Starea de spirit a populației pe parcursul tranziției. [605439]

Universitatea Transilvania din Brașov
Facultatea de Sociologie și Comunicare
Specializarea Soc iologie

Starea de spirit a populației pe parcursul tranziției.
Un model de periodizare.

Student(ă): Giurgea Ana -Maria
Grupa: 16LF 181
Coordonator: Lector dr. Mihai Burlacu

– Septembrie , 2020 –

2
Cuprins

INTRODUCERE…………………………………………………………………… ….…. .3
1. Dinamica în timp a stării de spirit a populației pe parcursul tranziției …………… …4
1.1 Elemente teoretice: „bunăstare subiectivă” sau „stare de
spirit”? ………………………………………………………………………… …..…..4
1.2 Satisfacția față de viață …………………………………………………………. 5
1.3 Starea din ultimele zi le …………………………………………………… ……. 6
1.4 Proie cții de viitor optimism/ pesimism …………………………………………… 6
1.5 Temeri ale populației …………………………………………………………….7
2. Perioade ale stării de spirit ……………………………………………………………….. 8
2.1 Anii 1990 –1991. Startul marilor speranțe; încercare și eroare …………………8
2.2 Anii 1992 –1996: perioada supraviețuirii și a încercărilor de adaptare ………..9
2.3 Anii 1997 –2000 . Perioada speranțelor înșelate ……………………………….10
2.4 Anii 2001 –2008: perioada avântului, a bunăstării …………………………….11
3. Teorii de redactare ale artico lului ……………………………………………………12
4. Prezentarea și argumentarea articolului ………………… …………………………..13
CONCLUZII ………………………………………………………… ……………………..14
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………… 15

3
INTRODUCERE

Acest articol este o prezentare a stării de spirit a populației, în perioada tranziției.
Progresul indicatorilor care prezintă satisfacția față de viață, starea din ultimele zile,
optimismul și temerile populației este analizat în raport cu transformarea în ansamblu a
societății.
Tiparul analizat de date duc spre determinarea unor intervale de timp ale stării de spirit
a populați ei. Intervalul 1990 –1992 a ilustrat „startul marilor speranțe”, continuat de perioada
1992 –1996, a reprezentat pentru societate o „perioadă a supraviețuirii și a încercărilor de
adaptare” la condiții economice și sociale complicate.
Așa-numitele „costuri sociale” ale schimbării au fost ca un sacrificiu necesar pentru
reactualizarea economică și socială. Chiar și așa , următorii patru ani, până în anul 2000, nu au
ajuns la așteptările proiectate la început ul tranziției, ci au format o „perioadă a speranțelo r
înșelate”. După anul 2000 se poate vorbi despre „o perioadă a avântului și a bunăstării”.
Starea de spirit c onține totalitatea afectivă a emoțiilor, sentimentelor și speranțelor pe
care indivizii, dar și estimarea pe care oamenii o fac vieții proprii. Emoțiile și sentimentele
resimțite de indivizi, fie negative sau fie pozitive influențează sfera vieții personale.
Pe întreg parcursul tranziției s tarea de spirit a populației a variat , fiind determinată fie
de condițiile de trai ale vieții personale a oa menilor și fie de cursul general al societății pe
plan economic, politic, social.
Articolul are ca scop să prezinte evoluția elementelor care măsoară stare a de spirit a
populației și să constate , pe baza datelor de cercetare, perioade ale stării de spirit pe parcursul
tranziției.

