I. FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ REACȚIA DE PRECIPITARE [605670]

I. FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ REACȚIA DE PRECIPITARE

Așa cum s -a menționat în lucrarea anterioară precipitarea este o metodă foarte bună de
separare a unui component din amestec. În urma reacției de precipitare se obține un compus
greu solubil, iar ca acesta să fie obținut cu un randament cât mai bun este necesar să se determine
care sunt factorii impl icați în procesul de precipitare. Pentru aceasta ne -am propus să urmăm
câțiva pași:
– Determinarea raportului molar de combinare dintre componenții implicați în reacția de
precipitare utilizând metoda conductometrică
– Determinarea influenței temperaturii asup ra desfășurării reacției de precipitare
– Determinarea influenței adăugării reactivului de precipitare în exces asupra reacției de
precipitare
În urma studiului se vor preciza care sunt condițiile optime în care poate să decurgă reacția
de precipitare.

XIII .1. Utilizarea metodei conductometrice în determinarea raportului de combinare a
reactanților în reacțiile de precipitare

În titrările conductometrice se urmărește modificarea conductibilității soluției în funcție
de mobilitatea ionică caracteristică fiecărui ion aflat în soluție la un moment dat. Metoda este
foarte bună în stabilirea raportului molar de combinare al reactanț ilor, găsirea punctului final
de desfășurare al reacțiilor, sesizarea unor reacții succesive acolo unde este posibil acest lucru
odată cu modificarea rapoartelor de combinare. Metoda conductometrică aduce informații
prețioase cu privire la variația conduct ivității speciilor din soluție, a reactanților comparativ cu
produșii de reacție.
Valoarea conductivității ionice a unui electrolit depinde de viteza de mișcare a ionilor
(mobilitatea ionică), de concentrația lor și de gradul de disociere în ioni a substa nței respective.
Pentru determinările conductometrice se utilizează un conductometru care se introduce
in soluția unuia din reactanți, dată de suma mobilităților ionice a ionilor componenți disociați
în soluție. Între timp, în cuantumuri fixe se adaugă v olume egale din cel de al doilea reactant și
se determină conductivitatea după fiecare etapă. Modificarea conductivității este datorată
formării produșilor de reacție și consumării reactantului aflat inițial. Altfel spus, ionii aflați în
soluție în fiecare treaptă de măsurare sunt diferiți și în concentrați diferite. În unele situații este

necesară menținerea unor condiții constante de reacție, de exemplu prin adăugarea unei soluții
tampon de pH.
Stabilirea punctului de echivalență se realizează prin trasa rea unui grafic în care se
reprezintă variația conductivității cu volumul de reactant adăugat sau cu raportul molar de
combinare dintre cei doi reactanți. Variația conductivității trebuie să fie liniară până la atingerea
punctului de echivalență. După atin gerea acestui punct se va înregistra o altă dreaptă
caracteristică conductivității reactantului adăugat în continuare în exces sau formării unui alt
compus chimic.
În cazul reacției de precipitare, formarea precipitatului se constată printr -o scădere
semn ificativă a conductivității, datorită formării unei specii greu solubile în apă și puțin
disociabile în ioni, conform reacției:
𝑀𝑚𝑁𝑛(𝑠)⇔𝑚𝑀𝑛+(𝑎𝑞)+𝑛𝑁𝑚−(𝑎𝑞) (1)

Unde MmNn este o sare greu solubilă, care disociază în mică măsură în ionii Mn+ și Nm-.
Datorită acestui fapt produsul de solubilitate al acestei reacții este dat de relația:
𝑃𝑠𝑀𝑛𝑁𝑚=[𝑀𝑛+]𝑚∙[𝑁𝑚−]𝑛− (2)

