i caute și sa-i mijlocească o anume formă
de asigurare dar această împuternicire constituie conținutul unui act juridic distinct de
contractul de intermediere. Asiguratul sau potențialul asigurat este terț față de contractul de
intermediere încheiat de intermediar cu asigurătorul și tot astfel, asigurătorul este terț față de
contractul (mandatul) dat de către asigurat intermediarului pentru identificarea și încheierea unor
polițe de asigurare.
e. Obiectul contractului de intermediere în asigurări
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
17
Obiectul contractului de intermediere îl constituie negocierea și încheierea polițelor de asigurare
în numele și pe seama asigurătorului. Principala activitate a intermediarului în asigurări este de a
încheia contracte de asigurare cu asigurații. Dar prin contractul de intermediere, intermediarii pot
efectua și operațiuni accesorii necesare de altfel derulării contractelor de asigurare, precum
încasarea sumelor de bani cu titlu de prime de asigurare, comunicarea modificării
circumstanțelor și împrejurărilor riscurilor asigurare, comunicarea modificării polițelor de
asigurare, informarea privind producerea riscului asigurat etc.
f. Cuprinsul contractului de intermediere în asigurări
Prin Ordinul nr. 10/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrul
intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări, cu modificările și completările ulterioare s-au
instituit câteva mențiuni obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractul de agent.
Astfel, asigurătorii trebuie să includă în mod obligatoriu în contractul de agent și următoarele
mențiuni:
a) obligativitatea respectării prevederilor din legislația asigurărilor;
b) activitatea de agent de asigurare persoană fizică, persoană juridică și de subagent este
regleme ntată, supravegheată și controlată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
c) obligativitatea prezentării oricăror documente care privesc activitatea desfășurată ca agent
de asigurare persoană fizică și juridică, agent de asigurare subordonat, precum și c ea de
subagent organelor de control și persoanelor împuternicite în acest sens de către Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor;
d) obligativitatea prezentării tuturor informațiilor despre produsul/produsele pe care le propune
persoanelor fizice, potențiali asigurați, în conformitate cu normele în vigoare emise de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, inclusiv a adreselor electronice unde se găsesc
înregistrați;
e) obligativitatea informării asupra modului de rezolvare amiabilă a litigiilor;
f) obligativitatea s tipulării unui termen de predare a documentelor de asigurare încheiate cu
asigurații și a sumelor încasate de la aceștia, acest termen neputând depăși perioada de 10
zile calendaristice;
g) obligativitatea înscrierii codului unic pe contractele/polițele de asigurare și pe chitanțele
emise/eliberate de aceștia;
h) obligativitatea desfășurării activității de intermediere numai în spațiile prevăzute de lege.
g. Obligațiile intermediarilor în asigurări
1. Încheierea contractelor de asigurare pentru asigurător
Încheierea contractelor de asigurare în numele asigurătorului reprezintă principala obligație a
intermediarului.
Tipurile de contracte de asigurare pe care le poate negocia intermediarul cu asigurații sunt cele
prevăzute în contractul de intermediere, iar în lipsa unei stipulații contrare, intermediarul poate
încheia orice contracte de asigurare în numele asigurătorului. În astfel de situații operează
prezumția că intermediarul poate perfecta orice contract de asigurare în în funcție de formele și
clasele de asigurare pe care este autorizat asigurătorul să le practice.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
18
Intermediarul va încheiea contractele de asigurare cu asigurații potrivit instrucțiunilor date de
către asigurător.Dacă intermediarul nu se conformează instrucțiunilor primite de la asigurător,
răspunde pentru prejudiciile cauzate.
Având în vedere că, activitatea intermediarului este remunerată, acesta va trebui să acționeze cu
bună credință și diligența unui profesionist cu prilejul încheierii contractelor de asigurare cu
asigurații.
2. Intermediarul are obligația să aducă la cunoștința asiguratului cu care încheie contractul de
asigurare, împuternicirea în temeiul căruia acționează (contemplatio domini).11
Contractantul poate cere reprezentantului să facă dovada puterilor încredințate de reprezentat și,
dacă reprezentarea este cuprinsă într-un înscris, să îi remită o copie a înscrisului, semnată pentru
conformitate.
Obligativitatea prezentarii calității de intermediar in asigurari este prevazuta și in Ordinului nr.
23/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privind informațiile pe care asigurătorii și
intermediarii în asigurări sunt obligați să le furnizeze clienților, precum și alte cerințe pe care
trebuie să le cuprindă contractul de asigurare, cu modificările și complet ările ulterioare.
Brokerii de asigurare trebuie să informeze clienții cu privire la calitatea lor de brokeri și că sunt
înregistrați și autorizați de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, iar agenții de asigurare
trebuie să comunice potențialilor asigurați că sunt autorizați de către asigurător să încheie
contracte de asigurare în numele acestuia.
Contractele de asigurare fiind încheiate în numele asigurătorului, asiguratul este îndreptățit și
interesat să cunoască bonitatea financiară, comercială etc. a asigurătorului pe piața asigurărilor
pe care acționează și în legătură cu conduita sa în formele de asigurare pe care le exercită.
3. Informarea asigurătorului privind încheierea contractelor de asigurare
Noul Cod civil prevede ca mandatarul este obligat să-l înștiințeze pe mandant despre
împrejurările care au apărut ulterior încheierii mandatului și care pot determina revocarea sau
modificarea acestuia.
Informarea asigurătorului în legătură cu stadiul încheierii contractelor de asigurare reprezintă una
din principalele obligații ale intermediarului și este nelipsită din contractele de intermediere.
Cum asigurătorul este emitentul produselor de asigurare încheiate cu asiguratul, intermediarul
este obligat să-l informeze pe asigurător în legătură cu încheierea acestora.
Informarea asigurătorului se va realiza în condițiile stipulate în contractul de intermediere.
Obiectul obligației de informare privește, în principal, tipurile de contracte încheiate și
informațiile pe care l-ar putea interesa pe asigurător în legătură cu derularea contractului de
intermediere, numărul polițelor de asigurare încheiate, noile condiții ale cererii și ofertei
asigurărilor, tarifele de prime practicate de alți operatori pe piață pentru aceleași forme sau clase
de asigurări, circumstanțe și împrejurările specifice riscurilor pe care le negociază etc.
În cazul în care intermediarul nu îl informează pe asigurător în legătură cu executarea
intermedierii acesta va fi obligat la acoperirea tuturor prejudiciilor pe care le probează
asigurătorul că le-a suferit ca urmare a neinformării.
Neinformarea asigurătorului de către intermediar nu atrage nulitatea contractului de
asigurare î ncheiat, dar asigurătorul va putea cere rezilierea contractului de intermediere
ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor din contract .
11 St. D. Cărpenaru, op. cit. p. 544; I. Schiau, op. cit. p. 448
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
19
4. Obligația intermediarului în asigur ări de a administra și preda polițele, documentele,
precum și de a transfera sumele de bani î ncasate de la asigura ți, reprezentâ nd prime de
asigurare, către asiguratori, în conformitate cu clauzele contractului de intermediere.
Această obligație este prevazuta în Noul Cod civil, care dispune (1)„ Orice mandatar este ținut
să dea socoteală despre gestiunea sa și să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul
împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului.
(2) În perioada în care bunurile primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori în
numele lui se află în deținerea mandatarului, acesta este obligat să le conserve”.
Pentru ca asigurătorul să aibă evidența permanentă a contractelor de asigurare încheiate de către
intermediar, acesta trebuie să remită asigurătorului duplicatul contractelor pe care le încheie. În
schimbul încheierii contractelor cu asigurații, intermediarul încasează și sumele de bani cu titlu
de prime de asigurare. Prin urmare, intermediarul este obligat să depună la caseria asigurătorului
sau într-un cont bancar sumele prime de la asigurați cu titlu de prime asigurare.
Așa cum este mentionat mai sus, mandatarul este obligat să conserve bunurile mandantului pe
care le deține în baza raporturilor de mandat. Intermediarul răspunde pentru duplicatele
contractelor de asigurare, sumele de bani primite, precum și de orice alte documente și lucruri
aferente contractelor de asigurare pe care le încheie cu asigurații.
Fiind bunurile asigurătorului, se înțelege că toate cheltuielile privind primirea, conservarea,
remiterea ori valorificarea lor, după caz, se vor face pe cheltuiala asigurătorului.
În ceea ce pr ivește sumele de bani, dețin ute, Noul Cod civil prevede că mandatarul
datorează dobânzi pentru sumele întrebuințate în folosul său începând din ziua
întrebuințării, iar pentru cele cu care a rămas dator din ziua în care a fost pus în
întârziere.
Toate regulile de mai sus se aplică deopotrivă și intermediarului care folosește sumele de bani
încasate cu titlu de prime de asigurare sau schimbă destinația acestora ori refuză să le remită
asigurătorului.
Mai mult, în contractele de intermediere se prevede că dacă intermediarii nu depun la asigurător
duplicatele polițelor de asigurare, sumele de bani încasate ca prime de asigurare și celelalte
documente aferente contractelor pe care sunt împuterniciți să le încheie și se produce riscul
asigurat, asigurătorul are dreptul la restituirea primelor de asigurare și la recuperarea sumelor
plătite cu titlu de indemnizații de asigurare sau despăgubiri.
h. Obligațiile asigurătorului
1. Asigurătorul este obligat să pună la dispoziția intermediarului mijloacele necesare
pentru încheierea contractelor de asigurare.12
Această obligație este prevazuta in Noul Cod civil care stipuleaza că, în lipsa unei convenții
contrare, mandantul este obligat să pună la dispoziția mandatarului mijloacele necesare
executării mandatului.
Se înțelege că mijloacele privesc încheierea contractelor de asigurare cu asigurații. Acestea pot
consta din exemplarele contractelor de asigurare în funcție de tipurile și clasele de asigurări pe
12 Reprezintă una din obligațiile specifice raporturilor de mandat, ase vedea, St. D. Cărpenaru, op. cit. p. 545; Belu Magdo Mona-Lisa, op. cit. p.
381.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
20
care este împuternicit să le negocieze cu potențialii asigurați, informațile specifice principalelor
elemente ale polițelor de asigurare, tarife de prime, documente, instrucțiuni, etc.
2. Plata remunerației/comisionului intermediarului
Remunerația cuvenită intermediarului pentru negocierea și încheierea contractelor de asigurare
poartă denumirea de comision.
Comisionul se plătește intermediarului în cuantumul și la termenele stabilite în contractul de
intermediere.
3. Restituirea cheltuielilor făcute de intermediar și acoperirea pagubelor suferite de acesta
prin încheierea contractelor de asigurare.
Atâta vreme cât intermediarul întreprinde măsuri în interesul asigurătorului, intermediarul în
cauză este îndreptățit la contravaloarea sumelor plătite precum și la acoperirea eventualelor
prejudicii suferite.
Mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urmă pentru
executarea mandatului, împreună cu dobânzile legale aferente, calculate de la data efectuării
cheltuielilor. De asemenea, mandantul este obligat să repare prejudiciul suferit de către mandatar
în executarea mandatului, dacă acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului.
i. Încetarea contractului de intermediere în asigurări
Încetarea contractului de intermediere în asigurări este supusă regulilor generale de încetare a
contractelor. Contractul de intermediere încetează la expirarea duratei pentru care a fost încheiat.
Contractul de intermediere în asigurări încetează după regulile mandatului, prin revocarea
intermediarului de către asigurător, prin renunțarea intermediarului la mandatul de întermediere;
prin moartea, interdicția, insolvabilitatea și falimentul intermediarului sau a asigurătorului.
3. PRINCIPALELE REGULI PRIVIND ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR DE
ASIGURARE DE CĂTRE INTERMEDIARII ÎN ASIGURĂRI
Regulile care guvernează încheierea contractului de asigurare sunt cuprinse în Legea
nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în Legea nr.32/2000 privind
activitatea de asigurare și supraveghere a asigurărilor, cu modificarile si completarile ulterioare
și, în completare, în dispozițiile Noului Cod Civil.
a. Informațiile pe care asigurătorii trebuie să le furnizeze clienților
1.Inainte de încheierea unui contract de asigurare, asigurătorii sunt obligați să remită clienților
documentele de asigurare care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informa ții:
– informații despre asigurător:
a) denumirea asigurătorului și forma juridică;
b) numărul de ordine din Registrul asigurătorilor, reasigurătorilor și intermediarilor în
asigurări și/sau în reasigurări;
c) adresa sediului social și, dacă este cazul, adresa sucursalei sau agenției la care se încheie
contractul de asigurare, precum și numărul de telefon;
– informații despre contractul de asigurare:
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
21
a) definirea fiecărui eveniment asigurat, a indemnizației de asigurare în cazul producerii
evenimentului asigura t;
b) excluderile din asigurare;
c) momentul începerii și cel al încetării contractului de asigurare;
d) modalitățile de executare, suspendare sau încetare a contractului de asigurare;
e) informații privind orice drepturi pe care le pot avea părțile de a rezilia contractul înainte
de termen sau unilateral, inclusiv orice penalități impuse de contract în astfel de cazuri;
f) modalitatea prin care se plătesc primele și termenele de plată a primelor de asigurare;
g) modalitățile și termenele de plată a indemnizațiilor de asigurare, a sumelor de
răscumpărare și a sumelor asigurate;
h) informații despre perioada de grație;
i) procedurile de soluționare a eventualelor litigii rezultate din executarea contractului,
respectiv informații despre modalitățile de rezolvare pe cale amiabilă a reclamațiilor
formulate de asigurați sau de beneficiarii contractelor de asigurare, după caz, acestea
neconstituind o restrângere a dreptului clientului de a recurge la procedurile judiciare
legale;
j) informații generale privind deducerile prevăzute de legislația fiscală aplicabilă
contractelor de asigurare;
k) legea aplicabilă contractului de asigurare.
l) existența Fondului de garantare.
2. Inainte de încheierea unui contract de asigurare de viață , asigurătorii sunt obligați să remită
clienților documente, care pe langa informatiile mentionate mai sus trebuie să cuprindă si
următoarele informații:
– despre contractul de asigurare:
a) definirea fiecărui eveniment asigurat, a indemnizației de asigurare în cazul producerii
evenimentului asigurat, a fiecărui b eneficiu și a clauzelor opționale/suplimentare;
b) excluderile din asigurare;
c) momentul începerii și cel al încetării contractului de asigurare;
d) modalitățile de executare, suspendare sau încetare a contractului de asigurare;
e) modalitatea prin care se plătes c primele, durata și termenele de plată a primelor de
asigurare;
f) modalitatea și termenele de plată a indemnizațiilor de asigurare, a sumelor de
răscumpărare și a sumelor asigurate;
g) informații despre primele aferente fiecărui beneficiu, atât cele principa le, cât și cele
suplimentare, după caz;
h) informații despre perioada de grație;
i) modalitățile de calcul și de distribuție a bonusurilor și a sumelor reprezentând
participarea la profit, dacă este cazul;
j) indicarea valorii de răscumpărare totale, a sumelor a sigurate reduse, precum și a nivelului
până la care acestea sunt garantate pentru fiecare an de asigurare din cadrul perioadei de
asigurare acoperite prin contractul de asigurare;
k) informații despre situațiile în care valoarea de răscumpărare a poliței est e 0;
l) informații despre natura activelor, definirea unităților de care sunt legate beneficiile
pentru asigurările de viață și anuități legate de fonduri de investiții;
m) o simulare a evoluției valorii contului contractantului, precum și a valorii de
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
22
răscumpărare totale la sfârșitul fiecărui an de asigurare din cadrul perioadei acoperite prin
contractul de asigurare pentru asigurările de viață și anuități care sunt legate de fonduri de
investiții; această simulare se va face menținându -se constantă valoarea u nității pe toată
durata derulării contractului de asigurare;
n) procedurile de soluționare a eventualelor litigii rezultate din executarea contractului de
asigurare, respectiv informații despre modalitățile de rezolvare pe cale amiabilă a
reclamațiilor formu late de asigurați sau de beneficiarii cuprinși în contractele de
asigurare, după caz, acestea neconstituind o restrângere a dreptului clientului de a recurge
la procedurile judiciare legale;
o) informații generale privind deducerile prevăzute de legislația f iscală care se aplică
contractelor de asigurare;
p) legea aplicabilă contractului de asigurare;
q) existența Fondului de garantare.
– analiza financiară a clientului
Asigurătorii sunt obligați să realizeze analiza nevoilor financiare ale clientului, pe baza căreia
vor recomanda ulterior o soluție financiară acestuia.Analiza nevoilor se va face pe baza unui
document denumit «Formular de analiză a nevoilor clienților», în cadrul primelor întâlniri cu
clientul, înainte de a i se propune acestuia o soluție financiară.
Formularul de analiză a nevoilor clientului va fi întocmit în două exemplare și va fi semnat de
ambele părți, iar un exemplar va fi înmânat clientului, celălalt rămânând la asigurător. Dacă
clientul nu dorește să furnizeze anumite informații, el va trebui să certifice acest lucru sub
semnătură.Pe baza rezultatului analizei, asigurătorii fac o recomandare scrisă clienților, soluția
propusă trebuind să fie în concordanță cu acesta.
– prezentarea proiecției contractului de asigurare de viață
Pentru ca asiguratul să aibă o imagine clară și completă asupra contractului de asigurare,
asigurătorul trebuie să prezinte o proiecție (evoluția detaliată a contractului), care va fi întocmită
în două exemplare și va fi semnată de ambele părți, iar un exemplar va fi înmânat clientului,
celălalt rămânând la asigurător.
Cu privire la plata primelor de asigurare, asigurătorul este obligat să -l informeze pe
asigurat despre consecințele neplății primei la termenele de plată și să prevadă aceste
consecințe în contra ctul de asigurare.
Referitor la obligația de informare reglementată în sarcina asiguratului, Noul Cod Civil
stipulează că, persoana care încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările
formulate de asigurător și de asemenea, să declare , la data încheierii contractului, orice
informații sau împrejurări pe care le cunoaște și care sunt, în mod obiectiv, esențiale, pentru
evaluarea riscului.
Asigurătorul și potențialul asigurat trebuie să se informeze reciproc în procesul de încheiere al
contractului de asigurare.
b. Obligația de informare este stipulata elementelor esențiale ale contractului de
asigurare
Efectele principale ale obligației de informare, se vor produce după încheierea contractului de
asigurare și diferă în funcție de persoana care și-a încălcat obligația de informare.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
23
În cazul în care asiguratul este cel care dezinformează, adică oferă informații nereale sau ascunde
anumite aspecte esențiale ale asigurării ce a încheiat-o, asigurătorul poate solicita anularea
contractului de asigurare pentru dol prin reticiență13, iar în cazul în care s-a produs riscul
asigurat, poate refuza acordarea despăgubirilor.
În cazul în care obligația de informare este încălcată de către asigurător, asiguratul în funcție de
situațiile practice are mai multe posibilități.
Prima din acestea constă în adaptarea contractului, la elementele esențiale ale asigurării iar dacă
asigurătorul nu este de acord asiguratul poate solicita încetarea contractului de asigurare cu
consecința restituirii sumelor achitate cu titlu de prime de asigurare.
Pentru ipoteza în care există neconcordanțe între elementele asigurării prez entate de către
asigurător cu prilejul perfectării contractului de asigurare și elementele (conținutul) contractului
de asigurare propriu-zis considerăm că vor avea întâietate regulile înfățișate de către asigurător
cu prilejul încheierii contractului de asigurare.
Soluția se impune pe considerentul că asiguratul a contractat asigurarea în termenii prezentați de
asigurător în faza precontractuală și pe caracterul sancționator al relei credințe a asigurătorului
constând din inserarea în contractul de asigurare a clauzelor în alt mod decât cel prezentat în faza
precontractuală.
c. Informațiile pe care intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienților
Obligația de informare în perioada precontractuală revine și intermediarilor în asigurări.
În acest sens, intermediarii în asigurări și/sau în reasigurări sunt obligați să pună la dispoziția
clienților, în scris, înainte de încheierea, modificarea ori reînnoirea contractului de asigurare sau de
reasigurare, informații cu privire la calitatea lor și raporturile de intermediere în asigurări cu
asiguratorul/asiguratorii, informații despre asigurator, informații despre contractele de asigurare.
Ordinul nr.23/2009, cu modificările și completările ulterioare conține informațiile pe care
intermediarii în asigurări sunt obligați să le furnizeze potențialilor asigurați cu prilejul perfectării
contractelor de asigurare pe care sunt împuterniciți să le încheie.
Agenții de asigurare, subagenții și agenții de asigurare subordonați, sunt obligați să furnizeze
clienților cel putin următoarele informații:
a) faptul că pot, după caz, să desfășoare activitate ca agenți de asigurare și agenții de
asigurare subordonați, întrucât dețin o autorizație valabilă, scrisă, din partea unui
asigurător, respectiv un contract de agent, pentru a acționa în numele acestuia;
b) numărul de înregistrare din Registrul agenților de asigurare, agenților de asigurare
subordonați și al subagenților și modalitățile de verificare a acestei informații, precum și
codul unic;
c) clasele de asigurări pentru care intermediază contracte de asigurare;
d) denumirea asigurătorilor pentru care sunt autorizați să intermedieze fiecare clasă de
asigurare prin contractul de agent;
e) orice interes de participare sau orice participație, după caz, pe care o societate de
asigurare ori o societate- mamă a unei anumite societăți de asigurare le deține în
drepturile de vot sau în capitalul agentului de asigurare persoană juridică;
13 În același sens și R.N. Catană, op. cit., p. 154.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
24
f) procedurile de soluționare pe cale amiabilă a eventualelor litigii dintre clienți și agenții de
asigurare, subagenții și agenții de asigurare subordonați.
Ordinul nr. 23/2009 stipulează faptul că intermediarii în asigurări trebuie să informeze clienții
asupra dreptului acestora de a solicita și alte informații referitoare la contractul de asigurare.
d. Condițiile de formă privind informațiile furnizate asiguraților
O primă regulă privește forma scrisă pe hârtie sau pe alt suport durabil a comunicării
informațiilor.
Informațiile trebuie furnizate potențialului client pe hârtie ori pe alt suport durabil, anterior
încheierii contractului de asigurare prin intermediul unui document distinct sau a mai multor
documente. Aceste documente pot fi transmise potențialului client inclusiv prin utilizarea unor
mijloace de comunicare la distanță, într-o modalitate care să confirme că aceștia au luat
cunoștință despre conținutul acestor documente.
Documentele ce conțin informațiile de asigurare, contractul de asigurare și condițiile de
asigurare vor fi redactate în scris, vizibil și ușor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de
minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel puțin două exemplare, fiind remis câte un
exemplar original fiecărei părți. Culoarea de fond a hârtiei pe care sunt redactate documentele
privind informațiile de asigurare, contractul și condițiile de asigurare trebuie să fie în contrast cu
cea a fontului utilizat.
Regulile de mai sus se aplică și contractelor încheiate la distanță, în cazurile în care clientul a
solicitat comunicarea condițiilor și prevederilor contractuale în scris, pe hârtie sau pe orice suport
durabil disponibil și accesibil clientului, în timp util, înainte ca acesta să aibă obligații rezultate
din semnarea unui contract la distanță sau din acceptarea unei oferte de asigurare la distanță.
La solicitarea clienților, asigurătorii și intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze
clienților un exemplar al proiectului de contract și al condițiilor de asigurare.
O a doua regulă privește claritatea informațiilor furnizate. Toate informațiile trebuie furnizate
clienților în mod clar și exact.
Ultima regulă ce ține de forma furnizării informațiilor privește limba în care acestea sunt
redactate. Ordinul nr. 23/2009 dispune ca toate informațiile sa fie furnizate în limba română sau
în oricare altă limbă cu care părțile au fost de acord.
e. Momentul încheierii contractului de asigurare
Prin încheierea contractului se înțelege realizarea acordului de voință al părților asupra
clauzelor contractuale14. Acordul de voință se realizează prin întâlnirea, ofertei de a contracta, cu
acceptarea acelei oferte.
Același mecanism se întâlnește și în cazul contractului de asigurare, în sensul că acesta se
consideră încheiat în momentul reunirii ofertei de a contracta cu acceptarea acesteia15.
Oferta de a contracta poate proveni atât de la asigurat cât și de la asigurător.
In conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000, art. 20, asiguratorul trebuie să-și elaboreze
propriile condiții de asigurare corespunzătoare claselor și tipurilor de asigurare pe care dorește să
14 Ctin. Stătescu , C. Bîrsan , op. cit., p. 39; L. Pop, op. cit., p. 46; I. Dogaru , P. Drăghici , op. cit., p. 123.
15 A se vedea și R.N. Catană, op. cit., p. 144.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
25
le practice și pentru care a primit autorizație de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Aceste condiții de asigurare reprezintă o ofertă generală de a contracta adresată potențialilor
asigurați16.
Solicitarea de a contracta o asigurare poate fi făcută și de către potențialul asigurat prin
prezentarea unei cereri de ofertă care să con țină elementele esențiale ale asigurării (riscurile
asigurate, prima de asigurare, durata asigurării) pe care intenționează să le contracteze, în
legătură cu care dacă asigurătorul este de acord, acceptă oferta și se încheie contractul de
asigurare.
1.Oferta de a contracta
Tratativele legate de încheierea contractului încep cu o propunere de a contracta, propunere ce
poartă denumirea de ofertă.
În Noul Cod civil sunt reglementate regulile speciale privitoare la forma pe care trebuie să o
îmbrace oferta de a contracta.
Reglementările din domeniul asigurărilor nu consacră vreo condiție specială de formă în
privința ofertei de a contracta o asigurare anume, dar aceasta trebuie să conțină în mod
obligatoriu informațiile ce, potrivit reglementărilor din domeniul asigurărilor, se
furnizează clienților .
