Introducere…3 [605502]

CUPRINS
Introducere…………………………………………………………………………………………………3
CAPITOLUL I. CARACTERE GENERALE ASUPRA SPECIEI ȘI
VARIETĂȚILOR DE CALENDULA OFFICINALIS L…………………………………..8
1.1Răspăndirea genului Calendula L………………………………………………………..8
1.2 Importanța ameliorării speciilor de Calendula L…………………………………..8
1.3Diverse genotipuri de C. officinalis L. răspîndire în Europa……………………10
1.4Descrierea botanică a specieia Calendula officinalis L…………………………..13
1.5Criterii de diferențiere morfologică între specia Calendula officinalis L. și soiurile
obținute prin hibridări în RM –Diana și Natali…………………………………………..13
1.6. Caracterizarea anatomică a speciei C. officinalis L…………………………….14
1.6.1. Caracterizarea anatomică ale frunzei de C. officinalis L…………….14
1.6.2. Caracterizarea anatomică ale inflorescenței de C. officinalis L….15
1.6.3. Caracterizarea anatomică a tulpinei de C. officinalis L…………….16
1.7. Particularitățile și cerințele biologice……………………………………………………17
1.8. Produsul vegetal medicinal obținut din specia de Calendula officinalis L…..18
1.9. Date privind compoziția chimică a speciei Calendula officinalis L……………19
1.9.1Compoziția chimică a inflorescențelor soiurile de C. officinalis L……….25
1.9.2. Date privind acțiunea farmacologică a speciei……………………………….25
1. 10. Produse fitoterapeutice obținute din specia C. officinalis L…………………..29
Capitolul II. PARTEA EXPERIMENTALĂ……………………………………………..29
2.1. Obținerea produsului vegetal……………………………………………………………..29
2.2. Analiza calitativă prin reacții de identificare…………………………………………30
2.2.1. Identificarea saponozidelor……………………………………………………….30
2.2.2. Identificarea alcaloizilor……………………………………………………………31
2.2.3. Identificarea substanțelor tanante……………………………………………….32
2.2.4. Identificarea flavonozidelor……………………………………………………….33
2.2.5. Identificarea flavonozidelor prin cromatografia pe strat subțire………34
2.3. Dozarea totalului de flavonoide………………………………………………………..35
2.4. Dozarea a diheperozidei – izoramnetinei…………………………………………………..38
1

2.5. Construirea curbei de calibrare pe baza absorbantelor corespunzătoare unor soluții
de rutozidă de concentrații diferite…………………………………………………………..40
Concluzii…………………………………………………………………………………………………….41
Bibliografie…………………………………………………………………………………………………42

2

INTRODUCERE
Numele calendula officinalis, vine de la vechiul calendar roman. Numele i-a fost
dat pentru că înflorea în fiecare luna a anului, chiar și iarna. Numele de officinalis se
referă la munca unui alchimist, care poate transforma orice metal în aur. Despre
gălbenele se credea c ă, puteau reda frumusețea pielii, transformarea fiind asemanatoare
cu a unui alchimist. Calendula mai era cunoscut ă și sub numele de solsequium. La fel ca
și floarea soarelui, calendula era o plant ă care se mișca in direc ția soarelui.În Evul
Mediu, gălbenelele erau prescrise ca remediu pentru afec țiunile intestinale și ale
ficatului. În Europa și în America Latin ă, gălbenelele erau folosite în ceremoniile
religioase, de ziua mor ților. În aceasta zi, florile erau împraștiate pe mormintele celor
decedați. Și în India, această floare era considerată cu puteri magice și era folosită în
ceremoniile religioase.
În antichitate, plantele cu proprieta ți de vindecare erau considerate magice, iar
gălbenelele nu faceau exceptie. Lumea era atat de fascinat ă de această plantă i deș
minunile pe care le f ăcea pentru piele, încat credea că avea și alte puteri magice.
Gălbenelele erau folosite astfel și în ritualurile vrăjitoarelor, care o foloseau în loțiunile
destinate celor singuri. oloni știi foloseau acest ă plantă și în supe, mancăruri și făceau
chiar și vin din gălbenele. Se mai credea c ă gălbenelele au puteri magice si pot induce
vise profetice. G ălbenelele erau asociate cu bog ăția. În Europa, gălbenelele erau
așeazate sub pat pentru a-l proteja pe cel care doarme de spirite malefice , boli si hoți.
Gălbenelele sunt plante care aduc noroc celor din zodia leu. Florile proaspete
de gălbenele maresc energia pozitivă din încapere. Gălbenele a ezate sub pernă, în ș
timpul somnului, induc clarviziune. Dacă faci baie în apa în care ai presărat flori de
gălbenele, atragi respectul i succesul în tot ce faci. ș Florile de gălbenele presarate sub
pat aduc un somn sanatos.
3

Cunoașterea profundă a plantelor medicinale, inclusiv a gălbenelelor, lărgirea
sferei lor de folosire a luat o amploare destul de mare, îndeosebi în a doua jumătate a
secolului trecut, de cultivarea lor fiind interesați tot mai mulți, datorită

calităților terapeutice excepționale pe care le posedă și care au la bază complexul de
substanțe biologic active. Dioscorides, medic militar și filozof grec, a descris pentru
prima dată gălbenelele in tratatul său „De materia medica” („Despre medicamente”,
scrisă se pare intre anii 60-80 d. Hr.), ca fiind plantă cu proprietăți terapeutice, folosind
infuzia acestora in tratamentul bolilor de ficat și ca mijloc de eliminare a durerilor
organelor. Lucrarea a constituit o remarcabilă sinteză a cunoștințelor medicale greco-
romane și secole intregi a fost consultată de medici europeni (COIFAN, 2003). Pentru
prima dată specia Calendula officinalis L. este introdusă în ierarhia taxonomică de Carll
Linné în lucrarea sa ,,Species Plantarum’’ publicată în anul 1753 (Brânzilă, 2005). În
momentul de față Calendula officinalis L. se află printre primele zece, dintre cele mai
cultivate plante medicinale în Europa (Hoppe, 1997).
Proprietățile terapeutice deosebite ale gălbenelelor sunt determinate de complexul
de substanțe biologic active, pe care le conține materia primă: carotenoide (provitamina
A), sterine, triterpenoizi, flavonoizi, glicozizi flavonici, ulei volatil, cumarine, substanțe
minerale și amare, gumirezine, mucilagii, vitamina C, esteri colesterolici, substanțe
proteice (Britton, 1996). În țările în care se cultivă această specie, se urmărește
obținerea prin lucrările de ameliorare a unor forme cu antodii mari, involte, de culoare
portocalie (Crăciun, 1977).
Dintre cele aproximativ 25 de specii ale genului Calendula, specia cea mai utilizată
in cultură, in medicina umană, veterinară și in diferite ramuri industriale, este C.
officinalis L. (gălbenelele). Gălbenelele au fost utilizate prima dată ca plante
ornamentale datorită inflorescențelor decorative, și abia mai tarziu ca plante medicinale,
după descoperirea și aprecierea calităților lor curative (KEMPER, 1999;Gonceariuc,
2001, 2003). Incă din antichitate, unele popoare, precum egiptenii, grecii, indușii și
arabii cultivau această plantă pentru infrumusețarea grădinilor (Verzea și Stoianov,
2001). Pentru decor se folosesc genotipuri cu inflorescențe involte, colorate in galben,
4

galben-portocaliu sau portocaliu intens, cu talia inaltă și număr mare de flori ligulate
(flori bătute: bătute înseamnă involte!)

(ȘELARU, 2004). O valoare ornamentală deosebită au genotipurile cu florile din
inflorescență diferit colorate și genotipurile cu inflorescențe involte, intens colorate.
În practica medicală, datorită principiilor active este mult utilizată specia C.
officinalis L., și mai puțin utilizată specia C. arvensis L. (HEYN și colab., 1974;
GONCEARIUC, 2003).
Gălbenelele au o importantă valoare economică, cultivarea lor cunosc ând o
creștere continuă in ultimii ani, datorită lărgirii considerabile a spectrului de utilizare a
materiei prime (inflorescențe, flori, frunze și semințe) ca sursă de obținere a uleiurilor,
apreciate in mod deosebit pentru compoziția lor (JANISZOWSKA și RIGIER, 1985).
Astfel, în acest scop, in ultimul deceniu, in spațiul Uniunii Europene au fost adoptate
„Programe de cercetare și implementare” a speciei Calendula officinalis L. (www.nf-
2001.org.). Conform datelor statistice, după popularitate și arealul de cultivare,
gălbenelele sunt depășite doar de mușețel, insă se situează cu mult inaintea jaleșului,
odoleanului, sunătoarei și altor specii medicinale cunoscute (HOPPE, 1997). In
medicina populară, plantele se culeg și se utilizează pentru flori, tulpină și frunze
(PĂUN, 1995; MUNTEAN, 2007).
In medicina umană: plantele de Calendula se utilizează sub formă de ceai, infuzii,
decocturi, tincturi (BLUMENTHAL, 1998), pentru boli gastro-intestinale, de ficat,
crampe, ulcer stomacal, duodenal, icter, hemoroizi, ca vermifug, cicatrizant intern, in
tratamentul de cancer al pielii (GRAF, 2000). Plantele au acțiune: emanagogă,
coleretică, antispastică, bactericidă, anticancerigenă, pentru tratarea plăgilor, rănilor,
ințepăturilor de insecte, degerăturilor, arsurilor, acneei (KLOUCHEK-POPOVA, 1982).
Alifia se utilizează in: tratarea afecțiunilor pielii, dermatitelor, ulcerațiilor in
flebite,ulcere varicoase, fistule, degerături, arsuri, micoze. Extractele din flori uscate au
fost menționate și pentru rolul inhibitor asupra replicării virusului imunodeficienței
umane (HIV-1) (KALVATCHEV și colab., 1997).
5

