Conf. univ. dr. Manuel Cristian Firic ă Studentă : Dragomir (Nic ă) Maria 2017 UNIVERSITATEA „ SPIRU HARET” BUCURE ȘTI, FACULTATEA DE ȘTIINȚE… [605897]
UNIVERSITATEA „ SPIRU HARET” BUCURE ȘTI,
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, ECONOMICE Ș I
ADMINISTRATIVE, CRAIOVA
LUCRARE DE LICEN ȚĂ
Coordonator științi f i c :
Conf. univ. dr. Manuel Cristian Firic ă
Studentă :
Dragomir (Nic ă) Maria
2017
UNIVERSITATEA „ SPIRU HARET” BUCURE ȘTI,
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, ECONOMICE Ș I
ADMINISTRATIVE, CRAIOVA
CONSIDERA ȚII PRIVITOARE LA
DREPTUL DE OP ȚIUNE
SUCCESORAL Ă AL SO ȚULUI
SUPRAVIEȚ UITOR
Coordonator științi f i c :
Conf. univ. dr. Manuel Cristian Firic ă
Studentă :
Dragomir (Nic ă) Maria
2017
CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………. 4
CAPITOLUL I
DREPTUL DE MO ȘTENIRE AL SO ȚULUI SUPRAVIE ȚUITOR. NO ȚIUNI
INTRODUCTIVE………………. ……………………………………………….. 6
1.1. Reglementă ri de-a lungul timpului privind dreptul la mo ștenire al so țului
supraviețuitor. Actul normativ care reglementeaz ă în prezent acest
drept…….…………………………………………………………………….…. 6
1.2. Condi țiile pe care trebuie s ă le îndeplineasc ă soțul supravie țuitor pentru a putea
moșteni…………………………………………………………………………. 7
1.2.1. Capacitatea succesoral ă a soțului supravie țuitor………………………………….. 8
1.2.2. Nedemnitatea succesoral ă a soțului supravie țuitor…………………….. 11
1.2.3. Aspecte referitoare la condi ția (special ă) – calitatea de so ț la data
deschiderii mo ștenirii………………………………..……….……….. 21
1.3. Raportul dintre dreptul la mo ștenire al so țului supravie țuitor și regimul
matrimonial ales…………………………………………………………………………………… 23
CAPITOLUL II
ACTUL DE OP ȚIUNE SUCCESORAL Ă ȘI TERMENUL DE OP ȚIUNE
SUCCESORAL Ă ………………………………………………………………………………………… 26
2.1. Semnifica ția actului de op țiune succesoral ă și a retransmiterii dreptului de
opțiune succesoral ă……………………………………………………………………………….. 26
2.2. Calitatea de succesibil a so țului supravie țuitor…………………………………….. 28
2.3. Condi ții de validitate pe care trebuie s ă îndeplineasc ă actul de op țiune
succesorală …………………………………………………………………………………………. 29
2.4. Sanc țiunea nerespect ării condițiilor de validitate ale actului de op țiune
succesorală …………………………………………………………………… 30
2.5. Exercitarea dreptului de op țiune succesorală de către soțul
supraviețuitor……………………………………………………………………………………….. 31
2.5.1. Termenul în care trebuie exercitat dreptul de op țiune succesorală ………… 31
2.5.2. Începerea curgerii termenului de op țiune succesorală …………………………. 31
2.5.3. Suspendarea și repunerea în termenul de op țiune succesoral ă………… 33
2.5.4. Reducerea, prorogarea și împlinirea termenului de op țiune succesoral ă… 35
CAPITOLUL III ACCEPTAREA SAU RENUN ȚAREA LA MO ȘTENIRE A SO ȚULUI
SUPRAVIE ȚUITOR …………………… …………………………………………………… ……………. 38
3.1. Acceptarea mo ștenirii………………………………………………………….. 38
3.1.1. Semnifica ția acceptă rii moștenirii și felurile acesteia…………………………… 38
3.1.2. Acceptarea voluntar ă……………………………………………………… 38
3.1.3. Acceptarea forț ată………………………………………………………… 45
3.4. Efecte pe care le produce acceptarea mo ștenirii……………………………….. 49
3.4.1. Efectele generale ale accept ării moștenirii…………………….………. 49
3.4.2. Efecte speciale ale accept ării moștenirii………………….…………… 52
3.5. Renunț area soțului supravie țuitor la mo ștenire ………………………………… 52
3.5.1. Semnifica ția renunță rii la moștenire…………………………………… 52
3.5.2. Condi țiile de validitate ale renun țării la moștenire……………………. 55
3.5.3. Sanc țiunea nerespect ării condițiilor de validitate……………………… 56
3.5.4. Efecte pe care le genereaz ă renunțarea la mo ștenire…………………… 57
3.5.5. Condi țiile în care poate fi revocat ă renunțarea la mo ștenire………………. 58
CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………… 60
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………. 63
Dragomir (Nic ă) Maria Introducere
INTRODUCERE
Ca regulă, soțul supravie țuitor beneficiaz ă de vocație (chemare) legală la moștenire,
Codul civil nominalizându-l printre mo ștenitorii legali ai defunctului. Cota-parte din
moștenire cuvenită soțului supravie țuitor difer ă însă , în funcție de clasa de mo ștenitorii cu
care vine în concurs, astfel c ă și întinderea rezervei va fi diferit ă în funcție de clasa de
moștenitori cu care vine la mo ștenire.
Am ales aceast ă temă deoarece oferă o imagine asupra unui segment important al
dreptului succesoral, și anume cel referitor la dreptul de op țiune succesorală pe care îl are
soțul supravie țuitor.
Legea conferă un drept de op țiune succesorală soțului supravie țuitor, îns ă soțul
defunct prin voin ța sa exprimat ă în testament, îi pote conferi so țului supravie țuitor și vocație
succesora
lă testamentar ă (după caz, universal ă, cu titlu universal, sau cu titlu particular).
Regula o reprezint ă, așadar, vocaț ia succesoral ă legală (care reprezint ă axul studiului
nostru referitor la dreptul de op țiune succesoral ă al so țului supravie țuitor ), soțul
supraviețuitor fiind chemat la mo ștenire în temeiul legii, chiar și împotriva voin ței soțului
defunct.
Rezultă, deci, că soțul supravie țuitor poate poate cumula voca ția succesoral ă legală
(aceasta fiind constituit ă de calitatea de so ț al defunctului) cu voca ția succesoral ă testamentar ă
(conferită de actul de ultim ă voința al defunctului), dobândind astfel, voca ții multiple la
moștenirea so țului supravie țuitor.
Așadar, acesta poate opta, în func ție de interesele sale la mostenirea în discu ție,
unitar sau diferit, exercitând astfel dou ă drepturi de op țiune succesorală și realizând dou ă acte
opțiune succesoral ă, atunci când este vorba de spre o astfel de situa ție.
În următoarele rânduri vom
analiza aspecte referitoare la actul de op țiune succesoral ă
și termenul de op țiune succesorală , precum și aspecte referitoare la semnifica ția acceptă rii
moștenirii și felurile acesteia, precum ș i renunțarea la mo ștenire.
Lucrarea este structurat ă în trei capitole.
Astfel, în capitolul I, intitulat Dreptul la mo ștenire al so țului supravie țuitor.
Noțiuni introductive , abordă m la o manier ă succintă aspecte ce privesc: actele normative care
4
Dragomir (Nic ă) Maria Introducere
5au reglementat de-alungul timpului dreptul la mo ștenire al so țului supravie țuitor; actul
normativ care reglementeaz ă în present acest drept; condi ții pe care trebuie s ă le îndeplineasc ă
soțul supravie țuitor pentru a putea mo șteni; capacitatea succesoral ă a soțului supravie țuitor;
persoanele care de țin calitatea de so ț supravie țuitor și au/nu au capacitatea de a mo șteni;
nedemnitatea so țului supravie țuitor și semnifica ția nedemnt ății succesorale a so țului
supraviețuitor; cauzele care atrag/pot atrage nedemnitatea succesoral ă a soțului supravie țuitor;
regimul juridic al nedemnit ății succesoarale a so țului supravie țuitor; efectele care genereaz ă
nedemnitatea succesoral ă a soțului supravie țuitor; înl ăturarea nedemnit ății a soțului
supraviețuitor; condi ția special ă ca soțul să aibă calitatea de so ț, la data deschiderii mo ștenirii;
legătu
ra între dreptul la mo ștenire al so țului supravie țuitor și regimul matrimonial ales.
În cadrul capitolului II , intitulat Actul de op țiune succesoral ă și termenul de
opțiune succesoral ă, analizăm aspecte ce se refer ă la: reprezentarea op țiunii succesorale și
retransmiterea dreptului de op țiune succesorală ; cine are calitatea de succesbil; condi țiile de
validitate ale actului de op țiune succesoral ă; sacțiunea nerespect ării condițiilor de validitate
ale actului de op țiune succesorală ; exercitarea dreptului de op țiune succesoral ă; termenul în
care trebuie exercitat dreptul de op țiune succesorală ; data la care începe s ă curgă termenul de
opțiune succesoral ă; suspendarea ș i repunerea în termenul de op țiune succesorală ; în ce
condiții se suspend ă termenul de op țiune succesorală ; când poate opera termenul de opț iune
succesorală ; posibilitatea reducerii termenului de op țiune succesoral ă; pos ibilitatea de
prorogare a termenului de op țiune succesoral ă; efectele produse odat ă cu împlinirea
termenului de op țiune succesorală .
Capitolul III este consacrat problematicii privind Acceptarea mo ștenirii sau
renunț area la mo ștenire a so țului supravie țuitor , cadru în care analiz ăm aspecte privitoare
la: acceptarea mo ștenirii; semnifica ția acceptării moștenirii și felurile acesteia; acceptarea
voluntară; accepatrea for țată; când opereaz ă acceptarea for țată a moștenirii; condi țiile
acceptării forțate; efecte produse de accepatarea moș tenirii; în ce constau efectele generale ale
acceptării moștenirii; renun țarea la mo ștenire; semnifica ția renunță rii la moștenire; condiț iile
de validitate ale renun țării la mo ștenire; sanc țiunea nerespect ării condițiilor de validitate;
efectele generate de renun țarea la mo ștenire; condi țiile în care poate fi revocat ă ren unțarea la
moștenirea.
Lucrarea se încheie cu concluzii și bibliografie.
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
CAPITOLUL I
DREPTUL DE MO ȘTENIRE AL SO ȚULUI SUPRAVIEȚ UITOR.
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
1.1. Reglement ări de-a lungul timpului privind dreptul la mo ștenire al so țului
supraviețuitor. Actul normativ care reglementeaz ă în prezent acest drept
Reglementarea drepturilor succesorale ale so țului supravi țuitor a fost asigurat ă, în timp
de mai multe acte normative. Astfel potrivit dispozi țiilor (apreciate ca fiind inechitabile ) art.
679 și art. 681-684 din C odul civil de la 1864
1 (abrogate însă în 1921), so țul supravie țuitor
putea culege mo ștenirea numai dup ă ultimul colateral de gradul al XII-lea2. Ulterior, prin dis-
pozițiile Legii din 1921 asupra impoz itului progresiv pe succesiuni3, aceste exigen țe au fost
atenuate, so țul supravie țuitor putând mo ștenii după ultimul collateral de gradul al IV-lea. În
cadrul acestui ultim act normative, beneficia de un regim juridic “privilegiat” numai v ăduva
săracă, căreia îi revenea în concurs cu descenden ții, o cotă-parte în uzufruct,i ar în concurs cu
celălalte rude ale defunctului îi re venea,în proprietate, ¼ din moș tenirea so țului defunct4.
Legea nr. 319/19445 a înlă turat aceste exigen țe și a instituit în favoarea so țului supra-
viețuitor un regim juridic echitabil, r ecunoscându-i acestuia un drept la mo ștenire în concurs
cu oricare dintre clasele de mo ștenitori, precum și unele drepturi succesorale accesorii
(dreptul special asupra mobilelor, obiectelor apar ținând gospodă riei casnice și darurilor de
nuntă și dreptul de abita ție asupra casei de locuit ).
1 Codicele civil a fost publicat în M.OF.nr. 271 din 4 dembrie 1864. Acesta a fost abrogat îns ă prin
Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Legea nr. 71/2011 a fost
publicată în M.OF. nr. 409 din 10 iunie 2011. Dintre dispozi țiile Codului civil de la 1864 mai sunt în prezent în
vigoare cele care privesc proba țiune ( art. 1169-1206 ).
2 Pentru o anliz ă tehnică și detaliat ă a problematicii dreptu rilor succesorale ale so țului supravie țuitor a
fost dezb ătută I.Genoiu, Dreptul la mo ștenire în Noul Cod civil, Ed. C.H. Beck, Bucure ști, 2012, p. 79-96,
precum și lucr ările acolo citate.
3 Se dezbate Legea nr. 3581 din 23 iulie 1921 asupra impozitului progresiv pe succesiuni, publicat ă în
M.OF. nr. 91 din 28 iulie 1921. În prezent, acest act normativ este abrogat.
4 Andreea Troan ță Rebeleș Turculeanu, Drept civil. Succesiuni , Curs universitar, Editura Sitech,
Craiova, 2016.
5 Legea nr .319/1944 privind drepturile succesorale ale so țului supravie țuitor a fost publicat ă în
M.OF. nr. 133 din 10 iunie 1944. Acest act normativ a fost abrogat îns ă prin Legea nr. 71/2011.
6
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
Normal ar fi fost ca, legiuirea de la 1864 s ă reglementeze în cuprinsul s ău, alături de
drepturile succesorale ale rudelor defunctului și de drepturile succesorale ale statului asupra
moștenirilor vacante, drepturile succesorale ale so țului supravie țuitor, asigurând astfel o
reglementare complet ă și unitară a drepturilor succesorale ale tuturor mo ștenitorilor legali,
fapt nerealizat îns ă, întrucât drepturile succesorale ale so țului supravie țuitor au fost
reglementate, anterior datei de 1 octombrie 2011, de c ătre un alt act normativ, anume de
Legea nr. 319/19446.
Prin dispozi țiile Legii nr. 287/2009, se realizeaz ă, într-un final, și acest deziterat, actul
normativ men ționat afectând drepturile succesorale ale so țului defunctului articolele 970-974
din cartea a IV-a, “Despre mo ștenire și liberalit ăți”, Titlu II “Moș tenirea legal ă”, Capitolul
III “Moș tenitorii legali”, Sec țiunea I “So țul supravie țuitor”. În mod normal, Legea nr.
287/2009, în prim ă fază, reglementeaz ă drepturile succesorale ale so țului supravie țuitor și
apoi drepturile succe sorale ale celorlal ți moștenitori legali. Aceast ă regulă a noii reglement ări
în materie civil ă este justificat ă în primul rand, de faptul c ă soțul supravie țuitor vine la
moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de mo ștenitori, iar, în al doilea rand, de faptul
că, în concursul dintre so țul supravie țuitor și ceilalți moștenitori ai defunctului, cota celui
dintai se determin ă c u p r i o r i t a t e .
1.2. Condi țiile pe care trebuie s ă le îndeplinească so țul supravie țuitor pentru a
putea mo șt e n i
Oricare ar fi temeiul prin care se mo șteneș te (în temeiul legii sau prin dispoziț ii
testamentare), pentru ca so țul supravie țuitor să poată moșteni, trbuie s ă îndelineasc ă două
condiții generale, și una special ă. Astfel so țul supravie țuitor trebuie:
a) s ă aibă capacitate succesoral ă;
b) să nu fie nedemn fa ță de defunct7;
c) să aibă calitatea de so ț la data deschiderii succesiunii.
Această condiție, cu aplicabilitate nu mai în materia dreptu rilor succesorale ale so țului
supraviețuitor, o înlocuie ște pe cea general ă, cu privire la voca ția succesorală .
Așadar, primele dou ă condiții sunt generale, iar cea de-a treia prezint ă caracter special.
În ceea ce prive ște condițiile cerute de lege so țului supravie țuitor pentru a putea mo șteni, se
poate realiza și o a doua clasificare, an ume în conditii pozitive, și condiții negative. Din prima
6 I.Genoiu,, op. cit., p. 92.
7
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
categorie fac parte capacitatea succesoral ă și calitatea de so ț, iar din cea de-a doua face parte
nedemnitatea succesoral ă8.
1.2.1. Capacitatea succesoral ă a soțului supravie țuitor9
Pentru a putea mo șteni, soț ul supravie țuitor trebuie s ă aibă capacitate succesoral ă,
adică să existe, să fie în via ță, la data deschiderii mo ștenirii [art.957 alin.(1) prima tez ă
C.civ.]10. Dovada existen ței soțului supravie țuitor, la momentul mor ții lui de cujus (cel despre
a cărui moștenire este vorba), trebuie realizat ă fie direct de c ătre acesta, fie de c ătre succesorii
săi în drepturi, în ipoteza în care so țul supravie țuitor a fost în via ță la data morț ii lui de cujus ,
dar a decedat la scurt timp.
În această a doua ipotez ă, se gă sește retransmiterea dreptului de opț iune
succesoral ă al soțului supravie țuitor11, întrucât întâlnim mai multe (îns ă cel puțin două )
moșteniri subsecvente (potrivit dispozitiilor art. 1105 alin. (1) C. civ, „Mo ștenitorii celui care
a decedat f ără a fi exercitat dreptul de op țiune succesoral ă, îl exercit ă separat, fiecare pentru
partea sa, în termenul aplicabil dreptului de op țiune privind mo ștenirea autorului lor”.
Potrivit dispozi țiilor alin (2) al aceluia și text de lege, „…partea succesibilului care renun ță
profită celorlel ți moș tenitori ai autorului său”. ).
Prin urmare, pentru operarea retransmiterii dreptului de op țiune succesoral ă al
soțului suravieț uitor, este necesar ca acesta s ă fie în via ță la data deschiderii mo ștenirii, dar s ă
fi murit mai înainte de a fi expirat te rmenul de exercitare a dreptului de op țiune succesoral ă (
de 1 an) ș i de a fi optat cu privire la mo ștenirea în discu ție.
Așadar, retransmiterea nu va opera în cazul în care cel de-al doilea so ț (cel
supraviețuitor), înainte de a muri a renun țat la moștenire. Dreptul la moș tenire al celui din
urmă soț defunct se retransmite c ătre propriii mo ștenitori. Deci, ace știa trebuie s ă realizeze o
dublă dovadă:
7 În cazul nedemnit ății succesorale, am urm ărit (art. 957-962 C. civil).
8 Ilioara Genoiu, Ce drepturi are so țul supravie țuitor la mo ștenirea so țului decedat?, Editura CH
BEck, Bucureș ti, 2013, p. 6.
9 Capacitatea succesoral ă reprezint ă o valență a capacit ății de folosință . Cu privire la problematica
acesteia din urm ă, s-a urmărit E. Chelaru, Drept civil. Pesoanele în reglementarea No ului Cod civil, ed. 3, Ed.
C.H. Beck, Bucure ști, 2012, p. 13-64.
10 Potrivit acestora, “O persoan ă poate mo șteni dacă există la momentul deschiderii mo ștenirii”.
11 Cu privire la retransmitere, s-a vazut, cu titlu de exemplu : I. Dogaru, V. St ănescu, M.M. Sorea ță,
Bazele dreptului civil, vol. V, Succesi-uni, Ed. C.H. Beck, Bucure ști, 2009, p. 52-53; I. Popa, Curs de drept
succesoral, Ed. Univeral Juridic, Bucure ști, 2008, p. 73; I. Genoiu, op. cit., p. 60-62.
8
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
– dovada c ă, la data deschiderii mo ștenirii primului so ț, autorul lor (al doilea so ț
defunct) era în via ță.
– dovada c ă ei sunt în via ță la momentul deschiderii celei de-a doua succesiuni.
Prin retransmiterea dreptului de op țiune succesorală , moștenitorii celui de-al doilea
soț defunct vor primi mo ștenirea primului so ț defunct.
1. Care sunt persoanele care de țin calitatea de soț supravie țuitor și care au
capacitatea de a moșt e n i ?
Capacitatea succesoral ă reprezint ă aptitudinea unei persoane de a fi subiect de drepturi
și obligații, pe care le pres upune calitatea de mo ștenitor.
Are capacitatea de a mo șteni:
a) soțul supravie țuitor în via ță la data deschiderii mo ștenirii, fără deosebire de ras ă,
nașionalitate, origine etnic ă, limbă , religie, sex, opinie, apartenen ță politică , avere sau origine
socială (ar. 4 din Constitu ție).
Nu prezint ă i mportan ță durata vie ții soțului supravie țuitor, după data deschiderii
succesiunii, fiind necesar numai ca acesta s ă fie în via ță la data mor ții lui de cujus, chiar dac ă,
ulterior acestui moment, moare. Dup ă cum am v ăzut mai sus, dac ă cel de-al doilea so ț
(supraviețuitor) moare la scurt timp dup ă soțul să u (soț ul defunct), opereaz ă retransmiterea
dreptului de op țiune succesoral ă12.
Dovada existen ței soțului supravie țuitor, la data morț ii lui de cujus , se realizează
prin acte de stare civil ă. În cazul retransmiterii, prezint ă utilitate și certificatul de deces sau
hotărârea declarativ ă de moarte, din care rezult ă data morț ii celui care transmite moș tenirea
către moștenitorii proprii. Dovada vizeaz ă atat “existen ța” soțului supravie țuitor în momentul
deschiderii mo ștenirii, cât și “corela ția” acestuia cu momentul mor ții celui care las ă
moștenirea.
b) soțul supravie țuitor disp ărut, întrucât, potrivit dispozi țiilor art. 53 C. civ., “Cel
dispărut este socotit a fi în via ță, dacă nu a intervenit o hotă râre declarativ ă de moarte ră masă
definitivă”13.
Este considerat disp ărut nu numai so țul declarat astfel prin hot ărîre judec ătorească,
ci și soțul despre care nu mai exist ă informații că se află în viață, dar nu a fost declarat prin
hotarâre judec ătorească, dispă rut.
Se poate spune, astfel, c ă soțul dispărut are o capacitate succesoral ă “provizorie”14.
12 Ilioara Genoiu, op. cit. p. 6.
13 Andreea Troan ță Rebeleș Turculeanu, Drept civil. Succesiuni , Curs universitar, Editura Sitech,
Craiova, 2016, p. 168.
9
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
10 Dacă soțul dispărut reapare sau se dovede ște că moartea sa, indiferent de modalitatea
de constatare, a intervenit dup ă deschiderea mo ștenirii, capacitatea succesoral ă provizorie a
acestuia se consolideaz ă, fiind îndrept ățit a prelua mo ștenirea (bineîn țeles, dacă îndeplineș te și
celelalte condi ții cerute de lege pentru a mo șteni), direct, în prima ipotez ă și prin succesorii
proprii, ca efect al retransmite rii, în cea de-a doua ipotez ă15.
Din contr ă, dacă se dovede ște că moartea so țului dispărut a intervenit mai înainte de
deschiderea mo ștenirii, capacitatea succsoral ă “provizorie” a cestuia se desfin țează cu caracter
retroactive, fiind necesar ă restituirea c ătre moștenitorii cu care a venit în concurs și ale căror
cote au fost astfel diminuate , a tot ceea ce s-a primit din mo ștenire, în numele să u.
Foarte important de precizat, faptul c ă, soțul nu poate fi reprezentat.
2. Care sunt persoanele care de țin calitatea de so ț supravie țuitor, dar care nu
au capacitatea de a mo șteni?