Cum aceste informații, potrivit legii, trebuie furnizate în scris pe hârtie sau pe suport
durabil și oferta de a contracta o poliță de asigurare trebuie să îmbrace aceeași formă, adică să fie
pe hârtie sau pe orice alt suport durabil.
Sub aspectul condițiilor de fond pe care trebuie să le îndeplinească oferta din dreptul
comun acestea sunt operabile și în materia asigurărilor.
În mod concret, oferta de a contracta o asigurare indiferent că provine de la asigurător ori de la
asigurat trebuie să reprezinte o manifestare de voință reală, serioasă, conștientă și cu intenția de a
angaja din punct de vedere juridic.
De asemenea, oferta de asigurare trebuie să fie fermă, neechivocă precisă și completă,
cuprinzând toate elementele ce pot fi luate în considerare pentru încheierea contractului de
asigurare17.
2.Acceptarea ofertei de asigurare
Acceptarea este cea de-a doua latură a consimțământului fiind un răspuns în care se manifestă
acordul cu oferta primită18.
Sub aspectul formei, la fel ca și oferta, acceptarea nu trebuie să îndeplinească vreo condiție
specială.În ceea ce privește condițiile de fond ale acceptării ofertei de a contracta o asigurare sunt
aceleași cu cele din dreptul comun adică, acceptarea trebuie să concorde cu oferta, să fie
neîndoielnică, și să intervină înainte ca oferta să fi devenit caducă ori să fi fost revocată19.
3.Teorii privind momentul încheierii contactului
Momentul încheierii contractului de asigurare depinde în funcție de cele trei ipoteze specifice
dreptului comun.
a) ofertantul și acceptantul (asiguratul și asigurătorul) se află unul în prezența celuilalt;
b) contractul se încheie prin telefon;
16 Idem, p. 143.
17 Pentru dezvoltări a se vedea Ctin. Stătescu , C. Bîrsan , op. cit., p. 43 și St.D. Cărpenaru , op. cit., p. 411.
18 Ctin. Stătescu , C. Bîrsan , op. cit., p. 48, St.D. Cărpenaru, Drept comercial român, op. cit., p. 411.
19 Pentru detalii Ctin. Stătescu , C. Bîrsan , op. cit., p. 49; L. Pop, op. cit., p. 47 și urm.; I. Dogaru , P. Drăghici , op. cit., p. 124
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
26
c) ofertantul și acceptantul (asigurătorul și potențialul asigurat) nu se află în același loc, iar
contractul se încheie prin corespondență.
Încheierea contactului de asigurare între prezenți nu ridică probleme sub aspectul momentului
deoarece, ambii fiind de față cad de acord asupra clauzelor contractului și astfel se realizează
acordul de voință.
4.Momentul concret al încheierii contractului de asigurare coincide cu semnarea acestuia
de către părțile contractante
Aceeași este regula și pentru cazul în care asigurarea se contractează prin mijlocirea
intermediarilor în asigurări. În aceste situații, contractul se va considera încheiat în momentul
când va fi semnat de către asigurat și, după caz, intermediarul asigurătorului cu care se
contractează.
5.Încheierea contractului de asigurare prin corespondență
Legislația din domeniul asigurărilor nu cuprinde reguli speciale privind momentul încheierii
contractului de asigurare prin corespondenta. Prin urmare vor fi respectate principiile mai sus
arătate, prevazute in Noul Cod Civil.
Contractul de asigurare între absenți va fi considerat încheiat în momentul primirii de către
ofertant a acceptării (corespondenței) de a contracta.
6.Regulile speciale privind încheierea contractului de asigurare prin mijloace electronice
Contractul de asigurare poate fi încheiat și el prin mijloace electronice, conform prevederilor
Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică20 și Legii nr.365/2002 privind comerțul
electronic21, practica asigurărilor din cadrul uniunii Europene arată că un număr tot mai însemnat
de asigurări se perfectează prin intermediul mijloacelor electronice, fiind cunoscute așa numitele
contracte de asigurare on line.
In comerțul electronic, manifestările de voință ale ofertantului și destinatarului ofertei se
concretizează în înscrisuri, în formă electronică22, iar semnătura autorilor, în semnătură
electronică. Înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între
care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu o
semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui
procedeu similar. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate
sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
Pentru a avea valoarea semnăturii olografe, legea cere o semnătură electronică extinsă. Inscrisul
în formă electronică este asimilat, în privința condițiilor și efectelor sale, cu înscrisul sub
semnătură privată, dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-au asociat logic o semnătură electronică
extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat în momentul respectiv și
generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice23.
20 Publicată în M. Of. nr. 429 din 31 iulie 2001. Prin H.G. nr. 1259/2001 au fost aprobate Normele tehnice și metodologice pentru aplicare a
Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică (M. Of. nr. 847 din 28 decembrie 2001).
21 Publicată în M. Of. nr. 483 din 5 iulie 2002, modificată și completată prin Legea nr. 121/2006 (M. Of. nr. 403 din 10 mai 2006), fiind ulterior
republicată în M. O f. nr. 959 din 29 noiembrie 2006. Prin H.G. nr. 1308/2002, au fost aprobate Normele metodologice pentru apli carea Legii nr. 365/2002
privind comerțul electronic (M. Of. nr. 877 din 5 decembrie 2002).
22 A se vedea și C. Predoiu , A.M. Șandru , Comerțul prin internet. Studiu economic și juridic, în Juridica nr. 10/2000, p. 37 și urm.; T. G. Savu ,
Unele considerați pe marginea efectelor noii reglementări privind comerțul electronic asupra regulilor în materia formării contractului, în Revista de
Drept comercial, nr. 9/2002, p. 97 și urm.; Gh. Stancu , Unele considerații privind comerțul electronic, în Revista de Drept comercial nr. 7-8/2003, p.
122 și urm.
23 St.D. Cărpenaru , Drept comercial român, op. cit., p. 416.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
27
7. Particularitățile încheierii contractului de asigurare la distanță
A. Precizări prealabile
Contractele la distanță constituie obiectul de reglementare al OG nr.85/200424 privind protecția
consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare.
În concepția OG nr.85/2004, prin contract la distanță se înțelege contractul de furnizare de
servicii financiare încheiate între un furnizor și un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare
la distanță sau al unui sistem de furnizare de servicii organizat de către furnizor care utilizează
în mod exclusiv, înainte și la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici d e
comunicație la distanță.
Serviciul financiar reprezintă orice serviciu bancar, de credit, de asigurare, pensii
individuale, servicii de investiții financiare reglementate de Legea nr. 297/2004 privind
piața de capital sau orice servicii referitoare la plata în natură.
În sensul aceleași ordonanțe, consu matorul este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice
constituite în asociații, care, în cadrul contractelor reglementate de prezenta ordonanță
acționează în scopuri din afara activității sale, comerciale, industriale sau de producție,
artizanale ori liberale.
B. Obligațiile furnizorului (asigurătorilor și intermediarilor în asigurări) în cazul încheierii
contractelor la distanță
Obligația de informare cu prilejul încheierii unui contract la distanță este reglementată, în
principal, în cuprinsul OG nr.85/2004. Aceste informații privesc, pe de o parte, elementele de
identificare și de contact ale furnizorului și ale intermediarului și, pe de altă parte, informații
referitoare la serviciul financiar ce urmează a fi contractat.
Prima categorie de informații , cea referitoare la furnizor și la inter mediar este în concordanță
cu cele reglementate de legislația din domeniul asigurărilor în sarcina asiguratorilor si a interme-
diarilor în asigurări, pe care trebuie să le comunice asiguraților și potențialilor asigurați.
În cât privește cea de- a doua categorie de informații , cea privind serviciul financiar, acestea
trebuie să fie oferite consumatorului de către furnizor în timp util, corect și complet, înainte de
încheierea unui contract la distanță sau la momentul prezentării ofertei, asupra următoarelor
elemente:
a) descrierea caracteristicilor esențiale ale serviciului financiar respectiv (ale formei de
asigurare contractate);
b) prețul total pe care consumatorul îl are de plătit pentru achiziționarea ser viciului
financiar (asigurării) inclusiv toate comisioanele, taxele, cos turile suplimentare ori
cheltuieli aferente;
c) existența sau posibilitatea existenței unor taxe și/sau costuri suplimentare care nu sunt
plătite prin intermediul furnizorului (asigurătorului) sau impuse de acesta;
d) orice limită de timp sau data până la care informațiile furnizate sunt valabile;
e) modalitățile de plată și de realizarea a plății (a primelor de asigurare, a indemnizațiilor de
asigurare, etc.)
f) informarea privind dreptul părților de reziliere sau de denunțare unilaterală a contractului
de asigurare înainte de termen;
24 Publicată în M. Of. nr. 796 din 27 august 2004, republicată în M. Of. nr. 365 din 13 mai 2008 .
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
28
g) indicarea modalităților practice de exercitare a dreptului de denunțare unilaterală a
contractului, inclusiv indicarea adresei la care poate fi expediată notificarea de denunțare
unilaterală a contractului de asigurare.
Informațiile de mai sus trebuie comunicate în mod clar ușor de înțeles de către consumator
(asigurat) prin orice mijloc adaptat tehnicii de comunicație la distanță utilizate, ținându-se seama
de principiile de bună practică în tranzacții și de principiile care guvernează protecția minorilor și
a altor persoane lipsite de capacitate de exercițiu, precum și de principiile referitoare la bunele
moravuri.
Potrivit OG nr.85/2004, furnizorul (asigurătorul și intermediarul, după caz) este obligat să
comunice consumatorului (asiguratului), în totalitate, termenii și condițiile contractuale și
informațiile prevăzute de ordonanță, în scris, pe hârtie sau pe orice suport durabil disponibil și
accesibil consumatorului, în timp util și înainte ca acesta să aibă vreo obligație specifică rezultată
din contractul la distanță.
Contractul la distanță privind serviciile financiare se consideră î ncheiat în momentul
primirii mesajului de confirmare de către consumator (asigurat), referitor la comanda sa.
C. Denunțarea unilaterală a contractului de asigurare încheiat la distanță
Potrivit dispozițiilor OG nr.85/2004, consumatorul are dreptul de a denunța unilateral contractul
la distanță, în termen de 14 zile calendaristice, fără penalități și fără a fi necesară invocarea
vreunui motiv.
În cazul contractelor la distanță care au ca obiect asigurările de viață și contractele referitoare la
operațiuni privind pensiile individuale, termenul în care consumatorul își poate exercita dreptul
de denunțare unilaterală este de 30 de zile calendaristice.
Termenul de denunțare al contractului începe să curgă din ziua încheierii contractului, iar pentru
contractele care au ca obiect asigurarea de viață termenul începe să curgă de la data când
asiguratul este informat că s-a încheiat contractul la distanță.
Pentru a opera denunțarea contractului de asigurare încheiat la distanță, aceasta trebuie notificată
asigurătorului în condițiile prevăzute de art. 12 din O.G. nr. 85/2004.
8.Importanța momentului încheierii contractului de asigurare
Determinarea momentului încheierii contractului de asigurare prezintă interes din aceleași
considerente cu importanța momentului încheierii contractelor din dreptul comun.
În raport cu momentul încheierii contractului de asigurare se apreciază: posibilitatea de revocare
și de caducitate a ofertei, momentul începerii răspunderii asigurătorului, viciile voinței cu prilejul
contractării, legea aplicabilă, momentul producerii efectelor juridice etc.
9.Locul încheierii contractului de asigurare
Încât privește locul încheierii contractului de asigurare acesta va diferi în funcție de modul
încheierii: între prezenți, prin telefon sau prin corespondență.
Când contractul se încheie între prezenți locul este acela în care se găsesc părțile, adică asiguratul
și asigurătorul.
Potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 10/2007, cu modific ările și complet ările ulterioare, activitatea
de intermediere se poate desfășura numai la:
a) sediile principale sau secundare ale asigurătorilor sau, după caz, ale agenților de asigurare
persoane juridice;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
29
b) sediile principale sau secundare ale asiguraților ori ale potențialilor asigurați persoane
juridice;
c) domiciliul sa u, după caz, reședința asiguraților ori a potențialilor asigurați persoane
fizice;
d) domiciliul sau, dup ă caz, reședința agenților de asigurare persoane fizice.
Activitatea de bancassurance se poate desfășura numai în sediile principale și secundare ale
agenților de asigurare subordonați, persoane juridice.
Activitatea de intermediere a brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare, prin personalul
propriu sau prin asisten ții în brokeraj, se poate desf ășura numai la:
a) sediile principale sau secundare ale brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare ori, dup ă caz,
ale asistenț ilor în brokeraj persoane juridice;
b) sediile principale sau secundare ale asigura ților ori ale poten țialilor asigura ți persoane juridice;
c) domiciliul sau, dup ă caz, reședința asiguraților ori a poten țialilor asigura ți persoane fizice;
d) domiciliul sau, după caz, reședința asistenților în brokeraj persoane fizice;
e) sediile principale sau secundare ale asiguratorilor."
Daca contractul de asigurare se încheie prin telefon, locul încheierii contractului va fi acela unde
se află ofertantul.
Dacă contractul se încheie prin corespondență, locul încheierii contractului de asigurare este
localitatea în care se află ofertantul și unde i-a fost adresată corespondența.
Regulile de mai sus sunt aplicabile și atunci când contractul de asigurare se încheie prin mijloace
electronice.
Locul încheierii contractului de asigurare prezintă importanță în special sub aspectul legii
aplicabile acestuia.
Potrivit Legii nr. 32/2000, principiul care cârmu iește exercitarea activităților de asigurare de
către asigurătorii constituiți pe teritoriul unui stat al Uniunii Europene este acela al libertății
stabilirii și prestării serviciilor.
Legea prevede că asigurătorii dintr-un stat membru pot practica asigurări pe teritoriul Uniunii
Europene, adică în alte State Membre, prin înființarea unor sucursale sau prin exercitarea în
mod direct a activității de asigurare.
In situația în care activitatea de asigurare poate fi exercitată în mod direct pe teritoriul altor state, se
pune problema locului încheierii asigurării și a importanței acestuia precum și a legii aplicabile
raportului de asigurare.
Asigurătorul dintr-un stat membru poate încheia asigurări în mod direct pe teritoriul statului
român, caz în care se ridică problema legii aplicabile raportului de asigurare astfel contractat.
Pentru astfel de situații legea aplicabilă va fi cea prevăzută în contractul de asigurare, părțile
având posibilitatea să aleagă: legea asiguratului, legea asigurătorului, legea locului încheierii
contractului, legea locului producerii riscurilor asigurare sau altă lege25.
Dacă în contractul de asigurare nu se prevede legea aplicabilă contractului de asigurare, atunci
legea va fi cea de la locul încheierii contractului.
10.Efectele juridice ale încheierii contractelor de asigurare prin mijlocirea intermediarilor
25 Pentru mai multe detalii privind normele conflictuale în materia dreptului comercial, a se vedea, D. Lupașcu, Drept internațional privat, Ed.
Universul Juridic, București, 2008, p. 209 și urm.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
30
Indiferent dacă a fost încheiat contractul de către brokerul de asigurare sau de agentul de
asigurare, ori de prepușii acestora, asigurătorul este obligat la despăgubire în limitele clauzelor
contractului de asigurare.
Actele sau omisiunile intermediarilor în asigurări vor fi suportate de asigurătorul de la care au
primit împuternicire să negocieze, fără ca ele să poată fi opuse asiguraților. În susținerea acestei
afirmații, sunt dispozițiile art. 34 alin. (9), potrivit cărora, dacă un asigurat a încheiat o
asigurare printr- un agent de asigurare, asigurătorul în numele căruia acționează agentul,
este răspunzător față de asigurat, pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare.
Agenții de asigurare si brokerii de asigurare sunt împuterniciți să încheie asigurări de către
asigurător și, tot aceștia, pe lângă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, exercită și controlul
îndeplinirii mandatului dat pentru încheierea anumitor clase de asigurări.
În consecință, asigurătorul nu poate refuza plata despăgubirilor, invocând anumite acțiuni sau
omisiuni săvârșite de intermediari cu prilejul încheierii contractului de asigurare.
În practică, sunt cazuri în care brokerul de asig urare sau agentul de asigurare, nu depun la
asigurător sumele încasate cu titlu de prime de asigurare, polițele de asigurare și nici alte
documente în legătură cu asigurările pe care le -au încheiat si sunt situații în care se produc
riscurile asigurate pri n contractele încheiate în condițiile de mai sus. În astfel de împrejurări,
asigurătorul este obligat să plătească indemnizația asiguratului sau, după caz, despăgubirea
terțului păgubit, deoarece, asiguratul sau terțul nu au nicio culpă pentru situațiile arătate.
Există o practică consecventă, în care asigurătorii, pentru situațiile când intermediarii nu depun
documentele justificative ale asigurării și nici sumele încasate cu titlu de prime, publică în
Monitorul Oficial sau în diverse ziare, declarații privind pierderea acestor documente.
De asemenea, asigurătorii declară nule anumite polițe de asigurare și nu plătesc eventualele
despăgubiri provocate de producerea riscului asigurat.
Astfel de practici nu sunt legale din mai multe considerente:
– in primul rând, dacă asiguratul este de bună-credință, fiind terț față de raporturile
intermediarului cu asigurătorul, aceste raporturi nu-i pot fi opusei.
– declarațiile referitoare la pierder ea unor documente se efectuează de către proprietarii
documentelor numai dacă se află în posesia acestora. În cazul în care documentele sunt
transferate, pe baza uno r procese verbale, în posesia intermediarilor în asigură ri, posesori
actuali nu mai sunt asiguratorii.
– publicarea în Monitorul Oficial a polițelor de asigurare ca fiind pierdute și, eventual,
declararea nulității acestora, nu poate fi opusă asiguratului, deoarece regula este că
publicațiile din Monitorul Oficial sunt obligatorii pentru persoanele fizice și juridice, dar
numai dacă acestea privesc acte normative.
– declarația de nulitate făcută în Monitorul Oficial sau într-o altă publicație, de către
asigurător, nu poate produce niciun fel de consecințe juridice asupra contractului de
asigurare încheiat de către asigurat, întrucât nulitatea26, fiind o sancțiune a actul ui
juridic, poate fi constată și declarată doar de către instanțele judecătorești și
nicidecum de una din părțile contractante.
26 În legătură cu nulitate actului juridic a se vedea D. Cosma , Teoria generală a actului juridic civil, Ed. Științifică, București, 1969, p. 467 și
urm.; A. Pop, Gh. Beleiu , Drept civil. Teoria generală a dreptului civil, București, 1980, p. 348 și urm.; G. Boroi, L. Stănciulescu , Drept civil,
Curs selectiv pentru licență, ed. a 3-a revizuită și actualizată, Ed. Hamangiu, București, 2006, p. 108 și urm.; V. Stoica , N. Puscaș , P. Trușcă , Drept
Civil. Instituții de drept civil, Curs pentru licență 2003-2004, Ed. Universul Juridic, București, 2003, p. 133 și urm.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
31
II. PRINCIPIILE ACTIVITĂȚ II DE ASIGURARE SI PREZENTAREA
TIPURILOR DE ASIGURARI GENERALE SI DE VIATA
A.P RINCIPIILE ACTIVITATII DE ASIGURARE
1. Piața asigurărilor – Operatori. Instituții de reglementare și supraveghere. Elemente
dimensionale și structurale
a.Piața asigurărilor
Persoane
fizice
Organizații fără
scop lucrativ
Instituții
publice
Agenți
economici
Societăți de asigurare –
reasigurare
Societăți de
asigurare
Asociații mutuale
de asigurare
ASIGURAȚI – CERERE A DE ASIGURARE
ASIGURATORI –OFERTA DE ASIGURARE
Intermediari
b.Cadrul organizațional
Operatori pe pia ța asigurărilor :
– asigurători:
asigurător i pentru asi gurări de viață;
asigurător i pentru asigurări generale;
asigurător i cu activitate compozită.
– intermediari în asigurări :
brokeri de asigurare;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
32
asistenți în brokeraj;
brokeri în asigurări;
agenți de asigurare;
subagenți;
agenți de asigurare subordonați;
Asigurător
– persoana juridică română autorizată în condițiile leg ii să exercite activități de
asigurare ;
– sucursala sau filiala unui asigurător dintr -un stat terț ;
– sucursala unei societăți de asigurare sau a unei societăți mutuale dintr -un stat
membru, care a primit o autorizație de la autoritatea competentă a statului membru
de origine .
Intermediar în asigurări
– persoana fizică sau juridică ce desfășoară activitate de intermediere în asigurări în
schimbul unei remunerații, autorizată sau înregistrată în condițiile legii;
– intermediar din statele membre care desfășoară pe teritoriul României activitate de
intermediere în asigurări, conform dreptului de stabilire și libertății de a presta
servicii.
Autoritatea de supraveghere: Comisia de Supraveghere a Asi gurărilor (CSA)
autoritate administrativă autonomă de specialitate , cu personalitate juridică ;
își desfășoară activitatea în scopul apărării drepturilor asiguraților și promovării
stabilității activității de asigurare în România;
bază legală : Legea nr.32 /2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea
asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare ;
conducere: c onsiliu, format din: președinte, doi vicepreședinți și patru membri ;
atribuții:
• elaborează și/sau avizează proiectele de acte nor mative care privesc domeniul
asigurărilor sau care au implicații asupra acestui domeniu;
• autorizează asigurătorii și brokerii de asigurare;
• aprobă acționarii direcți și/sau indirecți ai asigurătorilor și brokerilor;
• autorizează practicarea asigurărilor obl igatorii stabilite prin lege;
• aprobă/retrage aprobarea pentru persoanele semnificative ale asigurătorilor și
brokerilor de asigurare;
• aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător/broker de asigurare
• aprobă transferul de portofoliu;
• aprobă limitarea, su spendarea sau, după caz, încetarea activității asigurătorilor și
brokerilor de asigurare;
• supraveghează situația financiară a asigurătorilor și intermediarilor;
• aprobă programa cursurilor și tematica examenelor de absolvire pentru entitățile
care organizea ză cursuri de educație profesională, precum și cerințele de abilitare a
lectorilor pentru aceste cursuri;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
33
• aplică măsurile prevăzute de lege privind redresarea financiară, reorganizarea sau,
după caz, falimentul asigurătorilor;
• îndeplinește calitatea de ad ministrator al Fondului de Garantare;
• aplică măsurile de sancționare prevăzute de lege;
• primește și răspunde la sesizările și reclamațiile privind activitatea asigurătorilor și
intermediarilor în asigurări;
• participă la organismele specifice domeniului asigurărilor de pe lângă Comisia
Europeană și la asociațiile internaționale de profil.
Fondul de Garantare
înființat pentru protejarea asiguraților prin Legea nr.136/1995 privind
asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările
ulterioare;
se constituie prin contribuția societăților de asigurare;
destinat plăților de despăgubiri și sume asigurate către creditorii de asigurări ai
societăților de asigurare aflate în faliment ;
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme prin c are stabilește modul
de constituire, administrare, structura bugetului de venituri și cheltuieli,
procedura și condițiile de efectuare a plăților de la și către Fondul de Garantare,
precum și procedura de recuperare a plăților avansate din Fondul de Garant are;
Legea nr.503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de
asigurare conține norme cu privire la atribuțiile ce revin Fondului de Garantare.
Fondul de Protecție a Victimelor Străzii
persoană juridică de drept privat fără scop patri monial;
asociație profesională a tuturor asigurătorilor care au dreptul să practice
asigurarea RCA pe teritoriul României;
îndeplinește cele 3 funcții prevăzute de directivele europene și anume:
organism de plată a despăgubirilor către persoanele prejudici ate prin accidente
de vehicule neasigurate pentru riscuri de răspundere civilă sau cu autori
neidentificați;
organism de compensare; acordă despăgubiri persoanelor păgubite ca urmare a
unui accident survenit pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel de reședintă
al persoanei pagubite, provocat de un autoturism înregistrat și asigurat pe
teritoriul României.
Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.)
asociația profesională care este membră a Consiliului Birourilor;
este formată din toate societățile de asigurare din România autorizate să practice
asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie și mandatate să elibereze
documente de asigurare de răspundere civilă auto "Carte Verde"
îndeplinește funcția de Birou Român Carte Verde.
Funcțiile BAAR
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
34
în calitate de “Birou al țării în care a avut loc accidentul”, își asumă
responsabilitatea gestionării și lichidării daunelor care rezultă din accidentele
produse de automobiliștii străini, pe teritoriul României;
în calitate de “Birou Garantor”, garantează documentele de asigurare de
răspundere civilă auto “Carte Verde” pe care societățile de asigurare membre ale
B.A.A.R. le eliberează asiguraților săi.