In medicina veterinară: materia primă de gălbenele este utilizată la prepararea
tincturii și a diferitelor extracte folosite pentru tratarea afecțiunilor ce
apar la animale (GRELA și SEMBRATOWICZ, 1998). Prin studii de ultrastructură a
celulelor parenchimatice din ficatul animalelor ce prezintă tumoarea Walker s-a
demonstrat ca aceasta poate fi tratată folosind extractele din gălbenele (MISCĂLENCU
și colab., 1997). Tinctura obținută din C. officinalis L. și C. arvensis L. prezintă
proprietăți homeopatice, antivirale, efect sedativ și hipotensiv. În Cluj-Napoca, au fost
efectuate studii privind efectul benefic al extractului alcoolic de C. officinalis L. asupra
imunității celulare la ecvine (BOLFĂ, 2010). Sub aspect alimentar, C. officinalis L. este
destul de solicitată in multe țări europene, precum Germania, Anglia, Olanda, Franța.
Planta are o aromă dulce, ușor rășinoasă, petalele (rectific: petalele la Calendula sunt
flori ligulate) au gust delicat, aromat și puțin amărui, frunzele sunt ușor piperate.
Utilizare: sub formă de salate, ca ingredient sau condiment alimentar, avand avantajul
unui preț redus in comparație cu alte condimente orientale (ISMAGILOV și CARJA,
2000). In Europa, gălbenelele se folosesc ca inlocuitor al șofranului (in ceea ce privește
culoarea, nu și gustul), iar din florile ligulate se extrage un colorant alimentar, utilizat in
industria margarinei, untului, pastelor făinoase etc. (PĂUN, 1995).
Calendula officinalis L. este o specie importantă de plante medicinale atît în
Republica Moldova, cît și în alte țări, cum ar fi Germania, Marea Britanie, Olanda,
SUA, India, România, Franța, Rusia pentru virtuțile fitoterapeutice ale materiei prime
(Flores Calendulae), însușirile tehnologice și biologice de a valorifica o mare diversitate
de condiții pedoclimatice. Cultura este prețuită datorită plasticității ecologice deosebite
[6].Unul dintre elementele de bază ale producției la gălbenele îl constituie masa
antodiului cu flori sau sămînță, care este determinată de involtitatea și numărul
antodiilor unei plante. Unii cercetători consideră că involtitatea poartă un caracter
genetic recisiv. Ea este determinată de numărul de flori ligulate (feminine), care se
formează în partea exterioară a antodiului și sunt fertile. Ele au o importanță mare,
deoarece doar din ele se formează semințe. Florile tubuloase formate la mijlocul
6

antodiului sunt sterile [1,5]. Fiind o specie polimorfă, plantele de Calendula officinalis
L. formează în decursul vegetației atît

antodii involte cu peste 5 rînduri de flori ligulate, cît și antodii semiinvolte, cu 3-5
rînduri de flori ligulate, precum și flori simple cu 1-2 rînduri de flori ligulate (fig. 1).
Produsul vegetal a soiulor de C.officinalis Natali, Diana i popula ie locală au fost ș ț
colectate la Institutul de Genetică i Fiziologie ș a Plantelor, în perioada iunie- iulie 2011.

Fig. 1. Involtitatea antodiilor la Calendula officinalis L.a – antodii involte cu peste 5
rînduri de flori ligulate și semințe omogene; b – antodii semiinvolte cu 3-5 rînduri de
flori ligulate și semințe cu omogenitea redusă; c – antodii simple cu 1-2 rînduri de flori
ligulate și semințe neomogene.
Scopul lucrării constă în studiul caracter elor chimice al soiurilor noi de galbinele
obținute prin hibridări în Republica Moldova.
Obiectivele lucrării:
1.Colectarea, uscarea și păstrarea produselor vegetale.
2. Studiul criteriilor de diferențiere morfologică a soiurilor de Calendula
officinalis L. din Republica Moldova.
3.Analiza calitativă, prin:
b
b
c
7

reacții de identificare și CSS ale diverselor grupuri de principii biologic
active.
4.Dozarea flavonoidelor prin tehnica spectrofotometrică.
5. Dozarea izoramnetinei prin tehnica cromato-spectrofotometrică.
6.Analiza comparativă a rezultatelor obținute.

CAPITOLUL I. CARACTERE GENERALE ASUPRA SPECIEI ȘI
VARIETĂȚILOR DE CALENDULA OFFICINALIS L.
1.1.Răspăndirea genului Calendula L.
Genul Calendula L. întrunește cca 25 de specii. Printre acestea: Calendula
officinalis L., C. stellata Cav., C. marocana Ball., C. arvensis L. cu ssp. C. aegiptiaca
Desf., C. persica C.A.Mey, C.gracilis DC, C. macranta Tin & Guss., C. bicolor
Rafin.., C. maritima Guss., C. pachysperma Zoh., C. gracilis DC., C. palaestina Boiss.,
C. tripterocarpa Rupr., C. lazemaire, C. caracalensis Vass., C. suffruticosa Vahl. ssp.
fulgida (Rafin.) Ohle, ssp. t omentosa Murb., C. algeriensis Boiss&Reut, (Brânzilă,
2006 cu referință la Meusel et al., 1966; Heyn et al, 1974; Yurtzev et al., 1982;
Gonceariuc, 2000, 2001; Ismagilov, Kostîlev, 2000;)
Ca plante medicinale mai des sunt folosite speciile Calendula officinalis L. și
Calendula arvensis L. Ambele specii se întâlnesc și în Republica Moldova (Geideman,
1986; Gonceariuc, 2000, 2001). Calendula officinalis L. se întâlnește numai în cultură
ca plantă medicinala, dar și ornamentală. În flora spontană crește și Calendula arvensis
L. (Geideman, 1986), care este răspândită în Europa, inclusiv în bazinul mediteranean,
Balcani, Caucaz, precum și în Asia Mică (Balabas et al., 1965, Kemper, 1999). Alte
specii – Calendula stellata Cav., Calendula bicolor Rafin., Calendula marocana Ball.
(Gonceariuc, 2001; Gonceariuc, Ganea, 2005) în Moldova nu se întâlnesc nici în
cultură, nici în flora spontană.
8

1.2. Importanța ameliorării speciilor de Calendula L.
Prin lucrările de ameliorare la Calendula se urmărește crearea unor cultivaruri noi,
valoroase, care să depășească prin particularitățile lor cultivarurile existente, sau să
posede anumite caracteristici datorită cărora să fie superioare formelor cultivate sau din
flora spontană. Obținerea de noi genotipuri presupune existența
unor obiective precise și o variabilitate suficient de vastă a materialului biologic,
variabilitate care să permită depistarea unor forme noi, corespunzătoare scopurilor
vizate de ameliorator (ARDELEAN și colab., 2006).
Obiectivele de ameliorare, la plantele genului Calendula, dar mai ales a speciei
Calendula officinalis L. (gălbenelele), sunt impuse de multiplele utilizări ale acesteia.
Aceste obiective pot fi orientate spre următoarele direcții:
in scop ornamental, obținea genotipurilor cu talie inaltă, inflorescențe involte ,
aspect decorativ deosebit, menținerea caracteristicilor decorative o perioadă cat
mai lungă, rezistența la factori de stres, la bolilor și dăunătorilor, rezistența
plantelor ca flori tăiate;
in scop industrial, crearea genotipurilor cu inflorescențe involte, cu un conținut al
plantelor și semințelor cat mai bogat in uleiuri și substanțe utile;
in scop medicinal, obținerea genotipurilor cu flori intens colorate in portocaliu și
portocaliu inchis, cu un conținut ridicat in uleiuri și principii active.
Talia și vigoare plantei – la genotipurile utilizate in decorul grădinilor, parcurilor, a
interioarelor acest obiectiv de ameliorare este mai mult decat necesar. Pentru acest scop
sunt de preferat genotipurile cu talia inaltă, viguroase, habitus bogat, cu număr cat mai
mare de ramificații și inflorescențe.
Formele taratoare prezintă un interes scăzut pentru lucrările de creare a soiurilor
ornamentale, dar pot fi de interes pentru obiective speciale, un exemplu relevant in acest
sens fiind soiul „Skyfire”, din specia C. alata, folosit ca inlocuitor de gazon.
Rezistența ca și flori tăiate – datorită frumuseții lor gălbenele sunt apreciate, nu
numai in decorul spațiilor verzi ci și in aranjamentele florale, sau pentru decorul
9

interioarelor ca și flori tăiate. După Șelaru (2004), durata de păstrare ca și flori tăiate
este de 4-5 zile, dacă sunt ținute in vase cu apă schimbată zilnic sau o dată la două zile.
Lucrările de ameliorare, la speciile genului Calendula, ar putea fi direcționate spre
crearea de noi soiuri cu o rezistență mare ca și flori tăiate, indeosebi la specia
Calendulaofficinalis L. (gălbenelele).
Tipul florilor (simple și involte ): – dintre cele aproximativ 25 de specii ale genului
Calendula flori involte sunt intalnite doar la specia C. officinalis L., la celelalte specii
inflorescențele au doar flori simple. Diametrul inflorescențelor și lungimea petalelor au
valoare decorativă, iar tipul inflorescenței influențează producția de materie primă la
hectar. Cercetările din domeniu confirmă faptul că intre tipul inflorescențelor și
producția de materie primă la hectar, există o corelație stransă, pozitivă (VERZEA și
STOIANOV, 2001; BRANZILĂ, 2005).
Culoarea inflorescenței : – culorile de bază ale gălbenelelor sunt galben și portocaliu,
dar există și alte nuanțe ce derivă din culorile de bază: galben inchis, galben-portocaliu,
portocaliu cu diferite striații de alb, cărămiziu, etc. O temă deosebit de interesantă ar
putea-o constituii obținerea genotipurilor cu inflorescențe colorate in cărămiziu, roșu,
vișiniu inchis sau deschis, precum și crearea genotipurilor cu inflorescențe bicolore.
Consider că una dintre cele mai mari realizări in domeniul geneticii și ameliorării
gălbenelelor ar fi obținerea „gălbenelelor roșii”.
Productivitatea – insușire biologică complexă ce constituitei obiectivul principal al
majorității programelor de ameliorare (SESTRAȘ, 2004). Capacitatea de producție este
influențată atat de baza ereditară a genotipului cat și de condițiile de mediu. Vigoarea
plantelor este dată de tipul de creștere, inălțimea tulpinii, numărul și grosimea
ramificațiilor. Ereditatea caracterului este controlată de poligene și din acest motiv
analiza eredității este dificil de efectuat la orice specie de plante (SESTRAȘ și colab.,
2009).
Rezistența la boli și dăunători – plantele ornamentale, sunt susceptibile la atacul
bolilor și dăunătorilor care le pot deprecia aspectul decorativ. Boli intalnite in cultură:
făinarea, pătarea brună, pătarea cenușie, iar dintre dăunători: Aphis spp. In materia
10

