Abdalla Amir -William [605214]
ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE NECLASIFICAT
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE APĂRARE „Carol I” Exemplar nr.
Facultatea de securitate și apărare
Departamentul operații multinaționale, studii strategice și de securitate
Abdalla Amir -William
Programul de studii universitare de licență
Securitate și apărare
LLUUCCRRAARREE DDEE LLIICCEENNȚȚĂĂ
TTeemmaa:: PROVOCĂRI EPISTEMOLOGICE ÎN DOMENIUL
ȘTIINȚEI MILITARE DIN PERSPECTI VA NOILOR
CONCEPTE OPERAȚIONALE
Conducător științific
Col. p rof. univ. dr. Popescu Constantin
– București, 2017 –
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
2 din 77
Pagină albă
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
3 din 77
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 5
Capitolul I
ȘTIINȚA MILITARĂ –DOMENIU AL CUNOAȘTERII UMANE ……………… 7
1.1. Aspecte generale privind domeniul militar ………………………….. ……………… 8
1.2. Definirea științei militare. Elemente componente ………………………….. …… 10
1.3. Funcțiile și obiectul de studiu al științei militare ………………………….. …….. 15
1.4. Epistemologia ………………………….. ………………………….. ……………………….. 18
1.4.1. Definirea conceptului ………………………….. ………………………….. ……….. 19
1.4.2. Gândirea filosofică a războiului ………………………….. ……………………… 21
1.4.3. Cunoașterea războiului ………………………….. ………………………….. ……… 21
Capitolul II
CONCEPTE OPERAȚIONALE MODERNE ………………………….. ………………. 25
2.1. Războiul bazat pe rețea ………………………….. ………………………….. …………… 26
2.1.1. Viziunea NATO asupra războiului bazat pe rețea ………………………….. 30
2.1.2. Viziunea unor țări europene asupra războiului bazat pe rețea …………. 32
2.2. Operațiile bazate pe efecte ………………………….. ………………………….. ………. 34
2.3. Operațiile interagenții ………………………….. ………………………….. …………….. 38
Capitolul III
PROVOCĂRI PENTRU ȘTIINȚA MILITARĂ ÎN CEEA CE PRIVEȘTE
IMPLEMENTAREA NOILOR CONCEPTE OPERAȚIONALE, DIN
PERSPECTIVĂ EPISTEMOLOGICĂ ………………………….. ………………………… 43
3.1. Doctrine, politici, strategii ………………………….. ………………………….. ………. 44
3.1.1. Strategia Militară a României ………………………….. ………………………… 46
3.1.2. Doctrina Organizației Tratatului Atlanticului de Nord …………………… 51
3.1.3. Doctrina Federației Ruse ………………………….. ………………………….. …… 52
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
4 din 77
3.2. Sisteme de armament și echipament moderne pentru implementarea
conceptelor operaționale ………………………….. ………………………….. …………………. 55
3.3. Metode și tehnici de instruire specifice forțelor ………………………….. ……… 60
ÎNCHEIERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 63
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 65
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 73
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
5 din 77
INTRODUCERE
Secolul al XXI -lea a adus numeroase schimbări în fizionomia războaielor , iar
ca o rezultantă a acestui fapt, s -au produs schimbări majore și în domeniul
fenomenului militar. Pericolele și amenințările în ceea ce privește confruntarea
armată, provin în mare măsură din partea tehnologiei, care a evoluat rapid.
Tehnologia, armele de distrugere în masă sau armele de mare precizie
afectează securitatea, pentru că, spre exemplu, sistemul de comandă și control,
moralul trupelor, puterea de luptă vor fi afectate în mod cert.
Starea de insecuritate ce caracterizează secolul al XXI -lea a dat naștere unor
factori precum globalizarea econo miilor și a comunicațiilor. Nu excludem nici
apariția amenințărilor dezvoltate cu precădere în acest secol, ca de exemplu,
terorismul internațional, crima organizată, traficul de droguri, persoane.
Este necesară, în aceste condiții, crearea și aplicarea un ei strategii de securitate ,
dar misiunea aceasta devine din ce în ce mai complicată, întrucât acțiunile militare
strategice vor căpăta noi caracteristici . Nu putem infirma, totodată, faptul că acțiunea
militară strategică a cunoscut schimbări majore, fiind caracterizată acum de
complexitate, flexibilitate, dinamism sau utilizarea unor platforme de lovire înalt
performante și acțiuni integrate ale categoriilor de forțe. Mediul în care se acționează
s-a modificat d e asemenea, devenind unul complex , în care pot opera și alți actori
necunoscuți. Conflictele de natură multidimensională, au efecte asupra mai multor
continente și sunt susținute de instabilitatea politică, de intoleranța etnic ă sau
religioasă. În același timp, și mediul internațional dispune de trei elemente cu caracter
de constante. Acestea sunt reprezentate de stat, de starea de insecuritate și de putere.
Ca un rezultat a acestor lucruri, considerăm că este importantă studierea și
aplicarea unor concept e operaționale relativ noi, precum Războiul Bazat pe Rețea,
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
6 din 77
Operațiile Bazate pe Efecte, Acțiuni Integrate Interagenții . Acțiunile strategice
moderne se vor baza foarte mult pe inteligență.
Lucrarea dorește studierea unor concepte și a unor fundamente din domeniul
științei militare și cuprinde aspecte epistemologice ale științei militare. Lucrarea
întrunește mai multe direcții de studiu, d e la știința militară ca și domeniu al
cunoașterii umane, la cunoașterea războiului din perspectivă epistemologică, la
concepte operaționale moderne și provocări în ceea ce privește implementarea lor.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
7 din 77
Capitolul I
ȘTIINȚA MILITARĂ –DOMENIU AL CUNOAȘTERII UMANE
Fenomenul militar reprezintă un fenomen social de mare complexitate. Este
cunoscut astfel faptul că sistemul social global include și domeniul militar, care este
categorisit drept un subsistem al acestuia. Dar ce include, în fapt, domeniul militar?
Putem spune cu certitudine că acesta include „totalitatea ideilor, concepțiilor și
teoriilor ref eritoare la război , lupta armată și forțele armate, precum și instituțiile ,
relațiile, măsurile și acțiunile corespunzătoare lor, ce se desfășoară la un moment
dat, de către un stat pentru promovarea inte reselor sale în raporturil e cu alte state ”1.
Fenomenul militar este important de studiat întrucât ajută omul în procesul său
continuu de cunoaștere. Pentru eficientizarea acțiunilor desfășurate, dar și pentru
crearea unor convingeri sau chiar a sentimentului de încredere, studierea fenomenului
milita r devine o necesitate.
Capitolul ce urmează dorește să aducă în vedere impo rtanța științei milit are din
punct de vedere al cunoașterii umane și să analizeze fundamentele acesteia.
1Vasile Marin, Știința militară – Componenta fundamentală a gândirii militare. Componentele științei
militare. Obiectul de studiu și componentele științei militare , disponibil la adresa
conference.dresmara.ro/conferences/2006/15_Marin_Vasile.pdf, accesat la data de 15 ian. 2017, p. 109 .
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
8 din 77
1.1. Aspecte generale privind domeniul militar
Așa cum am mai precizat, domeniul militar reprezintă un subsistem important
și complex totodată, al sistemului social global. Componentele domeniului militar
sunt diverse, de la gândirea militară la teoria și practica militară și chiar la politica
militară și știința militară2.
Detaliind, putem preciza că gândirea militară are în alcătuirea sa idei, teorii,
strategii menite să se ocupe cu studierea fenomenului militar dintr -o anumită
perioadă/epocă. Gândirea militară conține o latură practică și una teoretică.
Fenomenul militar a fost studiat de -a lungul timpului. În Antichitate, Sun- Tzu,
Xenophon, Flavius Mauritius Tiberius și -au arătat interesul către acest domeniu,
urmând ca în Evul Mediu, Mauritius de Nassau să continue cercetările . După
războaiele revoluției franceze și napoleoniene, Clausewitz și Jomini acordă o
importanță deosebită domeniului militar.
Dar nici gândirea militară românească nu a fost mai prejos. Preocupări au
existat și în spațiul carpato -danubiano -pontic. Voievozii și conducătorii de oști se pare
că au fost cei dintâi care au afirmat gândirea militară românească și care au
concretizat -o în acțiuni militare. După afirmarea din secolele XIV -XVIII, urmează o
reafirmare începând cu sec olul XIX – XX, atunci când oameni de frunte precum
Mihail Kogălniceanu (1817 -1891), Nicolae Bălcescu ( 1819 -1852),Alexandru Ioan
Cuza (1820 – 1873), Avram Iancu (1824 – 1872) sau teoreticieni precum Gheorghe
Slăniceanu (1835 – 1885), Constantin Hârjeu (1856 – 1928) și istorici și sociologi
precum Nicolae Iorga (1871 – 1940), Dimitrie Gusti (1880 – 1955) au dezvoltat
gândirea militară românească modernă3.
2Ibidem, p. 110.
3Ibidem .
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
9 din 77
Pe lângă faptul că gândirea militară cuprinde cunoștințe cu privire la originea,
cauzele, caracterul războiului , aceasta are și câteva componente de bază, printre care
amintim concepțiile, teoriile, ideile, tezele privitoare la factorii materiali și spirituali,
obiectivi și subiectivi care influențează constituirea instituțiilor militare ,principiile
pregătirii și ducerii luptei armate .
În prezent, gândirea militară include știința militară, ramurile științelor sociale
aplicate în domeniul militar, filosofia războiului, geografia militară , etc.
Teoria militară reprezintă un domeniu de analiză a fenomenologiei milit are și
cuprinde un sistem de idei fundamentale care reflectă legile luptei armate.
Teoria militară trebuie să aibă o bază științifică și să aibă și o latură practică
pentru a -și putea îndeplini rolul. În prezent, teoria militară este aproape indispensabilă
intereselor actorilor.
Practica militară este de asemenea o componentă a domeniului militar, ce
cuprinde măsurile și acțiunile întreprinse de către un actor în ceea ce privește
organizarea, înzestrarea, pregătirea forțelor, dar și acțiunile refer itoare la formele și
procedeele de ducere a acțiunii de luptă. Acțiunile trebuie să fie în concordanță cu
legile luptei armate. Aspectele cuprinse de practica militară sunt legate de pregătirea
populației, a economiei și a teritoriului pe timp de pace, în vederea i zbucnirii unui
posibil conflict sau stare de criză și activitățile desfășurate pe parcursul
conflictului/crizei. Teoria și practica militară sunt strâns legate, întrucât s e
intercondiționează și se determină reciproc.
Pentru obținerea victoriei, practica militară trebuie să țină cont de producție, de
perfecționa rea armamentului și a tehnicii de luptă, de asigurarea logistică, de
activitatea org anizatorică a comandanților .
Politica militară cuprinde „atitudinile, concepțiile, relațiile și măsurile
activităților ce definesc po ziția statului, a grupurilor socio -profesionale și a
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
10 din 77
partidelor politice fața de problemele militare interne și internaționale, față
defolosirea forțelor și mijloacelor militare ”4. În plus, politica militară curpinde și
latura teoretică și măsurile întreprinse pentru realizarea obiectivelor. Ideile de natură
politico -militară sunt cuprinse în programele partidelor/guvernelor.
Știința militară este privită ca fiind știința particulară a domeniului militar. Cu
toate acestea, elementele sale pot fi regăsite și în alte științe și respectiv, domenii.
Savanții au conchis că știința militară „nu rămane un sistem î nchis (fără a fi controlat
din exterior – alopoietic ), fapt pentru care, apar legături ș i interferen țe cu stiin țele
tehnice, economia, sociologia, psihologia, sociologia a rmatei, (societatea este
compusă din sisteme care sunt autopoietice ,adică se reproduc ș i organizează conform
unor principii intrinsece) ”5.
Știința militară utilize ază cunoștințe din alte domenii /științe, pentru a putea
oferi o explicitare a teoriilor, legilor și principiilor luptei. Pentru a ajunge la un
rezultat, știința militară trebuie să găseasă și să stabilească forme, procedee și metode
de acțiune.
1.2. Definirea științei militare. Elemente componente
Domeniul militar se află într -o dezvoltare continuă . Putem discuta despre acest
domeniu încă de la apariția primelor conflicte interumane. Așadar, spunem că există o
interdependență între acestea, astfel încât evoluția omenirii va contribui și va influența
permanent domeniul militar.
Știința militară este indispens abilă vieții, întrucât oamenii pot realiza
cunoașterea sistematică și transformarea uno r realități potrivit nevoilor societății.
4Ibidem, p.113
5Dorin Eparu, Fundamente ale științei militare. Studii strategice , curs (p artea I), Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2013, p.9 .
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
11 din 77
Literatura de specialitate descrie știința militară ca fiind „un sistem de
cunoștințe referitoare la legile și principiile luptei armate, la formele de organizare,
pregătire și întrebuințare a forțelor armate în ră zboi, la metodele și procedeele
acțiunilor militare”6.
Știința militară reprezintă o știință de sine stătătoare. Putem afirma că știința
militară a cunoscut o evoluție marcantă, de la preocuparea cu studiul aspectelor
concret -istorice și practice ale războiului la studiul aspectelor relaționale, structurale
și sistemice . Astfel a putut fi posibilă abordarea de natură funcțională, axiomatică ,
analogică și organizațională. Totodată, și modalitățile de investigare și modelare a
faptelor și a evenimentelor specifice fenomenului militar s -au modificat. Știința
militară prezintă un deosebit interes, în special de specialiștii din domeniul militar,
pentru a putea înțelege și pune în evidență trăsăturile generale ale fenomenului război,
sub forma unor noțiuni, principii, legi, teorii.
Dacă ne întrebăm care sunt rezultatele științei militare, putem afirm a că ele
trebuie în primul rând să-și găsească valoarea practică în stabilirea unor forme,
procedee și metode acționale , astfel încât să facă posibilă obținerea victoriei prin
aplicarea în mod creator, constructiv și particular a acestora.
La început, în perioada de formare a științei militare, structura e i a fost relativ
simplă. Știința militară includea strategia, tacti ca, artileria, fortificațiile și istoria
militară. Ulterior, în structura științei militare au fost introduse și alte domenii ,
discipline de studiu , teorii, discipline socio -militare de contact , prezentate în Anexa
nr.1.
Detaliind, precizăm faptul că teoria generală , adică unul dintre domeniile de
studiu ale științei militare, reprezintă cadrul teoretic de ansamblu ce reunește ramurile
științei militare. Teoria generală este „ un ansamblu de propoziții logic organizate
6Lexicon militar , Ediția a II -a revăzută, Editura Saka, Chișinău, 1994, p.313.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
12 din 77
care sintetizează informații despr e totalitatea elementelor componente ale acțiunii
militare, precum și despre raporturile și relațiile ce se stabilesc între acestea, între
acestea și întreg (acțiunea militară ca întreg) între acțiunea milita ră și acțiunea
umană în general ”7.Teoria generală a științei militare cuprinde pe de o parte sistemul
categorial , cu ale sale noțiuni de bază utilizate în cercetarea fenomenului m ilitar,
sintagme sau concepte precum acțiune militară, norme și reguli de angajare, forț ă
armată, operație, manevră , sistemul de propoziții pe de altă parte, care este constituit
din enunțuri cu statut de premise, ipoteze, axiome, de finiții, dar și metodologia , care
este constituită dintr -un sistem de metode și tehnici de investigare ce poate fi aplicat
în cunoașterea ac țiunii militare (exerciții, aplicații, stud ii de laborator, experiențe ).