Așa cum se poate vedea în relația de disociere ionică în soluție apoasă a sării greu
solubile de MmNn se vor obține (m+n) ioni gram de Mn+ și Nm- dintr -un mol de M mNn. Dacă se
dizolvă inițial un mol de sare greu solubilă de tipul M mNn atunci în soluție se vor găsi în total
(m+n) ioni gram, din care m ioni gram Mn+ și n ioni gram de Nm+. Dacă s -ar dizolva S moli de
sare M mNn, unde S este solubilitatea sării respective, atunci în soluție vor fi S∙(m+n) ioni gram,
din care S∙m ioni gram de Mn+ și S∙n ioni gram de Nm+. Relația produsului de solubilitate devine:

𝑃𝑠𝑀𝑛𝑁𝑚=[𝑀𝑛+]𝑚∙[𝑁𝑚−]𝑛−=(𝑚𝑆)𝑚∙(𝑛𝑆)𝑛=𝑚𝑚∙𝑛𝑛∙𝑆𝑚+𝑛 (3)

Solubilitatea sa va fi dată de relația:

𝑆=√𝑃𝑠𝑀𝑛𝑁𝑚
𝑚𝑚∙𝑛𝑛𝑚+𝑛 (4)

O substanță este cu atât mai solubilă cu cât solubilitatea sa este mai mare și implicit și
produsul de solubilitatea mai mare. Pe lângă mobilitatea ionică a speciilor componente ale unei

sari greu solubile, conductivitatea sa ionică va depinde de solubilitatea ei, astfel cu cât o sare
va avea o solubilitate mai mică, cu atât conductivitatea sa va fi mai mică.
După solubilitatea în apă electroliții pot fi împărțiți în trei grupe:
a) electroliți greu solubili cu S ≤ 1∙10-4 mol/l;
b) electroliți cu solubilitate medie cu S ≥ 1∙10-2 mol/l;

Experiment
Se va urmări reacția de obținere a unui precipitat de oxalat de calciu – CaC 2O4 în urma
reacției dintre CaCl 2 și acid oxalic.
1. Scrieți reacția chimică pentru acest experiment:
…………………………………………………………………………………………………………….. …….. ………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…….. …………………………………………………………………… …………………………………….. …………………
2. Se prepară 100 ml soluție CaCl 2 0,1N într -un balon cotat. Ce cantitate de CaCl 2 trebuie
dizolvată? Efectuați calculele în spațiul de mai jos:
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………………………………………… ……………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
………………………………………………….. ………………………………………………………………………………..
3. Se prepară 100 ml soluție de acid oxalic (H 2C2O4) 0,1N pornind de la o soluție de H 2C2O4
1N. Efectuați calculele în spațiul de mai jos:
……….. …………………………………………………………………………………………………………….. ……………
…………………………………………………………………………………………………….. ……………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
4. Într-un pahar Berzelius se adaugă 10 ml soluție de CaCl 2 0. 1N și 20 ml apă distilată. În
soluție se introduce un peștișor (agitator) magnetic, senzorul de conductivitate și se măsoară
conductivitatea inițială a soluție. Se notează valoarea obținută în Tabel 10. Se pornește agitarea
și se adaugă apoi 1 ml soluți e acid oxalic 0.1 N. Se citește conductivitatea obținută și se notează.
Se procedează așa în continuare și se notează valorile în Tabel 10. Se trasează graficul variației
conductivității cu volumul de acid oxalic 0,1N adăugat. Se determină punctul de echi valență,
adică volumul de H 2C2O4 0,1N la care a avut loc reacția de precipitare. Ce ați observat?

