Lect. Univ. D r. Ciucur Daniel [605315]

1
UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:
Lect. Univ. D r. Ciucur Daniel
Candidat: [anonimizat]
2016

2

UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

FACTORI PSIHOLOGICI IMPLICAȚI ÎN
CANCERUL MAMAR

Coordonator științific:
Lect. Univ. D r. Ciucur Daniel
Candidat: [anonimizat]
2016

3
CUPRINS

ARGUMENT ……………………………………………………. ………………………….5
CAPITOLUL 1. Fundamentare teoretică
1.1.Feminitatea
1.1.1 .Feminitatea – Descriere general ă……………………………………………… …6
1.1.2. Descrierea psihologică a vârstei adulte ……………………………………… ….8
1.1.3 .Aspecte psiho -patologice care pot apărea la această vârstă …………………… …9
1.2.Cancerul mamar
1.2.1 .Problematică general ă………………………………………………………… …10
1.2.2. Aspecte medicale ale cancerului mamar …………………………………… …..11
1.2.2.1 . Factori de risc ……………………………………………………… …….. 12
1.2.2.2. Simptome și semne inițiale …………………………………………… …..12
1.2.3. Diagnosticul și tratamentul cancerului mamar ……………………………… …13
1.3.Factori psihologici implicați în cancerul mamar …………………………………… …14

CAPITOLUL 2 . Metodologia de cercetare
2.1.Scopul cercetării……………………………………………………………………………. ………………. 21
2.2. Obiectivele……………………………………………………………………………………. …………….. 21
2.3. Ipotezele cercetării ……………………………………………………… …… …….. 21
2.4. Populația/eșantionul …………………………………………………… ……… …… 22
2.5. Instrumentele cercetării
2.5.1 . Chestionarul COPE ……………………………………… ……… …….. 22
2.5.2 . B.D.I. (Beck Depression Inventory) ……………………… ……… ……. 23
2.5.3 . Chestionarul multidimensional de relaționare ……………… ……………….24
2.5.4. Chestionarul de autoevaluare S.T.A.I. – Forma X1 și X2 ………… …….. 24
2.6. Procedura de lucru …………………………………………………… …………….25

CAPITOLUL 3. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor ……….. 26

4
CAPITOLUL 4. Concluzii, limite, directii, aplicabilitatea cercetării
4.1. Concluziile cercet ării…………………………………………………………………. …………36
4.2. Limitele cercetării ……………………………………………………………………… ………..37
4.3. Direcț ii de continuare ………………………………………………………………… …………37
4.4. Aplicabilitate ……………………………………………………………. …………………………38

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………… ………39
ANEXE …………………………………………………………………41

5
ARGUMENT

Cancerul mamar continuă să fie o problemă de mare actualitate, deoarece frecvența
îmbolnăvirilor pe această localizare se menține la un nivel foarte ridicat iar evoluția este gravă
mai ales în stadiile avansate.
”Pentru multe femei, cancerul sânului reprezintă arhetipul bolii fizice și suferinței
umane e chivalat cu durerea extremă și moartea inexorabilă” (Băban, A. , 1997, p.14). Se
ignoră progresele chirurgiei, imunoterapiei , a terapiei multimodale, radioterapiei, care au
modificat prognosticul multor forme ale bolii maligne. Această ignoranță duce astf el la
atitudini dominate de convingerea că nu este nimic de făcut pentru a preveni această fatalitate,
prin întârzierea prezentării la medic, complianța redusă la tratament, interpretat ca o suferință
suplimentară și inutilă, la depresie și disperare, la n eîncrederea în medicină. Perceperea
maladiei ca o experiență fatală conduce adeseori la adoptarea unei atitudini pasive și
resemnate. Odată cu creșterea ratei de supraviețuire, au apărut motive de optimism. S -a impus
astfel la nivel mondial nevoia de educa re a publicului în vederea depistării precoce a primelor
simptome, adoptării unor comportamente preventive care pot contribui la reducerea riscului
pentru apariția bolilor sau recurențelor. În România, sunt diagnosticate cu cancer mamar,
anual, circa 6500 de cazuri noi. Tot în fiecare an, aproximativ 2500 de persoane de sex
femeiesc își pierd viața datorită acestei afecțiuni. Îngrijorător este faptul că aceste cifre au
tendința de creștere în medie cu 7% pe an, situație care dincolo de tragismul cifrelor, c ere un
răspuns și o reacâie instituțională. Este meritorie ”cuplarea” societății civile la acest efort
imens, multe ONG -uri activând pe acest teritoriu cu rezultate promițătoare.
Studiul de față ridică problema depresiei, anxiet ății, satisfacției în relaț ia intimă și
nivelului de coping al persoanelor care au cancer mamar.
În ciuda mediatizării tot mai puternice asupra acestui subiect, accentul pe problemele
psihologice ale femeilor afectate de această boală, este redus. Astfel, am decis ca studiul de
față să își concentreze atenția asupra unor factori psihologici implicați în cancerul mamar.

6
CAPITOLUL I
FUNDAMENTARE TEORETICĂ
1.1.Feminitatea
1.1.1. Feminitatea -descriere generală

Istoria umanității rezervă un loc deosebit femeii. În zilele noastre, femeile însumează
mai mult de jumătate din populația globului și se afirmă în diverse domenii de activitate.
Mișcarea feministă este un fenomen social care se manifestă în toate țările civiliz ate și
se caracterizează printr -o extraordinară diversitate. Lupta de emancipare a femeilor, ca și a
altor minorități, s -a aglutinat treptat sub forma câtorva acțiuni și voci, tot mai curajoase, care
au conturat un curent social -politic și filozofic având mari implicații la nivel mondial
(Buțureanu, M. , 1921). Evoluția femeii a avut coordonate ciclice, fiind fie adulată și declarată
intangibilă, fie transformată în sclava bărbatului sau a stăpânului ei. ”Menținerea sănătății
unui popor, de interes național , esențială în dezvoltarea și propășirea acestuia, este inevitabil
legată de sănătatea generațiilor succesive, iar acestea sunt strâns legate de calitatea
reproducerii și de starea de sănătate a femeii” (Cernea M., Cernea N., 1991, p.12).
În ultimele dece nii, femeile au devenit conștiente în privința locului pe care îl au în
societate, de importanța lor și de ceea ce li se oferă. Ele au câștigat lupta contra
discriminărilor existente la adresa lor. Mișcările feministe au dus la apariția grupurilor de
ajuto r și cooperare, o mișcare realizată cu scopul optimizării stării de sănătate, a metodelor de
prevenire a bolilor și mai ales a emancipării, având în vedere că viața a devenit mai complexă.
”Femeia este mai mult suflet decât trup, mai mult suflet decât min te” (Greer, G.,
2007,p.65). Studiile au arătat că imagine afemii atrăgătoare este cea mai eficientă scamatorie
publicitară. Orice ar face femeia, imaginea ei se vinde.
Multe femei spun că vârsta adultă este cea mai frumoasă, deoarece la această vârstă, se
simt împlinite, sigure pe ele și pe puterile lor, jucând astfel un rol important în viața socială și
reproductivă, sănătatea și buna dispoziție, având efecte pozitive asupra mai multor sectoare.
Femeia își începe a II -a jumătate a vieții când apar semnele ”vârstei”, iar unele
probleme de sănătate și emoționale sunt diferite față de anii precedenți. Se constată o oarecare
oboseală iar incidența bolilor crește. Unele boli ereditare precum diabetul, obezitatea,
incidența cancerului de sân, col sau ovar, este de asemenea crescută. De aceea, unele tulburări

7
manifestate de femeie la această vârstă, au alte semnificații decât cele din anii anteriori
(Cernea, M. , Cernea, N. , 1991).
Aspectul fizic, constituția corporală este importantă pentru toate femeile, ele dorind să
arate bine, să -și mențină silueta. Tulburările hormonale, reducerea efortului fizic, perpetuarea
acelorași obiceiuri alimentare, fac ca la menopauză, 20% dintre femei să aibă obezitate
moderată și 20% obezitate considerabilă (Băltăceanu, I. O. , 1986).
Frumusețea a reprezentat întotdeauna începutul unei relații. Aspectul fizic este
important, pentru că de el depinde în mare măsură, comportamentul de seducție al femeilor.
Helene Deutsch, celebra psihanalistă din anii 20, compara perioada de dinaint e și după
menopauză cu cea a adolescenței : teamă pentru viitor, neliniște, conflicte cu propria persoană
(apud. Rousselet -Blanc, J. , Buhler, M., 2000). Probabil că sentimentul de insecuritate se află,
în mare măsură, la originea goanei după tinerețe și e xplică în același timp, succesul deosebit
de mare al chirurgiei estetice. Dragostea și sexualitatea, sunt probleme care ne preocupă toată
viața. Ne-am putea opri la definiția prozaică dată de Corteline: ”Dragostea este de fapt ceea ce
credem noi că este:fi ecare o practică în felul său, proporțional cu meritele pe care i le găsește
și cu respectul pe care îl arată” (apud, Rousselet -Blanc, J., Buhler, M., 2000). Doctorul
Gilbert Tordjman, sezolog celebru, spune faptul că : ”Numeroase femei găsesc un nou
echil ibru la nivelul cel mai înalt, făcând investiții compensatorii.”
În ceea ce privește viața sexuală la femeile adulte, încep să apară semne care anunță o
schimbare a comportamentului sexual, a interesului pentru activitatea sexuală, a stărilor de
anxietate difuză (Pană jr., S., 1998).
Un studiu realizat în Danemarca a permis chestionarea a aproximativ 500 de femei la
40, 45 și mai apoi 51 de ani. S -a constatat că, în general, frecvența dorinței sexuale poate fi
legată mai ales de viața sexuală anterioară, de atitudinea partenerului și de statutul social. Din
acel studiu, a reieșit faptul că femeile care cred la 40 de ani că menopauza înseamnă încetarea
vieții sexuale, renunță într -adevăr la acest capitol la vârsta de 50 de ani. O altă anchetă
realizată în Mar ea Britanie în rândul femeilor cu vârste între 45 și 56 ani, arată că 70% dintre
ele nu fac nici o diferență în ceea ce privește activitatea sexuală între perioadele de
perimenopauză și menopauză. Hormonii sunt implicați numai atunci când raportul sexual
devine dureros, din cauza scăderii estrogenilor, care determină această modificare neplăcută
(Roussete -Blanc, J., Buhler, M., 2000, p.21).
După vârsta de 50 de ani, viața sexuală este mai redusă ca intensitate și ca răspuns. Cu
toate acestea, datorită reduc erii unei responsabilități familiale, absența menstruației și faptul

8
că nu mai poate apărea o sarcină, femeia la această vârstă poate avea o viață sexuală destul de
activă (Cernea, M., Cernea, N., 1991).
Dragostea fizică este înainte de toate o comunicare totală dar și un act moral deoarece
fără cuvinte, fiecare partener simte trăirile celuilalt. Viața sexuală regulată este un remediu
pentru îndepărtarea depresiei, oboselii, tristeții.