4
1. Dinamica în timp a stării de spirit a populației pe parcursul tranziției

1.1 Elemente teoretice: „bunăstare subiectivă” sau „stare de spirit”?
Termenul utilizat frecvent în sociologie pentru a arăta domeniul subiectiv al
evaluărilor, satisfacțiilor, sentimentelor est e cel de bunăstare subiectivă. Conceptu l de
bunăstare subiectivă reprezintă o stare de bine pe care individul o simte și apreciază ca atare.
În gene ral, atunci când oamenii sunt satisfăc uți, împliniți, mulțumiți de viața lor și în armonie
cu cei din jurul lor și, în cele din urmă , fericiți, se poate presupune că experimentează o stare
de bunăstare subiectivă.
Cercetătorul Andrews (1974) crede că bunăstarea subiectivă este caracterizată d e
măsura în care mulțumirea (satisfacția) înfățișează existența umană și măsura în care oamenii
înlătură sentimentul de nefericire , mâhnire, stres , care sunt posibile în viața indivizilor. Astfel ,
termenul de bunăstarea subiectivă vizează modul propriu a i ndivizilor de experimentare a
propriei vieți și cupri nde trei componente: prima de natură cognitivă, ce cuprinde o evaluare
(satisfacția față de viață), a doua vizează stările de spirit pozitive ( bucurie ), iar cea de -a treia
emoțiile negative, tristețe, depresie, anxi etate și, mai recent, alienare. „Bunăstarea subiectivă
este structurată astfel încât aceste elemente formează un factor global de variabile
interrelaționate ” (Diener, 1997: 3).
Cei trei c ercetătorii (Andrews/Withey 1976, Diener 1984, 1997, 2002, Bo hnke 2005)
consideră că cele trei dimensiuni reprezintă stări distincte ale conștiinței care ar trebui
analizate în mod separat astfel încât fiecare dintre ele să poată oferi informații complementare
asupra proces ului de bunăstare sub iectivă. Dacă intr -un moment te simți a fi depresiv, asta nu
înseamnă respingerea sentimentului de mulțumire asupra vieții, atâta timp cât în general
oamenii realizează că anumite lucruri pot fi îndreptate.
Bunăstarea subiectivă este un concept care are p otențialul de a defini o gamă largă de
stări și sentimente, și „recunoaște autoritatea ultimă a respondenților” (Diener, 1997: 2). Se
focusează pe stări îndelungate, nu pe senzații ușor schimbătoare.

5
1.2 Satisfacția față de viață
Satisfacț ia față de viață este o evaluare subiectivă pe care un individ o face asupra
propriei vieți, rezultând cât de bună este viața acestuia în general pentru cel care o evaluează.
Acest concept expune o stare îndelungă ce prezintă rezultatul experimentării multiplelor
condiții ce alcătuiesc viața unui om , dar și al valorilor, dorințelor și aspirațiilor sale.
Satisfacția față de viață are potenți alul de a denota „gradul în care nevoile oamenilor sunt
satisfăcute” (Veenhoven, 2004).
Gradul mulțumirii față de viață s-a schimbat pe parcursul perioadei analizate , din anul
1999 când s -a înregistrat cel mai redus nivel de 24%, până în anul 2006 la cel mai ridicat
nivel de 39%. Nive lul nemulțumirii față de viață este mai ridicat , în general, cel al
mulțumirii , proporția dintre cei nemu lțumiți și cei mulțumiți fiind, în marea partea a
perioadelor , supraunitar ă, exceptând anii de la începutul și sfârșitul perioadei analizate.
Satisfacția față de viață ține temeinic de condițiile de viață ale persoanei : resursele
materiale de care dis pun oamenii, educație, loc de muncă, sănătate, viață de familie, condițiile
de locuire, viața socială etc. Atâta timp cât aceste nevoi sunt satisfăcute, indivizii se vor simți
mult mai mulțumiți de viața lor în general. Pe baza acestei abordări ce se bazea ză pe teoria
naturii umane putem să observăm pentru o mare parte a populației în perioada dintre anul
1990 și anul 1999, ce diferă de la 22% la 44%, aceste nevoi de bază nu au fost realizate.
La satisfacția față de viață a oamenilor contribuie condițiile de viață satisfăcătoare și
oportunitățile oferite de societate pentru îndeplinirea scopurilor și idealurilor în raport cu
valorile acestora.
Studiile cercetătorilor (Delhey, 2004, Alber/Fahey, 2004, Böhnke, 2005, Fahey et al.,
2005) indică faptul că mulțum irea față de viață depinde destul de mult de nivelul resurselor
materiale, atât la nivel individual cât și macro. Un alt factor ce influențează s atisfacția față de
viață este gradul înalt al aspir ațiilor și așteptărilor fiecărui individ, în societatea din care face
parte și își desfășoară activitățile, în cazul în care așteptările sunt mai ridicate, satisfacția față
de viață începe să scadă.
Cât despre tendința generală , se constată că datele Barometrului a opiniei publice,
asemănătoare cu datele Diagnoze i, indicau o o creștere a satisfacției îndelungată a populației,
în perioada anilor 1998 –2007, dar cu un declin a stării de spirit, ca cea dintre toamna anului
1998 și toamna anului 1999, urmate de urcări pozitive ale stării de spirit, în perioada dintre

