Academia Nationala de Informatii [605597]

Academia Nationala de Informatii

ADMITERE MASTER

MASTER”MANAGEMENTUL INFORMATIILOR DE SECURITATE
NATIONALA

TEMA ESEU

SECURITATEA INFORMATIILOR SI INTERNETUL -Criminalitatea
electronica

Introducere

Pe parcursul ultimelor decenii, spațiul cibernetic a avut un imens impact
asupra tuturor componentelor societății umane. Evoluția umanității și activitățile
societății moderne, apărarea drepturilor fundamentale, interacțiunile economice și
sociale depind tot mai mult de infrastructurile de comunicații și tehnologia
informației.
Spațiul cibernetic deschis a încurajat relaționarea socială și politică la nivel
mondial, a rupt obstacolele dintre țări, cetățeni și etnii, permițând relaționarea și
schimbul de informații și idei la nive l planetar. Toate acestea sunt posibile prin
intermediul forumurilor dedicate libertății de exprimare și prin exercitarea
drepturilor fundamentale ale omului.
Valorile, principiile și normele pe care comunitatea europeană le
promovează și le susține este necesar a fi aplicate și în mediul online, pentru ca

spațiul cibernetic să rămână liber și deschis.
Drepturile fundamentale ale cetățenilor, democrației și ale statului de drept
trebuie să fie protejate și în mediul cibernetic. Prosperitatea și libertatea d epind
din ce în ce mai mult de un internet dinamic și inovativ, care va continua să se
dezvolte numai în cazul în care inovarea în sectorul privat și în societatea civilă
conduc la creșterea sa.
Libertatea online necesită siguranță și securitate. Internetul ar trebui să fie
protejat de activitățile cu intenții răuvoitoare, abuzuri și incidente.
Pentru realizarea acestor deziderate, guvernele tuturor statelor au un rol
important în asigurarea unui spațiu cibernetic liber și de asigurare a condițiilor de
siguranță.
Pe lângă toate acestea, guvernele au sarcina de a proteja accesul și de a
respecta drepturile fundamentale online, de a menține fiabilitatea și interoperabilitatea internetului.
Cu toate acestea, sectorul privat deține șioperează segmente semnificative
din spațiul cibernetic, astfel orice inițiativă trebuie să recunoască rolul de lider al
statului în domeniul securității cibernetice,chiar dacă scopul acestuia este numai de crea cadrul legislativ necesar desfășurării activităților în acest spațiu .
Comunicațiile și tehnologia informației au devenit coloana vertebrală a
creșterii noastre economice și este o resursă esențială pe care toate sectoarele economice se bazează. Acestea stau la baza sistemelor complexe care păstrează
economiile noastre, funcționând în sectoare cheie, cum ar fi finanțele, sănătatea,
energia și transportul, în timp ce mai multe modele de afaceri sunt construite pe
disponibilitatea neîntreruptă dată de internet și de buna funcționare a sistemelor
de informare.

CRIMINALITATEA INFORMATICĂ – NOȚIUNI GENERALE

Noțiunea de criminalitate

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, prin noțiunea de
„criminalitate” se înțelege săvârșirea de crime; totalitatea infracțiunilor săvârșite pe
un teritoriu, într- o anumită perioadă.
1
Crima, criminalitatea și amenințările acestora, precum și lupta pentru
prevenirea și combaterea lor, sunt concepte complexe și pluridisciplinare care comportă multiple abordări conceptuale și operaționale, din perspectivă socială,
juridică, politică, crim inologică, filozofică, logico- sistemică, etică, etc.
Criminalitatea sau infracționalitatea reprezintă o formă particulară a
devianței sociale, acest fenomen afectând relațiile interumane cu efect negativ

asupra ordinii publie și a comunităților de persoane , violând valorile sociale
caracteristice unei societăți și nu numai, având în vedere periculozitatea
fenomenului.

