Partea I. Stadiul actual al cunoașterii [605635]

3
Cuprins
Partea I. Stadiul actual al cunoașterii
Introducere 4
Capitolul 1. Trematodoze 5
1.1 Generalități 5
1.2 Fasciola hepatica 5
Capitolul 2. Cestodozele 12
2.1 Ge neralități 12
2.2 Moniezia expansa 12
Capitolul 3. Cenuroze 18
3.1 Generalități 18
3.2 Cenuroza cerebro -Spinală 18
Partea a II -a Cercetări proprii
Capitolul 4. Scopul lucrării 22
Capitolul 5. Materiale și metode 23
Capitolul 6. Rezultate și discuții 28
6.1 Rezultate analize ovine adulte 28
6.2 Rezultate analize miei 33
Capitolul 7. Concluzii și rec omandări 42
Bibliografia 44

4

Introducere

Între organismul animal și mediul în care trăiesc ele, permanen t are loc un schimb de
materie; animalul primește din mediul înconjurător substanțe fundamentale și elimină în acest
mediu produși i rezultați din funcțiile lui.
Funcțiile celulare sunt menținute de schimbul de materie, acestea ne putând trăi fără
materia din mediul înconjurător. Pentru a ajunge la fiecare celulă, această materie trebuie
prelucrată, transformată și selecționată de an umite aparate și organe care formează aparatul
digestiv și aparatul respirator. Aparatul digestiv asigură importul de substanțe alimentare iar
aparatul respirator execută importul de oxigen necesar arderilor din corp.
Substanțele alimentare sunt materialel e din mediul exterior care, în urma treceri i prin
aparatul digestiv, sunt desfăcute în substanțe simple, absorbite și trecu te în sânge, prin
intermediul că ruia ajung la celule și se hrăne sc.
În general, viețuitoarele prin influența mediului asupra organis melor sunt supuse unor
modificări morfologice mai mult sau mai puțin accentuate. Parazitismul oferă cel mai tipic
exemplu care arată tocmai modificările organismelor în funcție de condițiile de mediu.
Consecințele parazitării asupra gazdei au o importanță deosebită în raport medical. Acest
fenomen arătându -se prin următoarele acțiuni: mecanică, spoliatoare, toxică și inoculatoare.
Datorită multitudin ii de aspecte care apar în cadrul parazitismului avem posibilitatea de a spune
că paraziții pot provoca din p artea gazdei reacții variabile. Prin intensitatea variabilă a acestora,
uneori au loc reacții brutale, alteori nici nu sunt luate în considerare.
Căile prin care paraziții părăsesc gazdele, rezistența diferitelor forme de răspândire sau
existenț a unui număr mare de gazde intermediare, toate acestea mă resc posibilitatea de infestare.

5

Capitolul 1. Trematodoze

1.1 Generalități
Trematodozele grupează parazitozele determinate de helminț ii din clasa Trematoda, acestea
în formă adultă s e dezvoltă în diverse aparate, organe, țesuturi la om, alte mamifere, păsări, pești,
cauzând îmbolnăviri grave, unele cu caracter zoonotic. Stadiile larvare se dezvoltă la gazda
intermediară, moluște, insecte, crustacei. [5]
Caracterizate prin: co rpul foliaceu, turtit dorso -ventral, de dimensiuni de la 1 -3 mm la 5 -7
mm lungime și prezența a două ventuze, rareori numai una; tubul digestiv, incomplet dezvoltat,
având orificiul buco -anal. Sunt hermafrodite. [3]
Lipsesc aparatele circulator și respirator. Ciclul biologic este di – și triheteroxen, în care se
întâlnesc stadii exogene, de obicei, ouăle, miracizii, sporociștii, rediile, cercarii și metacercarii.
Adulții sunt hematofagi, histofagi sau chimivori; stadiile larvare putând a se multipli ca
partenogenetic.

1.2. Fasciola hepatica
Fascioloza este o boală hepato -biliară, enzootică, sezonieră, care afectează animalele
erbivore, mai ales rumegătoarele evoluând cronic, rareori acut, determinată de specii din genul
Fasciola.[2]
Fasciola hepatică are corpul de formă foliacee, cu partea anterioară alungită, conică, la
vârful căreia este situată ventuza bucală, în apropiere, mai jos, de baza conului este ventuz a
ventral. Culoarea este cenușiu -gălbuie, cu nuanțe mai închise sub for ma unor ramificații, când
sunt hrănite. Adulții au dimensiunile de 2 -3 cm lungime și 1 -1,5 cm lățime formele iar tinere 1-10
mm. Musculatura este tristificată. Între cele două ventuze se deschide orificiul genital. Orificiul

6
buco -anal urmat de faringe și e sofag, scurte și două anse intestinale dispuse în partea mediană,
trimițând ramificații laterale, terminate înfundat. [17]
Aparatul genital mascul este alcătuit din două testicule, ramificat, continuate de două
canale deferente, canal ejaculator, cirusul aș ezat în punga cirusului cu deschidere în orificiul
genital.
Aparatul genital femel este format din: ootip în care se deschid celelalte ducte: uterul
sinuos, ovarul ramificat, prin oviduct; două glande vitelogene – situate de -o latură și de alta a
corpului; dezvoltate, prin intermediul celor două viteloducte; și glanda Melhis. Ovarul și uterul
sunt situate în treimea anterioară a corpului, iar testiculele ocupă partea posterioară. [16]
Ouăle sunt de formă eliptică, cu coaja subțire de culoare galbenă, sunt ne evoluate în
momentul pontei, iar celula ou și substanțele viteline ocupă spațiul până aproape de coajă.[3]
Ciclul biologic al fasciolozei
Ciclul biologic este diheteroxen, în care gazdele definitive (G.D.) sunt: oaia, bovinele,
capra, porcul, calul, iepur ele, ierbivorele sălbatice.
Fascioloza este semnalată și la om. Gazdele intermediare (G.I.) sunt melcii acvatici
(Galba trucatula), principala gazdă Limnaea stragnalis, L. pallustriu, Radix sp. Fasciolele tinere
sunt prezente la nivelul parenchimului hepat ic, iar cele adulte parazitează canalele biliare, uneori
în infestații masive, se pot întâlni eratic în cord, pulmon, cavitatea pertoneală. Modul de nutriție
este hematofag, posibi l și cu detritusuri celulare. [8 ]
Ouăle eliminate, în tranzit biliar și apo i intestinal, ajung cu fecalele animalelor pe sol,
pășune, în apă. Embriogeneza se realizează în biotopi acvatici când regimul termic este favorabil,
între 10 -35șC. Optimul termic este de 25 -28șC, când embriogeneza se realizează în 10 -14 zile.
Sub acest re gim termic embriogeneza se p relungește în corelație inversă la 20șC, durează 18 zile,
iar la 15șC – 35 zile. Sub temperatura de 6șC și peste 40șC ouăle se distrug în timp variabil. [2]
Primul stadiu larvar sau miriacidul are corpul acoperit cu cili, este t riunghiular și măsoară
circa 130 -140 µm lungime și 35 -45 µm lățime la partea anterioară. Conține celule secretoase de
enzime proteolitice, cu rol în penetrarea tegumentului. Viața miracizilor este scurtă, sub 36 de

7
ore, deoarece nu se hrănesc. Sunt forme m obile în căutarea gazdei, atrași de mucusul secretat de
melci, pătrund activ în tegumentul acestora sau pe la nivelul pneumostomului. În melc se formeză
sporochistul după pătrunderea miracizilor in manta. Are aspect saciform, conținând celule
germinale și măsoară 150 -250 µm. Prin multiplicarea insulelor germinative se formează mai
multe redii (8 -20)(Figura 1.1). [15]

Figura.1.1 Dezvoltarea la Fasciola hepatica (Niculescu, 1964)

Rediile se dezvoltă, sunt foarte mobile și rupând învelișul sporochistului dev in libere.Pot
ajunge în mărime de la 350 -500 µm, de la 1,5/0,2 mm. Ele străbat țesuturile pătrunzând în
hepatopancreas. Forma rediilor este alungită, prezintă ventuză bucală și tub digestiv. Datorită
mobilității, pătrund în hepatopancreas, unde se vor dezv olta și celelalte stadii larvare. În condiții
optimale, rediile generează redii fiice. Perioada necesară este de aproximativ 15 -20 zile. Ultimele
formează cercarii. Cercanii sunt forme amfibiene, ovale, rotunde, prevazute cu o codiță. Au
dimensiunile între 250-300/200 µm și prezintă cele două ventuze (bucală și ventrală) și
numeroase celule secretoare, chistogene. [6]

8
Într-o redie se formează câteva zeci sau sute de cercari. Emergența cercarilor din gazdele
intermediare se produce după circa 50 -80 zile de la pătrunderea miracidiului, perioadă care se
prelungește în condiții de estivație sau hibernare. Ajunși în mediul exterior, cercarii se fixează cu
ventuza ventrală de plante, frunze și își secretă substanțe care îi formează învelișul și își pierd
coada. [2 ]
Metacercarul este forma exagerată, infestată. Are corpul rotund, nuanță lăptoasă și măsoară
240-270/200 µm. Conține în interiorul învelișului, care este bistratificat, forma tânără de fasciolă.
Dintru -un singur ou se pot forma până la 20.000 cer cari.