Scopul principal al teoriei generale constă în descoperirea, formularea și
studierea legilor și a principiilor luptei armate. Problematica ei este complexă
deoarece cuprinde obiectul și conținutul științei militare, sistemul ei categorial,
metodele și metodologia specific ă. Având în vedere acestea, teoria generală studiază
caracterul și natura acțiunilor militare, legile ce o gu vernează , dar și acțiunea
factorilor care influențează și detemină desfășurarea războiului.
Arta militară , tot unul dintre domeniile de studiu ale științei militare, este
domeniul specializat al organizării și conducerii acțiunii militare. Aceasta cuprinde
totalitatea cunoștințelor științifice privind principiile, metodele, procedeele și regulile
de pregătire și ducere a acțiunilo r militare la toate nivelurile (strategic, operativ și
tactic). Locul și importanța artei militare în structura științei militare sunt date de
obiectul de studiu , reprezentat de pregătirea și desfășurarea acțiunii militare ; de
conținut , reprezentat de principii, metode, procedee, reguli și abilitățile personale
necesare comandanților și forțelor pentru a obține succesul în operații ; de structura
7Colectiv, Tratat de știință militară , vol.I, Editura Militară, București, 2001, p.22 .
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
13 din 77
acesteia, care este redată de teorie (principii, reguli, procedee de acțiune ) și practică
(desfășurarea reală a luptei armate ).
Ca filos ofie a răzb oiului, arta militară cuprinde știința războiului (polemologia),
practica războiului ( acțiunea militară ) și arta strategică (arta conceperii și conducerii
acțiunii militare) și este strâns legată de cele patru gener ații de război (prima generație
– marcată de prezența pe câmpul de luptă a unor mase mari de militari ; a doua
generație – marca tă de creșterea puterii de foc a armamentului ; a treia generație –
influențată de amplificarea mobilității forțelor , adică de creșterea importanței
manevrei în întregul spectru al acțiunil or militare; a patra generație –marcată de
formele asimetrice de luptă).
În ceea ce privește disciplinele de studiu, avem în vedere istoria militară ,
responsabilă cu studiul războaielor desfășur ate de -a lungul istoriei universale,
dezvoltarea armatelor și tehnicii militare, în vederea desprinderii unor concluzii
folositoare pentru cunoașterea și înțelegerea fenomenelor actuale.
O altă disciplină de studiu, geografia militară , se ocupă cu studiul fenomenelor
geo-climatice și implicațiile acestora asupra luptei armate, a teritoriului în care se
desfășoară acțiunile militare și a configurației acestuia.
Logistica militară , înțeleasă ca fiind un sistem complex alcătuit din structuri și
instituții specifice, din mijloace materiale și forțe umane, precum și din concepții,
reguli, norme, acte normative și activități menite să asigure baza tehnică, materială,
financiară, medicală, transport, prestări de servicii necesare ducerii războiului,
reprezintă tot o disciplină de studiu a științei militare.
De asemenea, disciplina topografie militară se referă la „studiul, măsurarea și
reprezentarea pe planuri și hărți a terenului cu toate formele de planimetrie și de
relief existente ”8.
8Cosmin Constantin Mușat, Topografie , disponibil la adresa
https://www.ct.upt.ro/users/CosminMusat/Topografie1.pdf, accesat la data de 20 ian. 2017, p.3
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
14 din 77
În ceea ce privește teoriile științei militare, amintim teoria organizării militare ,
teoria instruirii forțelor , teoria conducerii militare .
Teoria organizării militare se ocupă cu „elaborarea de principii științifice ale
organizării armatelor, ale dezvoltării proporționale a diferitelor categorii de forțe
armate și diferitelor arme, stabilirea elementelor lor componente și a proporțiilor
dintre ele, precum și elaborarea principiilor sistemului de mobilizare și completare
cu personal ”9.
Teoria instruirii trupelor se ocupă cu elaborarea principiilor, formelor și
metodelor d e instruire a subunităților, unităț ilor și marilor unități, pentru însușirea
cunoștințelor și formarea calităților morale și a deprinderilor necesare organizării și
ducerii acțiunilor militare.
Teoria conducerii militare studiază și elaborează principii le pregătirii și ducerii
acțiunilor militare cu o anumită eficiență.
În urma cercetării , am analizat două dintre cele mai importante discipline socio –
militară de contact, sociologia militară respectiv, psihologia militară.
Sociologia militară este o ramură a sociologiei, care studiază compor tamentul
forțelor armate în societate, atât pe timp de pace, cât și pe timp de război. În linii mari,
sociologia militară analizează forma și conținutul fenomenului militar, explicând
sintetic funcțiile și misiunile armatei ; asigură cunoașterea elementară a organizațiilor
militare, a conflictelor militare și a implicațiilor acestora; descrie problemele specifice
personalului militar10.
Psihologia militară este un domeniu larg și complex. Din această cauză,
psihologia militară poate fi percepută cu aplicarea principiilor, teoriilor, metodelor și
cunoștințelor de psihologie generală în cadrul domeniului militar. P sihologia militară
9Vasile Marin, op. cit. , p. 121.
10Aurel V. David, Sociologie militară -Sinteza cursului, Universitatea Spiru Haret, disponibil la adresa
https://www.scribd.com/document/211857236/126436675 -Sociologie -milit ara, accesat la data de 20 ian.
2017, p.1.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
15 din 77
se ocupă cu problematica selecției, evaluării și a repartizării potențialilor militari pe
specialități militare; instruirea și evaluarea performanțelor militarilor; diferențele de
performanță; socializarea militară; programe de tratamen t psihologic și reabilitare .
Putem constata în urma documentării efectuate că anumite fenomene determină
cercetarea în știința militară. Acestea sunt diverse, însă au marcat știința militară.
Schimbarea caracterului luptei armate în diferite sfere, diferențierea și integrarea
cunoștințel or științifice militare, sporirea importanței pregătirii economice și
psihologice a țării și a forțelor armate, a tuturor elementelor sistemului militar ,
implicațiile revoluției în afacerile militare în configurația structurilor organizatorice, a
formelor și procedeelor acțiunilor militare, creșterea ponderii cunoștințelor tehnice,
extinderea și aprofundarea relațiilor științei militare cu șt iințele naturii și cele tehnice,
întrebuințarea pe scară largă a ciberneticii la toate nivelurile de conducere și drept
urmare, generalizarea utilizării în forțele armate a sistemelor automatizate de
conducere , sunt doar câteva dintre fenomene.
1.3. Funcțiile și obiectul de studiu al științei militare
Este cunoscut faptul că ș tiința militară va trebui să țină pasul cu evoluția
științelor conexe, cu evoluția fenomenului militar și a societății în ansamblul ei.
Principiile, metodele, procedeele și regulile de pregătire și ducere a acțiunilor militare
trebuie adaptate continuu, astfel încât să poată corespunde transformărilor impuse
sistemului militar modern. Pentru rezolvarea problematicii pe care o implică lupta
armată în viitoarele războaie, știința militară trebuie să of ere un cadru complex și
modele de rezolvare. Conform specialiștilor, „Știința ne va da cunoștințele, iar
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
16 din 77
judecata (inteligența) mijlocul de a utiliza aceste cuno ștințe la executarea
războiului ”11.
În știința militară există anumite orientări de cercetare, capabile să o mențină în
concordanță cu evoluția societății . Astfel, se regăsesc printre orientările de cercetare
în știința militară : adaptarea pro -activă, adică la nivel doctrinar, organizațional,
structural și tehnologic; creșterea eficienței acțiunilor militare ; implementarea
standardelor NATO; implementarea unei concepții comune privind pregătirea și
utilizarea forțelor; redefinirea mediului operațional; identificarea metodelor și
procedeelor eficiente de acțiune împotriva amenințărilor asimetrice și hibride .
Știința militară, prin elementele sale componente , ajută la realizarea scopurilor
și își găsește valoarea practică. Pentru exemplificare, vezi Anexa nr.2.
Știința militară este dinamică și utilă deoarece îndeplinește nevoile cunoașterii
și gestionării fenomenului militar și în special, al luptei armate. Știința militară
dispune la rândul ei de anumite funcții: funcția referențială, funcția explicativă,
funcția predictică, funcția instrumentală (praxiologică) 12.
Considerăm astfel că funcția r eferențială se referă la imaginea, la
reprezentarea, mai precis la un model al fenomenului militar. Întrebarea la care
răspunde această funcție este „ cum sunt structurate și cum funcționează diferite
domenii (subsisteme) ale fenomenului luptă armată ?”13.
Funcția explicativă evidențiază și face o distincție între componentele luptei
armate , domeniile fenomenului militar și între conexiunile dintre acestea. Pentru a
oferi o mai bună înțelegere, știința militară explică un fenomen, o lege, un principiu .
11Constantin Hîrjeu, Pregătirea armatei pentru război. Studiu de organizare, de psihologie și de instrucțiune
militară , Atelierele grafice SOCEC, B ucurești, 1921, p.191.
12Dorin Eparu, op. cit, p.15.
13Ibidem.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
17 din 77
Cea de -a treia funcție, funcția predictivă , face referire la predicțiile în ceea ce
privește evenimentele, procesele militare și fenomenul militar . În acest context, se pot
deduce noi cunoștințe, aprecieri și concluzii privitoare la proiecția posibilă a
fenomenului militar.
Funcția instrumentală (praxiologică) asigură eficientizarea acțiunii, rapiditatea
pregătirii și ducerii operațiilor, prin construirea unor modele logice și a unor ghiduri
raționale de acțiune.
Tendințele de evoluție a științei militare sunt strâns legate de evoluțiile
fenomenului militar. Întrucât fizionomia războiului modern este în schimbare, știința
militară trebuie să își adapteze principiile, metodele și procedeele.
Este important de preciz at că l iteratura de specialitate evidențiază în urma unor
cercetări relativ recente, faptul că știința militară dispune de trei componente , și
anume, obiectul stiinței militare, teoria generală a stiinței militare și arta militară14.
Vorbim astfel și de obiectul de studiu al științei militare , mai precis , de
acțiunea militară , sintagmă ce descrie faptele și evenimentele specifice domeniului
militar. Acțiunea militară are în componența sa acțiuni militare prin esență, adică
operații de nivel strategic, operativ și tacti c, acțiuni militare prin destinație și acțiuni
asociate luptei.
Fără îndoială, putem analiza tipologia acțiunilor militare , astfel încât :
acțiunilor mil itare prin esență îi vom atribui confruntarea militară violentă
(lupta armată), ca rezultat al utilizării unei game variate de armament și tehnică
de luptă ;
acțiunilor militare prin destinație îi vom atribui acele acțiuni necesare pentru
facilitarea atingerii unui obiectiv (protecția forței, deplasarea, sprijinul logistic) ;
14Tratat de Stiință militară , loc.cit. , p.20.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
18 din 77
acțiunilor asociate luptei îi vom atribui acțiunile duse de către structurile
militare pregătite sau aduse în starea din care să poată desfășura acțiuni militare
(instruirea forței , pregătirea teritoriului și a economiei pentru apărare,
pregătirea populației pentru apărare, achiziția de sisteme militare și
armamente).
Unitatea celor trei tipuri de acțiuni militare care se desfășoară într -un spațiu și
care au o durată în timp, descriu câmpul de luptă integrat. Caracterul integrat al
câmpului de luptă îndeplinește mai multe condiții printre care: participarea la acțiunea
militară a mai multor categorii de forțe și tipuri de arme; conducerea unitară; scopul
ce se vrea a fi îndeplinit să fie comun.
Relația complexă pe care acțiunea militară o are la bază, adică relația
conflictuală politică în forma sa cea mai pătrunzătoare, violența, reprezintă realitatea
care domină , iar armonia rămâne doar o aspiraț ie.
1.4. Epistemologia
Trebuie remarcat faptul că știința stă la baza tuturor lucrurilor create de oameni.
Știința reprezintă conexiunea și structura de rezistență a oricărui sistem și proces.
Știința este , deopotri vă, un rezultat al cunoașterii și un imbold al cunoașterii. Toate
activitățile umane, de la construcție la distrugere, de la colaborare la război au la bază
știința. Se pare că „omul este din ce în ce mai mult un hommo scientificus ” iar
societatea viitoare va fi „mai mult decât o societate informațională , va fi o societate a
cunoașterii , mai exact, o societate a cunoașterii științifice , o societate
epistemologică ”15.
15 Gheorghe Văduva, Știința militară. Rolul științei militare în managementul mediului de securitate și
apărare în procesul de modernizare a societății , Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, București,
2011, p.3.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
19 din 77
1.4.1. Definirea conceptului
Nu putem nega nici existența a numeroase științe ale războiului, întrucât
științele păcii sunt extrem de diversificate. Războiul nu poate fi scos în afara științei,
ba chiar a marcat cercetarea științifică de -a lungul timpului. Uneori, fenomenul numit
război pare a fi îndepărtat de o anume știință a războiului, tocmai pentru a -l apropia de
științel e nemilitare. Cu toate acestea, războiul își păstrează știința sa, chiar dacă o
astfel de știință nu se mai reduce la principiile directe ale pregătirii nemijlocite a
forțelor, mijloacelor și acțiunilor militare și la desfășurarea lor, ci face apel la tot ceea
ce există astăzi pe planetă și poate fi folosit în ră zboi.
Știința militară devine o știință integratoare, ca urmare, la nivelul alianțelor și al
coalițiilor, nu se mai pune accent pe studierea izolată, privilegiată a științei sau
științelor militare, apeland u-se la metode integrative, operaționale.
Dar care este legătura dintre știința militară și fiolosofia? În primul rând,
spunem că filosofia este un mod de a gândi. Un mod de a gândi științific și profund .
Filosofia este o sumă a științei, experienței și artei gândirii . De-a lungul timpului, ea
s-a ocupat de gândurile și viața omului (de teoria existenței – ontologia; de teoria
cunoașterii – gnoseologia , cu a sa ramură de cunoaștere științifică denumită
epistemologie; arhitectura propriu -zisă a gândirii –logica).
Ea creează lumea gândului , a abstractului, a noțiunilor și conceptelor, a
raționamentelor, deci a cunoașterii și a cunoașterii cunoașterii, adică a epistemologiei .
Așadar, epistemologia poate fi înțeleasă ca fiind o „ parte a filosofiei care
studiază procesul cunoa șterii așa cum se desfă șoară în cadrul științelor; teorie a
cunoașterii științifice”16.
Conform altor autori, epistemologia este disciplina filosofică ce se ocupă cu
studiul statutului teoriilor științifice și a sintaxei lor logice (a raporturilor formale
16Dicționarul Explicativ al Limbii Române , disponibil la adresa https://dexonline.ro/definitie/epist emologie,
accesa t la data de 22 ian. 2017.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
20 din 77
dintre enunțuri ), semantica limbajului lor, pragmatica discursului științific .