Tabel 10. Determinarea valorilor conductivității la obținerea CaC 2O4

Nr.
experiment Volum CaCl 2
0,1N
(ml) Volum
H2C2O4 0,1N
(ml) Conductivitate
(mS, μS)
1 10 0
2 10 1
3 10 2
4 10 3
5 10 4
6 10 5
7 10 6
8 10 7
9 10 8
10 10 9
11 10 10
12 10 11
13 10 12
14 10 13
15 10 14
16 10 15

XIII.2. Influența excesului de reactiv asupra precipitării

În această parte se urmărește dacă adăugarea de reactant de precipitare în exces conduce
la modificări ale randamentului de separare a cationului de calciu din soluție prin precipitare.
Pentru aceasta se efectuează trei experimente: un amestec stoechiometr ic și două experimente
cu exces de acid oxalic de 50% și 100%. Pentru stabilirea gradului de trecere a ionilor de calciu
din soluție în precipitat se va determina cantitatea de ioni de calciu rămasă în filtratul rezultat
de la precipitare.
Aceasta etapă a fost inclusă în studiu deoarece în urma oricărei precipitări o parte din
cationii de calciu rămân în soluție datorită faptului că reacția de precipitare este o reacție de
echilibru caracterizată de un produs de solubilitate.

Experiment
Se pregătesc trei pahare Berzelius.
a) În primul se adaugă 10 ml soluție Ca Cl2 0,1N și volumul de H 2C2O4 0,1N determinat
anterior. Amestecul de reacție se pune la fiert timp de 2 minute se răcește și se filtrează.
Precipitatul se spală de două ori cu câte 10 ml apă distilată. Filtratul limpede se trece într -un

pahar Erlenmeyer și se determină concentrația de ion i de calciu rămași neprecipitați prin titrare
cu soluție de complexon 0.01 M. Se notează volumul de complexon utilizat în Tabel 11.
b) În al doilea pahar se adaugă 10 ml soluție CaCl2 0,1N și volumul de H 2C2O4 0,1N cu un
exces de 50%. Se calculează volumul î n spațiul următor și se trece în Tabel 11 și se procedează
mai departe ca în lucrarea anterioară. Volumul de complexon 0.01 M utilizat se notează în Tabel
11.
……………………………………………………………………………………. ………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………… ……………………………………………………………………………………….
c) În al treilea pahar se adaugă 10 ml soluție CaCl2 0,1N și volumul de H 2C2O4 0,1N cu un
exces de 100%. Care este volumul de H 2C2O4 0,1N utilizat în acest experiment? Calculați și
înregistrați valoarea obținută în Tabel 11.
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
………………… …………………………………………………………………………………………………………….. …..
…………………………………………………………………………………………………………….. …………….
Lucrarea se conduce mai departe ca la punctul a). Se notează volumul de complexon III
utilizat se notează în Tabelul 11.

Determinarea concentrației ionilor de calciu
Concentrația ionilor de calciu se determină prin titrare cu soluție de complexon III
(EDTA) la pH 12 -13 în prezență de indicator murexid , care virează de la roz la violet. Reacția
chimică după care are loc titrarea este:
𝐶𝑎2++𝐸𝐷𝑇𝐴→𝐶𝑎(𝐸𝐷𝑇𝐴) (5)
Complexonul III (EDTA) este sarea disodică a acidului etilen -diamino -tetraacetic, care
formează cu calciu un complex solubil la un raport molar de combinare de 1:1.
Reactivi:
• complexon III 0,01 M
• Hidroxid de sodiu 2 N
• Indicator murexid
Modul de lucru:
Într-un flacon Erlenmayer se introduce filtratul, se adaugă 1 ml soluție de NaOH 2 N
apoi se adaugă puțin indicator de murexid astfel încât să se obțină o soluție de culoare roz intens.
Soluția se titrează cu complexon III 0,01 M până la viraju l culorii în violet.
Determinați cantitatea de calciu (mg) găsită în filtrat astfel:

– Determinați numărul de moli de complexon III 0.01M utilizați pentru fiecare din cele trei
probe:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………… ……
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
– Știind că pentru un mol de calciu a fost necesar un mol de complexon III, iar masa atomică
a ionilor de calciu este 40.08 g/mol aflați ca ntitatea de calciu exprimată în mg, rămasă în
filtrat după precipitare în cele trei experimente efectuate . Înregistrați valorile obținute în Tab.
:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………… ………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
– Calculați concentrația inițială de calciu din 10 ml de soluție CaCl 2 0,1N (A Ca=40.08 g/mol).
…………………………………. …………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………….. ……
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
……………………………………………………………………………………… …………………………………………….