Modalități de contaminare
Pătrunderea adolescarilor se face numai pe cale orală, la pășune, o dată cu plantele
pășunate și cu apa în cazul când animalele se adapă din ochiurile sau smîrcurile de apă, care de
obicei sunt înconjurate de plante. Mai este posibilă contaminarea la grajd cu furajele recoltate de
pe terenuri cu fasciloză; acest mod de contaminare, mult mai rară și în intensitate mai mic ă, are
loc în timpul iernii. [7]
Fascioloza, ca multe alte parazitoze, este o boală cu un accentuat caracter sezonier.
Apariția sa este legată, în primul rând, de posibilitățile de contaminare.
Contaminarea masivă a animalelor se face, în mod obișnuit, în t impul când există
suficient ă umiditate. Exceptâ nd anii foarte ploioși, când contaminarea se poate face în timpul
verii, în rest ul anilor se constată că, începând cu sfârșitul lui A ugust și apoi lunile de toamnă,
contaminarea se poate produce în cel mai acc entuat grad. Datorită faptului că cei mai mulți melci
mor în timpul iernii, sunt foarte reduse posibilitățile de a avea în primăvară un numar mare de
adolescari ieșiți din puținii melci ce au supraviețuit. [17]
Adolescarii de pe plante, rămași pe câmp din a nul anterior, în mare măsură au fost
distruși. Reiese deci că focalitatea este menținută în cea mai mare măsură de animalele mamifere
în corpul cărora fasciolele trăiesc de la un an la altul. În această privin ță se consideră că media de

9
viață a unei fascil oe este de 16 -18 luni. Dacă cei mai mulți melci din p rimăvară aparțin generației
noi, dezvoltată în luna M ai, când pot pătrunde și miracidii în corpul lor, r eiese că pe la sfârșitul
lunii I ulie, în corpul acestor melci se găsesc cercarii formați, gata a se transforma în adolescari.
[1]
Epidemiologie
Fascioloza este răspândită pe apr oape întreg globul, dar având aspecte epidemiogene și
prevale nță diferite corelate de multiplii factori: prezența biotopilor cu gazde intermediare și
comportamentul acestora; sistemul de întreținere al animalelor, la pășune sau în stabulație;
regimul favor abil în anii cu căldură și ploi abundente în timpul verii; receptivitatea unor specii
foarte numeroase; modul de organizare a măsurilor profilactico -terapeutice ș.a. [8]
Principalele surse de contaminare sunt reprezentate pe de o parte de gazdele definitive ,
bolnave sau cu forme subclinice, eliminatoare de ouă, iar pe de altă parte, de gazdele
intermediare limneidele, care eliberează ercarii, poluând astfel apele, iarba din pășune, fânețele,
pe care se formează metacercarii, elementele cele mai rezistente.
Prolificitate mare se înregistrează la fasciolele parazite la ovine în vârstă de 2 ani, iar
capacitatea maximă a ovopontei este la vârsta de 5 -12 luni a fasciolelor. Efectuarea tratamentelor
la animale fără a se lua măsuri antipoluante este urmată de o reală explozie ovopoluantă datora tă
distrugerii fasciolelor și eliminărilo r masive de ouă. [18]
Simptome, diagnostic, tratament
Semnele clinice de obicei apar începând di n lunile Octombrie – Noiembrie până în
Februarie – Martie. Se întâlnesc trei aspect, în cazul formei cornice care este ș i cea mai des
întâlnită. [4]
Perioada de început trece aproape neobservată. Manifestările clinice sunt legate de
numărul de heminți dezvolt ați, de starea de întreținere dar și de condițiile de îngrijire si hrănire.
Când helminții au ajuns la maturitate, începe cea de -a doua perioadă. Cu toate că în
prima perioadă animalele dădeau impresia de îngrășare , în cea de -a doua perioadă acest lucru e ste
contrar. Animalele rămân în ur mă, lâna începe să cadă și să devină sfărâmicioasă. Globulele roșii

10
și hemoglobin scad foarte mult cantitativ. Apar edemul pleoapelor, submandibular și
substernoabdominal. La palparea ficatului nu se constată o sensibilita te deosebită, în schimb la
percuție zona ficatului este mărită. [8]
Cea de -a treia perioadă la animalele bolnave se întâlneste în luna Februarie; a ceasta fiind
caracterizată prin cașexie și moarte. Sunt destul de frecvente avorturile, iar oile care ajung s ă fete
dau naștere unor miei nedezvoltați, debili.
Forma acută poate apărea chiar din toamnă. Semnele clinice sunt evidente de la inceput.
Oile putând muri într -o perioadă foarte scurtă, după 3 -18 zile de boală. Această formă este rar
întâlnită, apărând d upă un an foarte p loios.[17]
Diagnosticul se bazează pe coroborarea datelor epidemiologice cu examenul clinic, dar
confirmarea se face prin examenul necropsic. Clini c prezintă slăbire până la cașex tizare,
inapetență, diaree, anemie, scăderea produc ției de lapte. Epidemiologic, evoluția îmbolnăvirilor
în toamnă și iarnă, în cazul animalelor care au păsunat pe terenuri contaminate cu biotopuri de
gasteropode acvatice sau furajate cu fibroase recoltate din astfel de zone. [5]
Examenul necropsic este sin gurul în fascioloza acută și în prima fază a formei cornice.
Prin metoda frământării ficatului și prin spălare și sedimentare se pot identifica fasciolele.
Diagnosticul diferit se pune față de unele maladii cu tabloul clinic lezionar asemănător. L a
ovine se face clinic, cu: paramfistomoză, alte helmintoze digestive, cisticercoza hepatică,
dicrocelioză, hepatită necrozată. Necropsic, fascioloza acută se diferențiază cu cisticercoza
hepatoperitoneală în faza incipientă, de migrare a cisticercilor și de hepatite necrozate. [1]
Tratament: Combaterea fasciolozei se înscrie în ansamblul măsurilor de combatere care
urmărește: necesitatea și dehelmintizarea profilactice, combaterea gazdei intermediare pe pășuni
și fânețe; distrugerea elementelor p arazitare din mediul exterior.
Pe plan mondial, medicamentele fasciolicide cele mai utilizate sunt cele care acționează
în special asupra fasciolelor adulte dar și a celor tinere, cu spectru larg și toxicitate redusă: Zanil
(Oxiclozanid), în doză de 15 -20 mg/kg corp la ovine, fără effect asupra fasciolelor tinere, terapia
fasciolozei acute necesită dublarea dozei. Do zele de administrare per os sunt de 3ml/ 10 kg, iar în

11
fascioloza acută, dozajul este dublat, eficacitatea poate ajunge la 80%. Medicamentul n u
influențează calitatea laptelui ș i cărnii, poate fi administrat la animalele gestante. [6]
Rafoxanid (Ranide) derivate de salicil -anilidă. Eficacitate foarte ridicată, depășește 90%,
asupra fasciolelor în vârstă de peste 6 săptămâni. Nu necesită măsuri privind dieta. Se poate
aplica în stare de gestație și lactație dar are dezavantajul de interdicție a l consumului de carne de
la animale timp de 28 de zile, iar pentru lapte este de 24 de ore după tratament. În strongilatoze
digestive și pulmonare a sociate cu fascioloză la ovine, rezultate le bune se obtine prin asocierea
tratamentului Rafoxani d + Nilverm, amestecul se face î n momentul utilizării. [17]
Dovenix (Nitroxinil) derivat halogenat de nitrofenoli, în soluție 25%. Eficacitate de 60 –
80% asupra f ormelor tinere, se administrează injectabil, subcutanat. Restricții în consumul de
lapte timp de 5 zile și de carne 30 de zile. [5]
Coriban (Diamfenetida) derivate al salicilanilinei este activ asupra formelor tinere și adulte.