Etimologic, cuvântul provine din grecescul lógos (discurs) și epistéme (știință) și
înseamnă „discurs despre știință”. Epistemologiei i s -au atrib uit înțelesuri diferite de -a
lungul timpului. Potrivit empirismului logic al Cercului de la Viena, R. Carnap
atribuia epistemologia logicii aplicate, știința -pilot fiind considerată fizica. Ca
disciplină filosofică, epistemologia a luat naștere odată cu ne opozitiviștii din
Cercurile de la Viena și Berlin (M. Schlick, H. Reichenbach, O. Neurath) , în jurul
anilor 1920 -1930, ca reacție împotriva metafizicii. Dar nu putem respinge ideea
potrivit căreia tradiția gândirii metodologice asupra științelor ar include și Discursul
asupra metodei lui Descartes, Critica rațiunii pure a lui Kant sau Principiile
matematice ale filosofiei naturale ale lui Newton. Anii 1960 fac distincția între două
concepte, epistemologia generală (care se ocupa cu studiul cunoașt erii științifice în
general) și epistemologia specială (care se ocupa cu s tudiul statutului fiecărei științe
în parte). Urmează ca mai apoi Thomas Kuhn (1962) să publice a sa Structura
revoluțiilor științifice , care va revoluționa disciplina cunoașterii17.
Deci, putem afirma că în epistemologie nu există certitudini sau axiome.
Epistemologia este o metaștiință, este o știință a adevărului. Gândirea umană este
responsabilă să cunoască exteriorul său, mai precis, ceea ce este în Univers. Așa cum
spunea Kant, omul transpune lumea în noțiuni și concepte, și o recrează după propriul
plan al gândirii . Asta nu înseamnă însă că mintea umană nu se preocupă și de
cunoașterea propriei existențe, atât timp cât operațiile de asimilare și acomodare, de
observație și exper iment, de analiză și sinteză, de generalizare, abstractizare ,
concretizare sunt utilizate în aceeași măsură.
17Epistemologia , disponibil la adresa
http://www.upm.ro/cercetare/CentreCercetare/DictionarCritica/Epistemol ogie.pdf, accesat la data de 22 ian.
2017.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
21 din 77
1.4.2. Gândirea filosofică a războiului
Cu siguranță că, aparent, epistemologia nu are legătură cu știința militară sau cu
războiul. În urma cercetării însă, putem evidenția în primul rând, că războiul spre
exemplu, trebuie studiat și gândit. Oamenii gândesc războiul, ba chiar îl modelează, îl
planifică sau îl construiesc în planul gândirii. Totodată, există un mod de a gândi
războiul, care are cinci componente fundamentale:
gândirea deciziei politice privind declanșarea războiului;
gândirea războiului ca fenomen social complex;
gândirea strategică a războiului;
gândirea operativă a războiului, a dispozitivelor, operațiilor, acțiunilor militare ;
gândir ea tactică a războiului18.
Pe de altă parte, există și o ontologie a războiului , adică o teorie a existenței
acestui fenomen ; o gnoseologie a războiului, adică în context istoric, so cietal,
psihologic, economic , înseamnă cunoașterea comună și științifică a fenomenului; o
logică a războiului, adică limbajul coerent atribuit acestui concept (noțiuni, propoziții,
raționamente).
1.4.3. Cunoașterea războiului
Cunoașterea războiului este acel proces complex, continuu și de durată , ce
include aspectele înscrise în spectrul filosofiei, fizionomiei, teoriei și practicii
conflictualității umane . Totodată, include și instrumentele folosite pentru rezolvarea
diferendelor politice, de analiză a cauzelor , determinărilor și caracteristicilor mediului
de securitate și a interacțiunilor pe care le presupune războiul.
Trebuie să se țină cont atât de cunoașterea anticipată a efectelor directe și
indirecte , cât și de conexiuni le inverse și să se mear gă în paralel cu elaborarea
18Gheorghe Văduva, Epistemologia războiului , disponibil la adresa http://iss.ucdc.ro/studii –
pdf/Epistemologia%20raz boiului.pdf, accesat la data de 22 ian. 2017, p.2.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
22 din 77
modelelor cognitive și cu eval uarea implicațiilor războiului și a componentelor
acestuia în mediul fizic, real, virtual. De asemenea, trebuie să se ia în calcul și
instrumentele utilizate de cunoaștere în acest fenomen complex. Războiul nu este
înșeles ca un mijloc de deblocare a unei situații strategice sau ca o necesitate
obiectivă , ci mai degrabă ca un mod de impunere a voinței politice și economice
asupra unei țări, în vederea adoptării unui anumit tip de comportament. Decizia
războiului aparține conducerii politice, deci, războiul este un act politic.
Conform literaturii de specialitate, între un om de rând, fără preocupare
științifică a fenomenului război și un general, spre exemplu, va exista o asemănare:
cei doi își vor reprezenta războiul numai fragmentar , căci și „pentru general, războiul
este o meserie, un act, o succesiune de evenimente, adică de bătălii, la care el
participă sau pe care le conduce. Ca fenomen social, războiul este mult prea
complicat pentru a fi vreodată cunoscut în în tregime, chiar și de un general ”19.
Se pare că și cunoașterea științifică a războiului va rămâne parțială, fragmentară
și discutabilă, deoarece interdisciplinaritatea și integrarea cunoștințelor vor întâmpina
dificultăți. Cunoașterea științifică a războiului dispune la rândul său de două
dimensiuni: cunoașterea de teatru – cunoașterea faptelor și a efectelor războiului și
cunoașterea structurii și funcțiunii războiului – cunoașterea ca instrument al politicii.
Liddell Hart introduce în lucrarea sa Strategia acțiunilor indirecte , principiul
acțiunii indirecte20. Acest principiu generează un efect complex și de regulă, indirect,
în ciuda faptului că lovirea centrelor vitale ale dispozitivului inamic se înscrie în
rândul strategiilor directe.
Este bine de știut faptul că epistemologia începe cu definirea științei și continuă
cu identificarea unor metode de cunoaștere a științelor sau a metodelor pe care le
19Ibidem, p.4.
20 Basil Liddell Hart, Strategia acțiunilor indirecte , apud Gheorghe Văduva, Epistemologia războiului ,
disponibil la adresa http://iss.ucdc.ro/studii -pdf/Epistemologia%20raz boiului.pdf, accesat la data de 22 ian.
2017, p.5.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
23 din 77
folosește. În evoluția acesteia, au fost identificate câteva curente importante precum
raționalismul , empirismul , pozitivismul , constructivis mul și realismul .
Raționalismul corespunde secolului al XVII -lea și este un curent epistemologic
ce se bazează pe validarea parțială sau completă a unei cunoștințe, din rațiune sau prin
intermediul rațiunii. Raționalismul epistemologic îi menționează pe Euclid (~300
î.H.), Pitagora (569 -475 î.H.), Platon (428 -347 î.H.), René Descartes (1596 -1650),
Leibniz (1646 -1716) și Immanuel Kant (1724 -1804).
Empirismul caracterizează secolul al XVIII -lea. Din acest curent deducem că
orice cunoștință provine din experiență. Astfel, sunt considerați reprezentanți de
seamă ai empirismului, Anaximene (610-545 î.H), Francis Bacon (1561 -1626), John
Locke (1632 -1704) și George Berkeley (1685 -1753).
Pozitivismu leste un curent epistemologic specific secolului al XIX -lea.
Pozitivismul promovează experiența și experimentul , dar și raționamentul de tip
inductiv. În prim -plan se regăsesc Auguste Comte (1718 -1857) , Mach (1838 -1916),
Bridgman (1882 -1961) și Bohr (1885 -1962). La rândul său, pozitivismul se împarte în
două curente: convenționalismul , în care ipotezele nu au valoare cognitivă;
pragmatismul , în care efectul este trecut înaintea cauzei (de aici apare conceptul de
operații bazate pe efecte ); pozitivismul logic , în care se exclude dimensiunea
metafizică.
Constructivismul aparține secolului al XX -lea și pune în evidență faptul că
obervatorul construiește realitatea . Întemeietorul curentului este Luitzen Egbertus Jan
Brouwer . Alți reprezentanți sunt David Hilbert (1862 -1943), Jean Piaget (1896 -1980).
Realismul este specific secolului al XX -lea. Aristotel (384 -322 î.H.) a fost cel
dintâi realist, afirmația având la bază ideea că acesta a fost primul care s -a pronunțat
că verifica rea tuturor ideilor este imposibilă, iar principiile au un dublu caracter. De
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
24 din 77
asemenea, Plank (1859 -1947) și Enstein (1879 -1955) sunt reprezentanți ai realismului
epistemologic.
În cele din urmă, spunem că epistemologia se ocupă cu studiul naturii și
scopului cunoașterii și al convingerii justificate. Totodată, analizează natura
cunoașterii în funcție de raportarea la anumite noțiuni similare și servește la
problematica apărută la crearea și împărțirea cunoașterii în domeniile de cercetare.
Epistemolog ia își construiește discursul uzând de considerații filosofice generale, dar
vizează exclusiv cunoașterea științifică.
Cunoașterea reprezintă conștientizarea și înțelegerea aspectelor particulare ale
realității. Este acea informație clară, obținută prin pr ocesul rațiunii și aplicată în
spectrul realității. Conform abordării tradiționale, cunoașterea are nevoie de trei
condiții pentru a putea fi argumentată : adevărul, credința și justificarea. Condiția cea
mai dificilă este justificarea, fiind greu de realiz at și fiind cea care stârnește
controverse pe care mai multe școli de gândire au încercat să le rezolve.
Mileniul trei a debutat cu o multitudine de probleme cărora comunitatea
internațională este obligată să le găsească un răspuns. În acest sens, au avut loc
evoluții privitoare la strategiile globale de acțiune, care au fost adaptate la noile
cerințe și amenințări la adresa păcii, securit ății, stabilității, sărăciei .
Diferitele conflicte militare desfășurate recent, evidențiază faptul că pregătirea
amănunțită a acțiunilor militare, planificarea acțiunilor trupelor, constituie una dintre
principalele activități ale comandantului. Influența puternică de natură tehnologică,
științifică, geostrategică, conturează o nouă fizionomie a luptei armate , dând
posibilitatea apariției inclusiv a unor noi concepte operaționale.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
25 din 77
Capitolul I I
CONCEPTE OPERAȚIONALE MODERNE
Conflictele militare trebuie analizate în funcție de tendințele de evoluție ale
societății, întrucât conflictele militare reprezintă o componentă a însăși
conflictualității sociale. Deci, conflictele militare se cer a fi rezolvate în ansamblul
acesteia. În prezent, în condițiile evoluți ei vieții sociale, datorată globalizării
informației, economiei , relațiilor internaționale , conflictele au implicații globale .
Conflictele militare viitoare vor ține cont de relațiile politice, economice și
sociale, iar orice conflict militar va avea rezonanță în întreaga comunitatea
internațională , nu va mai fi privit izolat. Camerele de luat vederi, senzorii din spațiul
aerian, terestru, maritim sau chiar cosmic, dar și cei din mediul cibernetic sau
informațional, vor supraveghea permanent inclusiv conflictele militare, pentru a se
desfășura în „văzul lumii”.
Având în vedere cele de mai sus, putem considera că actualele conflicte
militare , dar și cele viitoare, se înscriu într -un ansamblu de caracteristici . Printre
acestea se număr ă:
incompatibilitatea existentă între sistemele politice dictatoriale sau autocrate și
cele democratice;
decalajele dintre lumea bogată și lumea săracă (civilizații hightech -IT și
civilizații tradiționale);
diferențele tehnologice;
amenințare nucleară, chimică biologică, radiologică permanentă ;
disimetria și asimetria;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
26 din 77
predominanța strategiilor de alianță sau coaliție21.
În aceste condiții, conflictul militar va fi în strânsă relație cu provocările
societății , devenind din ce în ce mai disp roporționat, difuz și complex , iar noile
concepte operaționale de tipul războiului bazat pe rețea, operațiilor bazate pe efecte
sau operațiilor interagenții sunt o rezultantă a mediului contemporan .
2.1. Războiul bazat pe rețea
Pentru obținerea succesului strategic, operativ și tactic, acțiunile de luptă țin
cont de aportul adus la nivel ul inteligenței și tehnologiei militare. În era informației,
cele două componente ar putea pune stăpânire deplină pe câmpul de luptă , astfel încât
inteligența ar fi sprijinită de tehnologie (sisteme de arme sofisticate), iar mediul
operațional ar deveni un adevărat coșmar .
Conceptul de război bazat pe rețea este recunoscut ca fiind un concept de
„avangardă tehnologică ”22, ceea ce înseamnă că este accesibil numai de către acei
actori care dispun de tehnologii de vârf, ultraperformante și de structurile necesare
utilizării acestora . Războiul bazat pe rețea poate fi analizat din două perspective: ca
război de teatru (confruntare într -un teatru de operații bine definit, menținând liniile
simetrice și disimetrice) și ca război extins (confrunta re extinsă și în alte domenii
decât cele spe cifice luptei armate). Acest tip de război nu este la îndemâna oricui ,
americanii fiind singurii care l -au aplicat cu succes într -o confruntare militară directă.
Deci, puterile care ar fi în măsură să folosească acest concept sunt cele dezvoltate din
punct de vedere tehnologic .
Conform specialiștilor, „conceptul de RBR a apărut și evoluează ca o
componentă a revoluției în problemele militare, inițiate în teoria și practica militară
21 Gheorghe Văduva, Războiul bazat pe rețea în fizionomia noilor conflicte militare, Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I” , București, 2005, p.7.
22Ibidem , p.5.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
27 din 77
a SUA după sfârșitul Războiului Rece ”23, iar entitățile care ar putea să dezvolte acest
concept sunt Statele Unite ale Americii, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord,
Uniunea Europeană , Rusia și posibil, China24. Pe langă tehnologia de vârf, entitățile ar
trebui să dispună, într -o oarecare măsură, și de o dimensiune cosmică și o rețea reală
și virtuală destul de dezvoltată. Toate țările membre NATO se preocupă cu studiul
conceptului, dar în mod special Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Suedia.
Conferința Transformarea bazată pe rețea 2004 – răspuns ul militar în era
informației , organizată de Asociația World Business Research, cu sediul la Londra, în
anul 2004, a adus în discuție importanța operațiilor bazate pe rețea și a operațiilor
bazate pe efecte , exemplificate prin acțiunile forțelor coaliției care au acționat în Irak.
De altfel, operațiile desfășurate în Irak, în timpul războiului din 2003, și, într -o
oarecare măsură, cele post -conflict, la care se adaugă experimentele din Afganistan și
din bombardarea Iugoslaviei sunt singurele acțiuni reale în care s -a aplicat conceptul
de război bazat pe rețea . În rest, au fost doar exerciții, experimente, studii și modalități
de constituire și de folosire efectivă a rețelelor25.