1.1.2. Descrierea psihologică a vârstei adulte

Ardoarea cu care s -a cercetat perioada copilăriei și a adolescenței, a plasta într -un con
de umbră perioadele adulte ale vieții. Această perioadă de mijloc este considerată și înțeleasă
în mod diferit de către cei în cauză, unii considerând -o ca fiind o perioadă de criză, alții, o
perioadă de reevaluare a vieții, de sentimente de armonie deosebită și împlinire.
Erikson (apud. Munteanu, A. , 2004) consideră că antinomia care dă o anumită culoare
vârstelor adulte este cea dintre generativitate și stagnare. Absența preocupării de a forma noua
generație, suprapotențează egocentrismul. Profilul adultului se individualizează prin anumite
trăsături specifice: conștiință de sine amplă, securitate emoțională, obiectivitate de sine.
Dezvoltarea psihologică la această vârstă își pune amprent a pe mai multe planuri:
Pe plan senzorial, se observă un declin la nivelul analizatorilor fundamentali, iar pe
plan intelectual, memoria mecanică este afectată destul de mult, cea logică funcționând la
parametrii normali. Memoria primară este insensibilă l a înaintarea în vârstă, însă memoria
secundară este mai vulnerabilă odată cu trcerea anilor. Treptat, individul își alterează
capacitatea de a reține informații nonverbale dar și cea de a -și aminti efectuarea unor activități
cotidiene. Capacitatea de repro ducere și de recunoaștere, intră în declin după vârsta de 55 de
ani.
În urma unui studiu de tipul unei investigații comparative asupra unui lot de 35
intelectuale (cu vârste cuprinse între 40 -50 ani), versus 35 de studente )cu vârste cuprinse
între 20 -25 a ni), se confirmă faptul că inteligența cristalizată înregistrează o neîntreruptă
ascensiune iar cea fluidă, declină în timp.
Limbajul verbal continuă să înflorească, reușind să se conserve chiar și la 65 -70 de
ani, în timp ce abilitățile perceptiv -motorii intră pe un făgaș descendent.
Având în vedere că locul controlului este o latură majoră a personalității, s -a adus în
discuție impactul trecerii timpului asupra acestuia. Se vorbește atât despre o internalizare câr
și despre o externalizare. S-a demonstra t că adulții devin tot mai interni în ceea ce privește
competența socială și prezintă o externalizare a locului controlului în domeniul sănătății, a

9
funcționării intelectuale și a dezvoltăriii personale. În ceea ce privește caracterul, la vârsta
adultă, ac esta se desăvârșește. Interesele au o anumită ierarhie , în fruntea acesteia fiind
interesul uman, urmat de estetică, gospodărie, mondenitate, politică, domeniul practic, pe
ultimul loc situându -se domeniul tehnic și sportiv (Munteanu, A., 2004).

1.1.3. Aspecte psihopatologice la vârsta adultă

Studiile arată faptul că depresia apare cel mai frecvent la femei în jurul vârstei de 35
de ani și reapare mai târziu cam la doi ani după menopauză. Menopauza însăși, ca fenomen
hormonal nu are nici o legătură cu d epresia, dar ideea de menopauză, da. Psihanalista Helene
Deutsch, care a cercetat îndeaproape subiectul a descoperit faptul că unele femei simt
menopauza ca fiind un dezastru, o umilință de tip narcisic, greu de depășit. Această perioadă
este resimțită ca o pierdere ireparabilă a tinereții, feminității, capacității de seducție și mai ales
a maternității. Ea poate coincide cu o pierdere a încrederii și a respectului de sine sau poate
chiar da naștere unui sentiment de culpă sau se poate produce simultan cu o schimbare în plan
afectiv sau profesional. Toate aceste sentimente fac parte din cauzele depresiei.
Depresia nu e o afecțiune clară și precisă, una dintre cele pe care le putem mărturisi
sau care pot fi vindecate cu ajutorul medicamentației sau chirurgiei . Este o lipsă de control
mintal față de ceilalți și față de sine. Aceasta poate fi ascunsă pe terme n scurt însă dacă se
prelungește, devine insuportabilă. Din nefericire, multe femei nu recunosc depresia și nu
doresc să se trateze decât atunci când ajung la o stare de disperare.
Odată cu menopauza, apare și anxietatea. Aceasta este ”o stare de neliniște datorată
unei situații care este percepută de către individ ca fiind dezagreabilă sau periculoasă”
(Bloch, H., Chemama, R., Depret, E., 2006).
Anxietatea e ste definită ca o stare afectivă vagă, difuză, de neliniște, apăsare, tensiune,
îngrijorare și teamă nemotivată, fără obiect, care este neconfortantă din punct de vedere
psihologic. Sunt dominante sentiment intense de insecuritate (generate de teama abando nului,
producerii unor accidente, catastrofe). Ea generează produse imaginative abundente ce nu pot
fi ignorate și nici eliminate, punând stăpânire și control pe viața persoanei în cauză. Cei
cuprinși de anxietate sunt mereu în alertă, au senzația de neput ință în fața pericolelor pe care
le simt aproape, au scăderi importante de randament intelectual (Stewart, W., 2004).
Anxietatea are grade diferite de profunzime. Atunci când e prezentă într -o proporție
redusă, generalizată, de fond, poate fi considerată u n fenomen normal, însă atunci când e mai
accentuată și mai profundă, devine simptom al unor tulburări psihice.

10
Toate modificările care au loc la femeile de vârstă adultă, determină anxietatea într -o
măsură mai mare sau mai mică.
”Conceptul de stres se situ ează azi între două poziții exterme: prima de acceptare
necritică, asociată frecvent de extrapolări periculoase de la experiment la practica clinică și
viața socială, cealaltă de denigrare venită adesea din partea biologiei moleculare sau a
nervismului ort odox” (Derevenco, P., Anghel, I., Băban, A., 1992, p.7). Stresul la vârsta
adultă este provocat de secreția a doi hormoni, adrenalină și noradrenalină, produși în
principal de glandele suprarenale. Aceștia au rol multiplu de accelerare a ritmului cardiac ș i
respirator, de mărire a tensiunii arteriale. Odată generat stresul, organismul are o uriașă nevoie
de acțiune, ce trebuie împlinită. Sportul este un excelent mijloc de eliberare a energiei prin
evacuarea agresivității produse de stres fără efecte nocive , mai ales în cazul persoanelor care
profesează în domenii cu risc ridicat sau în profesiuni care se bazează pe relațiile cu publicul.

1.2. Cancerul mamar

1.2.1. Problematică generală

”Termenul de cancer se referă la afecțiuni caracterizate prin creșterea anormală și
necontrolată a unor celule ce pătrund în țesuturi și se pot împrăștia la distanță de țesutul sau
organul din care s -au format pe cale sangvină, limfatică sau pe alte căi” (Stănculeanu, D. L.,
2004). Cancerul mai poate fi denumit și tu moare malignă.
În ciuda imenselor investiții în cercetarea oncologică, o serie de date statistice relevă
faptul că mecanismele de apariție și evoluție ale cancerului sunt încă prea puțin cunoscute. În
Europa, în fiecare an, sunt diagnosticate peste 1 milio n de cazuri de cancer. Agenția
Internațională pentru Cercetarea Cancerului estimează că peste 10 milioane de noi cazuri s -au
înregistrat în 1996, an în care 7 milioane de decese au avut loc din cauza aceleiași maladii
(Tubiana, M., 2002).
Perceperea maladi ei ca o experiență fatală conduce adeseori la adoptarea unei atitudini
pasive și resemnate, o tendință periculoasă ca pacienții să devină izolați și chiar stigmatizați.
Un rol important îl joacă personalitatea pacientului, ca și prejudecățile și comportame ntul
greșit pe care îl întâlnim la cei din jur. Există două tipuri de abordări ale relației personalitate –
cancer, o abordare generală și o abordare specifică. Abordarea generală afirmă existența unei
vulnerabilități/rezistențe generale, care prin mecanisme psihologice poate facilita sau inhiba

11
apariția unei boli. Depresia, anxietatea, ostilitatea și agresivitatea au fost identificate prin
studii meta -analitice ca fiind trăsături de personalitate ce cresc riscul pentru o gamă largă de
boli, inclusiv cancerul . Astfel, s -a conturat așa numita personalitate predispusă la boală. Stima
de sine, auto -eficiența, optimismul, sentimentul de control, s -au dovedit a fi relaționate cu o
rezistență generală la diverse boli. Există încercări de identificare a unui profil d e
personalitate specific riscului pentru cancer. S -a conturat așa numitul tip C de personalitate,
caracterizat prin negarea și represia impulsurilor și sentimentelor, mai ales a celor agresive și
ostile, exprimare emoțională redusă, tendințe de sacrificiu de sine, nevoia de armonie și
cooperare, comportament submisiv cu scopul evitării conflictelor. Există cercetători care
neagă rolul factorilor de personalitate în etiologia bolii maligne, dar subliniază relevanța lor în
evoluția bolii.
Femeile care au răsp uns la boală în spirit combativ și au încredere într -o evoluție bună,
au avut rata de supraviețuire de 15 ani după diagnostic, semnificativ mai mare comparativ cu
femeile care au reacționat cu sentimente de neajutorare și lipsa speranței. Rezultatele amint ite
sunt valabile doar în cazul în care pacientele luate în studiu se aflau în fazele timpurii ale
bolii, fără metastaze. Atunci când studiul s -a extins la paciente cu metastaze, perioada de
supraviețuire nu a apărut ca fiind mediată de factori de personal itate și tip de reacție (Băban,
A., 1997).

1.2.2. Aspecte medicale ale cancerului mamar

Majoritatea cancerelor sunt numite în funcție de partea corpului pe care o afectează
când se declanșează. Cancerul de sân se dezvoltă în țesutul sânului, el apărând atât la femei
cât și la bărbați.
Cancerul mamar este ”o tumoare malignă, dezvoltată de obicei din epiteliul canalelor
galactofore sau al acinilor glandulari” (Vîrtej, P., 1992, p.140). În anul 1993, în România,
incidența cancerului mamar a fost de 33,4%, în anul 1998 de 43,37% iar în 2015 de 36%.
În ceea ce privește vârsta, grupele cele mai afectate sunt cele cuprinse între 40 -45 ani,
deci înainte de instalarea menopauzei, dar în utlimul timp se remarcă o creștere a frecvenței
cancerului de sân în jurul vârs tei de 30 de ani sau chiar mai repede. Acest lucru se datorează
tulburărilor metabolismului hormonal, care joacă un rol foarte important în patogenia
cancerului la sân, recunoscut ca fiind în mare măsură, hormonodependent. Creșterea tumorii
depinde de prez ența anumitor hormoni circulanți specifici (estrogeni) situație care se
întâlnește în 30 -40% din cazuri. Toate celelalte structuri și sisteme hormonale, ca

12
progesteronul și androgenii sau prolactina, gravitează în jurul sistemului estrogenic, fie
blocându -l, fie acționând sinergic.
Interacțiunea acestor hormoni cu sistemul estrogenic este una din bazele eficacității
diferitelor terapeutici hormonale. Așadar, hormoniii estrogeni pot avea un rol stimulator
asupra cancerului constituit, dependent hormonal (Vîr tej, P., 1992).
Există două tipuri de tumori ale sânului, tumori maligne și tumori beligne. Cele mai
multe tumori maligne sunt canceroase.

1.2.2.1. Factori de risc

Mai mulți factori asociați cu o lungă expunere la un exces de estrogeni pot crește
inciden ța cancerului mamar: istoric familial de cancer mamar, rude de gradul I; istoricul
menarhiei , menarha înaintea vârstei de 12 ani, după vârsta de 17 ani, menopauza înaintea
vârstei de 45 de ani, după vârsta de 55 de ani; obezitatea, istoricul sarcinilor, s arcina înaintea
vârstei de 20 de ani, lipsa alăptării la sân sau întreruperea precoce a lactației, tratamente
hormonale intense, antecedente personale de patologie mamară beningă, hipofuncția glandei
pineale, țesutul adipos abundent al glandei mamare, alim entația în grăsimi, traumatismele
mamare.
Există de asemenea și factori care scad riscul de cancer mamar. Aceștia sunt: vârsta
tânără la momentul primei nașteri, activitatea fizică, menopauza artificială înainte de 35 de
ani, lactație prelungită, consumul crescut de ulei de pește și bogat în fibre, consumul de
fitoestrogeni.