Tabel 11. Determinarea cantitativă a ionilor de calciu rămași în soluție după precipitare
în funcție de cantitatea de H 2C2O4 utilizat
Exces (%)
H2C2O4
0,1N
Volum
(ml)
H2C2O4
0,1N Volum (ml)
complexon III
0,01 M Cantitate
Ca2+Rămas
(mg) Cantitate
Ca2+inițială
(mg) Observații
0
50
100

– Calculați concentrația inițială de calciu din 10 ml de soluție CaCl 2 0,1N (A Ca=40.08
g/mol).

…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………………………………………… ……………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
………………………………………………….. ………………………………………………………………………………..
Observații
1. În ce condiții a decurs cel mai bine precipitarea?
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………………………………………… ……………………………………….
2. Cum sunt concentrațiile finale de ioni de calciu în soluție față de concentrația inițială?
………………………………………………………………………………………………… ………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
3. Cum influențează excesul de reactiv precipitarea?
………………………………………………………………………………………………………………….. ………………..
………………………………………………………………………………………………… ………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………….

XIII.3. Influența temperaturii asupra precipitării

Experiment
În două pahare Berzelius se adaugă 10 ml soluție Ca Cl2 0,1N și volumul de H 2C2O4 0,1N
determinat prin metoda conductometrică. Una din probe se la să la temperatura camerei, iar
cealaltă se încălzește la fierbere timp de două minute. Fiecare probă se filtrează separat la vid,
precipitatul se spală de două ori cu câte 10 ml apă distilată și se culege filtratul într -un pahar
Erlenmeyer. Prin titrare cu complexon III 0.01 M se determină concentrația ionilor de calciu în
prezență de murexid, conform metodei prezentate anterior. Volumul de complexon III 0.01 M
utilizat în fiecare experiment se notează în Tabel 12.

Efectuare calcule le:
– Determinați numărul de moli de complexon III 0.01M utilizați pentru fiecare din cele două
probe:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………

– Determinarea canti tății de calciu din filtratele obținute de la cele două probe. Înregistrați
valorile obținute în Tabel 12.
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
– Calculați concentrația inițială de calciu din 10 ml de soluție CaCl 2 0,1N (A Ca=40.08
g/mol).
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………………………………………………………………… ……………….
…………………………………………………………………………………………………. …………………………………

Tabel 12. Determinarea cantitativă a ionilor de calciu rămași în soluție după
precipitare în funcție de temperatură
Temperatură
(°C) Volum complexon III
0,01 M (ml) Cantitate Ca2+
rămasă (mg) Cantitate Ca2+
inițială (mg) Observații
25
100

Observații
1. În ce condiții a decurs cel mai bine precipitarea?
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………………………………………… ……………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
2. Cum sunt concentrațiile finale de ioni de calci u în soluție față de concentrația inițială?
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
……………………………………………………. ………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………… …………………………………………………………………………………………………………….. ………..
3. În ce mod influențează creșterea temperaturii precipitarea?
……………………………………. ………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………….. …
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..

XIII.4. Influența concentrației asupra reacției de precipitare

Reactivi necesari
Pentru acest experiment sunt necesare soluții de CaCl 2 1N și 0,1 N; soluții de H 2C2O4 1
N și 0,1 N, precum și soluții de complexon III 0,1 M și 0,01 M.

Experiment 1
Utilizare soluții CaCl 2 1N și H 2C2O4 1 N
Într-un pahar Berzelius se realizează un amestec format din 10 ml CaCl 2 1N și 10 ml
H2C2O4 1 N. Amestecul se aduce la fierbere timp de 2 minute și se filtrează. Din filtrat se
determină concentrația de ioni de calciu rămași neprecipitați cu o soluție de complexon III 0,1M
în prezență de murexid , conform metode i menționate anterior. Rezultatele obținute se trec în
Tabel 13.