Conceptul include șase capacități în structura sa:
capacitatea de a realiza și folosi rețele reale și virtuale și de a le echipa cu
sisteme C4I2SR;
capacitatea de a realiza baze de date corespunzătoare;
capacitatea de a realiza și interconecta sisteme de arme pe măsură;
capacitatea de a constitui forțe rapide și flexibile, îndeosebi expediționare,
interoperabile;
capacitatea de proiecție a forțelor și mijloacelor;
23Mircea Popa, Războiul bazat pe rețea (RBR) – componentă a revoluției în problemele militare , în Anuarul
Academiei Forțelor Terestre nr.3/2003 -2004, p.241.
24Gheorghe Văduva , op.cit. , p.12.
25Ibidem .
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
28 din 77
o capacitate logistică în rețea26.
Războiul bazat pe rețea trebuie să țină cont de cunoașterea spațiului de luptă ,
motiv pentru care conceptul RBR trebuie studiat prin intermediul mijloacelor și
metodologiilor epistemologice. În această direcție, au fost redactate principii de bază
ale RBR precum: cunoașterea situației în timp real; acțiunea rapidă; dominanța
strategică; protecția completă; realizarea efectelor maxime cu eforturi minime;
prevenirea efectelor colaterale27.
În ceea ce privește structurile de forțe specifice, este important să precizăm
faptul că RBR necesită o compatibilizare a tuturor forțelor și mijloacelor (inclusiv
senzori, rețele de comandă și control, mijloace de lovire). Compatibilizarea presupune
și un proces de transformare a forțelor (americane, NATO, europene). Forțele RBR
dispun în structura lor de : componente de realizare și gestionare a rețelelor virtuale și
a echipamentelor asociate; componente de comandă și control; forțe active; sisteme de
generare și regenerare a forței; sisteme logistice în rețea28.
RBR încearcă să realizeze o comunicare în rețea , care să fie simultană,
selectivă și direcționată, în timp real , prin interconectarea tuturor componentelor
spațiului de luptă (senzori, sisteme de comandă și control, unităț i de lovire, sisteme de
arme).
Războiul bazat pe rețea sau Network Centric Warfare (NCW) asigură
raporturile din spațiul de luptă prin senzori , decidenți , executanți sau efectori .
Senzorii includ toate entitățile care contribuie la cunoașterea spațiului de luptă
(sateliții, structurile de analiză ). Senzorii au roluri definit orii în ceea ce privește
culegerea de date prin diferite mijloace.
26Ibidem , p.13.
27Ibidem .
28Ibidem, p.15.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
29 din 77
Decidenții îndeplinesc funcții în procesele de comandă și control . Decidenții se
regăsesc la toate nivelurile ierarhice.
Executanții sau efectorii sunt entitațile care folosesc mijloace tradiționale,
letale, netradiționale sau non -letale, pentru a crea valori în spațiul de luptă.
Executanții aparțin tuturor categoriilor de forțe și pot fi dispuși oriunde .
Este important de precizat faptul că războiul bazat pe rețea ține cont de anumite
repere -cheie.
Primul reper constă în folosirea unei forțe dispersată geografic, deoarece în
trecut posibilitățile de comunicare, dar și abilitatea de deplasare pe distanțe mari și
capacitatea de proiectare a efectelor trebuiau să fie adunate în același loc sau în
vecinătățile inamicului, însă existau numeroase limitări fizice.
Era Informațională face posibilă diminuarea constrângerilor geolocaționale
asociate luptei în teatru, rezultând câteva avantaje certe precum :
a) schimbarea modalității de angajare a forțelor (concentrarea efectelor produse
asupra adversarului);
b) eliminarea îngradirilor generate de georgrafia locului sau a zonei de acțiune,
întrucât raza de acțiune a senzorilor și armelor folosite este într -o continuă
creștere;
c) reducerea necesității acoperirii fizice cu forțe convenționale a spațiului de luptă .
Al doilea reper se referă la aplicarea conceptului prin omnisciența forțelor,
pentru a asigura cun oașterea spațiului de luptă și a cerințelor comandanților. Deci,
forțele trebuie să se sincronizeze, să acționeze eficient , iar datele furnizate trebuie să
fie clare, pentru a putea fi procesate și transformate ulterior în informație.
Al treilea reper face trimitere la legăturile dintre entitățile spațiului de luptă,
care trebuie să fie întotdeauna eficiente . Eficient izarea acestora se face prin
infrastructura de comunicații și informații, care este necesar să asigure toate entită țile
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
30 din 77
spațiului de luptă cu informații de calitate. Acest tip de structură este denumit în
războiul bazat pe rețea, infostructură .
Operațiile bazate pe rețea au putut fi standardizate în folosul societății prin
înființarea Network Centric Operations Industry Consortium (NCOIC) , la 28
septembrie 2004 la Washington . Acesta grupează 28 de societăți și face posibilă
colaborarea între sisteme, plato forme, proceduri, mijloace de comunicații diferite.
Consorțiul preferă termenul de Network Centric Operations (NCO) , în locul
termenului de Network Centric Warfare (NCW), cel din urmă fiind considerat a fi un
termen strict militar .
Conceptul NCW/NCO a fost utilizat în campania din Irak din 2003, schimbând
aproape totul, de la maniera de ducere a războiului la securitatea statelor și chiar la
evoluția industriei de apărare.
2.1.1. Viziunea NATO asupra războiului bazat pe rețea
Putem afirma cu certitudine că războiul bazat pe rețea impune schimbări
continue în structurile militare, iar din acest punct de vedere, războaiele vor fi din ce
în ce mai inteligente. RBR necesită anumite structuri informaționale, anumite
mijloace de lovire, anumite sisteme de comandă și control, care să permită conectarea
în rețea și să asigure o reacție imediată. Sistemele enumerate mai sus trebuie să fie
produse de industrie, impunând o organizare suplă și ușor adaptabilă schimbărilor.
Experiența acumulată de către coaliție în războ iul din Irak din 2005, a
constituit suportul pentru numeroase dezbateri în ceea ce privește conceptul RBR. În
urma experienței dobândite de armatele țărilor NATO, dar și în urma Directivei
Ministeriale a NATO și a altor documente elaborate la S ummitul de l a Praga și a celui
de la Istanbul, au fost create mai multe exigențe ale procesului de transf ormare.
Printre acestea amintim adaptarea str ucturilor la cerințele de rețea, simplificarea
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
31 din 77
actului de conducere , menținerea potențialului de acțiune în războiul de mare
intensitate, modularea structurilor29. Forța de Răspuns a NATO (NRF) este un rezultat
al acestor exigențe.
În anul 2005, americanii aduceau în discuție un posibil Future Combat System
(FCS), care să poată realiza unități suple și complet digitalizate și un sistem de
integrare a acestora, format din patru module (mediul comun de operații într -un
sistem de sisteme; soft -uri de conducere a luptei; comunicații și calculatoare; sisteme
de informații ).
NATO s -a confruntat cu provocarea militară de a transfo rma forțele și
capacitățile pentru a garanta operațiile bazate pe efecte, întrucât au fost afectate
aspectele planificării, pregătirii, generării, instruirii, desfășurării, implicării și
susținerii forțelor operaționale. Forțele NATO trebuie să dispună de obținerea
superiorității deciziei , ceea ce înseamnă că deciziile sunt implementate mai rapid
decât poate acționa adversarul; de obținerea efectelor coerente , adică de integrarea
instrumentelor puterilor NATO într -un cadru coerent, care va produce efectele dorite;
de obținerea desfășurării joint și a susținerii , adică de stadiul în care NATO poate
desfășura forț e militare cu misiuni specifice și cu viteză decisivă .
Conceptul de război bazat pe rețea este ceva mai complex, acesta implicând
inclusiv un nou mod de gândire și concepere a acțiunilor militare, denumit noul model
mental . Anexa nr. 3 ilustrează foarte bine această idee.
Modelul are la bază colaborare a și dis eminare a informațiilor pentru a crește
conștientizarea spațiului de luptă, îmbunătățirea capacităților de colaborare, dar și o
mai bună sincronizare a forțelor.
29Ibidem , p.35.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
32 din 77
2.1.2. Viziunea unor țări europene asupra războiului bazat pe rețea
Marea Britanie a dezvoltat conceptul Networked Enabled Capability.
Ministerul Apărării, sub coordonarea Directorului pentru doctrine și concepții, a
realizat lucrarea Networked Enabled Capability – NEC An Introduction , prin care NEC
dorește să realizeze integrarea senzori lor, armelor, decidenților și logisticii pentru a
permite efecte rapide și precise30.
NEC permite schimbul liber de informații, pentru a furniza beneficii
componentelor de comandă și informare ale capacității de apărare. Printre aceste
beneficii se numără: mai buna superioritate a deciziei, forțe mai ample, mai bu na
sincronizare a efectelor . În lista vulnerabilităților încadrăm dependența de informație,
atacul cibernetic, slaba interoperabilitate cu aliații, iar posibilele probleme pe care le –
ar putea întâmp ina se încadrează în spectrul costului, a rezistenței culturale sau a
achiziționării echipamentelor.
NEC este prevăzut cu trei stadii/etape de dezvoltare. Primul stadiu, denumit
inițial , a fost atribuit anului 2007 și se caracteriza prin îmbunătățirea conectivității.
Cel de -al doilea stadiu, denumit tranzitiv , a fost atribuit anului 2015 și se caracteriza
prin integrarea îmbunătățită, iar cel de -al treilea stadiu, denumit matur , caracterizează
perioada 2020 -2030, având drept element central sincronizar ea.
Suedia , pe de altă parte, abordează conceptul de război bazat pe rețea sub
denumirea de Ne twork Based Defence (NBD), punând accentul pe interoperabilitate
în cadrul unei viitoare coaliții. Conceptul ajută la restructurarea forțelor armate
suedeze pentru a deveni mai mobile și mai informate. NBD încearcă să armonizeze
rolurile de bază, cunoașterea spațiului de luptă, dar și conducerea misiunii bazată pe
superioritatea decizională.
30 Război bazat pe rețea (NCW –Network Centric Warfare) , disponibil la adresa
http://www.scritub.com/stiinta/informatica/retele/Razboi -Bazat -pe-Retea -NCW -Netw23999.php, accesat la
data de 23 feb. 2017.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
33 din 77
Italia percepe războiul bazat pe rețea ca fiind un element important al studiului
elaborat de Statul Major General al Apărării, Cerințe operaționale Joint . Network
Centric Operations (NCO) este denumirea proiectului italian. Acesta pune mare
accent pe tehnologie; pe încercarea de a aduce tehnologia avansată mai aproape de
utilizatorul operațional, astfel încât să crească gradul de supraviețuire în câmpul de
luptă, protecția și mobilitatea acțiunilor . Funcțiile NCO sunt: comanda, controlul,
comunicațiile ș i consultarea; informarea, supravegherea și recunoaș terea; stabilirea și
localizarea ț intelor31.
Fundamentarea la nivel național și multinațional (NATO) a studiilor în
domeniul NCO este absolut necesară și presupune și schimb de informații și rezultate,
conform Anexei nr.4.
Așadar, revoluția în afaceri militare reprezintă un cadru propice pentru
fundamentarea și dezvoltarea unor noi concepte operaționale, care pot transforma
sistemul militar, astfel încât să îl facă adaptabil la noile tipuri de riscuri și amenințări
la adresa securității, un exemplu concludent fiind și războiul bazat pe rețe a. Războiul
bazat pe rețea se bazează în mare parte, pe superioritatea informațională. Deci, forțele
proprii trebuie să fie în măsură să colecteze, prelucreze și disemineze informațiile
într-un flux continuu, dar perturbându -i tototdată inamicului această capacitate. Fluxul
informațional unic realizat prin integrarea structurilor aparținând diferitelor categorii
de forțe și prin realizarea tehnologiei de vârf din domeniile digitalizării și a l
comunicațiilor au făcut ca armata SUA să testeze pentru prima dată conceptul în
războiul din Irak, din anul 2003.
Noutățile războiului bazat pe rețea constau în planificarea și desfășurarea
acțiunilor militare, care reprezintă trecerea de la platforma de luptă la rețeaua
31 Ibidem .
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
34 din 77
constituită din grila de senzori, informațională și acțională și trecerea de la abordarea
individuală a amenințării la cea de sistem.
2.2. Operațiile bazate pe efecte
Este foarte important să punctăm faptul că acțiunea umană pornește de la efect
și trebuie să pornească de la efect , dacă se vrea a fi eficientă. Anticiparea efectului
este esențială. Operațiile bazate pe efecte (Effects -Based Operations –EBO) sau
Abordarea Efectelor ca Bază a Operațiilor (EBAO) reprezintă o modalitate de
înțelegere a problematicii efectelor în operațiile militare , dar și o modalitate de a trata
operațiile civil -militare.
Dar ce reprezintă, în fond, efectul ? Efectul este, conform Dicționarului
Explicativ al Limbii Române, un „fenomen care rezultă în mod necesar dintr -o
anumită cauză, fiind într -o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare,
consecință”32.
Unii autori consider ă că „problematica operației pe bază de efecte (EBO) sau a
operației abordată pe bază de efecte (EBAO) este foarte complexă, cu aspecte mult
prea simple sau, dimpotrivă, mult prea complicate, greu de înțeles și chiar cu o
filosofie paradoxală. Deși se vorbește și se scrie foarte mult, conceptul ca atare, după
cum susține și locotenent -colonel J.P.Hunerwadel din USAF, care a încercat o
analiză realistă, din perspectiva unui pilot al Forțelor Aeriene ale S UA a acestui
aspect, nu este foa rte bine înțeles ”33.
32 Dicționarul Explicativ al Limbii Române , disponibil la adresa https://dexonline.ro/definitie/efect, accesat la
data de 24 feb. 2017.
33 Gheorghe Văduva, Aspecte militare ale abordării operației pe bază de efecte , Editura Universității
Naționale de Apărare „ Carol I”, București, 2008, p.30.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
35 din 77
Unii teoreticieni militari consideră că EBO este un concept care garantează
victoria, chiar dacă ar reprezenta un fel de „ nouă paradigmă pentru…operațiile
militare ”34.
Conceptul EBO aparține americanilor. Chiar dacă acesta înglobează unele idei
formulate de creatori ai curentului filosofic denumit pragmatism (secolul al XX -lea),
noutatea ar consta în faptul că EBO permite flexibilizarea și dinamizarea reflecției
strategice .
Atât rolul informației, cât și cel al cunoașterii sau al tehnologiei de vârf este
accelerat în procesul acțiunii militare și civil -militare, ținându -se cont totodată, de
incertitudine și imp revizibilitate.
Fiecare operație, fie că este ofensivă, defensivă, de nive l strategic sau operativ,
fie că este o operație în lanț sau independentă, fie că este operație întrunită, integrată
sau operație terestră, aeriană, maritimă, info rmațională, umanit ară, este definită în
funcție de scopul urmărit ; de obiectivul/obiectivele de nivel strategic, operativ, tactic;
de forțele care participă la pregătirea și desfășurarea ei; de efectele propuse și de
efectele realizate. Totodată, orice operație trece prin cel puțin patru etape: pregătirea,
desfășurarea, reconfigurarea dinamică, reevaluarea și continuarea35.
