Demografie și sociologia populațiilor. Elemente teoretice și practice [605204]

Netedu Adrian

Demografie și sociologia populațiilor. Elemente teoretice și practice

2 Adrian Netedu este conf. dr. la Catedra de Sociologie și Asistență Socială
din cadru Facultății de Filosofie și Științe Social Politic e, Universitatea „Alexandru
Ioan Cuza” Iași. Disciplinele de interes sunt TIC, analiza datelor sociale, teorii
sociologice contemporane, demografie, sociologie urbană. A participat la nume –
roase manifestări științifice în țară și în străinătate. În ultimii 10 ani a coordonat
diverse cercetări sociologice de teren, cantitative sau calitative. A fost membru în
proiecte de cercetare la nivel național și internațional. A publicat mai multe
volume, articole și capitole de cărți în țară și în străinătate.

Referenți:
Prof. Dr. Claudiu Coman
Conf. Dr. Romeo Asiminei

Redactor: Tamara Botez
Tehnoredactor: Florentina Crucerescu
Coperta: Manuela Oboroceanu

ISBN 978-606-714-250-1

© 2016, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”
700109 – Iași, str. Pinului, nr. 1A, tel./fax: (0232) 314947
http:// www.editura.uaic.ro e -mail: [anonimizat]

Netedu Adrian

Demografie și sociologia populațiilor.
Elemente teoretice și practice

Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași
2016

4

CIP

5
Cuprins
I. Ce este demografia. De ce studiem populațiile umane …………………………. 8
II. Demografia și sociologia populațiilor ………………………….. ………………… 10
III. Repere istorice privind măsurarea și teoretizarea populațiilor …………… 11
III.1. Tradițiile demografiei în România ………………………….. ……………… 17
IV. Surse de date în demografiei ………………………….. ………………………….. .. 18
IV.1. Recensământul populației ………………………….. ………………………….. 18
IV.1.1. Categorii de populații înregistrate la recensământ ……………… 24
IV.1.2. Populația stabilă și populația legală ………………………….. ……. 25
IV.1.3. Studiu de caz nr 1: recensământul 2002 ………………………….. … 28
IV.1.4. Studiu de caz nr 2. Recensământul din 2011 ……………………….. 31
IV. 2. Statistica stării civile și a migrațiilor ………………………….. ………….. 34
IV.3. Registrele populației ………………………….. ………………………….. …….. 35
IV.4. Anchete și monografii demografice ………………………….. ……………. 36
V. Caracteristicile și structurarea populației ………………………….. ……………. 39
V.1. Perspectiva sistemică asupra populației ………………………….. ………… 39
V.2. Numărul populației ………………………….. ………………………….. ……….. 40
V.2.1.Numărul populației mondiale ………………………….. ……………….. 41
V.3. Densitatea populației ………………………….. ………………………….. …….. 42
V.4. Rata de creștere a populației ………………………….. ……………………….. 43
V.6. Structura populației după vârste ………………………….. ………………….. 50
V. 6. 1. Piramida vârstelor ………………………….. ………………………….. … 50
VI. Îmbătrânirea demografică ………………………….. ………………………….. …… 58
VII. Structura pe medii de rezidență ………………………….. ………………………. 64
VIII. Elemente de demografie etnică ………………………….. ……………………… 66
Noțiuni de bază ale analizei demografice ………………………….. ……………….. 69
X. Analiza mortalității ………………………….. ………………………….. …………….. 73
X.1. Analiza longitudinală a mortalității prin diagrama Lexis ……………. 80
X.2. Tabela de mortalitate ………………………….. ………………………….. …….. 83
X.3 Considerații privind mortalitatea populației ………………………….. …… 92
X.4. Mortalitate infantilă ………………………….. ………………………….. ………. 94
XI. Analiza natalității și fertilității ………………………….. ……………………….. 102
XI.1. Analiza transversală a fertilității ………………………….. ……………….. 103
XI.2. Analiza longitudinală a fertilității ………………………….. ……………… 112
XI. 3. Considerații privind fertilitatea ………………………….. ……………….. 113
XII. Analiza nupțialității și divorțialității ………………………….. ………………. 118

6 XIII. Analiza “tranziției demografice” ………………………….. …………………. 124
XIV. Migrația din perspectivă demografică ………………………….. ………….. 130
XV. Proiectarea demografică ………………………….. ………………………….. ….. 135
XVI. Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………….. 138

7

8
I. Ce este demogra fia. De ce studiem populațiile umane

Există numeroase definiții pentru termenul de demografie și tocmai de
aceea este dificilă o trecere în revistă a acestora. V. Trebici (1975) face o
cuprinzătoare prezentare a noțiunii nu înainte de a desemna precurso rii. Primul
care a folosit termenul de demografie încă din anul 1855 a fost francezul A.
Guillard pentru care “demografia descrie masele cu ajutorul numerelor” ]n timp ce
pentru un alt demograf francez -E. Levasseur – “demografia este aplicarea
metodelor statistice la studiul populațiilor sau, mai general, al colectivităților
umane”. Istoric vorbind, termenul de demografie s -a impus după o lungă perioadă
de dominare a altor noțiuni în ce privește studiul populațiilor: statistică, fizică
socială sau teoria populațiilor. Dacă se pornește de la o analiză etimologică atunci
se constată asocierea celor doi termeni din limba greacă: demos (popor) și grafos (a
descrie), de unde și ideea că demografia reprezintă descrierea populației. Cât
privește statutul demogra fiei, H. Pirenne (1939) considera că demografia este
probabil "cea mai importantă știință socială" (apud A. Armengaud, 1966). Din
perspectivă academică demografia este o știință și se bucură de o serie de
caracteristici: are un obiect de studiu bine prec izat, a ajuns la teorii și legi proprii și
dispune de instrumente de analiză specifice. Mai dificilă este identificarea unei
specializări universitare care să revendice în mod exhaustiv studierea demografiei.
Astfel demografia este obiect de studiu atât la specializări economice cât și la
specializări din ș tiințele sociale (sociologie, asistență socială , resurse umane etc.),
fiind practic o disciplină de graniță.
Importanța studierii populațiilor s -a văzut de -a lungul istoriei iar analizele
aprofundat e au crescut în importanță odată cu perfecționarea modalităților de
culegere a datelor. Motivele pentru care trebuie să studiem populațiile umane sunt
diverse. Astfel, P. Cox (1976), în introducerea la volumul Demography identifica
unele dintre acestea: î n primul rând demografia ca știință poate avea propriile teo rii
care trebuie să fie testate; în al doilea rând, din perspectivă practică, spune P. Cox,
este important să studiem creșterea populației pentru a previziona cantitățile de
bunuri de bază (alime nte, îmbrăcăminte, locuințe etc.) , pentru a face anumite
ajustări specifice "aritmeticii politice" (alegeri, colectarea taxelor, planificarea
industrială și economică, servicii sociale, sănătatea publică, asigurarea legalității și
ordinii etc.). Datele din studiul populației se pot dovedi esențiale pentru
dimensionarea educației, a îngrijirii copiilor, a pensiilor. Pe lângă acestea există
dimensiunea previzională a diverse politici publice care intră în răspunderea
guvernelor. Această enumerare poate contin ua însă un lucru este cert: tematicile de
studiu s -au diversificat continuu fie din considerente teoretice fie din considerente
practice .

9 Pentru a deduce importanța studiilor demografice vom prezenta câteva
evenimente specifice alese aleator. Să amintim de exemplu de Conferința
Mondială a Populației , care a avut loc la București în 19741 sub auspiciile ONU și
a cărei temă principală de analiză a fost suprapopularea specifică lumii a treia și
consecințele acesteia în ce privește nivelul de trai, educația și sănătatea.
Dacă ne oprim la Conferința europeană asupra populației2 desfășurată la
Liverpool în 2006 iată câteva din temele puse în discuție: trendurile fertilității în
Europa Centrală și de Est, disoluția maritală, sănătatea reproducerii și avortul,
mortalitatea migranților, pensionarea și migrația vârstnicilor etc.
În sfârșit, un alt exemplu referitor la țara noastră l-a reprezentat redactarea
unui volum cu titlul Cartea verde a populației (2006) care a prezentat pe larg
"starea națiunii" în ce pr ivește scăderea natalității și îmbătrânirea populației,
migrația și consecințele ei, implicații ale schimbărilor de structură a populației
României în domeniul social, al sistemului de sănătate, al sistemului de educație.
Specialiștii reuniți pentru redact area acestui document au ținut în final să explice
"ce se poate face" din perspectivă demografică datorită numeroaselor riscuri la
care este expusă țara noastră.
Am apelat la aceste exemplificări pentru a oferi o imagine asupra
preocupărilor în ce priv ește studiul populațiilor de unde și importanța demografiei
ca știință. Un punct de vedere foarte aplicat îl reprezintă opiniile demografilor
înșiși. Ce cred demografii despre demografie ca știință socială sau ca disciplină
universitară ? M. Loriaux și T. V ichnevskaia ( 2006 ) au interogat 636 de demografi
din întreaga lume printr -un chestionar on -line. Una din întrebări s -a referit la
identificarea acelor fenomene societale care vor influența în mod direct cercetarea
demografică. Acestea au fost în ordinea d escrescătoare a frecvențelor: creșterea
rapidă a populației în țările în curs de dezvoltare, îmbătrânirea populației, fertilitate
scăzută în țările dezvoltate, creșterea rolului femeilor, extinderea migrației
internaționale, scăderea fertilității în țările în curs de dezvoltare, rapiditatea
schimbărilor demografice, creșterea speranței de viață la vârste înaintate, aria de
răspândire a metodelor moderne de contracepție și epidemia HIV -SIDA. Aceste
teme dar și altele pot fi o mică ilustrare asupra evoluțiil or socio -demografice care
constituie tot atâtea teme de dezbateri în forurile mondiale (ONU, OMS etc.) care
privesc omenirea în ansamblu l ei.

1 A se vedea amănunte în C. Stanciu. Conferința Mondială a Populației, București 1974.
Semnificații politice. în rev. Polis , nr. 3(5) 2014
2A se vedea la adresa http://epc20 06.princeton.edu/topics, accesată pe 27.02.2016

10
II. Demografia și sociologia populațiilor

După cum bine observa P. Cox (19 76) există diverse căi de ab ordare a
populațiilor care sunt dominate de două tendințe . Într-un prim caz sunt
preponderente aserțiunile general -filosofice, teoretice iar în al doilea caz accentul
cade pe analiza statistică sau pe un aparat matematic foarte elaborat. V. Trebici
(1999; 24) amintea la rândul lui de aceste două direcții sub numele consacrate de
studiul populației (care ar desemna demografia în sens larg) și analiza demografică
(referitoare la partea strict statistică a acestei științe). Același autor (1979; 20)
considera c ă prima direcție ar putea să fie denumită chiar sociologie a populațiilor
pe când cea de a doua s -ar putea numi demografie formală (pură). Cele două
direcții au fost de altfel rezumate în mod sugestiv de către W. Petersen (1975;
apud. V. Trebici, ibidem ):
-demografia formală (se ocupă cu culegerea, compararea, analiza statistică,
prezentarea datelor despre populație)
-analiza populației (se ocupă cu studiul sistematic al tendințelor și
fenomenelor demografice în raport cu contextul lor social).
Acest e două direcții teoretice rezumă de fapt adevărate școli de gândire
demografică. Deși unii autori au încercat să vadă o barieră între cele două direcții
trebuie spus că în realitate ele sunt complementare: orice analiză cauzală sau
calitativă privind influ ență factorilor demografici asupra celor sociali sau
economici trebuie să se bazeze pe rezultatele studiilor și analizelor cantitative. Cu
alte cuvinte demografia ar cuprinde două ramuri complementare: una calitativă și
cealaltă, cantitativă, dar care în r ealitate nu pot fi privite separat. Ca o justificare a
îmbinării celor două direcții să revenim în final la definițiile demografiei. Astfel,
după V. Trebici (1979; 24 -25) demografia este “știința socială care studiază
populațiile umane, mărimea și repar tizarea teritorială a acestora, structurile
acestora după caracteristici demografice și socio -economice, evoluția lor, factorii
care le determină (fertilitatea, mortalitatea, migrația) , actorii so cio-economici care
determină evoluția populației, pentru a p une în lumină regularitățile după care se
produc fenomenele demografice. In acest scop demografia folosește cu precădere
metodele cantitative (statistice, matematice, modele).” La rândul lui , T. Rotariu
(2002; 14) consideră demografia ca fiind o "știință s ocială care are ca obiect studiul
populațiilor umane privite din perspectiva dimensiunii lor numerice și a
schimbărilor de volum".

11

III. Repere istorice privind măsurarea și teoretizarea populațiilor

Intenția de a măsura (număra) populația umană se pierde în negura
timpurilor. Scopul măsurării se referea în vechime în mod direct la aflarea
potențialului de război prin resursa umană disponibilă, cuantificarea anumitor
mijloace materiale, identificarea nevoilor de hrană etc. În Babilon s-a consemnat
primul recensământ al populației în jurul anului 3800 iar piese de argilă cu astfel de
însemnări se pot regăsi și astăzi în muzee. La rândul lor chinezii au redactat in
antichitate Cartea istoriei (Shu -King) care acoperă o perioadă extinsă din 2357
până în anul 627 î. H. In aceste scrieri istorice se pot găsi numeroase statistici
privind agricultura sau comerțul din acele perioade. Un recensământ descris în
amănunt îl regăsim în Vechiul Testament ( în Numeri , Numărătoarea israeliților ).
În textele sacre Dom nul a vorbit cu Moise astfel : "Numărați toată obștea fiilor lui
Israel după semințiile lor, după familiile lor și după numele lor, om cu om. Tot
bărbatul de la douăzeci de ani în sus, tot cel ce poate ieși la oaste în Israel, să se
numere de tine și de Aar on și să se rânduiască în tabăra lui. Dar cu voi să mai fie
din fiecare seminție câte un om, care e cel mai de seamă în neamul său" (Numeri,
1, 1-3). Observăm aceeași intenție de a cuantifica pe cei care pot lupta și care au
fost numărați după seminții.
În secolul 6 î. H. se instituie în imperiul roman census -ul (recensământul),
fiecare cetățean fiind obligat, odată la cinci ani, să -și declare numele, vârsta,
familia, bunurile de orice fel, fiind forțat să se întoarcă la locul de naștere pentru
astfel de declarații. Scopul principal era de a identifica bărbații cu vârsta aptă
pentru a fi înrolați dar și pentru a avea o bază reală de impozitare.
Începând cu anul 150 d. H. declararea nașterilor devenise obligatorie
(practic se consemn au primele infor mații privind mișcarea naturală a populației).
Respectând regulile census -ului roman astfel de investigații au continuat în Evul
Mediu ajungându -se la descrieri foarte minuțioase ale resurselor umane și
materiale din acea epocă.
În paralel cu aceste prim e semne privind necesitatea măsurării populațiilor
au apărut și teoriile sau doctrinele despre populație. Respectivele doctrine au fost
nu de puține ori subiect al unor volume ample de specialitate3. Vom exemplifica în
acest capitol o serie de doctrine c onsiderate cele mai importante enumerate și de
către A. Vidal (1994).

3De exemplu Roussel A. (1980). Histoire des doctrines démographiques illustrée par les
textes , Paris: Ed. Nathan; Vidal A. (1994). La pensée démographique , Presse univ. de
Grenoble etc.

12 Din antichitatea greacă autoarea amintește de doctrinele ilustrate de către
doi mari filosofi: Platon (în Republica , Legile ) și Aristotel ( Politica ). Platon era
preocupat de cetatea i deală (mai întâi la nivel filosofic/conceptual în Republica,
apoi la nivel aplicat în Legile ): structurarea acesteia în cele trei clase (producători,
gardieni, conducători) și volumul constant al populației de 5040 de locuitori,
număr ales de Platon dator ită numărului mare de divizori!4. Y.Charbit (2002)
amintește de faptul că cetatea în viziunea lui Platon era o utopie care impunea o
populație staționară. Pentru îndeplinirea acestui deziderat Platon suger a măsuri
pentru a menține populația sub control: r estrângerea nașterilor, controlul
măritișului fetelor, redistribuirea băieților către familiile fără copii etc. Platon
recomanda chiar vârstele propice căsătoriilor: 16 -20 de ani pentru femei, 30 -35 ani
pentru bărbați, însă cum număr ul bărbaților era infer ior celui al tinerelor fete ar fi
rămas și destule fete nemăritate. Bărbații care nu erau însurați după 35 de ani
trebuiau să plătească o amendă.
Cât privește pe Aristotel, în cartea lui, Politica (2001; 39 -40), acesta
polemiza cu Hippodamos cel ce a i nițiat împărțirea geometrică a orașelor și care ar
fi schițat caracteristicile cetății ideale: o populație de 10 000 de locuitori, trei clase
ocupaționale (meșteșugari, agricultori, armată), trei tipuri de teritorii (sacru, public
și privat), tribunal supr em al bătrânilor, trei tipuri de legi (după cele trei spețe:
insultă, vătămare, cr imă). Aristotel critică aceste idei considerând, că nu este
posibilă divizarea cetățenilor asigurându -se în același timp participarea tuturor la
diriguirea cetății : Stagirit ul ajunge să constate în final superioritatea celor care
dețin arme5. Trebuie însă limitat numă rul locuitorilor? Aristotel era de aceeași
părere cu Pl aton, deoarece o cetate trebuia să cuprindă un număr viabil de persoane
până la pragul în care viața devin e dificilă sau imposibilă. De altfel precizările lui
Aristotel sunt fără echivoc: "Relativ la expunerea (aici cu sensul de abandon) sau
întreținerea copiilor după naștere, o lege trebuie să prevadă că nici un copil diform
nu trebuie crescut; în cazul unui mare număr de copii, dacă rânduiala moravurilor o
împiedică, atunci să nu fie expus (abandonat) nici un nou născut; de fapt trebuie să
fi fost fixată limita nașterilor. Iar dacă se nasc copii în urma unirilor peste limită,
trebuie provocat avortul înainte ca ființa să prindă simțire și viață"(2001;196). În ce
privește procrearea , Aristotel recomanda ca vârstă maximă să fie "patru sau cinci
ani peste 50" limită după care copiii oricum sunt imperfecți iar "legiuitorul trebuie
să vegheze la optima dezvoltare a corpului celor ce trebuie crescuți" (2001;19 4).
Creșterea populației trebuia să țină cont de mijloacele de subzistență: "s -ar putea
presupune că trebuie pusă o limită procreării mai degrabă decât averii, astfel încât
nașterile să nu depășească un anumit număr."(2001; 35). Aristotel respinge însă

4 Este vorba de cei 5 9 de divizori ai numărului 5040; a se vedea în vol. Platon (1995).
Legile . București: Ed. IRI, p. 154. Platon considera că "legiu itorul e dator să cunoască
proprietă țile numerelor "!
5 Pentru o detaliere a polemicii respective a se vedea Zoe Petre (2000) . Cetatea greacă .
București:Ed. Nemira, pp. 131 -138.

13 alte idei platoniciene. De exemplu ideea ca femeile să fie comune pentru toți sau
ideea transferului nou -născuților între cele trei categorii de cetățeni stabilite de
către Platon.
Ca o concluzie observăm că populația staționară poate implica infanticidul,
pe care, atât Platon cât și Aristotel l -au acceptat. Th. Malthus (1992; 106 -110)
explică pe larg toate măsurile antinataliste pe care le puteau lua vechii greci pentru
a menține populația constantă explicând faptul că obstacolele împotriva creșterii
populației își aveau rădăcinile în însuși modul de distribuire al terenurilor agricole
dar și în posibilitățile limitate de a constitui noi colonii. Rezumând, Th. Malthus
consideră că Platon "a văzut perfect tendi nța populației de a crește peste mijloacele
de subzistență" însă soluțiile alese pentru a împiedica această creștere "erau
groaznice".
Trecând la Roma antică amint im de legile populaționiste ale imperiului
roman. Aceste legi urmăreau protejarea căsătorii lor, erau contra adulterului dar și
al celibatului. Aceste legi aveau în vedere reglarea declinului populației care se
confrunta cu numeroase epidemii sau calamități naturale. Din păcate o fiscalitate
foarte mare descuraja creșterea natalității.
Evul me diu a schimbat radical viziunea despre lume mai ales în ce privește
dimensiunea religioasă a existenței. Marii gânditori religioși ai acelor timpuri au
reluat îndemnurile biblice de populare a lumii în condițiile unei morale sui generis
impusă de canoane r eligioase. După A. Vidal perioadele următoare – Renașterea și
Reforma – au fost dominate de un „mercantilism populaționist” prin intermediul
căruia puterea oricăru i stat era constituită și dintr -o perspectivă demografică. În
acea perioadă extinderea produc ției agricole a dus la o creștere a populației mai
ales în secolele XI -XIII. De altfel această creștere era văzută ca un câștig pentru
conducători . Această creștere nu trebuia să fie totuși în exces deoarece puteau
apărea sărăcia, bolile, foametea.
Perioada imediat următoare până în sec. XVIII a fost dominată de teoriile
unor economiști importanți ai acelor vremuri (Cantillon, Mirabeau, Quesnay , A.
Smit h) care prevestesc în mare parte viitoare a teorie a lui Th. Malthus. Econ omiștii
epocii încep să anal izeze critic legătura dintre dezvoltarea economică și cea a
populației.

14 *

Din perspectiva măsurărilor
demografice s -au înregistrat progrese
remarcabile mai ales în perioada
aritmeticii politice când s-au impus o serie
de cercetători precum John Graunt (1620 –
1674) inițiatorul analizei demografice ,
William Petty (1623 -1687) întemeietorul
economiei politice moderne și al școlii
aritme ticii politice, Edmund Halley ( 1656 –
1742) cu co ntribuții în estimări asupra
populațiilor . J. Graunt a elaborat în 1662
celebra lucrare “Natural and political
observations upon the bills o f
mortality chiefly with reference to the government, religion, trade, growth, air,
deseases etc. of the City of London”. In această lucrare autorul pune bazele
analizei demografice plecând de la tabelele de mortalitate extinzând concluziile și
la raporturile dintre sexe, fertilitate, migrație, cauzele de deces etc. cu scopul de a
face comparații utile în ce priveșt e raporturile orașului Londra cu celelalte regiuni
engleze.
La rândul lui, W. Petty a preluat și perfecționat rezultate le analizelor lui
Graunt iar E. Halley este recunoscut astăzi ca primul creator al unei tabele de
mortalitate complete. Să amintim de a portul statisticienilor și matematicienilor din
epocă – contribuții având L. Euler, J. P. Süssmilch etc.
La sfârșitul sec. XVIII se impune în gândirea demografică mondială Th. R.
Malthus prin lucrarea deja celebră “Eseu asupra principiului populației” ( prima
ediție în 1798; trad. în lb. română în 1992). Acest important demograf și economist
a enunțat pentru prima dată o teorie demo -economică precum și un prim proiect de
politică socială. Pentru Malthus creșterea populației și creșterea economică sunt
doi factori puternic dependenți unul de celălalt condiționându -se reciproc.
Principalele idei ale lui Th. Malthus le regăsim și în ediția românească a
operei citate (1992; 10) :
-numărul populației este în mod necesar limitat de mijloacele de
subzistență
-numărul populației crește în mod invariabil atunci când mijloacele de
subzistență cresc excepția cazului când această creștere este stopată de o serie de
obstacole
-obstacolele în calea creșterii populației se reduc în esență la reținere
morală, viciu ș i suferință . Ca tipologie ele se clasifică în două categorii:

Fig. 1 Prima ediție a lucrării lui J.
Graunt

15 a. obstacole preventive (reținere morală)
b. obstacole pozitive (sau represive) care sunt independente de
voințele individuale (lipsa hranei, boli, epidemii etc.)
-populația crește în pro gresie geometrică în timp ce mijloacele de
subzistență cresc doar în progresie aritmetică,
-numărul populației se dublează od ată la 25 de ani.
Th. Malthus recomanda reținerea morală (celibat, întârzierea căsătoriilor,
abstinență sexuală) dacă nu există m ijloacele pentru creșterea copiilor . Cât privește
argumentarea lui Th. Malthus are la bază "istoria comparată a societăților umane"
(Kreager, 2014). Th. Malthus a polemizat cu o s erie de gânditori contemporani
precum Godwin sau Condorcet. Godwin susținea î n lucrarea An enquiry
concerning political justice (1793) că "miriade de secole de creștere a populației
pot trece iar pământul va găsi resurse pentru susținerea tuturor" . Godwin
recomanda întoarcerea oamenilor la natură și sentimente umane iar familiile pot
avea fiecare câte 10 copii. La rândul lui, Condorcet susținea în celebra Esquisse
d’un tableau historique des progrès de l’esprit humain (1795) că rasa umană este
capabilă de un progres nelimitat de unde și ideea imortalității umane. Th. Malthus
a criticat aceste poziții în încercarea de a -și impune propria teorie6.
Apariția teoriei malthusiene a divizat pe mulți dintre savanții epocii în
două tabere: malthusieni și anti -malthusieni pentru ca mai apoi critica să fie
susținută de utopiști și socia liști. Dintre malthusieni amintim pe J. Bentham care
preciza că "Populația nu este limitată de dorința de a avea acte sexuale ci de
mijloacele de subzistență". De asemenea J. Bentham era pe aceleași poziții cu Th.
Malthus în ce privește legile de ajutorare a săracilor în sensul insuficienței
resursel or pentru ajutorarea tuturor. Cât privește pe J. S. Mill acesta a mers mai
departe în ce privește stoparea populației prin contracepție , punct în care se
diferenția de Th. Malthus7. Stuart Mill ajunge și el la c oncluzii apropiate cu cele
ale lui Th. Malthus cu anumite nuanțe. Alți malthusieni au fost D. Ricardo și Jean
Baptiste Say. D. Ricardo în opera lui On the principles of Political economy and
Taxation (1817) atrage atenția asupra consecințelor creșterii pop ulației: va fi
nevoie de cultivarea de suprafețe suplimentare care nu sunt foarte productive , fapt
care va crește rentele funciare însă va scădea profitul din moment ce investițiile din
acele terenuri vor fi mai mari. Profitul reinvestit va duce tot la creșterea rentelor, de
unde și riscurile pauperizării. La rândul lui , Jean Baptiste Say în Traité d’Économie
Politique8 (1803) se ocupa de problema populației ca și subiect de economie
politică. Say notează – în linia lui Malthus – că "în ciuda capacității de p reviziune a
omului, a constrângerilor pe care rațiunea, legile sau moravurile le impun, este

6 După W. Petersen (1971) demersul lui Godwin era mai degrabă reacționar în timp ce al
lui Malthus era progresist!
7 Pentru o prezentare pe larg privind pe cei trei gânditori a se vedea M. Queen (2008).
8 Accesibil la adresa www.institutcoppet.org!

16 evident că înmulțirea oamenilor nu va fi întotdeauna exact cât permit mijloacele de
existență, ci ceva peste".
Critica teoriei malthu siene s -a accentuat odată c u aportul anti –
malthusienilor dar și a l utopiștilor și socialiștilor Fourier, Prudhon, Marx . Karl
Marx a fost un critic acerb a operei lui Th. Malthus însă trimiterile la opera
acestuia din Capital ul (1867) sunt în general fără supo rt științific (T. Rotar iu, 2003;
38). Într-o astf el de trimitere , Marx consideră că Malthus, un admirator al claselor
guvernante, nu vr oia să facă legătura dintre suprapopulare și legile inerente ale
capitalismului. În alt loc Marx considera că principiul populației a fost elabo rat
doar pentru clasa dominată.
În final să amintim și de neo -malthusieni care continuă linia maestrului
însă cu alte propuneri : controlul fertilității prin diverse mijloace (criticat în
continuare de adversarii ideologici ca fiind îndreptat împotriv a proletariatului). Nu
este un secret însă faptul că creșterea populației îi afectează în pr imul rând pe cei
expuși la sărăcie.
*
Revenind la tehnicile măsură rii populați ilor să amintim că acestea s-au
intersectat în mod inevitabil cu cercetările g enerale de statistică. De altfel, termenul
de statistică (1787) a fost anterior impus celui de demografie (1855).
După anul 1800 se constată o puternică diversificare a instrumentelor
folosite de către demografi aportul cel mai important venind tot de l a statisti cieni
sau de la matematicieni. Î n această perioadă pe care o putem numi cantitativistă s-a
impus A dolphe Quételet cu contribuții privind organizarea și aplicarea
recensămintelor (a coordonat primul recensământ din Belgia) , impunerea legii
numerel or mari și a probabilităților ca fundament e ale cercetărilor inferențiale;
Wilhelm Lexis, creatorul celebrei diagram e Lexis cu ajutorul căreia se pot analiza
datele demografice din perspectivă transversală dar și longitudinală ; matematicienii
B. Gompertz, F. Galton, K. Pearson, Laplace, G. U. Yule etc., care au introdus
diverse modele matematice de analiză . In această perioadă trebuie menționat că s –
au conturat adevărate școli de gândire : italiană, nordică, franceză etc. fiecare având
contribuții importante la desemnarea demo grafiei ca știință de sine stătătoare. Cei
interesați pot afla și alte amănunte din V. Trebici (1975; 23 -38).
In sfârșit putem aminti și de perioada modernă (contemporană) a
demografiei care coincide cu impunerea unor autori precum A. Sauvy, A. J. Lotka,
A. Landry, A. J. Coale, F. Notestein etc. care au dus mai departe analizele
demografice plecând de la diverse modele matematice sau pur teoretice, propunând
de asemenea o serie de termeni importanți în analizele demografice: revoluție
demografică, populații stabile, tranziție demografică etc. Această perioadă coincide
și cu dezvoltarea procedeelor moderne de culegere și prelucrare a datelor și
impunerea unor metode specific demografice pentru promovarea anumitor politici
demografice de c ătre factorii de conducere la nivel guvernamental.