Experiment 2
Utilizare soluții CaCl 2 0,5N și H 2C2O4 0,5N
Într-un pahar Berzelius se realizează un amestec format din 5 ml CaCl 2 1N, 10 ml apă
distilată și 5 ml H 2C2O4 1 N. Amestecul se fierbe 2 minute, se filtrează și se determină
concentrația de ioni de calciu neprecipitați ca oxalat prin titrare cu complexon III 0,1 M.
Rezultatul se trece în Tabel 13.

Experiment 3
Utilizare soluții CaCl 2 0,1N și H 2C2O4 0,1N
Într-un pahar Berzelius se realizează un amestec format din 10 ml CaCl 2 0,1N și 10 ml
H2C2O4 0,1 N. Amestecul se fierbe 2 minute, se filtrează și se determină concentrația de ioni
de calciu neprecipitați ca oxalat prin titrare cu complexon III 0,01 M. Rezultatul se trece în
Tabel 13.

Experiment 4
Utilizare soluții CaCl 2 0,05N și H 2C2O4 0,05N
Într-un pahar Berzelius se introduc 5 ml CaCl 2 0,1N, 10 ml apă distilată și 5 ml H 2C2O4
0,1 N. Amestecul se fierbe 2 minute, se filtrează și se determină concentrația de ioni de calciu
neprecipitați prin titrare cu complexon III 0,01 M. Rezultatul se trece în Tabel 13.

Experiment 5
Utilizare soluții CaCl 2 0,01N și H 2C2O4 0,01N
Într-un pahar Berzelius se introduc 1 ml CaCl 2 0,1N, 18 ml apă distilată și 1 ml H 2C2O4
0,1 N. Amestecul se fierbe 2 minute, se filtrează și se determină concentrația de ioni de calciu
rămași neprecipitați sub formă de oxalat utilizând metoda prin titrare cu complexon III 0,01 M.
Rezultatul se trece în Tabel 13.

Tabel 1 3. Determinarea canti tativă a ionilor de calciu rămași în soluție după
precipitare în funcție de concentrația reactanților
Concentrație
CaCl 2 Concentrație
Complexon
III Volum
complexon III
(ml) Cantitate
Ca2+ rămasă
(mg) Cantitate
Ca2+ inițială
(mg) Observații
1N 0,1 M
0,5 N 0,1 M
0,1 N 0,01 M
0,05 N 0,01 M
0,01 N 0,01 M

II. REACȚII DE OXIDO -REDUCERE

Reacțiile chimice care au loc cu modificarea numerelor de oxidare al unuia sau mai multor
elemente din componența reactanților sunt numite reacții de oxidare -reducere sau r eacții
redox .
Reacția de oxidare este procesul în care un element cedează electroni , iar substanța
implicată se spune că are caracter reducător. Caracterul reducător este asociat unui element,
care poate fi atom, ion sau moleculă sau component al unei spe cii chimice poliatomice. Spunem
despre un element că are caracter reducător atunci când cedează electroni (donor de electroni)
și astfel își mărește starea de oxidare (numărul de oxidare). Aceste substanțe se numesc
reducători (Red) sau agenți reducători.
Reacția de reducere este procesul în care un element acceptă electroni, iar substanța se
spune că are caracter oxidant. Caracterul oxidant este asociat unui element care poate să fie un
atom, un ion sau implicat într -o moleculă sau un sistem poliatomic. Un element cu caracter
oxidant acceptă electroni, ceea ce conduce la scăderea stării de oxi dare (numărului de oxidare).
Substanțele acceptoare de electroni se numesc oxidanți (Ox) sau agenți oxidanți.
În reacțiile redox pot participa ca oxidanți și reducăt ori diferite specii chimice, atomi, ioni
sau molecule.
Sunt unele substanțe numite amfoliți redox care se pot comportă ca reducători în reacțiile
cu
oxidanți puternici, sau ca oxidanți față de reducătorii puternici. Ele conțin elementul care se
oxidează, respectiv care se reduce la un număr de oxidare intermediar față de valoarea minimă,
respectiv maximă a numerelor sale de oxidare posibile.

