PROGRAMUL DE STUDII : FINAN ȚE ȘI ADMINISTRAREA [605473]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
PROGRAMUL DE STUDII : FINAN ȚE ȘI ADMINISTRAREA
AFACERILOR

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
CONF. DR. MITU NARCIS EDUARD

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

2
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
PROGRAMUL DE STUDII : FINAN ȚE ȘI ADMINISTRAREA
AFACERILOR

PROCEDURI ALE INSPECȚIEI
FISCALE

Coordonator științific
Conf. Dr. Mitu Narcis Eduard

Absolvent: [anonimizat]
2018

3

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 4

CAPITOLUL I – Dispozi ții generale ale inspec ției fiscale ………………………….. …………………. 6
1.1. Cadrul general al inspec ției fiscale ………………………….. ………………………….. …………….. 6
1.1.1. Obiectul inspec ției fiscale ………………………….. ………………………….. ……………. 6
1.1.2. Scopul și atribu ții ………………………….. ………………………….. ……………………….. 6
1.1.3. Reguli privind inspec ția fiscal ă ………………………….. ………………………….. ……. 7
1.1.4. Perioada supus ă inspec ției fiscale ………………………….. ………………………….. …. 8
1.1.5. Competen ța în materie de inspec ție fiscal ă ………………………….. ………………… 8
1.1.6. Durata inspec ției fiscale ………………………….. ………………………….. …………….. 11
1.2. Reguli de conduit ă pentru inspectorul fiscal ………………………….. ………………………….. …… 11
1.3. Drepturile și obliga țiile contribuabilului supus inspec ției fiscale ………………………….. . 13
1.4. Tipuri și metode de inspec ție fiscal ă. Forme și metode de control …………………………. 14

CAPITOLUL II – Etapele și procesele efectu ării inspec ției fiscale ………………………….. ….. 15
2.1. Pregatirea inspec ției fiscale ………………………….. ………………………….. ………… 15
2.2. Efectuarea inspec ției fiscale ………………………….. ………………………….. ……………… 18
2.3. Valorificarea inspec ției fiscale ………………………….. ………………………….. ……………. 24
2.4. Contestarea raportului de inspec ție fiscal ă ………………………….. ………………………… 25
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 28
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 30

4
INTRODUCERE

Inspecția fiscală este, potrivit normelor în vigoare, activitatea ce are ca obiect verificarea
legalității și conformității declarațiilor fiscale, precum și a respectării prevederilor legislației
fiscale și contabile, printre altele. Regulile de desfășurare a inspecției fiscale au cunoscut mai
multe modificări în ultima perioadă, astfel că în aceasta lucrarea pezint ă, pas cu pas, ce presupune
verificarea și cum se face aceasta, în prezent, în cazul firmelor .
Prezentul cod sta bilește: cadrul legal privind impozitele, taxele și contribuțiile sociale
obligatorii care sunt venituri ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale
de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bug etului asigurărilor
pentru șomaj și fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale; contribuabilii care au
obligația să plătească aceste impozite, taxe și contribuții sociale; modul de calcul și de plată a
acestora; procedura de modificare a acest or impozite, taxe și contribuții sociale.
De asemenea, autorizează Ministerul Finanțelor Publice să elaboreze norme
metodologice, instrucțiuni și ordine de aplicare a prezentului cod și legile de ratificare a
convențiilor de evitare a dublei impuneri.
Cadrul legal pentru administrarea impozitelor, impozitelor și contribuțiilor sociale
obligatorii reglementate de prezentul Cod este stabilit prin Codul de procedură fiscală.
Dacă o prevedere a prezentului Cod este contrară unei dispoziții a unui tratat la car e
România este parte, se aplică prevederile tratatului respectiv.
Orice măsură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă în conformitate cu dispozițiile
legale în vigoare privind ajutorul de stat.
Impozitarea ar trebui considerată ca un atribut al s tatului suveran, dar voința și elementul
consensului fiscal din partea contribuabilului trebuie, de asemenea, luate în considerare. Numai
prin armonizarea acestor două părți, atât în perioada anterioară introducerii, cât și la creșterea
taxei, în special în timpul etapei de colectare și gestionare a impozitelor, vor fi create garanții
pentru o declarație fiscală ridicată și pentru evaziune fiscală.
Nimeni nu a reușit până acum să înlocuiască aceste mijloace de finanțare și de sprijin
pentru stat, indifere nt de tipul acestora din urmă fiind prins de analize politice. Prin urmare, sa
dovedit că impozitarea este un rău necesar. Un rău necesar este cu atât mai evident, deoarece
impozitarea nu sa dovedit a fi virtuți intervenționiste în mediul economic prin ana liza keynesiană
și post -keynesiană.
Având în vedere aceste virtuți și, mai presus de toate, nevoia crescândă de finanțare
solicitată de autoritățile publice, povara fiscală suportată de contribuabilii naționali a crescut în
timp, fără a putea stabili limit a maximă, ar putea face acest lucru.
Pericolele care ar putea afecta în general economia din cauza presiunii fiscale excesive
au fost raportate și analizate de mulți specialiști care și -au dedicat cercetarea acestui fenomen.
Ele pot fi incluse în trei grup e majore:
– pericolele sociale manifestate prin tulburări sociale și revolte fiscale;
– pericolele economice și sociale: evaziune fiscală și fraudă, corupție;
– pericolele economice: inhibarea dorinței de muncă, înclinația spre economisire și
investire.
Prin trecerea la un nou tip de economie, agentul economic român nu a fost greu să -și
adapteze comportamentul, astfel încât, profitând de blândețea și lacunele legii, evaziunea fiscală
devine adesea un flux de lucru comun spre impozitarea ei. Fără îndoială, r omânii nu au putut și
nu au putut face excepție de la "înclinația" la evaziune, deoarece contribuabilii țărilor considerați
a avea un bun cetățean civic nu au ezitat, atâta timp cât au avut ocazia, să evite evaziunea fiscală
sau frauda.
Opinia publică alar mantă a acestui nou fenomen economic și social, care a apărut pe
scena românească după cincizeci de ani de cenzură fiscală aproape perfectă, dar în absența

5
aproape întregii taxe în finanțele publice socialiste, sa datorat în principal apariției unei nou
flagel, evaziune fiscală, care a rănit societatea românească, nu numai la un moment istoric de
cotitură în existența sa, ci și într -o criză economică profundă.
Inspecția fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de
organizare, c are au obligația de a stabili, reține și plăti impozitele, taxele, contribuțiile și alte
sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute de lege.
Inspecția fiscală vizează exclusiv corectitudinea fiscală, ceea ce înseamnă că stabilirea
unei diferențe fiscale nu este neapărat un obiectiv al inspecției fiscale, ci unul dintre efectele sale
și, prin urmare, o contribuție a administrației pentru asigurarea principiului impozitării uniforme
– principiul egalității față de toți cetățenii în fața legii, aces t principiu are statut constituțional.

6
CAPITOLUL I
DSPOZI ȚII GENERALE ALE INSPEC ȚIEI FISCALE

1.1. Cadrul general al inspec ției fiscale

1.1.1. Obiectul inspec ției fiscale
Inspecția fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fi scale,
corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor
legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere,
stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora.
Inspecția fiscală se exercită asupra oricăror persoane și entități, indiferent de forma lor
de organizare, la contribuabili, cât și la plătitori, adică acelei persoane care, în numele
contribuabilului, are obligația de a p lăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și plăti, după
caz, impozite, taxe și contribuții sociale. De asemenea, plătitor este considerat și sediul secundar
obligat să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii și de venituri asimilate salari ilor.

1.1.2. Scopul și atribu ții
Prezentul capitol stabilește norme privind asistența în vederea recuperării în România
a unor creanțe stabilite într -un alt stat membru al Uniunii Europene, precum și asistența în
vederea recuperării într -un alt stat membru al Un iunii Europene a creanțelor stabilite în
România.
Inspecția fiscală are următoarele atribuții:
a) constatarea și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptelor rezultând din activitatea
contribuabilului supus inspecției sau altor persoane privind legal itatea și conformitatea
declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale, în vederea
descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
b) analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea conf runtării declarațiilor fiscale
cu informațiile proprii sau din alte surse;
c) sancționarea potrivit legii a faptelor constatate și dispunerea de măsuri pentru
prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile legislației fiscale.
Pentru ducerea la înd eplinire a atribuțiilor, organul de inspecție fiscală va proceda la:
a) examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
b) verificarea concordanței dintre datele din declarațiile fiscale cu cele din evidența
contabilă a contribuabilul ui;
c) discutarea constatărilor și solicitarea de explicații scrise de la reprezentanții legali ai
contribuabililor sau împuterniciții acestora, după caz;
d) solicitarea de informații de la terți;
e) stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferențelor d atorate în plus sau în minus,
după caz, față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită, după caz, la momentul începerii
inspecției fiscale;
f) stabilirea de diferențe de obligații fiscale de plată, precum și a obligațiilor fiscale
accesorii aferente ac estora;
g) verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile;
h) dispunerea măsurilor asigurătorii în condițiile legii;
i) efectuarea de investigații fiscale
j) aplicarea de sancțiuni potrivit prevederilor legale;
k) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces -verbal.
Nu intră în atribuțiile inspecției fiscale efectuarea de constatări tehnico -științifice sau
orice alte verificări solicitate de organele de urmărire penală în vederea lămuririi un or fapte ori
împrejurări ale cauzelor aflate în lucru la aceste instituții.

