PROGRAM DE STUDII: MEDICINĂ DENTARĂ LUCRARE DE LICENȚĂ Coordonator științific: PROF.UNIV.DR. SANDA -MIHAELA POPESCU Îndrumător științific:… [605654]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
PROGRAM DE STUDII: MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
PROF.UNIV.DR. SANDA -MIHAELA POPESCU

Îndrumător științific:
ASIST.UNIV.DR. DRӐGHICI EMMA -CRISTINA

Absolvent: [anonimizat]
2019

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
PROGRAM DE STUDII: MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ
PROGNOSTICUL DIN ȚILOR TRATA ȚI ENDODONTIC

Coordonator științific:
PROF.UNIV. DR. SANDA MIHAELA POPESCU

Îndrumător științific:
ASIST.UNIV.DR. DRӐGHICI EMMA -CRISTINA

Absolvent: [anonimizat]
2019

CUPRINS
Introducere ………………………………………………………………………………… 4
PARTE GENERALĂ ………………………………………………….……………….… 5
CAPITOLUL I Morfologia canalelor radiculare ……………………..……………….… 6
1.1 Aspecte generale ……………………………………………………………………..… 6
1.2 Variații ale anatomiei dentare și morfologiei canalare ……………………………….… 7
1.3 Noțiuni de anatomie pulpară …………………………………………… .……………… 8
CAPITOLUL II Posibilit ăți de restaurare a dinților tratați endodontic ……………..…… 16
2.1 Alege rea metodei de restaurare a dinților trataț i endodontic …………………….…….. 16
2.2 Principii de bază în restaurarea dinților tratați endodontic ……………..………..…… 16
2.3 Tipuri de pivoț i ………………………………………………….………….……….. …. 18
2.4 Restaurarea coronară a dinților trataț i endodontic ……………………………………. .. 22
2.5 Prognosticul dinților tratați endodontic ……………………………………………….. 26
CAPITOLUL III Fractura verticală radiculară ………………………..………………..… 28
3.1 Aspecte generale ………………………………………………….…………………..… 28
3.2 Managementul dinț ilor cu fracturi verticale radiculare ………………………..……… 28
3.3 Diagnosticul fracturilor verticale radiculare …………………………..…….………… 30
3.4 Defe cte osoase asociate cu fracturile verticale radiculare ………………..…………… 32
PARTE SPECIALĂ ……………………………………………………….……………… 35
4. Date și studii personale ……………………………………………….………………… 35
4.1 Introducere …………………………………………………….……………..… 35

4.2 Scopul lucră rii …………………………………………………….…………… 35
4.3 Material și metodă ………………..……………………….…………………… 35
4.4 Rezultate ………………………………………………….………………….… 36
4.5 Cazuri clinice ………………………………………………….……..……….. 45
4.6 Concluzii ………………………………………………….…………………… 54
Bibliografie ……………………………………………………….……………………… 55

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
4

Introducere

Alegerea realiză rii unui tratament endodontic reprezintă o decizie care trebuie luată luând î n
considerare posibilitatea de extracție a dintelui sau î nlocuirea lui cu elemente protetice.
Tratamentul endodontic sau trata mentul de canal este o procedură dentară de rutină prin care
pulpa dentară este îndepărtată și înlocuită cu o obturaț ie de canal. De obicei, este indicată atunci
când s -a produs o inflamație pulpară sau o necroză pulpară , ca urmare a unui proces c arios sau a
unei traume, obturația de canal și restaurarea consecutivă reprezintă o opțiune eficientă și cu un
cost bun, mai ales în comparație cu o extracție dentară urmată de aplicarea unui implant.
Un tratament endodontic este considerat complet atunci câ nd dintele este recuperat definitiv
și func țional. Succesul unui tratamen t de canal poate fi analizat luând î n considerare mai multe
aspecte, care țin de medicul dentist, pacient ș i dinte . Importante pentru medicu l dentist sunt
simptomele (liniștea clinică – absența durerii), imaginea (spaț iul endo dontic să fie obturat
complet, fără să existe inflamație periapicală), și starea clinică (un dinte corect restaurat și
funcțional). Pentru pacien t, esențială este sim ptomatologia, mai precis, absenț a durerii.
Stabilirea unui diagnostic corect este de o imp ortanță majoră pentru a planifica procedurile
clinice. Un pro gnostic favorabil se bazează pe abilitățile și nivelul de experiență ale medicului
endodont. Dezideratul unu i tratament endodontic este depășirea complexităț ii morfologiei
canalelor radiculare, ne utralizarea patogenității microbiene în ciuda tipului și duratei infecției, și
întreruperea biofilmul ui bacterian. Un rol important în tot acest proces îl are și capacitatea de
apărare a gazdei, adică ră spunsul imun.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
5

PARTE A GENERALĂ

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
6
CAPITOLUL I
Morfologia canalelor radiculare
1.1 Aspecte generale
Dintele derivat din ecto și mezoderm este unic prin existența lui, prin forma și structura sa.
Cu toate că fiecare dinte în parte constituie o unitate anatomică individualizată, procesul de
formare și dezvoltare este în esență identic pentru toți dinții, atât cei din dentiția temporară, cât și
cei din dentiția permanentă.
Conș tienti zarea și înțelegerea prezenței unei rădăcini suplimentare și a unei morfologii
neobiș nuite a canalelor, sunt esențiale în obț inerea obiectivelor stabilite : acces, cu rățare,
antiseptizare, obturarea spațiului pulpar, ceea ce reprezintă un succes al tratamentului
endodontic. Variațiile î n anatomia canalelor radiculare sunt des întâlnite de obicei.
Foarte importantă pentru finalizarea cu succes a tratamentului endodontic este cunoaș terea
aprofundată a anatomiei canalelor radiculare și a variaț iilor sa le.
Medicul trebuie să repereze rădăcinile și canalele adiț ionale, deoarece neluarea acestora în
evidență duce la eș ecul tratamentului endodontic . Doar în situația în care se foloseș te
microscopul operator poate fi vizualizat interiorul canalului ș i ceea ce fac instrumentele.
De aceea înț elegerea arhitecturii s istemului canalar este o cerință premergătoare esențială
pentru realizarea cu suc ces a unui tratament endodontic(1).
Înțelegerea arhitecturii sistemului canalar ș i a existenței unei morfologii canal are neobișnuite
sunt foarte importante în obț inerea unui rezultat de succe s al tratamentului endodontic.
Deși toate procedurile de protocol sunt realizate corespunzător, în cazul în care clinicianul
nu observă o ră dăcină sau un canal suplimentar și dacă metoda de curățare ș i model are a
sistemului nu se adresează ș i anastomozelor canala re ci doar canalelor principale , infecția va
rămâne cantonată la nivelul sistemul canalar ș i tratamentul endodontic va fi un eș ec.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
7
1.2 Variații ale anatomiei dentare și mor fologiei canalare
Incisivii maxilari, centrali și laterali au o rădăcină și un canal subțire, dar une ori, incisivul
lateral p oate prezenta anomalii de tipul: o rădăcină suplimentară, un canal secundar, germinare,
fuziune sau chiar dens invaginatus . Caninul maxilar are o singură rădăcină, rareori putând să
prezinte mai multe . Primul premolar maxilar poate prezenta una, două sau trei rădăcini . Al doilea
premolar maxilar prezintă în 40% din cazuri o rădăcină și un canal, iar î n 58% din cazuri o
rădăcină ș i 2 c anale. Orificii le canalelor primului premolar su nt rapid vizibile în comparați e cu
cele ale premolarului al doilea, ele fiind mai greu de găsit din cauza formei de pâ lnie. Molarii
maxilari permanenți sunt descriș i ca fiind un grup de dinți cu 3 rădă cini, u na palatinală și două
vestibulare, existența unui al doilea canal mezio -vestibular este o variație comună(1).
Incisivii mandibulari centrali și laterali prezintă cel mai frecvent o rădăcină ș i un canal, dar
ultimele cer cetări arată că 40% dintre aceștia prezintă două canale, cu preponderența mai mare î n
cazul incisivilor laterali. Premolarii mandibulari prezintă o rădăcină, î n cazul primului premolar
este posibilă divizarea canalului în două canale fiecare cu foramenul lui. Molarii mandibulari
prezintă do uă rădăcini ș i trei canale, rareori pot prezenta 4 canale. Molarii trei sunt atipici atât la
mandibulă cât ș i la maxilar(3). Radiografia preoperatorie evidențiază prezența unei rădă cini
suplimentare.
Etiologia din spatele formării unei rădăcini adiționale este neclară. În formarea rădă cinilor
supranumerare pot interveni o se rie de factori externi ce au acționat în timpul odontogenezei(1).
În cazul unei variații de morfologie radiculară la molarii mandibulari – prezența unei rădă cini
suplimen tare disto -lingu al, va fi numită radix entomolaris. Dacă rădăcina suplimenta ră este
situată mezio -vestibular, va fi numită radix p aramolaris(1).
Pentru a determina prezența unei rădăcini suplimentare, ar trebui să existe abordări diferite
față de protocolul normal și medi cul ar trebui să urmărească anumite semne care ar putea indica
prezența unei rădăcini suplimentare(1):
– Proeminența cervicală – poate fi detectată prin inspecție și palpare periodontală
– Un cuspid adițional – este prezent î n concor danță cu proeminența cervicală
– Examinare radiografică – trebuie realizate radiografii cu incidență diferită
– CT scan

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
8
Variația numărului de rădăcini și a numărului de canale, în special la dinții pluriradiculari,
reprezintă o provocare pentru diagnostic ș i pentru un tratament en dodontic de succes.
Cunoașterea elementelor anatomice și variațiile acestora este fundamentală deoarece netratând
endodontic această rădăcină adițională duce la eșecul tratamentului endodontic.
Prezența unei rădă cini adiționale este rară, dar neprevăzută și ori de câ te ori un medic
endodont se întâlnește cu astfel de pacienți, care se plâng de persistența durerii chiar și după
tratamentul endodontic, trebuie să se ia î n considerare posi bilitatea unui canal sau unei rădă cini
suplimentare.
Este necesară capacitatea endod ontului de a fi mereu vigilent și cunoscător de variaț ii
anatomice aberante(3).