Scopul lucrării
În experimentele următoare se dorește să se precizeze următoarele:
– produșii de reacție;
– reacțiile de oxidare, respectiv de reducere care au loc;
– agenții de oxidare și de reducere;
– caracterul electrochimic: caracter oxidant și caracter reducător;
– transformările observate la desfășurarea reacției chimice.

Experiment 1
Se pun într -o eprubetă 2 ml de so luție de CuSO 4 diluată și se adaugă un cui de fier sau pilitură
de fier: Amestecul de reacție se lasă să reacționeze la temperatura camerei timp de 15 -20 de
minute. Stabiliți produșii de reacție și notați transformările observate:
CuSO 4 (aq) + Fe (s) →
Observații:…………………………………………………………………………………………………….. …………….
……………………………………………………………………………………………………. ………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………… ……………………………………………………………………….

Experiment 2
Se pun într -o eprubetă 1 ml de soluție de FeSO 4 diluată, 1 ml soluție de NaOH diluată și 1 ml
apă de brom. Stabiliți produșii de reacție și notați transformările observate:
FeSO 4 (aq) + NaOH (aq) + Br 2 (aq) →
Observații:……………………………………………………………………….. ………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
……………………………………………….. …………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..

Experiment 3
Se pun într -o eprubetă 1 ml de soluție de NiSO 4 diluată, 1 ml soluție de NaOH diluată și 1 ml
apă de brom. Stabiliți produșii de reacție și notați transformările observate:
NiSO 4 (aq) + NaOH (aq) + Br 2 (aq) →
Ni(OH) 3 → Ni 2O3 • nH 2O
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
………………………………………………………………………………………………….. ………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………. …………………………………………………………………………

Experiment 4
Se pun într -o eprubetă 1 ml de soluție de CoSO 4 diluată, 1 ml soluție de NaOH diluată și 1 ml
apă de brom. Stabiliți produșii de reacție și notați transformările observate:
CoSO 4 (aq) + NaOH (aq) + Br 2 (aq) →
Co(OH) 3 → Co 2O3 • nH 2O

Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
………………… …………………………………………………………………………………………………………….. …..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..

Experiment 5
Se pun într -o eprubetă 1 ml de soluție de CoSO 4 diluată, 1 ml soluție de NaOH diluată și 1 ml
apă de brom. Stabiliți produșii de reacție și notați transformările observate:
MnSO 4 (aq) + NaOH (aq) + Br 2 (aq) →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
………………………………………………………………………………………………….. ………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………. …………………………………………………………………………

Experiment 6
Se pun într -o eprubetă 1 ml de soluție de KMnO 4 diluată, 1 ml soluție de H 2SO 4 diluată și 1 ml
de soluție diluata de KI . Stabiliți produșii de reacție și notați transformările observate:
KMnO 4 (aq) + H 2SO 4 (aq) + KI (aq) →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
……………………….. …………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……… ……………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..

