Introducere … … … … . 2 [605774]

1
Cuprins
Pagina
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 2
Capitolul I – Delimitări conceptua le ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
1.1. Creștere și dezvoltare economică ………………………….. ………………………….. ……………. 4
1.2. Importanța indicatorilor macroeconomici ………………………….. ………………………….. .. 4
1.3. Cerințe care stau la baza elaborării sistemului de indicatori ………………………….. ….. 5
1.4. Sisteme de măsurare a rez ultatelor macroeconomice ………………………….. …………….. 6
1.5. Indicatori macroeconomici utilizați în analiza macroeconomică a G7 …………………. 8
1.5.1. Indicatori macroeconomici rezultativi ………………………….. ………………………….. . 8
1.5.2. Indicatori de evidențiere a dezechilibrelor în economie ………………………….. …. 11
1.5.3. Indicatori ai fondurilor de investiții străine ………………………….. ………………….. 14
1.5.4. Indicatorul dezvoltării umane ………………………….. ………………………….. ………… 17
Capitolul II – Analiza situației economice a țărilor membre G7 ………………………….. …………. 19
2.1. Economia Statelor Unite ale Americii ………………………….. ………………………….. ……. 19
2.2. Economia Regatul ui Marii Britanii și al Irlandei de Nord ………………………….. ……. 20
2.3. Economia Canadei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 21
2.4. Economia Japoniei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 22
2.5. Economia Germaniei ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 22
2.6. Economia Franței ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 23
2.7. Economia Italiei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 24
Capitolul III – Analiza comparativă a indicatorilor macroeconomici ………………………….. …… 25
3.1. Analiza ratei de creștere a PIB -ului ………………………….. ………………………….. ……… 25
3.2. Analiza ratei inflației ………………………….. ………………………….. ………………………….. 26
3.3. Analiza ratei șomajului ………………………….. ………………………….. ……………………….. 28
3.4. Analiza fluxurilor de investiții străine directe ………………………….. ……………………… 30
3.5. Analiza ind icatorului dezvoltării umane ………………………….. ………………………….. … 32
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 38
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 40
Anex e ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 43

2
Introducere
Fenomenele economice, alături de tranzacțiile internaționale au fost studiate încă din
jurul anilor 1750, perioadă care marchează începutul macroeconomiei. Dar studiul modern
macroeconomic își are începutul în perioada Marii Recesiuni (1929 -1939), ca o încercare a
format orilor de politici economice din perioada respectivă de a regla indicatorii
dezechilibrelor economice1.
Macroeconomia se co ncentrează asupra „analizei calitative a mecanismului de
funcționare a economiei naționale, a corelațiilor dintre variabilele economice, punând un
accent deosebit pe aspectele de măsurare a influențelor direc te și indirecte dintre acestea î n
vederea fundam entării științifice a deciziilor de politică macroeconomică.”2
Metodele actuale de analiză economică, conform lui Robert E. Lucas Jr. , sunt „o
tradiție econometrică ”, sau mai explicit, teoria politicilor economice se află într-o necesitate
mare de revizie. În special, aș argumenta că valorile care duc la succesul pe termen scurt nu
sunt datorate evaluării cantitative a politicilor și că modelele econometrice sunt proiectate să
satisfacă cerințele perioadei economice anter ioare și nu a celei actuale . „Simularea acestor
modele economice nu ar furniza informație utilă în raport cu consecințele actuale sau
politicile economice alternative.”3 Tema în discuție, „Analiză comparativă a indicatorilor
macroeconomici din G7” este un subiect deosebit de interesant și important în perioada
curentă deoarece studiază evoluția din punct de vedere economic a celor mai dezvoltate
economii la nivel mondial. Motivul principal pentru care consider această temă deosebită este
faptul că, prin def inirea situației din statele care ocupă locul cel mai important la cârma
economiei mondiale, putem analiza stabilitatea economică la nivel global. În general aceste
economii, SUA, Canada, Germania, Franța, Italia, Japonia și Regatul Unit al Marii Britanii și
Irlandei de Nord , au o influență și asupra celorlalte state. O instabilitate economică pe
teritoriul unui stat se resimte automat și în restul lumii, și drept dovadă sunt crizele economice
mondiale care au pornit din interiorul Statelor Unite.
Analiza macroeconomică se concentrează în general pe trei probleme principale:
rezultatele macroeconomice, șomajul și inflația. Aceștia sunt cățiva din indicatorii pe care am
decis să îi includ în analiza macroecon omică a țăr ilor G7, împreună cu indicatorul dezvo ltării
umane și fluxurile de investiții străine directe.

1 Parkin, Michael; Macroeconomics – Third Edition, Addison -Wesley Longman Inc., New York, 1997, p.97
2 Marius Băcescu, Angelica Băcescu -Cărbunaru, Macroeconomie și politici macroeconomice, Editura All
Educational, București, 1998 p.51
3 Lucas Robert E. Jr., Econometric Policy Evaluations: A critique , în revista „ Journal of Monetary Economics ”
(SUA), Vol.1, 1976, p.20

3
Capitolul 1, „Delimitări conceptuale ”, prezintă aspectele teoretice cele mai importante
în definirea indicatorilor pe care urmează să îi analizez în studiul comparativ. Acesta pornește
de la prezentarea generală a noțiunilor de dezvoltare și creștere economică, ajungând la
descrierea detaliată a caracteristicilor fiecărui indicator analizat.
Capitolul 2, „Analiza situației economice a țărilor membre G7”, este o prezentare a
țărilor: SUA, Canada, Italia, Japonia, Germania, Franța și Regatul Marii Britanii și al Irlandei
de Nord, luând în consi derare aspectele economice, politice, sociale, demografice și
geografice. Țelul principal al acestui capitol este de a crea un cadru general pentru fiecare țară
în parte, de la care se va porni o analiză amănunțită a indicatorilor macroeconomici pe baza
căreia se vor trasa concluziile aferente.
Capitolul 3, „Analiza indicatorilor macroeconomici a țărilor membre G7”, realizează o
comparație economică între cele șapte țări pe baza următorilor indicatori: rata de creștere a
PIB-ului real/locuitor, rata șomaju lui, rata inflației și indicele dezvoltării umane. Cel din urmă
este un indic ator complex care include trei indicatori parțiali : sănătatea populației dată de
speranța medie de viață la naștere, educația dată de rata de instruire a populației și nivelul de
trai calculat pe baza PIB/locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare. Acest capitol
urmărește evoluția indicatorilor economici în statele cele mai dezvoltate, dar și influența pe
care o au politicile guvernamentale în modelarea economică.
Prin e xaminarea comparativă a indicatorilor între țările menționate anterior vom reuși
să obținem o imagine detaliată a situației economice prezentă în cadrul acestor țări. În
alegerea indicatorilor utilizați am luat în considerare cei care oferă datele cele mai specifice,
pentru ca rezultatul să fie unul cât mai coerent posibil.
Performanța economică, atât la nivel mondial cât și la nivel național, este importantă
pentru totalitatea populației, deoarece este un factor de influență pentru nivelul de trai al
fiecăruia. Deși în toate țările G7 analizate, democrații fiind, găsim o economie de piață bazată
pe raportul cerere -ofertă, consumatorii având un rol esențial în modelarea economică,
guvernele țărilor în cauză au și ele rolul de a modela economia prin dive rsele politici, în
special în situațiile în care apar dezechilibre în economie.

4
Capitolul I. Delimitări conceptual e
1.1. Creștere și dezvoltare economică
Creșterea economică desemnează dinamica ascendentă a produsului intern brut real pe
locuitor, considerată ca rezultat al factorilor ce influențează mărimea sa, inclusiv a mediului
economico -social în care are loc. De asemenea, Michael Parkin o caracterizează ca fiind
„expansiunea capacității economice de a produce bunuri și servicii ”4. Produsul Int ern Brut
real reprezintă valoarea agregată a producției de bunuri și servicii dintr -o țară raportată la
prețurile anului curent.
Creștereaeconomică este un fenomen complex, fiind semnificativă dacă se realizează
pe termen lung. Putem discuta despre o creștere economică doar atunci când crește producția
medie reală pe locuitor, acest lucru semnificând creșterea indicatorilor macroeconomici mai
repede decât populația.
Dezvoltarea economică este atât un fenomen macroeconomic și social ce surprinde
ansamb lul transformărilor pozitive cantitative, structurale și calitative care se produc la
nivelul unei economii, inclusiv în condițiile de viață ale oamenilor sub influența conjugată a
unui ansamblu de factori interni și externi.
De asemenea, un alt concept de o deosebită importanță este cel a dezvoltării
economice durabile. Aceasta răspunde necesităților prezentului, fără a compromite
posibilitățile de satisfacere a trebuințelor generațiilor viitoare. Dezvoltarea economică
durabilă este pusă în evidență prin indicatorul dezvoltării umane (IDU), un indicator
economic compus din trei indicatori parțiali: speranța medie de viață la naștere, rata de
instruire a populației și produsul intern brut/locuitor.

1.2. Importanța indicatorilor macroeconomici
Concluziile re feritoare la nivelul, structura și evoluția economiei naționale sunt
puternic influențate de calitatea analizei indicatorilor macroeconomici. Pentru veridicitatea
indicatorilor macroeconomici este esențial ca datele care stau la baza obținerii indicatorilo r
respectivi să aibă un caracter veridic dar și agregarea acestora să fie realizată pe baza
principii lor științifice ale statisticii economice. Astfel, o influență aparte o are factorul uman,

4 Parkin, Michael; Macroeconomics – Third Edition, Addison -Wesley Longman Inc., New York, 1997, p.104

5
sau, cei ce colectează datele propriu zise în vederea ordonării acestora și a obținerii
indicatorilor propriu ziși.5
Elaborarea unui sistem de indicatori macroeconomici, ca obiect al statisticii
economice, a apărut ca o necesitate în practica statistică, pentru posibilitatea analizării la nivel
național a activității social -economice la diferite niveluri organizatorice.
Statistica economică s -a dezvoltat sub impulsul practicii social -economice, care a
impus la rândul său obligativitatea dezvoltării unui sistem de indicatori macroeconomici
pentru a cuantifica mărimea, s tructura și evoluția economiei la nivel național. 6

1.3. Cerințe care stau la baza elaborării sistemului de indicatori
În vederea elabor ării indicatorilor de statistică economică, aceștia sunt supuși unor
cerințe și practici social -economice. Astfel, put em clasifica aceste cerințe în următoarele
categorii:
a. Cerințe ale cunoașterii dimensiunii, structurii, calității și evoluției potențialului
economic – indicatorii potențialului economic care pun în evidență potențialul
productiv, corelați cu indicatori care exprimă rezultatee valorificării factorilor de
producție principali, permit caracterizarea eficienței factorilor de producție desfășurate
de agenți economici individuali, sau agregată pe ramuri, subramuri și pe ansambl ul
economiei naționale.
Pornind d e la cele menționate mai sus, putem enumera următorii indicatori
A1. Indicatorii mărimii resurselor de muncă ;
A2. Indicatori ai populației ocupate și ai populației active din economia
națională ;
A3. Indicatori ai gradului de ocupare a resurselor de munco, ai folosirii și
eficienței folosirii populației ocupate ;
A4. Indicatori ai mărimii avuției naționale cumulate și a le elementelor sale
componente ;
A5. Indicatori ai resurselor naturale utilizabile ;
A6. Indicatori ai folosirii avuției naționale acumulate și ai efic ienței ei.
b. Cerințe ale cunoașterii rezultatelor valorificării potențialului economic – prin
măsurarea mărimii, structuri i și dinamicii bunurilor materiale și serviciilor obținute

5 Anghelache Const antin, Capanu Ion, Indicatori Macroeconomici – Calcul și analiză economică , Editura
Economică, București, 2003 p.9
6 Anghel Iosif, Sava Sorica, Cosmescu Elena , Analize Macroeconomice: Statele Unite ale Americii, Anglia,
RFG, Franța , Editura Științifică, Bu curești, 1970, p.57

6
prin activitatea depusă. Astfel, a vem prin procedeele menționate următ orii indicatori
economico -financiari:
B1. Valoarea adăugată ;
B2. Produsul intern, produs ul național și venitul național.
c. Cerințe ale caracterizării și analizei eficienței activității economice ale valorificării
potențialului economic – calculându -se astfel indicatori care evidenți ază modificarea
din punct de vedere calitativ dintre două perioade de timp, dar și indicatori care
sublini ază factorii de influență a nivelului de eficiență și modificarea acesteia;
d. Cerințe ale caracterizării și analizei nivelului de trai și calității vieții populației – în
acest caz se urmărește o analiză a stării economiei și a nivelului de trai a l populației și
deci, se calculează indicatori pentru satis facerea acelor cerințe. S e analizează trei
aspecte și anume:
D1. Baza materia lă a nivelului de trai existentă în societate ;
D2. Nivelul de trai al populației din perioada respectivă, incluzând o analiză a
modificărilor anterioare ale acesteia;
D3. Efectele nivelului de trai al populației din societate reflectate în starea
sănătății populației, gradul de instruire, durata de viață a populației, în special gradul
de civilizație atins de populația respectivă.
e. Cerințe ale caracterizării și analizei relațiilor financiar -bancare între agenții economici,
sectoarele economice, populație, i nstituții guvernamentale și neguvernamentale –
analiza și calculul indicatorilor financiari monetari, care pot fi gupați în următoarele
categorii:
E1. Indicatori ai veniturilor și cheltuielilor bugetare ;
E2. Indicatori ai depozitelor bancare ;
E3. Indicatori ai datoriei publice ;
E4. Indicatori ai masei monetare și ai circulației monetare. 7

1.4. Sisteme de măsurare a rezultatelor macroeconomice
Rezul tatele macroeconomice reprezintă ieșirile totale ale agenților economici, iar
analiza acest ora est e de o importanță majoră. Deciziile agenților economici cu privire la
utilizarea factorilor de producție, stabilirea dimensiunii, calității și structurii cererii și ofertei
de bunuri, sunt influențate de aceste rezultate macroeconomice.

