Tema Cercetare Parenting Final (1) [605645]

– PROIECT DE CERCETARE –

Provocările parenting -ului:
efectele stilului de coping cu emoțiile negative ale copiilor și ale
mindfulness – ului asupra stresului parental

Călin (căs. Popovici) Simona
Cojan (căs.Trifescu) Maria -Alina

PROIECT DE CERCETARE

Provocările parenting -ului:
efectele stilului de coping cu emoțiile negative ale copiilor și ale mindfulness – ului asupra stresului parental

I. Datele relevante ale cunoașterii în domeniu și motivația temei
A fi părinte înseamnă mai mult decât a da viață unui copil. Înseamnă a pregăti un copil pentru viață prin
grijă, educație și iubire. Responsabilitatea și presiunea percepută sunt uriașe! Se spune că nimeni nu te î nvață să
fii părinte, că totul vine natural . Dar dacă totul este natural de ce experimentează părinții stresul parental? Și
cum poate un părinte să se dedice în totalitate celui mai nobil scop d acă exper imentează această stare negativă?
Este limpede că parentajul nu este cel mai ușor lucru tocmai p rin complexitatea de trăiri, comportamente și
gânduri asociate procesului.
Este important de analizat aria aceasta a stresului parental cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că stresul
parental este asociat cu depresia parentală, conflictele maritale, sănăta tea fizică p recară, stil de parenting
ineficient și probleme comportamentale ale copiilor. (a pud Neece, Green & Baker, 2012) Practic un nivel
ridicat de stres parental afectează semnificativ calitatea vieții.
În ultima perioadă, în România, piața cursur ilor de educație parentală și parenting eficient, a fost luat ă cu
asalt. Din participarea la aceste cursuri, atente fiind la nevoile părinților români, am realizat că problemele cele
mai mari sunt legate de a face față reacțiilor și comportamentelor negati ve ale copiilor lor precum și a găsi
modalitatea eficientă de a le arăta copiilor susținere și sprijin . Ei își pun o etichetă de părinți răi din cauză că
simt că nu gestionează corect emoțiile negative ale copiilor lor. Această etichetă cre ează în sine o s tare de stres
care frânează eficiența lor ca părinți, având loc un cerc vicios: simțindu -se vinovați de modul în care
reacționează au tendința de a supracompensa prin cele mai nepotrivite moduri, precum recompensele materiale.
Părinții mărturisesc că a lor copilărie nu vine cu amintirea unei iubiri exprimate direct și nici cu amintirea
unei iubiri necondiționate; ei recunosc că adoptă adesea strategii folosite de părinții lor, deși sunt conștienți
acele strategii nu au fost cele mai bune. Se simt așadar pri nși între dorința lor de schimbare a stilului parental și
adoptarea unor pattern -uri nesănătoase dar aparent eficiente (deși eficiența este doar pe scurtă durată). Din
copilăria lor vine și faptul că nu reușesc să gestioneze emoțiile negative ale copiilor , ei cunoscând din societate
ideea că un copil care are emoții negative este un copil obraznic, manipulator sau alintat. Totuși, nu există studii
în România care să analizeze ce strategii concr ete adoptă părinții în fața emoțiilor negative ale copiilor lor și
mai ales care strategie diminuează stresul parental.
A fi prezent, a trăi momentul conștient, a fi acolo în prezent și fizic și psihic, poate ajuta la diminuarea
stresului parental, dacă acceptăm faptul că mare parte din stres este cauzat de gânduril e la ce se poate întâmpla
în viitor sau la ce s -a întâmplat rău în trecut. Totuși, nu există încă studii care să asocieze starea de mindfulne ss
cu stresul parental.

Considerăm că un studiu care să analizeze relația dintre stresul parental și strategiile de coping cu reacțiile
negative ale copiilor și starea de mindfulness este extrem de important deoarece rezultatele sale ne vor da
detalii legate de o ser ie de strategii de intervenție în diminuarea stresului experimentat de părinți!

II. Conceptele de bază ale cercetării
Stresul parental: se referă la experimentarea, de către p ărinte, a unei stări de distres sau disconfort, stări
ce rezultă din cerințele asociate rolului de parenting (Deater -Deckard 1998, apud Hayes & Watson, 2012 ).
Unele definiții defi nesc stresul parental nu doar în relația cu cei mici ci și legat de circumstanțele sociale,
de mediu, responsabilități și experiențele vieții de zi cu zi. (Belsky, 1984 apud )
Printre factorii care determină nivelul de stres parental, cercetătorii au desco perit: absența suportului
social, provocările economice și financiare, sănătatea mentală și fizică, caracteristici individuale (vârstă, gen,
sănătate fizică, locația geografică a domiciliului, statut socio -economic, rasă etc.), circumstanțe sociale precum
violența, conflicte cu vecinii, instabilitatea locuinței și mai ales nivel economic.
În cazul părinților cu copii mai mici, cele mai provocatoare momente pot apărea l a orele de culcare sau
de servire a mesei . În aceste contexte pare că părinții trebuie să facă față emoțiilor negative ale copiilor. Părinții
acumulează mici m omente de stres și dacă nu le gestionează eficient, ei pot răbufni sau pot exprima negativ
acest cumul de emoții negative. (apud Cronin et al, 2015)