7
1.1.3. Reguli privind inspec ția fiscal ă
Inspecția fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt și raporturile
juridice care sunt relevante pentru impunere.
Inspecția fis cală este efectuată în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă
a contribuabililor și să utilizeze eficient timpul destinat inspecției fiscale1.
Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și
alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Se
exercită pe baza principiilor independenței, unicității, autonomiei, ierarhizării, teritorialității și
descentralizării.
Activitatea de inspecție fiscală se o rganizează și se desfășoară în baza unor programe
anuale, trimestriale și lunare aprobate în condițiile stabilite prin ordin al președintelui Agenției
Naționale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale autorităților administrației publice
locale, după caz.
La începerea inspecției fiscale, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului
legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de control.
Începerea inspecției fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control.
La finalizarea inspecției fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declarație scrisă, pe
propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate documentele și
informațiile solicitate pentru inspecția fiscală. În declar ație se va menționa și faptul că au fost
restituite toate documentele solicitate și puse la dispoziție de contribuabil.
Contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu
ocazia inspecției fiscale, în termenele și condiți ile stabilite de organele de inspecție fiscală.
Prin reverificare se înțelege inspecția fiscală efectuată ca urmare a apariției unor date
suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, care inf luențează
rezultatele acestora.
Prin date suplimentare se înțelege informații, documente sau alte înscrisuri obținute ca
urmare a unor controale încrucișate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele
de urmărire penală sau de alte autorit ăți publice ori obținute în orice mod de organele de
inspecție, de natură să modifice rezultatele inspecției fiscale anterioare.
La începerea acțiunii de reverificare, organul de inspecție fiscală este obligat să comunice
contribuabilului decizia de reveri ficare, care poate fi contestată în condițiile prezentului cod.
Dispozițiile referitoare la conținutul și comunicarea avizului de inspecție sunt aplicabile în mod
corespunzător și deciziei de reverificare.
Organul fiscal are dreptul de a efectua o verifica re fiscală prealabilă documentară a
ansamblului situației fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit, în
condițiile prezentului cod, care se aplică în mod corespunzător.
Competența de exercitare a verificării situației fiscale personale pentru Agenția Națională
de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate se stabilește prin ordin al președintelui
Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Aparatul central al Agenției Naționale de
Administrare Fiscală are competență în efectuarea verificării persoanelor fizice, potrivit
prezentului capitol, pe întregul teritoriu al țării.
Prin situație fiscală personală se înțelege totalitatea drepturilor și a obligațiilor de natură
patrimonială, a fluxurilor de trezorerie și a altor ele mente de natură să determine starea de fapt
fiscală reală a contribuabilului pe perioada verificată.
Verificarea constă în compararea între, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili
sau de plătitorii de venit și, pe de altă parte, situația fisc ală personală a contribuabilului.
Dacă organul fiscal constată o diferență semnificativă între, pe de o parte, veniturile
declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit și, pe de altă parte, situația fiscală personală,

1https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/cod_procedur a/Cod_Procedura_Fiscala_cu_norme_2015.htm#__RefHeadi
ng___Toc315347483

8
acesta continuă verificarea pr in comunicarea avizului de verificare și stabilește baza impozabilă
ajustată prin utilizarea metodelor indirecte. Diferența este semnificativă dacă între veniturile
estimate calculate în baza situației fiscale personale și veniturile declarate de contribua bili sau
de plătitorii de venit este o diferență mai mare de 10%, dar nu mai puțin de 50.000 lei.
În situația în care organul fiscal constată diferențe semnificative, acesta solicită
contribuabilului prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la com unicarea avizului de
verificare, sub sancțiunea decăderii, de documente justificative sau alte clarificări relevante
pentru situația sa fiscală. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea
justificată a contribuabilului, cu aco rdul organului fiscal.
Persoana supusă verificării are obligația de a depune o declarație de patrimoniu și venituri
la solicitarea organului fiscal. În situația în care solicitarea are loc odată cu comunicarea avizului
de verificare, declarația se depune î n termenul în situația în care solicitarea are loc pe perioada
verificării, declarația se depune în termen de 15 zile de la data comunicării solicitării.
Elementele de patrimoniu și de venituri ce trebuie declarate de persoana supusă
verificării, precum și modelul declarației se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice.
Metodele indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt următoarele:
a) metoda sursei și cheltuirii fondului . Metoda constă în compararea cheltuielilor
efectuate cu veniturile declarate în perioada supusă verificării ;
b) metoda fluxurilor de trezorerie . Metoda constă în analiza conturilor bancare și a
fluxurilor de numerar pentru a stabili mișcările de disponibilități bănești și asocierea acestora cu
sursele de ven it și utilizarea lor;
c) metoda patrimoniului . Metoda constă în determinarea venitului impozabil pe baza
creșterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal.
Creșterea sau descreșterea valorii patrimoniului net se determin ă prin compararea valorii
patrimoniului net la începutul perioadei cu cea de la sfârșitul perioadei.
Procedura de aplicare a metodelor indirecte se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Obligația de păstrare a secretului fiscal se aplică funcționarilor public i implicați în
procedura de verificare a situației fiscale personale.

1.1.4. Perioada supus ă inspec ției fiscale
Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili
obligații fiscale.
La contribuabilii mari, perioada supus ă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei
controlate anterior.
La celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor
născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fisca le. Inspecția
fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă
este identificată cel puțin una dintre următoarele situații:
a) există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a a ltor sume
datorate bugetului general consolidat;
b) nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție;
c) nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor
sume datorate bugetului general consolidat.

1.1.5. Competen ța în materie de inspec ție fiscal ă
Organele fiscale au competență generală privind administrarea creanțelor fiscale,
exercitarea controlului și emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală2.

2https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/cod_p rocedura/Cod_Procedura_Fiscala_cu_norme_2015.htm#__RefHeadi
ng___Toc315347391 , accesat la data de 29,03,2018

9
În cazul impozitu lui pe venit și al contribuțiilor sociale, prin hotărâre a Guvernului se
poate stabili altă competență specială de administrare.
Impozitele, taxele și alte sume care se datorează, potrivit legii, în vamă sunt administrate
de către organele vamale.
Asistenț a și îndrumarea contribuabililor privind aplicarea unitară a prevederilor
legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte venituri bugetare administrate
de Agenția Națională de Administrare Fiscală se realizează de către aceasta și de unitățile sale
subordonate, conform procedurii stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de
Administrare Fiscală.
Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate
bugetului general consolidat, competența r evine acelui organ fiscal, județean, local sau al
municipiului București, stabilit prin ordin ul 2853/2017 al președintelui Agenției Naționale de
Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al
plătitorului de veni t, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în
condițiile legii.
În cazul contribuabililor nerezidenți care desfășoară activități pe teritoriul României prin
unul sau mai multe sedii permanente, competența revine organului fi scal pe a cărui rază
teritorială se află situat sediul permanent desemnat din Codul fiscal.
În cazul sediilor secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, competența teritorială pentru
administrarea impozitului pe venitul din salarii datorat de acestea revine organului fiscal
competent pentru administrarea obligațiilor datorate de contribuabilul care le -a înființat.
Competența pentru înregistrarea fiscală a sediilor secundare ca plătitoare de salarii și
venituri asimilate salariilor, potrivit legii, revine organului fiscal în a cărui rază teri torială se află
situate acestea.
Compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt
competente pentru administrarea impozitelor, taxelor și altor sume datorate bugetelor locale ale
unităților administrativ -teritoriale sau, după caz, ale subdiviziunilor administrativ -teritoriale ale
municipiilor.
Competența privind impozitul și contribuțiile aferente veniturilor din activități agricole .
Impozitul și contribuțiile aferente veniturilor din activități agricole, datorate de pers oanele fizice,
potrivit legii, se pot achita în numerar și la compartimentele de specialitate ale unității
administrativ -teritoriale corespunzătoare localității în care își au domiciliul fiscal contribuabilii
unde nu există o unitate teritorială a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, dacă între
unitatea administrativ -teritorială și Agenția Națională de Administrare Fiscală s -a încheiat un
protocol în acest scop.
Sumele încasate se depun de către organele fiscale din cadrul unităților administrativ –
teritoriale în cont distinct de disponibil, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la încasare,
împreună cu situația privind sumele încasate care va cuprinde cel puțin următoarele informații:
numărul și data documentului prin care s -a efectuat încasarea în numerar, CUI/CNP contribuabil,
denumire contribuabil, tipul obligației achitate, suma achitată.
Sumele depuse în contul prevăzut se virează de unitățile Trezoreriei Statului în conturile
corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat și ale bugetelo r asigurărilor sociale, în termen
de două zile lucrătoare de la depunere, potrivit procedurii prevăzute.
În situația în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competența teritorială revine
organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozițiilor legale
fiscale.
Dispoziții le se aplică și pentru luarea de urgență a măsurilor legale ce se impun în cazurile
de dispariție a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum și în caz de
executare silită.
Pentru administrarea de către organele fiscale din subordinea A genției Naționale de
Administrare Fiscală a creanțelor datorate de contribuabilii nerezidenți, care nu au pe teritoriul
României un sediu permanent, competența revine organului fiscal stabilit prin ordin al

10
ministrului economiei și finanțelor, la propunere a președintelui Agenției Naționale de
Administrare Fiscală.