12

Capitolul 2. Cestodozele

2.1 Generalități
Prin denumirea de cestodoze se înțeleg toate parazitozele care au drept cauză fie forma
adultă, fie cea larvă a unuia sau a mai multor helminți din subclasa Cestoda.
Subclasa Cestoda cuprinde viermi al căror corp este plat do rsoventral, neted, în formă de
panglică. Corpul lor este totdeauna segmentat, iar segmentele alăturate sunt asemănătoare ca
organizație morfologică. [4]
Cestodele, teniile sau panglicile sunt viermi paraziți în faza lor adultă, în majoritatea
cazurilor în tubul digestiv la toate animalele, inclusiv omul, iar în faza larvară sunt paraziți în
diferite organe la mamifere, pești, insecte, etc. [17]
În timpul evoluției lor, cestodele au nevoie de schimburi obligatorii de gazde, de la faza
larvară la cea de adult.
Rumegătoarele se pot contamina cu un număr variabil de specii de cestode în forma
adultă, manifestând semne digestive diferite.
Cea mai frecventă cestodoză este întâlnită la miei în primele luni după ieșirea la pășune.
Ea poate produce chiar moartea.

2.2 Moniezia expansa

Moniezia expansa are dimensiunile de 1 -5 m lungime; cu proglotele ovigere
dreptunghiulare, mai late decât lungi, sunt de 2 -3 mm lungime/ 10 -12 mm lățime. Scolexul cu
cele 4 ventuze muscular puternice, are aspect lobat; proglotel e sunt prevăzute cu două seturi de
organe genitale, care se deschid, prin porii genitali de ambele margini ale lor, proglotele tinere

13
sunt albicioase, cele ovigere, de nuanță gălbuie. Uterul în formă de rețea ocupă proglota aproape
total. Ovarul se observă prin transparență sub forma a două rozete simetrice laterale, de fiecare
proglotă. [15]
„Localizarea adultului în intestinu l subțire la bovine, ovine și caprine. Ouăle (oncosferele) apar
mai adesea cu aspect triunghiular, de 56 -67 µm. [3]
Ciclul biologic
Ciclul biologic, diheteroxen, se r ealizează cu participarea gazde i intermediare formate din
acarieni de pășune din familiile: Scheloribatidae, Galumnidae, Liacarida e. Adulții parazitează
intestinu l subțire la ovine, caprine, bovine, rareori la alte rumegatoare. Proglotele ovigere se
desprind în grup și uneori se distrug în timpul tranzitului intestinal. Ajunse pe pășune sunt
ingerate de gazda intermediară – acarieni coprofagi (din peste 50 genuri – Orbatula,
Scheloribates, Galumna) la care se formea ză larvele cisticercoide. Timpul necesar larvelor să
ajungă infestante este de 3 -4 luni. Acarienii contaminați în primăvară sunt infestați la finele verii
și toamnă, iar cei care se contami nează vara târziu devin infesta ți în primăvară. Contaminarea
rumeg ătoarelor se produce la pășune, prin ingerarea acarienilor , gazda intermediară, odată cu
iarba. Este posibilă infestația animalelor la adăpost prin furajare cu masă verde provenită din
terenuri contaminate. Cisticercoizii eliberați se fixează cu ventuzele de mucoasa intestinală. Faza
prepatentă este de circa 35 -45 zile.[2]

14

Figura 2.1. Dezvoltarea Moniezia expansa (Niculescu,1964)

Epidemiologie
Nivelul de poluare al pășunilor este dependent de intensitatea și extensivitatea
parazitismului în turmele de miei. Rumegătoarele adulte nu reprezintă surse importante de
poluare. Faza patentă a infestației poate fi de 3 -12 luni, dar în forma latentă depășește 6 luni.
Tratamentul parazitozei la animale în pășune, neînsoțit de măsuri depoluatoare, este urmat de
expulzări masive de proglote ovigere, mai ales în turme, cu prevalența parazitismului de 95 –
100%. În plus, rata circadiană de poluare poate ajunge la un milion de ouă. Câțiva factori
epizootogeni favorizează evoluția enzootiilor pe aproape întreg globul: numă rul mare al

15
populațiilor de acarieni de pășune la care se dezvoltă larvele cisticercoide; durata îndelungată a
parazitismului acarienilor de 18 -24 luni, superpozabilă longevității gazdei intermediare;
densitatea mare, de 1.400 -3.300/m² a populațiilor de o ribatide în pășuni naturale în timpul
primăverii și în toamnă, iar numărul cisticercoizilor per acarian poate fi 1 -14. [4]
Comportamentul populațiilor de acarieni cu hidrotropism pozitiv, helitropism negativ,
imprimă un anumit bioritm circadian și sezonier posibilităților de contaminare a gazdei definitive.
Receptivitatea crescută manifestă ovinele, în special mieii, urmate de taurine si caprine.
La toate rumegătoarele receptivitatea scade odată cu înaintarea în vârstă. Prima infestație
determină tulburări ciclice intense, cu mortalitatea crescută, dar la reinfestări probabil datorită
imunității câștigate – evoluția este benignă. Sunt incomplete informațiile privind diferența de
receptivitate pe sexe, linii genetice, stări imunodepresive, aspecte de mare imp ortanță
practică. [18]
Patogeneză
Modificările dominante se întâlnesc la nivelul intestinului și în oarecare măsură prezintă
modificări și sângele; este influențată starea generală a animalelor. Acestea se datorează
acțiunilor mecanice, inflamatori i, spoliatoare și toxice ale acestor helminți. [6]
Acțiunea mecanică și inflamatorie se exercită de la primele începuturi ale d ezvoltării
viermelui, fiind mai accentuate cu cât numărul helminților este mai mare. Se poate astfel ajunge
până la formarea de g hemuri, care obstruează tractusul digestiv. De asemenea, prin mișcările
continue ale viermilor se produc permanente iritații la nivelul intestinului.
Cestodele adulte eliberează o cantitate apreciabilă de exotoxine care acționează atât
asupra sângelui, asu pra sistemului nervos cât și asupra metabolismului. Acțiunea spoliatoare în
cazul altor viermi mai mici poate fi pusă pe plan secundar, dar în cazul monieziei cunoscând
ritmul rapid de creștere și dimensiunile mari ale viermilor, ea capătă o importanță deo sebită,
cantități enorme de substanțe nutritive, calciu și vitamine sunt luate de vierme. [3]

16

Simptome, diagnostic, tratament
Apariția clinică a sindromului are loc în cazul parazitărilor mai intense, în special la
tineret. Incidența m orbidității se observă primavara după circa 30 -45 zile de la trecerea la pășune.
Modificările clinice sunt comune la miei și iezi, obișnuit boala evoluează cronic, uneori acut, cu
infecție masivă. În prima fază animalele sunt lipsite de vioiciunea caracte ristică vârstei, devin
apatice, mucoasele aparente sunt palide, slăbesc și stagnează din creștere. Tulburările digestive
insidioase la început se manifestă prin apetit capricios, abdomen balonat, co nstipație alternând cu
diaree. La c ei cu diaree, după câte va zile fecalele sunt negricioase, apoase și urât mirositoare.
Defecările sunt frecvente, cu tenesme, provocând deshidratare. Mortalitatea poate fi de 80%.
Există cazuri de intoxicație prin absorbția toxinelor parazitare, se observă tulburări nervoase ca
pareze, masticație in gol, ataxie. [15]
În cazurile cronice po t apărea edeme declive. Simptomul specific apare mai tardiv și
constă în aspectul "brumat" al fecalelor. În special dimineața când miei i sunt lăsați la pășunat se
pot observa fragmente de strobil ă cu nuanță albicioasă, care sunt de forme și mărimi diferite.
Mortalitatea in cazul celor int ens infestate este de 15 -20%. La ovinele adulte boala trenează
asimptomatic.
Diagnostic. Datele epizootologice au semnificație diagnostică, în special la ovine: apariția
îmbolnăvirilor la miei, în primăvară, la 30 -45 zile de la introducerea în pășuni infestate; clinic la
miei moniezioza apare la vărsta de 2 -8 luni, exprimată prin: abdomen balonat, apetit capricios,
diaree alternând cu constipație, ataxie, astazie, opistotonus, masticație în gol, anemie, scrâșniri
din dinți. Uneori sfârșitul este letal după 4 -6 zile, în infestații puternice. [7]
Examenul coproscopic se face macroscopic, în faza patentă când se observă prezența
fragmentelor de proglote ce împestrițeaz ă fecalele, este cea mai certă metodă, are ca dezavantaj
tardivitatea; microscopic, ovohelmintoscopic, prin metode de îmbogățire, flotație sau
sedimentare, se evidențiază ouăle caracteristice. [15]