Efectul, în cazul EBO, dispune de anumite caracteristici :
a) transformarea efectului – se referă la trecerea efectului din starea sa
tradițională, adică de rezultat al acțiunii, în starea de pivot/suport al acțiunii.
Efectul este privit astfel ca un modelator al acțiunii, și nu ca un final/rezultat ,
determinând acțiunea.
34 J.P. Hunerwadel, în L’approche des opérations basées sur les effets, Questions et r éponse, 1 feb. 2007,
disponibil la adresa http://www.airpower.maxwell.af.mil/apjinternational/apj -f/2007/Pri07/hunerwadel.html,
accesat la data d e 24 feb. 2017.
35 Gheorghe Văduva, op. cit. , p.14.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
36 din 77
b) creșterea interdependențelor din efect – se referă la faptul că efectul
concentrează vectorii acțiunii și pe cei ai cauzei, devenind un centru vital al
spațiului cognitiv.
c) creșterea gradului de integralitate al efectului – se referă la faptul că efectul
include mai mulți factori , ce pot conduce la rezultate comune sau individuale.
EBO este mai performantă dacă integralitatea efectului este mai mare.
Conform specialiștilor, există și o tipologie a efectului. Acesta este dinamic,
schimbător și complex. Se pare că are loc un proces de multiplicare a efectului, de
concentrare și de dispersare, care poate fi mai puțin evident . EBO poate fi constituită
din mai multe cateogrii de efecte, printre care amintim: efectele planificate,
neplanificate, principale, secundare; efectele colaterale; efectele spontane; efectele
previzibile; efectele imprevizib ile; efectele paradoxale și efectele complexe. De
asemenea, după forma de manifestare, efectele pot fi: relativ singulare; irepetabile;
multiple și reproductive, iar după modul de manifestare, multiplicare și de dezvoltare,
efectele pot fi: în lanțuri line are sau cu birfucații; în cascadă ; haotice36.
Principiile EBO sunt numeroase, însă ne putem rezuma la câteva dintre acestea.
Pragmatismul acțiunilor se axează pe capacitatea comandantului și a
comandamentului de a lua în calcul un posibil efect.
Integrarea efectelor înseamnă înțelegerea esențialului rezultat din integrarea
efectelor . Deci, integrarea efectelor trebuie să însumeze efectele și să le pună într -o
relație de condiționare .
Complexitatea condiționată este un principiu care se referă la faptul că E BO
sau EBAO au la bază cunoașterea, rațiunea, investigarea permanent ă a condiționărilor
și variațiilor.
36 Ibidem, pp. 19 -20.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
37 din 77
Suportul cognitiv se bazează pe analiza realității , prin procese de explorare,
scanare, analiză; deci se bazează pe cunoaștere și pe informație în timp real.
Cunoașterea incertitudinii arată că incertitudinea trebuie acceptată ca realitate
și nu doar ca supoziție . Pentru ca acțiunea militară să fie eficientă și motivantă, este
necesară această cunoaștere a incertitudinii.
Trebuie preciz at faptul că doctrinele americane define sc operați a bazat ă pe
efecte drept „ un proces pentru realizarea rezultatului strategic dezirabil sau un efect
asupra adversarului prin aplicarea cumulativă, sinergică și multiplicativă a întregii
game de capabilități militare și nonmilitare la nivel strategic, operativ sau tactic.Un
efect reprezintă rezultatul, evenimentul sau consecin ța fizică, funcțională sau
psihologică ce rezultă din acțiunile militare sau nonmilitare ”37.
Referitor la NATO, Comandamentul Aliat pentru Transformare (ACT) a
introdus denumirea de abordarea operațiilor bazate pe efecte (EBAO) și consideră că
reprezintă „aplicarea coerentă și atotcuprinzătoare a instrumentelor variate ale
Alian ței, combinată cu rezultatele practice ale cooperării cu actorii non -NATO,
pentru crearea efectelor necesare îndeplinirii obiectivelor planificate ș i realizarea
stării finale dorite de NATO ”38.
EBO este un produs al Revoluției în Afaceri Militare, asemen ea războiului
bazat pe rețea. Ca urmare a acestui fapt, EBO are implicații și în domeniul
organizațional al forțelor armate și aduce sc himbări în domeniile tehnologic, doctrinar
și operațional. La nivel tehnologic facem referire la implementarea tehnologiilor în
noi sisteme d e luptă , care să se afle în concordanță cu epoca informației. La nivel
doctrinar și operațional, ne referim la adaptarea structurii organizatorice a armatei prin
37 U.S. Joint Force Command (JFCOM), 2001, Concept Framework for Effects Based Operation, Draft White
Paper , p. 27, apud Constantin Popescu, Concepte strategice specifice mediului de securitate contemporan ,
Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2014, p.99.
38 MCM 0052 -2006, MC position on Effects Based Approach to Operations , apud Constantin Popescu,
op.cit. , p.100.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
38 din 77
instruirea forțelor, pentru a corespunde noilor doctrine și nu numai. Nu în ultimul
rând, forțele instruite trebuie să fie conectate ș i conectabile la rețea, să fi e
interoperabile, să fie expediț ionare, să fie antrenate să opereze cu informația în timp
real și să vizeze, prin acț iunile lor, realizarea efectelor planificate39.
2.3. Operațiile interagenții
Sfârșitul secolului XX și începutul secolului al XXI -lea a fost marcat de o
multitudine de schimbări. În mod cert, o constantă a traversat această perioadă de
timp și ne referim la nevoia de dezvoltare a țărilor. Nevoia aceasta a variat în funcție
de momentele istorice, dar a crescut în intensitate atunci când SUA și NATO au
inițiat ample operații militare în Orientul Apropiat și Mijlociu, după momentul 11
septembrie 2001.
Noile riscuri și amenințări de securitate , care se încadrează în sfera asimetriei,
au făcut ca mediul contemporan de securitate să fie unul extrem de complex .
Globalizarea este o caracteristică a mediului contemporan de securitate . În acest sens,
s-a intensificat procesul migrației persoanelor sa u a maselor de refugiați, ca urmare a
conflictelor prezente, sau ca urmare a dezastrelor . Totodată, crima organizată,
corupția, nerespectarea drepturilor omului, conflictele interetnice reprezintă alte
câteva exemple ce pot conduce la crize. Prin urmare, este necesară implementarea
unor strategii care să includă și agenții guvernamentale și interguvernamentale și
organizații nonguvernamentale. Astfel, o soluție a fost găsită în acțiunile interagenții,
care presupun mai mult decât aplicarea puterii militare (includ și vectorii diplomatic,
economic, politic, informațional) .
Sfârșitul Războiului Rece a atras după sine o preocupare intensă a organizațiilor
de securitate, în sensul în care acestea au dorit să adapteze politicile și strategiile
39 Constantin Popescu, op.cit. , p.103.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
39 din 77
proprii de securit ate, pentru a fi adecvate noului mediu se securitate și provocărilor cu
care acesta debutează. Comunitatea internațională devine îngrijorată în momentul în
care statele eșuate și mecanismele guvernamentale democratice nu func ționează,
astfel încât crește p ericolul apariției riscurilor de securitate, atât în plan regional, cât și
în plan global . Spre exemplu, s -ar putea dezvolta mediul propice pentru apariția
traficului ilegal de armament, migrației ilegale sau a terorismului. În acest sens, ar
trebui avut î n vedere studiul operațiilor interagenții în perioada preconflict.
Desigur că de -a lungul timpului delimitarea perioadei preconflict a fost destul
de dificilă. Așadar, operațiile desfășurate în etapa preconflict au ca scop principal
prevenirea escaladării tensiunilor iar ca scop general menținerea sau diminuarea
conflictualității la un nivel cât mai scăzut . Interesant de studiat este faptul că analistul
Ragnar Müller a propus un continuum pace -război , ce poate fi vizualizat în Anexa
nr.5, împreună cu stadiile de evoluție ale acestui continuum .
Referitor la stadiile de evoluție ale continuumului pace -război, starea de pace
stabilă , durabilă este caracterizată de armonizarea intereselor și de cooperare între
indivizi, comunități, organizații, pe diferite paliere. Starea de pace instabilă este
caracterizată de manifestarea violentă a conflictualității . Această stare este atinsă în
momentul în care punctul de civilizare a conflictului este depășit.
În eta pa preconflict, strategia acțiunilor trebuie să aibă drept scop evitarea
conflictului. Acțiunile planificate în această perioadă trebuie să fie îndreptate către
operații de stabilizare , în care lecțiile învățate din experiențele organizațiilor și statelor
sunt extrem de importante. Cadrul de desfășurare a acțiunilor este unul interagenții ,
incluzând participarea unor agenții guvernamentale, a unor organizații internaționale
și nonguvernamentale. Efortul comun al organizațiilor civile și al structurilor mili tare
trebuie să fie îndreptat către activități din domeniul medical, satisfacerea nevoilor de
hrană, apă, adăpost și activități ce privesc siguranța.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
40 din 77
Acțiuniile interagenții presupun în primul rând, o interdependență între
elementele militare și nonmilitare. Însă, literatura de specialitate a adăugat și alte două
aspecte de care acțiunile interagenții trebuie să țină cont, și anume, unitatea scopurilor
pe timpul planificării operației și unitatea de efort pe timpul desfășurării acesteia. Tot
literatura de specialitate este cea care consideră necesară, în perioada preconflict,
stabilirea unor repere comune, a unor principii și mecanisme care pot îmbunătăți
cooperarea tuturor actorilor participanți la operație40.
De-a lungul timpului au fost aduse mai multe exemple de bune practici în
acțiunile interagenții de reconstrucție a statelor eșuate. Printre acestea putem aduce în
vedere și Echipele de Reconstrucție P rovincială ( Provincial Reconstruction Teams –
PRTs ) și Operațiile de stabilitate la nivelul satelor (Village stability operations –
VSO).
Detaliind, spunem despre conceptu l de Echipe de R econstruc ție P rovincială că
a fost aplicat în Afganistan în 2002, apoi în Irak și presupune cooperarea dintre
militari, diplomați și experți civili pe probleme de reconstrucție . Practic, este o
structură compusă din categoriile enumerate mai sus, care asigură legalitatea și buna
guvernare, prin costruirea unor capacități ale autorităților în acest sens.
Cel de -al doilea mod el, Operațiile de stabilitate la nivelul statelor a fost
verificat tot în Afganistan. Principalul scop se încadrează în sfera promovării și
dezvoltării securității la nivelul statelor și construirea de legături între populație și
autorități. Pentru a putea fi implementat, programul trebuie să respecte mai multe
faze: configurare, menținere , construcție, extindere, tranziție41. Structura inițială a
VSO conți ne militari din Forțele pentru Operații S peciale, urmând ca structura să se
40 Nicholas H. Riegg, Principles, Mechanisms, and Practicalities for Interagency Operations , p. 2, apud
Constantin Popescu, op.cit. , p.112.
41 Constantin Popescu, op.cit. , p.117.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
41 din 77
schimbe și să includă gradual forțele de securitate locale, autoritățile guvernamentale
și nonguvernamentale.
Acțiunile interagenții reprezintă un efort dificil, datorită coordonării acțiunilor
tuturor actorilor operației. Scopul principal îl reprezintă promovarea stabilității, dar și
prevenirea conflictului. Planificarea și desfășurarea acestor acțiuni pot fi de asemenea
îngreunate de mai mulți factori , printre care diferențele de cultură organizațională,
absen ța unui cadru instituțional . Experiența ne spune însă că acest cadru acțional este
singurul care permit e o abordare cuprinzătoare a managementului crizelor si
prevenirii conflictelor .
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
42 din 77
Pagină albă
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
43 din 77
Capitolul III
PROVOCĂRI PENTRU ȘTIINȚA MILITARĂ ÎN CEEA CE
PRIVEȘTE IMPLEMENTAREA NOILOR CONCEPTE
OPERAȚIONALE, DIN PERSPECTIVĂ EPISTEMOLOGICĂ
Știința reprezintă baza cunoașterii. Acumulare de cunoștinț e, sistem de valori,
rețea de cunoștințe, logică și metodă în acț iune sunt elemente definitorii ale științ ei.
Omul este din ce în ce mai mult dependent de științ ă, astfel încât în viitorul apropiat,
există po sibilitatea ca societatea cunoașterii științ ifice să ne caracterizeze. În acest
sens, vom asista la transformarea societății informaț ional e, actuale, în societatea
cunoaș terii sau societatea epistemologică, în care actorul principal va fi hommo
scientificus.
Știința militară își ar e obiectul de studiu în acț iunea militară. În st udierea
aceteia, trebuie să se țină cont de noua configuraț ie a războiului, determinată de
complexitat ea epocii contemporane, restricțiile și limitele (informaț ionale, mediatice,
geofizice, cosmice), noile de scoperiri legate de dezvoltarea î n timp și spațiu a
proceselor sociale și militare, dinamica experiențelor și a lecțiilor învăț ate.
Istoria războiului este marcată de revoluții periodice în tehnici, tehnologii și
forme de ducere a luptei armate . „O revoluție în probleme militare ( en. RMA ) este o
schimbare de fond în natura războiului, determinată de aplicarea inovatoare a noilor
tehnologii care, combinate cu schimbările profunde ale doctrinei militare și
conceptelor operaționale și organizaționale, modifică radical caracterul și modul de
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
44 din 77
desfășurare a operațiilor militare ”42. Americanii consider ă că revoluț ia în afaceri
militare vizează trei domenii: tehnologic, doctrinar și operaț ional , organizaț ional .
3.1. Doctrine , politici, strategii
Noile concepte operaț ionale apărute în ultimii ani, ca urmare a revoluț iei în
afaceri militare, ori ca urmare a noului mediu de securitate cu ale sale riscuri ș i
ameninț ări, au cerut modificări inclusiv la nivel ul doctrinelor, al politicilor și
strategiilor statelor .
În primul rând, doctrina reprezintă „totalitatea principiilor unui sistem politic,
științific, religios etc. ♦ Ansamblul principiilo r dintr -o ramură a cunoa șterii”43.
Doctrina interpretează realitatea înconjurătoare, pe baza unor principii care
reflectă interesele și pozițiile unor grupuri . Desigur că există mai multe tipuri de
doctrine : filosofice (materialiste, idealiste), religioase (creștine, musulmane), militare
(de apărare, de expansiune, de alianță), economice (economia de piață, economia
centralizată), politice (privesc conducerea societății sau organizarea acesteia)44.
Așa cum am mai precizat, au fost aduse modificări la nivel doctrinar și nu
numai, ca urmare a mediului de securitate și a revoluției în afaceri militare . Sintagma
de „afaceri militare” a apărut odată cu dezvoltarea organizațiilor militare moderne în
secolele al XVI -lea și al XVIII -lea. Revoluț ia în afaceri militare (RMA) se află în
strânsă legă tură cu globalizarea. Performanț ele în domeniul informației ș i sistemelor
de arme implică ș i sporirea performanțelor în industrie, în comunicaț ii sau
nanotehnol ogii.
42 Andrew Marshall, The Battlefield of the Future – 21st Century Warfare Issues , Air University, disponibil la
adresa http://www.cdsar.af.mil/battle.bftoc.html , accesat la data de 03 mar. 2017, p.1.