Strategii de coping cu emoțiile negative ale copiilor : se referă modul în care părinții reacționează / fac
față emoțiilor negative ale copiilor lor ; o serie de răspunsuri la o situație (apud Fabes et al 2001).
Natura aversivă a emoțiilor negative îi determină uneori pe părinți să reacționeze făcând apel la strategii
de control negative precum pedeapsa. Acest lucru se întâmplă deoarece există credința că un copil (a) își
exprimă emoțiile negative pentru a manipula, (b) reflectând un caracter cu valențe negative și, mai mult, (c)
exprimarea emoțiilor negative este nesănătoasă pentru copil . (Gottman, 1997 apud Fabes et al, 2001). Efectele
adoptării unui management disfuncțional al emoțiilor negative ale copiilor sunt multiple: copii sunt m ai puțin
comp etenți emoțional, au dificultă ți în gestionarea optimă a emoțiilor sau a comportamentelor . Dacă părinții
sunt suportivi în momentul î n care copiii îș i exprimă stările negative, există șanse mai mici ca acei copii să fie
supraîncărcați emoțional în situații declanșatoare și vor reuși să proceseze corect mesajele părinților precum și
alte informații necesare gestionării eficiente a situației. Mai mult, ei vor reuși să învețe strategii eficiente pe
care să le aplice pe termen lung , reușind să facă față situațiilor în care comportamentele p ar să fie conduse de
emoții. (Deham et al, 1997 ; Bryant, 1987 apud Fabes, 2001).
De asemenea dacă părinții nu gestionează eficient situația, copiii învață că trebuie să își suprime
emoțiile negativ e ceea ce duce la o creștere a încărcăturii e moționale și a anxietății. Practic, emoțiile negative

sunt înmagazinate de copil și exteriorizate în mo mentul î n care copilul experimentează o situație similară.
(Gross & Levenson, 1993 apud Fabes, 2001) .
Unii părinți au abilități de coping maladaptative printre care autoînvinovățirea, abuzul de substanțe,
evitarea, negarea problemei. Aceste strategii afectează atât părintele cât și copilul, părinții manifestând adesea
simptome de depresie precum și un nive l ridicat al cazurilor de neglijare a copil ului. ( Friedman & Billick, 2014;
Hastings et al., 2005; Carver et al., 1989, apud Cronin, 2015)
Există două mari categorii de răspunsuri ale părinților, în ceea ce privește gestionarea emoțiilor negative
ale copiilor :
a. răspunsuri suportive ale părinț ilor – când părintele invită copilul să își exploreze sentimentele, încurajându -l
să își exprime emoțiile și să le exploreze, ajutându -l să înțeleagă ceea ce simte; părintele validează emoția și
asigură copilul de suport și sprijin;
b. răspunsuri non -supor tive – strategiile precum minimizarea experienței emoționale, pedepsirea copilului sau
experimentarea distresului î n fața exprimării emoționale t rimit copilului mesajul că exprimarea emoțiilor
negative este inadecvată și de neacceptat. (Eisenberg et al, 1998 apud Nelson et al, 2009)
Strategiile de coping posibile, pe care le vom analiza și în cercetare, pornesc de la clasificarea de mai sus și
sunt:
– Reacție de distress la emoțiile negative : părintele experimentează o stare de distres puternică;
– Reacție de pedeapsă : părinții apelează la pedepse menite să minimizeze reacția emoțională negativă ;
– Reacție de încurajare a exprimării negative a emoțiilor : părinții încurajează copilul să își exprime
emoția și / sau îi validează emoțiile negative ;
– Reacție orientată pe emoții : părinții apelează la strategii menite să facă copilul să se simtă mai bine ;
– Reacție orientată pe rezolvarea problemei: părinții ajută copilul să rezolve problema care a declanșat
emoția negativă; părinții analizează situația problemă și caută c ele mai bune rezolvări;
– Minimizarea reacțiilor: părinții încearcă să reducă severitatea problemei, minimizând importanța
acesteia sau devalorizând problema copilului
Mindfulness : un nivel de conștientizare ce derivă din a fi atent la scopul unei acțiuni, a trăi î n prezent, fără
a judeca desfășurarea experiențelor ci doar a trăi momentul, clipă de clipă (Kabat -Zinn, 2003, p. 145 apud
Cohen & Semple, 2009)
Cele mai multe studii s -au concentrat pe modul în care programele de train ing care ajută la îmbunătățire a
minfuness -ului, îmbunătățesc relația părinte copil. Dacă părinții trec prin programe de îmbunătățire a
mindulness -ului ei reușesc să se conecteze mai ușor cu copilu l, își conștientizează propriile tendințe de a
proiecta problemele în persoan a copilului, reușesc să se conecteze și să înțeleagă mai ușor probleme de tip
ADHD ale copilului, reușește să creeze o legătură mai puternică între frați si reușește să conducă spre mai
multe comportamente dezirabile ale copilu lui. (apud Cohen & Semple, 20 09)