17 III.1. Tradițiile demografiei în România

În anul 1849 Nicolae Șuțu publica lucrarea “Notions statistiques sur la
Moldavie” care poate fi considerată prima lucrare cu caracter demografic apărută
pe terit oriul țării noastre. Începând cu mijlocul secolului XIX crește interes ul
pentru recensăminte după modelul primului recen sământ științific modern efectua t
în Belgia ( 1846 ) care a reunit trei serii de date: despre populație, despre agricultură
și despre indu strie. În țara noastră Dionisie Pop Marțian a organiza t recensământul
populației din Ț ara Românească în anii 1859 -1860. Exact în aceeași perioadă, Ion
Ionescu de la Brazi coordona recensământul în Moldova după care a și publicat
lucrarea “Povățuiri pentru catagrafia Moldovei, precedate de oarecare elemente de
statistică”.
Munca de recenzare este reluată în anul 1912 sub coordonarea dr. Leonida
Colescu , același care a publicat în anul 1944 datele recensământului din 1899.
Acest cercetător se remarcă prin analizele consacrate legăturii dintre f actori i
economici și fenomenel e demografice și prin ancheta industrială efectuată în anul
1902. Recensământul din 1930 (coordonat de către D. Gusti) a cuprins și
inventarierea întreprinderilor din întreaga țară. El a fost urmat în 1941 de
Recensământul agricol, primul de acest gen realizat în țara noastră și care a fost
utilizat în reforma agrară din 1945. Recensămintele populației s -au efectuat și în
anii 194 8, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011.
O analiză a evoluț iei demografiei românești după 1948 a fost făcută de
către V. Trebici (1999; 9 -31). Astfel, marele demograf român, atrage atenția asupra
ideologizării interpretărilor recensămintelor din perioada comunistă. De asemenea
acesta consemnează principalii autori cu contribuții în demografia românească de
astăzi: A. Golopenția, D.C. Georgescu, dr. S. Manuilă, G. Retegan, V. Ghețău
(director al Centrului de Cercetări Demografice al Academiei ), I. Hristache , D.
Sandu, V. Sora , C. Mihăescu , M. Țarcă , Al. Bărbat etc. La aceștia adăugăm pe T.
Rotariu, C. Mureșan și C. Zamfir. Vom reveni la acești autori în diverse capitole
ale cursului de față. Să mai amintim de Centrul de studiere a populației de la
Universitatea Babeș Bolyai coordonat de prof. dr. T. Rotariu, cu nume roase apariții
editoriale dar și man ifestări științifice de profil (amintim și alți autori importanți
consacrați de acest centru : M. Hărăguș , V. Vereș , E. Mezei , P. T. Hărăguș , S.P.
Bolovan, I. Bolovan, C. Pădurean ).

18
IV. Surse de date în demografie i

Datele culese pentru analize demografice sunt de două tipuri: cele culese la un
moment dat (cum ar fi în cazul recensământului) și cele culese prin înregistrare
continuă (cum ar fi cazul nașterilor , căsătoriilor sau deceselor). Aceste două
direcții sunt rezumate altfel de către A. Sauvy (1984; 7):
-măsurări statice (care consemnează datele unei populații la un moment
dat, structura acesteia, repartițiile după vârstă, sex, profesii etc.)
-măsurări dinamice/cinematice (consemnarea nașterilor, deceselor,
migrației, date din anchete longitudinale etc.)
Toate strategiile de culegere a datelor se subsumează unor surse de informații deja
consacrate în demografie. Sursele de date demografice sunt:
a. recensământul populației
b. statistica stării civile și a migrațiilor
c. registrele de populație
d. anchetele demografice.
Acestea vor fi detaliate în capitolele următoare.

IV.1. Recensământul populației

Recensământul reprezintă o înregistrare totală (exhaustivă) a populației (și
după caz a locuințelor, a bunurilor etc.) de pe un anumit teritoriu. Dacă respectivul
teritoriu este unul național atunci este vorba de un recensământ general iar dacă
acel teritoriu este mai mic și strict delimitat atunci este vorba de un recensământ
parțial. Indiferent de form a sa, recensământul implică costuri importante9, motiv
pentru care el se organizează la intervale temporale mari de 7 -10 ani. În România
recensămintele organizate până astăzi au fost următoarele10:

Recensământul din 1859 -1860 (desfășurat în paralel în Mo ldova prin
Direcția de Statistică a Moldovei condusă de Ion Ionescu de la Brad și în Țara
Românească prin Serviciului Statistic Central condus de Dionisie Pop Marțian).
Recensământul general al populației României din 1899 (primul
coordonat de Leonida Colescu, cel ce a condus Direcția Statisticii Generale)

9 De exemplu c f. HG 1502/2009, pentru recensământul din 2011 se preciza suma
necesară: 192.624 mii lei!
10Lista este preluată după site -ul http://www.recensamantromania.ro, accesat 06.02.2016;
un istoric al recensămintelor putem găsi la adresa http://www.amosnews.ro.

19 Recensământul general al populației din 1912 (coordonat de Leonida
Colescu; a oferit informații utile în perioada de dinaintea primului război mondial)
Recensământul general al populației din 19 30 (primul care cuprindea
România reunită, conside rat o realizare științifică de e xcepție; a cu prins și
inventarierea î ntreprinderilor din întreaga țară).
Recensământul general al populației din 1941 (de mare importanță în
contextul războiului mondial; a conținut în premieră și date despre agricultură )
Recensământul agricol și al populației din ianuarie 1948 (primul realizat
de conducerea comunistă a țării)
Recensământul populației din februarie 1956
Recensământul populației și locuințelor din m artie 1966
Recensământul populației și al locuințelor din ianuarie 1977
Recensământul populației și locuințelor din ianuarie 1992
Recensământul populației și al locuințelor din 2002
Recensământul populației și al locuințelor din 2011

De altfel, d e pe același site aflăm și de recensăminte specifice pe arii
restrânse sau pe anumite populații țintă: Recensământul din Transilvania (1857),
Recensământul copiilor în vârstă școlară din comunele rurale și urbane (1894),
Microrecensământul copiilor proteja ți din România (2002) etc.
Ne vom referi acum la trăsăturile importante ale oricărui recensământ
modern efectuat în România însă cu exempl ificări pe ultimele trei recensăminte
așa cum putem vedea în Tabelul 1.
La acestea trebuie adăugate și alte carac teristici comune tuturor
recensămintelor citate:
Se stabilește prin lege un organism coordonator al recensământului:
Comisia Centrală pentru Recensământul Populației și al Locuințelor.
unitatea de observare este gospodăria iar unitatea de înregistrare este
persoana.
In anchetele de tip recensământ se cere identificarea precisă a
gospodăriilor. Conform Manualului personalului de recensământ (2001)
gospodăria este “grupul de două sau mai multe persoane care locuiesc împreună în
mod obișnuit, având în gen eral legături de rudenie și care se gospodăresc în
comun”. Se deduce de aici că o locuință poate cuprinde una sau mai multe
gospodării tot așa cum pot exista și gospodării cu o singură persoană.
datele obținute sunt confidențiale.
datele sunt înscrise la domiciliul subiecților în formulare speciale.

20
Tabel 1. Informaț ii privind organizarea recensămintelor î n România
Caracteristica
recensământului Recensământ 1992 Recensământ 2002 Recensământ 2011
este organizat prin
inițiativă
guvernamentală Hotărârea Guvernului
României Nr. 1079
din 8 octombrie 1990 Hotărârea Guvernului
României nr. 680 din
2001 și HG 504/2001 Hotărârea
Guvernului nr.
1502/2009 urmată
de alte hotărâri și
legi; la acestea s –
au adăugat
recomandările
Eurostat
Conține referințe
specifice privind la
populația recenzată Au fost cuprinși toți
cetățenii români cu
domiciliul în țară
indiferent dacă aceștia
erau la data
recensământului în țară
sau în străinătate. La
aceștia s -au adăugat și
persoanele care nu
aveau cetățenie română
dar care aveau
reședința permanentă
sau temporară în
România. Au fost excluși cetățenii
români plecați în
străinătate pentru o
perioadă neîntreruptă
mai mare de un an,
adică 178 500 persoane
și au fost incluse
persoanele străine care
aveau stabilit în
Români a domiciliul de
peste un an, adică 24.000
mii de persoane. Aceleași reguli ca
în 2002
Moment de referință Ora 0 din 7 ianuarie,
1992 Ora 0 din 18 martie 2002 Ora 0 din 20
Octombrie 2011
Perioada de
înregistrare 7-14 ianuarie 1992 18-27 martie 2002 20-31 octombrie
2011

De exemplu la recensământul din 2002 s -au folosit mai multe tipuri de
formulare:
-formulare de înregistrare (formular PL pentru persoane și locuințe,
formular PC pentru persoane din unități de locuit în comun, formular PH pentru
persoane din unități de locuit de tip hotel etc.)
-formulare de centralizare (formular CL –centralizator al clădirilor și
locuințelor, formular CP -centralizator al populației din sectorul de recensământ
etc.)
-formulare auxiliare (formular B -borderou general al recenzorului,
formular PR -fișa personalului de recensământ).
La recensământul din 2011 au fost folosite următoarele formulare:
-formulare de înregistrare (formular P -înregistrare persoane, G -înregistrare
gospodărie; LC – Locuință, clădire; formular M – Persoane de 15 ani și peste,
plecate în străinătate; formular PPI -persoane plecate în străinătate pe perioadă

21 îndelungată; formular SC – Spații colective de locuit de tip hotel sau cămin și
persoanele din cadrul lor; formular TP pentru spații colective de locuit, persoane
temporar prezente). La acestea se adăugau formulare de centralizare și formulare
auxiliare.
Obs 1. De ce este important momentul de referință al recensământului?
Acest moment condiționează înregistrările recenzorilor. De exemplu pen tru
recensământul din 2011 operatorii erau obligați să înregistreze un copil născut
înainte de ora “0“ din ziua de 20 octombrie 2011 dar și o persoană decedată după
ora “0“ din ziua de 20 octombrie 2011 (acea persoană era în viață la momentul de
referință) . În schimb, nu s -au înregistrat copiii născuți după ora “0“ și nici o
persoană decedată înainte de ora “0“ din aceeași zi limită (20 oct. 2011). De
asemenea se înregistrau locuințele și clădirile a căror demolare a început după
momentul de referință.
Obs 2. Pe lângă problema confidențialității11 s-a convenit și asupra
obligativității declarării datelor pentru recenzori deși se știe că un număr de
procente din populația totală, din diverse motive, au rămas nerecenzate. La ultimul
recensământ această cifră a fost estimată la 2,8%! Cu toate acestea toate persoanele
erau obligate prin lege să ofere date iar refuzul reprezenta o contravenție și se
sancționa conform legii!
Dacă ne oprim la ultimul recensământ, referitor la o persoană oarecare, în
urma aplicării chestionarelor , datele obținute se refereau la: domiciliul actual,
numele și prenumele cu inițiala tatălui, CNP, dacă persoana este fără adăpost, sex,
locul și data nașterii, starea civilă, anul căsătoriei pentru femeile căsătorite, situația
la momentul recenzării (prezentă sau temporar absentă), de câte luni a plecat
persoana (dacă este cazul), numărul de copii n ăscuți vii, cetățenia, etnia, limba
maternă, religia, nivelul de instruire, statutul pe piața muncii al persoanei, timpul
de lucru în perioada r ecens ământului, statutul profesional (salariat, patron, lucr ător
pe con t propriu, membru al unei asoci ații, lucr ător în propria gospod ărie sau alt ă
situație), locul de muncă, sectorul de muncă, situația șomajului (dacă este cazul),
eventuale dificultăți pe care persoana le are în desfășurarea activităților (dificultăți
de vedere, de auz, motorii, de memorare, de îngrijire proprie, de comunicare) și
dacă beneficiază de ajutorul unei alte persoane.
În ceea ce privește locuințele, la ultimul recensământ, s -au cerut
următoarele informații: numărul de gospodării, numărul persoanelor din locuință,
tipul locuinței, statutul și situația ocupării, poziția locuinței, niveluri, forma de
proprietate, camere de locuit. În chestionare se cereau apoi informații amănunțit e
despre bucătărie, baie, toalete, alim entarea cu apă (caldă), canalizare, curent
electric și aer condiționat, încălzirea locuinței, tipul de tâmplărie a ferestrelor,

11Datele de recensământ sunt destinate doar prelucrării statistice și nu pentru a identifica
plătitorii de impozite sau diverse amănunte privind locuințele celor interogați! În același
sens se ce re și CNP ul persoanelor, etnia, religia și limba maternă!

22 reabilitarea termică etc. O serie din acești itemi au ridicat unele suspiciuni din
partea respondenților deși s -a accentuat scopul exclusiv statistic ale unor astfel de
date.
Pentru a exemplifica vom reproduce un fra gment dintr -un formular de tip
G (gospodărie):

Fig. 2. Tip de formular de recensământ

LISTA PERSOANELOR DI N GOSPODARIE
(prezente și temporar absente, plecate pentru o perioadă mai mică de 12 luni)

FORMULAR G

Confidențialitatea datelor
Toate informațiile din acest formular sunt strict
confidențiale și vor fi utilizate numai în scop statistic.
Obligativitat ea furnizării datelor
Toate persoanele sunt obligate să furnizeze date cf. art. 2
din OG 36/2007 privind efectuarea Recensamintului
populației și locuințelor din 2011.Refuzul de a furniza
aceste date este considerat contravenție și se sancționează
cf. art . 21 din HG 1502/2009 privind organizarea și
desfașurarea Recensamântului populației și locuințelor
din 2011.
Județul………………………………………………
Municipiul/Orașul/Comuna…………………………
Localitatea componentă/Satul…………………
Str……………………………………Nr…………
Bl…….Sc………..Et…………Ap…… …….Sector
[Numărul mapei……………………………
Numărul formularului din mapă……………..
Numărul formularului G din mapă……………
Numărul p ersoanelor din gospodărie…………
Numărul persoanelor plecate pe o perioadă
îndelungată…
Numărul persoanelor temporar prezen te……….
Numarul formularelor M din gospod ărie……………..
Titlul sub care gospodăria ocupă locuința
Gospodăria ocupă locuința în calitate de:

1  Proprietar
2  Chiriaș
3  Altă situație

LISTA PERSOANELOR DIN GOSPODARIE
(prezente și tempor ar absente, plecate pentru o perioadă mai mică de 12 luni)
Nr.
Crt Nume si prenume Gradul de rudenie cu capul gospodăriei Numărul de ordine
la care sunt
înregistrați Capul
gospodăriei
Sot/Sotie
Partener/Partene
ra
Fiu/Fiica
Ginere/Noră
Nepot/Nepoată
Tată/Mamă
Frate/Soră
Cumnat/Cumnata
Nepot/Nepoata
Socru/Soacră
Altă rudă
Neînrudit
Sotul/Sotia

Tatal
Mama
1 O O O O O O O O O O O O O O O O
2 O O O O O O O O O O O O O O O O
3 O O O O O O O O O O O O O O O O

23 O problemă deosebită este legată de calitatea datelor culese. În acest scop
United Nations Economic Commission for Europe (2006) sublinia importanț a
acurateț ei datelor culese impunând un model de verificare. Astfel calitatea datelor
trebuie să respecte șase dimensiuni: relevanța (reflectă gradul în care datele se
potrivesc nevoilor utilizatorilor), acuratețea (gradul în care informația descrie
corect fenomenele măsurate ), promptitudinea (se referă la intervalul dintre
momentul de referință și data la care informațiile devin disponibil e; poate intra în
conflict cu relevanța și acuratețea ), accesibilitatea (ușurința cu care sunt obținute
datele statis tice), interpretabilitatea datelor (accesul la informații suplimentare
necesare interpretărilor statistice: concepte, definiții, variabile, metodologii de
culegere a datelor etc.), coerența (gradul în care datele de recensămâ nt pot fi
conexate cu alte info rmații statistice obținute de -a lungul timpului ; este facilitată de
standa rdizarea termenilor folosiți în analiza datelor).

Aplicație . Plecând de la un text emblematic al Recensământului Populației
din 1930 (a se vedea mai jos) scrieți un eseu privind u tilitatea recensământului:

Fig. 3. Comunicat de presă 1930

Completați informațiile cu cele din capitolul "Populația României", în vol.
I, Enciclopedia României (1938).[ autori S. Manuilă, M. Georgescu]!

Aplicație. Accesați biblioteca de sociologie So ciolb uc de pe site -ul Facultății de
Sociologie a Universității București. Identificați paginile scrise de către A.
Golopenția despre Recensământul Agricol din 1948. Scrieți un eseu plecând de la
acel text !

24 IV.1.1. Categorii de populații înregistrate la recensământ

Pe lângă populația stabilă, de obicei prezentă la domiciliile respective
există și alte categorii de populație aflate în tranzit . Tocmai de aceea se cere o
atentă înregistrare a tuturor celor aflați în această situație. După V. Sora, I.
Hristac he, C. Mihăescu (1996; 38 -40) se disting următoarele categorii de populație
înregistrate la o eventuală recenzare :
-populația stabilă (care are domiciliu stabil în localitatea recenzată ,
locuiește perman ent la o adresă anume ).
-populația prezentă (care se află în clădiri de locuit la data recenzării).
-populație temporar prezentă (care la data recensământului se află în
clădirile recenzate însă domiciliul stabil este în altă localitate)
-populație absentă temporar (care lipsește de la domiciliu și nu e ste
plecată din țară de mai mult de 12 luni de zile).
Demografii avansează și o formulă de calcul sugestivă:
Pst = P p – Pt + A t, formulă în care
Pst= Efectivul populației stabile
Pp =Efectivul populației prezente
Pt = Efectivul p opulației prezente temporar
At = efectivul populației absente temporar.

***
Aplicați a 1: Plecăm de la momentul de referință pentru recensământul din 2011 și
anume ora 0 din 20 octombrie 2011. Presupunem că interogarea subiecților în
cadrul recensăm ântului are loc pe 24 octombrie. Cum s -au făcut înregistrările în
următoarele cazuri:
-o locuință dată în folosință pe 17 octombrie.
-o locuință demolată pe data de 22 octombrie
-un copil născut pe data de 19 octombrie
-un copil născut pe data de 23 o ctombrie
-o persoană decedată pe data de 21 octombrie
-o persoană decedată pe data de 18 octombrie.

Aplicația 2 : Presupunem că în mun . Iași autoritățile urmăresc îmbunătățirea
trans portului local. S -a constatat că populația stabilă se cifra la 290.422 p ersoane,
populația prezentă temporar (în cea mai mare parte studenți) se cifra la 30.500
persoane iar populația absentă temporar se cifra la 15.250 de persoane. Care este
efectivul populației prezente care trebuie luată în calcul pentru dimensionarea
trans portului local?

25 Aplicație 3 : Lecturați volumul Recensământul din 1857. Transilvania (coord. T.
Rotariu), Ed. Staff, Cluj -Napoca, 1996. Î ncercați să faceți un comentariu propriu
referitor la datele incluse în acel volum. Căutați și alte date mai recente ș i faceți o
analiză comparativă.

Aplicația 4. Căutați pe Internet publicația Conference of European Statisticians
Recommendations for the 2010 Censuses of Population and Housing editată de
către United Nations Economic Commission for Europe în 2006. Ident ificați
recomandările propuse pentru recenzarea următoarelor categorii de populații:
studenții plecați la studii în străinătate, persoane aflate în situație de ilegalitate,
bătrânii din cămine pentru vârsta a treia, copii i care locuiesc alternativ cu părin ții
divorțați, persoane plecate de jumătate de an în străinătate.

IV.1.2. Populația stabilă și populația legală

În ultimii ani în România au apărut polemici diverse în legătură cu
numărul persoanelor cu drept de vot și în ce măsură există incongruen țe în ceea ce
privește dimensionarea științifică a populației. Într -un material postat pe site -ul
www.cursdeguvernare.ro12 se prezenta drept un paradox că deși populația numărată
la recensământul din 2011 (în date provizorii) a scăzut până la 19,04 milioane ,
numărul de votanți a crescut la 18,31 milioane. Din datele oficiale se observa că pe
teritoriul României erau 15,8 mil. de persoane cu drept de vot la care se adăugau
37.000 de străini cu drept de vot (care aveau domiciliu în țara noastră de peste un
an de zile). La aceste aproximări autorii au adăugat și dificultățile din teren la
aplicarea chestionarelor de recensământ considerându -se că aproximativ 1 milion
de persoane nu au fost recenzate.
Toate aceste dispute au avut loc în cadrul evenimentelor din anul 2012 care
au consemnat un referendum pentru revocarea președintelui României. Revocarea
se putea face doar cu jumătate plus unul din numărul alegătorilor înscriși însă nu s –
au prezentat la vot decât 46,13% dintre aceștia. Polemicile au continuat însă fie și
după intervenția instituțiilor statului. Astfel, într -un comunicat13 al Comisiei
Centrale pentru Recensământul Populației și al Locuințelor se preciza că "Dreptul
la vot trebuie să fie asigurat tuturor cetățenilor români în vârstă de 18 ani împlini ți

12 A se vedea articolul R. Diaconu, G. Grosu, "Populația scade, electoratul crește. Am
coborât la 19,04 milioane de locuitori, am urcat la 18,31 milioane de votanți", postat la
9.06.2012, accesat 10.02.2016
13A se vedea pe http://www.recensamantromania.ro/presa/comunicate -de-presa, Informare
privind stadiul șiactivitățile viitoare de finalizare a rezultatelor RPL2011 , accesat
08.02.2016

26 până în ziua alegerilor, indiferent dacă aceștia au sau nu reședința principală pe
teritoriul țării la data alegerilor". Prin această precizare se întrevede diferența dintre
populația stabilă (compusă din persoane care locuiesc de cel puțin 12 luni sau
intenționează să locuiască cel puțin 12 luni într -o localitate anume) și populația
legală (provine din Registrului Național de Evidență a Populației și reprezintă toți
cetățenii români cu drept de vot indiferent dacă și -au stabilit reședința înafara țării
fiind plecați pentru o perioadă mai mare de 12 luni de zile; la aceștia se adaugă
persoanele străine stabilite în România de mai mult de 12 luni calendaristice). În
concluzie sursele de date sunt diferite iar populați a legală este mult mai mare decâ t
popu lația stabilă mai ales după ce fluxurile migratorii au sporit cantitativ. Aceste
diferențe se pot vedea din următorul tabel:

Tabel 2. Populația stabilă vs. populația cu drept de vot
An calendaristic Populația stabilă cf. INS
(mil.) Populația legală (mil .)
1992 23.2 16.38
1996 22.5 17.21
2000 22.4 17.69
2004 21.5 18.45
2008 20.6 18.46
2012 20.1 18.31
2016 19.4 18.27

Polemicile legate de populația cu drept de vot sunt o constantă a
dezbaterilor publice. M. Kivu (2012) , referindu -se la mun. Bucure ști atrăgea
atenția asupra unor date diferite de numărare din partea Institutului Național de
Statistică (INS) și al Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea
Bazelor de Date (DEPABD) din M. A. I. Astfel dintr -un comunicat al DEPABD
din marti e 2012 se preciza că numărul persoanelor cu drept de vot în Capitală erau
de 1.812.086 persoane. Numai că la alegerile din 2008 persoanele înscrise în listele
electorale erau 1.785.667 alegători ceea ce denotă o creștere a populației între cei
doi ani. M. Kivu excludea această posibilitate în situația unui spor natural negativ,
spor migrator negativ și al intrărilor în sistem date de persoanele care au împlinit
18 ani în perioada 1990 -1993, ani de declin demografic. Pe de altă parte
recensământul din 2011 consfințea că populația stabilă din București era de
1.677.985 persoane (din care doar aproximativ 85% sunt cu drept de vot!).
Diferențele dintre estimări ajungeau și la 25% ceea ce ridică semne de întrebare
importante dacă ne referim la întreg teritoriul țării.

27
Problematica populației legale a fost amplu analizată de către renumit ul
demograf român V . Ghețău (2012) . Acesta a demonstrat că la votul din anul 2012
deși s-a vorbit de ani buni de o scădere a populației totuși sub -populația cu drept de
vot era în creștere. Situația a fost sintetizată de autor în tabelul următor:

Tabel 3.Evoluția populației cu drept de vot în perioada 2002 -2012
Sursa: V. Ghețău (2012)

Cum natalitatea a înce put să scadă accentuat după 1990 (odată cu
liberalizarea avortu rilor) se poate vedea din tabel că generațiile 1991 -1994 au
contingente în scădere. Cei născ uți între 1984 și 1990 provin di n generații
semnificativ mai mari astfel că "intrările" în sistem au fost totuși mari în timp ce
numărul deceselor a rămas rela tiv c onstant . Din ultima coloană observ ăm că în
perioada 2002 -2009 populația de 18 ani și peste a avut un stoc pozitiv însă acesta
s-a pierdut începând cu anul 2010. În sfârșit, d upă cum se vede în ultimul rând din
tabel autorul trage concluzia că în perioada 2 002-2012 pop ulația de 18 ani și peste
a cres cut cu 539 000 de persoane . În totului tot l a alegerile din 2012 s -a ajuns ca
populația cu drept de vot să numere 18,3 milioane. Tendința, pe termen mediu și
lung este însă extrem de nefavorabilă , populația de 1 8 ani și peste scăzând
semnificativ.
Încercând o concluzie privind populația legală cu siguranță există
discrepanțe în coroborarea datelor legate de populația stabilă și populația emigrată.
Reamintim că în statisticile naționale sunt considerate emigrat e persoanele care și –
au schimbat și cetățenia și tocmai de aceea numărul celor care părăsesc România
este subestimat. În consecință populați a legală este supraestimată. În încheiere să

28 amintim de un recent comunicat al Evidenței populației14 (din luna mai 2 016)
conform căruia 1.563 de persoane de peste 100 de ani au fost scoase din bazele de
date deoarece erau decedate (fiind totuși înregistrate !). De asemenea se făceau
verificări pentru alte 1.014 persoane aflate în aceeași speță. Un caz special îl
reprezi ntă "persoanele care fac solicitări de schimbare a reședinț ei" în perioada pre –
electorală. Din acest exemplu sesizăm erorile din sistem de data aceasta cu impact
asupra populației cu drept de vot!

Aplicație : Urmăriți datele furnizate de către instituțiil e statului la alegerile din
cursul anului 2016. Comparați diverse surse și trageți concluziile care se impun.
Urmăriți și datele referitoare la votul electronic sau prin corespondență. Faceți un
raport sintetic despre ceea ce ați observat.

IV.1.3. Studiu de caz nr 1: recensământul 200215

După publicarea rezultatelor acestui recensământ , populația României a
scăzut în 10 ani cu aproximativ un milion de persoane ( de la o populație de
22.810.035 de persoane înregistrate în 1992 la cele 21.698.181 înreg istrate în
2002) mai precis cu 1.111.954 de persoane. Să precizăm că la recensământul din
1992 au fost incluși cetățeni români și străini cu domiciliul în România chiar dacă
unii erau plecați din țară. În 2002 au fost excluși cetățenii români plecați din ț ară de
mai bine de un an de zile, adică un număr de 178.500 de persoane și au fost incluși
cetățeni străini care aveau reședința în România de mai bine de un an (aceștia fiind
în număr de 24.000). Dacă s -ar fi respectat metodologia anterioară populația din
2002 ar fi fost de 21.852.600 de persoane. Dacă din această cifră scădem pe cele
178.500 de persoane și le adunăm pe celelalte 24.000 atunci obținem cifra
populației înregistrată oficial în recensământul din 2002.
Scăderea populației cu un milion de pe rsoane este foarte mare dacă avem
în vedere, de exemplu recensămintele trecute. Iată care a fost evoluția cifrelor
începând cu 1930 cum vedem în Tabelul 4 :

14 A se vedea articolul "Actualizarea datelor la Evidența Popula ției: Peste 1.500 de
persoane cu varsta de peste 100 de ani figurau in sistem, desi erau decedate", pe
www.hotnews.ro, accesat pe 22.05.2016
15 Fragmente din acest subcapitol sunt preluate din articolul autorului (2008). The
Demographical Aspects of Migrat ion. Analele Universității “Al.I.Cuza”, seria Sociologie –
Asistență Socială , Iași: Ed. Universității "Al. I. Cuza", , vol. 1, nr. 1 precum și din articolul
autorului (2004). Census 2002. Reasons to worry?. în Caiete sociologice . Revistă a
Institutului Soci al Român , nr. 2.

