DISCIPLINA ETICĂ ȘI ȘTIINȚE SOCIO -UMANE LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR : ȘEF LUCRĂRI DR. POPA COSMIN PROF.UNIV.DR.GABOȘ -GRECU MARIETA ABSOLVENTĂ… [605911]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI
TEHNOLOGIE TÂRGU MUREȘ
FACULTATEA DE MEDICINĂ
DISCIPLINA ETICĂ ȘI ȘTIINȚE SOCIO -UMANE

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR : ȘEF LUCRĂRI DR. POPA COSMIN
PROF.UNIV.DR.GABOȘ -GRECU MARIETA

ABSOLVENTĂ
NEGRU LAURA –
MARIA

TÂRGU MUREȘ
2019

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI
TEHNOLOGIE TÂRGU MUREȘ
FACULTATEA DE MEDICINĂ
DISCIPLINA ETICĂ ȘI ȘTIINȚE SOCIO -UMANE

RELAȚIA DINTRE DIMENSIUNILE DE PERSONALITATE ȘI
TULBURAREA DEPRESIVĂ MAJORĂ COMORBIDĂ CU
ANXIETATEA GENERALIZATĂ

COORDONATOR : ȘEF LUCRĂRI DR. POPA COSMIN
PROF.UNIV.DR. GABOȘ -GRECU MARIETA

ABSOLVENTĂ
NEGRU LAURA –
MARIA

TÂRGU MUREȘ
2019

1

Cuprins:
1. Partea generală
1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Definiția tulburării depresive majore . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2.1 Date epidemiolpogice privind tulburarea depresivă majoră 4
1.2.2 Mortalitatea și morbiditatea în tulburarea depresivă majoră 4
1.2.3 Etiopatogenia tulburării depresive majore . . . . . . . . . 4
1.2.4 Simptomele tulburării depresive majore . . . . . . . . . . 5
1.2.5 Tratamentul tulburării depresive majore – perspective . . . 6
1.3 Tulburarea depresivă majoră în comorbiditate cu anxietatea
generalizată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3.1 Etiopat ogenia anxietății generalizate . . . . . . . . . . . . 9
1.3.2 Factori de risc pentru dezvoltarea tulburării depresive majore
în comorbiditate cu anxietatea generalizată . . . . . . . . . . 9
1.3.3 Dizabilitățile existenței tulburăr ii depresive majore în
comorbiditate cu anxietatea generalizată . . . . . . . . . . . . 10
1.4 Scurt rapel privind privind personalitatea . . . . . . . . . . . . . 11
1.4.1 Dimensiunile personalității – definiție . . . . . . . . . . . 12
1.4.2 Influența geneticii asupra personalității . . . . . . . . . . 12

2. Partea specială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2.1 Obiectivele studiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2.2 Material și metodă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

2
2.2.1 Caracteristicile eșantionului studiat . . . . . . . . . . . . 16
2.2.2 Materiale folosite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.2.3 Confidențialitatea datelor și etică . . . . . . . . . . . . . 18
2.3 Rezultate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.3.1 Analiza statistică a scorurilor obținute la chestionarul Beck de
evaluare a severității d epresiei și la chestionarul PSC . . . 19
2.3.2 Analiza statist ică a scorurilor obținute la chestionarul Decas
.25
2.4 Discuții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.5 Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.6 Bibliografie
2.7 Anexe

3
1. Partea generală
1.1 Introducere
Tulburarea depresivă majoră reprezintă o entitate psihiatrică
dinamică făcând parte din categora tulburărilor de dispozițe în care sunt
afectate atât funcții cognitive cât și comportamente conștiente și cele
inconștiente ale unui subiect.
Comorbiditatea dintre tulburarea depresivă majoră și anxietatea
generalizată a fost îndelung studiată, neexistând la momentul actual o
descriere elocventă a mecanismelor psiho patologice implicate în
comorbiditatea celor două afecțiuni psihiatrice. Vastitatea
simptomatologiei însoțită de unitatea psihologică individuală conduc la o
descriere deficitară a asocierii dintre cele două patologii.
Personalitatea reprezintă un ansambl u psihologic complex de
trăiri subiective, experiențe, amintiri însușite de fiecare subiect, toate
acestea conducând la conturarea unității interioare a Eului. Psihismul,
cunsocut ca viața psihică a unei persoane, deține un rol primordial în
funcționarea f iecărei persoane în diferite roluri ale vieții, perturbarea sa
ducând la un dezechilbru dinamic al personalității.
1.2 Definiția tulburării depresive majore
Tulburarea depresivă majoră reprezintă o afecțiune ale cărei
principale simptome sunt reprezentate de tristețe profundă, senzație de
gol interior, moral scăzut și incapacitatea de a simți bucuria. De
asemenea, sunt constant prezente și simptome precum gânduri
suicidare, descurajarea, pesimismul, tulburări ale somnului și
modificarea apetitului. Toate ac estea având o durată de minimum 2
săptamâni. [1]
Starea deprimantă persistentă însoțită de ruminații conduc la
izolare socială și la incapacitatea persoanei de a funcționa în roluri. De
asemenea, gândurile suicidare sunt alimentate de sentimentul de
devalorizare, de culpabilizare și de sentimentul de inutilitate. [2]
1.2.1 Date epidemiologice privind tulburarea depresivă majoră

