Protestul din 10 august 2018 – – formă de manifestare a conștiinței civice [605401]

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIȘOARA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE COMUNICĂRII
SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific
Conf. univ. dr. SUCIU Lavinia Maria

Candidat: [anonimizat]

2019

2

Identitatea cultural -socială a românilor din diaspora
Studiu de caz – Protestul din 10 august 2018

3

Cuprins

Prefață ……………………………………………………………………………………………….. ………. …..5
Introducere ………………………………………………………………………………………. ………. …….6
Capitolul I. Cultură și identitate națională ………………………………………. ……… ………8
1.1. Definirea culturii ………………………………………………………………… ……… …….8
1.2. Analiza culturii …………………………………………………………………….. …….. ……9
1.3. Noțiunea de identitate și conceptele sale …………………………………… ………..10
1.3.1. Identitatea personală ……….. ……………………………………….. …………11
1.3.2. Identitatea culturală ……………………………………………. …….. ……… ..11
1.3.3. Identitatea socială …………………………………………………… …………..12
1.4. Identitatea națională ……………………………………………………………… …….. …..13
1.5. In -grupuri și out -grupuri. Șocul cultural ………………………………… …………… 15
1.6. Individualismul românesc ……………………………………………………… …….. …..16
1.7. Viața emigrantului ……………………………………………………………….. ……… …..17
Capitolul II. Societatea și legislația manifestațiilor publice ……………………. ………….20
2.1. Conceptul de societate ……………………………………………………………. …….. ….20
2.2. Conștiința națională ……………………………………………………………… ……… …..21
2.3. Procesul de asimilare. Minoritățile …………………………………………… ……… …24
2.4. Educarea identității naționale …………………. …………………………………… …….26
2.5. Bilingvismul …………………………………………………………………………… ……….27
2.6. Relația dintre morală și sistemul juridic ………………………………… ………. ……29
2.7. Legile și rolul lor în societate ……………………………………………………. …….. ..31
Capitolul III. Relațiile interpersonale în comunicare ………………………………….. …….36
3.1. Grupurile, empatia și comunicarea empatică ………………………………… ……..36
3.2. Comunicarea asertivă …………………………………………………………………. …….38
3.3. Rolul contextului social …………………………… ………………………………… ……..39
3.4. Solidaritatea de grup – perspectiva lui E. Durkheim ………………….. …………. .40

4
Capitolul IV. Studiu de caz – impactul comunicării în mediul online. Protestul
diasporei – 10 august 2018 – București. Imaginea protestului în era digitală …………… 42
4.1. Context …………………………………………………………………….. ……………….. …….. 42
4.1.1 Tiparul de evoluție al protestelor ………………………… ……………… …….44
4.1.2. Reacțiile mass -media …………………………………………. ……………. ……46
4.1.3. Înainte și dup ă momentul ’89…………………… ……….….. …… 48
4.1.4. Informarea în era digitală ………………………………… …………….. ……… 50
4.1.5. Mediul politic și schimbările survenite în secolul tehnologiei …….. 51
4.2. Interviul individual …………………………………………………………………………….. 52
4.3. Chestionarul, ca metodă de cercetare cantitativă, utilizată în studiul opiniilor și
atitudinilor ……………………………………………………. …………………………………………………… 63
4.4. Analiza de conținut …………………………………………………………………………….. 85
Concluzii ……………………………………………………………………………………………………………. 95
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………. ..97
Anexe …………………………………………………………………………………………………………….. …101

5

Prefață

Am ales ca tem ă a lucr ării de licen ță identitatea socio -cultural ă a imigran ților rom âni,
atât datorit ă multiplelor posibilit ăți de abordare a conceptului, cât și pentru faptul că
procesul de emigrare influențează în foarte mare măsură viața cetățenilor români, precum
și a societății în întregul său. Instabilitatea politică și economică din ț ară reprezintă pentru
marea masă a românilor din diaspora principalul temei pentru care au ales să emigreze. Voi
analiza, în acest sens conceptul de identitate, precum și felul în care cultura națională
influențează societatea. De asemenea, voi pune accent pe protestul diasporei din august
2018, pe normele și legile manifestațiilor publice, pe conceptul de conștiință națională,
precum și pe solidaritate și empatie.

Doresc să mulțumesc familiei mele pentru întreg sprijinul, înțelegerea și ajutorul pe
care mi le -au oferit de -a lungul anilor de facultate.
Mulțumesc totodată întregului colectiv de cadre didactice pentru ajutorul oferit în
formarea mea profesional ă.

6

Introducere

Migrația reprezintă unul dintre cele mai complexe procese sociale, care influențează
și schimbă viața oamenilor, producând în același timp puternice influențe asupra identității
lor socio -culturale.
Obiectivul general al lucrării de licență este identificarea, cunoașterea și înțelegerea
procesului de conservare a identității imigranților români, care, începând cu perioada post –
1989 au început să ajungă pe teritorii noi, părăsindu -și țara de origine și care, impulsionați
de situația neplăcută de ordin politic din țară, manifestă nemulțumiri.
Astfel, am structurat această lucrare, pe patru capitole, după cum urmează:
În primul capitol, numit „Cultură și identitate națională ”, am încercat să definesc
principalii termeni cheie, precum: „cultură”, „identitate”, „individualism” . Am identificat
modele de analiză ale culturii, precum și dimensiuni ale conceptului de identitate.
Capitolul al II -lea se intitulează „Societatea și legislația manifestațiilor publi ce” și a
fost structurat pe șapte subcapitole. În primul subcapitol am încercat să definesc conceptul
de societate, oferind câteva poziții teoretice în legătură cu acest termen. În continuare, am
scos în evidență aspecte legate de conștiința națională, ca element fundamental al identității
unei etnii, precum și despre sentimentul de responsabilitate morală a omului față de propria
sa conduită. Într -un alt subcapitol am dezvoltat noțiuni legate de minorități și de procesul
de asimilare. De asemenea, am discu tat despre educarea identității naționale, ca principală
formă de cultivare și menținere a unui specific național. Am prezentat și noțiunea de
„bilingvism”, deoarece dezvoltarea intelectuală a indivizilor se face prin cunoașterea de
limbi străine. În final ul capitolului, am pus accent pe legislația care reglementează
manifestațiile publice, precum și pe rolul normelor într -o societate.
Capitolul al III -lea este denumit „ Relațiile interpersonale în comunicare ” și este
structurat pe patru subcapitole. În ace astă parte, am identificat și dezvoltat noțiunea de
„grup”, particularitățile unui grup restrâns, precum și noțiunea de „empatie” și comunicare
empatică. Am oferit explicații legate de empatie, pe considerentul că indivizii dau dovadă
de sentimente empatic e de obicei în cazul unor circumstanțe negative, nefavorabile, lucru
care a reprezentat o bază teoretică pentru studiul de caz analizat. De asemenea, în cadrul

7
acestui capitol am dezvoltat noțiunea de solidaritate, în special cea de grup, ca unitate
bazată pe interese și pe legăturile dintre oameni.
Următorul capitol este dedicat studiului de caz, în care am analizat un eveniment
petrecut recent, care a avut o deosebită rezonanță în media și care a impresionat o țară
întreagă: protestul organizat de românii din diaspora pe data de 10 august 2018, împotriva
guvernării PSD -ALDE. În acest sens mi -am propus să analizez impactul pe care l -a avut
acest eveniment, precum și imaginea sa în mediul online. Astfel, am prezentat contextul
declanșării evenimentulu i analizat, încă din 2012 și până la momentul august 2018. De
asemenea, am insistat pe reacțiile prezentate în mass -media cu privire la această
manifestație, făcând și o analogie cu sistemul media de dinaintea Revoluției din 1989. Am
realizat în partea apl icativă a lucrării un chestionar, distribuit exclusiv în mediul online,
prin care am dorit să aflu opiniile și atitudinile românilor plecați în străinătate, care, în
urma sondajului, i -am identificat ca participanți, în mare măsură, la evenimentul de la
București. De asemenea, prin intermediul chestionarului am aflat care este părerea
respondenților cu privire la actuala clasă politică guvernantă și la situația politico –
economică din România, precum și la felul în care aceștia aleg să se informeze, în era
tehnologiei. Am intervievat patru persoane, în încercarea de a sonda în profunzime
universul spiritual al respondenților, în legătură cu identitatea lor națională, sentimentele
pe care le au față de propria țară, precum și felul în care s -au simțit particip ând la
manifestație. În finalul părții aplicative am realizat și o analiză de conținut a câtorva
publicații online . În acest sens, am alcătuit un corpus de articole, în care am încercat să
identific modul în care presa oglindește manifestația, participanți i, aspecte legate de
situația economică, socială și politică din România, precum și care este atitudinea
jurnaliștilor în legătură cu tema analizată.

8

Cap. I. Cultură și identitate națională

1.1. Definirea culturii
Termenul de „cultur ă” a apărut în Roma antică în contextul receptării filosofiei
stoice, context în care Cicero afirm a: „Cultura animi philosophia est.” (Cicero, 1905:173)
Conform DEX ’09 (2009), stoicismul reprezintă un c urent filosofic , apărut în Grecia și
Roma antică, care sus ținea, în domeniul eticii , că înțelepții trebuie să se conducă numai
după rațiune, să renunțe la plăceri și să facă față cu fermitate încercărilor vieții.
Autorii creștini au interpreta t sintagma „cultura animi ” drept „cultura Christi ”, sau
cultul lui Hristos, (Carl-Friedrich Geyer, 1994:14), semnificație predominantă până în
perioada Renașterii .
În conștiința comună, cuvântul cultură sugerează o formă de artă superioară (operă,
balet, muzee, muzică clasică, teatru etc ). A fi cultivat înseamnă a fi bine educat, stilat, cu
bune maniere, bine informat în domeniul artei și capabil de a o înțelege și aprecia. Prin
cultură, oameni și grupurile se autodefinesc, se conformează la valorile împărtășite de
întreaga societate și con tribuie la dezvoltarea ei. Sociologii A. Kroeber și C.Kluckhohn au
identificat prezența în lucrările de specialitate a 164 de definiții pentru acest termen.
Sociologul francez A. Moles a stabilit că numărul definițiilor ar fi în jur de 250 .
Nu există însă o definiție standard a culturii. Se poate vorbi despre o definiție a
culturii din perspectiva diverselor ideologii social -politice, din perspectiva teoriilor
estetice, din perspectiva studiilor antropologice, a studiilor literare, a teoriilor sociale sau
chiar a simțului comun. Unele definiții vor fi descriptive, adică vor descrie ce se înțelege
prin termenul, prin conceptul sau prin fenomenul culturii, alte definiții vor fi disjunctive,
operând între un gen proxim și o diferență specifică. Definițiile cu lturii s -au multiplicat în
timp, odată cu creșterea interesului pentru cercetarea valorii culturilor populare, a
tradițiilor și obiceiurilor diferitelor popoare. Au apărut numeroase științe al cărui obiect de
studiu îl reprezenta cultura (etnografia și antropologia culturală, psihologia și sociologia
culturii, filosofia culturii, culturologia, etc). Alte definiții ale noțiunii de cultură:
„Cultura reprezintă o formă de adaptare la mediul natural ”. (M. Mauss , 1987:33 )
„Cultura reprezintă ereditatea soci ală a membrilor unei societății ”. (R. Linton ,
1955 )

9
„Cultura survine ca urmare a nevoii de satisfacere a nevoilor dictate de fiziologie
sau ca emanație a mediului natural ”. (B. Malinowski , 1936:440 )
„Cultura constă din modele implicite și explicite ale c omportării și pentru
comportare, acumulate și transmise prin simboluri, incluzând și realizările lor în unelte.
Miezul esențial al culturii constă din idei tradiționale, apărute și selecționate istoric, și, în
special, din valorile ce li se atribuie; siste mele de cultură pot fi considerate, pe de o parte,
ca produse ale acțiunii și, pe de altă parte, ca elemente ce condiționează acțiunea viitoare”.
(A. Kroeber și C . Kluckhohn , 1953:270 -271)
Autoarea unei lucrări destinată învățării și practicii eficiente a formelor comunicării
interculturale, D . Kabagarama (1993 :29) numește cultură „modul de viață al unui grup sau
popor”, precizând că „ de obicei oamenii care împărtășesc o cultură sunt de aceeași rasă
și/sau proveniență etnică și trăiesc într -o proximitate geografică”. E posibil, adaugă
autoarea , „ca oameni de diferite rase și proveniențe etnice, depărtați din punct de vedere
geografic să împărtășească aceeași cultură.”
Deși numeroase, definițiile date culturii gravitează în jurul a tr ei aspecte: relația
omului cu natura, relația omului cu semenii săi și relația omului cu valoarea.
Se poate concluziona că fenomenul comunicării, ca interacțiune socială, este un
proces esențial prin care indivizi din același cadru cultural sau aparținând unei alt sistem
cultural, își transmit reciproc mesaje. Inevitabil, întregul proces este influențat de cultura
căreia îi aparțin atât emițătorii, cât și receptorii. Cum, unde, când, în ce fel și prin ce
mijloace se comunică sunt chestiuni dictate de cultu ra și de credințele fiecărui individ.

1.2. Analiza culturii
Unul dintre cele mai cunoscute modele utilizate în analiza culturii este modelul
iceberg -ului, creat în anul 1990 . Centrul modelului se bazează pe elementele ce alcătuiesc
cultura și pe faptu l că unele dintre aceste elemente sunt foarte vizibile, în timp ce altele
sunt greu de descoperit Modelul în discuție se referă la faptul că o cultur ă poate fi
reprezentată sub forma unui iceberg: numai o porțiune foarte mică din iceberg se poate
vedea deasupra apei. Acest vârf al iceberg -ului este susținut de o parte mult mai mare ,
ascunsă în apă , deci invizibilă. Cu toate acestea, această parte de jos a iceberg -ului
reprezintă fundația întregului iceberg .

10

Acest concept relevă faptul că părțile vizibile ale culturii sunt doar expresiile
părților sale invizibile. De asemenea, se poate afirma cât este de dificil a înțeleg e oameni
aparținând unor medii culturale diferite . Este foarte ușor a observa părțile vizibile ale
iceberg -ului, însă va fi dificil să se identifice într -un timp scurt și fără prea mare efort care
este cu adevărat fundația pe care aceste părți vizibile se fundamentează.
Motivul pentru care se folosește acest tip de analiză culturală este acela că
reprezintă un punc t de plecare spre o analiză amănunțită a unei culturi și totodată o primă
vedere a faptului că adeseori este dificil a înțelege elementele care alcătuiesc universul
cultural. Se poate afirma astfel că toate elementele vizibile ale unei culturi sunt doar
reflecția valorilor profunde, a credințelor ascunse și a modului de a gândi și a acționa.

1.3. Noțiunea de identitate și conceptele sale
Din punct de vedere etimologic, termenul de identitate după unii este de origine
freudiană și a fost folosit în politologie pentru a desemna sentimentul unui individ de
apartenență la o comunitate (națiune, popor). Prin apartenență se înțelege calitatea
persoanei de a fi legat, de a face parte în mod conștient dintr -o naționalitate. În domeniul
psihologiei sociale, sentimentul de apartenență la un grup reprezintă unul dintre criteriile
definitorii. Trăilă Spăriosu (1993 :35) puncta că apartenența oamenilor la o naționalitate se
realizează prin aderența lor la scopurile naționalității, prin drepturile și obligațiile ce și le
asumă ca membrii ai acesteia. Mai mult decât atât, apartenența presupune și conștientizarea
intereselor grupului, precum și valorile acestuia, lucru care va influența ulterior
comportamentul indivizilor. Termenul în discuție este utilizat cu precăde re în sociologie și

11
în psihologie, pentru a desemna modul în care individul se conceptualizeaz ă pe sine ca
entitate distinct ă, împărtășind tr ăsături comune cu membrii unui grup, precum și anumite
caracteristici care îl diferențiază în raport cu ace știa.
A. Șerbănescu (2007:61) distinge trei dimensiuni ale conceptului de identitate:
identitatea personal ă, identitatea cultural ă și identitatea social ă.

1.3.1. Identitatea personală
Identitatea personal ă (self-identity, personal identity) reprezintă totalitatea
percepțiilor despre sine ale unei persoane, care includ atribute (caracteristici) fizice,
psihice, sociale , toate acestea fiind influențate de atitudinile, obiceiurile, credințele , ideile
persoanei respective. Părți importante ale identității personale, fără a se confunda cu
aceasta, sunt imaginea de sine, respectul de sine și conștiința de sine. Astfel, i maginea de
sine este imaginea realizată la nivel mental , pe care un individ o are despre sine , în legătură
cu trăsăturile lui fizice, de ordin obiectiv (înălțime , greutate, sex, culoarea p ărului, timbrul
vocii, coeficient de inteligen ță, capacitate de gestionare a emoției etc.) sau cu imaginea pe
care și-a format -o despre sine prin intermediul interacți unilor la nivel social .
Identitatea personal ă este, până la urmă, o sum ă a unor identități , activate în funcție
de context: într-un concurs de frumusețe se activează identitatea care strânge la un loc
elementele de natur ă fizică și estetice, într-un concurs de cunoștințe generale este activa tă
identitatea ce însumează percepțiile legate de coeficientul de inteligen ță, cunoștințe ,
spontaneitate, viteza de reacție , capacit ăți de verbalizare, etc.
Conform autoarei A. Șerbănescu (2007), i dentitatea personal ă implică trei niveluri.
La nivelul cel de jos, subiectul se confund ă cu un ,,noi”, cu membrii subgrupului de care
aparține și care îl separa de ,, alții”. La al doilea nivel, pe lângă secvența specific ă
subgrupului, trebuie s ă se țină cont de maniera diferențiată în care individul se manifest ă;
colectivul este manipulat de fiecare în parte, progresând către un sine specific. La al treilea
nivel apar caracteristici personale nete, care îl disting în propriul s ău grup.

1.3.2. Identitatea culturală
Identitatea cultural ă este acel tip de identitate , împărtășită de membrii aceleia și
culturi. Conceptul de identitate cultural ă poate fi definit prin identificarea atât a dinamicii
culturale, c ât și a individului c are încearc ă să țină pasul cu aceasta . Conceptul de identitate
cultural ă este un construct care are drept trăsături caracteristice reducția , fixația și tendința

12
de generalizare. (http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/comunicare/ comunicare –
48.php , accesat la 26.04.2019 ).
Identitatea cultural ă este rezultatul dintre interacțiunea identității personale cu cea de
grup. Grupul social relevant îl reprezintă grupul de mărime relativ mare, format din
membri i aceleiași culturi, adică din indivizi care împărtășesc aceleași credințe , obiceiuri,
valori și ideologii. Atunci când se vorbește despre identitate cultural ă, se face legătura
îndeosebi cu limba, cultura, patrimoniul cultural, cu tradiții și religie.

1.3.3. Identitatea socială
Conceptul în discuție desemnează conștiința individului , în ceea ce privește
apartenen ța la diverse grupuri: grupuri de vârstă , rasiale, lingvistice, organizații , echipe
sportive, grupuri profesionale , grupări religioase etc. Un individ face parte simultan din
mai multe grupuri, cu care se identific ă, și este, la rându l său, identificat în grade diferite și
în funcție de interacțiuni. Spre exemplu, la serviciu, individul se identific ă cu grupul s ău
profesional și cu organizația din care face parte ; la biseric ă se identifică cu gruparea
religioas ă la care este afiliat , etc. Este evident că t oate aceste identități ajută la constituirea
identit ății social e complexe a unei persoane.
Cercetătorii vorbesc despre conceptele de societate „individualistă” și
„colectivistă”. Astfel, s -a identificat faptul că în cadrul societăților de tip individualist,
indivizii sunt mai degrabă conduși de propria voință, sunt împinși de scopurile lor
perso nale, dând dovadă de un caracter independent în relațiile interpersonale. Spre
deosebire de acest tip de societate, în societatea colectivistă, persoanele sunt permanent
interconectate cu grupările din care fac parte, sunt influențate de aceste grupuri, de
interesele și valorile acestora, fiind predispu și să cedeze în favoarea interesului comun,
consider ând aceasta o forma de toleran ță, de maturitate .

Gudykunst (1984: 76) a prezentat o tipologie transcultural ă a indivizilor:
1. tipul bicultural (puternic, i ndependent, puternic independent);
2. tipul vestic (puternic independent, slab independent);
3. tipul tradițional (slab independent, puternic interdependent);
4. tipul alienat (slab independent, slab interdependent).

13
1.4. Identitatea națională
Identitatea națională indică o stare a naționalității de a fi și de a rămâne ceea ce
este, de a -și păstra caracterele specifice și fundamentale. Identificând anume minoritatea
națională cu sine însuși, ea se deosebește în același timp de toate celelalte popoare și
naționalități cu care conviețuiește. Elementele care deosebesc o minoritate de o alta sunt
până la urmă, elementele care constituie specificul fundamental al identității. Specificul
național poate fi cu ușurință identificat în domenii precum cultura, tradiții le, limba, etc.
Conform lui T. Spăriosu (1993:73) t ermenul de „naționalitate” (lat. nascl , „a se
naște” și natio , „popor”) reprezintă un grup de oameni de pe un anume teritoriu, care
conviețuiește într -o comunitate teritorială, economică, politică și culturală cu națiunea, care
formează majoritatea decisivă a populației. Naționalitatea se caracterizează printr -o lim bă
proprie, specifică și printr -o „structură psihică exprimată în cultură”. Termenul în discuție
a fost folosit pentru prima dată de Fitchte.
Trăsăturile fundamentale ale unei naționalități sunt conștiința și convingerea
națională, particularități care se manifestă mai ales în domeniul culturii, după cum am
menționat anterior. Este important de văzut faptul că aceste trăsături sunt corelate și
funcționează doar împreună. Conștiința și convingerea națională se manifestă într -o serie
de acțiuni și manifestăr i practice, culturale, în dorința de a continua valorificarea moștenirii
izvorâte din datini, limbă și istorie. Factorul hotărâtor în menținerea și dezvoltarea unei
minorități naționale pe alte meleaguri și în afara țării de baștină a fost mereu și conside răm
că va rămâne limba maternă, școala, biserica și viața spirituală în genere. În perioada
comunismului totalitarist, minoritatea națională nu și -a putut dezvolta identitatea națională,
deoarece au primat interesele de clasă, în defavoarea intereselor min orităților, lucru întâlnit
cu precădere în cadrul sistemelor de tip totalitar. Democratizarea a deschis însă noi
orizonturi vieții sociale, politice și culturale.
Conform opiniei lui Dan Berindei (2012 :55) „o națiune nu reprezintă doar o sumă a
locuitori lor unui spațiu geografic, ci un organism ale cărui componente se regăsesc într -o
firească corelare”. Fiecare individ este o parte componentă activă a întregului unei națiuni,
el trebuie să nu trăiască ca o entitate izolată de ceilalți, ci să se interconec teze continuu cu
compatrioții săi. Este bine de punctat faptul că a fi parte a unei națiuni implică atât
drepturi, cât și obligații, îndatoriri. Orice națiune trebuie să aibă un grad ridicat de
conștiință, aspirații și idealuri, care să reprezinte forța me canismului acelei națiuni.