7 Anghelache Constantin, Capanu Ion, Indicatori Macroeconomici – Calcul și analiză economică , Editura
Economică, București, 2003 p.15

7
În măsurarea rezul tatelor macroeconomice întâlnim două tipuri de teorii bazate pe
două tipuri de economii, și anume, economia centralizată și cea de piață. Pornind de la
acestea, putem identifica două sisteme de măsurare a rezultatelor: sistemul producției
materiale (S.P.M. ) și sistemul conturilor naționale (S.C.N.) .
Sistemul producției materiale se bazează pe teoria muncii productive și a valorii
muncă, potrivit căreia numai munca prestată în sfera producției materiale creează bunuri
economice și, deci, venituri. Acest sistem cuprinde patru balanțe principale, și anume:
– Balanța material ă a economiei naționale;
– Balanța financiară a economiei naționale;
– Balanța forței de muncă;
– Balanța avuției naționale.
Sistemul conturilor naționale reprezintă un instrument al evidenței, analizei și deciziei
economice și are ca fundament teoria factorilor de producție. Conform acesteia, factorii
participanți la ativitatea economic ă sunt recompensați direct proporțional cu serviciile aduse
(munca – salariul, natura – renta , capital – profi t/dobân dă).
În prezent, sistemul conturilor naționale este compus din:
– Agenții economici;
– Operațiunile;
– Conturile.
Agenții economici pot fi divizați în patru categorii astfel: unități producătoare de
mărfuri, producători de servicii guvernamentale, produc ători d e servicii casnic e, instituții cu
caracter nelucrativ care presetează servicii gospodăriilor.
Operațiunile reprezintă totalitatea actelor economice și financiare efectuate de agenți,
acestea se referă la: fluxuri materiale – producția de bunuri mat eriale și servicii, import,
consum intermediar și final, investiții, export, modiciarea stocurilor și fluxuri financiare –
operațiuni de asigurare și credite, modificarea angajamentelor și creanțelor, transferuri
curente, utilizarea elementelor valorii adă ugate (profituri, amortizări și salarii) .
Conturile delimitează fluxurile materiale de cele financiare, bunurile cu caracter
marfar de cele nemarfare, cuprinzând: producția, consumul, acumularea și restul lumii.
Contul producție cuprinde subcontul de mărfuri și cel de activități. Contul de consum
este divizat în conturi de cheltuieli făcute pentru consumul privat și public și contul de
venituri ale diferitelor sectoare ae economiei. Contul acumulare cuprinde finan țarea
investițiilor brute și cheltuielile pentru majorarea stocurilor, capitalul financiar utilizat în
achiziția de terenuri și fonduri nemateriale, consumul de capital fix și transferurile de capital.

8
Contul Restul lumii cuprinde importuri și exportu ri de bunuri și servicii, transferuri curente și
tranzacții de capital pe plan extern.

1.5. Indicatori macroeconomici utilizați în analiza macroeconomică a G7
1.5.1. Indicatori macroeconomici rezultativi
Indicatori macroeconomici ai sistemului producției mat eriale
În ceea ce privește sistemul producției materiale, se pot calcula, utilizând informațiile
furnizate de balanțele economice, următorii indicatori sintetici: produsul social, produsul
social final și venitul național.
Produsul social este reprezentat de valoarea bunurilor materiale și ale serviciilor
produse în cadrul ramurilor producției materiale, într -o anumită perioadă de timp, de regulă
un an.
Produsul social final reprezintă valoarea de schimb abunurilor materiale și serviciile
economice poduse și ajunse pe perioada de calcul la ultimul stadiu de producție al ciclului
economic – produse finite.
Venitul național este descris de Anghel Iosif în lucrarea sa din 1970, „Analize
macroeconomice”, ca fiind unul din „instrumentele de ba ză – sau mai bine zis instrumentul
cel mai important – de analiză a economiei naționale”8.
Evoluția conceptului de venit național începe de la W. Petty, Anglia și Boisguillebert
în Franța, ei formulându -l ca un „concept al producției cuprinzătoare”, care i nclude bunurile,
materiale și imateriale, precum și serviciile. Adam Smith definește venitul național ca fiind
„conceptul produsului limitat material”, incluzând doar bunurile materiale. Conform
autorului, concepte mai recente includ în calculul venitului național doar produse materiale
destinate pieței. Conform teoriilor keynesiatice, prin intervenția statului în factorii variabili
componenți, el poate modifica structura î ntregului venit național.
În prezent, majoritatea țărilor lumii utilizează venitul național ca indicator în
statisticile oficiale, acesta fiind publicat și în anuarele sau buletinele statistice ale Organizației
Economice pentru Cooperare și Dezvoltare, Organizației Națiunilor Unite dar și ale Uniunii
Europene. Astfel, istoric vorbind, s -a trecut de la proiectarea în viitor a venitului național și a
posibilității de creștere al acestuia, la „ținerea unei evidențe contabile în partidă dublă la nivel
națion al, proiectâ ndu-se în paralel veniturile naționale – având ca bază factorii de producț ie –

8 Anghel Iosif, Sava Sorica, Cosmescu Elena , Analize Macroeconomice: Statele Unite ale Americii, Anglia,
RFG, Franța , Editura Științifică, București, 1970, p.29

9
și cheltuielile naționale – utilizarea venitului pentru consum și investiții, de unde și denumirea
de buget al economiei naționale.” 9
„Venitul înregistrează un flux circular continuu. Când este primit, el este privit ca
venit, când este cheltuit, el este privit ca o cheltuială .”10
O altă definiție a venitului național dată i nițial de Simon Kuznets, este: „produsul net
sau randamentul net pentru activitatea economică a indivizilor, firmelor și instituțiilor sociale
și po litice care formează o națiune”. 11

Indicatori economici ai sistemului conturilor naționale
Produsul intern brut reprezintă expresia valorică brută totală a bunurilor și serviciilor
finale produse într-o economie într -o anumită perioadă de timp, de regulă un an , de agenții
economici .
În calculul produsului intern brut se disting două concepte diferite și anume –
diferențierea stocurilor de fluxuri și egalitatea veniturilor, a cheltuielilor și a valorii
producției.
Stocurile și fluxurile au rolul de a ajuta la ținerea evi denței cheltuieilor personale și
naționale. Un stoc este o cantitate care există la un moment dat. Un flux este o cantitate
raportată la o anumită perioadă de timp. Astfel, produsul intern brut este de asemenea un flux,
deoarece se referă la volumul valori c al bunurilor și serviciilor produse într -o economie
raportat la o anumită perioadă de timp.
Capitalul este cel mai important stoc. Când ne referim la capital ca factor de producție,
îl definim ca utilaj, echipament, clădiri, materiale și semifabricate utilizate în continuare în
producerea de noi bunuri și servicii. 12 Cantitatea de capital existentă într -o economie
influențează produsul intern brut.
Investiția este definită ca o achiziție a unui produs, material, clădire în urma căreia se
așteaptă un beneficiu material. Investiția are o influență directă asupra creșterii rezervei de
capital.
În ceea ce privește egalitatea venitului, cheltuielilor și a valorii producției, pentru a
studia paritatea acestora, trebuie demonstrat fluxul circulant al veniturilor și cheltuielilor.

9 Soule George, Economics – Measurement, Theories, Case Studies, Holt , Editura Rinehart and Winston, New
York, 1961 p.33
10Idem., p.35
11 Anghel Iosif, Sava Sorica, Cosmescu Elena , Analize Macro economice: Statele Unite ale Americii, Anglia,
RFG, Franța , Editura Științifică, București, 1970, p.35
12 Parkin, Michael; Macroeconomics – Third Edition, Editura Addison -Wesley Longman Inc., New York, 1997,
p.130

10
Gospodăriile vând servicii de muncă, antreprenoriat, pământ și capital companiilor iar
acestea plătesc prin salarii, dobânzi p entru utilizarea capitalului, chirie pentru utilizarea
terenurilor, și parte din profit pentru antreprenori. Observăm aici o percepție nouă și
interesantă, care îl pune în centru pe individ, și privește companiile ca fiind„clienți” pentru
populație. În con tinuare , companiile rețin profiturile neredistribuite gospodăriilor.
Totalitatea veniturilor primite de către gospodării în scopul plății pentru serviciile
factorilor de producție poartă denumirea de venit național.
Într-un flux circulant al veniturilor și al cheltuielilor, gospodăriile primesc venituri de
la companiile de pe piața națională pe care urmează a le utiliza pentru achiziția bunurilor de
consum. Companiile realizează la rândul lor cheltuieli pentru investiții iar statul (guvernele)
cumpără și el bunuri și servicii.
În SUA, pentru măsurarea PIB -ului, Departamentul de Comerț utilizează două
abordări, și anume din perspectiva cheltuielilor și din perspectiva factorilor de venit13.
Din perspectiva cheltuielilor, în măsurarea PIB -ului se colectea ză date cu privire la
cheltuielile de consum, investiții, cheltuieli guvernamentale cu bunurile și serviciile și
exporturi nete. Nu sunt incluse în calculul PIB -ului bunurile și serviciile intermediare,
bunurile deja folosite și activele financiare.
În ceea ce privește a doua perspectivă în calculul PIB, abordarea pe baza factorilor de
venituri, se adună totalitatea veniturilor plătite de către companii gospodăriilor pentru
serviciile factorilor de producție angajați de aceștia – salarii pentru factorul m uncă, dobândă
pentru capital, chirie pentru terenuri, pământ, și profituri pentru antrepr enoriat. Astfel, găsim
conform s istemului de conturi naționale ale SUA, veniturile divizate în cinci categorii:
remunerarea angajaților, dobânda netă, venituri din chi rii, profituri ale corporațiilor și venituri
ale proprietarilor.
Ca o formulă de calcul pentru produsul intern brut găsim „suma valorilor adăugate
realizate de către unitățile instituționale care funcționează într -o țară, la care se adaugă taxa pe
valoarea adăugată corespunzătoare și taxele vamale. 14
P.I.B. = V.A. + T.V .A + T.V.
Produsul intern net este reprezetat de mărimea netă a valorii adăugate prin producerea
bunurilor economice finale de către subiecții economici autohtoni și străini într -o țară dată și

13 Parkin, Michael; Macroeconomics – Third Edition, Editura Addison -Wesley Longman Inc., New York, 1997,
p.135
14Florea, Adrian; Elemente de macroeconomie, Oradea, Editura Universității din Oradea, 2008, p.33

11
într-o perioadă dată de timp, de regulă un an. Acesta de calc ulează ca diferență între produsul
intern brut și uzura capitalului fix folosit , exprimată în amortizarea acestuia:
P.I.N. = P.I.B. – A
Produsul Național Brut se definește ca expresie valorică brută curentă, de piață, a
bunurilor și serviciilor finale pro duse de agenții economici naționali în decursul unui an.
Acesta se calculează însumând la PIB producția finală brută a agenților naționali ce își
desfășoară activitatea în străinătate și scăzând producția finală brută a agenților străini ce își
desfășoară activitatea în interiorul țării (diferență notată cu M):
P.N.B.= P.I.N.+ M
Produsul Național Net este reprezentat de diferența între produsul național brut și
consumul de capital fix.
P.N.N. = P.N.B – C.C.F