III. Scop/ probleme și ipotezele cercetării
Problema de cercetare: Cum influențează stilul de coping cu emoțiile negative ale copiilor și mindfulness -ul
nivelul stresului parental?
Ipoteze:
1. Stilul de coping prezice nivelul de stres parental în sensul că părinții care adoptă o strategie suportivă
de coping cu emoțiile negative ale copiilor vor avea un nivel scăzut al stresului parental comparativ cu
părinții care adoptă strategii non -suportiv e

2. În ceea ce privește un stil suportiv de coping, părinții care încurajează exprimarea emoțiilor negative
vor avea un nivel de stres parental scăzut comparativ cu părinții care adoptă celelalte stiluri de cop ing
suportiv .

3. Prezența mindfulnessului p rezice stresul parental în sen sul că părinții care experimentează starea de
minfulness în relația cu copilul, au un nivel scăzut al stresului parental comparativ cu părinții care nu
experimentează această stare.

4. Nivelul stresului parental va scădea după participarea la trainig.

IV. Procedeu

PARTICIPANȚI
Partea I a cercetării

La acest studiu vor participa 200 de părinți care au copii cu vârstele cuprinse între 4 și 10 ani. Vom avea
un eșantion echilibrat din punct de vedere al genului, participând la studiu atât mame cât și tați. Nu avem
criterii legate de nivelul de studii al participanților și nici de vârstă. Pentru această cercetare vom avea părinți
atât din mediul urban cât și din mediul rural.

Partea a II- a a cercetării

20 de părinți din fiecare oraș ( în total 60 de părinți), selectați din grupul din partea I a cerce tării dar care
au obținut un scor ridicat la nivelul de stres parental

VARIBILELE CERCETĂRII
Variabile:
Vd: nivelul perceput de stres parental

Vi1: strategia de coping cu emoțiile negative:
Reacție de distress (non -suportiv)
Reacție de pedeapsă (non -suportiv)
Minimizarea trăir ilor (non -suportiv)
Reacție de încurajare a exprimării emoțiilor negative (suportiv)
Reacție orientată pe emoții (suportiv)
Minimizarea tr ăirilor (suportiv)
Reacție orientată pe rezolvarea problemei (suportiv)

Vi2:. nivel de mindfulne ss – ridicat
– scăzut

VI3 participarea la trainig – două săptămâni
– patru săptămâni
– șase săptămâni

INSTRUMENTE
1. pentru măsurarea variabilei stres parental (anexa 1)
Parental Stress Scale – Berry and Jones (1995)
– acest instrument este un chestionar care măsoară nivelul de stres al părinților .
Instrumentul conține 18 itemi care reprezintă teme pozitive și negative legate de parenting. Cele
pozitive se referă, spre exemplu la beneficii emoționale și dezvoltare personală i ar cele negative la cerințe,
resurse sau restricții. Respondenții trebuie să aleagă dacă se regăsesc în itemii expuși, pe o scală de la 1 la 5,
unde unu înseamnă dezacord total iar 5 acord total. Acest instrument, potrivit cercetătorilor care l -au construi t,
poate fi aplicat atât direct părinților sub forma de chestionar fie ca interviu.
Acest chestionar are o bună validitate statistică și o consistență internă foarte bun ă, Alpha -0.84. Vom
măsura și noi Alpha în cercetarea noastră.
Calcularea și interpreta rea scorurilor : Un scor scăzut reprezintă un nivel scăzut al stresului parental , iar
un scor ridicat reprezintă un nivel ridicat de stres. Mai exact, cu cât scorul crește cu atât nivelul stresului
parental crește și el
Exemplu de itemi:
Mă simt apropiat față de copilul meu / copiii mei.
2. pentru măsurarea variabilei stil coping (anexa 2)
Coping with children's negative emotions scale – Fabes, R. A., Poulin, R. E., Eisenberg, N., & Madden –
Derdich, D. A. (2002)

– acest instrument este un chestionar care st abilește stilul de coping specific al fiecărui părinte, pe baza
scorului maxim la una din cele șase subscale .

Instrumentul constă în 12 scenarii în care un părinte poate experimenta reacții sau emoții
negative. Aceste scenarii s unt legate de viața de părinte.
Fiecare scenariu are 6 răspunsuri, f iecare răspuns cu scoruri de la la 1- foarte puțin probabil și 7 –
cel mai probabil . Aceste 6 subscale /răspunsuri corespun d celor șase modalități de coping cu emoțiile
negative (Reacție de distress; Reacție de pedeapsă; Minimizarea trăirilor; Reacție de încurajare a
exprimării emoțiilor negative; Reacție orientată pe emoții; Minimizarea trăirilor; Reacție orientată pe
rezolvarea problemei)
Calcularea și interpretarea scorurilor : subscala cu cel mai mare scor rep rezintă strategia de
coping a acelui părinte
Acest chestionar are o bună validitate statistică.