17
Morfopatologic la cadavre se constată: anemie și infiltrați i seroase, cașexie, înfiltrație
edematoasă pe segmente însemnate, enterită catarală sau hemoragică, obstrucție intestinală cu
necroză ale peretelui și prezența paraziților în nu măr de câteva zeci.
Diagnostic diferențial se face față de alte helmintoze dige stive: strongiloidoză,
trichostongilidoză, esofagostomoză, eimerioză, paramifistomoză, anaerobioză gastrointestinală,
enterite specifice, toxice.
Tratament. Curativ, la miei se folosesc: Sulfat de cupru, soluție, 1,125%, preparată cu apă
de ploaie sau fiar tă, în vase de sticlă, lemn; se poate adăuga acid clorhidric 3 -4 ml/1 l soluție.
Supradozajul, uneor prin erori de calcul, duce la intoxicația acută, cu sindrom cardio -respirator,
edem pulmonar, uneori icter hemolitic. [4]
Carbonat bazic de cupru, se admini strează 0,5 g/ miel neînțărcat; 0,75 g/ miel înțărcat și 1
g pentru ovine adulte; este nevoi de o dietă de circa 12 -15 ore de apa la disc reție. Dezavantajul se
datorează faptului că mieii bolnavi, cu apetit modificat, adinamici nu se dehelmintizează.
În as ociația cestodozelor cu strongilidoze digestive și pulmonare se recomandă:
Albendazol, în jur de 5 -10 mg/kg corp, fără dietă; Panacur (Fenbendazol) 5 -7,5 mg/ kg.
Tratamentul se va aplica la toată turma. Pentru a evita poluarea pășunilor cu oncosfere se
aplică tratament preimaginal (la circa 28 -30 zile de accesul animalelor la pășune). După
tratamentele aplicate în faza patentă a b olii, circa 4 zile animalele vor fi ț inute pe terenuri
nepășunabile pentru evitarea invaziei terenurilor. Apoi pe acele pășuni se aplică cianamidă de
calciu, 300 kg/ha, pentru fertilizare, are efect limitante asupra acarienilor de pășune. [16]

18
Capitolul 3. Cenuroze

3.1 Generalități
Din grupa metacestodozelor, cenurozele afectează rumegătoarele și leporidele, dete rminate
de dezvoltarea larvelor cisticericene din tipul Coenurus, la nivelul sistemului nervos central și
respectiv în țesutul conjunctiv subcutanat. [15]
3.2 Cenuroza cerebro -spinală
Agentul etiologic al căpielii este Coenurus cerebralis, forma larvară a l ui Multiceps
multiceps, care parazitează în intestine la câine.
Coenurus cerebralis este o larvă de tip monocistic și policefa lic, ale cărui dimensiuni
variabile pot ajunge la mărimea unei nuci sau chiar a unui ou de găină. Vezicula este albă -sidefie
și, având membrană foarte subțire , se pot vedea prin traversul ei capetele de tenii sub forma unor
puncte albe mai închise, grupate neregulat sub formă de insule. Numărul scolexilor poate ajunge
la câteva mii(4000 -5000). [2]
Ciclul biologic
Ciclul biologic este diheteroxen. T. multiceps se localizează în intestinul subțire la câini,
vulpe, lup de unde în faza prepatentă – după circa 6 săptamâni postinfestant – elimină proglote
izolate sau segmente de câteva proglote ovigene care odată cu fecalele a jung pe sol, iarbă, unde
se eliberează ouăle prin distrugerea acestora. Gazda intermediară, rumegătoarele, se
contaminează ingerând, odată cu furajele ouăle parazitului. Embrionul hexacant, eliberat la
nivelul intestinului, pătrunde – via portal sau vase c gilifere în circulația sanguină și apoi în cele
mai diverse organe. [8]
Dezvoltarea larvară este continuată de embrionii care pătrund în sistemul nervos central;
ceilalți vor degenera; este posibilă contaminarea translacentară a fetusului. Traseul spre locu l de
elecție a embrionilor este parcurs în 8 -14 zile. Vezicularea este evident cât un bob de mazăre
după 40 de zile, iar la 90 de zile cenurii sunt constituiți, având capacitatea infestantă; la mărimea
maximă, cu scolecși dezvoltați, se ajunge în circa 6 -8 luni. Contaminarea gazdei intermediare

19
este urmată de obicei de dezvoltarea în encefal a unui număr de 1 -3 cenuri, chiar dacă cuantumul
infestant cu ouă a fost foarte crescut. [17]
Contaminarea canidelor se realizează prin consumul de creier, mădu va spinării ce conține
cenuri. Faza prepatentă la gazda definitivă este de aproximativ 6 săptămâni.
Contaminarea
Cenuroza este o boală în special de pășune, oile sau celălalte animale infestându -se cu
oncosferele eliminate de câinii parazitați cu cestodul adult. Contaminarea prin furajare la grajd
sau o dată cu adăpatul este posibilă, dar nu constituie regulă. [4]
După ingerare oncosferei, embrionul hexacant este eliberat chiar de la nivelul stomacului,
astfel că în intestin el este liber și trece, pe cale circulatorie, în tot organismul. Embironii ajung în
toate organele, dar se dezvoltă numai aceea care au ajuns în sistemul nervos central. La
aproximativ 14 zile de la data infestării, embrionii ajung în diferite organe, inclusiv în sistemul
nervos. [3]
Caracteristic pentru dezvoltarea cenurului este timpul foarte lung de care are nevoie
pentru a deveni veziculă maternă, minimum 8 luni sau chiar un timp mai îndelungat, peste 10
luni.
Simptome, diagnostic, tratament
Diagnosticul este posibil clinic și de certitudine, morfopatol ogic, dar valoare orientativă
are și datele epizootologice: sunt mai receptive ovinele; dintre rumegătoare, boala afectând
tineretul până la vârsta de 12 luni, excepțional peste. [18]
Apariția îmbolnăvirilor, mai rară după vârsta de 8 -9 luni, se datorează stării de
imunitate,fiziologice, de nutriție. Prezintă importanță prezența câinilor infestați în preajma
turmelor; izbucnirea mai frecvent ă la animalele care au fost la pășune; are caracter enzootic, în
toamnă, spre primăvară. [8]
Clinic, boala evoluează acut și cronic. În forma acută se observă în cazul pătrunderii unui
număr mare (8 -10) de embrioni hexacanți în encefal, într -un interval scurt de timp,boala având
sfârșit letal, înainte de formarea cenurilor. Se observă sim ptomatologia unei meningo -encefalite;

20
hiperexcitabilitate, hiperestezie, febră, amauroză, dificultăți de deplasare, poziții anormale ale
capului; polipnee, tahicardie, cecitate, dromomanie, inapetență. Mortalitatea este ridicată după 10
zile.[2]
Forma cronică, cea mai frecventă, corespunde dezvoltării unui număr mai mic (1 -4) de
cenuri. Simptomatologia variază dependent de localizarea (encefalică și medulară) și faza de
dezvoltare a cenurilor. Obișnuit în această formă se di sting trei perioade: men ingo-encefalită
(encefalită difuză); de liniște aparentă; de encefaloză focală. Prima perioadă se manif estă la 15 -20
zile perioada iniț ială, cu tablou similar formei acute: hiperexcitabilitate sau stare depresivă,
hipertermie, modificări comportamentale, c ontracții convulsive, opistotonus, emprostotonus,
nistagmus, încordare în mers, mișcări în mena j, dromomanie, tulburări de vedere, inapetență,
slăbire. La cazurile care supraviețuiesc, după 10 -12 zile, apare faz a de liniște aparentă, ce
cores punde localiză rii și dezvoltării cenurilor și durează 3 -7 luni, când animalele par sănătoase
clinic. Perioada de encefaloză focală este dominată de manifestări heteromorfe dependente de
centr ii nervoși lezați. Se manifestă prin: stare depresivă sau hiperexcitabilitate t recătoare;
deplasare anormală (mers în menaj, dr omomanie, vertije) comportament schimbat: masticație in
gol, scrâșniri din dinți, hiperreflectivitate; crize epileptiforme urmate de stări depresive; decubit
lateral cu pedalare membrelor; tulburări vizuale; dispare reflexul pupilar, cecitate; ramolismentu l
peretelui calotei craniene când cenurii sunt localizați la suprafața encefalului exprimat prin
elasticitate la palpația zonei; în faza de decubit, cu imposibilitatea nutriției, animalele se
cașectizează și apar plăci decubitate. Prognosticul acestor cazu ri este letal (exceptând unele
remedieri chirurgicale) după 4 -6 săptămâni. În cenuroza medulară , mult mai rar întâlnită apare
pareza trenului posterior, paraplegie, treptat se produce paralizia sfincterelor, cu incontinență
urinară și de fecale și abolire sensibilității regiunilor afectate: psihicul animalului este normal.
[15]
Morfopatologic, în forma acută, indiferent de specia gazdă, determinată de embrionii
hexacanți în migrare se produc leziuni hemoragice, traumatice și inflamatorii la suprafa ța și în
profunzimea encefalului; se observă traiecte sinuoase de calibru unui ac ce conține embrioni.
Traiectele de suprafață sunt însoțite de pahimeningită fibrino -purulentă sau hemoragică, întâlnite
mai ales în spațiul interpeduncular și în jurul chiasm ei optice. Histologic, traectele sinusoase sunt
înconjurate de infiltrație limfocitară, giganto -celulară, epiteloidă, ușoară glioză, iar la periferia