6
primăvara anului 2003 și primăvara 2004, și transformări pozitive realizate încet,dar durabile,
realizate în perioada dintre primăvara 2006 și toamna 2007 (Sandu 2007). Deși anii 1997 –
1999 au marcat o perioadă de cădere economică, anii 2000 au reprezentat o transformare
pozitivă în sensul creșterii economice.
La nivel european, Eurobarometrul din toamna anului 2008 procentul oamenilor
satisfăcuți față de viața lor ajungea la 47%, procent ce plasa România aproape de Portugalia
(46%) și Grecia (53%), state ce erau „tradițional nemulțumite” î n Uniunea Europeană și la
mare îndepărtare de țări „tradițional satisfăcute” precum Danemarca (96%) și Suedia (97%).
Această cercetare a evidențiat o decădere cu șase puncte procentuale pentru România și
Portugalia în privi nța stării de spirit și în Grecia, cu 12 puncte p rocentuale (Sandu, 2008).

1.3 Starea din ultimele zile
Starea din ultimele zile cuprinde diverse emoții , de la cele din sfera negativ ă a
nefericirii la cele pozitive, a fericirii, indicând „măsura în care individul se bucură de viața sa”
(Veenhoven, 2004). Starea din ultimele zile se apropie mai mult de sfera privată a indivizilor,
ce cuprinde emoții le și sentimente le acestora , pe când satisfacția față de viață care es te mai
mult axată pe contextul social. Acest indicator nu constituie prea multe transformări pe
parcursul perioadelor analizate. Procentul celor nefericiți înregistrează valori mai ridicate în
anii 1998 -1999, față de a celor fericiți, acesta este scăzut pe întreaga perioadă.

1.4 Proiecții de viitor: optimism/pesimism
Atât optimismul, cât și pesimismul ajută la construcția unei proiecții asupra
așteptărilor de vi itor și speranțelor populației. „ Pe de o parte, optimismul poate fi considerat
rezultatul unei situații favorabile în domeniile vieții, o proiecție și o prelungire a prezentului
în viitor. Pe de altă parte, optimismul poate fi asociat unor elemente exterioare individului,
care țin de cadrul social. Situația macro și schimbările în configurația acest eia par să fi
constituit, în principal, rădăcinile principale ale optimi smului pe parcursul tranziției.”
(Precupețu, 2006)
În prima parte a anilor ’90 , mare parte a populației se declara a fi optimistă. Deși anul
1992 a înregistrat un declin în procentaju l optimiștilor, anul 1996 s-a remarcat printr -o

7
creștere considerabilă a gradului de optimism . Căderea bruscă consemnată în anul următor a
ajuns la apogeu în anul 1999 cu un procent al optimismului de doar 39%. Această decădere nu
a mai putut fi îndreptată în timp, deși nivelul optimiștilor a urcat până la un procent de 49%,
în anul 2006. Datele indică o legătura strânsă între ciclurile electorale și de situația generală a
țării și optimism.

1.5 Temeri ale populației
Temerea majoră a populației în pe rioada analizată, a fost creșterea prețurilor.
Chiar daca această temere a fost domolită începutul anilor 2000, ea a rămas în continuare un
element ce a influențat gândirea negativă a populației .
Faptul că prețurile bunurilor de consum varia a du s la schimbarea într -o formă
negativă a stării de spirit a populației . De altfel, teama conflictelor sociale, cu evoluții variind
în funcție de stabilitatea socială a diferitelor perioade indică procente considerabile. Teama de
șomaj înregistrează valori m ai scăzute în afectarea populației.
Cele mai înalte culmi consemnate de rata șomajului a fost anii 1994 și 1999 (10,9%,
respectiv 11,8%) se regăsesc în aceste date subiective și par corespundă condițiilor obiective
de pe piața forței de muncă. Pe parcursu l tranziției, perioada anilor 1997 –1999 se separă prin
stăpânirea sentimentelor, emoțiilor și evaluărilor negative, iar pe partea temerilor, în special
de natură socială raportul populației afectate a atins cote ridicate.