Uniunea Na țional ă a Asiguratorilor și Reasiguratorilor din Romania (U.N.S.A.R.)
organizație profesională a pieței de asigurări în anul 1994, la inițiativa a 13 companii
reprezintă 22 de companii, care dețin o pondere de peste 80% din piața locală de
asigurări.
activitatea UNSAR vizează reprezentarea, gestionarea și apărarea intereselor
profesionale, economice și sociale ale membrilor săi în fata organismelor,
organizațiilor publice sau private, atâ t în România câ t și în străinătate. UNSAR
reprezintă, de asemenea, interesele colective ale membrilor săi cu privire la problemele
din industria de asigurări, iar funcțiile sale includ furnizarea de servicii cu valoare
adăugată pentru membri, colaborarea cu instituțiile publice pe aspecte care privesc
piața de asigurare. UNSAR este mandată de companiile membre să efectueze orice
acțiune care ar putea fi necesara pentru apărarea intereselor sectorului de asigurare
Uniunea Na ționala a Societ ăților de Intermediere și Consultan ță î n Asigur ări din
România (U.N.S.I.C.A.R. )
a luat fiin ță în Septembrie 2000, la inițiativa unui grup de 12 societ ăți de intermediere
și consultan ță în asigurări, ca organiza ție non profit, neguvernamentală și apolitica,
având personalitate juridică în conformitate cu O.G.26/2000.
scopul Uniunii constă în sprijinirea membrilor să i în creșterea recunoașterii publice a
rolului activității intermediarilor și consultanților în asigurări;
obiectivele Uniunii sunt:
a) Colaborarea cu societ ățile de asigurări ș i cu autoritatea de supraveghere a activit ății de
asigurări în pregătirea bazelor legislative și tehnice în domeniul asigurărilor;
b) Crearea standardului de lucru, a normelor deontologice și urmărirea creșterii nivelului
calitativ al serviciilor membrilor să i;
c) Susținerea membrilor în educarea și instruirea personalului propriu;
d) Susținerea intereselor legitime ale membrilor să i în relațiile cu terții, inclusiv
instituțiile de stat și mass-media;
e) Dezvoltarea relațiilor la nivel național și internațional cu alte asociații și organisme de
profil.
c.Dimensiunea pieței
o Indicatori prime brute subscrise pentru asigurări generale și d e viață:
o creștere nominală;
o creștere reală.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
35
o Indemnizații brute plătite pentru asigurări generale și de viață :
o creștere nominală:
o creștere reală.
o gradul de penetrare și densitatea asigurărilor în România;
o dinamica primelor brute subscrise, pe total și pe c ategorii de asigurare;
o dinamica numărului de polițe RCA și a primelor încasate.
d.Structura pieței
Indicatori
prime brute subscrise de societăți și ponderea lor în total piață ;
structura pe clase a primelor brute subscrise pentru asigurări generale;
structura pe clase a primelor brute subscrise pentru asigurările de viață;
structura pe persoane fizice și juridice a asigurărilor RCA;
distribuția primelor brute subscrise pe regiuni de dezvoltare.
2. Riscul și protecția față de risc prin intermediul asigurărilor
a. Accepțiuni ale noțiunii de risc
– primejdie, un pericol, un inconvenient (eveniment) posibil, o întâmplare neplăcută;
– un eveniment posibil, viitor și probabil la care sunt expuse bunurile, patrimoniul, viața,
sănătatea sau integritatea fizică a persoanelor;
– previzibil – când factorii care ar aduce pierderi pot fi prevazuți cu anticipație;
– neprevizibil – determinat de situații fortuite.
b. Protecția față de risc
Forme de protec ție:
prevenirea riscului;
limitarea pagubelor;
producerea de rezerve pentru acoperirea eventualelor pagube;
trecerea riscului asupra altei persoane.
Metode de management al riscului:
evitarea riscurilor;
reducerea probabilității producerii unui risc;
limitarea consecințelor asociate unui risc;
asumarea riscului;
transferul riscului.
c. Factori generatori de risc
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
36
d.Protecția față de risc prin intermediul asigurărilor
1.Asigurarea – conceptul de unire a unei comunit ăți de risc prin care membrii comunit ății
consimt s ă contribuie financiar la formarea unui fond de asigurare și, mai apoi , la
suportarea în comun din acest fond a pagubelor produse membrilor comunit ății respective.
2.Esența asigurării – dispersia riscului asupra unei comunit ăți special organizate în acest
scop .
Asigurarea transfer ă riscul de la o persoan ă la un grup de persoane , care poate astfel mai
ușor să compenseze financiar daunele suferite .
3.Forma de protecț ie – societ ăți de asigur ări care func ționează în baza unei legisla ții, a
unor norme, principii economice și de protejare a persoanelor ce consimt s ă participe la
aceste fonduri financiare.
Diferite forme de asigurare practicate pentru prevenirea și compensarea pagubelor
provocate de riscuri.
4.Semnificații ale riscului în asigurări:
posibilitatea de distrugere parțială sau totală a bunurilor ca urmare a producerii
unor fenomene imprevizibile;
probabilitate a producerii fenomenului împotriva căruia se contractează
asigurarea;
protecția pe care și -o asumă societat ea de asigurări împotriva unei primejdii.
5.Caracteristicile riscului asigurabil:
survenirea evenimentului să fie posibilă, dar nu inevitabilă;
survenirea evenimentului să fie reală (să prezinte un anumit grad de
periculozitate pentru asigurat);
să fie d e domeniul viitorului, dar incertă;
AAccttiivviittaatteeaa
pprrooffeessiioonnaallăă
SSăănnăăttaatteeaa
JJaaffuurrii,, ffuurrttuurrii,,
ttââllhhăărriiii
((nnaattuurraa
uummaannăă))
AAcccciiddeennttee
NNaattuurraa
RRIISSCCUURRII
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
37
– producerea evenimentului să fie posibilă pe un areal cât mai întins, care cuprinde
un număr mare de asigurați (echilibrul financiar al asiguratorului);
– caracterul întâmplător, imprevizibil al evenimentului, atât în ceea ce privește
evenimentul însuși cât și momentul survenirii și intensitatea evenimentului;
– producerea evenimentului să aibă o anumită frecvență, o anumită regularitate;
– evenimentul să aibă un caracter statistic (să fie supus evidenței statistice și să i se
poată calcula probabilitatea ivirii);
– să fie evaluabil (să poată fi exprimat și determinat valoric).
6.Tipologia riscurilor:
Riscuri asigurabile/excluse (neasigurabile);
Riscuri pure/speculative;
Riscuri fundamentale/secundare, complementare;
Riscuri particulare/generale;
Riscuri previzibile/imprevizibile;
Riscuri interne/externe;
Riscuri economice/sociale/politice;
Riscuri comune/speciale.
7.Funcțiile asigurării:
– Funcția de compensare a pagubelor pricinuite de calamități ale naturii și de
accidente și plata sumelor asigurate;
– Funcția de prevenire a riscurilor și a daunelor;
– Funcția de repartiție (financiară);
– Funcția de control.
8.Conceptul de asigurare
Asigurarea – formă de protecție bazată pe un contract prin care o persoană fizică sau
juridică numită asigurat cedează anumite riscuri unei persoane juridice numită asigurător,
plătind acestuia o sumă de bani numită primă de asigurare.
Asigurătorul se obligă prin acest contract să platească asiguratului despăgubiri în cazul
în care evenim entele prevăzute în contract vor avea loc.
e.Selecția riscului
1.Concept:
– excluderea de către asigurător a posibilității de a prelua riscuri care să -i fie total
nefavorabile;
– elimina rea riscurilor cu producere certă și a celor cu posibilitate excesiv de mare de
producer;
– eventuala cuprindere în asigurare a acestor riscuri se face în condiții tarifare
deosebite.
2.Consecințe nefavorabile ale renunțării la selecția riscului:
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
38
– o puternică antiselecție din partea asiguraților cu consecințe negative asupra
echilibrului financiar al asiguratorului;
– populația ar fi încurajată să încheie asigurări numai când a ajuns în situații
defavorabile, fiind stimulată să renunțe la spiritul de prevedere;
– tarifele de primă ar crește și nu ar fi accesibile sau mobilizatoar e pentru cei
interesați.
3.Inspecția de risc
Rol:
– cuantificarea riscului sau evaluarea acestuia (probabilitatea de a se produce,
impactul financiar );
– confirmarea acurateței datelor declarate de asigurat în fața asigurătorului.
Scop:
– identificarea bunul ui (adresa pentru asigurările de bunuri imobile, serie de șasiu,
carte de identitate pentru asigurările CASCO, etc.);
– verificarea integrității bunului asigurat, caracteristici principale;
– verificarea eventualelor îmbunătățiri aduse bunului (reparații cap itale, adăugiri,
modificări etc.);
– verificarea expuner ii la riscurile asigurate prin contract.
f.Frauda în asigurări
1.Concept:
– o înșelăciune deliberată comisă împotriva sau de către un asigurător, un producător
sau un consumator pentru a obține un câști g financiar;
– act deliberat care constă într -o reprezentare defectuoasă a elementelor de fapt care
determină decizia de a încheia o asigurare .
2.Făptuitori posibili:
• consumatorul de asigurare;
• asiguratorul;
• agenții de asigurare;
• alte persoane implicate: medici, avocați, experți.
3.Trăsături caracteristice:
• presiunea ;
• oportunitatea;
• raționarea.
g. Clasificarea produselor de asigurare
Criterii de clasificare:
a) Criteriul: Legea nr. 32/2000 :
• Asigurări de viață;
• Asigurări generale.
b)Criteriul: Forma juridică
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
39
1.Asigurarea prin efectul legii (obligatorie)
nu necesită acordul de voință al persoanelor fizice sau juridice vizate ;
se realizează automat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la
bunurile sau persoanele care intră sub incidența asigurării ;
are la bază anumite interese care aparțin societății în ansamblu.
2. Asigurarea contractuală (facultativă )
are la bază acordul de voință al asiguratului (contractantului) și al asigurătorului
concretizat în contractul de asigurare ;
prin contractul de asigurare sunt stabilite drepturile și obligațiile părților și toate
celelalte elemente ale asigurării.
c)Criteriul: Domeniul asigurării (funcția pe care o îndeplinesc)
• asigurări de bunuri;
• asigurări de persoane;
• asigurări de răs pundere civilă ;
• asigurări de risc financiar.
d) Criteriul: Obiectul asigurat
• asigurări de viață ;
• asigurări de perso ane, altele decât cele de viață;
• asigurări de autovehicule;
• asigurări maritime și de transport fluvial;
• asigurări de aviație;
• asigurări de incendiu și alte pagube la bunuri ;
• asigurări de răspundere civilă ;
• asigurări de credite și garanții;
• asigurări de pierderi financiare ;
• asigurări agricole.
e) Criteriul : Riscul asigurat
• asigurări pentru riscuri cu caracter natural: inundații, trăsnete, explozii, cutremure
de pământ referitor la clădiri, construcții, mașini și instalații, mijloace de transport,
obiecte de uz casnic etc.;
• asigurări pentru secetă, ploi torențiale, grindină, inundații, furtuni, uragane,
alunecări sau prăbușiri de teren la culturile agricole ;
• asigurări pentru boli, epizotii și accidente ale animalelor;
• asigurări de accidente , precum : derapări, răsturnări, coliziuni și prăbușiri de
poduri și tunele sau alte accidente ale mijloacelor de transport ;
• asigurări pentru evenimente ce pot surveni în viața persoanelor fizice (îmbolnăviri,
accidente, decese);
• asigurări de răspundere civilă , pentru acoperirea prejudiciilor provocate de
asigurați unor terțe persoane ca urmare a unor accidente, neglijență, eroare.
f) Criteriul: Sfera de cuprindere în profil teritorial
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
40
• asigurări interne;
• asigurări externe;
• asigurări transfrontaliere.
g) Criteriul: Natura raporturilor ce se stabilesc între asigurat și asigurător
• asigurare directă;
• asigurare indirectă (reasigurare).
h) Criteriul: Tipul deținătorului poliței
• asigurări personale ;
• asigurări comerciale :
• pierderile cauzate de întreruperea activității în cazul în care asiguratul este
incapabil, total sau parțial, să -și desfașoare activitatea pentru un timp, ca urmare
a pier derii distrugerii sau avarierii unor bunuri asigurate (mijloace fixe sau
circulante: clădiri, mașini, utilaje, instalații, echipamente, materii prime etc.
folosite în activitate);
• cheltuielile de exploatare care trebuie să continue deși activitățile au fos t sistate
temporar.
Obiectul asigurării: compensarea profitului pe care ar fi trebuit să îl obțină asiguratul
dacă nu s -ar fi produs evenimentul asigurat.
Perioada de indemnizare: perioada în care rezultatele activității sunt afectate ca urmare a
întrer uperii activității, din momentul apariției evenimentului generator de pierderi și
până la înlăturarea efectelor evenimentului, fără a depăși perioada de indemnizare
specificată în poliță.
Scopul acoperirii: a repune asiguratul în poziția pe care ar fi avu t-o dacă evenimentul
cauzator de prejudiciu nu s- ar fi produs, în funcție de opțiunea clientului:
• refacerea proprietății avariate ;
• atingerea capacității de producție;
• atingerea nivelului de producție;
• refacerea cifrei de afaceri.
B.Prezentarea tipurilor de asigur ări generale și de via ță
Tipuri de asigurări
Tipurile de asigurări sunt grupate în funcție de clasele de asigurări:
a) clasele nr. 1 și 2 se acordă sub denumirea "Asigurări de accidente și boală" ;
b) clasele nr. 1 (a patra liniuță), 3, 7 și 10 se acordă sub denumirea " Asigurări auto ";
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
41
c) clasele nr. 1 (a patra liniuță), 4, 6, 7 și 12 se acordă sub denumirea " Asigurări maritime și de
transport ";
d) clasele nr. 1 (a patra liniuță), 5, 7 și 11 se acordă sub denumirea " Asigurări de aviație ";
e) clasele nr. 8 și 9 se acordă sub denumirea " Asigurări de incendii și alte daune la
proprietăți ";
f) clasele nr. 10, 11, 12 și 13 se acordă sub denumirea " Asigurări de răspundere civilă ";
g) clasele nr. 14 și 15 se acordă sub denumirea " Asigurări de credite și garanții”.
1.Asigurări de accidente și boală
Din această clasă de asigurări fac parte:
1. Asigurarea de sănătate
2. Asigurarea de accidente a persoanelor
3. Asigurarea pentru cheltuieli medicale în străinătate (asigurări de călătorie)
1.Asigurarea de sănătate
Asigurare practicată în vederea acoperirii totale sau parțiale a costurilor de spitalizare, dacă
spitalizarea depășește un anumit număr de zile consecutive (3 sau 5), a costului tratamentului
medical ca rezultat al unei boli sau vătămări corporale, tratament la domiciliu după externare,
consultații și diagnostic, indemnizații de maternitate, intervenții chirurgicale, servicii private de
ambulanță, compensarea veniturilor pe perioada de boală sau costuri de repatriere etc.
Riscul de deces nu este acoperit prin acest tip de asigurare.
2.Asigurarea de accidente
– scop: protejarea persoanelor fizice împotriva unor evenimente care pot afecta sănătatea
corporală, capacitatea de muncă sau viața asiguratului.
– se poate încheia de către persoane cu vârsta cuprinsă între 16 și 70 de ani.
– este diferită de asigurarea de viață și acoperă diverse riscuri de accidente precum și riscul de
deces, încheindu-se pe perioade mai scurte (de obicei un an sau chiar mai puțin).
– poate fi impusă prin lege, pentru anumite categorii de activități, prin politica de protejare a
angajaților unei firme a cărei activitate presupune riscuri semnificative.
– se poate încheia: individual sau colectiv (asigurare de grup).
3.Asigurarea de călătorie
– acoperă accidentele, îmbolnăvirile ce pot să apară în perioada unei călătorii (de obicei în
străinătate), cu precizarea că sunt societăți de asigurare care acoperă și riscul de deces în
această perioadă ;
– îmbolnăvirea este acoperită numai dacă nu este legată de o manifestare preexistentă a unei
boli cunoscute sau malformații pentru care s-au făcut tratamente prescrise de medic.
2. Asigurări auto
1. Asigurarea de avarii și furt a vehiculelor (Casco)
2. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de
vehicule
3. Documentul internațional de asigurare (Carte Verde)
4. Asigurarea de răspundere a transportatorului pentru mărfurile transportate (CMR)
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
42
1. Asigurarea de avarii și furt a vehiculelor (Casco)
Obiectul asigurării:
Pot fi cuprinse în asigurare:
– vehiculele înmatriculate în România, aparținând persoanelor fizice sau juridice, inclusiv
remorcile și semiremorcile tractate de acestea;
– părți componente ale acestora (accesorii suplimentare, echipamente auxiliare, dotări
ulterioare) în condițiile plății unor prime suplimentare față de prima de bază.
Se asigură următoarele categorii de vehicule:
– autovehicule destinate transportului de persoane de tip autoturism, autobuze (autocare),
motocicluri (motociclete, scutere, motorete, mototriciclete) etc.;
– autovehicule destinate transporturilor de bunuri ca: autocamioane, autofurgonete (autodube),
autofurgoane, autobasculante, autocisterne, autocamionete, tractoare rutiere, autotractoare,
etc.;
– autovehicule construite sau echipate pentru diverse destinații speciale:
• autovehicule pentru gospodăria comunală: autostropitori, automăturători, autogunoiere,
autovidanjere, etc.;
• autovehicule pentru stingerea incendiului;
• autosanitare; autovehicule cu instalații de radioficare, caravane cinematografice;
autoateliere, automacarale, autovehicule pentru explorări geologice, hidrotehnice și
topografice;
– tramvaie, troleibuze;
– remorci autotractate de un autovehicul asigurat .
Riscuri asigurate:
Riscurile acoperite prin asigurare pot fi încadrate în 3 grupe:
riscuri generale (elementare): incendiu, trăsnet, explozie (inclusiv explozia rezervorului de
carburanți și a rezervorului de aer comprimat) chiar dacă trăsnetul sau explozia nu au fost
urmate de incendiu, ploaie torențială inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindină,
inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea
stratului de zăpadă sau de gheață, avalanșe de zăpadă, căderea unor corpuri pe clădirea
(construcția) în care se află autovehiculul.
riscuri specifice (de circulație): avariile accidentale produse ca urmare a ciocnirii, lovirii
sau izbirii cu alte vehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate în interiorul sau
în afara autovehiculului asigurat, răsturnării, derapării, zgârierii, căderii (căderii în prăpastie,
căderii în apă cu prilejul transbordării, căderii din cauza ruperii podului, căderii pe
autovehicul a unor corpuri, ca de exemplu: copaci, blocuri de gheață sau de zăpadă, bolovani,
etc.)
riscul de furt:furtul autovehiculului sau al unor părți componente și accesorii din dotarea
acestuia prin efracție (prin spargerea ușilor, ferestrelor, dispozitivelor de închidere, pereților,
tavanelor, acoperișului, etc. încăperii încuiate în care se afla autovehiculul) sau prin acte de
violență;
• pagubele produse autovehiculului ca urmare a furtului sau tentativei de furt: al
autovehiculului, al unor părți componente, accesorii din dotarea acestuia,bunuri din
autovehicul;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
43
• pagubele produse încăperii, proprietatea asiguratului, în care se afla autovehiculul ca
urmare a furtului prin efracție sau tentativei de furt prin efracție a autovehiculului, al unor
părți componente sau accesorii din dotarea acestuia ori bunuri din autovehicul.
Extinderi generale – se acordă despăgubiri și pentru:
a) cheltuielile de transport al autovehiculului la atelierul de reparații cel mai apropiat de locul
accidentului care poate face reparația sau la locul cel mai apropiat de adăpostire al
autovehiculului, dacă acesta nu poate fi deplasat prin forță proprie (în aceste cazuri, nu se
acordă despăgubiri pentru avariile suferite de autovehicul ca urmare a transportului, tractării,
remorcării);
b) pagubele produse autovehiculului asigurat de avarieri sau distrugeri prilejuite de măsurile
luate în timpul producerii evenimentului asigurat pentru salvarea autovehiculului sau
construcției în care se afla acesta;
c) cheltuielile făcute în vederea limitării pagubelor, dacă sunt necesare în urma unor daune
produse din cauze cuprinse în asigurare;
d) cheltuielile efectuate de asigurat în vederea înlocuirii setului de închidere a autovehiculului
asigurat (butuci, yale și după caz bușon rezervor și/sau contact pornire) în cazul în care
asiguratul a avizat asigurătorul despre furtul/pierderea cheilor și/sau telecomenzilor
autovehiculului.
Cheltuielile prevăzute la lit. a) și d) trebuie justificate cu acte și nu pot depăși prețurile și tarifele
practicate de unitățile de specialitate.
Excluderi – nu se acordă despăgubiri pentru:
a) pagubele cauzate autovehiculului, unor părți componente sau piese ale acestuia:
– prin întrebuințare, funcționare, uzare (de exemplu: ruperea fuzetelor; a amortizoarelor
telescopice; a arcurilor; a supapelor; a pinioanelor; a arborelui cotit; a barei de direcție sau
a crucilor cardanice; spargerea pistoanelor; deschiderea capotei sau explozia pneurilor în
timpul mersului; topirea lagărelor; griparea motorului; deteriorarea rulmenților de la
sistemul de rulare, etc.);
– defecte de fabricație ale materialului (de exemplu: fisuri, goluri de turnare, tratament
termic necorespunzător, tensiuni interne provenite din forjare, ajustaje și toleranțe
necorespunzătoare, etc.).
Dacă datorită defectării din orice cauză a unor piese ale autovehiculului, inclusiv a
anvelopelor ori camerelor acestora se produc pagube din riscuri acoperite prin asigurare
aceste pagube se despăgubesc (de exemplu: dacă din cauza ruperii barei de direcție sau
datorită exploziei unui pneu în timpul mersului, autovehiculul se răstoarnă, se despăgubesc
pagubele produse prin răsturnare, dar nu se despăgubesc pagubele produse la bara de
direcție sau la pneul explodat);
b) pagubele produse prin influența temperaturii asupra motorului autovehiculului (de exemplu:
avarieri la blocul motor, chiulasă sau la sistemul de răcire, produse ca urmare a înghețării
apei) și cele produse motorului, cutiei de viteze sau diferențialului ca urmare a lipsei sau
insuficienței ungerii ori încălzirii din oricare alte cauze decât cele cuprinse în asigurare;
c) pagubele indirecte (de exemplu: reducerea valorii autovehiculului după reparație) sau
pagubele produse prin întreruperea folosirii autovehiculului, chiar ca urmare a unor cauze
cuprinse în asigurare;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
44
d) pagubele produse ca urmare directă a trepidațiilor autovehiculului în timpul mersului, cele
produse prin acțiunea curentului electric asupra instalației electrice, a dinamului, a
electromotorului, a becurilor sau a altor piese ori accesorii care folosesc curentul electric ori
sunt acționate de acesta, precum și cele ca urmare a acțiunii acizilor sau oricăror substanțe
chimice;
e) pagubele produse ca urmare a unei defecțiuni tehnice, dacă la data accidentului autovehiculul
nu avea Inspecția Tehnică Periodică valabilă;
f) pagubele produse părților componente de rezervă, pieselor de rezervă, huselor, prelatelor,
combustibililor, echipamentului suplimentar, păturilor sau oricăror altor bunuri existente în
autovehicule. Nu se consideră piese de rezervă: roțile de rezervă, inclusiv anvelopa și camera
cu care autovehiculul de marca și tipul respectiv este dotat în cazul producției de serie;
g) cheltuielile făcute pentru transformarea sau îmbunătățirea autovehiculului în comparație cu
starea lui dinaintea producerii evenimentului asigurat (de exemplu: înlocuirea capotelor din
pânză cu capote metalice; înlocuirea pieselor avariate cu altele de calitate respectiv de valoare
superioară; adăugarea de accesorii suplimentare, oglinzi, portbagaj, etc .) cele pentru repararea
unor avarii sau distrugeri produse din cauze necuprinse în asigurare (de exemplu: ploi
continui, îngheț, pătarea sau oxidarea din orice cauză, afumarea ca urmare a unei surse
normale de căldură, etc .) și nici cele pentru reparații nereușite;
h) pagubele rezultând din supraîncărcarea sau suprasolicitarea autovehiculului;
i) pagubele produse în legătură cu utilizarea autovehiculelor la concursuri, întreceri sau
antrenamente pentru acestea;
j) pagubele produse de:
– război (declarat sau nu), invazie sau acțiunea unui dușman extern;
– război civil, revoluție, rebeliune, insurecție, dictatură militară, conspirație, uzurpare de
putere;
– confiscare, expropriere, naționalizare, rechiziționare, sechestrare, distrugere sau avariere
din ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt sau oricărei autorități publice; de tulburări
civile, revolte, acte de terorism sau sabotaj, acte de vandalism și altele asemenea;
– influențele directe ale exploziei atomice, ale radiațiilor sau infestării radioactive ca urmare
a folosirii energiei atomice sau materialelor fisionabile care fac obiectul asigurărilor
practicate de pool-ul nuclear;
– poluare sau contaminare din orice cauză;
k) pagubele produse în situațiile în care:
k1. au fost provocate cu intenție de către asigurat sau prepușii acestuia, dacă aceasta rezultă
inechivoc din actele încheiate de organele în drept;
k2. au fost cauzate de:
– incendiu sau explozie, generate prin folosirea de către asigurat, în încăperea în care se
afla autovehiculul, a focului deschis, inclusiv a luminii cu flacără deschisă;
– distrugerea sau avarierea construcției în care se afla autovehiculul, din culpa asiguratului,
în situațiile prezentate mai sus;
k3.autovehiculul nu avea certificat de înmatriculare valabil sau o altă autorizație de circulație
valabilă;
k4. autovehiculul, în momentul accidentului, era condus sau acționat de asiguratul, persoană
fizică, fără permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicule, ori
după ce permisul i-a fost retras, anulat sau reținut în vederea anulării, ori ca urmare a
suspendării exercitării dreptului de a conduce;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
45
k5.asiguratul, persoană fizică, care conducea autovehiculul și a produs accidentul, avea în
sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau era în stare de ebrietate ori se
afla sub influența băuturilor alcoolice sau s-a sustras de la recoltarea probelor biologice în
vederea stabilirii alcoolemiei ori a părăsit locul accidentului în situațiile în care acest fapt
nu este permis prin dispoziții legale;
k6.în timpul comiterii de către asigurat, persoană fizică a unei infracțiuni săvârșite cu
intenție, ori în timpul când asiguratul autor al unei infracțiuni săvârșite cu intenție încerca
să se sustragă de la urmărire.