14
În secolul al XIX -lea, națiunea noastră s -a desăvârșit, în urma diverselor momente
de importanță istorică. Momentul de importanță maximă e reprezentat de Revoluția de la
1848, ea fiind o expresie a procesului de afirmare a nați unii române și a conștiinței
naționale . Românii au conștientizat în acel moment importanța unității naționale și ulterior
a constituirii statului unitar. Publicistul francez Desprez Hyppolite (1848:31) remarca
următoarele: „Din punctul de vedere al princip iului naționalității, întemeiată pe ideea de
rasă, acest popor mutilat nu formează decât un singur corp și întinsul teritoriu care -l
cuprinde în unitatea sa se numește România, dacă nu în limba tratatelor, cel puțin în cea a
patriotismului!”. După un decen iu din acel moment, prin Mica Unire, s -a inaugurat
procesul unificării pe plan statal a națiunii.
Prin lucrările întreprinse de Școala Ardeleană, nu numai în Transilvania, dar și în
Moldova și Țara Românească, conștiința unității naționale se răspândise în întreaga
societate. Fruntași ai Revoluției de la 1848, iar apoi ai luptei pentru Unire (în urma c ăreia a
apărut pe harta Europei, România) statul -nucleu, ei aveau să fie constructorii statului
național și modern.
Realizarea unității naționale a fost posibilă prin implicarea tuturor românilor, la
luptă. Perioada interbelică nu a fost o etapă caracter izată exclusiv de bunăstare, însă ea a
reprezentat un pas important în procesul de a ajunge la democrație. D. Berindei (2012)
menționează faptul că „catalizatorul existenței și creșterii României a fost conștiința
națională, implicarea cetățenilor ei în pr ocesele complexe și deseori complicate prin care a
trecut în cursul existenței sale statul român”. În decembrie 1989, țara noastră a recâștigat
libertatea și dreptul de a -și realiza un viitor, utilizând mecanismul democratic.
Constituirea și desăvârșirea României moderne a avut loc în cursul a aproape un
secol. În faza inițială, noi elite s -au format din rândurile tinerilor cu origini boierești, cărora
li s-au alăturat treptat reprezentanți ai claselor mijlocii, iar apoi au reușit să se integreze și
tineri țărani, în număr redus, la început. Legea instrucțiunii publice din 1864, precum și
răsturnările care au avut loc la sfârșitul Primului Război Mondial, când s -a realizat cea mai
mare reformă agrară din istoria țării și s -a introdus votul universal, au cr eat condiții
excelente pentru cuprinderea elementelor valoroase din toate straturile sociale între elite.
La mijlocul anilor `40 ai secolului al XX -lea, cursul firesc al dezvoltării a fost întrerupt.
Distrugerea în mare parte a elitelor, înlăturarea lor di n funcții, iar apoi supunerea la
represiunea din lagăre și închisori, a dus la pierderea anumitor valori ale națiunii noastre.
În domeniul învățământului, au apărut pseudo -specialiștii, care erau numiți pe criterii
politice, în timp ce valorile adevărate a u fost excluse. Odată cu evenimentele din

15
decembrie 1989, au apărut așa -numiții pseudo -revoluționari, promovând corupția. Acel
moment a reprezentat și începutul unei grave „hemoragii de tineri valoroși”. Sute de mii de
tineri au plecat dincolo de hotarele țării, în căutarea unui viitor mai prosper, existând mici
excepții când aceștia alegeau să se reîntoarcă pe meleagurile natale. Astăzi, acești tineri nu
mai găsesc locuri de muncă corespunzătoare. Este păcat ca inteligența românească să se
risipească pe al te meleaguri, decât cele natale. Mai mult decât atât, se observă în ultimii ani
un accent foarte pregnant pe domenii precum matematica, informatica sau științele exacte,
în timp ce disciplinele umaniste sunt din ce în ce mai marginalizate. Trebuie să ținem cont
în acest caz de rolul formativ al unor discipline umaniste, precum limba română, istoria ori
geografia. În zilele noastre, asistăm la o cultivare a unor modele necorespunzătoare,
propuse cu mare fast de mass -media. „Lumea bună” a zilelor noastre nu m ai e reprezentată
de oameni care au contribuit la dezvoltarea societății, prin inteligența, știința, dăruirea lor.
„Avem nevoie de elite, care să ne asigure mersul înainte, în așa fel încât România
să-și ocupe locul care i se cuvine în marea familie a po poarelor lumii. Lipsită de valori, o
societate este condamnată stagnării, dacă nu chiar regresului. Societatea românească nu
merită însă această soartă și ea are pe deplin capacitățile necesare, fie și latente, de a dărui
propriei națiuni, dar și umanități i valori!”.
(Extras din revista Cultura , nr.50, din 17 decembrie 2009)

1.5. In-grupuri și out -grupuri . Șocul cultural
K. Floyd (2013) aduce în discuție t ermen ii de „in -grup” , care reprezintă grupul de
oameni cu care o persoană se identifică, precum și cel de „out -grup” , care descrie grupul
cu care indivizii nu se identifică. În momentul în care o persoană călătorește într -o altă
țară, locuitorii acelui loc îl vor vedea pe noul venit ca făcând parte dintr -un out -grup, din
considerentul că se comportă, arată diferit ori pur și simplu se exprimă într -o altă manieră.
În momentul în care persoana respectivă este percepută diferit , el poate să resimtă o
oarecare stare de neliniște, de stres. Cercetătorii în domeniu numesc acest fenomen drept
un „șoc cultur al”, o reacție (negativă, de cele mai multe ori) întâlnită în situații nefamiliare,
neobișnuite, un sentiment de profundă dezorientare.
A. Toffler (1973:22 -23) afirmă că „șocul cultural este ceea ce se întâmplă când un
călător se pomenește deodată într -un loc unde „da” poate sa însemne „nu”, unde „ prețul
fix” e supus tocmelii, unde a fi lăsat să aștepți în anticamera unui birou nu reprezintă un

16
motiv de supărare, unde râsul poate să însemne mânie. Este ceea ce se întâmplă când
regulile psihologice familiare, care -l ajută pe individ să existe într -o societate, sunt deodată
anulate și înlocuite cu altele care apar ciudate sau de neînțeles .”
Efectele șocului cultural variază de la individ la individ în privința intensității și a
consecințelor . Șocuri le culturale se pot naște în situațiile de formare. În acest context, șocul
se poate transforma în auto-șoc, atunci când candidatul la formare conștientizează distan ța
care se naște între el și ceilalți . Se știe că un rol deosebit în construirea sinelui îl are
valorizarea realizat ă de al ții și de propriul eu. În momentul în care criteriile de valorizare
ale persoanei nu se mai identifică cu cele ale mediului, intervin discontinuitatea, ruptura și
stresul. În mod continuu , orice persoan ă se raportează la alt a, pentru a -și confirma
identitatea proprie.

1.6. Individualismul românesc
Constantin Rădulescu -Motru ( 1998 ) a adus în prim -plan ideea individualismului
românesc. În concepția acestuia, „românului nu îi place tovărășia. El vrea să fie de capul
lui. Stăpân absolut la el în casă.” Individualismul este , prin urmare, unul dintre conceptele
cele mai importante pentr u înțelegerea democrației . Autorul face distincția între
individualismul sufletului românesc și cel al popoarelor apusene. Rădulescu -Motru arată că
acest individualism nu este atât de pronunțat la noi, așa cum e evidențiat în popoarele
apusene: „în Apus in dividualismul se manifestă pe planul vieții sociale și economice, este
creator de instituții, pe când cel românesc este o simplă reacție subiectivă, un egocentrism,
un factor ereditar” (Motru, 1999 :18). După cum precizează acesta, individualismul
românesc nu implică a avea spirit de inițiativă în viața economică și socială.
Tot autorul în discuție este cel care amintește de faptul că poporul român ar fi
nedisciplinat în ceea ce privește viața și muncă economică și că românii muncesc „în
salturi”. De aseme nea, românul e lipsit de spirit comercial și nu știe să valorizeze lucrurile
după valoarea lor de schimb (Motru, 1999 :24).
Dumitru Drăghicescu înșiră alte câteva caracteristici ale sufletului românesc. Se
pune că poporul român ar fi caracterizat de sentim entul de defensivă, pasivitate, rezistență
pasivă, precum și de lene și nepăsare: „În tot veacul al XVIII -lea, țăranii în loc să se
răscoale, luau calea defensivei pasive” (Drăghicescu, 1996 : 346). Există totuși numeroase
pagini de istorie care au dovedit contrariul, țăranii au dat dovadă de caracter răzbunător și
de inițiativă pentru binele comunității. Liviu Rebreanu prezintă în volumele romanului

17
„Răscoala” (1932) aspecte inspirate din evenimente reale, mai precis momentele petrecute
în timpul răscoalei țăranilor din anul 1907. Autorul surprinde foarte exact ceea ce
psihologul francez Gustave le Bon numea „la psy chologie de la foule ” („psihologia
mulțimii”).
Rădulescu -Motru mai spune despre poporul său că este „primitor, tolerant, iubitor
de dreptate, re ligios” (Motru, 1999 :27), atribuind astfel o serie de calități . Și Dumitru
Drăghicescu vorbește despre faptul că românii sunt înzestrați cu o inteligență superioară și
recunoaște vioiciunea spiritului românesc. Același autor recunoaște și existența spiritul
critic: „La tribunal, la universitate, în drumul de fier, cu deosebire în redacții și mai ales la
cafenele se ascute, se înveninează și se aprinde zilnic un spirit critic zdrobitor”
(Drăg hicescu, 1996 : 412).
Problema cunoașterii sufletului românesc nu stă în înșiruirea unei serii de calități și
defecte. Este evident că fiecare popor deține astfel de însușiri. În concepția lui Rădulescu –
Motru, totul depinde de finalitatea spirituală a pop orului, de tipul de cultură căreia îi
aparține: „Numai poporul care găsește în finalitatea sa spirituală condiții prielnice pentru
munca și dezvoltarea sufletească a majorității membrilor săi, numai acela este sigur de
viitor” (Motru, 1999 : 27).
Se poate astfel afirma că individualismul exprimă gradul în care societatea
încurajează relațiile dintre oameni, precum și realizarea la nivel individual a fiecărei
persoane. Caracterul relațiilor interumane (a fi individualist sau colectivist) se formează în
cadru l familial, urmând ca mai apoi să se întărească în afara familiei. Acest caracter își
pune bine amprenta asupra comportamentului cultural al oamenilor. Relațiile interumane
diferă însă în cadrul fiecărei societăți, prin prisma a câtorva aspecte: anvergura (numărul de
indivizi cu care o persoană întreține relații intense); fundamentarea/predeterminarea
(criteriile după care se dezvoltă relațiile dintre persoane – există culturi în care relațiile
interpersonale sunt predeterminate, au la bază elemente de stat ut atribuit – clasa socială,
etnia, apartenența religioasă, în general apartenența la un grup social sau altul – și există
culturi în care relațiile dintre oameni se stabilesc întâmplător în funcție de preferințele
fiecăruia) , (sursa: http://www.criticatac .ro /individualism -si-social -democratie -in-europa –
postcomunista -a-doua -social -democratizare/ , accesat la 12.04.2019).

18
1.7. Viața emigrantului
Pentru un emigrant, nevoia de istorie proprie este la fel de importantă ca nevoia de
locul de baștină, de familie. Ștefan Sotir Dragomir (1994 :77-78) afirmă că „în emigrație,
mai frecvent decât în țară, trăiești clipe când înțelegi că ești mai mult decât o persoană
individuală. Că ești un exponent – vrei nu vrei. Limba poți să o schimbi, în viața de toate
zilele, chiar dacă n -o uiți. Dar istoria, originea ta, nu poți să le schimbi nici să le uiți”. Se
constată astfel că viața emigrantului este asemenea unei lupte continue pentru carieră,
bunăstare, bunuri și toate aspectele care duc la o viață mai bună. Faptul c ă o persoană este
singură în mijlocul unei alte națiuni, duce la un anumit grad de ambiție interioară, pentru
că aceasta tinde spre a se integra cât mai bine și mai ușor în noua viață pe care o duce.
Totuși, emigrantul rămâne cu un bagaj important de tradi ții, de cultură, de istorie, de
obiceiuri de acasă, pe care nu le poate risipi.
Toată lumea care emigrează are un scop. Fiecare persoană are povestea sa de viață.
Cea mai mare categorie de români emigrează în căutarea unui trai mai bun. Partea
financiar ă este cea care îi îndepărtează pe aceștia de familie, de propria țară și de amintirile
neprețuite. Există însă și categoria celor care pleacă spre alte meleaguri din cauză că au
rămas singuri în țara natală, familiile lor fiind deja plecate. Există numero și părinți veniți la
copiii lor și care nu mai au pe nimeni în țară, toți cei dragi locuind în altă țară. Un alt
segment de persoane îl constituie oamenii avuți, cu o situație financiară bună, care
emigrează în căutarea unei vieți mai liniștite, lipsite de stres și de problemele sociale
întâlnite în țara lor. Este important de precizat faptul că adaptarea pe meleaguri străine nu
este una ușoară , iar acest lucru poate fi înțeles doar în momentul în care se produce acea
ruptură de țara în care s -a născut.
Tranziția post-comunistă a României la economia de piață a dus la un proces de
dezindustrializare , care s -a concretizat pentru mulți cetățeni români în reducerea
veniturilor , scăderea nivelului de trai și creșterea ratei șomajului . În același timp, evoluția
societății românești în ultimii 20 de ani, a fost marcată de mai multe fenomene și procese
la nivel social, cum ar fi: sărăcirea populației în masă, scăderea dramatică a nivelului de
trai, stratificarea accentuată a membrilor societății , amplificarea șomajului (persoane
disponibilizate și rămase fără loc de muncă), a corupției , a infracționalității , a emigrației
din România. Această situație a contribuit la o răspândire a practicii muncii temporare în
străinătate a cetățenilor români.

19
Din perspectiva migrației ca fenomen social ce afectează direct o parte
semnificativă a populației și are implicații complexe asupra întregii societăți , este
important de cunoscut și evidențiat profilul migratului – al emigrantului din România
precum și al imigrantului în țara noastră. Aceasta face posibilă orientarea corectă a
măsurilor de administrare a fenomenului imigraționist , de asistență oferită migraților .
Migrația forței de muncă în străinătate este unul dintre cele mai importante fenomene
pentru transformările soc iale ale României și pentru viețile cetățenilor săi .

20

Cap. II. Societatea și legislația manifestațiilor publice

2.1. Conceptul de societate
Ce este societatea? Societatea reprezintă, în concepția autorului C. Schi firne ț,
modul organizat de existență a vieții sociale. Esența acesteia este dată de indivizii angajați
într-un ansamblu de activități. „O societate există numai ca o pluralitate de interacțiuni
între indivizi care realizează lucruri pe care nu le -ar putea înfăptui altfel. Societatea este un
mecanism adaptativ, un vehicul social pentru reglarea și transformarea mediului, pentru
soluționarea problemelor perene ale vieții. ” (Zanden, 2008: 101).
Termenul de societate a trezit numeroase poziții teoretice. A. Giddens (1993:558) , de
pildă, conferă două sensuri conceptului în discuție :
 relații între indivizi umani și între instituții (societatea rurală, societatea urbană,
societatea capitalistă, societatea feudală etc.)
 unitatea relațiilor sociale (societatea românească , societatea germană ,
societatea europeană etc.) sau comunitățile mici reprezentative pentru o
anumită zonă și care sunt baze de cercetare etnografice .
Societatea este definită ca realitate socială relativ independentă, care se auto
perpetuează , ocupă același teritoriu și participă la o cultură comună . Marile orașe cum sunt
New York, Londra, Tokio au o populație cu mult mai mare decât multe dintre societăți , dar
ele nu pot fi considerate societăți din cauză că nu dispun de unități sociale care să le susțină
din interiorul lor. În apărarea și în realizarea nevoilor lor fundamentale ele depind de
societatea globală a statului și a națiunii . De aceea, o societate poate fi o comunitate tribal
sau un mare stat național modern. Membrii unei societăți au în comun legături, ceea ce
influențează comportamentul lor și determină formarea unor conștiințe despre relațiile
dintre ei ca fiind asemănătoare cu relațiile de rudenie.
O societate este organizația cea mai cuprinzătoare în care membrii săi își exprimă
loialitatea și pe care ei o apără împotriva forțelor distructive, interne și externe, atunci când
ele afectează calitatea vieții sociale proprii. O societate există prin intermediul membrilor
săi, prin acțiunile , comportamentele, gândirea și modul de a fi al acestora. Iată de ce

21
societatea este în strânsă comuniune cu cultura, cu mediul social, acesta fiind cadrul real de
manifestare a omului ca existență socială.
O societate (umană) reprezintă un grup de persoane între care se manifestă relații
permanente (i nterese comune, valori și scopuri) sau o grupare socială ce ocupă un anumit
spațiu geografic și care se supune unei anumite autorități politice și ai cărei membri au în
comun anumite aspirații culturale.
Societatea , afirmă C. Schifirneț, continu ă să existe prin transmitere, prin
comunicare, dar este corect a spune că ea exist ă în transmitere și în comunicare. Este mai
mult dec ât o leg ătură verbal ă între cuvinte precum „comun ”, „comunitate ”, „comunicare ”.
Oamenii tr ăiesc în comunitate în virtutea lucr urilor pe care le au în comun; comunicarea
este modalitatea prin care ei ajung s ă dețin ă în comun aceste lucruri. Pentru a forma o
comunitate sau o societate, ei trebuie sa aibă în comun scopuri, convingeri , aspirații .
„Comunicarea este cea care asigur ă dispoziții emoționale și intelectuale asem ănătoare,
moduri similare de a r ăspunde la așteptări și cerințe ”.

2.2. Conștiința națională
„Cu cât un p opor are o cultură mai veche și mai originală, cu atât știința despre
sufletul său are de cercetat un obiect mai special, mai singular”. Fiecare popor s -a fondat
pe un anumit nivel al psihologiei sociale, lucru care face dificilă utilizarea aceluiași nivel
pentru toate popoarele. Conform lui Constantin Rădulescu -Motru (2012:33) , „știința
psihologiei social e nu este o știință liberă”, ea depinde de idealurile fiecărei națiuni.
„Activitatea, spunea un filozof, este însăși esența vieții: a -i deprinde pe oameni să se
miște, să lucreze înseamnă a-i învăța să trăiască.” Prin fapte, oamenii prezintă scopurile pe
care le urmăresc, își exteriorizează trăirile și gândurile, reacționând atât la stimuli exteriori,
cât și la cei din interior.
Acțiunile oamenilor sunt foarte diverse. Omul a încercat de -a lungul vremurilor să –
și satisfacă de la nevoi vitale, până la acț iuni legate de propriile preocupări. Întreaga
energie a unei persoane se exprimă în faptele sale, oglindindu -i caracterul, precum și
capacitatea de a hotărî și ulterior înfăptui decizia luată. „Fapta nu este numai primul semn
al existenței individului, dar și cel mai caracteristic, mai tipic, mai semnificativ al
existenței acestuia.” (George Antoniu, Ștefan Daneș, 1983 :88).

22
Marea majoritate a acțiunilor umane au la bază procese psihice care se petrec în
interiorul individului. Omul este prin excelență acea „viețuitoare” care e în stare să își
realizeze o reprezentare a ceea ce dorește să facă, înainte de a trece la efectuarea ei propriu –
zisă. Astfel, omul „pune în mișcare un ansamblu de procese și de fenomene care participă
la declanșarea și desfășurarea ac țiunilor sale, asigură coordonarea și continuitatea lor în
realizarea scopurilor urmărite de individ.” (G . Antoniu, Ș . Daneș, 1983 :103).
Toate procesele care au loc în realitatea obiectivă în măsura în care implică acțiuni,
comportamente, atitudini, nu se pot desfășura decât pe baza conștiinței, ca activitate
psihică. Oamenii nu pot trăi fără a nu fi într -o strânsă legătură cu mediul exterior, cu tot
ceea ce îi înconjoară. Omul este astfel în contact permanent cu acest mediu, prin
intermediul senzațiilor, percepțiilor și a reprezentărilor, organelor de simț cu care a fost
înzestrat de natura creatoare. Omul poate să se orienteze și să acționeze asupra mediului
exterior numai în măsura în care informațiile pe care le are sunt exacte, corespund cu
realitatea obiectivă. Imaginea pe care și -a format -o omul despre realitate și care s -a
întipărit în conștiința sa, pe baza datelor furnizate de simțuri, reflectă corect realitatea
înconjurătoare. La aceasta contribuie nu numai organele de simț, dar și rațiunea umană.
Aceasta este „motorul” care prelucrează datele obținute de la simțuri. George Antoniu
(1983) consideră că fenomenul conștiinței este un proces psihic mai complex decât
gândirea, deoarece reflectă în conținutul reacțiilor individuale nu numai analiza rațio nală a
datelor furnizate de simțuri, dar și procesele afective, toate aceste activități psihice ajutând
la declanșarea și desfășurarea actului conștient. Potrivit lui T. Spăriosu (1993:55 -56),
conștiința națională reprezintă o stare psihologică, care cupri nde relația individului cu
comunitatea/ naționalitatea din care face parte. Persoana care are conștiință națională se va
integra cu succes în toate formele, normele și valorile unei națiuni. În acest sens se vor
prezenta două aspecte:
 Un prim aspect al ma nifestării conștiinței este cel informațional, reflectat în
cunoașterea, recepția acțiunilor, evenimentelor și schimbărilor care au loc în poziția
minorității naționale;
 Un al doilea aspect se referă la atitudinea apartenentului naționalității și care se
oglindește în interpretarea, evaluarea și luarea de poziție în evenimentele petrecute
în jurul și în cadrul minorității naționale.
În general, conștiința națională, ca element fundamental al identității unei etnii este
în același timp conștiința de sine a u nei comunități naționale, care se bazează pe
comunitatea de limbă, origine etnică, cultură și tradiții. Potrivit lui T. Spăriosu, „în

23
conștiința națională se exprimă specificul, originalitatea, caracteristicile naționale ale
fiecărei naționalități, particu larități care o disting de alte popoare și minorități naționale,
fără a o contrapune acestora”.
Prin noțiunea de conștiință redăm, în primul rând, aspectul care vorbește despre
sentimentul de responsabilitate morală a omului față de propria sa conduită . Contactul cu
mediul social este componenta care îl predispune pe om spre diverse încercări de ordin
emoțional care, la rândul lor, sunt însoțite de acțiuni ce pot provoca acorduri sau
dezacorduri în procesele și activitățile realizate. În raport cu aceste manifestări, conștiința
omului își asumă diverse conținuturi prin intermediul cărora au loc perturbări de morală,
echilibrul emoțional fiind predispus spre acțiuni cu efecte pozitive, dar și negative. Iar în
cazul când omulu i îi sunt atribuite anumite împuterniciri publice atunci el poate să se
manifeste prin variate poziții, lăsând conștiința să acționeze atât în limitele rațiunii umane,
cât și în limite iraționale. (https://foaienationala.ro/constiinta -politica -si-prezenta -ei-in-
guvernare.html , accesat la 16.03.2019). Din istoria omenirii, prin fapte concrete, se cunosc
exemple despre faptul cum se modifică caracterul omului atunci când ajunge în posesia
puterii sau atunci când obține funcții de conducere administrative (Ado lf Hitler, I. V.
Stalin , Benito Mussolini ). Tot din istoria omenirii cunoaștem faptul că omul cu o cultură și
o inteligență aparte este mai puțin influențat de funcția sau condiția puterii pe care o ocupă ,
conducători care la rândul lor, au fost aproape de nevoile propriului lor popor, dar mai ales,
de a face ca propria țară să devină cât mai prosperă . Exemple în acest sens sunt Napoleon
Bonaparte , regina Victoria a Angliei, ori regele Carol I al României . Este mai mult decât
evident faptul că acel om care are un nivel satisfăcător de cultură va fi expus mereu unor
schimbări, mai ales de ordin emoțional, care se vor răsfrânge asupra modelului de trai al
propriei națiuni pe care o deservește. În acest sens se vorbește despre ordinea „decentă” și
„indecentă” a rațiunii. Este vorba despre a asigura o funcționalitate pozitivă sau negativă în
ceea ce privește treburile unui stat. Dacă conștiința este o formă de reflectare a realității
obiective, un produs al materiei superior organizate creierului uman și al vieți i sociale
(definiție conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române) , atunci politica este o formă
a puterii care se manifestă la nivel public, reprezentând activitatea omului în sfera
administrativă a statului.
A fi conștient de ceva înseamnă atât per ceperea obiectului sau fenomenului de către
subiect, cât și faptul de a -și da seama de obiectul sau fenomenul perceput. Primul proces
poate fi încadrat în categoria cunoașterii senzoriale, în vreme ce ultimul este cel al
cunoașterii logice. Prin participar ea conștiinței, manifestarea exterioară a individului

24
dobândește un caracter conștient, actul devine oglinda personalității individului. Acestuia
poate să i se atribuie atât meritul (ori recompensa pentru faptele bune) cât și vina, pentru
faptele rele (urm ată de o eventuală sancțiune).
Conștiința națională nu are o origine și o bază ereditară, în sensul că omul nu se
naște cu o conștiință națională formată. Ea se dobândește prin procese educative, se
dezvoltă treptat, în raport cu sistemele de valori și no rme ale națiunii. Considerăm că o
educație națională cuprinde mai ales educația respectului interetnic. În cazul nostru,
conștiința națională este conștiința colectivă a minorității române asupra originii, limbii,
valorilor și culturii române. Ea se exprim ă și în respectul și dragostea față de țară și de
istoria sa bogată. La nivel personal, vorbim despre o conștiință individuală, a fiecăruia
dintre noi. În acest fel se poate măsura felul în care fiecare individ și -a însușit cultura
propriei națiuni. Astfel , cu cât o persoană a asimilat mai multă „cultură națională”, cu atât
rolul său devine mai important, iar puterea de integrare în națiune devine mai mare.
Individul va putea în acest mod să își identifice cu ușurință locul și rolul pe care îl ocupă.
O altă dimensiune a identității naționale este sentimentul național, deosebit de
important. Este mai mult decât evident că tot ceea ce ține de sfera conștiinței se manifestă
la nivel afectiv, sub sfera rațiunii, a comportamentelor, faptelor și actelor concre te. T.
Spăriosu (1993 :68) considera că „unicul criteriu al conștiinței, al convingerii și al valorii
sentimentelor este practica, comportamentul, adică săvârșirea de fapte și acte pozitive”. În
cazul nostru, acest lucru se răsfrânge asupra participării act ive la manifestațiile și acțiunile
națiunii. Participarea la aceste tipuri de acțiuni poate lua diverse forme și poate fi de o
intensitate mai mică sau mai mare. Comportamentul nu e dat și nici nu se realizează de la
sine, ci se învață. Tot în concepția au torului menționat, apelul la conștiință, convingere,
sentiment și comportament (elemente ale identității naționale) nu înseamnă omogenitate
națională. Se afirm ă că funcționarea unei țări este dependent ă de gradul de participare a
cetățenilor la via ța socia lă, politic ă și economic ă. De asemenea, participarea activa a
cetățenilor trebuie s ă se manifeste și în plan cultural, dezvoltarea culturii contribuind la
buna rela ționare interetnic ă. În acest sens, se consideră c ă doar prin ridicarea nivelului de
dezvolt are a conștiinței naționale pot fi consolidate și prioritizate valorile.