Exemplu de itemi:
Dacă copilul meu devine nervos pentru că este bolnav sau rănit și nu poate merge la petrecerea
prietenului/prietenei sale, eu :
a. trimit copilul în camera lui / ei să se liniștească 1 2 3 4 5 6 7
b. mă enervez pe copil 1 2 3 4 5 6 7
c. îl ajut să se gândească la modalități prin care să fie
cu prietenii (de ex., să invite niște prieteni acasă după petrecere) 1 2 3 4 5 6 7
d. îi spun copilului să nu pună mare preț pe faptul că ratează petrecerea 1 2 3 4 5 6 7
e. îmi încurajez copi ii să își exprime sentimentele de furie și frustrare 1 2 3 4 5 6 7
f. îmi liniștesc copilul și facem ceva distractiv pentru ca să il/ o fac
să se simtă mai bine în legătură cu lipsa de la petrecere 1 2 3 4 5 6 7

3. pentru măsurarea mindfulness (anexa 3)
The M indful Attention Awareness Scale (MAAS) – Brown, K.W. & Ryan, R.M. (2003)
– acest chesti onar măsoară nivelul de mindful ness al părintelui .
Chestionarul cuprinde 15 itemi, sub formă de afirmații la persoana I . Respondenții aleg în ce măsură
afirmațiile îi reprezintă, pe o sală de la 1 la 6 unde 1 înseamnă aproape întotdeauna iar 6 – aproape niciodată .
Calcularea și interpretarea scorurilor: se realizează un calcul al scorurilor și cu cât scorul este mai mare cu atât
nivelul de m indfulness este mai bun.

Instrumentul are o consistență internă care variază între .80 și .90 și o validit ate convergentă și
discriminant .
Exemple de itemi:
Simt că sunt pe pi lot automat .
PROCEDEU

Partea I a cercetării
1. Vom trim ite unor școli alese aleatoriu din Bacău, Iași și Suceava, un protocol de colaborare alături de o
invitație la cercetarea propusă de noi. Invitația va fi trimisă pe e-mailul școlii și va cuprinde toate informațiile
legate de cercetare, exceptând ipotezele d e lucru.
2. După acordul școlii, vom fixa, împreună cu directorii , o primă întâlnire în care să aflăm datele în care au loc
ședințele cu părinții. Vom stabili apoi data în care ne vom prezenta la fiecare școală.
3. La ședințele cu părinții vom prezenta pro iectul de cercetare și vom obțin e / semna un acord de participare.
Vom asigura părinții de confidențialitate și păstrarea anonimatului. Părinții care vor dori să afle rezultatele, se
vor semna pe o listă separată și vor primi pe e-mail scorurile lor. După care vom aplica cele trei chestionare, în
ordine diferită.
4. Părinții sunt informați de intenția de a face un traini ng pentru dezvoltarea mindfulness – ului și a
îmbunătățirii strategiilor de coping suportiv și cei interesa ți se vor înscrie pe o listă.
5. La final, după prelucrarea fiecărui chestionar, părinții care au solicitat vor primi rezultatele pe e-mail.

Partea a II -a a cercetării
După analiza rezultatelor ne aștept ăm să găsim faptul că un nivel ridicat de minfulness și un stil
suportiv de coping prezic un nivel scăzut de stres parental. Din acest motiv, vom pune bazele unui traini ng
pentru părin ți unde aceșt ia vor învăța să fie suportivi î n gestionarea emoțiilor negative ale copiilor. De
asemenea vor învăța cum să își îmbunătăț ească starea de mindfulness.
Trainingul se va realiza 6 săptămâni, nivelul stresului parental fiind măsurat o dată la două săptămâni.
Trainingul va fi ținut de noi, programul fiind stabilit împreună cu părinții, o dată pe săptămână, trei ore.
Conținutul va fi unul teoretic dar și practic. Locația va fi în cadrul școlilor unde învață copiii lor.
La training vor participa părinții care în prima parte a cercetării au obținut scoruri foarte mari la nivelul
stresului parental.

Design pentru partea a 2-a a cercetării

2 săptămâni 4 săptămâni 6 săptămâni
Stres parental G1 G1a G1b

REZULTATE / METODE STATISTICE
Detalii despre cercetare:
1. prima parte a cercetării: studiu corelațional
2. a doua parte a cercetării: studiu longitudinal
Ne așteptăm ca ipotezele noastre să fie confirmate. Post factum vom analiza dacă există diferențe de gen
în experimentarea stresului parental, dar acest lucru doar pentru îmbunătățirea cunoștințelor noastre și nu ca
scop în sine.
Metoda statistică aleasă este regresia , pentru prima parte a cercetării, deoarece aceasta de ne oferă
posibilitatea de a face predicții și de a genera o ecuație de predicție care să clarifice legătura dintre variabile.
Pentru a doua parte a cercetării vom aplica Teste T pentru a compara mediile dintre scoruri la fiecare
două săptămâni.