8
2. PERIOADE ALE STĂRII DE SPIRIT

2.1 Anii 1990 –1991. Startul marilor speranțe; încercare și eroare
Pentru o mare parte a populației, tranziția a început cu așteptări mari pentru viitor,
sperând că atât viețile proprii, cât și societatea din care fac parte se vor schimba în mai bine.
Schimbările rapide din cadrul economic și politic au creat dezamăgire în rândul oamenilor. În
al doilea an al tranziției, devenise vizibil faptul că populația începuseră să suporte așa –
numitele costuri speciale a dezechilibrării provocate de tranziție, ast a aducând urmări negative
cu privire la calitatea vieții acestora.
Anul 1990 a măsurat cel mai scăzut nivel al nemulțumirii pe întreaga perioadă de
tranziție, o treime din populație susțineau că sunt mulțumiți de viața lor . Acest an a debutat
pozitiv în ceea ce privește circumstanțele sociale, a fost o continuare prelungire a vechiului
regim și fără deteriorările majore pe care următorii ani le -au adus în atât în plan economic, cât
și social. Totuși acest început al transform ărilor nu a ajuns la așteptările înalte la care
populația aspira, al doilea an al tranziției a adus un șoc în aspectul satisfacției de viață, față de
primul an.
O specificare importantă este faptul că în anul 1991, economia României a înregistrat
cel mai d rastic regres din întreaga perioadă de tranziție, PIB-ul a consemnat o scădere cu
12,9% față de ultimul an.
Construcția satisfacției față de viață în anii 1990 –1991 este a fost unică pe parcursul
tranziției. În categoriile socio -demografice unde mulțumirea față de viață era starea
predominantă, din punctul de vedere al condițiilor de viață, care pot socotite mai bine ca,
vulnerabile; însă starea de mulțumire față de viață predomină înăuntrul lor.
Primii doi ani ai tranziției au fost văzuți bizari. În sens ul că prim ul an a fost anul
marilor așteptări cu proiecții și speranțe înalte și pozitive pentru viitor, iar cel de -al doilea a
fost neașteptat, cu transformări negative pe plan economic și social, ce a lovit dur în
așteptările și speranțele populației, as tfel realizând dezechilibru în ceea ce ține de starea de
spirit a oamenilor.

9
2.2 Anii 1992 –1996: perioada supraviețuirii și a încercărilor de adaptare
În anii 1992 –1996, de gradarea treptat ă a condițiilor de trai a continuat. În această
perioadă pentru starea de spirit a populației a fost una de „așezare” a aspirațiilor , de regăsire a
echilibrului, dar care s -a dovedit mai grea de realizat decât se credea la începutul acestei
perioade de tranziție.
Proporțiile referitoare la satisfacția față de viață su nt similare în anii 1992 și 1993. În
1992, 32% din populație se declara mulțumită față de viață, iar ce o parte aproape egală
nemulțumită . Însă în 1994, acest raport se degradează atunci când procentul celor nemulțumiți
crește până la 38%, iar distanța din tre cei mulțumiți și cei nemulțumiți ajunge la 12 puncte
procentuale. Se reabilitează proporțiile dintre indivizii mulțumiți și cei nemulțumiți în anul
1995 (30% mulțumiți și 33% nemulțumiți), dar doar pentru un an, acesta se strică din nou, iar
procentul celor nemulțumiți ajunge la 37%, pe când cei mulțumiți la doar 26%.
Această perioadă se poate prezenta ca fiind una de transformări și „așezări”. Fapt cert
observat în anul 1996, acesta a fost un an electoral, al schimbării guvernării, idee ruperii de
trecut și a proiectat o viziune pozitivă asupra viitorului în rândul populației.
„Starea din ultimel e zile”, ce se ocupă de măsura rea afectelor ce dominat spațiul
personal al persoanelor , înregistrează un procent mic al celor ce se declară fericiți și unul
similar cu a celor ce se declară nefericiți. Starea predominantă în societate fiind este una a
sentimentelor mixte: între 40 și 45% din populație declară că în ultimele zile „s -a simțit bine,
deși a avut mici probleme”.
Temerile acestei perioade, sunt ac eleași care se regăsesc pe toată perioada tranziției.
Prima fiind teama de creșterea prețuril or, urmată de cea a impozitelor ( în 1994 a avut o mică
urcare) și desigur, t eama de șomaj , aceasta a afectat un procent însemnat din societate, între
29%, în 1993 și 44%, în anul 1994, când a fost apogeul perioadei.
Acești ani 1992 –1996 au fost de -a dreptul un test al supraviețuirii pentru oameni,
comparativ cu speranțele și așteptările înalte ale populației la începutul tranziției. În plan
macro, fenomenul de sc ădere economică a continuat, operațiunea de întemeiere democratică a
continuat ,dar într -un ritm mai lent, iar , la nivel micro, de gradarea condițiilor de viață s -a
intensificat.