1.5.2. Indicatori de evidențiere a dezechilibrelor în economie
Pentru a defini conceptul de șomaj, putem porni de la conceptul de „ocupare integrală
a forței de muncă”15. Ocuparea integrală a forței de muncă nu se referă la faptul că toate
persoanele ar fi angajate, ci doar la populația act ivă care, conform Biroului Național de
Statistică se referă la „toate persoanele de 15 ani și peste care furnizează forță de muncă
disponibilă pentru producția de bunuri și servicii în timpul perioadei de referință, incluzând
populația ocupată și șomerii”. Când ne referim la ocupare integrală astfel, ne referim la
această populație care fie au un loc de muncă fie sunt în sistemul de învățământ, spitalizate
sau pensionate. Persoanele care nu sunt angajate și nici în căutarea unui loc de muncă nu pot
fi încad rate în forța de muncă. Astfel, șomajul este definit ca totalul populației active
disponibile, în căutarea unui loc de muncă. Rata șomajului se referă la acel procent din forța
de muncă constituit din șomeri.
„Consecințele macro economice ale șomajului se regăsesc în Produsul Național Net ”16,
deoarece nu este maximizat potențialul economic al producerii de bunuri și servicii.
Consecințele microeconomice ale șomajului se referă la efectele directe ale acestuia asupra
individului, în special asupra venitului și a calității vieții acestuia.
Efectele șomajului la nivel micro și macroeconomic fac din acesta o problemă de
politică economică. „Golul din produsul național net ” se referă la diferența din producția

15 Parkin, Michael; Macroeconomics – Third Edition, Editura Addison -Wesley Longman Inc., New York, 1997,
p.116
16 Idem, p. 120

12
totală de bunuri și servicii actuală și cea potențială, măsurându -se astfel pierderea de bunuri și
servicii rezultată din neocuparea integrală a forței de muncă. 17
Putem caracteriza șomajul prin identificarea nivelului la care a ajuns, in valoare
absolută – numărul șomerilor , și în valoare relativă – rata șomajului , intensitatea manifestării
sale – șomaj total sau parțial; durata și structura acestuia.
Pentru calculul ratei șomajului identificăm următoarea formulă:
𝑅𝑎𝑡𝑎 Ș𝑜𝑚𝑎𝑗𝑢𝑙𝑢𝑖 =num ăr șomeri
popula ția ocupat ă100
sau,
𝑅𝑎𝑡𝑎 ș𝑜𝑚𝑎𝑗𝑢𝑙𝑢𝑖 =𝑛𝑢𝑚 ă𝑟 ș𝑜𝑚𝑒𝑟𝑖
𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎 ț𝑖𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣 ă 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑜𝑛𝑖𝑏𝑖𝑙 ă100
Inflația este definită ca „o majorare a prețului med iu al bunurilor și serviciilor” .
Deflația este o „scădere a prețului mediu al bunurilor și serviciilor”. Prețul relativ poate
definit ca prețului unui bun în comparație cu prețul altor bunuri și servicii.
Datorită faptului că inflația și deflația sunt măsurate conform nivelului mediu al
prețurilor bunurilor și serviciilor, e posibil ca prețurile individuale ale produselor să se
schimbe fără a avea un efect asupra prețului mediu al produselor și serviciilor. Într -o
economie vastă prețurile relative ale produselor sunt în continuă schim bare.
Ca și consecințe microeconomice ale inflației, putem identifica atât aspecte negative
cât și aspecte pozitive, în funcție de grupul țintă. Consecințele la nivel microeconomic sunt
reflectate în redistribuirea venitului, nediminuând neaparat bunăst area economică a
individului. Efectul acesteia se relectă în influența pe care o are majorarea prețurilor în
bunurile pe care le consumă acesta. În acest caz, inflația acționează ca un „sistem de tax e în
care impozitarea venitului are consecințe negative asupra unor părți dar vin e în benficiul altor
părți.”18
Efectul asupra bunăstării economice a unei persoane este reflectată în diferența dintre
venitul nominal și venitul real. Venitul nominal se referă la suma de bani pe care o primește o
persoană într -o anumită perioadă de timp, iar venitul real se referă la puterea de cumpărare a
acelei sume de bani, măsurată în cantitatea de bunuri și servicii care pot fi achiziționate cu
acea sumă de bani. Nu toate prețurile cresc în aceeași măsură în perioada de infla ție și nu toți
indivizii sunt afectați în mod egal. Creșterea prețurilor asociată cu inflația redistribuie venitul
real, putând micșora cantitatea de bunuri și servicii care pot fi achiziționate.

17 Idem, p.131
18 Parkin, Michael; Macroeconomics – Third Edition, Editura Addison -Wesley Longman Inc., New York, 1997,
p.137

13
Tensiunile sociale sunt o altă categorie ale consecințelor microeconomice ale inflației.
Dintre aceste tensiuni putem identifica tensiuni între forța de muncă și management, între stat
și cetățeni, și între consumatori.
O altă connsecință din aceeași categorie microecon omică este creșterea nominală a
venitului dar nu și cea reală. Astfel, populația va avea iluzia de creștere a avuției dar va
descoperi în scurt timp că un venit mai mare va cumpăra aceeași cantitate de bunuri și
servicii.
Consecințele macroeconomice se reflectă în alterarea ratei de producție pr in influența
asupra consmului, muncii, și comportamentul investițional.
Una din categoriile majore ale consecințelor macroeconomice este incertitudinea.
Când prețul mediu al produselor se schimbă, indiferent de direcția acestora, deciziile la nivel
econo mic sunt mult mai dificil de luat. Indivizii își vor diminua orizonturile în fața inflației,
își vor amâna cheltuielile, cererea va scădea, iar acest fapt va avea efecte asupra produsului
național net , datorită scăderii producției bunurilor și serviciilor.
Desigur, inflația poate avea și beneficii imediate asupra comportamentului
consumatorilor, aceștia optând pentru a cumpăra bunuri în cantități mai mari o dată cu o
creștere a prețurilor, înaintea ca prețurile produselor să crească și mai semnificativ.
Măsurarea inflației, atât în viziunea microeconomică cât și în cea macroeconomică are
ca scop estimarea ratei medii a inflației și identificarea subiecțil or afectați de aceasta.
Politicile publice pot fi create în urma evaluării vitezei de creștere a prețu rilor bunurilor și
serviciilor și a constatării grupurilor care suferă de cea mai mare diminuare a veniturilor.
Indicele prețurilor de consum este cea mai întâlnită metodă de măsurare a inflației.
După cu m sugerează numele acestuia, IP -ul este un mecanism de măsurare a schimbărilor în
prețul mediu al bunurilor și serviciilor de consu m. Indicele prețurilor nu se referă la un preț al
unui bun anume, ci al prețului mediul al tuturor bunurilor de consum. Modalitatea de calcul al
acestui indicator se realizează prin selectarea, în primă fază a unei perioade de analiză, iar pe
urmă analizează repetivitatea achiziției anumitor produse în determinarea bunurilor care fac
parte din categoria celor de consum. La finalul perioadei de colectare a datelor, se evaluează
volumul valoric al „coșului de cumpărături” la prețurile pieței. Prin raportarea la două
perioade diferite de timp se va putea obs erva creșterea sau diminuarea IP în t1 față de t0.
După ce cunoaștem prețul mediu al bunurilor și serviciilor, putem observa d acă
această medie se modifică printr -o diminuare sau o majorare. Procesul începe prin
identificarea „coșului de cumpărături” format din bunurile și serviciile pe care consumatorii le
cumpără constant și evaluarea acestora la prețurile curente ale pieței. C a un exemplu al acestui

14
proces, putem considera că, în 2015, un coș de cumpărături pentru bunurile de consum costa
400 de lei, iar în 2016, același coș costa 440 de lei. În urma acestor două evenimente putem
ajunge la concluzia că pe parcusul unui an de zi le, prețurile de consum au crescut cu 10%,
ceea ce înseamnă că rata anuală a inflației este de 10%.
𝑅𝑎𝑡𝑎 𝐼𝑛𝑓𝑙𝑎 ț𝑖𝑒𝑖=𝐼𝑛𝑑𝑖𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑟𝑒ț𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 −100%
O altă metodă de măsurare a inflației este prin indicele prețurilor de producție. Acesta
ține evidența prețurilor medii primite de către producători de la furnizori.19 Acest indice al
prețurilor de producție se împarte în trei categorii distincte, și anume: indexul materiilor
prime, indexul semifabricatelor și cel al produselor finite. C ei trei indici nu conțin totalitatea
prețurilor de producție ci în mare parte, doar pe cei din minerit, producție industrială și
agricultură.
Pe termen lung, schimbările în indicele prețurilor de consum și în cel al prețurilor de
producție reflectă acelaș i nivel al ratei inflației.

1.5.3. Indicatori ai f onduri lor de investiții străine
Ajutoarele externe de stat sunt cea mai facilă metodă de dezvoltare din punct de
vedere financiar. Punctul slab al acestor tipuri de ajutoare este că , în general, promovează un
anumit interes, el regăsindu -se în mare parte în ajutorul militar primit de un anumit stat. SUA
oferă anual un fond de 16 milioane USD în ajutor străin20.
Investiții le străine di recte sunt explicate prin oferta multinaționalelor de a investi într –
un anumit stat cu condiția ca acesta să fie suficient de dezvoltat sau să aibă un potențial de
dezvoltare suficient de mare, un sistem de guvernare care să fie favorabil pentru investitorii
străini, și investițiile în infrastructură să f ie de asemenea suficiente.
ISD pot fi descrise ca „elementul cel mai dinamic al economiei mondiale. Atragerea
acestora constă în legi și reglementări care guvernează accesul pe piață și desfășurarea de
activități economice de către investitorii străini, t ratamentul aplicat filialelor străine și modul
de funcționare al pie țelor21.”
Formele principale ale investițiilor străine directe sunt:
 „cumpăra rea de acțiuni sau obligațiuni în străinătate ;
 înființarea de filiale în străinătate;
 acordarea unui credit financiar unui agent economic străin ;

19 Parkin, Michael; Macroeconomics – Third Edition, Editura Addison -Wesley Longman Inc., N ew York, 1997,
p.151
20 Colander, David; Economics – Sixth Edition, Editura The Mc -Graw Companies INC., New York, 2006 p.796
21 Meșter, Liana, Economie Mondială , Editura Universității din Oradea, Oradea, 2005, p.147

15
 achiziționarea sau fuzionarea cu o firmă străină ;
 participarea cu capital investițional la construirea de societăți mixte, etc”22
Țările în curs de dezvoltare pot să îndeplinească condițiile specificate mai sus, dar
deseori volumurile mari de investiții străine pot cauza probleme pentru accestea deoarece
cetățenii acestora se împotrivesc exploatării imperialiste și a controlului extern.
Când, în țările mai puțin dezvoltate, nu există infrastructură, puține companii
multinaționale vor avea interesul de a investi în ele, chiar dacă forța de muncă este foarte
ieftină sau legislația este una stabilă.
Investițiile străine directe sunt incluse statisticilor macroeconomice și sunt bazate pe
principiile activurilor și ale da toriilor. Acestea sunt cuprinse în balanța de plăți a statelor,
precum și în statisticile conturilor naționale. Datele oferă volumul agregat al active lor și
pasivelor de investiții străine directe bazate pe tipul de instrument, capital sau datorii.
Realizarea de statistici este îndeplinită fie printr -un eșantion sau printr -un recensământ al
companiilor dintr -o economie. Aceste statistici ale ISD -urilor inlcud totalitatea fondurilor
care trec prin entitățile cu scop special, incluzând capitalul care tranzitează filialele
multinaționalelor în numele companiilor -mamă. Întâlnim în calculul ISD următoarele
probleme:
 exagerarea valorii totale a fluxurilor de ISD atât p entru economiile individuale, câ t și
pentru totalurile regionale sau globale. Țările în c are sunt localizate entitățile cu scop
special înregistrează recorduri ale ISD -urilor, acestea exagerate fiind de fondurile în
tranziție, care sunt în mod inevitabil agregate ivestițiilor economice relevante.
 Originea și destinația ISD -urilor poate fi gre u de localizat în situația în care fondurile
tranzitează entități cu scop special sau alte tipuri de filiale. Pe scurt, investitorul non –
rezident luat în considerare de statistici poate să nu fie investitorul direct real, al
companiei în cauză. Acest fapt poate fi considerat o problemă pentru orice țară,
indiferent dacă are situată pe teritoriul său o entitate cu scop special sau nu. 23
Putem identifica două metode de calcul ale fluxurilor de investiții străine directe, pe
baza principiilor: active/pasive, ș i direcțional.