Criminalitatea în România

În prezent în România, fenomenul criminalității informatice se manifestă –
în principal – în următoarele domenii:
– infracțiuni privitoare la comerțul electronic – sunt reprezentate (în principiu)
de achiziționarea de bunuri sau de servicii prin Internet (acestea fiind plătite cu
ajutorul unor mijloace de plată electronică folosite în mod fraudulos), precum și
oferirea spre vânzare prin Internet, a unor bunuri (unicul scop fiind acela de a
înșela eventualul cumpărător);
– infracțiuni privitoare la sistemele informatice – sunt reprezentate de atacurile
împotriva sistemelor informatice, atacuri ce pot urmări perturbarea bunei
funcționări a unui sistem informatic;
– pornografia infantilă prin sisteme informatice – Internetul și în general noua
tehnologie asigură infractorilor o cale deosebit de ușoară și rapidă pentru racolarea de persoane, indiferent de vârstă, producere a și răspândirea de imagini cu caracter
pornografic, în unele dintre ele fiind implicați minori.
1.3. Noțiunea de „criminalitate informatică”
Plecând de la definiția criminalității (în general) dar adaptând-o
particularită ților proprie acestei forme de manifestare a criminalită ții, s -a
considerat
2 ca fiind criminalitatea informatică, ansamblu infrac țiunilor comise, prin
intermediul sau în legătură cu utilizarea sistemelor informatice sau re țelelor de
comunicaț ii, într -un interval temporal și spatial determinat.
Sistemele informatice și rețelele de comunicații putând și instrumentul, ținta sau
locația acestor infracțiuni.

1.4. Evoluția tehnologiei informatice

Calculatoarele moderne reprezintă rezultatul unui îndelungat proces de
căutări ale unor mijloace tehnice adecvate pentru mecanizarea și automatizarea
operațiilor de calcul.
Istoria mașinilor de calcul cuprinde evoluția diverselor tehnici folosite de
oameni pentru a efectua calcule matematice și a mașinilor și aparatelor fizice de
care s -au folosit pentru acest scop. Multă vreme, aceste calcule se efectuau mintal,
eventual cu ajutorul unor dispozitive simple, cum ar fi abacul și, din secolul al
XVII -lea, rigla de calcul. 3

Sistemul s -a dezvoltat exponențial și la ora actuală se apreciază că Internetul
cuprinde câteva zeci de milioane de calculatoare și zeci de mii de rețele locale, iar
câteva zeci de milioane de utilizatori navighează în fiecare moment prin Internet,
folosind serviciul Web.
Ușurința în utilizare, costul scăzut, rapiditatea și asigurarea unui caracter
anonim fac din Internet un mediu propice infracțiunilor. Datorită caracterului
global al rețelei și uriașei complexități, posibilitățile „de ascundere” ale autorului
sunt practic nelimitate, încurajând și din acest motiv săvârșirea de infrac țiuni.
Utilizarea tehnologiei informaticii în activitatea infracțională prezentă
dezvoltarea tehnologiilor informaționale a sporit considerabil eficiența afacerilor în
cele mai diferite sfere de activitate (economie, medicină, drept etc.),rețelele de
telecomunicații, permit efectuarea t ranzacțiilor în regim realviteza de procesare a
sporit considerabil, iar companiile sunt capabile să păstreze și să prelucreze masive enorme de date.
Însă, pe lângă aspectele pozitive, a apărut un șir de fenomene negative –
infracțiunile informatice, adică realizarea unor acțiuni directe sau indirecte, fizice sau logice, premeditate sau nepremeditate, ce au scop modificarea uneia sau mai
multor stări (confidențialitate, integritate, accesibilitate, non -repudiere) ale unui
sistem sau subistem informațional.
Acest fapt a dus la apariția unei noi ramuri a dreptului, care necesită
elaborarea concepției de infracțiune informatică, definirea noțiunii și elucidarea
tipurilor infracțiunilor, clasificarea lor și stabilirea măsurilor de constrângere,
elaborarea metodelor, tehnicilor și metodologiilor de cercetare a infracțiunilor și,
nu în ultimul rând, elaborarea programelor de studiu pentru pregătirea specialiștilor
în domeniu.
Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei informației (IT) și pătrunderea în
toate sectoarele de activitate, a determinat schimbări majore în societate, ceea ce a impus stabilirea de norme juridice apte să răspundă necesității de a menține
Preocupările comunității internaționale de a lupta împotriva criminalită ții
informatice, precum și necesitatea de a stabili faptele care trebuie să fie incriminate
în legislațiile naționale, normele procedurale aplicabile în domeniul criminalității informatice și mijloacele de cooperare internațională rapidă, care sunt impuse de specificul infracțiunilor săvârșite prin intermediul sistemelor informatice, au fost
concretizate în Convenția europeană privind criminalitatea informatică, semnată de România la 23 noiembrie 2001.
Convenț ia privind criminalitatea informatică impune statelor member
adoptarea unei legisla ții penale care să include reglemetări specific acestui
domeniu.
În România, cele mai importante reglementări juridice în materie de criminalitate informatică au fost prevăzute în Legea nr.161/2003 privind unele