1.3 Noțiuni de anatomie pulpară
Pulpa dentară constituită dintr -un țesut conjunctiv alcătuit din celule, vase și fibre
nervoase este încastrată într -o cavitate rigidă (cavitatea pulpară) care se întinde de la coroană
către una sau mai multe rădăcini și care se leagă de parodonț iul profund la apexul dintelui.
Cavitatea pulpar ă are dou ă regiuni(2):
· Cavitatea pulpar ă coronar ă sau camera pulpar ă – care se înt inde c ătre cor oana dentar ă;
· Cavitatea pulpară radiculară sau canalul radicular – care se întinde c ătre rădăcină.
Pe lâng ă acestea si stemul pulpar mai include ș i coarnele pulpare, orificiile canalelor ,
canalele accesorii (laterale) , foramenul apical.
Anatomia intern ă a acestor componente este alterat ă de dentina secundar ă sau formarea de
cement.
Forma r ădăcinii pe secțiune transversal ă este variabil ă, existând șase configurații generale
ale acesteia: rotund ă, ovală, lenticular ă, reniform ă, semi lunar ă, rectilinie.
Forma ș i localizarea canal elor radiculare este determinat ă de forma pe secțiune a r ădăcinii.
Există ș i posibilitatea ca la aceea și rădăcina să se întâlnească forme diferite ale canalului; de
exemplu, o rădăcină poate avea o formă reniformă în 1/3 cervicală, ovală în 1/3 medie și rotundă
în 1/3 apicală .

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
9

Coarnele pulpare
· coarnele pulpare reprezint ă ceea ce dentistul nu doreș te să localizeze î n cursul
tratamente lor conservative, dar trebuie s ă localizeze în timpul prepar ării accesului;
· locali zarea coarnelor pulpare variaz ă, dar în general, dinț ii posteriori au coarnele
pulpare localizate în dreptul cuspizilor, î n timp c e la dinții frontali, acestea au o pozi ție mezial ă
sau distal ă;
· la dinț ii tineri, coarnele pulpare sunt mai a propiate de ocluzal, iar la dinții adulț i
coarnele pulpare sunt mai apropiate de marginea cervical ă; mai rar, pot exista coarne pulpare
aberante, mai apropiate de suprafața ocluzal ă care po t fi expuse ca rezultat al evoluției unei carii
sau î n urma unei manopere terapeutice; ace asta anomalie reprezentat ă de un corn pulpar
înalt, poate fi sau nu vizibil ă la un examen radiografic(1);
· în timpul prepar ării accesului, localizarea coarne lor pulpare poate fi determinat ă cu mai
multă precizie prin m ăsurarea distanței dintre vâ rful cusp idului si cornul pulpar, utilizând o frez ă
și o pies ă de mân ă.

Cavitatea pulpar ă coronar ă
· ocup ă centrul coroanei;
· este orientat ă către axul mare al dintelui;
· pereț ii paraleli cu ax ul mare al dintelui sunt denumi ți pereț i axiali (vestibular, oral,
distal, mezial);
· forma general ă a pereților axiali urm ărește conturul extern convex al dintelui, fiind,
deci, co ncav ă spre interior;
· pereții paraleli cu suprafața ocluzal ă a dintelui sunt:
· peretele ocluzal – este convex, limit at de coarnele pulpare care se întind în dreptul
cuspizilor (exist ă atâtea coarne câ te vârfuri cuspidiene are dintele) , are forma general ă
asem ănătoare configurației feței ocluzale a dinților de pe arcad ă.
· planșeul pulpar (peretele cervical) este delimitat de coletul anatomic, forma sa de
contrur fiind asem ănătoare cu cea a dintelui, este convex, este situat în vecin ătatea col etului (la
premolari se poate g ăsi și în poziție mai apical ă).

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
10
Cavitatea pulpar ă radicular ă se întinde de la nivelul planș eului p ulpar, până la foramenul
apical ș i prezint ă un canal principal radicula r și ramificaț iile sale, canale laterale și canalul
terminal (canal apical). Canalul principal ocup ă centru r ădăcinii.
Canalele laterale sau accesorii sunt ramificaț ii laterale ale can alului principal care realizeaz ă
o comunicare între pulp ă și periodonțiu; conțin ț esut conjunctiv și vase sanguine, pot fi localizate
la orice nivel de la furcație și până la apex.
Sunt mai frecvente în 1/3 apical ă a dinților posteriori, au o contribuț ie red usă la
funcționalitatea pulpar ă, se pare c ă reprezint ă anomali i din timpul form ării rădăcinii, reprezint ă o
cale de eliminare a iritanț ilor din spațiul pulpar spre parodonț iu, nu pot fi debridate în timpul
prepar ării canalare, dar pot fi umplute ocazional cu past ă de obturaț ie(3).
Forma canalului variaz ă în funcție de m ărimea și forma r ădăcinii, grad ul curburii radicu lare,
vârsta ș i starea dintelui. L a dinții posteriori întâ lnim destul de frecvent neregularit ăți și aberații
care includ: proeminențe și cavit ăți în pereții canalelor, comunic ări intercanalare (istmuri î ntre 2
canale), funduri de sac ș i alte variaț ii. Aceste aberaț ii nu sunt de obicei accesibil e instrumentelor
sau irig ărilor.

Cavit ățile pulpare sunt:
● cavit ățile pulpare radiculare simple sunt cavit ățile unice, care se î ntind de la cor oană la
rădăcină fără dedublare, nu au decâ t canalul principal, sunt frecvente la monoradiculari, sunt rare
la premolari ș i molari.
● cavităț ile pulpare radiculare complexe se ramific ă în rădăcină; se întâlnesc frecvent la
molari ș i premolari, mai rar la frontalii inferiori.

Regiunea apical ă
· este porțiunea final ă a rădăcinii;
· este relativ dreapt ă la dinții permanenț i tineri, dar cu timpul, prin depune rea succesiv ă a
cementului, devine curb ă;
· variaț iile regi unii apicale se datoresc resorbției și apoziț iei neregulate de cement
radicular; canalul poate avea un aspect neregulat, c ontorsionat, se poate ramifica în câ teva canale
pentru a forma o deltă ; în general , aceste aberații nu sunt decelabile și nu pot fi corect debridate
și obturate;

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
11
Foramenul apical
· variaz ă ca m ărime și form ă în funcție de vârst ă;
· înainte de maturare, foramenul apical este deschis;
· cu timpul , depunerea de cement și dentin ă se reduce;
· de obicei , nu este vizibil radiologic.
Constricția apical ă
· prezența constricției apicale este dată de joncțiunea cemento -dentinar ă;
· nu este vizibil ă radiologic;
· nu poate fi detectat ă cu precizie decât de clinicienii cu mare experienț ă.
Forma canalelor pe secțiune longitudinal ă
· canalele sunt rectilinii ș i angulate – sunt cele mai frecvente;
· angulația poate fi unic ă sau dubl ă (în baionet ă);
· pe radiografie pot simula o leziune dacă examenul radiologic nu este cor oborat cu un
examen clinic atent(1,3).

Calibrul canalelor
· la tineri, volumul cavit ății pulpare este relativ important;
· cu timpul depunerea succesiv ă de dentin ă de către odontoblaști determin ă reducerea
volumului camerei pulpare;
· exist ă, îns ă și st ări patologice ale pulpei care p ot determina fenomene de
resorbție rad icular ă intern ă care determin ă o creștere de volum a cavit ății pulpare.

Morfologia sistemului canalar
Incisivul central superior
· prezint ă de obicei un singur canal, foarte rar pot prezenta mai multe canale;
· examinat pe radiografie î n sens M -D, canalul apare ca o linie dreapt ă subțire;
· în sens V-P canalul este mult mai larg și prezint ă o constricț ie imediat sub colet, care
trebuie preparat ă mecanic în vederea obtur ării radiculare;
· forma pe secțiune a canalului este oval ă sau neregulat ă la nivel cervical, apoi se rotunjește
progresiv pân ă în zona apical ă;
· curbura apical ă este redus ă(2,3).

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
12

Incisivul lateral superior
· forma cana lului este similar ă incisivului centr al superior, dar ceva mai scurt ă;
· treimea apical ă tinde s ă se curbeze spre distal;
· este foarte subțire și cu pereți foarte subț iri;
· labio -palatinal canalul este similar i ncisivului central, dar prezint ă adesea o î ngustare a
canalului la nivelul 1/3 apicale(3);
· rădăcina este plasat ă mai palatinal, un asp ect important de care trebuie s ă se țin ă seama
când sunt indicate rezecț ii apicale.

Caninul superior
· este dintele cel mai lung;
· cavitatea pulpar ă este mult mai larg ă;
· prezint ă uneori o îngustare situat ă la 2-3mm de apex;
· lungimea acestui dinte este dificil de determinat pe baza radiog rafiei, deoarece apexul tinde
să se curbeze spre labial, iar dintele va ap ărea mai scurt decât este î n realitate(2,3).

Primul premolar superior
· în general are dou ă rădăcini cu 2 canale;
· în multe cazuri este dintele cel mai g reu de tratat, deoarece prezint ă variaț ii ale sistemului
canalar;
· variaț iile pot merge d e la una la trei r ădăcini, dar care a u cel putin 2 canale, chiar dac ă ele
se termin ă la un foramen apical comun(2,3);
Rădăcinile acestui d inte sunt foarte delicate, iar în 1/3 apical ă ele pot fi curbe, caz în care
instrumentarea trebuie f ăcută cu foarte mare at enție.

Al doilea premolar superior
· în 40% din cazuri, a cest dinte are lungimea similar ă cu primul premolar și prezint ă o
rădăcină cu un singur canal;
· în 58% din cazuri prezint ă 2 canale separate cu dou ă foramene apicale distincte sau cu un
foramen apical comun;

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
13
· mai poate prezenta un singur canal care se ramific ă în 2 canale separate cu 2 foramene
apicale distincte;
· studiile au demonstrat faptul c ă în 59,5% dintele prezint ă canale laterale;
· 1/3 apical ă a rădăcinii poate prezenta o curbur ă destul de accentuat ă, în special spre distal;
mai rar, curbura poate fi orientat ă și spre bucal(1,3).

Primul molar superior
· are trei r ădăcini;
· cea mai lung ă rădăcină este cea palatinal ă, care are în medie 22 mm;
· rădăcinile mezio -bucale ș i cele disto -bucale sunt m ai scurte, î n medie 21 mm;
· Pomeranz și Fishelberg au g ăsit in vitro că 69% din acești dinți au 2 canale în r ădăcina
mezio -bucal ă, iar 48% din acestea au foramenele separate;
Canalele r ădăcinii mezio -bucale sunt frecvent foarte subțiri ș i dificil de tratat, motiv pentru
care se produc multe erori de tratatment;
· curbura r ădăcinilor este dificil de vizualizat pe radiogra fie, iar al doilea canal mezio -bucal
este aproape întotdeauna suprapus ă pe canalul meziobucal primar(1,3);
· rădăcina palatinal ă este de obicei cur bă spre bucal, iar lungimea sa aparent ă pe o
radiografie va fi mai scurt ă decât este î n realitate.
· exist ă posibilitatea unui al patrulea canal situat în r ădăcina mezio -vestibular ă.