A. Conflictul de competență
Există conflict de competență când două sau mai multe organe fiscale se declară
deopotrivă competente sau necompetente. În acest caz organul fiscal care s -a învestit prim ul sau
care s -a declarat ultimul necompetent va continua procedura în derulare și va solicita organului
ierarhic superior comun să hotărască asupra conflictului.
În situația în care organele fiscale între care apare conflictul de competență nu sunt
subordo nate unui organ ierarhic comun, conflictul de competență ivit se soluționează de către
Comisia fiscală centrală din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.
În cazul bugetelor locale, Comisia fiscală centrală se completează cu câte un reprezentant
al Asociației Comunelor din România, Asociației Orașelor din România, Asociației Municipiilor
din România, Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România, precum și al
Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Organul competent să soluționeze conflictul de competență va hotărî de îndată asupra
conflictului, iar soluția adoptată va fi comunicată organelor fiscale aflate în conflict, pentru a fi
dusă la îndeplinire, cu informarea, după caz, a persoanelor interesate.
Prin conflict de competență în sensul prezentului articol se înțelege conflictul apărut în
legătură cu modul de aplicare a regulilor de competență privind administrarea creanțelor fiscale
prevăzute de prezentul cod și/sau, după caz, de Codul fiscal sau alte legi care reglementează
creanțele fiscale în legătură cu care a apărut conflictul. În cazul compartimentelor de specialitate
ale autorităților administrației publice locale, conflictul de competență în sensul prezentului
articol nu vizează conflictul apărut în legătură cu modul de de limitare a teritoriului între unitățile
administrativ -teritoriale.

B. Schimbarea competenței
În cazul în care se schimbă domiciliul fiscal, potrivit legii,competența teritorială trece la
noul organ fiscal de la data schimbării domiciliului fiscal.
Prevederile din lege se aplică în mod corespunzător și contribuabililor mari și mijlocii,
definiți potrivit legii, în cazul încare se modifică această calitate.
În situația în care se află în curs de derulare o procedură fiscală, cu excepția procedurii
de executare silită, o rganul fiscal care a început procedura este competent să o finalizeze.

C. Conflictul de interese
Funcționarul public din cadrul organului fiscal implicat într -o procedură de administrare
se află în conflict de interese, dacă:
a) în cadrul procedurii respectiv e acesta este contribuabil, este soț/soție al/a
contribuabilului, este rudă până la gradul al treilea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant
sau împuternicit al contribuabilului;
b) în cadrul procedurii respective poate dobândi un avantaj ori poate suporta un
dezavantaj direct;
c) există un conflict între el, soțul/soția, rudele sale până la gradul al treilea inclusiv și
una dintre părți sau soțul/soția, rudele părții până la gradul al treilea inclusiv;
d) în alte cazuri prevăzute de lege.

D. Abținerea și recuzarea
Funcționarul public care știe că se află în una dintre situațiile din lege este obligat să
înștiințeze conducătorul organului fiscal și să se abțină de la îndeplinirea procedurii.
În cazul în care conflictul de interese se referă la conducătorul organului fiscal, acesta
este obligat să înștiințeze organul ierarhic superior.

11
Abținerea se propune de funcționarul public și se decide de îndată de conducătorul
organului fiscal sau de organul ierarhic superior.
Contribuabilul implicat în procedura în derulare poate solicita recuzarea funcționarului
public aflat în conflict de interese.
Recuzarea funcționarului public se decide de îndată de către conducătorul organului
fiscal sau de organul fiscal ierarhic superior. Decizia prin care se respinge cererea de recuzare
poate fi atacată la instanța judecătorească competentă. Cererea de recuzare nu suspendă
procedura de administrare în derulare.

1.1.6. Durata inspec ției fiscale
Durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organele de inspe cție fiscală sau, după
caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, în funcție
de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de 3 luni.
În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, du rata inspecției nu
poate fi mai mare de 6 luni.
Perioadele în care derularea inspecției fiscale este suspendată nu sunt incluse în calculul
duratei acesteia.
Conducătorul inspecției fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecții
fiscale ori de c âte ori sunt motive justificate pentru aceasta.

1.2. Reguli de conduit ă pentru inspectorul fiscal

Pe întreaga durată a inspecției fiscale inspectorii fiscali au obligația de a acționa cu
profesionalism, dovedind corectitudine și obiectivitate în relațiile c u contribuabilii/plătitorii și
cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
În scopul atingerii obiectivului inspecției fiscale, persoanele care exercită această funcție
trebuie să respecte următoarele pr incipii fundamentale:
1. Integritatea este principiul conform căruia inspectorii fiscali își vor exercita funcția cu
onestitate, bună -credință și responsabilitate, respectând legea și acționând în conformitate cu
prevederile legale și cu cerințele funcției; n u vor lua parte, cu bună știință, la nici o activitate
ilegală și nu se vor angaja în acte care să discrediteze funcția de inspector de control fiscal.
2. Obiectivitatea este principiul conform căruia inspectorii fiscali tratează toate situațiile
cu care se c onfruntă în activitatea lor conform stării de fapt fără influențe externe.
Inspectorii fiscali sunt obligați:
✓ să dovedească onestitate în îndeplinirea tuturor atribuțiilor de serviciu;
✓ să fie obiectivi în efectuarea constatărilor și în stabilirea măsurilor luate ori propuse;
✓ să evite ideile preconcepute și părtinirea;
✓ să nu se lase influențați în luarea deciziilor de oferte din partea
contribuabililor/plătitorilor incompatibile cu integritatea și obiectivitatea;
✓ să respingă și să informeze superiorii des pre orice acte de corupție, fapte sau acțiuni
ilegale;
✓ să nu folosească poziția lor de funcționar public în interese particulare;
✓ să nu condiționeze îndeplinirea corectă a atribuțiilor de serviciu de obținerea unor
recompense din partea contribuabilului/ plătitorului;
✓ să nu solicite, să nu primească sau să accepte cadouri, împrumuturi și orice alte valori
ori servicii, în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu;
✓ să nu se implice în activități sau înțelegeri, direct ori indirect, care ar da naște re la
conflicte de interese;
✓ să nu folosească bunurile sau influența entității controlate pentru rezolvarea unor
probleme personale;

12
✓ să semnaleze conducătorului ierarhic eventualele cazuri de conflict de interese în care
se află ca urmare a sarcinilor de control primite.
3. Legalitatea reprezintă principiul potrivit căruia orice acțiune de control fiscal poate fi
efectuată, dacă este prevăzută într -un act normativ aplicabil domeniului de activitate supus
procedurii de control.
4. Confidențialitatea este princi piul conform căruia inspectorii fiscali sunt obligați să nu
dezvăluie informațiile pe care le primesc de la contribuabili/plătitori fără o autorizare a celor în
drept, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
Inspectorul fiscal va fi prudent în folosirea ș i protejarea informațiilor acumulate în cursul
verificării și nu va folosi informațiile și documentele de care ia cunoștință pentru nici un scop
contrar legii. Totodată, au obligația să respecte confidențialitatea informațiilor dobândite în
timpul activită ților profesionale, în legătură cu afacerile contribuabililor/plătitorilor. Obligația
respectării confidențialității se menține chiar și după terminarea relației profesionale între
inspectorul fiscal și contribuabil/plătitor.
Inspectorul fiscal care dobând ește informații în timpul exercitării sarcinilor de serviciu
profesionale are obligația să nu folosească informația în avantajul personal sau în avantajul unei
terțe părți.
5. Competența este principiul conform căruia toate situațiile sunt tratate printr -un
raționament profesional. În acest scop, inspectorii fiscali trebuie să fie imparțiali și să aplice
cunoștințele, experiența și aptitudinile necesare în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu inspectorii fiscali sunt o bligați:
✓ să respecte Constituția, legile țării, reglementările și normele privind controlul fiscal,
regulamentul de organizare și funcționare;
✓ să respecte orice dispoziție internă cu caracter oficial;
✓ să manifeste loialitate față de țară și față de insti tuția controlului fiscal și să considere
aceasta ca cel mai principiu moral;
✓ să respecte și să aplice principiile prezentului cod etic;
✓ să nu facă discriminări în relațiile cu contribuabilii/plătitorii, să nu acorde privilegii
acestora;
✓ să nu accepte favo ruri sau beneficii pentru ei înșiși sau pentru membrii familiei;
✓ să nu se angajeze niciodată în relații de afaceri cu contribuabilii/plătitorii, persoane
fizice sau juridice, direct ori indirect, relații care ar afecta îndeplinirea corectă, cinstită și cu
conștiinciozitate a îndatoririlor de serviciu;
✓ să se abțină, în activitatea desfășurată, de la orice comportament care ar discredita
funcția de inspector fiscal;
✓ să nu se lase influențați de interesele personale și nici de presiunile de orice fel, în
îndeplinirea atribuțiilor de serviciu;
✓ să acționeze pentru combaterea fraudei, corupției, traficului ilicit de mărfuri și bunuri
și a altor acțiuni ilicite;
✓ să sesizeze faptele ilicite de care au luat cunoștință în exercițiul funcției.
În relațiile cu contr ibuabilii/plătitorii inspectorii fiscali sunt obligați:
✓ să dea dovadă de politețe, respect, disponibilitate față de problemele cu care se
confruntă contribuabilii/ plătitorii și să considere contribuabilul/plătitorul nu doar ca pe un
plătitor de impozite ș i taxe, ci și ca pe un partener egal, având drepturi și obligații clar stabilite
prin lege;
✓ să acorde importanță și timpul necesar discuțiilor cu contribuabilii/plătitorii sau cu cei
desemnați legal în acest sens, pentru a fundamenta constatările pe baza t uturor argumentelor
contribuabilului/plătitorului;
✓ să acorde contribuabilului/plătitorului o perioadă rezonabilă de timp pentru a furniza
orice informații, cu excepția situațiilor în care documentele trebuie puse imediat la dispoziție;
✓ să solicite contrib uabilului/plătitorului să clarifice aspectele pentru care consideră că
sunt necesare informații suplimentare;

13
✓ să își formuleze și să își exprime independent opinia față de contribuabil/plătitor, să
se pronunțe cu sinceritate, concis, exprimându -și, dacă es te cazul, rezervele față de argumentele
contribuabilului
✓ să asigure egalitatea de tratament și să nu facă discriminare pe criterii de naționalitate,
sex, origine, rasă, etnie, handicap, vârstă, religie sau convingeri politice
✓ să dea dovadă de seriozitate, profesionalism și respect față de persoanele cu care intră
în relații de serviciu;
✓ să dea dovadă de operativitate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, evitând să
prelungească în mod inutil perioada de desfășurare a controlului.
Inspectorii fiscali sun t obligați:
– să apere demnitatea funcției și să nu lezeze prestigiul autorității fiscale;
– să nu răspundă la provocările adresate de orice persoană cu care vin în contact prin
natura activității, cu privire la persoanele lor, colegii sau instituția din care fac parte.
Inspectorii fiscali trebuie să fie conștienți de faptul că este în interesul lor să respecte
Codul de conduită al inspectorului fiscal, încălcarea acestuia conducând la suportarea
consecințelor legale, cu efecte negative asupra carierei pro fesionale prin aplicarea de măsuri
disciplinare.
Dacă există indicii că faptele săvârșite de inspectorii fiscali întrunesc elementele
constitutive ale unor infracțiuni, conducătorii acestora vor sesiza organele abilitate ale statului.