22 Idem., p.149
23 http://www.oecd –
ilibrary.org/docserver/download/2008031ec004.pdf?expires=1497794467&id=id&accnam e=guest&checksum=1
33DCBC479DAB5820561D5B2DFB7B638

16
ISD pe baza principiului active/pasive
Pentru țara de referință:
Active = investiții realizate de investitorii direcți din țara de referință în companii ISD din
străinătate + Investițiile în flux invers realizate de companiile ISD din țara de referință pentru
investitorii din străinătate + Investițiile realizate de companiile din țara de referință în
companiile din străinătate

Pasive = Investițiile realizate de către investitorii direcți din străinătate în companiile de
investiții directe din țara de referință + Investițiile în flux invers realizate de companiile ISD
din străinătate în investitorii direcți din țara de referință + Investițiile realizate de către
companiile străine în companiile din țara de referință24

ISD pe baza principiului direcțional
Pentru țara de referință:
Investițiile externe = Investițiile realizate de investitorii direcți din țara de referință în
companiile ISD din străinătate – Fluxurile de i nvestiții în sens invers realizate de companiile
ISD din străinătate în învestitorii lor direcți din țara de referință + Investițiile de către
companiile rez idente în companii din străinătate în care compania -mamă a companiei
rezidente are sediul în țara de referință – Investițiile realizate de către companiile străine în
companii rezidente în cazul cărora, compania mamă are sediul în ța ra de referință

Investiții interne = Investițiile realizate de investitorii direcți străini în companiile ISD din
țara de referință – Investițiile în sens inve rs realizate de companiile ISD di n țara de referință în
investitorii lor străini +Investiții ale companii lor străine în alte companii rezidente în care
compania -mamă a celei rezidente nu își are sediul în țara de referință – Investiții ale altor
companii rezidente în alte companii di n străinătate în care compania mamă a celei rezidente
nu își are se diul în țara de referință25

Pentru a obține rezultate în funcție de țara parteneră sau în funcție de sectorul
industrial, în urma calculului investițiilor de ordinul capitalului, creditelor sau a altor

24 http://www.oecd –
ilibrary.org/docserver/d ownload/2008031ec004.pdf?expires=1497794467&id=id&accname=guest&checksum=1
33DCBC479DAB5820561D5B2DFB7B638
25 http://www.oecd –
ilibrary.org/docserver/download/2008031ec004.pdf?expires=1497794467&id=id&accname=guest&checksum=1
33DCBC479DAB5820561D5B2DFB7B638

17
împrumuturi între companii, nu se mai utilizează calculul bazat pe ba za principiului
active/pasive, ci mai frecvent, cel bazat pe principiul directional.

1.5.4. Indicatorul dezvoltării umane
Indicatorul dezvoltării umane a fost creat pentru a evidenția că oamenii și capacitățile
acestora ar trebui să fie un criteriu esențial pentru analiza dezvoltării unei țări, pe lângă
creșterea economică. Indicatorul dezvoltării umane este un mijloc mediu de cuantficare a
țintelor atinse de dezvoltarea umană.26 IDU este un mijloc geometric de indici normalizați
fiecare pe trei dimensiuni: sănătate – speranța medie de viață la naștere, educație – rata de
instruire a populației și nivel de trai – produs intern brut pe locuitor. Această nouă abordare a
evaluării bunăstării populației a fost introdusă de către Raportul Dezvoltării Umane în 1990.
Dimensiunile dezvoltării umane se împart în două mari categorii: dezvoltarea în mod
direct a capabilităților umane și crearea de condiții pentru dezvoltarea umană. 27 În ce ea ce
privește dezvoltarea în mod direct a capacităților populației, aceasta este împărțită în trei
domenii: longevitate, cunoaștere și un trai de viață decent. Crearea condițiilor pentru
dezvoltarea umană se referă la participarea în viața politică și inte grarea în comunitate,
dezvoltare durabilă, securitatea și drepturile omului, și promovarea egalității între oameni și
justiția socială.
Dezvoltarea umană se concentrează în special pe dezvoltarea traiului dus de populație,
cu mențiunea că în acest caz va exista și o creștere economică, acest fapt ducând la o
creștereîn general a bunăstării. Creșterea venitului este văzută și ea ca un mijlo c de
dezvoltare.
Măsurarea indicatorului dezvoltării umane (IDU) se concretizează în nivelul atins de
diferitele dimensiuni fundamentale ale dezvoltării umane28. Astfel, sunt analizați fiecare
dintre indicii menționați mai sus, sănătatea populației fiind măsurată în speranța medie de
viață la naștere , educația prin numărul anilor medii de școlarizare urmați de rezidenții unei țări
și așteptarea în ceea ce privește numărul anilor de școlarizare pe care un copil îi are la vărsta
medie la care începe școala. Indicii utilizați pentru evidențierea nivelului de trai sunt: PIB-ul
pe locuitor raportat la paritatea puterii de cumpărare a banilor.

26 http://hdr.undp.org/en/content/human -development -index -hdi
27 http://www.hdr.undp.org/en/humandev
28 http://www.investope dia.com/terms/h/human -development -index -hdi.asp

18
Indicatorii parțiali componenți ai IDU au ponderi egale în calculul acestuia, scorul
final variind pe o scală între 0 și 1, o valoare mai apropiată de 1 indicând cel mai înalt nivel de
dezvoltare.
Valorile maxime și minime pentru acești indicatori componenți ai IDU sunt:
 Speranța medie de viață la naștere: valoarea minimă a acesteia este de 20 de ani, iar
cea maximă este de 85 de ani;
 Educația reflectată prin gradul de instruire a populației : valori cuprinse între 0 -100% ;
 Nivelul de trai : evidențiat prin calculul PIB -ului pe locuitor raportat la paritatea puterii
de cumpărare a banilor, valoar ea minimă raportată la PCB fiind de 100 USD iar
valoarea maximă de 75,000 USD.
Deși este un indicator complex , IDU are limitările sale. Indicatorul dezvoltării umane
este considerat o simplificare și o evaluare limitată a dezvoltării umane. Acesta nu ref lectă în
mod specific factorii de influență ai calității vieții precum : mișcările de emancipare a
populației , sentimentul de securitate și libertatea politică (cea din urmă fiind analizată de
instituțiile academice, și nu de Raportul Dezvoltării Uman e). De asemenea, este foarte greu de
inclus în calcului IDU valoarea culturală a unei țări, datorită gradului înalt de dificultate în
ceea ce privește cuantificarea acesteia.
IDU analizează peste 170 de țări, urmărind progresul din fiecare, precum și
problemele care apar în fiecare dintre acestea.

19
Capitolul II – Analiza situației economice a țărilor membre G7
„Grupul celor 7 ” este un bloc informal al celor mai performante democrații la nivel
mondial: Statele Unite ale Americii, Canada, Franța, Germania, Italia , Japonia și Regatul
Marii Britanii și al Irlandei de Nord. Aceștia se întâlnesc anual pentru a discuta probleme
legate de economie m ondială, securitate și energie, începând din 1975. Conform FMI, avuția
țărilor G7 reprezintă 64% din avuția netă globală29. Ultimul summit a avut loc în 26 -27 mai
2017 în Taormina, Sicilia, Italia.
Pentru a f i membru în „Grupul celor 7”, este necesar ca statul să îndeplinească o serie
de condiții, printre care, un nivel foarte ridicat al indicatorului dezvoltării umane ( IDU) și al
avuției naționale nete.
Fost membru al organizației este Rusia, din 1998 până î n 2014, căreia în pre zent îi este
suspendat accesul în urma anexării Crimeei. Potrivit lui James Goldeiger, decan al American
University School of Internati onal Service, G8 nu reprezenta o organizație omogenă datorită
probabil a diferențelor de opinii pe p lan politic, economic și energetic30.

2.1. Economia Statelor Unite ale Americii
Situată în America de Nord și l uând naștere în urma declarării independenței față de
fostele colonii britanice la 4 iulie 1776 urmată de semnarea Tratatului de la Paris în 1783,
Statele Unite ale Americii este recunoscut ca fiind cel mai puternic stat la nivel mondial31.
Denumirea statului provine de la exploratorul italian Amerigo Vespucci (1454 -1512) și este
din punct de ved ere al tipului de guvernare repu blică federală constituțională, împărțită în 50
de state.
Din punct de vedere geografic, SUA se bucură de nenumeroase resurse pe teritoriul
său, printre care cărbune, cupru, plumb, fosfați, minerale critice, uranium, bauxită, aur,
mercur, nichel, argint, wolfram, zinc, petrol, gaz natural și pământ arabil. De menționat este
că dispune de cea mai mare rezervă de cărbune la nivel mond ial, 27% din rezerva globală.
Este a patra țară ca dimensiune după mărimea populației la nivel mondial, 39,6%
dintre aceștia fiind cuprinși între 25 și 54 de ani. Rata de creștere a populației conform
estimărilor din 2016 este de 0,81%, situându -se pe locul 135 mondial din acest punct de
vedere. 81,6% din totalul populației trăiește în medi ul urban. Speranța de viață a populației
este în medie de 79,8 ani, clasând SUA pe locul 42 în lume.

29 http://www.imf.org/en/about/factsheets/a -guide -to-committees -groups -and-clubs
30 http://www.cfr.org/international -organizations -and-alliances/group -seven -g7/p32957
31 https://www.cia.gov/news -information/featured -story -archive

20
În ceeea ce privesc cheltuielile cu învățământul, ultimele estimări ale site -ului oficial
CIA ar ată un procent de 4,9% din PIB, locul 68 în lume, îngreunând accesul tinerilor care
privind din familii cu venit mediu de a studia la universitățile din țară.
SUA este prezentată în aceeași sursă ca fiind cea mai avansată țară din punct de vedere
tehnologic și economic, fiind în frunte prin: IT, farmaceut ice, medicină, aerospațiu,
echip ament militar.
Problemele pe termen lung ale SUA sunt compuse din stagnarea salariilor pentru
familiile cu venituri scăzute, investiții neadecvate pentru infrastructura aflată în deteriorare,
creșterea costurilor pentru pen sii și ingrij ire medicală pentru populația vârstnică , insuficiență
energetică, și deficit la bugetul de stat (2,9% conform datelor din 2016) .
Evoluția din punct de vedere tehnologic a fost un factor în dezvoltarea cu două tăișuri
a pieței muncii, în care c ei care sunt la treapta inferioară a nivelului de educație iar
aptitudinile profesionale nu sunt tocmai de top, nu sunt răsplătiți prin majorări salariale,
asigurări medicale și alte beneficii. Globalizarea comerțului, în schimb, a pus presiune pe
salarii și pe rentabilitatea capitalului , veniturile pe gospodărie crescând cu 20% de la
începutul anilor 70 și până în prezent.
Combustibilul provenit din surse străine este folosit în procenatj de 55% pentru
consumul național, și are un impact semnificativ pentru bunăstarea economiei Statelor Unite.
Criza imobiliară, scăderea prețurilor imobiliarelor, eșecurile băncilor de inves tiții, au
fost printre numeroșii factori care au dus la criza economică din 2008. Produsul Intern Brut a
scăzut în 2009 la un procent comparabil cu cel din perioada Marii Depr esiuni. În vederea
soluționării acestei crize economice, Congresul Amercican a în ființat un program de ajutorare
de $700 miliarde în Octombrie, 2008.

2.2. Economia Regatul ui Marii Britanii și al Irlandei de Nord
Mare a Britanie a jucat de -al lungul anilor un rol important în dezvoltarea unei
democrații parlamentare și în dezvoltarea științelor și a literaturii. Aflându -se la ap ogeu în
secolul al XIX -lea, Imper iul Britanic s -a extins pe o pătrime din suprafața globului 32. Însă, în
urma celor două războaie mondiale și retragerii Republicii Irlandeze, își pierde temporar
hegemonia, urmâ nd să renască din punct de vedere economic ca un stat European și fondator
al NATO. A fost membru al Uniunii Europene pe perioada 1973 -2016, luând în același timp
decizia de a nu adera la Uniunea Economică și Monetară.

32 https://www.cia.gov/library/publications/the -world -factbook/geos/uk.html

21
Din p unct de vedere demografic, țara ocupă locul 23 ca mărime a populației, cu un
total de 64 de milioane de locuitori. Ca și tip de guvernare este o monarhie constituțional –
parlamentară.
Regatul Marii Britanii și al Irlandei de Nord este una din cele mai pros pere economii
din Europa, a treia după Germania și Franța. Din punct de vedere al sectoare lor economice,
este concentrată pe agricultură mecaniza tă și foarte eficientă raportat ă la standardele
europene.
Chiar dacă Marea Britanie este una din economiile cu cea mai rapidă evoluție
economică din țările G7, economiștii sunt susceptibili în ceea ce privește impactul potențial
negativ al părăsirii acesteia din Uniunea Europeană, în principal datorită comerțului dintre
Regatul Unit și celelalte țări europene, caz în care era avantajată de piața unică a UE .

2.3. Economia Canad ei
Loca lizată în nordul continentului a merican, C anada este descrisă de site -ul oficial
CIA ca „un teritoriu bogat în resurse naturale”. Și -a declarat independența față de Marea
Britanie în 1867. S-a dezvoltat în paralel cu Statele Unite ale Americii din punct de vedere
economic și tehnologic, și este în permanent interes de a -și îmbunătăți puterea de satisfacere a
cerințelor și nevoilor cetățenilor, în special în domeniul sănătății, educației, serviciilor sociale
și a competitivității econo mce. Urmărește dezvoltarea diverselor resurse en ergetice într -un
mod sustenabil.
Cu un total de 35 de milioane de locuitori, ocupă locul 39 mondial din punct de vedere
a mărimii populației, majoritatea de 40,32% aflându -se în cadrul vârstei de 25 -54 de ani.
Economia de piață a Canadei, caracterizată printr -un nivel de trai înalt în rândul
populației, se aseamănă foarte mult cu cea a SUA. Evoluția impresionantă din punct de vedere
economic pentru acest stat a avut loc odată cu finalul celui de al doilea război mondial, când
Canada s -a transfomat dintr -o țară preponderen t rurală, într -o economie urbană industrială.
Dispune de asemenea de un larg sector petrolier și al gzelor naturale, și în special în
ceea ce privește producția uleiurilor concentrată în zona Alberta.
Încă din 1989 este membru NAFTA, un acord semnat de SUA, Canada și Mexic
pentru liberul schimb al produselor și serviciilor, factor care a stimulat exponențial integrarea
economică dintre SUA și Canada.
Datorită abundenței de resurse naturale, forței de muncă înalt specializate și a stocului
de capital modern, Canada a avut avantajul unei creșteri econ omice pe parcursul anilor 1993 –
2007, dar a fost afectată, asemeni majorității statelor lumii, de criza economică din 2007 –

22
2008, lovindu -se de un deficit fis cal în 2009, după 12 ani de surplus. După scăderea bruscă a
prețului petrolului din 2014, Canada nu a avut parte de creșteri economice majore.