măsuri pentru asigurarea transparenței și exercitarea demnităților publice, a
funcțiilor publice și mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupție .
PRINCIPALELE INFRACȚIUNI DIN SFERA CRIMINALITĂȚII
INFORMATICE
2.1. Date generale privind principalele infracț iuni din sfera criminalității
informatice ca reglementare interne.
2.2.Explicații terminologice privind principalele infracțiuni din sfera criminalității informatice.
Prin “sistem informatic” se înțelege orice dispozitiv sau ansamblu de
dispozitive interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai
multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
Prin “program informatic ” se înțelege un ansamblu de instrucțiuni care pot
fi executate de un sist em informatic în vederea obținerii unui rezultat determinat.
Prin “date informatice ” se înțelege orice reprezentare a unor fapte,
informații sau concepte într- o formă care poate fi prelucrată printr- un sistem
informatic.
Prin “măsuri de securitate ” se înțelege folosirea unor proceduri, dispozitive
sau programe informatice specializate, cu ajutorul cărora accesul la un sistem
informatic este restricționat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori. 2.3. Incriminarea principalelor infracțiuni di n sfera criminalității informatice
în Codul Penal.
În cadrul acestei secțiuni, au fost analizate următoarele infracțiuni: Accesul
ilegal la un sistem informatic, Interceptarea ilegală a unei transmisii de date
informatice, a lterarea integrității datelor in formatice.
2.4. Aspecte procesuale aplicabile infracțiunilor din sfera criminalității informatice
Conservarea imediată a datelor informatice se dispune
6 de procurorul care
supraveghează sau efectuează urmărirea penală, din oficiu sau la cererea organului
de cercetare penală, pe o durată de maximum 60 de zile, prin ordonanță, dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiții 7:
-există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei
infracțiuni;
-măsura este necesară în scopul strângerii de probe ori identificării făptuitorului ,
suspectului sau a inculpatului;
-datele informatice, inclusive datele referitoare la traficul informațional, au fost
stocate prin intermediul unui sistem informatic;
-aceste date se află în posesia sau sub con trolul unui furnizor de servicii de
comunicații electronice destinate publicului;

-există pericolul pierderii sau modificării acestora.
În cursul urmăririi penale, competența și procedura de soluționare a cererii de
autorizare a percheziției informatice este identică cu cea referitoare la percheziția
domiciliară. 9

PRINCIPALII FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ DEZVOLTAREA
CRIMINALITĂȚII INFORMATICE
Dependen ța de tehnologia informa ției și comunicaț iilor
Chiar dacă nu ne place să recunoa ștem, depindem din ce în ce mai mult de
tehnologia informa ției și comunicaț iilor (ICT).
Astfel, comunica țiile zilnice,controlul și gestionarea func ționalităților în clădiri,
transportul (aerian, feroviar,naval, etc.), furnizarea de energie, apă, etc. Depind de
tehnologia informa ției și comunicaț iilor iar integrarea continuă a tehnologiei
informației și comunicaț iilor în viața de zi cu zi este posibil să continue și să
dobândească valen țe noi .
3.2. Numărul de utilizatori

Popularitatea Internetului și a serviciilor sale, este în continuă ascensiune,
depășind 1,5 miliarde de utilizatori (în prezent) 11.
Dar, odată cu cre șterea numărului de utilizatori conecta ți la Internet, a
crescut și numărul potenț ialelor ținte și infractori. Este dificil de estimat cât de
mulți oameni folosesc Internetul pentru activită ți ilegale. Chair dacă numai 0,1%
din utilizatori ar comite infracțiuni, numărul total al infractorilor ar depă și 1,5
milioane.