1.3. Drepturile și obli gațiile contribuabilului supus inspec ției fiscale

A. Obligația de colaborare a contribuabilului
Contribuabilul are obligația să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale. Acesta
este obligat să dea informații, să prezinte la locul de desfășurare a inspecției fiscale toate
documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct
de vedere fiscal.
La începerea inspecției fiscale, contribuabilul va fi informat că poate numi persoane care
să dea informații. Da că informațiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt
insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa și altor persoane pentru obținerea de
informații.
Pe toată durata exercitării inspecției fiscale contribuabilii supuși ac esteia au dreptul de a
beneficia de asistență de specialitate sau juridică.

B. Dreptul contribuabilului de a fi informat
Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfășurării inspecției fiscale asupra
constatărilor rezultate din inspecția fiscală.
Organul fiscal prezintă contribuabilului proiectul de raport de inspecție fiscală, care
conține constatările și consecințele lor fiscale, acordându -i acestuia posibilitatea de a -și exprima
punctul de vedere , cu excepția cazului în care bazele de impozitare nu au s uferit nicio modificare
în urma inspecției fiscale sau a cazului în care contribuabilul renunță la acest drept și notifică
acest fapt organelor de inspecție fiscală.
Data, ora și locul prezentării concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp uti l.
Contribuabilul are dreptul să își prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la
constatările inspecției fiscale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale.
Data încheierii inspecției fiscale este data programată pentr u discuția finală cu
contribuabilul sau data notificării de către contribuabil că renunță la acest drept.

14
C. Sesizarea organelor de urmărire penală
Organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările
efectuate cu ocazia inspec ției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei
infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală.
Organele de inspecție au obligația de a întocmi proces -verbal semnat de organul de
inspecție și de către contribuabilul supus inspecț iei, cu sau fără explicații ori obiecțiuni din partea
contribuabilului.
În cazul în care cel supus controlului refuză să semneze procesul -verbal, organul de
inspecție fiscală va consemna despre aceasta în procesul -verbal. În toate cazurile procesul -verbal
va fi comunicat contribuabilului.

1.4. Tipuri și metode de inspec ție fiscal ă. Forme și metode de control.

A. Formele inspecției fiscale
Inspecția fiscală generală reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a
uneia sau mai multor obliga ții fiscale, precum și a altor obligații prevăzute de legislația fiscală
și contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor
Inspecția fiscală parțială reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a
tuturor obligațiilor fiscale și a altor o bligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă ce revin
unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată
Organul de inspecție fiscală decide asupra efectuării unei inspecții fiscale generale sau
parțiale, pe baza Inspecția fiscală se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru
impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru aplicarea legislației fiscale/contabile.

B. Metode de control
Inspecția prin sondaj constă în activitatea de verificare selectivă a perioadelor
impozabile, documentelor și operațiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de
evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale
Inspecția exhaustivă constă în activitatea de verificare a tuturor perioadelor impozabile,
precum și a documentelo r și operațiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de
evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale.
Inspecția electronică constă în activitatea de verificare a contabilității și a surselor
acesteia, prelucrate în mediu electronic, uti lizând metode de analiză, evaluare și testare asistate
de instrumente informatice specializate

15
CAPITOLUL II
ETAPELE ȘI PROCESELE EFECTU ĂRII INSPEC ȚIEI FISCALE

Prin dispozițiile care guvernează desfășurarea activității de inspecție fisc ală cuprinse
în Codul de procedură fiscală, principalele procese ale efectuării inspecției fiscale sunt:
✓ Pregatirea inspec ției fiscale
✓ Efectuarea inspec ției fiscale
✓ Valorificarea inspec ției fiscale

2.1. Preg ătirea inspec ției fiscale

Inspecția fiscală se exer cită exclusiv, nemijlocit și neîngrădit prin Agenția Națională de
Administrare Fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților
administrației publice locale, conform dispozițiilor prezentului titlu, ori de alte autorități care
sunt competente, potrivit legii, să administreze impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate
bugetului general consolidat.
Competența de exercitare a inspecției fiscale pentru Agenția Națională de Administrare
Fiscală și unitățile sale subordonate se stabilește prin ordin al președintelui Agenției Naționale
de Administrare Fiscală. Organele de inspecție fiscală din aparatul central al Agenției Naționale
de Administrare Fiscală au competență în efectuarea inspecției fiscale pe întregul teritoriu al
țării.
Competența privind efectuarea inspecției fiscale se poate delega altui organ fiscal. În
cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală condițiile în care se poate efectua delegarea
altui organ fiscal se stabilesc prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare
Fiscală.

Figura nr. 1 – Operatiuni de pregatire a inspectiei fiscale
Sursa: www.static.anaf.ro

16
A. Selectarea contribuabililor pentru inspecție fiscală
Selectarea contribuabililor ce urmea ză a fi supuși inspecției fiscale este efectuată de către
organul de inspecție fiscală competent, în funcție de nivelul riscului stabilit ca urmare a analizei
de risc.
Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată în scopul de a identifica riscurile de
nedeclarare a creanțelor fiscale, de a le evalua, de a le gestiona, precum și de a le utiliza în
vederea selectării contribuabililor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale.

Figura nr. 2 – Permisiuni ale analizei de risc
Sursa: Prelucrare proprie a da telor – www.static.anaf.ro

Contribuabilul nu poate face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită.
Prevederile se aplică în mod corespunzător și în cazul solicitărilor primite de la alte
instituții al e statului, precum și în cazul în care în alte acte normative este prevăzută efectuarea
unei acțiuni de inspecție fiscală3.

B. Elaborarea programului de inspecție fiscal
Înaintea desfășurării inspecției fiscale , organul fiscal are obligația să înștiințeze
contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz
de inspecție fiscală.
După primirea avizului de inspecție fiscală, contribuabilul poate solicita, o singură dată,
pentru motive justificate, amânarea datei de î ncepere a inspecției fiscale.
Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul fiscal prin decizie. În cazul în care
organul fiscal a admis cererea de amânare a inspecției fiscale, comunică contribuabilului data la
care a fost reprogramată inspecția fi scală.
Avizul de inspecție fiscală cuprinde:
a) temeiul juridic al inspecției fiscale;
b) data de începere a inspecției fiscale;
c) obligațiile fiscale și perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amânarea datei d e începere a inspecției fiscale.

C. Instiintarea contribuabilului

1. 3 http://contabilul.manager.ro

17
Avizul de inspecție fiscală se comunică contribuabilului, în scris, înainte de începerea
inspecției fiscale, astfel:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ce ilalți contribuabili.
În situația în care data de începere a inspecției fiscale înscrisă în aviz este ulterioară
împlinirii termenului, inspecția fiscală nu poate începe înainte de data înscrisă în aviz.
Avizul de inspecție fiscală se comunică la începerea inspecției fiscale în următoarele
situații:
a) în cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil aflat în procedura de
insolvență;
b) în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat sau încrucișat, se impune începerea
imediată a inspecției fiscale;
c) pentru extinderea inspecției fiscale la perioade, impozite, taxe și contribuții, altele
decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală.
Emiterea avizului de inspecție fiscală nu este necesară:
a) în cazul controlului inopinat și al control ului încrucișat;
b) în cazul unor acțiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorități, potrivit legii;
c) în cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a
contestației;
d) pentru soluționarea unor cereri ale contribua bilului.
Contribuabilul poate renunța la beneficiul perioadei de comunicare a avizului de
inspecție fiscală.
Data începerii inspecției fiscale este data menționată în registrul unic de control. În cazul
contribuabililor care nu dețin sau nu prezintă organe lor de inspecție fiscală registrul unic de
control, această dată se înscrie într -un proces -verbal de constatare.
Dacă inspecția fiscală nu începe la 15 zile de la data prevăzută în aviz, contribuabilul va
fi înștiințat, în scris, asupra noii date de începe re a inspecției fiscale.

D. Stabilirea echipei de inspecție fiscală – ordinul de serviciu
Ordinul de serviciu reprezintă documentul prin care organele de inspecție fiscală sunt
împuternicite să efectueze inspecție fiscală generală/parțială/control inopinat/co ntrol
încrucișat/constatare la fața locului la contribuabilul/plătitorul nominalizat. Acesta se utilizează
de către organele fiscale pentru:
– a nominaliza organele de inspecție/control care vor efectua inspecția fiscală/controlul;
– nominalizarea contrib uabilului/plătitorului supus inspecției fiscale/controlului;
– stabilirea datei de începere a inspecției fiscale/controlului.