2.4. Economia Japoni ei
Japonia poate fi caracterizată ca având un șir de evenimente istorice vaste în ultimii
200 de ani, în special în ceea ce privește relația cu Statele Unite ale Americii. În secolele
XIX-XX, devine o putere regională în Sud -Estul Asiei, cu posibilitatea de a înfrânge atât
Rusia cât și China. A ocupat Coreea, Taiwan și sudul Insulei Sha kalin. În 1931 cucerește
teritoriul Manciuriei, și în 1937 pregătește invadarea Chinei. Prin atacarea forțelor americane
din 1941, implică SUA în cel de -al doilea război mondial .33 Urmează bombardarea de către
forțele americane a celor două mari oraște japo neze, Hiroshima și Nagasaki și înfrângerea
Japoniei . Deși a fost testată de catastrofele naturale din 2011, Japonia își menține puterea
economică și renumele internațional.
Cotată ca fiind a 11 -a țară după mărimea populației la nivel mondial, dispune de 126
de milioane de locuitori. Nu este foarte diversă din punct de vedere al grupurilor etnice,
98,5% din locuitori fiind japonezi, 0,5% chinezi, 0,5% koreeni și 0,6% alte grupuri.
Cel mai mare oraș după numărul de locuitori este Tokyo, capitala Japoniei, urmat de
Osaka, Nagoya și Kitakyushu -ukoka.
Din punct de vedere al modului de guvernare este o monarhie constituțional –
parlamentară.
În ultimii 70 de ani, cooperarea guvernamentală, etica de muncă a populației,
dispunerea de cele mai înalte tehnologii , au făcut din Japonia o țară cu una din cele mai
avansate economii. Nu dispune de o varietate mare de resurse naturale, fiind dependentă de
importul de energie și materii prime. Dependența de importuri s -a accentuat după închiderea
reactoarelor nucleare di n 2011. Deși Parteneriatul Trans -Pacific (TPP) era promițător pentru
Japonia, având 11 țări membre, SUA și -a semnat retragerea din acesta la 23 ianuarie 2017.
Datorită acestui fapt, punerea în f uncțiune a acordului în aprilie 2017 a fost anulată.

2.5. Economia Germani ei
Germania este cea mai puternică economie din Europa, și cu cel mai mare număr al
populației după Ru sia. Este de asemenea un membru cheie din punct de vedere economic,
politic și al apărării pentru continentul european. Problemele de putere de pe continent au

33 https://www.cia.gov/library/publications/the -world -factbook/geos/ja.html

23
condus Germania la două războaie mondiale în prima jumătate a secolului XX, înfrângerea de
la sfârșitul celui de -al doilea război mondial împărțind -o în două state dife rite între 1949 –
1990. A fost unul din statele fo ndatoare ale uniunii monetare și a introducerii monedei „euro”
din 1989.
Populația statului este de 80,7 milioane de locuitori, clasându -l pe locul 19 mondial.
91,5% din populație sunt germani, 2,4% turci și 6,1% alte grupuri (polonezi, italieni, români,
sirieni și greci).
Modul de guvernare este de republică federal -parlamentară.
Germania este lider -exportator de autovehicule, mașini, chimice și electrocasnice,
depinzând de asemenea de o forță de muncă înalt -calificată. Este afectată în schimb de niv elul
scăzut de investiții, fapt pentru care guvernul german a inițiat un plan de dezvoltare al
infrastrucutuii 2016 -2018. După dezastrul nuclear de la Fukushima, Japonia din 2011,
Germania a decis închiderea imediată a 1 7 reactoare nucleare și treptat , pân ă în 2022 a
uzinelor rămase. Plănuiește în schimb, reorientarea către energiile regenerabile, care au făcut
29,5% din consumul total de energie conform datelor din 2016.

2.6. Economia Franț ei
Una din cele mai moderne țări din lume, și un lider între majoritatea țărilor europene,
joacă un rol esențial ca membru permanent al Consiliului pentru Securitate al Națiunilor
Unite, NATO, G7, G20, UE și altor organizații multinaționale. În ultimele decen ii, cooperarea
și reconcilierea cu statul german a fost centrul integrării europene, al creerii unei uniuni
economice și monetare între țările Europei.
Populația țării este de 66,8 milioane de locuitori, a 22 -a țară ca mărime după numărul
de locuitori. Tipul de guvernare este de republică semi -prezidențială.
Din punct de vedere econo mic, Franța este diversificată în toate sectoarele. Guvernul a
privatizat parțial sau total multe companii mari, precum: Air France, France -Telecom și
Renault. Cu toate aces tea, guvernul francez își menține influența în anumite sectoare cum ar fi
sectorul energetic, transport public și industriile de apărare. Turismul țării este unul dezvoltat,
în ciuda atacurilor teroriste din ultimii ani, a grevelor și a condițiilor meteoro logice
nefavorabile.
Problema economică principală a Franței este creșterea economică la un nivel mult
mai scăzut decât cel ridicat, acest fapt ducând la restrângerea cheltuielilor publice. În ciuda
eforturilor guvernamentale de a crește cheltuielile publice din 2012, deficitul bugetar a crescut

24
de la 3,3% din 2008 la 7,5% din PIB în 2009. În același timp, rata de îndatorare publică a
crescut de la 89,5% din PIB în 2012 la 96% din PIB în 2016. 34

2.7. Economia Italiei
Din punct de vedere istoric, Italia a trecut prin diverse perioade de guverna re, de la
monarhie, fiind unită cu Sardinia și Sicilia în 1861 în perioada lui Victor Emanuel II, la
guvernare parlamentară în perioada lui Benito Mussolini, care a impus o dictatură fascistă, și
într-un final, în prezent la o republică democratică. A fost în fruntea uniunii economice și
politice la nivel europe an și este un vital membru NATO35.
Problemele actuale ale Italiei sunt caracterizate de creșterea încetinită a economiei,
rata șo majului ridicată, în special în rândul tineri lor, crimă organizată, corupție și diferențe de
dezvoltare economică între sudul și nordul țării.
Poziționarea geografică în sudul Europei, în cadrul peninsulei care se extinde spre
Marea Mediterană , este una benefică pentru Italia.
Economia italiană este una diversificată, dar divizată între Nord și Sud. În partea
nordică se observă dominația companiilor private, iar în partea sudică domină o economie mai
puțin dezvoltată , orientată spre agricultură , cu o rată a șomajului mai ridicată . În general,
produsel e italiene sunt caracterizate de o calitate ridicată, realizate în cadrul întreprinderilor
mici și mijlocii deținute de familii.
Italia este a treia cea mai mare economie din zona euro, dar are și numeroase probleme
precum îndatorarea publică și impedime ntele în creșterea economică. Datoria publică a avut o
evoluție constantă din 2007, ajungând la 133% din PIB în 2016. Guvernul italian este supus la
încercări din partea investitorilor în a -și rezolva problemele legate de creștere economică,
ineficiențele de pe piața forței de muncă, un sistem juridic problematic și un sector bancar
slab.
Începând cu 2014, Italia a avu t parte de creștere economică, dar la un nivel foarte mic,
de 0,7% anual.

34 https ://www.cia.gov/library/publications/the -world -factbook/geos/fr.html
35 https://www.cia.gov/library/publications/the -world -factbook/geos/it.html

25
-4-3-2-101234
SUA Canada Franța Germania Italia Japonia Marea
BritanieProcentRata de creștere a PIB -ului real/locuitor
2012
2013
2014
2015
2016Capitolul III – Analiza comparativă a indicatorilor macroeconomici
3.1. Analiza ratei de creștere a PIB -ului
Pentru o analiză macroeconomică eficientă este esențial de analizat rata de creștere a
PIB-ului real. Produsul intern brut real indică volumul valoric al bunurilor și serviciilor finale
produse de o economie într -o anumită perioadă de timp36, de regulă un an. În schimb,
dinamica PIB -ului real este cea care va evidenția creșterea economică a unei țări.
Astfel, prin măsurarea acestui indicator vom putea observa creșterea economică reală,
așa cum este evidențiată pentru țările analizate în graficul de mai jos . Este o metodă de analiză
mult mai eficientă decât prin luarea în calcul a produsului intern brut nominal, deoarece
putem astfel observa influența pe care o are inflația asupra statisticii economice.
Acest indicator este exprimat în procente, arătând mi șcarea produsului intern brut real
de la o perioadă la alta, în cazul analizat, pe o perioadă de 5 ani, respectiv 2012-2016.
Conform raportului OECD referitor la analiza macroeconomică globală, se constată o
îmbunătățire a rezultatelor date de indicator i, chiar dacă în multe cazuri sunt observate
vulnerabilități date de diferite politici și șocuri geopolitice . Astfel, la nivel mondial,
rezultatele analizei macroeconomice sunt satisfăcătoare, dar nu sustenabile . 37
Fig.3.1. Rata de creștere anuală a PIB Real/locuitor pe perioada 2012 -2016 în țările G7
Sursa: https://data.oecd.org/gdp/real -gdp-forecast.htm

36 http://www.investopedi a.com/terms/r/realgdp.asp
37 http://www.keepeek.com/Digital -Asset -Management/oecd/economics/oecd -econ omic -outlook -volume -2017 –
issue -1_eco_outlook -v2017 -1-en#page10

26
Observăm în reprezentarea grafică de mai sus o evoluție mai mult sau mai puțin
favora bilă a produsului intern brut real, așa deci, discrepanțe în creșterea economică a țărilor
membre G7 .
În medie, G7 are o creștere economic ă de 1,23% conform datelor furnizate de OECD.
Anul 2014 este un an important pentru economiile G7, notate de un eveniment
semnificativ pentru acestea, respectiv scăderea prețului petrolului cu 40%, ceea ce va avea un
impact pozitiv asupra țărilor importatoare. Vedem astfel o creștere a PIB -ului real de 3,07%
pentru Marea Britanie, 2,37% pentru SUA, 2,57% pentru Cana da, 0,67% pentru Franța,
1,59% pentru Germania și 0,19% pentru Italia. Singura ț ară membră care nu va avea o
creștere a PIB -ului comparativ cu anul precedent este Japonia, fapt datorat de majorarea
taxelor pentru bunurile de consum.
După trei ani consecu tivi de creștere economică în cadrul economiilor G7 pentru
perioada 2012 -2014, ajungând de la 0,69% în 2012 la 1,54% în 2014, următorii doi ani aduc o
ușoară scădere în rentabilitatea economiilor.
În medie, pentru întreaga zonă G7, creșterea PIB -ului rea l înregistrează valori de
1,45% în 2015 și de 1,39% în 2016. Acest lucru indică creșteri economice față de anii
precedenți, dar la un nivel mai mic decât anul la care este raportat. Anul 2016 a fost marcat de
diverse evenimente politice care au afectat într -o măsură mai mică sau mai mare economia la
nivel global. În iunie, părăsirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a creat insecurități și,
prin urmare creșterea economică a s -a dim inuat, de la 2,19% în 2015 la 1,81% în 2016. De
asemenea în cadrul Statelor Unite ale Americii, în noiembrie, a avut alegerea unui nou
președinte. Nu se poate estima cu exactitate impactul pe care l -a avut acest fapt asupra
economiei la nivel global, dar c reșterea economică din SUA s -a diminuat cu 1 punct
procentual pe parcursul a celor doi ani, de la 2,6% în 2015 la 1,6% în 2016.

3.2. Analiza ratei inflației
Inflația, măsurată cu ajutorul indicelui prețurilor bunurilor de consum, este definită ca
o modificare în prețurile bunur ilor și serviciilor de consum, cumpărate în mod constant de
gospodării. Inflația este măsurată ca și rată a creșterii anuale și ca indice, determinând
eroziunea standardelor de trai ale populației.