2.3. Procesul de asimilare. Minoritățile
Prin minorități naționale se înțelege „existen ța și recunoașterea ca atare, a unor
grupuri bazate pe factori unificatori și spontani, un grup bine definit de persoane care are

25
cetățenia statului în care locuiește, care prezintă caracteristici etnice, culturale sau
lingvistice distincte și sunt animate de v oința de a păstra identitatea comună a membrilor
săi, în special referitoare la cultura, tradițiile și limba lor, care sunt în inferioritate numerică
în raport cu populația care constituie majoritatea, dar întrețin legături vechi, trainice și
durabile cu a cest stat. ” (http://www.rador.ro/2014/12/18/analiza -minoritatile -nationale -din-
romania -intre-aspiratii -si-realitati/ , accesat la 18.03.2019).
Conform recensământului din anul 2011, populația minoritară reprezintă un procent
de circa 11 % din totalul de 2 0,1 milioane locuitori ai țării noastre . Cele mai importante
minorități din România sunt cea maghiară – 1,23 milioane locuitori (circa 58,9 % din total
minorități), fiind urma ți de romi – 0,62 milioane, ucraineni – 50,9 mii locuitori , germani –
36 mii, tur ci, ruși lipoveni, sârbi, slovaci, bulgari, croați, greci, evrei, italieni, polonezi,
cehi, și alte minorități. Minoritățile naționale doresc ca statul în care locuiesc și a cărui
cetățeni sunt, să le respecte deosebirile de ordin cultural și etnic, cu car e vin în țară. Din
punct de vedere constituțional, ei au obligația de a fi loiali țării în care trăiesc, având
totodată și drepturi specifice, precum dreptul la limba maternă, la educație ori la mijloace
de informație. Având aceste exemple, putem să vedem foarte ușor cum cetățenii români se
adaptează cerințelor altor popoare și națiuni, în momentul în care aleg să își părăsească țara
de baștină și să locuiască într -un spațiu diferit, cu o cultură diferită. În acest sens, aducem
în discuție noțiunea de „asim ilare”, ca un proces marcant pentru o minoritate națională care
trăiește în mijlocul altei majorități. T. Spăriosu (1993) identifică două moduri de asimilare
a minorității de către majoritatea populației în mediul în care acestea coabitează: asimilarea
etatistă și asimilarea benevolă a minorității naționale. Prima se referă la asimilarea
organizată, din partea statului, prin intermediul Constituției, a diverselor hotărâri și
regulamente, care nu respectă pe deplin prevederile actelor internaționale cu privi re la
drepturile minorităților naționale sau a altor grupuri. Asimilarea benevolă este cea făcută
nesilit, de bună voie din partea unei populații minoritare, a unor grupuri sau a unor indivizi
care aparțin altor etnii. Pe plan mondial este cea mai răspândi tă.
Indiferent de formă, procesul de asimilare înseamnă încorporarea unui grup etnic în
componența altui grup de același fel. Acest proces are loc prin eliminarea caracteristicilor
proprii și însușirea unui nou sistem de valori al populației care asimile ază. Acest proces are
de regulă două efecte: pe de o parte majorarea populației care exercită asimilarea și pe de
altă parte, reducerea populației (etniei) care se asimilează.

26
În ceea ce privește fenomenul asimilării , se poate vorbi în mai multe sensuri. În
literatura de specialitate sunt disociate două forme de asimilare. Prima este cea așa -numită
psihică, care se axează pe însușirea modului de a gândi, a mentalităților, tradițiilor,
obiceiurilor și a tuturor aspectelor care țin de sfera conștiinței și a mentalului individual. În
acest caz, persoanele și implicit grupurile din care fac parte, sunt asimilate și se integrează
în noul mediu. Pe de altă parte, există noțiunea de asimilare socioetnică, care poate fi
caracteristică mediilor multinaționale și se manifestă prin adoptarea unui nou stil de viață,
școlarizarea să se bazeze pe limba maternă în principal, etc. (T. Spăriosu, 1999)
În opinia autorului T. Spăriosu, „asimilarea este întotdeauna un proces psihosocial
inconștient, care se desfășoară în mod natural, neobservat, invizibil, fără o analiză
profundă, directă”. Este bine de știut că orice asimilare, indiferent de gradul de conștiință a
celor care asimilează, se desfășoară mereu sub influența unor factori de tip psihologic,
cultural și social. Mai mult decât atât, trebuie luați în calcul toți factorii care facilitează
acest proces, mai ales aceia care se regăsesc și în identitatea celor care sunt asimilați. Un
exemplu în acest sens poate fi reprezentat fie de un teritoriu comun la un moment dat, fie
de aceeași confesiune religioasă.
Lupta între forța de atracție a poporului majoritar și conștiința națională a
minorității se desfășoară în primul rând în rândul generațiilor tinere, în formare.
Predominarea uneia sau altei părți va fi decisivă pentru destinul minorității naționale.
Atunci când prevalează poporul majoritar, cursul convertirii etniei e simplu, desfășurându –
se în mod continuu, fără a întâmpina mari obstacole. În acest caz, prima generație pierde
conștiința și mândria națională, iar următo area chiar și limba maternă. Acolo unde
contactele dintre popor și minoritatea națională sunt foarte strânse și făcute în mod
permanent, mutațiile etnice directe sunt cu atât mai accelerate și mai puternice.

2.4. Educarea identității naționale
După cum a m menționat deja, educația este principala formă de cultivare și de
menținere atât a unui specific național, cât și a conceptului de „identitate”. Contactele
sociale ajută în acest proces, asimilarea fiind cu mult mai intensivă în cadrul acestor
grupu ri. Asimilarea va fi cu mult mai mare în centrele educaționale unde învățământul se
desfășoară în două limbi (una a poporului care asimilează și alta a celui care e asimilat).
Trebuie adus în discuție și faptul că familia va rămâne unul dintre principalii cultivatori ai
identității naționale, indiferent de națiunea la care ne referim. Familia e cea care va stabili

27
drumul generațiilor viitoare, cultivând, după cum am spus, conștiința și sentimentele
naționale. Tot în sfera familiei, ne vom referi în cele ce urmează la fenomenul căsătoriei
mixte, care în opinia multor specialiști, reprezintă un prim pas spre dispariția identității
naționale a unui membru al familiei respective. Faptul că o persoană alege să trăiască în
uniune cu o altă persoană, parte a altei culturi, nu poate fi considerat un proces obligatoriu
de asimilare. Dacă identitatea națională este un fenomen și o stare care ține de conștiința
națională și dacă persoanele care întemeiază o astfel de familie mixtă își mențin
convingerea și sentimentul n ațional în continuare, atunci această „alianță conjugală” nu
reprezintă un pericol pentru dispariția identității naționale.
Este important de menționat faptul că procesul de integrare a unei minorități într -o
majoritate este un proces care se desfășoară continuu, fiind de natură socială și psihologică.
T. Spăriosu vorbește despre un stadiu incipient al asimilării și al integrării, denumit în
psihologia socială aculturație. Aculturația se manifestă prin preluarea parțială sau integrală
de către un individ sau un grup de persoane a culturii majorității în mijlocul căreia trăiește.
Acest proces este posibil doar în situațiile în care există contacte directe îndelungate dintre
două culturi diferite. Conviețuirea, mai ales în situațiile în care una dintre cultu ri este mai
dezvoltată, va duce la impunerea unei culturi dominante și la asimilarea propriu -zisă a celei
mai puțin avansate. Mai mult decât atât, conviețuirea va duce și la o lărgire a orizonturilor
culturii minorității naționale, însă nu trebuie să se aj ungă în situația de a pierde specificul
culturii și implicit a țării de origine.

2.5. Bilingvismul
Un alt aspect deosebit de important este fenomenul bilingvismului. Dezvoltarea
intelectuală a indivizilor se face prin cunoașterea de limbi străine. Bil ingvismul apare în
cadrul familiilor mixte, cu preponderență, însă a luat amploare și în cadrul sistemelor
educaționale, unde elevii învață, pe lângă limba maternă, o altă limbă, de circulație
internațională. În acest sens însă, trebuie avut în vedere comu nicarea din sânul familiei,
deoarece există cazuri când ambii părinți vor vorbii în limba lor maternă, ori se va
comunica doar într -una dintre limbi. T. Spăriosu menționează în acest sens că „psihologia
socială cunoaște o manifestare a bilingvismului, ca e fect al procesului de aculturație, când
stăpânirea limbii dominante până la nivelul celei materne poate facilita integrarea socială a
minoritarului”. (Spăriosu, 1993 :67). Astfel, persoanele care trăiesc într -un mediu
multinațional, datorită interacțiunii ș i îndeosebi a relațiilor interpersonale acumulează

28
însușiri și caracteristici de la majoritatea populației, individualitatea și comportamentele
personale schimbându -se. Este vorba în acest sens de adaptare, care în opinia specialiștilor,
reprezintă însușir ea treptată de noi tradiții, atitudini, care aparțin majorității cu care se intră
în contact prin intermediul conviețuirii. Procesul de adaptare poate fi realizat și în sens
invers, atunci când are loc inadaptarea unei persoane sau grup la un nou mod de vi ață și noi
mentalități. Astfel de persoane vor produce stări de la insatisfacție, la conflicte și insuccese
pe diverse planuri.
Stagiul final al proceselor prezentate va fi integrarea socială și ulterior națională a
individului sau a grupului etnic. Un o m care își însușește un nou model de viață, de
comportament și de gândire nu se va mai considera izolat de ceilalți. A se observa că
democrația favorizează asimilarea rapidă a minorităților. Sistemul democrat nu se bazează
pe supunere, ci pe asocieri liber e, lucru care duce la o mai ușoară integrare a grupurilor.
Cercetările științifice demonstrează că în diverse grupuri formale, procesul integrării se
face mai lent și poate întâmpina diverse obstacole, iar integrarea va deveni mai mult o
supunere decât o a cceptare, în mod voluntar. Procesul de integrare socială se va finaliza cu
un alt proces, numit interiorizare. Această transformare are loc atunci când persoana
cunoaște modelul social și cultural în care s -a integrat și îl recunoaște ca fiind parte a
propriei sale mentalități. T. Spăriosu definește interiorizarea drept „un proces preponderent
psihologic dar și moral și un stadiu în care individul se identifică complet cu noul grup în
care a intrat”. Interiorizarea este stagiul final al procesului de adopta re a unei noi identități
naționale și astfel dispariția identității deja avute până în acel moment. Totuși nu trebuie să
ne gândim că fiecare persoană va ajunge să parcurgă acest întreg proces și astfel să fie
asimilată într -un mediu nou. Astfel, fenomenul asimilării este unul de factură benevolă,
fără a se impune din exterior vreo clauză ori constrângeri de orice natură.
Un rol important îl are conștiința și în luarea de către un individ a hotărârii de a
acționa, adică de a se manifesta în afară . Chiar dacă e îndreptată spre a obține rezultate
negative, o asemenea manifestare constituie tot un act conștient. O persoană acționează
pozitiv sau negativ, pentru că vrea acest lucru. Creierul uman e cel care comandă organelor
care efectuează mișcarea s ă urmeze o anumită direcție de acțiune. Având în vedere acest
lucru, vom exemplifica două situații. O persoană care suferă de dezechilibru mintal va
putea să încalce foarte ușor legea, fără să își dea seama de ceea ce face. La acest tip de
persoane nu se m anifestă capacitatea de a gândi, autoanaliza și controla fapta comisă. În

29
cazul unei persoane sănătoase din punct de vedere psihic, controlul conștiinței asupra
actului de voință va asigura un caracter rațional și coerent manifestării exterioare.
Încercâ nd a delimita procesele psihice ale conștiinței juridice (cele prin care
realitatea obiectivă este reflectată din unghiul vieții juridice de alte forme ale conștiinței)
nu înseamnă că se putea desprinde conștiința juridică de aceasta. Normele de drept, mai
ales cele care cuprind reguli de comportament ale oamenilor în societate se inspiră din
regulile morale, adică din normele pe care orice grup/colectivitate le elaborează,
exprimând concepția și atitudinea sa, față de ceea ce este bun sau rău, moral sau im oral în
relațiile sociale, spre a se asigura buna conviețuire a membrilor colectivității. De -a lungul
timpului, diverse clase stăpânitoare au încercat să denatureze, spre folosul lor, aceste
reguli, sau au impus altele noi, ca o expresie a propriilor lor i nterese, a dorinței lor de a
„domina”. Oamenii simpli, muncitori au continuat să respecte regulile simple ale
adevărului, omeniei, cinstei, solidarității, transmise din generație în generație. În zilele
noastre, aceste reguli sunt preluate și dezvoltate în noile condiții istorice de către maniera
democratică și prin normele juridice ce vizează oamenii și comportamentele lor. (Spăriosu,
1993:89).

2.6. Relația dintre morală și sistemul juridic
Există o legătură strânsă între conștiință morală și juridică . Nu e nevoie mereu ca o
persoană să cunoască normele juridice, pentru că este mai mult decât suficient să cunoască
reguli care țin de moralitate și care conțin interdicții asemănătoare ca sens și importanță.
Spre exemplu, regulile de a nu adresa cuvinte cu injurii unei persoane sau de a nu îi reproșa
cuiva un defect sau o boală sunt reale, sunt prezente în conștiința fiecăruia dintre noi, chiar
dacă nu cunoaștem regulile codului penal, deoarece ele exprimă reguli morale, pe care ar fi
normal să ni le însu șim cu toții. În astfel de cazuri, legea nu face decât să preia aceste
reguli și să le sancționeze, prin aplicarea de pedepse.
„Dacă regulile juridice de comportare au la bază cel mai adesea reguli morale
adiacente, înseamnă că evaluarea în conștiința su biectului a caracterului unei fapte, prin
prisma ordinii de drept, nu presupune neapărat cunoașterea în amănunt a normelor de drept
ori a problematicii juridice legate de aplicarea acestor norme. Suficient să apară pe planul
conștiinței interdicția morală față de fapta proiectată ca să opereze obligația subiectului de
a se abține de la o acțiune care ar încălca regula morală și juridică respectivă”. (Extras din

30
Antoniu, G., Daneș Ș., Conștiința cetățenească și educația juridică , Editura politică,
1983 :36-37).
Ridicarea nivelului conștiinței morale înseamnă consolidarea conștiinței juridice a
oamenilor. Acest lucru contribuie la respectarea regulilor elementare de conviețuire în
societate, dar și la respectarea ordinii de drept, la formarea unei atitudini co nștiente,
responsabile, față de normele juridice în vigoare. Mai mult decât atât, pentru a acționa
eficient asupra conștiinței juridice trebuie acționat și asupra celei morale.
Este evident că educația juridică își are rădăcinile în sânul familiei, odată cu
deprinderea primelor reguli morale, de a respecta regulile de conviețuire și de muncă.
Regulile sunt ulterior dezvoltate și întărite sub influența școlii, a diverselor grupuri din
care oamenii fac parte, la un moment dat, de -a lungul existenței. „Defi ciențele în
activitatea educativă a acestor factori cu privire la însușirea normelor morale se vor
răsfrânge inevitabil și asupra simțului de răspundere al cetățenilor față de îndatoririle lor
sociale.” (Antoniu, G., Daneș Ș.,1983 :82). Factorii educațional i ai societății nu vor exercita
o influență educativă din punctul de vedere al normelor morale asupra membrilor societății
fără să nu acționeze și asupra nivelului conștiinței juridice a cetățenilor.
Trebuie adus în discuție și conceptul de „conștiință po litică” a cetățenilor. Conform
lui G. Antoniu, aceasta se definește ca „acea formă a conștiinței sociale care cuprinde
ideile, teoriile, concepțiile, sentimentele, stările de spirit ale oamenilor cu privire la relațiile
lor cu clasa căreia aparțin și cu ce lelalte clase, cu partidul și cu celelalte partide, cu privire
la raportul lor față de orânduirea socială și de stat existentă, față de relațiile dintre state și
națiuni”.
De mare însemnătate pentru creșterea capacității de rezistență a individului față d e
tentațiile spre fapte negative este dezvoltarea capacității sale de cunoaștere, îndrumarea lui
spre însușirea unei concepții științifice despre lume și societate. În cadrul acestor
preocupări se situează și îndrumarea cetățenilor spre cunoașterea dispozi țiilor legale a
normelor de conviețuire socială, etc. Însușirea conținutului legilor exercită o puternică
influență educativă, creează o premisă sigură a respectării acestora. La fel de importante
sunt și acțiunile menite să educe sentimentele cetățenilor, sădirea în conștiința lor a
dragostei față de idealurile nobile, față de valorile fundamentale ale societății noastre, a
dorinței de a respecta normele țării. Aceste dorințe ar trebui stimulate nu numai pentru a
evita sancțiunile pe care le -ar atrage nere spectarea legilor, ci mai ales pentru satisfacția pe
care o procură oricărui individ ordinea și disciplina, existența unui climat de înțelegere și
colaborare între membrii societății. Mai mult decât atât, educarea voinței oamenilor,

31
precum și a capacității lor de a -și înfrâna, inhiba anumite tendințe negative sunt deosebit de
importante. (Antoniu, Daneș, 1983 :89)
Forma superioară de reflectare a realității este gândirea. Aceasta permite
identificarea cu succes a însușirilor generale și esențiale ale obiectelor și fenomenelor, a
relațiilor dintre acestea și face posibilă cunoașterea legilor general valabile.
Noțiu nea de libertate ar părea, în concepția unor cetățeni, că se opune noțiunilor de
ordine și disciplină, de respect și respectarea legilor țării. Ordinea și disciplina, ca și
respectarea legilor asigură condițiile necesare pentru ca membrii unei societăți să se bucure
de libertate, să contribuie la bunăstarea și progresul societății din care fac parte. Adevărata
libertate a individului nu înseamnă a face orice, ci constă în înțelegerea necesității, în
cunoașterea limitelor și a îndatoririlor. Ca urmare a revo luției socialiste, a eliberării de
asuprire și de un regim totalitar, cetățenii români au căpătat o libertate reală, având
posibilitatea participării libere la crearea propriei lor personalități, a propriului lor destin.
Consacrarea juridică a acestei libe rtăți sunt drepturile de care cetățenii se bucură și care se
găsesc stipulate în Constituția României. Tot în această lege fundamentală sunt înscrise și
anumite îndatoriri definitorii, printre care și aceea a respectării legilor. A fi liber înseamnă
pentru fiecare cetățean obligația de a -și face datoria și de a se comporta astfel încât să fie în
concordanță cu cerințele societății. Numai respectarea strictă a ordinii și disciplinei în
societate asigură o libertate reală a indivizilor. (Constituția României, 2003)

2.7. Legile și rolul lor în societate
Potrivit autorilor George Antoniu și Ștefan Daneș, legea „este un act al autorității
de stat prin care se prescriu anumite reguli de conduită ori se prevăd alte măsuri de interes
general.” Legea constituie instrumentul principal de transformare a societății, a ordinii,
disciplinei, de educare a cetățenilor.
Rolul legilo r este , afirmă autorii G. Antoniu și Ș. Daneș, de a guverna societatea și
reprezintă soluții centrale la problemele pe oameni lor din activit ățile lor zilnice . Orice
instituție are la baz ă legi cunoscute și respectate de către membrii ei, nerespectarea
normelor aduc ând o sancțiune . Într-o societate democratic ă regulile sunt impuse de
majoritatea cu putere . Este adevărat că de cele mai multe ori cetățenii nu participă direct la
elaborarea legilor. Oricine își dă seama ce mari greutăți ar prezenta în practică adunarea
laolaltă a milioanelor de cetățeni, ori elaborarea în prezența lor a legilor și punerea de
acord a părerilor unui număr atât de mare de oameni. Astfel se explică de ce s -a ajuns la

32
soluția ca sarcinile de a elabora și adopta legile să fie încredințate, cel mai adesea,
reprezentanților poporului, adică celor aleși prin votul cetățenilor în organele de conducere
ale țării.
Evoluția și bunăstarea unei țări este în strânsă legătură cu capacitatea instituțiilor de
a crea, de a impune și a le respecta regulile după principiul corectitudinii si imparțialității și
a separărilor puterilor în stat. Legea r eflectă cerințele actuale și de perspectivă ale
dezvoltării societății.
„Dura lex, sed lex” spuneau juriștii romani, adică legea este dură, însă este lege.
Chiar și atunci când reglementările sunt aspre, cetățenii trebuie să le respecte. Totuși,
trebuie s ă ne amintim de condițiile societății bazate pe exploatare, unde legile exprimau
interesele și dorințele clasei dominante, iar duritatea legii era resimțită de cei săraci și
asupriți. Încă din Antichitate, Juvenal scria că „legile strivesc pe cei slab și c ruță pe cei
puternici”, iar Solon, un mare înțelept al Greciei antice scria că „legile nu sunt făcute decât
pentru cei mici, cei mari punându -se întotdeauna la adăpost de asprimea lor”. (Antoniu,
Daneș, 1983 :110-111).
Pentru a -i determina pe oameni să res pecte legile, clasele dominante au atribuit
acestora o origine divină. La greci, se considera că legile provin de la Zeus. La romani, se
atribuia lui Jupiter onoarea de a fi dat primele legi. Biserica creștină a răspândit legenda
celor 10 porunci primite d e Moise de la Dumnezeu, iar reprezentanții ei au propagat idee
că „smerenia față de legi e plăcută lui Dumnezeu”. Într -o enciclică a Papei Leon al XIII -lea
se spunea că „forța general obligatorie a legilor făcute de oameni rezidă în aceea că ele
trebuie pr ivite ca o manifestare a dreptului etern”. (Antoniu, Daneș, 1983 :114).
Pentru cei care nu se lăsau convinși de asemenea argumente s -a elaborat teoria
potrivit căreia respectarea legii este o cerință a rațiunii, a unor principii superioare de
ordine și dis ciplină, pe care trebuie să le respecte orice cetățean, cu orice sacrificiu.
Exemplul cel mai frecvent care se dădea era acela al lui Socrate, care deși condamnat pe
nedrept la moarte și având posibilitatea să se sustragă executării pedepsei, a preferat să
moară decât să încalce legea, chiar dacă aceasta a fost greșit aplicată. Mai târziu s -a folosit
argumentul că legea fiind conformă cu interesele generale, asigurând apărarea intereselor
întregii societăți, este necesar pentru însăși existența acesteia să fie respectată.
Obligația de a se supune legilor constituie o îndatorire legală și egală pentru toți
cetățenii. Este egală pentru toți cetățenii indiferent de particularitățile lor individuale,
deoarece calitatea de cetățean este aceeași pentru toată lu mea, ca și îndatoririle care le
revin în raport cu legile țării. Nu influențează această îndatorire egală nici poziția în

33
ierarhia socială a unui cetățean sau altul, nici meritele față de societate, ori contribuția mai
mare sau mai mică pe care o aduc în p rezent la progresul societății. Nicolae Ceau șescu
spunea în Cuvântare la Consfătuirea de lucru pe problemele muncii organizatorice și
politico -educative din 2 -3 august 1983 că „a fi revoluționar, a fi conducător revoluționar nu
este suficient să fii un bun inginer, un bun muncitor, un bun economist sau chiar să fii un
bun ministru. A fi revoluționar înseamnă să pui mai presus de toate interesele partidului,
ale poporului și să lași la o parte orice interese de ordin personal”.
Constituția României acordă importanța cuvenită tuturor formelor de exprimare
liberă . Legea care reglementează orice tip de manifestații pe domeniul public este Legea
60/1991, privind organizarea și desf ășurarea adun ărilor publice . Aceasta a fost republicată
în Monitorul Oficial, cu numărul 186 din 14 martie 2014. Deși este considerată Legea
Protestului, deși legiferează un amănunt modalitatea de desfășurare a mitingurilor , a
protest elor, Legea nr. 60/1991 cuprinde și alte forme de adunare publică (ceremonii,
demonstrații, competiții sportive).
Conform art.1, „ cetățenii au libertatea, garantată prin lege, de a -și exprima opiniile
politice, sociale sau de altă natură, de a organiza mitinguri, demonstrații , manifestații și
orice alte întruniri și de a participa la acestea ”. Asemenea activități se pot realiza doar
pașnic și fără niciun fel de arme .
Potrivit articolului 2 din Legea menționată , adunările publice trebuie să se
desfășoare într-un mod cât mai civilizat, cu protecția participanților și a mediului .
Manifestațiile nu trebuie să stânjenească în vreun fel folosirea normală a drumurilor
publice, a transportului în comun (cu excepția celor autorizate), funcționarea instituțiilor
publice sau private, a celor de învățământ , cultură și sănătate, a unităților economice .
Un aspect important este acela că manifestațiile nu trebuie „să degenereze în
acțiuni turbulente ”, fiind prioritare siguranța persoanelor, integritatea corporală a
oamenilor, viața și bunurile personale ale acestora.
Potrivit Art. 9 sunt interzise a dunările publice prin care se urm ărește:
 propagarea ideilor totalitare de natur ă fascist ă, comunist ă, rasist ă, sau ale
oricăror organiza ții terorist -diversioniste, def ăimarea țării și a na țiunii, îndemnul la
ură național ă sau religioas ă, incitarea la disc riminare, la violen ță public ă și la
manifest ări obscene, contrare bunelor moravuri;
 organizarea unei lovituri de stat sau altei ac țiuni contrare siguran ței
naționale;

34
 încălcarea ordinii, siguranței sau moralității publice, a drepturilor și
libertăților cetățenilor ori punerea în pericol a sănătății acestora.
În octombrie 2018, Magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au decis că
adunările publice, respectiv manifestațiile, mitingurile și orice alte forme de protest trebuie
declarate atunci când se desfășoară în locuri publice. «Înalta Curte de Casație și Justiție,
prin decizia de astăzi, a limitat dreptul cetățenilor de a protesta spontan! […] Astfel,
caracterul spontan al protestului, care apărea stipulat până acum în art. 3 d in Legea nr.
60/1991, nu mai este valabil, chiar dacă adunarea publică se desfășoară în exteriorul unei
instituții de interes public.
Ca urmare a alegerilor parlamentare din 11 decembrie 2016, în care Partidul Social
Democrat a obținut cel mai mare număr de mandate în Parlament, a fost instituit un nou
guvern, având prim -ministru din partea Partidului Social Democrat . Astfel a luat ființă
Guvernul Sorin Grindeanu la 4 ianuarie 2017. La scurt timp după învestirea noului guvern
de la București , noul ministr u al Justiției Florin Iordache a declarat că va aduce în discuție
modificări ale codului penal în vederea modificării pedepselor pentru infracțiuni cu un
redus grad de pericol social. Acest moment a reprezentat începutul reacțiilor negative,
populația crit icând aceste decizii pe motiv că ar fi de fapt luate pentru a proteja oamenii
influenți care au fost condamnați în ultimii ani pentru corupție. Guvernul a propus aceste
modificări, invocându -le ca o soluție la chestiunea suprapopulării închisorilor și a
penitenciarelor. La două săptămâni de la învestire, Guvernul s -a întrunit pentru a emite o
Ordonanță de urgență pentru punerea în aplicare a proiectului de modificare a legislației
penale. Președintele Klaus Iohannis a participa t la această ședinț ă. La scurt timp după
ședința de guvern, Ministerul Justiției a publicat ordonanțele pe site -ul său și le -a transmis
instituțiilor judiciare relevante pentru eventuale consultăr i. În urma analizei efectuate ,
Consiliul Superior al Magistraturii a oferit aviz negativ . Totuși, în seara zilei de 31
ianuarie, ordonanța de urgență 13/2017 privind modificarea Codurilor penale a fost votată
în cadrul ședinței de guvern, proiectele de lege urmând să fie transmise Parlamentului în
procedură de urgență. Ordonanța nu se regăsea p e ordinea de zi a ședinței.
OUG nr.13 stabilește că abuzul în serviciu este pedepsit penal începând de la
200.000 de lei, la o sumă mai mică , pedeapsa reprezentând „sancțiuni administrative ”. Alte
schimbări includ abrogarea sancționării infracțiunii de ne glijență în serviciu, dar și
redefinirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului, care nu se pedepsește dacă este
săvârșită „de un membru al familiei sau afini până la gradul II” și nici „în cazul emiterii,
aprobării sau adoptării actelor normative .”