V. Discuții
Rezultate așteptate
Ne așteptăm ca ipotezele noastre să se confirme.
Ne așteptăm să găsim faptul că un nivel ridicat de minfulness și un stil suportiv de coping prezic un
nivel scăzut de stres parental. Mai mult, ne așteptăm ca acei părinți care încurajează exprimarea emoțiilor
negative să resimtă un nivel scăzut de stres parental.
Considerăm că vom descoperi o relație între părinții care abordează un stil de parentaj non -suportiv cu
un nivel de stres parental ridicat și un nivel scăzut de mindfulne ss, rezultate car e pot avea efecte negative
asupra competențelor sociale și emoționale ale copiilor ( această problemă o vom aborda într -o cercetare
viitoare).
De asemenea, ne așteptăm ca în urma efectuării trainingului din partea a II -a a cercetării să existe o
diminuare a stresulu i parental și o trecere de la un stil de parentaj non-suportiv orientat spre părintele care
deține controlul asupra copilului la unul suportiv, orientat spre relația optimă părinte -copil, cu atenția spre
nevoile și sentimentele copilului.

Acest model de pa rentaj presupune ca părintele să rămână conștient și să accepte nevoile copilului,
asigurând astfel un context familial ce permite experimentarea bucuriei și a satisfacției î n cadrul relației părinte –
copil, ceea ce va determina o scădere a nivelului de str es parental.
Deși starea de minfulness pare a fi ușor de obținut pentru perioade scurte de timp, este totuși provocator
deseori să dezvolți un obicei de a -ți orienta mintea spre a fi prezent și deschis experiențelor , motiv pentru care
este posibil ca peri oada de training să se extindă pe o perioadă de timp mai îndelungată.
Limitele cercetării
1. având în vedere că utilizăm chestionare, există riscul tendinței de fațadă, mai ales că o parte din părinți își
scriu numele real pentru a putea fi identificați p entru selectarea lor la a doua parte a cercetării. O modalitate de
contracarare a acestei limite este să selectăm subiecți diferiți pentru cele două p ărți ale cercetării pentru a
asigura confidențialitatea părinților din prima parte.
2. fiind un studiu lon gitudinal, există riscul de a pierde participanți, fie prin a renunța total la participare fie a
lipsi la unele lecții din training, fapt ce poate influența rezultatul final. Putem să construit un contract de
colaborare cu părinții în care să fie clar stip ulat faptul că prezența este obligatorie.
3. faptul că trainingul se realizează în școală ar putea influența modul în care părinții simt despre program. Pe
viitor putem alege un spațiu neutru.

Bibliografie

1. Cohen, J. A. S., & Semple, R. J. (2010). Mindful parenting: A call for research. Journal of Child and
Family Studies, 19(2), 145 -151.
2. Cronin, S., Becher, E., Christians, K. S., & Debb, S. (2015). Parents and stress: Understanding
experiences, context, and responses.
3. Fabes, R. A., Leonard, S. A., Kupanoff, K., & Martin, C. L. (2001). Parental coping with children's
negative emotions: Relations with children's emotional and social responding. Child
development , 72(3), 907 -920.
4. Hayes, S.A., & Watson, S.L. (2013). The impact of parenting stres s: a meta -analysis of studies
comparing the experience of parenting stress in parents of children with and without autism spectrum
disorder. Journal of autism and developmental disorders, 43 3 , 629 -42.
5. Neece, C. L., Green, S. A., & Baker, B. L. (2012). Parenting stress and child behavior problems: A
transactional relationship across time. American journal on intellectual and developmental
disabilities , 117(1), 48 -66.
6. Nelson, J. A., O'Brien, M., Blankson, A. N., Calkins, S. D., & Keane, S. P. (2009). Fami ly stress and
parental responses to children’s negative emotions: Tests of the spillover, crossover, and compensatory
hypotheses. Journal of Family Psychology, 23(5), 671.