4
Tulburarea depresivă majoră reprezintă o veritabilă provocare
pentru .societatea modernă, întrucât prevelanța sa este ridicată în
întreaga lume (21,4%). Lipsa datelor elocvente privind epidemiologia
tulburării depresive majore în întreaga lume, determină luarea în
considerare a diferențelor socio -culturale ale diferitelor regiuni
geografice.
În cadrul unui studiu efectuat în Spania pe un eșantion de 5473
de subiecți, a evidențiat faptul că prevalența de -a lungul vieții a tulburării
depresive majore a fost de 10,6%, în timp ce prevalența în decursul unui
an a fost de 4.0%. Totodată, în cadrul aceluiași studiu, femeile au
prezentat o prevalență crescută a tulburării depresive majore
comparative cu bărbații (14,5%). [3]
Totodată, aceasta reprezintă cea mai frecventă cauză de dizabilitate,
afectând calitatea vieții precum și relațiile intersociale.
ORGANIZAȚIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂȚII (OMS) a clasat depresia ca
fiind cea de -a patra cauză a dizabilității la nivel mondial. Feme ile având
în mod constant un risc de depresie de două ori mai mare decât cel al
bărbaților. [4]
Prevalența tulburării depresive majore crește odată cu vârsta. [5]
1.2.2 Mortalitatea și morbiditatea în tulbu rarea depresivă majoră
Complianța scăzută la tratament, asocierea altor comorbidități,
precum și numeroase comportamente deficitare, precum fumatul,
consumul cronic de alcool, anorexia sau bulimia, precum și ideația și
tentativele suicidare, frecvent întâlnite în rândul pacienților diagnosticați
cu tulburare depresivă majoră, conduc la crearea unui factor de risc
decisiv pentru un deces timpuriu. [6]
1.2.3 Etiopatogenia tulburării depresive majore
Deși există nume roase studii care încearcă să clarifice mai bine
etiopatogenia depresiei, aceasta rămâne imprecisă, fiind principalul
motiv pentru ritmul lent de dezvoltare a unui medicament împotriva
acestei tulburări mentale.

5
Sunt vehiculați o serie de factori precum: factori biologici ( genetici și
biochimici), factori psihologici ( personalitatea), factori sociali ( relații
sociale). [7]
• Factori biologici
• Genetici: determină ca anumite persoane sensibile să aibă
o vulnerabilitate crescută la anumiți factori stresanți de
mediu. Se vehiculează existența unui polimorfism genetic la
nivelul regiunii promotor a genei care codifică transportul de
serotonină(5 -HTT). Acest polimorfism expune persoanele la
un risc ridicat de apariție a depresiei în urma unor
evenimente stresante din viața lor. [8]
• Biochimici: Sunt cunoscuți trei neurotransmițători cu rol
major în dispoziția unei persoane: Do pamina, Noradrenalina
și Serotonina. În tulburarea depresivă, nivelul acestora este
scăzut, rezultând o întrerupere a semnalului către cealaltă
celulă nervoasă.
• Factori psihologici
Următoarele particularități ale personalității accentuează riscul ca
acest e persoane să dezvolte depresie: anxietate accentuată,
timiditate, tendință crescută la autocritică, toleranță scăzută la
frustrare precum și lipsa stimei de sine. [9]
• Factori sociali
Rețeaua de suport social având un rol dublu: protectiv și
suportiv(afectiv), îi asigură individului o bună integrare în rolurile
vieții, precum și o structurare armonioasă a personalității lui. S -a
constatat că această rețea devine deficitară și ineficientă în
depresie. [10]
1.2.4 Simptom ele tulburării depresive majore
Depresia, o enitate clinică mult discutată, prezintă un spectru de
simptome frecvent întâlnite, precum: dispoziția depresivă însoțită sau nu

6
de pierderea interesului și a plăcerii. Toate acestea având o perioadă de
manifestare de minimum două săptămâni.
De asemenea, alte simptome sunt reprezentate de: fatigabilitate
marcantă, iritabilitate, anxietate, încetinirea ritmului ideativ, agitația sau
inhibiția motorie, idei de auto-devalorizare, de culpabilizare, tendințe
ruminative, creșterea/ scăderea apetitului, modificări ale somnului (
insomnii de trezire, de adormire/ mixte sau hipersomnii).
De o mare importanță este ideația depresivă. Sunt întâlnite ideile
delirante micro manice de auto -devalorizare și de culpabilizare. Deseori
aceste gânduri sunt concretizate în tentative suicidare.
Simptomele vegetative: uscăciunea gurii, constipație, transpirații
abundente, cefalee, hipersecreție lacrimală, infertilitate (în cazul
bărbaț ilor) și amenoree(în cazul femeilor). [11]
Ruminația reprezintă o însușire centrală a depresiei fiind
declanșată de sentimentul de vinovăție, de inutilitate, de pesimism sau
de către gândurile despre viitor. Este descrisă ca imposi bilitatea
persoanei depresive de a -șiputea gândurile, acestea transformându -se
în gânduri repetitive care inițiază și mențin dispoziția depresivă. [12]
Elementele de somatizare sunt frecvente în rândul persoanelor
depresive, fiin d alimentate de ideile de auto -culpabilizare, de neputință,
precum și de stima de sind scăzută. Cele mai frecvente acuze sunt
reprezentate de cefalee, dureri la nivelul coloanei lombare, toracale și de
durerile abdominale. Acestea determină pacientul să se prezinte inițial
unui clinician, ulterior psihiatrului. [13]
1.2.5 Tratament tulburării depresive majore – perspective
De-a lungul timpului s -a încercat o înțelegere mai bună a ceea ce
înseamnă tulburare depresivă, înțelegând mai bine mecanismele
fiziopatologice care stau la baza acesteia și crearea unor noi posibilități
terapeutice precum și dezvoltarea celor deja cunoscute.
Ca modalități de tratament menționăm:

7
• Terapia medicamentoasă
• Psihoterapia
• Terapi a medicamentoasă:
Este cunoscut faptul că dezechilibrul chimic al neurotransmițătorilor
influențează dispoziția unei persoane. Astfel, sunt cunoscute
următoarele grupe de substanțe capabile să refacă acest
dezechilibru chimic:
A.1. Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei(ISRS) – sunt
cunoscuți ca având puține efecte secundare fiind prescrise de
primă intenție. Din această categorie fac parte următoarele
substanțe active: Sertralina, Fluoxetina, Paroxetina, Escitalopram,
Citalopram.
A.2 Inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei( IRSN) –
substanțe reprezentative pentru această grupă fiind: Venlafaxina,
Levomilnacipran, Duloxetina.
A.3 Antidepresive atipice – Bupropion, Mirtazapina, Nefazodon,
Trazodon.
A.4 Antidepresive triciclice – reacțiile adverse sunt frecvent întâlnite
la administrarea acestor medicamente, nefiind administrare de
primă intenție: Imipramină, Nortriptilină, Amitriptlină, Doxepină.
A.5 Inhibitori ai monoaminooxodazei(IMAO) – administrarea lor se
face cu prudență întrucât au mu ltiple și severe efecte adverse, de
o importanță deosebită este interacțiunea acestora cu alimente.
Administrarea lor nu se face concomitent cu administrarea ISRS –
urilor: Tranilcipromină, Isocarboxazid, Fenelzină.
A.6 Alte medicamente – În funcție de severi tatea tulburării
depresive, alături de medicația antidepresivă, clinicianul poate
recomanda utilizarea pe termenul scurt a următoarelor: anxiolitice,
timostabilizatoara, antipsihotice. [14]
B. Psihoterapia:

8
Pe lângă tratamentul medicamentos, de o importanță
deosebită este combinarea acestuia cu psihoterapia. Aceasta
oferă modalități noi de percepere și de gestionare de propriilor
emoții, gânduri și comportamente.
Sunt propuse următoarele psihoterapii:
• Terapia Cognitiv Comportamentală: presupune înțelegerea gândurilor
negative și a erorilor de gândire, a emoțiilor negative precum și a
comportamentelor negative; contribuind într -o măsură semnificativă la
îmbunătățirea calității vieții. [15]
• Psihoterapia Interpersonală: factorii intersociali precum dificultăți de
relaționare cu alte persoane și conflicte apărute în rețeaua de suport
social conduc la apariția simptomelor depresive și la menținerea
acestora. Aceasta modalitate terapeutică are ca scop îmbunătățirea
relațiilor interpersonale prin încurajarea comunicării, exprimarea emoțiilor
și prin o bună implicare în rolurile sociale. [16]
• Terapia Psihodinamică: Este cunoscută ca fiind cea mai veche formă de
psihoterapie , bazându -se pe explorarea psihanalitică a vieții interioare a
pacientului și a psihismului său. Astfel, evenimente traumatice din
copilărie, sentimente, emoții sunt refulate în inconștient, determinând
pacientul să adopte mecanisme defensive care creează și întrețin
simptomatologia depresivă. [17]
• Tulburarea depresivă majoră în comorbiditate cu anxietatea generalizată
Comorbiditatea tulburărilor psihiatrice este frecvent întâlnită în
practica medicală de zi cu zi. Din –totalul diz abilităților de natură medicală
din întreaga lume, depresia comorbidă cu anxietatea reprezintă 4%. [18]

9
1.3 Tulburarea depresivă majoră în comorbiditate cu
anxietatea generalizată
1.3.1 Etiopatogenia anxietății generalizate
Spre deosebire de alte tulburări psihice, ca de exemplu, tulburarea
bipolară sau schizofrenia, în tulburarea anxioasă nu există date genetice
și moleculare concludente întrucât de o mare importanță în declanșarea
anxietății es te experiența individuală și culturală. Existența tulburărilor
anxioase în comorbiditate cu alte tulburări din spectrul anxios constituie
de asemenea un alt impediment în clarificarea mecanismelor
fiziopatologice.
Informațiile cunoscute până în pre zent sunt obținute în urma studiilor
pe gemeni și a studiilor familiale. Astfel, anxietatea generalizată este de 4
ori mai frecventă la monozigoți comparativ cu cei dizigoți (studii genetice).
Studii comparative între două loturi: primul lot repr ezentat de rudele
pacienților cu anxietate generalizată iar cel de -al doilea lot reprezentat de
rudele persoanelor fără această tulburare au evidențiat o creștere a
frecvenței tulburării de anxietate generalizată la rudele primului lot, în
comparație cu c el de -al doilea lot. În plus, la primul lot s -a remarcat
existența anxietății generalizate împreună cu depresia majoră.( studii
familiale). [19]
1.3.2 Factori de risc pentru dezvoltarea tulburării d epresive majore
comorbidă cu anxietatea generalizată
Deși nu există numeroase studii care să evidențieze cu exactitate
factorii de risc care stau la baza dezvoltării depresiei majore comorbidă cu
anxietatea generalizată, apariția unei singure tulburări psihice reprezintă
un factor predispozant pentru dezvoltarea celeilalte patologii.
Sunt recunoscuți ca având un rol important în comorbiditatea celor
două patologii psihiatrice următorii factori de risc: factori psihosociali și
probleme situaționale, sexul( femeile prezintă un risc mai mare
comparativ cu bărbații) și vârsta( cu toate că apariția anxietății poate avea

10
loc la o vârstă precoce, 11 ani, iar cea a depresiei în jurul vârstei de 30
de ani, nu s -a evidențiat o relație de cauzalitate a celor două).
Un rol esential îl re prezintă nevroticismul. Acesta este o trasătură
de personalitate care constă în vulnerabilitatea la stress și la dezvoltarea
anxietății. Nivelele ridicate ale nevroticismului cresc riscul apariției
tulburărilor depresive comorbide cu anxietatea. [20]
1.3.3 Dizabilitățile tulburării depresive majore comorbidă cu
anxietatea generalizată
Comorbidatea dintre tulburarea depresivă majoră și anxietatea
generalizată însumează simptome mai severe decât oricare dintre cele
două afe cțiuni aflate în monoterapie.
Între debutul unei tulburări și riscul celei de -a doua de a se dezvolta în
comorbiditate ar putea exista o relație de cauzalitate. De aceea, pentru a
se putea iniția un tratament medicamentos care să reducă riscul apariției
unei comorbidități, este necesară cunoașterea predispoziției unei
persoane de a dezvolta patologii comorbide. [21]
Rata de remisiune a pacienților cu depresie comorbidă cu
anxietatea este mai scăzută comparativ cu pacienții care prezintă doar
o singură tulburare.
Dizabilitatea psihică și fizică este vizibil crescută depresia comorbidă cu
anxietatea.
Factori de prognostic negativ: vârsta timpurie de debut,
numeroase episoade cu simptomatologie severă, scăderea calității vieții
prin afectarea relațiilor intersociale și funcționarea în roluri, rată crecută
de morbidtate prin acte suicidare, apariția simptomelor som atice care nu
se pot explica din punct de vedere medical, complianță scăzută la terapia
medicamentoasă și psihosocială precum și creșterea frecvenței
internărilor în serviciile de specialitate. [22]