35
În cazul situați ilor de urgență, Guvernul poate să dea o lege, în locul Parlamentului ,
prin O rdonanța de Urgență (a Guvernului). În domeniile care privesc justiția și codurile
este obligatoriu de cerut avizul de la Consiliul Superior al Magistraturii , care are valoare
consultativă.
Primele manifestații importante au avut loc miercuri, 18 ianuarie 2017. Au
participat în jur de 5.000 de oameni, dintre care aproape 4.000 în București. În weekend -ul
următor, protestele au luat amploare, la București ieșind în stradă peste 15.000 (conform
altor surse, peste 20.000 sau 30.000 de oameni. Președintele Klaus Iohannis a venit în Piața
Universității pentru a -și exprima solidaritatea cu manifestanții. Liderul PSD, Liviu
Dragnea, l -a acuzat pe șeful statului că „e ste în fruntea unei mineriade”, calificând
protestele un „început de lovitură de stat”. La 29 ianuarie a avut loc un nou protest,
considerat la acel moment „cel mai mare protest din ultimele decenii”, numărul
manifestanților fiind estimat la 50.000 la București, respectiv 100.000 în total. La
București, mulțimea de protestatari s -a adunat în Piața Universității și a plecat într -un marș
pașnic, care a inclus opriri planificate la CNA, Ministerul Justiției și Guvern. Marșuri de
solidaritate ale diasporei au avut lo c la Bruxelles, Copenhaga, Paris, Chișinău, Bordeaux,
Hamburg, Londra și Zürich. Cristian Mihai Dide, protestatar , a declarat că nu se aștepta la
o prezență atât de mare în Piață , conform dcnews.ro. „ Consider c ă a fost un protest foarte
reușit, trebuie să recunosc că nu m ă așteptam la așa mulți participanți. Mă bucur că tot mai
mulți își arată nemulțumirea față de actuala clasă politică.”
Un exemplu negativ de manifestare este cel de la Paris, din noiembrie 2018.
Conform știrileprotv.ro, „ poliția din Paris a folosit gaze lacrimogene se tunuri cu apă
pentru a -i dispersa pe manifestanți care s -au strâns, pe Champs Élysée , pentru a protesta
față de creșterea prețurilor la carburanți .”. Manifestanții au fost violenți, au rupt cordoanele
de securitate, fiind arestate peste 18 persoane. Forțele de ordine care au fost mobilizate
pentru securitatea protestului au folosit atât gaze lacrimogene, cât și tunuri cu apă,
împotriva manifestanților. Mai mult decât atât, potrivit cotidianului Le Monde , mai multe
persoane au încercat să se apropie de reședința președintelui francez, Emmanuel Macron,
cerând cu vehemență demisia acestuia de la șefia statului. Vestea că începând cu noul an
vor exista majorări la prețul carburanților a scos în stradă peste 150.000 de man ifestanți,
potrivit observator.tv. O protestatară a fost omorâtă în timpul acestor proteste, iar peste 45
de persoane au fost rănite, în confruntarea cu forțele de ordine.

36

Cap. III. Relațiile interpersonale în comunicare

3.1. Grupurile, empatia și comunicarea empatică
Grupul este, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, „a nsamblu l de
persoane reunite (în mod stabil sau temporar) pe baza unei comunități de interese, de
concepții / o colectivitate de indivizi între care există relații soci ale, care se supun acelorași
norme de comportament și urmăresc un scop comun ”.
În cercetarea întreprinsă, trebuie însă adus în discuție termenul de „grup restrâns”,
deoarece se analizează indivizii care interacționează, comunică și dezvoltă relații
interumane în cadrul unui grup de dimensiuni mai reduse, de aici și termenul precizat
anterior. Jean Claude -Abric (2002) definește grupul restrâns ca fiind „ansamblul de
persoane care au posibilitatea de a se percepe și de a interacționa în mod direct și care
participă la o activitate comună, grație unui sistem de reguli și de norme formale sau
informale”.
De Visscher identifică șapte particularități ale unui grup restrâns:
1) O unitate de timp și de loc, care presupune o relativă proximitate și o
distanță inter individuală minimală.
2) O rațiune de a fi și de a rămâne împreună.
3) Un destin relativ comun.
4) Posibilitatea formării unei percepții și a unei reprezentări a fiecăruia dintre
membri despre ceilalți.
5) Perceperea unei anumite „grupalități”, care este observată de către membrii
grupului și/ sau de persoanele exterioare.
6) Posibilitatea unei interacțiuni și a unei comunicări efective, verbale sau
nonverbale.
7) O durată suficientă pentru ca un eventual proces de instituționalizare să
poată fi demarat.
Comunicarea este, p rin urmare, un mijloc eficient de promovare a relațiilor sociale,
precum și o formă de a influența, de a manipula. Influența socială creează, întărește sau
impune valori, canalizează decodarea realității și prelucrarea informațiilor. Aceasta joacă

37
astfel u n rol deosebit de marcant în organizarea, menținerea sau punerea în discuție a
statutelor și a relațiilor de putere și de autoritate.
Empatia vizează conduita retrăirii stărilor, gândurilor, acțiunilor celuilalt de către
propria persoană prin intermediul unui proces de transpunere substitutivă în psihologia
partenerului (E. Stănculescu și S. Chelcea, 2003, 135 -136). Mead (1934) afirmă că empatia
reprezintă „capacitatea unei persoane de a se pune în locul cuiva și a intui cum să
reacționeze într -o anume si tuație”.
În Grecia antic ă, marii oratori își construiau discursul plec ând de la trei elemente
principale : ethos (legat de caracterul vorbitorului, de credibilitatea sa), pathos (capacitatea
de a rezona pe plan emo țional, de a empatiza) și logos (un discur s ce se supune principiilor
logice). Oratorii erau convin și că, pentru a convinge și a influen ța prin discurs, toate cele
trei elemente trebuie combinate într-o propor ție adecvat ă. Mai mult decât atât, ultimele
cercetări au demonstrat că emoțiile joacă un rol esențial în relațiile interpersonale.
În concepția lui W. Eisenberg și J. Strayer (1987), comunicarea empatică este
inclusivă atât pentru ascultarea empatică, cât și pentru formularea empatică a răspunsuri lor.
Comunicarea empatică poate fi o soluție bună în rezolvarea conflictelor, precum și în
eliminarea tensiunilor din cadrul relațiilor interumane.
Termenul „empatie” reprezintă o adaptare în limba română a termenului deja
existent în limba engleză ”empa thy”. Jacques Cosnier (2010 :45) prezintă termenul drept
„aptitudinea de a se plasa în locul celuilalt, de a -și imagina gândurile, sentimentele sau
acțiunile acestuia”. Autorul subliniază faptul că trebuie să existe o distincție clară între
termenul „empati e” și cel de „identificare”, căci deși este vorba despre a intra în universul
mental al celuilalt individ, nu există confuzie între sine și celălalt. De asemenea, autorul
menționează ideea că empatia se bazează pe împărtășirea perspectivelor celuilalt.
Comunicarea interpersonală constă nu numai în acel schimb de informații între emițător și
receptor, ci în împărtășirea sentimentelor și a ideilor celuilalt.
Potrivit autorilor Alina Coman și Claudiu Coman, comunicarea empatică și empatia
în general joacă u n rol deosebit de important în viața oamenilor. Ei vorbesc despre ideea că
acest tip de comunicare nu trebuie să fie exprimat doar în cuvinte, ci se poate stabili o
relație empatică în care să se utilizeze ca mijloace de comunicare, elementele nonverbale.
„O simplă privire aruncată în cameră în timp ce soțul este prins într -o conversație
cu o persoană cu care nu vrea să discute poate exprima multe. Privirea spune: Știu că te
simți prins în cursă. Știu că nu vrei să jignești această persoană. Știu de aseme nea, că ai
vrea să te salvez, dacă pot să o fac cu tact”. Se știe că adesea oamenii care dezvoltă o

38
relație empatică exprimă empatia prin intermediul gesturilor. Spre exemplu, a oferi o
îmbrățișare unui om care a avut parte de un eșec exprimă atât sprijinu l oferit, cât și un grad
ridicat de empatie.
Empatia poate fi privită ca fiind componenta cel mai greu de pus în aplicare în
context comunicațional. Jean -Claude Abric (2002) sugerează ideea că aceasta presupune
capacitatea unui individ de a -și controla p ropriile reacții socio -afective, precum și „a te
scufunda în lumea subiectivă a celuilalt, pentru a încerca să -l înțelegi din interior”. Rogers
afirmă că empatia se definește prin prisma a două componente:
 Receptivitatea la sentimentele trăite de celălalt ;
 Capacitatea verbală de a comunica.
Empatia trebuie să fie, prin urmare, activă și să fie transmisă interlocutorului.
Pentru specia noastră, procesul empatic se bazează pe existența limbajului.

3.2. Comunicarea asertivă
Oamenii se confruntă adesea cu situații în care sunt presați să ia atitudine (nu li se
oferă sprijinul necesar din partea anumitor instituții ale statului, nu le sunt respectate
anumite drepturi ori pur și simplu nu au obținut, ca și comunitate, ceea ce își doreau). În
aceste cazuri , comunicarea asertivă ar putea reprezenta o rezolvare, deoarece aceasta
vizează capacitatea de a exprima propriile trăiri și opțiuni într -o manieră în care stima de
sine și a celorlalți să nu fie lezate. (S. Chelcea, 2004, pag. 175).
O persoană care pose dă această capacitate de ordin comunicațional știe și este
capabilă să își exprime dorințele, să spună ce gândește, să refuze ceva, să rezolve anumite
conflicte fără a insulta ori ofensa vreun interlocutor, fiind în același timp capabilă să
mențină control ul în situațiile conflictuale.
Influența comunicării informale și a dimensiunii simbolice asupra relațiilor din
cadrul unui grup este una important de luat în calcul. Din acest motiv numeroase tentative
de reorganizare și de schimbare se lovesc de instin ctul de apărare al indivizilor care nu
acceptă aceste transformări decât în funcție de semnificația pe care ei o acordă.
P. Cabin și J. Dortier (2010) admit faptul că tipul comunicării în organizație „este
rezultatul unui sistem complex și dinamic de fac tori, care îmbină competența și strategia
comunicațională a actorilor, identitățile și destinele individuale, existența unei culturi și a
unor coduri de comunicare comune, a unor suporturi și canale potrivite, a unui context
(economic, social, ierarhic, ma terial și fizic), a unei situații particulare etc”. În acest sens se

39
aduce în discuție teoria proceselor de comunicare a lui Alex Mucchielli și a echipei sale
(1998). Pentru a interpreta comportamentele oamenilor aflați într -o situație de comunicare,
trebu ie să căutăm să înțelegem „sensul” pe care ei îl dau acțiunii lor. Autorul spune că
„sensul este rezultatul interacțiunii dintre actele de comunicare și ansamblul elementelor
care constituie contextul comunicării”. De aici vor rezulta o serie de parametri i:
organizarea spațiului, mediul fizic și cel senzorial, norme, poziționarea indivizilor, etc.
Mucchielli consideră că prin combinarea acestor parametrii, indivizii vor putea da sens
acțiunilor lor, precum și modului de a comunica.
Întregul proces empatic se constituie pe existența limbajului. S-a constatat că
indivizii dau dovadă de sentimente de empatie în cazul unor circumstanțe negative,
nefavorabile (accidente, cutremure, proteste), posibilitatea exprimării lor verbale
reprezentând o prevenție împotri va unor eventuale consecințe. Aflați în situații care
generează reacții, „indivizii se vor potența reciproc, prin mecanismul efectului de ecou și
de analizator corporal.” (Cosnier, 2010:139). În astfel de situații, se observă o sincronizare
la nivel colect iv, la manifestări fie de entuziasm, fie de panică sau repulsie.

3.3. Rolul contextului social
Contextul social este unul dintre factorii esențiali în comunicare. Este vorba despre
efectul (pe care psihologii sociali îl numesc coacțiune) pe care îl ar e asupra
comportamentului prezența unui public. Cercetări au arătat că prezența unui public
acționează în mod activ asupra motivației, asupra demersului cognitiv și asupra
performanțelor subiecților (Zajonc, 1967).
Contextul social joacă un rol hotărâtor în modelarea minții umane care „decodifică
informația , judecă se evaluează, în formarea reprezentărilor sociale ”. Contextul social se
prezintă ca un sistem de idei și credințe , norme și obiceiuri care constituie anturajul social
și cultural în care evoluează individul și care se transmite prin educație și limbaj. El
furnizează cadre de referință , imagini de marcă, modele comportamentale și practici
cotidiene, asigurând socializarea și integrarea socială a individului (Neculau, 2004, 2006).
Oamenii și grupurile umane se diferențiază după mediul cultural frecventat și practicile
comportamentale în care s -au dezvoltat. Limba, riturile și culturile, tradițiile , vestimentația ,
tipurile de relații interpersonale formează împreună un cadru s ocial -cultural specific,
prelucrat și încorporat de membrii unei comunități .

40
Natura comunicării este direct influențată de contextul social în care se desfășoară
interacțiunea. Totuși, trebuie cunoscut faptul că unul și același context social va juca un r ol
diferit în funcție de natura, complexitatea și finalitatea interacțiunii.

3.4. Solidaritatea de grup – perspectiva lui E. Durkheim
Solidaritatea reprezintă unitatea unui grup sau clase, care produce sau se bazează pe
comunitatea de interese, obiective și standard (M. Webster) și se referă la legăturile dintr -o
societate, care unesc oamenii împreună.
Originile conceptului de solidaritate pot fi regăsite în principiul instaurat de dreptul
roman al responsabilității obligatorii de a onora datori ile comune ce derivă din calitatea de
membru al unei familii sau a altui tip de comunitate: obligatio în solidum (Bayertz, 1999:
3). Oamenii nu sunt în mod necesar solidari în abstract, ci solidaritatea devine manifestă în
situații specifice, fiind direcți onată către anumite ținte. Acestea pot fi constituite din
indivizi anume sau din grupuri mai îngust sau mai larg precizate, precum vecinii, oamenii
de aceeași etnie sau religie, co -orășeni, cei având același crez politic, colegi de profesie etc.
Potrivit lui Émile Durkheim (1893) , tipurile de solidaritate socială sunt în strânsă
legătură cu tipurile de societăți. Durkheim a introdus termenii de solidaritate „mecanică ” și
„organică ” ca parte din teoria sa a dezvoltării societăților din teza "The Division of Labour
in Society" (1893). Autorul afirmă că, pe de o parte, î ntr-o societate care manifestă
solidaritate mecanică, coeziunea și integrarea sa vine din omogenitatea indivizilor –
oamenii se simt conectați prin intermediul activit ăților lor și printr -un stil de viață similar.
Pe de altă parte însă, s olidaritatea mecanică este vizibilă cu preponderență în cadrul
societăți lor de tip tradiționa l și de mici dimensiuni. În societățile simple ( spre exemplu,
tribale), solidaritatea se bazează de obicei pe legături le de rudenie din cadrul rețele lor
familiale. „Solidaritatea organică provine din interdependența care reiese din specializarea
activității și complementaritatea dintre oameni – o dezvoltare care apare în societățile
industrializate și moderne. ” (Jary, 199 1:406)
Durkheim (1893) definește astfel conceptul de solidaritate, ca fiind, „ coeziunea
socială bazată pe dependența indivizilor unul față de celălalt în cadrul societăților
avansate ”.
Pentru ca o societate să aibă un caracter solidar, indivizii trebuie să aibă încredere,
să se susțină reciproc, spre a -și îndeplini activitățile specifice. Acest lucru este valabil și în
momentul în care indivizii desfășoară sarcini diverse și adesea au valori și interese diferite .

41
Termenul de organic în acest context, se referă la interdependența părților componente.
Astfel, solidaritatea socială este menținută în societățile complexe prin interdependența
părților sale componente .
În altă lucrare, „Diviziunea muncii sociale ” (2008) , Durkheim este interesat de
problema solidarității sociale . El afirmă că se poate vorbi despre două tipuri de solidaritate:
mecanică și organică. Prima este specifică societăților primitive, „inferioare ”, caracterizate
prin „dreptul opresiv ” și prin preponderența reprezentărilor colective – în raport cu cele
individuale. Contează asemănarea, nu diferența dintre indivizii sociali. În cazul
„solidarității organice“, coerența grupului rezultă din diferențierea indivizilor.
Individualitatea umană se afirmă prin sine, iar societatea se dezvoltă da torită
complementarității rolurilor susținute cu personalitate de către indivizi. Este cazul
societăților industriale, „superioare“, în care diviziunea muncii are rolul de „operator al
coeziunii ” (Lallment, 1993 :63). Prin această funcție , societatea compor tă totuși o autoritate
relevantă față de personalitatea individului. Acestei societăți – mai spune Durkheimian , îi
este specific „dreptul restitutiv“, care „ urmărește să restabilească starea de lucruri conform
justiției “.

42

Cap. IV. Studiu de caz – impactul comunicării în mediul online
Protestul diasporei – 10 august 2018 – București
Imaginea protestului în era digitală

4.1. Context
În ultimii ani, istoria României a fost marcată de mobilizări pe rețelele sociale și
proteste care au dus la schimbarea semnificativă a situației politice aproape de fiecare dată.
În 2012, Raed Arafat era amenințat cu demiterea de către președintele de la acea
vreme, Traian Băsescu. Raed Arafat era la acel moment, bine cunoscut drept un
profesionist de la SMURD, pus în slujba oamenilor , imaginea sa fiind deosebit de
pregnantă . Demiterea lui Arafat însemna ruinarea întregului sistem de urgență medicală din
România. După aflarea acestor vești, sute de oameni au ieșit în stradă, manifestându -și
indignarea cu privire la această demitere. Mass -media și -a impus atunci punctul de vedere
foarte clar: Antena 3, televiziune ferm declarată împotriva președintelui Băsescu a
încurajat oamenii să iasă la protest. Ulterior, asistăm cu toții la proteste d in ce în ce mai
amplificate, soldate chiar și cu acte de violență. Guvernul Boc cade, protestatarii acuză
excesul de putere al lui Traian Băsescu și dezinteresul guvernului Boc față de cetățean.
Reacția din partea public ului vine și pe un fond emoțional de revoltă față de asumarea
unipersonală de către Traian Băsescu a deciziei de tăiere a salariilor cu 25% în anul 2010.
Trei ani mai târziu, executivul de la București ia decizia de a sprijini și aproba
proiectul minier Roșia Montan ă în Parlament. În augus t 2013 Guvernul român a aprobat și
emis un proiect de lege privind „unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro –
argintifere din perimetrul Roșia Montană și stimularea și facilitarea dezvoltării activităților
miniere în România” . Guvernul Premierul Ponta are o poziție ambivalentă față de acest
subiect. În acest moment apar câteva ONG -uri, cu un caracter activ din punct de vedere
civic și cunoscute ca fiind anti PSD, care mobilizează oamenii spre a ieși în stradă.
Manifestațiile continuă de -a lungul c âtorva zile întregi, manifestanții devenind din ce în ce
mai mulți, în ciuda faptului că sunt ignorați de către mass -media. În momentul în care
numărul protestatarilor ajunge la peste 10.000, protestul devine vizibil, atrage atenția și

43
este prezentat de că tre televiziunea publică și de câteva televiziuni de știri. După ce
Guvernul ia decizia bruscă de a nu da curs proiectului menționat, protestatarii revin și aduc
acuzații de servire a intereselor unor companii multinaționale precum și suspiciuni de
corupți e.
Anul 2014 marchează un nou tur al alegerilor prezidențiale. În acea perioadă au
apărut pe platforma Facebook zeci de imagini și videoclipuri cu români din diaspora,
așteptând umiliți, în fața puținelor secții de votare, să își exercite dreptul de a vot a. Inițial,
imaginile au fost difuzate de o singură televiziune (Realitatea TV). După câteva zile,
celelalte televiziuni nu au mai putut ignora fenomenul și au început să îl prezinte. Klaus
Iohannis a câștigat alegerile prezidențiale din 2014. Sub motivul obsesiei pentru controlul
votului românilor din străinătate, câțiva protestatari au scos în evidență dezinteresul față de
dreptul fundamental al cetățenilor de a vota , precum și aroganța cu care s -a afișat
contracandidatul Victor Ponta de -a lungul campanie i electorale.
În 2015, România e cutremurată de un eveniment fără precedent: incendiul din
clubul Colectiv din București. A cesta a avut loc în noaptea de vineri spre sâmbătă, pe 30
octombrie, în incinta unei foste hale a fabricii Pionierul din București. Clubul era plin de
oameni în acel moment, petrecăreții strângându -se pentru un concert gratuit al trupei
Goodbye to Gravity, cu ocazia lansării unui nou album . Evenimentul a relevat grave
nereguli în aplicarea normelor de siguranță față de incendii în club urile din București .
Incendiul soldat cu peste 60 de morți și peste 180 de răniți a fost momentul în care reacțiile
din mediul online s -au amplificat. Moartea a zeci de tineri a scos în stradă din nou o
mulțime de protestatari, care transmiteau ferm mesajul „Corupția ucide!” . Cu câteva
săptămâni înainte de acest eveniment, scena politică era zguduită de moartea polițistului
Bogdan Gigină , însoțitor al coloanei oficiale a Ministrului de Interne de la acea vreme,
Gabriel Oprea. L a acel moment ministrul nu avea drept la a utiliz a o coloană oficială și
astfel este acuzat de folosirea în mod abuziv a coloanelor oficiale.
Mediul online devine după aceste evenimente importante un mediu propice de
manifestare a nemulțumirilor, a indignării, a frustrării unei mase mari de oameni. Zec i de
mii de oameni decid să iasă în stradă sub un scop comun: demisia guvernului Ponta.
Aceștia aduc clasei politice acuzații precum corupția și dezinteresul față de siguranța
cetățenilor. Într-un final, pe 4 noiembrie 2015, prim -ministrul Victor Ponta și -a prezentat
demisia.
În 2017, decizia Guvernului României de a reglementa prin OUG grațierea și
modificarea codului penal a dus la o nouă mobilizare a românilor, din întreaga țară. În

44
prima zi au fost doar câteva mii de protestatari în București si câteva sute în țară. Lipsa
unei poziționări clare din partea Guvernului (explicarea motivelor, adoptare prin trimitere
în Parlament) și opoziția fermă a președintelui României, procurorului general,
procurorului șef al DNA, CSM și asociații ale magistraților au declanșat emoții la nivelul
întregului public , astfel că, la nici două săptămâni de la primul protest, numărul
manifestanților a ajuns la câteva sute de mii. După zile întregi de proteste, executivul ia
dezicia de a renunța la ordonanța de urgență. Manifes tanți ies din nou în față cu acuzații de
corupție, lipsa transparenței, dezinteresul acut față de părerile și concepțiile poporului.

4.1.1. Tiparul de evoluție al protestelor
Protestele reprezintă forme de mișcare socială, al căror obiectiv este schimbarea
modului de funcționare a l instituțiilor politice și sociale , în momentul în care acestea se
abat de la așteptările și alegerile cetățenilor. Manifestațiile publice pot fi moderate, atunci
când nu implică acte de violență sau înlocuirea unui regim politic (revoluție) sau radicale,
cu manifestări violente și atacuri (armate sau nu) asupra instituțiilor .
Factorul declanșator în cazul protestelor este reprezentat de un gest, o decizie , un
fapt care este interpretat drept „comportament indezirabil al leadership -ului politic ”.
(https://www.cotidianul.ro/ce -cred-romanii -despre -un-guvern -tehnocrat/ , accesat la
01.05.2019).
În România ultimilor ani , protestele au fost declanșate de lipsa de transparen ță, de
încălcarea principiului bunei guvernări prin aroganț ă și dezinteresul clasei politice față de
drepturile fundamentale ale cetățenilor (dreptul de a vota, dreptul de a fi informat, dreptul
de a fi consultat etc.).
Nucleul manifestaților a fost form at din diverși membri ai mișcărilor sociale, cu o
oarecare experiență în realizarea, organizarea și buna funcționare a evenimentelor de acest
fel și care, cel mai important, erau bine poziționați și influenți în mediul online, pe rețelele
de socializare. P otrivit câtorva manifestanți, Facebook a reprezentat platforma cea mai
importantă și cu cea mai mare influență. Mobilizarea s -a realizat astfel prin intermediul a
câtorva utilizatori individuali, ce dețineau conturi pe Facebook, de la care s -a preluat
mesa jul, ajungând la alte mii de utilizatori.
Comportamentul indezirabil al politicienilor a fost definit ca un factor generator de
incertitudin i, o amenințare la adresa scopurilor și implicit la viața cetățenilor. Principala
chestiune legată de proteste a fo st solidaritatea ; modul în care s -au ilustrat interesul, emoția

45
colectivă. Odată cu protestele apare fenomenul EI și NOI (ei, politicienii și noi, oamenii,
uniți spre o schimbare).
După cum am ilustrat mai devreme, mass -media a jucat un rol fundamental î n toată
acțiunea. Media este cea care vine cu „certificarea” că acel eveniment s -a produs, aduce
impresii și susține ori critică evenimentele. În paralel cu acest fenomen în media se
desfășoară recunoașterea evenimentelor de către populația tăcută, care nu se implică și nu
participă la acestea, dar care își exprimă discret, rezervat suportul. Pe măsură ce grupul de
manifestanți își exprimă dezacordul cu privire la problemele ilustrate, efectul de
amplificare emoțională crește, mobilizarea indivizilor la pro teste fiind mult mai plauzibilă.
În ceea ce privește mesajele transmise, acestea sunt scurte, ușor de memorat, de
cele mai multe ori rimate și compuse în așa fel încât să fie ușor de transmis. Uneori, se
remarcă faptul că trăsătura declarată pașnică și po tolită a manifestaților vine într -o
contradicție puternică cu violența „simbolică” a mesajelor transmise („Cel mai greu lucru
în România este să gândim”, „Vreau să îmi cresc copiii demni, nu slugi la PSD”, „P$D –
Partid de profesioniști. Hoți profesioniști” , „Vreau Guvern pentru popor, nu pentru
dictator”.) Programul de acțiuni al participanților la miting a constat în marșuri, mesaje
scrise pe pancarte, alte mesaje transmise în mediul online, la televiziune, radio, în ziare,
etc.