1.2.2.2. Simptome și semne inițiale

Elementele sugestive pentru diagnosticul de cancer mamar sunt: prezența unei tumori
mamare unice mai mică de 2 cm de consistență dură, cu limite difuze, nedureroasă, asociată
sau nu cu înroșarea tegumentului, reacția minimă a amamelonului, secreție serohematică și
prezența adenopatiei axilare hormolaterale, mobilă și nedureroasă; tumoră mamară cu
dimensiuni mai mari de 3 cm fixată la peretele torac ic, asociind edemul pielii, infiltrația,
coexistând aproape întotdeauna cu adenopatii axilare, supraclaviculare, frecvent fixe.

13
1.2.3. Diagnosticul și tratamentul cancerului mamar

Diagnost icul clinic și paraclinic implică examenul clinic și examenul
paraclinic.
În cadrul examenului clinic, se realizează o anamneză atentă ce urmărește date privind
factorii de risc, data primului simptom, data primului examen medical, data precizării
diagnosticului și a tratamentului, antecedentele personale fiziologice, antecedentele personale
patologice. Inspecția se efectuează prin observarea și compararea conturului și volumului
ambilor sâni, aspectul exterior, starea tegumentelor. Se continuă apoi cu inspecția areolei și
mamelonului, a regiunilor axiale și foselor su praclaviculare pentru a descoperi o eventuală
adenopatie care deformează acea regiune sau un edem, o modificare a tegumentului. Palparea
constituie cel mai important mijloc clinic de apreciere a leziunilor mamare. Aceasta se xecută
cu mâna întinsă și deget ele apropiate, explorând zona de la stern până la marginea anterioară a
marelui dorsal și de la claviculă până la șanțul submamar. În ceea ce privește caracteristicile
tumorii, se vor cerceta forma, conturul, consistența, limitele, mobi litatea și sensibili tatea zonei
(Vîrtej, P., 1992).
Examenul paraclinic constă în mamografie, termografie de contact, ecografie
ultrasonică, examen citologic al secrețiilor mamelonare și excizie sectorială cu examen
histopatologic.
Există mai multe forme clinice de diagnostic : boala Paget, o formă rară de cancer
mamar, mastita carcinomatoasă, cea mai gravă formă de cancer mamar, cancerul medular,
encefaloid, schirul mamar cu o evoluție foarte lentă și cancerul mamar din lăuzie și sarcină
care se întâlnește destul de rar.
Trata mentul cancerului mamar poate lua diferite forme în funcție de tipul cancerului și
stadiul în care se află acesta.
Profilaxia cancerului mamar implică evitarea factorilor de risc implicați în etiologia
acestei afecțiuni. Astfel cunoscut fiind faptul că neo plasmul mamar apare mai frecvent la
femeile care nu alăptează, eforturile medicului trebuie îndreptate spre munca de convingere a
viitoarelor mame, insistând asupra avantajelor alăptării la sân și pledând pentru alimentația
naturală a nou -născutului. Educa ției oncologice îi revine de asemenea un rol important, de
popularizare a inspecției și autoexaminării sânilor. O atenție deosebită trebuie acordată
femeilor din preajma menopauzei și mai ales celor din post -menopauză, care trebuie instruite
și convinse să recurgă la autoexaminarea corectă, perioadică și sistematică a sânilor.

14
Tratamentul cancerului mamar prezintă o asociere particulară în care chirurgia,
radioterapia, hormonoterapia și chiar imunoterapia oferă rezultatele cele mai bune, deși
conduita de ur mat este greu de precizat, existând metode de tratament variate.
Tratamentul chirurgical constituie terapeutica de bază în cancerul mamar. Principiul
radicalității constă în extirparea glandei mamare împreună cu tumora , țesutul, căile limfatice
și principa lele grupe ganglionare regionale. Cele mai utilizate tehnici chirurgicale sunt:
radioterapia, chimioterapia, hormonoterapia și imunoterapia.
Există mai multe stadii ale cancerului mamar și ale tratamentului acestuia. În ceea ce
privește stadiul 0, cancerul in situ, descoperit la mamografie, se recurge la tratament
chirurgical sau mastectomie simplă urmată de radioterapie. În stadiile I și II, în care este vorba
despre leziuni cu un diametru de până la 5 cm, se recurge la rezecție sectorală, controale
period ice timp de 10 ani, fără tratament, iar în cazul metastazei, iradiere postoperatorie.
În stadiul III, se va încerca reconvertirea prin iradiere, hormonoterapie, supresia
funcției ovariene, chimioterapie sau polichimioterapie timp de 12 -18 luni. Stadiul IV implică
doar un tratament cu caracter paliativ, bazat pe polichimioterapie, hormonoterapie și eventual
imunoterapie.
În stadiul I, supraviețuirile peste 5 ani ating 80%, în stadiul II, 40%, în stadiul III
procentul ajunge doar la 10 -15% din cazuri, stadiul clinic fiind deci un important factor de
prognostic.
În concluzie, cancerul genito -mamar nu mai trebuie considerat astăzi ca fiind o
fatalitate, diagnosticul în stadiile precoce ale bolii ducând la vindecarea definitivă a afecțiunii,
datorită mijloacelor moderne și multiple pe care medicina le are în prezent la dispoziție.

1.4.Factori psihologici implicați în cancerul mamar

”Depresia este o prăbușire a dispoziție bazale, cu actualizarea trăirilor neplăcute,
triste și amenințătoare” ( Tudose, F., Tudose, C. , Dobranici, L., 2002).
Stările depresive sunt astăzi foarte răspândite și numărul lor crește în continuare. S -a
constatat că actualmente tot al zecela pacient care solicită sfatul unui medic, suferă de o
depresie. Depresia reprez intă un factor important în cazul cancerului mamar. Pacienții
prezintă sentimente de inutilitate, lipsă de speranță, neajutorare, indiferență față de tot
ceea ce se întâmplă. Apare astfel sentimentul de vină nejustificat, tristețe prelungită,
accese inexplicabile de plâns, irascib ilitate, imposibilitatea de a se concentra, gânduri de

15
moarte, încercări de suicid. Situația celui care stă neputincios în pat, repetă sub o formă
maladivă, situația unui copil neajutorat, care se află în cea de -a doua perioadă de copilărie.
Chiar dacă în anumite cazuri ajutorul nu poate fi acordat decât în mod imperfect, efortul
de a -l oferi este important pentru pacient. Preocuparea față de un pacient depresiv
deschide în el forțe noi ducând la adâncirea propriei sale ființe combatând astfe l tendința
spre superficialitatea intelectualismului așa cum o aduce cu sine epoca noastr ă. Depresia a
dobândit un sens p entru întreaga omenire, devenind o sarcină pentru aceasta (Treichler,
R., 1997).
Un alt factor întâlnit frecvent, în cazul cancerului mamar este anxietatea. ”Anxietatea
este o stare emoțională bazală frecvent trăită de fiecare ființă de -a lungul existenței sale
fiind un acompaniament constant al incertitudinii inerente vieții . Este o trăire difuză fără
limitare antropologică, culturală, socială și geografică ” (Romoșan, F., 2003, p.129).
Tulburarea anxioasă generalizată este o afecțiune în cazul căreia subiectul încearcă un
sentiment de teamă permanentă. Teama este însoțită de o stare cornică de rău, iritabilitate,
perturbarea somnului, o boseală, tensiune musculară. Anxietatea este frecvent întâlnită de –
a lungul vieții și contribuie la activarea mecanismelor de alertă ale organismului și la
pregătirea pentru acțiune. În încercarea de a identifica o serie de variabile personale în
explicare a fenomenului de anxietate, Spielberger C.D. (apud. Stuart, W., 2004) a făcut
distincția între anxietatea de stare și anxietatea ca trăsătură a individului. Anxietatea ca
stare reprezintă un complex de trăiri cognitive , comportamentale și vegetative cu un debut
aparent spontan dar care dispare după ce subiectul încetează de a mai evalua situația ca
fiind periculoasă. Anxietatea ca și trăsătură stabilă de personalitate poate fi definită ca și
predispoziția persoanei respective la stări de anxietate crescută.
Femeile diagnosticate cu cancer mamar sunt afectate într -o mare măsură de anxietate.
Aceasta provoacă neliniște sau senzația de fatigabilitate, îngrijorare, tensiune legată de
boală. Tulburarea sau simptomele somatice cauzează suferințe semnificative cli nic sau
alterări sociale, ocupaționale. Tulburarea nu se datorează efectelor fiziologice directe sau
ale unei condiții medicale generale, ci gândului, temerii de agravare a bolii, de posibile
complicații (Romoșan, F., 2003).
În ultimul timp se fac efortur i considerabile pentru determinarea prevalenței
tulburărilor psihice și a unor efecte secundare neuro -psihologice ale chimioterapiei și
radioterapiei. Deoarece actualmente, în oncologie, s -a ajuns la un potențial terapeutic și ca
atare de supraviețuire mai ridicat, se acordă tot mai multă atenție creșterii calității vieții
pacientului, aceasta presupunând și ameliorarea stării lui emoționale. Pot să apară și

16
fluctuații ale reacțiilor, între euforie și disperare, între optimism extrem și pesimism, fie în
diferite momente, fie datorită intrării în funcțiune a unor mecanisme de apărare.
Problematica psihologică a pacientului oncologic intervine în mai multe situații: la
descoperirea bolii, la aflarea diagnosticului, în timpul tratamentului și în perioada post –
terapeutică.
Din cauza prejudecăților care însoțesc reprezentarea oamenilor despre cancer,
descoperirea unui simptom, prima bănuială care planează în legătură cu acest tip de boală
produce anxietate și pesimism. Frica de cancer poate duce la amânarea con sultării unui
specialist. De asemenea negarea, ca mecanism de apărare, poate avea efecte negative, prin
aceeași amânare, atât a prezentării la medic cât și a tratamentului. Perioada dintre
descoperirea unor simptome și a apariției suspiciunii de cancer pân ă la confirmarea prin
diagnostic, reprezintă cea mai stresantă experiență trăită de pacient în contextul bolii.
La aflarea diagnosticului, reacțiile sunt foarte diferite. La unii pacienți, diagnosticul
reprezintă o catastrofă emoțională, producând un șoc, în timp ce pentru alții, apare ca un
obstacol greu de depășit.
Tratamentul produce de asemenea reacții variate. În cazul operațiilor, prima senzație
este de eliberare, uneori chiar de stare euforică. Ulterior însă, pot să apară temeri privind
tratamentel e care urmează și rezultatele lor, implicit o posibilă recidivă. Operațiile
mutilante reprezintă un caz special, însoțit de depresie. Radioterapia este asociată frecvent
cu teama de nocivitatea iradierii, teamă care se poate accentua atunci când, la termin area
tratamentului, apar efecte fizice asociate, care îi fac pe unii pacienți să se simtă mai rău
decât la începutul tratamentului. Chimioterapia este cea mai dificilă metodă de tratament,
datorită numeoraselor efecte secundare, deși acestea variază în int ensitate de la individ la
individ și în funcție de tipul d emedicament și calea de administrare. S-a dovedit faptul că
anumite medicamente au ca efect secundar apariția unor tulburări ale proceselor afective
și cognitive.
Disfuncțiile psihologice apar de obicei sub următoarele forme: frică și suspiciune
înaintea începerii primei cure, incertitudine, anxietate, depresie, stări afective oscilante,
iritabilitate, dificultăți de concentrare și cognitive, efecte psihologice secundare efectelor
fizice produse d e chimioterapie (în special conturarea depresiei și anietății), complexul
”nu mai sunt eu însumi”, efecte psihologice ale perturbării funcțiilor sexuale.
Identificarea factorilor de stres major pe care îi presupune chimioterapia, reprezintă o
prioritate î n activitatea de asistență și ajutorare a pacienților oncologici.

