Disciplina Estetică în Medicina Dentară [605807]

Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București
Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina Estetică în Medicina Dentară

LUCRARE DE LICENȚĂ
Considerații privind simularea
modificărilor zâmbetului cu ajutorul
Digital Smile Design versus P owerPoint

Coordonator științific
Asistent universitar dr. Ioana BECHERU

Absolventă
Andreea -Ioana IRIMIA

2019

2
CUPRINS

INTRODUCERE 3
I. PARTE GENERALĂ 4
1. ISTORIC AL CRITERIILOR ESTETICE 5
2. ANALIZA ZÂMBETULUI 8
2.1.Metode de analiză a zâmbetului 8
2.2.Analiza facială 9
2.3.Analiza oro -facială 12
2.4.Analiza orală 13
2.5.Analiza dento -gingivală 18
2.6.Analiza dentară 24

3. EXAMINAREA FOTOGRAFICĂ 32
3.1. Noțiuni fundamentale de fotografie 32
3.2. Alegerea aparaturii de fotografiat 34

II. PARTE SPECIALĂ 36

4. STUDIU COMPARATIV ÎNTRE DIGITAL SMILE DESIGN ȘI POWERPOINT 37
4.1.Scop și obiective 37
4.2.Materiale și metodă 37
4.3.Etape de lucru în Digital Smile Design și PowerPoint 39

CONCLUZII 83
BIBLIOGRAFIE 86

3
INTRODUCERE

Scopul reabilitărilor orale ale sistemului stomatognat este reda rea funcțiilor principale
ale aparatului dento -maxilar și anume: masticația, fonația, deglutiția și estetica. Dacă pentru
primele trei deziderate, accentul cade pe restabilirea unor funcții esențiale, conceptul de
estetică este subiectiv și se concentrează pe ceea ce își dorește pacientul.
Pacientul din zilele noastre are, cu siguranță, alte nevoi decât aveau predecesorii
acestuia. Dator ită evoluției tehnologice și acc esului, aproape nerestricționat, la informație,
pacienții se pot documenta pe diverse teme, aferente sferei stomatologice, și sunt constant
expuși la anumite standarde de frumusețe.
Reabilitările orale includ înto tdeauna proceduri restauratorii și de protetică dentară.
Deoarece fiecare individ are anumite particularități , nevoia de tratament este unică și trebuie
adaptată fiecărui caz. Dificultățile apar în stabilirea acelorași obiective de tratament de către
medic și pacient.
Smile designul digital este un concept care a devenit popular în anii 2000, o dată c u
evoluția stomatologie i digitale . Înainte de acest moment, existau anumite softuri de editare,
dar nu erau dedicate exclusiv sferei stomatologice.
Proiectarea viitoarelor zâmbete în softuri de smile design a evoluat foarte mult. Dacă
la încep ut, medi cii puteau să ofere doar poze de ,,before and after” , acum, aceștia pot încărca
modele 3D și filmulețe, cu scopul de a r eplica relația exactă dintre trăsă turile faciale, dinți,
buze și gingii. Mai mult decât atât, programele dedicate exclusiv stoma tologiei, se bazează pe
conceptul de ,,emotional dentistry” . Acest lucru se traduce prin implicarea activă a pacientului
în procesul de proiectare a zâmbetului și oferirea unui cadru unde își poate exprima nevoile și
emoțiile.
Scopul acestei l ucrări este efectuarea unor comparații între programul PowerPoint
(Microsoft Office 2016 ) și aplicația Digital Smile Design by Dr. Coachman, versiunea 1.2.
Punctele urmărite vizează gradul de dificultate pe care medicul dentist îl întâmpină în
implementarea celor două programe analizate și calitatea simulărilor dentare pe care acestea
le oferă. Astfel, fiecare caz clinic , inclus în această lucrare , a beneficiat de o simulare în
PowerPoint, respectiv Digital Smile Design.

4

I. PARTE GEN ERALĂ

5
1. ISTORIC AL CRITERIILOR ESTETICE

Evoluția conceptului de estetică în medicina dentară a venit natural, odată cu
schimbarea priorităților individului și focalizarea către dorința de a avea un zâmbet perfect.
Explicațiile care traduc această nev oie sunt multiple. Trăim într -o lume în care succesul se
oglindește în aspectul fizic, iar prima impresie , pe care o persoană o face , este legată și de
modul în care aceasta arată. Astfel, un zâmbet impecabil relevă încredere, bunăstare și este un
simbol a l succesului. Studiile conduse de echipe de psihologi , demonstrează existența unui
anumit stereotip de atractivitate fizică. Oamenii chestionați cred ca indivizii cu un aspect fizic
plăcut sunt mai fericiți, mai sociabili, mai inteligenți și au mai mult su cces decât ce i cu un
aspect fizic neplăcut (1).
De-a lungul istorie i, fiecare populație a fost în căutarea formei perfecte a feței, iar
criteriile estetice a u suferit diferite modifică ri, în funcție de perioadă și de populație.
În Egiptul A ntic, zeița Nefertiti era model al frumuseții secolului XIV î.e.n , iar din
analiza statuetelor care o întruchipează, observăm piramida nazală ascuțită și buze reliefate.

Figura 1. Zeița Nefertiti (2).

Grecia Antică descrie un alt concept al frumuseții și anume existența a patru etaje
egale, care se înscriu per fect într -un pătrat: etajul părului, etajul frunții, etajul nasului și etajul
bucal. Exame nul de profil relevă o trecere în linie dreptă între frunte și nas, mandibula situată

6
posterior, șant labio -mentonier pronunțat, iar menton ul este ascuțit. Astfel, re marcăm faptul
că pentru Grecia perioadei respective , frumusețea nu era subiectivă, ci era descrisă de
coord onate precise, dovada fiind afir mația lui Phoclyde : „Frumusețea der ivă din proporții
armonioase” (3).
Arhitectul roman Vitruve , schițează pentru prima dată , formula „proporției de aur”:
raportul dintre două segmente inegale care împarte un segment mare este egal cu raportul
dintre seg mentul mare și segmentul întreg . Mai târziu, Leonardo Fibonaci și Leonardo Di S er
Piero D a Vinci vor prelua și dezvolta în continuare acest principiu, punând bazele principiilor
estetice aplicabile și în zilele noastre (3). Lombardi este printre primii care au propus folosirea
„proporției de aur” în medicina dentară. Acesta a concluzionat faptul că: forma și modul de
aranjare a dinților sunt factorii determinanți în estetica zâmbetului, iar zâmbetul care respectă
regulile „pr oporției de aur” este considerat a fi cel mai atrăgător.

Figura 2. Schiță Leonardo Da Vinci – Proporția de aur (4)

Creștinismul Evului Mediu descrie contrastul frumos -bine și urât -rău, iar modelul
religios influențează estetica. Ulterior, începând cu secolul al XIV -lea, principiile estetice de
ordin divin vor fi abandonate (3).
Renașterea marchează evoluția criteriilor estetice , prin analiza frumuseții umane ,
utilizând noțiuni ce aparțin domeniilor reale , precum matematica și geometria. Fra Luca
Pacioli scrie „De Divina Proportione” în anul 1509, un tratat de estetică bazat pe „numerele
de aur”. Tratatul abordează teme precum profilul uman , pe care îl divide în trei parți , utilizând

7
urmatoarele puncte antrop ometrice : trichion, glabela, nazion și pogonion, ce se unesc cu
tragusul și formează trei segmente care trebuie să respecte regula „numerelor d e aur” .
Începând cu secolul XX, medicina dentară preia această proporție de aur și o transpune
în diferite rapoarte precum : raportul dintre dinți și lungimea corpului, între dinți și nas, între
dinții omologi și între dinți i aparținând celor doua maxilare.
O caracteristică aparte a acestei perioade este influența incon testabilă pe care a avut -o
mass -media în definirea standardelor de frumusețe. Se naște conceptul de „hollywood smile”
care descrie un aliniament den tar riguros , cu dinți bine proporționați, cu textur ă, culoare și
formă armonioase. Este momentul în care zâmbetul capătă o importanță deosebită în
construcția esteticii faciale , prin creșterea atenției acordate buzelor și surâsului. Astfel, se
creează pre misele constituirii unei noi r amuri în medicina dentară : estetica dentară.
Astăzi, pentru a avea un zâmbet armonios , este nevoie de o colaborare excelentă între
medicul dentist și tehnician și, poate cel mai important, este nevoie de o relație bazată pe
încredere între medic și pacient. Pacienții au acces la nenumărate surse de informare și astfel
așteptările lor cr esc. Uneori, se creează așteptări nerealiste din partea pacientului, iar acestea
pun în dificultate planul de tratament. Co nceptul de smile design a fost special creat pentru a
avea o cale de comunicare prin imagini, medicul dentist având posibilitatea de a simula cum
va arăta la final zâmbetul pacientului.

8
2. ANALIZA ZÂMBETULUI

2.1. Metode de analiză a zâ mbetului
Pentru a analiza estetica zâmbetul ui, medicii dentiști dispun de mai mulți algoritmi , pe
care îi pot aborda , în funcție de preferințele persoanele. Astfel, se descriu trei metode prin care
se poate face o analiză e tapizată a zâmbetului și anume:
 metoda tradițională , care grupează elementele de analiză în termeni de macro –
estetică și micro -estetică. Prin termenul de macro -estetică se descriu interrelaț iile care se
stabilesc între față, buze, gingie și dinți, în timp ce micro -estetica conturează car acteristicile
individuale a le fiecărui dinte î n parte (5);
 metoda analizei zonei estetice , care presupune an aliza doar a anumitor parametri i
precum: formă și culoare , și este folosită în comunicarea dintre medicul dentist, ceramist ș i
pacient (5);
 metoda d escrisă de Cla ude Rufenacht , care abordează cinci niveluri ale esteticii :
estica facială, oro -facială, o rală, dento -gingivală și dentară (6).

Nivelurile esteticii Componentele analizate
Estetica facială Forma și proporția feței, aspectul profilului
Estetica oro -facială Relațiile m andibulo -maxilare, linia mediană a feței pornind
de la dinți, buze și gingie
Estica orală Estetica labială, dentară și gingivală și relația dintre buze,
arcad e, gingie și dinți
Estetica dento -gingivală Relația dintre gingie și dinți în ansamblu și individual
Estetica dentară Elemente de macro -estetică și micro -estetică dentară
Tabel I . Componentele analizei zâmbetului conform lui Rufenacht (6)

9
2.2. Analiza facială
Analiza facială presupune i dentificarea anumitor parametri i din norma frontală și din
norma laterală. Cea mai bună poziți onare a examinatorului, pentru a realiza o analiză estetică
din norma frontală, este plasarea în fața pacientului . Astfel, se pot analiza anumite linii, care
împreun ă, formează o geometrie facială (7).
Linia bipupilară este descrisă de o dre aptă, care trece prin centrul ochilor, și reprezintă,
în cazul în care aceasta este paralelă cu solu l, o linie de referință în cadrul analizei faciale. În
cazul în care linia bipupilară nu este dreaptă, se poate opta pentru analiza: liniei sprâncenoas e,
a liniei intercomisurale sau a liniei interalare . Toate acestea sunt linii de referință, utilizate
atunci cand se dorește orientarea planului incizal, a planului ocluzal, dar și a conturului
gingival (7).
Forma feței se apreciază de la arcadele sprâncenoase în jos, examinatorul p lansâdu -se
în fața pacientului. Aprecierea formei feței permite încadrarea pacientul ui într -un tipar
constituțional : facies oval s au rotund, dreptunghiular sau pă trat, trapez oidal cu baza mare în
jos sau trapezoidal cu baza mare în sus.
Din punct de vedere estetic, conturul oval, în care lațimea feței reprezintă trei sferturi
din înă lțimea feței, este considerat a fi cel mai plă cut. Persoanele cu formă rotundă a fe ței,
prezintă o dezvoltare marcată în sens orizontal , cu m odificarea proporției dintre înă lțime și
lățime. În cazul persoanelor cu fața dreptunghiulară , există o disproporționalitate între
diametrele feței, cu creșterea înă lțimii în detrimentul lățimii, as pect ce creionează un facies
alungit. Al treilea tip de facies, cel trapezoidal , cu baza m are în sus, însoțește de obicei
micrognațiile mandibulare. Forma feței trapezoidală , cu baza mare în jos este asociată
cazurilor de progenie mandibulară, cu etaj infe rior crescut (10).

Figura este alcătuită din trei etaje:
Figura este alcătuită din trei etaje:
– frontal (s uperior);
– senzorial (mijlociu);
– dentar (inferior).

Figura 3 – Etajele figurii (8)

10
Etajul superior este asociat creativității, cel mijlociu emoț iilor, iar etajul inferior se
corelează cu activitățile senzuale ș i instinctive. Delimitarea etajelor se face utilizând
următoarele puncte atropometrice : trichion -glabella, glabella -spina subnazală și
spinasubnazală –menton .
Proporția normală a etajelor descrie o egalitate între cele trei etaje ale figurii. În cazu l
în care apar discrepanțe de mărime î ntre cele trei et aje, acestea se pot compensa reciproc. Un
exemplu î n acest se ns ar fi situația î n care eta jul mijlociu al figurii este mă rit, iar pentru a
compensa acest lucru se pot folosi dinți lungi î n etajul inferior (5).
În ceea ce privește ana liza etajelor faciale , în corelaț ie cu forma feței, Sigaud a descris
patru tipuri constituționale , care se deosebesc prin urm ătoarele caracteristici (9):
– tipul respirator : față ovală în care predomină etajul mijlociu al figurii;
– tipul muscular : față dreptunghiulară sau pătrată cu cele trei etaje ale figurii egale;
– tipul digestiv : față trapezoidală, cu baza mare în jos și la care domină etajul inferior al figurii;
– tipul cerebral: față tra pezoidală, cu baza mare în sus , la care predomină etajul superior al
figurii.