29
Tabel 4. Evoluția populației la recensăminte
Anul recensământului Populația Creșterea procentuală f ață de
recensământul precedent
1930
1948
1956
1966
1977
1992
2002 14.280.729
15.872.624
17.489.450
19.103.163
21.559.910
22.810.035
21.698.181 –
112%
111%
110%
113%
106%
96%

Se observă din acest tabel cel puțin două lucruri: în primul rând populația
României nu a scăzut nici în perioada marcată de al doilea război mondial iar în al
doilea rând se observă că populația actuală este practic la nivelul anului 1977.
Cauzele principale ale scăderii populației stabile au fost identificate deja de
către demo grafi și nu numai: sporul natural negativ și emigrația. De altfel în anul
2002 rata brută a natalității era de 9,3‰ față de 11.9‰ rata brută a mortalității de
unde și sporul natural negativ.
Cea de a doua cauză a scăderii populației era migrația externă chiar dacă
cifrele statistice nu sunt întotdeauna foarte precise. Fluxurile migratorii cele mai
mari s -au înregistrat imediat după 1990 dar au scăzut apoi în intensitate: de la peste
44.000 în 1991 la su b 15.000 în anul 2000. Nu existau însă date certe pr ivind
situația migranților sau/și a migrației ilegale, mai ales după deschiderea granițelor
către Europa occidentală. La nivelul anului 2003, în urma unui sondaj CURS, s -a
constatat că peste 900.000 de oameni se aflau în luna aprilie la muncă în străinăta te
legal sau ilegal. De altfel, directorul CURS, Sebastian Lăzăroiu declara (în ziarul
Ziua, 13.07.2003) că 12% dintre gospodăriile din Romania aveau în luna aprilie
2003 cel puțin un membru plecat la muncă în străinătate. În aceste condiții o parte
a sol dului negativ de la recensământ ar rezulta din cauza neînregistrării celor care
lucrează la negru în străinătate!
O caracteristică importantă, observată din datele recensământului este dată
de raportul urban/rural. Față de 1992 populația rurală a crescut de la 45,7% la
47,3% iar județele cu creșterile cele mai mari au fost Iași, Constanța și Bacău (cu
cifre variind între 8,6 și 4,1%). Semnificația acestei creșteri este cu totul specială
dacă o raportăm la necesitatea integrării României în UE. Astfel, una din cerințe
era aceea de a avea o populație ocupată în agricultură în jurul a 10% (deși unii
oameni politici declar au că UE nu impu ne condiții României) . Într -o intervenție
din 24.06.02 subsecretarul de stat V. Steriu declara că „ populaț ia ocupată în
agricultură în 2001 a reprezentat 40,9 % din forța totală de muncă activă, față de
38% în anul 1999, creșterea datorându -se restructurărilor și disponibilizărilor din

30 unele sectoare industriale, agricultura jucând rolul de absorbant al forței de muncă
elibe rate”16.
Peste un an de zile, în 2003, Recensămân tul agricol avansa cifra de 28,3%
din forța de muncă ocupată în acest sector. De această dată la nivel oficial se
considera că sunt create premisele pentru ca în 2004 țara noastră să aibă un procent
de 14% din po pulația ocupată în agricultură. Toate aceste cifre erau contrazise de
INS dar și de datele luate în considerare chiar de UE, date care se opreau la 44%.
Din datele Recensământului 2002 reducerea forței de muncă ocupate în agricultură
era puțin proba bilă, pe fondul creșterii populației rurale.
A. Camara, fostul președinte al INS, declara că creșterea populației rurale
s-ar datora migrării către zonele peri -urbane a unei anumite pături privilegiate care
și-a construit vile sau alte case în zone rec unoscute ca fiind rurale.
Creșterea populației rurale era certificată și de alte date: creșterea
numărului de gospodării cu peste 88.000 față de recensământul anterior precum și
a locuințelor cu peste 260.000! Această creștere în cifre absolute rămâne a
problematică în condițiile în care doar 15,1% din locuințele rurale aveau alimentare
cu apă, doar 12,9% aveau canalizare, 13,4% aveau baie și doar 2% încălzire prin
termoficare .
Alte date interesante oferite de către Recensământ se refereau la
minoritățile din Romania (etnice sau religioase). După consemnarea declarațiilor
libere, ca și la recensământul precedent 89,5% dintre cetățeni s -au declarat români,
6,6% maghiari, 2,5% romi, 0,3% germani, 0,3% ucraineni etc. Se impun două
observații:
-scăderea importantă a populației maghiare cu aproape 200.000 de
persoane față de 1992
-consemnarea unui număr de 535.250 de romi (autodeclarați ).
Se impun aici câteva observații. Astfel reducerea populației maghiare era
probabil legată de circulației forței de muncă în țările vecine. De altfel deputatul
UDMR R. Raduly declara în ziarul Adevăr ul, 23 iulie, 2003 că „ 200.000 de
maghiari din Romania au optat deja pentru vagoanele ungurești ori pentru cele
europene” referindu -se direct la cei plecați să muncească înafara granițelor.
Cât privește numărul cetățenilor de etnie rroma, acesta continu a să fie o
necunoscută. La recensământul din 2002 nu s -a procedat la identificarea romilor
de că tre operatori ci la autoidentificare. Tocmai de aceea au putut apare
neconcordanțe. Să amintim doar de cercetările ICCV din 1998 și publicate în 2002
conform cărora numărul romilor era estimat la 1.515.000 de persoane. Același
institut estima numărul romi lor la nivelul anului 1992 undeva la 1 milion de
persoane (deși la recensământul din același an nu erau înregistrați decât 409.723!).
La rândul lor anumite organizații avansau cifre cuprinse între 2,5 și 3
milioane, cifre considerate exagerate. Necunoașt erea unei cifre exacte lasă astfel

16 Intervenție de pe www.guv.ro , accesată pe 28.06.2002

31 loc la interpretări și aproximări cu consecințe importante în cazul gestionării unor
programe sau politici sociale adresate acestei etnii.
Și în cazul grupărilor religioase se constatau anumite diferențe față de
recens ământul anterior: astfel dacă ortodocșii rămâneau 86,5%, penticostalii
înregistrau un plus de 110.000 persoane iar baptiștii și adventiștii câte 20.000
persoane în plus. Au scăzut însă numeric romano -catolicii, greco -catolicii etc.

IV.1.4. Studiu de caz nr 2. Recensământul din 201117

După cum se știe în 2011 s -a instituit un cadru legal și metodologic valabil
la nivelul întregii Uniuni Europene pentru o coroborare foarte bună a datelor
statistice.18 Această metodologie a permis o structură comună a i nstrumentelor de
lucru lăsând însă la îndemâna țărilor din UE alegerea acelor metode considerate
cele mai adecvate pentru culegerea datelor (fie prin tradiție fie prin evaluarea
capacității administrative de organizare).
Rezultatele provizorii ale r ecensământului se înscriu în evaluările deja
consemnate ale demografilor și sociologilor români19 care prevedeau o scădere a
populației țării noastre plecând de la evaluările privind sporul natural negativ și
propensiunea pentru migrați e circulatorie sau de finitivă a românilor.
Tipurile de populație consemnate în primele date parțiale au fost următoarele:

Tip populație Categorii Efective:
Populație înregistrată din care: 20254866
-Populație stabilă din care: Persoane prezente 18384049
Persoane tempor ar absente 658887
-Persoane plecate pe o perioadă
îndelungată (peste 12 luni) – 910.264
-Persoane temporar prezente – 301.666

Rezultatele provizorii confirmau o lipsă de peste 2,6 milioane de persoane
față de recensământul 2002 și încă din această faz ă a culegerii de date INS a

17Acest sub -capitol este o sinteză a articolului autorului (2012): The Measurement of
Population and Sources of Error. European Journal of Science and Theology , Vol. 8, nr. 3.
18A se vedea EUROSTAT (2011). EU legislation on the 2011 Population and Housing
Censuses. Explanatory Notes . European Union.
19A se vedea de exemplu V. Ghețău (2004). Declinul demografic al României: ce
perspective?. în rev. Sociolog ie românească, vol. II, nr. 2; T. Rotariu (2010), Studii
demografice , Iași: Ed. Polirom, pp. 215 -232; M. Preda (coord.) (2009). Riscuri si inechități
sociale in România . Iași: Ed. Polirom; CNPD (2006). Cartea verde a populației . București
etc.

32 precizat într -un comunicat de presă 20 faptul că „Procentajul locuințelor în care nu
s-a putut realiza recenzarea reprezintă 2,8% din totalul locuințelor, adică circa 1
milion de persoane (cuprinzând populația plecată în străină tate – întreaga familie –
pentru care nu a avut cine să îi declare în țară; populația necontactată)”. Aceste
precizări au fost confirmate și de un sondaj de opinie a IRES efectuat in perioada
31 oct -1 noiembrie 2011.21 Acest sondaj a fost realizat prin met oda CATI pe un
eșantion de 1469 de persoane cu vârsta de peste 18 ani și cu o eroare maximă
admisă de ±2.6%. Conform acestui sondaj 27% din respondenți considerau că
recensământul este destul de inutil sau chiar inutil. Chestionați daca au fost vizitați
de un recenzor răspunsurile au fost conform graficului următor:

Fig.4 Răspunsuri privind recenzarea

Sursa: IRES, Raport de cercetare, http://www.ires.com.ro , accesat
19.02.2012

Având în vedere ma rja de eroare considerăm că evaluarea IRES este
concordantă cu datele comunicate de INS. Cu toate acestea considerăm că analiza
rezultatelor trebuie coroborată cu analiza celorlalte surse de eroare care s -au
manifestat activ pe toată perioada desfășurării recensământului.
În articolul nostru din 2012 am enumerat ceea ce am considerat că a u fost
surse suplimentare de eroare:
a. Expunere mediatică negativă (multe articole în mass media mai degrabă
critice și cu conotații politice)22.

20INS, Comun icat de presă privind rezultatele provizorii ale Recensămantului Populației și
Locuințelor – 2011, februarie, 2012, accesibil pe site -ul www.insse.ro
21IRES, Atitudini și percepții ale populației față de Recesământul 2011 , noembrie 2011,
vezibil pe site -ul http://www.ires.com.ro .
22Pe lângă diverse articole din ziarele on -line am consemnat chiar și un site Internet cu
numele http://antirecensamant2011.wordpress.com, accesat la 19.02.201 2

33 b. Modalitatea de cul egere a datelor (folosirea metodei clasice cu operatori
de teren s -a dovedit vulnerabilă). Spre deosebire de România alte țări au recurs la
alte metode. Conform RFI România iată care au fost acele metode23:
– statistici oficiale (Austria, Belgia, Danemarca , Slovenia, Suedia).
– statistici coroborate cu interviuri realizate în teren (Franța, Germania,
Olanda, Spania)
– prioritizarea completării on -line a formularelor (Bulgaria, Estonia,
Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Polonia, Port ugalia, Marea
Britanie și Slovacia).
– distribuirea la domiciliu a formularelor și culegerea acestora după două
săptămâni (Cehia, Malta)
– completarea formularelor pe laptop (Cipru).
Toate metodele enumerate pot reduce considerabil costurile. Pentru Ro mânia
cercetarea de teren a avut nevoie de 120.000 de persoane24! Din păcate o serie de
recenzori s -au retras din cercetare nemulțumiți de remunerație. Nu există garanția
că toți operatorii s -au achitat în mod just de sarcinile culegerii de date.
c. Decl arații obligatorii versus declarații opționale (respondenții au opus
rezistență în a declara unele date).
Astfel o polemică aprinsă a fost declanșată de declararea CNP -ului. Din
start s-a precizat că menționarea CNP -ului era obligatorie atât din rațiuni
informatice cât și statistice pentru a controla dubla înregistrare. După doar trei zile
de la debutul cercetării purtătorul de cuvânt al INS a declarat că CNP ul nu este
obligatoriu să fie dezvăluit. În final autoritățile au revenit, CNP -ul a redevenit
obligatoriu, purtătorul de cuvânt a fost demis iar recenzorii au trebuit sa revină
pentru a recupera CNP -urile nedeclarate. Din cele relatate de specialiști acele CNP –
uri lipsă din bazele de date trebuiau recuperate prin apelarea la bazele de date din
evidența populației. S -a pierdut însă un timp prețios în econo mia cercetării de
teren.
d. Presiunile politice
În mod cu totul neașteptat recensământul a devenit subiect de confruntări
politice. Numeroase talk show -uri televizate au dezbătut până târziu î n noapte
aspectele în genere colaterale ale recensământului. Populația nu avea în acest caz
decât soluția de a urma cumva ceea ce liderii politici preferați îi îndrumă. A revenit
rolul opoziției politice să critice d in toate direcțiile , uneori îndreptățit, o
întreprindere statistică fundamentală care ne privea pe toți în consecințe. O serie de
lideri politici ai coaliției USL au criticat public recensământul25.

23 A. Pietroșel (2011). Cum s -a derulat recensământul în Europa. Emisiune la RFI
România , 7 noe.
24 Amănunte despre recensământ pe site -ul oficial http://www.recensamantromania.ro!
25A se vedea articolul " Ponta despre recensământ: Să dai recenzorului CN P-ul este ilegal" ,
postat pe site -ul www.romanialiberă.ro la data de 1 noiembrie 2011, accesat la data de

34 e. Organizarea inițială a cercetării (se impunea o mai largă popularizare;
campanii de informare extinse precum și corectarea neajunsurilor consemnate cu
ocazia recensământului de probă din 9 -16 mai 2011).
Sursele de eroare enumerate au întârziat apariția rezultatelor finale care au fost în
sfârșit disponibile în anul 2013.

IV. 2. Statistica stării civile și a migrațiilor

Statistica stării civile este centrată pe mișcarea naturală a populației cu alte cuvinte
pe consemnarea nașterilor (copii născuți morți sau vii) și a deceselor. La acestea se
mai adaugă căsătoriile și divorțurile. T. Rotariu (2003; 24 -27) atrage atenția asupra
numeroaselor dificultăți de înregistrare a acestor evenimente demografice mai ales
în rândul populațiilor marginalizate: există de exemplu persoane fără certificate de
naștere iar la acestea se adaugă persoanele fără ac te sau cu actele expirate. Cât
privește căsătoriile se pune problema dacă toate acestea sunt și recunoscute sau
declarate ca atare. Evoluția mariajului spre uniunile libere sau concubinaj poate fi
un obstacol în înregistrarea corectă și exhaustivă a acesto r evenimente
demografice . Divorțurile pot constitui o statistică separată din moment ce sunt
declarate doar la tribunale, separat de nașteri, decese și căsătorii care sunt
înregistrate în registrele administrației locale. Același autor T. Rotariu ( Ibidem )
face o listă a dificultăților de numărare în ce privește migrația. Pentru înregistrarea
la recensământ aceste fluctuații sunt clar delimitate cel puțin pentru migrația
definitivă, fenomenul migraționist este însă mult mai complex din moment ce
identificăm dificultăți de cuantificare date de migrația circulatorie, migrația
ilegală, migrația în alte scopuri decât munca, migrația internă etc. Majoritatea
studiilor de după Revoluție au indicat aceste probleme si chiar faptul că sute de mii
de persoane "scapă" analizei.
O sursă foarte bună de date este reprezentată de Sistemul național
informatic pentru evidența populației (SNIEP) care se află în grija Inspectoratelor
de Poliție și care este reglementat prin Legea nr. 105/1996 – privind evidența
populației și cartea de identitate (la care se adaugă alte modificări și completări
ulterioare). In cadrul SNIEP fiecărui cetățean îi corespunde un cod numeric.
Serviciul de evidență a persoanelor s -a înființat în anul 1949. Ca o continuare, în
anul 1990 s -a înființat Registrul National de Evidență a Persoanelor ca parte a
Sistemului National Informatic de Evidență a Populației.

19.02.2012; A se vedea adresa http://nastase.wordpress.com/2011/10/20/recensamantul –
cnp-ul-si-furtul -identitatii/ , accesată pe 19.02.2011

35 Registrul National de Evidență a Persoanelor (RNEP) reprezintă
"ansamblul datelor cu caracter personal ale cetățenilor români rezultate în urma
procesării automate, într -o concepție unitară, în scopul cunoașterii numărului,
structurii și mișcării populației pe teritoriul țării"26. Pe baza RNEP, Direcția de
Evidență a Populației și de Administrare a Bazelor de Date (DEPABD) alcătuiește
în dive rse momente listele electorale permanente care cuprind totalul populației
legale.

IV.3. Registrele populației

Regi stre complete privind populația sunt dificil de gestionat. În Europa
doar câteva țări utilizează în mod exhaustiv aceste registre d upă cum se observă
din Fig.5 : Austria, Danemarca, Norvegia, Suedia și Finlan da folosesc curent astfel
de registre. Pentru a le avea este nevoie de eforturi considerabile pe perioade
îndelungate de timp. V. Trebici (1979) aminte a de faptul că un prim registru a fost
inițiat în Suedia în anul 1749. Astăzi un ajutor foarte bun poate fi suportul
electronic, rețelele de calculatoare etc. care ar putea înregistra continuu momentele
semnificative d.p.d.v . demografic a le oricărei persoane având totuși un punct de
pleca re o numărare exhaustivă de tip recensământ. Nu știm dacă recentul
recensământ din 2011 efectuat la nivel european poate fi un început. Daca prin
acest recensământ s -au putut fixa foarte riguros fluxurile de populație care au
migrat în toată Europa, migra ția poate genera erori importante în constitu irea unor
registre de populație deși se pot include întrebări retrospective în cadrul
recensămintelor. O înlesnire poate veni de la faptul că orice persoană trebuie să
aibă un cod unic ( CNP ) și atunci ar putea f i urmărite anumite caracteristici mai
ușor (de exemplu migrația internă).

26A se vedea pe site -ul http://depabd.mai.gov.ro.

36 Fig. 5 Modalități de culegere a datelor la recensământ

Recensămâ nt clasic
Registre ale populaț iei
Registre ș i alte surse
Recensămâ nt "rotit"

Se observă de asemenea și faptul că majoritatea țărilor occidentale folosesc
aceste registre însă combinate și cu alte tehnici de culegere a datelor.

IV.4. Anchete și monografii demografice

Recensământul este o cercetare c ostisitoare , organ izată la intervale mari de
timp (î n medie 10 ani). Uneori se impune însă organizarea unor cercet ări mai
restrânse pe anumite zone geografice bine delimitate. De asemenea se poate cerceta
doar un anumit fenomen demografic specific unei loc alități oarecare. În acest caz
avem de a face cu anchete de tip demografic . Modul de organizare și desfășurare a
anchetelor de tip demografic nu diferă în mod esențial de anchetele sociologice, Sursa: Population et Sociétés ,
mai, 2010 )
Legendă:

37 principalele etape sau principii de organizare fiind apropiate . Scopul unor astfel de
cercet ări este imediat: punerea în evidență a inter -relațion ării complexe dintre
diferite fenomene socio -economice și anumite evenimente sau fenomene
demografice. De exemplu studiind migrația intern ă pot fi puse în analiz ă o serie d e
variabile cauzale: gradul de atractivitate a unor zone industriale, propensiunea
pentru emigrare, m ărimea familiei, un anumit model sau comportament nupțial,
nivelul de instrucție etc. Se dovedește astfel c ă o bun ă parte din aceste analize nu
pot rezult a din simpla lectur ă a unor date de tip recens ământ.
Monografia demografică are o structură mai complexă decât ancheta
demografică prin faptul că se dorește o cercetare exhaustiv privind un fenomen
demografic sau o populație bine delimitat în spațiu și t imp.
Luând un exemplu ales aleator – Studi Monografici sulla Populazione
Abruzzese (2001) – să detaliem capitolele pe care autorii le -au co nsiderat necesare
în analiza demografică a populației din regiunea Abruzzo: evoluții recente și
aspecte structu rale (populația Abruzzo în context național, aspecte ale dinamicii si
structurii populației regionale), îmbătrânirea populației și sistemul de pensii din
Abruzzo, trăsături ale migrației în regiune (cauzele emigrării, istoria emigrării,
remitențele migranț ilor, cazul remigrației etc.), trăsături ale imigrației în regiune.
Monografia respectivă se dovedește o bună prezentare a regiunii, o adevărată carte
de vizită pentru oricine dorește să se informeze temeinic despre situația socio –
demografică a respecti vei zone.
În România există o lungă tradiție a studiilor monografice începută cu
lucrările lui Ion Ionescu de la Brad 27 care a fost profesor de studii agricole la
Academia Mihăileană din Iași începând cu anul 1840. Ajuns important funcționar
la Consta ntinopol savantul român revine în Dobrogea, prilej cu care a scris lucrarea
Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja și publicată în 1850 în Journal
de Constantinople . Monografiile zonale scrise de Ion Ionescu de la Brad au privit
județele Dorohoi , Mehedinți și Putna și conțineau date statistice28 și demografice29.
Există numeroase alte cercetări strâns legate de demografie. După 1992 au avut loc
în România, sub coordonarea Institutului Național de Statistic ă (INS) o serie de
anchete din care vom am inti doar cele care au privit gospodăriile populației. Pe
baza rezultatelor la recensământul din 1992 s -a construit o bază de sondaj, de fapt
un eșantion multifuncțional de zone teritoriale (EMZOT) care a cuprins în anul

27A se vedea Costea St.et alii (2005). Istoria sociologiei românești . Bucuresti : Ed. Fund.
Romania de mâine, pp. 81 -89
28 Amintim și de lucrarea intitulată „Povățuiri pentru catagrafia Moldovei, precedate de
oarecare elemente de statistică și publicate de Direcția Centrală de Statistică din Ministerul
Interior al Moldovei” (Iași, 1850 ) care conținea un adevărat tratat de statistică.
29 Pe larg despre activitatea lui Ion Ionescu de la Brad și în articolul Tabără N. et alii
(2014). Ion Ionescu de la Brad – precursor al economiei agrare, statisticii și contabilității. în
Revista Română de Statistică – Supliment , nr. 9.

38 2000 un număr de 127.000 locuințe. Pe baza acestui eșantion au fost efectuate mai
multe anchete:
-ancheta integrată în gospodării din 1994 -2000 (care a urmărit variabile
precum veniturile, cheltuielile, înzestrarea cu bunuri, educația, sănătatea, ocuparea
și șomajul)
-ancheta asupra forț ei de muncă în gospodării aplicat începând cu 1993
(care a urmărit evaluarea populației active, ocuparea și șomajul).
-ancheta bugetelor de familie realizat în anul 2000 (interesat de structura
gospodăriilor, sursele de formare a veniturilor, destin ația cheltuielilor, consumul
alimentar, nealimentar și de servicii).
-ancheta condițiilor de viață realizat în anul 2000 (a urmărit condițiile
locuirii, condițiile de muncă, starea de sănătate, siguranța vieții, înzestrarea
gospodăriilor etc.).
Toate aceste anchete precum și altele au urmărit și estimarea sărăciei din
România, estimarea nivelului de trai, estimarea coșului de consum etc. Desfășurate
pe eșantioane foarte mari, reprezentative, ele sunt instrumente foarte utile pentru
cercetări socio -econ omice de ansamblu.

39
V. Caracteristicile și structurarea populației

V.1. Perspectiva sistemică asupra populației

Această perspectivă este inspirată de teoria sistemelor dezvoltată în secolul
trecut de către Ludwig von Bertalanf fy (1968). După acest autor sistemu l este "un
complex de elemente în interacțiune" și poate fi direct observabil sau doar
conceptual. Teoria generală a sistemelor poate fi aplicată și populației cu
precizarea că putem folosi două paradigme: populația ca sistem deschis sau ca
sistem închis. După V. Trebici (1979; 16 -17) populația ca sistem demografic închis
poate fi reprezentat astfel:

În această figură pot fi identificate s ubpopulații le feminină (F) și masculină
(M). Intr ările în s istem sunt date de nașteri ( N) acestea fiind generate de către
populația feminină de vârstă fertilă (PFVF) cu vârste cuprinse între 15 și 49 de ani.
Ieșirile din sistem sunt reprezentate de decese.

Sistem demografic deschis poate fi reprezentat astfel:

N

D D
PFVF
15-49 F M

N D

I PP E POPULATIA

40
21 0PPP Observăm intrările în sistem nașterile (N) și imigrările (I) precum și ieșirile
din sistem reprezentate de decese (D) și emigrări (E).
Aceste două modele pot fi completate fără îndoială însă structurile
prezentate sunt el ocvente în ce privește principalele evenimente .

V.2. Numărul populației

Numărul populației reprezintă totalitatea persoanelor care trăiesc pe un
teritoriu bine precizat (țară, regiune, județ etc.) și la un anumit moment de referință
(la recensământ; 1 ianuarie; 1 iulie etc.) . V. Sora et al. (1996; 66) țin să facem
distincția între numărul înregistrat al populației (consemnat cu ocazia
recensământului) și numărul calculat al populației (efectuat între recensăminte
obținut prin diferite operații mate matice plecând de la numărul înregistrat). La
rândul lui numărul calculat este de două feluri:
-numărul estimat al populației (stabilit pentru o perioadă trecută sau
prezentă) și
-numărul proiectat al populației (stabilit pentru o perioadă viitoare).
Pentru numărul estimat se procedează, de exemplu, prin adăugarea
sporului natural (diferența dintre numărul de născuți și numărul de decedați) la
numărul populației de la un moment anterior. In general se folosește și numărul
mediu al populației care s e calculează ca medie aritmetică a mai multor măsurători,
ca medie geometrică sau în alte moduri echivalente. De obicei numărul populației
consemnat la 1 iulie este considerat numărul mediu anual al populației . Pentru a
sugera și formulele matematice afere nte putem spune că pentru a calcula populația
medie se poate apela la:
a-media aritmetică calculată între două măsurători (recomandată când
volumul populației are o evoluție liniară) :

b-media geometrică (recomandată când volumul populației are o ev oluție
exponențială) :
n
nP PP P …..2 1

Valoarea mediei geometrice este mai mică decât a mediei aritmetice deși
foarte apropiată; este utilă în măsurări care privesc ratele de creștere a populației.
P1…..Pn sunt măsurători la intervale diferit e.
c-Media cronologică:

41
1 3 2 113 2
32 1
21
1
………… ……….2 2 2



nn n
t ttttPttPttPtP
P

În ultima formulă P1, P2…………P n reprezintă numărul populației măsurat
după perioadele de timp t 1, t2……..t n-1. (egale sau nu între ele) . Dacă de exemplu
am numărat populația pe data de 21 februarie atunci P1 este numărul populației la
1 ianuarie multiplicat cu t1/2=52/2=26 de zile. Această perioadă este cea trecută de
la începutul anului între două măsurători ale populației 1 ianuarie și 21 februarie.
Numărul populației poate fi estimat și prin formula următoa re: P1 + (N – D) + (I –
E) = P2. În fapt această ecuație se mai numește balanța populației (a se vedea și P.
Barthelemy et al., 2008; 11)
În această formulă P1 și P2 reprezintă volumul (stocul) de populație de la 1
ianuarie din anii A1 și A2. La acestea se adaugă sporul natural (nașteri -decese) și
sporul migrator [imigrări (la intrare) – emigrări (la ieșire)]. Pe baza formulei se pot
face diverse estimări: de exemplu se poate calcula sporul migrator dacă avem toate
celelalte date chiar dacă valorile efect ive pentru I și E nu sunt cunoscute. Există și
situația extremă a unor populații închise caz în care nu există migrație deci formula
de mai sus trebuie revizuită: P1 + (N – D) = P2. Cu alte cuvinte formula inițială se
referă la populații deschise în care intrările sunt date de nașteri și imigrări iar
ieșirile sunt date de decese și emigrări.

V.2.1. Numărul populației mondiale
Populația mondială a avut o evoluție explozivă după anul l900, explicația
fiind avansul în dezvoltarea socio -economică generală, creșterea nivelului de trai și
mai ales creșterea calității asistenței medicale. Evoluția cantitativă se poate vedea
în graficul următor:

Fig.6. Evoluția populației mondiale

Sursa: grafic al autorului cu date ale O.N.U.