17
Odată cu încheierea tratamentului, pacienții se confruntă cu multiple probleme
psihosociale. De asemenea, depresia și anxietatea pot avea o incidență crescută și în
perioada post -terapeutic ă datorită problemelor legate de imaginea corporală, de
disfuncțiile sexuale,de durere, de frica de recidivă sau metastaze.
Într-un studiu realizat în 1979 care urmărea prevalența tulburărilor psihice în timpul
tratamentului, rezultatele au fost de 53% pa cienți cu adaptare adecvată și 47% pacienți cu
depresie și anxietate reactivă, dintre care 13% cu depresie severă. Alte studii, din anul
2000, atestă apariția depresiei, ca simptom comorbid și invalidant în 15 -25% din cazuri
(Vianu, 1975).
Există multe ”m ituri” despre cancer și modul în care oamenii fac față acestuia: sunt
deprimați, iar tratamentul nu înlătură depresia, persoanele confruntându -se cu suferința și
iminența morții. Tristețea și supărarea reprezintă reacții normale la situația de criză
declan șată de un diagnostic și sunt trăite temporar de către toți cei în cauză. În timp ce
tristețea este un factor comun, trebuie făcută distincția între diferitele ei nivele și depresia.
În mod normal, răspunsul emoțional inițial al individului la aflarea dia gnosticului de
cancer este scurt, durând câteva zile sau săptămâni și presupune sentimente de
neîncredere, negare sau deznădejde. Acest răspuns normal este o parte a unui spectru al
simptomelor depresive care se întind de la tristețea firească la tulburări de adaptare cu
stare depresivă și până la depresia majoră. Urmează o perioadă disforică marcată de
agitație, timp în care individul prezintă tulburări de apetit și somn, anxietate, ruminații,
temeri legate de viitor. Aceste simptome scad odată ce persoana se adaptează la tratament.
Studiile epidemiologice arată faptul că cel puțin jumătate dintre pacienții diagnosticați
cu cancer se adaptează situației. Indicatorii unei adaptări optime sunt: capacitatea
menținerii unei implicări active în viața de zi cu z i, reglarea reacțiilor emoționale,
capacitatea de a continua exercitarea rolurilor de soț, părinte, salariat sau a altor roluri prin
introducerea tratamentului în programul de viață. Indicatorii care sugerează necesitatea
unei intervenții timpurii sunt: ep isoade depresive în antecedentele personale, un sistem de
suport social slab, evidența unor credințe iraționale persistente sau a unor gânduri
negativiste în ceea ce privește tratamentul, pronostic nefavorabil, o disfuncție severă ca
urmare a bolii.
Depre sia poate fi considerată prezentă atunci când pacientul nu se poate adapta
diagnosticului după o lungă perioadă de timp și prezintă pierderea interesului față de
activitățile obișnuite (Holdevici, I., 2000).

18
”Stresul a devenit una din cele mai grave probl eme ale timpului nostru, nu numai
pentru indivizii cărora le pune în pericol sănătatea fizică și mentală dar și pentru
întreprinderi și guverne” (Stora, J., 1999, p.7).
Noțiunea de stres este cea care a permis în mod progresiv în anii 50, să fie luată în
considerare că dimensiunea psihologică poate juca un rol de catalizator într -o maladie.
Stresul este în același timp, atât stresorul sau agentul stresor cât și rezultatul acestei acțiuni
în diferite dimensiuni individuale. Acesta nu mai este privit în lumi na consecințelor
somatice, ci, în primul rând, ca o apărare a modului în care funcționează psihicul în fața
excitațiilor senzoriale și motrice inițiate de acesta. Stresul poate fi provocat de anumiți
agenți sau factori ai locului de muncă, de viața familia lă, de anumite afecțiuni fizice sau
mentale ( Stora, J., 1999).
Stresul este un factor de risc în etiologia cancerului mamar. Persoanele care trăiesc sub
un stres cornic sau acut și intens, sunt mai susceptibile pentru o serie de boli. Multe studii
încear că să verifice ipoteza conform căreia trăirea unor evenimente majore, stresante de
viață, crește riscul pentru apariția cancerului. Modificarea competenței sistemului imunitar
sub influența stresului a fost propus ca principalul mecanism explicativ al rela ției dintre
stres și cancer (Băban, A., 1997).
Copingul este un proces activ prin care un individ, datorită autoaprecierii propriilor
capacități și motivații, face față vieții și în special unei situații stresante și reușește să o
stăpânească (Larousse, 2 006). Spre deosebire de procedurile sau strategiile
comportamentale care au ca obiect situația stresantă obiectivă, mecanismele de coping
cognitive vizează medierea sa informațională, modalitățile de prelucrare a informației.
Copingul activ cuprinde așadar , totalitatea mecansimelor de prelucrare a informației care
are funcția de diminuare a reacției de stres. Organismul își reduce stresul, cooperând nu
asupra situației stresante, ci asupra modului în care este ea percepută, prelucrată și stocată
în memorie. Formele pe care le pot îmbrăca mecanismele de coping activ sunt foarte
variate, de la corectarea evaluăr ilor inițiale sau reevaluarea resurselor proprii la
planificarea rezolvării problemei, evaziunea în imaginar, gândire magică sau
raționalizarea eșecului. Ele vizează informația despre stres, modularea acestor procesări
cognitive astfel încât consecințele s tresante să fie minime.
Mecanismele de coping pot fi puse pe o axă continuă, confruntare -evitare. Cele
confrontative vizează abordarea directă a situațiilor problematice, traumatizante și
căutarea unei soluții optikme pentru reducerea impactului ei. Spre polul opus se află
mecanismele cognitive evitative, prin care se evită semnalele de pericol, subiectul cătând

19
să-și aloce resursele cognitive pentru procesarea informațiilor neutre sau cu valență
pozitivă. Principalele mecanisme care intră în această cate gorie sunt: negarea defensivă,
represia, proiecția, raționalizarea, intelectualizarea și izolarea (Miclea, M., 1997).
În cazul femeilor cu cancer mamar, copingul poate avea atât forme confruntative cât
și evitative. Există unele femei care adoptă confrun tarea, ca mecanism de apărare, însă
cele mai multe folosesc un mecanism de evitare. Acestea de cele mai multe ori se izolează
de restul lumii, își neagă situația.
Relația de cuplu este o altă problemă care apare la vârsta adultă și care are o mare
importa nță pentru ambii parteneri. Știința nu poate să ocolească dragostea, care la rândul
ei, nu poate fi despărțită de sexualitate. O mare importanță în viața unui cuplu o are atât
dragostea cât și sexualitatea, însă acestea au grade de importanță diferită, de la femeie la
bărbat. Pentru bărbat, corpul femeii în procesul de alegere a partenerei are influență mai
mare, pentru femeie însă, o importanță deosebită o au personalitatea și trăsăturile de
caracter ale bărbatului. Majoritatea femeilor sunt mai puțin inte resate de relații sexuale, iar
tendința de a avea relații stabile și de a întemeia o familie se manifestă cu pregnanță la
acestea (Stekel, W., 1997).
Forța instinctului sexual este diferită. Determinarea ei se poate face doar tangențial,
după frecvența și modul de manifestare a instinctului în raport cu media
comportamentului sexual la majoritatea populației. Asemenea caracterizări sunt însă
destul de nesigure. Unele femei, considerând că au în general instinct sexual, s -au
transformat efectiv în relațiile cu bărbatul, față de care erau îngăduitoare. Influența
externă, cum ar fi de exemplu condițiile mai slabe de trai, graba, grijile, pot inhiba
instinctul sexual pentru o vreme îndelungată sau chiar permanent (Schnabl, S., 1993
).
În cazul femeilor cu canc er mamar, majoritatea dezvoltă o oarecare frigiditate în
relațiile cu partenerul, o anumită teamă, nesiguranță, au o motivație scăzută în ceea ce
privește relația. Le este știrbită imaginea, atât imaginea de sine cât și cea exterioară, având
în vedere că î n cele mai multe cazuri, femeile au unul din sâni extirpat sau chiar ambii.
Această parte lipsă a corpului, le afectează în mare măsură, părerea despre propriul corp
fiind una foarte pesimistă. Apare astfel teama de relație, anxietatea privind relația,
depresia, un control extern foarte slab, lipsa relaționării.
Astăzi se cunoaște că persoanele care trăiesc sub un stres cronic sau acut și intens, sunt
mai susceptibile pentru o serie de boli. Argumente serioase pentru această relație există
mai ales pentru bolile cardio -vasculare, infecțioase, complicații ale sarcinii. Multe studii

20
încearcă să verifice ipoteza conform căreia trăirea unor evenimente majore de viață, pot
crește riscul pentru cancer.
Modificarea competenței sistemului imun sub influența stresu lui a fost propus ca
principalul mecanism explicativ al relației dintre stres și cancer. În binecunoscutul studiu
american Alameda County, C alifornia, care a luat în studio și a urmărit timp de 17 ani,
aproximativ 6900 de adulți sănătoși, suportul social nu a apărut interacționând cu apariția
cancerului sau cu mortalitatea la bărbați. În schimb, pentru femei, izolarea socială s -a
dovedit a fi un predictor pentru aparișia diverselor forme de cancer. Date fiind aceste
asocieri s -a studiat efectul intervenție i psihologice asupra competenței sistemului imun .
Astfel, exeprimarea emoțională și relatarea în scris a experienței traumatice s -a dovedit a
fi acompaniată cu îmbunătățirea răspunsului imun, comparativ cu subiecții din grupul de
control, care au avut trau ma dar nu au participat la terapii catarthice. Practicarea
exercițiilor de relaxare profundă au fost acompaniate de asemenea de intensificare a
răspunsului imun.
O cercetare longitudinală efectuată de Universitatea Standford, California de către
Spiegel și colaboratorii (1989) a stârnit interesul oncologilor asupra factorilor psihosociali
în evoluția bolii și a încurajat continuarea cercetărilor în acest domeniu. Î n cadrul acestui
studiu, paciente cu metastaze ale cancerului mamar au fost împărțite aleatoriu în 2 grupe,
una de control și una experimentală care a fost inclusă în terapia suportivă de grup timp de
un an. Complementar, grupul experminetal a fost instrui t și în autohipnoză și în tehnici de
control a durerii. La o distanță de 10 ani, pacientele din grupul experimental au avut o rată
de supraviețuire de 2 ori mai mare decât pacientele din lotul de control. Din păcate există
încă puține studii riguroase din punct de vedere metodologic care să susțină cu certitudine
rolul terapeutic al intervenției psihologice în cazurile de cancer.
Deși este destul de larg acceptat faptul că evenimentele stresante induc modificări la
nivelul sistemului imun, relația stres -cancer rămâne controversată. În domeniul
oncologiei, dovezile nu sunt atțt de concludente ca în bolile cardiovasculare. În ciuda
faptului că există și dovezi experimentale că mărimea tumorilor implantate la animale
poate crește prin inducerea unor stresori d e laborator (aglomerație, imobilizare), rămâne
problematică extrapolarea datelor la om.

21

CAPITOLUL II
METODOLOGIA DE CERCETARE

2.1. Scopul cercetării

Scopul cercetării de față constă în descrierea și analiza diferențelor dintre persoanele
de sex fem eiesc care au cancer mamar și persoanele de sex femeiesc care nu au cancer
mamar , din punct de vedere al depresiei, anxietății, stresului și relaționării. Tipul cercetării
este cvasi -experiment, cu subiecți selectați din grupuri preexistente, fără un grup de
control și cu un control mai slab asupra variabilelor cercetării.