3.3. Disponibilitatea dispozitivelor și accesului

Comiterea infrac țiunilor din sfera criminalită ții informatice este destulde
ușoară, fiind necesare echipamente (hardware), programe de utilizare a
echipamentelor (software) și acces la Internet.
3.4. Disponibilitatea informa țiilor

Internetul conț ine, în prezent, aproape 240 milioane de pagini web
12 de
informații, la zi. Un infractor care plănuie ște un atac poate găsi informa ții detaliate
pe Internet, de la cum să construiască o bombă folosind substanț e și produse
comerializate liber, până la planurile unei clădiri sau ale unei reț ele de utilită ți.
Deși astfel de informa ții erau disponibile chiar înainte de dezvoltarea Internetului,
accesul la aceste informaț ii era (oricum) mult mai greu de obț inut.

3.5. Pierderea mecanismelor de control
Toate reț elele de comunicare în masă- de la rețelele de telefonie ut ilizate
pentru apeluri de voce, la Internet – au nevoie de administrare centrală și standarde
tehnice pentru a asigura operabilitatea.
Internetul trebuie de asemenea, să fie guvernat de legi și leguitori iar
organele de aplicare a legii ai început să se dezvolte standarde legale car neceită un
anumit grad de control central.
3.6. Dimensiuni interna ționale ale fenomenului
Multe procese de transfer de date pot dobândi caracter transna țional datorită
faptului că protocoalele utilizate pentru transferurile de date pe Internet se bazează
pe o dirijare optimă dacă legăturile directe sunt temporar blocate.
3.7. Independenț a locaț iei și prezenței la locul infrac țiunii
Pentru comiterea infrac țiunilor, infractorii nu trebuie să fie prezenț i în
aceeaș i locație cu ținta. Aceesul la Internet le permite comiterea infrac țiunilor de
aproape oriunde în lume.
3.8. Automatizarea
Una dintre cele mai mari avantaje ale tehnologiei informaț iei și
comunicaț iilor este abilitateade a automatiza anumite procese, automatizare care
are multe consecin țe majore: măre ște viteza proceselor, cre ște amploarea și
impactul proceselor, limitează implicarea oamenilor.
3.9. Resursele
Nu doar o cre ștere a puterii calculatoarelor folosite de un singur utilizator
este singura caracteristică care ri dică probleme pentru investiga ții; în aceia și
măsură, creșterea capacităț ilor rețelei poate ridica probleme majore.

3.10.Vit eza proceselor de schimb de date

Trimiterea unui mesaj de poștă electronica oriunde în lume durează doar
câteva secunde. Acest transfer rapid lasă foarte puțin timp organelor de aplicare a
legii pentru a cerceta infrac țiunea sau pentru a colecta probele.

3.11.Viteza de dezvoltare

Internetul este într -o continuă dezvoltare. Începutul extinderii sale dramatice
a fost marcat de creș terea unei interfe țe de utilizator grafice (www) “prietenoasă”
și ușor accesibilă. Crearea acestei interfeț e (www) a permis dezvoltarea de noi
aplicaț ii, dar ș i de noi infrac țiuni.

3.12.Comunica țiile anonime

Anumite servicii Internet fac dificilă identificarea infractorilor 13.
Posibilitatea comunica țiilor anonime este un produs/serviciu oferit cu
intenția de a evita dezavantajele de utilizator; exemple de astfel de servicii:
terminale publice de Internet (la aeroporturi, cafenele Internet), re țele fără fi r,
servicii detelefonie mobilă preplătite care nu necesită înregistrare, capaciăț ile de
stocare oferite de pagini web fără înregistrare,sisteme tip server de comunica ții
anonime,retransmi țători anonimi.

3.13.Tehnologia de criptare

Un alt factor care poate complica investigarea criminalităț ii informatice, dar
care constitue solu ția tehnică cheie în lupta împotriva criminalită ții informatice,
este tehnologia de criptare. Folosind criptarea, se reu șește protejarea informa țiilor
împotriva accesului persoanelor neautorizate.