43 Dicționarul Explicativ al Limbii Române , disponibil la adresa
https://dexonline.ro/definitie/doctrin%C4%83, accesat la data 04 mar. 2017.
44 Mircea -Dănuț Chiriac, Gheorghe Deaconu, Filofteia Repez, Curs de doctrine politico -militare , Editura
Universității Naționale de Apărare „ Carol I”, București, 2012, p.31.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
45 din 77
Despre conceptul RMA sunt foarte multe de spus. Spre exemplu, trebuie să se
țină cont de termenii folosiți. Literatura de specialitate folosește conceptul și termenul
de „revoluție mi litară” pentru a desemna implicațiile strategice ale schimbării
militare. „Revoluția în afacerile militare ” înglobează însă domeniile de strategie, artă
operativă, tactică , iar structura „revoluția tehnică militară ” este întâlnită în general, în
literatura de specialitate mai veche , și subliniază consecințele tehnologiilor militare .
Revoluțiile în afaceri militare dezvoltă concepte inedite care implică schimbarea
doctrinei, a tacticilor, procedurilor și tehnologiilor, întrucât reprezintă perioade de
inovați e. Este necesară de asemenea și experimentarea inovațiilor conceptuale,
tehnologice și doctrinar -organizaționale.
Schimbările au început în perioada anilor ’70, atunci când armata SUA a
cunoscut criza instituțională, ca urmare a înfrângerii politice în Vie tnam. Se cereau
astfel schimbări care să includă pregătirea, adică managerialism -ul, și nu câștigarea
războiului; evaluarea puterii de foc din trecut și a nivelului operațional al războiului,
ș.a. Ținându -se cont de toate acestea, a fost susținută importanța răboiului de
manevră, doctrina Air Land Battle , și s-a pus foarte mare accent pe educație, pregătire
militară, achiziționare de tehnologii (arme de înaltă precizie și putere), investindu -se
în acest sens.
Totodată, și doctrina s ovietică a fost revizuită la începutul anilor 1980, întrucât
obiectivul la nivel strategic al Revoluției Ogarkov era constituit de împiedicarea
extinderii unui război nuclear. NATO a fost nevoită să își analizeze politica, în special
cea nucleară de durată cu Răspuns Flexibil ( Doctrina Ripostei flexibile) . NATO a
adoptat conceptul doctrinar operațional Follow on Forces Attack (FOFA) .
În prezent, raporturile dintre politică și doctrina militară sunt din ce în ce mai
complexe, întrucât factorul teh nologic intervine într -o mare măsură. Doctrina militară
se află la baza construirii strategiei militare, iar strategia trebuie să stabilească relația
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
46 din 77
dintre scopuri și mijloace. Doctrina militară este subordonată politicii. Influența
factorului tehnologic, pe care am amintit -o ulterior, se poate referi atât la presiunea
tehnoconstructo rilor asupra po liticii și implicit a doctrinei, cât și la performanțele
actuale ale armamentului și tehnicii sau la costurile mari ale achiziționării
sistemelor de armamente.
3.1.1. Strategia Militară a României
România își propune prin strategia naț ională să creeze o naț iune puternică, care
să se afirme în Europa ș i în lume. Strategia pune în lumină conceptul de securitate al
cetăț eanului, at ât în interiorul statului, cât ș i în afara acestuia , prin respectarea
drepturilor ș i libertăților cetățeneș ti. România îș i asumă angajamentele făcute , iar
Parteneriatul Strategic cu Stat ele Unite ale Americii , apartenența la NATO ș i la
Uniunea Europe ană sunt fundamentele politicii externe. Din acest punct de vedere,
statul român dispunde de garanții de securitate, oferite atât de Alianța Nord -Atlantică,
Uniunea Europeană, cât și de relațiile de bună vecinătate și cooperare cu țările vecine
și țările partenere. Printre prioritățile României se numără și dezvoltarea capablităților
de apărare proprii, tocmai pentru a putea fi în concordanță cu standardele
euroatlantice și euro pene care se impun.
Strategia militară definește contextul de dezvoltare a organismului militar
pentru apărarea armată a țării ș i este acel document care transpune în practică politica
de apărare și securitate națională. Tot Strategia militară este cea care asigură condițiile
necesare pentru îndeplinirea misiunilor destinate armatei și modalitățile de realizare și
menținere a unei capacități de reacție adecvate . Pentru realizarea acestora, vor fi
alocate resurse specifice și de va ține cont în procesul de pregătire de experiențele și
lecțiile învățate din cadrul misiunilor internațională și în teatrele de operații din
Afganistan, Irak, Balcanii de Vest, Marea Mediterană sau Golful Aden.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
47 din 77
Se urmărește configurarea, dimensionarea, pregătirea și înzestrarea armatei, iar
pentru acestea a fost redactat Programul privind transformarea, dezvoltarea și
înzestrarea Armatei Români ei până în anul 2026 și se va încerca și o alocare pentru
Ministerul Apărării Naționale a minimum 2% din produsul intern brut. Armata
contribuie la apărarea colectivă, în cadrul alianței la care este membră și participă la
misiuni de menținerea sau restabilire a păcii. Pentru stabilirea capabilităților de
apărare și pentru configurarea forțelor, trebuie identificate riscurile și amenințările din
domeniul militar. Strategia militară îndeplinește aceste cerințe, d irecționând, pentru o
perioadă de patru ani, configurarea , pregătirea și înzestrarea Armatei României.
Strategia militară a României particularizează și implementează, la nivel militar,
obiectivele Programului de guvernare și descrie modalitățile și conceptele derivate din
prevederile Cartei albe a apărării 2016 și este documentul care operaționalizează
dimensiunea de apărare stabilită în Strategia națională de apărare a țării pentru
perioada 2015 -2019 . Instrumentului militar i se impune adaptarea pri ncipiilor,
misiunilor, forțelor la noul mediu de securitate. În acest sens, apărarea trebuie să se
îmbine cu dimensiunile de ordine public ă, informații, contrainformații, management
al situațiilor de criză, ș.a.
Europa se află în fața unor provocări cu ale sale implcați i la nivelul securității ,
care nu pot fi însă prevăzute. În primul rând, avem de -a face cu acțiunile Federației
Ruse și cu amenințările de natură hibridă, pentru care este necesară identificarea unei
soluții. În al doilea rând, valul d e migranți proveniți din Orientul Mijlociu și Nordul
Africii, po ate aduce atingere securității sta telor.
România se confruntă, la nivel regional, cu destabilizarea situației de securitate
din Regiunea Extinsă a Mării Negre, întrucât Federeația Rusă desfășoară acțiuni de
consolidare a zonelor de influență. Acțiunile destabilizatoare din Ucraina și
conflictele înghețate din Regiunea Extinsă a Mării Negre pot provoca conflicte
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
48 din 77
deschise în apropierea granițelor României. Alte provocări pot apărea din par tea
instabilității din zona Balcanilor de Vest , deoarece acolo sunt întâlnite tensiuni
interetnice și dezechilibre economice. Totodată , și fenomenul migrației poate genera
riscuri de securitate asupra României .
Strategia include și alte tipuri de amenințări, de tipul fenomenului terorist, care
nu este clasificat însă ca o amenințare directă întrucât nu există o apropiere
geografică . Războiul hibrid, operațiile informaționale, proliferarea armelor de
distrugere în masă, atacurile cib ernetice sau crima organizată transfrontalieră
reprezintă și ele amenințări la adresa securității statului român.
Principala misiune a Armatei României este aceea de apărare a țării, în
contextul apărării colective a NATO și al clauzei de asistență mutuală a Uniunii
Europene. În acest sens, pregătește la nivel național și face uz de toate resursele
pentru îndeplinirea rolului său constituțional de garantare a suveranității,
independenței și unității statului, a democrației con stituționale și a integrității
teritoriale a țării.
Strategia militară face trimitere inclusiv la misiunile Armatei României. Printre
acestea se numără45:
a) contribuția la securitatea României pe timp de pace , care se va realiza prin
intermediul : menținerii capacității operaționale a structurii de forțe; planificării
și acțiunii în sistem interinstituțional; supravegherii, controlului și protecției
spațiului aerian al României; asigurării securității spațiului terestru, maritim și
fluvial al României; apărării sistemelor proprii împotriva atacurilor cibernetice
și participării la asigurarea securității cibernetice la nivel național, etc.;
45 Strategia militară a României din 28 septembrie 2016 , Forțe armate moderne, pentru o Românie puternică
în Europa și în lume , disponibil la adresa http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/182367, accesat la
data de 11 mar. 2017.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
49 din 77
b) participarea la apărarea colectivă în cadrul NATO și UE , care se va realiza
prin: asigurarea capabilităților asumate în relația cu NATO, UE și în cadrul
parteneriatelor strategice, precum și participarea la inițiativele, programele și
proiectele de dezvoltare în cadru multinațional, inclusiv a celor din domeniul
cibernetic și de apărare împotriva atacurilor cu rachete b alistice; participarea la
menținerea și restabilirea securității în spațiul NATO și UE atât în cadrul
apărării colective, prevăzută prin Tratatul Organizației Atlanticului de Nord, cât
și al activării clauzei de asistență mutuală, prevăzută de Tratatul Uni unii
Europene;
c) promovarea stabilității regionale și globale, inclusiv prin utilizarea diplomației
apărării , care se va realiza prin: participarea la operații de pace/răspuns la crize
conduse de NATO, UE, OSCE și ONU; participarea la operații de asistență
umanitară, de căutare – salvare și de înlăturare a efectelor dezastrelor;
participarea la operații militare în cadrul unor coaliții de voință, pentru lupta
împotriva terorismului, a extremismului, insurgenței și pentru asigurarea
stabilității internațional e; implementarea măsurilor de creștere a încrederii și
stabilității la nivel regional; contribuția la eforturile naționale și internaționale
de control al armamentelor și de combatere a proliferării armelor de distrugere
în masă;
d) sprijinirea autorităților administrației publice centrale și locale, în situații de
urgență, pentru acordarea de asistență populației și managementul
consecințelor dezastrelor , prin: salvarea și evacuarea populației din zonele
aflate în situații de urgență; participarea la acțiuni de intervenție pentru
înlăturarea consecințelor dezastrelor naturale, ale fenomenelor meteorologice
extreme și ale accidentelor tehnologice; transportul bunurilor de primă
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
50 din 77
necesitate pentru populația afectată și a echipelor de intervenție care aparțin
instituțiilor din S istemul Național de Securitate .
În privința obiectivelor militare naționale, Strategia propune pentru perioada
2016 -2019 : dezvoltarea capabilităților de apărare necesare pentru cunoașterea,
prevenirea, descurajarea și respingerea oricăror acțiuni agresive la adresa țării;
participarea la realizarea sistemului național de management integrat al crizelor;
întărirea profilului militar al României în cadrul organizațiilor internaționale și al
inițiativelor regionale; creșterea prezenței aliate pe teritoriul național, concomitent cu
dezvoltarea cadrului legal și realizarea proiectelor de infrastructură necesare susținerii
acestei prezențe; contribuția la dezvoltarea capabilităților NATO de apărare împotriva
atacurilor cu rachete balistice; consol idarea cooperării militare în cadrul
parteneriatelor strategice, în mod deosebit cu SUA și sprijinirea activităților
diplomatice, informaționale și economice pentru promovarea intereselor naționale;
dezvoltarea unor inițiative de cooperare și parteneriate cu armatele statelor vecine;
sprijinirea autorităților administrației publice centrale și locale care au rol principal în
mana geme ntul situațiilor de urgență46.
Putem deduce faptul că Strategia militară reprezintă un d ocument de referință
pentru Armata României, întrucât exprimă orientările, planificarea și direcțiile de
acțiune ale armatei, pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de apărare a statului
român. Ca urmare a analizării și evaluării mediului de securitate, a vulnerabilitățil or, a
riscurilor și amenințărilor, a fost redactată Strategia militară , menită să detalieze
misiunile Armatei României în acest sens.
46 Ibidem .
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
51 din 77
3.1.2. Doctrina Organizației Tratatului Atlanticului de Nord
Doctrina Organizației Tratatului Nord -Atlantic are ca scop principal asigurarea
unui cadru menit să abordeze activități de planificare, conducere sau execuție a
operațiilor , pe baza unor principii sau chiar experiențe dobândite de Alianță de -a
lungul timpu lui. Doctrina NATO se află într-o permanentă evaluare și revizuire,
pentru a descrie cât mai bine modalitățile de acțiune ale Forțelor Armate ale
membrilor Alianței.
În contextul în care mediul internațional este în continuă schimbare, doctrina
NATO trebuie să evolueze în așa manieră încât să poată răspundă transformărilor, în
special celor de ordin politic. Există anumite documente ale doctrinei, care pun în
lumină concepția politică a NATO, adresându -se audienței ce aparține structurilor de
comandă ale NATO (NATO Command Structure – NCS). NATO deține șa se astfel de
documente de referință :
1) AJP-01 Allied Joint Doctrine ;
2) AJP-2 Allied Joint Doctrine for Intelligence, Counterintelligence & Security ;
3) AJP-3 Allied Joint Doctrine for the Conduct of Operations ;
4) AJP-4 Allied Joint Doctrine for Logistics ;
5) AJP-5 Allied Joint Doctrine for Operational Planning;
6) AJP-9 Allied Joint Doctrine for Civil -Military Co -operation47.
Doctrina militară a Alianței reprezintă demersul științific al Conceptului
Strategic aprobat la Reuniunea Consiliului Atlanticului de Nord, de la Washington,
din perioada 23 -24 aprilie 1999. După Reuniunea de la Lisabona, din noiembrie 2010,
a fost revigor ată cu noile cerințe înscrise în Conceptul Strategic Angajament activ,
apărare modernă .
47 Mircea -Dănuț Chiriac, Gheorghe Deaconu, op.cit. , p.209.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
52 din 77
Totodată, sunt evidențiate și direcțiile de acțiune ale Alianței pe o perioadă de
zece ani . Apărarea colectivă , adică angajamentul statelor de a se apăra reciproc,
apărarea antirachetă , adică apărarea împotriva unui atac cu rachete, politicile
nucleare , adică angajamentul către creearea condițiilor pentru o lume cu cât mai
puține arme nucleare, parteneriatele încheiate cu țări terțe sau cu Uniunea Europeană
ori coope rarea cu Rusia, reprezintă doar câteva dintre direcțiile de acțiune ale NATO.
Structura doctrinei militare a NATO presupune și cooperarea cu partenerii din
Europa Centrală și de Est, aducând astfel schimbări în conținutul doctrinei, astfel
încât forțele integrate ale NATO să își reconsidere starea de pregătire, să își
îmbunătățească mobilizarea și flexibilitatea, dar și să utilizeze un spectru mai larg de
forțe multinaționale . Conform Doctrinei de luptă a NATO, pentru o mai bună
funcționare a Ali anței trebuie amplificat Programul „Parteneriatul pentru Pace” și
trebuie menținut statutul NATO de pion principal .