Al doilea molar superior
· este asem ănător primului molar superior, dar u șor mai scurt ș i mai mic;
· rădăcinile și pereții acestuia sunt mai subț iri;
· de obicei au trei r ădăcini;
· rădăcinile sunt mai apropiate, mai puțin divergente și mai puț in curbe(2,3);
Posibilitatea existenț ei celui de -al patrulea canal este mult mai mică decâ t la primul molar
superior.

Al treilea molar superior
· morfologia acestui dinte variaz ă considerabil, variind de la o copie a celu i de-al doilea
molar superior pân ă la un sistem canalicular care este foarte complex.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
14

Incisivii centrali ș i laterali inferiori
· morfologia acestor dinți este foarte asem ănătoare;
· incisivul central are î n medie lungimea de 20,5 mm;
· incisivul lateral este puțin mai lung, acesta fiind î n medie de 21 mm;
· peste 40% din acești dinț i au 2 canale, dar numai 1% au 2 forame ne separate(1,3);
· este absolut necesar ă căutarea celui de -al doilea canal, deoarece pe radiografie nu se
detecteaz ă decât un singur canal.

Caninul inferior
· este similar celui superior, dar ceva mai scurt;
· foarte rar poate prezenta 2 canale, ceea ce poate face mai dificil ă instrumentarea.

Primul premolar inferior
· configuraț ia aces tui dinte poate fi foarte complex ă;
· în mod obișnuit au o singur ă rădăcină și un singur canal, car e se pot împ ărți în dou ă ramuri,
dar în apropierea foramenului apical se reunesc;
· Vertucci a ar ătat faptul c ă 25,5% din acești dinț i au 2 canale cu 2 foramen e apicale;
· rar, canalul se termin ă cu o delt ă apical ă, obturarea canalelor accesorii fiin d, in acest caz,
foarte dificil ă(1,3).

Al doilea premolar inferior
· dinte foarte asem ănător cu primul premolar;
· incidenț a canalului secundar este mult mai scăzută (12%);
· un studiu a indicat faptul c ă numai 2,5% au 2 foram ene apicale;
· este mult mai ușor de tratat decâ t primul premolar(1,3).

Primul molar inferior
· este dintele cel mai frecvent tratat endodontic și uneori ș i cel mai dificil de tratat;
· în general are 2 r ădăcini și 3 canale: 2 canale în r ădăcina mezial ă și unul oval, larg în
rădăcina distal ă;

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
15
· conform studiilor lui Skidmore și Bjorndal, 1/3 din acești dinți prezint ă 4 canale;
· mult mai rar, acești dinț i pot p rezenta 3 r ădăcini: 2 distale și una mezial ă, sau una distal ă și
2 meziale;
· foarte frecvent putem întâlni anastomoze între canalele principale ș i accesorii;
· canalul mezio -vestibular prezint ă de obicei o curbur ă accentuat ă(1,2).

Al doilea molar inferior
· este similar primului molar inferior, dar puț in mai compact;
· canalele meziale sunt mai convergente;
· incidența a dou ă canale distale este mult mai redus ă;
· este mai susceptibil fracturilor verticale.

Al treilea molar inferior
· prezint ă mari variaț ii ale configura ției sistemului cana lar;
· înclinația mezial ă a dintelui poate face accesul mai uș or;
· orificiile canalelor nu sunt foarte dificil de localizat, dar exist ă un grad ridicat de
curbur ă al ½ apicale a sistemului canalar; în plus, apexu rile acest or dinți sunt slab dezvoltate și
situate î n apropi erea canalului alveolar, ceea ce face dificil ă tratarea endodontic ă a acestor
dinți(1,3).

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
16
CAPITOLUL II
Posibilități de restaurare a dinților tratați endodontic
2.1 Alege rea metodei de restaurare a dinților trataț i endodontic
Tratamentul endodontic este o manoperă stomatologică uzuală, folosită pentru tratarea
dinților ce au suferit inflam ație pulpară ireversibilă sau necroză ca urmare a unui proces carios
sau a unei traume dentare. A ceastă manoperă care presupune prepararea mecanică și chimică a
canalului radicular ar putea să afecteze proprietățile mecanice și fizice ale structurii dentare.
Tratamentul endodontic poate să influențeze și durata de viață a restaurării folosite pentru dinții
tratați endodontic, precum și biomecanica din timpul funcțiilor orale.
Prognosti cul dinț ilor tratați endodontic este influenț at de o serie de factori: statusul
apical, poziția dintelui pe arcadă, numărul dinților adiacenț i, contactele ocluzale, cantitatea de
țesut dentar pierdu t, grosimea peretelui restant de dentină , legătura dintre degradarea colagenului
și hibridizarea dentinară de la nivelul rădă cinii, tipul de restaurare coronară de lungă durată, tipul
de pivot folosit – în cazul î n care acesta este necesa r, prezența – dacă este necesară preparația
dintelui pentru o restaurare protetică – a efectului ferrule.(4)
Alegerea celei mai bu ne metode de restaurare coronară a dinț ilor trataț i endodontic este
un subiect controversat, dezbăt ut frecvent chiar și în ziua de azi. Î nainte de a î ncepe tratamentu l
endodontic, dintele trebuie să fie evaluat di n punct de vedere al posibilității de restaurare, al
funcției ocluzale, al sănătăț ii parodon tale, ș i de asemenea, trebuie să se aibă în vedere ș i aspecte
precum lungimea bio logică și raportul coroană -rădăcină . Dacă acești factori sunt favor abili,
dintele poate fi inclus î n planul de tratament pentru reabilitarea întregii cavităț i orale.(6)
2.2 Principii de bază în restaurarea dinților tratați endodontic
Metoda clinică recomandată de abordare a dintelui presupune îndepă rtarea în întregime a
restaurațiilor anterioare și a cariilor existente înainte de a iniț ia tratamentul de canal. În acest fel,
se va put ea realiza o evaluare mai exactă a statusului dintelui respectiv.
În cazul în care există o importantă distrucț ie la nivel coronar, cu absența unui țesut
dentar dur, implică de cele mai multe ori realizarea unei alungi ri coronare pe cale chirurgicală

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
17
sau ortodontică î nainte de efectu area tratamentului endodontic, în vederea îndeplin irii
principiilor de bază ale dinților trataț i endodontic.(6)
Principiile de bază de care trebuie să se țină cont atunci când un dinte necesită un
tratament endodontic sunt:
– Restaurările care acoperă și cuspizii par să ofere o durată de viață mai crescută la nivelul
dinților posteriori trataț i endodontic; însă unele studii recente susțin că restaură rile
adezive despre care s -a considerat că previn nec esitatea acoperirii cuspizilor în cazul
acestor dinț i, ar putea să ofere o durabilitate pe termen scurt.(12,13)
– Restaurările adezive sunt cea mai bună aleger e atunci câ nd este vorba despre refacerea
cât mai conservativă a dinț ilor frontali, cu pierdere minimă a structurii dintelui(5)
– Este recomandată conservarea unei cantități cât mai mari de structură dentară sănătoasă;
structura dentară de la nivel coronar a r trebui conservată pentru a oferi rezistență și
retenție, cât ș i pentr u a permite adeziune, sau pentru reconstituirea coronar ă care va
susține restaurarea protetică . Scopul folosirii unei reconstituiri corono -radiculare în cazul
existenț ei unei coroane dentare compromise este de a asigura rezistența, retenția și o
formă geometrică pentru restaurarea finală . Materialul reconstituirii corono -radiculare
umple camera pulpar ă și înlocuiește ț esutul dentar pierdut. Ale gerea tipului de pivot se
face în funcție de ț esutul dentar restant la nivel radicular.(11,18,19)
– Când distrucția dentară la nivel coronar es te mai mare de 50%, se recomandă folosirea
unui pivo t înainte de aplicarea re staură rii protetice. Principalul scop al unui pivot este să
susțină o reconstituire corono -radiculară în cazul unui dinte cu distrucție coronar ă mare.
– Pivoții pot fi prefabricați sau turnaț i. Pivoții ș i dispozitivele corono -radicul are obținute
prin turnare oferă o adaptare foarte bun ă a pivotului în preparația de la nivelul dintelui și
se potrivește optim. Pivoții prefabricați au avantajul c ă se pot prepara și se pot aplica într –
o singur ă ședinț ă.(20)
– Atunci când se foloseș te un piv ot, este de dorit s ă existe ferrul e, care este definit ca ”o
band ă metalic ă sau un inel metalic ce se potrivește in jurul r ădăcinii sau coroanei unui
dinte”(13). Un ferrule corespunz ător este asigurat atunci când exist ă 2 mm în ălțime și 1
mm grosime de ț esut dentar s ănătos.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
18
Ținând cont d e toate aceste principii de bază, se stabileș te pos ibilitatea de restaurare a
fiecărui dinte tratat endodontic în funcție de statusul să u clinic, și de reconstrucție a dintelui
cu sau fără dispozitiv corono -radicular.
Dinții trataț i endodo ntic sunt diferiți ca structură față de dinții vitali și necesită o atenție
sporită în ceea ce priveș te res taurarea lor. Pierderea integrității structurale în urma realizării
cavităț ii de acces , deshidratarea dentinei în urma preparației biomecanice, ș i pre siunea
excesivă din timpul obturaț iei condu c la o susceptibilitate crescută la fractură a dinților tratați
endodontic.
Pivoții din fibră de sticlă au un modul de elasticitate apropiat de cel al dentinei. Acești
pivoți realizează adeziunea la nivelul ciment ului r ășinic și permit astfel o reducere a stresulu i
concentrat la nivelul interfeței dentină -pivot, în acest fel, forțele pot să fie distribuite corect la
nivelul rădăcinii dentare și posibilitatea de fractură radiculară scade.
Rezistența la fractură este una d intre cele mai im portante caracteristici ale dinților restaurați și
depinde de rezistența la fractură a materialului restaurator. Materi alele adezive contribuie la
creșterea rezistenței la fractură a dinților slăbiț i. Rezultatul final al tratamentului endo dontic
depinde de realizarea unei restaurări coronare corespunzătoare și folosirea unor tehnici cât mai
actuale la nivelul dinților tratați endodontic. Dentina oferă o bază solidă necesară pentru refacerea
dintelui.
Rezis tența dintelui depinde de calitatea și integritatea formei sale anatomice, astfel că
problema fundamentală este păstrarea unei cantități suficiente de dentină solidă care să asigure
retenție și suport necesar restaură rii. Astfel, alegerea celei mai bune metode de restaurare pentru a
compensa str uctura dentară pierdută la nivel coronar, este considerată cheia succesului î n
restaurar ea un ui dinte tratat endodontic.(22)
2.3 Tipuri de pivoț i
Pivotul dentar este un dispozitiv protetic care are ca scop refacerea dinților fracturați sau
cariați, care ulte rior va fi acoperit de o coroană dentară . Pivotul dentar are mai multe
denumiri: disp ozitiv corono -radicular (DCR ), dispozitiv radicular, ș tift dentar sau radicular.(5)