CRIMINALITATEA INFORMATICĂ ȘI CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ
4.1.Noțiunea de “criminalitate organizată”
Crima organizată se referă la grupurile transna ționale sau locale implicate în
diverse activită ți criminale, care au ca principal scop b eneficiile financiare. În anul
2011, suma rulată la nivel mondial se cifra la aproximativ 650 miliarde de dolari.
Noțiunea de „criminalitate organizată” a început să fie folosită în Italia la
jumătatea anilor 1970, când odată cu explozia fenomenului de sechestrări de
persoane și cu apariția terorismului, sau introdus modificări legislative, făcându- se
diferența dintre criminalitatea „individuală” și „criminalitatea organizată”.
Referindu- ne la situația din România, trebuie făcută precizarea clară că ordinea
civilă s- a degradat, că inflația a înregistrat un salt extraordinar și că în acest
context criminalitatea a crescut alarmant, piața neagră fiind o prezență cotidiană aproape la vedere.
Deschiderea frontierelor în cadrul Uniunii Europene și circulația
nestingherită între țările acesteia a facilitat mișcarea persoanelor și a mărfurilor,
impulsionând piața liberă dar în același timp și criminalitatea, sub toate formele
sale.
14
4.2. Modul de operare al grupurilor de crimă organizată în sfera criminalității
informatice.
Modul de operare care implică mai multe persoane putem afirma că este
specific infracțiunilor din sfera criminalității informatice.
În grupurile de infractori formate, fiecare membru are rolul său bine definit,

grupul conlucrând pentru scopul final, respective obținerea de bani sau alte foloase
în mod illicit.

IMPACTUL CRIMINALITĂ ȚII INFORMATICE ASUPRA ORDINII
PUBLICE ȘI SIGURANȚ EI NAȚIONALE
. Date statistice.
Ordinea publică reflectă starea de normalitate în organizarea și desfășurarea
vieții politice, sociale ș i economice, în concordanț ă cu normele de conduită
juridice, etice, morale, religioase și de altă natură, general acceptate de societate.
Asigurarea climatului de normalitate socială, de ordine și siguranță publică a
reprezentat o pri oritate permanentă pentru societate, care prin structurile sale
specializate a căutat să găsească cele mai eficiente forme și modalități de realizare
a acestui obiectiv.
Securitatea națională se realizează prin măsuri adecvate de natură politică,
economică , diplomatică, socială, juridică, educativă, administrative și militară, prin
activitatea de informații, contrainformații și securitate, precum și prin gestionarea
eficientă a crizelor, în conformitate cu normele de conduit ale comunității europene
și euro atlantice și prevederile dreptului internațional relevante.
Impactul criminalității informatice asupra ordinii publice și siguranței
naționale. Date statistice.
Spre exemplu, fortele de politie internationale au destructurat o grupare de
romani care sunt acuzati ca stau in spatele a ceea ce oficialitatile au numit cea mai
mare frauda cu carduri bancare din Australia, de la nivelul anului 2013.
Un număr de șapte persoane din România au fost acuzate de furt informatic
de pe 30.000 de carduri de credit australiene, potrivit politiștilor din acest stat.
Fără cooperarea altor 13 state, împreună cu sectorul bancar al Australiei, nu
am fi fost posibilă depistarea acestor tranzacții ilegale în rețelele infracționale din
România.
Informațiile furate erau utilizate pentru a se crea carduri de credit false,
folosite pentru retrageri frauduloase in Australia, Hong Kong, Europa si SUA. 15
5.3. Impactul criminalității informtice la nivel internațional. Date statistice.
Astfel cum am arătat și anterior, caracterul pregna nt transfrontalier, face ca
linia dintre criminalitatea informatică de la nivel național și cea de la niv el
internațional să fie foarte fină. Nu de puține ori, cetățeni români orchestrează rețele
de crimă roganizată în alte state decât România, pentru a obține foloase materiale
în mod nelegal.
Spre exemplu, fortele de politie internationale au destructurat o grupare de
romani care sunt acuzati ca stau in spatele a ceea ce oficialitatile au numit cea mai
mare frauda cu carduri bancare din Australia, de la nivelul anului 2013.