Pentru riscul de furt asigurătorul nu acordă despăgubiri:
a) dacă organele de poliție nu confirmă furtul sau tentativa de furt ori dacă la acestea nu s- a
înregistrat o reclamație în legătură cu furtul sau tentativa de furt;
b) dacă, după comiterea furtului sau tentativei de furt, paguba s-a mărit prin neluarea
intenționată a măsurilor pentru limitarea ei, pentru partea de pagubă care s-a mărit, în cazul
în care aceste fapte rezultă din actele încheiate de organele în drept (poliție, procuratură sau
alte organe de cercetare);
c) dacă la comiterea furtului sau tentativei de furt au luat parte persoane din familia asiguratului
sau din serviciul acestuia, în cazul în care aceste fapte rezultă din actele încheiate de organele
în drept;
d) dacă în timpul cât autovehiculul nu era folosit, iar conducătorul l-a părăsit, nu i-a scos cheia
din contact și nu i s-au încuiat ușile, cu excepția cazurilor când autovehiculul se afla într-o
încăpere încuiată;
e) dacă în momentul furtului sau tentativei de furt, autovehiculul era desfăcut în părțile sale
componente, cu excepția cazurilor când furtul sau tentativa de furt s-a produs prin efracție,
din încăperea în care se afla autovehiculul desfăcut în părțile sale componente;
f) pentru bunurile din autovehicul, altele decât cele din dotarea acestuia, dacă nu au fost
cuprinse în asigurare, în mod expres prin acordul părților.
2. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente
de vehicule (RCA)
Acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru
prejudiciile produse unei terțe părți prin intermediul vehiculului.
Legislația în vigoare privind asigurarea RCA
• Ordinul nr. 1/2008 referitor la Normele privind Fondul de protectie a victimelor
străzii;
• Ordin nr. 12/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind procedura de
întocmire și eliberare a documentului de introducere în reparație a vehiculelor
• Ordinul nr. 21/2008 referitor la Normele privind utilizarea formularului Constatare
amiabilă de accident;
• Ordin nr.14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea
obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule,
Emiterea polițelor de asigurare RCA
– forma și conținutul poliței de asigurare RCA și a documentului internațional de asigurare sunt
stabilite prin norme ale CSA ;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
46
– începând cu 1 ianuarie 2010, emiterea polițelor de asigurare RCA se face în sistem electronic,
conform prevederilor legale în vigoare ;
– în conformitate cu normele CSA, emiterea electronică este definită ca fiind subscrierea poliței
RCA simultan cu înregistrarea și stocarea instantanee în sistemul informatic al asigurătorului
a datelor cuprinse în poliță ; asigurătorul preia datele necesare a fi înscrise în poliță direct în
sistemul informatic și va elibera polița asiguratului din sistemul informatic ;
– asigurătorul tipărește polița înmânând totodată asiguratului și vigneta pe care acesta din urmă
are obligația să o aplice pe parbriz ; în acest mod erorile umane de subscriere a polițelo r RCA
se diminuează determinând creșterea acurateței bazei naționale de date CEDAM.
Răspunderea asigurătorului RCA începe:
a) în ziua următoare celei în care expiră valabilitatea poliței de asigurare anterioare, pentru
asiguratul care își îndeplinește obligația încheierii asigurării cel mai târziu în ultima zi de
valabilitate a acesteia;
b) din ziua următoare celei în care s-a încheiat documentul de asigurare, pentru persoanele care
nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii asigurării;
c) din momentul eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în
vigoare a autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru
vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.
Obiectul asigurarii: acoperirea prejudiciilor provocate terților ca urmare a producerii
evenimentului asigurat prin accidente de autovehicule, atât pe teritoriul României, cât și în afara
acestuia, conform convenției Carte Verde.
Perioada de asigurare – asigurarea obligatorie RCA se încheie pe perioade determinate, după
cum urmează:
– 12 luni/6 luni pentru vehiculele înmatriculate ori înregistrate în România, după caz;
– pe perioada de valabilitate a autorizației provizorii de circulație, pentru vehiculele care se
înmatriculează sau se înregistrează provizoriu, după caz, dar nu mai mult de 60 de zile;
– pe perioada înmatriculării/înregistrării temporare, dar nu mai mult de 12 luni;
– pe o perioadă de maximum 30 de zile de la data dobândirii proprietății, dovedită cu
documente justificative;
– pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în alte state membre, pentru care se solicită
asigurarea în vederea înmatriculării/înregistrării în România;
– pe perioade de câte o lună, dar nu mai mult de 3 luni, pentru vehicule
înmatriculate/înregistrate în state terțe, pentru care se solicită asigurarea în vederea
înmatriculării/înregistrării în România;
Riscurile acoperite, în conformitate cu legislația în vigoare
Asigurătorul va acorda despăgubiri (în condițiile în care evenimentul s-a produs în perioada de
valabilitate a poliței RCA), fără a se depăși limitele prevăzute în contractul de asigurare, pentru:
– pagube materiale;
– vătămari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter partimonial;
– cheltuielile de judecată efectuate de persoana prejudiciată;
– pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat.
Limita despăgubirii
– stabilită prin lege, în funcție de natura incidentului.
Limitele de despăgubirii aferente anului 20 12 sunt:
– Pagube materiale: 1.000.000 Eur/eveniment
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
47
– Vătămări corporale și decese: 5.000.000 Eur/eveniment
Excluderi
Nu se acordă despăgubiri pentru cazurile menționate la capitolul II art.27 din Ordinul CSA nr.
14/2011, printre care se află și următoarele situații:
– cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat
nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
într-un caz de fortă majoră;
din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate;
din culpa exclusivă a unei terte persoane, cu exceptia situatiilor prevăzute la
art. 26 alin. (2) pct. 5;
– prejudiciile suferite de conducătorul vehiculului răspunzător de producerea
accidentului;
– prejudiciile au fost produse bunurilor apartinând persoanelor fizice sau
persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în
proprietatea sau utilizat de aceeasi persoană fizică sau juridică și care este condus de
un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde
persoana fizică sau persoana juridică;
– bunul avariat și vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soților;
– bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs
dauna;
– prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilitătii la data
accidentului a asigurării obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
– partea din prejudiciu care depăseste limitele de despăgubire stabilite prin
polița de asigurare RCA, produs în unu l și același accident, indiferent de numărul
persoanelor prejudiciate și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea
prejudiciului;
– amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul,
utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea
prejudiciului;
– cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau
conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în
cadrul procesului penal s-a solutionat și latura civilă;
– sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea
prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a
încredințat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;
– prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau
utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător și
persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;
– prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a
produs accidentul, dacă asigurătorul poate dovedi că persoanele prejudiciate stiau că
vehiculul respectiv era furat;
– prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalatiile montate pe vehicule,
atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalatii de lucru;
– prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operatiunilor de
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
48
încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activitătii profesionale;
– prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase:
radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat
sau au agravat producerea prejudiciului;
– prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist
sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac sau război;
– pretențiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparatie.
3. Documentul internațional de asigurare (“Carte Verde”)
Obiectul asigurării: acoperirea prejudiciilor provocate terților ca urmare a producerii
evenimentului asigurat prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României.
Riscuri acoperite:
– pagube materiale, vătămări corporale sau deces, produse terților din culpa asiguratului;
– cheltuielile de judecată efectuate de persoana prejudiciată.
Excluderi
În general societățile de asigurări nu acordă despăgubiri pentru:
– amenzi de orice fel, cheltuieli la care ar fi obligat asiguratul în procesul penal;
– cheltuieli făcute în procesul penal de asigurat/conducătorul autovehiculului răspunzator de
producerea daunei;
– cazurile care nu intră sub incidența RCA-ului;
– prejudiciile situate sub limita minimă sau peste limita maximă a despăgubirilor de asigurare
prevăzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului;
– prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în autovehiculul care a produs
accidentul;
– prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante,
inflamabile, explozive, corozive, combustibile care au determinat sau au agravat producerea
pagubei.
În România acest sistem este în responsabilitatea Biroului Asigurătorilor Auto din România
(BAAR) care reprezintă organismul ce reunește societățile de asigurare din România, autorizate
să practice asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie și, după caz, mandatate să elibereze
documentul internațional de asigurare de răspundere civilă auto Carte Verde.
4. Asigurarea de răspundere a transportatorului pentru mărfurile transportate (C MR)
– asigurare de răspundere civilă contractuală a cărău șului, care transportă cu autovehiculele sale
marfa apar ținând unui beneficiar;
– acoperă contractele de transport de mărfuri cu autovehicule pe șosele, când locul primirii
mărfii și locul prevăzut pentru descărcare conform clauzelor acestora, sunt situate în două țări
diferite, dintre care cel puțin una este țară semnatară a Convenției internaționale C.M.R.
Obiectul asigurării: mărfurile supuse riscurilor ce apar în timpul transportului, inclusiv
cheltuielile cu acestea.
Contractant : transportatorul.
Riscul asigurat:
– răspunderea transportatorului (culpa) în legatură cu serviciul prestat (transportul) ; asigurătorul
acordă protecție pentru riscul de răspundere civilă contractuală a cărăușului, care transpo rtă cu
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
49
autovehiculele sale (conduse de prepușii săi și identificate de acesta în cererea chestionar
sau/și în anexele la poliță precum și în certificatul de asigurare, care fac parte integrantă din
contractul de asigurare), marfa aparținând unui beneficiar.
Riscuri acoperite:
– pagubele produse mărfurilor transportate, care are la bază o culpă a transportatorului și/sau a
conducătorului autovehiculului, inclusiv aceea care rezultă din nerespectarea contractului de
transport;
– pagubele produse mărfurilor transportate ca urmare a unor defecțiuni tehnice ale
autovehiculului sau ca urmare a vinovăției persoanelor de la care a închiriat autovehiculul
transportatorul.
Excluderi:
– pagubele produse mărfurilor transportate ca urmare a:
a) utilizării autovehiculelor descoperite și fără prelată, dacă acest mod de utilizare a fost convenit
în mod expres între părți;
b) lipsei sau defecțiunii ambalajului pentru mărfurile expuse prin natura lor la stricăciuni sau
vătămări atunci când nu sunt ambalate sau sunt prost ambalate;
c) manipulării în timpul încărcării și descărcării, precum și în timpul deplasării mijlocului de
transport ca urmare a nerespectării normelor de ancorare;
d) naturii unor mărfuri, expuse unor cauze inerente chiar a acestei naturi, fie perimării complete
sau parțiale sau vătămări din cauza ruperii, ruginirii, descompunerii spontane, uscării,
scurgerii normale sau acțiunii paraziților și rozătoarelor;
e) încărcării sau numerotării insuficiente sau nesatisfăcătoare a coletelor;
f) transportului animalelor vii.
– pagubele indirecte ca de exemplu: scăderea prețurilor mărfurilor sau altele asemănătoare;
– pagubele produse de operațiuni militare în timp de război sau pricinuite de măsuri de război,
greve, tulburări civile, acțiuni dușmănoase și altele asemenea;
– cheltuieli făcute pentru transformarea sau îmbunătățirea bunurilor în comparație cu starea lor
dinaintea producerii evenimentului asigurat, cele pentru repararea unor avarii sau distrugeri
produse de cauze necuprinse în asigurare și nici cele pentru reparații, recondiționări sau
restaurări nereușite;
– pagubele produse de asigurat, cu intenție, dacă aceasta rezultă neechivoc din actele încheiate
de organele în drept;
– pagubele produse datorită depășirii termenului de livrare din cauze neimputabile asiguratului.
3. Asigurări maritime și de transport
Asigurări maritime
– asigurarea navelor și a încarcăturii acestora; prin nava se înțelege orice tip de vapoare, corăbii,
iahturi, nave petroliere etc. În cadrul polițelor de asigurare a navelor pot fi asigurate, pe lâng ă
proprietarul vasului, și agenții care asigură managementul sau operarea navei în numele
proprietarului și companiile care încheie contracte de transport tip charter. În polița de
asigurare pot fi menționate și alte organizații care au un anumit interes financiar în asigurarea
navei.
În România, asigurarile maritime se referă la :
– asigurarea bunurilor care fac obiectul transportului extern (cargo);
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
50
– asigurarea navelor comerciale, de pescuit și colectoare precum și a altor ambarcațiuni și
utilaje plutitoare asimilate (casco);
– asigurarea de protecție și indemnizație (răspunderea față de terți).
Asigurările pentru încarcătura navelor fluviale, maritime sau oceanice sunt, practic, asigurări de
bunuri.
4. Asigurări de aviație
– sunt examinate calitățile pilotului, tipul aparatului de zbor, dotarea electronică de la bord,
aspectele geografice ale zborurilor, precum și scopul folosirii aparatului de zbor.
– în evaluarea acestor riscuri, un rol important îl au caracteristicile fizice ale avionului (aparat
de construcție ușoară, robustă și foarte sofisticată). Ingineria aviatică este deosebit de
complexă, având în vedere concepția, construcția și condițiile de funcționare. Numărul
avioanelor expuse la pierderi este relativ mic, în comparație cu alte tipuri de bunuri
(autoturisme, case etc.). De aceea, societățile de asigurare, nu dispun, pentru anumite clase de
risc, de suficiente unități expuse la risc, pentru a realiza calcule statistice corecte, pe baza
cărora să se stabilească probabilitatea producerii riscului.
Criterii de evaluarea riscului:
– caracteristicile aparatului de zbor care urmează să fie asigurat;
– abilitățile pilotului;
– considerente geografice;
– scopul în care urmează să fie folosit aparatul de zbor.
Asigurarea aparatelor de zbor
Obiectul asigurarii
În funcție de scopurile pentru care sunt utilizate, aparatele de zbor se clasifică în cinci categorii:
– Aeronave ale liniilor de transport aeriene;
– Aeronave proprietate personal ă;
– Aeronave proprietate comercial ă;
– Aeronave de închiriat;
– Aeronave speciale (utilitare).
Riscuri acoperite
– toate riscurile, în timpul zborului, rul ării la sol sau staționă rii la sol este cea mai
cuprinzătoare acoperire, oferind protecție împotriva oricărui risc, indiferent dacă avionul se
află la sol sau în aer. În polița de asigurare, timpul de zbor este prevăzut ca fiind perioada de
timp în care avionul se află în aer, imediat după decolare. Se poate considera ca moment
inițial, cel în care au fost pornite motoarele avionului pentru decolare, iar momentul final, cel
al opririi motoarelor după aterizarea avionului.
– toate riscurile în timpul staționării la sol – sunt acoperite riscurile care pot apărea la sol,
atunci când avionul nu se află în mișcare sau când se mișcă prin alte mijloace decât prin
propria forță de propulsie (avionul este tractat sau împins de un vehicul atunci când este scos
sau introdus în hangar).
Unele societăți de asigurare preferă condiția „Toate riscurile în afara timpului de zbor”.
În polița de asigurare se menționează:
– tipul aparatului de zbor;
– sistemul de propulsie;
– echipamentul de bord pentru navigare și transmisiuni radio.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
51
Excluderi:
– uzura (deteriorarea treptată );
– roțile și parbrizele. În asigurare, roțile sunt acoperite numai în cazuri de furt, vandalism sau
alte evenimente care sunt prevăzute în contractul de asigurare. Societatea de asigurări nu va
plăti pentru parbrizele care se sparg ca urmare a înghețării lor și nici pentru explozia
anvelopelor roților atașate trenului de aterizare;
– deturnarea aeronavei;
– război, confiscare.
Asigurarea de r ăspundere civil ă în aviație
a) Asigurarea de r ăspundere civil ă a proprietarului sau a utilizatorului unei aeronave
– Asigurarea de răspundere civil ă pentru vătămări corporale suferite de alte persoane decât
pasagerii;
– Asigurarea de răspundere civil ă pentru vătămări corporale suferite de pasageri;
– Asigurarea de răspundere civil ă pentru avarierea bunurilor.
b) Asigurarea de r ăspundere civil ă pentru aeroporturi
– este o asigurare standard de răspundere civilă, adaptată specificului activității unui aeroport;
– vizează și activitatea acelor firme care desfășoară activități pe aeroport, legate de existența și
exploatarea aparatelor de zbor. Firmele în cauză sunt denumite prestatori de servicii aviatice
și efectuează activități, cum ar fi: vânzări de aparate de zbor, reparații și întreținere pentru
aparate de zbor, închiriere de avioane pentru cursele charter, vânzare de piese de schimb și
combustibil, închirierea spațiilor din hangare.
Categorii de acoperiri:
– asigurarea tip A – vătămări corporale și răspundere civilă pentru avarierea bunurilor;
– asigurarea tip B – răspundere civilă pentru vătămări corporale;
– asigurarea tip C – cheltuieli medicale.
5. Asigurarea de bunuri în tranzit
Asigurarea bunurilor care fac obiectul transportului maritim și fluvial (CARGO)
Asigurarea tip cargo:
– cuprinde bunurile care fac obiectul transportului extern și se încheie pentru valoarea bunurilor
respective, inclusiv cheltuielile de transport, vamale și alte cheltuieli;
– vizează despăgubirea daunelor produse ca urmare directă a riscurilor întâmplătoare ale
transportului. În funcție de aceasta, în practica internațională, se aplică condițiile de asigurare
A, B și C.
Asigurarea poate fi încheiată în :
– condiția A acoperă, cu unele excepții, toate riscurile de pierdere și avariere a bunului asigurat ;
– condiția B acoperă, cu aceleași excepții de mai sus, pierderile și avariile bunurilor asigurate,
cauzate de: cutremur de pământ, erupție vulcanică sau trăsnet; incendiu sau explozie;
coliziunea, eșuarea, scufundarea sau răsturnarea navei; sacrificiul în avarie comună; luarea de
valuri, intrarea apei în navă; descărcarea mărfii într-un port de refugiu.
– condiția C acoperă pierderile și avariile la bunurile asigurate, cauzate de: incendiu sau
explozie; coliziunea, eșuarea, scufundarea sau răsturnarea navei; sacrificiul în avarie comună;
descărcarea mărfii într-un port de refugiu.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
52
Pe lângă asigurarea impusă de una din condițiile A, B sau C, contractul de asigurare tip „cargo”
poate să mai prevadă suplimentar următoarele condiții: „riscuri de furt, jaf și nelivrare”, „riscuri
de depozitare”, „riscuri de război”, și „riscuri de greve”.
Nu sunt acoperite prin asigurare pierderile, avariile și cheltuielile cauzate de:
– comportarea voit necorespunzătoare a asiguratului;
– uzura normală;
– pierderea normală de bunuri asigurate;
– întârzieri, chiar dacă acestea sunt determinate de un risc asigurat;
– insolvabilitatea sau neîndeplinirea obligațiilor financiare de către proprietari, administratori,
navlositori sau operatori ai navei.
Platforme marine de exploatare a zăcămintelor de petrol ș i gaze
Există diferite forme de asigurare care acoperă riscurile de daună aferente platformelor marine de
exploatare a zăcămintelor de gaze naturale respectiv a celor petroliere:
– acoperirea răspunderii constructorului, în timpul construirii, instalării sau transportului spre
locul de construcție;
– acoperirea daunelor fizice aduse acestor echipamente, după darea lor în funcțiune;
– acoperirea riscului politic și chiar de război;
– acoperirea pentru pierderea veniturilor;
– acoperirea pentru îndepărtarea resturilor;
– acoperirea costurilor implicate de controlul erupțiilor;
– asigurarea de răspundere civilă pentru deversarea produselor poluante;
– acoperirea de tip P & I.
6. Asigurări de incidente și alte daune la proprietăți
Exemple:
1. Asigurări de locuințe și de bunuri din locuințe ; Asigurări de proprietăți industriale și
comerciale
2. Asigurări de echipamente electronice și avarii accidentale
3. Asigurări de construcții montaj
1. Asigurări de locuințe și de bunuri din locuințe ; Asigurări de proprietăți industriale și
comerciale
Obiectul asigurării :
– clădirea și conținutul aparținând unei persoane fizice sau juridice.
Pot fi asigurate următoarele bunuri:
– clădiri și alte construcții (inclusiv instalațiile aferente acestora – sanitare, electrice,
ascensoare) care servesc pentru: locuințe, birouri, magazine, restaurante, depozite, ateliere,
cluburi, cinematografe, teatre, muzee, dependințe, clădiri în curs de construcție;
– mașini, utilaje, instalații, unelte, motoare, inventar gospodăresc și alte mijloace fixe;
– obiecte de inventar;
– mărfuri, materii prime, materiale, produse finite, semifabricate și alte mijloace circulante
materiale.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
53
Riscuri acoperite:
– incendiu;
– trăsnet;
– explozie;
– căderea aparatelor de zbor;
– cutremur;
– alunecare de teren;
– fenemoene atmosferice – ploaie torențială, grindina etc.;
– riscuri extinse prin clauze speciale – bunuri casabile, clădiri în construcție, scurgerea
accidentală a apei din sprinklere, fenomene electrice la obiective industriale etc.
Excluderi:
– război, revoluție, rebeliune;
– confiscare, expropiere, naționalizare, rechiziționare;
– uzură, fermentație, oxidare, eroziune, coroziune;
– infiltrația, tasarea terenului de fundație;
– culpa gravă a asiguratului;
– foc deschis și nesupravegheat;
– folosirea sau manipularea produselor ușor inflamabile în imediata apropiere a unor surse de
foc;
– fumatul în locuri interzise;
– inundarea bunurilor asigurate, de apa provenită din locuintele învecinate;
– acte de natura falsificării sau furtului, comise intenționat sau din neglijență gravă, de către
asigurat sau apropiații săi;
– pierderea inexplicabilă, lipsuri la inventar sau cauzate de greșeli de contabilitate și de
numărare în timpul inventarului.
Suma asigurată – reprezintă valoarea de nou sau valoarea de piață a construcției.
Riscuri asigurate – clasificarea riscurilor:
– riscuri civile – asociate clădirilor care folosesc ca locuințe și birouri și a bunurilor din acestea;
– riscuri comerciale și industriale – asociate clădirilor ce folosesc ca unități de producție și
comercializare și bunurile aflate în acestea.
Variante de încheiere a asigurării:
– polița de asigurare împotriva incendiului;
– polița FLEXA (Fire Lightening Explosion and Aircraft) – care include următoarele riscuri:
incendiu, trăsnet, explozie, căderea aparatelor de zbor, părți ale acestora și obiecte transportate
de acestea;
– polița de asigurare standard, care, în general, acoperă riscurile de incendiu, trăsnet, expozie și
căderi de corpuri;
– polița de asigurare extinsă, care, pe lângă riscurile prevăzute în polița standard, acoperă și
câteva riscuri suplimentare;
– polița de asigurare All Risks, adică „toate riscurile”, în care nu sunt numite riscurile acoperite,
ci doar excluderile.
Excluderi
Nu se acordă despăgubiri pentru:
– pagubele provocate de război, invazie, revoluție, naționalizare sau rechiziționare ;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
54
– uzura fizică;
– pagubele provocate în urma actelor intenționate ale asiguraților sau ca urmare a unor
evenimente non-accidentale, în urma radiației nucleare sau a viciului intern al bunului (de
exemplu: rugina fierului).
Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înțelege:
– la clădiri și construcții – valoarea de înlocuire (costul construcției sau achiziționării clădirii
respective sau a uneia similare la prețurile uzuale pe piața locală) din care se scade uzura (în
raport de vechimea și starea construcției);
– la mijloace fixe și obiecte de inventar – valoarea de înlocuire a acestora, din care se scade
uzura (în raport de vechimea și starea de întreținere a acestora);
– la materii prime, materiale, produse finite, mărfuri – prețul de cost sau de achiziție al
acestora;
– colecții și obiecte de artă – valoarea de circulație (de piață) determinată pe bază de cataloage
sau expertize.
2. Asigurarea echipamentelor electronice
– produs care se adresează, în general, persoanelor juridice.
– poate fi cuprins în asigurare orice tip de echipament electronic destinat domeniului
economico-social, precum:
• domeniului medical – orice tip de aparat medical fără a lua în considerare echipamentele
montate la pacienți – tomograf, echipamente prelucrare analize, echipamente
stomatologice, echipamente de diagnosticare, echipamente din săli de operație ;
• domeniului industrial – industria de prelucrare, industria grafică, roboți industriali, linii
tehnologice, panouri de comandă etc.;
• echipamentelor de birou – laptop, PC, impr imantă, scanner etc.;
• domeniul telecomunicațiilor etc.
Contractul de asigurare are, de regulă, 3 secțiuni:
Secțiunea 1 – Echipamente electronice
Pot fi asigurate echipamentele:
– aflate în incinta/la locațiile descrise/menționate în contractul de asigurare;
– în timpul mutării/transportării oriunde în cadrul locațiilor menționate în contractul de
asigurare;
– care, în momentul intrării în asigurare, funcționează sau sunt gata de funcționare (procedurile
de lucru au fost începute sau pot fi începute în baza certificatului privind încheierea cu succes
a testelor de încercare/verificare);
– electronice cât și sursele speciale de alimentare cu energie electrică, de exemplu: surse
neîntreruptibile UPS, redresoare, convertizoare, generatoare etc., unitățile de aer condiționat,
cablurile exterioare pot fi cuprinse în asigurare numai dacă sunt necesare pentru funcționarea
optimă a echipamentelor electronice asigurate.
Nu se pot asigura: stimulatoarele auditive, cardiace, echipamente de uz casnic (frigider, televizor,
aparate radio), echipamente radio amatori
Secțiunea 2 – Date și suporturi de date :
– date: informa ții care pot fi citite de echipamentele electronice (de exemplu: date conținute în
fișiere/baze de date, aplicații create de asigurat sau obținute în urma utilizării pr ogramelor de
serie/cu licență, inclusiv programe cu licența OEM);
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
55
– suporturi externe de memorare a datelor: suporturi materiale interschimbabile/medii de
stocare a datelor (de exemplu: benzi magnetice, floppy discuri, discuri amovibile, cd-uri),
instalate/stocate la locațiile și/sau centrele de păstrare a versiunii de rezervă menționate în
contractul de asigurare, inclusiv în tranzit între aceste locații.
Nu se pot asigura: daunele produse de viruși, daunele provocate de manipulare greșită de
programe sau date, dispariții misterioase de date sau suporturi de date.