42 Evoluția popul ației lumii a rid icat numeroase discuții polemice fie că
vorbim de partizanii populaționismului fie de cei ai controlului populației
(malthusieni). De asemenea s -a creat o anumită emoție la depășirea fiecărui prag
importa nt (5 miliarde, 6 miliarde etc. ). J. Klatzmann (1992; 47-48) atrăgea atenția
asupra relativității acestor date. De exemplu ONU stabilea că 11 iulie 1987 a fost
data de naștere a persoanei cu numărul 5 miliarde. Totuși, constata autorul, cum
putem stabili respectiva persoană la un ritm de 40 0 000 de nașteri pe an deci 4,5
nașteri pe secundă? Pentru precizie ar fi trebuit contabilizate nașterile și decesele
cu o viteză excepțională! Pe de altă parte există destule zone/țări în care
numărătoarea populației este destul de incertă. J. Klatzmann c onsidera optimistă o
eroare la măsurarea populației de ±2% deci în realitate ar putea fi un decalaj de 200
milioane de persoane între estimări! A stabili cu exactitate populația globului sau
dintr -un teritoriu național30 rămâne o provocare deschisă.
Creșterea populației mondiale provoacă în continuare vii polemici.
Numeroase volume apărute la finalul secolului trecut atrăgeau atenția asupra
consecințelor negative prin suprapopulare. Toată această creștere a devenit rapid
ceea ce s -a numit bomba demog rafică . Recent, doi reputați demografi au re –
analizat aceste aspecte (Charbit Y., Gaimard M. ; 2014) plecând de la disputa dintre
malthusieni (mesageri ai țărilor dezvoltate) și anti-malthusieni (cei ce consideră că
creșterea demografică va atrage după sine și dezvoltare a economico -socială).
Creșterea populației, spun cei doi autori, trebuie judecată contextual și un neapărat
după modele teoretice care se doresc universale (a se vedea tranziția demografică ).

V.3. Densitatea populației

Numărul popul ației este o mărime care ajută la calcularea densității
populației. Există mai multe tipuri de densitate folosite în analiza demografică (V.
Trebici, 1975, pp. 121-122). Cea mai des întâlnită este cea care reprezintă numărul
de locuitori pe km2. Formula de calcul este următoarea:

30 Pentru regimurile totalitare cifra absolută a populației poate deveni un pretext
propagandistic cu bătaie lungă pentru politicile demografice. De exemplu în filmul
documentar „Născuți la comandă – Decrețeii” (realizator Florin Iepan) se prezintă pe larg
cum s -a hotărât cine este cetățeanul român cu numărul 20 de milioane. Aparent a fost o
tragere la sorți din 1000 de nou născuți în anul 1969. Cu toate acestea alegerea s -a făcut
după criterii propagandistice.

43 În formula respectivă P este numărul populației iar S suprafața unui anumit
teritoriu în km2. V. Trebici adau gă și densitatea fiziologică (un raport între numărul
populației și suprafaț a cultivabilă în hectare ), densitatea agr icolă (ca raport între
populația agricolă și suprafață cultivabilă în hectare), densitatea economică (raport
între numărul locuitorilor* cantitatea de necesități pe locuitor și suprafața în
Km2*cantitatea de resurse produse pe Km2). Seria indicilor legați d e raportul
populație -teritoriu este însă mult mai cuprinzătoare și au fost descriși pe larg de
către Biraben și Dunourvau (1974 , apud V. Trebici ) în intenția de a măsura
concentrarea populației, spațialitatea locuitorilor și a locuirii din diverse areale
geografice, densitatea locuințelor pe unitate a de suprafață, repartiția habitatului
rural, indici centrografici . Măsurarea densității din perspectivă demografică se
deschide spre geografie, ecologie umană, economie etc.
In Romania densitatea populației la nivel național este de 84,4 loc/km² cea
mai mar e o întâlnim în București ( 8518 loc/km2), Ilfov ( 246 loc/km2), Prahova
(162 loc/km2), iar cea mai mică în Tulcea ( 25 loc/km2), Caraș -Severin ( 35
loc/km2), Harghita (47 loc/km2).

V.4. Rata de creștere a pop ulației

Această rată are o formă algebrică simplă (V. Trebici, 1975; 295) :

Formulă în care Δ P=Pt+1-Pt reprezintă creșterea (sporul) populației între
momentul t și t+1. Să vedem cum a evoluat această rată pentru populația stabilă a
țării noastre începâ nd cu 1.01. 2013 (20020074 persoane), 1.01. 2014 (19947311
persoane) până în 1.01.2015 (1987064731). Pentru aceste date calculele sunt după
cum urmează:

Cele două rate arată tendința de descreștere a populației stabile din România.
La formula de mai sus adăugăm rata creșterii naturale în care diferența
calculată se referă la nașteri și decese raportate la populația medie :

31Date cf. INS, accesat 16.04.2016

44

De exemplu pentru Român ia anul 2014 rata creșterii naturale a fost următoarea:

Cifra negativă confirmă sporul natural nega tiv, numărul deceselor fiind
mai mare decât numărul nașterilor.
Demografii au fost interesați de rafinarea acestor calcule mai ales când se
discută de perioade mai mari de timp sau de modul cum evoluează populațiile. G.
Wunsch et al. (2006; 18) atrag a tenția că populațiile pot avea evoluții diferite de
creștere: aritmetică, exponențială sau logistică. Dacă Th. Malthus a argumentat că
populația crește în progresie geometrica (exponențială) în timp ce mijloacele de
subzistență cresc în progresie aritmetic ă, tot el a prognozat dublarea populației
odată la 25 de ani. Malthus exemplifica cu câteva populații din America pentru a -și
argumenta ideea. Alți autori au considerat că modelul logist ic este mai apropiat de
evoluția populațiilor, model care a fost fund amentat încă de la începutul secolului
XIX de către belgianul Pierre -François Verhulst . Formulele de bază în cazurile
respective sunt cele din tabelul următor:

Tabel 5. Variante de calcul a creșterii populației
Tip de creștere Formula de calcul a rate i medii
anuale de creștere Formula de calcul
pentru perioada de
timp în care populația
se dublează
Creștere geometrică
(1+r) =
n nPP
0 (în care P n este
populația după un număr n de ani față
de situația inițială cu mărimea P 0).

de unde sa va extrage r
prin logaritmare
Creștere exponențială
unde r este rata de
creștere, n=numărul perioadelor

r este rata de creștere, h
este perioada de timp în
ani de zile. Prin
logaritmare se obține :
h=ln2/r.
Creștere logistică

În car e x sunt valorile timpului, K
asimptotă superioară, a și b constante

Populația tinde la o
populație staționară
Sursa: V. Trebici (1975) și G. Wunsch et al. (2006)

45
Dacă folosim formula de la creșterea exponențială de exemplu datele
pentru dublarea pop ulației plecând de la această formu lă pot fi calculate foarte
ușor. De exemplu la o rată anuală de 0.01 timpul necesar dublării populației este de
69 de ani. V. Șora et. al. (1987, 18 ) folosesc într-un exemplu for mula de la
creșterea geometrică :

Pentru a exemplifica să luăm un exemplu privind Franța. Din tr-un recent
Buletin al Băncii mondiale32 aflăm că în perioada 2011 -2015 Franța a avut o rată
medie de creștere a populației de 0.4%. Trebuie sa determinăm anul în care
populația Franței se va dubla dacă se va menține actuala rată de creștere din 2015.
Prin logaritmare se ajunge la ecuația n=log2/log (1+0.004)= 0.3010/ 0.0017= 177.
Dublarea populației va avea loc în anul 2192. Folosind formula de la creșterea
exponențială obținem 174 ani.

Obs 1 : În formul a de mai sus nu apare mărimea populației, deci dublarea acesteia
nu depinde de mărimea ei!

Obs 2 : V. Trebici (2009; 132) atrage atenția că aceste modele de creștere sunt
relativ echivalente, nici unul nefiind superior altuia. Utilitatea lor este punctual ă
pentru că sunt valabile doar pentru anumite perioade și pentru anumite populații
concrete.

Obs. 3: Ratele de creștere a populației la nivel european pentru perioada 2015 –
2016 le putem vedea în Fig. 6 . După cum se observă, România face parte dintr -un
grup compact cu rata negativă de creștere care reunește țările din fostul lagăr
socialist la care se adaugă Germania și Grecia.

Aplicație: În județul Iași evoluția populației stabile între anii 2012 și 2015
a evoluat după cum urmează:

An Populație
2012 772979
2013 775165
2014 780948
2015 786596

32 A se vedea la adresa http://donnees.banquemondiale.org/indicateur/SP.POP.GROW,
accesată 17.05.2016

46
a). Calculați rata medie anuală de creștere!
b). În ce an se va dubla populația jud. Iași dacă o rată medie anuală de
0,9% s -ar menține începând cu anul 2015!

Obs.: calculul în Excel al radicalului de o rdin 3 se poate face prin intermediul
funcției Power și se ia puterea =1/3!

*

Fig. 6. Ratele de cre ștere a populației 2015 -2016 , Europa

Sursa: grafic al autorului cu date de pe www.census.gov

47

48
V.5. Structura populației după sex

O structură importantă a populației este aceea după sex rezultând două
subpopulații: masculină și feminină. Analiza proporțiilor acestor subpopulații este
foarte utilă în orice politici publice cu puncte de plecare în feminizarea sau
masculiniza rea unei populații. De asemenea se pot face analize distincte după cele
două sexe , de unde si ideea de balanță între cele două sexe dar și deosebirile
specifice legate de mortalitate, nupțialitate, migrație etc. De asemenea, structura
după sexe combinată c u struct ura după vârste poate genera analiza consacrată a
piramidei vârstelor.
Formulele uzuale în analiza demografică semnifică proporțiile populațiilor
pe genuri din populația totală:

unde f și m sunt populațiile feminină și masculină raportat e la
populația totală (medie). Se pot calcula de asemenea rapoartele de
feminitate/masculinitate:

Exemplu : să calculăm aceste valori pentru populația din Romania la recensământul
din 2011:

100
Pmgf
100fmrm
100mfrf
%4,51 1002012164110333064 fg
%7,94 1001033340649788577 mr
%5,105 100978857710333064 fr
100
Pfgm
%6,48 100201216419788577 mg

49 Aceste calcule arată o a numită superioritate ca ntitativă a femeilor, dar
trebuie spus că exist ă o serie de variați i ale acestor valori. Intr -adevăr, dacă la
naștere p roporția sexelor este favorabilă celor de sex ma sculin (în genere se nasc
105 bă ieți la 100 fete!) iar în perioada de vârste cuprinse di ntre 20 -50 de ani
proporțiile se egalizează semnificativ , la vârste înaintate propo rția femeilor poate fi
de 2 până la 4 femei la un b ărbat! Aceste variații se datorează în primul rând
fenomenului de supramortalitate masculin ă care intervine datorită diferențelor de
condiții de muncă, gradului de expunere a organismului etc. Se impune așadar
faptul că analiza repartiției după sexe a populației trebuie combinată cu analiza
după vârste, după medii de domiciliu etc. Unii autori (V. Sora, I. Hristache, C.
Mihă escu; 1996) atrag atenția că :
-diferența ponderilor depinde de specificul economic al unor
regiuni (județe)
-anali za diferențelor după sexe, corelată cu analiza pe categorii de
vârstă poate fi utilă în planificarea activită ților educaționale, de reparti zare a forței
de muncă, de ocrotire a sănătă ții etc.
-trebuie analizate diferențele de ponderi care apar din schimbă rile
structurale ce afectează economia națională (disponibilizări colective, remigrarea
din urban în rural etc.).
In România pr oporția dominantă a persoanelor de sex feminin se menține
în toate județele cu o singură excepție (jud. Vaslui). C ele mai mari diferențe se
înregistrează în mun. București, jud. Timiș și jud. Cluj du pă cum vedem în tabelul
următor:

Tabel 6.Primele și ul timele șase județe după raportul Feminin/Masculin
Județ Feminin Masculi n Dif. % Județ Femini
n Mascul
in Dif. %
București 1124309 981835 114.51% Botoșani 229668 226305 101.49%
Timiș 384695 358191 107.40% Suceava 374323 369322 101.35%
Cluj 373390 348565 107.12% Bistrita –
Nasaud 165538 163650 101.15%
Dolj 360830 339287 106.35% Iași 460920 458129 100.61%
Prahova 416759 392293 106.24% Tulcea 122397 121852 100.45%
Brașov 324903 305904 106.21% Vaslui 237303 242512 97.85%
Sursa de date INSSE, pentru 01 .12. 2016

50

V.6. Structura populației după vârste

Repartizarea populației după variabila vârstă pleacă de la considerarea
conviețuirii în orice moment a 100 de generații (se ia în calcul de obicei perioada
de 0-100 de ani pentru vi ața unei persoane). Anali za după gener ații este deosebit de
importantă atunci când se studiază diferite fenomene demografice. De exem plu
atunci când se previzionează o scă dere a populației se are în vedere că nașterile au
fost d iminuate cu 20 -40 de ani în urmă . Structurarea popul ației după vârst ă poate
păstra dif erite criterii: pe ani împliniți (sau vârsta la ultima aniversare), pe intervale
de câte 5 ani, pe grupe de vârstă organizate după anumite criterii. Se cunosc de
exemplu cele mai uzuale categorii folosite în diverse analiz e statistice:

0-14 , populația tânără
15-59, populația adultă
60 de ani și peste, populația vârstnică. 0-19 ani, populația tânără
20-64 ani, populația adultă
65 de ani și peste, populația vârstnică.

In cadrul acestor categorii de populație pot fi iden tificate și alte
subcategorii. De exemplu pentru populația tânără putem stabili clasele formate
după vârstele 0 -6 ani, 7-19 ani deoarece interesează efectivele preșcolare și școlare.
La fel ponderea celor în vârstă de peste 65 de ani contează în orice poli tică de
asisten ță medico -social ă din orice țară .

V. 6. 1. Piramida vârstelor
Combinarea a două structuri, după sex și după vârstă, poate genera o altă
analiză utilă după un grafic specific numit piramida vâ rstelor . Este vorba de
reunirea în a celeași a xe de coordonate a două histograme, câte una pentru fiecare
sex, aria de cuprindere fiind pentru t oate cele 100 de generații. Iată de exemplu
cum arată piramida vârstelo r pentru România din datele recensământului 2011 așa
cum vedem în Fig. 7 :

51 Fig. 7. Pir amida vârstelor (România 2011)

Sursa datelor: http://www.recensamantromania.ro, accesat 20.01.2016

Variațiile pe care le observăm constituie “istoria” unei populații (V. Trebici, 1975;
135). Astfel , din graficul de mai înainte deducem foarte uș or:
 surplusul nașterilor copiilor de sex masculin
 reculul nașterilor din anii’50 (în urma liberalizării avorturilor) și explozia
nașterilor din anii ’70 în urma politicilor pro -nataliste din perioada
comunistă
 predominarea femeilor cu vârste de peste 60 de ani
 categoriile de 40 -44 de ani (de fapt persoanele cu aceste vârste în anul
2011) care sunt cele mai numeroase și care constituie persoane născute în
perioada 1967 -1971 care corespunde copiilor născuți după legiferarea
decretului comunist (770/1966) car e interzicea avorturile. Este generația
numită a "decrețeilor".
 forma piramidei: baza îngustată și vârful mare denotă o populație în c urs
de îmbătrânire .
 Spre vârful piramidei nu mai apar în mod pregnant cei dispăruți în ultima
conflagrația mondială ( numiți și generația pierdută de F. Heran, 2014)

52 Aceeași piramidă reprezentată în alt mod ne poate arăta diferențele dintre
cele două subpopulații:

Fig. 8. Distribuția populației României pe sexe și categorii de vârstă

Sursa datelor: http://www.rec ensamantromania.ro, accesat 20.01.2016

În acest grafic deducem mai ușor faptul că bărbații sunt mai mulți decât
femeile până la vârstele de 45 -49 de ani. Începând cu 50 de ani fenomenul
supramortalității masculine se accentuează . La vârstele de 85 de ani și peste
raportul este de 2 femei la un bărbat.
O problemă deosebită a unor reprezentări grafice tip piramida vârstelor
este dată de erorile de culegere a datelor care sunt uneori detectabile direct din
grafic . G. Caselli și J. Vallin (2006; 27) atrag a tenția asupra unor astfel de erori ,
generate de exemplu de fenomenul acumulării vârstelor în jurul valorilor cu
terminația în numerele 0 sau 5. A lte surse de eroare sunt : colectarea dificilă a
datelor, necunoașterea vârstei de către respondent , anul de organizare al
recensămintelor, declarații trunchiate despre vârsta pe care o au unele persoane
căsătorite, cop iii considerați că au vârsta de 1 an deși nu l -au împlinit , identificarea
dificilă a persoanelor foarte în vârstă care trăiesc singure etc. De asemen ea o serie
de evenimente se pot vedea pe respectivele piramide: perioadele de fo amete când
au murit milioane de oameni și a avut loc și un recul al nașterilor, marile
confl agrații mondiale, un eventual genocid îndreptat împotriva unor populații
întregi , migrațiile în masă în anumite perioade etc.
O analiză importantă privește intrările în sistem prin baza piramidei. Încă
din secolul trecut J. P. Susmichl (1707 –1767) a observat că la 10 5 băieți nou
născuți corespund 10 0 de fete, acest raport fiind unul di n puținele care este relativ
constant pentru toate populațiile lumii . O serie de demografi au studiat în detaliu
problematica raporturilor dintre sexe la intrarea în piramida vârstelor. Brian É.,
Jaisson, M. (2007) au acordat un întreg volum acestei proble matici studiind -o din
mai multe perspective: teologică, matematică, biologică, sociologică. Legat de
aceste analize se pune întrebarea: în ce măsură raportul pe sexe la naștere poate fi
modificat în situațiile în care sexul noului născut poate fi ales din avans; ce se

53 întâmplă în țările în care se practică infanticidul etc. Dacă unele studii demografice
consideră puțin importante aceste fenomene nu este mai puțin adevărat că în multe
societăți numărul de bărbați și femei este puternic asimetric în detrimen tul unora
sau altora. Un exemplu ar fi situaț ia din India . P.Ghosh (2012) atrage atenția într –
un articol că autoritățile indiene arestează întreaga familie dacă fac presiuni pentru
ca o femeie însărcinată să avorteze fetusul de gen feminin. Erau amenințați la fel
medicii care fac analize cu ultrasunete pentru a depista sexul fetusului . În ultimii
zece ani se consideră că au avut loc peste 8 milioane de astfel de avorturi în India33.
Fenomenul nu este întâlnit doar în India ci și în alte zone ale lumii: sudu l
Asiei, Balcanii de vest sau Caucaz ul de sud . În aceste zone apare ceea ce s -a numit
"masculinizarea nașterilor" (C. Z. Guilmoto, G. Duthé, 2013) fenomen care se
reflectă într -un dezechilibru privind raportul clasic de 105 băieți la 100 de fete la
naștere . În zonele amintite s -a constatat că la naștere în anul 2010 au fost raportați
117.8 băieți ( în China), 111.2 ( în Vietnam), 110.5 ( în India), 116.8 ( în
Azerbaïdjan), 114.8 ( în Armenia) etc. Analiștii au observat că acest fenomen se
repetă în comunitățile imigrante în Occident provenite din aceste țări. Chiar dacă
cifrele sunt în scădere totuși se remarcă rezistența în timp a unor cutume și trăsături
ale culturilor de plecare bazate pe tradițiile patriliniare și patrilocale (care se referă
la perpetuarea descendenței masculine!) . Autorii citați consideră că trebuie luate
măsuri la nivel global în primul rând de ordin etic, pentru a limita utilizarea
ecografiilor destinate a depista sexul fetușilor și în consecință a limita avortul
selectiv. Fenomenul poate a vea consecințe demografice dramatice având în vedere
că toate țările enumerate (mai puțin India) se confruntă și cu o scădere
semnificativă a fertilității. În încheiere prezentăm piramida vârstelor pentru
Bahrein în anul 2016:

Sursa: www.census.gov

33 Există și concepția că băieții pot avea grijă de cei în vârstă în timp ce fetele vor pleca din
propriile familii pentru a îngriji alți vârstnici!

54
Se observă puternicul dezech ilibru între sexe cu consecințe demografice dificil de
aproximat. O simulare a aceleiași populație pentru anul 2050 ne arată un
dezechilibru asemănător însă cu scăderea populației fe minine.

*

In gen eral piramida vârstelor are următoarele forme după G. Sundbarg (a
se vedea pe larg în V. Sora et al., 1996; 95 -96):

Fig. 9. Forme ale piramidei vârstelor

100

65

20

0
1. 2. 3. 4.
1. Forma de triunghi -caracter izeaz ă o populație tânără din punct de ve dere
demografic (baza este largă) însă cu o mortalitate ridicată (segmentul celor cu
vârste după 65 de ani este redus). Această piramid ă corespu nde unor ță ri slab
dezvoltate economic. Un exemplu cazul Albaniei în 1990:

Sursa: www.census.gov

55 2. Forma circumflexă – caracterizează o populație tânără din pun ct de vedere
demografic, cu un nivel scăzut al n ivelului de trai. Curbura bruscă de la baza
piramidei sugerează o mortalitate infantilă ridicată .

Sursa: www.census.gov

3. Piramidă în formă de urn ă (sau amforă) cara cterizează o populație care este în
curs de îmbătrânire demografică. Se observă o îngustare progresivă a bazei
piramidei și o creștere a ponderii populației adulte.

Un exemplu este previzionarea populației României în anul 2025.

Sursa: www.census.gov

4. Piramida în form ă de căpiță caracterizează o populație îmbă trânită
demografic. Este cazul țărilor dezvoltate din punct de vedere economic. Echilibrul

56 dintre nașteri și decese duce la creșterea masivă a persoanelor de peste 60 de ani.
Exemplu alăturat: previzi une privind populația Germaniei pentru anul 2050.

Sursa: www.census.gov
Obs: V. Trebici amintește și forma de trefl ă care caracterizează o populație
care este în plin proces de reântinerire: un exemplu populația Franței du pă al doilea
război mondial. A se vedea V. Trebici (1975; 139). Forma acesteia ar fi după cum
urmează:
100
65

20

0

Aplicație: În tabelul următor sunt consemnate persoanele care la data
recensământului 2011 nu erau căsătorite după categorii de vârstă și sexe. Încercați
să trasați piramida vârstelor pentru aceste persoane și faceți o comparație plecând
de la acest grafic.

Masculin Feminin
20 – 24 653661 487724

57 25 – 29 447311 259969
30 – 34 297038 163332
35 – 39 199902 110729
40 – 44 162662 94257
45 – 49 80295 43648
50 – 54 79788 42742
55 – 59 63410 39659
60 – 64 36233 28743
65 – 69 18269 17756
70 – 74 12926 15800
75 – 79 7454 12230
80 – 84 3874 8621
85 ani 1966 5654
Sursa: www.insse.ro

Aplicație . În figura următoare este reprezentată piramida vârstelor din România
(1930)

Sursa: S. Manuilă, M. Georgescu (1938)

Încercați să scrieți un mic eseu plecând de la forma acestei piramide având
în vedere și contextul socio -economi c al perioadei istorice respective!

58 VI. Îmbătrânirea demografică

Dincolo de îmbătrânirea individuală în demografie se analizează cu
preponderență îmbătrânirea demografică a populației, proces complex care
desemnează creșterea proporției populației vârst nice în populați a totală. Populația
vârstnică este considerată cea de 60 sau 65 de ani și peste, procesul fiind mai
accentuat astăzi în societățile dezvoltate din punct de vedere economic.
Îmbătrânirea populației este direct vizibilă în piramida vârstelor: partea superioară
tinde să fie din ce în ce mai voluminoasă , semn al creșterii duratei vieții dar și al
creșterii dependenței acestei categorii de celelalte categorii (în principal de
populația activă). Proporția de vârstnici este dependentă de structura pe categorii
de vârstă: dacă o populație este în curs de întinerire va crește proporția celor cu
vârste de 0 -14 ani și va scădea proporția celor de vârsta a III A.
După cum am spus limita de jos a acestei categorii este fie 60 fie 65 de ani
în funcți e de analizele cerute. De exemplu, dacă vorbim de vârsta medie la
pensionare, este mai indicat să ne referim la vârsta de 60 de ani și nu la cea de 65
de ani. Pentru prima limită situația categoriilor de vârstă din Romania se prezintă
astfel:

Tabel 7. R epartiția pe categorii de vârstă
Anul Grupa 0 -14 ani Grupa 15 -59 ani Grupa 60 ani si peste
1990 23,5% 60,9% 15,6%
1992 22,8% 60,9% 16,3%
1995 20,3% 62,3% 17,4%
2001 17,7% 63,4% 18,9%
2002 17,6% 63% 19,3%
2005 15,6% 65,1% 19,3%
2011 15,9% 61,8% 22,3%
2015 15,5% 60,8% 23,7%
Sursa: www.insse.ro, 22.04.2016

Se observă o creștere semnificativă a categoriei de vârstă de peste 60 de
ani pe fondul diminuării celor din prima grupă de vârstă (cifra aceasta poate da o
imagine despre întinerirea populației !). Cu alte cuvinte o creștere a proporției
populației vârstnice este însoțită de o scădere a fertilității populației. Spre
comparație proporțiile pe grupe de vârste în anul 1930 cu ocazia respectivului
recensământ: 46,4% din populație avea vârsta de până în 19 ani ! Alte statistici se
opresc la segmentul de 65 de ani și peste , ca proporție din populație. Iată situația
datel or la nivel european:

59 Tabel 8. Proporția populației de 65 de ani și peste în total populație în Europa (2014)
Poziția Tara 65+% Poziția Tara 65+% Poziția Tara 65+%
1 Italia 21.4 12 Austria 18.3 23 Olanda 17.3
2 Germania 20.8 13 Danemarca 18.2 24 Romania 16.5
3 Grecia 20.5 14 Spania 18.1 25 Norvegia 15.9
4 Portugalia 19.9 15 Franța 18.0 26 Liechtenstein 15.5
5 Bulgaria 19.6 16 Malta 17.9 27 Polonia 14.9
6 Finlanda 19.4 17 Belgia 17.8 28 Luxemburg 14.1
7 Suedia 19.4 18 Elveția 17.6 29 Cipru 13.9
8 Letonia 19.1 19 Ungaria 17.5 30 Slovacia 13.5
9 Estonia 18.4 20 Slovenia 17.5 31 Islanda 13.2
10 Croația 18.4 21 M. Britanie 17.5 32 Irlanda 12.6
11 Lituania 18.4 22 Cehia 17.4
Sursa de date: Eurostat
Din perspectivă socială procesul general de îmbătrânire a populației este
deosebit de complex și a constituit nu o dată subiect de analiză sociolog ică (H.
Puwak, 1995; S. M. Rădulescu, 1994) , de analiză din perspectiva asistenței sociale
(D. Girleanu -Soitu, 2006) sau demografică (coord. C. Mureșan, 2012) . Din ultima
categorie amintim și pe V. Sora et al. (1996; 97 -99) care enumeră o serie de
conseci nțe ale acestui proces :
-frânarea creșterii nivelului de trai (datorită dependenței persoanelor
inactive față de cele active)
-influențarea productivității prin îmbătrânirea forței de muncă (de exemplu
în agricultură)
-reorientarea forței de muncă
-reorientarea consumului, a aprovizionării cu produse diverse
-creșterea fondului de pensii
-restructurarea cheltuielilor din bugetul de stat
-sporirea cheltuielilor pentru asistență sanitară etc.
Aceste consecințe sunt cu atât mai complexe cu cât expunere a la sărăcie a
persoanelor de vârsta a III -a este mai mare. De altfel, dintr -un studiu recent (C. M.
Teșliuc, L. Pop, E.D. Teșliuc, 2001; 39 -41) rezultă că, în Romania, 39% dintre
familiile al căror cap este salariat și 26% cu capul de familie pensionar er au
considerate sărace. În general vulnerabilitatea la sărăcie este mult mai crescută în
mediul rural deoarece contează tipul de pensie, nivelul studiilor etc. , chiar dacă
proprietatea asupra pământului poate fi un factor atenuator. Pe de altă parte,
contea ză proporția populației inactive care generează o puternică presiune
economică și socială asupra populației active (mai precis asupra populației active
ocupate ). Astfel numărul mediu al pensionarilor din România, în ultimul trimestru
din 2015 a fost de 5289 mii de persoane iar raportul dintre numărul mediu de
pensionari de asigurări sociale de stat și cel al salariaților prezintă variații în profil
teritorial: de la 5 pensionari la 10 salariați în Municipiul București la 17 la 10 în

60 județul Giurgiu34. Aces te cifre amintesc de un indice important în analiza
demografică, indicele de dependență , calculat du pă cum urmează:

Această formulă se refe ră la raportul între bătrâni/ vârstnici și populația cu vârsta de
muncă (15 -59 ani). Evoluția a cestui raport a fo st următoarea:

Tabel 9. Dependența populației inactive față de populația activă
0-14 ani 14-59 ani 60+ Rd
2002 3816378 13661773 4197624 587
2003 3788377 13603161 4182827 586
2004 3754015 13538839 4158991 584
2005 3664562 13428053 4227058 588
2006 3582971 13316384 4294394 592
2007 3472434 13082838 4327708 596
2008 3297039 12784929 4455880 606
2009 3214000 12628159 4525278 613
2010 3201789 12537426 4507583 615
2011 3190889 12457716 4499052 617
2012 3162246 12367841 4530095 622
2013 3117429 12273031 4595354 628
2014 3088469 12159133 4665591 638
Sursa: www.insse.ro
Observăm că valoarea Rd crește constant în această perioadă. De exemplu
în 2014 la 1000 de persoane apte de muncă revin 638 de persoane inactive (tineri și
bătrâni). Dependența este cu atât mai mare cu cât proporția populației active
neocupate este mai mar e.
Un alt in dice important îl reprezintă indicele îmbătrânirii demografice care
reprezintă raportul dintre populația de peste 65 de ani și cea cu vârst ele cuprinse
între 0 și 14 ani. Iată cum a evolu at acest raport în ultimii ani:

34 Comunicat I.N.S. din 14.03.2016

61 Tabel 10 . Evoluția raporturilor P 65+/P0-14
P65+/P0-14 ani
(Urban) P65+/P0-14 ani
(Rural) P65+/P0-14 ani
(Total)
2002 0.660 0.929 0.800
2003 0.666 0.932 0.804
2004 0.673 0.937 0.808
2005 0.717 0.966 0.842
2006 0.757 0.993 0.875
2007 0.798 1.017 0.908
2008 0.894 1.069 0.984
2009 0.944 1.097 1.023
2010 0.939 1.096 1.020
2011 0.939 1.093 1.018
2012 0.951 1.101 1.028
2013 0.976 1.124 1.052
2014 1.007 1.153 1.081
Sursa: www.insse.ro
Din tabelul de mai sus observăm continua tendință de îmbătrânire a
populației în general cu un accent pe mediul rural: valorile supraunitare din tabel
dovedesc faptul că populația vârstnică depășește proporția populației tinere iar
tendința este fermă. Evident că situația nu este specifică doar țării noastre ci este un
fenomen la scară globală legat foarte strâns de nivelul dezvoltării economice , al
evoluției fertilității etc .
Toate aceste precizări confirmă p reocupările la nivel global privind
îmbătrânirea populației . O simplă căutare pe Internet poate da informații despre
diverse publicații sau conferințe, dezbateri etc. , organizate în toată lumea pe
această temă, semn că îmbătrânirea este globală iar mai de vreme sau mai târziu
orice societate se va confrunta cu ace st proces . Tocmai de aceea există programe și
politici mondiale privind consecințele îmbătrânirii. D. T. Gârleanu -Soitu (2005)
face o trecere în revistă a acestor inițiative globale. Să amintim de exemplu de
Conferința care a avut loc la Madrid în anul 2002 sub egida ONU35. Cu această
ocazie a fost emis un comunicat intitulat Political Declaration and Madrid
International Plan of Action on Ageing . Se recomandau o se rie de direcții de
acțiune , de la implicarea persoanelor vârstnice în societa te până la eradicarea
sărăciei acestora sau accesul lor la cunoașt ere. Un punct deosebit de important din
respectivul document s -a referit la solidaritatea intergenerațională care reprezintă
esența coeziunii sociale și acceptarea faptului că toate sistemele de pensii, asigurări

35 Este vorba de Second World Assembly on Ageing , Madrid, 8 -12 aprilie 2002

62 sociale, politicile de sănătate sau de îng rijire sunt cu necesitate supuse ajustărilor
permanente, acceptate la nivel societal. Acest cadru de dezbateri impunea o viziune
optimistă asupra perspectivei îmbătrânirii populației în condițiile în care foarte
mulți autori sau lideri de opinie preferă să preia un ton foarte pesimist.
De altfel T. Rotariu ( 2006 ) aducea o serie de contra -argumente la această
viziune negativă privind îmbătrânirea populației :
-deși există o corelație între dezvoltarea economică și nivelul îmbătrânirii
populației nu există o criză generată de această situație ;
-deși sistemul de pensii pare a fi amenințat se pot implementa măsuri
reparatorii (ridicarea vârstei de pensionare, sporirea ratei de ocupare, creșterea
contribuției celor activi etc.)
-deși se preconizează o crește re a cheltuielilor pentru sănătate trebuie
amintit că odată cu creșterea speranței de viață nu crește în mod automat perioada
de viață a persoanelor deja bolnave : la fel de bine poate crește și perioada vieții
sănătoase de după 60/65 de ani. T.Rotariu atra ge atenția că deși cheltuielile cu
sănătatea pentru cei de vârsta a treia cresc , nu trebuie abordat un ton alarmist
deoarece se pot găsi acele reglaje astfel încât să nu apară costuri mari pentru
întreaga populație. Același autor subliniază că nu trebuie să confundăm
îmbătrânirea populației cu îmbătrânirea vârstnicilor și nici cu declinul
demografic !
În acest context nu putem spune că observ ațiile de mai înainte ale lui V.
Sora et al. (1996) nu sunt valabile, dar fac trimitere în subsidiar la o conducere
societală rațională cu politici demografice coerente . La polul opus, o viziune
funcționalistă , biologizantă asupra societății întregi este contraproductivă (a crede
că societatea e un organism care urmează biologicul oricărei ființe umane deci și
degenere scența finală!).
Pe de altă parte persoanele de vârsta a III nu pot fi considerate în bloc ca
fiind dependente de restul societății. Se cere o analiză atentă după diverse
categorii: adulții vârstnici (cu vârsta de peste 55 de ani), vârstnicii (cu vârsta de
peste 65 de ani), vârstnici i foarte bătrâni ( cu vârsta peste 85 de ani). De fapt la
toate categoriile de vârstă de după 55 de ani există un număr mare de persoane care
continuă să desfășoare o muncă plătită. Iată o astfel de situație (cf. M. Hărăguș,
2012; 36):

Tabel 11. Persoane pensionate care au desfășurat o muncă plătită în săptămâna
anterioară anchetei Generații și Gen (România, 200 5)
Total Bărbați Femei
55-64 ani 12.5% 12% 12.8%
65-74 ani 14.2% 17.6% 11.2%
75+ 9.8% 12.9% 7%
Total 12.8% 14.8% 11.2%
Sursa: Ancheta Generații și gen (2005)

63 Aceste date demonstrează că 12.8% dintre vârstnici sunt activi , cifrele cele
mai mari fiind pentru categoria 65 -74 de ani! M. Hărăguș citează și o cercetare
efectuată la nivel european intitulată Population P olicy Acceptance , cercetare
privind opiniile celor interogați despre evaluarea diverselor schimbări care au loc
la nivel de populație (Dobritz et al., 2005). Conform respectivei cercetări 59%
dintre cei chestionați din România considerau îmbătrânirea popu lației un lucru
negativ sau foarte negativ același lucru declarându -l 70% din respondenții din
Cehia, Germania, Estonia, Polonia și Lituania . Acel eași rezultate pot fi găsite și
într-un raport al Comisiei Europen e (2006) . Deși consideră că îmbătrânirea est e o
problemă , totuși marea majoritate consideră că experiența vârstnicilor este utilă
societății în timp ce o minoritate consideră că bătrânii consumă resursele acesteia.
Toate polemicile citate a mintesc din nou de p rincipiul solidarității
intergenera ționale care rămâne general acceptat în orice societate . În definitiv
tânăra generație are o obligație firească de a sprijini pe cei în vârstă din moment ce
multe realizări se datorează chiar celor din urmă ! Apoi , există o economie a
transferurilor între g enerații dincolo de măsurile luate de stat, acel stat care
"trebuie să vegheze ca generațiile succesive să fie reciproc creditoare și datoare
unele altora" (P. Barthelemy et alii, 2008; 266).

Aplicație: Lecturați volumul scris de S. M. Rădulescu, Socio logia vârstelor , Ed.
Hyperion XXI, București, 1994. Evidențiați principalele idei în ce privește analiza
sociologică a vârstei a III -a. Care ar fi caracteristicile acestei categorii de vârstă în
contextul socio -economic românesc actual?

Aplicație : Lectura ți capitolul privind îmbătrânirea populației din vol. V. Sora et.
al, Analiză statistico -demografică (2003; 187 -192). Descărcați apoi de pe Internet
articolul semnat de G. Calot, J. -P. Sardon (1999). Les facteurs du vieillissement
démographique. Populati on, Vol. 54 No.3. Scrieți o recenzie scurtă a acestui
articol cu accent pe noii indicatori propuși de către autori.

64
VII. Structura pe medii de rezidență

Mediile de rezidență desemnează repartiția rural/urbană a populației . În
general se con stată pretutindeni în lume o creștere a proporției populației care
trăiește în mediul urban, urmare în primul rând a industrializării și procesului de
urbanizare în sine. Aceste procese duc inevitabil la o creștere a calității vieții, a
accesului la divers e facilități sau la asistență medico -sanitară de calitate etc . Iată
evoluția cifrelor respective pentru Romania la datele recensămintelor naționale
moderne:

Tabel 12. Populația urbană vs. Populația rurală în România la recensăminte
Anul
recensământului Populație
urbană % Populație
rurală %
1930 21,4% 78,6%
1948 23,4% 76,6%
1956 31,3% 68,7%
1966 38,2% 61,8%
1977 47,5% 52,5%
1992 54,3% 45,7%
2002 52,7% 47,3%
2011 54,0% 46,0%
Sursa: www.insse.ro
O primă constatare este raportul urban -rural din anii '30 când România era
o țară preponderent rurală. Din acest tabel deducem acc elerarea ritmului de creștere
a populației urbane în perioada de după 1948 ca o reflectare a masivei
industrializări practicate de fostul regim comunist. Se observă de asemenea
continua scădere a ponderii populației rurale cu mențiunea că doar la
recensământul din 2002 se observă o creștere a acesteia, în condițiile în care unele
state occidentale sau dacă nu, regiuni extinse din Europa vestică, consideră
procesul de urbanizare ca fiind încheiat.
Evoluția populației urbane a fost diferită pentru județele României. De
exemplu în Tabelul 13 se observă cu m au evoluat proporțiile populației urbane în
câteva județe începând cu recensământul din anul 1948. Am selectat doar primele
și ult imele cinci județe din cele din 1948. Anul 1992 se dovedește a fi un an de vârf
în ce privește proporția populației urbane pentru că aceasta începe apoi să se
diminueze la următoarele două recensăminte. Explicația acestui fenomen se
dovedește a fi complexă : pe de o parte după 1990 apare un fenomen de remigrare
din urban în rural, urmat fiind de o creștere a investițiilor imobiliare în zone
periurbane sau rurale din apropierea marilor orașe; pe de altă parte există un trend

65 de redescoperire a "ruralului" fie din considerente ecologice , fie din considerente
turistice sau agroturistice.

Tabel 13. Evoluția populației urbane în România
An recensământ:

Județ 1948 1956 1966 1977 1992 2002 2011
GORJ 6,3% 12,4% 22,6% 28,3% 42,5% 42,0% 45,2%
SALAJ 7,5% 12,2% 19,3% 24,1% 40,1% 39,6% 39,3%
BISTRITA –
NASAUD 8,4% 14,0% 18,5% 23,8% 37,3% 36,2% 36,7%
GIURGIU 9,6% 10,0% 12,2% 15,7% 29,7% 29,7% 29,2%
IALOMITA 9,8% 13,0% 16,6% 27,1% 40,8% 39,0% 43,9%
………………… ……. …… …… ……… ……… …… …..
GALATI 29,5% 30,1% 37,9% 49,2% 60,0% 56,8% 54,7%
BRASOV 31,5% 60,3% 67,8% 69,1% 76,2% 74,0% 72,3%
CLUJ 32,7% 41,6% 49,9% 55,7% 67,4% 67,3% 66,3%
CONSTANTA 34,6% 39,4% 50,3% 61,6% 73,5% 70,2% 68,8%
BRAILA 35,2% 34,9% 41,2% 52,7% 65,7% 64,1% 62,5%
Sursa: www.insse.ro
Simpla analiză a acestor date rămâne doar descriptivă de unde și
necesitatea de a le îmbina și cu alte criterii. De exemplu se poate analiza repartiția
sexelor pe cele două medii. De asemenea poate fi extinsă aceas tă analiză în profil
teritorial incluzân d densit atea populației dar și alte variabile soci ale, economice,
geografice etc.
O altă analiză pleacă de la structurarea populației pe medii rural/urban
combinată cu valorile înregistrate pe județe/regiuni (sau provincii istorice) dar și
prin clasifica rea grupală (cluster) a tuturor localităților rurale sau urbane în funcție
de mărimea acestora. Toate aceste date sunt extrem de utile în orice cercetări
efectuate pe eșantioane reprezentative la nivel național, atunci când procedeele de
stratificare trebu ie să țină cont de aceste cifre, de obicei recurgându -se la datele din
recensăminte36.

36 A se vedea de exemplu Sandu D. (1992). Statistica în științele sociale . Universitatea
București.

66

VIII. Elemente de demografie etnică

Structura populației după etniile conlocuitoare pe un anumit teritoriu este
în continuare o problemă importantă cu toa te că etnia este consemnată prin
autodeclarare. Cu alte cuvinte operatorul de recensământ va trece în formulare doar
cele declarate de respondent prin autoidentificare. Există situații în care persoanele
recenzate să dea informații neconforme cu realitatea d e unde și o anumită marja de
eroare în astfel de măsurări. Tocmai de aceea o serie de demografi im pun ceea ce
s-a numit demografia etnică cu scopul de a controla astfel de erori nu însă fără alte
completări din sociologie, antropologie sau etnografie. De a ltfel Rallu J -L., Piché
V., Simon P. (2006) spun că relația dintre demografie și etnicitate rămâne ambiguă.
Autorii amintesc de specificul studierii etnicității după trei direcții importante:
etnicitatea ca marcă socială cu aceeași semnificați e ca și c lasa socială sau sexul;
etnicitatea ca un construct social și istoric și în sfârșit etnicitatea ca model de
cercetare empirică aprofundată. Toate aceste direcții vin să confirme aportul
demografilor la ceea ce autorii numesc "statistica etnică" în condiții le în care –
metodologic – "grupul etnic este o variabilă dependentă care variază după
variabilele demografice" (p. 532). Pentru demografia etnică importantă rămâne
metoda de culegere a datelor: dacă ne oprim doar la auto -identificare vor apare cu
siguranț ă erori. Tocmai de aceea se pot aplica în teren instrumente prin care
operatorul de interviu să identifice etnia după un grup de caracteristici sau să fie
folosite surse documentare, acte oficiale etc. Inevitabil toate tehnicile de culegere a
datelor pot r idica probleme politice sau etice mai ales în cazul în care se pune
problema evaluării unor teritorii multiculturale sau a unor minorități relativ închise
prin evitarea unor categorizări biologizante .

*
Dacă ne referim la ultimele recensăminte după etn iile auto -declarate
situația din România este prezentată în Tabelul 14 . Din acest tabel observăm
scăderi semnificative după unele etnii (maghiari, germani, evrei etc.) dar și creșteri
mari (rromi). De altfel în cazul rromilor populația auto -declarată cres cuse deja cu
80% în 1992 față de recensământul din 1977. Cauza principală a acestei creșteri o
reprezintă o rată brută de fertilitate net superioară celorlalte etnii. După cum am
mai observat numărul rromilor rămâne o cifră aproximativă. C. Zamfir, E. Za mfir
(1993; p. 202) estimau numărul de rromi în 1992 la peste un milion de persoane în
timp ce unele organizații de rromi estimau că această etnie reprezintă 10% din
populația țării.

67 O dificultate în plus o vedem în tabelul 14 unde se observă că la
recensământul din 2011 a existat o proporție foarte mare din cei despre care nu
sunt informații legate de etnie (peste un milion de persoane) .

Tabel 14. Minoritățile etnice în România
Anul recensămâ ntului
1992 2002 2011
Romani 20408542 19399 597 16792868
Maghiari 1624959 1431807 1227623
Rromi 401087 535140 621573
Ucraineni 65472 61098 50920
Germani 119462 59764 36042
Ruși-lipoveni 38606 35791 23487
Turci 29832 32098 27698
Tătari 24596 23935 20282
Sârbi , croați , sloveni 33769 29570 23484
Slovaci 19594 17226 13654
Bulgari 9851 8025 7336
Greci 3940 6472 3668
Evrei 8955 5785 3271
Cehi 5797 3941 2477
Polonezi 4235 3559 2543
Italieni – 3288 3203
Chinezi – 2243 2017
Armeni 1957 1780 1361
Ceangăi – 1266 1536
Macedoneni – – 1264
Alta etnie 8618 16850 18524
Nedeclarat 766 1941 1236810
Sursa: www.recensaminte.ro

*

Revenind la dific ultățile de culegere a datelor amintim de aportul adus de
Institutul pentru studierea problemelor minorităților naționale (ISPMN) care a
construit o serie de hărți etnice37. Iată un exemplu de gener are a hărții pentru

37 A se vedea la adresa http://w ww.ispmn.gov.ro/maps.

68 populația roma din jud. Iași pentru anul 2002 unde se identifică proporția în care
datele de recensământ se suprap un peste harta lingvistică, bazată pe declararea
limbii mate rne (în Fig. 10). Pe baza unor astfel de analize se pot aduce corecții
datelor obținute prin auto -identificare.

Fig.10 Suprapunerea dintre datele de recen sământ și harta lingvistică (2002)

Sursa: www.ispmn.ro

Într-o astfel de hartă se poate vedea c um se suprapun cele două ipoteze de
cercetare privind recenzarea populației vs. comunitățile lingvistice.
Revenind la problematica proiectelor să amintim de o recentă inițiativă a
Ministerului Educației conform căreia se urmăre ște integrarea copiilor rom i într-un
sistem educativ nondiscriminatoriu38. Se amintea cu această ocazie de existența a
peste 600 de școli în care există o proporție semnificativă de elevi romi, școli care
nu au apă, canalizare etc. Toate aceste date confirmă necesitatea unei analize
"etnice" în anumite cazuri punctuale sau proiecte de reformă socială.

*

Cercetările centrate pe etnie au dezvoltat deja metodologii și instrumente
valoroase mai ales dacă ne referim la aplicarea acestora în domenii precum

38 A se vedea emisiunea dedicată acestui fapt pe site www.digi24.ro, accesat la 02.06.2016

69 epidemiologia s au sănătatea publică (C. Rughiniș, 2012; 44) deși există destule
voci critice în ce privește utilizarea etniei ca predictor sau variabilă de control. Cu
toate acestea astfel de cercetări pot fi extrem de utile în măsura în care etniile sunt
înțelese ca gr upuri de relații de rudenie și/sau prietenie, cu o identitate culturală
precisă demarcând anumi te granițe sociale ( Ibidem ; 46-47). În contextul acestor
cercetări sociologice demografia etnică poate fi foarte utilă : se pot extinde
cercetările de la situația de auto -identificare la hetero -identificare dar nu numai .
Informațiile provenind din seriile de date din cadrul recensământului, anchetele
privind bugetele de familie etc. pot fi folosite în c ercetări sociale ample în vederea
implementării de polit ici publice diverse, studierea migrației, impunerea unor
politici antidiscriminare.
Un subiect important este legat de comunitățile românești care locuiesc în
țările vecine și pe care ar trebui să le regăsim în recensămintele din aceste țări.
Faptul de a nu d eclara propria etnie poate fi un simbol al fricii de repercu siuni sau
al unor încercări vădite de "relativizare" a naționalității/etniei. De exemplu la
ultimul recensământ din Serbia o parte din români s -au declarat vlahi (vorbitori de
limba română) sau sâ rbi. Așa s -a ajuns ca vlahii să fie peste 30 de mii în Valea
Timocului iar românii aproximativ 2500 de români .
Grupurile etnice sunt și obiect de studiu pentru demografia istorică.

Noțiuni de bază ale analizei demografice

Demografia folosește o serie de termeni specifici precum și un număr
important de tehnici specifice dar și de tehnici folosite în statistică în general . Nu
vom putea trece în revistă toți acești termeni ci vom enumera doar pe cei mai
importanți.
Din început trebuie să precizăm că în demografie se face distincția între
eveniment și fenomen demografic (cel de al doilea termen fiind de fapt
generalizarea celui dintâi). Iată cum ar arăta legătura dintre cele două noțiuni după
T. Rotariu (2003; 16):

Eveniment demografic Fenomen dem ografic
Naștere Natalitate (fertilitate)
Deces Mortalitate
Imigrare Imigrație
Emigrare Emigrație
Căsătorie Nupțialitate
Divorț Divorțialitate

Din tabelul de mai sus deducem că evenimentul demografic este “un caz”
în timp ce fenomenul demografic este o generalizare, “o masă” de evenimente care

70 urmează să fie supusă analizei. Legat de acești termeni T. Rotariu amintește de
noțiu nile de variabile demografice (de exemplu sex, vârstă), structură demografică
(sau distribuția unor valori după o anumită va riabilă demografică), proces
demografic (desemnează evoluția temporală a unor indicatori și structuri ale
populației; un exemplu deja prezentat : procesul de îmbătrânire demografică )
precum și noțiunea de evoluție demografică (urmărește fenomene sau struct uri
demografice care s -au petrecut deja sau se vor petrece ). Revenind la tabelul de mai
sus trebuie spus că evenimentele cele mai importante sunt nașterea și decesul
celelalte evenimente fiind luate în discuție în măsura în care le influențează pe
acestea două.
Posibilitatea (probabilitatea) ca o persoană oarecare să sufere un anumit
eveniment din cele enumerate se numește risc, în fiecare caz existând populații
diferite expuse la risc. Putem specifica aceste diferențe în tabelul următo r (V.
Trebici, 1975; 171):

Evenimentul Populația supusă riscului
Naștere Subpopulația femeilor de vârstă fertilă
Deces Întreaga populație
Căsătorie Populația nupțiabilă
Divorț Populația căsătorită

Persoanele care, indiferent de sex, au suferit într -o anumită perioadă d e
timp (de exemplu un an de zile) același eveniment demografic alcătuiesc o
cohortă . Dacă această cohortă se referă la nașterea unor indivizi în același interval
de timp atunci se vorbește de o generație iar dacă se referă la căsătoriile dintr -o
aceeași p erioadă se vorbește de promoție . Se folosesc în analize și cohortele fictive
constituite doar în scop de analiză demografică.
Trecând la principalele expresii matematice folosite în demografie vom
enumera câteva dintre acestea (mai pe larg a se vedea în V. Trebici, 1975):
-raport (exprimat de obicei în procente; ex: raport de masculinitate)
-proporție (parte dintr -un întreg)
-indicator ( cea mai simplă caracteristică numerică direct observabilă a unei
categorii economice, sociale etc.)
-indice (raport între mărimea unui indicator la momentul t și la un moment
inițial, de referință)
-rată (indicator statistic care măsoară frecvența relativă a unui eveniment în
raport cu o populație dată.); se disting rata generală sau rata brută (pentru o
populație înt reagă) și rate specifice (pentru subpopulații); de cele mai multe ori se
face raportarea la 1000 de cazuri; se disting rate de moment (în analize
transversale) și rate generaționale (în analize longitudinale)
-probabilitate ( frecvența relativă a uni ev eniment).

71 -mărimile medii (în fu ncție de analizele demografice sunt folosite mărimile
tendinței centrale: media aritmetică, mediana și m ódul sau dominanta); de exemplu
o vârstă mediană mai mare confirmă procesul îmbătrânirii demografice.
Din cele spuse până acum deducem că analizele demografice pot avea o
dublă miză: analiza unor fenomene demografice dintr-o perioadă finită, bine
determinată (de exemplu un an) și analiza evoluției în timp a unui fenomen (pe
generații). Primul tip de analiză poartă numele de analiză transversală iar cel de al
doilea se numește analiză longitudinală. Cele două tipuri de analiză sunt folosite
concomitent într -un instrument specific analizelor demografice: diagrama Lexis.
Această diagramă a fost concepută ca o “rețea demograf ică” plasată într -un sistem
de axe de coordonate care permite vizualizarea concomitentă a vârstelor, a
momentelor înregistrării, a generațiilor. Iată cum arată schematic această diagramă:
Fig.11 D iagrama Lexis

In această diagramă culoarele orizontale s unt culoarele vârstelor
(corespunzătoare la 1,2,3…ani de viață), cele verticale reprez intă anii de naștere (și
ai observării demografice) iar cele oblice sunt culoarele generațiilor. Pe acest grafic
se pot insera diverse cifre date de măsurătorile cantitat ive după care se pot comenta
rezultatele. Vom reveni cu un exemplu atunci când vom discuta problematica
mortalității.

72 Aplicație : Lecturați Mica enciclopedie de demografie (V. Trebici, 1975) pentru a
vă obișnui cu termenii folosiți în această știință! F aceți o listă cu termenii cei mai
uzuali care să completeze cele relatate în acest volum !

73
X. Analiza mortalității

Aparent inexplicabil, orice analiză fundamentală în demografie începe prin
analiza mortalității existâ nd totuși destule argumente în acest sens. T. Rotariu
(2003; 53 -54) enumeră câteva din aceste argumente din care deducem că decesul
afectează orice persoană, este unic și nerepetabil (spre deosebire de alte
evenimente demografice) iar mortalitatea în gene re este un fenomen relativ stabil
dacă ne referim la ambele caracteristici care o definesc: biologică și socială. Toate
aceste trăsături fac ca analiza statistică să fie mai simplu de abordat. Pe de altă
parte se va vedea că multe alte noțiuni din demogr afie sunt legate în mod direct de
mortalitate. De exemplu speranța de viață la naștere se calculează în mod direct din
formulele ce definesc mortalitatea.
Dacă recurgem la definiții, atunci prin deces înțelegem “încetarea
definitivă a funcțiilor vitale a le organismului” iar prin mortalitate înțelegem
“intensitatea evenimentului demografic deces în cadrul unei populații” sau “masa
deceselor din cadrul unei populații , care au avut loc într -o anumită perioadă de
timp”. Expresia numerică a acestei definiții r ezidă în rata generală de mortalitate
(sau rata brută de mortalitate ) calculată cu formula:
1000
PMmg

În această formulă M reprezintă totalitatea persoanelor decedate într -o anumită
perioadă iar
P este populația med ie (care se calculează după principiile subliniate
mai înainte fie ca populația de la data de 1 iulie fie ca o medie cronologică după
măsurători la diferite momente în timp etc.). De exemplu să calculăm această rată
pentru țara noastră în anul 2014 :
 7.12 100019947311254791
2014  gm
‰
ceea ce s -ar putea citi că pe parcursul acelui an s-au înregistrat aproximativ
13 decese la o mie de locuitori. În general această rată pentru Romania a avut
următoarea evoluție: 19,3‰ (în anul 1930); 9,7‰ (în anul 1950); 10,4‰ (în 198 0)
sau 12‰ (în 1995). Aceste date sunt foarte utile atunci când se calculează prin
metode statistice prognozele asupra populației sau când se fac anumite studii
comparative. De exemplu la nivel european valorile cele mai mari ale mortalității
se înregistre ază în Bulgaria ș i Ucraina (fiecare cu 15‰). Urmează Serbia, Letonia,
Lituania (14‰). Toate aceste cifre pot da o imagine asupra nivelului de trai dar și
a incidenței mortalității după anumite cauze specifice. De asemenea o rată înaltă a
mortalității face ca în țara noastră creșterea populației să fie negativă (mor mai
mulți oameni decât se nasc!). Evident că o analiză aprofundată trebuie să includă

74 studiul ratei mortalității pe cauze de deces, pe categorii de vârstă, pe medii
(rural/urban), pe diverse uni tăți teritoriale sau pe categorii socio -profesionale.
Dintre acestea cea mai importantă este structura pe vârste care poate avea o
influență decisivă mai ales când comparăm sub -populații cărora le sunt impuse
condiții socio -economice relativ asemănătoare.
*
Pentru început este util să observăm evoluția ratei mortalității în România
începând cu debutul secolului XX. Graficul următor conține aceste informații:

Tabel 15. Evoluția ratelor natalității și mortalității în România
Natalitate
(născuți la
1000 pers.) Mortalitate
(decedați la
1000 persoane) Excedent
natural
1888 -1890 40.5 28.7 11.8
1891 -1895 41 31 10
1896 -1900 40.2 27.4 12.8
1901 -1905 39,2 25,5 13.7
1906 -1910 40,3 26 14.3
1911 -1915 42,1 24,4 17.7
1916 -1919 _ _ _
1920 -1994 37.6 24 13.6
1925 -1929 35.4 21.6 13.8
1930 -1934 32.9 19.8 13.1
1935 -1940 29.3 19.1 10.2
1941 -1945 _ _ _
1946 -1950 25.2 16.5 8.7
1951 -1955 24.8 11.4 13.4
1956 -1960 21.6 9.6 12
1961 -1965 15.8 8.6 7.2
1966 -1970 22.6 9.3 13.3
1971 -1975 19.3 9.4 9.9
1976 -1980 18.9 9.8 9,1
1985 15 10 5
1990 13.6 11.6 2
1995 10.3 11.8 -1.5
2000 10.3 11.2 -0.9
2005 9.8 11.6 -1.8
2010 9.4 11.5 -2.1
2014 8.8 11.4 -2.6
Sursa: V. Trebici (1996;44) și www.inss e.com

75 Tabelul include și ratele brute ale natalității pentru a se putea pune în
evidență excedentul natural (sau sporul natural ca diferență între cele două rate).
Analizând ratele de mortalitate V. Trebici atrage at enția asupra tranziției
mortalității : trecerea de la valorile mari ale ratelor la valori reduse, într -o proces
care a fost continuu începând cu secolul XX. În ultimii ani rata mortalității s -a
stabilizat însă la valori superioare ratelor natalității de und e și excedentul negativ.
Rata mortalită ții crește odată cu vârsta și este considerată minimă pentru perioada
10-14 ani. Viteza de creștere a ratei poate fi un indicator mai ales în perspectivă
comparativă.