Un număr de șapte persoane din România au fost acuzate de furt informatic
de pe 30.000 de carduri de credit australiene, potrivit politiștilor din acest stat.
La data de 14 martie 2013 Comisia Europeană a definit o serie de ac țiuni
menite să combată în întreaga Uniune Europeană practicile comerciale agresive,
cum ar fi falsele oferte „gratuite”, publicitatea de tip „capcană și deturnare” la
produse care nu pot fi furnizate și îndemnurile adresate copiilor. La cinci ani de la
intrarea în vigoare a Directivei privind practicile comerciale neloiale, Comisia a
reexaminat aplicarea acesteia și a anunțat măsuri de intensificare a procesului de
asigurare a respectării normelor, în vederea sporirii încrederii cetă țenilor atunci
când fac cumpărătu ri pe piața internă a Europei.
5.4.Terorismul informatic – o nouă amenințare la adresa ordinii publice
Deși este considerat mai degrabă un concept decât o realitate, terorismul
informatic suscită din ce în ce mai mult interesul deopotrivă al mass -media și al
cercurilor guvernamentale.
Studii in domeniu relevă faptul că pericolul există, însă se cunosc prea
puține informații despre fenomen sau sunt prea puțin conturate limitele acestuia.
Ce este, însă, terorismul informatic?
În prezent, atât în mediile academice, cât și în cele circumscrise securității
IT, există foarte multe definiții, multe dintre acestea încercând un paralelism cu
definiția clasică a terorismului, respectiv totalitatea actelor inten ționate de violenț ă
comise de un grup sau de o organi zație pentru a provoca o teamă generalizată și
pentru atingerea unor scopuri politice. 16
În esență, potrivit definiției Biroului Federal de Investigatii al S.U.A. avem
de-a face cu " un atac premeditat, motivat politic, impotriva informatiilor,
sistemelor d e calculatoare, programelor si operarilor de date, ce conduce la
violente impotriva obiectivelor civile si necombatantilor, atac exercitat de grupari.
Chestionar asupra conștientizării riscurilor de a deveni victimă a
criminalității informatice.
În vedere a studierii impactului pe care fenomenul criminalității informatice
îl are asupra ordinii publice, în cadrul realizării prezentei teze am considerat utilă aplicarea unui chestionar la nivelul utilizatorilor de internet precum și al
posesorilor de card- uri de debit ori credit, având în vedere împrejurarea că și aceste
persoane pot deveni victime ale făptuitorilor care actionează pe Internet.
Structuri cu vocație internațională specializate în prevenirea și combaterea
criminalității informatice .
În Statele Un ite ale Americii, la nivelul Departamentului de Justiție a fost
creată Secțiunea privind criminalitatea informatică și proprietatea intelectuală
(„The Computer Crime and Intellectual Property Section” – engl.), care se ocupă
cu implementarea strategiei naționate de combatere a criminalității informatice și
protejează proprietatea intelectuală în leg ătură cu acest stat la nivel global.

Structuri specializate de luptă împotriva criminalității informatice
la nivelul Uniunii Europene.
Noua Directivă se dorește a întări răspunsul Uniunii Europene față de
criminalitatea informatică,astfel contribuind la creșterea nivelului de securitate
informatică de care se bucură fiecare cetățean U.E.
Cu această ocazie, a fost înființat și Centrul European pentru
Criminalitate Informatică (European Cybercrime Center – engl.), în cadrul
Europol.
Europol este o organizație de combatere a criminalității la nivel european,
având sediul la Haga (Olanda). Această organizație preia sarcinile poliției naționale
din fiecare stat al Eu ropei, în caz că activitatea criminală, depășește limita
granițelor naționale.
Centrul European pentru Criminalitate Informatică a fost creat in cadrul Europol,
după realizarea unui studiu de fezabilitate comandat de Comisia Europeană către
Rand Corporation Europe.
Centrul se dorește a fi punctul de focalizare a luptei împotriva criminalității
informatice de la nivelul Uniunii Europene, contribuind la creșterea vitezei de
reacție a autorităților europene împotriva infracțiunilor din această arie.