2.2. Obiectivele
Cercetarea are ca și obiective identificarea precoce a suferinței p sihologice a
subiecților care au cancer mamar, identificarea factorilor de risc ce pot duce la o evoluție
deficitară psihosocială, evidențierea nivelului de anxietate ca trăsătură și depresie pre –
existente, stabilirea unei legături cauzale între anxietate și apariția/agravarea simptomelor ce
pot cauza cancerul mamar. :

2.3. Ipotezele cercetării

În vederea îndeplinirii obiectivelor lucrării , au fost formulate următoarele ipoteze:
1. Persoanele de sex femeiesc care au cancer mamar prezintă un nivel mai ridicat al
depresiei față de persoanele de sex femeiesc care nu au cancer mamar.
2. Există diferențe semnificative la nivelul anxietății ca trăsătură între persoanele de sex
femeiesc cu cancer mamar și persoanele de sex femeiesc fără cancer mamar.
3. Persoanele de sex femeiesc fără cancer mamar, prezintă un nivel mai ridicat al
satisfacției în relația intimă, față de persoanele de sex femeiesc cu cancer mamar.
4. Există diferențe semnificative la nivelul copingului între persoanele de sex femeiesc
fără cancer mamar și cele cu cancer mamar.
5. Persoanele de sex femeiesc fără cancer mamar, prezintă un anivel al anixetății ca stare
mai scăzut decât persoanele de sex femeiesc cu cancer mamar.

22

2.4. Populația/eșantionul

Cercetarea de față este un cvasi -exepriment . Analiza comparativă se realizează între
două eșantioane de subiecți, care au fost repartizați în funcție de prezența sau absența
cancerului mamar . Astfel, aceasta reprezintă va riabila independentă a cercetării . Aspectele
psihologice care se măsoară la cele două grupe de subiecți sunt: anxietatea, dep resia,
motivația în relație, anxietatea privind relația, teama de relație, satisfacția în relația intimă,
copingul, nivelul de acceptare și căutarea suportului social, acestea reprezentând variabilele
dependente a le studiului. Ipotezele formulate au avut în vedere, următoarele variabile
dependente: anxietatea ca trăsătură, depresia, satisfacția în relația intimă și copingul.
În vederea surprinderii factorilor psihologici implicați în canc erul mamar, s -a ales un
număr de 60 subiecți de sex femeiesc . Aceștia au fost împărțiți în două eș antioane: 30 de
subiecți cu cancer mamar și 30 de subiecți fără cancer mamar , criteriul de selecție fiind pe
bază de voluntariat.
Din rândul persoanelor de sex femeiesc cu cancer mama r, au fost selectate cele care au
suferit o intervenție chirurgicală și se află sub tratament. Cel de -al doilea eșantion, construit în
vederea evidențierii unor diferențe, a fost selectat din rândul cunoștințelor.
Vârsta subiecților este cuprinsă între 35-65 de ani.
Cercetarea s -a desfășurat în perioada martie -mai 2017, în municipiul Timișoara.

2.5. Instrumentele cercetării

2.5.1. Chestionarul COPE
Pentru identificarea strategiilor de coping, am ales chestionarul COPE, elaborat de
Carver, Sheler și Weintraub (1989). Chestionarul integrează modelul stresului elaborat de
Lazarus (1984), însă autorii chestionarului consideră departajarea formelor de coping în două
tipuri (focalizat spre emoție și focalizat spre problemă), ca fiind prea simplistă. Chesti onarul
COPE vizează astfel 14 forme de coping, care pot avea un carcater preponderent activ sau
pasiv.
Chestionarul cuprinde 54 de afirmații, fiecare formă de coping fiind evaluată prin
patru itemi, excepție făcând copingul prin recurgere la alcool -medicam ente, măsurat printr -un
singur item. Răspunsul se face pe o scală de la 1 la 4, în care cifra 1 reprezintă ”de obicei nu

23
fac acest lucru”, 2 -”rareori fac acest lucru”, 3 -”fac uneori acest lucru”, 4 -”de obicei fac acest
lucru”. Itemii chestionarului au fost astfel formulați, încât același instrument să permită
examinarea atât a dispozițiilor de coping cât și a răspunsurilor de coping legate de o situație
specifică. Diferența constă în instrucția dată subiectului. Când se evaluează stilul de coping,
se cere subiectului să răspundă cum acționează în general când se confruntă cu situații
problematice sau stresante. Pentru evaluarea copingului situațional, subiectul va opta pentru
formele de răspuns care reflectă cel mai bine modul în care a acționat într -o anum ită situație
specifică.
Cele 14 scale corespunzătoare strategiilor de coping sunt:

1. copingul activ – vizează acțiunile concrete, ce urmăresc înlăturarea stresorului sau
ameliorarea efectelor sale. Este o formă de acțiune conștientă, de intensificare a
efortului în vederea ameliorării sau ajustării la stresor (1, 14, 31, 40).
2. planificarea – se referă l a orientarea gândirii spre pașii și modalitățile de acțiune (2,
15, 30, 45).
3. eliminarea activităților concurente – evaluează tendința persoanelor de a evita
distragerea de la situația problematică, pentru a se putea concentra mai mult asupra
soluționării ei (3, 16, 28, 42).
4. reținerea de la acțiune – măsoară opusul tendințelor impulsive și premature de a
acționa chiar dacă situația nu o permite; este o formă de coping activ în sensul
focalizării pe stresor, dar în același timp, o strategie pasivă, până în momentul când
circumstanțele vor permite acțiunea (4, 17, 29, 43).
5. căutarea suportului social -instrumental – evaluează tendința de a solicita sfaturi,
informații, ajutor material necesar în acțiunile de ameliorare a situației; este considerat
a fi o formă de coping activ (5, 18, 32, 44).
6. căutarea suportului social -emoțional – itemii identifică în ce măsură persoana tinde
să solicite înțelegere, compasiune sau suport moral de la prieteni, rude, colegi, pentru a
diminua distresul; este o formă de coping foca lizat pe emoție (6, 19, 33, 46).
7. reinterpretarea pozitivă – identifică tendința unei persoane de a extrage un beneficiu
chiar dintr -o situație indezirabilă sau cu consecințe nefaste; nu are doar scopul de a
reduce distresul, ci poate fi punctul de plecare pentru un alt gen de acțiune asupra
stresorului (7, 20, 34, 48).
8. acceptarea – vizează una dintre cele două situații: acceptarea realității factorului
amenințător, în vederea acționării asupra lui și/sau acceptarea faptului că nu se poate
face nimic pentr u ameliorarea situației (8, 21, 35, 47).
9. negarea – se referă la refuzul de a crede că stresorul există sau la acțiunile întreprinse
care ignoră stresorul, ca și cum nu ar fi real; deși, în mod tradițional, negarea este

24
inclusă în categoria mecanismelor de fensive, Carver și colaboratorii consideră utilă
includerea negării la mecanismele de coping (11, 24, 38, 52).
10. descărcarea emoțională – scala pune în evidență tendința persoanei de a -și reduce
nivelul distresului prin exprimarea afectelor și emoțiilor neg ative (10, 23, 37, 51).
11. orientarea spre religie – se referă la măsura în care subiectul apelează, în momentele
nesigure, la ajutor din partea divinității; autorii chestionarului apreciază că orientarea
spre religie este o strategie de coping cu funcții mu ltiple: poate servi pentru
reinterpretarea pozitivă, pentru suport emoțional sau ca o formă de coping activ la un
stresor (9, 22, 36, 49).
12. pasivitatea mentală – scala identifică „tactica” folosită de anumite persoane în scopul
de a evita confruntarea cu p roblema; pasivitatea mentală are loc prin „imersia” în alte
activități: vizionarea de filme sau spectacole, vizitarea prietenilor, practicaresa
sporturilor etc.; este tendința opusă suprimării oricăror activități, pentru a se concentra
la situația problema tică (13, 26, 27, 53).
13. pasivitatea comportamentală – evaluează tendința de răspuns la stres prin reducerea
efortului sau chiar abandonarea angajării în atingerea scopului sau înlăturarea
stresorului care interferează cu scopul; pasivitatea comportamentală ca strategie de
coping este similară conceptului de neajutorare (12, 25, 41, 50).
14. recurgerea la alcool -medicamente – itemul identifică propensiunea de a apela la
medicație anxiolitică sau la alcool pentru cuparea stărilor de disconfort psihic rezultate
din confruntarea cu situația amenințătoare (39).

Coeficientul de consistență internă a scalelor este cuprins între 92 și 62 iar cel al
fidelității test -retest între 83 și 48 (Carver și colab., 1989).

2.5.2. B.D.I. (Beck Depression Inevntory)
Inventarul de depresie BECK, creat de Aaron T. Beck, are 21 de itemi. Scorul total se
obține prin adunarea cifrei din fața itemilor. Rezultatul total se împarte la 21. Maximum de
depresie este cotat cu nota 3.00, în timp ce nota 0 reprezintă absența totală a depresiei. În
practică, 0 este considerat ideal.
Interpretarea inventarului de depresie : sub 0.5 reprezintă absența depresiei, 0.5 -1.2 –
depresie moderată, 1.2 -2.0 – depresie severă, 2.0 -2.5 – depresie gravă, mai mult de 2.5
semnificând depresie extremă (cu riscul de moarte).

2.5.3. Chestionarul multidimensional de relaționare (MRQ)

Chestionarul multidimensional de relaționare, elaborat de către Suell, înclude 60 de
itemi, cotarea fiind realizată de la 0 la 4 puncte.

25
Acest test a fost elaborat și validat ca un ins trument de măsură a tendințelor
psihologice asociate relațiilor intime. Rezultatele indică că subscalele acestui test au o înaltă
relevanță și sunt ușor de reprodus. De asemenea, s -a constatat că poate realiza o măsurare
standardizată a satisfacției în pri vința relației prin folosirea subscalelor testului.
Chestionarul are întrebările grupate în 12 subscale, fiecare conținând câte 5 itemi, care
vizează câte un scor particular în cadrul stabilirii și trăirii unei relații intime. Astfel, sunt
abordate problem e ca: respectul față de relație, preocuparea față de aceasta, controlul intern al
relației, teama față de o relație, anxietatea asociată implicării într -o relație, asertivitatea,
depresia, satisfacția în cadrul relației, etc. La fiecare din cele 60 de într ebări, subiectul trebuie
să răspundă în funcție de măsura în care afirmațiile sunt valabile pentru el, cu o literă de la A
la E, care ulterior se cunatifică și se pot interpreta rezultatele obținute pe toate cele 12 scale
vizate. Un aspect important îl con stituie perspectiva de abordare a problemei și anume: ținând
cont de prezenta relație în care subiectul este implicat, o relație încheiată recent sau o relație
imaginară.

2.5.4. Chestionarul de autoevaluare S.T.A.I. – Forma X1 și X2
Cele două forme ale chestionarului de evaluare X1 și X2, au fost elaborate de C.D.
Spielberger, R.L.Gorsuch și R. Luschene. A fost editat de ”Consulting Psychologists Press”,
Palo Alto, California, 1968, tradus și adaptat de Iudith Kahana Moscu. Fiecare formă a
chestionarului cuprinde câte 20 de itemi. Chestionarul de autoevaluare S.T.A.I. forma X1,
măsoară anxietatea ca stare și are ca itemi inversați :1,2,5,8,10,11,15,16,19,20. Forma X2,
măsoară anxietatea ca trăsătură și are ca itemi inversați: 1,6,7,10,13,16,19. Cotarea se face pe
o scală de la 1 la 4, prin însumarea răspunsurilor subiectului. Un scor maxim înseamnă 80 și
reprezintă un nivel crescut de anxietate. Un scor minim înseamnă 20 și reprezintă un nivel
scăzut de anxietate, minim.

2.6. Procedura de lucru
Subiecții din cadrul eșantioanelor cercetării au completat cele patru chestionare
aferente și au fost asigurați de deplina păstrare a confidențialității informațiilor personale și a
indentității acestora. După aplicarea chestionarelor s -a realizat scorarea acestora iar apoi s-au
efectuat prelucrările statistice cu ajutorul programului SPSS 24 .00.