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
19
Un pivot este alcătuit dintr -o parte radiculară și o parte coronară . Partea radiculară este
reprezentată de un pivot radicular care se fixează î n canalul radicular corect tratat endodont ic
al dintelui respectiv. Există dispozitive cu unul s au mai mulți pivoț i radiculari. Lungimea
pivotului reprezintă 2/3 din lungimea totală a canalului radicular, iar ca grosim e, este
dependent de grosimea rădă cinii dintelui respectiv.
Partea coronară este în continuarea părț ii radiculare, dispozitivul fiind î ntotdeauna turnat
dintr -o singură bucată. Are forma și mărimea unui dinte gata ș lefuit, intrând astfel î n
categoria bonturilor artificiale. În funcție de poziția dintelui respectiv și situația din cavitatea
bucală a pacientului, partea coronară diferă ca formă și mă rime.
Pivotul dentar se folosește atunci când este necesară înlocuirea păr ții coronare a unui
dinte distrus (progresia cari ei dentare, fractura accidentală , fisuri dentare) sau a țesuturilor
dentare distruse a le unui dinte cariat ( datorită unei carii avansate, dintele rămâ ne cu pere ți
subțiri și puțin rezistenț i). Pivotul dentar are rolul de a înlocui țesuturile dentare distruse ș i,
prin aceasta, stabilitatea restau rării protetice ce va fi realizată peste el va fi crescută .
Pivotul dentar nu poate fi confecționat atunci când dintele nu este tratat endodontic sau au
apărut complicații în urma unor tratamente de canal și obturații radicula re realizate incorect,
atunci câ nd dintele de tratat este mobil sau atunci câ nd dintele este fracturat până sub nivelul
gingiei, situație în care rădăcina rămasă nu ar putea susți ne pivotul.(21)
2.3.1 Etape clinice
Realizarea unui pivot dentar cuprinde mai multe etape(22):
• consultația – necesară pentru a determina etapele tratamentului stomatologic;
• pregătirea dintelui;
• pregătirea canalului radicular sau a canalelor radiculare.
În timpul consultației, se va discuta despre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească
dintele pentru a putea fi creat un pivot dentar. Trebuie îndeplinite anumite condiții la
examenul clinic și anumite condiții la examenul radiologic.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
20
La examenul clinic:
• dintele trebuie să nu fie mobil;
• trebuie să nu existe dureri spontane sau la atingerea dintelui care urmează a avea
pivot;
• trebuie sa nu existe infecții sau inflamații ale gingiei dintelui de tratat;
• dintele trebuie să fie suficien t de stabil pentru a putea susține pivotul și sa nu fie
rupt dincolo de nivelul gingiei
La examenul radiologic se va analiza pe radiografia retro -alveolară(21):
• lungimea canalelor radiculare și numărul acestora;
• dacă obturația de canal a fost realizată corect – această trebuie să fie omogenă
până la vârful rădăcinii;
• dacă există infecții vizibile (chisturi sau granuloame) sau resorbții osoase în jurul
dintelui.
2.3.2 Pivotul dentar prefabricat
Este un pivot a cărui adaptare și cimentare se realizează exclusiv la cabinetul
stomatol ogic fără intervenția laboratorului dentar. Pivoții prefabricați se prezintă în seturi
care conțin mai multi pivoți de diverse lungimi ș i grosimi(5).
Pivoții prefabricați sunt confectionaț i din aliaje metalice aurite, fibre de cuarț , aliaje din
titan sau a lte materiale. Trusa care conține pivoții are în componență și diverse freze care
ajută medicul stomatolog la adaptarea ș i fixarea acestora. Caracteristici și avantaje ale
pivoților prefabricaț i(9):
1- este estetic – culoarea acestuia este apropiată de a dintelui (spre deosebire de metal
care este gri, galben ș i total inestetic).
2- nu corodează – neconținând metal nu se oxidează și nu afectează ț esutul dentar, osos
sau gingival.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
21
3- are o oarecare ela sticitate ș i nu produce fracturi radiculare – un mare av antaj față de
pivoții metalici, care datorită faptului că sunt rigizi, transmit presiunea î n dinte, iar aceste
presiuni pot provoca fracturi ce duc la pierderea dintelui.
4- este ușor de aplicat, ușor de îndepărtat – în cazul necesităț ii îndepărtă rii acest uia este
mult mai simplu și fără riscuri, decât î n cazul celor metalici.
5- preț de cost scă zut – luând î n calcul timpul, m aterialele, sacrificiul dentar și avantajele
ce le conferă dintelui – este fo arte ieftin.
6- timp de lucru redus – o singură ședință de 20 – 50 minute este suficientă pentru un
rezultat co mplet (nu se ia amprenta dentară , nu se fac probe).
7- prepararea dintelui este minimă (sacrificiu d entar minim) – foarte importantă este
prezerva rea țesutului propriu organismului.
8- nu dă reacț ii alergice – este biocompatibil.
9- ușor de acceptat de către pacient – dacă unii pacienții au rețineri auzind că se va pune
un pivot metalic, toți acceptă folosirea unui pivot de fibră de sticlă .
2.3.3 Pivotul dentar turnat
Este executat la laboratorul dentar conform datelor transmise de medicul stomatolog. Se
pot folosi aliaje metalice : aur, titan, crom -nichel, sau, mai nou, zirconiu.
Aliaje le metalice nenobile a sigură o rezistență foarte bună pivoților, dar estetica lasă ușor
de dorit datorită culorii ș i posibilității de coroziune î n timp. Se pot folosi aliajele de crom –
nichel, crom -cobalt sau altele(20).
Aliaje din aur sau titan s unt superioare datorită proprietăț ilor acestor aliaje. Sunt mai rare
cazurile în care pivoții dentari sunt realizaț i integral din astfel de aliaje. Mai des, pivoții
prefabricați sunt confectionaț i din aliaje nenobile car e apoi sunt aurite. Este o soluț ie bună
deoarece aurul nu corodează .
Zirconiul se prelucrează total diferit aliajelor metalice, necesitâ nd aparaturi specifice
automatizate (sistemele CAD/CAM). Are atâ t o rezistență cât și o estetică excelentă dar este

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
22
cu mult mai scum p. Efectele cele mai bune se obțin dacă peste pivot ul din zirconiu, va fi
realizată o lu crare protetică tot pe bază de zirconiu.
Adaptarea și rezistenț a acestor pivoți este superioară, dar necesită mai mult timp pentru
confecționare. Spre deosebire de pivoț ii prefabricați, pivoții turnați pot avea 1 sau mai mulți
pivoț i radiculari. Pivoții pr efabricați au o grosime maximă a părț ii radiculare : cea a pivot ului
cu numă rul cel mai mare.
Există canale mai largi decât această grosime maximă a pivoților prefabricaț i (de
exemplu caninii sau incisivii centrali superiori). În aceste cazuri, adaptarea p ivoților
prefabricaț i la cana lele radiculare va fi deficitară . Pivoții turnați pot fi executaț i la orice
grosime, fiind modelați în laboratorul dentar în funcție de cerințele fiecărui caz î n parte(5).
2.4 Restaurarea coronară a dinților trataț i endodontic
Tratamentul endodontic presupune îndepărtarea pulpei dentare ș i înlocuierea sa cu un
material de obtura re a canalului. Restaurarea dinților trataț i endodontic po ate fi o provocare
din cauza diferențelor structurale dintre dinții vitali ș i cei devitali. Restaură rile directe
presupun aplicarea unui material de restaurare cum ar fi amalgamul sau compo zitul, direct pe
dinte.
Restaură rile indirecte presupun folosirea unor coroane dentare. Alege rea tipul de
restaurare coronară depinde de cantitatea de țestut d entar rămas, și poate să influențeze
durabilitatea și preț ul resta urării. Decizia de a folosi un dispozitiv corono -radicular alături de
o coroană dentară aparține medicului.
Deși coroanele dentare protejează dintele tratat endodon tic prin acoperirea lui, obturațiile
coronare convenționa le presupun un timp mai redus, un c ost mai redus și păstrarea unei
cantităț i mai mari de ț esut dentar.
2.4.1 Importanța ț esutului dentar coronar restant
Cantitatea de țesut dentar ră mas este probabil cea mai importantă varia bilă î n stabilirea
succesului clinic. În cele mai multe cazuri, ț esutul dentar ră mas este redus ca urmare a unei