E. Analiza documentară a dosarului fiscal
Înainte de începerea inspecției fiscale se va analiza dosarul contribuabilului /plătitorul ui
aflat în gestiunea organului fiscal competent, urmărindu -se o documentare asupra evoluției sau
schimbărilor produse în activitatea contribuabilului ce urmează a fi verificat.
După studierea componentelor dosarului fiscal organul de inspecție fiscală va stabili
elementele de risc pe care le va propune pentru inspecția fiscală
În cazul identificării unor constatări deosebite rezultate din ultima acțiune de inspecție
fiscală acestea vor fi urmărite și în inspecția fiscală pentru care se face documentarea.

F. Delegarea de competență
Delegarea de competență se poate acorda altui organ de inspecție fiscală, pentru unul sau
mai mulți contribuabili/plătitori, pentru efectuarea unei acțiuni de inspecție fiscală.
Aceasta se acordă la solicitarea altui organ de inspec ție fiscală decât cel care deține
competența sau poate fi dispusă de către direcția de specialitate din cadrul Agenției Naționale de
Administrare Fiscală care coordonează metodologic activitatea de inspecție fiscală sau de către

18
direcția generală regională a finanțelor publice pentru alt organ de inspecție fiscală din aria de
competență teritorială, după caz.
Organ ul de inspecție fiscală care a primit delegarea de competență este responsabil
pentru efectuarea tuturor activităților necesare pentru efectuarea acțiunii de inspecție fiscală și
valorificarea actelor de control sau de emitere a actelor administrative fisc ale, inclusiv
întocmirea referatului cu propuneri de soluționare a contestației, după caz.
În cazul delegării competenței, organul de inspecție fiscală căruia i s -a delegat
competența înștiințează contribuabilul/plătitorul despre delegarea de competență.

2.2. Efectuarea inspec ției fiscale

Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în spațiile de lucru ale contribuabilului.
Contribuabilul trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat, precum și logistica necesară
desfășurării inspecției fiscale.
Dacă nu exi stă un spațiu de lucru adecvat pentru derularea inspecției fiscale, atunci
activitatea de inspecție se va putea desfășura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit
de comun acord cu contribuabilul.
Indiferent de locul unde se desfășoară insp ecția fiscală, organul fiscal are dreptul să
inspecteze locurile în care se desfășoară activitatea, în prezența contribuabilului sau a unei
persoane desemnate de acesta.
Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în timpul programului de lucru al
contribu abilului. Inspecția fiscală se poate desfășura și în afara programului de lucru al
contribuabilului, cu acordul scris al acestuia și cu aprobarea conducătorului organului fiscal.
Prin spațiul adecvat necesar desfășurării inspecției fiscale se înțelege asig urarea unui
spațiu în limita posibilităților contribuabilului, după caz, dotat cu necesarul minim de birotică și
care să permită păstrarea în siguranță a documentelor primite pentru inspecția fiscală sau
elaborate de către organele de inspecție fiscală. În cazul în care contribuabilul nu poate asigura
un spațiu corespunzător, va anunța în scris și motivat organul de inspecție fiscală competent.

A. Întocmirea și comunicarea avizului de inspecție fiscală
Avizul de inspecție fiscală reprezintă documentul prin care organele de inspecție fiscală
înștiințează contribuabilul/plătitorul în legătură cu inspecția fiscală care urmează să se efectueze
la acesta. În Avizul de inspecție se vor nominaliza:
– temeiul juridic al inspecției fiscale;
– impozitele, taxele, c ontribuțiile și alte venituri ale bugetului general consolidat care fac
obiectul inspecției;
– perioada supusă controlului pentru fiecare tip de impozit, taxă, contribuție și alte
venituri ale bugetului general consolidat;
– data de începere a inspecției fi scale; posibilitatea de a solicita amânarea datei de
începere a inspecției fiscale.
Se întocmește de către organele de inspecție fiscală și se transmite contribuabilului care
urmează a face obiectul unei inspecții fiscale generale sau parțiale, înainte de începerea inspecției
fiscale cu 30 de zile pentru marii contribuabili și cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili/plătitori.
Înainte de începerea inspecției fiscale contribuabilul/plătitorul va fi informat despre
drepturile și obligațiile pe care le are în timpul desfășurării inspecției fiscale, prin Cartea
drepturilor și obligațiilor contribuabililor pe timpul desfășurării inspecției fiscale.

B. Amânarea datei de începere a inspecției fiscale
După primirea Avizului de inspecție fiscală, înainte de înc eperea inspecției fiscale,
contribuabilul/plătitorul poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei
de începere a inspecției fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge prin decizie emisă de
conducătorul activității de inspecție fiscală care se comunică contribuabilului. În cazul în care

19
cererea de amânare a fost admisă, în decizie se menționează și data la care a fost reprogramată
inspecția fiscală.
Dacă inspecția fiscală nu poate începe în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data
prevăzută în Avizul de inspecție fiscală, contribuabilul/plătitorul este înștiințat, în scris, asupra
noii date de începere a inspecției fiscale.
În acțiunea de inspecție fiscală sunt avute în vedere urmă toarele obiective principale:
– verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, a concordanței dintre datele
din declarațiile fiscale cu cele din evidența contabilă și fiscală ale contribuabilului/plătitorului;
– verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea
bazei de impozitare și, respectiv, a obligațiilor fiscale aferente de către contribuabil/plătitor;
– verificarea respectării prevederilor legislației fiscale și contabile;
– analiza și eval uarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu
informațiile proprii sau din alte surse și, după caz, a descoperirii de elemente noi relevante pentru
aplicarea legislației fiscale;
– verificarea existenței contractelor și mod ul lor de derulare, în vederea determinării
operațiunilor impozabile realizate de contribuabil/plătitor care sunt semnificative și relevante
pentru stabilirea bazei de impozitare;
– verificarea înregistrării elementelor de natura veniturilor sau asimilate acestora, aferente
activității desfășurate;
– verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile ori
unde se află bunurile impozabile;
– verificarea modului de înregistrare a elementelor de natura cheltuielilor sau asim ilate
acestora, efectuate în scopul desfășurării activității economice, precum și a tratamentului fiscal
al operațiunilor/tranzacțiilor care au generat astfel de cheltuieli;
– verificarea corectitudinii tratamentului fiscal aplicat operațiunilor/tranzacții lor pentru
sumele utilizate cu drept de deducere din impozitele, taxele sau contribuțiile datorate;
– verificarea respectării normelor specifice de întocmire și utilizare a documentelor
financiar -contabile, a regimului intern de numerotare a formularelor f inanciar -contabile, cu
menționarea existenței seriei și plajei de numere aprobate de conducerea
contribuabilului/plătitorului și datei începerii utilizării acestora, precum și evidența
documentelor cu regim special (marcajele cu regim special, respectiv ti mbre și banderole), dacă
este cazul;

C. Verificarea evidențelor fiscale și contabile
Contribuabilul/plătitorul trebuie informat că poate numi persoane care să dea informații
pe perioada efectuării inspecției fiscale. Dacă informațiile furnizate de con tribuabil/plătitor sau
de către persoana numită de acesta sunt insuficiente, atunci organul de inspecție fiscală se poate
adresa și altor persoane pentru obținerea de informații necesare realizării inspecției fiscale.
Totodată, contribuabilul/plătitorul ar e obligația să colaboreze la constatarea stărilor de
fapt fiscale, să dea informații, să prezinte toate documentele, precum și orice alte date necesare
clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
Indiferent de locul unde se desfă șoară inspecția fiscală, organul de inspecție fiscală are
dreptul să inspecteze locurile în care se desfășoară activitatea, sau unde se află bunurile
impozabile, în prezența contribuabilului/ plătitorului ori a unei persoane desemnate de acesta.
Pe toată d urata exercitării inspecției fiscale contribuabilul/plătitorul are dreptul de a
beneficia de asistență de specialitate sau juridică.

D. Constatarea la fața locului,
În condițiile legii, organul fiscal poate efectua o constatare la fața locului, întocm ind în
acest sens Proces -verbal de constatare.
Procesul -verbal cuprinde cel puțin următoarele elemente:
– data și locul unde este încheiat;

20
– data și locul unde este încheiat;
– numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite, precum și denumirea o rganului
fiscal din care face parte aceasta;
– temeiul legal în baza căruia s -a efectuat constatarea la fața locului;
– constatările efectuate la fața locului;
– susținerile contribuabilului/plătitorului, ale experților sau ale altor persoane care au
participat la efectuarea constatării;
– semnătura contribuabilului/plătitorului sau a persoanei împuternicite, precum și ale
experților sau ale altor persoane care au participat la efectuarea constatării. În caz de refuz al
semnării de către aceste persoane, se face mențiune despre aceasta în Procesul -verbal;
– alte mențiuni considerate relevante.
Contribuabilul/Plătitorul are obligația să permită persoanelor împuternicite de organul
fiscal pentru a efectua o constatare la fața locului, precum și experților folo siți pentru această
acțiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi și în orice alte incinte, în măsura în care acest
lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.
Deținătorii terenurilor ori incintelor respective trebuie înștiințați în tr-un termen rezonabil
despre constatare, cu excepția controlului inopinat.
Persoanele fizice trebuie informate asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau
reședință. În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reședința persoanei fizice se f ace cu
autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind Ordonanța președințială din
Codul de procedură civilă, republicat, fiind aplicabile.
La cererea organului fiscal, organele de poliție, jandarmerie ori alți agenți ai forței
publice sunt obligați să îi acorde sprijinul pentru finalizarea constatărilor la fața locului.