26
CAPITOLUL III
PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
Verificarea ipotezelor
Pentru verificarea celor patru ipoteze ale cercetării, s -au utilizat procedee statistice
adecvate, prin intermediul programului de prelucrări statistice SPPS 24 .0. Pentru determinarea
procedeului statistic adecvat fiecărei ipoteze, s -a analizat volumul eșantioanelor și s -au
determinat scalele pe care sunt evaluate variabilele.
În tabelul 1 sunt prezentați indicatorii statistici de start ai variabilelor cercetării.
Tabelul 1. Indicatorii statistici de start ai variabilelor cercetării pentru toți participanții la
studiu
Test Factori
psihologici N Media Mediana Mod Abaterea
standard Minim Maxim
Stai1 Anxietatea
ca stare 60 41,38 37,50 20 18,273 20 75
Stai2 Anxietatea
ca trăsătură 60 29,42 25,00 25 10,278 20 61
Beck Depresia 60 4,6500 5,0000 1,00 2,69227 1,00 9,00
MRQ Motivația
relației 60 11,75 11,00 10 5,760 2 20
MRQ Anxietatea
privind
relația 60 9,97 9,50 10 6,192 0 20
MRQ Teama de
relație 60 10,97 10,00 20 5,889 1 20
MRQ Satisfacția
în relația
intimă 60 11,15 10,50 4 6,120 2 20
COPE Coping 60 8,58 8,00 4 3,761 4 16
COPE Acceptare 60 9,63 10,00 8 3,879 4 16
COPE Căutarea 60 9,52 10,00 10 3,912 4 16

27
suportului
social

Verificarea primei ipoteze:
1.Persoanele de sex femeiesc care au cancer mamar prezintă un nivel mai ridicat al depresiei
față de persoanele de sex femeiesc care nu au cancer mamar.
Pentru verificarea primei ipoteze, s -a utilizat testul nonparametric Mann -Whitney
pentru compararea a două eșantioane independente, deoarece variabila este definită pe scală
ordinală .
Tabelul 2. Indicatorii statistici de s tart pentru variabila depresie pentru persoanele de sex
femeiesc care au cancer mamar și persoanele de sex femeiesc care nu au cancer mamar
N Media Abaterea
standard Minim Maxim
BECK 60 4.6500 2,69227 1,00 9,00
SUBIECȚI 60 1,50 ,504 1 2

Tabelul 3. Calculul testului Mann -Whitney pentru compararea mediei depresiei pentru cele
două eșantioane independente
Depresia N Media
Subiecți fără cancer mamar 30 20,65
Subiecți cu cancer mamar 30 40,35

Tabelul 4. Indicatori statistici ai testului Mann -Whitney
Depresie
Mann -Whitney (U) 154,500
Wilcoxon W 619,500
Z -4,400
Asymp.Sig. (p) 0,000

28
În urma verificării primei ipoteze cu testul nonparametric Mann -Whitney, pentru
compararea mediilor a două eșantioane independente , s-a obținut o valoare Z= -4,400 , la un
prag de semnificație statistică p <0,01, p=0,000 (vezi tabelul 4). Acest fapt înseamnă că există
diferențe statistic semnificative în ceea ce privește nivelul depresiei persoanelor cu cancer
mamar față de persoanele fără cancer mamar, media celor două e șantioane fiind aproape
dublă (vezi tabelul 3).
Prima ipoteză se confirmă, persoanele de sex femeiesc cu cancer mamar având un
nivel al depresiei mai ridicat decât persoanele de sex femeiesc fără cancer mamar.
Verificarea celei de -a doua ipoteze:
Pentru verificarea celei de -a doua ipoteze s -a utilizat ca și test statistic parametric,
calculul testului t pentru compararea mediilor a două eșantioane independente, deoarece
variabila este definită pe scală de interval, iar volumele eșantioanelor sunt mai mari sau egale
cu 30 ( Popa, 2008).
2. Există diferențe semnificative l a nivelul anxietății ca trăsătură între persoanele de sex
femeiesc cu cancer mamar și persoanele de sex femeiesc fără cancer mamar.

Tabelul 5. Indicatori statis tici de start pentru variabila anxietate ca trăsătură pentru persoanele
de sex femeiesc care au cancer mamar și persoanele de sex femeiesc care nu au cancer mamar
Test Subiecți N Media Abaterea
standard

STAI 2 Fără cancer
mamar 30 24,73 3,453
Cu cancer
mamar 30 34,10 12,554

29
Tabelul 6. Calculul testului t pentru compararea mediilor anxietății ca trăsătură pentru cele
două eșantioane independente
Testul Levene de
egalitate a
dispersiilor Testul t de egalitate a mediilor
F Nivel de
semnificație t Diferența
mediilor Interval ul de încredere
al diferenței
Inferioară Superioară
Anxietatea
ca
trăsătură Dispersie
omogenă 39,758 0,000 -3.940 -9,367 -14,125 -4,608
Dispersie
neomogenă -3,940 -9,367 -14,201 -4,532

Tabelul 7. Rezultatele testului t pentru variabila anxietate ca trăsătură

t Grade de
libertate p Diferența
mediilor Intervalul de încredere
al diferenței
Inferioară Superioară
Anxietatea
ca
trăsătură -3,940 58 0,000 -9,367 -14,201 -4,532

În urma verificării celei de -a doua ipoteze cu testul parametric t pentru compararea
mediilor a două eșantioane independe nte, s -a obținut valorea lui t(58)= -3,940 , la un prag de
semnificație statist ică, p<0,01, respectiv p= 0,000 (vezi tabelul 7 ). Acest f apt înseamnă că
există diferențe statisti c semnificative ale variabilei anxietate ca trăsătură pentru cele două
eșantioane existente.
În urma rezultatelor indicatorilor statis tici de start pentru variabila anxietate ca
trăsătură, se observă diferențe i între cele două eșantioane, după cum urmează: persoanele de

30
sex femeiesc cu cancer mamar prezintă un nivel al anxietății ca trăsătură mai ridicat decât cel
al persoanelor de sex femeiesc fără cancer mamar (vezi tabelul 5).
A doua ipoteză se confirmă.
Verificarea celei de -a treia ipoteze:
Pentru verificarea celei de -a treia ipoteze s -a utilizat ca și test statistic parametric,
calculul testului t pentru compararea mediilor a două eșantioane independente, deoarece
variabila este definită pe scală de inte rval, iar volumele eșantioanelor sunt mai mari sau egale
cu 30 ( Popa, 2008).
3. Persoanele de sex femeiesc fără cancer mamar, prezintă un nivel mai ridicat al satisfacției
în relația intimă, față de persoanele de sex femeiesc cu cancer mamar.

Tabelul 8 .Indicatori statistici de start pentru variabila satisfacției în relația intimă pentru
persoanele de sex femeiesc care au cancer mamar și persoanele de sex femeiesc care nu au
cancer mamar

VARIABILA SUBIECȚI N MEDIA ABATEREA
STANDARD

Satisfacția în
relația intimă Fără cancer
mamar 30 16,60 2,762
Cu cancer
mamar 30 5,70 2,667

31

Tabelul 9 .Calculul testului t pentru compararea mediilor variabilei satisfacției în relația intimă
pentru cele două eșantioane independente
Testul Levene de
egalitate a
dispersiilor Testul t de egalitate a mediilor
F Nivel de
semnificație t Diferența
mediilor Intervalul de încredere
al diferenței
Inferioară Superioară
Satisfacția
în relația
intimă Dispersie
omogenă 0,013 0,911 15,550 10,900 9,497 12,303
Dispersie
neomogenă 15,550 10,900 9,497 12,303

Tabelul 10. Rezultatele testului t pentru variabila satisfacția în relația intimă

t Grade de
libertate p Diferența
mediilor Intervalul de încredere
al diferenței
Inferioară Superioară
Satisfacția
în relația
intimă 15,550 58 0,000 10,900 9,497 12,303

În urma verificării celei de -a treia ipoteze cu testul parametric t pentru compararea
mediilor a două eșantioane independente, s -a obținut valorea lui t (58)= 15.550, la un prag de
semnificație statistică, p<0,01, respectiv p= 0,000 (vezi tabelul 10 ). Acest fapt înseamnă că
există diferențe statistic semnificative ale variabilei satisfacția în relația intimă pentru cele
două eșantioane existente.

32
În urma rezu ltatelor indicatorilor statistici de start pentru variabila satisfacția în relația
intimă, se observă diferenței între cele două eșantioane, după cum urmează: persoanele de sex
femeiesc cu cancer mamar prezintă un nivel al satisfacției în relația intimă ma i scăzut decât
cel al persoanelor de sex femeiesc f ără cancer mamar (vezi tabelul 8 ).
A treia ipoteză se confirmă.
Verificarea celei de -a patra ipoteze:
Pentru verificarea celei de -a patra ipoteze s -a utilizat ca și test statistic parametric,
calculul testului t pentru compararea mediilor a două eșantioane independente, deoarece
variabila este definită pe scală de interval, iar volumele eșantioanelor sunt mai mari sau egale
cu 30 ( Popa, 20 08).
4.Există diferențe semnificative la nivelul copingului între persoanele de sex femeiesc
fără cancer mamar și cele cu cancer mamar.

Tabelul 11 .Indicatori statistici de start pentru variabila copingului pentru persoanele de sex
femeiesc care au cance r mamar și persoanele de sex femeiesc care nu au cancer mamar

VARIABILA SUBIECȚI N MEDIA ABATEREA
STANDARD
Coping Fără cancer
mamar 30 11,73 2,490
Cu cancer
mamar 30 5,43 1,431

33

Tabelul 12 .Calculul testului t pentru compararea mediilor variabilei copingului pentru cele
două eșantioane independente
Testul Levene de
egalitate a
dispersiilor Testul t pentru compararea mediilor
F Nivel de
semnificație t Diferența
mediilor Intervalul de încredere
ale diferenței
Inferioară Superioară
Copingul Dispersie
omogenă 6,566 0,013 12,014 6,300 5,250 7,350
Dispersie
neomogenă 12,014 6,300 5,245 7,355

Tabelul 13. Rezultatele tes tului t pentru variabila coping
t Grade de
libertate p Diferența
mediilor Intervalul de încredere
al diferenței
Inferioară Superioară
Coping 12,014 58 0,000 6,300 5,250 7,350

În urma verificării celei de -a patra ipoteze cu testul parametric t pentru compararea
mediilor a două eșantioane independente, s -a obținut valorea lui t (58)= 12,014, la un prag de
semnificație statistică, p<0,01, respectiv p= 0,000 (vezi tabelul 13 ). Acest fapt înseamnă că
există diferențe statistic semnificative ale variabilei coping pentru cele două eșantioane
existente.
În urma rezultatelor indicatorilor statistici de start pentru variabila coping se observă
diferenței între cele două eșantioane, după cum urmează: persoanele de sex femeiesc cu
cancer mamar prezintă un nivel al copingului mai scăzut decât cel al persoanelor de sex
femeiesc f ără cancer mamar (vezi tabelul 11 ).
A patra ipoteză se confirmă.