Din interpretatrea per a contrario a dispozițiilor art. 957 C. civ., rezult ă că nu are
capacitate succesoral ă soțul care nu mai este în via ță. Drept urmare, nu au capacitate
succesorală soțul predecedat și soții care au murit în acela și timp.
Este considerat so ț predecedat, cel care nu mai este în via ță la data deschiderii
moștenirii, indifferent de faptul c ă moartea acestuia a fost constatat ă fizic sau c ă a fost
declarată printr-o hot ărâre judecă tore ască definitivă.
Pentru a fi aplicabile dispozi țiile art. 957 alin. (2) C. civ., referitoare la so ții care au
murit în acela și timp, trebuie întrunite, în mod cumulativ urm ătoarele elemente:
a) două sau mai multe persoane, care deț in, unul fa ță de celălalt, calitatea de so ț;
b) decesul este determinat de aceea și împrejurare sau de împreur ări diferite;
c) condițiile decesului nu permit stabilirea faptului c ă unul dintre so ți a supravie țuit
c e l u i l a l t .
15 Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed .a II-a, actualizat ă și completat ă, Ed. Universul Juridic,
București, 2002, p. 44. Situa ția incertă a soțului dispărut se va definitiva îns ă prin urătoarele modalita ți: repartiția
acestuia, constatarea fizic ă a morții a morții acestuia și declararea mor ții acestuia prin hotarâre judec ătorească,
rămasă definitivă și irevocabil ă.
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
1.2.2. Nedemnitatea succesoral ă a soț ului supravie țuitor
1. Ce semnificaț ie are nedemnitatea succesoral ă a soț ului supravie țuitor?
Ca urmare a nedemnit ăți succesorale, reglementat ă de Codul civil în art. 958-961,
soțul supravie țuitor, indiferent c ă el compare în calitate de succesibil16 legal sau testamentar,
decade din dreptul de a mo șteni, inclusiv rezerva succesoral ă, întrucât a s ăvarșit o faptă gravă,
prevăzută expres de legiuitor, împotriva so țului defunct sau a unui succesibil17 al acestuia.
Nedemnitatea so țului supravie țuitor nu trebuie confundat ă cu incapacitatea acestuia
(între cele dou ă instituții ale dreprului de moș tenire existând, evident, asem ănări, care îns ă nu
le fac identice)18- capacitatea fiind cealalt ă condiție cerută de lege pentru ca el s ă poată
moșteni. Incapacitatea este atras ă de neîndeplinirea calit ăților sau condi țiilor de a mo ș-teni,
din motive independente de voin ța soțului succesibil (spre exemplu, predeces al acestuia), în
timp ce nedemnitatea intervine ca urmare a s ăvârșirii de că tre soțul succesibil a unei fapte
grave față de soț ul defunct sau fa ță de un alt succesibil al acestuia din urm ă.
Nedemnitatea succesoral ă, indiferent de persoana vizat ă, reprezint ă o sancțiune civi-
lă19, bazându-se pe motive de moralitate public ă, caracterizând ambele forme ale mo ștenirii și
putând fi înl ăturată prin voin ța expresă a celui care lasă moștenirea. A șadar natura juridic ă a
nedemnității succesorale a soț ului supravie țuitor este aceea de sanc țiune civil ă. Prin urmare,
numai nedemnitatea are rolul de a-l pedepsi pe so țul succesibil, capabil s ă moștenească ,
pentru faptele sale grave.
2. Cauzele care atrag/pot atrage nedemnitatea succesoral ă a soț ului
supraviețu i t o r
Nedemnitatea so țului supravie țuitor poate fi de drept și judiciară.
A. Cauzele care atrag nedemnitatea de drept a so țului supravie țuitor
Este de drept nedemn de a mo șteni, potrivit dispozi țiilor art. 958 alin. (1) C. civ.:
a) soțul condamnat penal pentru s ăvârșirea unei infrac țiuni cu inten ția de a-l ucide
pe celălalt soț.
16 Succesibilul reprezintă, potrivit dispozi țiilor art. 1100 alin. (2) C.civ., „…persoana care îndepline ște
condițiile prevăzute de lege pentru a putea mo șteni, dar care nu și-a exercitat înc ă dreputl de op țiune
succesoral ă”.
17 Pentru profunzimea delimit ărilor, s-a dezb ătut V. Stoica, L. Dragu, op. cit., p. 54.
18 Principalele deosebiri dintre nedemnitate și incapacitate succesoral ă se referă la sfera de aplicare,
caracterul efectelor și sarcina probei; s-a avut în vedere M. Eliescu, op. cit., p. 80-81.
19 În doctrin ă, nedemnitatea a fost calificat ă și ca pedeaps ă civilă (M. Eliescu, op. cit. P. 73). Se
raliază doctrinei majoritare potrivit c ăreia nedemnitatea este o sanc țiune civilă.
11
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
Deci, acest caz de nedemnita te intervine pentru s ăvârșirea de către soțul nedemn,
asu-pra celuilalt so ț, a unei infrac țiuni de omor20, căreia îi este caracteristic ă intenția ca form ă
de vinovăție21. Drept urmare, nu se poate reț ine printre infrac țiunile care atrag nedemnitatea
de drept, uciderea din culp ă.
De luat la cuno ștință că nedemnitatea intervine și pentru s ăvârșirea tentativei22 la una
dintre infarc țiunile de omor, intrucât inten ția de a ucide exist ă și în cazul acesteia. Pentru a
interveni nedemnitatea, legiuitor nu cere pro-du cerea rezultatului (moa rtea), ci numai exis-
tența intenției de a ucide, considerent care se îndrept ățește să aprecieze c ă dispoziția legală
menționată se referă, în primul rând, la tentaivă și apoi la infrac țiunea de omor în form ă con-
sumată.
b) soțul condamnat penal pentru s ăvârșirea, înainte de deschiderea mo ștenirii, a unei
infracțiuni cu inten ția de a-l ucide pe un alt succesibil al so țului său, care, dac ă moștenirea
ar fi fost deschis ă la data s ăvârș irii faptei, i-ar fi rest râns celui dintâi voca ția.
Astfel, nedemnitatea este generat ă și de săvârșirea tentativei la una dintre infrac țiunile
de omor sau a infrac țiunilor de omor în form ă consumat ă, menț ionată la p rimul caz, impotriva
unui alt succesibil al soț ului defunct.
Este absolut necesar îns ă, pentru a interveni acest caz de nedemnitate, ca so țul nedemn
să săvârșască una din infracț iunile men ționate, mai înainte de deschidera mo ștenirii și să vize-
ze un succesibil care, dac ă ar exista la data deschiderii mo ștenirii, i-ar limit mo ștenitorului vo-
cația la moștenire.
Exemple :
– victima infrac țiunii este singura rud ă a soțului defunct și, înlăturând-o, so țul nedemn
ar culege întreaga mo ștenire.
-succesibilul legal cu care so țull supravie țuitor ar veni în conc urs face parte dintr-o
clasă a că rei cotă stabilită de lege este important ă (de pildă, clasa I, care, în concurs cu so țul
supraviețuitor, culege o cotă de ¾ din mo ștenire).
– succesibilul –victim ă a infracțiunii- este legatar uni versal, caz in care soț ul supravie-
țuitor ar culege numai rezerva succesoral ă.
20 Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (publicat ă in M.OF .nr. 510 din 24 iulie 2009, a că rei dată
de intrare în viguare nu a fost stabilit ă încă) reglementeaz ă de omor și de omor calificat, a c ăror săvârșire atrage
indubitabil nedemnitatea succesoral ă. Noul Cod penal reglementeaz ă însă și infracțiunea de ucidere la cererea
victimei, a c ărei săvârșire, atrage nedemnitatea succesoral ă. Discuții se pot face și cu privire la infrac țiunea de
determinare sau înlesnire a sinuciderii, pe care literatura de specialitate o calific ă drept o form ă a omuciderii,
întrucât lezeaz ă dreptul al via ță, I. Genoiu, op. cit. p. 90-92.
21 Cu referire la formele vinov ăției, s-a consultat L. Vl ădilă, O. Mastacan, Drept penal. Partea
generală, Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2011, p. 69-71.
12
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
De reținut că, în cazul so țului supravie țuitor, nu poat efi întâlnit ă cea de-a doua ipotez ă
reglementat ă de Codul civil art. 958 alin .(1) lit. b), anume „…infrac țiune cu inten ția de a-l
ucide pe un alt succesibil care, dac ă moștenirea ar fi fost deschis ă la data să vârșirii faptei, ar fi
înlăturat (s.n – I.G.)…voca ția la moștenire a făptuitoru-lui”. Aceasta, întrucât so țul supravie țu-
itor nu poate fi înl ăturat de la mo ștenire de nicio clas ă de moștenitori legali. Numai cota aces-
tuia poate fi influen țată de venirea la mo ștenire a rudelor din cele patru clase de mo ștenitori,
știut fiind faptul c ă aceasta este mai mic ă în concurs cu rudele din clasa I și crește pe măsură
ce concursul la moș tenire priveș te rude ale defunctului din clasele III și IV.
Din continuarea acestei analize, reiese c ă, legiuitorul dispune c ă, în cazul în care,
condamnarea pentru faptele mai sus men ționate este împiedicat ă prin decesul so țului – autor
al faptei, prin am
nistie23 (antecondamnato-rie a ș completa)24 sau prin prescrip ția răspunderii
penale25, nedemnitatea tot operează , dacă acele fapte au fost cons-tatate printr-o hotarâre
judecătorească definitivă [art. 958 alin. (2) C.civ].
Cum spuneam, absenț a unei hot ărâri penale de condamnare a so țuli nedemn, r ămasă
definitivă (condiție a nedemnit ății în reglementarea Codului civil de la 1864), poate fi suplini-
tă, potrivit actualei reglement ări de existen ța unei hot ărâri civile definitive . Sunt evitate astfel
litigii, precum celebra cauz ă Velcea și Mazăre contra României26, cu relevan ță deosebită în
ceea ce prive ște demnitatea soțului supravițuitor.
B. Cauzele care pot atrage nedemnitatea judiciar ă a soț ului supravie țuitor
Poate fi declarat nedemn de a mo șteni, în temeiul dispozi țiilor art. 959 alin. (1)
C.civ.:
22 Privitor la problematica tentativei, se urm ărește L. Vlădilă, O. Mastacan, op. cit., p. 86-89.
23 Idem p. 218-219.
24 Cu privire la acest ă insuficien ță a legii, am consultat I. Genoiu, B. Pă trșcu, Câteva propuneri de
lege ferenda , privind moștenirea legal ă reglementat ă de Legea nr. 287/2009 (republicat ă), în curs de publicare
în Dreptul nr. 1/2013.
25 Am urmărit L. Vlădilă, O. Mastacan, op. ci t., p. 221-223.
26 Prin hotărârea pronun țată la 1 decembrie 2009 în cauza Velcea și Mazăre contra României (M.Of.
nr. 373 din 7 iunie 2010), CEDO a sou ționat o cauză prin care so țul, după ce si-a ucis so ția din gelozie, s-a
sinucis (dup ă două ore), fapt ce a pus instanț a de judecat ă în imposibilitatea de a-l condamda penal. În atare
circumstanț e, instanțele de judecat ă române au recunoscut dreptul fratelui uciga șului, de a moșteni (prin
retransmitere) pe cumnata sa (so ția ucisă), alături de tat ăl acesteia. Instan ța europeană însă a apreciat c ă
interpretrea dat ă de instan țele române „a fost prea restrictiv ă, în detrimentul vie ții de familie a reclamantului”
(tatăl soției ucise), încă lcându-se art. 8 din Conven ția european ă a drepturilor omului și a libert ăților
fundamentale. Drept urmare, Statul Român a fost a pl ăti tatălui soției ucise daune morale în sum ă de 15.000 de
euro plus cheltuieli de judecat ă
La acel moment, când s-a solu ționat cauza (adic ă sub inciden ța Codulu i civil de la 1864), solu ția
instanțelor române a fost corect ă. Abia acum sub inciden ța noului Cod civil, se justific ă decizia instan ței
europene. Se consider ă că legiuitorul a reglementat astfel nedemnitatea succesoral ă tocmai pentru a elimina
situații ca cele mai sus redate.
13
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
a) soțul supravie țuitor condamnat pentru s ăvârțirea, ipotrivei so țului care lasă
moștenirea,a unor fapte grave de voilen ță, fizică sau moral ă (precum: v ătămarea corporal ă
gravă, tâlhăria, lipsirea de libert ate în mod ilegal sau șantajul – fapte s ăvârșite cu inten ție), ori
după caz a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei (precum : lovirile sau v ătă-
mările cauzatoare de moarte, violul care a avut ca urmare decesul victimei, tâlh ăria în urma
căreia victima a decedat sau lipsirea de libertat e în mod ilegal, care a contribuit la moartea
victimei – fapte să vârșite cu praterinten ție);
b) soțul care, cu rea-credin ță, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat
testamentul defunctului.
În privința acestei cauze de nedemnitate, necesit ă răspuns urm ătoarea întrebare: dac ă
unul dintre so ți, cu rea-credin ță, ascunde, altereaz ă, distruge sau falsific ă testamentul
defunctului, acesta devine nedemn numai în ceea ce prive ște moștenire a testamentar ă sau
nedemnitatea se r ăsfrânge și asupra cotei din mo ștenire (chiar și de rezerv ă, dacă prin
testament a fost dezmo șteni total sau par țial)?
Din modul în care legiuitorul a re glementat nedemnitatea succesoral ă, din calificarea
nedemnității ca o condi ție general ă a dreptului de a mo șteni, din inten ția legiuitorului de a nu
lăsa nicio posibilitate celui care a s ăvârșit o faptă reprobabil ă față de defunct s ă vină la
moștenirea acestuia, din natura juridic ă de pedeas ă civilă anedemnităț ii succesorale, ar rezulta
că săvârșirea uneia dintre faptele mai sus men ționate îl înl ătură pe autor atât de la mo ștenirea
legală, cât și de la cea testamentar ă.
Ar putea fi aduse îns ă argumente și în favoarea r ăspunsului negativ. Astfel ar putea
părea excesivă soluția ca o fapt ă ce are leg ătu ră exclusiv cu mo ștenirea testamentar ă (ascun-
derea, alterarea, distrugerea, falsificarea testamentului sau împiedicarea defunctului de în-
tocmi, modifica sau revoca testamentul) s ă-l înlă ture pe făptuitor și de la mo ștenirea legal ă.
Apoi persoana cu vocaț ie multiplă la moștenire, asa cum s-a prezentat deja, are un drept de
opțiune distinct.
Faptele care s-au analizat pot atrage numai nedemnitate judicir ă, astfel încât instan ța
de judecată va fi cea care poate s ă o pronunț e. Prin urmare trebuie urm ărită practica
instanțelor de judecată , pentru a fi identificat ă orientarea acestora ș i pentru a fi cunoscute
motivările pe care acestea le dau solu țiiilor lor.
În această privință se apreciaz ă că ascunderea, alterarea, di strugerea sau falsificarea
cu rea-credin ță a testamentului defunctului ar trebui s ă atragă înlăturarea autorului atat de la
moștenirea legal ă, cat și de la cea testamentar ă.
14
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
Această problem ă poate fi întâlnit ă în cazul so țului supravie țuitor, întrucât acsta
poate avea, vocaț ie multi-plă față de moștenirea so țului defunct. Dep ășind problematica
drepturilor succesorale ale so țului supravie țuitor, îmi dau seama c ă această problemă nu există
în cazul în care legatarul nu este și rudă cu defunctul, întrucât într-o asemenea ipotez ă, nu se
întâlnește vocația multipl ă fată de aceeaș i moștenire27.
c) soțul care, prin dol sau violen ță, l-a împiedicat pe so țul defunct s ă întocmească,
să modifice sau s ă revoce testamentul.
Și în acest caz poate fi f ăcută discuț ia de mai sus, so țul supravi țuitor fiind înl ăturat
în egală măsură de la moștenirea legal ă, dacă săvârșește una dintre aceste fapte.
Declararea nedemnit ății succesorale a so țului supravie țuitor pentru cauzele
enumerate de art. 959 alin (1) C.civ. este l ăsată de legiuitor la latitudinea instan ței de judecat ă,
acesta folosind, în textul de lege men ționat, expre-sia „poate fi declarată nedemnă…”.
Legiuitorul manifest ă o deosebit ă exigență și în materia nedemnit ășii judiciare
asoțului supravie țuitor, dispunând c ă, în cazul în care condamnarea pentru s ăvârșirea cu
intenție, împotriva so țului care las ă moștenirea, a unor fapte grave de violen ță, fizică sau
morală, ori, după caz, aunor fapte care au avut ca urma re moartea victimei , este împiedicat ă
prin decesul so țului făptuitor, prin amnistie (antecondamnatorie, și în acest caz)28 sau prin
prescripția răspunderii penale, nedemnitate a se poate declara, dac ă acele fapte au fost constate
printr-o hot ărâre judec ătorească civilă definitivă [art. 959 alin. (4) teza I C.civ].
3. Regimul juridic al nedemnit ății succesorale a so țulului supravie țuitor
Nedemnitatea succesoral ă a soșului supravie țuitor prezint ă un regim juridic
diferențiat, după cum aceasta este de drept sau judiciară.
A. Regimul juridic al nedemnit ășii de drept
Nedemnitatea de drept a so țului supravie țuitor poate fi constatat ă, potrivit
dispozițiilor art. 958 alin. (3) C.civ.29, oricând, la cererea oric ărei persoane interesate (como ș-
tenitori; creditori ai como ștenitorilor, pe calea ac țiunii oblice; procurori; legatari sau donatari
care au beneficiat de liberalit ăți excesive supuse reducț iunii ca urmare a prezen ței la moște-
nire a soțului nedemn) sau din oficiu de c ătre instanța de judecat ă ori de către notarul public,
pe baza hot ărârii judec ătorești din care rezult ă nedemnitatea. Întrucât acest tip de nedemnitate
27 Ilioara Genoiu, op. cit. p. 18.
28 I Genoiu, B. P ătrașcu op. cit. p. 68.
29 potrivit acestor dispozi ții legale, „Nedemnitatea de drept poate fi constatat ă oricând, la cererea
oricărei persoane interesate sau din oficiu de c ătre instan ța de judecat ă ori de c ătre notarul public pe baza
hotărârii judec ătorești din care rezult ă nedemnitatea”.
15
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
operează de drept, aceasta poate fi invocat ă chiar de so țul nedemn însu și30. Se presupune c ă
foarte rar se va întâlni în practic ă o asemenea ipotez ă, întrucât nedemnul, având mustr ări de
conștință, va putea repudia mo ștenirea, evitând astf el procesul penal31. Cu greu s-ar putea
imagina c ă o persoan ă alege voluntar s ă parcurgă un proces penal, cu dorin ța de fi condamnat
pentru faptele s ăvârșite și înlăturat de la mo ștenirea fa ță de care este nedemn.
A șadar, legiuitorul îi atribuie nedemnit ății de drept a so țului supravie țuitor, un
regim juridic foarte energic c onsacrându-i impres criptibilitatea și precizând c ă poate fi
invocată de orice persoan ă interesată și chiar din oficiu de c ătre instanța judecătorească sau de
către notarul public.
Rezultă, de asemenea c ă, nedemnitatea de drept a so țului supravie țuitor opereaz ă în
puterea legii, instan ța de judecată sau notarul public având doar rolul de o constata și
nicidecum de a o pronun ța. Nedemnitatea de drept a so țului supravie țuitor, ca și cea judiciar ă,
de altfel, poate fi constatat ă după deschiderea mo ștenirii, întrucât, anterior acestui moment,
ațiunea în constatrea nedemnit ății es te lipsit ă de interes.
B. Regimul juridic al nedemnit ății judiciare
Acțiunea în declararea nedemnit ății judiciare a so țului supravie țuitor poate fi
adresată instanței de judecată de către:
– o persoan ă care are calitatea de succesibil;
– comuna, ora șul sau, după caz, municipiul în a c ărui rază teritorial ă se aflau
bunurile de la data deschiderii mo ștenirii, dac ă, în afară de soțul – autor al faptei care poate
atrage nedemnitatea judiciar ă, nu mai exist ă alți succesibili ai defunctului.
Ac țiunea în declararea nedemnit ății judiciare a so țului supravie țuitor poate fi
exercitată numai în termen de un an. Acest termen începe să curgă, ca regul ă, de la dat
deschiderii mo ștenirii. În mod excep țional însă, termenul în discu ție începe s ă curgă de la un
alt moment decât data deschiderii mo ștenirii, în urm ătoarele cazuri:
– dac ă hotărârea de condamnare pentru fapta prev ăzută de art. 959 alin. (1) lit. a)
C.civ.- fapte grave de violen ță, fizică sau m orală, ori după caz, fapte care au avut ca urmare
moartea so țului victim ă – se pronun ță ulterior datei deschiderii mo ștenirii, termenul de un an
începe să curgă de la dat r ămânerii definitive a hot ărârii de condamnare [a rt. 959 alin. (1) lit.
30 S-au dezb ătut următorii: M. Eliescu, Mo ștenirea și devoluțiunea ei în drepul Republicii Socialiste
România, Ed. Academiei, Bucure ști, 1966, p. 77; St. C ărpenaru, Dreptul de mo ștenire, în Fr. Deak, St.
Cărpenaru, Drept civil. Contracte special e. Dreptul de autor. Dreptul de mo ștenire, Universitatea Bucure ști ,
1983, p. 393; I. Zinveliu, Dreptul la mo ștenire în Republica Socialist ă România, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1975,
p. 18; D.C. Florescu, Dreptul succesoral. Ed. Un iversal Juridic, Bucure ști, 2011, p. 27.
31 D.C. Florescu, op. cit. p. 27.
16
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
a) C.civ.], întrucât a intervenit d ecesul acestuia, amni stia sau prescrip ția răspunde-rii penale,
iar nedemnitatea a fost constatat ă printr-o hot ărâre judecă torească civilă definitivă, termenul
de un an începe s ă curgă de la apari ția cauzei de împiedicare a condamn ării,dacă aceasta a
intervenit dup ă deschiderea mo ș-tenirii [art. 959 alin.(4) C.civ.];
– în cazurile prev ăzute la alin. (l) al art. 959 lit. b) C.civ.(ascundere a, alterarea,
distrugerea sau falsificarea cu rea-credin ță a soțului defunct) și la lit c) (impiedicarea prin dol
sau violen ță a soțului care las ă moștemirea să întocmeasc ă, să modifice sau să revoce testa-
mentul), termenul de un an curge de la data la care succesibilul a cunoscut motivul de
nedemnitate, dac ă această dată este ulterioară deschiderii mo ștenirii. Data descoperirii acestei
cauze de nedemnitate poate coincide cu data deschiderii mo ștenirii sau poate fi chiar anterioa-
ră acestei date, fiind legat ă de întocmirea, modificarea sau redactarea testamentului, și nu de
moartea so țului care las ă moștenirea [art. 959 alin. (5) C.civ.].
Termenul de un an în care poate fi introdus ă acțiunea în declararea nedemnit ății
jurid
ice a soțului supravie țuitor, reglementat de art. 959 alin. (2) C.civ., este de dec ădere.
Introducerea ac țiunii în declararea nedemnit ășii judiciare a so țului supravie țuitor
constituie, potrivit dispozi țiilor art. 959 alin. (2) teza a doua C.civ., un act de acceptare tacit ă a
moștenirii de c ătre succesibilul reclamant32.
4. Efecte juridice pe care le genereaz ă nedemnitatea succesoral ă a soț ului
supraviețu i t o r
Nedemnitatea succesoral ă produce efecte atât fa ță de soțul nedemn, cât și față de
terți.