E. Suspendarea inspecției fiscale
Conducătorul inspecției fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecții fiscale
în oricare din următoarele situații și numai d acă apariția acestei situații împiedică finalizarea
inspecției fiscale:
– pentru desfășurarea unuia sau mai multor controale încrucișate în legătură cu actele și
operațiunile efectuate de contribuabilul/plătitorul supus inspecției fiscale;
– pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de organul de inspecție fiscală,
inclusiv în situația în care acestea privesc elaborarea și prezentarea dosarului prețurilor de
transfer;
– pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;
– pentru efectuarea u nei expertize, conform legislației;
Dacă organul fiscal nu este lămurit prin expertiza efectuată, poate dispune întregirea
expertizei sau o nouă expertiză.
– pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării unor persoane sau
stabilirii rea lității unor tranzacții;
– pentru solicitarea de informații sau documente de la autorități, instituții ori terți, inclusiv
de la autorități fiscale din alte state, în legătură cu obiectul inspecției fiscale;
– pentru finalizarea unor acțiuni de control fi scal efectuate în condițiile legii la același
contribuabil/plătitor care pot influența rezultatele inspecției fiscale;
– pentru efectuarea verificărilor la ceilalți membri ai grupului fiscal unic, definit potrivit
Codului fiscal;
– atunci când, în scopul valorificării informațiilor rezultate din alte acțiuni de inspecție
fiscală sau obținute de la alte autorități ori de la terți, se impune începerea de îndată a unei
inspecții fiscale la un alt contribuabil/plătitor;
– în alte cazuri temeinic justificate
În situațiile mai sus prezentate, inspecția fiscală este suspendată până la data la care
încetează motivul suspendării, dar nu mai mult de 6 luni de la data suspendării.

21
De asemenea, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide suspendarea unei
inspecții fiscale: – la cererea justificată a contribuabilului/plătitorului. În acest caz, suspendarea
nu poate fi mai mare de 3 luni. – în situația în care soluționarea contestației formulate împotriva
unui act administrativ fiscal emis anterior sau a unei a cțiuni în contencios -administrativ, pentru
același contribuabil/plătitor, poate influența rezultatele inspecției fiscale în curs. În acest caz,
inspecția fiscală se reia după emiterea deciziei de soluționare a contestației sau după data
rămânerii definitiv e a hotărârii judecătorești.
Ori de câte ori conducătorul inspecției fiscale decide suspendarea inspecției, se emite o
decizie de suspendare care se comunică contribuabilului/plătitorului.

F. Actele fiscale întocmite urmare inspecției fiscale
Urmare desfășur ării inspecției fiscale/controlului inopinat sunt utilizate următoarele
formulare: Rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într -un Raport de inspecție
fiscală, în care se prezintă constatările organului de inspecție fiscală din punctul de v edere faptic
și legal și consecințele lor fiscale.
La raportul de inspecție fiscală se anexează, ori de câte ori este cazul, acte privind
constatări efectuate la sediul contribuabilului/plătitorului sau la sediile secundare ale acestuia,
cum ar fi Procese -verbale încheiate cu ocazia controalelor inopinate sau de constatare la fața
locului și alte asemenea acte.
Raportul de inspecție fiscală stă la baza emiterii:
– Deciziei de impunere, pentru diferențe în plus sau în minus de obligații fiscale
principale af erente diferențelor de baze de impozitare;
– Deciziei de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se constată diferențe ale
bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale;
– Deciziei de modificare a bazelor de impozitare dacă se co nstată diferențe ale bazelor de
impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.
Decizia privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale reprezintă
actul administrativ fiscal emis de organele fiscale în a plicarea prevederilor legale pentru
comunicarea rezultatelor inspecțiilor fiscale atât la persoane juridice, cât și la persoane fizice.
Formularul Decizie privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale
se va completa la finalizarea unei inspecții fiscale generale sau parțiale pentru obligațiile fiscale
pentru care s -a constatat că baza de impozitare se modifică, dar fără stabilirea de obligații fiscale.
Decizia privind nemodificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale
reprezintă actul administrativ fiscal emis de organele fiscale în aplicarea prevederilor legale
pentru comunicarea rezultatelor inspecțiilor fiscale atât la persoane juridice, cât și la persoane
fizice.
Formularul Decizie privind nemodificarea bazei de imp ozitare ca urmare a inspecției
fiscale se va completa la finalizarea unei inspecții fiscale generale sau parțiale pentru obligațiile
fiscale pentru care s -a constatat că baza de impozitare nu se modifică, iar creanța fiscală
principală a fost corect determ inată.
Decizia de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de
impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale reprezintă actul administrativ fiscal emis de
organele fiscale pentru stabilirea obligațiilor fiscale supli mentare principale aferente diferențelor
de baze de impozitare constatate, precum și pentru soluționarea cu inspecție fiscală anticipată a
decontului de taxă pe valoarea adăugată cu sume negative cu opțiune de rambursare, în situația
în care suma aprobată la rambursare diferă de cea solicitată.
Decizia de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de
impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale se completează la încheierea unei inspecții fiscale
generale sau parțiale, ca urmare a stabilirii de obligații fiscale suplimentare principale aferente
diferențelor de baze de impozitare constatate și înscrise în Raportul de inspecție fiscală, întocmit
la încheierea acesteia.

22
Decizia de impunere provizorie privind obligațiile fi scale principale reprezintă actul
administrativ fiscal care se emite la cererea contribuabilului/plătitorului verificat, persoană fizică
sau juridică, în scopul plății obligațiilor fiscale principale suplimentare aferente unei perioade,
pentru unul sau mai multe tipuri de obligații fiscale verificate, stabilite de organele de inspecție,
anterior întocmirii Raportului de inspecție fiscală și emiterii în baza constatărilor înscrise în
acesta a actului administrativ fiscal.

G. Alte documente întocmite cu ocazia inspecției fiscale/ controlului inopinat
Procesul -verbal reprezintă actul de control care se întocmește de către organele de
inspecție fiscală în cazul efectuării, în condițiile legii, a unei constatări la fața locului, precum și
în cazul controlului inopi nat/încrucișat sau pentru consemnarea unor fapte, în timpul inspecției
fiscale, care pot întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Nota explicativă reprezintă documentul prin care organele de inspecție fiscală pot solicita
explicații scrise rep rezentantului legal sau împuternicitului contribuabilului/plătitorului sau altor
persoane, care să contribuie la clarificarea/stabilirea unor elemente relevante din activitatea
contribuabilului, ce pot influența inspecția fiscală. Solicitarea de explicații scrise se va face în
timpul inspecției fiscale/controlului inopinat/încrucișat/ constatării la fața locului, ori de câte ori
acestea sunt necesare pentru clarificarea și definitivarea constatărilor privind situația fiscală a
contribuabililor.
Invitația re prezintă documentul prin care un contribuabil este solicitat să se prezinte la
sediul organului de inspecție fiscală în vederea efectuării/stabilirii condițiilor de efectuare a unei
acțiuni de control. Se întocmește în cazurile în care acțiunea nu a putut fi efectuată la domiciliul
fiscal/sediul secundar al contribuabilului/ plătitorului și nici în alt loc stabilit de comun acord cu
contribuabilul/plătitorul.
Procesul -verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se va întocmi în situația în
care, î n timpul efectuării unei inspecții fiscale sau a unei proceduri de control, organele de
inspecție fiscală constată abateri de la prevederile legale aplicabile de către organele de inspecție
fiscală, care sunt considerate contravenție.
Procesul -verbal de r idicare/restituire de înscrisuri se completează de către organele de
inspecție fiscală, în cadrul unei acțiuni de inspecție fiscală/control inopinat/încrucișat/constatare
la fața locului cu ocazia ridicării/ restituirii de documente în vederea protejării a cestora, când
există indicii că s -ar urmări sustragerea sau distrugerea acestora.
Procesul -verbal de sigilare/desigilare se întocmește de către organele de inspecție fiscală,
în cadrul unei acțiuni de inspecție fiscală/control inopinat/încrucișat/constatar e la fața locului, în
situația în care există indicii că în locurile de producție, depozitare, comercializare se găsesc
bunuri sau produse a căror proveniență nu este legală sau a căror fabricație este interzisă de lege
sau se produce fără autorizație, iar acțiunea de inspecție fiscală/control nu poate fi finalizată,
urmând a fi continuată în ziua lucrătoare următoare, în vederea conservării probelor constatate.
Procesul -verbal de prelevare probe reprezintă documentul prin care organele de inspecție
fiscală sunt împuternicite să preleveze probe de banderole sau timbre și să consemneze toate
informațiile legate de acestea. Somația reprezintă documentul prin care un contribuabil este
somat să se prezinte la sediul organului de inspecție fiscală în vederea efec tuării unei acțiuni de
inspecție fiscală/control inopinat/încrucișat/constatarea la fața locului.
Se întocmește în cazurile când contribuabilul/plătitorul nu a dat curs invitației organului
de inspecție fiscală/ control pentru efectuarea inspecției fiscale /controlul
inopinat/încrucișat/constatarea la fața locului sau refuză să pună la dispoziția organelor de
inspecție fiscală documentele și înscrisurile necesare efectuării/continuării acțiunii de inspecție
fiscală/control inopinat/încrucișat/constatare la f ața locului și există indicii rezonabile conform
cărora contribuabilul/plătitorul refuză nejustificat să prezinte documentele legale și bunurile din
patrimoniu necesare pentru stabilirea situației fiscale de fapt, în scopul împiedicării verificărilor
fisca le.