Figura 4 -Tipuri constituționale descrise de Sigaud (9)

11
Tot î n cadrul analizei faciale , din norma frontal ă, se poate analiza dimensiunea
verticală de repaos . Aceasta este o relație intermaxilară deosebit de importantă și se
determină prin măsurarea distanței dintre două puncte, unul situat pe maxilar si celălalt pe
mandibulă. În general, valoarea obținută este egală cu valoarea etajului superior al feței, cu
etajul superior al figurii, cu distanța bicomisurală, cu distanț a pupilă -unghi comisural, cu
raportul de 5/3 dintre distanța subnazale -gnation, cu distanța intercormisurală sa u cu distanța
interpupilară (10).
În analiza facială, din norma laterală, urmărim: profilul facial, treapta labială, poziția
mentonului, valoarea unghiului mandibular , a unghiul nasolabial (11). Pacientul este
poziționat pe scaunul stomatologic astfel încât , planul descris de Frankfurt să fie paralel cu
podeaua. Planul lui Frankfurt, utilizat ca plan de referință la m ajoritatea articulatoarelor (12),
este definit ca fiind orizontala care trece prin punctele tegumentare Porion și Orbitale .
Totuși, anumiți autori , precum Mauro Fradeani , conside ră acest plan deficitar deoarece
determina o poziț ie a capului ușor flectată (7). Astfel, Fradeani vorbește despre utilizarea unui
plan diferit pentru poz iționarea corectă a pacientului: planul estetic . Acesta realizeză împreună
cu orizontala de la Frankfurt un unghi de opt grade.

Figura 5. Profiluri faciale: drept, convex, concav (8)

Din norma laterală se pot identifica elemente care descriu un profil facial normal,
convex sau concav (Figura 5) . Pentru a încadra p rofilul pacienților într -una dintre tipologiile
descise mai sus, putem efectua măsurători antropometrice direct din norma laterală sau,
metoda mai puțin uzitată în practica cur entă, direct pe teleradiografie. Utilizând punctele
gnation și subnazale î n rapo rt cu planul lui Simon, respectiv Dreyf uss, profilul poate fi normal
(gnation pe planul lui Simon și subnazale pe planul lui Dreyfuss), convex ( gnation posterior

12
de planul Simon, iar subnazale ant erior de Dreyfuss) sau concav ( gnation anterior de Simon
și subnazale posterior de Dreyfuss) (11).
Treapta labială normală , descrie o buză superior ă, care depășește cu aproximativ doi
milimetri anterior buza inferioară și are un volum mai mare. Din punct de vedere al
preferințelor estetice actuale, s e remarcă o tend ință a pacienților de a prefera buzele mai pline,
mai voluminoase și cu o poziție mai anterioară (13).
Unghiul nasolabial este format la intersecția a două linii, prima tangentă la baza
nasului, iar cea de -a doua este tangentă la conturul extern al buzei superioare. Valoarea acestui
unghi este influențat ă de gra dul de înclinare prezent la baza nasului și de poziția buzei
superioare. În cazul pacienților cu profile faciale normale, u nghiul nasolabial variază între : 90
și 95 de grade la bărbați și 100 până la 105 grade în cazul femeilor (14). Din punct de vedere
al restaurărilor protetice estetice în zona frontală , este important să menținem caracteristicile
inițiale ale unghiului nasolabial.

2.3 Analiza oro -facială
Analiza oro -facială descrie existența unei simetrii a celor două jumătăți de față, în
raport cu lini a verticală imaginară ce unește : nasion, subnazale, filtrul buzei superioare,
punctul interincisiv maxilar, punctul interincisiv mandibular și gnation. Pentru a exista o
simetrie in plan transversal , cele șase puncte de scrise mai sus ar trebui să fie coliniare.
Simetria extremității celfalice descrie o stare de echilibru între structurile osoase craniene,
faciale, mandibulare și dentare în raport cu planul medio -sagital.
Ideal, papila dintre cei doi incisivi centrali coincide cu linia mediană a fetei. Totuși,
există st udii care demonstrează că doar î n 70% din tre cazuril e analizate, linia interincisivă
superioară coincide cu linia mediană a feței (15). Studiul a concluzionat faptul că o devi ere
ușoară a liniei interincisive superioare , nu compromite rezultatul estetic al tratamentului. Mai
mult decât atât, există neconcordanță între linia interincisivă inferioară și cea superioară în
75% din cazurile studiate, lucru ce demonst rează faptul că linia interincisivă inferioară nu este
o linie de referință în raport cu l inia interincisivă superioară.
În concluzie, există păreri conform cărora, linia mediană interincisivă superioară ar
trebui să se plaseze în prelungirea liniei mediene a feței sau la nivelul liniei ce trece prin frenul
labial superior și papila incisivă. Pe de altă parte, unii speciliști nu sunt adepții acestui

13
deziderat, considerând că linia mediană interincisivă nu trebuie să se suprap ună cu linia
median ă a feței deoarece s -ar crea un efect lipsit de naturalețe , necongruent cu principiile
estetice actuale.

2.4 Analiza orală
Evaluarea esteticii orale sau a esteticii dento -labiale, descrie relația dintre buze , fiind
considerat punctul de pleca re în inițierea planului de tratament. Analiza corectă este
primordială în stabilirea unor relații armonioase între dinți și buze, atât in timp ul vorbirii, câ t
și în timpul zâ mbetului.
Zâmbetul, considerat a fi cea mai expresivă formă de comun icare nonverbală,
transmite emoții care v ariază de la fericire, exaltare și euforie până la tristețe , dezgust și rușine
(16).
Acțiunea de a zâ mbi este posibilă datorită buzelor și a musculaturii periorale.
Zâmbetul natural, care exprimă bucurie , este produs prin acțiunea mușchiului zigomatic și a
porțiunii inferioare a muș chiului orbicular al buzelor , care în contracț ie, permit ridicarea până
la un ni vel maxim a buzei superioare (17). În cazul în care se dorește evidențierea unui zâmbet
comandat , nenatural, contracția simultană a celor doi mușchi nu se mai petrece. În acest caz,
mușchiul orbicular al buzelor nu se mai contractă și rezult ă o mișcare facială artificială,
diferită de un zâ mbet natural.
Analiza orală debutează cu identificarea mobilității buzelor în vorbire și în zâmbet și
evaluarea gradului de expunere a dinților. În acest caz, se va purta o discuție relaxată cu
pacientul, în mod evident, aceasta facându -se înai ntea oricărei manopere terapeutice și
înaintea administrării de substranțe anestezice.
În mod normal, buzele se mișcă constant în plan orizontal și astfel, sunt paralele cu
linia interpupilară, linia bisprâncenoasă și linia inter alară . Cu toat e acestea, există situații în
care apar alterări ale tonicității musculare, lucru ce afectează modul în care se mișcă buzele î n
vorbire. Un exemplu în acest sens este ptoza labială, secundară unor probleme de natură
neurologică (7). De asemen ea, mișcări asimetrice ale buzelor pot să apară ca un mecanism de
compensare psihologic, care dorește să limiteze vizibilitatea sau să ascundă complet anumite
restaură ri percepute de pacient ca fiind inestetice . Indiferent de cauza care a produs o mișcare
asimetrică a buzelor, medicul trebuie să remar ce această modificare și să ia î n calcul faptul că

14
buzele nu pot fi luate drept punct de referință în reabilitarea estetică protetică. Odată cu
conceperea unor noi lucrări protetice este posibil ca muschii peri orali sa -și recapete tonicitatea
și să revi nă la mișcarea lor naturală (7).

Figura 6. Expunerea incisivilor (7)

Urmatoarea etapă este analiza gradului de expune re a dinților , în milimetrii , numă r ce
variază în funcție de vârsta și sexul pacientului, precum ș i în funcție de lungimea și de gradul
de curbură a buzei superioare. Marginea incizală a incisivilor centrali superiori trebuie să fie
paralelă cu solul și perpendiculară pe linia mediană a feței. De asemenea, aceasta trebuie să
fie în același plan în raport cu vârful cuspidului caninului și vârfurile cuspizilor vestibulari
premolari și molari pentru a crea un as pect estetic plă cut. În ceea ce privește incisivul lateral,
acesta poate avea marginea incizală mai sus cu 0.5 -1 mm față de incisivul central superior.
În repaus, vizibilitatea ar treb ui să fie î n jur de 1 -5 mm din fața vestibulară a incisivilor
centrali. Vig și Brundo (18) afirmă faptul că, în general, incisivii centrali maxilari sunt mai
expuși în cazul femeilor decât în cazul bărbaților ( 3,40 mm comparativ cu 1,91 mm ).
Expunerea incisivului central în repaus, la femei, varia ză în funcție de vârstă și anume
 3-3,5 mm la 30 de ani;
 1-1,5 mm la 50 de ani;
 0,5 mm la 70 ani (19).
Această descreștere a gradului de vizibilitate a dinților se datorează alungirii
gravitaț ionale a buzei s uperioare, odată cu î naintarea în vârstă, prin scăderea tonicității
mușchiului orbicular al buzelor și prin abraziunea dinților.
În cadrul analizei dento -labiale, se evidențiază relația dintre curbura incizală și buza
inferioară . Ca regulă generală, planul incizal, privit din nor ma frontală, este convex și
urmă rește curbura buzei inferioare în timpul zâmbetului.

15

Figura 7. Tipuri de curburi incizale: convex, drept si concav (7)

Paralelismul dintre curbura incizală și buza inferioară a fost observat in 85% dintre
cazurile care aparțin studiului realizat de Tjan și colaboratorii (20). Curbura incizală tinde să
fie mai convexă în cazul pacienților cu Clasa I Angle, pentru ca în cazul Clasei III Angle să
se aplatizeze. În cazul pacienților cu Clasa II Angle , curbura incizală este mai convexă și
există o difer ență notabilă între lungimea incisivului central superior și incisivul lateral
superior.
În ceea ce privește distanța dintre curbura incizală și buza inferioară în zâmbet, un
studiu efectuat în populația din Asia (21) relevă faptul că în 56% dintre cazuri, există un spațiu
între curbura incizală și marginea s uperioară a buze i inferioare, situ ație în care sunt vizibili și
frontalii inferiori. În alte cazuri analizate, se pare că există un contact între cele doua entităț i
analizate, lucru perceput ca fiind estetic. Totuș i, există și o ultimă situaț ie, când buza inferioară
acoperă în totalitate tr eimea i ncizală a frontalilor superiori, iar frontalii mandibulari nu sunt
vizibili în zâmbet. P entru a obține un zâmbet natural și armonios, marginile incizale ale
frontalilor maxilari trebuie să fie paralele cu buza inferioară.
Există situații în care uzura marginilor incizale ale dinților frontali superiori este atât
de importantă încât determină aplatizarea sau chiar inversarea cuburii incizale. Acest fenomen
se produ ce în cazul dentiției naturale, iar odată cu afectarea curburii incizale apare o
discrepanță între marginea inci zală și buza inferioară. Această modificare se traduce prin
apariția unui spațiu negat iv în zona anterioară , spațiu deosebit de inestetic.
Profilul incizal este urmă torul parametru studiat în cazul analizei dento -gingivale.
Acesta descrie poziția marginilor incizale ale frontalilor superiori, față de roșul buzei
inferiorare, în plan sagital. Profilul incizal permit e apropierea buzelor în timpul î nchiderii
gurii. Dacă dinții frontali superiori au o angulație excesivă spre vestibular, acest lucru
generează efectul de alungire, iar apr opierea buzelor devine dificilă (7).

16
În cadrul analizei orale, se evidențiază aspecte legate lungimea zâmbetului . Mișcarea
buzelor în timpul zâmbetului expune dinții frontal i, împreună cu premolarii, iar î n unele cazuri
se poate vedea până la primul molar.

Figura 8 – Lungimea zâmbetului (8)
Dong și colaboratorii (21) menționează faptul că în 57% dintre cazurile studiate , s-a
constat at faptul că în timpul unui zâmbet natural, se remarcă vizibilitatea celui de -al doilea
premolar superior. Mai mult decât atât, se pare că 20% dintre persoanele analizate , expun și
primul molar în timpul zâ mbetului.
Analiza corect ă a lungimii zâmbetului ajută clinicianul să aleagă o soluție protetică
estetică pentru zonele laterale, care să satisfacă exigențele pacientului.
Numărul de dinți expuși în timpul zâmbetului, împreună cu tonicitatea jugală, sunt
factori determ inanți în caracterizarea unei noi entități, deosebit de importantă în analiza dento –
labială, și anume coridorul bucal . Definit pentru prima dată de Frush și Fisher, coridorul bucal
reprezintă sp ațiul întunecos care se formează între arc adele dentare și muc oasa jugală.
Arcadele largi determină o expunere amplă a dinților și sunt asociate cu un coridor
bucal îngust. De ce alaltă parte, o arcadă dentară î ngustată permite vizibilitatea unui spațiu
negativ mai amplu. Astfel, cu cât coridorul bucal est e mai mic, cu atât amplitudinea
zâmbetului va fi mai mare. Dimensiunea coridorului bucal se cuantifică ca fiind diferența
dintre lățimea arcadei și distanța dintre cele două comisuri bucale, raport ată la distanța
intercomisurală.
Moore cl asifică tiparul zâmbetului în funcție de dimensiunea coridorului bucal (22):
 zâmbetul foarte îngust are coridorul bucal peste 28% din lungimea totală;
 zâmbetul îngust descrie un coridor bucal larg de 22% din lungimea totală;
 zâmbetul mediu pezintă valorea coridorului bucal de 15% din lungimea totală;
 zâmbetul larg descrie un cori dor bucal îngust, reprezentând 10% din totalul lungimii;
 zâmbetul foarte larg prezintă coridorul bucal foarte redus 2%.