10
Sistemul de protecție socială întemeiat , nu a putut acoperi nici pe aproape destule
„plase de siguranță” pentru cei a căror viață a fost lovită de noile realități. Ce ține de planul
stării de spirit, s-a încercat acomodarea la noua existență.

2.3 Anii 1997 –2000. Perioada speranțelor înșelate
Anul 1 996 a fost anul optimismului, al aspirațiilor, însă următorii patru ani au
constituit un declin cu privire la starea de spirit a populației.
Față de 1996, în anul 1997 s-a înregistrat o creștere de șase puncte procentuale în
proporția celor nemulțumiților față de viață , într-un an. Au existat scăderi și în proporția celor
mulțumiți, aproape un sfert din populație se numea mulțumită față de viață în anul 1999. În
general, raportul dintre nemulțumiți și mulțumiți era de 1,8, însă starea de nemulțumire a fos t
cea predominantă.
Din punctul ,de vedere al stratificării satisfacției față de viață în funcție de categoriile
socio -demografice, modelele de stratificare încă nu pot fi considerate cristalizate. Totuși, în
această perioadă a devenit evident modelul co nform căruia intelectualii sunt mai degrabă
mulțumiți.
Perioada în ansamblu a fost una a nemulțumirii, însă , intelectualii s -au putut numit
mulțumiți, aceștia găsind resursele de a se pronunța pozitiv față de propria viață. „Starea din
ultimele ” zile a avut și ea un declin semnificativ în perioada anilor 1998 și 1999, doar 13%
din populație se putea pronunța a fi satisfăcută în 1998, iar în 1999, proporția celor
nemulțumiți a ajuns la un sfert din populație.
În intervalul dintre anul 1996 și anul 1999, op timismul a înregistrat descreștere masivă
de 43 de puncte procentuale . Temerile s -au intensificat între anii 1998 și 1999, toate temerile
au atins cele mai crescute niveluri din toată perioada de după 1992.
Această perioadă a stării de spirit negativă a populației poate fi justificată prin
degradarea condițiilor de viață de după anul 1996, pană în anul 2000, amplificarea acestor
condiții scăzute au marcat această perioadă a nemulțumirii, rezultând dezechilibrul politic,
scăderea eco nomică, conflictele sociale în anul 1999. În decursul acestei perioade estimarea
dezamăgirii a avut proporții înalte, în raport cu speranțele populației, care aspira la o
schimbare în sens pozitiv a vieții

11
2.4 Anii 2001 –2008: perioada avântului, a bunăstării
Începând cu anii 2000, România a început să crească din punct de vedere economic,
acest proces având apogeul în anul 2006. Transformarea dezvoltării economice de la nivel
macro, la nivelul condițiilor de viață ale cetățenilor s -a produs de la sine. Atitudi nea
indivizilor cu privire la schimbările din societate a fost evident, pozitivă, fapt observat în
datele cercetării din anul 2003, când raportul dintre cei mulțumiți (34%) și cei nemulțumiți
(33%) s -a stabilizat.
Ulterior , creșterea satisfacției deveni t mai însemnată, așadar, pentru prima dată după
1990, numărul celor mulțumiți a ajuns să -l depășească pe cel al nemulțumiților în anul 2006.
Datele Barometrului de opinie înregistrează orientarea spre creștere a „satisfacției de
durată” (Sandu, 2008). În perioada dintre anii 2003 -2006 , în ceea ce ține de repartizarea
satisfacției față de viață a categoriilor socio -democratice, se pune la punct un plan de așezare
asemănător cu a cel al țărilor dezvoltate.
Clasele înăuntrul cărora satisfacția predomi nă ca stare insatisfacția față de viață sunt
indivizii cu ocupații intelectuale, muncitorii, elevii/studenții , persoanele din urban, tinerii
cuprinși între 18 –34 de ani.
Despre „starea din ultimele zile”, se indică faptul că în anul 2006, procentul celor ce
se pronunțau a fi fericiți a fost de 19%, iar a celor nefericiți de 20% .
Deși nu a ajuns la nivelul înalt a anului 1996, o ptimismul a consemnat creșteri, intr-un
mod mai ponderat . Societatea în decursul acestei tranziții, a înțeles că trebuie să -și mod ereze
așteptările în legătură cu lumea în care își trăiesc viața, însă acest lucru poate avea consecința
unei dezamăgiri greu de acceptat
Temerile predominante în această sunt tot creșterea prețurilor, dar care încet se
micșorează și cea a impozitelor care se păstrează la niveluri ridicate . Scăderi semnificative au
avut teama de șomaj și teama de conflicte sociale, fapt justificat de fondul reprezentat de
creșterea economică, migrația forței de muncă și stabilitatea socială a perioadei.
Starea de spirit a populației a fost instabilă pe parcursul perioadei analizate, rezultând ,
intr-un fel, transformarea intr -o manieră pozitivă a circums tanțelor globale de tip : economic,
politic și social.