prima depozitată au fost sesizate insecte de Ptinus fur L. și Atopus pulsatorium L.
(BRANZILĂ, 2005).
1.3. Diverse genotipuri de C. officinalis L. răspîndire în Europa
Tabelul 1.
Varietățile de C. officinalis L. [12].
№ Germania
1. Humboldt-Universitat zu
Berlin,Institut fur
Biologie,10115C.officinalis C.officinalis
L.D.a
2. Botanische Gar ten der
Universitat Gottingen 37073C.officinalis Prolifera Nr.215
3. Botanische Garten der
Universitat Gottingen 37073C.officinalis Prolifera Nr.214
4. Okologisch-Botanischer
Garten der Universitat
Bayreuth,95440C.officinalis C.officinalis
L.D.c
5. Okologisch-Botanischer
Garten der Universitat
Bayreuth,95440C.officinalis Pacifec-Riesen
6. Botanischer Garten der
Universitat Ulm,D-89069C.officinalis C.officinalis
L.D.b
7. Okologisch-Botanischer
Garten der Universitat
Bayreuth,95440C.officinalis Radio
8. Botanisches Institut,
J.W.Goethe Universitat
Frankfurt, D-60054C.officinalis C.officinalis
9 Botanischer Garten Martin-
Luther –Universitat, D-06108S.officinalis S.officinalis L.D.e
10 Botanischer Garten,
Grunflachenamt, ChemnitzC.officinalis S.officinalis L. D.f
11 Botanischer Garten der
Christian-Albrechts-
Universitat zu KielC.officinalis C.officinalis D.g
12. Botanischer Garten der
Christian-Albrechts-
Universitat zu KielC.officinalis C.officinalis D.h
Ucraina
1. Ukraine Hortus Botanicus
FominianusC.officinalis Bon Bon Mix’
2. Ukraine Hortus Botanicus C.officinalis C.officinalis UK
11

Fominianus
3. Natinal Botanical Gardens
Timirjazevska,01014 KyivC.officinalis Prycosnovjenie
4. Natinal Botanical Gardens
Timirjazevska,01014 KyivC.officinalis Pacific Beauty
5. Natinal Botanical Gardens
Timirjazevska,01014 KyivC.officinalis Gaicha Gril
6. Natinal Botanical Gardens
Timirjazevska,01014 KyivC.officinalis Fiesta Hitana
7. Natinal Botanical Gardens
Timirjazevska,01014 KyivC.officinalis Zelenoy Serdtse
8. Natinal Botanical Gardens
Timirjazevska,01014 KyivC.officinalis Rozovyi Sjurpriz
Franța
1. Jardin des Plantes de Rouen
76100C.officinalis C.officinalis F.a
2. Jardin des Plantes de Rouen
76100C.arvensis C.arvensis F
3. Les Botaniques de
ChevreloupC.officinalis C.officinalis L.F.b
4. Jardin des Botanique de
Nantes, 44094C.officinalis C.officinalis L.F.c
Danemarca
1. Unisersity of Copenhagen
Botanical GardenC.officinalis 122GE2822-002
2. Unisersity of Copenhagen
Botanical GardenC.officinalis 123GEHortus
Hudae
Belgia
1. Faculte universitaire des
sciences agronomiques de
GemblouxC.officinalis C.officinalis L.B
Slovenia
1. Botanical Garden of Ljubljana C.officinalis C.officinalis SLO
Karntneur Bota nikzentrum
mit dem Lamdesherbar;
Botanischer GartenC.officinalis C.officinalis A
Cehia
1. Univerzita Brno,66243 C.officinalis Pacific
Masarykova
2 Univerzita Brno,66243 C.officinalis Plamen
Masarykova
Lituania
1. National Botanic Garden of
Latvia,Salaspils, LV-2169C.officinalis Bon-Bon Orange
12

Italia
1. Insituto di Botanica e Orto
Botanico Pierino Scamarel
la,61029C.officinalis C.officinalis I
Dublin
1. Hortus Farmacognosticus
Academiae Medicinalis C.officinalis C.officinalis L.PL
Azerbaijan
1. Central Botanical Garden,
Badamer Highwai C.officinalis C.officinalis AZ
1.4. Descrierea botanică a specieia Calendula officinalis L.
Calendula officinalis L. este o plantă anuală sau bianuală, cu rădăcină pivotantă,
lungă de circa 20 cm și groasăг pînă la 1 cm.
Tulpina este erectă, îоnaltă de 40 – 80 cm, cu 5 – 25 de ramificații, foliată pînă la
inflorescenюe, pubescentă.
Frunzele sunt alterne, sesile, оntregi, pubescente sau glabre; cele inferioare
oblan-ceolate, lung atenuate, rotunjite la vîrf, lungi pînă la 16 cm; frunzele mijlocii și
superioare sunt lanceolate, din ce în ce mai înguste și mai mici către vîrful plantei.
Inflorescențele sunt antodii terminale (20 – 50 pe o tufă), formate din flori ligulate
periferice, de culoare portocalie, și din flori centrale sterile, tubuloase, galbene-
portocalii. Involucrul este campanulat, format din foliole оngust lanceolate, acute și
păroase.
Fructele sunt achene: cele exterioare mai puțin curbate spre interior, lung rostrate,
nearipate; cele interioare inelat curbate spre interior, adesea aripate sau nearipate, dor sal
scurt spinoase, lungi de circa 18 mm.
Planta prezintă un miros balsamic puternic [5,6] .
1.5. Criterii de diferențiere morfologică între specia Calendula officinalis L. și
soiurile obținute prin hibridări în RM –Diana și Natali.
13

În Republica Moldova au fost create și sunt omologate (incluse în registrul de
Stat) soiurile cu inflorescențe involte Natali și Diana. Soiurile sunt distinctive prin
culoarea florilor tubulare. Astfel, soiul Natali are flori tubulare și ligulate de culoare
portocalie, iar la soiul Diana florile tubulare sunt maronii, iar cele ligulate – portocalii.
Aceste soiuri se caracterizează prin antodii involte cu diametru de 7-9 cm (Gonceariuc,
2008) [5].
Soiurile noi se deosebesc și prin caracterele morfologice ale fructelor (achenelor).
După dimensiuni și formă acestea se împart în 3 fracții. Semințele cu cele mai mari
dimensiuni în formă de seceră aparțin fracției I. Cele mai curbate și mai mărunte sunt
din fracția III. La soiurile noi predomină anume fracția III de achene de dimensiuni
mici și greutate mai mică (Tabelul 2) [15].
Tabelul 2.
Particularitățile morfologice ale achenelor la soiurile moldovenești de C. officinalis
L.
Soiul Fracția Fracția,
%Nr. achene în 1 g Greutatea a 1000 achene,
g
Natali I 18.9 78 12.7
II 6.2 119 8.4
III 74.9 156 6.4
Diana I 17.1 85 11.7
II 16.1 127 7.9
III 66.8 222 4.5
Populație locală,
martorI 91.6 81 12.3
II 5.3 112 8.9
III 3.1 147 6.8
1.6. Caracterizarea anatomică a speciei C. officinalis L.
1.6.1. Caracterizarea anatomică ale frunzei de C. officinalis L.
Nervura mediană este pronunțat proeminent pe partea inferioara a frunzelor și
moderat proeminent, pe partea superioară (Fig.2A). Mesofilul sub ambele epiderme
este de tip palisadic, dar celulele din partea adaxială sunt mai
înalte între cele două celule palisadice, celulele parenchimului asimilator sunt
izodiametrice (Fig.2.C, D). Fasciculul medial este colateral deschis, având ca
centură colenchimă la fiecare din cei doi poli ( Fig.2 B. ).
Toate celelalte fascicule conductoare sunt mici, cele din urmă posedă doar elemente
ale floemului. Pe epiderma superioară a frunzei se observă stomate de tip anomocitic și
14

peri secretoae. Mai multe stomate apar pe suprafa a lamelei. ț
În fasciculul medial este colateral deschis, având ca centură colenchima la fiecare
din cei doi poli. (Fig.2.B). Toate celelalte fascicule conductoare sunt mici, cele din
urmă posedă doar elemente ale floemului. Pe epiderma superioară a frunzei se observă
stomate de tip anomocitic și peri secretoare. Mai multe stomatae apar pe suprafață
lamelei. În afară de peri secretoare, se observă peri tectori foarte lungi , cu o celulă
terminal filiformă [13].
Fig. 2. Secțiunea transversa lă a frunzei de C. officinalisL.: A – secțiunea transversală
a nervurii mediane a frunzei, B–fascicul conductor, C- secțiune transversală a limbului
frunzei, D-mezofilul frunzei.
Fig.3. Frunză de C. officinalis L: A-peri tectori, B – peri glandulari uni- și biseriați.

AB CD
B A
15

Fig.4. Preparatul superficial al frunzei: A- epidermă superioară, B- epidermă
inferioară.
1.6.2. Caracterizarea anatomică ale inflorescenței de C. officinalis L.
La baza florelor ligulate sunt în abudență peri tectori multecelulae, biseriate ( Fig.
5A.) și peri glandulari, biseriate de lungime variabilă ( Fig.5B). La baza florilor, pe
lîngă acestea, există alți peri tectori multecelulari uneserați, iar unii peri glandulari cu
picior scurt și glandă formată din mai multe straturi de celule suprapuse ( Fig.5C) [4].