17
Studiile orientate spre conceptul estetic a arcadelor dentare susțin faptul că există o
preferință spre varianta de coridor bu cal îngust sau chiar absent, caracteristi c zâmbetului
mediu sau larg (22).
Analiza orală cuprinde și evaluarea poziției dinților . Estetica facială este dictată, la
nivelul etajului inferior al feței, de poziția dinților maxilari. Din perspectivă frontală, d inții
superiori converg spre inc izal față de linia mediană după cum urmea ză (23):
 incisivul central superior are o î nclinație de 5 -8 grade ;
 incisivul lateral superior are o î nclinație de 6 -10 grade ;
 caninul superior este înclinat spre vestibular 2 -10 grade.
Această poziționare face posibilă circumscrierea arcului mandibular de către arcul
maxilar, fapt ce contri buie la crearea unui aspect facial estetic.
În cadrul analizei orale, putem analiza și forma arcadelor dentare în zona de maxim
interes din punct de vedere estetic, respectiv zona frontală . Aceasta prezintă interes nu numai
datorită expunerii l argi în timpul zâmbetului, dar și datorită faptului că reprezintă zona de
sprijin pentru buza superioară.
Ideal, se consideră forma ovală a arcului frontal ca fiind cea mai satisfăcătoare din
punct de vedere esetetic. Totuși, în anumite anomali i dento -maxilare, se identifică diferite
forme ale arcului frontal. Astfel, arcul frontal poate lua (24):
 aspectul literei ,,V”, caracterizat printr -o arcadă alungită în sens antero -posterio r,
îngustată în zona frontală, adesea prezentând rotația mezio -vestibulară a celor doi incisivi
maxilari superiori, care pot fi în protruzie;
 aspect aplatizat sau formă de trapez, caracterizat prin paralelismul dintre fețele
vestibulare ale grupului fronta l superior și planul frontal al feței; este o formă în care există o
scurtare a arcadei dentare și apare mai frecvent la arcada inferioară de cât la arcada dentară
superioară ;
 aspectul literei ,,M”, caracterizat prin poziția retruzivă a frontalilor superior i și
acoperirea acestora de către incisivii laterali maxilari; în general, se asociază cu o arcadă
dentară scurtată;
 aspectul literei ,,W”, în car e dispoziția dinților este asemănă toare cu cea prezentă la
arcada in ,,M”, dar prezintă, în plus, o mezio -vestibulo -rotație a incisi vilor centrali maxilari;
și această formă se aso ciază cu o arcada scurtată (11);

18
 aspect de pentagon, caracteristic fiind prezența unei angulații în zona incisivă și a două
angulații în zona caninilor, uneori cu divergența către distal a zonelor laterale (11);
 forme asociate, prin schițarea unui anumit tip de formă pe o hemiarcadă, completat de
un tipar diferit pe hemiarcada opusă (11); în fapt, arcadele dentare nu respectă întotdeauna o
simetrie perfectă și aproape mereu există abateri, sesizate de către pacien t ori identificate
vizual de către examinator.
Statisticile clinice, efectuate în legătură cu tipologia facială, au relevat existența unei
interrelații între aranjamentul denta r și modul de așezare a buzei superioare (25). Astfel, s -a
constatat faptul că poziția retruzivă a buzei superioare se asociază cu o dentiție retrudată,
caracteristică arcadelor dentare în formă de trapez, în timp ce buzele cu poziție protruzivă se
identifică în cazul dentiției cu vestibulo -poziții ș i vestibulo -înclinări.

2.5 Analiza dento -gingival ă
Analiza dento -gingi vală este deosebit de importantă în construirea unui zâmbet es tetic.
Pentru a crea un aspect estetic plăcut, înălțimea și conturul gingiei trebuie să urmeze conturul
buzei s uperioare și să se situeze sub aceasta.
În cursul examenului clinic, coroborat cu examenul radiologic, medicul stomatolog
identifică anumiți indicatori ai stării de sănătate gingivală.
În mod normal, gingia este analizată din punct de vedere al culorii, al aspectului, al
marginil or ferme, ușor ascuțite și bine atașate de dinte.

Culoarea gingiei este, în mod normal, roz deschis,
dar variază în funcție de anumit e aspecte
histologice precum (26):
 grosimea stratului epidelial,
 gradul de keratinizare,
 gradul de vascularizație din corionul gingival,
 prezența melanocitelor din stratul bazal.

(27)
Figura 9 – Gingie normală (26)

19
Aspectul suprafeței gingivale din zona de gingie fixă este cel de ,,coajă de portocală”
și se remarcă la nivelul dinților frontali, diminuând la nivel premolar, iar la nivelul molarilor
dispare.
Consistența normală a gingiei este fermă în zona de gingie fixă în timp ce la nivelul
marginii gingivale libere, cât si la nivelul varfului papilelor, aceasta este ușor m ai laxă, fiind
depresibilă (26).
Poziția gingiei față de dinte este la n ivelul coletului anatomic , astfel încat marginea
gingivală libera se proiectează în porțiunea cea mai declivă a smalțului. Papilele interdentare
ocupă complet ambrazurile cervicale datorită aspectului piramidal. În cazul unor retracții
gingivale, spațiul o cupat de către papilă devine întune cat și cu un astect inestetic. În cursul
analizei dentogingivale, se identifică zenitul gingival , ca fiind : cel mai apical punct al marginii
gingivale libere ,situat la nivelul coroanei clinice.
Poziția zenitu lui gingival este dict ată de (7):
 anatomia corono -radiculară,
 joncțiunea smalț -cement,
 creasta alveolară .
Zenitul gingival se identifică diferit, în funcție de grupul de dinți. Astel, la nivel
frontal, în sens mezio -distal, zenitul gingival se situează distal de linia vertica lă trasată în
mijlocul fiecărui dinte, cu excepția incisivului lateral care are zenitul gingival mai central. În
sens apical, prin unirea punctelor de zenit gingival , aparținând caninilor maxilari și incisivilor
centrali , se obține linia gingivala, a cărei orientare de ansamblu trebuie să se mențină paralelă
cu planul orizontal. Zenitul incisi vului lateral se găseș te la 1 milimetru de această linie.
Unghiul format prin unirea punctelor de zenit gingival ale incisivilor centrali, laterali și
caninilor trebui e sa aibă deschiderea spre apical . O inversare a acestui unghi, precum și
asimetriile conturului gingival față de planul medio -sagital, constituie factori de dezechilibru
din punct de vedere estetic (25).
În cadrul examenului parodon tal, se pot decela modifică ri ale poziției marginii libe re
din cauza retracțiilor gingivale.

20
Miller clasifică poziția punctului cel mai apical al retracției față de lini a mu co-gingivală în
patru clase (28):

Clasa I : punctul cel mai apical al retracției
gingivale este situat coronar de linia muco –
gingivală, iar nivelul osos este menținut.
Clasa II : punctul cel mai apical al retracției
gingivale este situat apical de linia muco -gingivală,
nivelul osului fiind incă păstrat.
Clasa III : retracția gingivală este apicală, iar
pierderea de os este moderată.
Figu ra 10 – Clasificarea Miller (28) Clasa IV : retracția este dincolo de linia muco –
gfdgdsfggggggggggggggggggggggggggg gingivală, iar pierderea osasă este severă .
În analiza componentei gingivale a zâmbetului , se ia în calcul înalțimea gingivală
maximă . Aceasta se referă la poziția în sens apical a punctelor de zenit gingival descrise la
nivelul dinților frontali superiori. Astfel, se descriu două clase corespunzătoa re înalț imii
gingivale (25):
 clasa I : incisiv ii centrali constituie elementul do minant, având marginea gingivală
liberă situată la același nivel; față de aceasta, gingia de la nivelul incisivilor laterali superiori
se situează mai spre incizal, în timp ce gingia de l a nivelul caninilor este situată cel mai apical;
 clasa II : incisivii laterali constituie elementul dominant prin plasarea marginilor
gingivale libere cel mai apical față de gingia incisivilor centrali și gingia de la nivelul
caninilor.
Un element extrem de important în pr oiectarea viitoarelor tratamente, care implic ă și
latura estetică a zonei fro ntale, este repre zentat de diagnosticul ,,zâmbetului ginigval”,
denumit în literatura anglo -saxonă ,,gummy -smile” sau ,,excessive gingival display”.
Definiția se deduce din numele diagnosticului, și anume : expunerea excesivă a gingiei în
timpul zâmbetului. În cazurile severe, expunerea gingivală poate fi vizibilă în repaos. De cele
mai multe ori, este unan im acceptată parerea, conform că reia, cu cât este expus mai mult țesut
gingi val, cu atât zâmbetul este mai inestetic (29).

21
Prevalența zâmbetului gingival este de 10% în grupul de populație cu vârsta cuprinsă
între 20 și 30 de ani, afectând mai mult persoanele de sex feminin ( 38). Incidența acestei
condiții descrește odată cu vârsta, fiind o consecință a pierderii tonicității mu sculare a
orbicularului buzelor. Rezultatul acestui fenomen se traduce prin scăderea gradului de
expu nere a incisivilor maxilari și creșterea gradului de expunere a incisivi lor mandibulari (18).
Etologia zâmbetului gingival este multip lă și diversă (30):
 creșterea volumului gingival, prin acumularea de placă bacteriană sau folosirea
anumitor medicamente (fenitoina, ciclosporinele și anti -hipertensive de tipul blocantelor de
calciu);
 erupția întarziată sau alterată a dinților;
 extruzia dento -alveolară a grupului frontal superior, care poate fi asociată cu uzură
generalizată sau cu ocluzia adâncă acoperită;
 exces vertical de creștere a osului maxilar, asociat cu un etaj inferior al feței crescut;
în acest caz, buza superioră pare mai scurtă, deși în realitate aceasta respectă dimensiunile
normale;
 buza superioară micșorată; dimensiunea mas urată de la punctul subnasion pâ nă la
marginea superioar a a buzei este mai mică de 15 mm;
 hipermobilitatea buzei superio are în timpul zâmbetului (31);
 asimetria buzei superioare, care a fost regăsită în 9% dintre cazurile studiate (32).
Figura 11 – Etiologia zâmbetului gingival (30)

22
Analiza dento -gingivală presupune și analizarea ambrazurii papilare, spațiu ocupat, în
condiții de sănătate gingivală, de către papila dentară. Mărim ea acestui spațiu depinde de (26):
 morfologia coronară;
 vârstă;
 incongruența dento -alveolar ă cu spațiere;
 incongruența dento -alveolară cu înghesuire;
 traumatismul din timpul periajului;
 diastemele și tremele consecutive bolii parodontale.
Morfologia coronară influențează mărimea ambrazurii gingivale prin forma coroanei
dentare. Astfe l, ambrazura papilară este mai mare la dinții de formă triunghiulară sau ovalară
și mai redusă în cazul dinților cu formă dreptunghiulară.
Din punct de vedere al vârstei, tinerii prezintă o papilă care ocupă întreg spațiul
interdentar si are un vârf ușor rotunjit. Odată cu trecerea anilor, apar modificări în sen sul
involuției volumului, iar vă rful papilei devine plat. Un rol important în producerea acestor
fenomene îl are și trauma de lungă durată pro dusă printr -un periaj inadecvat. Mai mult dec ât
atât, dezvoltarea unor obiceiuri vicioase, precum interpunerea de scobitori, are un rol
defavorizant menținerii volumul inițial al papilei.
Incongruențele dento -alveolare cu spațiere produc impact alimentar și reduc volumul
papilar. De aseme nea, forma papilei capătă un aspect plat sau chiar concav, cu impact asupra
esteticii dentare. În cazul incongruențelor dento -alveolare cu înghesuire, papilele se subțiază
și capătă un aspect pediculat.
Boala parodontală produce migrari ale din ților, cu apariția tremelor și diastemelor
dentare. Efectele acestor spațieri sunt similare celor descrise în cazul incongruențelor dento –
alveolare cu spațiere.
Un ultim element de luat în calcul, în cadrul analizei dentogingivale, se referă la
biotipul parodontal , care poate fi de tip gros sau subțire.

23

Figura 12 – Biotip parodontal gros (33)
Biotipul parod ontal gros se definește prin (34):
 existența dinților de formă p atrată sau dreptughiulară;
 forma papilelor gingivale este plată;
 țesut fibros bine reprezentat;
 gingia fixă are o lățime mare și un grad crescut de keratinizare;
 os alveolar de grosime crescută (35);
 predispoz iție spre formarea de pungi parodontale;
 vindecarea cu minim de rezo rbție osoasă și minim de retracț ie gingivală, după
intervențiile chirurgicale asupra parodonțiului.

Figura 13 – Biotipul parodontal subțire (33)
Biotipul parodontal subțire ar e urmatoarele caracteristici (34):
 existența dinților de formă triunghiulară;
 forma papilelor gingivale este ascuțită;
 gingia fixă are o lățime redusă și un grad scăzut de keratinizare;
 os alv eolar subțire, cu posibile defecte osoase de ti p fenestrație sau dehiscență (35);
 evoluție probabilă spre retracții gingivale și rezorbție osoasă;
 vindecarea se face cu rezorbție osoasă marcată și retracții gi ngivale importante.