Fig. 12 Ratele de mortalitate pe categorii de vârstă în România (2014)

Sursa: www.insse.ro
Obs. Rata generală de mortalitate trebuie să fie coroborată și cu alte date
statistice deoarece interpretarea demografică poate fi uneori înșelătoare. R. Pressat
(1974; 20) dă u n astfel de exemplu: în două departamente din Franța deși speranța
de viață la naștere era de cca. 69,1 ani (deci locuitorii erau la fel de bătrâni) totuși
rata brută de mortalitate era de 16,6‰ și respectiv 13,3‰ în cel de -al doilea
departament . Acest fap t era dat de structur a populației: proporți a populație i
vârstnice era mai numeroasă în primul departament. De asemenea mortalitatea
poate fi influențată și de emigrație (o serie de decese nu mai sunt înregistrate).
Foarte utilă este și analiza după rate specifice de mortalitate , mai precis
după structura pe sexe sau pe categorii de vârstă. Formula generală este derivată
din rata generală:

76
1000
ii
iPMm
De exemplu M i poate fi numărul de decedați de sex masculin sau numărul de
decedați pentru pers oanele din segmentul de vârstă 65-70 de ani (se înțelege că P i
va reprezenta populația de sex masculin sau populația cu respectivele categorii de
vârstă). Din această formulă se poate deduce că anumite segmente ale populației au
o contribuție specifică la rata generală de mortalitate. Dacă ne referim la aportul
celor două subpopulații (masculină și feminină) la formarea ratei generale de
mortalitate atunci se impune formula următoare (V. Sora et al., 1996; 160):

Formulă în care m m și m f sunt ratele specifice pe sexe multiplicate cu
ponderile respectivelor subpopulații în populația totală (K m ,Kf). Să urmăm un
exemplu de calcul după modelul lui V. Sora et al. (1996). Punctul de plecare îl
reprezintă tabelul următor pentr u România în anul 2013 :

Tabe l 16. Analiză privind mortalitatea
Sex Efectivul populației Nr. decese Rata mortalității
Abs. % Abs. %
Masculin 9754851 48.8 130579 52.2 13.3‰
Feminin 10230963 51.2 119325 47.8 11.6‰
Total 19985814 100 249904 100 12.42‰
Sursa: www.insse.com

=13.3 *0.488+1 1.6*0.512=6.49+5.93 = 12.42‰
Se observă la final care este contribuția fiecărei rate specifice la rata generală!
În modelul citat se calculează și indicele supramortalității masculine (care este
supraunitar) :

O altă problematică imp ortantă este mortalitatea după cauze de deces. În
acest punct ni se pare relevantă o comparație la nivel european. Astfel conform
Eurostat distribuția pe cauze de deces a fost următoarea:

77

Tabel 17. C auze de deces în UE, 2012
Total (la 100 000 locuitor i) Femei

Aparat
circulator Boli
de
inima Can-
cer Can-
cer
pla-
mani Can-
cer
colon Boli
respira
torii Boli
sist.
nerv. Acci
dente
rutiere Sinu
cidere Can
cer
san Can
cer
col
ute
rin Can
cer
uter
EU-28 393,6 136,8 266,9 55,4 31,9 82,9 37,5 6,3 11,9 33,3 4,1 6,5
Belgia 308,6 82,4 260,0 60,9 29,0 111,2 51,9 7,6 18,7 39,0 3,1 6,0
Bulgaria 1 168 223,5 248,7 47,2 35,7 61,8 17,5 7,9 12,1 33,6 9,5 9,0
Rep. Ceha 704,2 359,9 298,3 58,2 41,5 72,7 29,7 8,2 16,0 31,4 6,7 8,8
Danemarca 286,8 94,9 315,4 75,3 39,3 124,4 40,2 3,6 12,2 41,0 3,5 6,1
Germania 404,1 148,0 253,3 50,9 29,7 69,4 27,9 4,9 11,5 36,1 3,4 5,0
Estonia 745,4 363,0 291,9 53,9 33,8 37,1 22,0 6,7 18,3 34,5 9,7 6,1
Irlanda 351,2 173,7 287,4 60,1 33,6 134,1 48,7 3,8 12,2 39,9 4,8 6,4
Grecia 448,3 103,3 247,3 59,6 22,3 102,4 16,8 10,1 4,4 31,9 2,6 5,4
Spania 271,0 76,8 242,7 49,8 35,3 105,4 48,3 4,5 7,4 25,0 2,7 6,0
Franta 223,0 55,7 252,8 50,1 28,2 54,8 52,8 6,3 16,9 33,2 2,4 7,3
Croația 691,1 317,3 336,5 66,2 50,4 57,5 22,4 10,3 18,2 43,2 4,5 10,2
Italia 343,6 112,2 258,1 51,7 29,1 64,6 37,1 6,4 6,7 32,5 1,2 6,7
Cipru 402,2 115,9 205,7 39,9 20,9 89,6 36,3 7,5 3,8 30,6 2,0 6,3
Letonia 920,7 480,8 305,3 49,0 40,7 36,7 15,1 10,2 21,9 32,4 10,8 12,6
Lituania 900,6 592,0 278,1 47,0 31,9 45,0 18,1 12,9 30,7 31,0 11,6 7,2
Luxemburg 332,8 83,3 266,9 57,3 29,9 75,6 43,7 6,5 10,6 33,7 2,2 4,7
Ungaria 779,4 400,1 361,1 93,0 56,9 78,8 20,9 8,4 24,1 38,2 7,9 7,8
Malta 519,4 300,0 254,9 49,4 34,8 95,6 17,4 3,1 6,4 38,0 3,2 8,9
Olanda 288,6 71,4 297,5 69,4 37,4 108,7 41,0 4,7 10,7 38,6 2,6 5,6
Austria 450,2 197,9 255,5 46,1 27,3 51,8 34,7 7,1 15,2 32,8 3,3 6,4
Polonia 652,4 157,8 300,0 69,7 36,9 71,7 19,0 11,3 16,7 29,6 8,7 7,5
Portugalia 323,7 67,8 244,6 34,9 36,3 138,7 32,6 6,9 10,0 29,1 3,6 6,6
Romania 1 039,2 345,3 268,5 53,1 32,9 81,1 19,9 12,8 12,7 30,5 15,6 6,0
Slovenia 462,4 118,5 305,5 57,2 40,9 86,2 18,8 8,0 21,5 35,4 3,8 8,1
Slovacia 712,2 427,6 319,6 52,8 51,6 87,8 40,3 8,9 11,1 36,7 8,9 11,6
Finlanda 411,9 225,1 223,7 40,8 23,1 39,8 136,6 5,4 16,1 29,4 1,8 6,2
Suedia 371,4 149,9 239,4 39,0 29,1 66,0 43,1 3,4 12,4 28,7 2,5 6,5
UK 284,6 130,5 286,3 63,1 29,2 141,6 42,7 2,8 7,2 36,7 2,9 6,6
Liechten
stein 325,8 119,6 191,4 21,5 17,2 40,4 48,8 2,7 9,6 28,4 5,4 :
Norvegia 311,7 116,2 259,5 53,1 39,0 103,4 41,8 4,0 10,6 27,2 3 6,5
Elveția 303,9 112,2 225,2 42,4 23,8 54,5 47,9 4,5 13,2 32,7 2,2 5,0
Serbia 1 028,2 177,2 301,5 68,5 39,4 82,7 28,0 9,3 17,3 42,9 11,8 8,0
Turcia 340,4 104,9 175,5 53,0 15,3 89,1 36,2 6,7 2,1 12,1 1,7 3,5
Sursa: Eurostat , accesat 25.04.2016

78
Legat de aceste statistici la nivel european doresc să amintesc și de un
alarmant comunicat de presă al Eurostat (2016) conform căruia în UE în 2013
peste un milion de persoane au decedat din cauza unui infarct sau a unui accident
vascular. O analiză comparativă pentru anii 2000/2013 este util a fi menționată și
aici:

Tabel 18. Tipuri de cauze de deces
Țara Deces din atac de cord
(procente din total decese) Decese accidente vasculare
(procente din total decese)
2000 2013 2000 2013
UE
Lituania
Estonia
Slovacia
……………….
Româ nia
……………….
Spania
Portugalia
Franța 16.6%
32.4%
32.3%
29.8%
……………..
21.3%
………………
10.9%
8.5%
8.3% 12.9%
36.7%
23%
27.9%
…………..
20.1%
……………
8.6%
6.5%
6% 11.5%
12.6%
15.8%
8.9%
…………….
20.3%
……………
10.2%
19.8%
7.2% 8.7%
14.3%
7.9%
9.8%
………………
18.7%
……………
7.1%
11.5%
5.7%
Sursa: Eurostat (2016)

Observăm în acest tabel poziția României care își dispută
locul întâi în Europa în ce privește bolile aparatului circulator. Incidența
morții în acest caz e ste de aproape cinci ori mai mare ca în Franța și aproape
de două ori mai mare ca în Polonia. Surprinde în mod neplăcut și situarea în
topul țărilor cu decese din accidente auto sau cancerul de col uterin . La
bolile de inimă România depășește aproape de tr ei ori media europeană. În
cel de al doilea tabel observăm scăderea generală a procentelor din 2013
față de anul 2000, cu unele excepții. Scăderile au loc și în țara noastră însă
într-un ritm foarte lent. În acest sens, d in perspectiva câștigurilor medicin ii
moderne se pot trage o serie de concluzii critice. Astfel T. Rotariu ( 2000)
observa că într -o perioadă de 30 de ani, de la începutul anilor '70 România
nu a mai progresat în ce privește creșterea speranței de viață fapt legat și de
o stagnare a calități i actului medical.
O prezentare mai detaliată a cauzelor de deces pentru anul 2014 în
România o putem vizualiza în graficul următor:

79

Fig. 13 Frecvențe absolute după cauze de deces și sexe

Sursa: www.insse.ro
Și această statistică poate fi pe larg comentată. Nu insistăm decât pe
cazurile de tuberculoză deoarece România are un procent foarte ridicat comparativ
cu Europa în general. Din datele OMS pentru anul 2014 țara noastră avea o rată
5.5/100 000 locuitori decese din cauza tuberculozei. Majorit atea țărilor europene
au fost înregistrate însă cu valori foarte reduse : Franța (0.6), Germania (0.4),
Austria (0.7). În fostele țări comuniste sau în Balcani cifrele cresc: Polonia (1.4),
Bulgaria (2.1), Bosnia (3.8). La granița cu România valorile cresc foarte mult: Rep.
Moldova (7.8) iar în Ucraina (13.0).

Obs 1: Conform unui ultim comunicat al Eurostat (2016) – România este pe primul
loc la decese premature cu o cotă de 49,4%! Cu alte cuvinte, având în vedere
nivelul cunoștințelor medicale actual e si tehnologiile avute la îndemână, aproape
jumătate din decesele din România sunt premature!

Obs2: Analizele pe cauze de deces sunt expuse anumitor erori. De exemplu o
persoană poate deceda din două cauze concomitente însă raportată este doar una
dintr e ele! În alte situații diagnosticele sunt distorsionate sau ascunse! Tocmai de
aceea se cere consemnarea ultimei cauze de deces!

80
X.1. Analiza longitudinală a mortalității prin diagrama Lexis

Folosirea diagramei în acest caz este f acilă, impunând doa r consemnarea
anumitor valori cantitative și apoi analiza acestora. Pentru a înțelege modul de
lucru vom lua un exemplu simplu pe baza unor date numerice ipotetice.

Fig. 14 . Colectivități de decedați în diagrama Lexis

In această diagramă Lexis am rep rezentat masa deces elor dintr -o populație
ipotetică (pentru simplificarea raționamentelor). Toate aceste date pot lua diferite
forme după cum urmează :
A. colectivitate de decedați de gradul I – reprezintă masa deceselor
persoanelor care fac parte din aceeași generație (nă scuți în anul 2005 ), au
împlinit o vâ rstă anumită (3 ani) iar decesele au surveni t în doi ani
calendaristici (200 8 și 2009). În total au fost 256 de decedați, 1 23 în anul
2008 iar restul în 2009 .
B. Colectivitate de decedați de gradul II – repre zintă masa deceselor
persoanelor care fac parte din aceeași generație (nă scuți în 200 5), au
împlinit fie 4 ani fie 5 ani și au decedat în același an (201 0). În total au
fost 187 de decedați, 84 din cei cu vârsta de 4 ani restul cu vârsta de 5 ani
împliniț i.
C. Colectivitate de de cedați de gradul III -reprezintă masa deceselor
persoan elor care fac parte din două generații ( 2005 și 2006) au împlinit o
vârstă anumită (1 an) iar decesele au survenit într -un singur an
calendaristic. În total au fost 390 de deceda ți, 185 provenind din generația
2005.
D-E. Linia vieții pentru un copil care a trăit în perioada 1.08.2007 și 1.01.2010.

81 *
Tipurile A, B, C se mai numesc colectivit ăți principale în timp ce
subdiviziunile din cadrul lor se numesc elementare . Pe culoar ele oblice distingem
generațiile , pe cele orizontale vâ rstele în ani împliniți iar pe cele verticale anii
calenda ristici dar și momentele observă rii (de-a lungul respectivilor ani
calendaristici). În că suțele diagramei Lexis se pot trece și efectivele de
supraviețuitori (se vor folosi doar segmentele ver ticale și cele orizontale). Iată un
exemplu (după un model al lui T. Rotariu, 2003; 60-62):

57
68000

(550)
F 66450
65900

(500)
D 73700
73200

56
70000
(550)

(530)

74850
74320
(620)

(560)

81460
80900

55
75500 A
(650)

82000 B
(540)

2002 2003
În diagrama de mai sus se pot identifica figurile geometrice după tipul de
colectiv ități reprezentate:

ABCD -colectivitate de gradul I ( persoane cu vârsta de 56 ani, din
generația 1946, decedate în anii 2002 și 2003: în total 1150 persoane). Din 74580
de persoane au supraviețuit 73700. Rata generală a mortalității este :

4,15 1000
273700 7485011501000 
pMgm ‰
BDEC – colectivitate de gradul II (persoane din generația 1947 cu vârste de
56 și 57 de ani decedate în anul 2003, adic ă un total de 1120 de persoane; se
observă că 1120 = 620+500 = 74320 -73200). În acest caz rata mortalită ții este :
E

Genera ția 1946

C

Generația 1947

82
18,15 1000
273200 7432011201000 
pMgm ‰

ABDF -colectivitate de gradul III (persoane din generațiile 1945 și 1946 cu vârsta
de 56 de ani împliniți și care au decedat în 2002 adică un total de 1080 persoane).
După calcule simple obținem și în acest caz g m=15,2‰ sau altf el spus 15,2 decese
în medie la 1000 de supraviețuitori.

Obs1. În figura de mai sus observăm o serie de valori pe axele orizontale
(care reprezintă masa de supraviețuitori cu o anumită vârstă deja împlinită) dar și
pe axele verticale (care reprezintă ma sa de supraviețuitori la 1 ianuarie a anului
viitor ).
Obs2. În paralel cu rata generală de mortalitate se introduce și
probabilitatea de deces care se obține prin raportul dintre masa d ecedaților și
populația inițială de supraviețuitori. Va rezulta probabilitatea ca un individ cu o
anumită vârstă să decedeze înaintea aniversă rii viitoare. De exemplu pentru primul
caz probabilitatea de dec es (q) a unui individ este urmă toarea: q = 115 0/74850
=15,3‰ ceea ce semnifică șansele ca acea persoană să decedeze înainte de a
împlini 57 de ani.
Obs 3 . Un calcul foarte util analizelor statistice îl reprezintă calculul
mărimilor tendinței centrale: media aritmetică, mediana și modul (sau dominanta).
Iată un exemplu plecând de la următoarele date care reprezintă frec vențele absolute
ale mortalității după sexe în România anului 2014 :

Intervale de
vârstă Masculin Feminin Intervale de
vârstă Masculin Feminin
0- 4 ani 1130 795 45-49 ani 4505 1757
5- 9 ani 113 85 50-54 ani 6092 2471
10-14 ani 155 77 55- 59 ani 4505 1757
15-19 ani 308 131 60-64 ani 14193 6769
20-24 ani 527 183 65-69 ani 13626 7847
25-29 ani 760 309 70-74 ani 15486 11751
30-34 ani 938 364 75-79 ani 20319 20836
35-39 ani 1592 692 80-84 ani 19290 26143
40-44 ani 2852 1084 85 ani si
peste 19741 35579
Sursa:www.insse.com

83 Cele trei mărimi ale tendin ței centrale sunt

iii
mffxx =69,1 ani;
fx
75,7%
miame
mff Udx Me0
=72 ani
fMe =82 ani
2 11
0 dx Mom
=77 ani
fMo =87 ani

Aceste mărimi și formule pot fi detaliate după orice manual de statistică
descriptivă [de ex. în T. Rotariu (1999; 42 -49)] cu precizarea că Me (mediana)
reprezintă valoarea care împarte o serie statistică în două părți egale cu condiția ca
seria să f i fost ordonată crescător sau descrescător iar Mo (módul sau dominanta )
reprezintă cea mai des întâlnită valoare dintr -o serie statistică. Pentru toate valorile
calculate am luat în considerarea mijloacele intervalelor de vârstă ceea ce, deși e
corect din perspectivă statistică, poate introduce o serie de erori deoarece se pleacă
de la presupunerea că masa de decedați se distribuie uniform du pă fiecare interval
de vârstă . Tocmai de aceea valorile calculate trebuie interpretate cu prudență.
Luate aceste prec auții putem spune că media vârstei de deces pentru populația
masculină este de 69 de ani, mediana vârstei de deces este de 72 de ani (jumătate
din decedați au avut vârsta maximă de 72 de ani) iar M ódul este de 77 de ani (cea
mai des întâlnită vârstă de dec es)! Această vârstă aparține intervalului 74 -79 de
ani care are alăturat frecvența cea mai mare!

X.2. Tabela de mortalitate

Din necesitatea aprofundă rii analize i longitudinale sau transversale se
poate construi tabela de mortalitate care urmărește î n principal evoluția unei
generații de la naștere până la deces (deci pe o durată generalizată de 100 de ani).
Tabela conține mai multe coloane:
Vx- coloana vârstelor
Sx – seria supravițuitorilor
d (x, x+1) – masa de decedați în intervalul de timp (x,x +1)
qx -probabilitatea de deces între anivers ările x și x+1

84 Vom detalia o astfel de tabelă preluând exemplul lui R. Pressat (1974;31 și
urm.): este vorba de un număr de 100 000 de femei care făceau parte din generația
1820. Tabelul arată în felul următo r:

Tabel 19. Tabelă de mortalitate
Vx Sx d (x,x+1) qx
0 100000 15270 152,7
1 84730 5253 62
2 79477 2941 37
3 76536 1929 25,2
4 74607 1440 19,3
5 73167 1096 15
…..
……….. ……….. ………..
95 200 67 335
96 133 47 353
97 86 31 360
98 55 21 382
99 34 14 412
100 20 – –
Sursa: R. Presat (1974)
Datele din tabel se calculează du pă cum urmează:
-Seria deceselor este d(0,1)=15270,
d(1,2)=5253,
d(2,3)=2941,
d (3,4)=1929,
d (4,5)=1440,
d (5,6)=1096
………………….
d (95,96)=67,
d (96,97)=47,
d (97,98)= 31,
d (98,99 )=21,
d (99,100 )=14.

-Seria supraviețuitorilor S x se form ează prin scăderi succesive după
cum urmează:
S0=100.000,
S1 =100.000 -15270=84 730,
S2=84730 -5253=79477

85 ………………………
S97=133 -47=86,
S98=86-31=55,
S99=55-21=34,
S100=34-14=20.

-Seria probabilităților de deces care se calculează cu formula:

Obținem : q0=d(0,1)/S 0=15270/100000=157,7 ‰
q1=d(1,2)/S 1=5253/84730=62‰
q2=d(2,3)/S 1=2941/79477=37‰
……………………………………………………..
q97=d(97,98)/S 97=31/86=360‰
q98=d(98,99)/S 98=21/55=382‰
q99=d(99,100)/S 99=34/14=412‰

Obs. 1. Probabilitatea de deces este riscul la care e supusă o persoană cu vârsta x
ani de a deceda înainte de a împlini vârsta x+1 ani. De exemplu pentru persoanele
cu vârsta de 99 de ani sunt 412‰ șanse (aproape o șansă d in două) să decedeze
înainte de a împlini 100 de ani!

Obs. 2. Valoarea medie a seriei d(x, x+1) se mai numește viață medie sau
speranță de viață la naștere (e0) a cărei formulă finală este:
03 2 1
0……..5,0SS SSe

Pentru o anumită vârstă (x): e 0x=
xx x
SS S …….5,01 1 

Speranța de viață reprezintă numărul mediu de ani pe care îi mai are de trăit în
medie o persoană începând cu un anu mit moment. Însă această valoare este o
estimare deoarece după modul de calcul speranța de viață se constituie pentru o
generație fictivă supusă condițiilor mortalității actuale . Așadar în orice estimare
trebuie ținut cont și de evoluția viitoare a mortalității.

Obs. 3. În conformitate cu formulele enumerate mai înainte se pot calcula valoarea
mediană (sau viața media nă/viața probabilă ) precum valoarea modală (sau vârsta

86 modală la deces ). Viața mediană are o interpretare sui generis: vârsta probabilă pe
care o poate atinge o persoană ca fiind o șansă din două!

O formă extinsă a tabelei de mortalitate o regăsim în m ulte alte volume de
specialitate. Astfel V. Sora et al. (1996 ) utilizează un tabel cu mai multe intrări
după cum urmează:

Vx
Sx D (x,x+1)=
Sx-Sx+1 qx=
D (x,x+1)/S x px=
1- qx
xS=
(Sx+Sx+1)/2 Tx
e0x

În acest tabel au fost adăugate următoarele coloane:

– px – probabilitatea de supraviețuire (calculată ca diferență până la 1)
De exemplu pentru o probabilitate de deces din tabelul anterior q x=62‰ =0.062
putem calcula p x= 1-0.062= 0.038= 38‰.
–
xS- numărul de an i trăiți între aniversările x, x+1 (reprezintă o medie a
valorilor S x și S x+1).
– Tx – numărul cumulat al anilor trăiți
– e0- speranța de viață.
Iată un exemplu al unui astfel de tabel extins prin exemplificarea analizei unei
populații fictive de 10 000 de persoane, toate alcătuind o generație născută în anul
1910:

Tabel 20. Exemplu tabelă de mortalitate
Vx
Sx D
(x,x+1)=
Sx-Sx+1 qx=
D
(x,x+1)/S x px=
1- qx
xS=
(Sx+Sx+1)/2 Tx
e0x

0 10.000 150 0,015 0,985 9925 100534 68,5
1 9850 90 0,009 0,991 9805 80729 72,3
2 9760 70 0,007 0,993 9725 70554 …..
3 9690 30 0,003 0,997 ………. ……… ……
… ………… ……… ……….. …….. ……… ……. ……
99 5 3 0,6 0,4 3,5 4,5 0,9
100 2 2 1 0 1 1 0,5

R. Pressat (1974; 38) adaugă și formula următoare pentru a defini
probabilitatea pe care o au persoanele care au împlinit vârsta de x ani să atingă
vârsta de x+a ani:

87

Complementar se poa te introduce și formula probabilității de deces pentru
vârsta de x+a ani:

***
Se observă că calculul speranței de viaț ă39 este strâns legat de
problematica mortalității! Ea reprezintă numă rul me diu de ani pe care îl are de trăit
un nou născut dintr -o anumită cohortă . De asemenea se po ate calcula și speranța
de viață a unei persoane dacă a împlinit o anumită vârstă . Aceste calcul e sunt
importante dacă ne referim de exemplu la speranța de viață a persoanelor de vârsta
a treia începând cu momentul pensionării în vederea estimării costurilor unor
politici publice în domeniul pensiilor sau asigurărilor sociale. De exemplu , în
statisti cile europene referitoare la speranța de viață la vârsta de 65 de ani putem
observa estimările cu diferențele pe sexe:

Fig 15. Speranța de viață la 65 de ani în țările europene pe sexe (2013)

Sursa: Eurostat
În acest grafic se pot vedea numărul med iu de ani de viață estimați pentru
sexele masculin și feminin după împlinirea vârstei de 65 de ani. Pentru România
observăm valorile de aproape 15 ani (masculin) și cca. 18 ani (feminin). Sunt
aceste estimări precise?
V. Gheță u (2010) atrage atenția asu pra dificultăților în ce privește
estimarea speranței de viață pentru pensionari40 în condițiile în care datele oficiale

39 O noțiune sinonimă este durata medie de viață !
40 Este vorba de persoanele pensionate în anul 2009!

88 ale decedaților pe categorii de vârstă sunt insuficiente. Un plus de incertitudine
provine din faptul că situațiile statistice pleacă de la structura mortalității fără a
dispune de calcule precise legate de starea de sănătate. Un alt obstacol este dat de
faptul că datele privind mortalitatea pe vârste și generații au fost întocmite în
România doar începând cu generația 1966.
După calcu lele lui V. Ghețău în anu l 2008 speranța de viață la naștere era
de 69,7 ani pentru bărbați și 77,2 ani pentru femei. În același an s peranța de viață la
vârsta de 60 de ani era de 14 ,1 respectiv de 21,1 ani de viață (am luat această
valoare pentru a aminti că vârstele de pensionare sunt ap ropiate de 60 de ani pentru
ambele sexe). Concluzia autorului a fost următoarea: previzionarea speranței de
viață trebuie să țină cont și de evoluția mortalității începând cu momentul de
referință (în acest caz anul 2009 ): nu este de ajuns să se ia în calcul mortalitatea pe
categorii de vârstă din acel an. De altfel creșterea duratei de viață după pensionare
devine o certitudine. Având în vedere toate acestea V. Ghețău adaugă la categoriile
de pensionari din generația respe ctivă un plus de 1,8 până la 3,7 ani în plus de viață
peste estimările curente.
***
În statist icile mondiale speranța de viață la naștere este un indi cator foarte
des citat pentru că exprimă condensat diverse caracter istici: de la nivelul de trai
până la “ecologia” vieții oamenilor. Diverse analize se pot face diferențiat după
sexe. La fel analiza de corelație poate stabili o serie de co -influențe. D e exemplu
între speranța de viață la naștere pentru bă rbați sau femei și produsul intern brut
(PIB). Valorile mari ale speranței de viață se asociază cu valorile mari ale
produsului intern brut. Ac eleași valori ridicate se repetă în cazul co relației între
speranța de viață și nivelul de instrucție. Fără a trage concluzii de tip cauzal
(deoarece analiza de corel ație nu permite ac est lucru) putem totuși spune că
variabile precum bogă ția, un nivel mai ridicat de trai , gradul de instrucție mai
ridicat, pot fi premise ale unor valori mai ridicate ale speranței de viață .
La nivel european speranțele de viață la nașt ere pentru ambele sexe o
regăsim în Fig. 16 . Observăm un grup compact format din nouă țări cu valori de
peste 82.1 ani speranță de viață la naștere: Spania, Franța, Italia, Elveția, Cipru,
Norvegia, Suedia, Islanda, Luxemburg. Nu întâmplător proporția pers oanelor de 65
de ani și peste are în fiecare caz nivele foarte ridicate.

89
Fig. 16 Speranța de viață la naștere în Europa (2014)

Sursa: grafic al autorului din date Eurostat
Le nivel mondial , în an ul 2013 , prima poziție era ocupată de Japonia (c u
84 de ani)41 urmată de alte nouă țări care aveau practic aceeași valoare de 83 de
ani: Singapore , San Marino , Andorra , Elveția , Australia, Italia, Australia, Spania!

Tabel 21. Cele mai mari valori la s peranța de viață
Japonia 84 ani
Andorra 83 ani
Australia 83 ani
Italia 83 ani
San Marino 83 ani
Singapore 83 ani
Spania 83 ani

41 Date de la Organizația mondială a sănăt ății (WHO) 74.5-76 ani
76-78.3 ani
78.3-81.4 ani
81.4-82.1 ani
82.1-83.3 ani
Date
indisponibile
[Type a quote from
the document or the
summary of an
interesting point. You
can position the text
box anywhere in the
document. Use the
Text Box Tools tab to
change the formatting
of the pull quo te text
box.]

90 Elveția 83 ani
Dacă ne referim doar la populația masculină din baza respectivă de date a
WHO un clasament mondial pentru speranța de viață la naștere ar cupr inde
descresc ător: Costa Rica, Islanda, Israel, Japonia (toate cu o medie de 76 de ani)
urmate de Grecia, Hong Kong, Olanda, Suedia, Elveția (toate cu o me die de 75 de
ani) etc.