16
Fig. 5. Caractere anatomice a floarei: A – secțiune longitudinală a floarelor ligulate
cu abudența la bază de peri tectori biseriați și glandulari biseriaț e; B – peri
A B
16

glandulari biseriațe ale floarei; C-peri tectori biseriate, unaseriate și glandulari
biseriate la baza florilor tubulare.
1.6.3. Caracterizarea anatomică a tulpinei de C. officinalis L.
Analiza efectuată cu tiofenat metil de 0.1% – a secțiunii transversale prezintă nervuri de
dimensiuni diferite, în timp ce celelulele colenchimatice au pere ii mai gro i ( ț șFig.1.).
Celulele epidermice, cu pereți ziduri groase externe, sunt acoperite de o cuticulă groasă.
Spre deosebire de cele de referință, fasciculele sunt mai numeroase și mai mari ce sunt
prezentate de: 18 cele mai mari i cele ș intermediare 8 mici, avînd o structură
primară (Fig.1, 2); în mai multe fascicule , care
conduc (6-7), posedă exclusiv elementele liberiene (Fig.2, 4.). Cambiul este mai
activ, fiind format din mai multe straturi (3-4). Multe dintre navele xilemului apar în
procesul de formare (Fig. 3.).Coaja prezintă 2-3 fascicule mici, circulare fiecare cu
un brâu subțire de fibre sclerenchimatice (fig. 4.). Unele sunt fascicule de tip, structural
similare cu cele de la cilindrul central, altele (observate în principal la
tulpină),reprezentând de fapt o formă de tranziție circulară hidrocentrică vasculară,
înconjurată la periferie, par ial sau în în totalitate de liber. ț
Aceste fascicule anormale, rezultate din activitatea de stimulare indusă de tiofenat
Metil, au fost observate în diferite pozi ii la acest nivel de tulpină: în scoar a, în ț ț
apropiere sau în grosime de centuri de fibre peri floemice i chiar în interiorul liberului ș
din fascicule efectuarea de cilindrul central (Fig.6 F.) [15.23].

17

Fig.6. Caractere anatomice a tulpinei: A-secțiunea transversală a tulpinei; B-
fascicul conductor; C- cambium intrafascicular; D, E – fascicle
conductoareing colaterale; F-fascicul conductor în scoarța tulpinei.
1.7. Particularitățile și cerințele biologice
Temperatura
Gălbenelele au cerințe moderate față de temperatură. Semințele încep să
germineze la temperatura solului de peste 6-80 C și temperatura aerului 10-150 C.
Germinează semințele foarte bine la temperaturi ale aerului mai ridicate – 20-300 C.
Plantele sunt rezistente la brume, înghețuri de –2…– 40 C (Păun și colab., 1986).
Apa
Specia este rezistentă la secetă. Cu toate acestea, în anii secetoși se micșorează
numărul de flori ligulate în antodii. În cazul unei secete îndelungate cu temperaturi
înalte critice (36-380 C), cum au fost atestate în Moldova în 2007, unele plante
rămân în faza rozetei de frznze și nu formează tulpini, respectiv, ramificații,
inflorescențe. Din aceste considerente pe soluri ușoare în perioadele de secetă și
arșiță pentru obținerea unei producții mai ridicate sunt necesare irigații.
Lumina
Plantele sunt iubitoare de lumină. În condiții de umbră, insuficiență a luminii
se micșorează talia plantei, numărul de ramificații ale tulpinii, precum și numărul
de inflorescențe, diametrul acestora.
Solul
18

Gălbenelele nu sunt pretențioase față de sol și pot crește pe tpoate tipurile de
sol (Păun și colab., 1986), dar se dezvoltă mai bine și formează producții ridicate
de inflorescențe pe soluri ușoare, fertile, afânate cu umiditate suficientă [3,18].
1.8. Produsul vegetal medicinal obținut din specia de Calendula officinalis L.
Produsul vegetal medicinal folosit sunt florile marginale (ligulate) –
Clendulae flores.
Farmacopeea Europeană ed. 6 ( 2008)
Farmacopeea Rusă ed. 10 pagina 189
Farmacopeea Romană ed. 10 [34]

Prelucrarea materiei prime
Uscarea
Inflorescen ele i florile ligulate proaspat recoltate nu se patrează în grămezi, ț ș
deoarece se încing i îsi pierd culoarea. După cel mult 3-4 h de la recoltare, florile ș
ligulate i antodiile se usucă la umbra, în încaperi curate i uscate, pe rame, site, ș ș
hartie, în straturi sub iri care se întorc des. ț
Uscarea se poate realiza i în uscatorii cu aer cald, la temperaturi de 40-50 C, după ș
ce, în prealabil, florile au fost uscate la umbră 2-3 zile. Florile ligulate se pot usca
i la soare, doarece ele nu se decolorează în 4-5 h, cît ine timpul de uscare.ș ț
Înflorescen ele iîsi pierd însa culoarea portocalie, se albesc în timpul uscării pentru ț
că au nevoie de 1-2 zile pînă la uscarea completă. Florile uscate în condi ii bune ț
trebuie sa- i men ina culoarea naturală. Randamentul de uscare este de 8-10 : 1 ș ț
pentru florile lingulate, 7-8 : 1 pentru inflorescen e i 5 : 1 pentru herba. ț ș
Ambalarea, păstrarea
Imediat după uscare, florile ligulate uscate i inflorescen ele se ambalează în lăzi, ș ț
căptu ite cu hartie, pentru a se evita decolorarea lor. Păstrarea pîna în momentul ș
livrarii
19

1.9. Date privind compoziția chimică a speciei C. officinalis L.
Studiile fitochimice au demonstrat prezența a mai multor clase
de compuși chimici în flori de C. officinalis L., cei mai importanți sunt
terpenozide, flavonozide, cumarine, chinone , ulei volatil,carotenoide și aminoacizi.
Proprietățile terapeutice ale gălbenelelor sunt determinate de complexul de
substanțe biologic active, pe care acestea le conțin.
Terpenoide
Saponine – substanțe naturale vegetale, favorizează solubilizarea și
absorbția unor produși. În florile de Calendula se găsesc saponozidele A, B, C, D,
F, conținutul total fiind de aproximativ 6,25% (Vidal și Elias, 1989).
Alcooli triterpenici – pot apărea în plantele de Calendula atât sub formă liberă cât
și esterificați (Pintea, 2001).
Diferite terpenoide (Tabelul 2) au fost raportate în extractul de eter de
petrol din flori de C. officinalis. Acestea includ sitosteroli, stigmatoteroli,
diesterilor diolilor, 3-monoesteri de taraxasterol, taraxasterol, lupeol, eritrodiol,
ursadiol [15], faradiol-3-O-palmitat, faradiol-3-O- miristat, faradiol-3-O-laurat
[16], arnidiol-3-O-palmitat, arnidiol-3-Omiristat, arnidiol-3-O-laurat,calenduladiol
-3-O-palmitat,calenduladiol-3-O-miristat [17,18], acid oleanolic, saponine:
calendulosid AH[19-22], glycosid oleanan triterpen: calendulaglicosid A,
calendulaglicosid A6_-O-n-methyl ester, calendulaglicosid A6’-O-n-butyl ester,
calendulaglicosid B, calendulaglicosid B 6_-O-n-butyl ester,calendulaglycosid C,
calendulaglycosid C6_-O-n-methyl ester, calendulaglycosid C 6_-O-n-butyl ester,
calendulosid F6_-O-n-butylester, calndulosidG6_-O-n-metil ester[18], glucosid
acidului oleanolic [7].
20

Calendulaglicosid A: R 1=Glc, R2=Gal, R3=H, R4=Glc;
Calendulaglicosid A6’-O-methyl ester: R 1=Glc, R2=Gal, R3=Me, R4=Glc;
Calendulaglicosid A6’-O-n-butyl ester: R1=Glc, R2= Gal, R3=n-Bu, R4=Glc;
Calendulaglicosid B: R1=Glc, R2=Gal, R3= H, R4= H;
Calendulaglicosid B6’-O-n-butyl ester: R1=Glc, R2=Gal, R3=n-Bu, R4=H;
Calendulaglicosid C: R1=H, R2=Gal, R3=H, R4=Glc; Calendulaglicosid C6’-
O-methyl ester: R1= H,R2=Gal, R3=Me, R4=Glc;
Calendulaglicosid C6’-O-n-butyl ester: R1=H, R2=Gal, R3=n-Bu, R4=Glc;
Calendulaglicosid F6’-O-n-butyl ester: R1=H,R2=Gal, R3=Me, R4=H
Fig.1. Structuri de saponine triterpenici din Calendulae flores;

R1 = R2 = R3 = H : U r s a n R1 = R2 = R3 = H: Ψ-Taraxen
R1 = OH; R2 = R3 = H: α-Amyrin R1 = OH; R2 = R3 = H Ψ-Taraxasterol
R1 = R2 = OH; R3 = H : B r e i n R1 = R2 = OH; R3 = H: Faradiol
R1 = R2 = R3 = OH: Ursatriol R1 = R2 = R3 = OH: Heliantriol B0
21

R1 = R2 = R3 = H : L u p a n R1 = R2 = R3 = H: Taraxen
R1 = OH; R2 = R3 = H : L u p e o l R1 = OH; R2 = R3 = H: Taraxasterol
R1 = R2 = OH; R3 = H: Calenduladiol R1 = R2 = OH; R3 = H: Arnidiol
R1 = R2 = R3 = OH: Heliantriol B2 R1 = R2 = R3 = OH: Heliantriol B1
R1 = OH; R2 = R3 = H: β-Amirin
R1 = R2 = OH; R3 = H: Maniladiol
R1 = R2 = R3 = OH: Longispinogenin
R1 = R2 = R3 = H: Oleanane
Fig.2. Saponozide triterpenici din flori de C. officinalis.