11
1.4 Scurt rapel privind personalitatea
Personalitatea ca termen provine din latinescul “persona” care, în
lumea antică reprezenta o mască purtată de către un actor de teatru. De –
a lungul timpului, noțiunea de “personalitate” a fost îndelung studiată,
astfel încât Hippocrate a fost primul care a corelat și divizat
personalitatea fiecărui individ în funcție de cele 4 fluide ale organismului
uman, rezultând patru tipuri distincte de temperamente: “coleric”,
“melancolic”, “sangvin”, și “flegmatic” . [23]
Personalitatea reprezintă o enitate dinamică, însumând
comportamente, trăiri, emoții, experiențe, valori personale precum și
conștientizarea propriului sine și a lumii înconjurătoare; toate acestea
condiționându -se reciproc oferind u nicitate fiecărui individ în parte.
Funcțiile cognitive precum memoria, gândirea, atenția, afectivitatea sunt
de asemenea integrate în sistemul multidimensional al personalității,
contribuind la dezvoltarea vieții psihice a fiecărui individ. [24]
Conform psihanalizei lui Freud, psihismul unei persoane este
divizat în trei părți: Sinele ( care reprezintă partea inconștientă și arhaică,
aici fiind refulate trăirile și experiențele neplăcute), Eul (partea
conștientă) și Supraeul ( re prezintă instanța supremă, cu rol de
“judecător” care limitează pulsiunile Sinelui sau Eului). [25]
1.4.1 Dimensiunile personalității -definiție
Dimensiunile de personalitate reflectă trăsături de personalitate
care formează o unitate indivduală unică la nivelul psihismului uman,
generând o stare de echilibru mental.
Trăsăturile personalității se condiționează reciproc, astfel încât o
perturbare în sensul accentuării sau o diminuării uneia dintre ele
determină un dezechilibru psihologic, ducând la dezintegrarea unității
interioare a personalității.
Conform modelului “Big Five” sunt evidențiate cinci trăsături
importante ale personalității după cum urmează: “deschiderea”,
“extraversiunea”, “conștii nciozitatea”, “agreabilitatea” și “stabilitatea”. [26]

12
Cu toate acestea, aceste trăsături nu sunt suficiente pentru a
putea diagnostica un individ cu o tulburare de personalitate. Este
necesară chestionarea anamnestică și psihologică pentru a putea
recunoaște mecanismele defensive care ar putea conduce la apariția
tulburărilor de personalitate. [27]
1.4.2 Influența geneticii asupra personalității
Funcțiile cognitive și personalitatea sunt influențate ereditar,
având o dezvoltare direct proporțională odată cu vârsta.
Cogniția este influențată de factori genetici pe măsura înaintării în
vârstă, iar factorii de mediu tind să exercite o influență considerabilă
asupra persona lității. [28]
Dezvoltarea personalității este influențată de roluri sociale,
ocupaționale și romantice. [29]
De asemenea, un rol cheie în dezvoltarea personalității este
reprezentat și de perioade p recum: adolescența, maturitatea și anumite
evenimente familiale. [30]
Personalitatea împreună cu trăsăturile sale reprezintă veritabile
modele de comportament, gândire și afectivitate care se condiționează
reciproc, influențând mo dul fiecărei persoane de a reacționa în diferite
situații.
Numeroase studii familale și studii efectuate pe gemeni, au
evidențiat transmiterea ereditară a trăsăturilor de personalitate.
Neuroticismul, ca trăsătură de personalitate transmisă ereditar, ar avea
un fundament comun cu tulburarea depresivă majoră. [31]

13
2.Partea specială
2.1 Introducere
Tulburările de dispoziție, precum tulburarea depresivă majoră și
anxietatea generalizată constituie obiectivul cercetării minuțioase atât a
psihiatriei, ca ramură medicală, a psihologiei, ca dinamică a
personalității, cât și a neuroștiințelor, ca metodă de investigare a
transmițătorilor neurochimici și a conexiunilor dintre regiune anumite
regiuni anatomice ale encefalului.
Frecventa asociere a tulburărilor din același spectru psihiatric, dă
naștere din ce în ce mai multor ipoteze privind implicarea psihi smului și
a trăsăturilor înnăscute sau dobândite ale personalității, în etiopatogenia
comorbidității celor două patologii.
Bagajul emoțional al fiecărei persoane este constituit din
experiențe subiective trăite la un moment dat și care, reprezintă
fundamen tul definitivării personogenezei, precum și predispoziția spre o
anumită tulburare psihiatrică. Asemenea unei corăbii care plutește în
derivă pe valurile tumultoase ale mării sau ale oceanului, este necesar
ca personalitatea să fie imuabilă și construită d in trăiri și emoții care au
un impact pozitiv asupra vieții psihice ale fiecărui subiect.
Prezentul studiu de tipul analitic observațional își propune să
investigheze legătura dintre trăsăturile personalității și predispoziția
acestora de a dezvolta patolo gii afective din spectrul tulburărilor de
dispoziție, în special dezvoltarea comorbidității tulburării depresive
majore cu anxietatea generalizată.
Pentru validarea acestei cercetări științifice, este imperios necesar
existența a două ipoteze, precum:
• Ipoteza nulă (HO)
Se presupune că nu există o diferență semnificativ statistică între
extraversie și stabilitatea emoțională în tulburarea depresivă majoră
comorbidă cu anxietatea generalizată pentru eșantionul investigat.

14
• Ipoteza alternativă (H1)
Se pres upune că există o diferență semnificativ statistică între
extraversie și stabilitatea emoțională în tulburarea depresivă majoră
comorbidă cu anxietatea generalizată pentru eșantionul investigat.

15

2.2. Material și metodă
Am efectuat un studiu analitic observational transversal în cadrul
căruia am inclus un lot de 30 pacienți aflați în evidența Clinicii de
Psihiatrie II Târgu Mureș, diagnosticați cu tulburare depresivă majoră
comorbidă cu anxietatea generalizată, precum și un lot de 30 de studenți
aflați în anul 6 la Facultatea de Medicină Generală a UMFST Târgu
Mureș. Studiul a fost efectuat în perioada Februarie 2019 – Iunie 2019.
În prezentul studiu, am inclus un număr de 30 de pacienți,
reprezentând grupul țintă, dintr e care 14 pacienți fiind de sex masculin,
iar 16 de sex feminin; media de vârstă a eșantionului fiind de 41,6 ani, cu
o deviație standard (DS) de 8,494. Eșantionul este format din dintr -un
număr de 30 de pacienți diagnosticați cu tulburare depresivă major ă
comorbidă cu anxietatea generalizată.
De asemenea, am inclus un număr de 30 de studenti, reprezentând
grupul control, dintre care 13 studenți fiind de sex masculin, iar 17 de sex
feminin; media de vârstă a grupului fiind de 24,5 ani, cu o deviație
standa rd (DS) de 1,676.