Având în vedere doctrina de luptă a NATO, putem preciza caracteristicile
definitorii ale acesteia , printre care: păstrarea legăturii transatlantice prin participarea
structurilor militare la acțiuni în cadrul unui parteneriat transatlantic echilibrat ,
menținerea capacității operaționale eficiente și în număr suficient a struct urilor
militare, asigurarea de către structurile Alianței a c apacității de a răspunde prompt
oricărei situaț ii.
3.1.3. Doctrina Federației Ruse
Având în vedere că Federația Rusă reprezintă o continuă amenințare pentru
întregul mediu internațional, o analiză mai detaliată a doctrinei acesteia ne va spune
care este viziunea sa asupra mediului de securitate.
În primul rând, este esențial de precizat faptul că la jum ătatea anilor ’80,
Uniunea Sovietică a pierdut lupta cu Statele Unite ale Americii pentr u supremația
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
53 din 77
mondială. Conform unor teoreticieni și analiști militari, Uniunea Sovietică s -ar fi aflat
în incapacitatea de a răspunde la Revoluția în Problemele Militare , care a fost
începută de către SUA în anii 197048. După destrămare, a urmat o perioadă în care
Rusia se afla încă în poziția de moșten itoare a arsenalului nuclear și deținea o poziție
privilegiată în sistemul internațional de securitate.
Referitor la orientările doctrinare, identificăm că Federația Rusă ține cont de
cinci directive strategice, necesare pentru combaterea tentativelor de marginalizare.
Se dorește astfel : renunțarea la colaborarea cu FMI și cu Banca Mondială, revizuirea
rezultatelor privatizării, ordine în sistemul financiar și comerțul exte rior, exproprierea
averilor ilicite și accentuarea integrării în CSI; împiedicarea accesului Occidentului la
platoul petrolier al Mării Caspice, la nevoie chiar prin forță și blocarea relațiilor
Turciei cu Adzerbaijanul; contracararea expansiunii în Est a NATO prin acțiuni
împotriva balticilor, încetarea livrărilor de gaze spre Occident, vânzarea de tehnologie
nucleară unor state arabe, realizarea unei alianțe cu Iranul și pătrunderea în Golful
Persic; reluarea programului național de dezvoltare a forței nu cleare și colaborarea în
acest domeniu cu Iranul, Coreea de Nord, China ș i India; anihilarea tentativei
occidentalilor de subminare a procesului de integrare a fostelor state sovietice49.
Interesele Federației Ruse sunt identificate pe mai multe planuri și direcții . În
acest sens:
în plan intern se va urmări dezvoltarea economiei pentru a putea fi realizate
interesele naționale; menținerea armoniei sociale; combaterea condițiilor
propice apariției și dezvoltării extremismului;
în plan extern se va ține cont de posibilitatea formării unei lumi monopolare,
alcătuită din SUA și NATO; posibilele eforturi ale unor state de a submina
48 Ibidem, p.236 .
49 Ibidem, pp.238 -239.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
54 din 77
Federația Rusă în diverse domenii; extinderea NATO securității Federației
Ruse și aliaților săi; terorismul internaț ional;
în plan internațional , statul rus își va asigura suveranitatea și își va consolida
poziția ca centru cu putere de influență și își va dezvolta relații le cu partenerii
săi;
în plan militar , Federația Rusă își va apăra independența, suveranitatea și
integritatea teritorială50.
Pentru ca starea de securitate națională să fie atinsă și menținută, statul rus va
trebui să identifice posibilele amenințări la nivel extern și intern, care pot afecta
securitatea; să întreprindă măsuri de prevenire și combatere a amenințărilor; să își
perfecționeze sistemul puterii de stat; să își mențină capabilitățile militare; să asigure
prezență militară în zone de importanță strategică din lume. Doctrina reduce
constrângerile folosirii armelor nucleare, precizând că acestea trebuie folosite în
momentul în care celelalte mijlioace de soluționare a conflictelor au fost epuizate.
Misiunile forțelor armate ruse se încadrează în direcțiile asigurării apărării
antiaeriene a țării, intervenției alături de alte categorii de trupe, îndeplinirea misiunilor
de menținere a păcii.
Doctrina militară a Federației Ruse reprezintă acel document care are caracter
de apărare, care apără interesele naționale, care reformează organizarea militară a
statului și transformă sistemul de relații inter naționale. Federația Rusă reconsideră
poziția statelor din aceea de partener, în aceea de inamic în momentul atingerii
intereselor sale strategice. Doctrina militară își propune ca forțele armate ruse să
intervină oriunde în fostele republici sovietice.
50 Ibidem , pp.239 -240.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
55 din 77
3.2. Sisteme de armament și echipament moderne pentru implementarea
conceptelor operaționale
Secolul al XX -lea a fost caracterizat de descoperiri în diverse domenii, print re
care și electronica și fizica. Pentru producția de tehnică militară, acest lucru a
însemnat sporirea performanțelor , mai ales în ceea ce privește distanța de acțiune,
viteza și precizia de lovire. Astfel, mijloacele de luptă au putut fi automatizate,
electronizate sau cibernetizate , integrându -se calculatoarele electronice în tehnica
militară, de la sistemele de rachete, mijloacele de apărare antiaeriană și sistemele de
dirijare.
Spre exemplu, în Coreea, Afganistan, Vietnam, Golf, Irak, s -au desfășurat
conflicte care au avut la baz ă acțiuni militare asimetrice. Marile puteri și în special
SUA, au utilizat sisteme de armament de mare precizie, iar cu precădere în conflictele
din Golf și Irak au întrebuințat sisteme de armament de mare precizie și bătaie lungă.
Sistemele de armament d e mare precizie și bătaie lungă (SAMPBL)51 au fost analizate
ca urmare a experiențelor acțiunilor desfășurate împotriva terorismului și a operațiilor
de stabilitate din Afganistan și Irak. Armata SUA și state aliate dețin SAMPBL,
obținând rezultate favorabi le în optimizarea utilizării acestora în războaiele din Golf,
Afganistan, Irak.
Literatura de specialitate definește sistemul de armament ca fiind „un complex
activ de combatere a inamicului (de luptă, de foc) capabil ca, pe baza analizei datelor
de cercetare furnizate de senzorii proprii sau de sistemele cu care se conjugă
(funcționează integrat), să decidă (automat) sau să prezinte variante de decizie
(pentru operator) în vederea alegerii celui mai eficace mijloc sau procedeu de lovire
a inamicului (sau de contracarare a vectorilor purtători ai inamicului), dirijându -l
51 Grigore Alexandrescu, Eugen Siteanu , Optimizarea utilizării sistemelor de armament de mare precizie și
bătaie lungă în scopul adaptării acestora la desfășurarea acțiunilor militare asimetrice , Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2005, p.6.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
56 din 77
corespunzător ș i aplicându -i corecțiile impuse de normele de eficacitate, precum și de
condițiile mediului înconjurător ”52.
Un sistem de armament are o organizare modulară și este un sistem cibernetic
ierarhizat și neomogen, cu o rigoare formală bine definită, iar coerența matematică și
cea logică este susținută de experiență și practică. Sistemele moderne de armament de
mare precizie și bătaie lungă au în componența lor cinci subsiste me: subsistem ul de
prelucrare automat ă a datelor cercetării și de decizie asupra procedeelor de acțiune,
subsistemul de descoperire, urmărire și determinare a forțelor și mijloacelor
inamicului, subsistemul de calcul dinamic și de alegere, activare și de acționare a
armamentului, subsistemul de analiză și de apreciere a eficacității acțiunilor și de
corecție și mijlocul de lovire necesar pentru realizarea efectului dorit53.
Un sistem modern de armament de mare precizie și de bătaie lungă are în
structura sa mai multe elemente precum senzorii, m ijloace de prelucrare automată a
datelor, mijloace de stocare a informațiilor, mijloace electronice de comandă ,
servosisteme. Un sistem de armament de mare precizie și bătaie lungă este unul
integrat, cibernetic și poate fi perfecționat continuu, poate efe ctua antrenarea
echipajelor prin simulare, poate executa o observare neîntreruptă și poate realiza
acțiuni flexibile și universale, spre deosebire de un armament clasic (mijloc clasic de
foc).
Literatura de specialitate precizează că un sistem modern de armament de mare
precizie și de bătaie lungă reprezintă un ansamblu modular de sisteme cibernetice de
lovire a inamicului. Sistemele de armament se împart în două categorii, de apărare și
respectiv, de atac (sisteme de armament de mare precizie ș i bătaie lungă). S-au
realizat sisteme de armament de mare precizie în plan internațional, printre care și
52 Ilie Gheorghe, Marin Gheorghe, Ion Stoian, Câmpul de luptă cibernetizat. Concepte, realizări perspective ,
Editura Militară, București, 1991, p.17, apud Grigore Alexandrescu, Eugen Siteanu , op.cit , p.7.
53 Grigore Alexandrescu, Eugen Siteanu, op.cit, p.9.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
57 din 77
sistemul rachetei de croazieră, sistemul rachetei PATRIOT, sistemul de rachetă sol –
aer SHAHINE, sistemul de cercetare -lovire ASSAULT -BREAKER, siste me de arme
de nivel brigadă .
Pentru dezvoltarea sistemelor de armament de mare precizie, tehnologia și
tehnica militară tinde să producă armamente dirijate , sisteme destinate distrugerii
rachetelor de croazieră, sisteme de ghidare a bombelor de pe aeronave și totodată,
tinde să crească performanțele în precizie, bătaie, efect, tinde să folosească sisteme
electronice mai complexe pentru obser varea continuă a inamicului .
O importanță majoră în actualul secol al XXI -lea îl constituie aeronavele fără
pilot, a căror comandă este efectuată prin radio. UAV -urile sau Unmanned Aerial
Vehicle nu prezintă la bord persoane umane . UAV -urile pot fi folosite atât în
domeniul militar, cât și în cel civil. În domeniul militar, UAV -urile sunt folosite
pentru misiuni de recu noaștere și cercetare aeriană sau chiar de atac la sol. UAV -urile
pot avea dimensiuni foarte mici, de mărimea unei insecte, ca urmare a miniaturizării
sistemelor de radiocomandă. MAV's Micro Air Vehicle s (MAV) sunt aeronave
miniaturi zate, unele fiind inspirate de zborul insectelor. În domeniul militar, utilizarea
UAV -urilor este diversă, de la cele de dimensiuni foarte mici sau cele cu anvergura de
1-2 metri, care pot fi utilizate de trupele terestre, la cele cu anvergura de 5 -10 metri,
care pot fi dir ijate pentru a supraveghea, fotografia sau pentru a lovi ținte la distanțe
de sute de kilometri.
Exemple de misiuni militare în care se pot utiliza UAV -uri:
recunoaștere aeriană, navală și terestră;
cercetare aeriană normal sau în zone greu accesibile, poluate chimic, radioactiv;
supraveghere aeriană în zone urbane aglomerate sau în spații închise
periculoase;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
58 din 77
atac la sol54.
Avioanele UAV de tip Predator fabricate în SU A sunt utilizate pentru misiuni
militare de către multe dintre țările participante la misiunile NAT O. Au fost realizate
misiuni militare de către avioanele UAV de tip Predator în Afganistan, Irak , Libia.
General Atomics Aeronautical Systems a livrat primul avion UAS (Unmanned air
system ) de tipul MQ -1B Predator pentru US Air Force, iar avionul cu numărul 268 a
fost vândut pe 3 martie 2011 companiei Gray Butte, care operează în facilitățile din
Palmdale, California. După 16 ani de la primul prototip Predator, acesta s -a impus pe
piața UAS din lume pentru misiuni de supraveghere și recunoaștere . La I.C.A. Brașov
a fost realizat în anul 1985 avionul U.A.V. radiocomandat I.A.R. 45, cu anvergura de
5,6 m, care a fost prezentat în zbor la Sibiu conducerii armatei din România55.
Armatele modern e sunt într -o continuă dezvoltare din punct de vedere al
artileriei și rachetelor terestre. Acestea constituie chiar baza sisemului de l ovire al
forțelor terestre cu potențial distructiv foarte mare . Sistemul de lovire al Forțelor
Terestre române conferă p uterea distructivă necesară în luptă sau operație. Conform
Doctrinei Operațiilor Forțelor Terestre și a lecțiilor învățate din cele două războaie
din Golf, artileria este și va continua să fie o armă de bază . Este important de adus în
vedere și sistemul LAROM. La momentul dotării cu acest sistem, era absolut necesară
asigurarea unei posibilități de lovire ș i spriji n prin foc eficace, la distanțã ș i cu
precizie, necesare grupãrilor de forț e interarme. Apariț ia sa a fost impusã într -o bunã
mãsurã ș i de nevoia de acoperire parțialã a deficitului de potenț ialul de angajare la
distanțã a ț intelor terestre, ca urmare a scoaterii sistemelor de rachete sol -sol tactice ș i
operativ -tactice din dotarea armatei, în perioada imediat post -decembrie 1989.
54 Tudor -Mihai Tomescu, Traian Tomescu, Dorin Rosu, Dragoș Popa, Aeronavele fără pilot și utilizarea lor
în domenii civile și militare, Buletinul AGIR nr. 3/2011 iulie-septembrie , p.104.
55 Ibidem .
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
59 din 77
Batal ionul LAROM a obținut realizări care au dus la creșterea eficienței
sistemului, prin asigurarea caracteristicilor de creștere a puterii de foc și a
posibilitãților de tragere ale structurilor de profil, creștere a eficienței sistemului,
reducere a timpului de reacț ie prin utilizarea subsistemului automatizat de conducere
a focului, într -o primã etapã și ulterior prin implementarea subsistemului automatizat
de conducere a acțiunilor artileriei .
Un alt sistem important este sistemul de supraveghere terestra AGS (Alliance
Ground Surveillance), bazat pe avioane fără pilo t RQ -4 Global Hawk de cercetare
strategic ă. Sistemul a fost propus în 2012, în cadrul summitului de la Chicago. 16
aparate RQ-4 Global Hawk se află în înzestrarea Grupului 9 aviație cercetare
strategică americană de la baza aeriană Beale, din iulie 2007. Din 2011, alte nouă
aeronave au intrat în înzestrarea Escadrilei 348 cercetare de la baza aeriană americană
Grand Forks din statul Dakota de nord. RQ -4 Global Hawk a fost utilizat în operațiile
militare ale USCENTCOM, începând cu 2010. De asemenea, avioanele RQ -4 au
cercetat ținte din Afganistan și Irak. Germania, devenind parte a sistemului AGS,
operează cu propriul avion RQ -4 Global Hawk. Aparatele RQ -4B dispun de senzor de
captare a imaginilor el ectro -optice și prin infraroșu , senzor radar de tip SAR
(synthetic aperture radar), senzor de mișcare GMTI ș i senzor SIGINT . Într-o singură
misiune de 10 -20 de ore, s e poate configura harta digitală a unei suprafeț e de teren
echivalentă Român iei56.