24
2.6 Analiza dentară
Segmentul dentar anterior, fiind situat î n etajul inferior al feței, corespunde, din punct
de vedere psihologic, zonei faciale a activităților instinctive (sensibilitate, senzualitate), iar
aspectul aces tuia poate furniza medicului stomatolog informații utile în stabilire a
personal ității pacientului (25).
,,Gura este o scenă“ afirmă Frush și Fisher, iar ,,fiecare dinte este un actor care are un
rol de jucat“. Incisivii centrali sunt actorii principali, fiind primii pe care îi vedem și r eprezintă
suportul buz elor î n timpul surâsului cât și în repaus.
Fiecare dinte în parte este unic, și din acest motiv, î n analiza estetică a dinților, este
important să examinăm cu atenție : forma, dimensiunea, caracteristicile de suprafață ,
ambrazurile incizale și caracteristicile optice dentare.
Analiza corectă a morfologiei dinților frontali este deosebit de important ă în
construirea unui zâmbet care să se încadreze în normele cunoscute de estetică. Pentru a
schimba estetic morfol ogia unui dinte, trebuie cunoscute aspectele normale caracteristice
dintelui studiat. Astfel, din punct de vedere morfologic, analiza caracteristicilor individuale
poate debuta cu studierea particularităților feței vestibulare a incisivului central maxilar .
Acesta reprezintă cel mai mare dinte din grupul incisiv, având cele mai mari dimensiuni atât
in sens mezio -distal cât si vestibulo -palatinal.
Incisivul central maxilar prezinta patru fețe laterale : vestibulară, palatinală, mezială
și distal ă și o margine incizală. Marginea mezială este mai lungă și ușor convexă fată de
marginea distală care se prezintă cu o dimensiune mai mică, dar cu o convexitate mai
pronunțată. Cervical, marginea este in formă de arc de cerc, cu convexitatea orientată spr e
apical. Marginea incizală își modifică aspectul de -a lungul vieții. Dacă posteruptiv, incisivii
centrali prezintă o margine incizală crenelată, datorită evidențierii celor trei lobuli de creștere,
cu timpul se va transforma intr -o margine rectilinie, ușo r oblică mezio -distal. Relieful feței
vestibulare este convex, iar convexitatea maximă este situată in treimea cervicală în sens
cervico -incizal și în treimea mezială în sens mezio -distal.
Locul urmator , de lângă incisivul central maxilar , este ocupat de către incisivul lateral
maxilar. Acesta din urmă prezintă cele mai mici dimensiuni de pe întreaga arcadă maxilară.
Morfologic, incisivul lateral maxilar prezintă caraceristici morfologice asemanatoare
incisivului central maxilar. Totuși, există anumite ca racteristici individuale precum: volumul

25
coronar redus, diametru cervico -incizal mare mare decat cel mezio -distal, margine incizală
situată la 1 -2 milimetrii deasupra planului de ocluzie și existența unor forme morfologice
particulare precum cea de țăruș, de cui sau nanică, care imprimă incisivului lateral superior
trăsături d istincte față de dintele vecin.
Caninul, ultimul dinte analizat în cadrul grupului incisiv dentar superior, este situat la
intersecția planului frontal cu cel lat eral și corespund celor două comisuri ale fantei bucale
(36). Caninii maxilari sunt cei mai voluminoși dinți din cadrul g rupului frontal maxilar,
morfologia sa fiind asemănată cu un vârf de lance. Fața vestibulară are aspect pentagonal și
prezintă o margine mezială mai lungă și mai plană decat marginea distală, cele doua margini
fiind convergente apical. Cervical, caninul ma xilar are formă de arc de cerc, convexitatea fiind
dispusă spre apical. Marginea incizală are doua brațe inegale, intersecția acestora constituind
vârful caninului care este mai aproape de fața mezială. Convexitatea maximă a feței
vestibulare este în treim ea cervicală și în treimea mezială. Din vârful feței vestibulare coboară
o îngroșare rectilinie cunoscută sub denumirea de ,,creasta esențială de smalț”.
Estetic, în timpul unui dialog, incisivii mandibulari sunt descoperiți pană la jumatatea
incizală a acestora. Din punct de vedere al morfologiei coronale, incisivii centrali mandibulari,
dinții cu volumul cel mai redus din î ntreaga arcadă, sunt caracterizați de un dia metru cervico –
incizal dublu față de diametrul mezio -distal. Fețele mezială și distală sunt paralele între ele
până în treimea apicală unde descriu marginea cervicală a dintelui. Marginea incizală este în
linie dreapta, realizând impreună cu cele doua fețe proximale două unghiuri de 90 de grade.
Incisivul lateral mandibu lar este mai voluminos decât incisivul central mandibular și
prezintă caracteristici morfologice comune. Diferența constă în valoarea celor doua unghiuri
formate de marginea incizală cu cele doua fețe proximale. Astfel, unghiul mezio -incizal
prezintă 90 de grade, în timp ce unghiul disto -incizal este mai rotunjit.
Caninii mandibulari prezinta aceleași caracteristici morfologice, dar acestea sunt mai
estompate decât în cazul caninilor maxilari, iar aspectul este mai puțin globulos și mai
asemanăt or unei dălți
Când analizăm dinții , din punct de vedere al formei, ne referim la urmatorii parametrii :
contur, linii, unghiuri și curburi.

26
În lit eratura de specialitate sunt descrise numeroase forme dentare, care au fost
clasificat e în trei forme de bază : ovidă, pătrată și triunghiulară. Aceste forme se stabilesc pe
baza raportului dintre înălțimea și lățimea fețelor vestibulare ale dinților frontali analizați.
Muzi (1959) a descris pentru prima dată noțiunea de arm onie dento -somatico -facială,
arătând că există o legatură între forma incisivilor și forma corpului. Astfel, indivizii de statură
înaltă sunt caracterizați prin dinți lungi, de forma dreptunghiulară, în timp ce dinții scurți și
lați, de formă pătrată sunt caracteristici indivizilor de statură mică. Mai mult decât atât,
Nelsson stabilește o corelație între forma feței și forma incisivului central (37).
Dimensiunile dentare sunt analizate in cursul examenului dentar și sunt exprimate în
milimetri. Fața vestibulară a incisivu lui central este cea mai mare, având înălțimea de
aproximativ 10 mm. Incisivul lateral superior are în jur de 8,8 -9 mm înalțimea, iar cani nul
situat pe ar cada maxilară are o dimensiune de 9,5 -10,5 mm (36).
În cadrul analizei dentare, o atenție deosebită trebuie acordată caracteristicilor de
suprafață precum particularitățile anatomice, fiziologice sau patologice. Din categoria
particulatit ăților anatomice fac parte: convexitățile, șanțurile și fosetele, în timp ce in cadrul
particulariăților patologice putem încadra: fisurile și anomaliile de structură.
Dinții tineri, au o suprafață vestibulară convexă, un relief bine reprezenta t, cu lobi,
șanțuri și fosete, și prin acestea se creează aspectul ,,texturat” (24).

Figura 14 – Microtextura și macrotextura dinților (7)
Gradul de rugozitate a l suprafețelor dentare analizate poate fi decelat, în cursul
examenului clinic, prin metoda palpatorie sau prin inspecție, folosind mijloace speciale de
magnificație. Astfel, supr afața smatului tânăr, fără afecț iuni de ordin patologic, apare
sticloasă, mai ales la nivel incizal, unde stratul de dentină este absent. Importanța nivelului de
rugozitate a stucturilor dure dentare se reflectă nu numai în proprietățile optice ale acestora,
dar și în rezistența față de abrazie.

27
Identificarea caracteris ticilor optice ale structurilor dentare este un pas deosebit de
important, care se realizează în cadrul analizei dentare.
Culoarea, definită ca fiind ,,totalitatea radiațiilor de lumină, de diferite frecvențe, pe
care l e reflectă corpurile și c are creează asupra retinei ochiului o impresie specifică ’’ (27),
joacă un rol deosebit de important în estetica dentară. Culoarea este indisolubil legată de
lumină. Întelegerea aspectelor legate de formarea și de proprietățile fizice ale luminii,
constituie un element cheie, deorarece culoarea este dependentă de inter acțiunea luminii cu
structurile dure ale dentelui.
Lumina incidentă, provenită din „spectrul radiațiilor vizibile”, cu lungimi de undă
cuprinse între 380 µm și 780 µm, suferă fenomene fizice diverse. La valori mai mici de 380
µm, cu lungime de u ndă mică și frecvență mare, se produce radiația ultra -violetă, în timp ce
la valori mai mare de 780 µm se situează radiația infra -roșie. Ochiul uman percepe lumina cu
lungimi de undă cuprinsă în intervalul 380 µm și 780 µm, care, în final, este reflectată ,
absorbită, dispersată sau transmisă de structurile dure dentare, respectiv de către smalț și
dentină.
Retina captează radiațiile lumioase și generează ,,harta cromatica” a fiecărui dinte.
Analiza parametrilor ce definesc această hartă și gen erează aspectul optic în ansamblul lui
sunt (24):
 nuanța, exprimată prin termenul ,,culoare”;
 intensitatea culorii, fiind întalnita si ca termenul de ,,saturație”;
 stralucirea sau luminozit atea și textura suprafeței;
 caracteristicile de opalescență și fluorescență.
Pentru a cuantifica parametrii de culoare, cel mai frecvent folosite sunt: S istemul
Munsell ș i Sistemul CIEL*a*b*.
Pe scurt, Sistemul Munsell este un siste m calitativ, frecvent folosit în literatura de
specialitate medicală, și se referă la componentele culorii: nuanța, saturație și luminozitate.
Nuanța reprezintă culoarea propriu -zisă și este determinată de valoarea lungimii de
undă a culorii din „spectrul radiațiilor vizibile”. Fiecare filă, din diagrama de mai sus, este
reprezentarea grafică a unei diviziuni coloristice. Pe verticală, identificăm axa luminozității ,
proprietate optică dependentă de cantitatea de lumină reflecată de un obiect, care diferențiază
culorile în ,,deschise” și ,,închise”.

28
Cel de -a treilea parametru, respectiv saturația , este reprezentată pe axa orizontală. Aceasta
este definită ca fiind cantitatea de pigment dintr -o culoare, ce diferențiază o culoare mai
intensă de u na cu o intensitate mai redus ă (39).

Figura 15. Sistemul Munsell (27)

Al doilea sistem uzitat în cercetarea parametrilor optici ai materialelor dentare ,
Sistemul CIEL *a*b* (Commission Internationale de l’Éclairage L*a*b*), este un sistem
cantitativ (40):
 L* – definește stralucirea, la fel ca în sistemul Munsell, și face referire la culorile
acromatice ( indică nivelul tonurilor de gri din culoare );
 a* și b* – definesc caracteristicile cromatice ale cul orii, fiind echivalente cu nuanța și
saturația în sistemul Munsell, cu deosebirea că dacă în sistemul Munsell identificarea
culorii se realizează polar (cu o singură coordonată la un moment -dat), în sistemul
CIELAB , a* și b* constituie un sistem cartezian, iar culoarea este identificată prin
două coordonate . Astfel, putem calcula cromatica (C*) și nuanța.
În mod ideal, urmâ nd ghidul coloristic , caracteristic sistemului CIALAB, toate
materialele de restaurare, care sunt incluse într-o clasă de culori, ar trebui să prezinte aceiași
parametrii optici, la toate firmele producătoare. Cu toate acestea, un studiu efect uat de

29
Browning WD și colab. (39), a concluzionat faptul că există o neconcordanță între culorile
prezente în sistemul V itapan Clasic și culori le diferitelor materiale compozite de restaurare.
Mai mult decât atât, pentru a avea toate datele neces are în descrierea cat mai exactă a
proprietăților stucturilor dentare, trebuie introduși anumiți termeni precum: trans parența,
fluorescența, opalescența și luciul .
Transparența și transluciditatea sunt două coordonate extrem de importante în
analiza coloristică dentară. Acestea descriu proprietatea une i structuri dentare sau a unui
material dentar, de a lăsa t recerea parțială sau to tală a fascicolului luminos (40). Cu alte
cuvinte, acești terme ni definesc gradul de opacitate a structurilor analizate.
În medina dentară , importanța translucidității este foarte mare atunci cand se culeg
informații despre treime a incizală a dinților. Transluciditatea smalțului și a dentinei este direct
proporțională cu lungimea undei incidente (41). Odată cu înaintarea în vârstă, nu s -au
remarcat schimbări în gradul de transluciditate al dentinei. În schimb, smalțul suferă o creștere
a gradului de transparență, fapt ce motivează clinicianul să gasească soluția optimă în
restaurarea estetică a structurilor dent are în zona frontală. Odată cu inaintarea în vârstă,
smalțul din regiunea incizală se reduce și devine mai transparent, permițând vizualizarea
elementelor anatomice de tipul lobilor dentari.
Fluorescența unui material de restaurare sau a struct urilor dure dentare este definit ă
prin modul în care radiațiile ultraviolete sunt absorbite și reemise ca radi ații, cu lungimi de
undă, ce aparțin spectrului vizibil ochiului uman. Proprietățile optice ale unui material de
restaurare trebuie să țină cont d e fluorescența structurilor dentare înlocuite. Astfel, se poate
observa aspectul ,,alb -stălucitor” al dentinei si al smalțului prin intermediul car acteristicii de
fluorescență (24). În gener al, studiile susțin faptul că dentina este de trei ori m ai fluorescentă
decât smalțul (42).
În cadrul studiului proprietăților optice ale structurilor dentare, se analizează și
parametrul numit opalescență . Acesta definește asp ectul optic pe care îl imbracă structura
dentară , în funcție de incidența lumi nii. Mai exact, lumina care se î ntoarce din med iul din care
a provenit, fiind refractată de către structura dentară, capătă o nuanță albastruie. În schimb,
lumina transmisă este caracterizată de nuanțe de galben și de portocaliu (24). Opalescența este
mult mai evidentă în cazul dinților tineri, fiind evidențiată la nivelul treimii incizale, construită
numai din smalț.

30
O ultimă proprietate optică, relevantă în studiul coloristic al strcuturilor dentare, este
luciul. Luciul smalțului conferă suprafețelor dentare un aspect luminos, netezit, stralucitor și
îngrijit (24).
Proprietățile optice ale structurilor dentare interesează coroana dentară, respecti v
straturile de smalț și de dentină, pulpa dentară sănatoasă având o influență nesemnificativă.
Cele două straturi dure ale dintelui sunt diferite din punct de vedere : al localizării și a l distanței
față de exterior, a l structurii și a l compoziției chimice , dar și a diferitelor proprietăților optice
pe care acestea le dețin.
Smalțul este mai puțin relevant din punct de vedere al cromaticii, nuanța caracteristică
fiind de alb-galbui, alb-albăstrui sau alb -cenușiu și depinde de (43):
 aranjarea prismelor de smalț ;
 compoziția chimică ;
 gradul de mineralizare ;
 grosimea și culoarea dentinei ;
 vârsta pacientului .
Cu cât grosimea stratului de smalț este mai mare, cu atât dintele va fi mai translucid,
având un aspect luminos. Gradul de luminozitate descrește odată cu înaintarea în vârstă, prin
fenomene de uzură, care , în final, duce la pierderea gradului de transparență a stucturii dure
dentare, lăsând culoarea dentinei să predomine . Din punct de vedere al gradului de
mineralizare, dinții cu un grad mare de mineralizare prezintă un smalț foarte deschis la
culoare, cu aspect de fildeș . Pe de altă parte, dinții hipomineralizați au un grad de
transluciditate crescut, iar culoarea dentinei este mult mai evidentă.
Dentina, datorită volumului dentar mare pe care aceasta îl ocupă în configurația
dintelui, dar și datorită proprie tăților optice specifice, definește culoarea de bază. Pentru a
identifica facil culoarea dentinei, este necesar să ne orientăm către tre imea coronară a dintelui,
întru cât acolo stratul de smalț este redus, iar dentina transpare. Dintele trebuie sa fie perf ect
uscat , pentru ca saliva să nu altereze proprietățile optice ale dintelui.
În concluzie, pentru a avea o restaurare estetică de înaltă calitate, este necesar să
înțelegem procesele de formare ale culorilor, sistemele utilizate pentru cuant ificarea acestora,
dar și proprietățile optice ale structurilor dentare.