Secțiunea 3 – Costuri/Cheltuieli suplimentare de operare
– acoperă cheltuielile efectuate în scopul evitării întreruperii activității, generate de producerea
unui eveniment asigurat (acoperit în baza Secțiunii 1, strict legate de bunurile asigurate
menționate expres în contractul de asigurare pentru această secțiune) și determinate de:
• închirierea temporară de bunuri (substitute – altele decât cele asigurate) identice/similare
celor avariate/distruse, operarea acestora cu personal și alte operațiuni în legătura cu
acestea;
• cheltuieli dependente de factorul timp;
• cheltuieli independente de factorul timp: (de)montare/instalare, transport, adaptare
programe și alte cheltuieli determinate de aplicarea planului de măsuri de urgență etc.
3. Asigurarea de construcții -montaj
– destinată persoanelor juridice : antreprenori construcții -montaj, agenți economici cu activitate
de construcții.
– asigurarea acoperă atât lucrările de contrucție cât și cele de montaj.
– în polița de asigurare poate fi inclus, la cererea asiguratului, și beneficiarul obiectivului de
construcții, în calitate de coasigurat.
Caracteristicile asigurării de construcții -montaj:
– se încheie pe durata lucrărilor de construcții-montaj (nu are caracter anual) ;
– nu se reînnoiește;
– pot fi asigurate atât lucrările de construcții-montaj cât și utilajele constructorului și eventuale
daune produse terților, ca urmare a lucrărilor;
– este o asigurare de tip „all risks” – respectiv toate riscurile nenominalizate, mai puțin cele
trecute la capitolul excluderi.
Pot fi asigurate:
– construcții civile (cu destinație : locuințe, învățământ, artă, cultură, sport, sănătate,
administrative, birouri, comercială, etc.);
– construcții industriale (hale, ateliere, garaje, hangare, depozite, etc.);
– construcții agricole (pentru creșterea animalelor, sere, etc.);
– construcții speciale (poduri, drumuri, căi ferate, baraje, coșuri de fum-răcire, tuneluri,
alimentare apa-canal, termoficare, transporturi, etc.);
– lucrări de montaj: centrale pentru producerea curentului electric, stații de transformare,
instalații și utilaje din industria chimică și petrochimică, instalații și utilaje din industria
alimentară, morărit și panificație, instalații și utilaje pentru producția maselor plastice,
cauciucului, sticlei, materialelor de construcții, laminoare, turnătorii, etc.
Această polița de asigurare include, de regulă, 3 secțiuni :
– Secțiunea 1 – Asigurarea de bunuri – pagube materiale produse bunurilor asigurate de:
incendiu, trăsnet, explozie, căderea aparatelor de zbor, cutremur, inundații, furtună, uragan,
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
56
grindină, furt prin efracție, prăbușire și/ sau alunecare de teren, avalanșe de zăpadă și orice
alte cauze, mai puțin cele excluse explicit prin condițiile de asigurare;
– Secțiunea 2 – Asigur area de răspundere civilă față de terți – prin care sunt acoperite
prejudiciile pentru care asiguratul răspunde în fața legii față de terțe persoane păgubite
(vătămări corporale, accidentale sau îmbolnăviri urmate sau nu de deces);
– Secțiunea 3 – Pierderea de profit – pierderea de profit înregistrată din întreruperea activității
ca urmare a unui risc acoperit.
7. Asigurări de răspundere civilă
Asigurările de răspundere civilă se împart în două categorii:
– Răspundere civila legală;
– Răspundere civilă contractuală.
Răspundere civilă legală – exemple:
– Răspundere civilă legală față de terți;
– Răspundere civilă legală a chiriașului față de proprietar;
– Răspundere civilă legală a proprietarului față de chiriaș.
Răspundere civilă contractuală – exemple:
– Răspundere civilă profesională a medicilor, a farmaciștilor;
– Răspundere civilă profesională a avocaților;
– Răspundere civilă profesională a experților contabili și a contabililor autorizați;
– Răspundere civilă profesională a arhitecților și inginerilor constructori;
– Răspundere civilă profesională a notarilor publici.
Limita geografică – se despăgubesc daunele produse teților pe teritoriul României.
Riscuri acoperite:
– Pagube materiale;
– Vătămari corporale;
– Cheltuieli de judecată la care este obligat păgubitul.
Principalele caracteristici ale asigurării de răspundere civilă sunt:
Obiectul asigurării
– răspunderea față de terți pentru pagubele, prejudiciile sau vătămările cauzate acestora:
• prin fapta asiguratului;
• prin fapta altuia (prepus, copil, etc.);
• răspunderea pentru locul stipulat în contract și aflat în paza juridică a asiguratului ( de
exemplu pagube cauzate de ascensor într-un imobil – proprietatea asiguratului sau
răspunderea pentru ruinarea edificiului, etc.);
– spre deosebire de asigurările de bunuri și de persoane, unde culpa asiguratului în producerea
riscului asigurat duce la decăderea acestuia din dreptul de a fi despăgubit și-n unele cazuri la
rezilierea contractului, la asigurările de răspundere civilă culpa asiguratului este o condiție
de bază în angajarea răspunderii civile și drept urmare a plății despăgubirii datorate terților
păgubiți;
– beneficiarul este necunoscut în momentul încheierii asigurării;
Se acoperă pagubele, prejudiciile produse de asigurat unor terțe persoane numai dacă sunt
îndeplinite cumula tiv următoarele condiții:
a) asiguratul a săvârșit o faptă care contravine unor norme legale, spre exemplu producerea unui
accident de către conducătorul unui autovehicul prin nerespectarea regulilor de circulație;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
57
b) trebuie dovedită existența unui prejudiciu, a unei pagube produse de asigurat terței persoane;
c) se impune existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a asiguratului și prejudiciul
adus terței persoane păgubite;
d) este necesar să se poată constata culpa, vinovăția asiguratului care a săvârșit fapta ilicită.
Dacă una dintre condițiile precizate mai sus nu este îndeplinită, înseamnă că nu sunt întrunite
toate elementele ce definesc răspunderea civilă, iar pagubele rezultate nu pot fi acoperite prin
asigurare.
Exemple – Asigurarea de răspundere civilă profesională :
– asigurarea de răspundere civilă profesională medicală (pentru medici, asistenți medicali,
furnizori de servicii de recuperare, personal medical din laboratoare, etc.);
– asigurarea de răspundere civilă profesională a farmaciștilor;
– asigurarea de răspundere civilă profesională a medicilor veterinari, asistenților și tehnicienilor
veterinari;
– asigurarea de răspundere civilă profesională a avocaților;
– asigurarea de răspundere civilă profesională a experților contabili, contabililor autorizați,
cenzorilor autorizați, cenzori externi independenți,
auditorilor financiari, a evaluatorilor și experților tehnici, a consultanților fiscali;
– asigurarea de răspundere civilă profesională a notarilor publici, juriștilor, executorilor
judecătorești, lichidatorilor și administratorilor judiciari;
– asigurarea de răspundere civilă profesională a executorilor bancari, a practicienilor în
reorganizare și lichidare;
– asigurarea de răspundere civilă profesională a operatorilor de arhivă electronică de garanții
reale imobiliare; de garanții reale mobiliare;
– asigurarea de răspundere civilă profesională a cadrelor didactice și pedagogice;
– asigurarea de răspundere civilă profesională pentru arhitecți, urbaniști, ingineri urbaniști,
geografi urbaniști, sociologi urbaniști și peisagiști urbaniști, proiectanți, firme de
consultanță și de proiectare;
– asigurarea de răspundere civilă profesională pentru organisme de certificare a calității și
conformității;
– asigurarea de răspundere civilă profesională a traducătorilor și interpreților;
– asigurarea de răspundere civilă profesională a personalului vamal;
– asigurarea de răspundere civilă profesională a brokerilor de asigurare;
– asigurarea de răspundere civilă profesională a agenților de asigurare.
Exemple – Asigu rarea de răspundere civilă a prestatorului de servicii :
– asigurarea de răspundere civilă a unităților turistice și hoteliere;
– asigurarea de răspundere civilă a agențiilor de turism;
– asigurarea de răspundere civilă a caselor de expediție;
– asigurarea de răspundere civilă a unităților de service auto; a spălătoriilor auto;
– asigurarea de răspundere civilă a agenților imobiliari;
– asigurarea de răspundere civilă a societăților de alimentație publică;
– asigurarea de răspundere civilă a constructorului;
– sigurarea de răspundere civilă a saloanelor de igienă, frumusețe și fitness;
– asigurarea de răspundere civilă a societăților specializate în prestări servicii pază și securitate,
monitorizare/dispecerizare și intervenție pentru paza obiectivelor și bunurilor;
– asigurarea de răspundere civilă a transportatorului pentru daunele produse călătorilor.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
58
Alte asigurări de răspundere civilă:
– asigurarea de răspundere civilă a chiriașului față de proprietar;
– asigurarea de răspundere civilă a proprietarului față de chiriași;
– asigurarea de răspundere civilă a chiriașului față de terți;
– asigurarea de răspundere civilă a angajatorului față de salariați;
– asigurarea de răspundere civilă a managerilor; administratorilor;
– asigurarea de răspundere civilă a silvicultorilor;
– asigurarea de răspundere civilă a autorităților portuare;
– asigurarea de răspundere civilă a organizatorilor de concursuri automobilistice sau karting;
– asigurarea de răspundere civilă pentru activități conexe transporturilor rutiere;
– asigurarea de răspundere civilă a proprietarilor de câini;
– asigurarea de răspundere civilă pentru mediu;
– asigurarea de răspundere civilă în cadrul asigurării complexe a gospodăriilor persoanelor
fizice, a elevilor și studenților, a managerilor, etc.
8. Asigurări de credite și garanții
Se împart în 2 categorii:
1. Asigurarea creditelor interne și a creditelor de export ;
2. Asigurarea creditelor de consum, de investiții, de cauțiune și de fidelitate.
1. Asigurarea creditelor interne și a creditelor de export
Asigurarea de credit :
– este un atr ibut al lumii afacerilor contemporane, având rolul de a proteja comercianții și
producătorii față de riscul de neplată a celor ce cumpără sau închiriază bunuri sau sunt
beneficiari ai unor credite avantajoase ;
– înlătură temerea vânzătorului, la vânzarea pe credit, cu privire la neplată de către cumpărător a
contravalorii mărfurilor;
– oferă protecție pentru riscul de neplată apărut, fie ca urmare a falimentului cumpărătorului,
fie, în cazul exportului, datorită situației din țara importatorului (război, naționalizare, etc.);
– este o formă de protecție directă a vânzătorilor față de riscul de neîncasare fiind în acelați timp
o garanție față de bancă, oferind astfel posibilitatea de acces la finanțare.
– se poate încheia pentru un singur credit sau pe cifra de afaceri .
Scopul:
– oferă protecție în cazul pierderilor financiare rezultate din neplata, incapacitatea de plată sau
insolvabilitatea cumpărătorilor ce au achizitionat bunuri pe credit, sau din insolvabilitatea
beneficiarilor de credit.
– protejează încasările din activitatea comercială, prin transferarea riscurilor de neîncasare
asupra asigurătorului ;
Asigurarea creditelor interne
Scop:
– protejarea asiguratului împotriva riscurilor de neplată prelungită de către cumpărător sau a
insolvabilității acestuia pe durata cuprinsă între producție și distribuție, de regulă, înainte de
vânzarea finală către consumator.
În acest caz, există mai multe polițe de asigurare:
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
59
– Polița pentru o singur ă tranzacție ;
– Polița pe o anumit ă durat ă, pe baza cifrei de afaceri, care este însă costisitoare și necesită un
volum mare de muncă, motiv pentru care se folosește cu precădere la tranzacții de valori mari
(echipamente industriale, lucrări de construcții, instalații și altele);
– Polița pentru un num ăr de tranzacții ;
– Polița pentru unul s au mai mulți cumpă rători care se încheie pe o perioadă determinată, de
obicei 12 luni;
– Polița pentru cifra de afaceri pe credit, utilizată mai des și asigură toate afacerile
vânzătorului, cu unul sau mai mulți cumpărători, pe o durată determinată, de obicei 12 luni;
– Polița pentru mai multe conturi ale unui asigurat.
Acoperirea
– limitată la acei clienți care depășesc un anumit nivel determinat al datoriilor și a căror neplată
prelungită va avea un impact mare asupra disponibilităților bănești din contul asiguratului.
Asigurătorul, înainte de a încheia un contract de asigurare a creditelor interne, va solicita
potențialului asigurat detalii privind activitatea sa financiară în legătură cu clienții săi, precum și
limitele de credit pentru fiecare client în parte ; se verifică solvabilitatea și bonitatea clienților
solicitantului asigurării. În funcție de situația acestora, societatea de asigurări își rezervă dreptul
de a exclude din asigurare anumiți clienți sau de a diminua plafonul de credit acordat acestora .
Asigurarea creditelor de export
– riscurile asigurabile sunt cele rezultate din vânzarea bunurilor sau prestarea de servicii pe
credit, în afara țării.
– un risc care poate afecta situația financiară a asiguratului îl reprezintă riscul de neplat ă
prelungit ă care intervine atunci când debitorul sau garantul nu a plătit partea din datorie o
anumită perioadă convenită, de regulă 6 luni de la scadența stabilită prin contract.
– riscurile incluse și cele excluse rămân la latitudinea asigurătorului.
La asigurarea creditelor de export , polița cea mai frecvent folosită este polița generală pe cifra
de afaceri și se referă la importatorii care cumpără pe credit.
Polița de asigurare a creditelor de export prezintă importante avantaje, printre care:
– contribuie la reducerea costurilor, ce se pot obține prin asigurare, spre deosebire de garanția
bancară; astfel, rezervele ce se constituie pentru pierderi din creanțe sunt mai mari decât
prima de asigurare și, ca urmare a gestionării creanțelor externe de către asigurător, are loc
diminuarea costurilor;
– oferă posibilitatea desfășurării normale a activității, dată fiind înlăturarea riscului privind
reducerea activității sau chiar a opririi ei datorită neîncasării contravalorii mărfurilor la export;
– oferă posibilitatea pătrunderii pe piețe noi, chiar având risc comercial sau politic;
Asigurarea exportului pe credit pe termen scurt
– se încheie pe o perioadă determinată de maximum un an ;
– are în vedere, în special, riscuri comerciale de genul: insolvabilitatea cumpărătorului,
incapac itatea de plată pe un anumit timp și refuzul mărfurilor importate.
Asigurarea exportului pe credit pe termen mediu și lung
– obiectul asigurării îl reprezintă exportul de bunuri de capital de valori mari, care se livrează
eșalonat și care implică plăți în tranșe pe perioade îndelungate de timp, ce pot fi cuprinse între
5, 10 sau chiar 20 de ani.
– asigurarea oferă protecție pentru riscul de neplată din cauze comerciale sau politice.
– pot beneficia de acoperire băncile sau instituțiile financiare care creditează operațiuni
comerciale.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
60
– despăgubirea va cuprinde și dobânda la creditul acordat debitorului.
În categoria riscurilor valutare sau economice sunt incluse:
– riscul fluctuației ratei dobânzii;
– riscul de schimb valutar;
– riscul creșterii costurilor de fabricație.
Riscurile investiționale mai frecvent întâlnite sunt:
– riscul de devalorizare a investiției;
– riscul de lichiditate al unei investiții;
– riscul de supraevaluare a investiției;
– riscul dobânzilor.
Caracteristică comună tuturor asigurărilor de credite
– aceste asigurări nu acoperă pierderea în proportie de 100 % ; prin prevederile contractului de
asigurare, asiguratul este obligat să suporte până la 20 -25% din pagubă.
2. Asigurarea creditelor de consum, de investitii, de cau țiune și de fidelitate
Asigurarea creditelor de consum
– reprezintă, de fapt, o asigurare a riscului de neplată a ratelor de credit pentru consum și a
dobânzilor aferente.
– în funcție de natura afacerilor asiguratului, de lege și uzanțele din fiecare țară, se utilizează
următoarele variante de polițe de asigurare a creditelor de consum:
• Polița de tranzacție (tip T ): asigurarea se încheie pentru o singură tranzacție, cu unul
sau mai mulți clienți și la o anumită dată.
• Polița pe flux continuu de afaceri (tip F): asigurarea se încheie pentru un număr
nedeterminat de tranzacții cu unul sau mai mulți clienți.
• Polița pe cifra de afaceri (tip C) : asigurarea se încheie pentru toate creditele acordate de
asigurat într-o anumită perioadă de timp.
Asigurarea creditelor de invest iți
– garantează plat a furnizorilor de bunuri de investiții, de către clienți, conform unui anumit plan
de rambursare ;
– se încheie pe termen mediu și lung (în general, până la 60 de luni);
Asigurarea de cauțiune
– formă de protecție prin care societatea de asigurări garantează că debitorul își va îndeplini
obligațiile legale sau contractuale pe care le are față de creditor, cauțiunea fiind un serviciu
similar cu cel oferit de bănci, când acestea garantează pentru clienții lor;
Tipuri de asigurări de cauțiune:
Garanția execută rii contractului în bune condițiuni
– garantează beneficiarului îndeplinirea la termen de către asigurat a contractului, conform
clauzelor contractuale;
– se utilizează, de obicei, în domeniul construcțiilor.
Garanția efectuă rii corecte a plăților
– se referă la plățile pe care asigurătorul va trebui să le efectueze unor subantreprenori sau
furnizori pentru plata forței de muncă.
Asigurarea de fidelitate
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
61
– reprezintă asigurarea drepturilor sau intereselor patrimoniale, fiind încadrată în categoria
asigurărilor patrimoniale;
– scop: acordarea protecției unei societăți, în calitate de asigurat împotriva unor prejudicii aduse
activelor sale, ca urmare a actelor necinstite sau frauduloase ale personalului, sau care
administrează o parte a acestora (exemple elocvente în ace st caz pot fi: casierul care sustrage
bani din casieria societății, vânzătorii care sustrag sau deteriorează marfa din magazine, etc.) ;
Garanția participă rii la licitație
– se garantează că debitorul, în cazul în care câștigă licitația, va semna contractual pentru care a
licitat și va pune la dispoziția beneficiarului garanțiile de executare în bune condițiuni a
contractului și de efectuare a plăților.
Garanția pentru restituirea avansului
– practicată în situațiile în care creditorul prefinanțează debitorul prin plata unui avans, de fapt
se garantează rambursarea sumei plătite cu anticipație, printr-o cauțiune a cărei valoare
descrește proporțional cu valoarea lucrărilor executate.
Garanția pentru asigurarea serviciilor de întreținere
– asigură protecție în cazul unei execuții defectuoase sau al utilizării unor materiale
necorespunzătoare.
Produse de asigurare de viață
Scopul asigurărilor de viață
Scopul asigurărilor de viață este să ofere protecție financiară familiei, dependenților sau a celor
apropiați (dependenți de venitul persoanei asigurate) în cazul decesului.
În funcție de tipul asigurării, aceasta poate reprezenta un mijloc de economisire/investire.
În funcție de etapele din viața clienților, există mai multe tipuri de nevoi financiare. În procesul
de vânzare, acestea sunt identificate, analizate și se oferă soluții sub forma produselor de
asigurare.
– Protecția individuală împotriva riscurilor – clientul are nevoie de:
• Fond de urgență într-un cont de economisire pentru acoperirea unor nevoi pe termen scurt ;
• Un mix de asigurări pentru acoperirea pierderilor generate de riscuri ce afectează viața,
sănătatea, proprietatea.
– Protecție financiară pentru familie – clientul are nevoie de:
• Fonduri pentru educația copiilor;
• Înlocuirea venitului în caz de deces sau de invaliditate pentru a menține nivelul de trai al
familiei pe o perioadă mai lungă de timp, pentru a acoperi un credit.
– Acumulare, economisire pentru pensie :
• Economisire în vederea asigurării unui venit suplimentar la pensie;
• Economisire pentru alte scopuri: o a doua mașină, o altă casă, etc.
– Utilizarea fondurilor acumulate pentru pensie, protecție, cheltuieli finale :
• Produse care să mențină sau chiar să crească valoarea fondurilor acumulate pentru pensie
și care să furnizeze constant rente ;
• Protecție financiară în special pentru evenimente legate de starea sănătății ;
• Protecție financiară în caz de deces pentru cheltuieli funerare, taxe de succesiune, etc.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
62
Tipuri de asigurări de viață:
Asigurări individuale
– Asigurări tradiționale
• Asigurarea de viață pe termen limitat
• Asigurarea de viață pe termen nelimitat
• Asigurarea de boli grave
• Asigurarea mixtă de viață
• Asigurarea de studii sau de tip dota
• Asigurarea de supraviețuire
• Asigurare pentru ipotecă
– Asigurări cu componentă de investiție (Unit-linked)
– Asigurări suplimentare
– Asigurări de sănătate
– Anuități
Asigurari de grup
În plus, companiile de asigur ări de viață pot să ofere, pe lângă produsele tradiționale de asigurare
de viață și cele de tip unit -linked, alte două tipuri de asigurări, din clasa asigurărilo r generale,
conform prevederilor legale în vigoare :
– asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă și boli profesionale) – Clasificarea B1 ;
acestea oferă protejarea persoanelor fizice împotriva unor evenimente (de ex.: alunecarea,
lovirea, arsura, ac țiunea curentului electric, trăsnetul, cutremurul, înecul etc.) care pot afecta
sănătatea corporală, capacitatea de muncă sau viața asiguratului.
– asigurări de sănătate – Clasificarea B 2; aceste produse sunt destinate acoperiri totale sau
parțiale a costuri lor de spitalizare (dacă aceasta depașeste un anumit număr de zile
consecutive), costurilor tratamentelor medicale rezultate în urma unor îmbolnăviri sau
vătămări corporale produse în perioada asigurată.
Noțiuni specifice asigurărilor de viață
Asigurările enumerate au în comun câteva noțiuni specifice:
– Accident : Orice eveniment imprevizibil și neintenționat, survenit independent de voința
asiguratului, datorat unor cauze exterioare și care determină producerea evenimentului
asigurat (cum ar fi: temperaturi foarte ridicate sau foarte scăzute, aburi, radiații, curentul
electric, loviri, otrăviri sau intoxicații cu excepția infecțiilor microbiene și a substanțelor
imunotoxice).
– Asigurat (sau persoana asigurată): Persoana fizică a cărei viață constituie obiectu l
contractului de asigurare.
– Asigurător: Compania care, conform contractului, preia riscul în schimbul primelor de
asigurare plătite de contractant.
– Beneficiar: Persoana desemnată să încaseze indemnizația de asigurare în cazul producerii
evenimentului asi gurat.
– Contractant: Persoana fizică sau juridică care încheie contractul de asigurare împreună cu
asigurătorul și care se obligă să plătească primele de asigurare.
– Eveniment asigurat: evenimentul la a cărui producere asigurătorul este obligat să plăteasc a
indemnizația de asigurare.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
63
– Perioada de plată a primelor: perioada în timpul căreia se efectuează plata primelor de
asigurare.
– Prima de asigurare: suma de bani platită de către contractant, eșalonat sau ca primă unică, în
schimbul preluării riscului de către asigurător.
– Prima de asigurare se calculează ca suma asigurată (în caz de deces sau maturitate)
înmulțită cu rata de primă.
– Rata de prima depinde de: vârsta și sexul persoanei asigurate, durata contractului, tipul
contractului (asigurării), ratele de mortalitate, morbiditate, cheltuielile legate de emiterea și
administrarea contractului, parametrii macro-economici.
– Suma asigurata: valoarea maximă a despăgubirii pe care asigurătorul o platește ca urmare a
producerii evenimentului asigurat.
– Indemnizația de asigurare: suma platibilă de asigurător la producerea evenimentului
asigurat; poate fi diferită de suma asigurată (ex: un % din suma asigurată sau suma asigurată
plus participarea la profit, etc).
– Valoare de răscumpărare:
– Suma de bani pe care compania de asigurări o platește în cazul în care un client vrea s ă își
rezilieze contractul înainte de maturitatea poliței sau în cazul în care poli ța încetează fără
plata vreunei indemniza ții de asigurare (adic ă fără sa se fi produs evenimentul asigurat).
– Valoarea de rascumparare se aplică p ărții de economisire sau de investiție dintr -un produs
de asigurare.
– Este foarte important de reținut c ă valoarea de răscumparare nu reprezint ă contravaloarea
primelor pl ătite.
– Aceasta valoare se calculeaz ă:
• în cazul produse lor tradiționale – pe baza primelor plătite p ână la data rezilierii și a
participării la profit acumulate p ână la aceeași dată.
• în cazul produselor de tip unit-linked – pe baza valorii unităților de fond acumulate până
la data rezilierii (din care se scad cheltuielile deja efectuate cu emiterea și administrarea
contractului și cu acoperirea riscurilor).
Descrierea detaliată a tipurilor de asigurări de viață
A. Asigurări individuale
1 Asigurări tradiționale
Asigurarea de viață pe termen limitat
– Evenimentul asigurat constă în decesul persoanei asigurate pe durata de valabilitate stabilită
în contract, caz în care suma asigurată garantată este plătită beneficiarilor;
! Cea mai simplă și cea mai accesibilă asigurare de viață din punctul de vedere al prețului –
oferă sume asigurate mari în schimbul unor prime mici.
Asigurarea de viață pe termen nelimitat
– Oferă protecție permanentă pentru că durata contractului se întinde de obicei până la vârste
înaintate – 95 de ani sau chiar mai mult;
! Este destinată să asigure protecție permanentă familiei și poate fi folosită și pentru a acoperi
cheltuielile funerare și eventualele taxe de succesiune.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
64
Asigurarea mixtă de viață
– Combină protecția cu economisirea pe termen lung;
– Acoperă riscul de deces sau supraviețurie – astfel, suma asigurată garantată este platită :
• fie în cazul decesului (către beneficiarul din contract);
• fie la terminarea contractului în caz de supraviețuire (contractantului sau asiguratului, în
funcție de cum s-a stabilit în contract).