23
H. Măsuri asigurătorii
În cazul în care organele de inspecție fiscală constată că există pericolul ca pe parcursul
desfășurării inspecției fiscale contribuabilul să se sustragă, să -și ascundă ori să -și risipească
patrimoniul, periclitând sau îngreunând î n mod deosebit colectarea, se vor dispune măsuri
asigurătorii sub forma propririi asiguratorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile
și/sau imobile proprietatea debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia.
Decizia de instituire a măsu rilor asigurătorii se emite în timpul desfășurării acțiunii de
inspecție fiscală, în baza unui Proces verbal prin care vor fi estimate sumele ce pot fi stabilite
suplimentar sau la finalul acțiunii de inspecție fiscală, prin emiterea Deciziei de impunere.
În situația în care măsurile asigurătorii au fost luate înainte de emiterea titlului de creanță
acestea încetează dacă titlul de creanță nu a fost emis și comunicat în termen de cel mult 6 luni
de la data la care au fost dispuse măsurile asigurătorii. În c azuri excepționale, acest termen poate
fi prelungit până la un an, de organul fiscal competent, prin decizie. Organul fiscal are obligația
să emită Decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii în termen de cel mult două zile de la
împlinirea termenului de 6 luni sau un an, după caz, iar în cazul popririi asigurătorii să elibereze
garanția

I. Întocmirea situației privind termenul scadent al obligațiilor fiscale principale
stabilite suplimentar
Echipa de inspecție fiscală va întocmi o situație privind termenul scadent al obligațiilor
fiscale principale stabilite suplimentar de inspecția fiscală, în care sunt stabilite, pentru fiecare
obligație fiscală principală, componența debitelor suplimentare și termenele scadente aferente
acestora, prevăzute de Codul fiscal sau alte legi care le reglementează, în vederea calculării și
comunicării ulterioare a obligațiilor fiscale.
Situația privind termenul scadent al diferențelor de obligații fiscale principale stabilite
suplimentar de inspecția fiscală se completează și pe ntru perioada în care obligația fiscală
principală suplimentară este datorată pe o anumită perioadă, chiar dacă până la sfârșitul perioadei
verificate nu sunt stabilite diferențe suplimentare (în perioadele următoare aceasta s -a anulat).

J. Discuția finală
La încheierea inspecției fiscale contribuabilul/plătitorul trebuie informat despre aspectele
constatate în cadrul acțiunii de inspecție fiscală, constatările și consecințele lor fiscale.
Data încheierii inspecției fiscale este data programată pentru discuți a finală cu
contribuabilul/plătitorul sau data notificării de către contribuabil/plătitor că renunță la acest
drept.
Contribuabilul/Plătitorul are dreptul să își prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire
la constatările organului de inspecție fiscal ă, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data
încheierii inspecției fiscale. În cazul marilor contribuabili termenul de prezentare a punctului de
vedere este de cel mult 7 zile lucrătoare. Termenul poate fi prelungit pentru motive justificate cu
acordul conducătorului organului de inspecție fiscală.

K. Refacerea inspecției fiscale
În situația în care, ca urmare a Deciziei de soluționare a contestațiilor se desființează total
sau parțial actul fiscal atacat (Decizia de impunere), emis în procedura de i nspecție fiscală,
organul de inspecție fiscală reface inspecția fiscală.
Refacerea inspecției fiscale trebuie să respecte strict perioadele fiscale, precum și
considerentele deciziei de soluționare a contestației care au condus la desființare, astfel cum
acestea sunt menționate în decizie.
Refacerea inspecției fiscale se realizează de către o altă echipă de inspecție fiscală decât
cea care a încheiat actul desființat.

24
L. Reverificarea
Conducătorul organului de inspecție fiscală poate decide reverificarea unor tipuri de
obligații fiscale pentru o anumită perioadă impozabilă, ca urmare a apariției unor date
suplimentare necunoscute organului de inspecție fiscală la data efectuării inspecției fiscale, care
influențează rezultatele acesteia.
Prin date suplimentare se înțelege informații, documente sau alte înscrisuri obținute ca
urmare a unor controale inopinate desfășurate la alți contribuabili/plătitori ori comunicate
organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorități publice ori obținut e în
orice mod de organul de inspecție fiscală, de natură să modifice rezultatele inspecției fiscale
anterioare.
La începerea acțiunii de reverificare, organul de inspecție fiscală este obligat să comunice
contribuabilului/ plătitorului decizia de reverif icare, care poate fi contestată.
Decizia se comunică contribuabilului/plătitorului, înainte de începerea inspecției fiscale,
cu 30 de zile pentru marii contribuabili, cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili/plătitori.
Contribuabilul/Plătitorul poate renu nța la beneficiul perioadei de comunicare a Deciziei
de reverificare.
După primirea Deciziei de reverificare, contribuabilul/plătitorul poate solicita, o singură
dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea se
aprobă sau se respinge prin decizie emisă de conducătorul activității de inspecție fiscală care se
comunică contribuabilului. În cazul în care cererea de amânare a fost admisă, în decizie se
menționează și data la care a fost reprogramată inspecția fiscală .

2.3. Valorificarea inspec ției fiscale

Rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într -un raport de inspecție fiscală,
în care se prezintă constatările inspecției fiscale din punct de vedere faptic și legal.
Raportul de inspecție fiscală se înto cmește la finalizarea inspecției fiscale și cuprinde
toate constatările în legătură cu perioadele și obligațiile fiscale verificate. În cazul în care
contribuabilul și -a exercitat dreptul, raportul de inspecție fiscală cuprinde și opinia organului de
inspe cție fiscală, motivată în drept și în fapt, cu privire la acest punct de vedere.
Raportul de inspecție fiscală stă la baza emiterii:
a) deciziei de impunere, pentru diferențe de obligații fiscale aferente perioadelor
verificate;
b) deciziei de nemodificare a bazei de impunere, dacă nu se constată diferențe de obligații
fiscale.
Deciziile se comunică în termen de 30 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției
fiscale.
Rezultatul inspecției fiscale generale sau parțiale va fi consemnat într -un raport de
inspecție fiscală.
La raportul privind rezultatele inspecției fiscale se vor anexa, ori de câte ori este cazul,
actele privind constatările preliminare, cum sunt procesele -verbale încheiate inclusiv cu ocazia
controalelor inopinate și/sau încrucișate și orice alte acte. Raportul de inspecție fiscală se
semnează de către organele de inspecție fiscală, se verifică și se avizează de șeful de serviciu.
După aprobarea raportului de către conducătorul organului de inspecție fiscală, se va
emite decizia de imp unere de către organul fiscal competent teritorial.
Modelul și conținutul raportului privind rezultatul inspecției fiscale se aprobă prin ordin
al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

25
2.4. Contestarea raportului de inspec șție fiscal ă

Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate
formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură
dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile s ale printr -un act administrativ
fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale
printr -un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se
contestă numai împreună.
Pot fi contestate în condițiile și deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite,
taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consol idat.
În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, contestația se poate depune de orice
persoană care participă la realizarea venitului.
Bazele de impunere constatate separat într -o decizie referitoare la baza de impunere pot fi
atacate numai prin contestarea acestei decizii.
Contestația se formulează în scris și va cuprinde:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestației;
c) motivele de fapt și de drept;
d) dovezile pe care se întemeiază;
e) semnătura contestatorului sau a îm puternicitului acestuia, precum și ștampila în cazul
persoanelor juridice. Dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau
juridică, se face potrivit legii.
Obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul
fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepția contestației împotriva
refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
Contestația se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al căru i act administrativ este
atacat și nu este supusă taxelor de timbru.

a) Termenul de depunere a contestației
Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului
administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
În cazul în car e competența de soluționare nu aparține organului emitent al actului
administrativ fiscal atacat, contestația va fi înaintată de către acesta, în termen de 5 zile de la
înregistrare, organului de soluționare competent.
În cazul în care contestația este dep usă la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi
înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ
atacat.
Dacă actul administrativ fiscal nu conține elementele, contestația poate fi depusă, în termen
de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului
administrativ atacat.

b) Retragerea contestației
Contestația poate fi retrasă de contestator până la soluționarea acesteia. Organul de
soluționare compet ent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renunțarea la
contestație.
Prin retragerea contestației nu se pierde dreptul de a se înainta o nouă contestație în
interiorul termenului general de depunere a acesteia.
Contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale
asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situației emise în conformitate

26
cu legislația în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziție
de măsuri, precum și împotriva deciziei de reverificare se soluționează de către:
a) structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale
regionale ale finanțelor publice în a căror rază teritorială își au domic iliul fiscal contestatarii,
pentru contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesorii ale
acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane lei, precum
și pentru contestațiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepția celor emise de
organele centrale de inspecție/control;
b) structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale
regionale ale finanțelor publice competentă conform pentru a dministrarea contribuabililor
nerezidenți care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestațiile formulate
de aceștia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesorii ale acestora,
măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane lei, precum și pentru
contestațiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepția celor emise de organele
centrale de inspecție/control;
c) Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadru l Agenției Naționale de
Administrare Fiscală, pentru contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie
vamală, accesoriile acestora, precum și măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 5
milioane lei sau mai mare, pentru con testațiile formulate de marii contribuabili, precum și cele
formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale de
inspecție/control, indiferent de cuantum.
Contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fisc ale se soluționează de către
organele fiscale emitente.
Contestațiile formulate de cei care se consideră lezați de refuzul nejustificat de emitere a
actului administrativ fiscal se soluționează de către organul ierarhic superior organului fiscal
competent să emită acel act.
Competența de soluționare a contestațiilor se poate delega altui organ de soluționare în
condițiile stabilite prin ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Contestatorul și persoanele introduse în procedura de so luționare a contestației sunt informați cu
privire la schimbarea competenței de soluționare a contestației.
Contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autoritățile
administrației publice locale, precum și de alte autorități p ublice care, potrivit legii,
administrează creanțe fiscale se soluționează de către aceste autorități.
Cuantumul sumelor se actualizează prin hotărâre a Guvernului.

c) Dispoziția de soluționare
În soluționarea contestației, organul competent se pronun ță prin decizie sau dispoziție,
după caz.
Decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor
administrative de atac.
Decizia de soluționare a contestației se emite în formă scrisă și va cuprinde: preambulul,
consid erentele și dispozitivul.
Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluționarea, numele sau
denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare a contestației la
organul de soluționare competent, obiectul cauzei, p recum și sinteza susținerilor părților atunci
când organul competent de soluționare a contestației nu este organul emitent al actului atacat.
Considerentele cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea organului
de soluționare competent în emiterea deciziei.
Dispozitivul cuprinde soluția pronunțată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi
exercitată și instanța competentă.