Este important de stiut c ă nedemnitatea so țului-legatar atrage potrivit dispozi țiilor
art. 1071 C.civ., caduc itatea legatului33.
A. Efectele nedemnit ății soțului supravie țuitor față de el însu și
Principalul efect pe care îl produce nedemnitatea so țului supravie țuitor indifernt c ă
aceasta este de drept sau judiciar ă,este înșăturarea total ă și retroactiv ă a nedemnului de la
succesiune, acesta neputând culege (întrucât face parte din categoria mo ștenitorilor
rezervatari) nici m ăcar rezerva succesorală .
32 Ilioara Genoiu, op. cit. p. 21.
33 Se presupune c ă nedemnitatea legatarului nu ar trebui s ă se constituie și intr-o cauz ă a caducităț ii.
Nu se insist ă aici asupra acestui aspect, urmând ca acesta s ă fie analizat în studiul „Câteva propuneri de lege
ferenda privind mo ștenirea testamentar ă reglementat ă de Legea nr. 287/2009 (republicat ă)”, realizat în
colaborare cu B. P ătrașcu și care va fi publicat în Dreptul nr. 3/2013.
17
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
Partea so țului nedemn va reveni, dup ă caz, como ștenitorilor sau
legatarilor/donatarilor ale c ăror liberalit ăți excesive ar fi fost supuse reduc țiunii, ca urmare a
prezenței celui dintâi, în calitate de mo ștenitor rezervatar.
Deși Codul civil34 permite reprezentarea35 nedemnului, în cazul so țului
supraviețuitor aceast ă ficțiune a legii nu opereaz ă, acesta neputând fi reprezentant.
Dac ă soțul nedemn a intrat, înainte de declararea nedemnit ății, în posesia bunurilor
din masa succesorală , el va trebui s ă le restituie, în natur ă. În caz de imposibilitate de restitui-
re a bunurilor succesorale în natur ă, datorită dispariției (fortuite sau din caauz ă de forță majo-
ră), înstrăinării sau expropierii pentru cauz ă de utilitate public ă, soțul nedemn va fi ținut să
plătească despăgubiri. Soț ul nedemn este consider at posesor de rea-credin ță [art. 960 alin (2)
C.civ.] și este de drept pus în întârziere, de la data intr ării în folosin ța bunurilor succesorale
(de la data deschide-rii succesiunii, și nu de la data constat ării nedemnit ății).
Al ături de bunurile succesorale, so țul nedemn trebuie s ă restituie, de asemenea, în
natură și de la data deschiderii mo ștenirii fructele (naturale, indus triale sau civile), produse de
acestea. Dacă soțul nedemn le-a consumat sau a neglijat s ă le perceap ă, acesta va restitu i
valoarea lor. Deci so țul nedemn datoreaz ă nu numai fructele pe care le-a perceput, ci și pe
cele care ar fi trebuit s ă le perceap ă [art. 948 alin. (5) C.civ.].
Dac ă soțul nedemn a încasat sume de bani de la debitorii mo ștenirii, va datora
dobânzi pentru acestea, de la data încas ării. De asemenea, toate drepturile și obligațiile față de
nedemn, stinse prin confuziunea patrimoniului pr opriu cu cel succesoral sau prin consolidare,
renasc.
Soțul nedemn, la rândul s ău, are dreptul de a pretinde celorlal ți moștenitori sumele
plătite pentru achitarea datoriilor mo ștenirii, împreun ă cu dobâda aferent ă, cheltuielile
necesare și utile (nu ș i cele voluptuarii), f ăcute cu privire la bunurile succesorale, precum și
contravaloarea muncii depuse pe ntru culegerea fructelor.
Nedemnitatea îl decade numai pe so țul supravie țuitor din dreptul de a culege
moștenirea so țului față de care s-a dovedit nedemn și nu din dreptul de a culge alte moș teniri.
Mai mult, nedemnitatea produce efecte numai as upra acelor drepturi ale nedemnului care î și
au temeiul dobândirii în mo ștenire și nu asupra altor drepturi ale acestuia față de defunctul cu
34 Art. 967 alin. (3) C.civ.
35 Potrivit dispozi țiilor art. 965 C.civ., „P rin prezentarea succesorală , un moștenitor de un grad mai
îndepă rtat, numit reprezentant, urc ă, în virtutea legii, în drepturile ascendentului s ău, numit reprezentant pentru a
culege partea de moștenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dac ă nu ar fi fost nedemn fa ță de defunct sau decedat la
dat deschiderii mo ștenirii”. Pentru detalii s-a avut în vedere V. Stoica, L. Dragu, Mo ștenirea legal ă în Noul Cod
civil, Ed. Universal Juridic, Bucure ști, 2012, p. 85-95; D. V ăduva, Mo ștenirea legal ă. Liberalit ățile în Noul Cod
civil, Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2012, p. 39-43;I. Genoiu, op. cit. p.68-78.
18
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
privire la care a devenit nedemn. Spre exemplu soțul supravi țuitor nedemn, de și este dec ăzut
din dreptul de a veni la mo ștenirea so țului defunct, p ăstrează dreptul asupra cotei-p ărți din
bunurile dobân-dite în timpul c ăsătorie cu acetsa (pentru cazul în care ace știa au optat pentru
comunitatea de bunuri). De precizat c ă nedemnitatea so țului supravi țuitor nu se r ăsfrânge asu-
pra descenden ților acestuia, astfel încât copiii, nepo ții, strănepoții și ceilalți descenden ți ai săi
pot veni la mo ștenirea so țului defunct, dacă îndeplinesc condi țiile cerute de lege în acest sens.
B. Efectele nedemnit ății soțului supravi țuitor față de terț i
Nedemnitatea desfin țează retroactiv, de la data deschiderii succesinii, titlul de
moștenitor al so țului nedemn.
Actele de conservare și actele de administrare, în masura în care profit ă
moștenitorilor, încheiate între so țul nedemn și terți, sunt valabile [art. 960 alin. (3) prim a teză,
C.civ.]. Întrucât legiuito rul nu distinge, în acet text de lege, intre ter ții de bună-credință și cei
de rea-credin ță, vor fi considerate valabile oric e acte de conservare, indi-ferent c ă acestea sunt
încheiate de so țul nedemn cu ter ții de bună sau de rea-credin ță36. Actele de conservare sunt
ace-le acte, prin care se urm ărește preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil, sunt
întotdeauna profitabile autorului și presupun cheltuieli de o valoare mult mai mic ă decât
valoarea actului ce se tinde a fi salvat. Exemple : întreruperea unei prescrip ții, înscrierea unei
ipoteci sau a unui privilegiu, somaț ia etc.
Sunt considerate, în egal ă măsură, valabile, actele de administrare încheiate între
soțul nedemn și terți, indiferent că aceștia din urm ă sunt de bună sau de rea-credin ță, în
măsura în care actele profit ă moștenitorilor. Acte-le administrative sunt actele, prin care se
urmărește normala punere în valoare a unui bun sau patrimoniu . Exemple: culegerea fructelor
produse de un bun, asigurarea unui bun, loca țiunea unui bun, etc.
În consecin ță, atât actele de conservare, cât și actele se adminstrare, încheiate de
soțul nedemn cu ter ții, sunt valabile, independ ent de buna sau reaua credin ță a terților. În
schimb îns ă, condiția ca actele s ă profite mo ștenitorilor vizeaz ă numai categoria actelor de
administrare, întrucât numai acestea pot profita sau nu mo ștenito-rilor. Actele de conservare
nu pot fi vizate de o asemenea condi ție, în toate cazurile ele profitând moș tenitorilor, întrucât
au menirea de a p ăstra un drept, preîntampinând pierderea acestuia37.
36 Ilioara Genoiu, op. cit. p. 23.
37 L. Stă nciulescu, op. cit., p.220.
19
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
Actele de dispozi ție38 cu titlu oneros39 însă, încheiate între so țul nedemn și terții de
rea-credin ță, care au cunoscut despre nevalabilitatea titlului de mo ștenitor al nedemnului se
desfințează retroactiv.
Dimpotriv ă, se mențin actele de dispozi ție cu titlu oneros, indiferent c ă acestea
privesc bunuri mobile sau imobile,încheiate între so țul nedemn și terții de bună-credință (care
au crezut în valabilitatea titlului de mo ștenitor al celui dintâi), trbuind respectate îns ă regulile
din materia că rții funciare [art. 960 alin. (3) teza a doua C.civ.].
Față de dispozi țiile menționate ale Codului civil, plata f ăcută cu bună -credință de
către debitor, so țului nedemn, este valabilă .
5. Înlăturarea efectelor nedemnit ății succesorale a so țului supravie țuitor
Efectele nedemnit ății, de drept sau judiciare, pot fi înl ăturate expres prin testament
sau printr-un act aute ntic notarial de c ătre soțul care las ă moștenirea. A șadar, pentru a fi
înlăturată n edemnitatea, este necesar ă o declaraț ie expres ă a soțului defunct, f ăcută după
săvârșirea de către soțul nedemn a faptei prev ăzute de lege [art 961 a lin. (1) C.civ.]. Iertatrea
soțului nedemn trebuie realizat ă, deci, numai de o manier ă expresă și printr-un act solemn, fie
testament (în oricare dintre formele reglementate de lege), fie act auten tic notarial. De aici
rezultă că iertarea so țului nedemn constituie un act solemn, iar neîndeplinirea condi țiilor de
formă impuse de lege atrage nulitatea acestuia.
Iertându-l pe so ț în condiț iile legii, so țul care las ă moștenirea face posibil ca cel
dintâi să poată veni la mo ștenirea sa, legal ă sau testamentar ă.
Se impune îns ă precizat faptl c ă efectele nedemnit ății nu sunt, în toate cazurile,
înlăturate prin iertarea so țului nedemn de că tre defunct. Dup ă cum s-a precizat, unele fapte
care atrag nedemnitatea so țului supravie țuitor constituie, în egal ă măsură, și cause ale revoc ă-
rii leg
atului pentru ingratitudine. Drept urmare dac ă soțul nedemn, iertat de defunct (în condi-
țiile legii)și gratificat prin testament, a s ăvârșit fapte precum atentat la via ța testatorului sau a
unui succesibil al acestuia din urm ă, fapte grave de violen ță fizică ori fapte care au avut ca
urmare moartea testatorului, legatul dispus în favoarea so țului nedemnului iertat poate fi
revocat pe cale judec ătorească, pentru ingratitudine.
38 Reprezint ă actele care au ca rezultat ie șirea unui drept din patrimoniu sau grevarea cu sarcini reale
a unui bun. Exemple : contractul de vânzare, contractul de dona ție, constituirea unei ipoteci etc. L. St ănciulescu,
op. cit., p.221.
39 Sunt cu titlu oneros, actele prin intermediu c ărora contractanț ii urmăresc, în mod reciproc,
procurarea unui avantaj. Pentru clasificarea actelor juridice civile, a-a avut în vedere G. Baroi, L. St ănciulescu,
Instituții de drept civil în reglementarea Noului Cod civil, Ed. Haman-giu, Bucure ști, 2012, p. 77-89.
20
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
Efectele nedemnit ății nu pot fi înl ăturate prin reabilitarea so țului nedemn, amnistie
intervenit ă după con-damnare,graț iere sau prin prescrip ția execută rii pedepsei penale [art. 961
a l i n . ( 2 ) C . c i v . ] .
1.2.3. Aspecte referitoare la condiț ia (special ă) – calitatea de so ț la data
deschiderii mo șt e n i r i i
Pentru a veni la mo ștenire în concurs cu rudele defunctului, so țul supravie țuitor
trebuie să aibă, la data deschiderii mo ștenirii lui de cujus , calitatea de so ț. Nu prezint ă impor-
tanță durata c ăsătoriei40 cu defunctul, starea material ă sau sexul so țului supravie țuitor,
existența copiilor rezulta ți din căsătorie sau faptul c ă soții, la data des-chiderii mo ștenirii,
convieț uiau ori erau desp ărțiți în fapt41. Dimpotriv ă, nu beneficiaz ă de dispozi țiile legale
privind drepturile succesorale ale so țului supravie țuitor, concubinul defunctului, indiferent cât
de durabil ă ar fi fost convie țuirea acestora.
De asemenea, nu se poate vorbi de c ăsătorie și, implicit, de calitatea de so ț în
următoarele cazuri:
a) căsătoria este desf ăcută prin divor ț42;
b) căsătoria înceteaz ă prin moartea unuia dintre so ți;
c) căsătoria este declarat ă nulă sau anulată .
Potrivit dispozi țiilor art. 970 C. civ. so țul supravie țuitor îl mo ștenește pe soțul
decedat dac ă, la data deschiderii moș tenirii, nu exist ă o hotărâre de divor ț definitivă. Așadar,
nu există nicio dificultate în a determina momentul pân ă la care subzistă calitatea de so ț
supraviețuitor. Atâta vreme cât nu a intervenit o hot ărâre de divor ț definitivă, soțul supravie țuitor
păstrează această calitate și, implicit, voca ția la moștenirea soțului decedat.
Prin urmare, dac ă la data deschiderii mo ștenirii, procesul de divor ț era în curs sau
divorțul se pronun țase, însă hotărâre judec ăto rească nu rămăsese definitiv ă, soțul supravi țuitor se
poate prevala de calitatea de mo ștenitor al soț ului defunct. În acest caz, c ăsătoria nu este desf ăcută
prin divor ț, ci înceteaz ă prin moartea unuia dintre so ți. O
precizie special ă se impune în leg ătură cu situația reglementat ă în Codul civil în art. 373 lit. b) –
„Divorțul poate avea loc… atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre so ți
40 Cât prive ște condițiile de form ă cerute de lege pentru încheierea c ăsătoriei, s-a studiat C. Mare ș,
Condiț iile de form ă ale încheierii c ăsă-toriei în temeiul Codului civil actual, în Dreptul nr. 7/2012, p. 46-61.
41 S-a dezbătut M. Eliescu, op. cit., p. 13 1, Fr. Deak, op. cit., p. 112.
42 Cât prive ște problematica divor țului s-a dezb ătut N. C Ani ței, Dreptul familiei, Ed. Hamangiu,
București, 2012, p. 98-138, citat în Ilioara Genoiu, op. cit. p. 26.
21
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
sunt grav v ătămate și continuarea c ăsătoriei nu mai este posibil ă”. Este vorba, deci, despre
desfacerea c ăsătoriei din culpa exclusiv ă a so-țului pârât. Într-o astfel de ipotez ă, dacă soțul
reclamant moare în cursul procesului de divor ț și acțiunea este continuat ă de moștenitorii acestuia,
iar instanța de judecat ă constată , pe baza probelor administrate, c ă soțul pârât are culp ă exclusivă
pentru vătămarea grav ă a raporturilor dintr soț i, căsătoria nu va înceta prin moartea so țului re-
clamant, ci va fi desf ăcută pe data decesului acestuia. În concluzie, so țul pârât nu va putea veni la
moștenirea soțului reclamant de cedat, chiar dac ă, la data decesu lui acestuia, hot ărârea de divor ț nu
era definitiv ă (de fapt, nici nu inter-venise, instan ța nepronunân țându-se înc ă) . De aici se în țelege
prezența unei excep ții de la regu la potrivit c ăreia căsătoria înceteaz ă prin moartea unuia dintre
soți43. Dacă în schimb, mo ștenitorii so țului reclamant nu doresc s ă continue ac țiunea de divor ț,
instanța de judecat ă va constata incetarea c ăsătoriei prin moartea so țului reclamant. În consecin ță,
soțul pârât, inde plinind condi ția specială de persoan ă căsătorită, păstrează vocație la moștenirea
soțului defunct, mo ștenindu-l pe acesta.
Foarte important de stiut este ins ă, faptul că soțul supravie țuitor păstrează vocaț ia la
moștenire și în cazul în care nu a fost înc ă eliberat un cer tificat de divor ț. Asadar, trebuie avut ă în
vedere și ipoteza în care so ții au apelat la ofi țerul de stare civil ă sau la notarul pulic pentru
desfacerea c ăsătoriei44. Prin urmare, în m ăsura în care so ții, prin acordul lo r au solicitat ofi țerului
de stare civil ă sau notarului public desfacerea c ăsătorie, dar nu a fost eliberat înc ă certificatul de
divorț, soțul supravi țuitor îl poate mo șteni pe defunct.
Într-o altă ordine de idei, e bine de știut că soțul (de bun ă-credință) recăsătorit al celui
declarat judec ăto-rește decedat nu mai poate veni la mo ștenirea primului so ț, în ipoteza reapari ției
acestuia și a anulării hotărârii declarative de moarte. În tr-un asemenea caz, prima c ăsătorie se
consideră desfăcută pe data încheierii celei de-a doua, iar so țul celui declarat judec ătorește mort și
reapărut îl poate mo șteni îl poate mo șteni numai pe cel de-al doi-lea so ț [art. 293 alin.(2) C.civ.].
Dimpotrivă , dacă soțul celui declarat judec ătorește mor t este de rea-credin ță, cunoscând faptul c ă
soțul său este în via ță, prin recăsătorire săvârșește fapta de bigamie. Deci, cea de-a doua c ăsăto-rie
încheiată va fi nulă și se va men ține cea dintâi [art. 273 coroborat cu art. 2 93 alin. (1) C.civ.].
Calitatea de so ț se pierde și ca urmare desfin țării retroactive a c ăsătoriei, prin efectul
constatării de către instanța de judecat ă a nulității absolute (pen tru cazurile prevă zute de art. 293-
43 V. Stoica, l. Dragu, op .cit., p. 125.
44 Potrivit dispozi țiilor atr. 375 C. civ., „ Dac ă soții sunt de acord cu divor țul și nu au copii minori,
născuți din căsătorie, din afara c ăsătoriei sau adopta ți, ofițerul de stre civil ă sau notarul public de la locul
căsătoriei sau al ultimei locuin țe comune a so ților poate constata desface-rea că sătoriei prin acordul so ților,
eliberându-le un cer tificat de divor ț, potivit legii.” Pentru detalii în acest sens s-a urm ărit N.C. Ani ței, op. cit., p.
102-104.
22
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
295 C.civ.),respec tiv al pronun țării nulității relative ( pentru cazurile prev ăzute atr. 297-300
C.civ.), chiar dac ă moartea unuia dintre so ți a intervenit ma i înainte de hot ărârea de declarare sau
de pronun țare a nulitășii c ăsătoriei45. În aceast ă situație, nu se poate pune problema unor drepturi
succesorale ale so țului supravie țuitor din c ăsătoria declarat ă nulă sau anulat ă.
În mod excep țional însă, în baza dispozi țiilor art. 304 alin. (1) C.civ., „So țul de bun ă-
credință la încheie-rea unei c ăsătorii nule sau anulate p ăstrează, până la data când hot ărârea
udecătorească ramâne definitiv ă, situația unui so ț dintr-o c ăsătorie valabil ă”. Într-o astfel de
ipoteză se face prezent ă căsătoria putativ ă. Așadar dacă de esul unia dintre so ți intervine mai
înainte ca hot ărârea de declararea sau de pronun țare a nulit ății căsătoriei să rămână definitivă,
soțul supravie țuitor va putea veni la mo ștenirea so țului defunct, numai dac ă a fost de bun ă-
credință, la încheierea c ăsătoriei, necunoscând cauza de nulitate a acesteia. So țul de bună-credință
din căsătoria putativ ă păstrează calitatea de so ț, până la rămânerea definitiv ă a hotărârii de
desfințare a căsătoriei. Dimpotriv ă, dacă decesul unuia dintre soț i a intervenit dup ă rămânerea
definitivă a hotărârii de desfin țare a căsătoriei, soțul supravie țuitor nu va putea veni la mo ștenirea
defunctului,indiferent c ă a fost sau nu de bun ă-credință, pierzând retroactiv , prin fectul nulit ății,
calitatea de so ț.
Când ambii so ți au fost de bun ă-credință efectele retroactive ale nulit ății sunt înlătu rate,
ceea ce înseamn ă că efectele pe care le-a produs c ăsătoria până la data ră mânerii irevocabile a
hotărârii de anulare r ămân valabile, ca și cum căsătoria nu a suferit niciun viciu.
Referitor la efectele c ăsătoriei putative în planul rela țiilor personale, niciunul dintre soț i
nu-și va putea men ține numele purtat în timpul c ăsătoriei46.
1.3. Raportul dintre dreptul al mo ștenire al so țului supravie țuitor și regimul
matrimonial ales
Potrivit dispozi țiilor art. 291 C.civ., la momentul încheierii c ăsătoriei, soții trebuie s ă
aleagă regimul ma-trimonial47, iar ofiț erul de stare civil ă trebuie s ă facă mențiune despre
acesta pe actul de c ăsătorie. Viitorii so ți pot alege ca regim matrimonial, în temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. civ.:
– comunitatea legal ă;
46 Referitor la acest aspect al nulit ății căsătoriei, s-a dezb ătut C. Mare ș, Nulitatea c ăsătoriei în
reglementarea Codului civil , în Dreptul nr. 9/2012, p. 61-84.
47 Cu privire la problematica regimurilor matrimoniale s-a dezb ătut N. C. Ani ței, op. cit., p. 71-95;
23
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
– comunitatea conven țională;
– separția de bunuri.
Deci, o corelație poate exista numai între dreptul la mo ștenire al so țului
supraviețuitor și comunitatea legal ă sau comunitatea conven țională. În cazul în care so ții au
optat pentru separa ția de bunuri, nu se poate id entifica o astfel de corela ție.
Convenț ia matrimonial ă este actul juridic prin care viitorii so ți își stabilesc, prin
accord, regimul matrimonial sau so ții stabilesc sau modific ă, în timpul că sătoriei, regimul
matrimonial ini țial. Regimul matrimonial se poate alege înainte sau dup ă încheierea
căsătoriei, în trei momente:
– înainte de c ăsătoriei, prin întocmirea declara ției de căsătorie, în condi țiile art. 281
Noului Cod civil;
– înainte de c ăsătorie, prin încheierea unei conven ții matrimoniale în form ă autentică
notarială;
– după încheierea c ăsătoriei, prin încheierea unei conven ții m atrimoniale în form ă
autenică .
Comunitatea legal ă reprezintă acel regim matrimonial, iden tic cu cel care a guvernat
anterior datei de 1 octombrie 2011 rela țiile patrimoniale ale so ților48. Bunurile dob ăndite de
oricare dintre so ți, în timpul c ăsătoriei, sub imperiul acestui regim matrimonial, sunt
considerate bunuri commune, asupra acestora fiind exercitat de c ătre titu-lari un drept de
proprietate comun ă în devălmășie [art. 339 C. civ.]. Oricare dintre so ți poate dispune prin
legat de partea care i s-ar cuveni, la încetarea c ăsătoriei, din comunitatea de bunuri [art. 350
C. civ.]. Lichidarea comunit ății, în ipoteza în care aceasta înceteaz ă prin decesul unuia dintre
soți, se face între so țul supravie țuitor și moștenitorii soț ului decedat, obliga țiile soțului
decedat devizându-se între mo ștenitori, propor țional cu cotele care le revin din mo ștenire [art.
355 alin. (3) C. civ.].