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
23
traume, a unei car ii, a tratamentului endodontic ș i restaurator anterior, ceea ce ii reduce
dintelui rezistența la fractură(8).
Pentru a asigur a funcționalitatea pe o perioadă de timp cât mai lungă, dinț ii trat ați
endodontic trebuie să aibă minim 5 mm de ț esut dentar coronar de la nivelul crestei osoase.
Dintre aceș tia, 3 mm sunt necesari pentru a menține sănătatea țesuturilor moi și cei 2 mm
situați incizal de linia finală a preparaț iei sunt necesari pentru a a sigura integritatea
structurală . Când există mai puțin de 5 mm de țesut dentar ră mas la nivel coronar,
dimensiunile acestuia pot fi crescute fi e chirurgical printr -o procedură de alungir e coronară ,
fie ortodontic prin aplicarea unor forțe care să producă extruzia dintelui .
Ambele proceduri produc o creștere a ț esutului dentar co ronar, dar nu sunt recomandate
în situații î n care raportul coroană -rădăcină este necorespunză tor sau în cazul în care
alungirea coronară ar duce la rezultate estetice adverse(10).
Odată cu creșterea ț esutul ui dentar prin alungire coronară, țesutul dentar susț inut d e os se
reduce, raportul coroană -rădăcină este modificat, ceea ce ar putea să reducă rezistența
dinte lui la forț ele laterale. Niv elul minim al raportului coroană -rădăcină admis este de 1:1, în
acest fel dintele rezistă la forțele laterale care se dezvoltă în timpul exercitării funcț iilor
aparatului dento -maxilar. Î n cazul dinților posteriori trataț i end odontic, este cunoscut faptul
că cea mai corectă restaurare coronară trebuie să asigure acoperirea cu spizilor, pentru ca
succesul tra tamentului să fie de lungă durată(10).
Atunci când restaurările adezive nu sunt corespunzătoare, se optează pentru o
reconstituire a dintelui urmată de aplic area unei coroane dentare, caz î n care este necesară
prezența efectului ferrule. Porțiunea cervicală a unei coroane dentare funcționează ca un
ferrule atunci când înconjoară 360° țesutul dentar aflat între bontul de ntar și linia finală a
preparaț iei(13).
S-a demonstrat că acest efect ferrule as igură o întărire a dinților tratați endodontic prin
faptul că rezistă la forțele funcționale care acționează ca o pârghie, la fortele care acționează
ca un ic la nivelul pereți lor conici, și la forț ele care acționează din lateral exercitate în timpul
inseră rii pivotului. S -a demonstrat că o înălț ime de 1 ,5 mm a peretului axial aduc o
îmbunătățire semnificativă a dinț ilor tratați endodontic restaurați cu pivoți radiculari ș i

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
24
coroane de acoperire. Pentru dinții tratați endodontic restaurați cu pivoț i prefabrica ți, bont
refăcut din rășină compozită, ș i coroa ne de acoperire, s -a observat că o înălț ime de 2 mm a
peretelui axial este necesară pentru a creș te rezist ența la fractură(9).
Un alt fapt d emonstrat, important pentru dinții tratați endodontic se referă la preze nța
țesutului den tar de la nivel coronar situat între bont și linia finală a preparaț iei dentare ; acesta
este mai important pentru rezistența la fractură a dinților tratați endodontic decâ t lungimea
sau tipul de pivot dentar folosit(10).
2.4.2 Importanț a forțelor ocluzale
O echilibrare ocluzală cores punzătoare în timpul și după un tratament endodontic ș i
restaurator este obligatorie. În ceea ce privește forțele care s e dezvoltă în timpul funcț iilor
aparatului dento -maxilar, și mai ales forț ele maxime care se dezvoltă î n timpul ocluziei, s -a
observat că bărbații dezvoltă forț e mai mari comparativ cu femeile ș i de asemenea, aceste
forțe sunt mai crescute la pacienții cu bruxism, concentrându -se mai ales la nivelul dinț ilor
posteriori(14,15).
Forțele maxime dez voltate î n timpul ocluziei sunt exercitate în poziția de intercuspidare
maximă și sunt distribuite în funcție de distanța care există până la condili, mai precis mol arii
secunzi preiau 55% din forța maximă, î n timp ce incisivii preiau doar 20% .
Diverse stu dii au arătat că versanții distali ai cuspizilor palatinali ș i cei linguali ai
cuspizilor vestibulari ai molarilor mandib ulari primesc cele mai mari forțe. Se recom andă ca
dinții să vină î n contact cu dinții antagoniș ti prin puncte de contact ocluzal, ș i nu prin arii de
contact ocluzal. Forțele care nu se transmit în axul dintelui determină un risc mai crescut de
fractură a dinților devitali, în special în cazul celo r reconstruiți cu pivoț i.
O ocluzie cu un desi gn favorabil este mai importantă pentru o restaurare de l ungă durată
a dinților devitali decâ t tipul de pivot utilizat(14).
Ca un mecanism de apărare a dinților de fracturi, pulpa dentară conț ine r eceptori
mecanici care limitează în mod involuntar forța ocluzală maximă și detecte ază în mod
voluntar diferenț ele de duritate din timpul masticației.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
25
Receptori mecanici se află ș i la n ivelul ligamentelor parodontale. Stresul ocluzal ce apare
în timpul funcțiilor normale și a parafuncțiilor (masticație, strângere, bruxism) determină
afectarea ligamentelor parodontale în grade variabile, permițând dinților să se miște.
Dinții tratați endodontic își păstrează ligamentele pa rodontale, ceea ce permite o mișcare
fiziol ogică. Acești dinți pot să se adapteze la forț ele ocluzale pentru a pe rmite un contact
ocluzal maxim î n timpul ocluziei(14,16).
Aceste mecanisme trebuie să fie luate în considerare în anumite situații clinice, atunci
când se aleg materialele ș i tehnic ile p entru o restaurare coronară a unui sin gur dinte sau
pentru reconstrucția unui bont după un tratamen t de ca nal, în vederea asigurării unei durate
de viață câ t mai mare a dintelui.
2.4.3 Importanț a infiltraț iei coronare
Infiltraț ia la nivel coronar este considerată cauza majoră a eș ecului tratamentului
endodontic, în afară de cauzele tradiț ionale, care includ s igilare apicală insuficientă și
debridare insuficientă sau obturație necorespunzătoare. Saliva ș i micr oorganismele din
cavit atea orală pot să migreze rapid de -a lungul obturației coronare incorect adaptate și chiar
la nivelul obturaț iei de canal.
Țesuturil e periradiculare se inflamează din cauza acestei noi infectării, iar
microorganismele aflate în stare latentă după tratamen tul ințial, se reactivează.
O restaurare coronară corect adaptată este critică pentru succesul unui tratament
endodontic de succes, i ar acest deziderat se aplică atât în cazul restaurărilor provizorii, cât și
în cazul celor definitive. In plus, procesele carioase recurente sau restaurările fracturate pot
să ducă la recontaminarea sistemului canalar(6).
Cavitatea orală este un mediu boga t în microorganisme, iar restaurările coronare trebuie
să reziste expunerilor la factori de s tres termici, chimici, fizici , în mod repetat , ceea ce face
ca acest mediu să fie dificil pentru a menț ine un sistem sigilat ermetic.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
26
Dacă gutaperca de la nivel co ronar este expusă la contaminarea bacteriană, bacteriile vor
migra către apex în câ teva zile. Produșii bacterieni și endotoxinele pot penetra până la apex
într-un timp și mai scurt.
Când sistemul endodontic a fos t contaminat masiv, se recomandă refacerea tratamentului
endodontic. Contaminarea cu bacterii a sistemu lui endodontic trebuie prevenită în timpul și
după tratamentul endodontic(17).
După ce s-a realizat tra tamentul de canal, este necesară restaurarea imediată a dintelui, iar
dacă acest lucru nu este posibil, sistemul endodontic trebuie pro tejat prin sigilarea canalelor
și a podel ei camerei pulpare prin intermediul unor bariere intracoronare.
Pentru realiz area acestor bariere, se preferă folosirea unor materialele adezive cum sunt
cimenturile ionomere de sticlă sau răș inile compozite .
2.5 Prognosticul dinților trataț i endodontic
Este foarte bine cunoscut faptul că tratamentul endodontic este un tratament eficient.
Dinții tratați endodontic pot fi mentinuți câțiva ani în stare de sănă tate la ni velul arcadelor
dentare, asigurând confort și funcționalitate pentru pacient.
În gen eral, prognosticul stabilit inițial de că tre medic ul stomatolog este cel corect, însă
sunt necesare vizite pentru reevaluare constante.
Capacitatea de a stabili un prognostic corect pentru un dinte este foarte importantă,
deoarece î n acest fel, pacientul utili zează această informație pentru a hotărî dacă tratamentul
merită făcut, hotărâre pe care o ia împreună cu medicul stomatolog. De asemenea, un
prognostic bun este o par te importantă î n stabilirea unui plan de tratament complet.(23)
Prognosticul unui dinte tratat endodontic este influenț at de factori precum statusul
parodontal (adâ ncimea pungii parodonta le, mobilitate, afectarea furcației, afecț iuni muco –
gingivale), igiena or ală, statu sul odontal (carii), interferențe ocluzale ș i alte aspecte.
După finalizarea tratamentului endodontic, dintele trebuie restaurat f ie cu o obturaț ie, fie
cu o coroană dentară . Evident, obturația este varianta mai ieftin ă.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
27
Cu toate acestea, mulți specialiști susțin c ă orice dinte tratat endodontic ar trebui protejat
cu o coroan ă. În caz contrar d intele s -ar putea fractura odat ă cu trecerea timpului deoarece
tratame ntul endodontic submineaz ă rezistența structural ă a unui dinte.
Mai mult, dac ă după finalizarea tratamentului endodontic dintele nu este suficient de bine
etanș eizat, canalele radiculare se pot reinfecta, provocând eș ecul tratamentului endodontic(23).