34
Verificarea celei de -a cincea ipoteze:
Pentru verificarea celei de -a cincea ipoteze s -a utilizat ca și test statistic parametric,
calculul testului t pentru compararea mediilor a două eșantioane independente, deoarece
variabila este definită pe scală de interval, iar volumele eșantioanelor sunt mai mari sau egale
cu 30 ( Popa, 20 08).
5.Persoanele de sex femeiesc fără cancer mamar, prezintă un anivel al anixetății ca
stare mai scăzut decât persoanele de sex femeiesc cu cancer mamar.
Tabelul 14 .Indicatori statistici de start pentru variabila anxietății ca stare pentru persoanele de
sex femeiesc care au cancer mamar și persoanele de sex femeiesc care nu au cancer mamar

VARIABILA SUBIECȚI N MEDIA ANATEREA
STANDARD
Anxietatea ca
stare Fără cancer
mamar 30 25,10 4,831
Cu cancer
mamar 30 57,67 1,982

Tabelul 15 .Calculul testului t pentru compararea mediilor variabilei anxietatea ca stare pentru
cele două eșantioane independente
Testul Levene de
egalitate a
dispersiilor Testul t pentru compararea mediilor
F Nivel de
semnificație t Diferența
mediilor Intervalul de încredere
al diferenței
Inferioară Superioară
Anxietatea
ca stare Dispersie
omogenă 11,698 0,001 –
15,600 -32,567 -36,765 -28,388
Dispersie
neomogenă –
15,600 -32,567 -36,782 -28.351

35
Tabelul 16. Rezutatul testului t pentru variabila anxietate ca stare
t Grade de
libertate p Diferența
mediilor Intervalul de încredere
al diferenței
Inferioară Superioară
Anxietatea
ca stare –
15,600 41,033 0,000 -32,567 -36,782 -28,351

În urma verificării celei de -a cincea ipoteze cu testul parametric t pentru compararea
mediilor a două eșantioane independente, s -a obținut valorea lui t (41)= -15,600, la un prag de
semnificație statistică, p<0,05, respectiv p= 0,001 (vezi tabelul 16 ). Acest fapt înseamnă că
există diferențe statistic semnificative ale variabilei anxietate ca stare pentru cele două
eșantioane existente.
În urma rezultatelor indicatorilor statistici de start pentru variabila anxietate ca stare,
se observă diferenței între cele două eșantioane, după cum urmează: persoanele de sex
femeiesc fără cance r mamar prezintă un nivel al anxietății ca stare mai scăzut decât cel al
persoanelor de sex femeiesc cu cancer mamar (vezi tabelul 14 ).
A cincea ipoteză se confirmă.

36

CAPITOLUL 4. Concluzii, limite, directii, aplicabilitatea cercetării

5.1.Concluziile cercetării
Obiectivul p rezentei cercetări a constat în identificarea precoce a suferinței psihologice
a subiecților care au cancer mamar, identificarea factorilor de risc ce pot duce la o evoluție
deficitară psihosocială, evidențierea nivelulu i de anxietate ca trăsătură și depresie pre –
existente, stabilirea unei legături cauzale între anxietate și apariția/agravarea simptomelor ce
pot cauza cancerul mamar.
Din punct de vedere al anxietății ca stare și trăsătură, subiecții cu cancer mamar au
prezentat nivele mult mai ridicate atât ca stare cât și ca trăsătură. Dacă în cazul anxietății ca
stare, rezultatele au fost previzibile, numeroase alte cercetări și studii afirmând acest lucru de –
a lungul timpului, în ceea ce privește anxietatea ca trăsătur ă, rezultatele obținute ne indică
faptul că există posibilitatea ca aceasta să aibă un rol important atât în apariția diverselor
forme de cancer cât și în evoluția ulterioară a stării subiecților din punct de vedere medical,
psihic și relațional.
În ceea ce privește nivelul depresiei, se poate constata cu ușurință necesitatea imediată
a intervenției terapeutice în aceste cazuri, nu doar în urma depistării cancerului, cât și în
stadiile incipiente de diagnosticare și educarea timpurie a persoanelor de sex f emeiesc
referitor la modalitățile de prevenire, riscurile și importanța controlului medical periodic.
Tristețea este una dintre caracteristicile depresiei, întâlnită frecvent la persoanele cu
cancer mamar, aceasta ducând la o instabilitate în viață, la se ntimente de vină și eșec, la stări
de dezinteres.
Nivelul scăzut al copingului subiecților cu cancer mamar, semnifică mecanisme slabe
de prevenție și adaptare la stres, în vederea reducerii intensității acestuia în momentele și
situațiile dificile existen te în viață. Astfel, subiecții au nevoie de multă înțelegere, sprijin și
ajutor nu doar din partea cadrelor medicale specializate ci și din partea familiei și a
persoanelor apropiate, pentru a reduce sau diminua temerile existente.
Din punct de vedere al relaționării și satisfacției în relația intimă, diferența
semnificativă obținută, aratî faptul că subiecții cu cancer mamar, nu mai prezintă încredere în

37
forțele proprii, consideră în mare măsură că viața intimă nu li se mai datorează, au o motivație
scăzu tă de a se implica în relațiile intime, toate acestea producându -le disconfort, neliniște,
tensiune în relația cu partenerii. Astfel, relaționare reprezintă una din cele mai mari probleme
ce pot fi întâmpinate alături de diagnosticul existent. Relația inti mă nu este o problemă în
sine, ci modul în care aceasta e percepută reprezintă o barieră în cadrul relaționării, din cauza
distorsionării imaginii despre sine și respingerea partenerului.
Toate aceste aspecte, duc la o calitate a vieții mai puțin satisfăcătoare, cu efecte pe
termen îndelungat. Această calitate a vieții însă, depinde în mare măsură și de personalitatea
subiecților în cauză.
4.2.Limitele cercetării
Una dintre limitele acestei cercetări este reprezentată de volumele reduse ale
eșanti oanelor cercetării , precum și faptul că aceste anu sunt reprezentative pentru populația
românească, criteriul de eșantionare fiind voluntariatul.
Unii dintre itemi au o dezirabilitate socială pentru subiecți, astfel putând apărea
distorsiuni ale realități i.
O altă limită ar putea fi lipsa unui pretest, necesitatea unui studiu longitudinal, pentru a
putea urmări aceste aspecte de -a lungul evoluției cancerului mamar.
De asemenea, o limită a cercetării o constituie faptul că testele și chestionarele
utiliza te, nu sunt validate și etalonate pe populația românească.
4.3.Direcții de continuare
O direcție viitoare de cercetare o reprezintă lărgirea eșantionului și îmbunătățirea
acestuia privind întreaga populație românească.
O altă direcție de continuare, e reprezentată de validarea mai multor chestionare și
teste ce pot fi utilizate în aceste cazuri, pe populația României.
O altă posibilitate de continuare a acestei cercetări, ar fi urmărirea lotului de subiecți
din punct de vedere al variabilelor utilizate ,trecând prin toate etapele cancerului mamar și
aplicarea cercetării pentru a afla și observa dacă există diferențe privind anumite aspecte
psihologice între persoanele de sex femeiesc cu cancer mamar din mediul urban și cele din
mediul rural.

38

4.4.Aplica bilitate
În ansamblu, cercetarea de față aduce informații relevante în ceea ce privește
abordarea diferențială și specifică a persoanelor de sex femeiesc diagnosticate cu cancer
mamar. Abordarea psihosomatică a cancerului trebuie să aibă în centrul ei ind ividul, nu
doar ca entitate fizică ci și psihică și psihologul sau terapeutul, cel care poate descifra,
interpreta și ameliora graficul pe care îl conturează această maladie în plan psihic, fizic,
social și relațional.

39

BIBLIOGRAFIE

 Băban , A. (1997), Psiho -oncologia:abordare biopsihosocială a bolii maligne. Revista
de radioterapie & oncologie medicală , 3(4), 130-141;
 Bălănescu , I., Anghel , R. (1997), Cancerul sânului;Patologie chirurgicală , București,
Editura Celsius;
 Băltăceanu , I.O. (1986), Bazele biologice ale feminității , București, Editura Medicală;
 Bloch , H., Chemama , R., Depret , E. (2006), Marele dicționar al psihologiei ,
București, Editura Trei;
 Buțureanu , M. (1921), Femeia -studiu social , București, Editura Librărie SOCEC &
Societatea Anonimă;
 Cernea, M., Cernea, N.(1991), Sănătatea femeii și familia , București, Editura
Medicală;
 Derevenco , P., Anghe ,l I., Băban , A. (1992), Stresul în sănătate și boală – De la teorie
la practică , Cluj -Napoca, Editura Dacia;
 Doron , R., Parot , F. (1999), Dicționar de psihologie , București, Editura Humanitas;
 Fuller, M. (2006), Femeia secolului al XIX -lea, Cluj -Napoca, Editura Limes;
 Larousse (2006), Marele dicționar al psihologiei , București, Editura Trei;
 Miclea, M. (1997), Stres și apărare psihică , Cluj -Napoca, Editura Presa Universitară
Clujeană;
 Munteanu, A. (2004), Psihologia vârstelor adulte și ale senctuții , Timișoara, Editura
Eurobit;
 Pană, S. (1998), Femeia trup și suflet -Ghid medical pentru femei , București, Editura
Niculescu;
 Petrom an, P. (2005), Familia între realitate și vis -Elemente de psihologia familiei,
Timișoara, Editura Eurobit;
 Romoșan, F. (2003), Tulburarea de anietate generalizată și tulburarea de panică ,
Timișoara, Editura Mirton;
 Rousselet -Blanc, J., Buhler, M. (2002), După 40 de ani. Cartea femeii fără
prejudecăți , București, Editura Humanitas;
 Sava, A. (2004), Analiza Superioară a Datelor , Cluj -Napoca, Editura ASCR;
 Schanbl, S. (1993), Bărbatul și femeia, Chișinău, Editura Eus;

40
 Stănculeanu, D. L. (2004), Totul despre ca ncerul mamar , București:Liga Română de
cancer;
 Stewart, W. (2004), Controlul anxietății , București, Editura Meyeor Press;
 Stekel, W. (1997), Psihologia eroticii feminine , București, Editura Trei;
 Stora, J -B. (1999), Stresul , București, Editura Meridiane;
 Treichler, R. (1997), Depresia ca boală a epocii noastre. Esență și tratament , Cluj,
Editura Triade;
 Tubiana, M. (2002 ), Cancerul , București, Editura Corint;
 Vîrtej, P. (1992), Cancerul genito -mamar , București, Editura Medicală.

41

ANEXE

Anexa 1
Inventarul de Depresie Beck
1.
Nu ma simt trist(a)
Sunt trist(a)
Sunt trist(a) in permanenta si nu pot schimba starea aceasta
Sunt atat de trist(a) incat nu mai suport
2.
Nu sunt descurajat(a) pentru viitor.
Sunt descurajat(a) privind viitorul.
Nu vad nimic in viitor.
Viitorul este iremediabil fara speranta.
3.
Nu ma simt ca un esec.
Simt ca am esuat mai mult ca altii.
In trecutul meu sunt multe esecuri.
Ca persoana sunt un esec total.
4.
Diverse activitati imi produc pla cere.
Nu ma mai bucur de lucruri ca inainte.
Nimic nu ma mai bucura.
Sunt plictisit sau nesatisfacut de tot si toate.
5.
Nu simt vinovatie.
Ma simt vinovat(a) adesea.
Ma simt vinovat(a) mai tot timpul.
Ma simt vinovat(a) tot timpul.
6.
Nu ma simt pedepsit(a).
Simt ca si cum as fi pedepsit(a).
Astept sa fiu pedepsit(a).
Simt ca sunt pedepsit(a).
7.
Nu sunt dezamagit(a) de mine.
Sunt dezamagit(a) de mine.

42

Sunt dezgustat(a) de mine.
Ma urasc.
8.
Nu ma simt inferior celorlalt i.
Ma critic pentru slabiciuni sau greseli.
Ma invinovatesc in permanenta pentru greseli.
Ma invinovatesc pentru tot ceea ce se intampla rau.
9.
Nu am ganduri de suicid.
Am ganduri de suicid, dar nu le -as pune in practica.
Mi-ar placea sa ma omor.
M-as omora daca as avea oportunitatea.
10.
Nu plang mai mult ca de obicei.
Plang mai mult ca inainte.
Plang aproape tot timpul.
Obisnuiam sa plang, dar nu mai pot, chiar daca vreau.
11.
Nu sunt mai iritat(a) de lucruri ca inainte.
Sunt mai nervos ca inainte.
Sunt iritat(a) sau nervos o buna parte din timp.
Sunt iritat(a) in permanenta.
12.
Nu am pierdut interesul in ceilalti.
Sunt mai putin interesat(a) de ceilalti ca inainte.
Mi-am pierdut aproape tot interesul in ceilalti.
Mi-am pierdut total interesul in ceilalti.
13.
Iau decizii ca de obicei.
Aman mai mult luarea deciziilor.
Am dificultati in luarea deciziilor.
Nu mai pot lua deloc decizii.
14.
Nu simt ca arat mai rau ca inainte.
Sunt ingrijorat ca arat rau sau neatractiv(a).
Simt ca sunt schimbari permanente cu mine care ma fac neatractiv(a).
Cred ca sunt urat(a).
15.
Pot sa muncesc ca inainte.
E nevoie de efort suplimentar ca sa ma apuc de ceva.