31
Alvin G. Wee (40), sistematizează urmatoarele principii, sub forma unui ghid, util
determinărilor coloristice în medicina dentară:
1. Determinările coloristice trebuie facute având o s ursă luminoasă potrivită, iar culorile
mediului ambiental, din cabinetul dentar, trebuie să fie gri sau pastelate;
2. Determinarea culorii trebuie facută la începutul ședinței de tratament , deoarece
intensitatea culorilor crește odată cu deshidratarea dintelu i, în special în cazurile în care s -a
folosit diga dentară pentru izolare ;
3. Medicul dentist poate utiliza mai multe chei de culori pentru a determina
caracteristicile optice specifice fiecărui dinte; în acest sens, indicațiile transmise tehnicianului
pot fi o combinație între două sau mai multe tipuri de porțelan;
4. Pacientul trebuie poziționat la nivelul vizual al medicului dentist , iar distanța dintre
operator și pacient trebuie să fie în jur de 25 de centimetri;
5. Dacă se observă diferențe între dinte și chei a de culori, se poate opta pentru umezirea
ambelor suprafețe , pentru a înlătura diferențele existente;
6. Determinarea coloristică trebuie făcută rapid, în mai puțin de 5 secunde, iar cheia de
culori trebuie plasată chiar lângă dinte; medicul dentist trebuie să fie conștient de faptul că, în
cazul în care s -a folosit o sursă de iluminare puternică, este posibil să apară oboseala vizuală;
7. Între determinările coloristice este posibil să apară oboseala vizuală , care poate duce
la erori ; pentru a preîntâmpina a cest lucru, clinicianul este sfă tuit să privească o suprafață de
culoarea gri, chiar înainte de determinare;
8. Pentru a determina nuanța potrivită, se po ate utiliza suprafața caninului pentru
comparație, deoar ece acesta are cea mai crescută intensitate colorist ică;
9. Pentru a determina strălucirea caracteristică suprafeței dentare interesate , medicul
dentist poate avea ochii parțial deschiși;
10. Medicul den tist trebuie să identifice rapid 3 variante din cheia de culori, iar ulterior
acest a poate opta pentru una sau d ouă variante finale, ce pot fi mixate;
11. Culoarea aleasă inițial trebuie verificată în urmatoarele ședințe, iar dacă este posibil,
se poate cere opinia unui membru din echipa medicală; se recomanda ca alegerea culorii să se
facă în condiții de iluminare dife rite de la o ședință la alta;

32
3. EXAMINAREA FOTOGRAFICĂ

3.1 Noț iuni fundamentale de fotografie
Examinarea fotografică a pacientului, ca metodă de investigare prin mijloace
complementare, este deosebit de utilă în medicina dentară, având nume roase utilizări (24):
 documentarea cazurilor;
 comunicarea cu pacientul;
 auto-verificarea modului de abordare al cazului de către medic;
 învățamântul medical;
 document medico -legal .
Fotografia obținută, pentru a putea fi utilizată cu s ucces, în etapele de simulare ale
zâmbetului, trebuie să fie făcută respectând următoarele reguli (24):
 claritatea imaginii trebuie s ă fie crescută;
 iluminare adecvată în cavitatea bucală;
 profunzime de câmp suficientă;
 raportul de mărire trebuie să fie adecvat situației;
 subiectul trebuie să fie bine încadrat;
 redarea cât mai aproape de realitate a culorilor naturale ale dinților și al e părților moi;
 preluarea imaginii trebuie să se desfășoare cu rapiditate.
Mecanismele de funcționare ale unui aparat de fotografiat, pot fi înțelese prin definirea
și înțelegerea urmatoarelor noțiuni: expunere, profunzime de câmp, raport de mă rire, distanța
focală, obiectiv, bliț și balansul de alb.
Expunerea, aleasă în setările aparatului digital, definește cantitatea de lumină condusă
spre suprafața fotografiată. În componența aparatului de fotografiat , există două structuri
respo nsabile pentru dirijarea cantitativă a fascicolului luminos: diafragma și obturatorul.
Diafragma reglează fluxul luminos prin modificarea diametrului deschiderii sale, adică prin
setarea aperturii. Aceasta este invers proporțională cu cantitatea de lumină din exterior. Astfel,
dacă sursa de iluminare a obiectului fotografiat e ste mare, apertura trebuie să fie mică.
Obturatorul contribuie și el la definirea cantității de lumină condusă, prin reglarea timpului de

33
expunere. Durata de expunere se exprimă in mil isecunde și este denumită ,,viteză de
obturator”.
În concluzie, între deschiderea diafragmei și viteza de expunere există o reciprocitate,
care face ca apertura redusă să fie compensată printr -un timp mai îndelungat de expunere.
Rezultatul aces tei interacțiuni se finalizează prin crearea unei mari profunzime de câmp (45).
Profunzimea de câmp este definită ca fiind zona dinaintea și din spatele planului pentru
care s -a făcut focalizarea, iar obiectele cuprinse în acest spațiu, apar clar în fotografie. În
medicina dentară, ne dorim ca imaginile s ă apara clare atât în zona frontală, cat și la nivel
nivelul molarilor. Astfel, este recomandat să utilizăm diafragme cu apertura mica: standard
f/16 sau f/22, combinată cu blițuri pute rnice: circulare sau bilaterale (24). Profunzimea de
câmp este în relație direct proporțională cu distanța de la care se face fotografia. Pentru a
obține imaginea completă a unei arcade dentare, este important să focalizăm la nivelul
caninilor, să încadrăm core ct și să declanșam.
Un alt parametru important este raportul de mărire. Acesta este definit ca fiind raportul
dintre dimensiunea reală a obiectului fotografiat și dimensiunea im aginii sale pe film sau
senzor . Raportul de mărire este foarte impo rtant în reproductibilitatea fotografiilor în medicina
dentară și este standardizat astfel (24):
 1:10 – portrete;
 1:2 – arcadă dentară completă, incidența ocluzală;
 1:1.2 – grup frontal comp let, inferior și superior;
 1:1 – dinții anteriori și parțial caninii;
 2:1 – cei doi incisivi centrali.
Distanța focală este asociată cu gradul de mărire al obiectelor fotografiate și cu unghiul
din care aceste obiecte sunt surprinse în fotograf ie. Pentru medicina dentară sunt recomandate
obiective cu distanța focală cuprinsă între 60 -105 mm, iar cel de 100 mm este considerat
obiectivul standard (44).

34
3.2 Ale gerea aparaturii de fotografiat
Pentru obținerea unor fotografii intraorale de o calitate crescută, este indicat să folosim
aparate profesionale de tipul DSLR -digital sin gle lens reflex. Acestea corespund cerințelor
fotografiei dentare, f iind necesară asocierea cu un obiectiv macro și un bliț circular (44).
În caracteristicile aparatului de fotografiat, producătorul insistă asupra captorului
digital care produce fișiere de mari dimensiuni. Rezoluția ridicată a imaginilor este în legatură
cu numărul mare de megapixeli, dar câtă vreme imaginile captate sunt vizualizate pe
monitoare cu rezoluție de 2048×1536 pixeli ( Ipad ), nu se justifică achiziția unui aparat cu
rezoluție crescută (45).
Aparatura de fotografiat de tip DSLR prezintă două moduri de lucru: auto și manual.
Pentru obținerea unor imagini de o calitate și claritate superioare, este recomandat să utilizăm
modul manual. Astfel, putem regla anumite caracteristici precum: deschiderea diafragmei,
timpul de expunere, sensibilitatea ISO. Cea din urmă carcateristică ne indică sensibilitatea
filmului sau a senzorulu i, în raport cu sursa de lumină, care , în medicina dentară , trebuie să
fie în jurul cifrei 100 (24).
Obiectivul aparatului de fotografiat este poate cea mai importantă componentă în
momentul în care dispunem de un aparat de fotografiat DSLR. Ace sta trebuie să prezinte o
distanță focală suficient de mare pentru a realiza fotografii intraorale clare. Obiectivele de tip
,,macro” permit trecerea continuă de la foclizare infinit la focalizarea în raport 1:1, prin sim pla
rotire a vizei obiec tivului (44). Pentru fotografia dentară, obiectivele cu distanța focală
cuprinsă intre 100 -105 mm pot fi utilizate cu s ucces doarece permit o rată de mărire de 1.6:1
(23). La ora actuală, pe piață se găsesc obiective fixe ,recomandate în medicina dentară , cu
distanța focală setată la 100 mm și obiective cu zoom, la care distanța focală variază.
Blițul este indi spensabil în fotografiile intraorale din incidențele: frontală, laterală
directă și indirectă și ocluzală. Nevoia unui aport suplimentar de lumină este dată de : spațiul
întunecat, prezența umbrelor și focalizarea delicată, provocări întalnite în fotografia intraorală.
După modul de conformare a sursei luminoase, există două tipuri de blițuri: circulare (ring
flash) și bilaterale, fixate cu ajutorul unui inel la nivelul obiectivului, avân d funcția TTL (thrue
the lens) (24).
Alegerea tipului de bliț diferă în funcție de necesitățile fotografiei. Avantajul major al
blițurilor de tip ,,ring flash” este poziționarea rapidă și obținerea unei iluminări uniforme,

35
caracteristici utile în cazul în care se dorește fotografierea dinților posteriori sau a zonelor mai
dificile. Blițurile cu sateliți sau bilaterale produc o lumină naturală, neuniformă, care redă mai
bine culoarea, morfologia, textura și zonele de translucență ale dinților. Se pot ataș a pâna la
patru sateliți, iar acest lucru este deosebit de important în fotografia dinților anteriori, unde se
dorește obținerea tuturor detaliilor estetice.
În concluzie, regulile generale care pot fi aplicate pent ru fotografiile intraorale sunt (24):
 mod de lucru manual;
 focus manual;
 dimensiune diafragmă: f/22;
 raport de mărire corespunzător zonei fotografiate;
 sensibilitate ISO 100;
 bliț setat pe funcția TTL.
Pentru fotogr afiile extraorale, se fac urmatoarele setări (24):
 mod de lucru manual;
 focus auto;
 dimensiunea diafragmă f/11;
Pentru obținerea imaginilor intraorale de bună calitate, este necesar să utilizăm
anumite accesorii speciale , pentru a depărta părți le moi și pentru a permite o mai bună
expunere a zonei interesate . În acest sens, se folosesc (45):
 depărtătoare individuale , pere che, din policarbonat ;
 oglinzi tratate cu rodiu pe suprafața externă;
 contrastor, ce permite crearea unui fundal negru și eli mină structurile cavității bucale
situate în spatele dinților.

36

II. PARTE SPECIALĂ

37
4. STUDIU COMPARATIV Î NTRE
DIGITAL SMILE DESIGN ȘI POWERPOINT

4.1 Scop și obiective
Scopul studiului comparativ realizat între softul Digital Smile Design by Dr.Coachman
și programul PowerPoint a fost evaluarea gradul de dificultate pe care medicul dentist îl poate
întâmpina în implementarea celor două programe și aprecierea calitativă a simulărilor dentare
pe care acestea l e oferă.
Obiective :
 analiza dotărilor materiale necesare realizării simulărilor dentare în cele două
programe
 compararea protocoalelor de realizare a fotografiilor extra – și int raorale pentru
simulările în Digital Smile Design și PowerPoint
 evaluarea varietăților de simulări dentare pe care cele două programe analizate le pot
oferi
 evaluarea gradului de dificultate în utilizarea celor două programe
 aprec ierea calitativă a simulărilor digitale în Digital Smile Design și PowerPoint.

4.2 Materiale și metodă de lucru
Pentru realizarea fotografiilor necesare protocoalelor de simulare a zâmbetului cu
ajutorul Digital Smile Design și PowerPoint , am utilizat urmatoarele:
 aparat de fotografiat DSLR Nikon D7100
 obiectiv macro Nikon 105 mm
 ring-flash Sigma EM-140 DG I -TTL
 kit lumini LED duble cu umbrele și stative
 panou fundal gri 1.5×2 m
 depărtatoare intraoral e
Pentru ilustrarea opțiunilor oferite de către softul Digital Smile Design, am folosit:
 modele 3D ale arcadelor maxilare; scanările intraorale au fost realizate cu ajutorul
scannerului Trios3 3Shape .

38
Metoda de lucru presupune:
1. Calibrarea aparatulu i de fotografia DSLR:
 mod de lucru manual
 focus manual
 dimensiune diafragma f/22 pentru fotografiile intraorale și f/11 pentru fotografiile
extraorale
 sensibilitate ISO 100
 bliț setat pe funția TTL
2. Așezarea pacientului p e un scaun, cu spatele la panou, cu coloana dreaptă;
3. Plasarea celor doua departătoare bilateral; pacientul este rugat să susțină retractoarele cu
mâinile;
4. Pacientul este rugat să depă rteze prin mișcari blande cele două retractoare, să mențină
poziția obținută, să privească direct în aparatul de fotografiat și să pronunțe sunetul ,,E”
prelungit; medicul face fotografia extraorală, cu depă rtarea parților moi și cu arcadele
întredeschise ;
5. Pentru urmatoarea poză, pacientul renunță la cele două depărtătoare, menține poziția
capului fix ă, iar arcadele sunt ușor depărtate; medicul face fotografia extraorală, cu arcadele
ușor depărtate;
6. A treia poză este din profil cu buzele și dinții în contact;
7. Urmatoarea poză este tot din profil, pacientul fiind rugat să zâmbească;
8. În continuar e, se face fotografia de la ora 12; există două moduri în care se poate face
această fotografie:
 În prima variantă, pacientul este invitat pe scaunul stomatologic, plasat la orizontală,
iar medicul se poziționează în spatele capului pacientului; acesta es te rugat să zâmbească, iar
medicul focalizează fotografia la nivelul incisivilor superiori. Înaintea fotografiei, pacientul
este îndrumat să privească în spate către aparatul de fotografiat, fără a -și mișca poziția capului.
 A doua variantă presupune plasar ea pacientului pe un scaun, cu coatele pe genunchi;
pacientul este rugat să îsi susțină poziția capului într -un mod natu ral și relaxat. Medicul se
poziționează în fața pacientului, în picioare, iar pacientul este rugat să priveasă spre camera
de fotografia t, zâmbind și fără a modifica poziția capului.