În cazul comunit ății convenț ionale, se derog ă prin conven ție matrimonial ă de la
dispozițiile privind regimul comunit ății legale (art. 366 C. civ.). Specificitatea comunit ății
convenționale nu are îns ă influență asupra materiei succesorale, preciz ările mai sus f ăcute cu
privire la corela ția dintre regimul comunit ății legale și drepturile succesorale ale so țului
supraviețuitor, fiind întru totul valabile și în cazul comunit ății conven ționale. Acest ultim re-
gim matrimonial prezint ă specificitate numai cât prive ște întinderea masei succesorale a
48 S e m e n ționează că și soții căsătoriți anterior intr ării în viguare a Noului Cod civil pot încheia
convenții matrimoniale, putând alege, pen-tru viitor, ca regim matrimonial, comunitatea conven țională sau
separașia de bunuri. T.R. Popescu, Dreptul familiei, Ed. Didactic ă și Pedagogic ă, București, 1965, p. 107-125.
24
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul I
Dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor. Noțiuni introductive
25 soțului defunct. Astfel, masa succesorală a soțului defunct, în cazul comunit ății convenționale
poate fi mai vast ă decât în cazul comunit ății legale, fiind circumscrisă , potrivit conven ției
soților, și unor bunuri proprii, dobândite de so ți înaintea sau dup ă in-cheierea c ăsătoriei sau
poate fi mai restrâns ă, fiind sustrase acesteia, de asemenea potrivit conven ției pă rților,
anumite bunuri, dobândite de so ți în timpul c ăsătoriei. Asdar, care guverneaz ă transmiterea
bunurilor so țului defunct c ătre soțul supravie țuitor și către ceilalți moștenitori ai celui dintâi
sunt aceleaș i, atât în cazul comunit ății legale, cât și în cazul comunit ășii conven ționale49.
Drept urmare, atât în cazul comunit ății legale, cât și în cazul comunit ății
convenționale, so țul supravie țuitor are dreptul la partea sa din comunitatea de bunuri, în
calitate de codev ălmaș, în baza dispozi țiilor art. 357 alin. (2) C. civ., și nu în calitate de
moștenitor, potrivit regulilor de drept succesoral. Cota-parte care revine fiec ărui soț se
determină avându-se în vedere contribu ția acestuia la dobândi rea bunurilor commune și la
îndeplini-rea obliga țiilor commune, prezumându-se până la proba contrară , că soții au avut o
contribuț ie egală . Partea defunctului din com unitatea de bunuri, impreun ă cu bunurile proprii
ale acestuia formeaz ă masa succesoral ă, care va fi împ ărțită între mo șteitori. În concluzie,
soțul supravie țuitor va putea culege o cot ă și din partea so țului din comunitatea de bunuri.
Prezintă în material drepturilor succesorale ale soț ului supravie țuitor și clauza de
preciput, reglementat ă de Codul civil în art. 333. Astfel, prin conven ție matrimonial ă, se poate
stipula ca so țul supravi țuito r să preia fără plată, înainte de partajul mo ștenirii, unul sau mai
multe bunuri commune, de ținute în dev ălmășie sau în coproprietate . Clauza de preciput nu
este supus ă raporului donaț iilor, ci numai reduc țiuni, în condi țiile legii. Existen ța acesteia nu
mai prezintă utilitate, devenind caduc ă, în ipoteza în care so țul beneficiar decedeaz ă înaintea
soțului supravie țuitor sau când so ții decedeaz ă în același timp.
A șadar, dacă soții au stipulat o clauz ă de preciput, anumite bunuri din comunitatea
de bunuri sau asupra c ărora soții au exercitat un drept de proprietate comun ă pe cote-p ărți vor
fi preluate de că tre soțul supravie țuitor, mai înainte de partaj și fără plată, fiind sustrase astfel
regulilor mai sus men ționate. Se precizeaz ă că aceste bunuri, deș i nu vor fi raportate de că tre
soțul beneficiar supravie țuitor, vor fi supuse reduc țiun ii succesorale, în m ăsura în care este
afectată rezerva succesorală .
49 T.R. Popescu, op. cit., p. 124.
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul II
Actul de op ține succesoral ă și termenul de op țiune succesoral ă
CAPITOLUL II
ACTUL DE OP ȚIUNE SUCCESORAL Ă ȘI
TERMENUL DE OP ȚIUNE SUCCESORAL Ă
2.1. Semnifica ția actului de op țiune succesoral ă și a retransmiterii dreptului de
opțiune succesoral ă
Patrimoniul succesoral al so țului defunct, ce prezint ă, printre altele, caracteristica de
a nu putea r ămâne fără titular, se transmite ca urmare a decesului acestuia c ătre moștenitorii
săi legali sau testamentari, independ ent de vreo manifestare de voin ță în acest sens, din partea
celor din urm ă.
În virtutea aceluia și caracter juridic, patrimoniul succesoral, trimis de drept so țului
(supraviețuitor) lui de cujus, care îns ă moare înainte de a exercita dreptul de op țiune
succesorală cu privire la acesta, se retran smite, de asemenea de drept, c ătre proprii mo ștenitori
[art. 1105 alin. (1) C. civ.]. S-a f ăcut, așadar, vorbire despre retransmiterea dreptului de
opțiune succesoral ă al soțului supravie țuitor.
În acest context, se precizeaz ă că retransmiterea dreptului de op țiune succesoral ă nu
generează obligația moștenitorilor so țului supravie țuitor de a o accepta, întrucât, potrivit
dispozițiilor art. 1106 C. civ., “Nimeni nu poate fi obligat s ă accepte o mo ștenire ce i se
cuvine50”. În consecin ță, fiecare succesibil al so țului supravie țuitor are posibilitatea de a opta
cu privire la mo ștenirea fa ță de care are aceast ă calitate, fie în sensul de a o accepta, fie de a o
repudia în termenul aplicabil dreptului de op țiune privind mo ștenirea autorului lor (cel de-al
doilea soț decedat).
Mai mult, Codul civil în art. 1105 alin. (2), dispune în sensul c ă partea succesibilului
care beneficiaz ă de retransmi-terea dreptului de op țiune și care renun ță la aceasta va profita
celorlați moștenitori ai autorului lor (ai celui de-al doilea so ț decedat).
Este evident însă că, în ipoteza în care so țul supravie țuitor a făcut acte de acceptare
tacită a moștenirii, dreptul s ău fiind exercitat, nu mai este susceptibil de transmitere c ătre
50 Dreptul de op țiune succesoral ă reprezint ă „ o simpl ă aplicație a opririi pactelor asupra
succesiunilor viitoare”, s-a urm ărit M. Grimaldi, op. cit., p. 443.
26
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul II
Actul de op ține succesoral ă și termenul de op țiune succesoral ă
moștenitorii proprii. Numai în absen ța unor astfel de acte, mo ștenitorii soț ului supravie țuitor
au posibilitatea s ă exercite dou ă drepturi de op țiune:
– propriul drept de op țiune cu privire la mo ștenirea celui de-al doilea so ț decedat;
– dreptul de op țiune retransmis, vizând mo ștenirea anterior deschis ă (a primului so ț
decedat).
Cel de-al doilea drept de op țiune poate fi exercitat numai în m ăsura în care a fost
acceptată moștenirea celui de-al doilea so ț decedat. Renun țarea la mo ștenirea acestuia din
urmă nu dă posibilitatea renun țătorului să accepte mo ștenirea retransmis ă (a primului so ț
decedat). Este evident îns ă că, succesibilul c ăruia i-a fost retransmis dreptul de op țiune
succesorală poate renun ța la moștenirea retransmis ă (a primului so ț decedat) și poate accepta
moștenirea autorului s ău (a celui de -al doilea so ț decedat).
În concluzie, se precizeaz ă că opțiun ea cu privire la cele dou ă moșteniri nu trebuie
să fie identic ă, însă, pentru a fi acceptat ă moștenirea retransimis ă (a primului so ț decedat),
este necesar s ă nu se renunț e la moștenirea celui de-al doilea so ț decedat51.
Mai mult chiar, se precizeaz ă că, în ceea ce prive ște moștenirea retransmis ă dreptul
de opț iune nu trebuie exercitat de como ștenitori unitar, Codul civ il reglementând posibilitatea
ca unul sau mai mul ți succesibili s ă renunț e la moștenirea retransimis ă, partea renun țătorilor
profitând celorlal ți moștenitori ai autorului s ău .
Într-o altă ordine de idei, se men ționează că transmisiunea patrimoniului succesoral
se realizeaz ă de plin drept la data deschiderii mo ștenirii. Acest ă transmisiune îns ă, are numai
un caracter provizoriu, ea consoldându-se abia după exercitatrea dreptului de op țiune
succesorală . Dreptul de op țiune succesoral ă, deși este exercitat ulterior deschiderii mo ștenirii,
nu produce efecte de la data deschiderii lui, ci produce efecte retroactive, de la data decesului
lui de cujus [art. 1114 și art. 1121 alin. (1) C. civ.].
A șadar, dreptul de op țiune succesorală al soțului supravie țuitor reprezint ă acel
drept subiectiv, n ăscut la data decesului so țului despre a c ărui moștenire este vorba, în
persoana so țului supravie țuitor, con stând în posibilitatea de a alege între acceptarea mo ștenirii
51 Din punct de vedere procedural, Uniunea Na țională a Notarilor Publici din România recomand ă
ca, în cazul retransmite rii dreptului de opț iune succesoral ă, succesiunile celor doi so ți decedați să se dezbat ă
succesiv, prin conexarea cauzelor succesorale. În caz de imposibilitate a conex ării și soluționarii succesive a
cauzelor, se recomand ă ca succesiunile s ă se dezbat ă în următoarea ordine: întâi s ă fie dezb ătută sucesiunea
ultimului decedat și ulterior cea a primului decedat. Competen ța de solușionare a cauzelor succesorale succesive
revine notarului public de la ultimul domiciliul al persoanei care a decedat ultima. Uniunea Na țională a Notarilor
Publici din România, op. cit., p. 417.418.
27
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul II
Actul de op ține succesoral ă și termenul de op țiune succesoral ă
și repudierea acesteia și care poate fi exercitat, numai în condiț iile stabilite de lege52.
Dreptul de op țiune succesoral ă se exescit ă prin intermediul actului juridic de
opțiune succesoral ă. Acesta reprezint ă manifestarea de voin ță prin care titularul dreptului
subiectiv de op țiune succesoral ă are posibilitatea de alegere între aaccepta sau a renun ța la
moștenire.
Actul juridic de op țiune succesorală se individualizeaz ă prin caracteristicile sale
j u r i d i c e :
– este un act juridic unil ateral, întrucât reprezint ă voința unei singure persoane (a
succesibilului), act încheiat personal sau prin mandatar cu procur ă specială ;
– este un act juridic indi vizibil (unitar), deoarece succesibilul are dreptul s ă opteze
între a renun ța sau accepta mo ștenirea (în întregul ei, imeni neavând posibilitatea de a accepta
o anumită parte din mo ștenire și de a renun ța la o aoltă parte). Astfel susccesibilul, mo ștenitor
legal sau testamentary, trebuie s ă accepte în întregime mo ștenirea sau “trebuie s ă rămână pe
dreptul str ăin de ea”, prin efecteul renun țării53.
Valențele dreptului de op țiune succesoral ă ale soșului supravie țuitor sunt:
a) acceptarea mo ștenirii, în temeiul c ăreia soțul supravie țuitor răspunde pentru
datoriile și sarcinile mo ștenirii numai cu bunurile din patrimonial succesoral, propor țional cu
cota sa succesoral ă – intra vires hereditatis [art . 1114 alin. (2) C. civ.].
b) renunț area la mo ștenire, care presupune desfin țarea cu efect retroactiv a voca ției
la moștenire a so țului supravie țuitor renun țător, astfel încât acesta devine str ăin de moștenire,
nebeneficiind de activul succesoral și nefiind ținut de datoriile și sarcinile mo ștenirii. Potrivit
dispozițiilor art. 1121 alin. (1) C. civ., so țul supravie țuitor care renun ță este considerat c ă nu a
fost niciodat ă moștenitor. Partea so țului supravie țuitor renun țător profit ă moștenitorilor a
căror part ear fi diminuat-o dac ă ar fi acceptat mo ștenirea [art. 1121 alin. (2) C. civ.].
2.2. Calitatea de succesibil a so țului supravie țui
tor
Potrivit dispozi țiilor art. 1100 alin. (2) C. civ., “Prin succesibil se în țelege persoana
care îndeăplinește condițiile cerute de lege pentru a putea mo șteni, dar care nu și-a exercitat
52 În aceea și termeni definesc termenul de op țiune succesoral ă, printre al ții : C. Stătescu, op. cit., p.
210; D. Chiric ă, op. cit., p. 200; Al. Bacaci, Gh. Com ăniță, op. cit., p. 173; L. St ănciulescu, Curs de drept civil.
Succesiuni, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2012, p. 172; I. Popa, op. cit., p. 266; I. Dogaru, V. St ănescu, M. M.
Soreață, op. cit., p. 51.
53 Indivizibilitatea, ca expresie a regelui nemo pro parte heredes (totul sau nimic) prive ște atât
moștenirea legal ă cât și mo ștenirea testamentar ă; s-a dezb ătut Fl. Vădau, Transmiterea moștenirii, Ed. Wolters
Kluwer, Bucure ști, 2012, p. 49.
28
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul II
Actul de op ține succesoral ă și termenul de op țiune succesoral ă
încă dreptul de op țiune succesorală ”. Așadar, soțul supravie țuitor, care îndepline ște condițiile
cerute de lege pentru a putea mo șteni, are calitatea de succesibil pân ă la momentul exercită rii
dreptului de op țiune succesoral ă, ulterior acestui moment aceasta fiind înlocuit ă cu cea de
s u c c e s s o r .
2.3. Condi ții de validitate pe care trebuie s ă îndeplinească actul de op țiune
succesoral ă
Actul de op țiune succesoral ă al soțului supravie țuitor trebuie s ă se conformeze
tuturor condi țiilor esen ți-ale pentru validitatea cont ractului. Astfel actul de op țiune
succesorală trebuie s ă provină de la opersoan ă capabilă să contracteze, consim țământul
acesteia trebuie s ă fie valabil, obiectul s ău trebuie s ă fie determinat, posibil și licit, cauza
trebuie să fie licită și morală și să îmbrace form a cerută de lege (art. 1179 C. civ.).
Întrucât soț ul supravie țuitor este, în toate cazurile, o persoan ă cu deplin ă
caăpacitate de exerci țiu, acesta realizeaz ă întotdeuna un act de op țiune succesoral ă, valabil
sub aspectul capacităț ii.
Consimță mântul so țului supravie țuitor trebuie s ă fie serios, liber și exprimat în
cunoș tință de cauză (art. 1204 C. civ.). Problema vicierii consim țământului, în materia
opțiunii succesorale, se pune foarte rar în practic ă, datorită procedurii succesorale notariale.
Vicierea consim țământului în această materie se poate realiza prin violen ță, dol ș i
eroare (atât cea de fapt, cât și cea de drept). Eroarea de drept este de natur ă să atragă anularea
opțiunii succesorale a so țului supravie țuitor, numai dac ă este esen țială, privind o norm ă
juridică determinată pentru realizarea actului de op țiune succesoral ă.
Dolul poate vicia atât atacul accep
tării moștenirii, cât și pe cel al renun țării și, în
condițiile în care actul de op țiune succesoral ă are caracter unilateral, poa te proveni de la orice
persoană, iar leziunea, a șa cum este aceasta reglementat ă de Codul civil nu ar putea fi
invocată de către soțul supravie țuitor, în materia op țiunii succesorale.
Actul de op țiune succesorală trebuie s ă aibă un obiect determinat și licit [art. 1225
alin. (2) C. civ.]. Sunt consid erate ilicite, pot rivit dispozi țiilor art. 956 C. civ., actele prin care
se acceptă moștenirea sau se renun ță la aceasta, înainte de deschiderea ei54.
Cauza actului de op țiune succesoral ă trebuie s ă existe și să fie licită și morală [art.
1236 alin. (1) C. civ.]. Cauza op țiunii succesorale este ilicit ă când este contrar ă legii și orinii
54 Andreea Troan ță Rebeleș Turculeanu, Drept civil. Succesiuni , Curs universitar, Editu ra Sitech, Craiova, 2016.
29
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul II
Actul de op ține succesoral ă și termenul de op țiune succesoral ă
publice și când acceptarea sau renun țarea la mo ștenire constituie doar mijlocul de a eluda
aplicarea unei norme lega le imperative. Cauza op țiunii succesorale este imoral ă, când este
contrară bunelor moravuri.
Forma actului de op țiune succesorală. Acceptarea expres ă a moșteniriise poate
realiza, în temeiul dis-pozi țiilor art. 1108 alin. (2) C. civ., fie printr-un înscris sub semn ătură
privată. Așadar, forma solemn ă în cazul accept ării moștenirii nu este de esen ța acesteia, ci
numai de natura ei. Declara ția de neacceptare îns ă, reglementată de Codul civil în art. 111155,
reprezintă un act autentic, notarial.
Renunț area la mo ștenire constituie, în toate cazurile un act autentic notarial, putând
fi realizat, în temeiul dispozi țiilor art. 1120 alin. (2) C. civ., de c ătre orice notar public sau de
către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României. Absen ța formei cerute de lege
în cazul actului de op țiune succesorală atrage nulitatea absolut ă a acestuia. În plus, pentru
informarea ter ților, declara ția de renun țare la mo ștenire se va înscrie, pe cheltuia-la
renunță torului, în registrul na țional, notarial ținut în format electronic [art. 1120 alin. (3) C.
c i v . ] .
2.4. Sanc țiunea nerespectării condiț iilor de validitate ale actului de op țiune
succesoral ă
Nerespectarea regulilor inst ituite de Codul civil cu privire la capacitatea so țului
supraviețuitor și la consim țământului acestuia, precum și lipsa cauzei actului de op țiune
succesorală atrag nulitatea relativ ă a acestuia. Dimpotriv ă, nerespectarea regulilor instituite de
lege cu privire la obiectul actului de op țiune succesoral ă și cu privire la forma acestuia (forma
autentică a declara ției de neacceptare, a renun țării la moștenire și a revoc ăr ii renun țării la
moștenire), atrage nulitate absolut ă a actului de op țiune succesoral ă.
Ca urmare a interven ției nulității (absolute sau relative ), actul de op țiune se
desfințează retroactive, soț ul supravie țuitor putând opta din nou56, în condițiile legii.
Dreptul la ac țiunea în nulitate absolut ă a actului de op țiune este imprescriptibil din
punct de vedere extinctiv, acesta putând fi exercitat oricând [art. 2502 alin. (2) pct. 3 C. civ.].
În ceea c priveș te însă dreptul la ac țiunea în nulitatea relativ ă, Codul civil dispune, în art.
55 Potrivit acestui text de le ge „Succesibilul care inten ționează să îndeplineasc ă un act ce poate avea
semnifica ția acceptării moștenirii, dar care dore ște ca prin aceasta s ă nu fie considerat acceptant, trebuie s ă dea în
acest sens, anterior îndeplinirii actului, o declara ție autentic ă notarială.” Acest aspect va fi detaliat la un punct
următor al prezentului capitol.
56 M. Eliescu, op. cit., p. 115; Fr. Deak, op. cit., p. 387.
30
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul II
Actul de op ține succesoral ă și termenul de op țiune succesoral ă
1124, astfel „Dreptul la ac țiunea în anularea accept ării sau renun țării se prescrie în termen de
șase luni, calculat în caz de violen ță de la încetarea acesteia, iar în celelalte cazuri din
momentul în care titularul dreptului la ac țiune a cunoscut cauza de nulitate absolută relativă”.
Drept urmare, termenul de șase luni începe s ă curgă de la momente diferite, în funcț ie de
cauza nulit ății. Astfel, în caz de violen ță, termenul mai sus men ționat este calculat de la
încetarea acesteia, iar în celelalte cazuri, din momentul în care titularul dreptului la ac țiune a
cunoscut cauza de nulitate relativ ă.
2.5. Exercitarea dreptului de op țiune succesorală de c ătre soțul supravie țuitor
2.5.1. Termenul în care tre buie exercitat dreptul de op țiune succesoral ă
Potrivit art. 1103 C. civ., „Dreptul de op țiune succesorală se exercit ă în termen de
un an de la data deschiderii mo șt e n i r i i ” .
Termenul de un an în care so țul supravie țuitor trebuie s ă exercite dreptul de
opțiune succesoral ă și care este reglementat de Codul ci vil în art. 1103 alin. (1) nu trebuie
confundat cu termenul în care se prescrie dreptul la ac țiunea în anularea accept ării sau
renunță rii, reglem
entat de actul normativ men ționat în art. 1124 din Codul civil57. Termenul
în care trebuie exercitat dreptul la ac țiunea în anularea op țiunii succesorale are, fă ră niciun
dubiu, natura juridic ă a unui termen de prescrip ție extinctiv ă și are o durată de ș ase luni.
Dimpotriv ă, termenul de un an este unul de dec ădere, acestuia fiindu-i aplicabile, în temeiul
legii, regulile de la prescrip ția extinctiv ă.
2.5.2. Începerea curgerii termenului de op țiune succesoral ă
Termenul de op țiune succesorală începe să curgă, ca regul ă, de la data deschiderii
moștenirii, adic ă de la data mor ții primului so ț [art. 1103 alin. (2) C. civ.]. Drept urmare, orice
opțiune privitoare la moș tenire, făcută mai înainte de acest moment, constituie un act juridic
nepermis asupra unei succesiuni viitoare și este, potrivit dispozi ții-lor art. 956 C. civ., nul de
drept. Soțul care a optat poate opta din nou, dup ă data deschiderii, mo ștenirii, îns ă, de acest ă
dată, opțiunea sa va produce efecte juridice fiind executat ă în condițiile legii.
Similar, nu este valabil ă obligația asumat ă înainte de deschiderea m oștenirii, de a
opta într-un anumit sens cu privire la mo ștenire. În consecin ță, soțul supravie țuitor poate opta
57 Ilioara Genoiu, op. cit , p. 114.
31
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul II
Actul de op ține succesoral ă și termenul de op țiune succesoral ă
după propria voin ță, la data deschiderii mo ștenirii.
Regula, potrivit c ăreia termenul de op țiune succesorală începe să curgă de la data
decesului lui de cujus, indiferent de momentul în scrierii acestuia în re gistrele de stare civil ă,
operează, în opinia noastr ă, și în următoarele ipoteze:
– so țul supravie țuitor a luat la cuno ștință mai târziu de moartea lui de cujus;
– so țul supravie țuitor locuie ște în altă localitate decât locul deschiderii mo ștenirii58;
– so țul supravie țuitor nu cunoa ște compozi ția masei succesorale;
– so țul supravie țuitor transmite dreptul de op țiune succesoral ă cu privire la
moștenirea so țului defunct propriilor mo ștenitori (opreaz ă retransmiterea dreptului s ău de
opțiune succesoral ă) .
În cazul retransmiterii, mo ștenirii celui de-al doilea so ț decedat trebuie s ă exercite
dreptul de op țiune succesorală în termenul r ămas, adic ă în termenul cuprins între data mor ții
acestuia și data când se împline ște terme-nul de un an. Mo ștenitorii so țului decedat, dup ă dat
deschiderii succesiunii, dar mai înai nte de exercitarea dreptului de op țiune succesorală , nu pot
beneficia de un termen mei lung, decâ t cel avut de cel de-al doilea so ț decedat.