Experiment 7
Se pun într -o eprubetă 1 ml de soluție de KMnO 4 diluată, 1 ml soluție de H 2SO 4 diluată și 1 ml
de soluție diluata de KBr. Stabiliți produșii de reacție și notați transformările observate:
KMnO 4 (aq) + H 2SO 4 (aq) + KBr (aq) →
Observații:…………………………………………………………. ………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………. …………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………….. ……

Experiment 8
Se pun într -o eprubetă 1 ml de soluție de K 2Cr2O7 diluată, 2 ml soluție de H 2SO 4 diluat și 1 ml
de soluție diluata de KI . Stabiliți produșii de reacție și notați transformările observate:

K2Cr2O7 (aq) + H 2SO 4 (aq) + KI (aq) →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
………………………………………………………………………………….. ………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………. …………………………………………………………………………………………

Experiment 9
Se pun într -o eprubetă 1 ml de soluție de K 2Cr2O7 diluată, 2 ml soluție de H 2SO 4 diluat și 2 ml
de soluție diluata de Na 2S. Stabiliți produșii de reacție și notați transformările observate:
K2Cr2O7 (aq) + H 2SO 4 (aq) + Na 2S(aq) →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
………………………………………………………………………………………………….. ………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………. …………………………………………………………………………

Experiment 10
Se pun într -o eprubetă 1 ml de soluție de K 2CrO 4 diluată, 2 ml soluție de H 2SO 4 diluat și 2 ml
de soluție diluata de Na 2SO 3. Stabiliți prod ușii de reacție și notați transformările observate:
K2CrO 4 (aq) + H 2SO 4 (aq) + Na 2SO 3 (aq) →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
……………….. …………………………………………………………………………………………………………….. ……
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..

Experiment 11
Se pun într -o eprubetă 1 ml de soluție de K 2Cr2O7 diluată, 2 ml soluție de H 2SO 4 diluat și o
granulă de zinc metalic. Se lasă să reacționeze o jumătate de oră. Stabiliți produșii de reacție și
notați transformările observate:
K2Cr2O7 (aq) + H 2SO 4 (aq) + Zn (s) →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
………………………………………………………………………………………………….. ………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………. …………………………………………………………………………

Experiment 12
Se pun într -o eprubetă 1 ml de soluție de KMnO 4 diluată, 2 ml soluție de H 2SO 4 diluat și 2 ml
de H 2O2 soluție apoasă 3%. Stabiliți produșii de reacție și notați transformările observate:
KMnO 4 (aq) + H 2SO 4 (aq) + H 2O2 (aq) →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
………………………………………………………………………………… ………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..

Experiment 13
Se pun într -o eprubetă o sârmuliță de cupru și 2 ml soluție de HNO 3 concentrat . Stabiliți produșii
de reacție și notați transformările observate:
Cu (s) + HNO 3 (aq) →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
………………………………………………………………………………………………….. ………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………. …………………………………………………………………………

Experiment 14
Se pun într -o eprubetă 1 ml de soluție de KMnO 4 diluată, 2 ml soluție de H 2SO 4 diluat și 2 ml
de soluție diluată NaNO 2. Stabiliți produșii de reacție și notați transformările observate:
KMnO 4 (aq) + H 2SO 4 (aq) + NaNO 2 (aq) →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
……………………… …………………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..

Experiment 15
Se pun într -o eprubetă 2 ml de soluție de NaNO 2 diluată, 2 ml soluție de KI diluat și 2 ml de
soluție diluată acid acetic (CH 3COOH). Stabiliți produșii de reacție și notați transformările
observate:
NaNO 2 (aq) + KI (aq) + CH 3COOH (aq) →
Observații:……………………………………………….. ………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..

……………………….. …………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……… ……………..

Experiment 16
Se pun într -o eprubetă 2 ml de soluție de NaNO 2 diluată, o granulă de zinc și 2 ml de soluție
concentrată de NaOH. Se lasă amestecul să reacționeze timp de 20 de minute. Stabiliți produșii
de reacție și notați transformările observate:
NaNO 2 (aq) + Zn (s) + NaOH (aq) conc. + H 2O →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
……………………………. ………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ………….. …………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..