2.2.1 Caracteristicile eșantionului studiat
Principalele caracteristici ale celor două eșantioane sunt cele
referitoare la sex și la vârstă, fiind prezentate grafic, în tabelele și figurile
de mai jos.

16

Figura 2.1 Distribuția pe sexe a eșantionului investigat

Figura nr.2.2 Distribuția pe sexe a eșantionului martor

47%
53%GRUP ȚINTĂ
Barbati
Femei
43%
57%GRUP CONTROL
Barbati
Femei

17
Vârstă Frecvență Procentul
25 1 3,33%
27 1 3,33%
28 1 3,33%
30 2 6,66%
36 2 6,66%
37 3 10%
38 1 3,33%
39 1 3,33%
40 5 16,66%
45 1 3,33%
47 1 3,33%
50 9 30%
52 1 3,33%
56 1 3,33%
Tabelul nr.2.1 Frecvența vârstei eșantionului investigat

Vârstă Frecvență Procentul
24 23 76,66%
25 5 16,66%
26 1 3,33%
33 1 3,33%

Tabelul nr 2.2 Frecvența vârstei eșantionului martor
Criteriile de includere au fost: Diagnosticul de tulburarea
depresivă majoră aflată în comorbiditate cu tulburarea de anxietate
stabilit de medical specialist psihiatru.
Criteriile de excludere: diagnosticul de tulburare bipolară,
prezența simptomatologiei de natură psihotică, pacienți diagnosticați cu

18
schizofrenie, tulburare schizoafectivă, demență, refuzul pacienților de a
completa cele 3 chestionare.
2.2.2 Materiale folosite
În prezenta cercetare, am utilizat teste psihologice validate,
etalonate și fidelizate pe populația românească: Chestionar BECK,
chestionarul PSC ( Panic Sensation Checklist), precum și chestionarul
DECAS al profilului de personalitate în versiunea “ Big -Five”.
Chestionarul BECK este utilizat pentru evaluarea severității
depresiei, fiind format din 21 de afirmații compuse din mai mulți itemi.
Fiecare afirmație este urmată de 4 itemi, numerotați de la 0 la 3. După
citirea cu atenție de către subiect, aces ta este rugat să incercuiască
itemul care i se potrivește cel mai bine.
Rezultatele chestionarului Beck sunt încadrate în 4 categorii de scoruri,
astfel:
Scorurile cuprinse între 0 -9 sunt cele care corespund criteriului de
normal, Scorurile cuprinse între 10-15 semnifică depresie ușoară,
Scorurile cuprinse între 16 -23 semnifică depresie moderată, respectiv
scorurile cuprinse între 24 -63 semnifică depresie severă.
Chestionarul PSC (Panick Sensation Checklist) este format din
28 de afirmații reprezentate de către o senzație fizică sau psihică ,în
dreptul cărora descrisă intensitatea senzațiilor resimțite de pacient
(Deloc, Ușor, Moderat, Sever, Foarte sever).
Acest chestionar este folosit pentru a evidenția severitatea senzațiilor
psihice sau fizice apărute în timpul unui atac de panică.
Chestionarul DECAS al profilului de personalitate în versiunea “
Big-Five” evaluează cele cinci dimensiuni ale personalității: Deschidere,
Extraversiune, Conștiinciozitate, Agreabilitate și Stabilitate Emoțională;
fiind compu s din 97 de afirmații în dreptul cărora sunt răspunsuri de tipul
Adevărat/ Fals. Timpul necesar completării acestui chestionar este de
aproximativ 30 de minute, solicitând un grad de atenție mărită din partea
celui care îl completează.
Chestionarul DECAS r eprezintă un instrument de o importanță deosebită
în practica clinică întrucât informează clinicianul despre anumite trăsături

19
ale personalității care pot fi trecute cu vederea în urma interviului
psihiatric și orientează asupra instituirii unui tratament farmacologic
și/sau psihoterapeutic individualizat.
De asemenea, chestionarul DECAS oferă informații despre trăsăturile de
personalitate care sunt mai predominante, clarificând dimensiunea
psihologică a fiecărui subiect în parte.
2.2.3 Confidențialitatea d atelor
Fiecare subiect care a participat la acest studi a fost informat în
legătură cu toate caracteristicile pe care le impune prezentul studiu.
Fiecărui subiect în parte i s -a explicat scopul prezentului studiu,
modul în care acesta se va desfășura, intervalu l de timp în care acesta
va avea loc, respectiv implicațiile și riscurile acestuia.
Toate datele colectate au fost confidențiale, neexistând
obligativitate din parte subiecților participanți la studiu să pună la
dispoziție date cu caracter personal, existâ nd opțiunea de a completa
anonim.
2.2.4 Interpretarea statistică
Pentru interpretarea statistică a datelor colectate, a fost folosit
programul de statistică SPSS – 17 varianta pentru Windows.

20

2.3 Rezultate
2.3.1 Analiza statistică a scorurilor obținute la chestionarul Beck
de evaluare a severității depresiei și la chestionarul PSC.
Analizând scorurile obținute în urma interpretării statistice a
chestionarului Beck și a chestionarului PCS în cadrul eșantionului studiat
(N=60), s -a evidențiat o diferență semnificativ statistică între grupul țintă
și grupul control. (t=6,700, df=58, p <0,0001).