39
4.3 Etapele de lucru în DSD și PPT
Caz 1
Pacientul Alex G. în vârstă de 25 de ani își dorește modificarea aspectului zâmbetului.
Pacientul este nemulțumit de formele incisivilor laterali superiori și totodata, își dorește
schimbarea culorii întregii danturi. În vederea prefigurării aspectului viitorului zâmbet, am
utilizat programele Digital Smile Design și Power Point.

Fig. 16. Secțiunea ,,My Patients ” Fig. 17. Secțiunea ,,Patient Info”

Programul Digital Smile Design permite mai multor medici să realizeze simulări ale
viitorului zâmbetului prin opțiunea ,,Teamwork”. De asemenea, există opțiunea ,,Smile
Outsource” prin care toa te fotografiile și scanarea intraorală este transmisă către centrul DSD,
iar simularea va fi realizată de către o altă persoană, specilizată în lucrul cu acest program.

40

Figura 18. Secțiunea ,,Pat ient Documentation”

În secț iunea ,,Patient Docume ntation” se pot încărca:
– pozele intra – și extraorale
– modelele 3D, obținute prin scanarea intraorală
– un interviu video, util pentru vizualizarea mișcărilor buzelor
– alte documente precum: radiografiile dentar e, tomografiile dentare și scană rile f aciale

41

Fig. 19. Calibrarea po zei frontale Fig. 20. Trasarea liniilor de referință verticale

Analiza facială se realizează utili zând poza
pacientului din norma frontal ă, în zâmbet.
Prim ul pas este calibrarea imagi nii cu ajutorul
liniilor bipupilară și bicomi surală. Se stabilește
linia mediană, care, în acest caz, corespunde cu
linia mediană interincisivă.
Ulterior, se poziționează liniile verticale
corespunzătoare fețelor distale ale incisivilor
centrali și linia o rizontală care trece prin
marginile incizale ale acelorași dinți.
Ultimul pas este reprezentat de tranferul pe
fotografie a u nei masuratori realizate clinic între
papila dintre incisivul central și incisivul lateral,
pe partea dreapta, respectiv pe partea stangă.
aFig. 21. Masurători normă frontală

42

Fig. 22. Calibrarea 3D Fig. 23. Rama zâmbetului

În continuare, protocolul Digital Smile Design presupune calibrarea 3D a modelului
maxilar cu poza close -up a zâmbetului pacientului. Modelul 3D se poate deplasa în sens
vertical și orizontal, poate fi mărit sau micșorat și se poate roti, astfel încât se corespundă cu
poza utlizată în această etapă. Cu ajutorul unui cursor, se poate stabili gradul de transparență
a modelului 3D, lucru deosebit de util în etapele viitoare.
Urmatorul pas este reprezentat de crearea ramei zâmbetului. Acest lucru presupune
marcarea liniilor gingivală și incizală. Acestea se pot prefigura simetrice sau asimetrice, în
funcție de necesitățile pacientului. Rama zâmbetului se adaptează în funție de lungimea
incisivilor centrali, 10,6 mm în acest caz, și lungimea incisivilor laterali, care fost stabilită la
71% din dintele 1.1 în cadranul 1 și 76% din dintel e 2.1 în cadranul 2. Rama zâmbetului este
utilizată ulterior în prefigurarea contururilor exacte ale dinților.

43

Figura 24. Librăria de zâmbete

Etapa alegerii viitoarelor forme ale dinților este ușurată prin existența ramei
zâmbetului, con figurată anterior. În această etapă, se pot proba în jur de 21 de variante de
zâmbet.
De asemenea, o nouă funcție permite vizualizarea unor persoane reale, care au servit
drept model în crearea șabloanelor dentare. Astfel, atât medicul, cât ș i pacientul pot vedea
zâmbetul în forma sa reală. Acesta constituie un avantaj în motivarea acceptării planului de
tratament de către pacient și este etapa în care pacientul se poate implica activ în prefigurarea
viitorului zâmbet. Toate șabloanele dentare din secțiunea DSD provin de la persoa ne reale,
astfel încât efectul de naturalețe este maxim.

44

Figura 25. Mixarea forme lor dentare Figura. 26. Ajustarea formelor dentare

În cazul în care sunt necesare anumite modificări privind forma dinților, doar la un
singur dinte, o pereche de dinți sau o hemiarcadă, softul Digital Smile Design pune la
dispoziție funcția ,,mix shapes”. În cazul de față, s -a optat pentru varianta F08 din galeria de
zâmbete, iar incisivii lat erali au fost modificați, în sensul alegerii unei forme mai alungite în
sens cervico -incizal.
Ultima etapă în prefigurarea viitorului zâmbet este reprezentată de ajutarea formelor
dentare alese. Modificările se pot realiza simetric, iar în cazu l de față, s -a optat pentru
efectuarea unor modificări individualizate, ficare dinte primind forma cea mai potrivită și
armonizată cu întreaga dantură. Cu ajutorul cursorului, se poate modifica transparența
modelului 3D, pentru vizualizarea exclusiv pe po ză a viitoarelor forme dentare. De asemenea,
softul DSD are opțiunea ,,color”, prin care se pot verifica formele dentare, raportându -ne la o
imagine de ansamblu asemanatoare cu viitoarele lucrări protetice.

45

Cu ajutorul punctelor de marcaj, se trasează l imitele
buzei superioare. Se poate opta pentru adaugarea
sau scoaterea reperelor, pentru a ajunge la o
individualizare cât mai precisă a buzei superioare.
Conturul inferior al buzei superioare est e deosebit
de important întru cât acesta ascunde suprafețele
dentare care, în mod normal, nu sunt vizibile în
zâmbet.

Fig. 27 – Marcarea buzei superioare

Fig. 28 – Selectarea culorii Fig. 29 – Ajustarea culorii

46

După selectarea culorii, softul asimilează
automat schimbările aduse zâmbetului și
generează o imagine interactivă, cu cursor, prin
care se pot evide nția foarte bine modificările
făcute. De asemenea, cu ajutorul funcție i
,,whiten”, se poate modifica culoarea dinților
arcadei inferioare, în cazul în care discrepanța
dintre cele două arcade, maxilară, respectiv
mandibulară, este foarte mare.

Fig. 30 – Opțiunea ,,Whiten”

În continuare, etapele care urmează vor servi în
comunicarea dintre medic și tehnicianul dentar.
Pe modelul 3D, există posibilitatea efectuării
diferitelor măsuratori, precum lungimea s au
înălțimea dentară , distanța dintre coletul dentar
și viitoarea margine gingivală.

Fig. 31 – Măsurători pe modelul 3D

47

Fig, 32 – Calibrarea ,,poz ei de la ora 12” Fig. 33 – Linii verticale în ,,poza de la ora 12”
Softul Digital Sm ile Design ofera posibilit

Softul Digital Smile Design ofera posibilitatea
trasării contururilor marginilor incizale , folosind
,,poza de la ora 12”
Se incepe prin trasar ea liniilor bipupilara,
bicomisurală și a celor doua linii verticale care
trec prin fețele di stale ale incisivilor centrali.
Ulterior, se marchează pozițiile viitoarelor
margini incizale, raportându -ne la buza inferioară.

Fig. 34 – Curbura buzei și ma rginile incizale

48

Fig. 35 – Calibrarea ocluzală a mode lului 3D Fig. 36 – Marcarea curburii ocluzale

În această etapă, se utilizează modelul 3D al
arcadei maxilare, vedere ocluzală. Se
poziționează modelul în funcție de liniil e
stabilite anterior, respectiv linia incizală și cele
două linii care trec prin fețele distale ale
incisivilor frontali superiori.
Ulterior, se stabilește curbura ocluzală, iar cel
de-al treilea pas îl reprezintă potrivirea
formelor insisivilor superiori și a canininilor
din normă ocluzală, respectând liniile de
referință.

Fig. 37 – Configurarea formelor dentare din normal ocluzală

49

Figura 38. Protocol DSD

Figura 39 . ,,Before and After ” în Digital Smile Design

50

Fig. 40 . Documentație simular e PowerPoint

Protocolul pentru fotografiile necesare simulării modificărilor aduse zâmbetului cu
ajutorul PowerPoint este simplificat. În acest caz, am avut nevoie doar de două fotografii.
Prima fotografie este extraorală, din normă frontal ă, iar cea de -a doua intraorală, cu
depărtătoare și cu arcadele în dezocluzie.

51

Figura 41 . Trasarea liniilor de referintă

Figura 42 . Proiectarea cadrului zâmbetului
Utilizând poza extra orală, din norma frontală, putem poziționa următo arele linii de
referință: linia mediană, linia bicomisurală și linia bipupilară. Tot în această etapă, putem sa
identi ficăm forma figurii pacientului, care, în ace astă situație particulară, este ovoidală.
Stabilirea corectă a formei figurii va servi drept model în alegerea f ormelor viitoarelor
restaurații (Fig. 41 ). Următorul pas este reprezentat de potri virea cadrului zâmbetului,
ghidâ ndu-ne după liniile trasate anterior (Fig. 42).

52

Figura 43. Transferarea cadrului î n poza close -up zâmbet
Următorul pas este reprezentat de tăierea și mărirea unui segment din poza anterior
calibrată. Acest segment cuprinde cadrul zâmbetului aplicat la nivelul arcadei superioare.

Figura 44. Tran sferarea cadrului în pozele close -up zâmbet cu depărtătoare
Cadrul zâmbetului, anterior calibrat, va fi copiat și transferat peste poza intraorală,
cu depărtătoare. Acesta este momentul în care ne putem construi conturul viitoarelor restaurări
protetice. Contururile pot fi construite folosind marginile dinților pacientului sau putem utiliza
un șablon universal, pe care îl adaptăm la situația dată.

53

Figura 45. Simularea formelor dentare
După ce îndepărtăm cadrul zâmbetului, putem umple contururile pe care ni le -am
construit, folosind șabl oane standard de culori. Deoarece pacientul îsi dorea modificarea
nuanței dinților, am optat pentru un șablon mai deschis la culoare, pe care l -am adaptat peste
contururile anterior create.

Figura 46. Crearea formelor dentare în Power Point
Urmatoarea etapă presupune selectarea cadrului dentar anterior conformat și
individualizarea acestuia. Acest lucru presupune duplicarea slide -ului precedent și ștergerea
pozei intraorale, cu depărtătoare.

54

Figura 47. Transferul formelor dentare în poz a close -up zâmbet
După ce s -a efectuat calibrarea intraorală, cadrul prefigurat în poza intraorală, cu
depărtătoare, a fost transferat în poza close -up zâmbet.

Figura 4 8. Acoperirea treimii cervicale de către buza superioară
Formel e dentare au fost transferate în poza close -up zâmbet, iar treimea cervicală, care
în mod normal nu este vizibilă în zâmbet, a fost acoperită de buza superioară. Pentru a putea
fi posibil acest lucru, am duplicat slide -ul de lucru. Ulterior, am trasat limi tele buzei
superioare, am decupat poza astfel obținută și am adăugat -o peste slide -ul inițial.

55

Figura 49. ,,Before and a fter” în PowerPoint

Designul alcătuit în poza close -up zâmbet a fost aplicat peste po za fac ială, din norma
fronta lă. Întru cât calibrarea se face manual, prin copierea și calibrarea slide -ului anterior
prezentat, obținerea unei potriviri perfecte este de durată.
După ce a m suprapus poza close -up zâmbet peste poz a extraorală, din normă frontală ,
a rezultat simularea dentară digitală în Power Point.

56

Caz 2
Pacientul Andrei I. în vârstă de 24 de ani își dorește modificarea aspectului zâmbetului.
Pacientul este nemulțumit de lungimea dintelui 1.1 și își dorește schimbarea culorii întregii
dantu ri. În vederea prefigurării aspec tului viitorului zâmbet, am utilizat programele Digital
Smile Design și Power Point.
Pentru planificarea simulăr ilor tratamentului estetic, am facut o serie de fot ografii
extraorale, iar scanarea s-a realizat c u ajutorul scannerului intraoral Trios 3 3Shape .

Fig. 50 . Secțiunea ,, Patient Documentation ”

În secțiunea ,,Patient Documentation” am încă rcat poze extraorale din normele
frontală, laterală și incidența ,,de la ora 12”. De asemenea, am adăugat un scurt interviu video
pentru a vedea mișcările buzelor. Din categoria investigații lor paraclinice, am adăugat două
radiografii retroalveolare și modelele 3D obținute prin scanarea intraorală a arcadelor
maxilară și mandibulară.

57

Fig. 51. Calibrarea pozei extraorale Fig. 5 2.Trasarea liniilor de referință verticale

Analiza facială se realizează utilizând poza
pacientului din norma frontală, în zâmbet.
Primul pas este calibrarea imaginii, iar pentru
aceasta se utilizează liniile bipupilară,
bicomisurală și linia mediană.
Ulterior, se poziționează liniile verticale
corespunzătoare fețelor distale ale incisivilor
centrali și linia orizontală care trece prin marginile
incizale ale acelorași dinți.
Ultimu l pas este reprezentat de tran sferul pe
fotografie a u nei mă suratori realizate clinic între
papila dintre incisivul central și inci sivul lateral,
pe partea dreaptă , respectiv pe partea stangă.
Fig. 53 .Măsurători normă frontală

58

Fig. 54 . Calibrarea 3D Fig. 5 5. Rama zâmbetului

În continuare, protocolul Digital Smile Design presupune calibrarea 3D a modelului
maxilar , cu poza close -up a zâmbetului pacientului . Modelul 3D se poate deplasa în sens
vertical și orizontal, poate fi mărit sau micșorat ș i se poate roti, astfel încât să corespundă cu
poza ut ilizată în această etapă. Cu ajutorul unui cursor, se poate stabili gradul de transparență
a modelului 3D, lucru deosebit de util în etapele viitoare.
Urmă torul pas este reprezentat de crearea ramei zâmbetului. Acest lucru presupune
marcarea liniilor gingivală și incizală. Acestea se pot prefigura simetrice sau asimetrice, în
funcție de necesitățile pacie ntului. De mare ajutor este urmă rirea mișcărilor buzelor, lucru
posibil prin accesarea video -ului încărcat anterior în documentația pacientulu i.
Rama zâmbetului se adaptează în fun cție de lungimea incisivilor centrali, 10,5 mm în
acest caz, și lungimea incisivilor laterali, care fost stabilită la 75% din dintele 1.1 în cadranul
1 și 74% din dintele 2.1 în cadranul 2.