21
focarelor, leziunii de perivascularită cu manșoane edematoase și înfiltrații cu granulocite
eozinofile; în substanța nervoasă limitrofă se produc modificări degenerative. [5]
Forma cronică se caracterizează, în prima fază, prin modificări similare formei acute, dar de
intensitate mai moderată. În plus, apar necroze focale și congestie cerebrală; embrio nii de la
extremitatea traiectelor sinuoase au dimensiunile boabelor de cânepă sau mazăre. Î n perioada
ultimă sunt vizibili la nivelul emisf erelor cerebrale, în cerebel și trunchiul cerebral, cenurii, de
dimensiuni variabile, dependente de timpul scurt de contaminare. Există și o corelație inversă
între numărul cenurilor dezvoltați și dimensiunea acestora. Pentru a se putea estima retrospectiv
momentul și locul unde a avut loc infestarea animalelor redăm dimensiunile cenurilor
corespunzător vârstei lor: măr imea bobului de cânepă, la 2 -4 săptămani perioada initială;
mărimea bobului de mazăre, la 5 -6 săptămâni; a alunei la 7 săptămâni; a oului de găină, cenurul
complet format, la 3 luni. [3]
Diagnostic diferențial: se face cu encefalita listerelică, necroză co rtico-cerebrală, rabie,
neoplazii cerebrale și alte encefalite specific, intoxicații cu substanțe neurotrope, carențe în cupru,
estroza (apare jetaj și strănut la ovine adulte).
Tratament medicamentos nu există. Chirurgical cu prognostic favorabil, până la 50%, în
funcție de localizarea și numărul cenurilor. Intervenția este bună și se amână până la maturizarea
completă a cenurului, ceea ce se traduce prin semnele grave manifestate de bolnav.

22

Partea a II -a Cercetări proprii

Capitolul 4. Scopul luc rării

În prezent , în România , una dintre cele mai importante ramuri ale eco nomiei o reprezintă
agricultura, respectiv zootehnia.
Ovicultura este o ramură principală a zootehniei , ovinele fiind întâlnite în toate regiunile
țării. Având în vedere diversit atea produselor, valoarea biolog ică ș i economică a ovinelor, toate
au contribuit la aprecierea de-a lungul timpului a speciei ..
Prezenta lucrare dorește a stabili o schemă de tratament antiparazitară la ovine bazată pe
analizele necropsice și e xamenele coproparazitologice efectuate. Această cercetare s -a efectuat
în zona de nord -vest a României, Judetul Bihor, Comuna Abram, Satul Suiug.
În urma examenelor coproparazitologice și examenelor necropsice s-a putut stabili atât
gradul de infestare cât și tipul celor mai frecvente parazitoze întâlnite în acea zonă. Examenele
coproparazitologice s -au efectuat între a zecea și a cincisprezecea zi din fiecare lună pe durata
cercetării.
Această lucrare are ca scop stabilirea unei scheme de tratament pen tru a evita
administrarea în exces a produselor antiparazitare dar și pentru a evita formarea rezistenței
paraziților la substanțele active a diferitelor produse de specialitate în combaterea parazitozelor.

23

Capito lul 5. Materiale și metode

Prezenta cercetare s -a derulat pe perioada 01.03.2016 – 28.03.2017 și a fost realizată pe
un efectiv de 1000 de capete de ovine, din care 600 de capete de ovine adulte respectiv 400 de
capete de miei, din rasă Țurcană și Carab aș.

Cele 1000 de capete de ovine le -am împărțit în două loturi. Lotul experimental format din
560 de capete de ovine adulte și 380 de capete de miei; lotul martor format din 40 de capete de
ovine adulte și 20 de capete de miei.

24

Figura 5.1 Lotul exp erimental
Lotul martor a fost ținut pe aceeași pășune cu celălalt lot de ovine dar pentru a evita
accesul lotului experimental la lotul martor, am folosit un țarc electric.

Figura 5.2 Lotul martor

25
Pe pa rcursul studiului am efectuat 4 80 de examene coprop arazitologice pri n metoda
Willis, 10 examene necropsice si 5 examene prin metoda de sedimentare gastro – intestinală.
La fiecare serie de analize efectuate s -a recoltat probe de fecale de la 30 de capete alese
aleator. S -a sacrificat câte un animal pentru a se putea efectua examenul necropsic.
Examenul coproparazitologic s -a efectuat prin me toda Willis. Mod de lucru: pregă tirea
într-un pahar a apoximativ 2 grame de fecale, peste care se adaugă o cantitate de 5 -10 ori mai
mare de soluție de clorură de sodiu. Consistența unor fecale a fost mai densă iar aceste fecale au
necesitat imersarea lor în soluția suprasaturată pentru hidratare și o ușoară amesteca re. Se
omogenizează cu o spatulă fără a se produc e bule de aer, apoi se strecoară prin sită într-un pahar
Berzelius. Soluția rezultată va fi apoi repartizată cu atenție fără a se produce bule de aer, î n
flacoane goale de antibiotic; ultima parte a soluției se adaugă picătură cu picătură astfel ca
lichidul să formeze un menisc convex. Se așează apoi, cu grijă, pe ste menisc o lam elă astfel încâ t
să acopere în întregime gura recipientului. Lichidul din recipient nu trebuie să se prelingă în afară
în momen tul aplicării lamelei, pentru că poate stimula preli ngerea unor eventuale elemente
parazitare. Se lasă în repaus 15 mi nute.Se ridică apoi lamela, se aplică pe o lamă și se examinează
la microscop.
Recoltarea materiilor fecale s -a făcut în recipiente sterile (coprorecoltoare), conform
recomandărilor igieno -sanitar -veterinare pentru a avea rezultate cât mai concrete și sigure.

26

Figura 5.3 Recoltarea materiilor fecale în recipient coprorecoltoare

Examenul macroscopic al fecalelor. Acest examen se efectuează direct din recipientu l în
care s -au recoltat fecalele. Se poate obse rva cu ochiul liber sau cu lupa ori ne putem ajuta cu o
baghetă de sticlă. Acest examen are ca obiectiv identificarea paraziților adulți sau a fragmentelor
eliminate spontan de animalul parazitat. Paraziții su nt colectați într -o cutie Petri cu ser fiziologic.
Examenul necrposic constă în examinarea exterioară, examenul mucoasei conjunctivale și
globului ocular, cavității bucale, articulații lor, fanerelor. Incizia cutanată premergăt oare jupuirii:
incizia longitudi nală începe de la simfiza mandibulară,care continuă pe linia ventrală a gâtului,
toracelui și abdomenului, până la orificiul anal, se mai completează cu alte două secțiuni ale
fețelor interne ale membrelor.
Deschiderea cavit ății abdominale începe prin efectuarea unei butoniere sub apendicele
xifodan, ajungându -se în cavitatea peritoneală. Se face o incizie pe linia albă, de la apendice până

27
la pubis, apoi două incizii care urmăresc marginea rebordului costal stâng și drept. A poi se
verifică topografia organelor. Ordinea eviscerării este: splina, ficat, rumen, rețea, omasum (foios),
abomasum (stomacul propriu -zis), pancreas, intestin.
În cazul ovinelor, în special la miei , pe suprafața bolului fecal se pot observa foarte ușor
lanțuri d e proglote de Moniezia expansa. Pe baza analizelor efectuate s -a stabilit protocolul de
deparazitare.

28
Capitolul 6. Rezultate și discuții

6.1 Rezultate analize ovine adulte
La data de 14.03.2016 s -a efectuat recoltarea materiilor fecale în recipiente sterile
(coprorecoltoare), apoi s -au efectuat analizele prin metoda Willis.
Rezultatele au arata t că animalele sunt infestate cu Fasciola hepatica și Dicrocoelium
lanceolatum. În urma acestor analize am stabilit administrarea u nui produs antiparazitar pe bază
de albendazol care are un spectru larg, activ atât contra trematodelor adulte, cât și nematodelor
pulmonare și gastrointestinale (ouă , larve, adulte), respectiv unele cestode.
Albendazolul este un derivat benzimid azolic cu un spectru larg de acțiune. Ace sta
determină și ajută la întreruperea metabolismului helmintic, inclu siv depleția reze rvelor
energetice, care ajută ș i determină imobilizarea si apoi uciderea helminților sensibili la acțiunea
sa. Este foarte eficient în tratarea bolilor cauzate de c estode, nematode si trematode; e ficient
împotriva helmiților care pot supra viețui efectului altor antihelmintice dar si al protostrongilil or
pulmonari. Pe lângă faptul că distruge nematodele adulte, această substanță este foarte eficace
împotriva ouă lor prezen te în lumenul tractului gastro -intestinal , dar si împotriva celor de la nivel
pulmonar. Actionează împotriva larvelor de stadiu 4 care se gă sesc la nivelul membranei
mucoasei care are un rol important în epizootologia acestora. Are efect ovocid, obstrucționează
ouăle prezente în materiile fecale să se dezvolte în mediul exter n după eliminare.
Albendazolul este o substanță hidrosolubilă . Proprietatea aceasta reprezintă un factor
principal în biodisponibilitatea acestei mole cule. Principalul loc de absorbție la rumegă toare este
rumenul. Aceas tă substanță după administrarea orală este depozitată în principal în rumen si
rămâne acolo timp de 3 -4 zile; rumenul are o acțiune asemănă toare unui rezervor de albendazol
nedizolvat, a sigurând o solubilizare treptată a moleculei. Es te absorbit din tractul gastro -intestinal
și este rapid met abolizat.