Aplicație 1: Accesaț i adresa de Internethttp://www.nutraide.com/fr/esperance.php,
răspunde ți la întrebări ș i observați cum este calculată speranța dvs. de viață !
Comentați modul de calcul si rezultatul în sine!
Aplicație 2 : Presupunem că în județul X număru l nașterilor a fost în anul 2012 de
6500. În același an dintre acești nou născuți au dece dat 350. Să presupunem că din
această generație au avut lo c alte 70 de decese în anul 2014 . Dintre aceste persoane
30 aveau vârsta de 1 an împlinit iar 40 aveau deja 2 a ni împliniți. Din generația
2013 au decedat în 2014 , 100 de copii (60 dintre ei având 1 an împlinit). Folosind
aceste date încercați să con struiți o diagramă Lexis calculâ nd în fiecare situație
numărul supraviețuitorilor precum și vârstele acestora.
Aplicația 3 . Se dă următoarea situație privind tabela de mortalitate pentru femeile
din Român ia în doi ani: 1990 și 2013. Datele se pot observa în Tabel 22 . Rezolvați
următoarele cerințe:
a). Completați căsuțele goale
b). Care este probabilitatea de supraviețuire la vârsta de 40 de ani?
Comparați valorile pentru 1990 și 2013! Refaceți calculele pentru vârsta de 60 de
ani!
c). Calculați speranța de viață la 1, 12, 40 și 65 de ani pentru 1990 și 2013!
d). Calculați 40P 20, 30P 20, 20q 64, 10q 40!

Tabel 22. Tabele de mortalitate 1990 și 2013
Tabela mortalitate femei 1990 Tabela mortalitate femei 2 013
Vârsta Sx d(x,x+1) qx Vârsta Sx d(x,x+1) qx
sub 1 an 100000 2750 0.027502 sub 1 an 100000 900 0.009
1-4 ani 97250 610 0.006272 1-4 ani 99100 130 0.00131
5-9 ani 96640 229 0.002371 5-9 ani 98970 105 0.00106
10-14 ani 96411 163 0.00169 10-14 ani 103 0.00104
15-19 ani 96248 0.00232 15-19 ani 98762 153 0.00155
20-24 ani 96025 278 0.002894 20-24 ani 98608 153 0.00155
25-29 ani 377 0.003937 25-29 ani 98455 180 0.00183
30-34 ani 95370 520 0.005452 30-34 ani 98275 248 0.00253
35-39 ani 94850 753 0.007933 35-39 ani 98027 443 0.00452
40-44 ani 94097 1106 0.011756 40-44 ani 97584 739 0.00757
45-49 ani 92991 1678 0.018045 45-49 ani 96845 0.01308

91 50-54 ani 91313 2403 0.02632 50-54 ani 95578 0.02047
55-59 ani 55-59 ani 93622 2903 0.03101
60-64 ani 85314 5410 0.063417 60-64 ani 90719 4279 0.04717
65-69 ani 79904 8441 0.105636 65-69 ani 86440 6580 0.07612
70-74 ani 71463 12331 0.172554 70-74 ani 79860 10080
75-79 ani 59132 0.282559 75-79 ani 69780 15095
80-84 ani 42424 18068 0.425901 80-84 ani 54685 18937 0.34629
85-89 ani 24355 14286 0.586552 85-89 ani 35748 18188 0.50878
90-94 ani 7415 0.736347 90-94 ani 17560 11914 0.67845
95-99 ani 2655 2285 0.860701 95-99 ani 5646 4669 0.82686
100+ 370 370 1.00 100+ 978 978 1.00
Sursa: Organizaț ia Mondială a Sănătății
Aplicația 4 . Se dă următoarea situație privind tabela de mortalitate p entru bărbați
din România în anul 2013. Completați coloanele goale:

Tabel. 23. Tabela mortalitate masculină 2013
Vârsta Sx d(x,x+1) qx e0
sub 1 an 100000
1-4 ani 98880
5-9 ani 98709
10-14 ani 98561
15-19 ani 98411
20-24 ani 98107
25-29 ani 97658
30-34 ani 97187
35-39 ani 96504
40-44 ani 95420
45-49 ani 93595
50-54 ani 90367
55-59 ani 85171
60-64 ani 78210
65-69 ani 69571
70-74 ani 58660
75-79 ani 45666
80-84 ani 31720
85-89 ani 18626
90-94 ani 8537
95-99 ani 2715
100+ 484
Sursa: Organiz ația Mondială a Sănătății

92
a). Completați coloanele goale
b). Calculați 20P 44, 10P 54, 15P 69!

X.3 Considerații privind mortalitatea populației
De-a lungul ultimelor secol e s-a constatat o luptă continuă a oamenilor
împotriva morții și pentru prelungirea duratei vieții. S -a ajuns nu de puține ori la
exagerări însă ideea de a atinge o vârstă cât mai înaintată (de exemplu 200 de ani)
rămâne un deziderat al vremurilor moderne42. De altfel, încă din vechime, plecând
de la exemple biblice, s-a pus problema vârs tei maxime pe care o poate atinge
omul tot așa cum "dorința de a învinge moartea este cea mai puternică pulsiune
arhetipală înscrisă în sufletul omului" (Boia, 1999; 9). O dată cu aportul
fundamental al descoperirilor medicale salturile calitative au fost impresion ante.
Dacă pe vremea primelor tabele de mortalit ate elaborate de E. Halley speranța de
viață la naștere era de 33 de ani iar în anii 1920 -1930 în Europa speranța de viață la
naștere abia dacă depă șea 50 de ani pentru ambele sexe , s-a ajuns ca astăz i să
existe valori foarte apropiate de 80 de ani sau peste. Se poate spune că lupta pentru
prelungir ea vieții, a reducerii mortalității infantile, a elimină rii unor boli care au
făcut ravagii în trecut etc. a înregistrat progrese semnificative . Perioada
atotputer niciei morții a fost depășită. F ăcând o analiză a acestui fapt un autor
francez A. Armengaud (1966) atrăgea atenția că în acele “bune timpuri” de la
Antichitate până spre secolul XVIII jumătate din copiii de până în 15 ani decedau
din diverse cauze. Cele mai mari dintre ace ste cauze: ciuma, foametea și ră zboiul
(la care trebuie adă ugate și capriciile naturii!) . Toate aceste cauze trec în ceea ce
Th. Malthus numea obstacolele pozitive în calea creșterii populației.
Revenind la impactul devastator al mortalită ții, majoritatea demografilor
sunt de acord c ă abia spre finalul secolului XVIII aceasta a fost într -un recul
semnificativ (datorită progreselor med icale dar și economice). Această diminuare
nu a fost brusc ă deoarece epidemiile (holera, febra tifo ida, rujeola, tuberculoza
etc.) au continuat să facă multe victime până la introducerea vaccinului la
începutul secolulu i XIX. Descoperirile în medicină au continuat în ritm accelerat
ducâ nd la o diminuare semnificativă a impactului bolilor in fecțioase (lu pta ră mâne
deschisă în cazul HIV -SIDA , a cancerului etc.). Progrese însemnate au privit și alte
categorii de boli: ale aparatului circulator, digestiv etc. Aceste evoluții sunt
deosebit de i nteresante la nivel mondial însă aici vom dezvolta doar câteva
considerații pri vind țara noastr ă după o analiză făcută de că tre C. Mureșan (1999).
Astfel autoarea constat a că la începutul secolului XX speranța de viaț ă la

42 A se vedea volumul Boia, L. (1999). Mitul longevității . București: Humanitas

93 naștere în Romania depă șea cu puțin 36 de ani, inferioară statelor europene
dezvoltate cu 10 -15 ani iar pân ă la cel de -al doilea ră zboi mondial principalele
cauze de deces erau bolile infecțioase, paraz itare și respiratorii. Abia după cel de -al
doilea ră zboi mondial România face saltul la o mortalitate modern ă (cu valori
scăzute ale ratei generale de mortalitate). Speranța de viață la na ștere a crescut
continuu însă , din pă cate ea a r ămas practic con stantă începând din anii '70 până
după Revoluția din 1989 cum putem vedea în graficul comparativ următor:

Fig. 17 . Evoluția speranței de viață la naștere

Sursa: grafic după date Worldbank
Comentând acest fapt T. Rotariu (2000) atr ăgea atenția că progresele
spectaculoase din țările dezvoltate se datorează în primul rând reorient ării
politicilor sanitare și medicale occidentale spre combaterea maladiilo r
cardiovasculare și a diferitelor for me de cancer, ceea ce a fă cut să se ajung ă astă zi
la cifre apropiate de 80 de ani speranță de viață la naștere (în cazul femeilor acest
prag fi ind deja depă șit).
O analiză privind mortalitatea trebuie completată cu o cercetare privind
inegalitățile în faț a morții . De exemplu u n studiu INSEE publicat de N. Blanpain
(2011) arăt a că deși speranța de viață la naștere este într -o continuă creștere,
inegalitățile sociale în fața morții persistă. Autoarea observă că , în Franța, în
condițiile mortalității din anii 2000 -2008 un bărbat care era cadru sau avea o
profesi e intelectuală superioară cu vârsta de 35 de ani avea o speranță de viață de
47 de ani în timp ce un lucrător (ouvrier) în aceleași condiții mai avea de trăit în
medie 41 de ani. La femei în acel ași context diferența era de la 52 la 49 de ani. Din
altă perspectivă se pune problema în ce măsură oamenii au un comportament de
prezervare a stării de sănătate ( health behavior ). Este evident că accesul la o
îngrijire med icală de calitate, deținerea de informații suficiente despre prezervarea
sănătății dar și voința de a aplica diverse strategii de întreținere personală pot fi
premise pentru prelungirea vieții dec i pentru creșterea speranț ei de viață. La aceste
variabile s e pot adăuga și altele. Din multitudinea de cercetări efectuate să amintim
un articol publicat de Cutlera D. M., Lleras -Muneyb A. (2010) și în care este
evaluat impactul educației asupra comportamentului pro -sănătate. După analize

94 laborioase pe două eșanti oane de respondenți cu vârsta de peste 25 de ani (deci cu
studii încheiate) autorii consemnează că dacă vari abile precum vârsta, genul sau
background -ul parental sunt ținute sub control atunci s-a observat că persoanele
mai educate sunt în mai mică măsură fumătoare, obeze, consumatoare de alcool;
sunt mai prudente la volan, locuiesc în condiții mai sigure, apelează la mijloace
preventive de îngrijire. Nivelul de educație infl uențează abilitățile cognitive iar
acestea din urmă conduc la un comportament pro -sănătate.
În concluzie influența asupra mortalită ții provine dintr -o multitudine de
variabile și este dificil de a le trece pe toate în revistă. Pentru România, unde s -a
observat în ultimii ani o anumi tă scădere lentă a mortalității, a cest fapt este p us de
către demograf i pe seama a mai mult or cauze : schimbarea stilului de viață (cu
accent pe odihnă, recuperare, redu cerea consumului de alcool etc. ), reducerea
consumului produselor din carne (ca urmare a cre șterii prețurilor), accesul la o
medicație sup erioară calitativ, remigrația vârstnicilor în mediul rural cu consecințe
directe asupra calității vieții etc.

X.4. Mortalitate infantil ă
Mortalitatea infantilă desemnează fenomenul mortalită ții în rândul
populației cu vârsta de până la 1 an. Intensi tatea deceselor infantile se calculează
cu o rată (indice) care are următoarea formulă:

1000NMmi
i

în care Mi reprezintă numă rul deceselor copiilor cu vârsta de până la un an
dintr -o anumită perioadă , de obicei un an calendaristic, iar N reprezintă numărul de
născuți vii din aceeași perioa dă. Din modul cum este concepută această rată pot
apare neclarită ți deoarece în r ealitate acești decedați sunt nă scuți de fapt în doi ani
succesivi. De aceea mulți specialiști propun și alte formule de calc ul în care se
poate apro xima mai bine valoarea calculată .
De exemplu
N NMmi
i32 311
 ( în care N-1 sunt nă scuții vii din perioada
anterioară ).
Indicele mortalită ții infantile s -a dovedit de -a lungul timpului deosebit de
sugestiv în descrierea condițiilor demografi ce -și nu numai – dintr -o anumită țară.
Dacă mulți indici sau indicatori sunt puțin relevanți în analizele comparative atunci

95 acest indice este unul dintre cei mai sugestivi43. De fapt acest indice concentrează
în mod sugestiv nivelul de trai, condițiile igienico -sanitare, nivelul de educație etc.
Analiza acestui fenomen a impus de -a lungul timpului două abordări
specifice: studiu intensită ții mort alității infantile după intervale de vârst ă și după
cauzele de deces .
După categorii de vârstă se face distincția între mortalitatea precoce (din
primele 6 zile de viaț ă), mortalitatea neonatal ă (refer itoare la intensitatea
mortalită ții în primele 28 de zile de viață sau chiar în prima lună ), mortalitatea
post-neonatal ă (referitoare la mortal itatea copiilor cu vârsta cuprinsă între 1 lună și
11 luni, fără a se ajunge la vârsta de 1 an împlinit). Se folosește de asemenea
noțiun ile de mortalitate perinatală (care însumează decesele din prima săptămână
de viață la care se adaugă născuții morți) dar și de mortinatalitate (care însumează
numărul de născuți morți r aportați la 1000 de născuți vii ).
Înregistrarea pe cauze de deces a ridicat însă destule probleme
metodologice și practice. Încă din anul 1946, J. Bourgeois -Pichat amintea de
dificultă țile de înregistrare a acestor date. De exemplu se p utea naște un copil viu
care m urea în timp foarte scurt și e ra declarat născut mort. În acest caz el nu se
putea distinge de copilul născut mort. Plecând de la aceste constatări și de la faptul
că înregis trarea clasică pe cauze de deces este deficitară demograful francez prin
metoda biometrică împarte decesele infantile în două grupe (1946, 1951) :
mortalitatea endogen ă și mortalitatea exogen ă. Decesele infantile endogene
depind de cauze anterioare sau din timpul nașterii: anumiți factori genetici, igiena
și sănătatea mamei în timpul sarcinii, anomalii congenitale, leziuni provocate la
naștere, etc.). Decesel e infantile exogene se datorează contac tului cu exteriorul al
noului nă scut (microbi, alimentație ne adaptată etc.) . Intensitatea acestora pot da o
sugestie asupra gradulu i de îngrijire acordat noilor născuți (în măsura în care
adevă ratele cauze de deces sunt corect înregistrate! ) cât și asupra modalită ților de
acțiune la nivelul general igienico -sanitar (în condițiile în care acțiunea asupra
factorilor endogeni s -a dovedit foarte l imitată ).
J. Bourgeois -Pichat consideră că măsurile pentru a controla mortalitatea
endogenă constă în următoarele:
-acțiuni preventive cu mama înainte și în timpul sarcinii
-acțiuni curative asupra copilului imediat după naștere .
Din cele spuse până acum deducem complexitatea unui astfel de fenomen
demografic și influența semnificativă a factorilor sociali asupra mortalității
infantile. Urmărind o cohortă de 18000 de copii născuți în Franța în anul 2011 trei
autori – Panico L., Tô M., Thévenon O. (2015) – au atras atenția că femeile care
provin din medii defavorizate și cu educație scăzută au mai mari șanse să nască
copii cu o greutate redusă (de multe ori semn al nașterilo r premature) fapt care
crește riscul de îmbolnăvire în copilărie și mai apoi la vârsta adultă. Este o

43 A se vedea și site -ul Internet dedicat acetui subiect http://www.childmortality.org!

96 exemplificare a inegalităților sociale în sănătate. Alte surse de risc: vârsta mamei
de sub 28 de ani, consumul de alcool sau tutun în timpul sarcinii. Studiul cohortei
respective va continua pentru a se evidenția în ce măsură inegalitățile sociale în
sănătate se răsfrâng asupra întregii vieți!

*

Pentru România anului 2014 am trasat graficul deceselor infantile
cumulate după cum putem vedea mai jos . Trebuie să observăm că dintr -un total de
1628 decese, cea mai mare parte, adică 992 au intervenit în prima lună de viață ,
ceea ce atrage atenția asupra îmbunătățirii calității asistenței medicale în acest
interval de vârstă. În România s-a constatat c ă o treime din cauzele deceselor
exogene sunt problemele respiratorii iar o pătrime sunt cele digestive.

Fig. 18. Curba cumulată a deceselor infantile din România 2014

Sursa:www.insse.ro
Pentru a calcula rata deceselor ex ogene se poate folosi direc t formula următoare:

În formula de mai sus se folosește formula mortalității postneonatale
plecându -se de la ideea că 24% din decesele din prima lună de zile sunt considerate
la rândul lor ca fiind exogene. Această formulă este următoarea:
Pentru anul 2014:

97

Dacă ne referim la decesele din prima lună se pot calcula și rata mortalității
precoce și rata mortalității neonatale:

Formulele de mai sus sunt utile pentru a calcula ratele mortalității infantile
pe grupe de vârstă și cauze de deces.
Se poate apela la o metodă grafică, în fapt metoda biometrică (a se vedea
în V. Sora et al., 1996; 184 -186) după ce graficul de mai sus este transformat, axa
orizontală devenind una logaritmică cu valorile log3 (n+1) iar n reprezintă numărul
de zile în intervalul [0, 365]. Iată cum ar arăta graficul de mai sus în noua situație
și care se poate folosi la calcule grafice după metoda biometrică :

Fig. 19.Curba cumulată a deceselor infantile din România 2014 (axa logaritmică)

Sursa:www.insse.ro

Pentru a detali a o serie de date privind acești indicatori să amintim de
concluziile unui studiu important intitulat Raportul național de sănătate a copiilor
și tinerilor : România 2015 , după cum urmează:
– rata mortalității perinatale este în continuă descreștere ajun gând la 7‰ în
2014. Valoarea medie la nivel european era în 2013 de 6.09‰!
– mortalitatea neonatală precoce în România er a în 2014 de 3.5‰ .
Valoarea era mult mai mare decât media europeană de 1.88‰ (în 2014) .
-mortinatalitatea a fost și ea în scădere până la valoarea de 4.2‰
comparativ cu media europeană de 3.87‰ (în 2013)! Decese
endogene

98 -mortalitatea infantila pe cauze de deces pentru anul 2014 a fost
următoarea: – cauzele perinatale (cu un maxim în 2014 de 39,2%); bolile aparatului
respirator (24,4%); anomaliile congenitale (21.5% în scădere ușoară față de 2013).

Dacă ne referim la rata mortalității infantile evoluția valorilor acestei ra te în
Romania a înregistrat urmă toarele repere semnificative:

Tabel 24. Evoluția ratei mortalității infantile
Anul Rata mor talită ții
infantile
1930
1950
1960
1967
1968
1970
1980
1990
2000
2010
2014 175.6‰
116.7‰
74.6‰
46.6‰
59.5‰
49.4‰
29.3‰
26.9‰
18.6‰
9.8‰
8.4‰
Sursa: www.insse.ro

Observăm scăderea semnificativă a ratei mortalității infantile și mai ales
cotele foarte mari de la începutul secolului 20 însă ele trebuie să scadă în
continuare având în vedere media europeană (3.86 ‰ în anul 2012) . Am constat de
asemenea diferențe în ce privește mediile urban și rural în România , diferențe
practic neschimbate, aici de exemplu în perioada de du pă 1990:

Fig. 20. Evoluția ratelor mortalității infantile pe medii

99

Sursa: www.insse.ro
Dacă ne referim la repartiția teritorială pe județe, c onform INS, în anul
2014, cele mai mari cifre ale acestei rate le găseam în Călărași (16.2‰), Giurgiu
(13.5‰) , Botoșani (12.8‰), Constanța (11.6‰), Vrancea (11.6‰) și Tulcea
(11‰). Cele mai scăzute se înregistrează în județul Cluj (7‰), Bistrița Năsăud
(6.7‰), Bihor (6.6‰), mun. București (5‰), Ilfov (4.7‰).
La ni vel european cifrele sunt relevante (G. Pison, 2015) : cele mai scăzute
valori le regăsim în Slovacia, Cehia, San Marino cu câte 2‰ urmate de un grup
compact fiecare cu cifra de 3‰ : Germania, Austria, Estonia, Lichtenstein,
Luxemburg, Spania, Portugalia, I talia. Pentru România valoarea actuală este de
9‰ fiind depășită doar de Rep. Moldova sau Ucraina ( care au câte 10‰).
Toate aceste cifre pot genera clasamente între țările lumii ca un standard al
calității vieții sau al calității serviciilor de sănătate. Dincolo de cifrele ratei
mortalității infantile rămân însă frecvențele absolute: volumul acestor decese
infantile este în multe cazuri edificator deși rata mortalității infantile nu lasă să se
întrevadă acest lucru. Iată o exemplificare:

Tabel 25. Cifre brute ale mortalității infantile
Tara Rata mortalității
infantile Număr de copii decedați
până la 1 an
India 42‰ 1.170.000
Nigeria 69‰ 494.000
Pakistan 69‰ 417.000
Rep. Dem. Congo 108‰ 366.000
China 12‰ 204.000
Sursa: G. Pison (2015).

100 Obser văm că la valori diverse ale ratei mortalității infantile corespund cifre
impresionante în ce privește numărul de copii decedați. De altfel valorile din
coloana a doua reprezintă valorile cele mai mari întâlnite la nivel mondial.

Obs. Anchetele demograf ice se extind la copiii și tinerii cu vârsta de până la 19 ani
cum se poate vedea în deja citat ul Raport național de sănătate a copiilor și
tinerilor : România 2015 . Cauzele de deces la copii și tineri sunt în graficul
următor:
Fig. 21. Structura d eceselor pe clase de boli și
grupe de vârstă la copii și tineri în România (2014)

Sursa: INSP -CNSISP
Astfel de surse de date constituie ceea ce s -a numit statistica sanitară care
folosește date și tehnici demografice . Indicatorii urm ăriți în astfel de statistici sunt:
indicatorii stării de sănătate ai populației, indicatorii de morbiditate și mortalitate,
accidentele, incapacitatea de muncă, indicatori privind activitatea unităților
medico -sanitare (pe larg în V. Trebici, 1975; 191 -194).

101

102
XI. Analiza natalității și fertilității

In unele manuale de demografie fertilitatea populației este tratată separat
de natalitate sau fecunditate . Definițiile acestor fenomene demografice impun
totuși tratarea acestora în mod compleme ntar, fiind noțiuni foarte apropiate. Dacă
ar fi să facem totuși o ierarhie noțiunea de fert ilitate este mai cuprinză toare decâ t
cea de natalitate (V. Trebici, 1975; 251).
Trecând la definițiile acestor noțiuni putem spune c ă prin fecunditatea
unei popu lații înțelegem capacitate a acesteia de a naște copii vii, fertilitatea
reprezintă manifestarea efectivă a fecundită ții (printr -un anumit număr de copii
născuți de o femeie/cuplu etc.) în timp ce natalitatea ar reprezenta chiar
intensitatea evenimentului n aștere în cadrul unei populații (prin raportarea
numă rului de nașteri la totalul populației respective). Din aceste definiții se poate
deduce de ce, pe de o parte, toate aceste noțiuni reprezintă fenomene atâ t biologice
cât și sociale în același timp, iar pe de altă parte de ce evenimentul naștere este
oarecum ambiguu, referindu -se în același timp la cuplul care procreează dar și la
rezultatul procreării -a copilul viu.
Să amintim și de alte noțiuni importante. Astfel opuse fecundității este
sterilitatea (definită ca incapacitatea femeii/cuplului de a naște copii vii) dar și
infertilitatea (definită ca incapacitatea femeii/cuplului de a concepe un copil după
un an de raporturi sexuale).
Referitor la co ndițiile necesare reproducerii trebuie reamintit că acest fapt
are loc pent ru femei în intervalul de vârstă de 15 -49 de ani (numite femei cu vârsta
fertilă ) cu condiția să exist e intenția (sau comportamentul reproductiv în cadrul
cuplului) în condițiile existenței/non -existenței unui plannig familial (o expresie a
fertilit ății conștiente) și în condițiile existenței unei anumite forme de coabitare
într-o uniune sexuală stabilă (de exemplu instituția familiei care es te în continuare
forma dominantă, universală de evoluție a cupl ului; cu toate acestea pot ex ista și
copii înafara acestui cadru ). Ind iferent de aceste condiții, însă , întotdeauna,
fertilitatea este inferioară fecundită ții. De exemplu s -a constatat că fecunditatea
maximă pentru o femeie s -ar putea ridica la 20 de nou născuți44. În realitate aceas tă
limită biologică este foarte rar sau niciodată atinsă. Acest lucru se întâmplă , după
cum preciza și T. Rotariu (2003 ; 245 -246), dat orită factorilor macrosociali fie ei
structur ali și/sau culturali (reglementă ri juridice, obiceiuri, tradiții etc.) cât și
datorită limită rii conștiente a nașterilor de că tre subi ecții umani (factorul conștiință
ar caracteriza ceea ce s -a numit o populație malthusian ă).

44 O pagină de Internet http://www.guinnessworldrecords.com amintește de un ra port din
1782 al Mănăstirii Nikolsk din Rusia conform căruia o femeie ar fi avut 69 de copii după
27 de sarcini (patru cu qvadrupleți, șapte cu tripleți și 16 cu gemeni)!

103
XI.1. Analiza transversală a fertilității

Analiza transversală (de moment) a fe rtilității are o primă abordare prin
noțiunea de natalitate (care caracterizează masa născuților vii raportată la o
populație bine delimitată în timp și spațiu). Expresia de calcul po artă numele de
rată brută (generală ) de natalitate:

n
1000PN

formulă în care N reprezintă numărul de nou născuți vii dintr -o anumită
perioadă de timp iar P populația medie (care poate fi cea de la 1 ianuarie pentru
prim a jumă tate a anului sau cea de la 1 iulie pentru cea de a doua jumătate). De
obicei această r ată se calculează pentru un an calendaristic dar se pot face calcule și
pentru alte perioade (lună, trimestru etc.). In general rata natalității are valori
puternic diferențiate după diverse criterii sociale, economice, culturale etc. Pentru
țara noastră l a începutul secolului XX se constata o rată foarte mare de 34,1‰
pentru ca apoi să fie într -o continuă scădere. Iată cum apare tabelar evoluția acestor
date pentru România :

Tabel 26. Evoluția natalității în România
An Rata
natal ității Număr de
născuți vii
1930 34.1 ‰ 482.084
1938 29.5 ‰ 459.755
1940 26.0 ‰ 414.235
1950 26.2 ‰ 426.820
1960 19.1 ‰ 352.241
1966 14.3 ‰ 273.678
1967 27.4 ‰ 527.764
1972 18.8 ‰ 389.153
1982 15.3 ‰ 344.369
1990 13.6 ‰ 314.746
2000 9.7 ‰ 234.52 1
2010 9.4‰ 212.199
2014 8.8‰ 195.612
Sursa: Anuare statistice ale INS

104 La cifrele afișate putem adăuga o serie de precizări. Astfel se observă o
rată ridicată a natalității la începutul secolului XX pe care o putem considera o
cifră normală pe ntru acele vremuri. Valoarea acestei rate a fost însă într -o
descreștere continuă iar momentul maxim a fost înregistrat în anii '80 ai secolului
XIX. In acea perioadă natalitatea în România a fost de 43 -44 ‰ după care a scăzut
constant având o evoluție spe cifică în alte două perioade distincte: 1957 -1966 și
1967 -1989 (V. Ghețău, 1997).
În 1957 prin decretul 463 au fost liberalizate avorturile fapt care a
influențat și scădere a semnificativă a ratei natalității . În 1966 decretul 770 a
interzis avorturile iar decretul 779 aducea modificări semnificative în ce privește
divorțul45 (îngreunându -se condițiile de divorț în ideea conservării unității
familiei) . A rezultat o creștere sp ectaculoasă a ratei natalității însă v aloarea acesteia
nu putea rămâne la cote ri dicate cu toate măsur ile represive luate în anii ’80
(controale ale organelor statului, condamnarea celor care asistau în mod ilegal
avorturile, eliminarea mijloacelor contraceptive , taxa pe celibat etc.). V. Trebici
(1990) făcea în mod justificat legătura dintre o serie de politici socio -economice și
mai ales demografice aplicate în România înainte de 1989 și noțiunea de genocid
(mai ales într -o țară în care avortul devenise singura măsură contraceptivă dar și
principala cauză de deces a aproximativ 10 000 de femei în perioada 1967 -1990).
G. Kligman (2000) atrage atenția că politic ile demografice comuniste care
însumau măsurile deja amintite reprezenta u un control al reproducerii societale în
contextul proiectului de transformare socialistă. Acest pro iect era general valabil
pentru fostul lagăr comunist, multe măsuri luate în România fiind însoțite de
măsuri similare în celelalte țări socialiste cu unele diferențele specifice , de cele mai
multe ori prin sincronizare cu măsurile luate la Moscova (C. Dob oș, 2010).
După Revoluția din 1989 rata natalității a avut un trend descendent fiind
depășită de rata mortalității așa cum rezultă și din graficul următor:

Fig. 22. Evoluțiile ratelor brute de natalitate și mortalitate după 1990

Sursa: www.insse.ro

45 În statisticile oficiale în România s -au înregistrat în anul 1967 doar 48 de divorț uri!