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
28
CAPITOLUL III
Fractura verticală radiculară
3.1 Aspecte generale
Fractura radiculară verticală este definită ca fiind fractura radiculară produsă în direcția
longitudinală a dintelui, extinzându -se de la radacină către coroană pe suprafețele vestibulară
sau linguală . Cele mai multe fracturi verticale radiculare se produc în cazul dinților trataț i
endodontic, iar simptomele sunt similare cu cele din parodontita apicală cronică sau
parodontita marginală cronică(40).
Diagnosticarea fracturilor verticale radiculare doar cu ajutorul unei simple radiogra fii
retroalveolare este dificilă. O diagnosticare corectă se realizează cu ajutorul CBCT -ului (cone
beam computer tomography), car e oferă imagini tridimensionale(41,42). De acee a, medicii
dentisti ar trebui să știe cum să lucreze cu un CBCT pentru a obține imagini clare ș i a reduce
interferențele ce pot să apară ca aetefacte în imagini, în acest fel obținând o mai mare
acuratețe î n stabilirea diagnosticului. Atunci câ nd se folosesc doar tehn ici de radiografiere
periapicală , fractura verticală radiculară este vizibilă doar în cazul î n care fascicu lul razei
trece direct prin spa țiul de fractură, ceea ce este foarte puțin probabil să se întâ mple. Medicul
dentist suspectează existenț a unei fracturi verticale radiculare pe o radi ografie, atunci când pe
aceasta se observă un halou sau o leziune osoasă de tip parodontal(43).
Cea mai b ună metodă de investigaț ie pentru detectarea unei fracturi verticale radiculare
rămâne CBCT -ul, care oferă imagini clare, are un cost redus ș i o doz ă redusă de radiaț ii,
compara tiv cu alte metode de investigație, în afară de radiografia dentară(44).
3.2 Managementul dinț ilor cu fracturi verticale radiculare
Fractura vertic ală radiculară se referă la fractura ce se produce în porțiunea apicală sau
coronară a rădăcinii dintelui, în axul lung al dintelui și poate să fie completă sau incompletă,
de obicei în direcție vestibulo -linguală(24). Se întâlnește mai frecvent î n cazul di nților tratați
endodontic. Se presupune că acest lucru se întâmplă din cauza unei preparări excesive în
timpul instrumentării canalului, care slăbește pereții de dentină ai canalului.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
29
O altă cauză poate fi prezența pivoților endodontici. Forț ele de mastica ție aplicate
continuu duc la o creștere a prezenței fracturilor longitudinale în cazul dinților trataț i
endod ontic comparativ cu cei netrataț i(27,28).
Direcția forțelor de masticație p are să aibă un rol important î n producerea fracturilor
verticale radicular e, inclusiv în cazul dinților netrataț i endodontic(29).
Diagnosticarea fracturilor verticale radic ulare este de multe ori dificilă din cauza lipsei
unor semne specifice, a unei simptomatologii caracteristice și/sau din cauza imposibilităț ii de
a se vedea clar pe o radiografie sau din alte motive(30).
Aceste limităr i pot duce la un diagnostic invaziv și la necesitatea unor abordă ri
chirurgicale explora torii pentru a determina pre zența unei fract uri verticale radiculare.
Deși î n diagnosticarea acestui t ip de fractură se pot folosi abordă ri conservative, p entru a
nu se recurge la extracția dintelui, prognosticul dinț ilor cu fracturi verticale radiculare este de
cele mai m ulte ori re dus(31,33).
În aceste situații, cel mai bun tratament este implantul dentar, dar succesul acetui tip de
tratament depinde de momentul în care se introduce implantul și de abordarea chirurgicală, ce
trebuie alese cu grijă ținând cont de volumul osului rezid ual și de prezența unei infecții reziduale
(36).
Un articol recent din literatură a propus o clasificare a defectelor osoase, care poate fi
asociată cu fracturile verticale radiculare(37). Autorul prezintă diferite situații clinice care se
pot produce din cauza răspândirii infecției de la nivelul dinților cu fracturi verticale. Pentru a
obține o stabilitate adecvată a implantului plasat recent, sunt obligatorii procedurile de
regenerare osoasă ghidată .
Scopul acestui studiu d in literatură a fost să actualizeze informațiile existente în literatură
până la ora actuală referitoare la diagnosticul clinic și radiologic al fracturilor verticale
radiculare și să integreze rezultatele cu clasificarea clinică a defectelor osoase.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
30
3.3 Diagnosticul fracturilor verticale radiculare
Diagnosticul fracturilor verticale radiculare este dificil de stabilit clinic din cauza
semnelor si simptomelor clinice care sun t nespecifice. Din aceasta cauză , majoritatea
fracturilor verticale radiculare au fost di agnosticate la finalul reabilită rii protetice, ceea ce a
dus la eșecul î ntregului tratatment(38).
Semnele cel mai des întâlnite în cazul fracturilor verticale radiculare sunt reprezentate de
prezența unei pungi parodontale profunde, de cele mai multe ori însoțită de sângerare sau
chiar supurație atunci când se efectuează explorarea cu sonda parodontală , de durere
exacerbată la percuția dintelui afectat.
Uneori, pacienții acuză durere în timpul masticației și o jenă sau durere ușoară localizată
la nivelul gingiei. Multe dintre aceste semne și simptome pot fi ușor confundate cu leziuni
parodontale. Aspec tul clinic al unei fracturi verticale radiculare poate să imite cu ușurință o
leziune parodontală, din cauza faptului că o fractură verticală radiculară poate să ducă la
pierderea atașamentului parodontal că urmare a prezenței inflamației și a infecției.
Procesul de diagnoticare trebuie să includă o evaluare amănunțită a situației orale și
generale a pacientului. În cazul pacienților care nu prezintă afecțiuni parodontale, în absența
unui corp străîn care ar putea produce dislocarea spațiului parodontal (de ex, cimentul folosit
pentru a fixa o restaurare protetică) și a unei restaurări protetice inadecvate, o leziune
parodontală nu poate fi întâlnită.
Așadar, în cazul pacienților sănătoși parodontal și în absența condițiilor descrise anterior,
prezența unei pungi parodontale profunde ar trebui să conducă direct la diagnosticul de
fractură verticală radiculară(30).
Un alt aspect ce trebuie luat în considerare în cazul prezenței unei fracturi verticale
radiculare este că majoritatea fracturilor se produc la ni velul dinților tratați endodontic, de
multe ori în c azul existenței unui pivot(25,26). În cazul dinților vitali, acest tip de fractură este
extrem de rar.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
31
3.3.1 Aspecte clinice
Exclusiv din punct de vedere clinic, stabi lirea diagnosticului de fractură verticală
radic ulare se poate face pe baza urmă toarelor aspecte(24):
● afectare parodontală – prezenț a unei pun gi parodontale – semne de infecție și de
inflamație; această afectare poate fi, bineînțeles, prezentă și la pacienții care nu au afecț iuni
parodo ntale
● premolarii maxilari și mandibulari și rădăcinile meziale ale molarilor mandibulari sunt
dinții afectați cel mai frecvent
● durere la percuția dintelui sau în timpul masticației. Durerea poate fi moderată sau
severă, în funcție de extinderea sau evo luția leziunii
● în cazul în care semnele și simptomele se asociază cu dinți tratați endodontic, și există
și un pivot
Bineînțeles, diagnosticul stabilit pe baza semnelor și simptomelor clinice trebuie corelate
cu investigațiile radiologice, cum sunt radio grafiile periapicale.
Radiografiile pot să pună în evidență aspectul de halou, care a fost descris că „o
radiotransparență periapicală și perilaterală de -alungul rădăcinii, o radiotransparență laterală
de-alungul rădăcinii, sau o radiotransparență angulară ce pornește de la nivelul osului crestal
și se termină de -alungul rădăcinii”(30). Acest aspect este de regulă întâlnit în cazul prezenței
unei fracturi verticale radiculare.
Alte radiografii pun în evidență aspecte ce pot fi confundate cu leziuni endodont ice sau
parodontale. Când fractura verticală radiculară se întâlnește la molari, radiotransparența poate
fi localizată și la nivelul zonei de furcație(39).
Radiografiile sunt utilizate ca un mijloc indirect de diagnosticare a fracturilor verticale
radicul are, fără a fi identificată fractura radiculară în sine, care este foarte greu de vizualizat
pe radiografiile periapicale.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
32
Pentru a putea obține o vizualizare tridimensională a unei regiuni orale, la o rezoluție
adecvată, se folosește CBCT -ul (con e beam co mputed tomography)(40).
3.4 Defecte osoase asociate cu fracturile verticale radiculare
Prezența unei fracturi verticale radiculare cauzează comunicarea dintre un canal radicular
potențial infectat și spațiul ligamentului parodontal. Mai mult, fractura în sine poate
determina iritarea ligamentului parodontal, ducând la formarea unui defect osos ce duce la
răspândirea inflamației(43).
Așa cum o fractură verticală la nivelul rădăcinii poate duce la o fractură completă a
dintelui, astfel și un defect osos ce a pare secundar fracturii, va evolua atât în adâncime, cât și
în volum de -alungul timpului.
S-au încercat diverse tratamente în cazul dinților cu fracturi verticale radiculare, însă
tratamentul de elecție în cazul acestor dinți este extracția și înlocuirea c u un implant dentar.
Volumul osos este unul dintre cei mai importanți factori care trebuie luați în considerare
când se evaluează plasarea implantului. În cazul în care volumul osos este insuficent, se
recurge la diferite tehnici de adiție osoasă pentru a compensa absența osoasă. Trebuie să se
țînă cont de clasificarea defectelor osoase asociate cu fracturile verticale radiculare atunci
când se ia în considerare posibilitatea aplicării unui implant dentar cu sau fără tehnici de
regenerare ososasa ghidată(37).
3.4.1 Clasificarea defectelor osoase
Clasa I – se referă la defectele osoase localizate doar la nivelul peretelui vestibular sau
lingual și la defectele osoase în formă de V sau U. În funcție de adâncimea defectului în
direcție apico -coronară, se deosebesc clasele Ia, Ib și Ic, clasa Ia fiind cea mai puțîn adâncă și
clasa Ic fiind cea mai adâncă. În cazul în care un implant este plasat in astfel de condiții, s -ar
putea produce o dehiscență osoasă la nivelul la care este plasat implantul. Această pr oblemă
se poate rezolva prin folosirea unor membrane resorbabile sau neresorbabile, dar procedura
necesită abilități crescute de operare(37).

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
33
Clasa a IIa – se referă la defectele osoase care afectează pe lângă peretele vestibular sau
lingual/palatinal și o sul interdentar. Are de asemenea, subclasele IIa, IIb și IIc, în funcție de
adâncimea defectului osos.
Clasa a IIIa – se referă la fenestratii, de multe ori asociate cu o fractură incompletă ce se
dezvoltă de la apex de -alungul rădăcinii.
Această clasific are, împreună cu o cunoaștere foarte bună a anatomiei defectului osos
asociat cu o fractură verticală radiculara, poate să ajute la stabilirea protocolului de tratament
folosit pentru a înlocui dintele afectat cu un implant dentar.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
34

PARTEA SPECIAL Ӑ

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
35
Capitolul IV
4.1 Introducere
Tratamentul endodontic este una dintre cele mai solicitate proceduri efectuate în
cabinetul de medicină dentară. Acesta este o alternativă foarte bună pentru a salva un dinte de la
extracție. Un tratament endodontic corect efectuat se traduce printr -o succesiune de proceduri
terapeutice ce au scopul de a elimina inflamația și infecția de la nivelul pulpei dentare.
Un tratament endodontic este necesar atunci când apare durerea provocată de excitanț i
termici, de agenți chimici – dulce, sau chiar sensibilitate la atingere și masticație. Există și
situații în care dintele afectat nu prezintă simptome, dar se produce o degradare a pulpei dentare.
Cu ajutorul microscopului electronic, care oferă o preciz ie mult mai mare asupra
tratamentului, a izolării riguroase a dintelui, dar și a tehnicilor moderne de preparare și obturare a
canalelor radiculare, se poate realiza un tratament endodontic cu șanse mari de reușită pe termen
scurt și pe termen lung, păstrâ nd astfel dintele natural în cavitatea bucală și continuând să
funcționeze că orice alt dinte.
4.2 Scopul studiului
Scopul studiului a fost evaluarea ratei de succes a tratamentelor endodontice și
identificarea complicațiilor apărute în cazul dinților tratați endodontic .
4.3 Material ș i metode
Studiul clinic a fost efectuat pe un număr de 6 0 de pacienți care au necesitat tratamente
endodo ntice sau prezentau dinț i cu tra tamente endodontice, pacienț i care s -au prezentat în
Clinica de Reabilitare Orală a Facultății de Medicină Dentară Craiova, între anii 2018 -2019.
Metodologia de lucru a constat în realizarea unei fișe personale pentru fiecare pacient, în
care au fost menționate datele personale, antecedentele heredo -colaterale și personale, obiceiurile
alimentare, diagnosticul și planul de tratament. Examinarea pacientului s -a realizat prin inspecție
clinică amănunțită cu ajutorul oglinzii și palpare cu sonda rigidă din trusa stomatologică. De
asemenea, s -a evaluat starea de igienă orală a fiecărui paci ent și s -au solicitat examene
complementare, cum ar fi efectuarea unor ortopantomografii .