Exemplu: Dacă data deschiderii mo ștenirii primului so ț decedat este 1 ianuarie
2010, termrnul de op țiune succesoral ă se împline ște pe 1 ianuarie 2011. Cel de-al doilea so ț
(soțul supravie țuitor) moare la data de 1 aprilie 2010,m ai înainte de a exercita dreptul de
opțiune succesoral ă cu privire la mo ștenirea deschis ă. Dreptul de opț iune al celui de-al doilea
soț decedat se transmite c ătre propriii mo ștenitori ai acestuia. Ace știa din urm ă au dreptul de a
opta cu privire la mo ștenirea retransmis ă, în termen de 9 luni. N eexercitarea dreptului de
opțiune în termenul r ămas atrage stingerea acestuia, odat ă cu titlul de mo ștenitor.
În schimb, cu privire la mo ștenirea celui de-al doilea so ț decedat și nu la cea
retransmis ă, moș tenitorii acestuia au dreptul de a opta în termenul de un an, care începe s ă
curgă de la data de 1 aprilie 2010 (care constituie data deschiderii mo ștenirii cu privire la care
optează) .
De la regula care guverneaz ă începutul termenului de op țiune succesoral ă, sunt
admise de că tre Codul ci-vil urm ătoarele derog ări, cu inciden ță în materia drepturilor
succesorale ale so țului supravie țu i t o r :
a) În cazul mo ștenirii soțului declarat judec ătoreș te mort, termenul începe s ă curgă
de la data înregistr ării morții acestuia în registrul de stare civil ă, în temeiul hot ărârii
58 Trib. Suprem, sec ția civilă, decizia nr. 1413/1973, în Revista Român ă de Drept nr.12/1973, p.156-
157; Trib. Suprem,sec ția civilă, decizia nr. 213/1987, în Revista Română de Drept, nr. 10/1987, p. 74-75.
32
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul II
Actul de op ține succesoral ă și termenul de op țiune succesoral ă
judecătorești declarative de moarte, mai pu țin în ipoteza în care so țul supravie țuitor a
cunoscut faptul mor ții sau hot ărârea de declarare a mor ții ala o data anterioar ă, caz în care
termenul curge de la aceast ă din urmă dată [art. 1103 alin (2) lit. b) C.civ.];
b) Pentru ipoteza în care testamentul so țului defunct, con ținând legate, este
descoperit dup ă deschiderea mo ștenirii, termenul începe s ă curgă d e l a d a t a l a c a r e s o țul
supraviețuitor (cu multipl ă vocație succesorală ) a cunoscut sau trebuia s ă cunoască legatul său
[art. 1103 alin. (2) lit. c) C. civ.].
2.5.3. Suspendarea și repunerea în termenul de op țiune succesoral ă
Potrivit dispozi țiilor exprese ale art. 1103 alin. (3) C. civ., termenul de op țiune
succesorală este susceptibil de suspendare și de repunere în termen. Problema întreruperii
termenului de op țiune succesorală , nu se poate pune, întrucât, exercitându-se în termenul
legal, dreptul de op țiune succesorală “se consum ă”59.
1. Când se suspend ă termenul de op țiune succesoral ă?
Termenul de un an de op țiune succesoral ă se suspend ă, în opinia mea:
– în cazul în care so țul supravie țuitor face parte din for țele armate ale României, cât
timp acesta se afl ă în stare de mobilizare sau de r ăzboi. Termenul se suspend ă, de asemenea,
în cazul în care so țul supravie țuitor este per-soan ă civilă care se g ăsește în forț ele armate
pentru rațiuni de serveciu, impuse de necesităț ile ră zboiului [art.2532 pct. (8) C.civ.];
– în cazul în care so țul supravie țuitor este împiedicat de un caz de for ță majoră să-și
exercite dreptul de op țiune succesorală . Se precizează că forța majoră temporară suspendă
termenul în discu ție numai dac ă survine în ultimele ș ase luni ale acestuia [art. 2532 pct. (9)
C.civ. ].
După încetarea cauzei de suspendare, termenul î și reia cursul, lă sându-se în calcul ș i
timpul curs înaite de interven ția acesteia, dar nu se va putea îm plini, mai înainte de expirarea
unui termen de șase luni, socotit de la încetarea cau zei de susupendare (art. 2534 C.civ.).
Efectul suspend ării este ca o dat ă ce cauza de suspendare înceteaz ă, succesibilul
poate cere instan ței să fie repus în termenul de op țiune, instan ța putând acorda un nou termen
pentru acesta. Din acest de vedere susupendarea în materia dreptului de op țiune succesoral ă
produce acelea și efecte ca ș i întreruperea. Mai mult, de și permise teoretic, de legisla ția în
viguare, cauzele de întrerupere nu se întâlnesc în cazul dreptului de oop țiune succesorală .
59 Fr. Deak, op. cit., p. 406., citat în Ilioara Genoiu, op. cit. p. 118; Andreea Troanță Rebeleș
33
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul II
Actul de op ține succesoral ă și termenul de op țiune succesoral ă
2. Când poate opera repunerea în termenul de op țiune succesoral ă?
Repunerea în termenul de op țiune succesorală poate fi dispus ă de că tre organul
jurisdicțional, în temeiul dispozi țiilor art. 2522 alin. (1) C.civ., numai dac ă acesta constat ă că,
din motive temeinice, so țul supravie țuitor nu și-a exercitat în termen dreptul de op țiune
succesorală . Soțul supravi țuitor care a dep ășit termenul legal de op țiune succesorală , poate
cere repunerea în termen și judecarea cauzei, numaiîn decurs de 30 de zile. Acest termen este
socotit din ziua în care so țul supravie țuitor a cunoscut sau trebuia s ă conoască încetarea
motivelor care au justificat dep ășirea termenului de op țiune [art. 2522 alin (2) C.civ.].
Codul civil nu define ște noțiunea „motive temeinice” și nici nu ofer ă exemple în
ecest sens.Drept urmare, pot fi considerate „motive temeinice” acele împrejur ări care prezint ă
următoareșle tră săt u r i :
– îl împiedic ă pe soț ul supravie țuitor să exercite dreptul de op țiune succeso rală;
– nu sunt imputabile so țului supravie țu i t o r ;
– nu îndeplinesc caracterul for ței majore, întrucât nu sunt absolut invincibile.
Așadar, prin „motive temeinice” trebuie dese mnate cazurile fortuite, acele cauze care de și, nu-
l împiedic ă în mod absolut pe so țul supravie țuitor să exercite dreptul de op țiune succesoral ă,
în termenul legal, totu și nu-i pot fi imputate acestuia.
Constituie astfel de cazuri, spre exemplu :
– ascunderea cu rea-credin ță a morții lui de cujus de că tre moștenitori60;
– decesul lui de cujus s-a petrecut în str ăinătate, iar leg ăturile dintre acesta și soțul
supraviețu i t o r e r a u a n o r m a l e ;
– decesul lui de cujus într-un penitenciar61;
– îndrumarea gre șită a soțului supravie țuitor de c ătre notar, urmată de tergivers ări
din partea organelor administra ției publice locale62 ;
– necunoa șterea testamentului de c ătre soțul supravie țuitor-legatar63; –
starea de boală îndelungată și gravă a soțului supravie țuitor64.
Competen ța de a dispune repunerea în termenul de op țiune succesoral ă aparține
Turculeanu, Drept civil. Succesiuni , Curs universitar, Editura Sitech, Craiova, 2016.
60 M. Costin, principiul prescriptibilit ății dreptului de op țiune succesoral ă, în „Contribu ția practicii
judecătorești la dezvoltarea principiilor dreptului civil român „, de A. Iona șcu și colab., Ed. Academiei,
București, 1973, p. 211.
61 Ibidem.
62 Trib. Suprem, sec ția civilă, decizia nr. 470/1970, în Culegere de decizii pe anul 1970, p. 167-170.
63 C.S.J., sec ția civilă, decizia nr. 129/1993, în Culetinul Curț ii Supreme de Justi ție pe anul 1993, p.
81-88.
64 Ibidem.
34
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul II
Actul de op ține succesoral ă și termenul de op țiune succesoral ă
numai organul de juris-dic ție și nu notarilor publici sa u organelor administra ției de stat65.
Repunerea în termenul de op țiune produce efecte nu numai fa ță de soțul supravie țuitor repus,
ci și față de terți .
Cu privire la efectele pe ca re le produce admiterea de că tre organul de jurisdic ție
competent a cererii de repunere în termen, se consider ă că acest fapt are semnifica ția unei
acceptări implicite a mo ștenirii de c ătre soțul supravie țuitor reclamant, astf el încât organul de
jurisdicție nu va mai acorda un nou termenpent ru exercitarea drep-tului de op țiune
succesorală . Este evident c ă soțul supravie țuitor care a cerut repuner ea în termenul de op țiune
inten-ț ionează să accepte mo ștenirea și nu să renunț e la aceasta.
2.5.4. Reducerea, prorogarea și împlinirea termenului de op țiune succesoral ă
1. Reducerea termenului de op țiune succesoral ă
Codul civil, în art. 1113, reglementeaz ă posibilitatea reducerii termenului de op țiune
succesorală . Astfel, „Pentru motive temeinice, la cererea oric ărei persoane interesate, un
succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii prev ăzute de lege, s ă își exercite dreptu l de
opțiune succesoral ă înăuntrul unui termen stabilit de instan ța judecătorească, mai scurt decât
cel prevăut în art. 1103”, adic ă mai scurt de un an. Mai mult, succesibilul care nu opteaz ă în
termenul stabilit de instan ța judecătorească este considerat c ă a renunțat la moștenire66.
Reducerea termenului de op țiune are, a șadar, caracter execep țional, intervenind doar
în situații în care se impune atribuirea bunurilor succesor ale în termene mai scurte decât cel de
un an. Pot constitui astfel de motive, spre exemplu, riscul pieirii, degrad ării sau deterior ării
bunurilor succesorale.
Deci, termenul în care poate opta cu privire la mo ștenire soțul supravie țuitor poate fi
redus de c ătre instanța de judecată , pentru motive temeinice.
2. Prorogarea termenului de op țiune succesoral ă
Codul civil reglementeaz ă, în art. 1104, posibilitatea prorog ării (prelungirii)
termenului de op țiune succesoral ă. Astfel, „În cazul în care su ccesibilul a cerut întocmirea
inventarului anterior exercit ării dreptului de op țiune succesorale, termenul de op ține nu se va
împlini mai devreme de dou ă luni de la data la care i se comunic ă procesul-verbal de
inventariere. Pe durata efectuă rii inventarului, succesibilul nu poate fi considerat mo ștenitor,
65 C.S.J., sec ția civilă, decizia nr. 129/1993, în Buletinul Curț ii Supreme de Justiț ie pe anul 1993, p.
81-83.
35
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul II
Actul de op ține succesoral ă și termenul de op țiune succesoral ă
cu excepția cazului în care a acceptat mo ștenirea”.
În concluzie, solicitarea so țului supravie țuitor67 de a se realiza inventarul bunurilor
succesorale poate genera prelungirea termenului de op țiune succesoral ă. Pentru a interveni
prorogarea, este necesar ca cererea de in-ventariere a bunurilor succesorale s ă fie formulat ă
între limitele termenului de op țiune succesoral ă de un an, mai înainte a șadar de exercitarea
dreptului de op țiune succesoral ă. Într-o asemenea ipotez ă, termenul de opț iune se pre-lunge ște
cu două luni de la data la care so țului supravie țuitor i se comunic ă procesul-verbal de
i n v e n t a r i e r e .
Se pot întâlni deci, în practic ă, următoarele situaț ii:
– Procesul-verbal de inventariere este comunicat so țului supravie țuitor înainte cu
cel puțin două luni de expirarea termenului de op țiune de un an, astfel încât nu mai este
necesară prorogarea termenului în discu ți e ;
– Procesul-verbal de inventariere este comunicat so țului supravie țuitor dup ă
expirarea termenului de un an, astefel încât este necesar ă prorogarea termenului în discu ție cu
două l u n i ;
– Procesul-verbal de inventariere este comunicat so țului supravie țuitor înainte de
expirarea termenului de un an, îns ă până la împlinirea acestui termen sunt mai pu țin de dou ă
luni, devenind necesar ă prorogarea lui, astfel încât , de la momentul comunic ării procesului-
verbal de inventariere, trebuie s ă ma i curgă un termen de două luni.
În acest fel se asigur ă protecție soțului supravie țuitor, permi țându-i-se acestuia din
urmă să opteze la moș tenirea so țului defunct, în deplin ă cunoștință de cauză.
3. Efecte pe care le produce împlinirea termenului de op țiune succesoral ă
Ca urmare a neexercit ării dreptului de op țiune succesorală în termenul legal, so țul
supraviețuitor este prezumat de lege (art. 1112 C.civ.), pân ă la proba contrar ă, că a renunțat la
moștenire. Prin urmare, legiuitorul asimileaz ă pe soțul supravie țuitor care nu exercit ă
termenul de op țiune succesorală , cu renunță torul la mo ștenire. De această prezumție, care
prezintă numai caracter reletiv, putând fi conb ătută prin proba contrar ă, este vizat doar so țul
supraviețuitor care, de și cunoștea despre deschiderea m oștenirii și calitatea lui de succesibil,
ca urmare a notific ării sale, în condi țiile legii, nu accept ă moștenirea în termenul legal.
66 În opinia d-nei aceast ă prezumție prezintă caracter absolut.
67 Mai pot cere, de asemenea, un inventar al bunurilor succesorale (put ând determina astfel
prorogarea termenului de op țiune), în temeiul dispozi țiilor art. 1115 alin. (1) C.civ., ceilal ți succesibili ai
defunctului, creditorii moștenirii și orice persoană interesată. I. Genoiu, op. cit., p. 50-52.
36
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul II
Actul de op ține succesoral ă și termenul de op țiune succesoral ă
37Dimpotriv ă, soțul supravie țuitor care nu cuno ștea despre deschiderea mo ștenirii și
despre calitatea sa, nef iind notificat în condiț iile legii și care nu accept ă moștenirea în
termenul legal de op țiune succesoral ă, nu poate fi considerat renun țător la mo ștenire, acesta
putând solicita organului de jurisdic ție competent repunerea în termen, în condi țiile legii.
A șadar, prin împlinirea termenului de op țiune succesorală , soțul supravie țuitor este
calificat renun țător la mo ștenire, fiind considerat c ă nu a fost niciodat ă moștenitor.
Renunț area la mo ștenire produce efecte erga omnes , putând fi invocată dec către orice
persoană interesat ă și față de orice persoan ă (precum: como ștenitorii, mo ștenitorii
subsecven ți, legatarii, creditorii și debitorii mo ștenirii).
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
CAPITOLUL III
ACCEPTAREA SAU RENUN ȚAREA LA MO ȘTENIRE
A SOȚULUI SUPRAVIE ȚUITOR
3.1. Acceptarea mo șt e n i r i i
3.1.1. Semnificaț ia acceptării moștenirii și felurile acesteia
Acceptarea mo ștenirii este actul sau faptul juridic unilateral prin care so țul
supraviețuitor îș i consolideaz ă definitiv calitatea de mo ștenitor al so țului defunct68.
Ca urmare a acceptă rii moștenirii, so țul supravie țuitor răspunde pentru datoriile ș i
sarcinile mo ștenirii numai cu bunurile din pa trimoniul succesoral, propor țional cu cota sa
succesorală [art. 1114 alin. (2) C.civ.] (adic ă intra vires hereditatis ).
Prin acceptarea mo ștenirii, so țul supravie țuitor își însușește necondi ționat calitatea
de moș-tenitor, consolidându-se, în ceea ce-l prive ște, transmisiunea mo ștenirii realizat ă de
plin drept la data decesului soț u-lui său [art. 1114 alin.(1) C. civ.].
Se menț ionează că soțul supravie țuitor are dreptul de a accepta mo ștenirea și nu o
obligație în acest sens.
Acceptarea moș tenenirii poate fi:
– acceptarea voluntar ă (care, la rândul e,i poate fi expresă și tacită);
– acceptarea for țată.
3.1.2. Acceptarea voluntar ă
Acceptarea voluntsr ă este rezultatul manifest ăr ii libere de voin ță a soțului
supraviețu i t o r .
A. Acceptare voluntar ă expresă
Potrivit dispozț iilor art. 1108 alin. (2 ) C. civ., acceptarea mo ștenirii este expres ă,
când soțul supravie țuitor îș i însușește explicit titlul sua calitate de mo ștenitor printr-un înscris
autentic sau aub semn ătură privată. Așadar pentru a fi în prezen ța acceptă rii exprese, este
38
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
necesar să fie îndeplinite urm ătoarele condi ți i :
a) voin ța soțului supravie țuitor de a accepta mo ștenirea trebuie s ă se materializeze
într-un înscris, indife-rent c ă aceasta este sub semn ătură privată sau autentic, iar din înscrisul
respectiv s ă rezulte că înțelege să își exer-cite drepturile succesorale69, dobândind ceea ce i se
cuvine în virtutea legii sau testamentului70 ;
A șadar, acceptarea expres ă a moștenirii este un act formal, nu îns ă și solemn. În
consencin ță, declarația verbală a soțului supravie țuitor, în sensul accept ării moștenirii, nu are
valoarea unei accept ări. În situa ția în care acceptarea este f ăcută printr-un înscris autentic,
declarația de acceptare se va înscrie în registrul na țional al notarilor, ținut în format electronic,
potrivit legii (art. 1109 C. civ.). Aceast ă condiție este impus ă de că tre legiuitor, a șadar, din
rațiuni de publicitate.
În ceea ce prive ște înscrisul sub semn ătură privată , în care se materializeaz ă voința
soțului supravie țuitor de a accepta mo ștenirea, acesta nu trebuie s ă conțină formule
sacramentale și nu trebuie redactat special în acest sens. Acceptarea expres ă a moștenirii
poate rezulta și dintr-un înscris, redactat în alt sens decât celal op țiunii succesorale, precum o
scrisoare, în m ăsura în care aceasta ar e caracter juridic (f ăcând referire la aspecte care
inte
resează moștenirea) și nu are caracter srict confiden țial sau diferite cereri, adresate de
soțul supravie țuitor instan țelor de judecat ă, notarului public sa u organelor administra ței
publice, în vederea solu ționării unor aspecte ca-re privesc mo ștenirea71. Aceste înscrisuri,
chiar dacă nu sunt redactate exclusiv în scopul acceptă rii moștenirii, trebuie s ă fie făcute de
către soțul supravie țuitor, cu respectarea regulilor legale privind capacitatea și trebuie s ă se
încadreze în termenul de op țiune de un an.
Sunt considerate astfel de înscrisuri: scrisoarea adresat ă creditorilor succesiunii,
conținând o ofert ă d e d a r e î n p l a t ă sau prin care se solicit ă un termen de plat ă; cererea de
amânare a plăț ii datoriei; scri soarea adresată co-moștenitorilor, con ținând o ofertă de partaj
voluntar al mo ștenirii; peti ția de erditate; cererea de desc hidere a pro-ce durii succesorale
notariale, con ținând voin ța succesibilului de a accepta mo ștenirea; declara ția dată consiliului
local prin care se indic ă compunerea masei succesorale și calitatea de mo ștenitor, în vederea
68 Fr. Deak, op. cit., p. 411; D. Chiric ă, op. cit., p. 218; Al. Bacaci,Gh. Com ăniță, op. cit., p. 192; L.
Stănciulescu, op. cit., p. 183; I. Adam, A. Rusu, op. cit., p.394.
69 S-a dezbătut Al. Bacaci, Gh. Com ăniță, op. cit., p. 197.
70 „Legiuitorul a înl ăturat acceptarea orală , atât pentru ca succesibilul s ă nu fie legat printr-un cuvânt
rostit la întâmplare. Cât și pentru a evita dovada prin martori a unei accept ării date prin viu grai”; M. Eliescu, op.
cit., vol II, p. 122.
39
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
depunerii înscrisului la biroul notarial competent pent ru dezbaterea succesiunii; opozi ția
formulată de un succesibil la vânzarea silit ă a unui imobil succesoral. Dimpotriv ă, se
consideră că apelul introdus de un mo ștenitor împotriva unei hot ărâri judec ătorești,
dacăautorul său a fost parte în proces și apoi a decedat, nu constituie prin el însu și un act de
acceptare a mo ștenirii72.
Mo ștenirea poate fi acceptat ă de către soțul supravie țuitor nu numai personal, ci și
prin reprezentantul s ău conven țional (mandatar), împuternicit în scris (întrucât mandatul
formează corp comun cu actul în vederea c ăruia a fost dat) ș i în mod special (întrucât actul de
opțiune succesoral ă este un act de dispoziț ie), în acest sens. Pentru a avea valoarea unei
acceptări, voința mandatarului, exprimat ă în sensul rezultat din procura primit ă, trebuie
exprimată în scris ș i în termenul legal de op țiune. Existen ța împuternicirii mandatarului de a
accepta mo ștenirea, neurmată de o acceptare în condiț iile legii, nu valoreaz ă acceptare a
moștenirii, întrucât procura dat ă mandatarului poate fi revocat ă ulterior de că tre mandant
(soțul supravie țuitor). Deci, împuternicirea mandatarului este revocabil ă, însă acceptarea pe
care acesta o face, în numele și pe seama mandantului (so țului supravie țuitor), este
irevocabil ă. Dacă, mandantul (so țul supravie țuitor) moare, mai ânainte ca mandatarul s ăm
pună în executare împuternicirea primit ă, acesta din urm ă po ate accepta mo ștenirea, pentru ca
prin întârziere, s ă nu provoace pagube mo ștenitorilor celui dintâi73.
Potrivit dispoziț iilor art. 1107 C. civ., mo ștenirea poate fi acceptat ă și de către
creditorii so țului supravie- țuitori pe cale oblic ă, în limita îndestul ării creanț ei lor.
Rezul ă așadar, cu eviden ță, că actul de acceptare a mo ștenirii, ca de altfel actul de
opțiune succesoral ă în general, nu prezintă caracter exclusive personal.
b) Din actul de acceptare trebuie s ă rezulte, în mod nemijlocit, c ă soțul
supraviețuitor și-a însușit titlul sau calitatea de mo ștenitor74. Caracteru neechivoc al voin ței
soțului supravie țuitor va fi apreciat de c ătre instanța de ju-decat ă, care va proceda la o analiz ă
a conținutului real al actului.
B) Acceptarea voluntar ă tacită
Acceptarea este tacit ă când soțul supravie țuitor face un act sau fapt pe care nu ar
putea să-l facă decât în calitate de mo ștenitor (art. 1108 alin. 3 C.civ.). A șadar, soțul
71 D. Alexandresco, op. cit., p. 236; I. Rosetti-Bă lenescu, Al. B ăicoianu, Drept civil român. Regimuri
matrimoniale. Succesiuni. Dona țiuni. Testamente, vol. III, Ed. Socec, Bucure ști, 1948, p. 287; C. Stă nescu, op.
cit., p. 219; Fr. Deak, op. cit., p. 412; D. Chiric ă, op. cit., p. 219; Al. Bacaci, Gh. Com ăniță, op. cit., p. 192-193.
72 În acest sens s- dezb ătut, Al. Bacaci, Gh. Com ăniță, op. cit., p. 193.
73 Fr. Deak, op. cit., p. 413.
74 M.B. Cantacuzino, op.cit., p. 230; St. C ărpenaru, op. cit., p. 499-500; Fr. Deak, op. cit., p.413.
40
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
supraviețuitor nu-ș i exprimă direct voin ța de accepta mo ștenirea, precum în cazul accept ării
exprese, ci aceasta rezult ă din actele și faptele pe care so țul supravie țuitor le săvârșește.
Pentru a fi în prezen ța acceptă rii tacite, trebuie îndeplinit ă condiția ca, din actele
săvârșite de so țul supravie țuitor, să rezulte neechivoc voin ța acestuia de a accepta
moștenirea75.