Caracterul comun al pr otestelor din ultimi i ani a fost absența în general a violenței
sau caracterul pașnic. Mai mult decât atât, în aproape toate cazurile nu a existat un l ider
explicit și în același timp asumat al mișcărilor de contestare. Este de remarcat succesul,
victoria de care s -au bucurat protestatarii ultimilor ani. Să ne reamintim demisiile
guvernelor, renunțarea la diverse proiecte, etc. De asemenea, trebuie observat și felul în
care niciun politician nu și -a asumat riscul de a folosi violența statului pentru a opri
manifestațiile, în condițiile în care nu au existat, până la acel moment acte de agresiune
împotriva forțelor de ordine.

46
Cum au reacționat politicienii? Reacția cea mai frecventă a acestora a fost de
discreditare a protestatarilor, prin aducerea de acuzații de manipulare, proastă informare
sau servirea unor interese străine . Intensificarea sentimentului de frică și utilizarea
sensibilităților naționaliste nu au aplanat protestele. Politicienii au dat dovadă de
solidaritate cu proprii lor oameni, cu p ropriul electorat. Aceștia nu au comunicat în mod
adecvat, nu au știut și nici nu au avut curajul să gestioneze situația la nivel instituțional .
4.1.2. Reacțiile m ass-media
După cum am ilustrat deja, mobilizarea indivizilor spre a se aduna la miting are loc
aproape în mod exclusiv, prin intermediul Internetului, a rețelelor de prieteni de pe rețelele
sociale. Aceasta reprezintă, de fapt, prima etapă a „procesului de mobilizare”. Abia în
momentul în care protestele ating cote înalte, televiziunea intră în scenă, preluând mesaje
de pe Facebook și relatând evenimentele, în mod detaliat.
Televiziunile au fost, de -a lungul timpului, bine împărțite în funcție de ideologia pe
care o susțin, chiar dacă o fac într -un mod subtil. Probabil că de fiecare dată a exis tat, cu
ocazia diverselor manifestații, o anume poziționare a canalelor tv, fie pro, fie contra, deci
fie pro Guvern, fie contra executivului. Am putea însă să reamintim momentul Colectiv din
octombrie 2015, când televiziunea a prezentat tragicul eveniment din perspectiva
amplitudinii și probabil mai puțin din perspectivă politică. În general, televiziunile anti –
proteste prezintă mișcările de stradă ca fiind pure manipulări ale masei implicate, în timp
ce canalele de televiziune care susțin manifestațiile t ransmit autenticitatea și realitatea
acțiunilor de ordin colectiv.
În raportul Active Watch (Agenția de Monitorizare a Presei) din anul 2017, privind
libertatea presei din România, s -a imprimat ideea că mass -media a jucat până la urmă un
rol activ în tens ionarea relației ei -noi, politicieni -cetățeni. Potrivit raportului, piața media a
fost într -o permanentă creștere, atingând, conform adevărul.ro, o valoare de peste 400
milioane de euro. Agenda publică a fost stăpânită de subiecte pe teme politice, după cu m
era de așteptat. Anul 2017 a conturat și mai mult organizațiile, fiind mult mai ușor de
distins presa Puterii față de cea a Opoziției. Tot în acest raport se menționează câteva
acțiuni, cu un deosebit impact asupra libertății de exprimare a indivizilor:
 Serviciile de informații s -ar fi infiltrat în mass -media, mai mulți jurnaliști fiind
acuzați că au colaborat cu servicii secrete

47
 Primăria Generală a Capitalei ar fi interzis accesul cetățenilor și a câtorva jurnaliști
la informații de interes public, cu pr ivire la întruniri publice
 Organele de ordine publică ar fi acordat amenzi celor care le -au adresat critici și
nemulțumiri în mediu online
 Consiliul Național al Audiovizualului ar fi devenit mai activ comparativ cu alte
perioade
 În 2017, o serie de jurnaliști ar fi demisionat, acuzând presiuni în cadrul redacțiilor
din care făceau parte.
 Piața de publicitate a crescut cu 11% față de anul precedent
 Românii petrec mult peste media globală în fața ecranului televizorului.
 Fake -news -urile nu au ocolit spațiul public nici în 2017, cele mai frecvente situații
fiind identificate în cadrul mass -media apropiate puterii politice .

Pentru ca un protest să aibă un impact relativ mare, este nevoie ca acesta să fie
accesibil tuturor categoriilor de oameni, tuturor segmentelor populației, în special și celor
care nu sunt activi în mediul online ori nu au acces la Internet. Să ne gândim ce ar însemna
ca accesul la Internet să nu existe, iar protestatarii să apeleze la mijloacele clasice de
comunicare, precum radio sau materialele tipărite. Ar fi cu adevărat un scenariu
„apocaliptic”, mai ales pentru manifestanții zilelor noastre. Rețelele de socializare pot fi
folosite și de către autoritățile contestate , în propriul lor avantaj, lucru care poate gener a
dezinformare, frică sau ideea că ademe nesc oamenii la ambuscade pentru a -i reduce la
tăcere.
Trebuie să insistă m asupra ideii că noile mijloace de comunicare vin cu o serie de
avantaje și dezavantaje . O revoluție sau o revoltă se declanșează doar pe baz a unor
dificultăți sau neajunsuri mult mai profunde precum șomajul, sărăcia ori negarea /
încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale. Social Media ajută protestatarii în
acțiunile lor de organizare, susținând o comunicare mai facilă între indivi zii implicați.
Diferența dintre online și offline e foarte mare și poate genera erori de informare.
Platforma Facebook este cunoscută și pentru faptul că admite decât profiluri reale ale
indivizilor , iar celor demascați le închide conturile, până în momen tul în care se dove dește
că se află o persoană reală în spatele utilizatorului.

48
4.1.3. Înainte și după momentul ‘89
Instaurarea regimului comunist în România a reprezentat și pentru lumea presei o
nouă eră, în care se dorea promovarea unui tip de discurs total neadaptat la lumea de atunci
și mai ales la nevoile cetățenilor de a fi informați. Se cunoaște faptul că mesajele mass –
mediei reprezentau un mijloc deosebit de eficient de a persuada populația, promovând
ideile comuniste și aproape distrugând rolul său de a informa, de face cunoscute fapte
opiniei publice. Mass -media s -a axat doar pe promovarea ideilor comuniste, în condițiile în
care este evident că populația avea dreptul de a cunoaște și alte concepte.
La o primă vedere , se știe foarte clar că anul 1989 a reprezentat anul revoluției
televizate, când evenimentele petrecute în acel moment au monopolizat pentru o perioadă
întregul program de televiziune, în ciuda faptului că exista un singur canal tv. În
comparație cu perioada respectivă, prote stele din ultimii ani sunt caracterizate de o
prezență mare în spațiul virtual, prin intermediul rețelelor de socializare. Este adevărat că
și în prezent, canalele de televizune au un rol important în ilustrarea manifestațiilor, ele
reprezentând un mod de a amplifica mesajele transmise. Totuși, spațiul virtual rămâne
principalul spațiu de ilustrare a evenimentelor, a consecinț elor și a mobilizării
protestatarilor.
Odată cu izbucnirea revoluției din decembrie 1989, mass -media a început să
transmit publicului primele știri necenzurate. Ulterior, prăbușirea regimului a reprezentat
eliberarea întregului sistem media, care trecuse printr -o adevărată „revoluție” a mijloacelor
de comunicare, în același ton cu revoluția ce avea loc pe plan politic. Pentru prima dată
după ani de zile de cenzură, presa a fost capabilă să își utilizeze toate mijloacele în
transmiterea informațiilor și fap telor de data acetate necenzurate. În perioada
evenimentelor din decembrie ’89 , subiectele abordate în mass -media s -au axat pe evoluția
politică a revoluției, pe problemele apărute după peste patru decenii de regim totalitar,
precum și pe problemele de nat ură economică din România acelor vremuri.
Este important să amintim momentul în care televiziunea publică (Televiziunea
Română – TVR) a surprins în detalii toate momentele cheie ale revoluției. Telespectatorii
priveau în acele momente căderea unui regim d ictatorial și nașterea unei democrații, mai
permisive, la care se visa de ani de zile. Odat ă cu revolu ția, mass -media a contribuit la
orientarea publicului și informarea lui asupra noului sistem politic , democra ția.
Piața Universității din București a fost cunoscută drept un spațiu simbol al
manifestării nemulțumirilor și a rămas până în prezent, un loc al colectivității, o arie

49
dedicată acțiunilor de protest. . Cele mai multe acțiuni de protest pornesc însă la limita
legalității, dar încălcarea unor norme (lipsa autorizației de a manifesta , blocarea circulație i,
fapte de agresiune ) devine nerelevantă față de legitimitatea protestului.
Dacă în 1989, cauza protestelor a fost preponderent deprivarea materială, în 2017 se
poate vorbi de o cauză legată de disfuncționalitățile sistemului democratic. Cauza
principală a numeroaselor proteste din ultimii ani a fost până la urmă, fenomenul corupției,
al nivelului scăzut de trai, aspecte care, în opinia manifestanților, au infl uențat în mod
decisiv modul de trai al națiunii. Presa are parte de o diversificare fără precedent: o mai
mare cantitate de subiecte, titluri șocante și care exprimă realitatea cruntă, tiraje din ce în
ce mai mari, dar mai ales „setea” cititorilor de nou, de șocant, de idei, de informații care
până atunci erau puține.
„Mișcările sociale din 2017 se încadrează în ceea ce este cunoscut drept nevoi a de
autonomie, capacitate a oamenilor de a -și organiza viețile în funcție de proiecte, dorințe și
nevoi , fără a f i nevoiți să se supună regulilor stabilite de instituții. În momentul în care
instituțiile sunt conduse de către oameni care ies din sfera așteptărilor comune privind
modul de gestionare a puterii politice, apare contestarea și implicit nevoia de generare a
receptivității statului și, ulterior, de intrare într -un proces de negociere cu societatea
civilă. ” (https://escholarship.org/uc/item/2ns059h3 , accesat la 10.05.2019).
Consider că totalitatea mișcărilor de protest și de contestare a unei situații de ord in
politic, de cele mai multe ori, sunt esențiale pentru ca o democrație să activeze în
adevăratul sens al cuvântului. Să ne gândim la o simplă ipoteză: dacă nu ar exista aceste
manifestații publice, tensiunile de ordin social ar depăși nivelul critic ce a r permite o
gestionare lipsită de acte de violență a raportului cetățeni – oameni politici. Națiunea își
exprimă, până la urmă, nivelul de încredere sau de obiecție în ceea ce privește aspecte
importante din viața nu numai politică, ci și economică ori soci ală.
Diferența majoră între atunci și acum, înainte și după momentul 1989 este chiar
spațiul în care se desfășoară această luptă pentru schimbare. Astăzi, spațiul virtual/
cibernetic a devenit călăuza indivizilor dornici de schimbare, de contestare, de c ontrazicere
a deciziilor, de negare a unor concepții. Într-un sistem totalitar, statul își rezervă dreptul de
a monopol iza mijloacel e de comunicare și mijloacelor de „forță ” pentru a răspândi
„adevărul”. În cazul societ ăților democratic e, axat e pe transp arență și egalitate în drepturi,
acest monopol este , însă, ilegal.

50
4.1.4. Informarea în era digitală
Datorită fenomenului digitalizării, fiecare persoană poate obține informații asupra
unor evenimente în timp real și fără existența intermediar ilor. Spațiul virtual aduce o serie
de avantaje uriașe care schimbă în mod profund viețile oamenilor. O serie de specialiști
afirmau că diversele neajunsuri pe care noi le trăim în societate (mai ales în interacțiunile
noastre) nu au ajuns în stadiul de a fi inf luențate de dezvoltarea tot mai accelerată a
mijloacelor de comunicare. Luând în considerare evenimentele analizate în acest studiu de
caz, aș putea spune că lumea a evoluat în așa fel încât își poate negocia și discuta
libertatea, egalitatea și alte chest iuni de acest gen, în mediul digital. Grație fenomenului de
informare din ce în ce mai larg, fiecare individ își „aranjează” viața în funcție de propriile
dispoziții.
Apare însă în discuție conceptul de „credibilitate” al surselor utilizate. Spre
exemplu, despre ce fel de informare se poate vorbi în momentul în care există canale de
televiziune pro și contra manifestanților și a conducerii? Mergând mai departe și analizând
această situație, despre ce fel de informare se poate vorbi pe rețelele de socializa re, în
momentul în care se cunoaște ideea că acestea filtrează conținutul care să fie ilustrat
utilizatorilor? În cazul protestelor analizate, nu consider că se poate discuta despre o
dezinformare a acestor utilizatori, ci mai degrabă aceștia beneficiază d e o informare
parțială, informația e selectată înainte să fie distribuită. Ca exemplu în acest sens putem
vorbi despre evenimentul de pe Facebook, creat de o comunitate de români din diaspora,
referitor la organizarea unui miting în București, un protest c are se anunța ca fiind cel mai
mare de după revoluție.
După cum se observă în imaginea de mai jos, 11.000 de oameni și -au anunțat
participarea, în timp 44.000 s -au declarat interesați de eveniment. Astfel, c ei care aderă la
grupurile și paginile protesta tarilor sunt într -un număr mult mai mare decât cei care ies,
efectiv, în stradă , pentru a protesta.
În condițiile în care este aproape imposibil a verifica cu acuratețe știrile din mediul
virtual, fenomenul știrilor false este în floare. Știați că există o bază de date dedicată
surselor necredibile? Totuși, este acest lucru o soluție cu adevărat? Nu există nici un fel de
garanție cum că informațiile sunt sau nu reale, credibile și dacă oferă realitatea pură sau o
altă variantă a acesteia.
Vladimir Volkof f (2002) afirma că dezinformarea e adeseori privită ca „o inducere
în eroare prin crearea de percepții neconforme cu realitatea care să ducă la un

51
comportament dezirabil al unei ținte din perspectiva unui beneficiar ”. Autorul vorbea
despre următoarele concepte: scenarii, ținte , beneficiari, clienți, obiective, agenți, suporturi,
transmițători, teme , etc. Întrebarea este dacă se regăsesc toate aceste elemente în mediul
virtual sau în mesajele canalelor de televiziune. Este clar faptul că există realități
alternative în aceste cazuri.

Concluzionăm astfel că există o tendință mai mare de a dezinforma mai tare în
cadrul națiunilor democratice, în comparație cu statele de tip totalitar. Motivul primar ar fi
reprezentat de lipsa cenzurii, libertatea mult mai mare a mass -mediei în general facilitând o
mai ușoară transmisie a mesajelor care dezinformează cititorul. În calitate de consumatori
de media, suntem responsabili de a identifica falsurile, de a riposta în cazul în care
identificăm neajunsuri, având dreptul de a oferi replică la acțiunile mass -mediei.

4.1.5. Mediul politic și schimbările survenite în secolul tehnologiei
În era digitală în care trăim și ne desfășurăm activitățile, rețelele sociale domină
viețile t uturor persoanelor. În ziua de astăzi, este mai mult decât o modă să ai o identitate
bine stabilită pe rețelele de socializare. Totuși, este grav când putem identifica foarte ușor

52
persoane care au cu totul și cu totul o altă imagine în spațiul virtual, în comparație cu ceea
ce reprezintă ele de fapt, în lumea cotidiană.
Procesul de socializare s -a schimbat atât de mult încât oamenii au ajuns să refuze a
se întâlni față în față cu grupul din care fac parte, alegând să își formeze grupuri de interese
online . În ceea ce privește mediul politic, putem afirma cu certitudine că forța tehnologiei
și a Internetului domină și acest segment. Suntem cu toții părtași la felul în care oameni din
diferite colțuri ale lumii s -au mobilizat într -un grup, pe o pagină de Fac ebook spre a
călătorii mii de kilometri, doar pentru a -și manifesta nemulțumirile față de o clasă politică
și mai ales, față de deciziile luate de aceasta. Înțelegem de aici cât de puternică este
solidaritatea din mediul online. Mai mult decât atât, utiliz atorii acestor canale media au
devenit cei mai importanți și vigilenți adversari, dată fiind rapiditatea cu care acționează, în
momentul în care își doresc o schimbare. Acest lucru o demonstrează solidaritatea și mai
ales modul în care s -au mobilizat pentr u a ieși în stradă. Vorbim aici de o parte esențială a
realității politice din România.
În ceea ce privește oamenii politici, este evident că există necesitatea acceptării
faptului că nu mai sunt singurii actori de pe scena politică, de pe scena puterii. Aceste
evenimente au facilitat până la urmă funcționarea sistemului democratic din țară.
În această societate digitalizată, indivizii, pe care putem să îi numim chiar
„cetățeni”, trăiesc oarecum într -o lume globalizată, cu propriul sistem de valori, def iniți și
mânați la acțiune de propriile lor standarde. Acești „cetățeni” militează pentru o societate
deschisă, transparentă, lipsită de mediocrități, o lume mai liberă, ei își definesc identitatea
virtuală ca parte a identității sociale. Ei reprezintă o a devărată forță, una pe care clasa
politică nu o poate ignora ori da la o parte complet. Consider astfel că politica nu mai poate
exista de acum în colo în afara colectivității și a mediului virtual.

4.2. Interviu l individual
Una dintre metod ele de cercetare pe care le -am ales este interviul de tip individual.
Interviul încearcă sondarea în profunzime a universului spiritual al celor studiați.
Am ales să intervievez patru persoane, de naționalitate română, care locuiesc și
muncesc în prezent în străinătate și care au participat sau nu la protestul diasporei de pe 10
august 2018, împotriva Guvernului PSD -ALDE.

53
Interviul s -a desfăș urat pe baza unui ghid de întrebări:
1. În ce măsură considerați cultura, civilizația și mediul politic relevante pent ru
identitatea națională a unei țări?
2. Care sunt sentimentele pe care le simțiți în acest moment față de țara
dumnea voastră?
3. Considerați că sentimentul legat de identitatea națională tinde să fie mai puternic
atunci când țara d umnea voastră este amenințată economic?
4. Considerați că fenomenul globalizării a influențat păstrarea identității naționale?
5. În ce măsură vă interesează problemele de ordin intern din România, în condițiile în
care sunteți plecat din țară?
6. Ați participat la protest . Ce v-a mânat să participați la protest?
7. V-ați simțit un român adevărat, că luptați pentru un ideal? La fel ați simțit și după
protest?
8. În acest moment considerați că legătura cu țara mai este la fel de puternică ca în
acel moment?
9. Caracterizați poporul român, folosind o calitate și un defect.

Interviul individual nr.1
S.V., protestatar, locuiește în Italia , vârsta: 41 ani

Q1. În ce măsură considerați cultura, civilizația și mediul politic relevante
pentru identitatea națională a unei țări?
R.: Consider că toate aceste elemente sunt în strânsă legătură cu acel concept de
identitate, pentru că ele ne definesc pe noi ca națiune.
Q2.: Care sunt sentimentele pe care le simțiți în acest moment față de țara
dumneavoastră?
R.: Ca român plecat în străinătate în căutarea a ceva mai bun, sigur că simt o
nedreptate, o milă față de propria mea țară, care văd că se zbate din ce în ce mai tare. Mă
înfurii când văd cum poporul meu a început să intre într -un declin pe toate planurile și mi -aș
dori ca la un moment dat să fiu capabil să schimb ceva în țara mea, să mă întorc unde îmi e
locul, să fiu mândru de țara mea. Am plecat fiindcă am simțit lipsuri din ce în ce mai mari,
am plecat pentru un trai decent, nu pentru altceva. Aceste lucruri nu le -am găsit în România.

54
Q3. Considerați că sentimentul legat de identitatea națională tinde să fie mai
puternic atunci când țara dumneavoastră este amenințată economic?
R.: Sigur că da. Cu toții suntem mai puternici când suntem „loviți”.
Q4.: Considerați că fenomenul globalizăr ii a influențat păstrarea identității
naționale?
R.: Eu cred că fenomenul globalizării afectează în primul rând păstrarea culturii
naționale. Da, sunt și avantaje, dar per total și pe termen lung cred că vom fi afectați de
neajunsurile acestui sistem.
Q5. În ce măsură vă interesează problemele de ordin intern din România, în
condițiile în care sunteți plecat din țară?
R.: Vă mărturisesc că fiind plecat de peste 15 ani în Italia am început să nu mai fiu
atât de interesat de ce se întâmplă în țară, pentru că viața mea e aici acum. La început
urmăream cu interes ce se întâmplă, însă de când am văzut că nu se schimbă nimic, am
decis nu mă mai consum psihic. Mă interesează binele familiei mele, și aici și în țară,
pentru că marea majoritate a rudelor mele est e încă acolo.
Q6. Ați participat la protest? Ce v -a mânat să participați la protest?
R.: Am participat mânat de câteva cunoștințe din Italia. Locuiesc în Livorno, în
regiunea Toscana a Italiei, unde există comunități medii de români, însă care au avut
curajul să se organizeze să facă această călătorie specială în țară, cu un alt scop decât au
avut până acum. Ce m -a impulsionat să particip? Am simțit nevoia acută de o schimbare,
nu mai voiam să aud cum părinții mei plâng că au pensie extrem de mică, cum corupția era
în floare și tot așa. Am crezut că fiind atât de mulți, se poate realiza o schimbare.
Q7. V-ați simțit un român adevărat, că luptați pentru un ideal? La fel ați
simțit și după protest?
R.: M -am simțit un luptător. Am avut și momente de frică, când mă gândeam în
sinea mea de ce am venit acolo, în iadul acela, când puteam sta acasă și eventual să
urmăresc evenimentul de la tv.
Q8. În acest moment considerați că legătura cu țara mai este la fel de
puternică ca în acel moment?
R.: În primul rând faptul că am călătorit atâția kilometri pentru miting
demonstrează că îmi iubesc țara și atunci și acum la fel de mult. Probabil legătura aceasta
cu propriul popor a fost ceva mai puternică atunci, pentru că acolo exista un ideal al
mulțimii.

55
Q9. Caracterizați poporul român, folosind o calitate și un defect.
R.: Cred că poporul român e ospitalier, primitor. Defectul nostru cred că e
superficialitatea, însă nu doresc să generalizez, e doar o părere.