Asigurarea de tip studii
– Asigură acumularea unei sume de bani necesară pentru educația copilului;
– Există și o componentă de protecție prin preluarea plății primelor viitoare în cazul decesului
asiguratului;
Asigurarea de tip dotă
– Asigură acumularea unei sume de bani necesară pentru un start în viața adultă (evenimentul
asigurat poate fi reprezentat de împlinirea unei anumite vârste, căsătorie, etc);
– Conține și o componentă de protecție prin preluarea plății primelor viitoare în cazul decesului
asiguratului;
Asigurarea de supraviețuire
– Este o asigurare ce conține doar un element de economisire;
– Suma asigurată garantată este plătită doar la terminarea contractului în caz de supraviețuire;
Asigurarea pentru ipotecă
– Este o asigurare de viață pe termen limitat cu suma asigurată descrescătoare, care se folosește,
de obicei, pentru garantarea creditelor (ipotecare) :
Asigurarea de boli severe/grave
– Reprezintă o sumă asigurată garantată în momentul diagnosticării cu o afecțiune care pune în
pericol viața persoanei asigurate, cum ar fi: cancer, infarct sau atac cerebral;
! Este potrivită atât pentru persoanele singure, cât și pentru cei care au dependenți. Poate fi
folosită pentru a achita un credit sau pentru a asigura tratamentul.
2. Asigurări cu componentă de investiție (Unit Linked)
Produsele UL sunt produse mult mai transparente și flexibile decât cele de tip tradițional, care
combină:
• o sumă asigurată garantată în caz de deces ;
• un element investițional:
la plata fiecărei prime, o proporție din primă este folosită pentru cumpărarea de unități
în fondurile de investiții Unit Linked ;
randamentul investiției nu este garantat și depinde de performanța fondului/fondurilor
de care este legat contractul;
fondul de investiții este divizat în unități de fond (așa-numitele unit-uri) care sunt
evaluate periodic;
pentru o unitate există 2 prețuri:
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
65
a) prețul de vânzare – calculat prin impărțirea valorii totale a fondului de investiții, la
numărul total de unit ăți deținute de către toți contractanții;
b) prețul de cumpărare – este mai mare decât prețul de vânzare și este cel la care
contractantul cumpără unitățile. Se calculează împărțind prețul de vânzare la un
anumit procent, numit diferența dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare.
3. Asigurări suplimentare
La fiecare produs de asigurare de viață pot fi adaugate clauze suplimentare care :
– măresc gradul de acoperire al poliței principale prin suma asigurată suplimentar și o plajă mai
mare a riscurilor asigurate;
– pot fi adăugate atât la începutul cât și pe durata contractului, sau reziliate în orice moment.
4. Asigurări de sănătat e
Aceste categorii de asigurări acoperă, în principal, două riscuri de bază:
• spitalizare;
• intervenție chirurgicală ,
cauzate de îmbolnavire și accident sau numai din accident.
Anuități
– este o modalitate prin care o persoana își poate utiliza capitalul acumulat deja ;
– ca modalitate de funcționare, anuitatea se platește de către companie periodic anuitantului
(persoana primitoare a unei anuități). Această plată poate fi făcută pe perioada vieții
anuitantului sau pe o perioadă mai scurtă convenită ;
– anuitățile pot fi de mai multe tipuri, dintre care cele mai utilizate sunt:
• anuitate pe viață (viageră) – plata către anuitant se face până la decesul acestuia ;
• anuitate certă – se plătește pe o perioadă determinată, indiferent dacă survine decesul
anuitantului sau nu ;
• anuitate garantată – în funcție de opțiunea anuitantului, plata este garantată fie până la
decesul acestuia, fie pe o durată stabilită, fie până la returnarea sumei depuse, indiferent de
numărul de ani ;
• anuit ate imediată – se depune de către anuitant printr-o primă unică și se încasează la
sfârșitul unui interval (semestrial, trimestrial) convenit ;
• anuitate pe viață comună – include două sau mai multe persoane și se plătește la
momentul primului deces ;
• anuita te comună de viață și de supraviețuitor – cuprinde două sau mai multe persoane,
dar plățile continuă până la decesul ultimului supraviețuitor ;
• anuitate datorată – în care compania efectuează plățile la începutul unui interval stabilit ;
• anuitate îmbunătățită – oferă o rată preferențială persoanelor cu riscuri de deces mai mari
decat media populației (datorită mediului, meseriei, etc) ;
• anuitate pentru probleme de sănătate – utilizează o rată preferențială pentru persoanele cu
probleme de sănătate care sporesc riscul de deces (cancer, diabet, tensiune arterială).
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
66
3. Asigurări de grup
Asigurările de grup sunt destinate companiilor pentru asigurarea angajaților și reprezintă o
modalitate de diversificare a pachetelor de beneficii acordate angajaților, contribuind la
motivarea și fidelizarea angajaților.
Astfel, acestea pot include (pe o structura similară cu asigurările individuale):
– produse de protecție (asigurări de deces, accident, asigurări de sănătate, etc.) cu administrare
nominală și nenominală ;
– planuri de investiție;
– planuri de economisire în scopul pensionării.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
67
III. PRINCIPIILE GENERALE PRIVIND TEHNICILE DE VÂNZARE ȘI
NEGOCIERE A PRODUSEL OR DE ASIGUR ĂRI GENERALE ȘI CELE
PRIVIND E TICA ÎN ASIGURĂRI
Agenții de asigurări/ consultanții de succes, în funcție de tipul de produse de asigurare:
– au o munca asiduă consecventă;
– acționează în mod profesionist;
– tratează activitatea de asigurare ca pe o afacere;
– se autoevaluează;
– caută exemple și mentori;
– se înconjoară de mesaje pozitive;
– împartășesc altora propriile experiențe devenind mentori;
– nu au teamă de eșec;
– au activitate bazată pe sisteme, procese și instrumente.
Cunoștințe, abilități și competențe ale agentului de asigurări profesionist:
– abilități de vânzare;
– abilități de relaționare și comunicare;
– instruit și se perfecționează;
– planifică și implementează;
– rezolvă problemele;
– adaptabilitate la schimbare;
– perseverență și rezistență la stres;
– independent și încrezator în sine
– time management;
– aspect profesional;
– integritate;
– spirit antreprenorial.
1. STRUCTURA PROCESULUI DE VÂNZARE A PRODUSELOR DE ASIGURARE
a.Pentru asigurări generale :
a. Managementul activității agentului de asigurare:
– planificarea activităților;
– stabilirea obiectivelor financiare de atins;
– metode de calcul venituri dorite;
– “reguli de aur” de respectat în planificare.
b. Prospectarea :
– obiectivele prospectării;
– profilul clientului vs produsele/serviciile oferite;
– piața țintă;
– metode de abordare în funcție de piața țintă și profilul clienților de asigurări;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
68
– “reguli de aur” de respectat în prospectare;
– construire P100.
c. Contactarea potențialului client:
– cunoașterea obiectivelor contactului telefonic;
– “reguli de aur” de respectat în derularea contactului telefonic.
d. Întâlnirea cu potențialul client:
– pregătirea întâlnirii (cunoașterea obiectivelor unei întâlniri + pregătirea materialelor);
– introducerea (spargerea gheții);
– identificarea nevoilor/grijilor ce pot afecta financiar potențialul client;
– identificarea soluțiilor potrivite și prioritizarea acestora;
– prezentarea/ofertarea produsului/produselor ca urmare a soluțiilor identificate;
– încheierea vânzării;
– gestionarea obiecțiilor;
– “reguli de aur” pentru finalizarea unei vânzări.
e. Service:
– obiectivele unui parteneriat cu un client;
– serviciile oferite clienților;
– “reguli de aur” privind retenția clienților (cross selling, up selling, etc.).
Pentru fiecare punct în parte se vor lua în considerare următoarele:
– obiective;
– metode practice, demonstrați simple și ușor de aplicat;
– “reguli de aur” – ce să facă și ce sa nu f acă un agent în vânzare;
– scenarii luate din practică, scurte și la obiect (de prospectare, de contactare, de loializare,
de finalizare, etc.).
b.Pentru asigurări de viață :
A. Tehnologia de v ânzare
B. Dezvoltarea cererii de produse
C. Managementul activi tății de vânzare
D. Managementul propriei afaceri
A.Tehnologia de vânzare (faze)
1. Prospectare;
2. Abordare client;
3. Interviul 1;
4. Interviul 2;
5. Negociere;
6. Emitere poliță;
7. Service.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
69
Prima întâlnire
Scop:
• analiza nevoilor financiare;
• acord pentru finalizare contract;
• referințe.
Caracteristici:
• abordarea candidatului se face pe baza tehnicilor însușite și a instrumentelor de lucru;
• răspunsuri la obiecții;
• e necesară stăpânirea tehnicilor interactive de comunicare.
A doua întâlnire
Scop:
• încheierea vânzării;
• obținerea de referințe.
Caracteristici:
• anticiparea obiecțiilor și orientarea întrebărilor în sensul clarificării obiecțiilor;
• sesizarea semnalelor de cumpărare;
• oferte clare și fără echivoc.
Înmânarea poliței
Scop:
• consolidarea relației cu clientul;
• obținerea de referințe.
Caracteristici:
• felicitarea clientului și explicarea încă o dată a beneficiilor;
• se asigură permanent servicii clientului:
se întocmește o bază de date cu toate datele clienților + fișa clientului;
se păstrează legătura cu autoritățile legale și fiscale precum și cu alte autorități cu care este
în legatură clientul;
se oferă sprijin asiguratului și beneficiarului în cazul unui eveniment de asigurare.
Service (obiective):
– revânzare contract/produs;
– reîncepere ciclu de vânzare;
– găsirea altor oportunități de vânzare;
– oportunitatea de a-ți crea un portofoliu “activ”.
B. Dezvoltarea cererii de produse
Scopul prospectării: obținerea referințelor.
Conținut:
• abordarea prietenilor apropiați;
• folosirea centrilor de influență;
• clienți existenți;
• surse reci (ziare, tabele cu nume, adrese etc.);
• calificarea prospecților;
• obținerea unor informații premergătoare despre prospecți;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
70
• corespondența direct.
Prospectarea continuă – pentru a întâlni cât mai mulți candidați.
C. Managementul activității de inte rmediere
Scop:
• deprinderea modului eficient de stabilire a priorităților și de elaborare a unui plan de
activitate;
• identificarea factorilor motivaționali care determină creșterea performanțelor profesionale;
• utilizarea tehnicilor de responsabilizare a consultantului pentru un business puternic.
Conținut:
• activități coordonate pentru a orienta și a controla activitatea desfășurată.
Soluția: un instrument de evaluare a performanțelor, ce poate determina autoreglarea activității și
plăcerea de a vinde.
Planificarea activităților:
• concentrarea pe ceea ce se poate controla;
• activitatea trebuie văzută ca afacere proprie;
• metode de management eficient al activității și prin stabilirea de standarde.
D. Managementul propriei afaceri
Coordonate:
• a lua deciziile corecte;
• a acționa conform acelor decizii;
• a evalua rezultatele;
• a te adapta în mod constant la schimbare.
Scop: ajută consultantul să își coordoneze propria afacere și cum poate să își îmbunătățească
rezultatele.
Mod de abordare:
• teoria celor 3P: profesionalism, productivitate, profitabilitate;
• calculul numărului de ore necesar vânzării;
• calculul și analiza pierderilor survenite în urma pierderii unui client;
• necesitatea investiției în dezvoltarea profesională.
A. Procesele tehnologiei de vânzare:
1. Prospectare – conținut : o activitate conștientă, concentrată și continuă de căutare, observare,
identificare și evaluare a oamenilor care pot deveni potențiali clienți.
Prospectul
– are nevoie de o asigurare ?
– este acceptabil pentru asigurător din punct de vedere al vârstei, stării de sănătate ș.a.?
– are resurse financiare pentru a suporta costul unei asigurări?
– este disponibil – poate fi abordat în circumstanțe favorabile?
Colectarea de nume – resurse:
– cunoștințe personale;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
71
– recomandări;
– observare personală;
– liste și baze de date.
Cunoștințe personale:
– foști colegi de școală/facultate/de la locurile de muncă anterioare;
– prieteni de familie, vecini, rude;
– furnizori sau clienți de la locurile de muncă anterioare;
– cunoscuți datorită hobby-urilor.
Recomandări:
– clienți;
– potențiali clienți;
– centri de influență;
– relații personale.
Observare personală
Orice situație în care puteți intra în contact cu potențiali clienți la:
• evenimente sociale – petreceri, nunți, botezuri;
• grădinița/școala copilului;
• bancă, coafor, medic, etc.
Calificarea prospecților:
– eliminarea celor care nu corespund profilului dorit;
– obținerea de cât mai multe informații despre cei care corespund profilului dorit.
Informații utile în calificare:
– nume complet;
– stare civilă/copii;
– locul de muncă – firmă, poziție;
– nivel de venit;
– studii;
– zona de domiciliu;
– asigurări existente;
– interese, hobby-uri personale;
– cunoștințe commune;
– perioada potrivită pentru abordare.
Organizarea bazei de date
Criterii:
vârstă;
dependenți financiari .
Varsta:
1. Sub 30 de ani – necesități frecvente:
economisire;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
72
sănătate;
protecție financiară în caz de accident.
2. Între 30 – 45 de ani – necesități frecvente:
protecția financiară a familiei;
venit suplimentar la pensie
economii pentru copii.
3. Peste 45 de ani – necesități frecvente:
venit suplimentar la pensie;
sănătate;
protecție în caz de boli grave.
Dependenți financiari :
• persoane care ar avea de suferit în situația dispariției venitului clientului potențial:
soț/soție;
copii;
părinți.
Stabilirea agendei zilnice:
recomandări primite în ultimele zile;
persoane cu care ați convenit să reveniți;
10 – 15 nume din lista de potențiali clienți;
momentul potrivit al abordării.
Recomandări
Tipuri:
– referințe: nume + informații + recomandare;
– trimiteri: referință + discuția anterioară a celui care a recomandat.
Cum obținem?
– să cerem;
– să merităm.
Când cerem?
– la finalul primei întâlniri;
– după ce prospectul NU a cumpărat;
– după ce prospectul a cumpărat;
– la înmânarea poliței;
– la fiecare întâlnire de service.
Cum cerem?
– acord asupra discuției;
– obținerea unui nume;
– obținerea mai multor nume;
– obținerea de informații despre fiecare;
– permisiunea de a folosi recomandarea;
– lista de priorități.
Ce facem după?
– contact în maxim 48 de ore;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
73
– mulțumiri celui care a recomandat.
De ce?
– rata de obținere a întâlnirii semnificativ mai mare;
– rata de finalizare a vânzării mai ridicată;
– disponibilitate de a oferi alte recomandări.
2. Abordarea clientului
Scop – obținerea unei întâlniri stabilite cu clientul potențial.
Tipuri:
– telefonic;
– corespondență direct;
– e-mail;
– discuție direct.
Etape:
– pregătirea abordării:
• scenariul de abordare;
• atitudinea agentului.
– abordarea propriu -zisă;
– stabilirea detaliilor întâlnirii.
Scenariul de abordare:
• cunoștință personal;
• trimitere;
• recomandare;
• “rece”.
Factori de influență:
• Recomandarea;
• se realizează un transfer de încredere;
• importanța pentru client;
• cum poți ajuta în rezolvarea unor
necesități reale.
Pregătirea pentru abordare:
– ce știu despre prospect ?
– este ora potrivită ?
– este liniște în jur ?
– calitatea vocii:
firească,confortabilă ;
– tonalitatea vocii: caldă, prietenoasă;
– ritmul convorbirii: normal,
conversațional;
– alegerea cuvintelor: motivante,
pozitive ;
– zâmbiți;
– folosiți numele prospectului;
– oferiți două opțiuni de întâlnire.
Discursul de abordare :
– cine sunteți?
– unde lucrați?
– ce doriți?
– de ce?
– când?
Obiecții frecvente:
– „nu mă interesează”
– „am o asigurare”
– „nu am timp”
– „trimiteți-mi o ofertă”
Abordarea obiecțiilor
– reacție naturală – prospectul este surprins;
– răspuns adecvat, fără a minimiza problema;
– lăsați puțin timp de gândire;
– oferiți două opțiuni de întâlnire;
– maxim două, la a treia mulțumiți și încheiați convorbirea;
– nu explicați produse, costuri, etc.;
– fermitate, concizie și cursivitate.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
74
Stabilirea întâlnirii:
• zi și oră, loc;
• necesitatea unei reconfirmări;
• consemnată în agendă.
Abordarea telefonică – alți factori importanți:
– cel puțin 10 persoane contactate zilnic;
– starea de spirit se transmite prin voce;
– rata de succes este normal să nu fie 100%;
– răspuns politicos, indiferent de reacție.
3. Interviul 1- Analiza Necesităților Clientului
Prima întâlnire
Obiective:
analiza nevoilor financiare;
acord pentru finalizare contract;
referințe.
Caracteristici:
abordarea candidatului se face pe baza tehnicilor însușite și a
instrumentelor de lucru;
răspunsuri la obiecții;
e necesară stăpânirea tehnicilor interactive de comunicare.
Scop:
să oferim ceva: informații, sentimentul de sprijin/ajutor;
să primim ceva: informații despre nevoile sale, recomandări.
Pași:
• – small -talk și cont rolul
• mediului;
– agenda întâlnirii;
• – introducere;
– sensibilizare client; • – analiza necesităților;
• – ierarhizarea
• necesităților finalizare;
• – obținerea de referințe.
Small-talk și controlul mediului:
– are rolul de a scădea tensiunea din relație și a crea un climat de confort;
– consultantul trebuie să preia controlul asupra mediului, în mod elegant.
Agenda întâlnirii:
– ___(nume)______ _____(data)____;
– Prezentarea;
– Identificarea necesităților;
– Ierarhizarea nevoilor;
– Cum mă puteți ajuta?
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
75
– ___(alte subiecte care îl interesează)___;
– Stabilirea următoarei întâlniri.
Introducere
Prezentarea noastră: prenume + nume.
Prezentarea firmei:
• domeniu de activitate;
• aspecte din care să reiasă stabilitatea și seriozitatea firmei.
Sensibilizare client
Componenta emoțională a procesului de vânzare:
• motivația achiziției: 50% emoțional/50% logic;
• motivul pentru care cineva cumpără este emoțional și întodeauna va fi argumentat logic.
Oamenii au nevoie de bani în momentele importante ale vieții lor:
• naștere;
• studii (școală);
• început slujbă;
• început/preluat
afacere;
• căsătorie;
• cumpărat casă;
• cumpărat mașină
• investiții;
• vacanțe/excursii;
• hobby-uri;
• pick-nick-uri;
• aniversări;
• petreceri;
• pensie;
• moșteniri; • accidente umane;
• accidente de mașină
• boli;
• decese;
• catastrofe natural;
• căderi ale economiei;
• șomaj;
• faliment.
Analiza necesităților clientului. Ierarhizare
Prospectul este motivat atunci când:
• stabilește obiective pentru el însuși;
• hotărăște singur mijloacele de îndeplinire a obiectivelor;
• crede că obiectivul a fost atins datorită eforturilor lui;
• evaluarea rezultatelor e clară și direct.
Condiții de îndeplinit :
• prospectul trebuie adus în punctul în care recunoaște existența acestei probleme;
• trebuie să vă orientați către o nevoie specifică și să o analizați până la capăt, înainte de a trece
la alta;
• puneți-l în situația de a-și identifica singur problemele proprii;
• împărțiți aceleași puncte de vedere cu prospectul, împărtășiți -i temerile și viziunile asupra
problemei;
• provocați-l să își expună propriul plan de rezolvare a problemei;
• folosiți tehnica “dacă”; reduce impactul întrebării directe și atenuează rezistența prospectului,
ajutându-l să își imagineze situația.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
76
Necesitate FAN (formular de analiză necesități):
– motivare potențial client în luarea unei decizii;
– determinarea resurselor financiare ale potențialului client, a cerințelor și necesităților acestuia;
– formularul ordonează și organizează activitatea;
– crează imaginea de profesionalism și un impact psihologic în momentul identificării
cerințelor.
Metode de identificare a necesităților:
analiza totală a cerințelor și necesităților;
analiza necesarului de lichidități;
analiza necesarului de economii;
analiza necesității dominante;
analiza necesitaților noi neacoperite.
Analiza totală a cerințelor și necesităților
Indicată pentru familii cu stabilitate financiară, dar care nu au un alt plan de investiție în
siguranța financiară.
Conținut discuții:
cheltuieli funerarii;
lichidare credite;
fond urgențe;
fond educație;
fond de siguranță a perioadei înainte de studii;
venit suplimentar pensie etc.
Analiza necesarului de lichidități
Indicată pentru familii care au și alte metode de economisire (bănci, acțiuni, imobiliare), pentru a
conserva și garanta aceste proprietăți.
Conținut discuții:
cheltuieli funerarii;
lichidare credite;
fond urgențe;
fond educație.
Analiza necesarului de economii
Indicată pentru persoane tinere ce au nevoie de economii pentru cumpărarea unei case, căsătorie,
investiții etc.
Conținut discuții:
fond economii, investiții, zestre ;
venit supliementar pensie;
fond de urgențe pentru bunurile imobile.
Analiza necesității dominante
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
77
Indicată pentru familii cu venituri mici sau medii și dependență financiară de unul din soți
Conținut discuții:
lichidare credite;
fond creștere minori;
venit suplimentar (compensatoriu);
cheltuieli funeralii.
Analiza necesităților noi neacoperite
Se aplică pentru clienții existenți.
Presupune:
service de calitate;
conservarea poliței existente;
consolidare relație de încredere.
Exemple:
• necesarul pentru educație;
• necesarul pentru pensie;
• necesarul pentru protecție bunuri immobile;
• fond de întreținere dependenți;
• fond lichidare debite etc.
• cheltuieli pentru sănătate;
• fond compensare financiară;
• fond cheltuieli immediate;
• fond pentru spitalizare;
• fond pentru intervenții chirurgicale;
• compensare financiară de invaliditate.
Ierarhizarea necesităților
Se folosesc exact informațiile obținute de la client și se ilustrează comparativ:
• diferențele dintre ce are în acest moment și ce are nevoie;
• suma care ar trebui economisită pentru fiecare nevoie;
• timpul estimat până la producerea respectivului eveniment (unde este cazul).
Clientul trebuie întrebat dacă acceptă faptul că există un decalaj și dacă va dori, la un moment
dat, să acopere acest decalaj?
Estimarea disponibilităților financiare
Necesitate:
• știind venitul disponibil lunar al clientului, se pot face soluții pe care să și le permit ă;
• ajută la calcularea cât mai precisă a sumei necesare a fi acoperită în cazul evenimentului
asigurat;
• oferă o viziune de ansamblu a tipului de client (înclinat spre consum, înclinat spre
economisire), în funcție de valoarea și tipul de cheltuieli.
Clienții căsătoriți au cheltuieli comune. La calculul bugetului trebuie luat în considerare bugetul
familiei (soț/soție).
Valoarea declarată a veniturilor sau cheltuielilor nu trebuie să fie neapărat exactă.
Finalizarea
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
78
Consultantul trebuie să se asigure că s-a căzut de acord asupra concluziilor.
Consultantul promite că va analiza datele obținute de la client și va dezvolta câteva soluții, pe care i
le va prezenta clientului într-o întâlnire ulterioară.
Cea de-a II-a întâlnire nu trebuie programată la mai mult de 2-3 zile de la prima.
Consultantul își va completa notițele cât mai repede după încheierea discuției; va nota cât mai
exact cuvintele folosite de client.
Consultantul va da telefon de confirmare a celei de-a doua întâlniri și va verifica din nou poziția
clientului față de ierarhia nevoilor.
Obținerea de referințe
Referințele sunt ca aprovizionarea continuă a unui magazin.
Dacă nu se mai aprovizionează zilnic, magazinul se închide. Eventual după ce a vândut o
parte/toată marfa.
Metodă de a obține referințe.
4. Interviul 2- Construirea și prezentarea soluțiilor
Pregătirea soluțiilor:
– analiza priorităților;
– alegerea produsului potrivit;
– maximizarea beneficiilor;
– legătura cu disponibilitățile financiare.
Analiza priorităților:
– recapitularea notițelor din prima întâlnire;
– acele necesități care îl fac pe prospect să ia o decizie;
– impactul asigurărilor existente – atât cele sociale, cât și cele private.
Alegerea produsului potrivit:
– beneficiile produsului corespund necesităților;
– caracteristicile produsului corespund solicitărilor;
– avantajele produsului constituie un argument în plus ;
– este suficient un singur produs?
– este necesară o combinație de produse?
– sunt necesare clauze suplimentare?
Maximizarea beneficiilor
Există vreo posibilitate de a combina produse pentru:
a crește beneficiile?
a scădea prima de asigurare?
Legătura cu disponibilitățile financiare
– costul soluției vs. acordul privind prima de asigurare
– ar putea exista resurse financiare suplimentare?
– care este frecvența de plată potrivită?
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
79
Alcătuirea soluțiilor
„Completă”: conform necesităților stabilite.
„Optimă”: conform necesităților principale și disponibilităților financiare.
„Minimă”: conform primei specificate.
Întâlnirea de prezentare a soluțiilor:
– deschiderea întâlnirii;
– recapitularea primei întâlniri;
– prezentarea soluțiilor;
– clarificarea eventualelor întrebări sau obiecții;
– finalizarea și completarea cererii de asigurare;
– obținerea de recomandări.