59

Fig.56 . Librăria de zâmbete Fig.57 . Mixarea formelor dentare

Pe baza ramei zâmbetului, configurată anterior,
Pe baza ramei zâmbetului, configurată anterior,
Pe baza ramei zâmbetului, configurată anterior,
am ales șablonul dentar F08, care se armoniza cel
mai bine cu caracteristicile pacientului.
În continuare, nu a fost n evoie de mixarea
formelor dentare, cele specifice șablonu lui F08
rămânâ nd varianta optimă .
Ultimul pas a fost reprezentat de ajustarea
formelor dentare în sens cervico -incizal, mezio –
distal, dar și î nclinarea specifică spre dreapta,
respectiv spre stânga a formelor dentare.

Fig.58 . Ajustarea formelor dentare

60

Fig.59.Marcarea buzei superioare Fig.60 . Selectarea culorii

Fig.61 . Ajustarea culorii Fig.62 . Ajustarea culorii gingivale

61

Fig.63 . Poza finală Fig.64 . Opțiunea ,,Whiten”

După selectarea culorii, softul asimilează automat schimbările ad use zâmbetului și
generează o imagine interactivă, cu cursor, prin care se pot evidenția f oarte bine modificările
făcute.
Mai mult decât atât , cu ajutorul funcție ,,whiten”, se poate modifica culoarea dinților
arcadei inferioare, în cazul î n care discrepanța dintre cele două arcade, maxilară, respectiv
mandibulară, este foarte mare.

62

Fig. 65 . Calibrarea ,, pozei de la ora 12” Fig. 66 . .Linii verticale în ,,poza de la ora 12”

Softul Digital Smile Design ofera posibili tatea
trasării contururilor marginilor incizale,
folosind ,,poza de la ora 12”
Se î ncepe p rin trasarea liniilor bipupilară,
bicomisurală și a celor două linii verticale care
trec prin fețele distale ale incisivilor centrali.
Ulterior, se marchează pozițiil e viitoarelor
margini incizale, raportându -ne la buza
inferioară.

Fig. 67 . Curbura buzei și marginile incizale

63

Fig. 68 .Calibrarea ocluzală a modelului 3D Fig. 69 .Marcarea curburii incizale

În această etapă, se utilizează model ul 3D al
arcadei maxilare, vedere ocluzală. Se
poziționează modelul în funcție de liniile
stabilite anterior, respectiv linia incizală și cele
două linii care trec prin fețele distale ale
incisivilor frontali superiori.
Ulterior, se stabilește curbura ocl uzală, iar cel
de-al treilea pas îl reprezintă potrivirea
formelor insisivilor superiori și a canininilor
din normă ocluzală, respectând liniile de
referință.

Fig. 70 – Configurarea formelor dentare din normal ocluzală

64

Fig. 71 . Protocol DSD

Fig. 72 . ,,Before and After ” în Digital Smile Design

65

Fig. 7 3 – Documentație simulare PowerPoint

Protocolul pentru fotografiile necesare simulării modificărilor aduse zâmbetului cu
ajutorul PowerPoint este simplificat. În acest caz, am avut nev oie doar de două fotograf ii.
Prima fotografie este extra orală, din normă frontală, iar cea d e-a doua este intra orală, cu
depărtătoare și cu arcadele în dezocluzie.

66

Fig. 74 . Calibrare facială

Fig. 75 . Calibrarea cadrului zâmbetului
Utilizând poza extra orală, din norma frontală, putem poziționa următoarele linii de
referință: linia mediană, linia bicomisurală și linia bipupilară. Tot în această etapă, putem să
identificăm forma figurii pacientului, care, în acestă situație particulară, este ovoidală.
Stabilirea corectă a formei figurii va servi drept model în alegerea formelor viitoarelor
restaurații (Fig. 74 ). Următorul pas este reprezentat de potri virea cadrului zâmbetului,
ghidâ ndu-ne după l iniile trasate anterior (Fig. 75 ).

67

Fig. 76. Cadrul zâmbetului
Următorul pas este reprezentat de tăierea și mărirea unui segment din poza anterior
calibrată. Acest segment cuprinde cadrul zâmbetului aplicat la nivelul arcadei superioare.

Fig. 77 .Transferarea cadrului în poza close -up cu depărtătoare
Cadrul zâmbetului, anterior calibrat, va fi copiat și transferat peste poza intraorală, cu
depărtătoare. Acesta este momentul în care ne putem construi conturul viitoarelor restaurări
protetice. Contururile pot fi constru ite folosind marginile dinților pacientului sau putem utiliza
un șablon universal, pe care îl adaptăm la situația dată.

68

Figura 78. Simularea formelor dentare
După ce îndepărtăm cadrul zâmbetului, putem umple contururile pe care ni le -am
construit, folosind șabloane standard de culori. Deoarece pacientul îsi dorea modificarea
nuanței dinților, am optat pentru un șablon mai deschis la culoare, pe care l -am adaptat peste
contururile anterior create.

Fig. 79 . Crearea formelor dentare în PowerP oint
Urmă toarea etapă presupune selectarea cadrului dentar anterior conformat și
individualizarea acestuia. Acest lucru presupune duplicarea slide -ului precedent și ștergerea
pozei intraorale, cu depărtătoare.

69

Fig. 80 . Transferul formelor de ntare în poza close -up zâmbet
După ce s -a efectuat calibrarea facială, cadrul prefigurat în poza din normă frontală, a
întregii figuri, a fost transferat în pozele close -up zâmbet și close -up cu depărtătoare.

Fig. 81 . Acoperirea treimii cer vicale de către buza superioară
După ce s -a efectuat calibrarea facială, cadrul prefigurat în poza din normă frontală, a
întregii figuri, a fost transferat în pozele close -up zâmbet și close -up cu depărtătoare.
Ulterior, ghidându -mă după dimensiunile dictate de cadrul anterior proiectat, am creat
noi forme dentare, pe care le -am aplicat în poza cu depărtătoare. Formele dentare au fost
transferate în poza close -up zâmbet, iar treimea cervicală, care în mod normal nu este vizibilă
în zâmbet , a fost acoperită de către buza superioară.

70

Fig. 82 . Before and After în PowerPoint

Designul alcătuit în poza close -up zâmbet a fost aplicat peste poza fac ială, din norma
frontală. Întru cât calibrarea se face manual, prin copierea și calibrarea slide -ului anterior
prezentat, obținerea unei potriviri perfecte este de durată.
După ce a m suprapus poza close -up zâmbet peste poz a extraorală, din normă frontală ,
a rezultat simularea dentară digitală în Power Point.

71
Caz 3
Pacienta Andreea I. în vâ rstă de 25 de ani își dorește modificarea aspectului zâmbetului.
Pacienta este nemulțumit ă de expunerea gingivală a frontalilor superiori și își dorește o
dantură mai deschisă la culoare . În vederea prefigurării aspectului viitorului zâmbet, am
utilizat programele Digital Smile Design și Power Point.
Pentru planificarea simulări lor tratamentului estetic, am făcut o serie de fotografii
extraorale și intraorale , iar scanarea intraorală s-a realizat cu ajutorul scan nerului Trios 3
3Shape.

Fig. 83 . Secțiunea ,, Patient Documentation ”

72

Fig.84 . Calibrarea pozei extraor ale Fig.85 . Trasarea liniilor de referinț ă vertical e
Analiza facială se realizează utilizând poza
pacientului din norm a frontală, în zâmbet.
Primul pas este calibrarea imaginii, iar pentru
aceasta se utilizează liniile bipupilară și
bicomisurală. Un pas deosebit de important
este stabilirea liniei mediene a figurii, care, în
acest caz, corespunde cu linia mediană
interi ncisivă.
Ulterior, se poziționează liniile verticale
corespunzătoare fețelor distale ale incisivilor
centrali și linia orizontală care trece prin
marginile incizale ale acelorași dinți.
Ultimul pas e ste reprezentat de tranferul pe
fotografie a unei măsuratori realizate clinic.
Fig. 86 . Măsurători normă frontală Se măsoară lățimea dintelu i 1.1 și se notează în
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa soft dimensiunea ob ținută, respectiv 8.5 mm.

73

Fig. 87 . Calibrarea 3D Fig. 8 8. Rama zâmbetului

În continuare, protocolul Digital Smile Design presupune calibrarea 3D a modelului
maxilar cu poza close -up a zâmbetului pacientului. Modelul 3D se p oate deplasa în sens
vertical și orizontal, poate fi mărit sau micșorat și se poate roti, astfel încât s ă corespundă cu
poza ut ilizată în această etapă. Cu ajutorul unui cursor, se poate stabili gradul de transparență
a modelului 3D, lucru deosebit de util în etapele viitoare.
Urmă torul pas este reprezentat de crearea ramei zâmbetului. Acest lucru presupune
marcarea liniilor gingivală și incizală. Acestea se pot prefigura simetrice sau asimetrice, în
funcție de necesitățile pacientului. Rama zâmb etului se adaptează în fun cție de lungimea
incisivilor centrali, 10.8 mm în acest caz, și lungimea incisivilor laterali, care fost stabilită la
80% din dintele 1.1 în cadranul 1 și 80% din dintele 2.1 în cadranul 2. Rama zâmbetului este
utilizată ulterior în prefigurarea contururilor exacte ale dinților.

74

Fig. 89 . Librăria de zâmbete Fig. 90 . Mixarea formelor dentare

Pe baza ramei zâmbetului, configurată
anterior, am ales șablonul dentar F05, care se
armon iza cel mai bine cu c aracteristicile
pacientului.
În continuare, nu a fost nevoie de mixarea
formelor dentare, cele specifice șablonului
F05 rămânâ nd varianta optimă.
Ultimul pas a fost reprezentat de ajustarea
formelor dentare în sens cervico -incizal,
mezio-distal, dar și inclinarea specifică spre
dreapta, respectiv spre stânga a formelor
dentare.

Fig. 91 . Ajustarea formelor dentare

75

Fig. 92 . Marcarea buzei su perioare Fig. 93 . Ajustarea culorii dentare

Fig. 94 . Poza finală

76

Fig. 95 ,,Before and After ” în Digital Smile Design

77

Fig. 96 . Documentație simulare PowerPoint

Protocolul pentru fotografiile necesare simulării modificărilor aduse zâmbe tului cu
ajutorul PowerPoint este simplificat. În acest caz, am avut nevoie doar de două fotografii.
Prima fotografie este extra orală, din normă fr ontală, iar cea de -a doua intra orală, cu
depărtătoare și cu arcadele în dezocluzie.

78

Fig. 97 . Calibrarea f acială

Fig. 98 . Calibrare cadrului zâmbetului
Utilizând poza extra orală, din norma frontală, putem poziționa următoarele linii de
referință: linia mediană, linia bicomisurală și linia bipupilară. Tot în această etapă, putem să
identific ăm forma figurii pacientului, care, în acestă situație particulară, este ovoidală.
Stabilirea corectă a formei figurii va servi drept model în alegerea formelor viitoarelor
restaurații (Fig. 97 ). Următorul pas este reprezentat de potri virea cadrului zâmbe tului,
ghidâ ndu-ne după l iniile trasate anterior (Fig. 98 ).

79

Fig. 99. Cadrul zâmbetului
Următorul pas este reprezentat de tăierea și mărirea unui segment din poza anterior
calibrată. Acest segment cuprinde cadrul zâmbetului aplicat la nivelul arcadei superioare.

Fig. 100 – Transferarea cadrului în poza close -up cu depărtătoare
Cadrul zâmbetului, anterior calibrat, va fi copiat și transferat peste poza intraorală, cu
depărtătoare. Acesta este momentul în care ne putem construi conturul viitoarelor restaurări
protetice. Contururile pot fi construite folosind marginile dinților pacientului sau putem utiliza
un șablon universal, pe care îl adaptăm la situația dată.

80

Fig. 101 . Simularea formelor dentare
După ce îndepă rtăm cadrul zâmbetului, putem umple contururile pe care ni le -am
construit, folosind șabloane standard de culori. Deoarece pacientul îsi dorea modificarea
nuanței dinților, am optat pentru un șablon mai deschis la culoare, pe care l -am adaptat peste
contur urile anterior create.

Fig. 102 . Crearea formelor dentare în PowerPoint
Urmă toarea etapă presupune selectarea cadrului dentar anterior conformat și
individualizarea acestuia. Acest lucru presupune duplicarea slide -ului precedent și ștergerea
pozei intraorale, cu depărtătoare.

81

Fig. 103 . Transferul formelor dentare în poza close -up zâmbet
După ce s -a efectuat calibrarea facială, cadrul prefigurat în poza din normă frontală, a
întregii figuri, a fost transferat în pozele close -up zâmbet și close -up cu depărtătoare.

Fig. 104 . Acoperirea treimii cervicale de către buza superioară
După ce s -a efectuat calibrarea facială, cadrul prefigurat în poza din normă frontală, a
întregii figuri, a fost transferat în pozele close -up zâ mbet și close -up cu depărtătoare.
Ulterior, ghidându -mă după dimensiunile dictate de cadrul anterior proiectat, am creat
noi forme dentare, pe care le -am aplicat în poza cu depărtătoare. Formele dentare au fost
transferate în poza close -up zâmbet , iar treimea cervicală, care în mod normal nu este vizibilă
în zâmbet, a fost acoperită de către buza superioară.