27

Fig.3.2. Evoluția ratei inflației pe perioada 2012 -2016 în țările G7
Sursa: https://data.oecd.org/price/inflation -cpi.htm
În perioada 2012 -2016, media ratei inflației pentru țările G7 este de 1,08%. Fiind
economii de zvoltate, puternice, rareori inflația în vreuna din aceste țări trece de pragul de 2%,
după cum putem observa și în tabelul de mai sus.
Din graficul de mai sus putem observa Japonia atingând apogeul ratei inflației în 2014,
acest lucru fiind cauzat de creșterea taxelor pe bunurile de consum , în schimb, în 2016 avea o
rată a inflației de -0,12% . Cât despre restul economiilor, pe parcursul celor 5 ani, Italia se
confrunta cu o rată a inflației de 3,04% în 2012, dar pe care a reușit să o reducă pe parcursu l
anilor la până la -0,09% în 2016. În cazul celor două țări, Japonia și Italia, întâlnim astfel
fenomenul de deflație. Deflația, sau inflația negativă are loc când prețurile scad datorită
faptului că oferta de bunuri și servicii este mai mare decât cerere a de bunuri și servicii. Acest
fapt se întâmplă, de regulă datorită unei reduceri în cantitatea de bani, credit sau consum.
Printre factorii care pot influența acest fenomen de deflație regăsim: diminuarea banilor aflați
în circulație și creșterea valorii acelor bani aflați încă în circulație, diminuarea prețurilor, și
prin urmare creerea unui excedent de ofertă prin producerea a unei cantități mult mai mari de
bunuri decât necesarul.
Dezavantajul acestui fenomen de deflație este posibilitatea creșterii ș omajului,
deoarece firmele vor fi nevoite să recurgă la reducerea costurilor de producție pentru a se
menține pe piață. Mai mult decât atât, poate duce recesiune sau chiar la depresiune
economică.
Anul 2015 a reprezentat un prag de diminuare a ratei infl ației pentru toate țările
membre G7, după cum și preziceau analiștii economici la începutul anului. Statele Unite ale
Americii aveau la final de an o rată a inflației de 0,12%, comparativ cu anul precedent, 2014, -0,500,511,522,533,5
2012 2013 2014 2015 2016ProcentRata inflației
SUA
Canada
Franța
Germania
Italia
Japonia
Marea Britanie

28
02468101214
2012 2013 2014 2015 2016ProcentEvoluția ratei șomajului
SUA
Canada
Franța
Germania
Italia
Japonia
Marea Britaniede 1,62%. De asemenea, Canada avea o rată a inflației de 1,13%, Franța de 0,04%, Germania
de 0,23%, Italia 0,04%, Japonia 0,79% și Marea Britanie 0%. Pentru toate aceste țări,
încetinirea evoluției prețurilor pentru bunurilor de consum a avut loc încă de la începutul
anului 2015. Această scădere es te cu atât mai importantă cu cât nu s -a observat un astfel de
eveniment de la Al doilea Război Mondial.
Observăm o restabilizare a ratei inflației pentru unele țări până la finele anului 2016,
SUA ajungând din nou la 1,26%, Canada la 1,43% ambele fiind mult mai aproape de ținta de
2%. Franța cu 0,18%, Germania 0,4% și Marea Britanie 0,7% au reușit să își co nsolideze rata
inflației dar, prin politici macroeconomici, e indicat să își modeleze economia astfel încât să
își mențină o stabilitate a ratei inflației și implicit a economiei .
Țelul guvernelor, în general este de a obține o stabilitate a prețurilor. De aceea toate
băncile centrale ale țărilor membre G7 urmăresc o rată a inflației apropiată de 2%. Această
scădere generală nu semnifică neaparat un aspect pozitiv pentru țările în cauză. O stabilitate a
ratei inflației dă o anumită certitudine atât consuma torilor, cât și consumatorilor, esențială
pentru păstrarea unui echilibru în economie.

3.3. Analiza ratei șomajului
Rata șomajului este compusă din totalul persoanelor neangajate c a procent din forța de
muncă, în condițiile în care cea din urmă consistă din totalul celo r neangajați, împreuna cu cei
care desf ășoară activități independente.
Fig.3.3.Evoluția ratei șomajului pe perioada 2012 -2016 în țările G7
Sursa: https://data.oecd.org/unemp/unemployment -rate.htm

29
Pe parcursul celor 5 ani de analiză, se observă că există un declin în rata șomajului
pentru majoritatea economiilor G7. Cel mai drastic declin îl reprezintă SUA, de la 8,06% în
2012 la 4,86% în 2016. Astfel, SUA se află la o rata a șomajului comparabilă cu cea
anterioară crize lor economice.
Franța și Italia au parte de o ușoa ră creștere în rata șomajului. Franța a avut o rată a
șomajului ridicată în 2015, de 10,35%. Italia este una din țările care încă se confruntă cu
dificultăți în ceea ce privește ieșirea din criza economică, acest lucru având un impact negativ
asupra ratei șomajului, de 11,68% în 2016.
Canada cu 6,99%, Germania cu 4,10%, Marea Britanie cu 4,80% și Japonia cu 3,11%
au toate parte de rate foarte scăzute a șomajului comparativ cu ultimele decenii, dar și în
continuă descreștere.
Noile studii arată impactul benefic pe care îl are îl are glo balizarea și gradul general de
deschidere al schimburilor comerciale asupra ratei șomajului.38 Astfel, este încurajat un grad
cât mai mare al deschiderii asupra schimbului de capital uman, precum și în procesului
general de globalizare, în defavoarea protec ționismului. Spre exemplu Germania, care în
ciuda faptului că este deschisă fluxului de imigranți, avea la sfârșitul anului 201 6, „700.000 de
locuri de muncă disponibile , atingând cea mai scăzută rată a șomajului de la căderea zidului
Berlinului”39.
Datorită globalizării intense la nivel mondial, putem considera economiile ca având o
integrare economică avansată. Cu toate acestea, putem observa în Fig. 3.3 discrepanțe în
ratele șomajului, chiar și în cazul celor mai dezvoltate țări. Aceste diferențe s unt date de
unicitatea fiecărei piețe economice din statele de mai sus, caracterizate de numeroși factori
precum nivelul dezvoltării economice, structura economiei, demografie, și resursele de care
dispune. Japonia este considerată ca fiind economia care s e deosebește cel mai mult de restul
țărilor membre „Grupului celor 7”.
Deși se observă, în general în cadrul țărilor G7 o rată a șomajului scăzută, de multe ori
nu este suficient pentru a caracteriza piața forței de muncă. O da tă cu rata șomajului, ar put ea
fi analizat și procentul de șomeri care aleg să nu se implice în forța de muncă datorită
diferiților factori. De asemenea, în cazul în care o rată scăzută a șomajului este acompaniată
de un număr mai mic de angajați în cadrul persoanelor vârstince, aces t lucru ar putea diminua
piața de muncă.

38 http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/09638199.2013.827233
39 https://qz.com/825763/even -after-taking -in-a-million -migrants -germany -has-nearly -700000 -open -job-
vacancies/

30
În cadrul țărilor cu rate mai ridicate ale șomajului (e.g. Italia, Franța), statul poate
interveni prin politicile fiscale și monetare propuse de teoriile keyneisane:
 Politici monetare expansioniste : implică o ra tă scăzută a dobânzii și o cantitate
mare de monedă aflată în circulație. Această politică a fost utilizată pentru
înlăturarea ultimei crize economice din 2008.
 Politici fiscale expansioniste : implică diminuarea impozitelor și majorarea
cheltuielilor guver namentale. Se încurajează astfel consumul prin diminuarea
impozitelor și investițiile prin majorara rea cheltuielilor guvernamentale.

3.4. Analiza fluxurilor de investiții străine directe
Fluxurile de investiții străine directe (ISD) înregistrează valoarea tranzacțiilor
transfrontaliere legate de investițiile directe, date într -o perioadă de timp, de regulă un
trimestru sau un an. Din cadrul investițiilor străine directe fac parte participa țiile la capital ce
revin investitorilor nerezidenți deținători ai 10% din capitalul social al unor întreprinderi
rezidente, credite și alte instrumente de natura datoriei și profitul reinvestit de investitorii
nerezidenți.40
Prezentarea investițiilor conf orm principiului investițional urmărește relația
investițională între investitorul direct și compania investiție străină directă, „creanțele acestor
companii asupra investitorilor nerezidenți sunt înregistrate ca retrageri de investiții străine
directe.”41
Fluxurie externe reprezintă tranzacții care maximizează investițiile ale căror
investitori din economia de referință le fac pentru o companie dintr -o economie străină, prin
cumpărări de capital sau reinvestirea profiturilor , din care se scad tranzacțiile care micșorează
investițiile realizate de rezidenți pentru economiile străine, spre exemplu, vânzarea de capital.
Influxurile de investiții străine directe reprezintă tranzacții care maximizează
investițiile nerezidenților din economia de referință dar c are dețin o companie în respectiva
țară de referință , din care se scad tranzacțiile care minimizează investițiile nerezidenților în
companiile locale.
Fluxurile de investiții străine directe, după cum se pot observa în graficul de mai jos
pentru toate ță rile G7, este cuantificat în milioane de USD. Aceste fluxuri de investiții străine
creează legături stabile și de lungă durată în economii , fiind un element cheie în integrarea
economică.

40 http://www.bnr .ro/Investitii -directe –principiul -direc%C8%9Bional -12332.aspx
41 Idem.

31
Graficul de mai jos arată diferența dintre investițiile atrase în fiecare țară de referință
și investițiile externe, pe o perioadă de 5 ani de zile, 2012 -2016.
Pe coloana din partea stângă a Fig.3.4 , putem identifica unitatea de măsură în care s -a
agregat calculul investițiilor străine directe , la baza graficului aflându -se perioada de referință.
Pentru SUA, avem o evoluție relativ constantă, dar ușor descrescătoare, cu un influx
de 339 mld USD în 201 2 și 318 mld USD în 2016 , o scădere de 6,62% . Canada cunoaște o
ușoară creștere a investițiilor pe perioada celor cinci ani analizați, având un flux de 55 mld
USD în 2012 și 66 mld USD în 2016, deci, o creștere totală de 11 mld de dolari în investițiile
atrase , 16,6% . Franța, Italia și Japonia sunt cele trei membre ale G7 care se bucură de o
creștere impresionantă a investițiilor atrase, Franța având o creștere de 32,3% pe parcursul
celor cinci ani de referință, Italia de 64,9% și Japonia de 15,64%. Cea mai dramatică
descreștere o înregistrează Marea Britanie, o scădere cu 264,7 a intrărilor pe parcursul celor 5
ani de analiz ă.

Fig. 3.4. Evoluția fluxurilor de investiții străine directe pentru țările G7 pentru perioada 2012 -2016
Sursa: https://data.oecd.org/fdi/fdi -flows.htm
Pentru o mai bună înțelegere a semnificației graficului, este imperativă o explicație a
fenomenelor cauză -efect care au dus la evenimentele de mai sus.
Astfel, o creștere în influxul de investiții de către investitorii de ISD, după cum putem
observa în C anada, Franța, Italia, Japonia, semnifică capital adițional injectat în economia
națională , în consecință este de așteptat un impact asupra performanțelor economice . Pe de
altă parte, o creștere a exportului de tranzacții ISD, după cum se observă în Germania, SUA,
Marea Britanie, indică o penetrare a piețelor străine de către investitorii ISD naționali. -200000-1000000100000200000300000400000
2012 2013 2014 2015 2016Milioane USD
Perioada de timpEvoluția fluxurilor de ISD
SUA
Canada
Franța
Germania
Italia
Japonia
Marea Britanie

32
3.5. Analiza indicatorului dezvoltării umane
Indicatorul dezvoltării umane (IDU) măsoară rezultatele luând în considerare trei
aspecte, și anume: speranța de viață la naștere , rata de instruire a populației și nivelul de trai.
IDU a fost publicat pentru prima oara de către Raportul Dezvoltării umane în 1990.
IDU este un indicator compozit , creat pentru a observa schimbările atât la nivel
economic cât și la nivel social. Acesta are stabilit un nivel maxim și unul minim pentru fiecare
din indic atorii parțiali din IDU, analizând raportul fiecărei țări cu aceste valori prestabilite ,
rezumându -se într -o valoare medie acordată statului respectiv .
Astfel, pentru calculul IDU, primul pas este de a crea trei in dicatori parțiali pentru
fiecare din cele trei dimensiuni analizate de către IDU. Acești trei indici separați sunt utilizați
pe urmă pentru a calcula IDU global. Pentru a realiza al doilea pas în măsurarea IDU, se iau
acești indici, se multiplică, după care se calculează rădăcina acestora. Rezultatul obținut este
media geometrică a celor trei componente IDU.
Indicatorul dezvoltării umane oferă fiecărui stat un scor cuprins între 0 -1. Cu cât mai
apropiat este scorul de valoarea 1, cu atât țara este mai dezvoltată.
Acest interval de variație al IDU se împarte în:
i. Dezvoltare umană ridicată (0,80 -1,00) ;
ii. Dezvoltare umană medie (0, 50-0,79);
iii. Dezvoltare umană scăzută (0,00 -0,49) .
Din analiza comparativă a IDU pentru toate țările G7 , după cum se vede și în Fig.3.5 ,
putem observa că toate intră într -o categorie de dezvoltare umană foarte ridicată. Pentru
niciuna din țările prezentate, scorul nu a ajuns sub valoarea 0,875 niciodată în perioada 2011 –
2015.
Pentru a evidenția grafic dezvoltarea umană din cele șapte țări respectiv SUA, Canada,
Italia, Franța, Germania, Marea Britanie și Japonia, am utilizat cele mai recente date oferite de
Raportul Dez voltării Umane, ultimul an de analiză fiind 2015. Analiza a fost observată pe o
perioadă de cinci ani, anul de început fiind 2011.
Pe partea stângă a Fig.3.5. se poate observa scorul IDU pentru fiecare țară, comparativ
pentru 2011 -2015.
Dacă observăm evo luția din primul și ultimul de an de studiu, putem spune că, pentru
niciuna din țările de referință scorul IDU nu a fost mai mare la începutul perioadei, evoluând
în sens crescător pentru toate țările.
Poziția țărilor nu se schimbă semnificativ pe parcursu l celor cinci ani, în ciuda
faptului că toate înregistrează o creștere.