PSC BDI
Coeficient de
corelație
Spearman PSC Coeficient de
corelație 1,000 ,721**
Sig. (2 -tailed) . 0,0001
N 30 30
BDI Coeficient de
corelație ,721** 1,000
Sig. (2 -tailed) ,000 .
N 30 30
**. Corelația este semnificativă la valoarea 0.01
Tabelul nr.2.3 Evidențierea corelației pozitive la lotul de pacienț i

21

Figura nr.2.3 Distribuția valorilor scorurilor obținute la eșantionul țint

22

PSC BDI
Coeficient de
corelație
Spearman PSC Coeficient de
corelație 1,000 ,670**
Sig. (2 -tailed) . 0,0001
N 30 30
BDI Coeficient de
corelație ,670** 1,000
Sig. (2 -tailed) ,000 .
N 30 30
**. Corelația este semnificativă la nivelul 0,01 (2 -tailed).
Tabelul nr.2.4 Evidențierea corelației pozitive la lotul control

Figura nr.2.4 Distribuția valorilor punctajelor obținute la eșantionul control

23
Deviația standard (DS) în urma aplicării chestionarului Beck de severitate
a depresiei pentru grupul țintă reprezentat de pacienți este DS=12,54, iar pentrul
grupul control reprezentat de studenți este DS=3,078.

Figura nr.2.5 Compararea valorilor obținute între cele două eșantioane în urma
aplicării chestionarului Beck BDI

MEDIA Grup țintă Grup control
20,13 4,333
Tabelul nr.2.7 Diferența dintre medii în urma aplicării chestionarului Beck BDI la
cele două eșantioane

24

Figura nr.2.6 Compararea valorilor obținute între cele două eșantioane în urma
aplicării chestionarului PCS

MEDIA Grup țintă Grup control
56,53 39,47

Tabelul nr.2.6 Diferența dintre medii în urma aplicării chestionarului PCS la cele
două eșantioane

25
2.3.2 Analiza statistică a scorurilor obținute la chestionarul Decas

Trăsătura
personalității
confrom
DECAS Ocupația N Medie Deviație
standard Valoare P
Deschiderea Grup
control 30 7,53 3,481 0,56*
Grup țintă 30 8,00 2,767
Tabelul nr.2.7 Statistica descriptivă a deschiderii ca trăsătură de personalitate
conform DECAS
*P semnificativ statistic <0,05

Trăsătura
personalității
conform
DECAS Ocupația N Medie Deviație
standard Valoare P
Extraversiunea Grup
control 30 10,10 3,818 0,027
Grup țintă 30 7,83 3,922
Tabelul nr.2.8 Statistica descripitvă a extraversiunii ca trăsătura de
personalitate conform DECAS

Trăsătura
personalității
conform DECAS Ocupația N Medie Deviație
standard Valoare P
Conștiinciozitatea Grup
control 30 9,03 3,961 0,016
Grup țintă 30 11,27 2,935

Tabelul nr.2.9 Statistica descriptivă a conștiinciozității ca trăsătură de
personalitate conform DECAS

26
Trăsătura
personalității
conform
DECAS Ocupația N Medie Deviație
standard Valoare P
Agreabilitate Grup
control 30 10,17 2,878 0,12*
Grup țintă 30 8,70 4,348
Tabelul nr.2.10 Statistica descriptivă a agreabilității ca trăsătura de
personalitate conform DECAS

Trăsătura
personalității
conform
DECAS Ocupația N Medie Deviație
standard Valoare P
Stabilitate
emoțională Grup
control 30 9,20 3,986 0,009
Grup țintă 30 6,33 4,278
Tabelul nr.2.11 Statistica descriptivă a stabilității emoționale ca trăsătura de
personalitate conform DECAS

În concluzie, există o corelație pozitivă semnificativă puternică între
extraversie și stabilitatea emoțională în tulburarea depresivă majoră comorbidă
cu anxietatea generalizată pentru eșantionul investigat, ipoteza nula fiind
respinsă in acest caz, și acceptată ipoteza alternativă(H1)

27

2.4 Discuții
În urma acestei cercetări științifice, am demonstrat că există o
corelație pozitivă între depresie și atacul de panică: cu cât depresia este
mai severă, cu atât atacurile de panică se intensifică.
De asemenea, se formează un ciclu vicios între depresie și atacul de
panică: negativismul, tristețea excesivă precum si ruminațiile în tâlnite în
tulburarea depresivă majoră declanșează și mențin atacurile de panică.
Vicerversa, frica intensă fără obiect real, senzația de moarte iminentă și
cea de sufocare întâlnite în atacul de panică reprezintă factori trigger
pentru declanșarea depresi ei.
Profilul psihologic al grupului țintă a relevat nivele crescute ale
nevroticismului, fiind o trăsătură predominantă în comorbidtatea tulburării
depresive majore cu anxietatea generalizată.
În plus, prezentul studiu, a evidențiat existența unor corela ții diferite
dintre extraversie și stabilitatea emoțională ca trăsături de personalitate
și tulburarea depresivă majoră comorbidă cu anxietatea generalizată.
Unii autori consideră că existența tulburării depresive majore
comorbidă cu anxietatea generalizat ă a fost asociată cu un nivel crescut
de neuroticism și cu un nivel scăzut de extraversiune. [32]
Cele cinci trăsături ale personalității “Deschidere”, “Extraversiune”,
“Conștiinciozitate”, “Agreabilitate” și “Stabilitate emoțională” au fost
considerate ca fiind invariabile, neexistând nici un fel de influență asupra
lor din partea mediului înconjurător, însă s -a evidențiat oscilația acestora
în diferite tulburări afective.
Cele mai frecvent studiate trăsături de personalitate au fost
extraversiunea și nivelul de neuroticism, exitând puține date în momentul
de față cu privire la celelalte trei trăsături, respectiv deschiderea,
conștiinciozitatea, agreabilitatea și stabilitatea emoțională. S -a evidențiat
un nivel scăzut de extraversiune la subiecții cu tulburări afective din
spectrul tulburării depresive și al anxietății generalizate, astfel încât
trăsăturile de extraversiune s -au diminuat odată cu apariția tulburărilor
depresive și a celor anxioase și au crescut dupa perioada depresivă.