Când un asemenea act este echivoc (adic ă în măsură să primeasc ă și o altă
interpretare), el nu mai are va-loare de acceptare tacit ă76.
Ca și acceptarea expres ă, acceptarea tacit ă poate fi realizat ă personal, prin
reprezentant conven țional sau chiar printr-un gestionar de afaceri77. Mandatarul trebuie s ă
beneficieze de o împuternicire special ă și să realizeze actele de acceptare tacit ă a moș tenirii,
în termenul de op țiune de un. Poate avea calitatea de mandatar al so țului supravie țuitor, chiar
și un como șt e n i t o r .
Actele de acceptare tacit ă, făcute de gestionarul de afaceri, au valoarea unei
acceptări a moș tenirii, în m ăsura în care so țul supravie țuitor ratific ă în termenul de op țiune
succesorală , gestiunea, transformând- o astfel într-un mandat78.
Poate fi acceptat ă tacit atât mo ștenirea legal ă, cât și cea testamentar ă, întrucât, din
dispozițiile legale mai sus men ționate, nu rezult ă contrariul. Soț ul supravie țuitor-legatar,
indiferent că este universal, cu titlu universal sau cu titlu particular, poate accepta tacit legatul,
însă este necesar s ă invoce în fa ța celor interesa ți testamentul care-i confer ă vocaț ie la
moștenire și să nu acț ioneze ocult79.
Codul civil enumer ă actele care au valoarea unei accept ări tacite a mo ștenirii. În
acest scop, legiuitorul distinge între acte de dispozi ție, acte de adminstrare și acte de
conservare, care privesc o parte sau totalitatea drepturilor asupra mo ștenirii.
75 M. Eliescu, op. cit., p. 122; Fr. Deak, op. cit., p. 413, C.S.J., sec ția civilă, decizia nr. 2193/1990, în
Deciziile Cur ții Supreme de Justiț ie pe anii 1990-1992, p. 114-116; Trib. Supreme, colegiul civil, decizia nr.
786/1963, în Justi ția Nouă nr. 10/1964, p. 116.
76 În acest sens s-a avut în vedere V. Stoica, op. cit., p. 256 și practica judicir ă: Trib. reg. Dobrogea,
dec. Nr. 25/1962, în J.N. nr. 2/1963, p. 150; Trib. Suprem, s.civ., dec. Nr. 355/1972, în R.R.D. nr11/1972, p. 168.
77 Gestionar de afaceri sau gerant este persoana care, f ără a fi obligat ă, gestioneaz ă în mod voluntar și
oportun afacerile altei persoane, nu-mit ă gerat, care nu cunoa ște existen ța gestiunii sau , cunoscând gestiunea nu
este în măsură să desemneze un mandatar sau s ă se îngrijasc ă în alt fel de afcerile sale [art. 1330 alin. (1) C.civ.].
Deci, diferen ța dintre gestionarul de afaceri și mandatar rezid ă în aceea c ă cel dintâi nu beneficiaz ă de o
împuternicire- L. St ănciulescu, op. cit., p. 186.
78 M. Eliescu, op. cit., p. 123; E. Safta-Romano, op. cit., p. 97-98; Fr. Deak, op. cit., p. 414; Trib.
Suprem, sec ția civilă, decizia nr. 1411/ 1973, în Culegerea de decizii pe anul 1973, p. 183.
79 Gh.D. Dumitrescu, Acceptarea tacit ă a succesiunii de că tre legatarul universal, în Revista Română
de Drept nr. 4/1972, p. 78-79; E. Safta-Romano, op. c it., p. 101-102; Fr. Deak, op . cit., p. 414; D. Chiric ă, op.
cit., p. 225.
41
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
itativ, urm ătoarele acte:
În toate cazurile îns ă, actele să vâsșite de soțul supravie țuitor, pentru a fi considerate
acte de acceptare tacit ă a moștenirii, trebuie s ăvârșite în termenul de op țiune succesoral ă.
Astfel conform dispozi țiilor art. 1110 C.civ., au valoare de acceptare tacit ă
următoarele categorii de acte80:
a) actele de dispozi ție juridică făcute de so țul supravie țuitor cu privire la o parte sau
totalitatea drepturilor asupra mo ștenirii;
Sunt acte de dispozi ție care valoreaz ă acceptarea tacit ă a succesiunii: înstră inarea
bunurilor succesorale și constituirea de drepturi reale asupra lor; d ărâmarea și reparațiile care
nu au character urgent, f ăcute la imobilele suc-cesor ale; exercitarea în justi ție a acțiunilor
privitoare la succesiune, în afar ă de cele care au character cons ervator (art. 1110 alin. 1 lit. A.
C . c i v . ) .
Practica judec ătorească a statuat c ă reprezint ă, de asemenea, acte de acceptare
tacită a moș tenirii: achitarea taxelor succesorale81; plata impozitelor asupra masei
succesorale; solicitarea inventarierii bunur ilor; constituirea unor drepturi reale asupra
imobilului succesoral (servitude, ipotec ă), fapta so țului supravie țuitor de a construi dup ă
deschiderea succesiunii, dar în termenul legal de op țiune, pe terenul defunctului, un șopron și
un trotuar din beton; arendarea p ământului succesoral; contractul de valorificare a dreptului
de autor încheiat de so țul supravie țuitor în termenul de op țiune succesoral ă etc. Fac parte
din această categorie, cu titlu lim
– înstră inarea, cu titlul gratuit sau oneros, de c ătre soțul supravie țuitor al drepturilor
asupra mo șt e n i r i i ;
Este vorba bineîn țeles despre actele realizate de so țul supravie țuitor cu privire la
drepturile asupra unei mo șteniri deschise, a șdar despre actele care au fost realiuate de c ătre
acesta dup ă data deschiderii mo ștenirii.
– renun țarea, chiar gratuit ă, în folosul unuia sau mai multor mo ștenitori determina ți
(renunț area în favo-rem ) înseamn ă acceptarea mo ștenirii urmat ă de transmiterea cu titlu
gratuit sau oneros(art. 1110 alin. 1 lit. b, C.civ.)82;
Se constat ă astfel că renunțarea cu titlu gratuit în favoarea tuturor com ștenitorilor
subsecven ți (renunțarea pur abdicativ ă sau impersonal ă) nu are valoarea unei accept ări tacite a
80 Această enumerare prezint ă numai caracter ezemplificativ, I. Genoiu, op. cit., p. 203.
81 Nu toate actele legate de patrimoniul succesoral presupun inten ția de acceptare. De exemplu în
practică s-a apreciat c ă achitarea taxelor fiscale pentru un imobil din succesiune nu represint ă un act de
dispoziție, ci constituie un act de adminstrare ce nu poate fi interpretat în sensul art. 689, C.civ.; Trib. Bucure ști,
s.a III-a civ., dec. Nr. 326/1992, în C.P.J.C. 1992, p. 167- în L. St ănciulescu op. cit., p. 186.
82 În acest caz s-a dezb ătut Al. Baravi, Gh. Com ăniță, op. cit., p. 217-218.
42
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
moștenirii.
– renu țarea la mo ștenire, cu titlu oneros, chiar în vafoarea tuturor como ștenitorilor
sau moș tenitorilor subsecven ți .
Conform legiuitorului, actele de dispozi ție juridică privind o parte sau totalitatea
drepturilor asupra mo ș-tenirii atrag acceptarea tacit ă a moștenirii. Drept urmare, în aceste
cazuri, acceptarea mo ștenirii opereaz ă de drept, fiind exclusă aprecierea instan ței de judecat ă.
b) actele de dispoziț ie, administrare definitiv ă ori folosin ță a unor bunuri din
moștenire, făcute de către soțul moș tenitor.
Codul civil prevede în alin.(2) al art. 1110 c ă aceste acte pot avea valoare de
acceptare tacită a moștenirii. În concluzie, în acest caz, instan ța de judecat ă este cea care va
aprecia, diferit de la caz la caz, dac ă actele de dispozi ție, adminstrare definitiv ă ori folosin ță a
unor bunuri din mo ștenire, făcut de către soțul supravie țuitor, constituie acte de acceptare a
moștenirii. Așadar, în acet caz acceptarea mo ștenirii nu opereaz ă de drept.
Pot
constitui exemple de acte de dispozi ție care privesc bunurile succesorale
singulare: contractul de vânzare, contractul de schim b, contractul de donaț ie, contractul e
rentă viageră, contractul de între ținere etc., având ca obiect bunuri succesor ale, indiferent c ă
sunt încheiate cu un ter ț sau cu un como ștenitor; actele de constituire a unor dezmembr ăminte
ale dreptului de proprietate as upra bunurilor succesorale; actele prin care sunt grevate bunuri
succesorale; renun țarea la un drept; încheierea un contract de valorificare a dreptului de autor
privitor la o oper ă li-terară , artistică ori ștințifică rămasă de pe urma defunctului; incheierea
unui antecontract de v ănzare-cump ărare cu privire la un im obil succesoral etc.
Pot constitui exemple de acte de administrare definitiv ă a bunurilor succesorale
privite ut singuli : efectuarea unor cheltuieli utile sau voluptorii care m ăresc valoarea bunului
succesoral sau care sunt realizate în scop de lux sau de plă cere; încasarea unor crean țe ale
moștenirii, dar care nu au natura unor ve nituri curente ale a-cesteia; loca țiunea pe lung ă durată
a bunurilor succesorale; plata uno r datorii mai însemnate ale so țului defunct, în m ăsura în care
soțul supravie țuitor plătitor nu are, în acela și timp, calitatea de debitor; plata impozitelor pe
terenuri, cl ădiri sau autohevicule care fac p arte din masa succesoral ă; plata taxelor asupra
succesiunilor etc. Constituie de as emenea, un act de acceptare tacit ă a moștenirii de c ătre soțul
supraviețuitor reclamant,potrivit dispozi țiilor art. 959 alin. (2) C.civ., introducerea ac țiunii în
declararea nedemnit ăți i j u r i d i c e .
Dimpotriv ă, nu constituie acte de acceptare tacit ă a moștenirii, în lumina
dispozițiilor art. 1110 alin. (3) C.civ., actele de cons ervare, supraveghere și administrare
43
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
provizorie, dac ă din împrejur ările în care acestea s-au fectuat nu rezult ă că soțul supravie țuitor
și- însușit prin ele calitatea de mo ștenitor. Sunt considerate a fi de adminis-trare provizorie
actele de natur ă urgentă a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe
termen scurt a bunurilor mo ștenirii [art. 1110 alin. (4) C.civ.]. Pot constitui acte de
conservare a bunurilor succesorale, spre exem plu: întocmire inventarului; efectuarea unor
reparații urgente; încasarea unor sume datorate succesiunii; exercitarea unor ac țiuni posesorii
cu privire la un bun succesoral etc. Pot fi calif icate acte de adminstrare provizorie, spre
exmplu: plata cheltuielilor de înmormântare; plata datoriilor rezultate din ultima boal ă a
soțului defunct; plata micilor datorii a so țului defunct, efectuate din conside-rente de respect
față de memoria acestuia et c. În practica judiciar ă s-a considerat c ă nu atrag acceptarea tacit ă
amoștenirii: luarea din patrimonul mo ștenirii a unei amintiri de familie, bibelouri etc.,
preluarea de c ătre unii mo ștenitori legali, imediat dup ă deces,a unui singur bun de valoare
redusă (în raport cu obiceiul locului)83. În contextul accept ării tacite a moș tenirii, Codul civil
reglementeaz ă, în art. 1111, declarația de neacceptare. Astfel, so țul supravie țuitor care
intenționează să îndeplinească un act ce poate avea semnifica ția acceptă rii moștenirii, dar care
doreș te ca prin acesta s ă nu fie considerat acceptant, trebuie s ă dea în acest sens, anterior
îndeplinirii actului, o declara ție autenitic ă notarială.
A șadar, declaraț ia de neacceptare poate fi dat ă de că tre soțul supravie țuitor numai
cu privire la actele de dispozi ție, administer are definitiv ă ori folosin ță a unor bunuri din
moștenire, întrucât numai în cazu l acestora acceptarea nu opereaz ă de drept, ci poate fi
dispusă de că tre instan ța de judecat ă. Dacă soțul supravie țuitor încheie actele de dispozi ție
juridică privind o parte sau totali tatea drepturilor asupra mo ștenirii, acesta este considerat de
drept acceptant al mo ștenirii, iar declara ția de neacceptare într-o asemenea ipotez ă, nu este
adm
isibilă .
Se observă , de asemenea, c ă declarația de neacceptare, spre deosebire de acceptarea
expresă a moș tenirii, este un act solemn, va liditatea celei dintâi fiind condi ționată de
realizarea ei în form ă autentică notarială. Dimpotriv ă, acceptarea expres ă a moștenirii nu
trebuie să se materializeze într-un înscris autentic, ci poate fi exprimat ă și într-un înscris sub
semnătură privată, fiind așadar numai un act formal.
Se constat ă însă faptul că textul în discu ție al Codului civil nu con ține o sancț ine
pentru ipoteza în care declara ția de nescceptare nu îmbrac ă forma autenic ă notarială. Se mai
consideră că, sancținea care va interveni într-o asemenea ipotez ă este nulitatea absolut ă.
83 În acest s-a urm ărit practica: T.S., s. civ.,dec. Nr. 110/1975, în R.R.D. nr. 11/1976, p. 62; T.S.,s.
44
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
Din dispozi țiile art. 1111 C.civ., rezult ă că declarația de neacceptare nu are
semnifica ția unei renun țări la mo ștenire84, astfel încât, dup ă realizarea acesteia, so țul
supraviețuitor păstrează nealterat dreptul de op țiune succeso-rală , putând uza de ambele
valențe ale aestuia. Drept urmare, so țul supravie țuitor care a relizat declara ția de neac-ceptare
poate, în interiorul te rmenului de un an, s ă accepte mo ștenirea în cauz ă sau să renunț e la
aceasta.
Referitor la acela și text de lege, se face precizare c ă acesta folose ște exprimarea
“…un act ce poate avea semnifica ția…”. În consecin ță, raportându-se exclusiv la acest
aspect, ar rezulta c ă soțul supravie țuitor nu ar putea face decât o singur ă declaraț ie de
neacceptare a mo ștenirii. Deci, se consideră că, din textul art. 1111 C. civ., privind în
integralitatea lui, nu rezult ă imposibilitatea so țului supravie țuitor de a realiza mai multe
declarații de neacceptare a mo ștenirii85.
În final, se constat ă că, actele realizate de c ătre soțul supravie țuitor renun țător la
moștenire, cu îndeplini-rea pr ocedurii reglementate de art 1111 C.civ., vor profita
moștenitorilor acceptan ți ai moștenirii respective.
3.1.3. Acceptarea forț ată
1. Când opereaz ă acceptarea for țată a moș tenirii?
Codul civil în art. 1119, dispune în sensul c ă soțul supravie țuitor, care, cu rea-
credință, a sustras ori a as-cuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o dona ție
supusă raportului ori reduc țiunii este considerat c ă a acceptat mo ștenirea, chiar dac ă anterior
renunțase la ea. El nu va avea îns ă niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse și,
după caz, va fi obligat s ă raporteze sau s ă reducă donația ascuns ă, fără a participa la
distribuirea bunului donat. În plus, so țul supravie țuitor aflat în situa ția mai sus descris ă este
ținut să plătească dato
riile și sarcinile mo ștenirii, propor țional cu cota sa din mo ștenire,
inclusiv cu propriile sale bunuri.
Constituie, a șadar, fapte care atrag acceptarea for țată a moștenirii urm ătoarele :
– sustragerea sau ascunderea unor bun uridin patrimonial succesoral;
– ascunderea unei donaț ii supuse raportului;
– ascunderea unei donaț ii supuse reducț iunii.
civ.,dec. nr. 830/1983, în R.R.D. Nr. 1/1984, p. 59.
84 B. Pătrașcu, Contiuitate și discontinuitate în reglementarea op țiunii succesorale, în coord. M.
Uliescu, Noul Cod civil. Comentar ii, Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2010, p. 271.
45
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
Prin urmare, acceptarea for țată reprezintă sancțiunea aplicat ă soțului supravie țuitor
care, animat de o inten ție frauduloas ă, a ascuns bunuri ce f ăceau parte din masa succesoral ă
sau o dona ție supusă raportului ori reduc ți-unii, în scopul de a și le însuș i în exclusivitate,
respectiv de a sustrage dona ția de care a beneficiat raportului sau re-duce țiunii și de a-i păgubi
pe comoștenitori sau pe creditorii succesorali.
Acceptarea for țată a moștenirii, des întâlnit ă în practic ă, constituie o excep ție de la
caracterul voluntar al actului de op țiune succesoral ă86 și este aplicabil ă atât în cazul mo ștenirii
legale, cât și în cazul mo ștenirii testamentare. A ceasta poate fi calificat ă o pedeapsă civilă87.
2. Condițiile acceptării for țate
Pentru a fi în prezen ța acceptă rii forțate, trebuie întrunite în mod cumulativ
următoarele condiț i i :
a) Existența elementului obiectiv
Elementul obiectiv const ă în darea la o parte, ascunderea sau nedeclararea la
inventar a unor bunuri su c-cesorale sau a unei dona ții supusă raportului or reduc țiunii de către
soțul supravie țuitor, singur sa u în participaț i e .
Elementul material poate consta a șadar, atât în fapte co misive, precum ascunderea
materială a unor bunuri, întocmirea unui testament fa ls sau a unui înscris doveditor al unei
creanțe nereale c ătre succesiune, cât și în fapte omisive, precum nedeclaraea unor bunuri cu
prilejul întocmirii inventarului succesoral, nedeclararea unor dato rii ale succesibilului fa ță de
succesiune, nedeclararea unei dona ții supuse raportului sau reduc țiunii etc.88 În toa-te
cazurile, existen ța bunurilor ascunse sau nedeclarate, în patrimonial succesoral, trebuie
dovedită89 .
Ca urmare a s ăvârșirii unor asemenea fapte, opreaz ă o împosedare clandestin ă a
unui como ștenitor, în defavoarea celorlal ți90. Lipsa clandestinit ății (comoș tenitorii au avut
cunoș tință despre existen ța bunurilor) atrage in aplicabilitatea sanc țiunilor prev ăzute de art.
1119 C. civ.
În practica judec ătorească și în literature de specialitate, s-a admis c ă ascunderea
85 Ibidem.
86 M. Eliscu, op.cit., p 125; Fr. Deak, op. cit., p. 423; Al. Bacaci, Gh. Com ăniță, op. cit., p. 200.
87 M. Eliscu, op. cit., p. 130-131; Fr. De ak, op. cit., p.413; Trib. Suprem, sec ția civilă, decizia nr.
2520/1989, în dreptul nr. 8/1990, p. 79.
88 D. Alexandresco, op.cit., p. 325-327; I. Rosetti-B ălănescu, Al. B ăicoianu, op. cit., p. 291-292; M.
Eliscu, op.cit., p. 130; Fr. De ak, op.cit., p. 424; D. Chiric ă, op.cit., p. 227; Al. Bacaci, Gh. Com ăniță, op.cit., p.
201;C.S.J., sec ția civilă, decizia nr. 622/1990, în Dreptul nr. 9-12/1990, p. 236-237.
89 C.S.J., sec ția civilă, nr. 1979/1992, în Deciziile Cur ții Supreme de Justiț ie pe anii 1990-1992, p.
119-125.
90 D. Chiric ă, op.cit., p. 227.
46
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
sau dosirea atrag acceptarea for țată a moștenirii și în următoarele ipoteze:
– acestea privesc nu numai bnunurile mobile ci și bunurile imobile, apar ținând
patrimoniului succesoral91;
– acestea sunt s ăvârșite nu numai dup ă deschiderea mo ștenirii, ci și mai înainte de
această dată, poate chiar și cu complicitatea defunctului92;
– acestea sunt s ăvârșite nu numai înainte de exercitarea dreptului de op țiune
succesorală , ci și după acest moment93.
b) Existența elementului subiectiv
Elementul subiectiv const ă în intenția soțului supravie țuitor de a fraud ape ceilal ți
comoștenitori sau pe creditorii mo ștenirii94.
Pentru prima ipotez ă (fraudarea comoș tenitorilor), trebuie s ă existe o pluralitate de
moștenitori, astfel încât so țul supravie țuitor să săvârșască fapta în scopul de a p ăgubi un alt sa
alți comoștenitori. So țul supravie țuitor care a s ăvârșit fapta în acest scop este dec ăzut din
dreptul de a renun ța la moștenire cât și din dreptul de a primi pa rte sa din bunurile sustrase.
Pentru cea de-a doua ipotez ă (fraudarea creditorilor mo ștenirii), nu este necesar ă
pluritatea de mo ștenito-ri, fiind suficient ca so țul supravie țuitor-unic succesibil al defunctului
să săvârșească fapta în scopul de a p ăgubi creditorii succesiunii95. Fiind unic mo ștenitor96,
acesta poate fi dec ăzut numai din dreptul de a renun ța la moștenire, nu și din dreptul de a
primii partea sa din bunurile sustrase.
Nedeclararea de c ătre soțul supravie țuitor, cu ocazia întocm irii inventarului, a unor
bunuri succesorale, din gre șeală sau din credin ță greșităcă acestea îi apar țin, nu atrage
aplicarea sanc țiunilor reglementate de art. 1119 C.civ. Pentru ca aceste sanc țiuni să devină
aplicabile, este necesar ca so țul supravie țuitor să fie animat de o inten ție frauduloas ă. Reaua-
credință a soțului supravie țuitor nu se prezum ă, ea trebuind dovediă de cel care o invocă (co-
moștenitor sau creditor al succesiunii).
91 D. Alexandresco, op.cit., p. 326; nota de subsol nr. 1; I. Rosetti-B ălănescu, Al. B ăicoianu, op.cit.,
p. 292.
92 Poate fi întâlnit ă complicitatea defuncutului, în ipoteza în care acesta dispune în favoarea so țului
supraviețuitor, prin intermediul unei donaț ii, deghizat ă sub aparen ța unei vânz ări, pentru a evita astfel
reducțiunea liberalit ății excesive. M. Eliescu, op.cit., p. 129; Fr. Deak, op. cit., p. 424.
93 Fr. Deak, op. cit., p. 424.
94 Practica judec ătorească și doctrina au admis c ă ontenț ia frauduloas ă a soțului supravie țuitor poate
viza și creditorii succesiun ii, nu numai como ștenitorii. C.S.J., sec ția civilă, decizia nr.622/1990, în Dreptul nr. 9-
12/1990, p. 236-237; Fr. Deak, op. cit., p. 425; Al. Bacaci, Gh. Com ăniță, op. cit., p. 201.
95 C.S.J., sec ția civilă, decizia nr. 622/1990, în Dreptul nr. 9-12/1990, p. 236-237.
96 M. Eliescu, op. cit., p. 129. În literatura de specialitate a fost sus ținută și opinia contrar ă, potrivit
căreia aplicabilitatea sanc țiunilor în discu ție este condi ționată de existen ța pluralității de moștenitori. În acest
sens s-a dezb ătut E. Safta-Romano, op. cit., p. 114.