Prezentarea soluțiilor:
– beneficiile soluției „complete”;
– legătura cu necesitățile stabilite;
– acord asupra produsului;
– prima de asigurare necesară;
– arătați cum rezolvă soluția necesitățile specifice;
– anticipați obiecțiile;
– obțineți acorduri parțiale;
– folosiți cuvinte pe înțelesul prospectului;
– finalizați vânzarea;
– TACI !!! ;
– lăsați prospectul să vorbească;
– identificați obiecțiile reale;
– prezentați soluția „optimă” dacă este o problemă reală legată de disponibilități financiare;
– arătați cum răspunde aceasta necesităților principale;
– finalizați;
– prezentați soluția „minimă” ca ultimă posibilitate ;
– arătați consecințele neînceperii asigurării de acum;
– menționați posibilitățile ulterioare de suplimentare a beneficiilor.
Reguli generale în prezentarea soluțiilor:
– nu presupuneți;
– lăsați prospectul să decidă;
– oamenii cumpără când valoare;a percepută a beneficiilor este mai mare decât costul;
– decizia de cumpărare este mai întâi emoțională și apoi logică.
Pașii următori
Indiferent de decizie, stabiliți pașii următori:
timpul estimativ de emitere al poliței;
următoarea întâlnire.
Cereți recomandări, mai ales dacă prospectul nu cumpără sau amână decizia.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
80
5.Negocierea și finalizarea contractului
a.Negocierea și tipuri de negociere
Concept: abilitatea de a ajunge la un acord care să satisfacă ambele părți.
Obiecții
Concept:
• o modalitate politicoasă a prospectului de a comunica faptul că nu este deocamdată convins
de ideea de a cumpăra;
• arată interesul prospectului și disponibilitatea acestuia de a cumpăra dacă sunt îndeplinite
anumite condiții.
Tipuri de obiecții:
• obiecții nesincere:
pretext;
tactice.
• obiecții sincere:
nefondate;
fondate.
Metode de rezolvare a obiecțiilor:
• “capul sus”;
• “da, dar”;
• “bumerang”;
• “ignorare”. Categorii de obiecții:
• grabă;
• bani;
• nevoie;
• încredere.
Pași în rezolvarea obiecțiilor:
• ascultați obiecția;
• repetați reformulând ob iecția;
• izolați și obțineți acord pentru
rezolvarea obiecției;
• prezentați argumentele dvs;
• finalizați.
“Capul sus”:
• “Nu pot să-mi permit”;
• “Știm amândoi că vă puteți permite, altfel nu ajungeam până aici cu discuțiile”.
“Da, dar”:
• “Am altceva mai bun de făcut cu banii”;
• “Cu siguranță puteți găsi alte metode de a vă folosi de banii dvs. Dar acum vorbim de
banii pentru familia dvs.”.
“Bumerang”:
• “Cheltuielile curente sunt foarte mari, nu mai îmi rămân atâția bani”;
• “Acesta este exact motivul pentru care aveți nevoie de un astfel de plan în situația
apariției unui eveniment nedorit”.
“Ignorare”:
• “Nu îmi permit să plătesc acum”;
• “Credeți că există alte necesități despre care nu am discutat și care nu sunt acoperite de
acest plan?”
b. Finalizarea
Concept- folosirea unei fraze sau a unei situații pentru a pune pe cineva în situația de lua o
decizie.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
81
Semnale de cumpărare:
– mimica: fața sau ochii se animă brusc;
– privirea: privirea revine brusc către agent;
– poziția: se apleacă înainte;
– documente: citește cu atenție din proprie inițiativă.
Tehnici de finalizare:
• decizia implicită;
• eliminarea obiecțiilor;
• interesarea pe acorduri parțiale;
• evaluare pro-contra.
Decizia implicită
Nu se solicită acordul explicit pentru încheierea asigurării, decizia considerându-se luat ă.
“Am nevoie de cartea dvs de identitate pentru a completa cererea de asigurare”.
Eliminarea obiecțiilor
Presupune prezentarea principalelor obiecții și eliminarea succesivă prin întrebări închise.
“Văd că sunteți nehotărât și nu înțeleg care este cauza. Sunteți nemulțumit de beneficiile poliței?
Este ceva ce v -a nemulțumit în prezentarea mea?”.
Interesarea pe acorduri parțiale
Constă în recapitularea acordurilor parțiale pe care le-ați obținut, așteptând un răspuns afirmativ
la decizia finală.
“Ați spus că aveți nevoie de un plan de economii – DA.
Și ați spus că acest plan corespunde așteptărilor dvs – DA. Etc.”
Evaluare pro-contra
Sub titlul “pro” listați pe o foaie de hârtie în dreapta toate beneficiile clientului legate de poliță.
Trageți o linie și sub titlul “contra” rugați clientul să vă spună care ar fi motivele.
“Nu vreau să vă conduc spre o decizie greșită și cred că în felul acesta puteți cântări mai bine
pentru a lua decizia corectă”.
6. Emiterea poliței – după evalurea și acceptarea riscului clientului de către asigurător.
7. Service client
Obiectivele service-ului:
– revânzare contract/produs;
– reîncepere ciclu de vânzare;
– găsirea altor oportunități de vânzare;
– oportunitatea de a-ți crea un portofoliu “activ”.
c.Alți factori de succes î n vânzarea produselor de asigurare :
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
82
1. Mentenanța produsului
Asigurările se încheie pe perioade de 1zi, între 1 an și 5 ani, 10 ani, 20 ani, 30 ani sau chiar 50 de
ani:
• nevoile individului se pot schimba de la an la an ;
• prețurile se pot modifica și ele, și nu în jos;
• situația financiară poate fluctua;
• piața se dezvoltă, apar noi și noi produse;
• clienții devin din ce în ce mai sofisticați;
• în timp, memoria ne mai joacă feste.
Cât de mare este nevoia unui client să țină “în viață” astfel de contracte?
Compatibilitatea produs-client
– scopul unei asigurări este protecția financiară a clientului și a bunurilor sale pe toată durata
contractului, nu doar la început, la mijloc sau la final;
– soluții:
• clientul are la dispoziție posibilități de mărire/micșorare a sumei asigurate;
• schimbarea frecvențelor de plată;
• preluarea unor riscuri suplimentare prin atașarea de asigurări și opțiuni suplimentare.
– rezultat: menținerea constantă a compatibilității asigurării cu clientul pe toată durata
contractului și continuarea relației.
Înmânarea poliței
– este primul contact cu compania în calitate de client;
– experiența așteptată și dorită:
• să i se înmâneze mapa cu polița, condițiile contractuale și documentele de plată;
• să i se reexplice beneficiile contractului (revânzare);
• să fie felicitat pentru alegerea făcută.
– experiența neașteptată:
• un mic cadou care să simbolizeze importanța deciziei de a deveni client al companiei.
2. Mentenanța clienților
Motivele pierderii clienților:
• clienții mor – 1%;
• clienții se mută în altă parte – 3%;
• clienții fluctuează în mod normal – 4%;
• clienții merg la altă companie în urma unei recomandări – 5%;
• clienții pleacă pentru că pot cumpăra mai ieftin în altă parte – 9%;
• clienții merg la altă companie pentru că oamenii cu care au de-a face sunt
indiferenți la nevoile lor – 78%.
Pierderi colaterale:
– 22% dintre persoane refuză să mai folosească un serviciu dacă au fost nemulțumiți de
modul în care au fost tratați;
– 16% își vor îndemna prietenii să facă la fel;
– 17% vor face o plângere oficială.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
83
Așteptările clienților:
– siguranță – furnizorul de servicii să fie întotdeauna acolo cînd au nevoie de el;
– echitate – să fie tratați la fel de bine ca oriunde în altă parte;
– stimă – vor să se simtă valoroși pentru companie, apreciați, respectați.
Modal ități de acțiune
a) Retenția clienților:
Obiectivul cel mai important care se urmărește a fi realizat:
– metoda uzuală: monitorizarea, urmată de trimiterea de scrisori și de vizite, telefoane;
– analiza motivelor pentru care clienții încetează contractul permite:
• prevenirea întreruperii contractelor;
• îmbunătățirea unor servicii în vederea unei retenții mai bune.
b) Metode de comunicare cu clientul:
– contactul față în față este în continuare important;
– comunicarea prin poștă, telefon sau fax;
– comunicarea prin Internet (e-mail).
Important este să fie folosită acea metodă pe care clientul o preferă și care consideră că i se
potrivește cel mai bine.
c) Frecvența discuțiilor cu clientul:
– numărul discuțiilor depinde de metoda de comunicare folosită;
– de obicei, un contact față- în-față este precedat de un contact telefonic.
d) Elemente-cheie în comunicare:
– discuția trebuie să aibă în vedere (să fie axată pe) nevoile individuale ale clientului care
este contactat;
– trebuie să existe o coordonare între diferitele departamente ale companiei când contactează
același client.
e) Recomandări pentru câștigarea clienților:
– încetați să gândiți afacerea în jurul produsului, începeți să o gândiți în jurul clientului;
– încercați să monitorizați satisfacția clienților în relația lor cu compania;
– discutați cu clienții înainte de a vă proiecta un sistem de monitorizare a satisfacției
clientului;
– vorbiți despre ceea ce vor ei și arătați-le cum pot să-și îndeplinească dorințele;
– manifestați un interes sincer față de clienți, ascultați-vă atent clienții.
3. Mentenanța și dezvoltarea portofoliului de clienți
Obiective și direcții în mentenanța și dezvoltarea portofoliului:
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
84
Dezvoltarea – creșterea cotei în portofoliu, chiar cu prețul renunțării la profit pe termen scurt;
indicată pentru acele dileme care pot fi susținute pentru a deveni vedete.
Menținerea – păstrarea cotei de portofoliu; se recomandă în cazul clienților top, care să asigure
venituri permanente.
Fructificarea – sporirea aportului fiecărei unități, pe termen scurt, fără a lua în considerare
efectele pe termen lung; se aplică pentru clienții top al căror potențial a început să scadă sau
au un viitor incert cât și pentru dileme sau clienți-problemă.
Eliminarea – are drept scop lichidarea unității, pentru o mai bună fructificare a resurselor în alte
direcții; prin eliminare înțelegem, în primul rând, transferul clientului-problemă în portofoliul
propriu de clienți vedetă sau top.
Service în 7 pași
1. stabilire obiective;
2. evidențiere informații;
3. recapitulare beneficii;
4. verificare necesități;
5. identificare și analiză;
6. concluzii și interviu;
7. elaborare soluții.
1. Stabilirea obiectivelor întâlnirii
Recapitulare fișa clientului:
necesități identificate;
necesități deja acoperite;
priorități existente;
priorități acoperite;
propuneri de la ultima întâlnire;
referințe și recomandări.
2. Evidențiere informații și fixare întâlnire
– contact telefonic la client : "…doresc să vă prezint ultimele noutăți:
– planuri de pensii, evoluția programelor,etc… și ce ben eficii puteți avea dvs.; când ne
întâlnim…?“
– întrebare: "am acordul dvs. pentru a discuta aprox. 20 min?"
3. Recapitulare beneficii existente (la întâlnirea cu clientul)
– se revând beneficiile protecției financiare deja cumpărate;
– se concluzionează ceea ce este și ceea ce nu este acoperit de asigurare;
– se prezintă noile informații (buletine, articole, evoluții, etc.).
4. Verificare (actualizare) necesități
– se cere acordul asupra necesităților identificate anterior și asupra priorităților;
– dacă s-au modificat necesitățile sau prioritățile se cere acordul pentru discutarea acestor
schimbări;
– dacă nu s-au modificat necesitățile sau prioritățile, se cere acordul pentru discutarea
necesităților rămase neacoperite, în ordinea priorităților.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
85
5.Identificare și analiză necesități
– se pun pe hârtie noile necesități ale clientului;
– dacă răspunsul a fost NU la întrebarea despre necesități se continuă astfel : "Vă propun să
analizăm acum care este necesarul dvs de ….. (ex. pensie suplimentară)“.
Scopul este:
de a dimensiona noile necesități apărute ;
de a restabili prioritățile;
de a acoperi necesitățile incomplet protejate.
6. Concluzii și fixare interviu
– se pun pe hârtie noile necesități ale clientului ;
– pentru concluzia “nu este nevoie de mai multă protecție":
• se cere acordul asupra utilității discuției;
• acordul asupra repetării acestei discuții la intervale de comun acord precizate;
• se cer recomandări.
– pentru concluzia "este nevoie de mai multă protecție":
• se cere acordul pentru elaborarea de soluții ținându-se cont de necesități, priorități și
disponibilități;
• se stabilește data interviului;
• se cer recomandări.
7. Elaborare (construire) soluții
Soluția optimă trebuie să țină cont de:
• necesitățile noi identificate, dacă există;
• disponibilitățile financiare actuale;
• prioritățile actuale;
• protecția financiară deja oferită;
• frecvențele de plată deja în vigoare ;
• perioade relevante, existente și viitoare.
Service – factori de succes
• abordează muncă gândind tip “ serviciu” nu tip “produs” ;
• fii aproape de clienți monitorizând satisfacția lor ;
• gândește afacerea în jurul clientului ;
• crează-ți un sistem care să dea rezultatele scontate ;
• service – înseamnă contact permanent cu clienții tăi care îți aduc profit.
d.Comunicarea in afaceri
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
86
Noțiunea de comunicare – un schimb de mesaje (gânduri, sen timente, impresii) între două sau
mai multe persoane un act social, deliberat, sau involuntar, conștient sau nu; un sistem cu
multiple canale, nu se bazează exclusiv pe exprimarea orală.
Obiectivul/scopul comunicării – poate fi explicit, implicit sau inconștient.
Urmărește obținerea de efecte:
• să-l determine pe celălalt să creadă, să gândească sau să acționeze;
• să influențeze (în grade diverse).
Comunicarea de business
– Instrumentar:
o telefonul;
o prezentările către un grup de perso ane;
o e-mail-ul, scrisorile.
– Comunicare & Relații:
o ținuta;
o dezvoltă o atmosferă placută “ Regula 30 ”;
o întotdeauna ține -ți promisiunile;
o networking.
Comunicarea prin telefon ( reguli de bază ):
– stabilește un scop clar când telefonezi;
– modelează -ți stilul pe cel al persoanei cu care vorbești;
– răspunde concis la întrebări;
– dacă nu știi răspunsul la întrebări, spune că nu știi;
– la sfârșitul convorbirii, rezumă punctele -cheie discutate;
– regula celor 30’’ și regula celor 3’.
Reguli pentru pregătirea întâlni rii cu clientul:
• stabilește un plan al prezentării;
• invită numai persoanele “interesate”;
• aducerea în timp util la cunoștința participanților subiectele ce vor fi dezbătute;
• alege un loc potrivit pentru prezentare;
• stabilește durata prezentării (anunță participanții din timp);
• stabilește agenda întâlnirii .
Agenda întâlnirii
• pregătește tu agenda întâlnirii scurtă, simplă;
• listează punctele principale ale discuției;
• subliniază durata totală a întâlnirii;
• alocă timp pentru discuții generale și pentru o sesiune de “Q&A”.
–
Comunicarea prin e-mail
– Se stabilește structura corectă:
o introducere;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
87
o cuprins;
o încheiere.
– Atenție la ton: formal sau familiar.
– Se atașează “semnatura electronică”.
Comunicarea prin scrisori (principii generale):
• scrie din perspectiv a celui care citește;
• folosește cuvinte pe care cititorul le poate înțelege cu ușurință;
• păstrează un ton cald;
• încheie cu ceea ce vrei ca cititorul să facă în continuare.
Comunicarea non- verbală
Coordonate:
• expresia feței;
• contactul vizual;
• gestica;
• postura corpului;
• distanța față de interlocutor .
Ascultar ea activă
– Ascultarea activă presupune:
o analizarea ideilor, nu a persoanei;
o analizarea comunicării non -verbale;
o păstrarea contactului vizual;
o transmiterea feedback-ului.
– Ghid de bune practici:
o încearcă să înțelegi înainte de a te face tu înțeles;
o nu întrerupe;
o nu da sentințe;
o pune -te în locul interlocutorului;
o clarifică;
o structurează;
o sumarizează;
o parafrazează.
– Comportamente care blochează ascultarea activă:
o anticiparea ideilor;
o repetiția mentală;
o selectarea fragmentelor de informație;
o etichetarea;
o dorința de a consilia;
o contra-argumentarea.
Bariere în comunicare:
• modalitatea de transmitere a mesajului (codul);
• limbajul (neadecvat, prea tehnic);
• zgomotele (interne, externe);
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
88
• diferențe de percepție;
• bariere la emițător/receptor;
• distorsionarea mesajului;
• lipsă feed -back.
Bariere la emițător
– credibilitate și sinceritate;
– atitudine față de mesaj;
– adaptare la receptor;
– claritatea și corectitudinea exprimării;
– prezentarea mesajului;
– jargonuri, coduri;
3.Elemente de Etica Profesionala
Reputația unei companii se bazează pe integritate și onestitate. Asumarea răspunderii se
află la baza principiilor și culturii unei companii. Reputația depinde de Reprezentanții de
vânzare (inclusiv de agenții de asigurare, brokerii de asigurare, intermediarii în asigurari,
indiferent dacă sunt angajați sau antreprenori independenți, care reprezintă direct o companie în
relațiile cu publicul) și de managerii care aplică cele mai înalte standarde de conduită în întreaga
lor activitatea. Reprezentanții și managerii trebuie să își asume răspunderea să apere această
reputație, să „ia cea mai bună decizie” și să acționeze cu onestitate și integritate în relațiile cu
clienții, partenerii de afaceri și între ei.
Companiile elaborează anumite Standarde pe care reprezentanții și managerii în vânzări
trebuie să le respecte astfel încât să asigure că organizația are „Cele Mai Bune Practici ”.
Aceste Standarde includ, dar nu se limitează la:
1. Integritate: standarde etice ferme față de clienți,
2. Expertiză: perfecționarea continuă a cunoștințelor prin instruire profesională pentru oferirea
unor servicii de calitate clienților,
3. Oportunitate: sprijinirea clienților oferind recomandări de servicii și vânzări oneste și
relevante, în funcție de nevoile lor,
4. Transparență Totală: prezentarea tuturor informațiilor esențiale pentru luarea unor decizii în
cunoștință de cauză,
5. Concurență loială: concurență doar pe bază de calitate și servicii; fără a discredita niciodată
concurența,
6. Asistență: furnizarea unor servicii de calitate în întreaga experiență cu clienții,
7. Confidențialitate: nedivulgarea datelor personale ale clienților, angajaților și altor persoane,
cu excepția persoanelor care trebuie să cunoască aceste informații din cadrul Societății, și
luarea de măsuri rezonabile pentru a împiedica pierderea sau furtul datelor personale,
8. Marcă: protejarea mărcii prin respectarea instrucțiunilor mărcii societății și folosind doar
materiale de vânzări aprobate de Societate,
9. Profesionalism: Reprezentanții și managerii vor acționa în mod responsabil și profesionist în
toate legăturile personale și financiare, și
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
89
10.Reputație: respectarea Societății și a profesiei de furnizor de servicii financiare și urmărirea
menținerii și sporirii reputației sale.
Aceste Standarde prezintă comportamentul dorit de la Reprezentanții. Bunul simț este cel mai
bun îndrumător.
Acestea nu înlocuiesc politicile și procedurile asiguratorului.
Daca un Rep rezentant sau oricine altcineva, află de o situație de fraudă sau de altă acțiune
care constituie o încălcare vădită a Codului de Conduită și Etică în Afaceri al
asiguratorului, acesta trebuie să raporteze respectiva încălcare.
Acțiune Disciplinară/Penalități
Nerespectarea politicilor și procedurilor de conformitate poate duce la aplicarea de acțiuni
disciplinare de către asigurator (rezilierea contractului de mandat/intermediere al
Reprezentantului) și/sau de către autoritățile de reglementare din asigurari și/sau de sancțiuni cu
caracter penal din partea autorităților juridice sau a altor autorități.
4.Codul etic al intermediarilor în asigurări
Intermediarii în asigurări trebuie să -și desfășoare permanent activitatea bazându -se pe buna
credință, profesionalism și onestitate în relațiile cu clienții, cu asigurătorii precum și cu ceilalți
intermediari respectând principii, precum:
– reprezentarea intereselor clienților săi, în baza unei imputerniciri acolo unde este cazul, și să
pună întotdeauna aceste interese pe primul plan;
– urmărirea, cu prioritate, îmbunătățirii continue a serviciilor oferite clienților săi;
– analiza riscurilor clienților săi și recomandarea celor mai adecvate soluții de protecție;
– explicarea clienților săi a termenilor și condițiilor contractuale pe care le recomandă,
nelăsându-le acestora nici o îndoială asupra drepturilor și obligațiilor ce le revin;
– tratarea cu strictă confidențialitate a tuturor informațiilor legate de afacerea și viața privată a
clienților;
– să acționeze cu bună credință în relația cu asigurătorii, prezentând acestora informații cât mai
complete și mai clare, fără a le ascunde adevărul;
– solicitarea asigurătorilor, pe baza experienței sale profesionale, a inovațiilor și modificărilor
produselor și a condițiilor de asigurare pentru a răspunde necesităților clienților;
– neacceptarea oricărei decizii injuste a asigurătorilor care ar putea fi în detrimentul clienților pe
care îi reprezintă;
– informarea, acolo unde este cazul, asociațiilor profesionale cu privire la eventualele practici
incorecte ale entităților din piața asigurărilor, urmărind păstrarea unui climat de afaceri cât
mai corect și a unei înalte etici profesionale pe piața asigurărilor precum și din spirit de
colegialitate;
– în relațiile cu alți intermediari în asigurări să dea dovadă de loialitate profesională. În acest
sens nu va face afirmații și nu va intreprinde acțiuni care ar putea să afecteze imaginea și
prestigiul colegilor săi, cu excepția cazurilor de contradicții profesionale, argumentate tehnic
și va fi oricâd solidar cu ei în efortul depus pentru progresul activității pe piața de asigurări
urmărind întărirea statutului profesional al intermediarului în asigurări;
– respingerea acțiunilor prin care ar obține avantaje prin practici necinstite și oferirea de foloase
necuvenite și care ar putea prejudicia calitatea serviciilor prestate și statutul profesiei sale;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
90
– promovarea culturii publice în domeniul asigurărilor, prin oferirea de informații corecte
tuturor celor interesați, subliniind importanța asigurărilor în orice domeniu;
– neincluderea de informații neadevărate în reclamele și materialele de prezentare folosite sau
care pot induce în eroare publicul;
– evitarea declarațiilor ce pun în lumină negativă autoritățile, guvernul, statul. Acest lucru nu
exclude însă posibilitatea aducerii la cunoștința opiniei publice a discuțiilor, dezbaterilor
profesionale;
– declațiile de presă ale agenților, angajațiilor societăților de intermediere nu vor periclita
interesele meseriei sau ale altei entități din piața asigurărilor;
– apelarea mai întâi, în caz de litigiu cu alte entități din piața asigurărilor, la arbitrajul
asociațiilor profesionale înainte de a se adresa oricărei alte Instanțe;
– depunerea unui efort permanent pentru promovarea bunului renume al intermediarilor în
asigurări.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
91
IV. PROTECȚIA ASIGURAȚILO R. PROTECȚIA DATELOR CU
CARACTER PERSONAL . ELEMENTE DE PREVENIRE A ȘI COMBATEREA
SPĂLĂRII BANILOR
1. Protecția Consumatorului
Drepturile fundamentale ale consumatorului:
– dreptul la siguranță;
– dreptul la informare;
– dreptul de a allege;
– dreptul de a fi auzit.
a. Principiile directoare privind protecția consumatorilor
Protecția consumatorului:
– asigură apărarea drepturilor consumatorilor;
– joacă rolul de regulator al economiei;
– diminuează riscul punerii în pericol al civilizației umane;
– promovează și consolidează concurența loială pe piață;
– factor determinant pentru diminuarea corupției.
Mix- ul de politici privind protecția consumatorului
PROTECȚIA CONSUMATORULUI
PROTECȚIE INDIV IDUALĂ
(CONSUMATOR) AUTOPROTECȚIE
CONSUMATORULUI PROTECȚIE
CONSUMATORULUI
PROTECȚIE
DIRECTĂ
PROTECȚIE ASOCIATIVĂ
(CONSUMATOR ACTIV) PROTECȚIE
INDIRECTĂ
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
92
b. Evoluția preocupărilor instituționale în România
– OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor – primul act care a statuat drepturile
consumatorilor;
– Oficiul pentru Protecția Consumatorilor – prima autoritate de supraveghere în materie ;
– OG nr. 18/1992 – autonomia OPC;
– OUG nr. 2/2001 – reglementează înființarea Autorității Naționale pentru Protecția
Consumatorilor (ANPC) , organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea
Guvernului ;
– HG nr. 755/2003 – organizarea ANPC;
– HG nr. 748/2007 – coordonarea ministrului pentru IMM-uri, Comerț, Turism și Profesii
Liberale;
– HG nr. 284/2009 – coordonarea ministrului pentru IMM-uri, comerț și mediul de afaceri.
ANPC
1. obiective:
– armonizarea protecției directe a statului cu cea oferită de formele de protecție asociativă
pentru apărarea drepturilor consumatorilor;
– stimularea capacității de autoprotecție individuală și asociativă a consumatorilor, astfel încât
aceasta să devină calea principală de protecție;
– eficientizarea activității statului în materie de protecție directă și indirectă a consumatorilor
prin cercetarea pieței, informarea și educarea consumatorilor și întărirea capacității
decizionale;
– protejarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale incorecte și promovarea bunelor
practici comerciale.
2. competențe:
– elaborarea strategiei în domeniu ;
– propunere / avizare acte normative în domeniu;
– proceduri privind desfășurarea activității de protecție a consumatorilor;
– participare la programe interne și internaționale în domeniu ;
– studii și teste comparative privind calitatea produselor și serviciilor ;
– informare, consiliere , educare consumatori ;
– sprijin asociații de consumatori ;
– informare guvern și alte organe interesate;
– control, contravenții, măsuri de conformare;
– rezolvare sesizări.