27
Decizia se semnează de către conducătorul direcției generale, directorul general al
organului competent cons tituit la nivel central, conducătorul organului fiscal emitent al actului
administrativ atacat sau de înlocuitorii acestora, după caz.

28
CONCLUZII

Legea nr. 177/2017 a adus modificari foarte importante Codului Fiscal in 2017.
Se introduce o noua categorie de platitori de impozit pe profit, enumerata punctual in
Codul Fiscal, respectiv unele asociatii de proprietari, care au personalitate juridica si sunt in sfera
calitatii de platitori de impozit pe profit doar pentru unele categorii de veni turi.
Daca asociatia de proprietari are activitati economice, cum ar fi cumpararea de actiuni
pe o bursa, infiintarea unui magazin prin care comercializeaza marfuri, pentru aceste tipuri de
venituri, asociatia de proprietari are calitate de platitor de imp ozit pe profit.
Se reglementeaza mai exact in ce conditii bunurile lipsa din gestiune, degradate si
neimputabile sunt cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit .
Legea extinde la cheltuieli deductibile contravaloarea bunurilor aflate in p erioada de
valabilitate, insa ce vor fi utilizate conform legislatiei pentru combaterea risipei alimentare
(bunuri ce sunt acordate unor entitati prevazute de legea combaterii risipei alimentare, cand
aceasta va intra in vigoare).
Se extinde categoria de venituri nesupuse impozitului pe venitul din salarii, pentru
abonamentele de sanatate suportate de angajator, in valoare maxima de 400 euro anual; se extind
si alte cateva categorii de venituri neimpozabile .
La capitolul TVA, se reformuleaza mai multe a rticole privind faptul generator al TVA,
in special pentru activitatile cu caracter de continuitate, cum ar fi livrarile de energie electrica,
servicii de telefonie, inchiriere, arenda etc.
Tot din punctul de vedere al TVA, ajustarea TVA in favoarea pers oanei impozabile
pentru pierderile din creante ca urmare a falimentului clientului sau a insolventei se poate face
intr-un termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s -a pronuntat
hotararea definitiva a instantei .
O persoana impozabila inregistrata in scopuri de TVA, ce a inregistrat pierderi din
creante, generate de aprobarea unui plan de reorganizare al clientului in procedura insolventei
sau pierderile din creante sunt generate de falimentul clientului, are dreptul sa ajust eze TVA in
favoarea acesteia prin emiterea unei facturi de stornare pentru baza impozabila si pentru TVA
colectata initial, corespunzator pierderii suportate.
Termenul in care poate fi emisa factura de stornare este de 5 ani, incepand cu data de 1
ianuar ie a anului urmator celui in care s -a pronuntat "hotararea judecatoreasca de confirmare a
planului de reorganizare, respectiv hotararea judecatoreasca de inchidere a procedurii prevazuta
de legislatia insolventei".
In esenta, termenul nu este unul nou, a cesta fiind prevazut in norma de aplicare a Codului
Fiscal. Noutatea contra in introducerea termenului direct in Codul Fiscal.
De asemenea, tot ca si noutate, dispare din Codul Fiscal, termenul de "hotarare definitiva
si irevocabila". Acest lucru inseamn a ca termenul se socoteste din anul urmator celui in care a
fost pronuntata fie aprobarea planului de insolventa, fie falimentul, chiar daca acestea nu sunt
definitive.
Se imbunatateste conditia prin care autoritatea fiscala anuleaza codul de TVA al
contribuabilului , din punctul de vedere al "justificarii intentiei si capacitatii economice".
Aceasta sintagma dispare din Codul Fiscal si este inlocuita in sensul ca unei societati i se
poate anula codul de TVA daca prezinta "un risc fiscal ridicat". ANAF s tabileste prin ordin al
presedintelui conditiile de identificare a riscului fiscal ridicat.
Legea modifica actualele prevederi din Codul Fiscal si reitereaza faptul ca anumite
activitati economice cu produse accizabile se pot realiza doar cu conditia obt inerii in prealabil a
autorizatiei care sa permita din punct de vedere fiscal efectuarea respectivei tranzactii.
Astfel, se recomanda ca operatorii economici ce intentioneaza sa efectueze astfel de
operatiuni economice cu produse accizabile sa analizeze cadrul normativ si sa identifice daca
trebuie sa obtina autorizatii.

29
Inspecția fiscală poate releva o situație fiscală, în totalitate legală și conformă. Prin
emiterea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de nemodificare, se împlinește rezerva
verificării ulteriore și obligațiile fiscale devin definitive pentru respectiva perioadă fiscală.
Concluzii de neregularitate fiscală ale inspecției fiscale. Inspecția fiscală poate releva o
situație fiscală ilegală, cu lipsuri în stabilirea obligațiilor de p lată ale contribuabilului. Raportul
de inspecție fiscală este un document descriptiv; acestea va identifica în situația de fapt și în
situația contabilă prezentată de către contribuabil unele obligații fiscale suplimentare sau de
restituit ori rambursat. D e aceea, raportul de inspecție fiscală va fi temeiul unei decizii de
impunere pentru obligații fiscale suplimentare sau unei decizii de restituire atât pentru obligații
fiscale principale, cât și pentru accesorii.
Concluzii de neregularitate contravenționa lă ale inspecției fiscale. Inspecția fiscală poate
releva neregularități în situația fiscală a contribuabilului, care conform legislației în vigoare
constituie contravenții. Aceste nereguli se constată într -un proces -verbal de constatare și
sancționare a c ontravențiilor imediat ce sunt constatate și sunt independente de concluziile finale
ale inspecției fiscale.
Concluziile instanței de fond, că nu se pot aplica două sancțiuni – majorări de întârziere
și amendă contravențională – este eronată, cele două san cțiuni fiind total diferite, majorările de
întârziere reprezentând sancțiune fiscală, pentru plata cu întârziere a impozitelor și taxelor, iar
amenda contravențională fiind o sancțiune contravențională aplicată pentru săvârșirea
contravenției.
Concluzii de neregularitate penală ale inspecției fiscale. Inspecția fiscală poate releva
existența unor fapte de natură penală din regimul contabil, regimul societar, regimul fiscal.
Organul fiscal va sesiza organele de urmărire penală. Soluția juridică a acestei ipo teze relevă din
sfera organelor judiciare penale.

30

BIBLIOGRAFIE

1. C.H. Beck , Codul fiscal si Codul de procedura fiscala, Editura: C.H. Beck , 2017
2. Cosmin Flavius Costas , Viorel Terzea , Horatiu Sas u , Mircea Stefan Minea , Tudor
Vidrean -Capusan , Luisiana Dobrinescu , Andrei Iancu , Vladimir Marinescu , Alin
Vasonan , Codul de procedura fiscala. Comentariu pe artico le, Editura: Solomon
3. Dan Drosu Saguna , Daniela Iuliana Radu , Paradisurile fiscale – implicat ii economico –
juridice, Editura: C.H. Beck , 2016
4. Emilian Duca , Noul Cod de procedura fiscala comentat si adnotat cu legislatie secundara si
complementara, jur isprudenta si instructiuni, Editura: Universul Juridic , 2016
5. Emilian Duca , Noul Cod fiscal comentat si adnotat 2017 cu legislatie secundara si
comp lementara, jurisprudenta si norme metodologice, Editura: Universul Juridic , Aug.
2017
6. Ioana Maria Costea , Controlul fiscal – Comentarii practi ce, Editura: Hamangiu , 2017
7. Vasile Radu Pop Agrisu , Nicolae Grigorie Lacrita , Neajunsurile legislatiei fiscale, Solutii
practice de rezolvare, Editura: C.H. Beck , 2016
8. Viorel Terzea , Contenciosul fiscal, Practica judiciara adnotata si re glementarea din noul
Cod de procedura fiscala, Editura: Hamangiu , 2017
9. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal ultima actualizare: Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 46 din 31 august 2016
10. ORDIN nr. 174 din 25 ianuarie 2017 privind împuternicirea persoanelor din cadrul
aparatului de inspecție economico -financiară de a constata contravențiile și a aplica
sancțiunile prevăzute de Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică emitent:
ministerul finan țelor publice publicat în: monitorul oficial nr. 106 din 7 februarie 2017
11. Ordin nr. 583/2016 din 26 aprilie 2016 pentru aprobarea formularisticii prevăzute de ar t.
230 și 232 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările
ulterioare.
12. Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) nr. 1.024/2017, în vigoare din
4 mai 2017, cel care reglementează o nouă procedură de administ rare și monitorizare a
contribuabililor mijlocii, completând practic prevederile existente în acest sens în Codul de
procedură fiscală.
13. http://contabilul.manager.ro
14. https://lege5.ro/Gratuit/g4ztkmrygm/codul -de-procedura -fiscala -din-2015/9
15. https://static.anaf.ro/static
16. www.avocatnet.ro