Flavonozide
Conținutul flavonozidelor din flori sunt variate de la0.3 – 0.8%.
Flavonozidele izolate cu alcool etilic, acestea sunt: quercetin, izoramnetin,
izoquercetin, izoramnetin-3-O-glicozid, calendoflazid, rutin, calendoflavonozid
izoramnetin-3-O-2- izoramnozil rutinozid, izoramnetin-3-Orutinoid,quercetin-
3-O-glucozida și quercetin-3-O-rutinoside [11].
22

Isorhamnetin 3-O-neohesperidoside Isoramnetin
Fig. 3. Structuri de flavonozide.
Ulei volatil
Florile de Calendula officinalis conțin maximal ulei volatil 0,97% în faza de
inflorire deplină și minimal în în faza de preînflorire (0,13%). Deasemenea în
diferite etape al ciclului fenologic au fost determinate monoterpene, sesquiterpine.
Uleiuri volatile – conferă miros caracteristic și diferă în materia primă proaspătă și
cea uscată: florile proaspete conțin între 0,1-0,2%, iar florile uscate 0,03% („Flora
d’Italia”, 1994) [12].
Tabelul 3.
Componența KI Conținutul, %
α-Tuien 908 0.10
α-Pinen 928 2.00
Sabinen 960 0.80
β- Pinen 969 0.90
Limonen 1020 1.60
1,8 – Cineol 1022 15.40
ρ-Cimen 1026 0.20
Trans-β-ocimen 1033 1.20
γ-Terpinen 1049 0.10
δ-3-Carinen 1050 0.30
Nonanal 1099 1.30
Terpinen-4-ol 1174 1.20
3-Ciclohexinen-1-ol 1175 0.30
α-Felandrinen 1176 0.10
α-Terpeneol 1205 0.40
Geraniol 1257 19.80
Carvacrol 1272 0.10
Bornilacetat 1283 0.10
23

Sabinilacetat 1288 0.00
α-Cubenin 1347 0.30
α-Copenin 1376 0.00
α-Cuborbonin 1385 0.10
β-Cubenin 1389 0.10
α-Gurunen 1409 0.40
Aromadendrin 1410 0.60
β-Cariofilen 1420 0.10
α-Langenin 1450 0.30
α-Humulen 1454 1.30
Germacrenin D 1481 1.90
Aloramandrenin 1486 0.10
β-Selinen 1486 0.30
Calaren 1494 2.70
Murolen 1498 1.70
δ-Cadinen 1522 7.40
Cadina 1,4-dien 1531 1.40
α-Cadinen 1537 5.30
Nerolidol 1559 1.10
Palustron 1569 0.50
Endoburbonen 1575 0.10
Oplonon 1609 0.00
α-Cadinol 1655 10.50
T-murolol 1659 17.60
Epi-biclo-
Sesquifelandren1663 0.30
Randamentul
uleiului (%)0.59
Carotenoizi
Carotenoide – asigură culoarea galbenă, portocalie, roșie sau albastră țesuturilor
în care sunt localizate. Florile de Calendula fac parte din categoria plantelor care
sintetizează cantități însemnate de carotenoide (BACO, 2002).
Carotenoizi cu luteina si zeaxantina fiind principali compuși (88-92%), au fost
identificate în flori. La speciile cu flori portacalii licopenul este responsabil pentru
culoare, în timp ce în specii xantofile cu flori galbene sunt dominante. În flori
tubulare de culoare oranj conținutul de carotenoizi este egal cu 1.5g/100g [12,34].
Cumarine
24

Extractul etanolic din inflorescențile de C. officinalis L. conține cumarine:
coumarin -scopoletin ( 7-hidroxi-6-metox cumarin), umbelliferone (7-
hidroxicumarin), și esculetin( 6, 7-hidroxcumarin) [7,17].
Chinone
În C. officinalis L. au fost înregistrate următoarele chinone: în cloroplaste-
plastochinon, filochinon, α-tocoferol; în mitocondrii – ubichinon, filochinon, α-
tocoferol, în frunze –filochinon [7,9].
Aminoacizi
În extractul etanolic din flori de C. officinalis sunt prizenți 15 aminoacizi:
alanin, arginin, acid aspartic, aspargin, valin, histidin, acid glutamic, leucin, lisin,
prolin, serin, tirosin, treonin, metionin, fenilalanin. În frunze aproximativ se conțin
5 % de aminoacizi, în tulpini-3,5%, în flori- 4,5 % [17,28].
Polizaharide
În extractul etanolic din înflorescențe de C. officinalis L., s-a demonstrat
prezența polizaharidelor, PS-I, – II, -III (1→3) -β-D- galactoza, α-arabinoza, α -L-
rhamnoza [35].
Acizi grași.
Din totalul acizilor grași ai uleiului de calendula 50-60% sunt reprezentați de
acidul calendic, un acid gras polinesaturat lipsit de toxicitate, cu proprietăți
antiinflamatoare in vivo și care acționează ca inhibitor (in vitro) (DELLA și
colab., 1991). Unele cercetări au scos în evidență un conținut mai mic de acid
calendic în semințele verzi (aprox. 8,62%), conținut ce crește la 26,6% la semințele
imature și ajunge la 53,0% la cele mature (FRITSCHE și HORNUNG, 1999), sau
chiar la 60,0% (Mclean și Clark, 1956).
Alte substanțe
Hidrocarburile saturate – reprezintă cca. 0,015% din greutatea florilor de
gălbenele. Vitamina C – unul dintre nutrienții indispensabili pentru buna
funcționare a tuturor organismelor vii, se găsește în cantități cuprinse între 0,133%
25

și 0,310%. Substanțe minerale: K, Ca, Mg, Fe, Mn, Cu, Zn, Mo, Cr, Se, Ni, I, Al,
Sr, Pb; conținutul lor în cenușă este de cca. 8,01% (Isaac, 1992).
1.9.1Compoziția chimică a inflorescențelor soiurile de C. officinalis L.
Tabelul 4.
Conținutul de flavone și polifenoli în antodiile soiurilor moldovenești de
Calendula officinalis L.[6]. (Gonceariuc, 2003, 2008)
SoiulConținutul de flavone,
exprimat în rutin, g/%Conținutul de polifenoli
exprimat în cinarină, g/%
2002 2003 2004 X 2002 2003 2004 X
Natali 0.874 0.871 0.875 0.873 0.979 0.989 0.995 0.988
Diana 0.608 0.605 0.658 0.624 1.043 1.010 1.062 1.038
Populație locală,
martor0.384 0.391 0.388 0.387 0.458 0.471 0.461 0.463
1.9.2 Date privind acțiunea farmacologică a speciei C. officinalis L.
Actiune farmacodinamica: imunostimulatoare (datorita prezentei
poliholozidelor omogene); antiinflamatorie, decongestivă, antiseptică;
antimicrobiană (inhiba dezvoltarea E. colli, Stafilococul aureu, Candida albicans,
Trichomonas ); cicatrizanta (saponozide, carotenoide, flavone), grabeste vindecarea
si regenerarea esuturilor, reglează ciclurile menstruale, carminativ; reglează ț
func ia biliară prin principiile amare; hipolipemianta (saponozide); colereticăț
(esteri cafeilchinici); spermicidă (saponozide); oestrogenică (steroli).
Acțiunea antibacteriană
Plantele continuă să fie un ajutor terapeutic important pentru atenuarea afectiuniale
omenirii. Datorită cercetarelor ale diferitor parti (rădăcină, frunze șiflori) ale
plantelor de Calendula officinalis s-a demonstrat activitatea antibacteriană
împotriva potențialului unor bacterii importante, și anume de Salmonella
26

typhi, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter aerogenes, Escherichia coli și
ale extractelor apoase, alcoolice, cu cloroform și eter petroleic, folosind metoda
de disc de difuzie în agar. Deși toate părțile plantei au demonstrat o activitate
semnificativă anti-micrbiană,dar cea mai mare activitate antibacteriană a fost
observată în extractul cu eter petroleic din frunze uscate împotriva Klebsiella
pneumoniae.

Tabelul 5.
Activitatea antibacteriană a produselor vegetale proaspete de C. officinalis L.
Zona de inhibi ie (mm) ț
Partea
analizată a
planteiExtracte E.coli Salmonella
typhiKlebsiella
pneumoniaeEnterobacter
aerogenesAgrobacteriu
m
Rădăcina Apoase
Alcoolice
Cloroform
Eter4
6
6
7-
4
3
5-
–
3
43
11
11
12-
–
–
5
Frunză Apoase
Alcoolice
Cloroform
Eter8
6
4
146
6
9
93
7
8
84
3
6
9-
5
6
8
Floare Apoase
Alcoolice
Cloroform
Eter3
6
8
10-
8
6
9-
–
–
62
7
8
10-
3
6
6
Tabelul 6.
Activitatea antibacteriană a produselor vegetale de C. officinalis L.
Zona de inhibi ție (mm)
Partea
analizată a
planteiExtracte E.coli Salmonella
typhiKlebsiella
pneumoniaeEnterobacter
aerogenesAgrobacterium
Rădăcina Apoase
Alcoolice
Cloroform
Eter5
5
–
82
4
8
9-
6
5
99
4
19
18-
–
5
8
Frunză Apoase 8 9 15 7 –
27

Alcoolice
Cloroform
Eter11
7
107
12
146
10
209
11
134
4
6
Floare Apoase
Alcoolice
Cloroform
Eter9
9
8
1915
10
10
168
8
14
155
5
10
12-
–
–
5
Acțiunea antioxidantă
În extractul de metanol de 70% a fost extras succesiv cu eter cloroform,acetat de
etil i n-butanol lasîndu-se un rezidiu. Extractul ș apos fost analizat pentru
activitatea sa antioxidantă, de lipide lipozomală Fe2 + induse de peroxidare și
acid ascorbic.În eter, butanol și extracte de apă, care con țin flavonoide,antioxidan ți
și-au arătat activitatea sa. Extractele de propilenglicoli au fost analizate pentru
activitatea antioxidantă prin peroxidarea lipidelor,ce au fost indicate din petale,
care sunt mai puternice decît florile pe baza analizei de plasmă și urină
malondialdehida (MDA) și urină inventration izoprostan.
Acest rezultat arată că Calendula officinalis are un profund efect pe sistemul de
apărare antioxidant în vitro și în vivo.

Acțiunea anticancerogenă
Fracția solubilă a extractului metanolic din flori de C. officinalis a
demonstrat în vitro activitatea citotoxică. Calendulozidă F6' – O -n butil ester
activă împotriva leichemiei, cancer la colon, melanomei. Calendulozidă G6 –O-
metil esteractivă împotriva cancerului ovarian, cancerului renal.