47
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
Dacă soțul supravie țuitor înapoiaz ă, din proprie ini țiativă, bunurile dosite, mai
înainte ca acest fapt s ă fie descoperit, doctrina97 apreciază că dispozițiile art. 1119 C.cic. nu
mai sunt aplicabile. Dac ă însă soțul supravie țu-itor, care a s ăvârșit fapta de ascundere, a
decedat mai înainte de restitui bunurile dosite, mo ștenitorii acestuia vor fi sanc ționați, în
sensul că , în ceea ce-i prive ște, opereaz ă acceptarea tacit ă a moștenirii, chiar dac ă restituie ei
inșiși aceste bunuri98.
c) Faptele frauduloase s ă fie de natură a păgubi alte persoane
Pentru a atrage aplicabilitatea sanc țiunilor reglementate de art. 1119 C.civ., faptele
frauduloase ale so țu-lui supravie țuitor trebuie s ă aducă atingere dreptur ilor altor persoane
(comoș tenitori sau creditori succesorali). Nu este îndeplinită această condiție, în consecin ță
neintervenind sanc țiunile men ționate, în urm ătoarele ipoteze:
– so țul supravie țuitor are drepturi exclusive asupra succesiunii99;
– so țul supravie țuitor care vine la mo ștenirea defunctului în concurs cu al ți
moștenitori decât descenden ții acestuia din urm ă, a sustras sau a ascuns obiecte de uz casnic
care au fost afectate folosintei commune a so ților100 – soțul supravie țuitor-legatar cu titlu
particular a sustras sau a dosit bunuri care i se cuvin exclusiv e, acestea nefiin d supuse nici
reducți u n i i .
d) Autorul faptei s ă aibă calitatea de so ț supraviețuitor
În aceast ă situație, pentru a putea fi aplicabile dispozi țiile art. 1119 C.civ.litatea,
este necesar ca autorul faptei frauduloase s ă aibă calitatea de so ț supraviețuitor.
În cazul în care so țul supravie țuitor, care a s ăvârșit faptele frauduloase prev ăzute
de lege, a decedat mai înainte de exercitarea dreptului de op țiune succesorală , opereaz ă
retransmiterea acestui drept c ătre proprii mo ștenitori. Drept urmare ace știa vor fi considera ți,
că au acceptat mo ștenirea retransmis ă, neavând posibilitatea de a renun ța la acesta.
De și, în general mo ștenitorii so țului care a decedat mai înainte de a fi exercitat
dreptul de op țiune succe-soral ă au posibilitatea de a opta cu privire la mo ștenirea retransmis ă,
totuși, în ipoteza în care autorul lor a s ăvârșit fapte care, în puterea le gii, atrag, cu titlu de
sancțiune, acceptarea for țată a moștenirii, ace știa nu ami au posibilitatea de a opta, fiind
obligați să acepte mo ștenirea în discu ție. În consecin ță, efectele accept ării forțate vor privi
97 M. Eliescu, op. cit., p. 131.
98 Al. Bacaci, Gh. Com ăniță, op. cit., p. 202.
99 D. Alexandresco, op. cit., p. 329; Fr. Deak, op. ci., p. 426; D. Chiric ă, op. cit., p. 229; Al. Bacaci,
Gh. Comăniță, op. cit., p. 202.
100 M. Eliescu, op. cit., p. 129; Trib. Suprem, sec ția civilă, decizia nr. 1349/1983, în Culegere de
decizii, în anul 1983, p. 90-92.
48
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
patrimoniul so țului decedat mai înainte de exercitare dreptului de op țiune succesoral ă. Astfel,
în patrimoniul acestuia nu vor intra drepturile cu privire la bunurile sustrase sau ascunse și,
după caz, va opera raportarea sau reduc țiunea dona ției ascunse, f ără participarea
succesibilului men ționat la distribuirea bunului donat. În plus, datoriile și sarcinile mo ște-nirii
vor fi plătite, propor țional cu cota sa din mo ștenire, inclusiv cu pr opriile sale bunuri.
Nu trebuie, aș adar, să se înteleag ă faptul că efectele accept ării forțate, în cazul
retransmiterii dreptului de op țiune succesorală , îi vizeaz ă direct pe mo ștenitorii soț ului
decedat mai înainte de ex ercitarea dreptului de op țiune succesorală . Dimpotriv ă, efectele
acceptării forțate a moștenirii îi vor viza num ai indirect pe ace știa, patrimoniul au-torului lor
fiind mai s ărac, ca urmare a oper ării față de acesta a efectelor acceptrii for țate.
Este important de știut că moștenitorii so țulu i decedat mai înainte de exercitarea
dreptului de op țiune suc-cesorală sunt obliga ți să accepte numai mo ștenirea retransmis ă, față
de moștenirea autorului lor având drept de op ți-une succesorală , astfel încât o pot accepta sau
repudia.
Se conchide că acceptarea for țată a moș tenirii opereaz ă și în cazul retransmiterii
dreptului de op țiune succesoral ă.
În ipoteza s ăvârșirii faptelor frauduloase de că tre succesibili în participa ție ( spre
exemplu, so țul supra-vie țuitor împreun ă cu un descendent al so țului defunct), consecin țele
reglementate de lege se vor r ăsfrânge asupra tuturor, iar în ceea ce prive ște restituirea
bunurilor sustrase, c ătre succesiune, r ăspunderea acestora va fi solidar ă101.
3.4. Efecte pe care le produce acceptarea mo ștenirii
Acceptarea moș tenirii generează două categorii e efecte juridice: generale și
speciale. În cadrul urm ătoarelor dou ă subsecțiuni vom analiza aceste dou ă tipuri de efecte.
3.4.1. Efectele generale ale accept ării moștenirii
Transmisiunea patrimoniului general al so țului defunct c ătre soțul supravie țuitor,
care a operat provizoriu din momentul deschiderii mo ștenirii, se consolideaz ă, devenind
definitivă, prin acceptarea mo ștenirii. Acceptând mo ștenirea, titlul de mo ștenitor al so țului
101 Fr. Deak, op. cit., p. 427.
49
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
supraviețuitor se consolideaz ă, însă se stinge definitiv dreptul acestuia de op țiune succesoral ă,
în sensul c ă el decade din dreptul de renun ța la moșt e n i r e .
Acceptarea mo ștenirii generează acest efect, indiferent c ă acceptarea a fost
voluntară (expresă sau tacit ă) ori forțată sau că a fost consecin ța revocă rii renunțării la
moștenire. În toate cazurile, efectul accept ării urcă în timp, pân ă la data deschiderii mo ștenirii
[art. 1114 alin. (1) C.civ.]. A șadar, deși este exercitat ă ulterior deschiderea mo ștenirii, îns ă în
termenul de op țiune succesoral ă, acceptarea mo ștenirii produce efecte re troactive. Acest efect
este comun ambelor valen țe ale dreptului de op țiune succesoral ă, așadar și renunțării la
moșt e n i r e .
De precizat îns ă că soțul supravie țuitor răspunde pentru datoriile și sarcinile
moștenir
ii numai cu bunurile di n patrimoniul succesoral ( intra vires hereditatis ), proporțional
cu cota sa succesoral ă. În concluzie, acceptarea mo ștenirii genereaz ă următoarele efecte
juridice:
A. Separa ția de patrimonii
În cadrul accept ării moștenirii, patrimoniul succesoral r ămâne separat de
patrimoniul personal al moș tenitorului. Opereaz ă așadar, în temeiul dispozi țiilor art. 1114
alin. (2) C.civ., separa ția de patrimonii, ca o excep ție pe care o comportă principiul unicităț ii
patrimoniului.
Separa ția de patrimonii, specific ă acceptării moștenirii, produce efecte fa ță de toți
creditorii succesorali, inclusiv fa ță de legatarii cu titlu particular, precum și față de soțul
supraviețuitor și creditorii personali ai acestuia. Separa ția de patrimonii, rezultând din
accepaterea moș tenirii, determin ă următoarele consecin țe :
a) datoriile sau crean țele soțului supravie țuitor față de soțul defunct nu se sting prin
confuziune. În schim
b creanțele reciproce (crean ța pe care so țul supravie țuitor o are fa ță de
succesiune și creanța soțului defunct fa ță de soțul supravie țuitor) pot fi compensate. De
asemenea, nu înceteaz ă prin confuziune dreptu rile reale pe care so țul supravie țuitor le are
asupra unui bun succesoral, respectiv drepturile reale pe care so țul defunct le are asupra unui
bun din patrimonial so țului supravie țuitor102;
b) so țul supravie țuitor este considerat ter ț, în raport cu patr imoniul succesoral,
astfel încât poate deveni adjudecatar al unor bunuri succesorale supuse vânz ării la licita ție;
c) so țul supravie țuitor poate dobândi drepturi și obligații noi față de patrimonial
succesoral;
102 Fr. Deak, op. cit., p. 445.
50
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
ns;
d)
terții nu pot opune so țului supravie țuitor excep țiile personale, pe care le puteau
invoca împotriva lui de cujus, întrucât so țul supravie țuitor nu ia locul so țului defunct, în
raporturile contractate de acestea din urm ă cu terții103;
e) din pre țul obținut ca urmare a vânză rii bunurilor succesorale, vor fi satisf ăcute cu
preferință creanțele creditorilor succesorali și legatari, în timp ce crean țelor creditorilor
personali ai so țului supravie țuitor vor fi satisf ăcute, numai din restul r ămas după lichidarea
pasivului mo șt e n i r i i .
B. Răspunderea so țului supravie țuitor pentru pasivul mo ștenirii, numai în
limita activului (intra vires heraditatis )
Cât prive ște răspunderea pentru pasivul mo ștenirii, Codul civil dispune în sensul c ă
soțul supravie țuitor ră spunde pentru datoriile și sarcinile mo ștenirii numai cu bunurile din
patrimoniul succesoral, propor țional cu cota sa succesoral ă.
Potrivit dispoziț iilor art. 1114 alin. (3) C.civ., cu titlu de principiu, so țul
supraviețuitor, în calitate de legatar cu titlu particular (în ipoteza în care cumuleaz ă vocaț ia
legală la moștenire cu cea testamentar ă) nu este obligat s ă suporte datoriile și sarcinile
moștenirii104. Prin excep ție însă , acesta r ăspunde pentru pasivul mo ștenirii numai cu bunul
sau bunurile care formeaz ă obiectul legatului și numai în urm ătoarele situa ții:
a) testatorul a dispus în mod expres în acest se
b) dreptul l ăsat prin legat are ca obiect o uni versalitate, cum ar fi o mo ștenire
culeasă de către testator și nelichidat ă încă;
c) cel ălalte bunuri ale mo ștenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor și
sarcinilor mo șt e n i r i i .
C. bunurile intrate în patrimonial succesoral, dup ă deschiderea mo ștenirii,
prin efectul subroga ției, pot fi afectate stingerii datoriilor și sarcinilor moștenirii.
Așadar potrivit dispozi țiilor art. 1114 alin. (4) C.civ., în cazul înstr ăinării bunurilor
moștenirii dup ă des-chiderea acesteia,bunurile intrate în patrimoniul succesoral prin efectul
surogației pot fi afectate stingerii datoriilor și sarcinilor mo ștenirii. Din exprimarea
legiuitorului se poate deduce că aceste bunuri pot fi afectate stingerii datoriilor și sarcinilor
moștenirii numai dac ă celălalte bunuri succesorale nu sunt suficiente.
103 Fr. Deak, op. cit., p. 445;
104 Andreea Troan ță Rebeleș Turculeanu, Drept civil. Succesiuni , Curs universitar, Editura Sitech,
Craiova, 2016;
51
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
3.4.2. Efectele speciale ale accept ării moșt e n i r i i
În afară de efectele generale mai sus analizate, acceptarea for țată a moștenirii
generează, în temeiul dispozi țiilor art. 1119 C.civ., urm ătoarele efecte speciale :
a) dec ăderea soțului din dreptul de op țiune succesorală , acesta neputând s ă renunț e
la moșt e n i r e ;
Dac ă soțul supravie țuitor renun țase la moș tenire, înainte de s ăvârșirea faptei de
natură a atrage acceptarea for țată a moștenirii, acesta decade din calitatea de renun țător,
devenind acceptant al mo șt e n i r i i .
b) decă derea soțului supravie țuitor din drepturile su ccesorale asupra bunurilor
sustrase sau ascunse;
So țul supravie țuitor, care a sustras sau a ascuns bunuri succes orale, nu are niciun
drept asupra acestora. Aceste bunuri vor reveni, în cotele legale, como ștenitorilor celui
vinovat. Rezul ă, așadar, că decă derea din drepturile succesorale asupra b unurilor sustrase sau
ascunse se produce, numai în acord cu com
oștenitori fraudaț i.
c) obligarea so țului supravie țuitor să raporteze ori s ă reducă donația ascunsă , fără
să participle la distribuirea bunului donat;
d) de și soțul supravie țuitor nu culege parte sa din bunurile sustrase sau ascunse,
respectiv din donaț ia raportat ă sau redusă , acesta va fi ținut să plătească datoriile și sarcinile
moștenirii, propor țional cotei-pă rți ce i se cuvine din mo ștenire, inclusiv cu propriile sale
bunuri105.
A șadar, în cazul accept ării forțate a moș tenirii, nu mai opereaz ă separația de
patrimonii, astfel încât so țul supravie țuitor vinovat va suporta datoriile și sarcinile mo ștenirii,
care corespund cotei sale din mo ștenire, în caz de insuficien ță a bunurilor succesorale, chiar
cu propriile sale bunuri ( ultra vire hereditatis ) .
3.5. Renunț area la mo șt e n i r e
3.5.1. Semnificaț ia renunțării la moștenire
Renunț area la mo ștenire este actul de op țiune succesorală , expres și solemn, prin
care soțul supravie țuitor repudiaz ă moștenirea în termenul de op țiune succesoral ă, desființând
astfel, cu efect retroactiv, voca ția sa succesorală .
105 Andreea Troan ță Rebeleș Turculeanu, Drept civil. Succesiuni , Curs universitar, Editura Sitech, Craiova, 2016;
52
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
Decizia so țului supravie țuitor de a renun ța la moștenire are la baz ă rațiuni dintre
cele mai variate, îns ă, de cele mai multe ori, o astfel de op țiune este determinat ă de
insolvabilitatea mo șt e n i r i i .
Dreptul de a renunț a la moștenire îl au to ți moștenitorii indiferent dac ă sunt legali
sau testamentari, rezervatari ori nerezervatari, universali, cu titlu universal sau cu titlu
p a r t i c u l a r . Rezult ă că renunț area la mo ștenire este o manifestare de voin ță a soțuli
supraviețuitor prin care acesta declar ă că înțelege a nu se folosi de drepturile succeorale care
vocaț ia sa i le ofer ă.
3.5.2. Condi țiile de validitate ale renun țării la moștenire
Pentru a produce efecte juridice, renun țarea la mo ștenire trebuie s ă întruneasc ă, în
mod cumulativ, condi țiile de fond specifice oric ărui act juridic și unele condi ții speciale.
A. Condi ții speciale de fond
În principiu, renun țarea la mo ștenire este exp
resă, neputând fi dedus ă, ca regul ă,
din fapte materiale sau acte juri dice conexe, pr ecum acceptarea mo ștenirii. Acest caracter este
consacrat de dispozi țiile art. 1120 alin. (1 ) C.civ., potrivit c ăroara “Renun țarea la mo ștenire
nu se presupune, cu excep ția cazurilor prev ăzute la art. 1112 și art. 1113 alin (2)”106.
Deci, în principiu, renun țarea la mo ștenire este expres ă și, în consecin ță, nu poate fi
prezumată . Codul civil consacr ă însă de o manier ă expresă excepții de la aceast ă regulă.
Astfel în art. 1112, Codul civil reglementeaz ă prezumția de renunț are la moș tenire. Potrivit
acestui text de lege “Este prezumat, pân ă la proba contrară , că a re-nun țat la moștenire
succesibilul care, de și cunoștea deschiderea mo ștenirii și calitatea lui de succesibil, ca urmare
a cită rii sale în condi țiile legii, nu accept ă moștenirea în termenul prevă zut la art.1103, va fi
prezumat c ă renunță la moștenire. Prezum ția de renun țare opreaz ă numai dac ă citația i-a foste
comunicată succesibilului cu cel pu țin 30 de zile înaine de expirarea termenului de op țiune
succesorală .”
A șadar, prezum ția de renun țare la moș tenire (a cărei utilitate practic ă nu poate fi
pusă la îndoial ă, întrucât confer ă certitudine atât în ceea ce prive ște numărul moștenitorilor
aceptanți, cât și în ceea ce prive ște circuitul civil al bunur ilor dobândite prin efectul
106 Andreea Troan ță Rebeleș Turculeanu, Drept civil. Succesiuni , Curs universitar, Editura Sitech, Craiova, 2016;
53
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
moștenirii)107 operează, cu titlu de excep ție, dacă sunt întrunite cumulativ urm ătoarele
condiții:
– soțul supravie țuitor cunoa ște despre deschiderea mo ștenirii și calitatea sa de
moștenitor, ca urmare a cit ării sale în condi țiile legii;
– citația trebuie s ă conțină atât elementele prev ăzute de Codul de procedur ă civilă .
Cât și precizarea c ă, soțul supravie țuitor nu acceptă moștenirea în termenul legal, va fi
considerat renun țăt o r ;
– cita ția este comunicat ă soțului supravie țuitor cu cel pu țin 30 de zile înainte de
expirarea termenului de op țiune succesoral ă;
– so țul supravie țuitor nu accept ă moștenirea în termenul legal.
Fa ță de dispozi țiile legale mai sus men ționate, se apreciaz ă că declarația de
renunț ar e, făcută de către soțul supravie țuitor citat, dup ă expirarea termenului de op țiune
succesorală , are menirea de a consolida prezum ția de renun țare, care prezintă , în virtutea art.
1112 alin. (1) C.civ., caracter relativ108.
Informa ții cu privire la locul cit ării vor fi ob ținute din declara țiile celorlal ți
succesibili. În m ăsura în care nu se cunoa ște domiciliul so țului supravie țuitor ce urmeaz ă a fi
citat, iar ceilal ți succesibili declar ă că au făcut totul pentru a-l afla, nu se poate proceda la
citarea prin publicitate, întrucât aceasta este reglemtat ă de Codul civil, numai în material
moștenirii vacante109.
O alt ă excepț ie de la regula caract erului expres al renun țării la moș tenire este
consacrată de Codul civil în art. 1113 ali n. (2). Astefl, în ipoteza în care so țul supravie țuitor
nu a optat în termenul de op țiune, redus de d ătre instanța de judecat ă, în condi țiile legii, acesta
este prezumat c ă a renunțat la moștenire. Prin urmare, această pre-zumție, spre deosebire de
cea instituit ă de art. 1112 C.civ., prezintă caracter absolut.
Într-o alt ă ordine de idei, se precizeaz ă că, în lumina dispozi țiilor art. 956 C.civ.,
potrivit c ărora “…sunt lovite de nulitate absolut ă actele juridice… prin care se renun ță la
moștenire, înainte de deschiderea ei…” , nu produce efecte juridice conven ția încheiat ă între
moștenitori, prin care so țul supravie țuitor se oblig ă să renunț e la moște-nire. Această soluție
se impune a fi adoptat ă, atât în cazul în care conven ția s-a încheiat înai nte de deschiderea
moș-tenirii, mo ștenitorii realizând astfel un act juridic asupra unei mo șt eniri nedeschise, lovit
de nulitate absolut ă cât și în ipoteza în care a fost conven ția incheiat ă ulterior acestui moment
107 S-a dezbătut în acest sens, Uniunea Na țională a Notarilor Publici din România, op. cit., p. 421.
108 Idem, p. 420.
109 Ibidem.
54
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
și nu a fost urmat ă de o declara ție de renun țare, realizat ă în forma impus ă de legiuitor.
b) Renunț area la mo ștenire produce efecte juridice, numai dac ă soțul supravie țuitor
nu a acceptat anterior mo șt e n i r e a .
În acest caz, este lipsit ă de eficacitate renun țarea la mo ștenire, realizat ă după
acceptarea mo ștenirii, întru-cât actul de op țiune succesorală , în principiu, este irevocabil.
c) Ca și acceptarea mo ștenirii, renun țarea este un act juridic indivizibil, astfel încât
soțul supravie țuitor nu poate renun ța la o parte a mo ștenirii, acceptând o altă parte a cesteia.
d) Renunț area trebuie s ă fie pur abdicativ ă, adică impersonal ă și cu titlu gratuit,
întrucât renun țarea in favorem (renunțarea cu titlu gratuit, în favoarea unuia mai multor
comoștenitori determina ți sau renun țarea cu titlu oneros în favoarea unuia,mai multor sau
chiar tutror como ștenitorilor) are, în temeiul dispozi țiilor art. 1110 alin. (1) lit. b) și c) C,civ.,
sem
nificașia unui act de acceptare tacit ă a moștenirii, urmat de un act de înstr ăinare a
drepturilor succesorale110.
B. Condi ții de formă
Renunț area la mo ștenire este, potrivit dispozi țiilor art. 1120 alin. (2) C.civ., un act
solemn. Aceasta trebuie să indeplinească două condiții de form ă, unya fiind cerută pentru
validitate, iar cealalt ă pentru opozabilitate. Astfel:
a ) Declara ția de renunț are trebuie dată în fa ța oricărui notar public sau, dup ă caz,
trebuie dat ă la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României.
Astfe,l se constat ă că, declarția de renun țare la moș tenire poate fi dat ă de către soțul
supraviețuitor în faț a oricărui noatr public, ș i nu numai în fa ța celui competent din punct de
vedere teritorial pentru a realize procedura succesoral ă necontenicioas ă. Se poate spune că ,
declarația de renun țare pote fi f ăcută, atât personal de că tre soțul supravie țuitor, cât și pr intr-
un mandatar cu procur ă specială. Aceasta este valabilă , numai dac ă se materializeaz ă într-un
înscris autentic, având for ță probantă până la declararea în fals. În consecin ță, declaraț ia de
renunț are verbală sau materializată într-un act sub semn ătură privată este lovit ă de nulitate
absolută. Nulitatea declara ției de renun țare la mo ștenire determin ă redobândirea de c ătre soțul
supraviețuitor a dreptului de op ține succesoral ă, ce poate fi exercitat în termenul de un an.
Drept urmare, so țul supravie țuitor poate accepta mo ștenirea sau o poate repudia, cu
respectarea condiț iilor prevăzute de lege în acest sens și în termenul legal de op țiune. În acest
110 A. Vișan, Cu privire la cazurile de identificare a renun țării la succesiune, în Revista Român ă de
Drept nr. 2/1985, p. 21.
55
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
caz, nulitatea renun ță-rii nu are semnifica ția acceptării moștenirii111.
b) Declarația de renunț are trebuie înscris ă în registrul na țional notarial, ținut în
format electronic, potrivit l e g i i .
Potrivit dispoziț iilor art. 1120 alin. (3) C.civ., declara ția de rernun țare este valabil ă
numai dac ă este înscrisă în registrul na țional notarial, ținut în format electronic. Spre
deosebire de prima condi ție, care este impus ă de legiuitor pentru a as igura validitatea actului
de renunț are, această cindiț ie este impus ă din considerente de informare a ter ților, astfel încât
neîndeplinirea ei nu afecteaz ă validitatea actu lui de renuntare112.
De re ținut că înscrierea declara ției de renun țare în registrul na țional notarial se va
face pe cheltuiala so țului supravie țuitor renun țăt o r .
Fiind înscris ă în registrul na țional notarial, declara ția de renun țare la mo ștenire
poate fi opusă soțului supravie țuitor renun țător de către comoștenitori. Renun țătorul nu poate
invoca drept cauz ă de nulitate a declara ției de renun țare neînscrierea acesteia în registrul
național notarial. Pent ru a putea accepta mo ștenirea, dup ă ce a renun țat în condi țiile legii la
aceasta, so țul supravoie țuitor renun țător poate urma exclusiv calea revocă rii renunțării, dacă
sunt întrunite condiț iile legale în care aceasta operează .