12
Chiar dacă indicatorii examinați nu corespund de fiecare dată cu transformările din
sfera socială mai amplă și a condițiilor personale de viață, sunt totuși clare datele ce prezintă
starea de spirit a populației.

3. Teoriile de redactare ale articolului

Teoriile sociologice sunt compuse din începuturile și produsule finale ale cercetării
sociale.
Sociologia contemporană cuprinde o multitudine de teorii, adesea concurente,
specializate pentru a se raporta la o anumită zonă a societății dintr -o perioadă istorică și
alcătuite la niveluri diverse de generaliz are.
Abordările metodologice specifice sociologiei regăsite și în modul de compunere a
articolului de către autoarea, Iuliana Precupețu. Referatul este gândit structural, este raportat
la populația analizată cu societatea, contextual și dual, urmărește modul de evoluție a
indivizilor la schimbările sociale la care sunt supuși, analizând simțirile pe care aceștia le
resimt pe decursul perioadei, măsurate de diverse concepte ca: stare de spirit, satisfacție și
mulțumire față de viață.
Autoarea în decursul acestei cercetări a folosit metodologii și partea de statistică
pentru analiza diferitelor perioade istorice în ceea ce ține de starea de spirit a populației.
Abordările metodologice specifice sociologiei regăsite și în modul de compunere a
articolului de către autoarea, Iuliana Precupețu. Referatul este gândit structural, este raportat
la populația analizată cu societatea, contextual și dual, urmărește modul de evoluție a
indivizilor la schimbările sociale la care sunt supuși, analizând simțirile pe care a ceștia le
resimt pe decursul perioadei, măsurate de diverse concepte ca: stare de spirit, satisfacție și
mulțumire față de viață.
Statistica este o metodă de cercetare folosită de diferite științe, fiind considerată o
teorie a informației folosită pentru a analiza un ansamblu mare de date și pentru a face

13
inferențe valide asupra fenomenelor, pe baza informațiilor de la nivel de eșantion (Ott, Larson
& Mendenhall, 1987).
I. Precupețu s -a folosit de metodologia statisticii deoarece ea cercetează la nivelul
generalului, colectivității și pentru a transforma datele în informații, pentru a marca ceva
distinct despre acele fenomene, ce înfățișează realitatea și explicațiile la acele aspecte ale
perioadei

4. Prezentarea și argumenta rea articolului

În articolul „Starea de spirit a populației. Un model de periodizare ” , autoarea Iuliana
Precupețu, urmărește să prezinte o cercetarea realizată în timp asupra conceptelor ca
satisfacția, mulțumirea față de viață, a sentimentelor, fie pozitive sau negative, fricilor și
emoțiilor indivizilor în societate și evoluția acestora în raport cu transformările generale ale
societății în perioada de tranziție între anii 1990 -2008.
După părerea mea I. Precupețu a redacta t acest articol sub o formă explicită, clară,
deoarece informațiile se găsesc demonstrate și argumentate pe baza datelor exacte realizate cu
ajutorul statisticii.

În articolul „Analizați asta : Scriind în cadrul științelor sociale” găsim îndrumări pentru
a construi un referat cat mai corect. „Componentele scrisului”, regăsite în acest articol, dar nu
și în cel pe baza căruia mi -am efectuat lucrarea constau în faptul că în articolul ales de min n u
sunt prezentate perspectivele altor autori cu privire la subiectul principal, nici comparații cu
diferite cercetări anterioare realizate pe aceeași temă sau una similară, dar și faptul că autoarea
nu își exprimă a cordul, ori dezacordul asupra informațiil or prezentate.