Activitatea hepotoprotectoare
Extractul hidroalcoolic din florile de C. officinalis , având în vedere intoxicația
cu CCl4 șobolanilor albinoși, Wistar, la o doză de 10 ml / kg, a dus la o
reducere a hepatocitolisei cu 28,5%, datorită reducerii în glutamo-oxalat de-
transaminazei (GOT) și glutamo- piruvat-transaminazei (GPT). Cu toate acestea,
histo enzimologia arătat reducerea de lactat
dehidrogenazei (LDH), succinat dehidrogenazei (SDH), citochromoxidasei
28

(Cyox) și Mg2 +-dependente adenozin triphosphatasei (ATP-aza). Extractul apos
de C. officinalis este efectiv împotriva celulelor canceroase în ficatul uman
HepG2/C3A, SK-HEP-1,HA22T/VGH, Hep3B și PLC/PRF/5 -, cu un
efect inhibitor de 25 până la 26% la o doză de 2000 micrograme / ml.
Activitate imunostimulatoare
Fracțiunea de polizaharide din extractul florilor de C. officinalis a arătat
efectul imunostimulator, bazându-se pe testul de granulocitare in vitro.
Polizaharide III au arătat cel mai mare procent de fagocitoză (54 – 100%), la o
concentrație de 10-5 – 10-6 mg / ml, în timp ce PS –I și PS-II au demonstrat 40 –
57mg/ml și respectiv 20 – 30% de fagocitoză.
Acțiune antiinflamatoare și antiedematoasă
Fracția solubilă de etil acetat a extractului metanolic din flori de C. officinalis a
demonstrat inhibarea cea mai puternică (84%) a 12-o-tetradecanol-forbol-13-
acetat(TPA) inflamație indusă (1mg/ureche) la șoareci cu ID 50 valoare de 0.05-0.20
mg/ureche față de indometacin-medicament de referință. O dăză de 1200
mg/ureche a extractului hidro – alcoolic a demonstrat inhibarea de 20 % AU
provocat șoaricului cu ulei din croton. Activitatea a fost atribuită triterpenoidelor,
cei mai activi compuși fiind: faradiol-3-miristic acid, faradiol-3-palmitic acid și 4-
taraxasterol .
1.10. Produse fitoterapeutice obținute din specia C. officinalis L.
Extractul de Calendula se folosește în industria cosmetică, sub formă de
pastă de dinți,șampoane, loțiuni, creme , cu efecte remarcabile asupra tenului și
cavității bucale. Florile pot fi utilizate în calitate de repelenți, deoarece
semănate lângă trandafiri reduc atacul de afide [34].
Tincturile și infuziile de gălbenele pot fi utilizate cu succes pentru
anihilarea acțiuniifluturilor, țânțarilor [34,35].
Din semințe se extrage uleiul calendic, utilizat industrial și în arta picturii,
iar șroturile desemințe bogate în proteine se folosesc în furajarea
29

animalelor. Ca plante melifere, gălbenelele sunt intens vizitate de albine, atrase de
culoarea șiconținutul în polen al inflorescențelor [28,30].
Produse înregistrate în Republica Moldova [ 31,33]
1.Unguent din Calendula off. 50,0 gr –Dr. Thheiss( Rusia)
2.Cremă cu Gălbenele 50,0 ml- Rombalsam (Romania)
3.Tinctură de Gălbenele 50,0 ml –Depafarm (Moldova)
4.Flori de Calendulă 50,0 gr – (Moldova) [34]
CAPITOLUU II. PARTEA EXPERIMENTALĂ
2.1. Obținerea produsului vegetal
Perioada de recoltare la gălbenele începe în luna iunie. Recoltatul, de regulă,
se face după ora 9 dimineața, când s-au deschis primele rânduri de flori ligulate în
inflorescențe. Se recoltează pe timp însorit până seara. Sunt recoltate antodiile
întregi, sau numai florile ligulate de la antodiile deschise. Nu se recoltează pe timp
de ploae sau dacă încă nu s-a ridicat roua. Nu se admite presarea inflorescențelor
recoltate în recipientele de recoltare. Pentru fabricarea alifiei de gălbenele se
recolteză mecanizat plantele întregi la înălțimea tulpininii unde sunt formate
inflorescențe.
Materia primă recoltată nu se păstrează în grămezi pentru a evita încingerea
și pierderea culorii. Uscarea se face în încăperi bine aerisite, curate, la umbră, pe
rame, hârtie în straturi subțiri. Se pot usca și în uscătorii la temperaturi de 40-450C.
Uscarea se poate efectua și în instalații cu microunde sub flux continuu.
Randamentul de uscare este 6-8:1 în dependență de gradul de invoaltare a
antodiilor pentru florile cu receptacul (inflorescențe) și 8-10:1 pentru florile
ligulate. Productivitatea culturii depinde de soi, condiții de cultivare și de numărul
de recoltări. Plantațiile recoltate de 3 ori pe săptămână în care nu au rămas
inflorescențe ce au format semințe sunt mai productive. De pe 1 ha se obțin 1,3 t/ha
inflorescențe uscate.
30

După uscare materia primă de culoare portocalie cu miros specific se
păstrează în cutii, lăzi căptușite cu hârtie. Încăperile unde se depozitează lăzile,
cutiile vor fi curate, bine aerisite, uscate și întunecoase pentru a evita decolorarea
florilor.
Fig.3. Produse vegetale (Flores) de: A- C. officinalis L. populație locală, B –
C. officinalis L. soi Diana, C – C. officinalis L. soi Natali.
2.2. Analiza calitativă prin reacții de identificare.
2.2.1. Identificarea saponozidelor.
1. Reacția de formare a spumei: bazic se formează spumă de câteva ori mai
multă după volum și mai stabilă. Se iau două eprubete , în una se toarnă 5 ml de
HCl 0,1 n ,iar în alta – 5 ml NaOH 0,1 n. Pe urmă în ambele eprubete se adaugă
câte 2-3 picaturi de extract sau soluție a saponozidelor și se agită energic. La
prezența în produsul vegetal a saponozidelor triterpenice în ambele eprubete se
formează spumă egală după volum și stabilitate [9,13].
Tabelul 7.
Reacția de identificare a saponozidelor.
№ ReactiveRezultatele reacțiilor
C. officinalis L.
(populație locală)C. officinalis L.
(soi Diana)C. offic inalis L
(soi Natali)
1.0,1 н. NaOH + + +
31

0,1 н. HCl+ ++
Legenda: << − >> absența efectului analitic;
<< + >> prezența efectului analitic .
Cocluzie: Analiza rezultatelor denotă, că saponozidele sunt prezente în toate
probele analizate .
2.2.2. Identificarea alcaloizilor
1. Reactivul Bouchardat: Cu majoritatea alcaloizilor în solu iile slab acide aceste ț
reactive formează precipitat brun.
2. Reactivul Draghendorff : Mul ți alcaloizi în solu ții acide formează precipitat de
culoare ro șie portocalie sau ro șie cărămizie.
3. Solu ția de tanin : În solu țiile de acid alcaloizii formează cu taninul un precipitat
amorf albui sau gălbui.
4. Soluția acidului fosfomolibdenic: Acesta e unul dintre cele mai sensibile
reactive. Cu alcaloizii el formează precipitat gălbui, ce capătă peste un timp o
nuan ța albastră sau verde, în urma reducerii acidului molibdenic.
5. Solu ția acidului fosfowolframic: Acidul fosfowolframic cu mul ți alcaloizi
formează precipitat albui.
6. Soluția acidului picric: Acidul picric formează cu o serie de alcaloizi precipitat
(picrat) de culoare galbenă. Unii alcaloizi nu reac ționează cu acidul picric (cafeina,
morfina, aconitina ) [36].

Tabelul 8.
Reacția de identificare al alcaloizelor.
№ ReactiveRezultatele
reacțiilor
după metodăRezultate obținute
C. officinalis,
popula ție
localăC. officina lis,
soi DianaC. officinalis,
soi Natali
1.Reactivul
DraghendorffPrecipitat de
culoare roșie-
caramezie– – –
2.Reactivul
BouchardatPrecipitat
brun– – –
3.Solu ție de tanin Precipitat – – –
32

amorf alb sau
gălbui
4.Solu ția acidului
fosfomolibdenicPrecipitat
gălbui+ + +
5.Solu ția acidului
fosfowolframicPrecipitat alb – – –
6.Solu ția acidului
picricPrecipitat
galben– – –
Legenda: << − >> absența efectului analitic; << + >> prezența efectului
analitic.
Concluzie: Analiza reacților efectuate denotă , că nici una di n speciile de C.
studiate nu conți n alcaloizi.
2.2.3. I dentificare a substanțelor tanante.
1.La 2-3 ml de extract se adaugă 4-5 picături de solu ie de alaun de fier i amoniu. ț ș
În cazul substan elor tanante hidrolizabile apare culoare sau precipitat negru ț
albastru iar în cazul celor condesate – precipitat negru verde.
2.La 2-3 ml de extract se adaugă 3-4 picaturi de acid acetic de 10% i acetat de ș
plumb de 10%. Îna cazul substan elor tanante condensate apare o colora ie negru ț ț
verde iar în zull celor hidrolizabile precipitat de culoare neagră.
3. La 2-3 ml de extract se adaugă 4-5 picături de nitrat de sodiu i acid clorhidric ș
de 0,1 n. În prezen a substan elor tanante hidrolizabile apare o colora ie cafenie. ț ț ț
Reacția de identificare al substanțelor tanante.
Tabelul 9.
№ ReactiveRezultatele reacțiilor
după metodăRezultate obținute
C. officinalis
L. (control) C. officinalis L.
(soi Diana)C.officinalis L.
(soi natali)
1.Soluție de alauni
de fier și amoniuculoare sau precipitat
negru-albastru
(t. hidrolizabile)– – –
precipitat negru-verde
(t.condensate)+ + +
2.Acid acetic 10%
și acetat de
plumb 10%precipitat
(t. hidrolizabile)– – –
colorația negru-verde
(t.condensate)+ ++
+
33

3.NaNO 3 și 0,1 n.
НСlcolorație cafenie
(t. hidrolizabile)– ––
–
Legenda: << − >> absența efectului analitic; << + >> prezența efectului
analitic.
Cocluzie: Analiza rezultatelor denotă, că în toate speciile analizate se conțin
substanțe tanante condensate.