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
36
Datele obținute au fost înregistrate și interpretate statistic.
4.4 Rezultatele studiului
Rezultatele obținute în urma studiului au fost în concordanță cu cele din literatura de
specialitate studiată. Astfel din lotul de 60 de pacienți, 18 au fost de gen masculin, reprezentând
30% din totalu l pacienților participanți și 42 au fost de gen femini n, reprezentând 70 % din totalul
pacienților participanți (Fig.IV.4 -1, Fig.IV.4 -2).

Fig.IV.4 -1 Repartiția pacienților în funcț ie de gen

Gen Feminin Masculin
Nr. Pacienți 42 18

Fig.IV.4 -2 Tabel privind re partiția pacienților în funcție de gen

masculin
feminin

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
37

Cei mai mulț i dintre pacien ți, repre zentâ nd un procent de 83.3 %, au provenit din mediul
urban, iar 16.7 % au p rovenit din mediul rural (Fig. IV.4-3, Fig.IV.4 -4).

Fig.IV.4-3 Repartiția pacienților în funcție de mediul de proveniență

Mediul de proveniență Urban Rural
Nr. de pacienț i 50 10

Fig.IV.4 -4 Tabel privin d mediul de proveniență al pacienț ilor

05101520253035404550
Urban Rural

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
38

În ceea ce privește repartiția pe grupe de vârstă a pacienților am constatat că pacienții cu
vârste între 18-30 ani au repr ezentat un procent de 63.3% (38 de pacienți), cei cu vârste între 31-
60 ani au reprezentat un procent de 28.3% (17 pacienți), iar cei cu vârsta de peste 60 de ani au
reprezentat un procent de 8.4% (5 pacienți) (Fig. IV.4-5).

Fig.IV.4-5 Repartiția pacienților în funcție de vârstă

18-30 ani31-60 ani>60 ani
0510152025303540
18-30 ani
31-60 ani
>60 ani

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
39

Din punct de vedere terapeutic , tehnica de condensare laterală la re ce a gutapercii a fost
folosită la un numă r de 35 pacienți, î n timp ce tehnica de condensare verticală la cald a fost
folosită la un numă r de 25 pacienți (Fig. IV.4-6).

Fig.IV.4-6 Repartiția pacienț ilor în funcț ie de tehnica de cond ensare folosită

Tehnica de condensare laterală la receTehnica de condensare verticală la cald
05101520253035

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
40

În funcție de posibilitățile de restaurare a dinților tratați endodontic, s -au folosit restaurări
adezive pentru un număr de 34 pacienți, s -au utilizat pivoți și restaurări protetic e în cazul unui
număr de 26 pacienți, dintre care 16 au fost pivoți turnați și 10 au fost pivoți
prefabricați. (Fig.IV.4 -7)

Fig.IV.4-7 Repartiția pacienților în funcț ie de metoda de restaurare a dinților trataț i endodontic

Restaurări adezive
Pivoți
Pivoți turnați
Pivoți prefabricați

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
41

Prognosticul dinților tratați endodontic a fost favorabil în majoritatea cazurilor, reprezentând
un procent de 73.27 %, iar un procent mai redus au avut dinții cu un prognostic rezervat 16.27%,
precum și cei cu un prognostic incert 10.46% (Fig. IV.4-8, Fig. IV.4-9).

Fig.IV.4 -8 Repartiția pacien ților în funcție de prognosticul dinților tratați endodontic

Prognostic favorabil Prognostic rezervat Prognostic incert
73.27% 16.27% 10.64%

Fig.IV.4-9 Tabel privind prognosticul dinților trataț i endodontic

Favorabil
Rezervat
Incert

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
42

Dintre dinții ce au necesitat tratament endodontic, s -a observat că o mică parte dintre aceștia,
mai precis 4.44%, au prezentat defecte de furcație, prognosticul în cazul acestor dinți fiind incert.
Într-un procent de 15.55% s -au întâlnit dinți ce au preze ntat resorbție osoasă, prognosticul în
cazul acestora fiind rezervat. (Fig. IV.4-10, Fig.IV.4 -11)

Fig.IV.4 -10 Repartiția pacienților în funcție de prognosticul dinților trataț i endodontic

Defecte de furcație Resorbție osoasă Fără defecte osoase
4.44% 15.55% 80.01%

Fig.IV.4-11 Tabel p rivind defectele osoase ale dinților trataț i endodontic

0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%
Defecte de furcație
Resorbție osoasă
Fără defecte
osoase

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
43

Dintre pacienții care au participat la studiu, o parte au prezentat afecțiuni generale cum ar
fi diabet zaharat, astm bronșic, hipertensiune arterială controlată prin medicație, hipertiroidism,
reumatism articular acut, reprezentând un procent de 25% (Fig.IV.4 -12, Fig.IV.4 -13).

Fig.IV.4-12 Repartiția pacienților în funcție de afecțiunile generale

Cu afecțiuni generale Fără afecțiuni generale
Nr. de pacienți 15 45

Fig.IV.4-13 Tabel privind r epartiția pacienților în funcție de afecțiunile generale

0 10 20 30 40 50Cu afecțiuni generale
Fără afecțiuni generale

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
44
În ceea ce privește restaur ările coronare ale dinților tratați endodontic, majoritatea au fost
reprezentate de obturații coronare din compozit, respectiv 58%, un procent mai redus, 24% a fost
repezentat de coroanele de acoperire și un alt procent 18% de coroane de dispozitive corono –
radiculare și coroane de acoperire (Fig.IV.4 -14,Fig.IV.4 -15).

Fig.IV.4-14 Repartiția pacienților în funcție de metoda de restaurare aleasă

Metoda de restaurare Obturații din
compozit Coroane de
acoperire DCR și coroană de
acoperire
Nr. de pacienți 58% 24% 18%

Fig.IV.4-15 Tabel privind r epartiția pacienților în funcție de metoda de restaurare aleasă
Obturații din compozit
Coroană de acoperire
DCR și coroană de acoperire

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
45
4.5 Cazuri clinice
Cazul clinic nr. 1
Pacienta A.R., în vârstă de 28 de ani, se prezintă la Clinica de Reabilitare Orală din
cadrul Facultății de Medicină Dentară din Craiova pentru o consultaț ie de rutină .
În urmă examenului clinic obiectiv efectuat pr in inspecție și palpare cu sonda , se constată
existența unei restaurări protetice, care a produs modificări de culoare la nivelul lui 21. Ca
examen obiectiv s -a folosit ortopantomografia .

Fig.IV.5-1 Aspectul clinic iniț ial al pacientei A.R.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
46

Fig.IV.5-2 Ortopantomografia

În urma analizei clinice ș i imagistice, s -a stab ilit diagnosticul de parodontită apicală
cronică la nivelul lui 21. Ca si tratament, s -a optat pentru efectuarea retratamentului endodontic
la nivelul lui 21 urmat de restaurarea coronară printr -o obturaț ie din compozit.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
47

Fig.IV.5-3 Radiografia de control după retratamentul endodontic

Fig.IV.5 -4 Aspectul final

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
48
Cazul clinic nr. 2
Pacientul D.P. în vârstă de 29 de ani se prezintă la Clinica de Reabilitare Orală din cadrul
Facultății de Medicină Dentară din Craiova acuzând durere insuportabilă la nivelul arcadei
mandibulare stângi, apărută spontan și exacerbată de stimuli externi (rece, dulce, traumatism
masticator). Inițial durerea a fost localizată la nivelul primului molar mandibula r stâng, apoi
a început să se extindă la nivelul întregii hemiarcade mandibulare stângi .
În cazul administrării de antialgice, pacientul susține că se produce doar o reducere
temporară a intensității dureroase .
În urma examenului clinic obiectiv efectuat p rin inspecție și palpare cu sonda, și pe baza
informațiilor obținute prin anameza pacientului, se stabilește diagnosticul de pulpită acută
seroasă totală la nivelul lui 36 .
Se efectuează extirparea vitală urmată de obturarea canalelor radiculare prin tehni că de
condensare laterală la rece a gutapercii .

Fig.IV.5-5 Refacerea peretelui mezial al lui 36

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
49

Fig.IV.5-6 Orificiile canalelor radiculare

Fig.IV.5-7 Obturația coronară la nivelul lui 36

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
50

Fig.IV.5-8 Obturația coronară î nainte de fi nisare ș i lustruire

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
51

Fig.IV.5-9 Obturația coronară după finisare

Fig.IV.5 -10 și Fig.IV.5 -11 Obturația coronară finală

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
52
Cazul clinic nr.3
Pacientul D.R. în vârstă de 20 de ani se prezintă în cabinetul stomatologic privat, acuzând
durere la nivelul lui 16, care nu cedează la antialgice și este exacerbată de stimuli externi cum ar
fi rece sau traumatismul masticator .
Examenul obiectiv efectuat prin inspecție și palpare cu sonda confirmă diagnosticul de
pulpită acută seroasă .
Se efectuează extirparea vita lă la nivelul lui 16 urmată de obturarea canalelor radiculare prin
tehnică de condensare laterală la rece. Restaurarea coronară se realizează printr -o obturație
coronară din compozit .