CONCLUZII

Dezvoltarea tehnicii și a tehnologiei a reprezentat o adevărată revoluț ie în
societatea umană, având ca principală consecin ță tranziția de la Societatea
Industrială la Societatea Informa țională.
Apariția calculatoarelor și a Internetului a uș urat foarte mult munca
oamenilor, dându- le posibilitatea efectuarii într- un timp extrem de scurt a unei
multitudini de tranzac ții, de afaceri și de comunicări.
Calculatorul a devenit o component vitală a activităț ii noastre zilnice iar
tehnologia comunicaț iilor și posibilită țile oferite de Internet au produs transformări
în întreaga societate, pătrunzând în toate sectoarele vieții economice,
sociale și culturale.
În aceste condiț ii, criminalitatea informatică, este o problemă majoră în
societățile care folose sc pe scară largă tehnologia informatică, iar în condițiile

absenței unei definiții standardizate și unanim acceptate și a lipsei unor statistici
credibile în domeniu, studierea și examinarea din punct de vedere juridico- penal a
acestui nou gen de infracțiuni, care a cuprins întreg mapamondul, este foarte
importantă.
În România, fenomenul criminalității informatice se manifestă prin
creșterea numărului de cazuri înregistrate și organizarea celor ce comit astfel de
fapte, în adevărate grupări infracționale, precum și reorientarea grupărilor
criminale care, în trecut, comiteau infracțiuni din sfera traficului de persoane,
traficului internațional de autoturisme și traficului de droguri, către infracțiuni de
natură informatică.
Principalii factori, care au determinat reorientarea grupărilor criminale, către
infracțiuni informatice, sunt legați de obținerea de câștiguri materiale mari, într- un
timp relativ scurt și cu riscuri relativ mici.
În prezent, asistăm nu doar la o explozie, diversificare și specializare a
criminalită ții, ci și la o congruenț ă între infrac țiunile din sfera criminalită ții
informatice și infracțiunile ,,clasice”.
Având în vedere dinamica și ritmul rapid de evoluție a spațiului cibernetic,
precum și obiectivele țării în procesul de dezvoltare a societății informaționale,
pentru implementarea pe o scară cât mai largă a serviciilor electronice, se întrevede
nevoia ca legislația internă să se adapteze din mers și continuu, la oportunitățile și provocările generate de un mediu de securitate cibernetică în permanentă
schimbare.
Asigurarea securității și a spațiului cibernetic trebuie să se bazeze pe
cooperarea la nivel național și internațional, prin coordonarea demersurilor
naționale în concordanță cu orientările și măsurile adoptate la nivel internațional.
Numeroase studii arată că doar o mică parte din faptele penale legate de
utilizarea sistemelor informatice ajung la cunoștința organelor de cercetare penală,
iar investigațiile în domeniul infracționalității informatice sunt, prin natura lor,
complexe și implică utilizarea de tehnologii și echipamente sofisticate.
.Aplicarea eficientă a legislației interne existente, precum și armonizarea
legislației interne lacea de la nivel european și internațional.
Criminalitatea informatică și spațiul cib ernetic sunt două elemente aflate într- o
continuă evoluție,ceea ce face dificil pentru autoritățile publice crearea unui pachet legislativ adaptat celor mai noi metode de comitere de fapte penale.
Intensificarea activităților de cooperare între stucturile publice care au
atribuții în ceea ce privește prevenirea și combaterea criminalității informatice, prin
creșterea numărului de persoane care să- și desfășoare activitatea de investigare a
faptelor din sfera criminalității informatice, precum și organizarea de stagii de
practică comune, astfel cum am arătat și mai sus, la care să participe personal din

diverse structuri ori autorități publice, în vederea dezvoltării de
interspecializate,care să coopereze în mod eficient la viitoare acțiuni comune.
Creșterea efectivelor de investigatiori reprezintă o necesitate ce persistă de
mult timp în practică, multe cauze fiind soluționate cu întârziere, din lipsa
personalului specializat în realizarea de percheziții și/sau culegeri de date
informatice.
Cooperarea dintre a utortiățile publice și membrii societății civile, în vederea
aducerii la cunoștința acestora din urmă a pericolelor la care se expun când accesează Internetul ori contul personal, precum și cu privire la metodele de
protecție pe care le au la dispoziție pentru a evita statutul de victime.

Bibliografie

1.Ioana Vasiu- Criminalitatea informatica,Editura Nemira,1999.Bucuresti
2.Amza Tudor -Crima cibernetica,Ed.Lumina Lex,Bucuresti,2003 .
3.Antoniu George,Crima informatica,Ed Academica ,2003 Bucuresti
4.Adrian Moise -Investigarii criminalistice -Ed.Univesrul
Juridic,Bucuresti.2001.
5.Ionut.Andrei.Barbu- Introducerea in criminalitatea informatica-
Ed.Sitech.Craiova 2014.