2.2.4. Identificarea flavonozidelor

1. Proba cianidinică (proba Chinoda). 2 ml d extract se adaugă 5-7 picături de
HCl concentrat și 10-15 mg Zn metalic, peste 3-5 min se observă o colora ție roșie,
portocalie, roz. Pentru accelerarea reac ției și identificarea culorii se recomandă a
încălzi amestecul de reac ție (2-3 min) la baia de apă fierbinte.
2. Reacția cu soluție de acetat de plumb bazic. La 1 ml de extract se adaugă 3-
5 picături solu ție de 2% de acetat de plumb bazic. Apari ția colora ției galbene-
portocalii denotă prezen ța flavonoidelor.
Fig. 1. . Proba cianidinică cu extract din
flori de C. officinalis : 1- populație locală,
2 – soi Diana, 3 – soi Natali.
Concluzie: Efectuînd proba cianidică
am constatat că în C. officinalis L.populație locală, sunt prezente
aurone i calcone iar în restul ș
probelor sunt flavone i flavon ș oli.
34

Fig. 2. Reacția cu soluție de acetat de
plumb bazic cu extract din flori de C.
officinalis: 1 – populație locală, 2 – soi
Diana, 3 – soi Natali.Concluzie: : Reacia cu solu ia deț ț
acett de plumb bazic denotă prezen a ț
flavonoidelor în toate probele
analizate.
Concluzie: Efectuînd analiza calitativă prin reac ii de identificare am constatat că ț
în toate probele analizate sunt prezente substan e tanante condensate, lipsesc ț
alcaloizi, sunt prezente saponozide i flavonozide, efectuănd proba cianidicincă ș
am observat colora ia roz la țC.officinalis ceea ce denotă prezen a auronelor i ț ș
calconelor, iar in celelalte două probe prezen a flavonelor i flavonolilor. ț ș
2.2.5. Identificarea flavonozidelor prin cromatografia pe strat subțire

Tehnica de analiză.
Soluție test s-a obținut din 1g de pulbere (flori de galbenele mărunțite) care
se amestecă cu 30ml de alcool etilic 70% l și se menține pe baie de apă timp de 15
min apoi se filtrează.
Soluția de referință: solu ie de 0,1% de rutozidă, hiperozidă, ț
izoquercitrozidă, quercitrozidă, quercitol, acid clorogenic, acid cafeic în metanol.
Faza staționară: plăci de silicagel GF 254 (Merk).
Faza mobilă : acetat de etil : apă : ac. formic : ac. acetic (72:14:7:7 V/V/V)
Aplicare: 10 ml din soluțiile test și 5 μL din soluțiile de referință sub formă de
benzi de 10 mm. Migrare: 10 cm. Uscarea plăcilor: 100-105 C timp de 10 min.
Detecție: – se pulverizează placa cu o soluție de 10g/l de reactiv NEU (esterul
acidului difenilboric cu aminoetanol) оn metanol și apoi cu o soluție de 50g/l de
polietilenglicol 4000 оn metanol. După 30min se examinează placa оn lumină UV
la 365nm
35

Fig.1. CSS extractelor hidro –
alcoolice la lumina UV 366 nm din
flori de C. officinalis: 1 –populație
locală, 2 – soi Diana, 3 –soi Natali.,
4- rutozida. Martori: 5 –
hiperozida, 6 -izoquercitrozida, 7 –
quercitozida, 8-quercitolul, 9 – acid
cafeic, 10- acid clorogenic.
Prin cromatografie pe strat subțire (CSS) s-a demonstrat prezența flavonoidelor în
înfloriscențele analizate. În urma examinării cromatogramei se observă prezența
rutozidei (Rf=0.52), hiperozidei (Rf =0,74), quercetolului ( Rf =0,98). Se observă
că culoarea spoturilor la lumina zilei este oranj. La lumina UV spoturile,
corespunzătoare flavonelor, fluorescează galben-portocaliu. S-a demonstrat
prezența acizii fenolici: acidului cafeic (Rf = 0,97) și acidului clorogenic (Rf =
0,61). Spoturile corespunzătoare acidului clorogenic și acidului cafeic în lumina
UV sunt de culoare albastră.
Cocluzie: Prin metoda spectrofotometrică am identificat prezen a unor ț
flavonozide i fenoli în UV la o lungime de undă de 366 nm. ș
2.3. Dozarea totalului de flavonoide
Dozarea totalului de flavonoide în inflorescențe de C. oficinalis populații
locală (martor), C. officinalis soi ,,Diana”, C. officinalis soi ,,Natali” s-a efectuat
prin tehnica spectrofotomertrică elaborată de Kurkin et. al. (2009). Analiza
contitativă a flavonoidei – izoramnetinei, s-a efectuat prin tehnica
cromatospectrofotomertrică elaborată de V. N. Abdullabecova et al.(2001).
Metoda de dozare a totalului de flavonozide
36

Dozarea totalului de flavonozide în inflorescențe de Calendula oficinalis
populații locală (martor), Calendula officinalis soi ,,Diana”, Calendula officinalis
soi ,,Natali” s-a efectuat prin tehnica spectrofotomertrică.
1g produs vegetal (probă exactă) mărunțit, trecut prin sita cu orificiile de 1
mm, se plasează în balon cu dop rodat de 100 ml, se adaugă 50 ml de alcool etilic
70%. Balonul se cîntărește, apoi se încălzește la fierbere, în baia de apă, la reflux,
timp de 90 min. După aceasta balonul se cîntărește și se adaugă alcool etilic pînă la
masa inițială. Extactul se filtrează și se răcorește timp de 30 min (soluție
extractivă).
Prepararea soluției de analizat: 1 ml de soluție extactivă se transferă întrun
balon cotat de 50 ml, se adaugă 2 ml soluție alcoolică de AlCl 3 3% și se
completează cu alcool etilic 95% (soluția de analizat A). Soluția de referință se
pregătește în felul următor: 1 ml de soluție extactivă se transferă întrun balon cotat
de 50 ml, se adaugă 2-3 picături de soluție de acid acetic și se completează cu
alcool etilic 95% pînă la cotă ( soluția de referință A).
În paralel se determină absorbanta unei soluții etalon de rutozidă. 0,025 g
(probă exactă) de rutozidă se transferă într – un balon cotat de 50 ml și se dizolvă
în 30 ml de alcool etilic 70 % la fierbere în baia de apă. Apoi se răcorește și se
aduce pînă la cotă cu etanol de 70% (soluția A de rutozidă). 1 ml soluție A de
rutozidă se transferă într-un balon cotat de 25 ml, se adaugă 1ml de soluție
alcoolica de AlCl 3 3% și se aduce pînă la cotă cu alcool etilic de 95% (soluția de
analizat a rutozidei B). Soluția de referință a rutozidei: 1ml soluția A de rutozidă se
transferă într – un balon cotat de 25 ml, se adaugă 1 picătură de soluție de acid
acetic și se aduce pînă la cotă cu alcool etilic de 95% ( soluția de referință a
rutozidei B) [19,23].
Absorbanța soluțiilor analizate să măsoară la lungimea de undă 412 nm, peste
40 min după prepararea soluțiilor [10]. S-a efectuat cu spectrofotometru Agilent
8453.
)100(25110010025130
00
WmDmDX
37

Unde: D – densitatea optică a soluției de analizat ;
m – masa produsului vegetal ;
W – pierderea în masă la uscare.
Fig.2. Spectre de absorbție în UV a extractelor hidro – alcoolice de:
1- rutină, 2- C. officinalis, populație locală, 3- C. officinalis, soi Diana,
4 – C. officinalis, soi Natali.
Fig.3. Totalul de flavonoide (%), în recalcul la rutozidă.
38

Concluzie: Din literatură cunoa tem că ac iunea antioxidantă se datorează ș ț
flavonozidei- izoramnetinei care am dozat-o prin tehnica spctrofotometrică i am ș
ob inut urmatoarele rezultate: con inutul maximal de flavonoide în recalcul laț ț
rutozidă se con ine în C. officinalis soi Natali- 2.48 % i con inutul minim de ț ș ț
flavonide în C. officinalis L.-1.9 %.
2.4Dozarea a diheperozidei – izoramnetinei
Metoda de dozare a diheperozidei – izoramnetinei
5g produs vegetal (probă exactă) mărunțit, se plasează în balon cu dop rodat
de 100 ml, se adaugă 40 ml de alcool etilic 70%. Balonul se încălzește la fierbere,
în baia de apă, la reflux, timp de 40 min. După aceasta extractul se răcorește la
temperatura camerei, se filtrează întrun balon cotat de 100 ml. Apoi în balon cu
produs se mai adaugă 40ml de alcool etilic 70% și se continue încălzirea în baia de
apă, la reflux, timp de 30 min. După răcire extractul alcoolic se filtrează în balon
cotat, iar produsul se prelucrează cu 10 ml alcool etilic 70%, dupa care se filtreaza
in aceealași balon. Volumul balonului pină la cotă se aduce cu alcool etilic 70%,
apoi se agită. Pe linia de start a plăcii de ,,Silufol” 15 x 15 cm cu micropipeta de
0,1 ml se aplică 0,05 ml de extract hidro-alcoolic și 0,02 ml solutie standart de
rutină în formă de benzi de 2 cm . Cromatografia se petrece in sistemul butanol –
acid acetic-apa (4:1:5). Dupa ce frontul solventului trece 10 cm, placa se scoate
din cameră și se usucă la aer 30 de minute. Placa se analizează la lumina UV cu
lungimea de unda 254 nm. Zonele marcate cu rutină și zona probei –martor
cantitativ se trec în balon, se eluează cu 10 ml alcool etilic 40%, agitînd 30 de
minute Soluția se trece prin filtru de hîrtie. Densitatea optică se masoară la
spectrofotometru cu lungimea de undă 355 și 360 nm (rutina) în cuvă cu grosimea
stratului de 10 mm.Soluția de referință- se ia eluatul plăcii cromatografice de
aceeași marime ca și spotul de rutină.Pregatirea solutiei rutină-standart.0,1 g
(probă exactă) de rutină-standart, uscată pînă la greutate constantă la 130 0C, se
39

dizolvă în alcool etilic de 95% în balon cotat de 25 ml și se adduce pînă la cotă cu
alcool etilicde de 9 5%. Spectrofotometru – Metertech UV/VIS SP 8001.
)100(30100100211
00
WVVADVVADX
Unde: A0- masa rutozidei-standard, g; A- masa produsului vegetal, g; V2 – volumul
soluției de analizat, aplicat pe cromatogramă, ml; V3 – volumul extractolui
etanolic, ml; V1- volumul soluției de rutozidă-standart, aplicat pe cromatogramă,
ml; V0 – volumul soluției de rutozidă-standard, ml; D0, D1 – densitatea optică
a soluților analizate [ 27,28].
Fig.4. Conținutul izoramnetinei în probele analizate, în recalcul la
rutozidă, %.
Concluzie: Am dozat izoramnetina prin tehnica spectrofotometrică cu
rezultatele: con inutul maximal al izoramnetinei în probele analizate, în recalcul la ț
rutozidă îl are C. officinalis soi Natali- 1.75 i con inutul minim C.officinalis soi ș ț
Diana-0.8%.
2.5. Construirea curbei de calibrare pe baza absorbantelor corespunzătoare
unor soluții de rutozidă de concentrații diferite
40