Interviu individual nr. 2
C.A., protestatar, locuiește în Marea Britanie , vârsta: 34 ani

Q1. În ce măsură considerați cultura, civilizația și mediul politic relevante
pentru identitatea națională a unei țări?
R.: Cred că într -o foarte mare măsură sunt relevante. E vorba p ână la urmă de
rădăcinile noastre, de ceea ce suntem noi, fie că vrem, fie că nu, e vorba de ceva înnăscut.
În ceea ce privește mediul politic însă, nu doresc să comentez.
Q2. Care sunt sentimentele pe care le simțiți în acest moment față de țara
dumneavo astră?
R.: Sunt plecat în Marea Britanie de 11 ani, de la vârsta de 23 de ani. Vă dați seama
cât de dor îmi este țara mea, pe care din păcate o vizitez destul de rar. Familia, rudele mele
sunt acolo, îmi lipsește stilul de viață tip românesc. Plecarea am simțit -o ca pe o pedeapsă,
nu cunoșteam limba, civilizația mi se părea total diferită de obiceiurile cu care am fost
crescut în România și vă mărturisesc că mi -a luat ani de zile să învăț să mă comport în stil
englezesc să spun așa, pentru că aici dacă vii , te comporți ca ei, inevitabil.
Q3. Considerați că sentimentul legat de identitatea națională tinde să fie mai
puternic atunci când țara dumneavoastră este amenințată economic?
R.: Cred că da, orice țară, orice popor reacționează când e amenințat, indiferent pe
ce plan. Iar noi românii nu facem rabat de la această regulă.
Q4. Considerați că fenomenul globalizării a influențat păstrarea identității
naționale?
R.: Suntem deja o lume globalizată, este clar acest fapt. Cred că într -o măsură
afectează ceea ce numiți dumneavoastră identitate națională. Oamenii afectați din ce în ce
mai tare de globalizare sunt centrați pe producție, pe consum și nu îi mai interesează
aspecte legate de cultură, de civilizația din care fac parte, părerea mea.
Q5. În ce mă sură vă interesează problemele de ordin intern din România, în
condițiile în care sunteți plecat din țară?
R.: Vă mărturisesc că urmăresc ceea ce se întâmplă în țară, de aceea am fost și la
protestul de anul trecut. Noroc că internetul e peste tot și am a cces la toate informațiile. Aș

56
dori să mă întorc în țară, la un moment dat, si evident că urmăresc cum decurg lucrurile pe
plan intern.
Q6. Ați participat la protest? Ce v -a mânat să participați la protest?
R.: Pe mine personal m -a impresionat ce desfășu rare a fost în mediul online și nu
credeam că atât de mulți români din diaspora se vor strânge. Eu personal am luptat pentru
un guvern care să mă reprezinte și pe mine așa cum trebuie, am luptat pentru o țară fără
corupți și corupție, atât.
Q7. V-ați simțit un român adevărat, că luptați pentru un ideal? La fel ați
simțit și după protest?
R.: Nu știu, am simțit că am făcut bine că am venit, dar am fost dezamăgit de
primirea pe care am avut -o. Noi am dorit un protest pașnic, dar după cum s -a văzu t,
lucrurile au degenerat. Sigur că a existat un ideal, altfel nu mai eram acolo. După protest
am simțit un gust amar, m -am simțit ca un câine lovit și trimis înapoi unde îi e locul. Asta a
fost. Eu încă am speranță că lucrurile vor intra poate, la un mome nt dat, pe un făgaș
normal. Dar asta depinde și de noi, poporul.
Q8. În acest moment considerați că legătura cu țara mai este la fel de
puternică ca în acel moment?
R.: Îmi e destul de dificil să estimez acest aspect… legătura cu țara e permanentă, e
ceva ce nu se poate schimba. Dar cred că atunci a fost altceva, am venit, am protestat, am
plecat.
Q9. Caracterizați poporul român, folosind o calitate și un defect.
R.: Aș putea da liste întregi de caracteristici. Nu cred că suntem un popor atât de
rău pe cât suntem priviți în afară. Da, poate suntem văzuți ca hoți, țigani sau cerșetori, însă
există și oameni serioși în poporul român. Suntem și adaptabili, adică azi putem fi în
România, mâine plecăm în Italia și luăm viața de la capăt. Depinde de fiecar e până la
urmă. Ca defect, nu cred că suntem suficient de puternici, deci să luptăm mai mult pentru
binele nostru.

Interviu individual nr. 3
C.L., protestatar, locuiește în Spania , vârsta: 38 ani
Q1. În ce măsură considerați cultura, civilizația și mediul politic relevante
pentru identitatea națională a unei țări?
R.: Eu văd identitatea națională ca un rezultat al unui proces istoric îndelungat mai
degrabă. E ceva ce apare natural într -o comunitate, mediul politic nu cred că este atât de

57
„natural” pe cât ar trebui să fie. Națiunea noastră e poate cea mai înaltă expresie a
identității. Pentru mine identitatea e acel sentiment că aparțin unei comunități, deci cultura
românească, limba, civilizația noast ră e legată de această identitate, pe care oriunde ai fi
plecat în lume, o iei cu tine, nu te poți dezlega de ea. Mediul politic nu cred că este atât de
relevant, politicienii vin și pleacă, dar istoria și cultura noastră rămân veșnic acolo.
Q2. Care sunt sentimentele pe care le simțiți în acest moment față de țara
dumneavoastră?
R.: Simt o dezamăgire, simt că există nereguli mari. Dar trecând peste toate acestea,
îmi iubesc țara, pentru că am fost învățată de mică ce înseamnă această iubire față de
propr ia națiune. Cred că niciunuia nu ar trebui să îi lipsească simțul patriotic. Cred că eu
încă îl mai am, deși în țara mea nu mi -am găsit locul, deocamdată.
Q3. Considerați că sentimentul legat de identitatea națională tinde să fie mai
puternic atunci când țara dumneavoastră este amenințată economic?
R.: România a trecut de -a lungul timpurilor prin multe intimidări din diverse părți.
Personal, nu împărtășesc o mai strânsă legătură cu țara doar când e amenințată. Cred că ar
trebui să învățăm să ne privim și să ne ajutăm țara și în momente mai grele.
Q4. Considerați că fenomenul globalizării a influențat păstrarea identității
naționale?
R.: Eu sunt de părere că globalizarea a adus și bune și rele. Cred că într -o anume
măsură influențează identitatea națiunii române, interferează cu toate domeniile, de la
economie, finanțe, politică, cultură, până la religie.
Q5. În ce măsură vă interesează problemele de ordin intern din România, în
condițiile în care sunteți plecat din țară?
R.: Mă interesează ce se întâmpl ă în țara mea, urmăresc câteva canale românești de
știri, însă cred că nu conștientizez totul la fel cum aș face -o dacă aș fi aici și aș trăi pe
propria piele, zilnic, ce se întâmplă, ce decizii și legi s -au mai adoptat.
Q6. Ați participat la protest? Ce v-a mânat să participați la protest?
R.: Am venit în țară cu ocazia protestelor, mi -am revăzut și familia atunci. Am
participat cu un grup de români din Bristol, eu locuind foarte aproape de oraș. Ne -am unit,
am fost vreo 6 mașini care am venit împreună. Eu am luat venirea aceasta ca pe o
oportunitate de face o schimbare în țară, voiam să protestez pentru o Românie mai bună,
un nivel de trai decent, pe care nu l -am găsit la mine în țară, am fost nevoită să caut după el
în alte locuri.

58
Q7. V-ați simțit un român adevărat, că luptați pentru un ideal? La fel ați
simțit și după protest?
R.: Nu, nu m -am simțit român adevărat. M -am simțit dat la o parte, lovit, deși e cât
se poate de constituțional să organizezi o manifestație publică. Din punctul meu de vedere
nu s-a dorit violență, dar dacă cu asta am fost așteptați de propria țară, atunci am răspuns
cu aceeași monedă. Vă mărturisesc că am crezut că nu voi mai ieși de acolo întreagă, mi -a
fost frică pentru propria viață. Nu cred că voi mai participa la așa cev a, nu merită un
sacrificiu atât de mare, pentru că nu cred că se va mai putea schimba ceva, din păcate.
Q8. În acest moment considerați că legătura cu țara mai este la fel de
puternică ca în acel moment?
R.: Nu s -a pierdut patriotul din mine. Țara asta încă mai are un gram de speranță și
este de responsabilitatea noastră, atât a celor rămași acolo, cât și a celor plecați, să ducem
România pe un făgaș normal, pentru generațiile viitoare măcar. Mi -aș dori ca viitorii mei
copii să crească acolo, e cea mai f rumoasă țară, e acasă. Legătura e indestructibilă, românul
e tot român oriunde ar merge.
Q9. Caracterizați poporul român, folosind o calitate și un defect.
R.: Îmi este greu să caracterizez întreg poporul, fiindcă suntem până la urmă minți
și caractere care de care mai diverse. Dar ca să încerc să vă răspund, aș spune că suntem
destul de ambițioși, în general, însă ne caracterizează și minciuna și uneori chia r lenea.

Interviu individual nr. 4
A.L., protestatar, locuiește în Spania , vârsta: 29 ani

Q1. În ce măsură considerați cultura, civilizația și mediul politic relevante
pentru identitatea națională a unei țări?
R.: Identitatea națională o pot caracteriza ca și inima pentru corpul omenesc. Când
aceasta bate corect, ritmic și regulat, noi ca țară devenim adevărați români. Cultura
străveche a marcat etape relevante în identitatea națională a României, iar civilizația latină
din care provenim ne -a făcut cunoscuți în lumea întreagă, prin căldura sufletească a
oamenilor, prin bunătate și credință adevărată. Doar mediul politic a încercat în unele
momente să denatureze propria noastră ființă românească.

59
Q2. Care sunt sentimentele pe care le simțiți î n acest moment față de țara
dumneavoastră?
R.: Sunt român și îmi iubesc țara mea, chiar dacă în momentul de față nu locuiesc
în România. Dar, de aici din depărtare, simt uneori sentimentul trist că țara mea s -a
depărtat de la valorile și tradițiile care a u consacrat -o.
Q3. Considerați că sentimentul legat de identitatea națională tinde să fie mai
puternic atunci când țara dumneavoastră este amenințată economic?
R.: Puterea unei țări stă în caracterul oamenilor. O economie adevărată este
susținută de oame ni cu gândire și viziune, dar în bătălia economică globală cred că nu
suntem tratați în mod corect și egal cu alte națiuni.
Q4. Considerați că fenomenul globalizării a influențat păstrarea identității
naționale?
R.: Cu certitudine globalizarea a încercat să egalizeze valorile economice, spirituale
și chiar a identității națiunilor. Ca să stai la masa bogaților trebuie să te lupți cu adevărat și
să ai o politică internă și externă cu adevărat reprezentativă, cu viziune și caracter politico –
legal bine imple mentat.
Q5. În ce măsură vă interesează problemele de ordin intern din România, în
condițiile în care sunteți plecat din țară?
R.: Locuiesc în I ngolstadt , Germania federală. Familia mea este aici, cu mine, într -o
țară în care valorile se respectă, profes ionalismul e corect evaluat. Am în țară multe rude și
cunoscuți care mă țin la curent cu politica internă actuală a României. Mediul politic și
corupția în creștere au fost motivele emigrării mele.
Q6. Ați participat la protest? Ce v -a mânat să participa ți la protest?
R.: Am format un grup de 30 de oameni, cu care am participat la miting. Am dorit
să interacționăm și cu alte persoane din România și nu numai, să ne expunem părerile și
concepțiile și să le explicăm politicienilor că drumul pe care merge Ro mânia este greșit.
Q7. V-ați simțit un român adevărat, că luptați pentru un ideal? La fel ați
simțit și după protest?
R.: Cu siguranță că dorința mea a fost de a fi alături de poporul meu și în momente
mai dificile. Chiar dacă primirea țării mele m -a dezamăgit profund, nu voi renunța la astfel
de manifestări și voi fi prezent cu orice ocazie ce se va ivi, pentru a -mi susține ideile, chiar
și prin proteste (dar nu violente).

60
Q8. În acest moment considerați că legătura cu țara mai este la fel de
puternic ă ca în acel moment?
R.: Da, poate mai puternică doar dacă ești consecvent și dacă îți dorești cu adevărat
un lucru, vei reuși. Chiar dacă reușita acestui protest nu a fost pe măsura așteptărilor mele,
cu o bătălie pierdută nu se pierde un război.
Q9. Caracterizați poporul român, folosind o calitate și un defect.
R.: Ospitalitatea aș spune că e calitatea românilor. Cu certitudine suntem un popor
cu o bunătate uriașă, neegalată cred, cel puțin în Europa. Sunt ardelean, unde ospitalitatea
este la ea acasă. Ca defect, invidia, fiindcă de -a lungul istoriei ne -am intere sat poate prea
mult de „capra vecinului”. Un lucru făcut de altcineva, tot român, ar trebui să ne motiveze,
nu să ne mărească orgoliul și invidia.

Concluzii
Interviu rile pe care le -am efectuat au fost concepute sub formă de conversa ție. În
calitate de intervievator, am încercat să realizez o interacțiune în care respondenții să își
exprime opiniile, ideile și concepțiile în legătură cu organizarea, structurarea și dinamica
vieții în străinătate, identitatea națională și manifestațiile p ublice ce au avut loc în România
în anul 2018.
În calitate de participanți la protest, respondenții și -au manifestat nemulțumirile
legate de conducerea României din acel moment, alegând să parcurgă un drum până în
România pentru a organiza ceea ce a fost una dintre cele mai pregnante manifestații de la
Revoluție încoace. Am remarcat că respondenții sunt interesați în mare măsură de deciziile
luate pe plan intern în România, în ciuda faptului că își desfășoară activitățile în alte locuri.
În momentul în care s -a ajuns la discuția legată de identitatea națională, la felul în
care cultura, mediul politic și civilizația influențează conceptul deja amintit, respondenții
au mărturisit că este vorba despre sentimentul de a aparține unei comunități, unei culturi .
Civilizația, în concepția lor îi definește oriunde s -ar afla în lume, fiind înnăscută. Mediul
politic, însă, în concepția lor, nu definește identitatea națională, fiindcă politicienii și
politicile lor sunt schimbătoare, sunt vulnerabile la fluctuațiile socio -economice.
În ceea ce privește sentimentele care îi încearcă atunci când vorbesc despre propria
țară, am putut identifica o anume emoție în felul în care răspundeau întrebării. Am
remarcat că se simt neîndreptățiți, că le este dor de propriul pămân t, de propria casă, de

61
familie, de rude și cunoscuți. Aceștia au mărturisit că le este dor de România și că își
doresc ca țara lor să revină pe făgașul normal. Emigrarea a însemnat pentru acești oameni o
despărțire dificilă, urmată de o firească încercare de adaptare la noile cutume, obiceiuri și
stiluri de viață ale noilor țări în care și -au găsit locul. Lipsurile țării lor de origine i -a
împins să caute un nivel de trai mai bun, însă am distins că și -ar dori să se întoarcă acasă,
definitiv, la un moment d at.
Puterea unei țări stă în caracterul oamenilor. Identitatea națională tinde astfel să fie
mai puternică în sufletele oamenilor, mai ales în momente dificile, în clipe când siguranța
sau bunăstarea națiunii sunt periclitate. Istoria țării a dovedit că s untem o națiune
puternică, care reacționează atunci când este neîndreptățită, când nu i se respectă drepturile
și libertățile cetățenești fundamentale.
Suntem cu toții părtași la modalitatea în care fenomenul globalizării ne
bombardează la nivel informaț ional, lucru care ne afectează în timp, importanta bază
culturală și spirituală. Globalizarea include exportul și importul unor modele culturale și
socio -economice de factură occidentală. Economia, finanțele, cultura, politica, religia sunt
sub mirajul cap italismului liber de piață. Acest tip de societate a devenit forța principală a
globalizării. Nu este greșit a spune că globalizarea dorește generarea de noi oportunități,
drepturi depline și egale tuturor indivizilor. Oamenii beneficiază de drepturi și li bertăți
egale, însă în mod diferit oarecum, raportat la teritoriul pe care se află. În acest sens,
respondenți au menționat că lumea în care trăim este deja una globalizată și că oamenii
sunt din ce în ce mai afectați de acest proces („ Oamenii afectați din ce în ce mai tare de
globalizare sunt centrați pe producție, pe consum și nu îi mai interesează aspecte legate de
cultură, de civilizația din care fac parte” ). Este cu adevărat o certitudine că s -a încercat o
egalizare la nivel mondial a valorilor și a id entităților naționale, lucru bine scos în evidență
de către respondenți.
În continuare, la întrebarea legată de interesul pe care persoanele chestionate îl
manifestă față de problemele interne din România, luând în considerare faptul că niciunul
nu locuie ște în prezent în țară, respondenții au manifestat o atitudine în mare parte neutră
spre negativă, în sensul că sunt interesați în primul rând de binele propriu și al familiei lor.
Bunăstarea și fericirea personală și a familiei este pe primul loc. Totuși, există un interes
față de chestiunile interne, fiindcă speranța de a se petrece o schimbare în România e din
ce în ce mai mare. Mediul politic și corupția în creștere au fost în general, câteva dintre
motivele principale ale emigrării.

62
În ceea ce priveșt e participarea efectivă la protestul diasporei din 10 august 2018 de
la București, toți respondenții au mărturisit că au participat, mânați de dorința de
schimbare, de a lupta împotriva nedreptăților din țară. În ceea ce privește organizarea, am
aflat că s -au întâlnit grupuri relativ mari de persoane, din diverse orașe și au venit în țară,
interacționând atât cu români aflați încă aici, cât și cu alți cetățeni care au ales calea
emigrării. Respondenții au afirmat că s -au simțit luptători, însă au fost dezam ăgiți de faptul
că au fost părtașii unui protest care se anunțase (în opinia organizatorilor) unul non -violent,
pașnic și organizat, dar care a degenerat, după cum au afirmat participanții intervievați. Au
fost dezamăgiți de „primirea” cu care au fost aște ptați și consideră că nu a fost în niciun
moment necesitatea recurgerii la actele de violență.
Legătura cu țara este un alt aspect important pe care am dorit să îl scot în evidență
de-a lungul metodei de cercetare analizate. Respondenții au afirmat că ex istă o permanentă
conexiune cu propriul pământ, este ceva ce nu se poate schimba. Legătura aceasta au
dezvoltat -o și prin ambiția și hotărârea cu care s -au manifestat în august 2018. Este
responsabilitatea tuturor cetățenilor de a face o schimbare, atunci când este nevoie,
respondenții afirmând că este datoria noastră să facem bine țării, să le oferim viitoarelor
generații un loc unde să se nască, să crească și să se dezvolte cât mai normal posibil. În
ciuda faptului că nu a existat un câștig de cauză din p artea opozanților, speranța într -o țară
lipsită de acte de corupție și cu o echipă competentă la conducere rămâne.
În final, am dorit să surprind părerile respondenților în legătură cu caracteristicile
poporului român, calitățile și defectele care ne car acterizează, în general. Am fost plăcut
surprinsă să observ cu cât suflet au discutat despre calitățile națiunii române și felul în care
au ilustrat defectele, fără a părea că sunt în vreun fel deranjante. Astfel, prin intermediul
interviului efectuat am a flat că poporul român este primitor, ospitalier, deosebit de
adaptabili (dată fiind și situația celor chestionați), ambițios și plin de bunătate. Lista de
defecte ilustrată a cuprins de la superficialitate, lipsa caracterului tare, a puterii, lenea,
minciu na, la invidie și orgoliu.
În concluzie, în urma interviului efectuat am descoperit cât de importante sunt
valorile naționale ale unei națiuni, că indiferent unde te poartă viața, nu trebuie să îți uiți
rădăcinile și când este momentul, să lupți pentru p ropria țară și pentru binele întregii
comunități. Din păcate, drumurile i -au purtat pe unii cetățeni români prin diverse alte țări,
unde au fost nevoiți să ia viața din nou de la capăt, purtând în suflet nemărginitul dor de
casă, familie și pământul pe car e s-a născut. Deși fenomenul globalizării încearcă să
distrugă naționalitatea unui popor, valorile naționale nu trebuie să fie înlăturate niciodată,

63
fiindcă acestea constituie baza culturală și spirituală a fiecărui individ. Ca națiune, este
nevoie să lupt ăm împotriva încercării globalizării de a impune valori naționale comune
tuturor popoarelor și să ne păstrăm structura identității puternică și neatinsă de forțe
exterioare. Într-o eră ce stă sub semnul diversit ății culturale și al fenomenului globaliz ării,
identitatea na țional ă, ca fundament al prestigiului, demnit ății și reputației unui popor, este
supus ă unei provoc ări spre a se redefini constructiv, ca o reînnoire creativ ă a mesajului
nostru îndreptat către celelalte popoare. Este misiunea noastră, a generațiilor care trăim în
această răscruce de vremuri.

4.3. Chestionar ul, ca metodă de cercetare cantitativă, utilizată în studiul
opiniil or și atitudini lor
Un alt segment al cercetării întreprinse s -a bazat pe crearea și aplicarea unui
chestionar, care este definit de Mucchielli (1979:84) drept „o suită de propoziții, având o
anumită formă și o anumită ordine, pe baza cărora se solicită părerea, judecata sau
evaluarea unui subiect interogat”.
Chelcea (1975:55) definește această metodă ca fiind „o tehnic ă și un instrument de
investigare constând dintr -un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice,
ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchet ă sau prin
autoadministrare, determin ă din partea per soanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi
înregistrate în scris ”.
Metodologia cercetării
Pentru realizarea acestui studiu s -a utilizat metoda de cercetare a anchetei
sociologice, cu instrument de cercetare – chestionarul – care reprezintă mijlocul cu ajutorul
căruia s -a realizat captarea informației științifice, a datelo r. Chestionarul a fost aplicat unui
eșantion de 111 persoane. Instrumentul de investigare este grila de întrebări , formată din
25 de întrebări (incluzând și cele factuale, legate de gen și vârstă) de tip închis, cu
răspunsuri predefinite, din care subiecții pot alege unul sau mai multe răspunsuri, precum
și întreb ări de tip scală de la 1 la 5, unde cifra 1 reprezintă în foarte mică măsură /deloc , iar
5 în foarte ma re măsură. De asemenea, s -au inclus și două întrebări de tip deschis.
Instrumentul de studiu pentru cercetarea în discuție a fost administrat și aplicat
online, iar culegerea și centralizarea datelor s -a făcut în mod automat și securizat.

64
În ceea ce priv ește modalitatea de creare și de distribuire a chestionarului,
întrebările au fost create folosind platforma online isondaje.ro , datele statistice au fost
ulterior exportate în Microsoft Excel, iar interpretarea rezultatelor s -a făcut folosind
Microsoft Wo rd.
Obiectivele cercetării
În cadrul cercetării derulate, mi -am propus următoarea serie de obiective:
 Determinarea poziției respondenților față de proteste ;
 Determinarea părerii respondenților cu privire la securitatea proprie/ națională în
cazul unui p rotest ;
 Identificarea factorilor care influențează respondenții să participe la proteste ;
 Constatarea nivelului de informare al respondenților în ceea ce privește protestele ;
 Identificarea aspectelor relevante care au condus la decizia de emigrare;
 Identif icarea surselor de informare preponderent utilizate.
Titlu: Protestul din 10 august 2018 – – formă de manifestare a conștiinței civice
Introducerea chestionarului:
Bună ziua! Numele meu este Sava Andreea Constantina și sunt studentă în anul III
la Facultatea de Științe ale Comunicării, din cadrul Universității „Politehnica” Timișoara.
Realizez o cercetare cu finalitate științifică legată de impactul protestului din data
de 10 august 2018, din București, organizat de românii din diaspora. Chestionarul este
destinat tuturor românilor, care fac parte din diaspora și care au participat la eveniment.
Astfel, îmi propun să identific opiniile și atitudinile dumneavoastră î n legătură cu
evenimentul menționat, organizarea, derularea, precum și impactul pe care l -a avut.
Chestionarul de față cuprinde 25 de întrebări, rezultatele finale fiind folositoare în
realizarea studiului de caz pentru lucrarea mea de licență.
Timpul de completare este de maximum 10 minute.
Vă asigur de confidențialitatea datelor, acestea fiind destinate exclusiv prelucrării
statistice. Vă mulțumesc anticipat!
În ceea ce privește profilul celor chestionați, din totalul de 111 respondenți, au
complet at sondajul:
 52 de persoane de sex masculin
 59 de persoane de sex feminin
Vârsta media a respondenților este de 31,8 ani.

65

În continuarea întrebărilor factuale am ales să introduc o întrebare legată de actualul
loc de reședință. Am identificat că peste 54% dintre cei chestionați locuiesc în momentul
actual în străinătate, în vreme ce 21,6% locuiesc în străinătate, dar și în România câteva
luni pe an. 27 de persoane au răspuns că în general, locuiesc în România, însă câteva luni
pe an le petrec în străină tate. Datorită faptului că chestionarul a fost distribuit exclusiv în
mediul online, pe grupuri specifice, dedicate românilor plecați în străinătate, răspunsurile
au fost premeditate, în mare măsură.

66
În ceea ce privește aspectele care au dus la decizia de a emigra, respondenții au
afirmat că situația economică personală a fost principalul criteriu în acest sens. 48 dintre
cei chestionați, deci un procent de peste 43% au considerat că în mare măsură situația
economică personală i -a „împins” spre o nouă ța ră, în căutarea unui trai mai bun.

De asemenea, situația economică a zonei de reședință din România a contribuit în
măsură moderată spre mare la emigrarea respondenților.

67

O altă variantă la această întrebare a reprezentat dorința de a studia în străinătate.
Am dorit să identific gradul în care tinerii adulți aleg drumul străinătății pentru studiu.
Astfel, am identificat un procent relativ mare (38,7% – 43 respondenți) care nu au ales să
emigreze pe considerentul studiilor. Acest lucru poate fi pri vit din mai multe aspecte, atât
pozitive, cât și negative. Tot mai mulți tineri aleg programe de studii din România, dat
fiind portofoliul destul de larg de programe de studiu din marile orașele ale țării. Aspectul
negativ pe care am putea să îl luăm în ca lcul în acest sens este acela că tinerii emigrează,
mânați fiind de lipsa resurselor financiare și își neglijează studiile, atât în țară, cât și în
afară.

În concordanță cu specificul chestionarului de față, am introdus la această întrebare
și varianta legată de situația politică din țară. Nu am fost surprinsă să constat că 36 de
respondenți, deci peste 32% au relatat că în foarte mare măsură acesta este motivul mutării
lor. Din nou, acest procent a fost unul prevăzut, luând în considerare că scopul pro testului
analizat a fost unul de factură politică.

68

În acest caz, răspunsurile au variat, fiind destul de apropiate procentual.

După ce am încheiat seria de întrebări generale, am dorit să aflu dacă respondenții
cunosc existența manifestației publice de pe data de 10 august 2018 din Piața Victoriei,
București. Astfel, am obținut 103 răspunsuri afirmative, 5 negative și 3 abțineri.

69

Probabil că cea mai importantă întrebare a fost strict legată de participarea la
evenimentul analizat. Astfel, peste 55 ,9% au răspuns afirmativ în acest sens, 35,1%
negativ, iar 9% nu au răspuns acestei întrebări.