14
CONCLUZII

Starea de spirit a populației s -a schimbat pe întreaga perioadă a tranziției, în funcție de
conjuncturile vieții indivizilor, dar și în funcție transformările societății.
Conceptul de bunăstare subiectivă este asemănător cu diverse concepte ca:
bunăstarea, calitatea subiectivă a vieții, calitatea percepută a vieții sau fericirea, uneori
împrumutându -se reciproc. Ca indivizii să fie mulțumiți față de viața lor, trebuie să le fie
îndeplinite categoric condițiile optime de via ță: resurse materiale, economice, sănătate,
educație etc.
Oamenii au tendința de a -și compara viața, în ansamblul său, cu a celorlalți. Rezultatul
acestor comparații nu fac altceva decât să influențeze nivel mulțumirii față de viața lor.
Atât optimismul, cât și pesimismul oferă o imagine de ansamblu asupra speranțelor și
proiecțiilor de viitor pentru societate. Datele înregistrate dintre anul 1992 și anul 2006 indică
faptul că optimismul ține de ciclurile electorale și de situația generală a țării.
Teama principală a populației a fost instabilitatea la nivelul prețurilor bunurilor de
consum, asta ducând la decăderea stării de spirit a cetățenilor. Procente considerabile au fost
consemnate și pe teama de conflicte sociale, în timp ce teama de șomaj a avut procente mai
scăzute în rândul temerilor ce au afectat populația în perioada de tranziție.
În ceea ce privește starea de spirit, perioada anilor 1990 -1991 a fost debutul marilor
așteptări , a unui proces de încercare și eroare. Anul 1990 a avut cel mai co borât nivel al
nemulțumirii de pe tot parcursul tranziției. Perioada 1992 –1996 au fost anii supraviețuirii și
de continuă adaptare. Și în acești ani a continuat degradarea condițiilor de viață.
Anul 1996 a fost anul aspirațiilor și optimismului, însă în perioada anilor 1997 -2000 s –
a produc un declin major în starea de spirit a populației. Perioada avântului, a prosperității a
fost reprezentată de anii 2001 -2008. România a început să înregistrat o dezvoltare economică
din anii 2000, în 2006 atingând apogeu l.
Starea de spirit a populației a fost schimbătoare pe parcursul întregii perioadei
analizate, din cauza influențelor de evoluție a circumstanțelor globale de tip : economic,
politic, social .

15
BIBLIOGRAFIE

Andrews, F. M., Withey, S. W., Social indicators of well -being. Americans’ perceptions
of life quality, NY, Plenum Press, 1976.
Bălțătescu, S., Modele ale percepției calității vieții, în „Calitatea vieții”, nr. 3 –4, 1999.
Böhnke, P., First European Qua lity of Life Survey. Life satisfaction, happiness and
sense of belonging, European Foundation for the Improvement of Living and Working
Conditions, Luxembourg, Office for Official Publications of the European Communities,
2005.
Comșa, M., Încotro ne îndr eptăm, în Barometrul de opinie publică, Octombrie 2007,
Fundația Soros Romania, 2007.
Diener, E., Suh, E., Oishi, S., Recent Findings on Subjective Well -Being, „Indian
Journal of Clinical Psychology”, no. 24(1), 1997, pp. 25 –41.
Diener, E., Biswas -Diener, R., New directions in well -being research: the cutting edge,
„Indian Journal of Clinical Psychology”, no. 27, 2000, pp. 21 –33.
Donovan, N., Halpern, D., Life satisfaction: the state of knowledge and implications for
government, UK Cabinet Office, Pa per of the Prime Minister’s strategy unit, 2002,
http://www.number10.gov.uk/su/ls/paper.pdf .
Mărginean, I., (ed), Quality of Life in Romania, București, Expert Publishing House,
2004.
Sandu, D., Eurobarometru 70, Toamna 2008, Comisia Europeană, 2008.
Sandu, D., Avatarurile nemulțumirii sociale în România anilor 1998 și 2007, în
Barometrul de Opinie Publică, Fundația Soros România, Octombrie 2007, 2007.
Veenhoven, R., The study of lif e satisfaction, în Saris, W. E., Veenhoven, R.,
Scherpenzeel, A. C. & Bunting B. (eds), A comparative study of satisfaction with life in
Europe, Budapest, Eötvös University Press, 1996, pp. 11 –48.
Zamfir, C., Indicatori și surse de variație a calității vieții, București, Editura Academiei
RSR, 1984.

16
Zamfir, C., O analiză critică a tranziției. Ce va fi „după”, Buc urești, Editura Polirom,
2004.
.