33
0,8500,8600,8700,8800,8900,9000,9100,9200,930
2011 2012 2013 2014 2015Interval de variațieEvolu ția
indicelui de dezvoltare umană
SUA
Canada
Franța
Germania
Italia
Japonia
Marea BritanieItalia are scorul cel mai mic, cu 0,887, fiind urmată de Franța cu 0,897, Japonia cu
0,903 și Marea Britanie cu 0,909 după ultimele date analizate. Singura țară care va avea o
creștere a scorului mai accelerată decât restul este Canada.
Fig.3.5 Evoluția indicelui de dezvoltare umană a țărilor G7 pentru perioada 2011 -2015
Sursa: http://hdr.undp.org/en/data
În anul 2011 SUA avea un scor de 0,913 iar Canada 0,907, dar cu evoluția Canadei,
reușește să depășească Statele Unite în 2014. SUA îi egalizează creșterea în ultimul an de
referință astfel că, în anul 2015, SUA și Canada se situează pe același loc din punct de vedere
al scorului IDU, cu 0,920.
Țara cu cea mai mare dezvoltare umană, care prezintă o evoluție constantă și mai
accelerată decât restul țărilor de referință, este Germania. În anul 2013 atinge nivelul de
dezvoltare pe care îl vor atinge Canada și SUA (următoarele țări în clasament) abia doi ani
mai târziu, în 2015. În ultimul de an de analiză se menține ca fiind cea mai dezvoltată țară din
punct de vedere al IDU, cu un scor de 0,926.
Aceste diferențe între țări sunt date de politicile adoptate de fiecare stat în parte. Mai
mult decât PIB -ul pe locuitor, rezultatul analizei indicelui de d ezvoltare umană arată cum
investește statul în societate prin interesul pe care îl acordă educației și bunăstării sociale.
Pentru a înțelege mai bine influența pe care o are politica guvernamentală în rezultatul final
IDU, putem analiza comparativ fiecare din cele șapte state, luând în considerare politicile
adoptate pentru fiecare din cei trei „sub -indici” componenți ai IDU : speranța medie de viață la
naștere , educație și nivel de trai.

34
Statele Unite ale Americ ii folosesc un indicator derivat al IDU, numit IDUA –
Indicele de Dezvoltare a Populației Americane. Acest indicator este utilizat de guvernul
american pentru a identifica discrepanțele între populația celor cincizeci de state. Politica
educațională din mo mentul actual a SUA evidențiază două aspecte importante: alegerea
unității de învățământ și performanța academică. Departamentul de Educație al guvernului
american, dispune de cele mai multe fonduri din totalul de departamente, deși are num ărul cel
mai mic de angajați: 4. 400. În 2001, prin „No Child Left Behind Act”, fondurile pentru
educație au fost majorate, introducându -se teste standardizate pentru elevi, iar în 2010 a fost
introdus un nou program guvernamental „Race to the top” care încurajează cele 50 de state să
concureze între ele pentru accesarea de fonduri care urmează a fi investite în burse pentru
studenți. Politica guvernamentală în ceea ce privește sănătatea și asigurările medicale oferite
în Satele Unite sunt destul de controversate atât în in teriorul statului, cât și de restul lumii.
Costul asigurărilor medicale este considerat a fi unul ridicat, deși „ACA (Affordable Care
Act)”, ultima politică adoptată acoperă un număr mai mare de cetățeni. În SUA, asigurarea
medicală nu este nici gratuită, nici garantată de către stat în orice condiții , costul asigurării
medicale fiind în continuă creștere. Speranț a de viață la naștere este de 78,94 de ani. Nivelul
de trai poate fi exprimat în PIB/locuitor ajustat pentru pari tatea puterii de cumpărare, iar
pentru SUA a fost de 56 .115 USD în 2015, cea mai mare valoare dintre cele șapte state
analizate. După cum se poate observa, deși are cea mai mare valoare în PIB/locuitor, nu este
cel mai dezvoltat stat, ocupând locul al treilea datorită deficiențelor a părute în cazul celorlalți
doi indicatori parțiali .
În Canada, sistemul educațional dă rezultate deosebite, cu politici guvernamentale
orientate spre egalitate și performanță. Toate provinciile și teritoriile asigură o peri oadă de
pre-școlarizare pentru copii i sub vârsta de cinci ani, iar școala este obligatorie până la vârsta
de 16 -18 ani, în funcție de provincia sau teritoriul în cauză. Educația este astfel,
descentralizată în Canada. Două ministere sunt responsabile pentru organizarea sistemului
educațional . Educația este în general asigurată de instituții finanțate public, care sunt
supravegherea autorităților provinciilor, în timp ce guvernul federal oferă finanțare parțială
educației post -secundare. Canada are un sistem de sănătate bine regularizat de căt re politicile
guvernamentale, fiind în mare parte gratuit și accesibil cetățenilor săi. Țelul guvernului
Canadian este de a asigura calitatea în ceea ce privește oferirea de servicii de sănătate , dar și o
egalitate între cei care pot beneficia de aceste se rvicii. Toate afecțiunile de bază sunt
acoperite, incluzând concediul de maternitate, și excluzând bolile de ordin psihologic și
îngrijirea la domiciliu. Speranța de viață la naștere este de 81,96 de ani. Nivelul de trai,

35
măsurat în PIB/locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare este de 44. 261 USD. În
compararea acestei valori cu cea a Statelor Unite ale Americii, putem observa că, în Canada,
deși nivelul de trai nu atinge cotele din SUA, nivelul de dezvoltare este egalizat prin
performanțele politicilor guvernamentale educaționale și de sănătate.
Cel mai dezvoltat stat din G7 din punct de vedere al scorului IDU este Germania. PIB-
ul pe locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare este de 48 .041 USD. Sistemul
educațional în Germania este organizat în mare parte de către land -uri, guvernul federal având
un rol minor. Grădinița este oferită tuturor copiilor cu vârste cuprinde între 1 și 6 ani, după
care școala este obligatorie. Universitățile de stat germane sunt administrate de statele
federale și nu solicită taxe de școlarizare , cu excepția cazurilor în care studenții optează pentru
un anumit învățământ „pe termen lung”, necesitând o perioadă mai lungă decât normalul
pentru finalizarea studiilor. Sistemul medica l din Germania este caracterizat de un număr
ridicat de resurse fizice și umane, garantându -se accesul facilitat de către cetățeni la serviciile
de sănătate, fără a suporta costuri exorbitante.42 Speranța de viață la naștere este de 80,84 de
ani. Astfel, atât educația cât și politicile guvernamentale care privesc sănătatea sunt factorii
care dau un nivel de dezvoltare atât de ridicat Germaniei.
Marea Britanie are un standard de trai exprimat în PIB/locuitor ajustat la paritatea
puterii de cumpărare de 41 .801 USD. Regatul Marii Britanii și al Irlandei de Nord este
împărțit în patru state: Anglia, Irlanda de Nord, Scoția și Țara Galilor, fiecare având o
influență proprie asupra sistemului educațional. Există similarități în schimb, între acestea,
costurile gu vernamentale pentru educație depășind nivelul mediu al țărilor OECD.43 Țelul
politicilor economice britanice este de a diminua diferențele în învățământ pentru studenții din
diferite medii sociale. De asemenea, politicile se orientează pe angajarea celor ma i specializați
profesori, reducerea procedurilor birocratice pentru finanțarea școlilor, și tranziția din
invățământ în piața muncii. Asemeni educației și învățământului, sistemul de sănătate este
monitorizat și organizat de cele patru state în care este împărțită Marea Britanie. Deși, în
general, sistemul este regularizat de politicile guvernamentale în vederea creșter ii calității
serviciilor oferite locuitorilor, este deseori criticat datorită performanței scăzute de care dă
dovadă în comparație cu celelalte țări dezvoltate ale lumii44. Problema principală este astfel
considerată a fi la nivel local, iar pentru a evolua d in acest punct de vedere, fiecar e stat ar

42 https://www.oecd.org/els/health -systems/Health -Policy -in-Germany -July-2016.pdf
43 http://www.oecd.org/edu/highlightsuk.htm
44 http://www.oecd.org/els/health -systems/oecd -reviews -of-health-care-quality -united -kingdom -2016 –
9789264239487 -en.htm

36
trebui să își revizuiască propriul sistem de sănătate. Speranța de viață la naștere este una
ridicată, de 81,06 ani.
În Japonia, Ministerul Educației, Culturii, Sportului, Științei și Tehnologiei este
responsabi l de organizarea sistemului de învățământ. Finanțarea acestuia ca procent din PIB
este sub statisticile oferite de OECD45, dar acest fapt este compensat de finanțarea privată
oferită sistemului. Deși învățământul în Japonia este considerat unul competitiv la nivel
global, studenții descoperă diverse obstacole la tranziția pe piața muncii. Printre cele mai
recente politici guvernamentale adoptate putem aminti „Al doilea plan de bază pentru
promovarea educației (2013 -2017)”46, un plan cuprinzător formulat de g uvern, având ca scop
principal sporirea interesului studenților pentru învățământ. Studenții japonezi se află pe
primele locuri în lume în diferite domenii precum: citit, matematică și știință. Din punct de
vedere al sănătății, Japonia se bucură de rezulta te excepționale și de o speranță de viață
îndelungată. Cheltuielile guvernamentale pentru asigurarea sănătății au crescut semnificativ în
ultimii ani, și datorită îmbătrânirii populației. Provocarea cu care se confruntă statul japonez
este de a asigura în continuare un sistem de sînătate la fel de eficient, îndreptându -și în același
timp atenția către populația vârstincă în creștere. Speranța de viață la naștere în Japonia este
de 78 ,8 ani. Nivelul de trai dat de PIB/locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare este de
37.217 USD .
Sistemul educațional francez este bazat pe principiile constituționale care garantează
învățământul gratuit și obligatoriu tuturor nivelelor. Sistemul educațional este unul centralizat,
statul finanțând educația publică, stabilește curriculum -ul, numește inspectori și organizează
recrutarea și pregătirea profesorilor.47 În ceea ce privesc statisticile date de Organizația
Mondială a Sănătății, sistemul francez a fost cotat ca cel mai înalt din punct de vedere al
calității of erite, dintre 191 de țări analizate.48 Speranța de viață la naștere pentru Franța este,
conform ultimelor date, de 82,4 ani , iar nivelul de trai dat de PIB/locuitor ajustat la paritatea
puterii de cumpărare este de 41 .606 USD .
Italia, di ntre toate țările G7, se claseaz ă pe ultimul loc din punct de vedere al scorului
dat de IDU. Nivelul de trai măs urat cu ajutorul sub -indicelui PIB/locuitor ajustat la paritatea
puterii de cumpărare este de 37.217, cel mai mic comparativ cu restul țărilor analizate. Acest
indicator are o influență asupra scorului IDU, evidențiindu -se astfel motivul pentru care Italia
a obținut un scor mai mic faț ă de restul statelor din „Grupul celor 7”. De asemenea Italia se

45 https://www.oecd.org/edu/Japan -country -profile.pdf
46 Idem.
47 http://www.perfar.eu/policy/education/france
48 http://oecdobserver.org/news/archivestory.php/aid/356/Sant_E9_to_the_French_health_system_.html

37
confruntă cu provocări date de sistemul de învățământ datorită numărului mare de studenți
care nu își finalizează studiile . Învățământul este gestionat în mare parte de Ministerul
Educației, Cercetării și Universităților, dar și de autoritățile regionale. Cheltuielile
guvernamentale cu învățământul este sub nivelul mediul comparativ cu toate țările OECD.49
Factorul care are o influență pozitivă asupra scorului IDU în Italia este dată de sănătat ea
populației. Sistemul de sănătate este regionalizat în totalitate.Speranța de viață la naștere este
de 82,69 de ani.
Indicatorul dezvoltării umane este un indicator complex, care îmbină datele de ordin
economic, cu cele sociale, demografice. Putem astf el observa influența pe care o au fiecare
dintre acești indicatori parțiali luați în considerare în calculul IDU: sănătate, educație, nivel
de trai, în scorul final al indicatorului. Se observă aici și implicarea factorului politic în
rezultatul final al scorului, prin politicile guvernamentale pe care le adoptă pentru
îmbunătățirea celor trei sub -indici ai IDU.