În continuare, am introdus în structura chestionarului, o întrebare de tip deschis,
unde am dorit să aflu cum definesc respondenții termenul de „protest”, în p ropriile lor
cuvinte. Astfel, printre cele mai populare răspunsuri, s -au aflat:
 O manifestație organizată de mulțime, cu un scop as spune bine definit ;
 Manifesta ție public ă în care îți solici ți anumite drepturi (O acțiune pe care o
desfășori atunci când an umite drepturi sunt încălcate );
 Dorința de a schimba ceva ;
 Exprimarea unei opinii personale in mod public de spre o situație politic ;
 Acțiune de opoziție împotriva unor evenimente politice ;
 Unirea oamenilor pentru un interes comun ;
 O activitate realizată de un grup mare de oameni, care își manifestă opoziția față de
o ideologie, o lege, etc ;
 Modul de a interveni împotriva unor ac țiuni nedrepte ;
 Momentul în care o amenii sunt nemulțumiți de situația economica -financiara,
nivelul de trai este în scădere și ies sa scandeze pentru a obține unele modificări ;
 Lupta pentru o cauz ă;

70
 Revolta oamenilor care s -au săturat s ă trăiască într-o țară care nu ofer ă nimic ;
 Mizerie pe str ăzi;
 Glasul poporului ;
 Mulțime dezorganizat ă;
 Mulțime necontrolat ă;
 Un eveniment organizat în termeni legali , făcut cu scopul de a critica un regim
politic sau o decizie politic ă.

Astfel, protestul e în opinia persoanelor chestionate, o manifestare a unei
mulțimi, prin care indivizii își cer anumite drepturi, își exprimă o opinie publică
legată de o ideologie, o lege, un Guvern sau o persoană politică, în mod pașnic,
organizat, de cele mai multe ori.

În ceea ce privește protestul, ca formă de manifestare civilizată a nemulțumirilor
poporului, am identificat că un procent de peste 79% consid eră că este civilizat să
organizezi un protest. Răspunsurile la această întrebare clarifică descrierile oferite de
respondenți la întrebarea deschisă precedentă, în sensul că au existat foarte puține
răspunsuri care să ilustreze ideea că protestul ar impli ca întotdeauna acte de violență, deci
un comportament necivilizat.

71

Am remarcat că respondenții sunt în măsură moderată spre mare interesați de
mediul politic din România, în ciuda faptului că sunt în altă țară. Situația politică a fost
principalul motiv pe care protestatarii l -au invocat în cadrul mitingului organizat.

În măsură moderată (36 respondenți – 32,4%) persoanele care au răspuns acestei
întrebări consideră că s -au informat despre situația politică din România înainte de
proteste.

72

Tot în măsură medie au răspuns că au participat și alte acțiuni de protest, înainte de
a participa la mitingul analizat.

Nevoia de schimbare, după cum am identificat -o și în răspunsurile la întrebarea
deschisă de mai devreme a fost deosebit de puternică p entru protestatari. În mare măsură și
în foarte mare măsură, respondenții au răspuns că ar fi necesară această schimbare, lucru
dovedit chiar de protestul propriu -zis.

73

41 din cei 111 chestionați au ales varianta „în mare măsură” în cazul întrebării
legate de conștientizarea situației politice din România înainte de protestele din 2018.

Conform așteptărilor, respondenții sunt preocupați în mare măsură de deciziile luate
de organele decizionale ale României (peste 35%).

74

În urma întrebării legată de principalele surse de informare folosite, în general, am
obținut, conform așteptărilor, un procent de peste 30% la varianta „Internet”, urmată de
„Televiziune” cu 27% și „Familie” cu 11%.

75

76
În urma întrebării alcătuite sub formă scalară, pe tema informării despre situația
politică din țară și ce forme ale mass -medie sunt preferate în acest sens, am identificat că
mediul online reprezintă, în anul 2019, principala sursă de a obține informații, din orice
colț al lumii ne -am afla, în legătură cu apro ape orice chestiune. Peste 50% dintre
respondenți se informează în foarte mare măsură, folosind resurse online, 39% urmăresc în
mare măsură canalele de televiziune dedicate mediului politic, în timp ce radio -ul și ziarele
tipărite sunt foarte puțin prefera te.
Respondenții au aflat din surse online despre organizarea manifestației (în procent
de peste 57%). După cum am ilustrat deja într -un capitol anterior, organizarea propriu -zisă
a acestui miting a fost bazată strict pe interacțiunea de pe rețelele de socializare, unde s -au
organizat grupuri de manifestanți.

Printre cei
111 respondenți,
răspunsul mediu
este 4.14 (in scală
de la 1 la 6) ,
incluzând și
varianta „deloc”.

77

78

În funcție de mijloacele media pe care le utilizează în general, responden ții au ales
felul în care aceste forme de comunicare reflectă cel mai bine manifestațiile. Astfel, 41 de
persoane consideră că televiziunea, în măsură moderată, reflectă bine protestul ; 46 de
persoane în măsură moderată ziarele tipărite, iar 41 de persoane în foarte mare măsură
rețelele sociale.

79
Legat de stările și sentimentele care îi încearcă pe protestatari în momentul în care
se află la o manifestație , am remarcat că cei mai mulți dintre aceștia sunt hotărâți, curajoși,
puternici sau scârbiți. De asemenea, la secțiunea „altele” am obținut răspunsuri precum
„frustrat”, „ambițios”, „agitat”, „înverșunat”, „mânios”. Respondenții au avut opțiunea de a
alege mai multe variante de r ăspuns.

În ceea ce privește modalitățile de a -și manifesta dezacordul față de situația politică
din țară, respondenții au ales ca metode eficiente grevele legale, petițiile, reclamațiile,
urmate de marșuri și activism online. Peste 21% dintre persoane au ales varianta „greve
legale”, în vreme ce, în mod surprinzător, 11 persoane au selectat varianta „revoluție”.
Varianta „atacuri armate” nu a fost aleasă de nimeni. Acest ultim aspect relevă ideea că
protestul organizat în august 2018 nu s -a dorit, de segmentul organizatoric, a fi unul
violent.

Privind situația economică generală a țării în viitoarele 24 de luni și luând în
considerare că în momentul redactării și al completării chestionarului au trecut aproximativ
8-9 luni de la evenimentul analizat, persoanele chestionate au considerat că lucrurile vor
rămâne la fel (47 din 111 persoane, deci peste 42%). Totuși, 41 de respondenți nu pot
estima dacă situația se va schimba sau nu, în timp ce alți 4 indivizi preferă să nu se
pronunțe în această situație .

80

În continuare, am dorit să aflu un detaliu esențial legat de procesul de organizare al
evenimentului. Orice fel de manifestație, de orice natură ar fi, trebuie să aibă un
coordonator sau un grup care să planifice, să organizeze, să dirijeze atât persoanele
implicate, precum și desfășurarea evenimentului, pas cu pas.

81
Astfel, am dorit să identific dacă mitingul analizat a beneficiat de un lider. În mod
neașteptat, peste 55% dintre respondenții acestui sondaj au spus că nu știu dacă a existat un
astfel de co ordonator. Consider că a existat o inițiativă din partea cuiva, însă probabil că,
odată cu distribuirea mesajului că se va organiza o manifestație , principalii „organizatori”
au fost înlocuiți de persoane care au format grupuri, fiecare în zona de reședinț ă.
Tot legat de organizarea evenimentului, am vrut să aflu care este opinia
respondenților în ceea ce privește cel mai dificil aspect pe care l -au întâlnit sau au auzit
despre acesta. Astfel, am adresat o întrebare deschisă opțională, unde am primit 80 de
răspunsuri, dintre care câteva se regăsesc în lista de mai jos:
 Adunarea unui număr mare de oameni veniți din străinătate ;
 Mobilizarea oamenilor;
 Convingerea populație i că este nevoie de o schimbare ;
 Uniformizarea informațiilor ;
 Menținerea ordinii ;
 Obține rea avizelor legale p entru protest ;
 Oamenii de ordine , niște mario nete ale Guvernului ;
 Logistic, prea mulți oameni, nu era l oc pentru mașini ;
 Asumarea rolului de lider, pentru c ă nimeni nu si -a asumat p ână la urma asta ;
 Restricțiile puse ;
 Faptul ca nu se putea prevede ceea ce urma s ă se întâmple, oamenii fiind diferiți de
la unul la altul ;
 Durata de așteptare la granițele de intrare in România .
De asemenea, au existat și persoane care au considerat că mitingul nu a fost bine
organizat.

Respondenții co nsideră că
informarea este esențială și din
acest motiv, 91% dintre aceștia
obișnuiesc să se informeze în
mod amănunțit cu privire la
problemele ce pot surveni în
desfășurarea unui eveniment de o
asemenea amploare.

82

În opinia celor chestionați, creștere a nivelului de educație și de informare, precum
și o mai bună reprezentare la nivel înalt ar reprezenta cele mai bune soluții pentru sesizarea
și soluționarea problemelor cu care se confruntă societatea. Ambele variante au fost foarte
apropiate procentual.

95 de persoane consideră că libertatea de exprimare este esențială pentru
respectarea altor drepturi fundamentale, precum accesul la informație, libertatea religioasă
ori libertatea politică . O singură persoană a răspuns negativ acestei întrebări.

83

În ceea ce privește statutul ocupațional al respondenților, am remarcat că aceștia
activează în domenii profesionale foarte variate, de la muncitori calificați, la lucrători în
servicii și comerț, ocupații intelectuale, dar și studenți.

84

În ceea ce privește venitul lunar al familiei respondenților, am remarcat că peste
30% dintre aceștia preferă să nu discute despe resursele financiare personale.
Cei mai mulți dintre respondenți locuiesc în Germania, urmați de Marea Britanie,
Spania și R omânia.

În continuare, am dorit să aflu care ar fi motivele pentru care respondenții și -ar dori
să se întoarcă în țară. Am aflat astfel că principalul motiv este să fie din nou acasă, semn că
traiul printre străini nu este unul ușor și ca oricât de dep arte ar merge, aceștia poartă în
suflet dorul de casă. Pe poziția a doua se află respondenții care își doresc să se întoarcă
pentru a fi aproape de familie, de cei dragi. Am fost surprinsă să obțin la rubrica „Altele”
răspunsul cum că nu își doresc să se întoarcă în România.

85

Tot legat de o eventuală întoarcere în România și în continuarea întrebării
precedente, am dorit să identific și motivele pentru care persoanele chestionate nu și -ar
dori să se întoarcă în România. Fiind o întrebare cu răspunsuri mu ltiple, am observat că
majoritatea răspunsurilor primite la această întrebare au fost multiple, deci respondenții iau
în considerare o serie de motive, nu doar unul. Aceștia consideră că nivelul de trai și
corupția sunt principalele motive care îi împiedic ă să revină definitiv în România.

În concluzie, consider că cercetarea întreprinsă și -a îndeplinit scopul. Faptul că a
fost un sondaj de tip anonim a dus la un nivel mai ridicat de sinceritate din partea
respondenților. Sondajul a fost publicat pe grupur i din mediul online, unde am fost plăcut
surprinsă să observ entuziasmul cu care s -au implicat cei chestionați în cercetarea
întreprinsă.

4.4. Analiza de conținut – metodă cantitativă
Una dintre cele mai folosite metode în con ținutul comunic ării este analiza de
conținut. Berelson, unul dintre sociologii care au contribuit în mare măsură la dezvoltarea
metodei, afirma că „ analiza con ținutului este o tehnic ă de cercetare c are are ca obiect
descrierea sistematic ă, obiectiv ă și cantitativ ă a con ținutului m anifest al comunic ării” (B.
Berelson, 1952 : 220).

86
Obiectivele de cercetare:
1. Identificarea elementelor -cheie constituente ale reprezentărilor pe care jurnaliștii
români le au asupra mitingului din data de 10 august 2018.
2. Identificarea modului în care presa oglindește manifestația, participații, precum și
situația politico -economică de dinaintea, din timpul și de după protest.
3. Distingerea atitudinilor jurnaliștilor, precum și a aspectelor tratate în presă, a
principalelor teme referitoare la manifestația în cauză.
Astfel, a m realizat un corpus de articole (anexa 1) , din ziarele: Libertatea,
Cotidianul și Adevărul. Au fost monitorizate edițiile electronice ale acestor publicații în
perioada 1 -31 august 2018. A m selectat acele materiale de pres ă care au conținut cuvinte –
cheie utilizate pentru identificarea articolelor relevante analizei în cauză: „protest”,
„manifestație”, „diaspora”.
În articolul „Controverse după proteste. Și -a asumat cineva protestul? Nu. De ce?”,
publicat în ziarul Cotidia nul, în data de 19 august 2018 se face referire, în cadrul
declarației senatorului PSD, Ștefan Radu Oprea , la situația politico -economică de dinaintea
protestului : „Guvernarea Partidului Social Democrat a adus o creștere economică record , a
dus la o creștere semnificativă a salariilor și pensiilor. Guvernarea Partidului Social
Democrat a lansat programe pentru toți românii care vor să devina antreprenori, din țară
sau din diaspora. Doctrina Partidului Social Democrat pune accent, în primul rând, pe
principiile statului de drept, pe protecția socială a cetățeanului și pe distribuirea corectă a
resurselor statului. Dreptul la vot și dreptul la liberă exprimare sunt garantate de
Constituție . Atât votul , cât și protestul sunt forme de manifestare ale democ rației . Dar
democrația înseamnă respectarea legii, nu anarhie ”.
Tot publicația Cotidianul, a publicat pe 13 august 2018 articolul „ Prea multe semne
de întrebare despre violențele de la „mitingul diasporei ”, în care se face referire la
președintele Românie i, Klaus Iohannis, care potrivit jurnalistului, ar avea intenția de a
înlătura Guvernul PSD -ALDE și ulterior să obțină un al doilea mandat în fotoliul de
președinte : „Klaus Iohannis și-a anunțat pe 23 iunie, deci la foarte puțin timp după
anunțarea „miting ului diasporei“, intenția de a candida pentru al doilea mandat, făcând -i pe
mulți să se întrebe ce l -a apucat să facă acest lucru. A venit apoi acel Consiliu Național al
PNL, la care, încălcând Constituția , a participat și Klaus Iohannis, unde președintele a dat
un adevărat semnal de începere a unei bătălii cu PSD, în general, și cu Guvernul PSD –
ALDE ”.

87
„PNL este un partid puternic și nu este singur! Nu sunteți singuri! Aveți lângă voi
milioane de români, alte partide în opoziție bine intenționate, socie tatea civilă. Toamna
aceasta și anul viitor trebuie să reprezinte revenirea la normalitate în România! ”.
În articolul „ Sancțiuni mai dure pentru jandarmii agresivi ” din 13 august 2018,
publicat în Cotidianul se constată un aspect al situației politice de după manifestație.
Articolul conține declarația premierului Viorica Dăncilă: „ Nu demisionez și nici nu am
intenția să demisionez. Este o informație falsă. Cineva care ar avea de gând să demisioneze
nu ar avea un program încărcat și nu ar avea în program pu ncte din programul de
guvernare, întâlniri în perioada următoare cu impact pe plan extern. Categoric, nu am de
gând să demisionez. Dacă aș fi avut un gând în acest sens, aș fi ieșit public și aș fi spus
acest lucru” . Jurnalistul menționează că zvonurile de spre demisia prim -ministrului au
agitat spiritele. Observăm că acesta condamnă prestația șefului Executivului. În același
articol regăsim menționate acțiunile președint elui PNL, Ludovic Orban : „Președintele
PNL, Ludovic Orban, a anunțat , luni, că liberalii vor depune mai multe proiecte la
Parlament care vizează modificarea legislației astfel încât forțele de ordine care folosesc în
mod nejustificat violența să fie sancționate . Liderul liberal a anunțat încă de sâmbătă că
PNL va cere o se siune extraordinară pentru constituirea unei comisii de anchetă împotriva
violențelor de la protestul de vineri .”
Ideea probabilității unei schimbări politice apare și în platforma digi24 online , unde
protestul este asoci at cu imaginea mineriadelor anilor ’90. În articolul care iese în evidență
cu un titlu interesant, „ Seara care ar putea schimba totul ”, publicat pe 11 august, jurnalistul
relevă că manifestanții „ au demonstrat pașnic în fața Guvernului, vor a construi o Românie
civilizată și perfect compatibilă cu spațiul euroatlantic ”. Digi24 relevă că din punct de
vedere penal „nu există prea multe garanții pentru limpezirea apelor”, luând în considerare
legile, codurile penale și sistemul de drept aflat sub control politic. De asemenea, to t cu
referință la perioada post -comunistă, Digi24 își susține foarte bine poziția de partea „celor
mulți” : „Obișnuiți să îi vadă pe toți cetățenii așa cum își văd propriul electorat, liderii
actualii puteri se dovedesc la fel de orbi precum Ceaușescu și Il iescu. Cred că toți oamenii
pot fi cumpărați cu o sută de lei în plus la pensie sau păcăliți cu manipulări menite să
asmută români împotriva românilor ”.
În ceea ce privește starea participanților, am identificat articolul din ziarul
Cotidianul, „ Anunț surpriză pentru mitingul diasporei ”, publicat la 1 august 2018. În acest
material, principalul organizator al manifestaței, în persoana lui Emanuel Cioacă,
președintele Federației Românilor de Pretutindeni menționa faptul că nu se mai face

88
responsabil de mani festația din 10 august. Această persoană a fost în vizorul mass -medi a
pentru mai bine de două luni înainte de protest, presa catalogându -l drept „ un adevărat erou
al luptei anti -PSD”. De asemenea, în articolul publicat pe 8 august 2018 , viceprimarul
Capita lei, Aurelian Bădescu a declarat că Emanuel Cioacă „ a dus în derizoriu autoritățile ”
după ce a declarat că nu -și mai asumă manifestarea din data de 10 august ”.
Aceeași publicație relevă organizarea protesta tarilor și scopul acestora: „ Au venit
din străinătate at âția români hotărâți să răstoarne un sistem putred, dar cu aparențe
democratice? Nici vorbă! M -am întâlnit cu ei pe șoseaua dintre Ploiești și București. Erau
cam 50 de motocicliști (poate 60) și încă vreo 50 de autoturisme cu steaguri, strig ăte și
claxoane. Nu arătau a forțe gata să umple Piața Victoriei și nici să răstoarne Guvernul și să
provoace anticipate (cum mulți se fac că n -au auzit de așa ceva) ”, în articolul „ Nebunie
politică românească ” din 20 august 2018. De asemenea, remarcăm fap tul că manifestanții
nu doreau un protest cu violențe: „ Vă așteptăm în Piața Victoriei la protest împotriva
pseudo -premierului Viorica Dăncilă. Nu mai ascultați toți tâmpiții și cretinii care instigă la
violență, protestul trebuie să fie pașnic, nu avem ni ciun scop de a intra în curtea
Guvernului, lucrul ăsta nu este reprezentativ pentru un stat democratic ”, în articolul
„Viitorii deținuți sau lideri ai României de mâine”, publicat la data de 10 august.
Observăm că presa pune accent clar pe violențele din c adrul evenimentului, pe
acțiunile jandarmilor și pe felul în care au manifestat protestanții. Astfel, ziarul Libertatea a
publicat un articol în acest sens, pe data de 10 august, în care prezintă motivele pentru care
românii din diaspora s -au întors acasă: „Mitingul diasporei din 10 august, în Piața
Victoriei. Aproximativ 100.000 de oameni s -au adunat în fața Guvernului, pentru mitingul
care s -a făcut remarcat mai mult prin violențele dintre grupuri de huligani și jandarmii care
au folosit gaze lacrimogene. De ce a venit diaspora la protest? Românii de afară cred că
țara a ajuns în pragul colapsului și au datoria, chiar și pentru o zi, să fie alături de frații lor
rămași acasă, care nu au avut posibilitatea sau curajul să -și facă o viață decentă în Europa
sau în lume, departe de cei dragi ”. Remarcăm că presa mai pune accent pe felul în care s –
au adunat protestatarii, precum și pe mesajele transmise: „ Protestatarii se adună în Piața
Victoriei, fiind îmbrăcați în tricouri negre cu mesajele „Fără Penali” și „Nu cedăm”. Unii
au adus pancarte pe care scrie „Anticipate” , „Mai mulți oameni au venit încă de dimineață
în Piața Victoriei pentru mitingul diasporei. Manifestanții au venit cu steagurile României,
precum și cu pancarte pe care erau afișate mesaje împo triva clasei politice. ” (ambele
articole publicate în ziua manifestației).

89
În ceea ce privește aspectele pe care presa le tratează, observăm în primul rând că
aceasta se axează pe lipsa organizării protestului, pe persoana președintelui Federați ei
Români lor de Pretutindeni : „Anunțat cu mare tam -tam, mitingul românilor din Diaspora
din 10 august (n.r. – vineri) rămâne unul cu multe necunoscute. Rând pe rând, organizatorii
oficiali ai protestului au renunțat la această titulatură, Primăria Capitalei anunțând miercuri
seara că protestul nu are organizatori. ”, articol publicat în Cotidianul, la data de 9 august.
Presa vorbește despre faptul că protestul reprezintă un act de manipulare, urmărindu -se alte
interese, la nivel înalt. În articolul „ Mitingul diasporei , pretext pentru declanșarea
Operațiunii Colectiv 2 ”, publicat pe 10 august în Cotidianul, remarcăm că jurnalistul pune
accent pe „un scenariu înfiorător”, o acțiune gândită pentru a ascunde alte interese.
Presa insist ă și pe lipsa organizatorilor: „ România a intrat în fierberea dinaintea
protestului! Românii încep să vină în țară, dar fără să dea peste cap traficul la frontieră,
după cum spun oficialii Poliției de Frontieră. Cine răspunde totuși pentru organizarea
acestui protest? Se pare că nimeni. Cu alte cuvinte, în acest moment protestul nu are un
organizator oficial și va fi tratat de autorități ca o manifestație spontană. Și, dacă ne luăm
țara înapoi, ce facem cu ea? Protestul – diaspora rămas la stadiul: fiecare pe barba lui! ”
(publicat în Cotid ianul pe 9 august). Observăm că această publicație menționează faptul că
Primăria Generală a Capitalei a solicitat asumarea scrisă a manifestației, încă din luna iulie,
însă membrii grupării #Rezist au refuzat să semneze acest acord.
„Cotidianul” mai vorb ește și despre lipsa de legitimitate manifestației. Remarcăm că
în articolul „ Cum pot să ancheteze procurorii un protest ilegal precum cel din 10 august? ”,
publicat pe 31 august, jurnalistul încearcă să explice și să evidențieze actul normativ care
regleme ntează organizarea unor asemenea manifestații: „ Este de -a dreptul ciudat că
aproape toți cei care participă la dezbateri ignoră acest act normativ care reglementează
organizarea unor astfel de manifestări, vorbind fie despre „gazarea manifestanților ”, fie
despre „lovitură de stat”, deși ambele situații reprezintă exagerări menite să susțină
interesele uneia sau alteia dintre tabere. Pentru a contracara astfel de poziții și pentru a
repune discuția despre „mitingul diasporei” în tiparele legale, încer căm mai jos să
prezentăm principalele prevederi ale actului normativ pe care ar trebui să -l aibă în vedere
toți cei care participă la astfel de dezbateri, inclusiv procurorii care instrumentează acest
dosar. Astfel, chiar din primele articole ale legii, se recunoaște libertatea cetățenilor de a-și
exprima opiniile sub forma mitingurilor sau demonstrațiilor , cu condiția să fie respectate
câteva lucruri : să fie declarate în condițiile legii, să se desfășoare pașnic , fără violențe , să
nu blocheze drumurile pub lice și să se încheie la ora 23.00 ”.