Dimpotriv ă, neînscrierea declara ției de renun țare în registrul na țional notarial nu va
pute fi opus ă terțului de bun ă-credință, cu care a contractat so țul supravie țu itor renun țător.
Mai mult chiar, încheierea de c ătre soțul supravie țuitor renun țător a uni act de dispozi ție cu
privire la bunul succesoral, echivaleaz ă cu acceptarea tacit ă a moștenirii113.
3.5.3. Sanc țiunea nerespectării condi țiilor de validitate
Neîndeplinirea condi țiilor de validitate mai sus prezen tate atrage nulitatea absolut ă,
sau după caz, nulitatea relativ ă a declara ției de renun țare. Codul civil instituie un termen
special de prescrip ție extinctiv ă pentru exercitarea dreptului la ac țiunea în anularea declara ției
de renunț are la mo ștenire. Astfel potrivit dispozi țiilor art. 1124 C. civ., dreptul la ac țiunea în
anularea renun țării se prescrie în termen de 6 luni, calculate în caz de violen ță de la încetarea
acesteia, iar în celelalte cazu ri, din momentul în care titularul dreptului la ac țiune a cunoscut
cauza de nulitate relativ ă.
111 C. Hamangiu, I. Rosetti-B ălănescu, Al. B ăicoianu, op. cit., p. 476; Fr . Deak, po.cit., p. 434; Al.
Bacaci, Gh. Com ăniță, op.cit., p. 210; I. Adam, A. Rusu, op. cit., p. 422.
112 Fr. Deak, op.cit., p. 434; D. Chiric ă, op.cit., p. 236; Al. Bacaci, gh. Com ăniță, op. cit., p. 210; A.
Vișan, op. cit., P. 21.
113 Art. 1110 alin. (1) C.civ.
56
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
3.5.4. Efecte pe care le genereaz ă renunțarea la mo ștenire
Ca urmare a renun țării, soțul supravie țuitor devine str ăin față de succesiune,
considerându-se că nu a fost niciodată moștenitor [art. 1121 alin. (1) C.civ.]. Renunț area
produce efecte retroactive, de la data deschiderii mo ș-tenirii și este opzabil ă erga omnes
(tuturor), dacă a fost înscris ă în registrul na țional notarial, ținut în format electro-nic, potrivit
legii. În consecin ță, soțul supravie țuitor renun țător nu va beneficia de av antae care ar rezulta
din moște-nire dar nici nu va fi ținut de fdatoriile și sarcinile acesteia.
Renunț area la mo ștenire genereaz ă următoarele consecin țe juridice:
a) Partea so țului supravie țuitor renun țător, atât cât prive ște activul, cât și pasivul
succesoral, va reveni mo ștenitorilor a c ăror parte ar fi diminuat-o dac ă ar fi acceptat
moștenirea, independent de voin ța acestora [art. 1121 alin. (2) C.civ.].
A șadar, dacă soțul supravie țuitor renun țător revine în concurs cu mo ștenitorii din
cele patru clase, atunci din partea renun țătorului vor beneficia r udele defunctului, dup ă
regulile stabilite de lege (în ordinea claselor de mo ștenitori și a gradelor de rudenie). Dac ă,
însă, soțul supravie țuitor renun țător este unicul succesibil cu voca ție la moștenire, aceasta se
va cuveni, cu titlu de moș tenire vacant ă, după caz, comunei, ora șul/municipiul sau satatul.
Succesibilii men ționați vor dobâdi mo ștenirea, de la data desachiderii acesteia,
direct de la defunct și nu la de so țul supravie țuitor renun țător.
b) So țul supravie țuitor renun țător la mo ștenire, decedat la rându-i, nu poate fi
reprezentat de descende ții săi, aceștia putând culege mo ștenirea nmai în nume propriu (art.
967 C.civ.).
c) So țul supravie țuitor renun țător, gratificat de so țul defunct printr-o dona ție, nu va
fi obligat la raport, chiar dac ă liberalitatea de care a beneficiat nu a fost scutit ă în acest sens.
Orice dona ție însă, inclusiv cea de care a bemneficiat s oțul supravie țuitor renun țător la
moștenire, este supusă reducțiunii, dac ă prin realizarea ei s-a adus atingere rezervei legale a
moșt e n i t o r i l o r .
d) Drepturile reciproce ale so țului supravie țuitor și ale soțului defunct, reale și de
creanță, stinse ope legis la data deschiderii mo ștenirii, prin consolidare sau confuziune, renasc
ca urmare a renun țării la moș t e n i r e .
e) Renunț ând la mo ștenire, so țul supravie țuitor pierde beneficiul sezinei. Se vor
menține totuși, actele de conservare, supraveghere și administrare provizorie realizate de c ătre
soțul supravie țuitor, înainte de a renun ța la moștenire, dacă din împrejură rile în care acestea s-
57
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
au efectuat nu rezult ă că succesibilul și-a insușit prin ele calitatea de mo ștenitor [art.1110 alin.
(3) C.civ.]. Dimpotriv ă, dacă soțul supravie țuitor a încheiat acte de dispozi țe, admins-trare
definitivă ori folosin ță a unor bunuri din moș tenire sau acte conservare, supraveghere sa
adminstrare provizorie din care rezult ă indirect, însă neîndoielnic, voin ța de a accepta
moștenirea, acesta nu mia are posibilitatea de a renun ța la moș tenire [art. 1110 alin. (2) și (3)
C . c i v . ] .
f) În principiu, creditorii personali ai so țului supravie țuitor renun țător nu au dreptul
de a urmării patrimoniul succesoral. În mod execp țional însă, în temeiul dispozi țiilor art. 1122
C.civ., “Creditorii succesibilului care a renun țat la moștenire î frauda lor pot cere instan ței
revocarea renun țării în ceea ce-i prive ște, însă numai în termen de 3 luni de la data la care au
cunoscut renun țarea. Admiterea ac țiunii în revocare pr oduce efectele accept ării moștenirii de
către succesibilul debitor numai în privin ța creditorului reclamant și în limita crean ței
acestuia”. Drept urmare, creditorii so țului supravie țu itor au posibilitatea s ă ceară instanței de
judecată revocarea renun țării frauduloase la mo ștenire. Creditorii succesorali îns ă, în niciun
caz, nu au dreptul urm ării patrimoniului so țului supravie țitor renun țător114.
g) So țul supravie țuitor renun țător nu este vizat de obliga ția de a pl ătii taxele
succesorale.
3.5.5. Condi țiile în care poate fi revocată renunț area la mo ștenire
Art. 1123 C.civ., ofer ă soțului supravie țuitor renun țător posibilitatea de a revoca
renunț area la mo ștenire, în principal, în scopul evit ării vacanței succesorale, de și actul de
opțiune succesoral ă este, în principiu irevocabil.
Revocarea renun țării la moș tenire este posibil ă, numai dac ă sunt întrunite, în mod
cumulativ, urm ătoarele dou ă condiți i :
a) nu s-a împlinit termenul de op țiune sucesoral ă;
Potrivit dispozi țiilor art 1123 C.civ., so țul supravie țuitor renun țător poate revoca
renunț area în tot cursul termenului de op țiune. În literatur ă de specialitate
115, se atrage aten ția
asupra faptului c ă împlinirea termenului de op țiune succesorală nu opreaz ă automat, de la un
an de la deschiderea succesiun ii, ci aceasta trebuie analizat ă în concret, prin raportare la so țul
supravițuitor care a revocat renun țarea la mo ștenire, ținându-se cont de toate regulile care
guverneaz ă exercitarea dreptului de op țiune succesoral ă (precum suspendarea termenului de
114 Andreea Troan ță Rebeleș Turculeanu, Drept civil. Succesiuni , Curs universitar, Editura Sitech, Craiova, 2016;
58
Dragomir (Nic ă) Maria Capitolul III
Acceptarea sau renun țarea la mo ștenire a so țului supravie țuitor
59 u n a n ) .
b) mo ștenirea nu a fost acceptat ă, între timp, de al ți succesibili ai defunctului care
au vocație la partea care i-ar reveni so țului supravie țuitor renun țător.
Renunță torul nu poate reveni as upra deciziei sale, dac ă moștenirea a fost acceptat ă
de că tre ceilalț i succesibili. Nu prezint ă importan ță faptul că acceptarea mo ștenirii este
expresă ori tacită, că a intervenit înainte sau dup ă renunț area la mo ștenire, că provine de la
comoștenitor, mo ștenitor legal ori testamentar116.
Revocarea renun țării la moștenire este posibil ă însă , chiar dac ă legatarul cu titlu
particular sau cel cu titlu universal accept ă moștenirea. Cât prive ște legatarul cu titlu
universal, este necesar ca, prin acceptarea acestuia, s ă se mențină totuși vacanța succesoral ă
pentru cealaltă cotă-parte din mo ștenire, iar retractantul s ă aibă vocație la aceasta117.
În raport cu drep turile comunei, ora șul sau dup ă caz, ale municipiului ori statului
asupra succesiunii vacante, so țul supravie țuitor renun țător poate revoca opț iunea sa, pân ă la
expirarea termenului de opț iune succesoral ă, chiar dac ă au fost întreprinse de c ătre persoanele
autorizate unele m ăsuri pentru declararea vacan ței succesorale.
Revocarea renun țării la moș tenire poate fi numai expres ă, trebuie materializată
într-o declara ție, dată fie în fa ța oricărui notar public, fie în fa ța misiunilor diplomatice și
oficiilor consulare ale României și, pentru informarea ter ților, trebuie înscris ă, pe cheltuiala
retractantului, în registrul notarial na țional, ținut în format electr onic, potrivit legii.
Ca urmare, a revocă rii renunțării la mo ștenire, în condi țiile menționate, soț ul
supraviețuitor devine mo ștenitor acceptant. Potrivit dispozi țiilor art. 1123 alin. (2) C.civ.,
„Revocarea renun țării valoreaz ă acceptare, bunurile mo ștenirii fiind preluate în starea în care
se gă sesc și sub rezerva drepturilor dobândite de ter ți asupra acelor bunuri”.
Se apreciaz ă deci, că revocarea renun țării la moștenire c onstituie prin ea îns ăși o
acceptare a mo ștenirii. Ca urmare a revoc ării renunțării la moș tenire, bunurile mo ștenirii sunt
preluate de so țul supravie țuitor retractant în starea în care se g ăsesc, men ținându-se drepturile
dobândite de ter ți asupra acestora, anterior momentu-lui revoc ării, fie prin prescrip ție, fie prin
acte valabil încheiate de c ătre custodele sau cura torul succesiunii.
115 Fr. Deak, op.cit., p. 436.
116 M. Eliescu, op. cit., p. 136-137; D. Chiric ă, op. cit ., p. 338; Fr. Deak, op. cit., p. 437; Al. Bacaci,
Gh. Comăniță, op. cit., p. 214.
117 Fr. Deak, Nota II la Decizia Tribunalului Jude țean Vaslui nr. 599/1985, în Revista Română de
Drept nr. 10/1986, p. 57; D. Chiric ă, op. cit., p. 238-239.
Dragomir (Nic ă) Maria Concluzii
CONCLUZII
Ca urmare a studiului realizat în cadrul lucr ării de față subliniem urm ătoarele
aspecte relevante:
* În cazul retransmiterii dreptului de op țiune succesoral ă al soțului supravie țuitor ,
problemă analizată în cadrul subsec țiunii 1.2.1., este de subliniat c ă pentru operarea acestei
retransmiteri, este necesar ca so țul supravie țuitor să fi fost în via ță la data deschiderii
moștenirii, dar să fi murit mai înainte de a fi expirat termenul de exercitare a dreptului de
opțiune succesoral ă (de 1 an) și de a fi optat cu privire la mo ștenirea în discu ție.
În această situație potrivit dispozi țiilor art. 1105, alin. 1 din Codul civil
„Moș tenitorii celui care a decedat f ără a fi exercitat dreptul de op țiune succesoral ă, îl
exercită separat, fiecare pentru partea sa, în termenul aplicab il dreptului de op țiune privind
moștenirea autorului lor”. Potrivit dispozi țiilor alin (2) al aceluia și text de lege, „…partea
succesibilului care renun ță profită celorlal ți moș tenitori ai autorului s ău”.).
* În cazul so țului dispărut, cu privire la care se pune problem
a calității sale de so ț
supraviețuitor: întrucât, potrivit dispozi țiilor art. 53 C. civ., “Cel disp ărut este socotit a fi în
viață , dacă nu a intervenit o hot ărâre declarativ ă de moarte ră masă definitivă”. Este considerat
dispărut nu numai so țul declarat astfel prin hot ărâre judecă torească, ci și soțul despre care nu
mai există informații că se află în viață, dar nu a fost declar at prin hotarâre judec ătorească,
dispărut.
Dacă soțul dispărut reapare sau se dovede ște că moartea sa, indiferent de modalitatea
de constatare, a intervenit dup ă deschiderea mo ștenirii, capacitatea succesoral ă provizorie a
acestuia se consolideaz ă, fiind îndrept ățit a prelua mo ștenirea.
* Problema dreptului de op ține succesoral ă al soțului supravie țuitor nu se mai pune
în cazul nedemnit ății soțului.
După m
odul în care legiuitorul a reglementat nedemnitatea succesoral ă și din
calificarea nedemnit ății ca o condi ție general ă a dreptului de a mo șteni, inten ția sa a fost de a
nu lăsa nicio posibilitate celui care a s ăvârșit o faptă reprobabil ă față de defunct s ă vină la
moștenirea acestuia. Din natura juridic ă de pedeas ă civilă anedemnităț ii succesorale, ar rezulta
că săvârș irea uneia dintre faptele mai sus men ționate îl înl ătură pe autor atât de la
moștenirea legal ă, cât și de la cea testamentar ă.
Ar putea fi aduse îns ă argumente și în favoarea r ăspunsului negativ. Astfel ar putea
părea excesiv ă soluția ca o fapt ă ce are leg ătură exclusiv cu moș tenirea testamentar ă
60
Dragomir (Nic ă) Maria Concluzii
61(ascunderea, alterarea, distrugerea, falsificarea test amentului sau împied icarea defunctului
de în-tocmi, modifica sau revoca testamentul) s ă-l înlă ture pe făptuitor și de la mo ștenirea
legală. Apoi persoana cu voca ție multipl ă la moștenire, asa cum s-a prezentat deja, are un
drept de op țiune distinct.
* Dreptul de op țiune al so țului supravie țuitor rena ște totuși chiar și în prezen ța
nedemnității succesorale a acestuia, în situaț ia în care so țul care las ă moștenirea înl ătură
expres prin testament sau printr-un ac t autentic notarial efectele nedemnit ății.
Așadar, pentru a fi înlă turată nedemnitatea, este necesar ă o declara ție expres ă a
soțului defunct, f ăcută după săvârșirea de către soțul nedemn a faptei prev ăzute de lege [art
961 alin. (1) C.civ.]. Iertatrea so țului nedemn trebuie realizat ă, deci, numai de o manier ă
expresă și pr
intr-un act solemn, fie testament (în oric are dintre formele reglementate de lege),
fie act autentic notarial
* Cu privire la legătura între dreptul al mo ștenire al so țului supravie țuitor și
regimul matrimonial ales : o corelație poate exista numai între dreptul la mo ștenire al so țului
supraviețuitor și comunitatea legal ă sau comunitatea conven țională. În cazul în care so ții au
optat pentru separa ția de bunuri, nu se poate id entifica o astfel de corela ție.
Atât în cazul comunităț ii legale, cât și în cazul comunit ății conven ționale, so țul
supraviețuitor are dreptul la partea sa din comunitatea de bunuri, în calitate de codev ălmaș, în
baza dispozi țiilor art. 357 alin. (2) C. civ., și nu în calitate de mo ștenitor, potrivit regulilor de
drept succesoral.
Bibliografie
BIBLIOGRAFIE
I. CĂRȚI, MONOGRAFII, TRATATE
1. Andreea Troan ță Rebeleș Turculeanu, Drept civil. Succesiuni , Curs universitar,
Editura Sitech, Craiova, 2016;
2. Artene Diana Anca , Drept civil. Succesiuni, Editura Funda ției România de
Mâine, Bucure ști, 2012;
3. Adam I., Rusu A., Drept civil. Succesiuni, Editura All Beck, Bucure ști, 2003;
4. Alexandresco, D. , Explicațiunea teoretic ă și practică a dreptului civil român,
vol. IV, parta a II-a, Editura Socec & Co., Bucure ști, 1912;
5. Aniței, N.C ., Dreptul familiei, Editura Hamangiu, Bucureș ti, 2012;
6. Bică Gheorghe, Constantin Diaconu, Noul Cod civil: reform ă și continuitate în
legislaț ia română, Editura Sitech, Craiova, 2012;
7. Bică Gheorghe, Constantin Diaconu, Drept civil, Editura Universitaria, Craiova,
2011;
8. Boroi Gabriel, Stănciulescu Liviu, Instituții de drept civil în reglementarea
noului Cod civil, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2012;
9. Bacaci, Al.; Com ăniță Gh., Drept civil. Succesiunile, Editura C.H. Beck,
București, 2006;
10. Bob, D.M., Probleme de mo șteniri în vechiul și în noul Cod civil, Editura
Universul Juridic, Bucure ști, 2012;
11. Boroi, G.; St ănciulescu, L. , Instituții de drept civil în reglementarea Noului Cod
civil, Editura Hamangiu, Bucure șt, 2012;
12. Cantacuzino, M.B., Elementele dreptului civil, Editura All Educa țional,
București, 1998;
13. Cernat, C ., Dreptul muncii. Curs universitar, ed. a IV-a, Editura Universul
Juridic, Bucure ști, 2012;
14. Chelaru, E., Dreptul civil, Persoanele în reglemenarea Noului Cod civil, ed. 3,
Editura C.H. Beck, Bucure ști, 2012;
15. Chirică Dan, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalităț ile, Editura C.H.
Beck, Bucure ști, 2014;
62
Bibliografie
16. Costin, M ., Principiul prescriptibilit ății dreptului de op țiune succesoral ă, în
Ionaș cu A., Mureș an M., Costin M., Surdu C. , Contribuț ia practicii judec ătorești la
dezvoltarea principiilor dreptului civil român, Editura Academiei, Bucure ști 1973;
17. Deak, Fr ., Tratat de drept succesoral , ed. a II-a, actualizat ă și completat ă,
Editura Universul Juridic, Bucure ști, 2002;
18. Deak Francisc, Popescu Romeo, Tratat de drept succesoral, Edi ția a III-a
actualizat ă și completat ă, Vol. I – Mo ștenirea legal ă, Editura Universul Juridic, Bucure ști,
2013;
19. Dogaru, I.; St ănescu, V.; Sorea ță, M.M. , Bazele dreptului civil. Volum V.
Succesiuni, Editura C.H. Beck, Bucure ști, 2009;
20. Eliescu, M ., Moș tenirea și devoluțiunea ei în dreptul Republicii Socialiste
România, Editura Academiei, Bucure ști, 1966;
21. Florescu, D.C. , Dreptul succesoral, Editura Universul Juridic, Bucure ști, 2011;
22. Genoiu, I ., Dreptul la moș tenire în Noul Cod civil, Editura C.H. Beck, Bucure ști,
2012;
23. Hamangiu, C.; Rosetti-B ălănescu I.
; Băicoianu, Al ., Tratat de drept civil român,
București, 1929;
24. Macovei, D ., Drept civil. Succesiuni, Editura „Chemarea”, Ia și, 1993;
25. Macovei, C.; Dobril ă M.C ., Cartea a IV-a, Despre mo ștenire și liberalit ății, în
Baias Fl.A., Chelaru E., Const antinovici R., Macovei I ., (coordonatori), Noul Cod civil.
Comentariu pe artcole, Editura C.H. Beck, Bucure ști, 2012;
26. Pătrașcu, B ., Continuitate și discontinuitate în reglementarea op țiunii
succesorale, în coord. Uliescu M ., Noul Cod civil. Comentarii, Editura Universul Juridic,
București, 2010;
27. Popa, I ., Curs de drept succesoral, Editura Universul Juridic, Bucure ști, 2008;
28. Rosetti-Bălănescu I.; B ăicoianu Al. , Drept civil român. Re gimuri matrimoniale.
Succesiuni. Dona țiuni. Testamente, vol. III, Editura Socec, Bucure ști, 1948;
29. Safta-Romano, E ., Dreptul de mo ștenire, Editura Grafix, Ia și, 1995;
30. Stănciulescu, L., Curs de drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, Bucure ști,
2012;
31. Stănescu, C ., Drept civil. Contractul de tr ansport. Drepturile de crea ție
intelectual ă. Succesiunile, Editura Didactic ă și Pdagogic ă, București, 1967;
32. Stoica, V.; Dragu., L ., Moștenirea legal ă în noul Cod civil, Editura Universul
Juridic, Bucure ști, 2012;
63
Bibliografie
6433. Uniunea Na țională a Notarilor Publici din România , Codul civil al României.
Îndru-mar notarial, vol. I, Editura Monitorul Oficial, Bucure ști, 2011;
34. Văduva, D ., Moștenirea legal ă. Liberalit ățiile în Noul Cod civil, Editura
Universul Juridic, Bucure ști, 2012;
35. Vlădilă, L.; Mastacan O., Drept penal. Partea general ă, Editura Universul
Juridic, Bucure ști 2011;
36. Zineveliu, I ., Dreptul la mo ștenire în Republica Socialist ă România, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1975;
II. ARTICOLE ÎN REVIS TE DE SPECIALITATE:
37. Boroi, E.; Boroi G ., Corelația dintre prevederile art. 939 din Codul civil ș i
Decretul-lege nr. 319/1944, în Revista Român ă de drepr nr. 9-12/1989;
38. Deak, Fr., Nota II la decizia Tribunalului Jude țean Vaslui nr. 599/1985, în
revista Român ă de Drept nr. 10/1986;
39. Dumitrescu, Gh.D ., Acceptarea tacit ă a succesiunii de c ătre legatarul universal,
în Revista Român ă de Drept nr. 4/1972;
40. Dobrican, Gh., Natura juridică și puterea doveditoare a certificatului de
moștenitor în Noul Cod civil și în legea de punere în aplicare a acestuia, în Curierul Judiciar
nr. 1/2011;
41. Genoiu, I., Pătrașcu, B., Câteva propuneri de lege ferenda privind moștenirea
legală în reglementarea Legii nr. 287/2009 republicat ă, în curs de publicare în Dreptul nr.
1/2013;
42. Mareș , C., Nulitatea c ăsătoriei în reglementarea Codul ui civil, în Dreptul nr.
9/2012;
42. Mareș , C., Condițiile de form ă ale încheierii c ăsătoriei în temeiul Codului civil
actual, în Dreptul nr. 7/2012;
43. Popa, I ., Clauza de preciput, în Revista Român ă de Drept Privat nr. 4/2011;
44. Savu, P.; Pu șcariu, E.; Șerbănescu, S., Note la decizia civil ă nr. 3743/1957 a
Tribuna-lului regional Crai ova, în legalitatea Popular ă nr. 2/1958;
45. Vișan, A., Cu privire la cazurile de ineficacitate a renun țării la succesiune, în
Revista Român ă de Drept nr. 2/1985;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Conf. univ. dr. Manuel Cristian Firic ă Studentă : Dragomir (Nic ă) Maria 2017 UNIVERSITATEA „ SPIRU HARET” BUCURE ȘTI, FACULTATEA DE ȘTIINȚE… [605897] (ID: 605897)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.