XIX.1. Factorii care influențează desfășurarea reacțiilor redox

 Influnța pH-ului

Experiment 1 (mediu acid)
Se pun într -o eprubetă 1 ml de soluție de KMnO 4 diluată, 2 ml de soluție KOH și 2 ml de soluție
de Na 2SO 3. Stabiliți produșii de reacție și notați transformările observate:
KMnO 4 (aq) + KOH (aq) + Na 2SO 3 (aq) →
Observați i:…………………………………………………………………………………………………………… ………
………………………………………………………………………………………………………….. ………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..

Experiment 2 (mediu neutru)
Se pun într -o eprubetă 1 ml de so luție de KMnO 4 diluată și 2 ml de soluție de Na 2SO 3. Stabiliți
produșii de reacție și notați transformările observate:
KMnO 4 (aq) + H 2O + Na 2SO 3 (aq) →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
………………………………………………………………………………………………….. ………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………. ……………………………………………… …………………………………………………………………………

Experiment 3 (mediu bazic)
Se pun într -o eprubetă 1 ml de soluție de KMnO 4 diluată, 2 ml de soluție H 2SO 4 și 2 ml de
soluție de Na 2SO 3. Stabiliți produșii de reacție și notați transformările observate
KMnO 4 (aq) + H 2SO 4 (aq) + Na 2SO 3 (aq) →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
………………………………………………………………………………………………….. ………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………. …………………………………………………………………………

 Influența catalizatorului

Experiment 1(fără catalizator)
Se pun într -o eprubetă 2 ml de soluție concentrată de NaOH, 4 -5 ml de apă de brom și 1 -2
picătu ri de soluție de MnSO 4 . Stabiliți produșii de reacție și notați transformările observate.
MnSO 4 + NaOH + Br 2 →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
……………………………………………………………………………………………………………… …………………….
……………………………………………………………………………………………. ………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
Experiment 2 (cu catalizator)
Se pun într-o eprubetă 2 ml de soluție concentrată de NaOH, 4 -5 ml de apă de brom, 3 -4 picături
de soluție apoasă de catalizator (soluție de CuSO 4) și 1-2 picături de soluție de MnSO 4 . Stabiliți
produșii de reacție și notați transformările observate.
MnSO 4 + NaO H + Br 2 + CuSO 4 →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
………………………………………………………………………………….. ………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………. …………………………………………………………………………………………

 Influența temperaturii
Experiment (la rece)
Într-o eprubetă se face un amestec 2 ml de soluție diluată de K 2Cr2O7 și 2 ml de soluție HCl
conc.. Se așază eprubeta în stativ, se lasă la temperatura camerei și se notează transformările
observate.

K2Cr2O7 (aq) + HCl (aq) →
Observații:…………………………………………………………………………… ………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………… ……………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..

Experiment 2 (la cald)
Într-o eprubetă se face un amestec 2 ml de soluție diluată de K 2Cr2O7 și 2 ml de soluție HCl
conc.. Se așază eprubeta într -un pahar Berzelius cu apă fierbinte pe reșou cu rol de baie de apă.
și se notează transformările observate.
K2Cr2O7 (aq) + HCl (aq) →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
…………. …………………………………………………………………………………………………………….. ………….
………………………………………………………………………………………………………. ……………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..

 Influența concentrației reactanților

Experiment 1 (reactiv diluat)
Într-o eprubetă se pipetează 1 ml de soluție de KI și 1 ml de H 2SO 4 0,1N . Se lasă eprubeta în
stativ și se urmăresc transformările. Se stabilesc produșii de reacție.
KI (aq) + H2SO 4(aq) →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
………………………………………………………………………………………………….. ………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………. …………………………………………………………………………

Experiment 2 (reactiv concentrat)
Într-o eprubetă se adaugă 1 ml soluție de KI și 1 ml de H 2SO 4 concentrat în picături. Se urmăresc
transformările și se notează produșii de reacție.
KI (aq) + H2SO 4(aq) →
Observații:…………………………………………………………………………………………………… ………………
………………………………………………………………………………………………….. ………………………………..
……………………………………………………………………………………………………….. ………………………….