43

Trebuie sa fac eforturi mari ca sa fac ceva.
Nu pot munci deloc.
16.
Dorm ca de obicei.
Nu mai dorm ca de obicei.
Ma trezesc cu 1 -2 ore mai devreme si adorm greu.
Ma trezesc cu cateva ore mai devreme si nu mai pot adormi.
17.
Nu sunt mai obosit ca de obicei.
Obosesc mai usor ca inainte.
Ma obo seste orice.
Sunt prea obosit(a) pentru a face orice.
18.
Apetitul meu este ca de obicei
Apetitul meu este mai mic
Apetitul meu este mult scazut.
Nu am deloc pofta de mancare
19.
Nu am pierdut in greutate in ultima vreme.
Am slabit mai mult de 3 kg.
Am slabit mai mult de 6 kg.
Am slabit mai mult de 9 kg.
20.
Nu sunt ingrijorat de starea de sanatate.
Sunt ingrijorat de probleme de sanatate ca discomfort, durere, stomac deranjat sau
constipatie.
Sunt extrem de ingrijorat de probleme de sanatate si ma preocupa permanent.
Sunt atat de preocupat de problemele mele de sanatate incat nu ma preocup de
nimic altceva.
21.
Nu am remarcat o scadere in interesul pentru sex.
Sunt mai putin interesat(a) de sex ca inainte.
Nu am aproape deloc interes in sex.
Am pierdut complet interesul in sex.

44
Anexa 2

S.T.A.I. FORMA –X1-
INSTRUCȚ IUNI: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufletești. Citiți fiecare
descriere în parte și încercuiț i acea cifra din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum
vă simțiți acum, în acest moment. Nu există ră spunsuri bune sau rele. Nu pierdeti pr ea mult
timp cu vreo descriere și dați acel raspuns care pare să înfățișeze cel mai bine felul cum vă
simțiți î n prezent.
Nr Descriere Deloc Putin Destul Foarte
mult
1 Ma simt calm(a) 1 2 3 4
2 Ma simt linistit(a) 1 2 3 4
3 Sunt incordat(a) 1 2 3 4
4 Imi pare rau de ceva 1 2 3 4
5 Ma simt in apele mele 1 2 3 4
6 Sunt trist(a) 1 2 3 4
7 Ma ingrijoreaza niste neplaceri posibile 1 2 3 4
8 Ma simt odihnit(a) 1 2 3 4
9 Ma simt nelinistit(a) 1 2 3 4
10 Ma simt bine 1 2 3 4
11 Am incredere in puterile mele 1 2 3 4
12 Ma simt nervos (nervoasa) 1 2 3 4
13 Sunt speriat(a) 1 2 3 4
14 Ma simt iritat(a) 1 2 3 4
15 Sunt relaxat(a) 1 2 3 4
16 Ma simt multumit(a) 1 2 3 4
17 Sunt ingrijorat(a) 1 2 3 4

45
18 Ma simt agitat si “scos din fire” 1 2 3 4
19 Ma simt vesel(a) 1 2 3 4
20 Sunt bine dispus(a) 1 2 3 4
S.T.A.I. FORMA –X2-
INSTRUCȚ IUNI: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufletești. Citiți fiecare
descriere în parte și încercuiți acea cifră din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum
vă simțiți de obicei. Nu există ră spunsuri bune sau rele. Nu pierd eți prea mult timp cu vreo
descriere și dați acel răspuns care pare să înfățișeze cel mai bine felul cum vă simțiț i de
obicei.
Nr Descriere Aproape
niciodata Cateodata Adeseori Aproape
todeauna
1 Sunt bine dispus 1 2 3 4
2 Obosesc repede 1 2 3 4
3 Imi vine sa plang 1 2 3 4
4 Asi dori la fel de fericit(a) cum par sa
fie altii 1 2 3 4
5 De multe ori imi scapa unele lucruri
pentru ca nu ma pot decide destul de
repede 1 2 3 4
6 Ma simt odihnit(a) 1 2 3 4
7 Sunt calm, cu “sânge rece” si
concentrat 1 2 3 4
8 Simt ca se aduna greutatile si nu le
mai pot face fata 1 2 3 4
9 Ma framinta prea mult anumite lucruri
care in realitate nu au importanta. 1 2 3 4
10 Sunt fericit(a) 1 2 3 4
11 Sunt inclinat(a) sa iau lucrurile prea in
serios 1 2 3 4
12 Imi lipseste increderea in puterile
mele 1 2 3 4

46
13 Ma simt in siguranta 1 2 3 4
14 Incerc sa evit un moment critic sau o
dificultate 1 2 3 4
15 Ma simt abatut(a) 1 2 3 4
16 Ma simt multumit(a) 1 2 3 4
17 Imi trece prin minte cate un gand lipsit
de importanta si ma sacaie 1 2 3 4
18 Asa de mult pun dezamagirile la suflet
incat nu mai pot scapa de ele 1 2 3 4
19 Sunt un om echilibrat 1 2 3 4
20 Cand ma gandesc la necazurile mele
prezente, devin nervos (nervoasa) si
prost dispus(a) 1 2 3 4

Anexa 3
Chestionarul COPE
Nume și prenume
Sex
Vârsta
Data examinării

Mai jos, aveți enumerate o serie de fraze care exprimă modul în care oamenii simt sau
acționează când se simt stresați sau se confruntă cu o problemă gravă. Gândiți -vă cum simțiți
și acționați dvs., în general, la astfe l de situații și alegeți varianta care vi se potrivește cel mai
bine.
Marcați răspunsul dvs. cu un X în căsuțele din dreptul fiecărei afirmații, folosind o scală de la
1 la 4 (1 – de obicei nu fac acest lucru, 2 – rareori fac acest lucru, 3 – fac uneori a cest lucru, 4
– fac deseori acest lucru).

Nr.crt. Item 1 2 3 4
1 Mă angajez în activități suplimentare, care pot contribui la rezolvarea
problemei.
2 Încerc să îmi formulez o strategie cu privire la ce am de făcut.
3 Las deoparte alte activități pentru a mă concentra asupra problemei.
4 Îmi impun să aștept momentul potrivit pentru a reacționa.
5 Îi întreb pe oamenii care au trecut prin situații similare ce au făcut în
acea situație.

47
6 Spun cuiva ce simt.
7 Caut ceva bun în ceea ce mi se întâmplă.
8 Învăț să trăiesc cu problema mea.
9 Caut ajutorul lui Dumnezeu.
10 Sunt prost dispus și îmi exteriorizez emoțiile.
11 Refuz să cred ce s -a întâmplat.
12 Renunț la încercarea de a obține ceea ce vreau.
13 Mă implic în muncă sau în alte activități pentru a -mi abate gândul de
la problemă.
14 Îmi concentrez eforturile spre a rezolva într -un anumit fel problema.
15 Îmi fac un plan despre cum să acționez.
16 Mă concentrez asupra situației care îmi dă de furcă și, dacă e nevoie,
las celelalte lucruri mai în voia lor.
17 Mă țin deoparte, nu fac nimic, până când situația nu o permite.
18 Încerc să caut sugestii despre ce ar fi bine să fac.
19 Încerc să obțin suport social de la prieteni sau de la rude.
20 Încerc să privesc lucrurile într -o lumină diferită, pozitivă.
21 Accept că faptul s -a petrecut și nu mai poate fi schimbat.
22 Îmi spun speranțele în Dumnezeu.
23 Îmi las sentimentele să iasă la iveală.
24 Îmi spun că nu s -a întâmplat cu adevărat.
25 Renunț să mai lupt pentru a -mi atinge scopurile.
26 Merg la filme, mă uit la televizor, pentru a mă gândi mai puțin la
problemă.
27 Prefer să visez la alte lucruri.
28 Mă feresc de a fi distras de alte gânduri sau activități.
29 Mă asigur că nu înrăutățesc lucrurile acționând prea curând.
30 Mă gândesc bine la pașii pe care îi am de făcut.
31 Fac ceea ce trebuie făcut, pas cu pas.
32 Vorbesc cu cineva, pentru a afla mai multe despre situația respectivă.
33 Îmi împărtășesc sentimentele cuiva.
34 Învăț din lucrurile care mi se întâmplă.
35 Mă obișnuiesc cu ideea că faptul s -a petrecut.
36 Încerc să găsesc liniștea în religie.
37 Mă simt foarte stresat și îmi exprim sentimentele.
38 Mă comport ca și cum nu s -ar fi întâmplat nimic.
39 Consum alcool sau iau medicamente pentru pentru a mă gândi mai
puțin la problemă.
40 Acționez direct pentru a soluționa problema.
41 Reduc efortul pe care obișnuiam să îl depun în rezolvarea problemelor.
42 Mă străduiesc să previn ca alte lucruri să se suprapună în eforturile
mele de a rezolva problema.
43 Mă feresc să acționez prea repede.
44 Vorbesc cu cineva care poate face ceva concret legat de problema
mea.
45 Mă gândesc cum aș putea să mă descurc cel mai bine cu problema.
46 Caut înțelegere de la cineva.
47 Accept ca realitate faptul că s -a petrecut.
48 Încerc să mă dezvolt ca persoană, ca urmare a acestei experiențe.

48
49 Mă rog la Dumnezeu mai mult ca de obicei.
50 Mă obișnuiesc cu ideea că nu pot să mă descurc cu problema și
abandonez încercările.
51 Sunt deprimat și îmi dau seama de asta.
52 Îmi spun mie însumi „Nu poate fi adevărat”.
53 Dorm mai mult ca de obicei.

Anexa 4
Chest ionarul multidimensional de relaționare (MRQ)
Instrucțiuni: Mai jos se regăsesc diferite afirmații care au legătură cu relațiile intime.
Prin aceasta se înțelege relația durabilă și stabilă dintre două persoane de sex opus. Citiți cu
atenție fiecare dintre aceste afirmații și decideți în ce măsură acestea vi se potrivesc stării
dumneavoastre actuale. În caz ul în care nu aveți un partener/ă în momentul de față, oferiți
răspunsuri imaginându -vă că vă aflați în cadrul unei relații. Pentru fiecare afirmație în parte,
alegeți cifra corespunzătoare nivelului apreciat de dumneavoastră, după cum urmează:
A- Nu mî carac terizează deloc
B- Mă caracterizează foarte puțin
C- Mă carcaterizează parțial
D- Mă carcaterizează destul de bine
E- Mă caracterizează foarte bine

1. Am încredere sunt sigur de mine/pe mine ca partener intim.
2. Mă gândesc la relații intime mai mult decât la orice altceva .
3. Mă gândesc tot timpul la relații intime.
4. Reflectez mult asupra relațiilor mele intime.
5. Sunt intens motivat/ă să=mi dedic timp și efort unei relații intime.
6. Relațiile mele intime reprezintă ceva de care eu sunt în mare măsură
responsabil/ă.
7. Sunt foarte in sistent/ă în relațiile mele intime.
8. Sunt nefericit/ă în relația mea intimă.
9. Norocul joacă un rol important în influențarea naturii relațiilor mele intime.
10. Sunt preocupat/ă de ce gândesc alți oameni despre relațiile mele intime.
11. Uneori îmi este teamă de rel ații intime.
12. Sunt foarte mulțumit/ă de modul în care nevoile mele intime sunt satisfăcute.