ANEXA 1

Atitudinea părintelui/Chestionar al comportamentului
Instrucțiuni: Vă rog să indicați la itemii următori, pe o scală de la 1(foarte puțin probabil) la 7(foarte probabil),
probabilitatea modului în care a -ți răspunde la variantele descrise pentru fiecare item. Vă rog citiți fiecare item
cu atenție și răspund eți sincer și onest. Pentru fiecare răspuns încercuițt, vă rog, un număr de la 1 la 7.
Scala de răspuns:
1 2 3 4 5 6 7
Foarte puțin probabil Mediu Foarte probabil
1. Dacă copilul meu devine nervos pentru că este bolnav sau rănit și nu poate me rge la petrecerea
prietenului/prietenei sale, eu :
g. trimit copilul în camera lui/ei să se liniștească 1 2 3 4 5 6 7
h. mă enervez pe copil 1 2 3 4 5 6 7
i. îl ajut să se gândească la modalități prin care să fie
cu prietenii (de ex., să invite niște prieteni acasă după petrecere) 1 2 3 4 5 6 7
j. îi spun copilului să nu pună mare preț pe faptul că ratează petrecerea 1 2 3 4 5 6 7
k. îmi încurajez copili să își exprime sentimentele de furie și frustrare 1 2 3 4 5 6 7
l. îmi liniștesc copilu l și facem ceva distractiv pentru ca să il/o fac
să se simtă mai bine în legăt ură cu lipsa de la petrecere 1 2 3 4 5 6 7
2. Dacă copilul meu cade de pe bicicletă și o strică, apoi se supără și plânge, eu voi:
a. rămâ n calmă și nu devin îngrijorată 1 2 3 4 5 6 7
b. liniștesc copilul și încerc să îl fac să uite de accident 1 2 3 4 5 6 7
c. îi spun cop ilului că el/ea exagerează 1 2 3 4 5 6 7
d. ajut copilul să își dea s eama cum să repare bicicleta 1 2 3 4 5 6 7
e. îi spun copilului că este în regulă să plângă 1 2 3 4 5 6 7
f. îi spun copilului să înceteze să plângă altfel nu i se va mai permite
să mear gă pe bicicletă prea curând 1 2 3 4 5 6 7
3. Dacă copilul meu rătăcește un obiect prețios și reacționează plângând :
a. mă supăr pentru că a fost atât de neatent/ă și apoi plânge după el 1 2 3 4 5 6 7
b. îi spun copilului că exagerează 1 2 3 4 5 6 7
c. ajut copilul să se gândească la lo curi în care încă nu a căutat 1 2 3 4 5 6 7
d. distrag atenț ia copilului, vorbindu -i despre lucruri fericite 1 2 3 4 5 6 7
e. îi spun că este în regulă să plângă atunci când este nefericit 1 2 3 4 5 6 7
f. îi spun că asta se întâmplă când nu este atent 1 2 3 4 5 6 7

4. Dacă copilului meu îi este teamă de injecții și devine speriat și plângăcios în timp ce își așteaptă rândul
pentru a fi injectat:
a. îi spun să își revină pentru că altfel nu va avea voie să facă ceva ce îi
place să facă ( de ex.:să se uite la tv) 1 2 3 4 5 6 7
b. încurajez copilul să vorbească despre propriile temeri 1 2 3 4 5 6 7
c. îi spun copilului să nu pună mare preț pe a face o injecție 1 2 3 4 5 6 7
d. îi spun copilului să nu ne facă de rușine plângând 1 2 3 4 5 6 7
e. îl/o liniștesc după efectuarea injecției 1 2 3 4 5 6 7
f. îi vorbesc copilului despre modalități de a face să doară mai puțin (cum ar fi să se relaxe ze pentru ca
să nu doară tare sau să respire adânc) 1 2 3 4 5 6 7
5. Dacă copilului meu i se întâmplă să petreacă după -amiaza acasă la un prieten și devine nervos și
supărat pentru că eu nu pot sta acolo cu el :
a. îî distrag atenț ia copilului vorbind despre distracția de care va
avea parte cu prietenul 1 2 3 4 5 6 7
b. ajut copilul să se gândească la lucruri pe care le poate face în
casa prietenului pentru ca lipsa mea să nu îl sperie( ex.: să își ia o
carte sau o jucărie preferată cu el/ea) 1 2 3 4 5 6 7
c. îi spun copilului să nu mai exagereze și să înceteze să se poarte ca
un bebeluș 1 2 3 4 5 6 7
d. îi spun copilului că dacă nu încetează el/ea
nu va mai avea voie să iasă 1 2 3 4 5 6 7
e. mă supăr și mă simt stânjenit datorită reacțiilor copilului 1 2 3 4 5 6 7
f. încurajez copilul să vorbească despre sentimentele neliniștitoare 1 2 3 4 5 6 7
6. Dacă copilul participă la niște activități de grup cu un prieten și face o greșeală după care se simte
stânjenit și pe cale să plângă:
a. îl liniștesc și încerc să îl fac să se simtă mai bine 1 2 3 4 5 6 7
b. îi spun copilului că exagerează 1 2 3 4 5 6 7
c. eu însămi simt jenă și discomfort 1 2 3 4 5 6 7
d. îi spun copilului să îndrepte greșeala altfel plecăm acasă imediat 1 2 3 4 5 6 7
e. încurajez copilulsă vorbească despre sentimentele sale de jenă 1 2 3 4 5 6 7
f. îi spun copilului că vom exersa pentru a -l ajuta să facă
mai bine data viitoare 1 2 3 4 5 6 7
7. Dacă copilul urmează să apară într -un recital sau la o activitate sportivă și devine vizibil neliniștit cand
se simte privit de oameni:
a. o/ îl ajut să se gândească la lucruri pe ca re le poate face pentru ca 1 2 3 4 5 6 7
să se pregătească pentru intrarea ei/lui (ex.: să facă încălzire sau să
nu privească spre audiență)
b. îi sugerez să se gândească la ceva relaxant pentru casă îndepărteze