29
Astfel în data de 15 Martie s -a administrat Helmizol A (2,5g/ 100 ml produs) cu o doza de
1 ml/ 10 kg greutate vie, doza fiind cea recomandată pe prospect ul de utilizare.Se administrează
per os, se absoarbe rap id din tractul digestiv și se răspân dește în toate or ganele si ț esuturile,
cauzând lizarea paraziț ilor, indiferent de categoria animalelor tratate, localizarea paraziților și de
specie.
Luând în considerare că albendazolul dăunează cestodelor adulte, la 20 de zile de la
administrarea primulu i tratament conform ciclului parazitar al t rematodelor am repetat
deparazitarea, pentru evitarea formării rezistenței la substanța activă a parazitului, am administra t
un produs care are ca substanță activă oxiclozani d, care acționează și asupra ouă lor și larvelor de
trematode.Acest produs acoperă ca și albendazolul acelaș i spectru parazitar.
Pe data de 31.03.2016 s -a administr at produsul Douvistome. Compoziț ia cantitativă și
calitativă pentru 1 ml este de 34 mg oxiclozanid iar excipienți până la 1 ml. Oxic lozanidul este o
substanță cu o acțiune puternică antiparazitară fiind folo sit în tratamentul fasciolozei ș i
cestodozelor la ovine. A cest medicament se administrează pe cale orală, cu doze de 15 ml/ cap
de animal.
În data de 02.06.2016 o oaie a fost sacri ficată drept urmare a prezentări i urmă toarelor
semne clinice : lipsa poftei de mâncare, edeme în jurul ochilor, diaree, mărirea abdomenului în
zona ficatului și sensibilitate la palpare ; iar în urma examenului necropsic s -a constatat prezenț a
unor trematode , cum ar fi Moniezia expa nsa dar și fasciola hepatica. În urma acestor rezultate s -a
stabilit administrarea unui tratament pe baza de albendazol.
În data de 06.06.2016 lotului de ovine i s-a adm inistrat Vermitan 10% cu o doză de 1 ml/
10 kg greutate vie, conform prospectului de uti lizare prevăzut de către producă torul acestui
medicament.
Vermitan 10% est e un medicament care are la bază ca substanță activă albendazolul, 1 ml
de produs conti ne 100 mg de albendazol. Această substanță se administrează oral, a re culoare
albă, omogenă după agitare.

30

Figura 6 .1.1 Administrarea produsului Vermitan per os
cu pistolul autod ozator la ovine

În scop profilactic în data de 05.09.2016 s-a efectuat îmbăierea ovinelor la care s -a folo sit
produsul Neocidol, cu o doză de 1000 ml/ 1000 litri apa.
Acest act profilactic s -a efectuat pentru a preveni infestarea ovinelor cu paraziți din clasa
Arachnida. Cele m ai frecvente ectoparazitoze întâ lnite la ovine sunt Sarcoptes scabiei, Psoroptes
communis, Derm acentor reticulatus, Ix odes rici nus, Menacanthus cornutus.
În data de 05.09.2016 în urma recoltării materiilor fecale de la ovinele din lotul
experimental, am efectuat analize prin metoda Willis, în urma cărora am descope rit infestarea

31
ovinelor cu helminții Nematodirus și Tricho strongylus. Sunt helmintoze gastro -intestinale
cronice, care afectează rumegătoarele, cu localizare în intestinul subțire. Acești helminți sunt
răspândiți în toate țările și se găsesc frecvent în zonele unde umiditatea pășunilor este mai mare.
Când în medi ul exterior temperatura variază între 20 -30°C, iar umiditatea este suficientă are lo c
dezvoltarea formelor larvare i nfestante. Larvele de Trichostrongylus se dezvoltă în 3-5 zile, iar
acestea pot trăi până la 75 de zile. Evoluția larvelor de Nematodirus se face în aproape 3 -4
săptămâni. Totuși ouăle supuse la temperatura de -6°C, timp de 48 de ore, favorizează
dezvoltarea embrionului, astfel în 48 de ore apărând larvele. Larvele infestante supraviețuiesc
foarte bine în anotimpul rece, chiar în plină iarnă.
Astfel s -a administrat un antiparazitar pe bază de Albendazol, unde într -un ml substantă
orală găsim 25 mg de Albendazol. Acest produs este indicat de către producător pentru tratarea
nematodozelor gastro -intestinale și pulmonare (Oesophagostomum spp., Nem atodirus spp.,
Haemonchus spp., Trichostongylus spp.), a cestodozelor (Moniesia spp.) dar și a trematodozelor
(Fasciola spp.) la ovine.
Am administrat în data de 07.09.2016 Ascacid 2,5%, o doză de 15 ml/ 50 kg greutate vie,
care este o suspensie orală. Deo arece are efect potențial teratogen și embriotoxic nu se
administrează în prima lună de gestație.
La data de 04.01.2017 în scop profilactic am administrat vaccinul Coglavax, cu o doză de
2 ml/ cap de animal. Vaccinarea s -a efectuat pentru a preveni contami narea oilor cu Clostridium
perfringens, Salmonella abortus ovis.
Clostridium perfringens provoacă e nterotoxiemia anaerobă a oilor și este o boală severă,
frecvent întâlnită. În cazuri severe, tra tamenul nu prea este de folos, de aceea este mai bine și mai
de succes prevenirea enterotoxemiei, față de încercarea de a trata boala.
Acest vaccin are următoarele substanț e active: Clostridium, perfringens, Alpha toxoid,
Beta toxoid, Epsilon toxoid, Toxoid de Clostridium, Toxoid de Clostridum tetani, Anacultura de
Clost ridium chauvoei. Este o substanță injectabilă de culoare brun deshis. Se administrează
subcutanat.

32
Pentru a preveni infestarea ovinelor cu ectoparaziți cum ar fi : căpușe, linognatus vituli;
diferitelor tipuri de scabii dar și trematode fasciola he patica și fasciola gigantica; nematode
gastrointestinale am hotărât administrarea produsului Evomec plus, în data de 25.01.2017 care
are un spectru larg de acțiune. Produs administrat subcutanat cu o doză de 1 ml/ 50 kg greutate
corporală.
Substanța activă d in acest medicament este Ivermectina și Clorsulonul. Aceasta este o
substanț ă antiparazitară din clasa lactonelor macrociclice, cu acțiune asupra ectoparaziților dar și
al endopa raziților, la ovine, bovine, suine și capri ne. Acțiunea aceasta constă în creș terea
permeabilității membranei celulare la ionii de clor cu hiperpolarizarea celulelor musculare sau
nervoase, determi nând paralizia și moartea parazitului. Determină și secreția de acid gama
aminobutiric la nivelul sinapselor nervoase ale parazitului, aj ungându -se la întreruperea
impulsului nervos. Prin inhibarea enzimelor din ciclul glicolitic, clorsulonul acționează asupra
trematodelor mature dar si cele imature.

Figura 6.1. 2. Reprezentarea grafică a gradului de infestare a ovinelor cu paraziți

33
În figura 6 .1.2 se poate observa oscilația gradului de infestare a ovinelor supuse cercetării
pe parcursul perioadei experimentale . În luna Martie ovinele din ambele loturi prezentau acelaș i
grad masiv de infestare, dar în urma trata mentului administrat lotului experimental, gradul de
infestare al acestora a scăzut . În lunile Aprilie și M ai grad ul de infestare rămâ ne constant scăzut.
În schimb luna I unie prezintă o oscilați e destul de ridicată comparativ cu lunile precedente, apoi,
în urma administrări i tratamentului corespunzător infestări i observăm o scădere a gradu lui de
infestare. Luna Septembrie, conform ciclului biologic al unor parazi ți ce se aflau pe pășune , a dus
la o contaminare destul de masivă a animalelor, iar pe baza ace stor analize am hotărât
administrarea unui produs pentru combaterea paraziților întâlniți, iar în urma adminis trării
produsului, gradul de infestare a scăzut și s -a menținut scăzut fără a apărea modificări până la
sfârșitul cercetării.
Privind gradul de in festare a l lotului martor putem observa că , deși la început gradul de
infestare a celor două loturi era la fel , pe parcursul cercetării acest lot nu a prezentat tendință de
scădere doar ci o foarte ușoară oscilație. Lotul martor prezintă o deviație ușoară de la începutul
cercetări i până la sfârșitul acesteia.