82

Fig. 105 . Before and After în PowerPoint

Designul alcătuit în poza close -up zâmbet a fost aplicat peste poza fac ială, din norma
frontală. Întru cât calibrarea se face manual, prin copierea și calibrarea slide -ului anterior
prezentat, obținerea unei potriviri perfecte este de durată.
După ce a m suprapus poza close -up zâmbet peste poz a extraorală, din normă front ală,
a rezultat simularea dentară digitală în Power Point.

83
CONCLUZII

Smile designul digital repre zintă un concept deosebit de util în planificarea cazurilor
complexe din punct de vedere estetic. El poate contribui la crearea unei relații baz ate pe
încredere între medicu l dentist și pacient, totodată, facilitând comunicarea cu tehnicianul
dentar.
Programele digitale, nededicate exclusiv domeniului stomatologic, cu ajutorul cărora se
pot realiza simulări ale viitorului zâmbet al pacien tului, sunt diverse. Printre cele mai utilizate
programe se numără: PowerPoint, Keynote și Photoshop, softuri care pot fi utilizate împreună
cu documentația fotografică, realizată anterior.
Lucrarea de față și -a propus compararea programului Power Point (Microsoft Office
2016 ), cu aplicația Digital Smile Design (DSD) by Dr.Coachman, versiunea 1.2.
1. Un prim aspect, care d iferențiază cele două programe , este legat de dotarea tehnică .
Pentru programele de editare convențională, de tipul PowerPoint, nu es te necesară o
dotare specială , deoarece orice computer, laptop sau tabletă are posibilitatea de a instala
pachetul Office. În schimb, aplicația DSD by Dr.Coachman necesită un smartphone ,
laptop sau tabletă care rulează sistemul de operare iOS al companiei Apple.
2. Următoare a diferență dintre cele două programe utilizate , se referă la documentația
pacientului . Dacă pentru programul PowerPoint, documentația se limitează strict la
fotografii, aplicația DSD permite încărcarea de videoclipuri și fișiere STL, sp ecifice
scanărilor intraorale.
3. Un avantaj important al softului DSD este dat de opțiunile moderne de stocare și
afișare a simulărilor dentare efectuate. Acestea cresc gradul de profesionalism, și,
implicit, încrederea pe care pacientul o oferă medicului . Mai mult decât atât, aplicația
DSD beneficiază de o opțiune rapidă de a simula viitorul zâmbet, iar modif icările sunt cu
un puternic imp act vizual asupra pacientului. Pe de altă parte, softul PowerPoint necesită
dedicarea unei perioade mai lungi de timp pentru obținerea unui rezultat similar.
4. Din punct de vedere al gradului de dificultate în utilizarea celor două softuri, protocolul
de lucru în PowerPoint este mai dific il, utilizatorul fiind nevoit să aloce mai mult timp
pentru trasarea liniilor, a cadru lui zâmbetului și a form elor dentare. Mai mult decât atâ t,

84
utilizatorul trebuie să cunoască foarte bine programul PowerPoint pentru a putea să aplice
protocolu l de lucru. DSD , pe de altă parte, are o interfață de lucru prietenoasă cu
utilizatorul. Toate li niile de referință, formele dentare și paleta de culori sunt deja
disponibile în soft, iar utilizatorul trebuie doar să coreleze protocolul de lucru cu cazul pe
care acesta îl are.
5. Din punct de vedere al modului de lucru propriu -zis cu aceste două aplicaț ii, am
remarcat diverse dife rențe și asemănări. În primul râ nd, ambele se raportează la
caracteristicile faciale ale pacientului pentru a crea un zâmbet armonios. Ceea ce
diferențiază aplicația DSD de PowerPoint este faptul că lucru l în DSD este asistat de
algori tmi, care ușurează fiecare etapă și permit efectuarea unui număr foarte mare de
modificări, într -un timp foarte scurt.
6. În plus , aplicația DSD oferă posibilitatea de a suprapune modelul 3D al maxilarului peste
poza close -up zâmbet. Astfel, medicul ve de exact care sunt posibilitățile și limitările
viitoarei restaurări protetice. Cu ajutorul cursorului, se poate modifica transparența
modelului 3D, pentru vizualizarea exclusiv pe poză a viitoarelor forme dentare.
7. Mai mult decât atâ t, prin opțiunea ,, Teamwork ”, oferită de DSD, un alt medic, cu
speci alizare diferită față de medicul curant, poate accesa simularea dentară și o poate
modifica în orice etapă a acesteia. A stfel, pacientul beneficiază de o simulare a viitorului
zâmbet, gâ ndită multidisciplinar.
8. În vederea proiectării viitorului zâmbet, sunt folositoare diferite modele , care pot fi
stocate într -o libră rie digitală . Dacă utilizăm softul PowerPoint, avem va rianta de a ne
desena singuri câ teva modele ideale de zâmbet, acțiune cronofagă, sau putem de scărca de
pe internet modele propuse de alți medici, dar opțiunile sunt limitate. Aplicația DSD oferă
21 de modele de zâmbete distincte, modele ce pot fi combinate între ele, rezultând un
număr foarte mare de opțiuni. Un avantaj al DSD -ului este afișarea p ersoanei reale a cărui
zâmbet poate fi folosit în simulările dentare. Atât medicul, cât și pacientul, pot vedea și
se pot consulta cu privire la alegerea cel ui mai potrivit zâmbet.
9. Un lucru deosebit de important pentru pacient este culoarea pe care o vor a vea viitoarele
restaurări protetice. Acest aspect este foarte bine pus în evidență în aplicația DSD, unde
există o gamă largă de culori și de efecte ce pot fi aplicate dinților. Există 10 șabloane de
texturi și se pot calibra parametri i precum: claritatea, luminozitatea, saturaț ia, contrastul

85
și opacitatea. Mai mult decât atât, există opțiunea de a albi dinții arcadei inferioare , lucru
ce poate fi transpus clinic în ședințele următoare.
10. Ceea ce diferențiază în mod clar softul DSD de alte aplicații, nededi cate exclusiv
utilizării în medicina dentară, este posibilitatea de a trimite cazul la DSD Planning
Center . Acolo, un designer specializat va crea cel mai potrivit zâmbet și va respecta în
totalitate dorințele pacientului exprimate în înregistrările video. În continuare, medicul va
primi în cabinet un mock -up adaptat simulării dentare create, care nu necesită nicio
modificare clinică.
11. Dezavantajul major al aplicției DSD este reprezentat de imposibilitatea de a efectua
modificări asupra arcadei dentare inferioare , dar , cu siguranță, acesta este un aspect
aflat în cercetare.
12. În concluzie, simulările modificărilor aduse zâmbetului de către softul PowerPoint și
DSD sunt comparabile, ambele prezentând avantaje și dezavantaje . Medicul are datoria
de a alege cea mai buna variantă , potrivită pacienților săi.

86

BIBLIOGRAFIE

1. Beall AE. Can a new smile make you look more intelligent and successful? Dental clinics
of North America. 2007; 51(2): 289-297.
2. Huppertz A, Wildung D, e t.al. Nondestructive insights into composition of the sculpture of
Egyptian Queen Nefertiti with CT. Journal of Radiology. 2009; 252(1): 233-240.
3. Epistatu AD, David D, et. al. Cosmetică Dentară în practica stomatologică . Buzău : Editura
MAD Linotype ; 2002; 29-30.
4. Jones R. Leonardo da V inci: anatomist. British Journal of General Practice. 2012 ; 62(599):
319.
5. Ackerman MB, Ackerman JL. Smile analysis and design in the digital era . Journal of
clinical orthodontics. 2002; 36(4): 221-236.
6. Rufenacht CR. Principles of Esthetic Integration . Deutschland: Quintessence Publishing;
2000 ; 4-24.
7. Fradeani M. Esthetic Rehabilitation in Fixed Prosthodontics . Quintessence Publishing Co ,
Inc; 2014; 34-38.
8. Manjula WS, Sukumar MR, Kishorekumar S, Gnanashanmugam K, Mahalakshmi K.
Smile: A review. Journal of Pharmacy & Bioallied Sciences. 2015; 7(Suppl 1): 271-5.
9. Grover N, Kapoor DN, Verma S, Bharadwaj P. Smile analysis in different facial patterns
and its correlation with underlying hard tissues . Progres s in orth odontics. 2015; 16(1):1 .
10. Păuna M, Preoteasa E. Aspecte practice în protezarea edentației tota le. București: Editura
Cerma; 2005 ; 113-145.
11. Milicescu V, Iones cu E, et.al. Ortodonție și ortopedie dento -facială – Ghid clinic și
terapeutic . București: Editura Cerma . 2001; 34-48.
12. Forna N C. Protetică Dentară . București : Editura Enciclopedică; 2011 ; 44-45.
13. Anic -Milosevi c S, Lapter -Varga M, Dumancic J, Slaj M. Analysis of the soft tissue profile
in Croatians with normal occlusions and well -balanced faces . European journal of
orthodontics. 2011; 33(3): 305-10.

87
14. Rohrich RJ BW. Management of nasal deformities: An update . Modern Practice in
Orthognatic and Reconstructive Surgery. Philadelphia: WB Sauders; 1992; 262-83.
15. Miller E, Bodden W, Jamison H. A study of the relationship of the dental midline to the
facial midline . Journal of Prosthetic Dentistry. 1979; 41: 657-60.
16. Matthews TG. The anatomy of a smile . The Journal of prosthetic dentistry. 1978; 39(2):
128-134.
17. Ekman P, Davidson RJ, Friesen WV. The Duchenne smile: emotional expression and
brain physiology . Journal of personality and social psychology. 1990; 58(2): 342-53.
18. Vig RG, Brundo GC. The kinetics of anterior tooth display . Journal of Prosthetic
Dentistry. 1978; 39(5): 502-504.
19. Woda A, Guo rdon AM. Occlusal contact and tooth wear . Journal of Prosthetic Dentistry.
1987 ; 36(2): 34-67.
20. Tjan AH, Miller GD. Some esthetic factors in a smile . Journal of Prosthetic D entistry.
1984; 51(1): 24-28.
21. Dong JK, Jin TH, Cho HW, Oh SC. The esthetics of the smile: a review of some recent
studies. The Internati onal journal of prosthodontics . 1999; 12(1): 9-19.
22. Moore T, Southard K, et.al. Buccal corridors and smile esthetics . American Journal of
Orthodontics and Dentofacial Orthopedics. 2005; 127: 208-13.
23. Wilson Tj, Kornman K. Fundamentals of Periodontics . Quintessence Publishing CO;
2003 ; 122 -25.
24. Lăzărescu F. Incursiune în Estetica Dentară . București: SSER . 2013 ; 38-40, 45-53, 67-79
25. Vâlceanu A. Estetica în medicina dentară . Timișoara: Tipografia Bruma r; 2004 ; 57-61.
26. Dumitriu H , et.al. . Tratat de parodontologie . București: Editura Viața Românească
Medicală; 2015 ; 46-52, 128 -130.
27. Parekh SM, Fields HW, Beck M, Rosenstiel S. Attractiveness of variations in the smile
arc and buccal corridor space as j udged by orthodontists and laymen . The Angle orthodontist.
2006; 76(4): 557-63.
28. Wannstrom JL PPG. Mucogingival Therapy – Periodontal Plastic Surgery. Clinical
Periodontology and Implant Dentistry . Oxford, UK: Blackwell Munksgaard; 2003. 576-649.

88
29. Isiks al E, Hazar S, Akyalcin S. Smile esthetics: perception and comparison of treated and
untreated smiles . American journal of orthodontics and dentofacial orthopedics . 2006; 129(1):
8-16.
30. Silberberg N, Goldstein M, Smidt A. Excessive gingival display –etiolo gy, diagnosis, and
treatment modalities . Berlin: Quintessence internatio nal; 2009; 40(10): 809-18.
31. Peck S, Peck L, Kataja M. The gingival smile line . The Angle orthodontist. 1992; 62(2):
91-100.
32. Benson KJ, Laskin DM. Upper lip asymmetry in adults during smiling . Journal of oral and
maxillofacial surgery. 2001; 59(4) : 396-8.
33. Shan R, Sowmya N, Thomas R, Mehta D. Periodontal biotype: Basics and clinical
considerations . Journal of Interdisciplinary Dentistry. 2016; 6(1): 44-9.
34. Seibert J, Lindhe J. Esthet ics and periodontal therapy . Copenhagen: Munksgaard
International Publishers; 1989; 477-78.
35. Caplanis N, Lozada J, Kan J. Extraction defect assesement, classification and
management. Journal of the California Dental Association. 2005; 33(2): 33.
36. Rândașu I, Stanciu L. Restaurări protetice dentare fixe . București : Editura Meteor Press;
2006 ; 3-4.
37. Ibrahimagic L, Jerolimov V, et.al. Relationship between the face and the tooth form.
Collegium antropologicum. 2001; 25(2): 619-26.
38. Popa MB. Estetica în odontoterap ia restauratoare . București : Editura Universitară ,,Carol
Davila"; 2005. 33-36, 42 -43, 102 -123.
39. Chu SJ. Fundamentals of Color: Shade Matching and Communication in Esthetic
Dentistry . Tokyo: Quintessence Publishing; 2011 ; 65-69.
40. Rosenstiel S, Land M, F ujimoto J. Contemporary Fixed Prosthodontics . Fifth Edition .
China: Elsevier Inc; 2016 ; 624 -46.
41. Lee YK. Translucency of human teeth and dental restorative materials and its clinical
relevance . Journal of B iomedical optics. 2015; 20(4): 45-46.
42. Lee Y -K. Fluorescence properties of human teeth and dental cal culus for clinical
applications . Journal of Biomedical Optics. 2016; 21(3): 22-24.

89
43. Popa M, Bodnar D. Manual de odontoterapie restauratoare . București : Editura
Universitară ,,Carol Davila"; 2007 ; 77-79.
44. McLaren EA, Terry DA. Photography in dentistry . Journal of the Calif ornia Dent al
Assoc iation . 2001; 29(10): 735-742.
45. D'Incau E. Photographie dentaire: les méthodes . L' Information dentaire. 2006; 36(8):
264-265.