starea de neliniște 1 2 3 4 5 6 7
c. rămân calmă și nu mă neliniștesc 1 2 3 4 5 6 7
d. îi spun copilului că se comportă ca un bebeluș 1 2 3 4 5 6 7
e. îi spun copilului că dacă nu se liniștește vom pleca acasă imediat 1 2 3 4 5 6 7
f. încurajez copilul să vorbească despre sentimentele ei/lu i de neliniște 1 2 3 4 5 6 7
8. Dacă copilul meu primește cu ocazia zilei de naștere un cadou nedorit din partea unui prieten și pare
evident de dezamăgit, chiar contrariat, după ce îl deschide în fața prietenului:
a. încurajez copilul să exprime sentimentele d e dezamăgire 1 2 3 4 5 6 7
b. îi spun copilului meu că darul poate fi sc himbat cu ceva ce îi place lui 1 2 3 4 5 6 7
c. nu sunt deranjată pentru faptul că copilul meu este nepoliticos 1 2 3 4 5 6 7
d. îi spun copilului meu că exagerează 1 2 3 4 5 6 7
e. dojenesc copilul pentru insensibilitatea față de
f. sentimentele prietenului 1 2 3 4 5 6 7
g. încerc să îmbunătățesc starea copilului meu fâcând ceva distractiv 1 2 3 4 5 6 7
9. Dacă copilul meu este panicos și nu poate merge la somn după vizionarea unui spectacol de groază la tv:
a. încurajez copilul să vorbească despre ce anume l -a speriat 1 2 3 4 5 6 7
b. mă supăr pe el pentru că este absurd 1 2 3 4 5 6 7
c. îi spun copilului că exagerează 1 2 3 4 5 6 7
d. îl ajut să se gândească la o activitate pentru ca să poată dormi
(ex.: să ia o jucărie în pat, să lase lumina aprinsă) 1 2 3 4 5 6 7
e. îi spun să meargă la somn altfel nu mai are acces la tv 1 2 3 4 5 6 7
f. fac o activitate distractivă să o/îl fac să uite de ceea ce l -a speriat 1 2 3 4 5 6 7
10. Dacă copilul meu este în parc și dă să plângă pentru că alți copii au fost răi cu el și nu îl lasă să se joace
cu ei:
a. nu mă supăr și eu 1 2 3 4 5 6 7
b. îi spun copilului că dacă mai plânge plecăm acasă imediat 1 2 3 4 5 6 7
c. îi spun copilului că este în regulă să plângă atunci când se simte tr ist 1 2 3 4 5 6 7
d. liniștesc copilul și îl ajut să se gândească la ceva vesel 1 2 3 4 5 6 7
e. îl ajut să se gândească la o altă activitate pe care să o desfășoare 1 2 3 4 5 6 7
f. îi spun copilului că se va simți mai bine în curând 1 2 3 4 5 6 7
11. Dacă copilul meu se joacă cu alți copii și unul din ei îl numește în multe feluri(porecle) iar copilul meu
începe să tremure și să plângă:
a. îi spun copilului să nu dea importan ță 1 2 3 4 5 6 7
b. mă supăr și eu 1 2 3 4 5 6 7
c. îi spun copilului meu să se poarte frumos altfel plecăm imediat acasă 1 2 3 4 5 6 7
d. ajut copilul să se gândească la lucruri constructive pe care să le facă
atunci când ceilalți copii îl necăjesc(ex. : să se joace altceva) 1 2 3 4 5 6 7
e. îl liniștesc și jucăm ceva care să îl facă să uite de evenimentul

care l -a supărat 1 2 3 4 5 6 7
f. îl încurajez să vorbească despre c e simte când este necăjit 1 2 3 4 5 6 7
12. Dacă copilul meu este timid și speriat în preajma străinilor și devine frecvent plângăcios și vrea să stea
în camera lui când primim vizitele prietenilor de familie:
a. îmi ajut copilul să să se gândească la lucruri c are să facă întâlnirea cu
prietenii de familie mai puțin înfricoșătoare(ex.: să își ia jucărie
preferată cu el/ea) 1 2 3 4 5 6 7
b. îi spun că este în regulă să se simtă agitat/ă 1 2 3 4 5 6 7
c. încerc să îl/o înveselesc spunându -i despre activităț ile distractive
pe care le putem face cu prietenii 1 2 3 4 5 6 7
d. mă supăr și mă simt incomod datorită reacțiilor copilului 1 2 3 4 5 6 7
e. îi spun copilului că trebuie stea în sufragerie și să vorbească cu
prietenii noștri 1 2 3 4 5 6 7
f. îi spun copilului meu că se poartă ca un bebeluș 1 2 3 4 5 6 7

