Substantivul (1) [605294]

SUBSTANTIVUL

Substantivul
​
este
partea
de
vorbire
flexibilă
care
denume
ș
te

ființe,
lucruri,
fenomene
ale
naturii,
însu
ș
iri,
acțiuni,
stări

suflete
ș
ti, în sens larg, obiecte.

Substantivele sunt:

●
comune,
când
denumesc
clase
de
obiecte
de
acela
ș
i

fel:CASĂ, MAMA, PIX

●
proprii,
când
denumesc
individualități:Ioana,
Bacău,

România, Siretu

Substantivul este de trei genuri:

masculin:un-doi:ex un băiat-doi băie
ț
i

feminin :o-două:o fată-două fete

neutru: un-două:un tablou-două tablouri

În limba română, se pot forma substantive feminine de la masculine
ș
i

invers, cu ajutorul unor sufixe, numite
​
sufixe moționale.

gâscă-gâscan

ra
ț
ă-ră
ț
oi

Există substantive nume de animale, de funcții sociale etc. care au o

singură formă pentru masculin sau feminin(substantive epicene). De

exemplu: albină, călăuză, crap, elefant, părinte, rector, star, vultur.

Substantivele au două numere:

singular, când indică un obiect:pix, om,zăpadă

plural, când indică două sau mai multe obiecte:oameni, ceruri, copii.

Aten
ț
ie! Există substantive numărabile
ș
i nonnumărabile

Cele nonnumărabile pot fi:

defective de plural (singularia tantum), adică au numai singular

:jale,zahăr, soare, lapte

defective de singular (pluralia tantum), adică au numai plural zori, icre,

genunchi.

Substantivele colective au formă de singular
ș
i înțeles de plural. Pot fi

obținute
ș
i prin derivare cu sufixe:tufi
ș
, cireadă,turmă, armată.

Substantivele pot fi nearticulate
ș
i articulate cu articol hotărât

sau cu articol nehotărât

Substantivele articulate cu cu articol hotărât :(se a
ș
ază în

spatele substantivului): -l/-a/-ele/-ei/-lor/-le/-i:

fat
​
a,
​
băiatu
​
l,
​
băie
ț
i
​
lor.

Substantivele articulate cu articol nehotărât:(se a
ș
ază în fa
ț
a

substantivului):o ,un, ni
ș
te, unei, unora,unor:o fată, ni
ș
te fete,

unui băiat, unor fete.

Substantivul are cinci cazuri:

●
nominativ,(cine?ce?) când este subiect
ș
i nume predicativ
​
;Ion

sare coarda.

●
acuzativ, (care?ce fel de?câ
ț
i?câte?pe

cine?ce?cum?când?unde?cu ce scop?de ce?din ce cauză?de

către cine?)când este complement direct, complement

prepozițional, circumstan
ț
ial
ș
i atribut prepozițional;

●
dativ, (cui?)când este complement indirect;Dau
​
fetei
​
o carte.

●
genitiv, (a cui?al cui?ai cui?ale cui)când este atribut genitival

(uneori, precedat de articol genitival);Florile
​
mamei
​
s-au uscat.

●
vocativ, când arată o chemare, o atenționare
ș
i nu îndepline
ș
te

funcție sintactică.
​
Chelne
​
r,
​
nota
​
, te rog!

tema din manual pagina 99/de la aplica
ț
ii 1,2,3,4