90
Constatăm că atitudinea forțelor de ordine implicate în evenimentul analizat este un
alt punct pe care presa îl scoate în evidență . Violențele atrag atenția consumatorilor de
media și din acest motiv consider că s -a insistat atât de mult pe acest aspect, în conținutul
articolelor analizate. „Libertatea” prezintă mitingul drept unul „ furat și instrumentat sub
nasul tuturor ”. De asemenea, editorialul „ Represiunea din 10 august 2018 – mitingul
Diasporei, capturat înainte d e a începe ”, publicat la o zi după încheierea manifestației,
prezintă evenimentul drept „ cel mai impresionant protest anti -guvernamental din ultimii
ani”. Iată cum descrie ziarul Libertatea altercațiile: „ Puțin după orele 17,00, un grup
reacționar, chitit "pe treabă" în Piața Victoriei, s -a ciocnit cu jandarmii. Gardurile de
protecție au fost zgâlțâite și smulse de pe poziții, ceea ce a produs reacția disproporționată –
la ordin – a dispozitivului de jandarmi, situat în dreapta clădirii Guvernului României. În
mod total neuzual, sărind peste procedurile standard de răspuns la agresiunea fizică izolată,
restrânsă, generată de grupul violent de 20 -25 de persoane agitate, jandarmii au trecut
direct la contraatacul cu gaze lacrimogene. ”. Contactul cu aceste subs tanțe e oglindit în
presă drept „prima mare provocare” din șirul evenimentelor , care a dus la „ o iritare
crescândă a celor abia apucaseră să se adune în Piața Victoriei ”.
Remarcăm că ziarul Libertatea tinde să se situeze în tabăra manifestanților,
ilustr ând momentele în cuvinte, fotografii și videoclipuri explicite. Iată o altă descriere a
actelor de violență: „ Jandarmii continuă să folosească gazele lacrimogene împotriva
protestatarilor. Un bărbat s -a ales cu piciorul rupt după explozia unei butelii cu g aze.
Protestatarii au început să dea cu sticle de plastic în jandarmi pentru a le distrage atenția și
a reușit să rupă gardurile. Jandarmii au intervenit din nou cu forțele speciale și au adus în
piață mașini blindată cu tunuri de apă. Jandarmii au pus tu nul cu apă pe protestatari, care
aruncă, la rândul lor, cu sticle și bolovani în forțele de ordine. Oamenii care au protestat
pașnic încearcă să se retragă cât mai repede din zona cu violențe și îi ajută și pe cei cărora
li s-a făcut rău să ajungă într -o zonă sigură ”. (articol publicat în ziua protestului). Se
observă cum această publicație nu se ferește să utilizeze cuvinte cu impact: „lupte de
stradă”, „oameni târâți pe asfalt”, „haite de huligani”, „oameni gazați”, „protestatari
dispersați sălbatic”.
Ziarul „Adevărul” prezintă în articolul „Adevărurile despre violențele de vineri, 10
august” (publicat pe 18 august) faptul că manifestația reprezintă dovada că „ cetățenii țării
au înțeles că au drepturi ” și mai mult decât atât , că România face parte din cât eva structuri
politico -economice puternice la nivel mondial (Uniunea Europeană, NATO) care nu ar
trebui trecute cu vederea: „ Atacurile continue date de puterea PSD -ALDE din ianuarie

91
2017 încoace împotriva justiției , a Președinției , a presei independente su nt departe de a -și
fi atins scopurile. Oricâte ticăloșii le-ar putea trece prin minte unor indivizi de teapa lui
Dragnea, Tăriceanu, Paul Stănescu, Carmen Dan, Ștefănescu Codrin, Claudiu Manda, Lia
Olguța Vasilescu, Dumitru Buzatu, oricât de fără coloană v ertebrală ar fi rândașii lor
mediatici precum Cristoiu, Gâdea, Badea, Ciutacu, Cristache de la TVR, Andronic,
Chirieac, Pieleanu, acestea se izbesc de faptul că România este țară NATO și UE”. Altfel ,
identificăm aici o posibilă influență care să ducă la o schimbare, în opinia jurnalistului
Adevărul. De asemenea, România se pregătea, pe finalul anului trecut de preluarea unei
responsabilit ăți uriaș e la nivel european: prelua rea, începând cu ianuarie 2 019, președinți ei
Consiliului Europei, pentru o perioadă de șase luni. În acest context, se dorea ca premierul
Viorica Dăncilă să demisioneze de la șefia Executivului, favorit la înlocuirea postului fiind
președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu . Da că încă din august 2018, cetățenii
doreau cu înverșunare demisia premierului, invocat și acest motiv : „ Este o provocare la
care Viorica Dăncilă nu va putea face față ”. Despre șeful ALDE, s -a scris în presă că va
candida anul acesta (2019) pentru funcția d e președinte, cea mai înaltă din stat. Ziarul
Cotidianul publică în acest sens un articol, în care menționează: „ Cu totul altfel ar sta însă
lucrurile dacă, de exemplu, delegațiile străine ar fi primite de președintele Iohannis și de
premierul Tăriceanu. C a să nu mai vorbim de relațiile personale ale acestuia din urmă atât
în cancelariile occidentale și la Bruxelles, cât mai ales de sprijinul uriașului pol de
influență care rămâne totuși Vaticanul ”.
În articolul „Demisionează sau nu premierul Viorica Dănci lă”, publicat pe 28
august în „Cotidianul”, identificăm modul în care jurnalistul pune problema unei schimbări
politice: „ „Prin retragerea strategică din motive strict personale a Vioricăi Dăncilă, Liviu
Dragnea are toate șansele să iasă cu bine și din ”gr oapa cu lei” care a devenit în ultima
vreme Partidul Social Democrat. Plecarea actualului premier ar fi cauzată și de
nemulțumirile față de activitatea sa, venite chiar din propriul partid și a intenției liderului
PSD, Liviu Dragnea de a -și redresa imagine a”. Se vorbește și despre aspectele medicale,
pe care premierul le -ar fi invocat, spre părăsirea funcției deținute.
În concluzie, în urma analizei efectuate remarcăm faptul că presa reprezintă unul
dintre cele mai importante mijloace de comunicare chiar și în cazul unor manifestații. Presa
oglindește evenimentele, oferind informații diverse consumatorilor săi. Astfel, în contextul
evenimentelor petrecute în București pe data de 10 august 2018, presa face referiri atât la
situația politică de dinainte cât și la cea de după protest. De asemenea, se scoate în evidență
în mod activ starea participanților, precum și acțiunile de violență petrecute în Piața

92
Victoriei din capitală. În legătură cu atitudinea jurnaliștilor, am identificat în marea
majoritate a artico lelor analizate, un ton dur, deseori ironic, prezența cuvintelor dure, a
„elogiului” adus manifestanților curajoși și a criticii la adresa sistemului politic.

Concluzi ile analizei
Scopul analizei efectuate îl constituie identificarea opiniilor, credințelor,
prejudecăților, precum și a modului în care românii de peste hotare resimt sentimentul de
apartenență, de conștiință națională, în contextul evenimentelor politice din august 2018
din România. În vederea realizării analizei, într -o primă etapă am identificat grupul țintă
vizat și anume românii din diaspora, care au participat la protestul din data de 10 august
2018. Cercetarea am efectuat -o pe baza a trei metode de cercetare: interviul individual,
chestionarul și analiza de conținut.
În ceea ce privește interviul individual, am urmărit să identific prezența
sentimentul ui de apartenență, precum și felul în car e persoanele intervievate își văd propria
identitate. Răspunsurile respondenților demonstrează că sentimentul încă există în sufl etele
acestora, că și -ar dori să se întoarcă, că vor să ajute la o eventuală schimbare a țării lor de
origine.
Prin chestionar , mi-am propus să identific factorii care influențează respondenții să
participe la manifestații publice, cum s -au informat aceșt ia, modul de organizare, precum și
sursele de informare pe care le utilizează cu precădere. Am demonstrat, în urma
rezultatelor obținute, cât de importantă a fost comunicarea pentru organizarea protestului,
cu precădere cea în mediul online, pe rețelele de socializare. Comunicarea în mediul online
a devenit una „comună”, caracterizată prin coparticipare, lucru care se răsfrânge asupra
modului de organizare a protestului. Absența unui lider „direct” a determinat o participare
comună din partea diverșilor ind ivizi, fără a exista însă o structură obișnuită, un traseu care
pornește într -un punct (reprezentat de emițător) , către unul sau mai multe puncte (unul sau
mai mulți receptori). Mesajul transmis a fost plasat pe o serie de coordonate spațio –
temporale, care ajută la stabilirea sensului său. Protestul este lupta pentru o idee, nu pentru
un câștig material.

93
Societatea umană este din ce în ce mai influențată de era digitală. Mass -media joacă
și ea un rol esențial în acest sens. Când vorbim despre o informație referitoare la o politică
autohtonă, nu există o siguranță a exactității acesteia. Calitatea de cititor este una
importantă, trierea informațiilor e subiectivă, în funcție de su biectul dezbătut. Presa
oglindește evenimentele în funcție de tabăra pe care o susțin e. Aceasta manipulează
consumatorii, oferindu -le informații „alterate” adeseori. Din punct de vedere politic,
manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor un ui partid, clase, grup sau
colectivități , nu prin intermediul mijloace lor coercitive (mult mai la îndemână puterii ) ci
prin inducere a în eroare. Din ace astă cauză, recurgerea la diferite forme de protest, în
situații de nepotrivire de interese devine tot mai frecventă în societatea actuală,
manipularea fiind un instrument mai eficace și mai puternic decât utilizarea forței . Am
remarcat că mass -media insistă în deosebi pe violențele din cadrul manifestației („mitingul
s-a făcut remarcat mai mult prin violențele dintre grupuri de huligani și jandarmii care au
folosit gaze lacrimogene. ”- ziarul Libertatea, 10 august 2018), deoarece e cunoscut faptul
că știrile de acest gen au impact mult mai puternic în rândul cititorilor. De asemenea, c ei
care dețin puterea, indiferent de domeniul în care activează, au în vizor schimbarea
gândirii, a comportamentelor și a modului de acțiune a indivizilor.
Bazat pe paradigma nevoie -acțiune, studiul a urmărit impactul social pe care l -au
avut protestele ant i-guvernamentale din 2018, a căror mobilizare s -a realizat exclusiv în
mediul online. Am demonstrat cum noile tehnologii de comunicare le -au permis oamenilor
să se facă auziți, să se unească sub un scop, o cauză comună și să lupte pentru acestea. Am
văzut cum Internetul a devenit un mijloc de explorare a lumii sociale, în care nu există
interacțiune față în față, există varianta de a fi anonim și cel mai important poate, nu poate
fi mediat de către autorități sau de către reprezentanții aleși. Observăm cum comunicarea în
mediul online s -a dovedit a fi eficientă în procesul de mobilizare a oamenilor și cum
întregul procesul analizat a dus la o schimbare, fie ea de formă și mai puțin de fond. De
asemenea, am remarcat cum o comunitate online abordează deschis o problemă de interes
național și mai ales cât de rapid s -a propagat știrea în cadrul rețelelor de socializare.
Consider că rolul Internetului în susținerea activităților utilizatorilor și mai ales în
mobilizarea acestora spre o schimbare este unul deosebit de important, întrucât multe
persoane ales social media ca mijloc principal de informare. Uniți sub un ideal comun, dar
și din pricina anumitor deziluzii, sute de mii de oameni s -au mobilizat pe rețelele sociale,
Facebook devenind motorul întregii manifestații.

94
În concluzie, prin intermediul răspunsurilor primite atât cu ajutorul interviului și al
chestionarului, cât și prin analiza realizată, am reușit să stabilesc modul în care românii din
diaspora se raportează la identitatea națională, precum ș i care este poziția acestora față de
situația din România, în contextul protestelor din august 2018. În același timp, prin analiza
realizată am identificat atât modul în care s -a desfășurat comunicarea între protestatari,
rolul comunicării în mediul online , precum și importanța empatiei și a construirii relației
empatice în comunicare. Astfel, consider că cercetarea efectuată și -a atins scopul.

95

Concluzii

După cum am evidențiat în partea teoretică, omul a trăit din totdeauna în grupuri, a
căror structură și compoziție au fost foarte variate. Grupurile includ și sub -grupuri, care de
obicei se formează pe baza afinităților, a preocupărilor comune, etc. Cel mai larg grup este
umanitatea. De -a lungul timpului, am fost părtași la exo duri și fluxuri de migranți, care
reprezintă un factor determinant din istoria umanității. Grupuri din ce în ce mai largi de
oameni aleg calea străinătății, părăsindu -și țara , mânați fiind de factori din ce în ce mai
diverși: de la cei sociali, economici sau chiar naturali (nivel de trai scăzut, invazii,
războaie, conflicte inter -umane, fenomene naturale devastatoare) , până la cei de sorginte
politică.
O cauză constantă a emigrației românești rămâne situația politico -economică a țării,
precum și neconcord anța dintre reprezentanții aleși, ce tățeni i și așteptările acestora din
urmă. Principala decepție a migranților este eșecul dezvoltării și consolidării unui stat de
drept, cu respectarea demnității umane, înfrângerea corupției și cel mai important
respecta rea drepturilor și libertăților cetățenești fundamentale.
Cel mai adesea imigranții români nu iau în calcul procesul de adaptare la o nouă
cultură, considerând că vor trăi o viață mult mai bună decât în România, că oamenii îi vor
accepta și ajuta, că vor găsi oportunități la tot pasul. Majoritatea merg pe premisa că „nu
poate fi mai rău ca în România”. În acest caz, aceștia nu ar trebui să uite că România, cu
toate imperfecțiunile sale, face parte din identitatea lor, în tot ansamblul său. La fel cum
identitatea personală se referă la specificul familial în cadrul căruia ne -am dezvoltat ca
indivizi, și identitatea culturală conține amprenta culturii în care ne -am născut și am trăit o
perioadă de timp. Este dificil totuși, a conștientiza foarte clar diferen țele culturale.
Identitatea, în ansamblul său, se află într -un proces de evoluție continuu de -a lungul
vieții . Anthony Smith (1991:14) a identificat cinci trăsături fundamentale ale identității
naționale, care ajută la existența acesteia: teritoriul sau patria, mituri și amintiri istorice,
cultura, drepturile și obligațiile și economia. În contextul globalizării, noile tehnologii și
consumerismul de masă sunt văzute ca o forță care subminează identitatea națională.
Luând în calcul și apariția noilor tehnologii, tendin țele actuale de comunicare, de
interacțiune și de socializare în mediul online, lumea se schimbă într -un ritm extrem de
accelerat, iar identitatea poate să aibă de suferit în acest context. Unele forme de
comunicare digitală se produc în timp real, instantaneu. Cultura, structura comunicării,

96
politica și economia au fost influențate și sunt transformate de această unealtă
revoluționară.
În contextul menționat, rolul comunicării online este dovedit și în cazul
evenimentelor petrecute în august 2018 la București . Astfel, ajungem la concluzia că era
noilor tehnologii influențează oamenii, îi îndeamnă la acțiune. Iată cum structur a
comunicării se schimbă încetul cu încetul. Într-o lume virtuală spațiul si timpul nu mai sunt
bariere reale. Manifestația analizată în studiul de caz a relevat comportamentele românilor
care au ales calea străinătății și care s -au întors pentru a organiz a unul dintre cele mai mari
proteste anti -guvernamentale din România post -decembristă. Români din toate colțurile
lumii s -au mobilizat pentru a apăra democra ția si statul de drept, eveniment popularizat
masiv pe rețelele sociale. Există și păreri potrivit cărora întreg evenimentul, de la
participanți la actele de violență, a reprezentat nici mai mult nici mai puțin decât un mare
joc al manipulării, de către politică și mass -media.
Scopul lucrării de față a fost identificarea felului în care identitatea influențează
societatea românească, precum și modul în care românii din diaspora văd manifestațiile
publice, felul în care aceștia participă și luptă pentru un ideal și mai ales modul de
organizare a protestului pe rețelele de socializare. În vederea atingerii scopului lucrării,
aceasta este structurată în două părți – partea teoretică și partea practică. În partea teoretică
am introdus informații din sursele bibliografice consultate, r eferitoare la conceptele de
„identitate”, „conștiință națională”, „cultură” „solidaritate” și „empatie”. Pe noțiunile
teoretice din prima parte a lucrării se bazează partea aplicativă, studiul de caz analizat. În
partea aplicativă am realizat o analiză cu ajutorul interviului individual, în intenția de a
arăta modul în care persoanele intervievate își văd propria identitate, în contextul în care
sunt plecați în străinătate. De asemenea, prin intermediul chestionarului, am urmărit să
identific poziția respon denților față de proteste, despre securitatea în cazul unei
manifestații , despre sursele de informare utilizate.
În urma analizei am constatat că românii din diaspora au părăsit România în
căutarea unui trai mai bun, pe considerente financiare, însă în momentul în care consideră
că există nereguli în țara lor, se întorc și își manifestă nemulțumirile. Pe de altă parte,
comunicarea în mediul online a reprezentat principa la metodă de mobilizare a
protestatarilor.

97

Bibliografie

Academia Română, 1998, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, București, ediția a doua,
Editura Univers Enciclopedic.
Abric, J., 2002, Psihologia comunicării : teorii și metode , Iași, Editura Polirom .
Alexandrescu, S., 2000, Identitate în ruptură: mentalități românești postbelice , București,
Editura Univers.
Antoniu, G., Daneș, Ș., 1983, Conștiința cetățenească și educația juridică : aspecte și sublinieri ,
București, Editura Politică.
Bayertz, K., 1999, Solidarity and the Welfare State: Some Introductory Considerations , n.p,
Springer.
Bălăban, D., 2009, Comunicare mediatică , București, Editura Tritonic.
Beciu, C., 2011, Sociologia comunicării și a spațiului public : Concepte, teme, ana lize, Iași,
Editura Polirom.
Berindei, D., 2012 , Românii între trecut și viitor , București, editura comunicare.ro .
Bernays, E., 2003, Cristalizarea opiniei publice, București, editura comunicare.ro .
Budeancă, C., Olteanu, F., 2015, Identități sociale, culturale, etnice și religioase în comunism ,
Iași, editura Polirom.
Budrina, I., 2017, Multiculturalism : United in diversity: a romanian perspective , București,
editura Tritonic.
Butura , V., 1978, Etnografia poporului roman : cultura materiala , Cluj -Napoc a, editura Dacia.
Cabin, P., Dortier, J., 2010, Comunicarea , Iași, Editura Polirom.
Callo, T., , 2003 , Educația comunicării verbale , Chișinău, Editura Litera .
Castells, M., 2014, A Conversation with Manuel Castells. Berkeley Planning Journal , Berkeley
Planning Journal .
Chelcea, S., 1975, Chestionarul în investigația sociologică , București, Editura Științifică și
Enciclopedică.
Chelcea, S., 2005, Comunicarea nonverbală în spațiul public : Studii, cercetări, aplicații ,
București, Editura Tritonic.
Chiciudean, I., David, G., 2011, Managementul comunicării în situații de criză , București,
Editura comunicare.ro.
Cioran, E., 1992, Ispita de a exista , Bucure ști, Editura Humanitas .

98
Adunarea Constituantă, 2003, Constituția României , publicată în Monitorul Oficial nr. 767 din
31 octombrie 2003
Cucoș, C., 2000, Educația – Dimensiuni culturale si interculturale , Iași, Editura Polirom .
Dasen, P., 1999, Educația interculturala , București , Editura Polirom .
David, D., 2015, Psihologia poporului român: Profilul psihologic al românilor într -o
monografie cognitiv -experimentală, Iași, Editura Polirom.
Dragomir, Ș., 1994, Centrul lumii e acasă, București, Editura SAS.
Drăghicescu , D., 2013, Din psihologia poporului rom ân, București, Editura Vicovia.
Durkheim , E., 2008, Diviziunea muncii sociale , București, ANTET REVOLUTION .
Eminescu, M., 1998, Românii din afara granițelor țării și unitatea spirituală națională ,
București, editura Saeculum I.O.
Florea, A, 2012, Emigrant sau repatriat: Povestea românilor din afara granițelor , Editura Casa
Cărții de știință.
Flichy , P., trad. Lazăr. M., 1999, O istorie a comunicării moderne: spațiul public și viață
privată , Iași, Editura Polirom.
Floyd, K., 2013, Comunicarea interpersonală , Iași, Editura Polirom.
Georgiu, G., 2010, Comunicarea interculturală , București, editura comunicare.ro
Gellner, E., 2001, Cultură, identitate și politică , Iași, editura Institutul European .
Gudykunst, W.B., 2003, Communicating with Strangers: an Approach to Intercultural
Communication , New Zork , Editura McGraw -Hill.
Horváth, I., 2010, Limbă, identitate, multilingvism și politici educaționale , Cluj -Napoca, Editura
Institutului pentru studierea problemelor minorităților naționale .
Ionel, V., 2002 , Pedagogia situațiilor educative , Iași, Editura Polirom .
Ioniță, I., Pruteanu -Isăcescu, I., 2008, Românii din afara granițelor țării : 90 de ani de la
întregirea Regatului României , Iași, Editura Casa Editorială Demiurg.
Kabagarama , D., 1993, Breaking the Ice: A Guide to Underst anding People from Other
Cultures , Allyn & Bacon.
Kroeber, A., 1953, Culture: A Critical Review of Concepts and Definitions , n.p,
Labruffe, A., 2007, Comunicarea – o problemă rezolvată , București, editura C.H. Beck
Linton, R., 1936, The study of man , New York, Appleton Century Crofts, Inc.
Malinowski, B., 1936, A scientific theory of culture and other essays , New York, Oxford
University Press.
Marinescu, V., 2002, Efectele comunicării – o perspectivă culturologică , București, Editura
Tritonic.

99
Marinescu, V., 2004, Mass media și schimbarea politică în România , București, Editura
Tritonic.
Matichescu, O ., 1977, Solitari cu poporul român : Pagini de solidaritate internațională cu
mișcarea muncitorească, democratică și antifascistă din România (1918 -1939) , București,
Editura Politică.
Mauss, M ., 2003 , Sociologia e Antropologia , São Paulo , Cosac e Nayfi
Middleton, K., Trager, R., Chamberlin, B., trad. Iordan M., 2002, Legislația comunicării publice ,
Iași, Editura Polirom.
Miège, B ., 2000, Societatea cucerită de comunicare , Iași, Editura Polirom.
Moldoveanu, M., 2001, Mentalitatea creativă : perspectivă psihosociologică , București, Editura
Coresi.
Mucchielli, A., trad. Păuș, V., 2008, Comunicarea în instituții și organizații , Iași, Editura
Polirom.
Mucchielli, A., 2015, Arta de a comunica , Iași, Editura Polirom.
Otovescu, A., 2013, Conservarea identității culturale în mediile de imigranți români din Europa ,
București, Editura Muzeului Național al Literaturii Române.
Pânișoară , I., 2008 , Comunicarea eficientă , Iași, Editura Polirom.
Petreanu, N., 1972, Republica în conștiința poporului român , Editura Enciclopedica Română
Predescu, P., 1994, Probleme sociale și religie la răscruce de milenii , Târgoviște, Editura
Macarie.
Pricopie, R., 2010, Participare a publică: Comunicare pentru dezvoltare durabilă , București,
editura comunicare.ro
Rădulescu -Motru, C., 2012, Psihologia poporului român, București, editura Paideia.
Schifirneț , C., 2007, Formele fără fond, un brand românesc , București, editura comunicare.ro.
Schifirneț , C., 2011, Europenizarea societății românești și mass -media , București, editura
comunicare.ro.
Slama -Cazacu, T., 1999 , Psiholingvistică , București, A.L.L.
Smith, A., 1991, National Identity , England, Penguin Bo oks.
Stăniloae, D., 2018, Reflecții despre spiritualitatea poporului rom ân, Editura Basilica.
Spăriosu, T ., Identitate națională : studiu sociopsihologic , Timișoara, editura Uzdin Timișoara.
Stroe, M., 1997, Empatie și personalitate , București, editura Atos.
Șerbănescu , A., 2007, Cum gândesc și vorbesc ceilalți – Prin labirintul culturilor, București,
Editura Polirom .
Șoitu, L., 1997 , Pedagogia comunicării, București, E.D.P.

100
Ștefănescu, S., 2009, Sociologia comunicării , Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun.
Turk, C., 2013, Comunicarea eficientă : cum să le vorbești oamenilor, București, Editura Trei.
Volkoff ,V., 2002, Tratat de dezinformare , Editura Antet .
Zajonc, R. B., Heingartner, A., Herman, E. M. , 1969 , Social enhancement and impairment of
perfo rmance in the cockroach. Journal of Personality and Social Psychology , Institute for
Social Research, University of Michigan.

Surse electronice

Abraham, F., 2011, I dividualism și social -democrație în Europa postcomunistă. A
doua social -democratizare , http://www.criticatac.ro/individualism -si-social -democratie -in-
europa -postcomunista -a-doua -social -democratizare/ , accesat la 20.05.2019.
Andrieș, I., 2018, Conștiința politică și prezența ei în guvernare ,
https://foaienationala.ro/constiinta -politica -si-prezenta -ei-in-guvernare.html , accesat la
11.04.2019.
Brădățeanu , V., 2014, „ ANALIZĂ: Minoritățile naționale din România – între
aspirații și realități ”, http://www.rador.ro/2014/12/18/analiza -minoritatile -nationale -din-
romania -intre-aspiratii -si-realitat i/, accesat la 13.03.2019.

https://www.digi24.ro/ , accesat la 11-13.05.2019
https://www.libertatea.ro/ , accesat la 06-10.05.2019
https://www.cotidianul.ro/ , accesat la 10-15.05.2019
https:// www. adevarul.ro/ , accesat la 04-03.05.2019
https://www.historia.ro/ , accesat la 03.04.2019
https://www.scribd.com/ , accesat la 8-11.03.2019

101

Anexe

Anexa 1
Corpus articole analizate
https://www.cotidianul.ro/sanctiuni -mai-dure-pentru -jandarmii -agresivi/
https://www.cotidianul.ro/controverse -dupa -proteste -si-a-asumat -cineva -protestul -nu-de-ce/
https://www.cotidianul.ro/prea -multe -semne -de-intrebare -despre -violentele -de-la-mitingul –
diasporei/
https://www.cotidianul.ro/cine -iti-asuma -mitingul -diasporei -din-10-august/
https://www.cotidianul.ro/prea -multe -semne -de-intrebare -despre -violentele -de-la-mitingul –
diasporei/
https://www.cotidianul.ro/nebunie -politica -romaneasca/
https://www.cotidianul.ro/viitori -detinuti -sau-lideri -ai-romaniei -de-maine/
https://www.cot idianul.ro/mitingul -diasporei -jandarmii -au-ridicat -un-protestatar -galerie -foto/
https://www.cotidianul.ro/demisioneaza -sau-nu-premierul -viorica -dancila/
https://www.cotidianul.ro/mitingul -diasporei -pretext -pentru -declansarea -operatiunii -colectiv -2/
https:/ /www.cotidianul.ro/luam -tara-inapoi -dar-ce-facem -cu-ea/
https://www.cotidianul.ro/cum -pot-sa-ancheteze -procurorii -un-protest -ilegal -precum -cel-din-10-
august/
https://www.digi24.ro/opinii/de -ce-le-este-frica-de-mitingul -diasporei -977829
https://www.digi24.r o/opinii/seara -care-ar-putea -schimba -totul-978831
https://www.libertatea.ro/stiri/mitingul -diasporei -protestul -diasporei -din-piata -victoriei -2358763
https://www.libertatea.ro/stiri/mitingul -diasporei -protestul -diasporei -din-piata -victoriei -2358763
https:// www.libertatea.ro/stiri/mitingul -diasporei -protestul -diasporei -din-piata -victoriei -2358763
https://www.libertatea.ro/stiri/mitingul -diasporei -protestul -diasporei -din-piata -victoriei -2358763
https://www.libertatea.ro/stiri/editorial -de-claudiu -saftoiu -represiunea -din-10-august -2018 –
mitingul -diasporei -capturat -inainte -de-incepe -2360481
https://www.libertatea.ro/stiri/editorial -de-claudiu -saftoiu -represiunea -din-10-august -2018 –
mitingul -diasporei -capturat -inainte -de-incepe -2360481
https://adevarul.ro/news/politica/adevarurile -despre -violentele -vineri -10-august –
1_5b77b045df52022f7583642b/in dex.html