28
Nivelul scăzut de neuroticism reprezintă o trăsătură comună în tulburările
depresive, iar nivele scăzute de extraversiunea și conștiinciozitate sunt
preponderent întâlnite în anxietatea generalizată. [33]
Subiecții cu un nivel crescut de nevroticism sunt predispuși la
dezvoltarea unei toleranțe scăzute la frustrare, grad înalt de
impulsivitatea și de iritabilitate. Cei cu un nivel crescut de extraversiune
sunt deosebit de sociabili și deschiși. Cei cu un nivel ridicat de deschidere
către noi experiențe tind să fie persoane perspicace, curioase din punct
de vedere intelectual. În plus, subiecții cu nivele crescute ale
conștiinciozității, respectiv agreabilității, sunt persoane ambițioase și
deosebit de meti culoase. [34]
În urma unei meta -analize însumând 175 de studii publicate între
1980 și 2007 s -a concluzionat că tulburările psihiatrice din sfera
tulburărilor de dispoziție sunt strâns legate de dimenisiunile personalității,
grupurile studiate au având un nivel ridicat al nevroticismului și un nivel
scăzut al conștiinciozității, acestea fiind corelate cu tulburarea depresivă
majoră. De asemenea un nivel scăzut al extraversiunii a fost corelat cu
tulburarea distimică și cu fobia s ocială. [35]
Un studiu efectuat pe două eșantioane de subiecti: primul fiind
reprezentat de subiecți diagnosticați cu tulburare depresivă majoră și
care au intrat în faza de remisiunie, iar al doilea de subiecți care nu au
fost niciodată diagnosticați cu depresie majoră, a arătat ca nivelul de
extraversiune este în continuare scăzut la cei deprimați anterior,
comparativ cu cei sănătoși. [36]
Nivele ridicate ale nevroticismului și nivele scăzute ale
extraversiunii preconizează un prognostic prost și o complianșă scăzută
la tratament. [37]
Cu toate că există o varietate de studii clinice menite să evidențieze
relația dintre trăsăturile personalității și apariția tulburărilor depresive în
comorbiditate sau nu cu tulburările anxioase, există totuși multe
inconveniențe: focusarea doar pe trei din cele cinci dimensiuni ale
personalității: stabilitatea emoțională, extraversiunea și

29
conștiinciozitatea, precum și luarea în evidență a stilului ruminativ și
tendința spre autocritică care permit o investigare mai amănunțită a
interacțiunii dintre diverse trăsături ale personalității și etiopatogenia
tulburărilor depresive.
În plus, un inconvenient major este reprezentat de tendința cer cetătorilor
de a considera personalitatea ca pe un ansamblu static. Totuși, aceasta
este o structură dinamică care este într -o permanentă interacțiune cu
mediul înconjurător.
De asemenea, pentru o bună observare a factorilor predispozanți și
interacțiunea dintre dimensiunile personalității și tulburările de dispoziție
, este necesară efectuarea unor studii longitudinale prospective, care să
înceapă încă din copilărie, întrucât mare parte a tulburărilor depresive și
anxioase își au faza incipientă timpuriu, înainte de adolrescență. [38]
În urma interpretării datelor statistice și obținerii rezultatelor, s -a
validat cea de -a doua ipoteză, ipoteza alternativă (H1), care a evidențiat
o corelație pozitivă puternic semnificativă între extraversiune și
stabilitatea emoțională la eșantionul investigat. S -a demonstrat așadar
că existența tulburării depresive majore în comorbiditate cu anxietatea
generalizată este corelată cu nivele scăzute ale stimei de sine; cu cât
pacienții prezentau un grad ridicat de severitate al depresiei, cu atât mai
intense erau negativismul și toleranța scăzută la frustrare, conducând la
dezintegrarea nucleului central al personalității.

30
2.5 Concluzii
Tulburarea depresivă majo ră aflată în comorbiditate cu anxietatea
generalizată reprezintă o un ansamblu de entități psihiatrice, care
nediagnosticate și netratate la timp, conduc la dezintegrarea unității
interioare a Eului fiecărui subiect și la pierderea identității Sinelui.
Pacienții cu tulburare depresivă majoră prezintă comorbiditate cu
atacul de panică, acesta din urmă agravându -le simptomatologia.
Tulburarea depresivă majoră și atacul de panică se condiționează
reciproc, afectând calitatea vieții și modificând ec hilibrul dinamic al vieții
pacienților.
Funcționarea în rolurile vieții, relațiile intersociale precum și calitatea vieții
sunt profund afectate, ducând izolarea și înstrăinarea subiectului atât de
propriul Ru, cât și de anturajul său.
Prin prisma rezultat elor pe care le -am obținut, s -a validat ipoteza
alternativă, conform căreia există o corelație pozitivă puternic
semnificativă între extraversie și stabilitatea emoțională în tulburarea
depresivă majoră comorbidă cu anxietatea generalizată pentru
eșantionu l investigat.
Pe lângă extraversie și stablitate emoțională, s -a evidențiat și o
altă trăsătură care predomină la eșantionul investigat: conștiinciozitatea.
Aceasta ar putea fi în directă legătură cu simțul datoriei pe care îl au
anumiți pacienți diagnosticați cu anxietate generalizată, fiind un
mecanism defensiv dezvoltat pentru a contracara efectele fricii fără
obiect real, descrisă în anxietate.

31
2.6 Bibliografie

[1] N. S. D. D. J. W. &. S. I. W. S. E. 2. 9. -1. Mario Maj, in Depressive
Disorders , West Sussex, England, John Wiley & Sons Inc, 2002, pp. 9 -30.
[2] "Diagnostic and statistical manual of mental disorders fifth edition," in
Diagnostic and statistical manual of mental disorders fifth edition ,
Arllington, American Psychiatric Publishing, 2013, pp. 160 -170.
[3] V. G. e. a. E. o. M. D. E. i. a. S. E. C. R. f. t. E. -S. P. 2. h. Gabilondo A,
"Epidemiology of Major Depressive Episode in a Southern European
Country: Results from the ESEMeD -Spain Project," Journal of affective
disorders, vol. 120, no. 1 -3, pp. 76 -85, 2 010.
[4] K. R. Bromet e, "The epidemiology of depression across cultures.," Annual
reviews, vol. 34, pp. 119 -138, 2013.
[5] C. S. e. a. Moussavi S, "Depression, chronic diseases, and decrements in
health: results from the World Health Surveys.," Lanc et, vol. 370, no. 9590,
pp. 851 -858, 2007.
[6] S. R. Cuijpers P, " Increased mortality in depressive disorders: a review.,"
Curr. Psychiatry Rep, vol. 6, pp. 430 -437, 2004.
[7] W. Netsanet Fekadu, "Major Depressive Disorder: Pathophysiology and
Clinical Management," Journal of Depression and Anxiety,, vol. 2, 2017.
[8] J. J. e. a. Saebom L, "Depression Research – Where are we now?,"
Molecular Brain , pp. 3 -8, 2010.
[9] B. D. Institute., " Causes of depressionf," 23 Noiembrie 2016. [Online].
Avail able: www.blackdoginstitute.org.au/docs/Causesofdepression.pdf.
[Accessed 15 Februarie 2019].
[10] 6.-7. Nireștean A. Curs de Psihiatrie. Târgu Mureș. 2014, in Curs de
psihiatrie , Târgu Mureș, University Press, 2014, pp. 6 -7.
[11] K. &. Sadock, "Manual de buzunar de Psihiatrie Clincă," București, Editura
Medicală, 2009, pp. 98 -99.