56 Valentin Vasilescu, Scuturile antibalistice americane din Europa si sistemul de supraveghere terestră,
AGS al NATO, vizate de armata rusă în Ziarul de Gardă , 19 Apr 2015, disponibil la adresa
http://www.ziaruldegarda.ro/pe -langa -scuturile -antibalistice -americane -din-europa -si-sistemul -de-
supraveghere -terestra -ags-al-nato-ar-fi-vizat -de-armata -rusa/, accesat la data de 12 mar. 2017.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
60 din 77
3.3. Metode și tehnici de instruire specific e forțelor
Forțele armate vor suferi modificări majore. Acestea se vor reduce cantitativ
din ce în ce mai mult, pentru a dezvolta însă latura perfecționării instruirii și
conducerii. Structurile organizaționale vor răspunde acestor cerințe , forțele având
astfel capacitatea de a desfăsura acțiuni de lup tă, bătălii și operații paralele,
sincronizate și integrate, duse în ritm rapid și cu un înalt efet de nimicire. Forțele vor
dobândi flexibilitate doctrinară, mobilitate strategic ă, modelare și modularitate.
Acțiunile militare se vor baza pe cooperarea forțelor și mijloacelor, dar și pe
coordonarea operațiilor integrate. Sunt evidențiate trei teorii, referitoare la fenomenul
militar.
În primul rând, teoria clasică exprimă faptul că forțele armate își vor păstra într –
un război a l viitorului, rolul de descurajare, având misiuni naționale, cât și
multinaționale , iar războiul va intra sub control internațional.
În al doilea rând, există teoria optimistă, care precizează faptul că războiul
clasic poate fi prevenit prin mijloace de descurajare nucleară, iar acolo unde se
declanșează, lupta armată trebuie să asigure strategia faptului împlinit.
În al treilea rând, vi ziunea pesimistă evidențiază faptul că tendințele regionale,
continentale și globale ale geopoliticii și geostrate giei a r putea antrena războaie î n
diferite zone fierbinț i.
Evoluția conflictelor și a modului de dotare și echipare a luptătorului reprezintă
un efect al avansului tehnologic. La nivelul individului se găsesc elemente de
implementare ale noilor generații de arme inteligente, sisteme C4I, sisteme electronice
de supraveghere, cercetare și lovire, tehnici și tehnologii ale războiului informațional
și psihologic. Luptătorul din era modernă, informațională , a dobândit cunoștințe de
geometrie și topografie, cunoștințe de operare a calculatorului, de folosire a tehnicii
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
61 din 77
mecanizate, a armamentului de mare precizie și lovire și aparaturii de comunicații
prin satelit .
Divizia 4 Infanterie a US Army a elaborat proceduri de operare pentr u
integrarea acestor tehnologii. Pentru armamentul portativ individual și de grupă se
generalizează calibrele mici, mijloacele miniaturizate , ș.a. Există chiar și preocupări
pentru crearea unui costum care să amplifice de câteva ori forța celui ce îl poart ă.
Pentru realizarea sistemului ar trebui îndeplinite mai multe cerințe, printre care
realizarea efectului distructiv , de unde a rezultat necesitatea unei game de armament
cu sisteme avansate de control; posibilitatea mărită de supraviețuire , de unde a
rezultat crearea ținutelor de protecție ultraușoare și nevoluminoase; necesitatea
interconectării în rețele a indivizilor și echipelor prin mijloace de comunicații, de
unde a rezultat sistemul C4I2SR ; asigurarea surselor de alimentare și asigura rea
mobilității și a performanțelor umane superioare .
Pentru instruirea forțelor, importante sunt și exercițiile naționale și
multinaționale. Spre exemplu, statul român a participat la exercițiul NATO –
TRIDENT JUNCTURE, în 2015. Armata României a particip at cu trupe în teren la
exercițiu, în San Gregorio, Spania. Astfel, forțele terestre au fost reprezentate de 75 de
militari, care a executat infiltrări în dispozitivul inamicului pentru culegerea de date și
informații despre forțele inamice și misiuni de d econataminare a person alului,
tehnicii, echipamentului. Scopul Alianței Nord -Atlantice de a desfășura în Italia,
Norvegia, Portugalia și Spania exercițiul multinațional a fost acela de a evalua și
certifica structurile participante la Forța de Răspuns a NATO.
Un alt exercițiu multinațional la care a participat România a fost „Saber
Guardian -16”, desfășurat la centrul de luptă din Cincu și a reprezentat necesitatea
consolidării relațiilor dintre statele membre NATO și țările partenere. „Am participat
la Exercițiul Multinațional «Saber Guardian 2016», exercițiu anual care face parte
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
62 din 77
din Inițiativa SUA de Reasigurare Europeană, reflectând decizia Statelor Unite și,
implicit, a Alianței Nord – Atlantice, de a asigura apărarea comună a membrilor săi,
pacea și stabilitatea în regiune. Mulțumesc Armatei României și Comandamentului
forțelor armate ale Statelor Unite din Europa, cei doi co -organi zatori ai acestui
exercițiu, pentru modul în care au planificat, organizat și condus desfășurarea
acestuia, precum și reprezentanților celor nouă țări Aliate și partenere participante.
Este primul exercițiu major găzduit de România după Summitul NATO de la
Varșovia, care prefigurează un program foarte intens deja pentru anul 2017 ”57, a
decla rat președintele Klaus Iohannis.
57 Laura Boico , Klaus Iohannis :Exercițiul „Saber Guardian", o expresie a consolidării relațiilor dintre
statele NATO și țările partenere , disponibil la adresa http://www.bursa.ro/klaus -iohannis -exercitiul -saber –
guardian -o-expresie -a-consolidarii -relatiilor -dintre -statele -nato-si-tarile -partenere
304196&s=print&sr=art icol&id_articol=304196.html, accesat la data de 12 mar. 2017.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
63 din 77
ÎNCHEIERE
Tendin ța predominantă a secolului al XXI -lea este de a înscrie conflictele într -o
gamă variată, întâlnind astfel forme regulate, forme neregulate sau conflicte de joasă
intensitate. Se creează un mediu de insecuritate cauzat de aceste conflicte, pe care
comunitatea internațională este obligată să -l privească distinct.
Acest lucru nu înseamnă însă că forțele armate nu mai constituie elementul
central și decisiv într -un stat, în ceea ce privește atingerea intereselor de securitate ale
statului. Forțele armate nu sunt angajate numai în executarea misiunilor tradiționale
(de păstrare a integrității teritoriale și de apărare a suveranității), ci și în executarea
unor misiuni sau roluri mai puțin tradiționale (lupta împotriva terorismului).
Acțiunea militară este un domeniu supus unor transformări profunde și
continue. Acțiun ea militară este ea însăși, caracterizată printr -un dinamism continuu,
însă ritmul modificărilor din ultimii ani a devenit din ce în ce mai alert, iar rezultatul
se poate observa inclusiv în relațiile internaționale ale ultimului deceniu.
Pe de altă parte, și rolul militarilor s -a modificat, aceștia făcând parte și din
misiunile civile, de monitorizare a evoluției situației în zonele fierbinți sau
îndeplinind roluri de experți în reconstrucția sectorului de securitate (în cazul statelor
slabe sau eșuate).
Putem remarca o accentuare a caracterului expediționar a acțiunilor militare, ca
urmare a surselor amenințărilor, care se pot afla în afara teritoriului statelor
democratice sau ca urmare a necesității unei abordări preemtive. Observăm și
caracterul multina țional al acțiunii militare strategice, care în viitor, va fi din ce în ce
mai întâlnit. De asemenea, nu este exclus ca în viitor, operațiile să se desfășoare prin
intermediul unor organizații de securitate internaționale sau regionale sau chiar sub
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
64 din 77
egida unor coaliții formate temporar, pentru rezolvarea unor probleme de securitate
comune.
Forțele militare vor trebui să fie în măsură să desfășoare acțiuni decisive, să
dispună de o mobilitate și o capacitate de manevră ridicate și să utilizeze mijloace,
tehnici high -tech.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
65 din 77
BIBLIOGRAFIE
Acte normative
1. *** Tratat de știință militară , vol.I, Ed itura Militară, București, 2001.
2. *** Lexicon militar , Ediția a II -a revăzut ă, Editura Saka, Chișinău, 1994.
3. *** Strategia militară a României din 28 septembrie 2016 .
4. *** The National Military Strategy of the United States of America , 2011.
5. *** Allied Joint Doctrine -01 (D).
Lucrări de autor
6. Alexandrescu Grigore, Siteanu Eugen, Optimizarea utilizării sistemelor de
armament de mare precizie și bătaie lungă în scopul adaptării acestora la
desfășurarea acțiunilor militare asimetrice , Editura Universității Naționale de
Apărare „Carol I”, București, 2005.
7. Chiriac Mircea -Dănuț, De aconu Gheorghe, Repez Filofteia, Curs de doctrine
politico -militare , Editura U niversității Naționale de Apărare „Carol I”,
București, 2012.
8. Deaconu Gheorghe, Ghiba Daniel, Polemologie , curs , Universitatea Națională
de Apărare „Carol I”, București, 2010 .
9. Eparu Dorin, Fundamente ale științei militare. Studii strategice , curs, (partea
I), Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2013.
10. Frunzeti Teodor, Mureșan Mircea, Văduva Gheorghe, Război și haos, Editura
Centrului Tehnic -Editorial al Armatei, București, 2009.
11. Hîrjeu Constantin, Pregătirea armatei pentru război. Studiu de organizare, de
psihologie și de instrucțiune militară , Atelierele grafice SOCEC, București,
1921.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
66 din 77
12. Liddell Hart, Basil, Strategia acțiunilor indirecte , Editura Militară, București,
1993.
13. Popescu Constantin, Concepte strategice specifice mediului de securitate
contemporan , Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București,
2014.
14. Păunescu Marius -Valeriu , Operații de contra -insurgență ,curs universitar ,
Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, București, 2015.
15. Văduva Gheorghe, Știința militară. Rolul științei militare în managementul
mediului de securitate și apărare în procesul de modernizare a societății ,
Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, București, 2011.
16. Văduva Gheorghe, Războiul bazat pe rețea în fizionomia noilor conflicte
militare, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2005.
17. Văduva Gheorghe, Aspecte militare ale abordării operației pe bază de efecte ,
Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2008.
Articole, publicații , reviste
18. *** Anuarul Academiei Forțelor Terestre , nr.3/2003 -2004.
19. *** Buletinul AGIR nr. 3/2011 iulie -septembrie.
20. *** Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“, Iunie, 2015.
21. *** Revista de Științe Militare , nr.2, 2008.
22. *** Strategii XXI cu tema Complexitatea și dinamismul mediului de securitate,
Vol. 1, 22-23 noiembrie 2012, București.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
67 din 77
Diverse
23. Alexandrescu Grigore, Dolghin Nicolae, Moștoflei Constantin, Fizionomia
acțiunilor militare , Universitatea Națională de Apărare, Centrul de Studii
Strategice de Apărare și Securitate.
24. Popa Vasile, Tehnologie și inteligență în conflictele militare , Universitatea
Națională de Apărare „Carol I”, Centrul de Studii Strategice de Apărare și
Securitate.
25. *** http://www.airpower.m axwell.af.mil.
26. *** http://www.armyacademy.ro.
27. *** http://bazelefilozofiei.blogspot.ro.
28. *** http://www.bursa.ro.
29. *** http://www.cdsar.af.mil.
30. *** http://conference.dresmara.ro.
31. *** http://www.contributors.ro.
32. *** http://cssas.unap.ro.
33. *** https://www.ct.upt.ro.
34. *** https://dexonline.ro.
35. *** http://iss.ucdc.ro.
36. *** http://lege5.ro.
37. *** http://legislatie.just.ro.
38. ***http://www.presidency.ro/files/userfiles/Ghid_SNApT_2015 -2019_AP.pdf.
39. *** https://www.scribd.com.
40. *** http://www.scritub.com.
41. *** http://www.upm.ro.
42. *** http://www.ziaruldegarda.ro.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
68 din 77
Pagină albă
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
69 din 77
Lista abrevierilor
ACT –Allied Command Transformation;
AGS – Alliance Ground Surveillance;
C4I– Comandă, Control, Comunicații, Calculatoare;
C4I2SR – Comandă, Control, Comunicații, Calculatoare, Informații,
Intelligence, Supraveghere, Recunoaștere;
CSI–The Control and Reporting Control’s System Interface;
EBO/EBAO – Effects -Based Operations;
FCS – Future Combat System;
FMI – Fondul Monetar Internațional;
FOFA – Follow on Forces Attack;
MAV – Micro Air Vehicle;
NATO – The North Atlantic Treaty Organization;
NBD – Network Enabled Capability;
NCO – Network Centric Operations;
NCOIC – Network Centric Operations Industry Consortium;
NCS – NATO Command Structure;
NCW – Network Centric Warfare;
NEC – Network Enabled Capability;
NRF – NATO Response Force;
ONU – Organizația Națiunilor Unite;
OSCE – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa;
PRTs – Provincial Reconstruction Teams;
RBR – Războiul Bazat pe Rețea;
RMA – Revolution in Military Affairs;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
70 din 77
SAMPBL – Sistem de Armament de Mare Precizie și Bătaie L ungă;
SUA – Statele Unite ale Americii;
UE– Uniunea Europeană;
VSO – Village Stability Operations.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
71 din 77
Lista anexelor
Anexa nr.1 – Structura științei militare
Anexa nr.2 – Elementele științei militare
Anexa nr.3 – Noul model mental
Anexa nr.4 – Fundamentele teoretice ale Armatei Italiei
Anexa nr.5 – Continuumul pace -război și stadiile de evoluție
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
72 din 77
Pagină albă
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
73 din 77
ANEXE
Anexa nr.1
Structura științei militare
Domenii de studiu Teoria generală;
Arta militară.
Discipline de studiu Istoria militară;
Geografia militară;
Logistica militară;
Topografia militară.
Teorii Teoria organizării militare;
Teoria instruirii forțelor ;
Teoria conducerii militare.
Discipline socio -militare de contact Sociologia militară;
Psihologia militară;
Economia militară;
Pedagogia militară;
Dreptul militar;
Discipline tehnice militare;
Cibernetica militară;
Construcția tehnicii militare și a
armamentului.
Sursa: prelucrare proprie.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
74 din 77
Anexa nr.2
Elementele șt iinței militare
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
75 din 77
Anexa nr.3
Noul model mental
EXECUȚIE
DECIZIE
COLECTARE
DISEMINARE COLABORARE
ANALIZĂ
Sursa: Razboi Bazat pe Retea (NCW – Network Centric Warfare) , disponibil la
adresa http://www.scritub.com/stiinta/informatica/retele/Razboi -Bazat -pe-Retea –
NCW -Netw23999.php .
INFORMAȚI I CUNOȘTINTE SINCRONIZARE
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
76 din 77
Anexa nr.4
Fundamente teoretice ale A rmatei Italiei
Sursa: Razboi Bazat pe Retea (NCW – Network Centric Warfare), disponibil la
adresa http://www.scritub.com/stiinta/informatica/retele/Razboi -Bazat -pe-Retea –
NCW -Netw23999.php.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
77 din 77
Anexa nr.5
Continuumul pace -război și stadiile de evoluție
Sursa: http://www.dadalos.org/frieden_rom/ grundkurs_2/frieden.htm
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Abdalla Amir -William [605214] (ID: 605214)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.