6.2 Rezultatele obținute și tratamente la tineretul ovin

La miei , pentru a asigura o creștere și dezvoltare cât mai armonioasă fără tulburări de
creștere dar și miodistrofie , am administrat un produs pe bază de Seleniu și vitamin a E; acestea
fiind esențiale în creșterea și dezvoltarea normală ș i sănătoasă. Seleniul are rol de protector în
nutriția celulelor, important în prevenirea unor stări carențiale precum miodistrofia scheletică și
cardiacă, mări rea fertilității, hepatoza dietetică. Prin intermediul enzimei glutationperoxidazei,
care are rol de protector față de alterările oxidative, seleniul acționează în organism.
Vitamina E este o vitamină cu propri etăți antioxidante care menține glutationul re dus,
pentru a preveni formarea de hidroperoxizi. Absorbția vitami nei A este favorizată prin evitarea
proceselor oxidative și prin protejarea celule lor de acțiunea toxică a acizilor grași. Prin asocierea
vitaminei E cu seleni ul de sodiu se mărește eficiența tratări i carențelor.

34
În data de 14.03.2016 am administrat Sel -E-Vit injectabil, cu o doză de 2 ml/ cap de
animal. Acest produs se administreaz ă subcutanat sau intramuscular. În urma examenului
necropsic, efectuat la doi miei, în data de 13.04.2016 respect iv 14.04.2016 s -a constatat prezența
paraziților intesti nali Moniezia expansa, care fac parte din familia Anoplocephalida e. În Fig.2.2
se poate observa intestinul unde este localizată tenia și zona intestinală unde s -a ajuns la
perforarea intestinului de către aceasta .

Figura 6.2 .2 Intestinele mieilor infestate cu Tenie

În data de 15.04.2016 s -a administrat Panacur, cu o doză de 1 ml/ 10 kg greutate vie.
Acest medicament are la bază ca substanță activă Fenbendazol.
Fenbendazol ul este un antihelmiti c din grupul benzimidazolilor ce a cționea ză neurotoxic
asupra cestodelor și asupra nematodelor prin inhibarea metabolismului carbohidraților. De
asemenea, încetinește polimerizarea tubuli nei în microtubuli. Efectul antihelmitic se manifestă
atât la forma adult ă, cât si la cea imatură a nematodelor gastro -intestinale și respiratorii.

35
Produsul pe bază de fenbendazol administrat este Panacur, suspensie orală, de culoare
albă, omogenă după agitare.
În urma acestui tratament , mieii au început să elimine cestode adulte dar și ouă. În f igura
6.2.2 se pot observa fecale care conțin fragmente din cestode adulte, care au fost eliminate în
urma administrăr ii medicamentului.

Figura 6.2 .3 Teni i eliminate împreună cu fecale
Conform prospectului, după douăzeci de zile am repet at deparazitarea, pentru a combate cât
mai sigur infestarea parazitară. Doar că de această dată am administrat un medicament care are la
bază ca substanță activă praziquantelul. Produsul antiparazitar se numește Prazicest și este
absorbit rapid în organism cu o ridicată eficacitate asupra cestodozelor, provocând dezintegrarea
parazitului, contractura tegumentului.
În data de 05.05.2016 am administrat produsul Prazicest, cu o doză de 1 ml/ 10 kg
greutate corporală, modul de administrare este intramuscular. Având în vedere capacitatea rapidă

36
de absorbție a praziquantelului se poate observa foarte repede eficacitatea acestuia. În figura
(Figura 6. 2.3) se pot observa cestodoze eliminate la câteva ore după administrarea produsului.

Figura 6. 2.4 Teni i eliminate împreună cu fecale

În data de 02.05.2016 am sacrificat un miel pentru a efectuat încă un examen necropsic
pentru a observ a daca aceștia mai sunt infestaț i cu moniezia expansia dar în urma acestui examen
am constatat lipsa acestor paraziț i.
Tot pentru efectuarea un ui examen necropsic , în data de 06 .08.2016 am sacrificat un miel
iar rezultatul analizelor a f ost negativ: nu prezenta nici un fel de infestare.
În data de 05.09.2016 am efectuat analize a le materiilor fecale de unde a rezultat prezența
unor nematodoze Nem atodir us și Trichostongylus, întâlnite și la ovinele adulte. De aceea am
administrat Ascacid 2,5%, dar cu o doză de 10 ml/ 30 kg greutate vie.

37

Figura 6.2 .5 Infestarea ovinelor cu Moniezia expansa

În Figura 6.2.5 putem observa f luctuația infestări i ovinelor cu Moniezia expansa pe
parcursul cercetăr ii; de la o infestare masivă înainte de administrarea produselor antiparazitare
pentru combaterea Monieziei expans a la o infestare redusă.
Putem constata că dintr -un număr de 30 de anal ize efectuate lotului experimental în prima
serie, care a avut loc în M artie, la 28 dintre ele s -a putu t observa prezența M onieziei expansa.
La cea de -a doua serie de analize efectuate se poate observa di minuarea gradului de
infestare î n urma tratamen tului, din 30 de analize la 14 s -a putut observa prezența M onieziei
expansa.
Iar la cea de -a treia serie din 30 analize ef ectuate la 4 s -a cons tatat prezența M onieziei
expans a.

38

Figura 6 .2.6 Prezentarea grafică a nivelului de infestare a mieilor

După cum se poate observa, în luna Aprilie, în urma a două examene necropsice, mieii au
fost diagnosticați ca fiind infestați cu Moniezia expansa; infestarea fiind una masivă. În urma
administrării produsului pentru combaterea parazitozei, gradul de infestare al mieilor a scăzut. În
luna Mai am efec tuat încă un examen necropsic unde am observant prezența Monieziei expansa,
doar că de această data într -un număr mai redus față de primele examene necropsice. Lunile
Iunie, Iulie și August au fost niște luni în care paraziții nu au fost prezenți în organi smele
animalelor supuse cerce tării. În schimb, în luna Septembrie, în urma analizelor am observat
prezența unor helminții Nematodirus și Trichostongylus. Apoi în lunile Octombrie, Noiembrie și
Decembrie miei nu prezentau infestare cu nici un fel de paraziț i.
În schim, lotul martor de la începutul până la sfârșitul cercetării nu a avut tendință de
scădere, ajungându -se chiar la decesul animalelor din cauza gradului masiv de infestare.
Pe data de 26.06.2016, o oaie cu varsta de 1 an, prezenta un comportament diferit față de
restul oilor. Aceasta prezenta următoarele simptome: tulburări în mers, masticație în gol,
hiperreflexivitate, scrâșniri din dinți, tulburări vizuale, mers în manej (în cerc, la stânga din cauza
că cenurul era localizat în partea stângă a emisferei cerebrale) pe baza simtomelor s -a pus

39
diagnostivul de cenuroza sau denumirea populară de ”căpială”. După aceste simptome, la 7 zile
animalul a decedat. Nu am putut administra niciun medicament deoarece tratament
medicamentos nu există și se poat e interveni doar chirurgical. După decesul animalului, am
efectuat necropsia cadavrului iar în cutia craniană pe emisfera cerebrală stângă am identificat
veziculă parazitară cu cenurul. (Fig.6.2.7).
Pentru a preveni contaminarea altor animale, creierul și măduva spinării nu a u fost date spre
consum canidelor deoarece în intestinul subțire al acestora , după circa 6 săptămani postinfestare,
se elimină proglote sau segmente de câteva proglote ovigere, unde o dată cu fecalele ajung pe
iarbă iar ouăle sunt eliber ate prin distrugerea acestora, putand fi ingerate de rumegătoare.