32
[12] W. A, in Metacognitive Therapy for Anxiety and Depression , New York, The
Guilford Press, 2009, pp. 198 -199.
[13] C. P. București, 2015. [Online]. Available:
https://ultrapsihologie.ro/2015/06/17/triada -durere -psihologica -somatizare –
depresie/. [Accessed 14 Februarie 2019].
[14] M. C. (. d. dissorder), 2018. [Online]. Available:
https://www.mayoclinic.org/diseases -conditions/depression/diagnosis –
treatment/drc -20356013. [Accessed 8 Martie 2019].
[15] s. e. William J. K. The cognitive behavioral workbook for depression, in The
cognitive behavioral workbook for depression, second edition , Canada,
New Harbinger Publications, Inc. , 2012, pp. 100 -150.
[16] B. E. F. L, "Interpersonal psychotherapy (IPT) in major depressive
disorder," European Archives of Psychiatry and Clinical Neuroscience, vol.
262, pp. 117 -121, 2012.
[17] B. e. a. Luyten P., "Psychodynamic treatment of depression," in Psychiatric
Clinics of North America , 2012, pp. 113 -120.
[18] C. Oliver G., "Understanding comorbid depression and anxiety," Psychiatric
Times, pp. 117 -118, 2007.
[19] in Diagnostic and s tatistical manual of mental dissorders fifth edition ,
Arlington, American Psychiatric Publishing, 2013, pp. 222 -223.
[20] F. J. e. a. Moscati A, "Classification of Anxiety Disorders Comorbid with
Major Depression; common or distinct influences on risk?," Wiley online
library, vol. 33(2), pp. 120 -127, 2015.
[21] P. J. e. a. Mathew AR, " Co -morbidity between major depressive disorder
and anxiety disorders: shared etiology or direct causation? Psychological
medicine," Journal of affective disorders, vol. 41(10), no. 1 -3, pp. 2023 -34,
2011.
[22] H. G. L, "Comorbid anxiety and depression: illumination of a controversy.,"
International journal of psychiatry in clinical, pp. 172 -180, 2007.
[23] W. i. personality?. [Online]. Available: What is personality? Capitol 9.
Personalitatea. https://courses.lumenlearning.com/intropsych/chapter/what –
is-personality/#Figure_11_01_Masks. [Accessed 17 Martie 2019].

33
[24] K. O.F., "What is personality?," Journal of Personality Disorders, vol. 30,
pp. 145 -156, 2016.
[25] O. p. r. C. ș. i. î. s. personalității. [Online]. Available:
http://www.opr.ro/articole/constient -si-inconstient -in-structura -personalitatii.
[Accessed 20 Martie 2019].
[26] R. P. e. a . [26] Gosling D., "A very brief measure of the Big -Five personality
domains.," Journal of research in personality., pp. 504 -528, 2003.
[27] W. T. e. a. Trull T., "Trull T., Widiger T. et co. Dimensional models of
personality: the five -factor model and the DSM 5.," Dialog in clinical
neuroscience, vol. 15(2), pp. 135 -46, 2013.
[28] T.-D. E. Briley DA, "Comparing the developmental genetics of cognition
and personality over the life span," Journal of personality, vol. 85(1), pp.
51-64, 2015.
[29] W. D. e. c. ] BW. Roberts, "Evaluating Five Factor Theory and social
investment perspectives on personality trait development.," Journal of
Research in Personality, pp. 166 -84, 2005.
[30] A. L. e. Mofitt TE, "A gradient of childhood self -control predicts h ealth,
wealth, and public safety.," vol. 108(7), pp. 2693 -8, 2011.
[31] G. J. e. a. Sanchez -Roige S, "The genetics of human personality," Genes,
Brain and Behavior, vol. 17, no. 3, pp. 1 -13, 2017.
[32] C. H. e. a. Kooervaar A.M.L, " Big five personality and depression
diagnosis,severity and age of onset in older adults," Journal of affective
disorders, vol. 151, no. 1, pp. 178 -185, 2013.
[33] B. W. e. a. Karsten J., " The state effect of depressive and anxiety
disorders on big five personality traits.," Journal of Psychiatric Research.,
vol. 46, no. 5, pp. 644 -650, 2012.
[34] D. B. Chew Peter Hong K., "Statistic anxiety and the Big five pers onality
factors," Procedia -Social and Behavioral Science, p. 1177 – 1186, 2013.
[35] K. W. Kotov R., "Linking “Big”personality traits to anxiety, depressive and
substance use disorders: a meta -analysis.," Psychological Bulletin, vol.
136, pp. 768 -821, 2 010.

34
[36] K. G. E. a. Hirschfeld RM., "Personality and depression. Empirical
findings.," Arch Gen Psychiatry, vol. 40(9), pp. 993 -8, 1983.
[37] D. R. e. a. Tang TZ, " Personality change during depression treatment: a
placebo -controlled trial," Arch. Gen. Psychiatry., vol. 66, pp. 1322 -30, 2009.
[38] K. R. P. a. d. -e. m. a. r. o. t. e. Klein D., "Personality and depression –
explanatory models and review of the evidence.," Annu Rev Clin Psychol,
vol. 7, pp. 269 -95, 2011.

35
2.7 Anexe