Se pregateste o serie de solutii standart de rutina. Aproximativ 0,1 g (probă
exactă) de rutozidă standart se apun într-o colbă cu capacitatea de 25 ml și se
dizolva în 15 ml de alcool etilic de 95% la baia de apa , se racește și se adduce
pină la cotă. Pe linia de start a plăcii de ,,Silufol” 15 x 15 cm se pune 0,01; 0,02;
0,03; 0,04; 0,05; 0,06; 0,07 ml soluție pregatit. Cromatografia se petrece in
sistemul butanol-acid acetic-apa (4:1:5), se usucă și se eluează în 10ml de alcool
etilic 40 % în timp de 30 minute ,periodic agitînd , se masoară densitatea optică în
cuve cu grosimea stratului de 10 mmla lungimea de unda de 355 nm [9,34] .
Fig.5.Graficul de etalonare a solu iei standart de rutozidă ț .
Concluzii:
1. S-a demonstrat prezența în toate probele analizate:
 flavonoidelor (rutozidei (Rf = 0.52), hiperozidei (Rf = 0.74),quercitolului
(Rf = 0.98),
 substanțelor tanante ;
 saponozidelor,
 acizilor clorogenic (Rf = 0.61) și cafeic (Rf = 0.97).
2. Studiu comparativ a totalului flavonoidelor a demonstrat că:
41

 totalul flavonoidelor în produsele analizate este egal cu : 2.45% C.
officinalis L. soi Diana, 2.48% C. officinalis L. soi Natali, 1.9% specia C.
officinalis L.
3.Conținutul izoramnetinei prin tehnica cromato-spectrofotometrică este egal cu:
0.8% la C. officinalis L. soi Diana, 1.78% C. officinalis L. soi Natali.
4. A fost dovedită opurtunitatea studiului chimic a soiurilor noi de C. officinalis L.
obținute în Republica Moldova, ca în viitor să fie folosite nu numai în scop
ornamental dar și medicinal.
Bibliografia.
1.Baciu Adriana-Daniela, Mihalte Lucica, Sestras Adriana F., Sestras Radu E.
Variability of Decorative Traits, Response to the Aphis fabae Attack and
RAPD Diversity in Different Genotypes of Calendula. Notulae Botanicae
Horti Agrobotanici Cluj-Napoca, 38 (3) 2010, p. 265-270.
2.Baciu Adriana-Daniela Cercetări privind îmbogățirea fondului genetic la
Calendula, Rezumat al tezei de doctoran, Cluj-Napoca 2011, p. 4.
3.Brînzilă Ion, Vornicu Zina, Jelezneac Tamara, Rusu Ludmila , Baranova
Natalia Calitatea materiei prime de gălbinele (Calendula offiCinalis L.) în
Funcție de invoaltarea antodiilor. Mediul ambian,3 (27), 2006, p. 6-8.
4.Brânzilă Ion Involitatea antodiilor la Calendula officinalis L. Mediul ambiant
Nr. 1 (18) 2005, p. 15-18.
5. Gonceariuc Maria. Contribu ii în ameliorarea speciei ț Calendula officinalis L.
Buletinul Academiei de tiin e a Moldovei, t. biolog. chim. agricole, 2003, Ș ț ș
nr.2(291), p.101-103, Chi inău. ș
6. Gonceariuc Maria. Calendula officinalis L./ Plante medicinale i aromatice ș
cultivate. CE UASM, Chi inău, 2008, p. 60-75. ș
7.Moscovici Mi u, PopaAlina et. al. Curs: Utilizarea plantelor msdicinale în ș
terapie, România-Bulgaria, 2011, p. 33-35.
42

8.Musteață G., BRÂNZILĂ I. Plante medicinale pentru sănătatea
dumneavoastră. Chișinău: TC. 2002, p. 30.
9.Abajova RL, Aslanov SM, Mamedova ME. Amino acids of calendula
officinalis. Chemistry of Natural Compounds, 1994; 30(15): 641-641.
10.Azzaz N. A., Hassan E. A., Elemarey F.A. Physiological, anatomical, and
biochemical studies on pot marigold ( Calendula officinalis L.) plants. African
Crop Science Conference Proceedings Vol. 8. pp.1727-1738.
11.Bissa S., Bohra A. Antibacterial potential of pot marigold. Journal of
Microbiology and Antimicrobials Vol. 3(3), pp. 51-54, March 2011.
12.Bisset N.G. Herbal drugs and phitopharmaceuticals. Stuttgart: MedPharm
CRC Press, p.566.
13. Chakraborthy Guno Sindhu Phytochemical screening of Calendula officinalis
Linn leaf extract by TLC. IJRAP 2010, 1 (1) p. 131-134.
14.Gonceariuc Maria. New gene sources of Calendula officinalis L. Acta
Phytoterapica Romanica, VI, nr.1-2, p.8-10.
15.Gonceariuc Maria, Balmu Zinaida. șStudies of Genetics and Breeding of
Aromatic and Medicinal Plants carried out in the Republic of Moldova. / Plant
genetic stoks – the basis of agriculture of today. IPGR, Plovdiv, 2008.
16.Goodwin TW. Studies in carotenogenesis: the carotenoids of the flower petals
of calendula officinalis. Biochem J, 1954; 58: 90-94.
17. Huțanu-Bashtawi Luminița, Toma C. A Histo-Anatomical study of the
modifications induced by thiophanate methyl on the Calendula officinalis L.
Strain Analele științifice ale Universității “Al. I. Cuza” Iași Tomul LIV, fasc. 2,
s.II a. Biologie vegetală, 2008, P. 63-72.
18. Păun E., Mihalea A., Dumitrescu A, Verzea M., Co ocariu O. Tratat de plante ș
medicinale i aromatice. Edit. Academiei Române, Bucure ti, 1986, V.I, p.137- ș ș
144.
19. Treben Maria. Sănătatea din farmacia naturii. Hunga-print, Budapesta, 1992,
p. 68
43

20. Lin L. T., Liu L.T., Chiang L.C., Lin C.C. In vitro antihepatoma activity of
fifteen natural medicines from Canada. Phytother Res, 2002; 16: p. 440-444.
21. Muley BP, Khadabadi SS and Banarase NB Phytochemical Constituents and
Pharmacological Activities of Calendula officinalis Linn (Asteraceae). Tropical
Journal of Pharmaceutical Research, October 2009; 8 (5): p. 455-465.
22. Neelesh Kumar, Joni Sharma, Sakshy Sharma Pharmacognostical and
Phytochemical Investigation of Calendula Officinalis. Journal of Advanced
Scientific Research, 2010, 1(1); p. 61-66.
23. Okoh O.O., Sadimenko A.A., Afolayan A.J. The Effects of age on the Yield and
Composition of the essential oils of calendula officinalis. Journal of applied
sciences 7 (23): 2007, p. 3806-3810.
24. Kemper Kathi J. Calindula. The longwood herbal task force and center for
holistic pediatric education and research. 1999 ( www.mcp.edu/herbal/de fault.htm).
25. Preethi K.C., Girija Kuttan, Ramadasan Kuttan Antioxidant Potential of an
Extract of Calendula officinalis Flowers in Vitro and in Vivo. Journal
Pharmaceutical Biology 2006, Vol. 44, No. 9, pp. 691–697.
26. Rasu M. A., Tamas M., Puica C., Roman. I., Sabadas M. The hepatoprotective
action of ten herbal extracts I n CCl4 intoxicated liver. Phytother Res, 2005; 19:
744-749.
27. Šalamon Ivan, Labun Pavol – Cultivation differences between pot maringold
(Calendula officinalis l.) variet ies… 4th Conference on Medicinal and Aromatic
Plants of South-East European Countries – Iași, România, 2006, p.49.
28. Toma Liana Doina, Jităreanu Carmen Doina, Nechita Bogdan, Tincă Gabriela –
Effect of biofertilization on the inflorescences yield and the content of chlorophyll
and carotenoid pigments in marigold (Calendula officinalis L.). 4th Conference on
Medicinal and Aromatic Plants of South-East European Countries – Iași, România,
2006, p. 51.
44

29. Абдуллабекова В. Н., Тулаганов А. А. Разработка метода количественного
анализа календулы лекарственной. Химико-фармацевтический журнал. Том
35, № 10. 2001.
30. Иcмагилов P. P., Костылев Д. А. Календула. – Уфа:БГАУ . – 2000 , c.102.
31. Куркин В.А, Дубищев А. В., Правдивцева О.Е., Зимина Л.Н. Изучение
нейротропной активности новых лекарственных препаратов из травы
Зверобоя. Медицинский альмонах. 2009, №4 (9), с.33-36.
32.Ладыгина Е. И. и др.Химический анализ лекарственных растений, М.
Наука,стр.40, 106, 118.
33.Verzea M., Stoianov R. Tehnologia gălbenelelor ( Calendula officinalis L.) în
Tehnologii de cultură la plantele medicinale i aromatice. 2001, p.120-126. ș
34.Ghigul Farmacoterapeutic (2004).
35.Analiza chimică a plantelor medicinale. 1993.
45

46