Figura 6.2 .7 Creierul ovinei cu chistul de Coenurus cerebralis

40

Tabel 6.2.1
Gradul de infestare al ovine lor pe parcursul cercet ării
Luna Grad Masiv Grad Mediu Grad Scazut
Lotul
experimental Lotul
martor Lotul
experimental Lotul
martor Lotul
experimental Lotul
martor
Martie Da Da
Aprilie Da Da
Mai Da Da
Iunie Da Da
Iulie Da Da
August Da Da
Septembrie Da Da
Octombrie Da Da
Noiembrie Da Da
Decembrie Da Da
Ianuarie Da Da
Februarie Da Da

41
În tabelul de mai sus se poate observa gradul de infestare a l ovinelor adulte pe parcursul
cercetării.
Prima lună de cercetare este luna M artie unde s -a sesizat un grad masiv de infestare. În
urma tra tamentului efectuat, în l unile Aprilie și M ai, analizele au indicat un grad scăzut de
infestare comparativ cu luna M artie. Efectuând analizele lunare , în luna I unie s -a putut observa o
creștere a parazitoze i la un nivel mediu. În lunile Iulie și A ugust , analizele indicau un grad scăzut
de infestare sau chiar lipsa acestora. Luna S eptembrie reprezintă , din punct de vedere biologic , o
perioadă prielnică pentru ră spândirea paraziților la ovine și, conform celor spuse, în urma
analizelor se poate observa o infestare de n ivel mediu. Î n schimb , în lunile Octombrie,
Noiembrie, Decembrie, Ianuarie și F ebruarie , reefectuând analizele lunare s -a observa t lipsa
infestări i cu paraziț i.

42

Capitolul 7. Concluzii și recomandări

Pe parcursul cercetăr ii la ovin ele supuse studiului s -au înregistrat infesta ții cu următorii
agenți parazitar i: Fasciola hepatica , Coenurus cerebralis, Moni esia expansa, Eimeri a spp.,
Dicrocel ium lanceolatum.
La fi nalul cercetării din cele 40 de capete ovine adulte au mai rămas 27, datorită infest ării
masive cu Fasciola hepatica și cu Moniezia expansa.
Dintre cei 20 de miei selectați să facă parte din lotul martor, au mai rămas 11; din cauza
infestării masive cu M oniezia expans a 9 miei au decedat.
În lotul experimental , din 560 de capete de ovine adulte , la finalul cercetării, au răm as în
număr de 559 de capete, una prezentân d semne clinice neobișnuite, care arăta u că aceasta suferea
de cenuroză , cunoscută și sub numele de „căpială ”, rezult atul fiind confirmat în urma examinăr ii
necropsice . Având în vedere ciclul biologic al acestui p arazit se confirmă faptul că ac ea oaie a
fost contaminată înaintea începeri i cercetării. Î n ceea ce prive ște lotul mieilor , din 380 de capete
supuse cercetării au mai rămas 376 de capete, cei 4 miei au fost sacrificați pentru a se putea
efectua examenul ne cropsic și o diagnost icare c ât mai concretă a nivelului de parazitare.
În concluzie , în urma analizelor lunare efectuate o vinelor pe parcursul cercetării am putut
stabili o schemă de tratament , iar la ultimele analize efectuate , acestea au confirmat faptul că
animalele nu mai prezentau infestări cu parazi ți.
Schema de tratament e efectuate la ovine pe parcursul cercetări i este:
 în data de 15.03.2016 am administrat Helmizol A pentru a combate infestar ea parazitară
cu Fasciola hepat ica și Dicrocoelium lanceolatum ;
 în data de 31.03.2016 am administrat produsul Douvistome ;
 în data de 06.06.2016 am administrat produsul Vermitan 10% pentru a combate Moniezia
expansa dar ș i Fasciola hepatica ;

43
 în data de 05.09.2016 am efectuat îmbăierea ovinelor cu produsul Neocidol, acest proces
a fost efectuat în scop profilactic ;
 în data de 05.09.2016 am administrat produsul Ascacid 2,5% pentru a combate infestarea
cu helminții Nematodirus și Trichotrongylus ;
 în data de 04.01.2017 am efectuat vaccinarea profilactică a ovinelor contra
anaerobiozelor, folosind vaccinul cu denumirea commercial ă Coglavax ;
 în data de 05.01.2017 am administrat produsul Evomec plus .

Schema de tratamen te efectuat e la miei pe parcursul cercetăr ii este:
 în data de 14.03.2016 am administrat produsul Sel -E-Vit, pentru a preveni tulburările de
creștere ;
 în data de 15.04.2016 am administrat produsul Panacur, pentru combaterea infestăr ii cu
Moniezia expansa ;
 în data de 05.05.2016 am administrat produsul Prazicest ;
 în data de 05.09.2016 am administrat produsul Ascacid 2,5% pentru a combate infestarea
cu helminții Nematodirus și Tric hotrongylus ;
 în data de 04.01.2017 am administrat produsul Coglavax produs administrat în scop
profilactic .

Pe baza cercetărilor efectuate putem enunța că examinările cropoparazitologice sunt de o
reală importanță în stabilirea nivelului de infestare al animalelor, cu ajutorul cărora putem stabili
cu exactitate necesitatea deparazitării. În urma acestor analize putem stabili tratamentele
antiparazitare pe care trebuie să le efectuam, în consecință atât din punct de vedere medical cât și
economic recomandăm coroborarea datelor obținute în urma examenelor cropoparazitologice cu
produsele antiparazitare utilizate.

44

Bibliografie

1. ADAMESTEANU I.,(2000) – Patologie și clinică medicală, Edit. Didactică și
pedagogică.
2. BABA, A. I., C. CĂTOI, (2003) – Morfopatologie generală, Ed. Academicpres, Cluj-
Napoca.
3. BAUER C. (1990) – Veterinary Record
4. CĂTOI, C, (2003) – Diagnostic necropsic veterinary , Ed. Academicpres, Cluj- Napoca.
5. CONSTANTIN, N.,(2002) – Tratat de Medicină Veterinară, vol. II, Ed. Tehnica,
București.
6. COSOROABĂ I. (1992) – Entomologie veterinară, Edit. Ceres, București.
7. COSOROABĂ I., GH. DĂRĂBUȘ, I. OPRESCU (1995) – Compendiu de parazitologie
veterinarp. Vol. 1 -2, Edit. Mirton, Timișoara.
8. COZMA V., O. NEGREA, C. GHERMAN (1998) – Diagnosticul bolilor parazitare la
animale. Edit. Genesis, Cluj -Napoca.
9. CZIRJAK T. ZSOLT (2011) – Patologie animal, Ed. Universității din Oradea
10. DULCEANU N., CRISTINA TERINTE (1994) – Parazitologie veterinară. Vol. 1 -3, Edit.
Moldova, Iași.
11. GHERGARIU S. (1995) – Bazele patologiei medicale a animalelor, Vol 1 -2, Edit. All,
București.
12. GHERMAN I. (1997) – Parazitologie medicală modernă. Edit. Olimp, București.
13. MITREA, I. L., (2002) – Bolile para zitare la animale, Ed. Ceres, București.
14. MOGA MÂNZAT R., COORDONATOR (tratat cu 11 coautori) (2001) – Boli infecțioase
ale animalelor – bacterioze, Ed. Brumar Timișoara.
15. MOGA MÂNZAT R., COORDONATOR (tratat cu 11 coautori) (2005) – Boli infecțioase
ale animalelor –virotice și prionice, Ed. Brumar Timișoara.
16. NICULESCU A L. (1964) – Parazitologie veterinară, Edit. Didactică și pedagogică.

45
17. OLARIU – JURCA, I., (2003) – Diagnostic necropsic veterinar, Ed. Waldpress,
Timișoara.
18. POP, P., Morar, D., și col., (2003) – Patologie medicală pe specii, Ed. Mirton, Timișoara.
19. RADOSTITS, O. M., GAY, C. C. BLOOD, D., HINCHCLIFF, K. W. (2000) –
VETERINARY MEDICINE, W.B. SAUNDERS COMPANY Ltd., 9th edition.
20. ȘUTEU I. (1996) – Zooparaziții și mediul înconjurător. Vol. 2, Edit. Genesis, Cluj –
Napoca.
21. ȘUTEU I., COZMA V. (1998) – Bolile parazitare la animalel e domestic., Edit. Ceres.
22. ȘUTEU I., VARTIC N., COZMA V. (1997) – Diagnosticul și tratamentul parazitozelor la
animale, Edit. Ceres.
23. ***http://ansa.gov.md/uploads/files/Nomenclator%20IN/in_evomec%20sol_inj%20 –
%201958.PDF
24. ***http://fainadepeste.ro/enterotoxemia -boala -de-supraalimentare -la-ovine -si-capine -1/
25. ***http://www.arhiva.lumeasatului.ro/avortul -salmonelic -al-oilor_l143.html
26. ***http://www.farmavet.ro/site/catalog/index.php?rou te=product/product&product_id=2 5
27. ***http://www.vetexpe rt.ro/medicamente -veterinare/antiparazitare -suspensii -solutii –
orale/antiparazitare -suspensii -solutii -orale -c120/vermitan -10-p1156.html
28. ***http://www.vetexpert.ro/medicamente -veterinare/antiparazitare -suspensii -solutii –
orale/antiparazitare -suspensii -solutii -orale-c120/panacur -p980.html
29. ***(1998), THE MERCK VETERINARY MANUAL 8-ed, MERCK & CO., INC.,
WHITEHOUSE STATION, N. J.