OG nr. 21/1992 – prevederi specif ice asigurărilor
Obligațiile prestatorilor de servicii :
– să presteze servicii care nu afectează interesele economice ale consumatorilor;
– să respecte condițiile prescrise sau declarate și clauzele prevăzute în contracte;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
93
– să asigure condițiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare, precum și
cele specifice desfășurării activității;
– să răspundă pentru prejudiciul actual și cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat .
Obligațiile operatorilor din sistem :
– să pună pe piață numai servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate;
– să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii;
– să nu folosească practici comerciale abuzive.
Statul protejează cetățenii/consumatorii prin:
– cadrul necesar accesului neîngrădit la servi cii;
– informarea lor completă despre caracteristicile esențiale ale serviciilor;
– apărarea și asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva
unor practici abuzive;
– participarea cetățenilor la fundamentarea și luarea deciziilo r ce îi interesează în calitate de
consumatori.
c. Drepturile consumatorilor :
– libertatea de decizie;
– refuzul clauzelor abuzive sau care pot induce practici abuzive;
– redactarea clară și precisă a clauzelor contractuale, inclusiv cele privind caracteristici le
calitative, prețul sau tariful;
– exonerarea de la plata serviciilor nesolicitate și neacceptate;
– despăgubiri pentru daunele provocate de serviciile neconforme față de contract;
– stabilirea cu exactitate, în prealabil, a cuantumului plății serviciilor; pr ezervarea acestuia;
– sesizarea asociațiilor pentru protecția consumatorilor și organelor administrației publice
asupra încălcării drepturilor și intereselor lor;
– dreptul consumatorilor la o informare completă, corectă și precisă asupra caracteristicilor
esențiale ale serviciilor ofertate ;
– înscrierea la vedere a elementelor de identificare și caracterizare a serviciile oferite;
– prețurile și tarifele trebuie indicate în mod vizibil și într -o formă neechivocă, ușor de citit;
– comercializarea produselor și pre starea serviciilor se fac în locuri și în spații autorizate,
conform reglementărilor legale în vigoare;
– costurile aferente acordării și derulării contractului în privința cărora consumatorul nu
dispune de libertate de alegere sunt menționate obligatoriu în contract (nu în condițiile
generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare sau în lista de tarife și
comisioane) ;
– introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte
costuri care nu au fost menționate în contract sunt interzise ;
– prejudiciile cauzate consumatorului prin nerespectarea obligațiilor asumate prin contract
se repară în termen de maximum 15 zile de către furnizorul de servicii financiare.
d. Pentru protectia asiguratilor
Prevederile Ordinului nr. 23/2009, care pune în aplicare Normele privind informațiile pe care
asiguratorii și intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienților , precum și alte elemente
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
94
pe care trebuie să le cuprindă contractul de asigurare, cu modificarile si completarile ulterioare,
contin informatii obligatorii care trebuie furnizate asiguratilor, dupa cum urmeaza:
– înainte de încheierea contractului:
– informații despre asigurător: denumire, formă juridică, numărul de ordine din Registrul
asigurătorilor, adresa s ediului social/a sucursalei/agenției la care se încheie contractul de
asigurare;
– informații despre contractul de asigurare: definirea fiecărui eveniment asigurat, a
indemnizației de asigurare, momentul începerii/încetării contractului de asigurare,
modalitățile de executare/suspendare/îincetare, modalitatea și termenele de plată a
primelor de asigurare, modalitățile și termenele de plată a indemnizațiilor de asigurare,
informații despre perioada de grație, procedurile de soluționare a eventualelor litigii,
deductibilitatea fiscală a primelor de asigurare, legea aplicabilă , existența Fondului de
garantare.
– aferente contractelor de asigurare de viață:
– definirea fiecarui beneficiu și a clauzelor opționale/suplimentare;informații despre
primele aferente fiecărui beneficiu (principal, respectiv suplimentar); modalitățile de
calcul și de distribuție a bonusurilor și a sumelor reprezentând participarea la profit (dacă
este cazul);valoarea de răscumparare totală, sumele asigurate reduse, nivelul până la care
acestea sunt garantate pentru fiecare an de asigurare;
– natura activelor, definirea unităților de care sunt legate beneficiile pentru asigurările de
viață și anuități legate de fonduri de investiții;simularea evoluției valorii contului
contractantului, pre cum și a valorii de răscumparare totale la sfârșitul fiecărui an de
asigurare; o declinare a responsabilității referitoare la garantarea unor performanțe
viitoare bazate pe realizările anterioare ;
– in timpul derularii contractului de asigurare:
– modificarea denumirii asigurătorului, a formei juridice, a adresei sediului
social/sucursalei sau agenției;
– orice modificare a condițiilor contractului de asigurare sau al legii aplicabile acestuia;
– informații despre situația bonusurilor și a sumelor reprezentând par ticiparea la profit (la
fiecare aniversare a contractului) .
– de către intermediarii în asigurări (brokeri de asigurare, asistenți în brokeraj, brokeri în
asigurări/reasigurări ):
– numărul de înregistrare din Registrul brokerilor de asigurare, Registrul personalului
propriu al brokerilor de asigurare și/sau reasigurare sau Jurnalul asistenților în brokeraj și
mijloacele de verificare a acestei informații ;denumirea și sediul social ;
– împuternicir ea din partea a sigurătorilor privind dreptul de colectare a primelor, de plată a
despăgubiri lor, și de emitere a documentel or de asigurare în numele acestuia;
– dacă informațiile despre contractul de asigurare propus clientului sunt furnizate în baza
studiului condițiilor unui număr suficient de mare de contracte de asigurare disponibile pe
piață, care îi dau posibilitatea să facă o recomandare fundamentată și profesională, în
concordanță cu cerințele formulate de clienți în mandatul de brokeraj ; procedurile de
solutionare pe cale amiabila a eventualelor litigii dintre clien ti si brokerii de asigurare,
asistenții în brokeraj, brokerii în asigurări/reasigurări.
– de către ceilalti intermediari în asigurări (agenți de asigurare, subagenți și agenți de
asigurare subordonați ):
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
95
– autorizația valabilă, scrisă, din partea unui asigurăt or, respectiv contractul de
agent;numărul de înregistrare din Registrul intermediarilor în asigurări, modalitățile de
verificare a acestei informații;
– codul unic de agent;
– clasele de asigurări pentru care intermediază contracte de asigurare;denumirea
asigurătorilor pentru care este autorizat să intermedieze fiecare clasă de
asigurare;procedurile de soluționare pe cale amiabilă a eventualelor litigii dintre clienți și
agentul de asigurare;dreptul clienților de a solicita și alte informații referitoare la
contractul de asigurare.
2. Protecția Datelor Personale
a.Societatea informa țională
1. premise
– creșterea interdependenței la nivel global, sporind nevoia de comunicare;
– creșterea complexității mediului socio -economic, sporind nevoia de cunoaștere;
– sporirea investițiilor în sectorul de cercetare;
– progresele din ingineria lingvistică și facilitarea dialogului om -mașină;
– generalizarea muncii cu calculatorul;
– dezvoltarea unor capacități mari de stocare, la prețuri de stocare și de transport atractive;
– trecerea la documentul numeric (flexibilitate, maleabilitate, reducere costuri).
2.implicații
– un nou model de dezvoltare economică și socială;
– consecințe importante în plan politic, al funcționării democrației și a statului de drept;
– diseminarea explo zivă a informațiilor;
– noi aspecte vizând drepturile fundamentale ale omului;
– dreptul persoanei fizice de a -i fi apărate acele caracteristici care conduc la identificarea sa:
b. Coordonate legislative
– Constituția României:
– dreptul la viața intimă , familială și privată;
– obligația autorităților publice de a respecta și ocroti acest drept.
– Directiva 95/46/EC:
– reglementează cadrul juridic general al protecției datelor personale la nivelul UE.
– Legea nr. 677/2001:
– scopul declarat – respectarea prevederilor constituționale cu privire la prelucrarea datelor
cu caracter personal;
– transpune acquis -ul comunitar în materie.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
96
Legea nr. 677/2001
1.Datele cu caracter personal destinate a face obiectul prelucrării trebuie să fie:
– prelucrate cu bună-credință și în conformitate cu dispozițiile legale;
– colectate în scopuri determinate, explicite și legitime;
– adecvate, pertinente și neexcesive prin raportare la scopul în care sunt colectate și ulterior
prelucrate ;
– exacte și, dacă este cazul, actua lizate;
– stocate într -o formă care să permită identificarea persoanelor vizate strict pe durata
necesară realizării scopurilor în care datele sunt colectate și în care vor fi ulterior
prelucrate:
2.Condiții pentru prelucrare a de date cu caracter personal :
– consimțământul persoanei vizate;
– existența unui contract /antecontract la care persoana vizată este parte ;
– îndeplinir ea unei obligații legale a operatorului ;
– interesul legitim al operatorului sau al terțului căruia îi sunt dezvăluite datele, fără a
prejudicia interesul sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate;
– date obținute din documente accesibile publicului ;
– prelucrare în scopuri statistice, de cercetare istorică sau științifică, iar datele rămân
anonime.
3.La încheierea operațiunilor de prelucrare datele cu caracter personal vor fi:
– distruse;
– transferate unui alt operator, cu condiția ca operatorul inițial să garanteze faptul că
prelucrările ulterioare au scopuri similare celor în care s -a făcut prelucrarea inițială;
– transformate în date anonime și stocate exclusiv în scopuri statistice, de cercetare istorică
sau științifică.
4.Condiții de prelucrare a codului numeric personal
– consimțământul expres al persoanei vizate;
– existența unei dispoziții legale.
să furnizeze persoanei vizate, cel puțin următoarele informații:
– identit atea operatorului și a reprezentantului acestuia, dacă este cazul ;
– scopul în care se face prelucrarea datelor ;
– destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor ;
– caracterul obligatoriu al furnizării datelor, dacă este cazul, și consecințe le refuzului;
– drepturile prevăzute de lege pentru persoana vizată (acces, intervenție asupra datelor ,
opoziție) și modul de exercitare;
– orice alte informații a căror furnizare este impusă prin dispoziție a autorității de
supraveghere.
– confirmarea faptului că datele care le privesc sunt sau nu sunt prelucrate de acesta ; 5.In cazul în care datele cu caracter personal sunt obtinute direct de la persoanavizată, operatorul este obligat
6.Dreptul de acces la date
Orice persoană vizată are dreptul de a obține de la operator, la cerere și în mod gratuit pentru o solicitare pe an:
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
97
– informatii privind scopurile prelucrării;
– c ategoriile de date care fac obiectul prelucrării;
– destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor ;
– informații privind originea datelor ;
– principiile mecanismului de prelucrare automată a datelor ;
– dreptul de intervenție asupra datelor , de opoziție ; condiții de exercitare;
– posibilitatea de a consulta registrul de evidență a prelucrărilor d e date cu caracter
personal, de a înainta plângere către autoritatea de supraveghere, de a se adresa instanței
pentru atacarea deciziilor operatorului .
7.Alte prevederi
– respectarea instrucțiunilor operatorului privind prelucrarea datelor cu caracter personal de
către persoanele împuternicite;
– obligația o peratorului de a aplica măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru protejarea
datelor cu caracter personal împotriva :
• distrugerii accidentale sau ilegale ;
• pierderii;
• modificării;
• dezvăluirii sau accesului neautorizat ;
• oricărei alte forme de prelucrare ilegală .
– obligația de notificare a autorității de supraveghere înainte de efectuarea oricărei prelucrări
asupra datelor cu caracter personal ;
– condiții de t ransfer către un alt st at de date cu caracter personal care fac obiectul unei
prelucrări sau sunt destinate să fie prelucrate după transfer :
• dacă nu se încalcă legea română ;
• dacă statul către care se intenționează transferul asigură un nivel de protecție adecvat.
c. Suprave ghere instituțională
Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal
(ANSPDCP)
– temei legal – Legea nr. 102/2005; alinierea legislației României la acquis-ul comunitar;
– autoritate publică cu personalitate juridică, autonomă;
Obiectiv: apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice, în special a
dreptului la viață intimă, familială și privată, în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter
personal și cu libera circulație a acestor date.
Atribuții
– analiza notificărilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal;
–
autorizarea prelucrărilor de date în situațiile prevăzute de lege;
– dispunerea de sancțiuni în cazul încălcării dispozițiilor legale:
• suspendarea sau încetarea prelucrării datelor;
• ștergerea parțială ori integrală a datelor prelucrate;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
98
• sesizarea organelor de urmărire penală;
• intentarea de acțiuni în justiție.
– informarea publică privind obligațiile și procedurilor legale în materie;
– gestionarea registrul de evid ență a prelucrărilor de date cu caracter personal (registru public) ;
– soluționarea plângerilor, sesizărilor sau cererilor petenților;
– controlul prealabil al operatorilor care prelucrează date cu caracter personal în cazul
operațiunilor susceptibile de a p rezenta riscuri speciale pentru drepturile și libertățile
persoanelor;
– efectuarea de investigații (din oficiu sau la primirea unor plângeri sau sesizări).
3. Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor și a Finanțarii Actelor de
Terorism
a. Contextul apari ției problemei
1.Globalizare a accentuată a pie țelor lumii ;
2.Adâncirea interdependențelor între economiile naționale .
Consecințe:
• dezvoltarea economiei mondiale ;
• proliferarea crimei organizate, traficului de droguri și de persoane ;
• dezvoltarea crimei organizate transnaționale și a terorismului ;
• creșterea volumului capitalurilor obținute în urma acestor activități;
• necesitatea reciclării acestor fonduri ;
• liderii lumii interlope (operatorii implicați în spălare de bani ) pot controla/influența
sectoare importante din economie, finanțe, politică , administrație.
b. Spălarea banilor
Concept
– operațiunile de transformare a fondurilor obținute ilicit în disponibilități monetare de
proveniență aparent legală ;
– conversia sau transferul de bunuri în scopul d e a disimula sau deghiza originea ilicită a
acestora;
– ansamblul de tehnici și metode economice și financiare prin care banii sau alte bunuri
obținute din activități ilicite, frauduloase, precum economia subterană sau corupția, sunt
desprinse de originea l or, pentru ca apoi să li se dea o aparentă proveniență justificată legal și
economic, în scopul investirii lor în economia real ă.
Mecanism
– Reguli de bază utilizate în spălarea banilor:
• anonimatul – tranzacția cu valori obținute din infracțiuni trebuie să fie asemănătoare altor
tranzacții legale;
• viteza – circulația rapidă a valorilor, pentru a nu putea fi detectate;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
99
• complexitatea, prin: împărțirea fondurilor în mai multe tranzacții, viteza acestor operatiuni,
transferurile dintr -un cont în mai multe contu ri aflate în alte țări și redirecționarea ulterioară
dinspre acele țări ;
• secretul.
– Tehnici de disimulare a originii ilicite a veniturilor:
• supraevaluarea prețului bunurilor;
• tranzacții comerciale false inserate în cadrul unei afaceri legale;
• metoda împrumu tului returnat;
• polițele de asigurare, prin schimbări frecvente ale beneficiarilor, plata unor prime mai
mari decât cele normal datorate și solicitarea ulterioară ca rambursarea să fie făcută către
o terță persoană.
c. Spălarea banilor și finanțarea teroris mului
Mecanisme
– Spălarea banilor – puncte vulnerabile (dificil de evitat de către cel care spală bani , relativ ușor
de recunoscut ):
• intrarea numerarului în sistemul financiar ;
• trecerea numerarului peste frontiere ;
• transferurile în cadrul/și dinspre sistemul financiar.
– Finanțarea terorismului (particularități):
• sursa de fonduri sau de finanțare este adesea “legitimă” ;
• scopul final nu este, în mod obligatoriu, atragerea mai mult or fonduri;
• apelurile către comunitate, de a solicita și colecta fonduri în diverse scopuri declarative,
dar false – metodă eficientă pentru strângerea de fonduri .
d. Legislație europeană
– Directiva 2005/60/CE privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării
banilor și a finanțării terorismului ;
– Directiva 2006/70/CE de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2005/60/CE
în ceea ce privește definiția „persoanelor expuse politic” și criteriile tehnice de aplicare a
procedurilor simplificate de precauție privind clientela, precum și de exonerare pe motivul
unei activități financiare desfașurate în mod ocazional sau la scară foarte limitată ;
– Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din
Comunitate ;
– Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 cu privire la informațiile privind plătitorul care însoțesc
transferurile de fonduri ;
– Convenția CE/2005 privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor
infracțiunii și finanțarea terorismului ;
– Convenția a CE/2005 privind prevenirea terorismului.
e. Oficiul N ațional de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB)
Atribuții :
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
100
– colectarea, procesarea și analiza informațiilor financiare;
– supravegherea, verificarea și controlul entităților raportoare care nu sunt supravegheate de o
altă autoritate de supraveg here prudențială;
– factor responsabil în procesul de implementare a regimului sancțiunilor internaționale;
– prevenirea și combaterea finanțării actelor de terorism;
– primirea, procesarea și analiza cererilor de informații;
– cooperarea cu autoritățile competent e naționale și internaționale, în vederea îndeplinirii cu
operativitate a activitatii sale specifice .
Tipuri de rapoarte
– raportul de tranzacții suspecte ;
– raportul privind operațiunile cu sume în numerar, în lei sau în valuta, a căror limită minimă
reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro ;
– raportul pentru transferurile externe în și din conturi pentru sume a cșror limită minimă este
echivalentul în lei a 15.000 euro.
Sistemul național de prevenire și combatere a spălării banilor
f. Comisia de Supra veghere a Asigurărilor
1.Atribuții în materia spălării banilor :
– urmărește și controlează entitățile pe care le supraveghează pentru a se asigura că își
desfășoară activitatea în conformitate cu legislația în vigoare;
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
101
– verifică procedurile și/sau normele interne privind prevenirea și combaterea spălării banilor și
a finanțării actelor de terorism emise de entitățile supravegheate și poate solicita modificarea
acestora;
– monitorizează operațiunile cu instrumente financiare efectuate de aceste entități, în s copul de
a identifica tranzacțiile suspecte;
– informează ONPCSB atunci când din datele obținute rezultă suspiciuni de spălare a banilor
sau finanțare a actelor de terorism;
– solicită entităților supravegheate orice informații sau documente relevante.
2.Ordinul nr. 24/2008 cu modificarile si completarile ulterioare pune în aplicare Normel e
privind prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism prin
intermediul pieței asigurărilor.
g. Elemente de noutate impuse de modificările ad use la Legea nr. 656/2002:
– stipularea unor prevederi noi referitoare la persoanele expuse politic, beneficiarul real al
operațiunii ;
– introducerea de reglementări privitoare la abordarea pe bază de risc a depistării și
prevenirii spălării banilor și finanțării actelor de terorism (trei niveluri de cunoaștere a
clientelei) și aplicarea măsurilor necesare pentru diferitele categorii de clienți, produse,
servicii și tranzacții.
h. Măsuri care trebuie instrumentat e de entitățile componente ale pieței asigurărilo r:
– evaluarea continuă a politicilor și proceduril or interne, actualizarea lor pentru a le adapta
noilor cerințe legislative și practicii ;
– identificarea și urmărirea riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului proprii
companiei ;
– dezvoltarea unui mecanism de identificare, verificare și înregistrare a clienților și a
beneficiarilor reali ;
– evaluarea permanent ă a activității clienților în scopul determinării clasei de risc.
1.Atribute ale procedurilor interne în materie:
– includerea în sistemul de valori ale companiei și în normele de conduită a angajaților a
principiilor vizând prevenirea fenomenului în cauză ;
– identificarea și cunoașterea clientelei ;
– monitorizarea tranzacțiilor prin care se pot intermedia transferuri de fonduri ilicite ;
– cooperarea cu autoritatea de reglementare și supraveghere și cu organismele naționale
specializate în domeniu, în special prin sistemul de raportare.
2.Obligații de cunoaștere a clientelei
Dispoziții privind normele de cunoaștere a clientelei
– prevenirea folosirii instituției pentru desfășurarea unor activități de spălare a banilor sau
finanțarea actelor de terorism (verificare identitate, verificarea contractantului și a
beneficiarilor contractului de asigurare în lista persoanelor suspecte de săvârșirea sau
finanțarea actelor de terorism, stabilirea sursei veniturilor ș.a.);
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
102
– să corespundă naturii, volumului, complexității și întinderii activității emitentului și să fie
adaptate la gradul de risc asociat categoriilor de clienți și la gradul de risc al pr oduselor/
serviciilor oferite (măsuri standard, măsuri simplificate) ;
– stabilesc mecanisme și măsuri ce trebuie implementate, astfel încât să poată face dovada
că emitentul administrează în mod eficient riscul de spălare a banilor și de finanțare a
terorismului.
3.Numirea unei persoane responsabile (ofițer de conformitate) cu următoarele determinări
și atribuții :
– are acces la toate evidențele și documentele cu privire la clienți și operațiunile efectuate
pentru aceștia, inclusiv la orice analiză pe care en titatea în cauză a efectuat -o;
– este subordonat conducerii executive ;
– coordonează implementarea adecvată a politicilor si procedurilor interne emise în vederea
aplicării normelor CSA ;
– răspunde pentru îndeplinirea sarcinilor atribuite în aplicarea acestor norme.
i. Măsuri de supraveghere și sancțiuni ce pot fi dispuse de către CSA :
– solicitarea modificării normelor de cunoaștere a clientelei ;
– impunerea obligației de aplicare a unor măsuri de cunoaștere a clientelei mai severe decât
cele prevăzute în normele interne (măsuri standard sau măsuri suplimentare) ;
– solicitarea înlocuirii persoanelor responsabile pentru apariția deficiențelor constatate ;
– sancționarea contravențiilor legate de încălcarea dispozițiilor din normele în cauză.
j. Obligații de raportare
– tranzacții ce depășesc echivalentul a 15.000 euro și tranzacții suspecte ;
– proceduri privind recunoașterea tranzacțiilor suspecte:
• analiza relațiilor de afaceri și a tranzacțiilor cu persoane din jurisdicții care nu beneficiază
de sisteme adecvate de preven ire și combatere a spălării banilor și a finanțării actelor de
terorism;
• atenție sporită tranzacțiilor complexe, neobișnuit de mari sau care nu se înscriu tipologiei
obișnuite, inclusiv operațiunilor care nu par să aibă un sens economic, comercial ori
legal.
Termene:
• 10 zile lucrătoare, pentru:
operațiuni cu sume în numerar peste nivelul -limită reprezentând echivalentul a
15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se realizează prin una sau mai multe
operațiuni ce par a avea o legătură între ele ;
transferuri externe în și din conturi pentru sume a căror limită minimă este 15.000
euro.
• 24 de ore , pentru tranzacțiile suspecte , atunci când:
se intră în posesia unei informații conform căreia printr -o operațiune se urmărește
spălarea banilor sau finanțarea acte lor de terorism ;
se constată că o operațiune sau mai multe operațiuni, care au fost efectuate în contul
unui client, prezintă indicii de anomalie pentru activitatea acestui client ori pentru
tipul operațiunii în cauză.
Suport de curs
Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor
Preg ătire profesională continuă a intermediarilor în asigur ări
103
• 30 de zile de la data primirii cererii – pentru datele și informațiile solicitate de către CSA și
ONPCSB.
k. Exemple privind indicii de anomalie specifice activității de asigurare:
– cumpărarea de polițe de asigurare de viață care necesită plata unor prime mari și care sunt
contradictorii cu profilul economic al clientului și cu capacitatea lui de a obține venituri ;
– folosirea la plata primelor pentru polițele de asigurare a unor cecuri emise de terțe părți,
neexistând vreo legătură aparentă între terța parte și client ;
– semnarea de către același contractant a unor polițe de asigurare de viață de același tip, care au
beneficiari diferiți ;
– documente de proprietate a bunului ce urmează a fi asigurat care prezintă urme de fals ;
– clientul evită contactele directe cu angajații sau colaboratorii asigurătorului, prin emiterea
frecventă de mandate sau împuterniciri într-o manieră nejustificată ;
– clientul solicită ca prima operațiune să se realizeze prin intermediul unui cont deschis în
numele său la o instituție de credit care nu este supusă unor cerințe echivalente privind
prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului ;
– asigurarea unei locuințe împreună cu bunurile (bijuterii, blănuri, tablouri) pentru care
asiguratul nu are documente prin care să justifice proveniența , la o sumă foarte mare, urmată
de raportarea spargerii locuinței cu furtul bunurilor , după intrarea în valabilitate a poliței de
asigurare;
– persoane din lumea interlopă, care dețin SRL -uri ca asociat unic și solicită încheierea
asigurării de avarii și furt (cu val abilitate, atât în România, cât și în afara ei) pentru un număr
mare de autoturisme achiziționate în leasing, cu utilizatori diferiți (persoane angajate în cadrul
societății);
– clienți care semnează polițe sau plătesc prime brokerilor în zone neuzuale, luând în
considerare zona de reședință sau de desfășurare a activității ;
– încheierea unei asigurări de viață de către un cetațean român având ca beneficiar un cetățean
dintr-o țară cu un sistem legislativ incert sub aspectul reglementărilor privind spălarea banilor
și finanțarea terorismului;
– asigurarea unui transport de mărfuri al cărei beneficiar este o firmă de export dintr-o țară
dintr-o țară cu un sistem legislativ incert sub aspectul reglementărilor privind spălarea banilor
și finanțarea terorismului;
– asigurarea de risc financiar privind neplata ratelor unui credit luat de un IFN din România
care are printre acționarii săi o persoană fizică dintr-o țară cu un sistem legislativ incert sub
aspectul reglementărilor privind spălarea banilor și finanțarea t erorismului.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Comisia de Supraveghere a Asigur ărilor [605952] (ID: 605952)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.