49 http://www.oecd.org/edu/Education -Policy -Outlook -Country -Profile -Italy.pdf

38
Concluzii
Obiectivul principal al acestei lucrări este analiza comparativă a indicatorilor
economici din cele mai puternice state ale lumii în scopul sesizării influențelor pe care îi au
factorii politici, sociali, de mediu, tehnologici și de formare ai capitalului în evoluția
economică a statelor în cauză.
În urma cercetării, s -au comparat politicile guvernamentale și evenimentele
remarcabile la nivel mondial cu rezultatele economice anuale și s -a observat impactul unor
factori externi asupra economiei țărilor. Spre exemplu, am asistat în anul 2014 la o scădere a
prețului petrolului cu până la 40%, acest fapt influențând pozitiv ță rile importatoare de petrol.
Canada, fiind țară exportatoare , bogată în resurse naturale, nu a avut parte de o influență
pozitivă asupra creșterii economice exprimată în PIB real/locuitor .
Evenimentul economic care a avut impact asupra inflației și a Pro dusului Intern Brut
real al Japoniei a fost majorarea de către guvernul japonez a taxelor pe bunurile de consum.
Acest factor a avut o influență doar asupra economiei japoneze , neafectând celelalte economii
din G7.
După cum am subliniat și în partea teo retică a lucrării, factorii politici, în mod
specific, stabilitatea politică are și ea o influență majoră în echilibrul economic la nivel global.
Am putut observa din analiza evoluției PIB -ului real pe locuitor din cursul anului 2016, cum
incertitudinea și evenimentele de ordin politic au avut un impact negativ, ducând la scăderea
acestui indicator rezultativ.
Din analiza ratei șomajului s -a observat o scădere, pentru majoritatea țărilor a
rezultatelor acestui indicator, Statele Unite ale Americii înregi strând cel mai mic nivel,
comparabil cu cel dinaintea crizelor economice. Am putea concluziona că, prin politicile
guvernamentale expansioniste, țările dezvoltate au reușit să înfrunte crizele economice.
Printre cele care se confruntă cu dificultăți din ac est punct de vedere sunt Franța și în special
Italia, țara cu cel mai ridicat nivel al ratei șomajului al tuturor țărilor G7. Din acest capitol se
poate observa legătura ratei șomajului cu ceilalți indicatori economici, atât cu inflația (care
împreună cu ș omajul arată un dezechilibru) dar și cu cei de performanță economică, respectiv
PIB/locuitor.
În analiza fluxurilor de investiții străine directe am remarcat o creștere în influxul de
investiții de către investitorii de ISD în Canada, Franța, Italia, Jap onia, care semnifică capital
adițional injectat în economia națională, în consecință este de așteptat un impact asupra
performanțelor economice. Pe de altă parte, o creștere a exportului de tranzacții ISD, după

39
cum se observă în Germania, SUA, Marea Britan ie, indică o penetrare a piețelor străine de
către investitorii ISD naționali.
Indicatorul dezvoltării umane (IDU) este unul dintre cei mai complexi indicatori
utilizați în lucrare deoarece combină elementele economice cu cele sociale în evidențierea
dezvoltării umane. Țările analizate au înregistrat un scor aflat în intervalul 0,875 -0,925, acesta
indicând un nivel foarte ridicat de dezvoltare umană. Deși toate țările au depășit treapta
nivelului foarte înalt de dezvoltare, putem observa discrepanțe între ele. Pentru a analiza în
detaliu aceste divergențe, am descompus indicatorul IDU în cei trei sub -indici: educație,
sănătate și nivel de trai și am prezentat politicile guvernamentale de influență în fiecare caz.
Am ajuns la rezultatul care arată că, deși nivelul de trai este cel mai ridicat (exprimat în
PIB/locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare), este foarte probabil ca țara șă nu aibă
cel mai mare scor al IDU, datorită celorlați doi sub -indici. Dezvoltarea populației este una
complexă și trebuie analizată ca atare.
În concluzie, consider țelul acestei cercetări ca fiind îndeplinit, de monstrându -se
ipoteza lucrării, și anume coerența dintre factorii de influență și rezultatele macroeconomice.
Putem sublinia faptul că, deși există fenomenul de ciclicitate în economie, cu siguranță
fenomenele mai mult sau mai puțin previzibile la nivel mondial afectează și cele mai
dezvoltate economii ale lumii.

40
Bibliografie
Cărți:
1. Anghel Iosif, Sava Sorica, Cosmescu Elena , Analize Macroeconomice: Statele Unite ale
Americii, Anglia, RFG, Franța , Editura Științifică, București, 1970.
2. Anghelache Constantin, Capanu Ion, Indicatori Macroeconomici – Calcul și analiză
economică , Editura Economică, București, 2003.
3. Băcescu Marius, Băcescu -Cărbunaru Angelica, Macroeconomie și politici
macroeconomice, Editura All Educational, București, 1998.
4. Colander David, Economics ,Editura The Mc -Graw Companies INC., A șasea ediție, New
York, 2006.
5. Parkin Michael, Macroeconom ics, Editura Addison -Wesley Publishing Company, Inc.,
USA, 1997 .
6. Meșter Liana , Economie Mondială , Editura Universității din Oradea, Oradea, 2005 .
7. Schiller Bradley, The Macro Economy Today, Editura Random House, A treia ediție, New
York, 1986 .
8. Soule George, Economics – Measurement, Theories, Case Studies, Holt , Editura Rinehart
and Winston, New York, 1961.

Articole:
9. Lucas Robert E. Jr., Econometric Policy Evaluations: A critique , în revista „ Journal of
Monetary Economics ” (SUA), Vol.1, 1976 .
Pagini web:
10. www.hdr.undp.org consultat la 16.03.2017 și 18.06.2017
11. www.bnr.ro/balanta -de-plati consultat la 15.02.2017
12. http://www.imf.org/en/about/factsheets/a -guide -to-committees -groups -and-clubs
13. http://www.cfr.org/internati onal-organizations -and-alliances/group -seven -g7/p32957
accesat la 10.02.2017
14. https://www.cia.gov/news -information/featured -story -archive accesat la 01.06.2017,
07.06.2017 și 09.06.2017

41
15. https://www.cia.gov/library/publications/the -world -factbook/geos/uk.html accesat la
08.06.2017
16. https://www.cia.gov/library/publications/the -world -factbook/geos/ca.html accesat la
08.06.2017
17. https://www.cia.gov/library/publications/the -world -factbook/geos/ge.html accesat la
08.06.2017
18. https://www.cia.gov/library/publications/the -world -factbook/geos/ja.html accesat la
09.06.2017
19. https://www.cia.gov/library/publications/the -world -factbook/geos/fr.html accesat la
09.06.2017
20. https://www.cia.gov/library/publications/the -world -factboo k/geos/it.html accesat la
09.06.2017
21. PIB Real https://data.oecd.org/gdp/real -gdp-forecast.htm accesat la 12.06.2017
22. Inflație (CPI) https://data.oecd.org/price/inflation -cpi.htm accesat la 12.06.2017
23. Rata șomajului https://data.oecd.org/unemp/unemployment -rate.h tm accesat la 12.06.2017
24. Fluxuri de ISD https://data.oecd.org/fdi/fdi -flows.htm accesat la 12.06.2017
25. IDU http://hdr.undp.org/en/data accesat la 12.06.2017 accesat la 12.06.2017
26. http://www.investopedia.com/terms/r/realgdp.asp accesat la 12.06.2017
27. OECD Economic Outlook, Vol.2017, Issue 1: http://www.keepeek.com/Digital -Asset –
Management/oecd/economics/oecd -economic -outlook-volume -2017 -issue –
1_eco_outlook -v2017 -1-en#page10 accesat la 12.06.2017 accesat la 16.06.2017
28. http://www.bnr.ro/Investitii -directe –principiul -direc%C8%9Bional -12332.aspx accesat
la 18.06.2017
29. https://qz.com/825763/even -after-taking -in-a-million -migrants -germany -has-nearly –
700000 -open -job-vacancies/ accesat la 18.06.2017
30. http://www.oecd –
ilibrary.org/docserver/download/2008031ec004.pdf?expires=1497794467&id=id&accnam
e=guest&checksum=133DCB C479DAB5820561D5B2DFB7B638 accesat la 18.06.2017
31. https://www.oecd.org/els/health -systems/Health -Policy -in-Germany -July-2016.pdf
accesat la 19.06.2017
32. http://www.oecd.org/edu/highlightsuk.htm accesat la 20.06.2017
33. https://www.oecd.org/edu/Japan -country -profile.pdf accesat la 21.06.2017
34. http://www.perfar.eu/policy/education/france accesat la 21.06.2017

42
35. http://oecdobserver.org/news/archivestory.php/aid/356/Sant_E9_to_the_French_health_sy
stem_.html accesat la 21.06.2017
36. http://www.oecd.org/edu/Education -Polic y-Outlook -Country -Profile -Italy.pdf accesat ka
21.06.2017
37. http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/09638199.2013.827233 accesat la
21.06.2017

43
Anex ă
Tabele care conțin datele utilizate în
analiza comparativă a indicatorilor economici din țările G7

Evoluția PIB real/locuitor
An
Țara 2012 2013 2014 2015 2016
SUA 2.22 1.68 2.37 2.6 1.62
Canada 1.75 2.48 2.57 0.94 1.43
Franța 0.22 0.62 0.67 1.21 1.1
Germania 0.69 0.6 1.59 1.49 1.78
Italia -2.85 -1.75 0.19 0.66 0.99
Japonia 1.5 2 0.34 1.07 1.04
Marea
Britanie 1.31 1.91 3.07 2.19 1.81
Medie 0.69142857 1.07714286 1.542857 1.451429 1.395714
Tabel 1.1 . Evoluția PIB real/locuitor în perioada 2012 -2016
Sursa datelor: https://data.oecd.org/gdp/real -gdp-forecast.htm

Evoluția ratei inflației
An
Țara 2012 2013 2014 2015 2016
SUA 2.07 1.46 1.62 0.12 1.26
Canada 1.52 0.94 1.91 1.13 1.43
Franța 1.95 0.86 0.51 0.04 0.18
Germania 2.01 1.5 0.91 0.23 0.48
Italia 3.04 1.22 0.24 0.04 -0.09
Japonia -0.05 0.35 2.76 0.79 -0.12
Marea
Britanie 2.8 2.6 1.5 0 0.7
Tabel 1. 2. Evoluția ratei inflației în perioada 2012 -2016
Sursa datelor: https://data.oecd.org/price/inflation -cpi.htm

44
Evoluția ratei șomajului
An
Țara 2012 2013 2014 2015 2016
SUA 8.067 7.375 6.167 5.292 4.867
Canada 7.292 7.083 6.908 6.908 6.992
Franța 9.399 9.912 10.304 10.36 10.035
Germania 5.381 5.232 4.982 4.625 4.106
Italia 10.651 12.145 12.68 11.894 11.688
Japonia 4.35 4.025 3.592 3.375 3.117
Marea
Britanie 7.886 7.526 6.112 5.301 4.809
Tabel 1.3. Evoluția ratei șomajului în perioada 2012 -2016
Sursa datelor: https://data.oecd.org/unemp/unemployment -rate.htm
Evoluția fluxului de investiții străine directe (mil.USD)
An
Țara 2012 2013 2014 2015 2016
SUA 339346 323776 312288 322494 318268
Canada 55875 57365 60544 67080 66403
Franța 35453 20365 48028 37509 52372
Germania 62188 36721 84867 81105 39985
Italia 7992 25130 26318 22315 22792
Japonia 122514 135745 129157 128698 145230
Marea
Britanie 20767 40481 -148383 -82144 -12607
Tabel 1 .4. Evoluția fluxului de I SD în perioada 2012 -2016
Sursa datelor: https://data.oecd.org/fdi/fdi -flows.htm
Evoluția indicelui de dezvoltare umană (IDU)
An
Țara 2011 2012 2013 2014 2015
SUA 0.913 0.915 0.916 0.918 0.920
Canada 0.907 0.909 0.912 0.919 0.920
Franța 0.885 0.887 0.890 0.894 0.897
Germania 0.916 0.919 0.920 0.924 0.926
Italia 0.877 0.876 0.877 0.881 0.887
Japonia 0.889 0.894 0.899 0.902 0.903
Marea
Britanie 0.898 0.899 0.904 0.908 0.909
Tabel 1. 5. Evoluția IDU în perioada 201 1-2015
Sursa datelor: http://hdr.undp.org/en/data