ANEXA 2
SCALA STRESULUI PARENTAL

Următoarele afirmații descriu sentimente și percepții despre experiența de a fi părinte. Gândiți -vă la fiecare
dintre ele în ceea ce privește relația dumneavoastră cu copilul sau copiii dumneavoastră în general. Indicați
gradul în care sunteți de acord sau nu sunteți de acord cu următo arele elemente, plasând numărul corespunzător
în spațiul furnizat :
1 = Dezacord ferm, 2 = Dezacord, 3 = Indecis, 4 = De acord, 5 = Total de acord

01. Sunt fericit în rolul meu de părinte.
02. Puține lucruri nu aș face pentru copilul meu / copiii mei dac ă ar fi necesar.
03. Să am grijă de copilul meu / copiii mei uneori îmi consumă mai mult timp și
energie decât am de oferit.
04. Uneori îmi fac griji dacă fac suficiente pentru copilul meu / copiii mei.
05. Mă simt apropiat față de copilul meu / copiii mei.
06. Îmi face plăcere să petrec timp cu copilul meu / copiii mei.
07. Copilul / copiii mei este / sunt o sursă importantă de afecțiune pentru mine.
08. Faptul că am copil / copiii îmi oferă o viziune mai certă și mai optimistă asupra
viitorului.
09. Sursa cea mai mare de stres din viața mea o reprezintă copilul meu / copiii mei.
10. Faptul că am copil / copiii îmi lasă prea puțin timp și flexibilitate în viața
personală.
11. Faptul că am copil / copiii reprezintă o povară financi ară.
12. Este dificil să mențin un echilibru între diferite responsabilități datorită
copilului meu / copiilor mei.
13. Comportamentul copilului meu / copiilor mei este deseori jenant sau stresant
pentru mine.
14. Dacă ar fi să o iau de la capăt, s-ar putea să decid să nu mai am copii.
15. Mă simt copleșit de responsabilitatea de a fi părinte.
16. Faptul că am copil / copiii a însemnat să am prea puține opțiuni și prea puțin
control asupra vieții mele.

17. Sunt satisfăcut ca și părinte.
18. Mă simt bine alături de copilul meu / copiii mei.

CALCULAREA SCORULUI

Pentru a calcula scorul stresului parental, elementele 1, 2, 5, 6, 7, 8, 17 și 18 ar trebui să fie notate invers după
cum urmează : (1=5) (2=4) (3=3) (4=2) (5=1). Scorurile fiecărui element se vor însuma.

Scorarea instrumentului: – Ne dorim ca un scor redus să semnifice un nivel redus de stres și un scor
ridicat să semnifice un nivel crescut de stres.

• Per total scorurile posibile variază pe o scală de la 18 la 90.
• Cu cât este mai mare scorul, cu atât este mai mare nivelul măsurat al stresului parental.

Folosiți un simplu tabel pentru a arăta rezultatele dinainte și de după pentru a evidenția dacă intervenția a avut
un efect pozitiv.

• Comparația indivizilor înainte / după sau scoru ri de stres parental longitudinale per total.
• Comparația dintre înainte și după reprezintă scoruri medii pentru grupuri (părinți / îngrijitori care
accesează în mod specific, țintit intervenții, sesiuni de grup sau servicii.

Referințe :

Berry, JD, & Jones, W,H, (1995) The Parental Stress Scale : initial psychometric evidence. Journal of Social
and Personal Relationships, 12, 463 – 472.

ANEXA 3
Chestionar Mindfulness

1. Pot experimenta anumite emoții fără să le conștientizez decât foarte târziu .
2. Sparg sau scap lucruri din mâini din cauză că nu sunt atent, din neglijență sau din cauză că mă gândesc
la altceva .
3. Mi se pare greu să mă concentrez pe ceea ce se întâmplă în prezent .
4. Am tendința să merg repede spre destinație fără să fiu atent la ceea ce se întâmplă în jurul meu .
5. Am tendința să nu remarc sentimentele de tensiune fizică sau de discomfort decât până chiar mă apasă .
6. Uit numele persoanelor aproape imediat ce le aud .
7. Am senzația că sunt pe pilot automat .
8. Mă grăbesc să fac activități fără să le acord cu adevărat atenție .
9. Păstrez atenția pe scopul pe care doresc să îl ating atât de mult că pierd contactul cu ceea ce fac în rest .
10. Realizez sarcinile fără să conștientizez ceea ce fac .
11. Mă surprind ascultând oamenii cu o ureche, făcând practic altceva în același timp .
12. Ajung într -un loc și mă întreb cum de am ajuns acolo .
13. Mă surprind fiind preocupat de viitor și trecut .
14. Mă surprind făcând lucruri fără să fiu atent la ele .
15. Ronțăi mâncăruri fără să conștientizez că mănânc .