Fig.IV.5-12 Evidențierea orificiilor celor două canale mezio -vestibulare

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
53

Fig.IV.5-13 Orificiile celor patru canale radiculare

Fig.IV.5 -14 și Fig.IV.5 -15 RIO înainte și după tratamentul endodontic

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
54

4.6 Concluzii
► Un tratament al unui dinte tratat endodontic este finalizat atunci când acesta este complet
funcțional, un dinte nerestaurat fiind susceptibil la fractură ceea ce ar duce la pierderea sa .
► Longevitatea complexului dinte – restaurare depinde de prezervarea maximă a
țesuturilor dentare sănătoase și folosi rea unor materiale restauratoare cu proprietăți mecanice
apropiate de cele ale dintelui .
► După restaurare, dintîi tratați endodontic pot să ofere o capacitate masticatorie
apropiată de cea a dinților naturali .
► Ca și în literatura de specialitate, majo ritatea tratamentelor de canal au fost efectuate
la persoane cu vârstă cuprinsă între 18 și 35 de ani, cele mai multe dintre ele fiind de sex
feminin .
► Majoritatea dinților cu tratamente de canal au un prognostic favorabil, ceea ce
corespunde de asemenea cu datele din literatură .
► Pivoții utilizați în restaurarea dinților tratați endodo ntic trebuie să aibă o angulaț ie
similară cu cea a dintelui natural, în acest fel asigurând o bună rezistență la fractură și o mai bună
distribuire a forțelor .
► În urma statisticilor realizate, se constată o adresabilitate crescută a pacienților în
cabinetele de medicină dentară, cea mai frecventă patologie ce necesită tratament endodontic
fiind pulpita acută .

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
55
Bibliografie
(1) Prof, Dr. Andrei Iliescu, Prof. Dr. Memet Gafar – Endodonție clinică și practică. Editura
Medicală București (2004)
(2) Dr David Dumitru, Dr. Irina Donciu – Îndreptar pentru lucrări practice de morfologie dentară .
Editura Cerma (1998)
(3) David Vichente Dumitru – Morfologie dentară Curs UMF Carol Davila București (2003)
(4) Naumann M, Kiessling S, Seemann R. Treatment concepts for restorat ion of endodontically
treated teeth: A nationwide survey of dentists in Germany. J Prosthet Dent 2006; 96(5): 332 –
338
(5) Schwartz RS, Jordan R.Restoration of Endodontically tre ated Teeth: The Endodontist’s
Perspective, Part 1. Endodontics: Colleagues for Excellence -AAE. Spring/Summer 2004; 1 -6
(6) Gulabivala K. Restoration of the root -treated tooth. In: Stock CJR, Gulabivala K, Walker RT.
Endodontics. 3rd ed., Elsevier Mosby, Edinb urgh, 2004; 279 -305
(7) Schwartz RS, Robbins JW. Post Placement and Restoration of Endodontically Treated Teeth:
A Literature Review. J Endod 2004; 30(5): 289 -301
(8) Wahab FK: Restoring of endodontically treated tooth. Concepts and techniques. The Saudi
Dental Jo urnal 2004;16(2): 61 -69
(9) Sahafi A, Peutzfeldt A, Asmussen E, Gotfredsen K. Retention and failure morphology of
prefabricated posts. Int J Prosthodont 2004;17: 307 -312
(10) Ng CCH, Dumbrigue HB, Al -Bayat MI, Griggs JA, Wakefield CW. Influence of remaining
coronal tooth structure location on the fracture resistance of restored endodontically treated
anterior teeth. J Pro sthet Dent 2006; 95(4): 290 -296
(11) Cheung GS, Chan TK. Longterm survival of primary root canal treatment carried out in a
dental teaching hospital . Int Endod J 2003; 36: 117 –128
(12) Aquilino SA, Caplan DJ. Relationship between crown placement and the survival of
endodontically treated teeth. J Pro sthet Dent 2002; 87(3): 256 –263
(13) The glossary of prosthodontics terms. 8th ed. J Pros thet Dent 2005; 94: 38
(14) Larso n T.D.: The Restoration of Non -Vital Teeth: Structural, Biological, and
Micromechanical Issues in Maintaining Tooth Longevity.Part 1.Northwest Dent (J of the
Minnesota Dent Assoc ) 2006; 85(6): 23 -25, 27, 29 -32

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
56
(15) Woodmansey KF, Ayik M, Buschang PH, White CA, He J. Differences in Masticatory
Function in Patients with Endodontically Treated Teeth and Single -implant –supported
Prostheses: A Pilot St udy. J Endod 2009; 35(1): 10 -14
(16) Nissan J, Parson A, Barnea E, Shifman A, Assif D. Resistance to fracture of crowned
endodontically treated premolars restored with ceramic and metal post systems. Quintessence
Int 2007; 38, 2: 93
(17) Sauáia TS, Gomes BPFA, Pinheiro ET, Zaia AA, Ferraz CCR, Souza -Filho FJ. Microleakage
evaluation of intraorifice sealing materials in endodontica lly treated teeth. Oral Surg Oral
Med Oral Pathol Oral Radiol a nd Endod, 2006; 102(2): 242 -246
(18) Al-Wahadni A, Gutteridge DL. An in vitro investigation into the effects of retained coronal
dentine on the strength of a tooth restored with a cemented post and partial core restoration .
Int Endod J 2002; 35: 913 –918
(19) Mezzomo E, Massa F, Libera SD. Fracture resistance of teeth restored with two different
postand -core designs cemented with two different cements: an in vitro study. Part I.
Quintessence Int 2003; 34: 301–306
(20) Qualtrough AJ, Mannocci F. Tooth -colored post systems: a re view. Oper Dent 2003;28: 86 -91
(21) Friedman S, Mor C: The success of endodontic therapy: healing and functionality. J Cal if
Dent Assoc 2004; 32: 493 –503
(22) Rehabilitation of weakened premolars wit h a new polyfiber post and adhesive materials Braga
MR, Messias DC, Macedo LM, Silva -Sousa YC, Gabriel AE – Indian J Dent Res
(23) Prognosis Versus Actual Outcome: A Long -Term Survey of 100 Treated Periodontal Patients
Under Maintenance Care . McGuire 1991
(24) Rivera EM, Walton RE. Longitudinal tooth fractures: findings that contribute to complex
endodontic diagnoses. Endod Top 2009; 16:10.
(25) Fuss Z, Lustig J, Tamse A. Prevalence of vertical root fractures in extracted endodontically
treated teeth. Int Endod J 199 9;32(4): 283 —6.
(26) Zadik Y, Sandler V, Bechor R, Salehrabi R. Analysis of factors related to extraction of
endodontically treated teeth. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod
2008;106(5):31 —5.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
57
(27) Chan CP, Lin CP, Tseng SC, Jeng JH. Vertical root fract ure in endodontically versus
nonendodontically treated teeth: a survey of 315 cases in Chinese patients. Oral Surg Oral
Med Oral Pathol Oral Radiol Endod 1999;87(4):504 —7.
(28) Cohen S, Berman LH, Blanco L, Bakland L, Kim JS. A demographic analysis of vertical root
fractures. J Endod 2006;32(12):1160 —3.
(29) Yeh CJ. Fatigue root fracture: a spontaneous root fracture in non -endodontically treated teeth.
Br Dent J 1997;182(7): 261 —6.
(30) Tsesis I, Rosen E, Tamse A, Taschieri S, Kfir A. Diagnosis of vertical root fractures in
endodontically treated teeth based on clinical and radiographic indices: a systematic review. J
Endod 2010;36: 1455 —8
(31) Taschieri S, Tamse A, Del Fabbro M, Rosano G, Tsesis I. A new surgical technique for
preservation of endodontically treated teeth with coronally located vertical root fractures: a
prospec -tive case series. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endodontol
2010;110:e45 —52.
(32) Pitts DL,Natkin E. Diagnosis and treatm ent of vertical root fractures. J Endod 1983;9:338 —46.
(33) Moule AJ, Kahler B. Diagnosis and management of teeth with vertical root fractures. Aust
Dent J 1999;44:75 —87.
(34) Kawai K, Masaka N. Vertical root fracture treated by bonding fragments and rotational
replantation. Dent Traumatol 2002;18: 42 —5.
(35) Eichelsbacher F, Denner W, Klaibe r B, Schlagenhauf U. Period – ontal status of teeth with
crown -root fractures: results two years after adhesive fragment reattachment. J Clin
Periodontol 2009; 36:905 —11.
(36) Esposito M, Grusovin MG, Polyzos IP, Felice P, Worthington HV. Timing of implant
place ment after tooth extraction: immediate, immediate -delayed or delayed implants? A
Cochrane systematic review. Eur J Oral Implantol 2010;3:189 —205.
(37) Corbella S, Taschieri S, Samaranayake L, Tsesis I, Nemcovsky C, Del Fabbro M. Implant
treatment choice after e xtraction of a vertically fractured tooth. A proposal for a clinical
classification of bony defects based on a systematic review of the literature. Clin Oral
Implants Res 2014;25:946 —56.
(38) Fuss Z, Lustig J, Katz A, Tamse A. An evaluation of endodontically tr eated vertical root
fractured teeth: impact of operative pro -cedures. J Endod 2001;27:46 —8.

Mia Anda PROGNOSTICUL DINȚILOR TRATAȚI ENDODONTIC
58
(39) Tamse A, Kaffe I, Lustig J, Ganor Y, Fuss Z. Radiographic features of vertically fractured
endodontically treated mesial roots of mandibular molars. Oral Surg Oral Med Oral Pathol
Oral Radiol Endod 2006;101:797 —802.
(40) Diagnosis -of-vertical -root-fracture -in-endodontically -t_2015_Journal -of-Dent
(41) Mozzo P, Procacci C, Tacconi A, Martini PT, Andreis IA. A new volumetric CT machine for
dental imaging based on the conebeamte chnique: preliminary results. Eur Radiol
1998;8:1558 -64.
(42) Arai Y, Tammisalo E, Iwai K, Hashimoto K, Shinoda K. Development of a compact
computed tomographic apparatus for dental use. Dentomaxillofac Radiol 1999;28:245 -8.
(43) Cohen S, Berman LH, Blanco L, Bakl and L, Kim JS. A demographic analysis of vertical root
fractures. J Endod 2006;32:1160 -3
(44) Scarfe WC, Farman AG. What is cone -beam CT and how does it work? Dent Clin N Am
2008;52:707 -30