105
De altfel , din datele din tabelul anterior observăm că doar după Revoluție
s-au născut în România peste 300 de mii de copii pentru ca apoi cifra natalității să
fie într -un evident declin (fapt datorat în primul rând liberalizării avorturilor prin tr-
un decret din 1989). Din păcate în primii ani de după R evoluție avortul rămânea
principala metodă contraceptivă din moment ce se efectuau aproximativ un milion
de avorturi anual! Dacă adăugăm și aportul emigrației atunci se justifică sporul
natural negativ des pre care am mai vorbit!
La nivel european , după G. Pison ( 2015) cel mai mare nivel al natalității îl
regăsim în Islanda , Rusia, Bielorusia și Kosovo fiecare cu o rată de 13‰. Cele mai
scăzute rate le regăsim în Germania, Italia, Portugalia ( fiecare cu o rată de 8‰) ,
Bosnia Herțegovina (7‰) și Monaco (6‰). Țara noastră cu o rată de 9‰ face
parte dintr -un grup compact compus din Bulgaria, Ungaria, Croația, Spania, Grecia
și Serbia. Cât privește județele din România cele mai mici cif re se înregistrează în
Capitală și în jud ețele Teleorman, Cluj sau Caraș -Severin. La polul opus se
situează județele Vaslui, Iași și Botoșani ( multe studii făcând legătura între nivelul
economic de dezvoltare și un comportament demografic pro-natalist ).
Din perspectivă trans versală analiza natalității este totuși insuficientă și
trebuie completată cu analiza fertilității (diferența provine din faptul că trebuie
analizată mai atent populația direct implicată, anume populația feminină de vârstă
fertilă). După cum se știe contin gentul fertil este reprezentat de populația feminină
cu vârste cuprinse între 15 și 49 de ani. Se introduce astfel rata generală de
fertilitate :

1000 1000
491549
15
Fvii
xvii
gPN
FNf
formulă în care N vii reprezintă totalitatea născuților vii iar la numitor se
însumează numărul de mame (de fapt numărul mediu al femeilor de vârstă fertilă,
consemnat de obicei la data de 1 iulie a anului).
Să calculăm această rată pentru anul 2014. Conform INS în acel an s -au
născut un număr de 195612 copii iar femeil e cu vârste cuprinse între 15 și 49 de
ani au fost în număr de 4662350. Calculele sunt:

8.41 1000
4662350195612 gf
‰

Interpretare: La 1000 de femei de vârstă fertilă revin 42 de nou născuți.
Acest rezultat poate fi aproximativ deoarece contribuția mamelor care provin din
generații diferite e ste foarte fluctuantă . În acest scop se introduce rata specifică de
fertilitate corespunzătoare vârstei x:

106
1000
xx
xFNf
formulă în care N x se referă la numărul de copii vii născuți de efectivul
populației feminine de vârstă x, adică F x . Vom calcula aceste rate pentru anul
2014 după cum urmează:

Grupe de vârstă Număr de femei (Fx) Nr. născuți (N i) fx (‰)
15-19 ani
20-24 ani
25-29 ani
30-34 ani
35-39 ani
40-44 ani
45-49 ani 529208
558116
670386
66535 1
771787
750278
717224 19491
39707
62447
46910
22708
4121
228 36.83
71.14
93.15
70.50
29.42
5.49
0.32
Total 4662350 195612 41.9‰

În general sunt mai folosite în analiză două categorii cu precădere: f20-24
(care reprezintă fertilitatea precoce) sau f 25-29 (reprezintă fertilitatea întârziată).
Aceste date ne sugerează însă și alți indicatori utili în studiul fertilității:
-rata (indicele) fertilității legitime:

1000
4915
lFl
l
PNf
formulă în care fl reprezintă numărul de născuți vii de către 1000 de femei
căsătorite de vârstă fertilă, Nl reprezintă numărul copiilor născuți de către acele
femei iar la numitor este numărul mediu al tuturor femeilor căsătorite de vârstă
fertilă. Această rată face diferențierea față de fertilitatea nelegitimă.
-vârst a medie a mamelor la naștere:

49
1549
15
xxxx
NxN
x

formulă în care: x este vârsta mamelor la nașterea copiilor iar N x este numărul de
copii născuți de mamele cu vârsta x .

Să calculăm de exemplu vârsta medie a mamelor pentru co piii născuți în
anul 20 14 în România:

107 Grupe de vârstă Mijl. intervalului (x i) Nr. născuți (N i) xiNi
15-19 ani
20-24 ani
25-29 ani
30-34 ani
35-39 ani
40-44 ani
45-49 ani 17
22
27
32
37
42
47 19491
39707
62447
46910
22708
4121
228 331347
873554
1686069
1501120
840196
173082
10716
Total – 195612 5416084

 1956125416084x
27,6 ani
În calculele de mai sus tre buie precizat că un număr de 706 de copii au fost
născuți de mame cu vârsta sub 15 ani în timp ce alți 3 copii au fost născuți de
mame cu vârst a superioară limitei de 49 de ani. Acești copii au fost adunați la
nașterile din categoriile de vârstă 15 -19 ani respectiv 45 -49 de ani (a se vedea
modul de lucru și în V. Trebici [1975; 261]). Din calcule a rezultat o vârstă medie
de 27,6 ani pentru anul 2014. Această valoare a avut o evoluție specifică. Astfel, la
începutul secolu lui XX această valoare era de 28.5 ani fiind apoi într -o continuă
scădere graduală până astăzi . Comparațiile între diferite țări pot fi semnificative din
moment ce această valoar e este sub valorile din alte țări europene dezvoltate în
care nașterea copiilor este întârziată din diverse motive socio -economice.

Obs. 1. Metodele de calcul ale vârstei medii în cazul de mai sus reprezintă de fapt
situația unei colectivități de gradul II (generație dintr -un an calendaristic anumit).
T. Rotariu [2003;267 -268] dezvoltă acest subiect și pentru colectivități de gradul I
(de exemplu persoane dintr -o generație cu o anumită vârstă împlinită ) caz în care
formula devine:



49
1549
15)5.0(
xxxx
NN x
x

Se observă că se folosește expresia x+0.5 care desemnează vârsta medie a
mamelor în intervalul (x,x+1).
-rata totală a fertilității (indicele sintetic al fertilității) reprezintă numărul
mediu de copii născuți care revin la 1000 de femei o femeie în perioada 15 -49 de
ani. Expresia într -o formulă este următoarea:

108
 49
1550 1000/ 1000/xf D RTF
În formula de mai sus RTF se numește rata totală de fertilitate , D 50 se mai
numește descendența finală și reprezintă suma copiilor la încheierea perioadei
fertile. Se înțelege că:

D50=f (15,16)+ f (16,17) +…………………..+ f (48,49)

Pentru aceste calcule trebuie să avem valorile ratelor de fertilitate la
fiecare vârstă dar se poate calcula și pentru perioade cincinale. Cu formula:

RTF=5*( f15-19+f20-24+…………….+f 45-49)=35f

Pentru anul 2014 calculul este următorul:

RTF=5*(36.83+71.14+93.15+70.50+29.42+5.49+0.32) =5*306.86= 1534.30

Rezultatul se citește astfel: la 1000 de femei de vâr stă fertilă revin 1534 de copii ;
sau altfel (ca sumă a nașterilor reduse ): la o femeie de vârstă fertilă revin 1.53
copii.

Obs. 1 După J. Klatzman n (1992, pp. 60 -61) numărul de nașteri depinde de
fertilitatea cuplurilor dar și de reparti ția pe vârste a populației ! Autorul atrage
atenția asupra unor situații speciale: de ex emplu într-o zonă unde sunt multe
persoane în vârstă rata brută a deces elor este mare iar rata na șterilor este scăzută fie
și daca cuplurile au mulț i copii , invers , într -o pop ulație tânără rata nașterilor poate
depăși rata mortalității fie și dacă familiile au puț ini copii !

Obs2. înmulțirea cu 5 amintește că fiecare rată a fertilității cumulează câte 5 ani
calendaristici iar înmulțirea cu 35 semnifică cele 35 de intervale de vârstă pentru
femeile din intervalul [15, 49] de ani.

Obs3. Calculul RTF se raportează totuși la o populație fictivă deoarece tot timpul
am presupus că avem de a face cu o colectivitate de gradul 3. În realitate calculele
se fac ca ș i cum am avea o singură generație de 1000 de persoane pe care o
urmărim în intervalul de vârstă [15, 49] deci timp de 35 de ani!

Obs4. Formula de calcul pe perioade cincinale este foarte des folosită și cu o
precizie general acceptată!

109 Obs5. În analizele demografice se poate lua în calcul și vârsta la prima naștere
pentru a sublinia tendința de creștere a acesteia deoarece prima naștere este
amânată. Iată care ar fi situația la nivel european:

Fig. 23. Grafic în axe principale RTF și vârsta medie la prima naștere (2014)

Sursa: Eurostat
Datele din grafic sunt i mediate : se observă grupurile d e țări în cele patru
zone generate de axele de coordonate. Situația cea mai critică este pentru țările din
ecranul din dreapta jos cu valori reduse ale RTF și vârsta la prima naștere peste
media europeană. În primul cadran poziția cea mai avantajoasă o oc upă Franța. În
partea inferioară a graficului identificăm linia orizontală 1.3 (copii/femeie) valoare
sub care s-a introdus noțiunea de "lowest -low fertility" (Kohler H. P. et al, 2002)
ca o consecință a mai multor factori : de la incertitudinile socio -econ omice până la
cadrul instituțional – care încurajează întârzierea primei nașteri . Autorii citați atrag
atenția că scăderea drastică a RTF contribuie nu numai la îmbătrânirea populației ci
și la o diminuare a volumului cohortelor. De exemplu cohortele cel or născuți în
1990 în Spania și Italia sunt cu 40% mai mici decât cohortele celor născuți cu 25
de ani mai devreme. Acest fapt poate fi totuși pozitiv: noii născuți pot găsi în viitor
o piață a muncii mai relaxată și nu atât de aglomerată precum cea genera tă de cei
născuți cu 25 de ani mai devreme. Odată cu stabilizarea socio -economică se poate
spera la o redresare a nivelului fertilității. După părerea noastră și societatea
viitorului apropiat va avea dificultăți generate de o globalizare a robotizării!
În 2015 l a nivel mondial cele mai mari valori ale RTF (număr de copii la o
femeie de vârstă fertilă) le regăsim în țările africane: Niger (7.1), Somalia (6.6),
Republica Centrafricană (6.2), Burkina Faso (6.0) Nigeria (5.5) etc. În aceleași
state produsu l intern brut pe cap de locuitor este la nivele foarte scăzute. Dintre

110 țările dinafara UE cu valori scăzute ale RTF amintim pe cele ale statelor cu o mare
suprafață precum Rusia (1.8), SUA (1.9), Canada (1.6), Brazilia (1.8) etc.

*
Pentru țara n oastră , analiza evoluției fertilității începând cu date din sec.
XIX a fost efectuată de către V. Ghețău (1997). Autorul a folosit toate sursele de
date disponibile pentru a reconstitui evoluția RTF începând cu anul 1900. Date
complete după vârsta mamelor nu există în România decât începând cu anul 1956.
Câteva c oncluzii ale autorului au fost următoarele:
-procesul de scădere a fertilității românești a început la sfârșitul secolului
XIX mai devreme decât se previzionase (anul 1900)
-valoarea RTF înainte de a începe declinul era de peste 6 copii la o femeie
de vârstă fertilă
-Există patru perioade distincte în ce privește evoluția RTF: 1985 -1957,
1957 -1966, 1967 -1989, 1990 -1995 (data redactării articolului)
-Nivelul actual al RTF este o pătrime din cel din punctul de plecare iar
vârsta medie a mamelor a scăzut treptat de la 30 la 25 de ani!
-procesul scăderii RTF a fost perturbat de cadrul legislativ legat de avorturi
(1957 și 1966).
Evoluția RTF în România după 1975 o regăsim în graficul următor:

Fig. 24. Numărul de copii care revine la o femeie de vârstă fertilă

Sursa: simulare pe baza datelor O.E.C.D.

Observăm în acest grafic evoluția accidentată a RTF înainte de 1989
pentru a asista la o scădere semnificativă după 1990 la valori sub înlocuirea simplă
a populației!
Majoritatea demografilor au tras un semnal de alarmă în acest sens
deoarece redresarea fertilității în România pe termen mediu și lung presupune un

111 întreg complex de măsuri socio -economice dacă nu chiar schimbarea me ntalităților
referitoare la familie și copil în general. Tendințele din țara noastră sunt identice în
majoritatea țărilor europene cu câteva excepții în țările cu puternice politici pro –
netaliste. În acest context să amintim de verdictul unor importanți de mografi
privind “imposibilitatea revenirii fertilității populațiilor dezvoltate la nivelul de
înlocuire a generațiilor” (V. Ghețău , 2004)!

*
Pe baza RTF se poate calcula indicele brut de reproducere de mom ent cu
formula: R=0,488*RTF . De exemplu p entru R TF=1,45 se obține R= 0,707 ceea ce
reprezintă faptul că 1000 de femei de vârstă fertilă, în condițiile absenței decesului,
vor da naștere la 707 fete sau altfel spus la o mama pot reveni 0,7 fete (cu
consecințe negative în ce privește reproducerea p opulației).

Aplicație 1. Se dau următoarele date cu ratele de fertilitate pe grupe de vârstă și ani
calendaristici:

Grupe de
vârsta ale
mamei fx
(1990) fx
(1995) fx
(2000) fx
(2005) fx
(2010)
15-19 ani 51,5 42 38,3 32,4 35,5
20-24 ani 145,2 109,5 90,9 70 60,3
25-29 ani 97,8 73,4 77,7 77,3 76,4
30-34 ani 46,6 29,4 37,5 47,8 54,5
35-39 ani 19,4 11 13,1 17,6 21,6
40-44 ani 5,5 3,1 3 3,4 4,3
45-49 ani 0,4 0,2 0,2 0,2 0,2

Să se calculeze RTF pe anii 1990, 1995, 2000, 2005, 2010. Precizați și valoril e ca
sumă a nașterilor reduse .

112 XI.2. Analiza longitudinală a fertilității

Instrumentul principal de lucru în acest caz este tabela de fertilitate cu
ajutorul căreia se pot analiza generațiile de femei luându -se în calcul faptul că
evenimentul na ștere nu este unic. Tabela în sine are următoarele coloane:

Vârsta
mamei
x ani Nr. născuților vii
în perioada
x, x+1 Nr. de
supraviețuitoare
la vârsta x Probabilitatea de
fertilitate la
vârsta x Probabilitatea de
infertilitate la vârsta
x
x S(x) N(x,x+1) fx i (x)

Într-un astfel de tabel vârstele mamei oscilează între 15 și 50 de ani iar
probabilitatea de fertilitate ia forma: f x=N(x,x+1)/S(x); probabilitatea de
infertilitate este dată de relația i(x)=1 -f(x). Toate datele dint -o astfel de tabelă se
bazează de obicei pe un eșantion dintr -o anumită generație și despre care sunt
disponibile toate informațiile necesare. De obicei acest eșantion cuprinde un număr
de 10.000 de femei care au împlinit 50 de ani și care sunt interogate asupra
nașterilor pe care le-au avut. Se poate calcula descendența finală (sau numărul
mediu de copii care ar putea fi născuți de către o persoană care a depășit vârsta de
15 ani). Descendența finală se determină cu formula:

1549
15
FN
Dx
f
 .
Pe baza tabelei se poate con stitui tabelul de fertilitate care cuprinde doar
trei coloane:

Vârsta Numărul născuților
vii Descendența (efectivul cumulat al
născuților vii)
x Nx Σ N x

Dacă eșantionul de femei avea o mărime de 10000 de persoane atunci descendența
finală se calculează cu formula:
49
15000.10/x f N D
Analiza longitudinală poate fi completată și cu alte tabele: tabelul
fertilității legitime, tabelul de fertilitate după cohorte, tabelul de fertilitate de rang
(sau al câtelea născut viu este copilul) etc. Aceste tabele din perspectivă
longitudinală pot fi foarte utile când se urmărește numărul de copii care revin la o

113 femeie sau căsătorie, distribuirea născuților vii după vârsta mamelor, distribuția
după rang etc.
După cum am spus mai înainte cea mai des folosită este analiza
transversală însă perspectiva longitudinală poate fi foarte utilă mai ales că ultimii
ani s -a ridicat problema corectării unor erori datorate calendarului (sau amânării
nașterilor) . O prezentare a acestei problematici este făcută la noi de M. Hărăg uș
(2008; 18 -21).

XI. 3. Considerații privind fertilitatea

În articolul deja citat V. Ghețău (1997) atrăgea atenția asupra nivelului
foarte scăzut al fertilității în România și recomanda găsirea de soluții pentru
redresarea acesteia pe termen me diu și lung. În acest sens autorul se întreba "cât de
mare trebuie să fie această redresare pentru a avea efecte asupra fertilității, cu ce
decalaj în timp, aceste efecte ar urma să apară și în ce fel noile realități economice
și sociale vor influența fert ilitatea"? Precizările autorului nu făceau decât să
reitereze complexitatea acestui fenomen demografic și dificultatea unor predicții
viitoare viabile. Dacă scăderea RTF durează de mai bine de 120 de ani se pune
problema în ce măsură putem să stabilizăm fe rtilitatea la valori care să garanteze
înlocuirea generațiilor. Dificultatea vine și din faptul că nu se mai pune problema
de a acționa prin legi sau decrete politice pentru creșterea spectaculoasă a
fertilității. Nu puțini sunt specialiștii care au căuta t explicații pentru evoluțiile
contemporane ale acestui fenomen .
Un sociolog român , I. Mihăilescu [2003; 50 -51] enumera o serie de
asemenea factori care justifică scăderile semnificative ale natalității și fertilității cel
puțin în societățile europene: factorii economici, schimbările din cadrul
comportamentului nupțial, modificarea tradițiilor și a stilurilor de viață, creșterea
nivelului de școlarizare și a aspirațiilor sociale, creșterea gradului de ocupare a
femeilor, slăbirea familiei (prin divorț, nașteri ilegitime etc.), slăbirea
sentimentelor religioase . Toate aceste fenomene intră în orice explicație
demografică sau sociologică privind natalitatea și fertilitatea deși modul lor de
acțiune diferă de la o societate la alta nefiind deci generale. Cu toate acestea
anumite analize concentrează influențele factorilor studiind comportamentele
tinerelor generații privind atitudinea față de familie și față de copii. Același autor I.
Mihăilescu [ ibidem ; 59 și urm.] consideră că respectivul comportament rezi dă în
următoarele:
-amânarea cât mai mult a primei nașteri
-reducerea numărului de copii pe familie

114 -reducerea numărului copiilor nedoriți prin practicarea mijloacelor
contraceptive moderne
-“contagiunea socială” a unor practici comportamentale, de con sum etc.
La rândul lui analistul român Liviu -Stelian Begu a analizat într -o teză de
doctorat (București, 1997) influența diverșilor factori asupra fertilității. El a luat în
considerare două tipuri de factori: demografici (vârsta părinților, starea civilă ,
vârsta la căsătorie și durata căsătoriei) și economico/sociali (ven itul populației,
consumul, migrația externă).
Toate aceste analize specifice demografiei sociale trebuie să răspundă la o
problemă majoră: este scăderea fertilității un fapt întâmplător, generat de valorile
moderne și postmoderne sau este un fenomen de durată inclus de către specialiști
în ceea ce s -a numit “tranziție demografică”? Răspunsul la această întrebare înclină
mai mult spre a doua variantă, fapt ce trimite la viitoarele evoluți i demografice
alarmante: scăderea numărului de nașteri sub pragul înlocuirii generațiilor,
creșterea proporției populației vârstnice, eșecul politicilor demografice pro –
nataliste etc. Într -o perspectivă complementară (a se vedea în www.pubhealth.ro )
nu trebuie uitați și factorii medico -biologici (sterilitatea feminină/masculină,
consecințele medicale ale avorturilor, nerespectarea regulilor elementare de igienă)
sau factorii legislativi (prevederile Codului Muncii și Co dului familiei, sistemul de
alocații, programe de protecție materno -infantilă, politici de planning familial etc.).
Multe din cele spuse mai înainte se regăsesc într -o amănunțită analiză
făcută de către M. Hărăguș (2008 ; 51 -102). Atrăgând atenția și as upra
metodologiei de măsurare a fertilității autoarea enumeră următorii factori
responsab ili pentru evoluția acesteia:
-prelungirea timpului petrecut în educație
-factori de natură economică (conflictul între rolul de mamă și cel de
salariată )
-tipuri le de politici familiale aplicate
-sentimentul de insecuritate (riscuri reale sau percepute, insecuritatea
economică)
-transformări în sfera familiei și a parteneriatelor
-schimbarea ideilor (în ce privește contracepția, rolul de părinte, trecerea
de la valori materialiste la cele postmaterialiste etc.)
Dintre acești factori vom insista în continuare pe cel economic pentru că
nu de puține ori fertilitatea a fost subiect de studiu din această perspectivă (să
amintim printre alții pe Th. Malthus !). În se colul trecut G. Becker (1960) atrăgea
atenția că de multe ori estimările demografilor pot fi eronate dacă nu se iau în
calcul și alte variabile socio -economice. Pentru acest autor problematica fertil ității

Avem în vedere sintagma lui Stacey J.: "familia postmodernă desemnează caracterul
indecis al aranjamentelor de rudenie și de gen" (Apud Popescu R., 2009; 41).

115 (a cererii de copii!) poate fi analizată cu teori a economica a bunurilor de folosința
îndelungată . În acest cadru în decizia de a avea copii intervin o serie de variabile
importante: gustul (care decide pentru utilitatea unui bun anumit), calitatea
copilului (sau faptul de a i se oferi toate condițiile) , costurile atașate creșterii
copilului și venitul (a cărui variație este importantă în orice decizie a unui agent
rațional care urmărește maximizarea satisfacției ). Deducem că în decizia de
creștere a fertilității există o serie întreagă de constrângeri de natură economică
dar nu numai: în medii sociale diverse se adaugă variabile precum religia,
mentalitățile, prejudecăți le etnice, rasiale, acces la contracepție, practica
infanticidului etc.
Într-un alt capitol atrăgeam atenția asupra acestor fenomene într-o serie de
țări asiatice și nu numai. Să amintim în acest caz un articol semnat de G. Pison
(2004) unde, analizând situația din mai multe țări asiatice, autorul sublinia că în
aceste zone s-a practicat infanticidul în rândul fetelor născute vii aceste a
nemaifiind apoi raportate. În timp s -a încetățenit practica avortului însă se p utea
ajunge c a abia la a treia naștere să se obțină nou născut de gen masculin.
Fenomenul – spune G. Pison – este îngrijorător în primul rând prin amploarea
populației țărilor implicate: în India și China trăiește cca. 40% din populația
mondială și tot aici au loc un sfert din nașterile de pe glob! Același demograf
atrage atenția că băieții născuți în aceste condiții vor găsi mult mai greu femei la
vârsta nupțiabilă iar populaț ia în sine va fi în pericol de a nu fi înlocuită: la un
raport de 105 băieți la 100 de fete rata fertilității – RFT trebuie să fie de 2,1 însă la
un raport de 120 de băieți la 100 de fete aceeași rată trebuie să aibă valoarea de
2.25!

Obs.1. Se impune și o analiză detaliată privind rata avorturilor în România pentru a
vedea în ce măsură acestea pot influența fertilitatea. O simplă analiză pe datele de
după 1990 poate fi edificatoare:

Fig. 25. Evoluția nașterilor și avorturilor în România (date absolute)

116 Sursa: www.insse.ro
După cum am specificat deja în anul 1989 s -au liberalizat în România
întreruperile de sarcină drept care doar în anul 1990 s -au înregistrat cu puțin sub un
milion de avorturi. Numărul acestora a scăzut semnificativ până la 77806 a vorturi
în anul 2014. Toate aceste cifre pot fi interpretate ca indici prin raportarea
numărului de avorturi la 100 de născuți vii. Dacă în 1990 am avut 315 avorturi la
100 de născuți vii , raportul se echilibrează în anul 2003 (punctul de intersecție din
grafic) , pentru a se ajunge la raportul de 39 de avorturi la 100 de născuți vii în anul
2014.
Un sprijin în problematica fertilității a părut să fie adopția internațională.
Aceasta este reglementată prin Convenția de la Haga privind protecției copiilor și
cooperării în materia adopției internaționale (1993) care este valabilă în peste 1 70
de țări ale lumii. J.-F. Mignot (2015) a făcut o analiză a adopțiilor internaționale cu
datele disponibile în anul 2003. La acel moment principalele țări "adoptoare" er au
Cipru, Norvegia, Suedia, Danemarca, Spania etc. în timp ce principalele țări
"donoare" erau Bulgaria, Guatemala, Ucraina, Bielorusia, Corea de Sud, Rusia.
Fluxurile adopțiilor internaționale în sumau la acea dată un număr de 40.000 de
copii pe an. După 2 003 însă adopțiile au intrat într -un trend descendent valabil și în
ziua de astăzi nu datorită cererii cât datorită ofertei. J.-F. Mignot enumeră cauzele
principale: c reșterea nivelului de trai în țările de plecare, răspândirea tehnicilor
contraceptive, at enuarea stigmatului nașterilor "ilegitime" , dezvoltarea politicilor
de ajutor a copiilor orfani etc. La acestea se adaugă diverse inițiative politice de la
o țară la alta. Autoarea se întreabă în ce măsură această scădere a adopțiilor
internaționale este î n interesul copiilor și în ce măsură s -au multiplicat adopțiile
interne. Cel puțin pentru situația României cifrele din Fig. sunt edificatoare: în
timp ce adopțiile internaționale s-au redus drastic , adopțiile naționale se păstrează
la un nivel constant:
Fig. 26 Evoluția adopțiilor în România

117 Sursa: www.insse.ro

Chiar dacă tranziția fertilității s -a încheiat (Bongaarts, 2002) dezbaterile privind
fertilitatea continuă.

118
XII. Anal iza nupțialității și divorțialității

După cum am mai spus decesele și nașterile sunt evenimentele
demografice principale. La acestea se adaugă căsătoriile și divorțurile doar ca
evenimente secundare și doar în măsura în care acestea influențează evenimentele
principale. Legătura dintre cele două tipuri de evenimente este da tă de familie în
cadrul căreia au loc de obicei nașterile. Ca fenomen demografic nupțialitatea
desemnează intensitatea evenimentului “căsătorie” (uniunea liber consimțită între
un bărbat și o femeie) în cadrul unei populații sau subpopulații. Nupțialitate a
impune din perspectivă statistică starea civilă a persoanelor , care este vizibilă,
pentru România, în situația găsită la recensământ din Fig.27.
Din graficul următor deducem că 46,4% din populația țării era căsătorită
dar dacă ne referim de exemplu la persoanele cu vârsta de minim 20 ani procentele
cresc: 60% declarau că sunt căsătorite. Foarte important este și faptul că vârsta la
prima căsătorie crește ca o explicitare a tranziției fertilității.

Fig. 27. Repartiția populației după st are civilă, România, 2011

Sursa: www.insse.ro

O altă analiză interesantă este nupțialitatea pe medii de rezidență; după
1990 numărul căsătoriilor pe medii se poate vedea în Fig. 28 :

119
Fig.28. Căsă torii pe medii de rezidență

Sursa: www .insse.ro
Cantitativ de exemplu în 2014 au avut loc 76833 căsătorii în mediul urban
și 41242 căsătorii în mediul rural. Trendul general de du pă 1990 a fost descrescător
cu o revenire în anul 2007 și una mai lentă din 2013 . O explicație a acestei reveniri
este Legea nr. 396/2006 conform căreia cuplurile care își legalizau relația primeau
200 Euro. Această lege a fost abrogată prin Legea 118/2010 și se observă în grafic
un recul al căsătoriilor. Evoluția căsătoriilor este însă influențată și de alți factori
cum ar sezonalitatea, viteza la căsătorie, alte ajutoare financiare conjuncturale etc.
Indiferent de aceste situații modelul românesc al familiei este în continuare
dominat de familia legală cu acte.
Și în acest caz se impun două tipuri de analiză: lon gitudinală și
transversală. Din perspectivă longitudinală se folosește tabela de nupțialitate (sau
tabela de primonupțialitate ) care se construiește pe baza interogării unui eșantion
de 1000 sau 10000 de persoane care au o vârstă superioară limitei de nupț ialitate
(se are în vedere de obicei prima căsătorie în absența mortalității): de exemplu se
pot lua limitele de 16 și 55 de ani. Se poate constitui ceea ce se numește o cohortă
de căsătorii, numită în acest caz promoție . Tabela va conține următoarele colo ane:

Vârsta
(x) Nr. celibatari
(Px) Nr. persoane căsătorite în
intervalul (x,x+1)
sau număr de căsătorii: C(x,x+1) Probabilitatea de
nupțialitate N x

Datele cuprinse în această tabelă permit calculul mai multor mărimi:

120 -proporția celibatului defi nitiv (ca raport dintre numărul celibatarilor de la
vârsta limită și numărul celibatarilor de la prima măsurare, de exemplu vârsta
legală de căsătorie 16 ani).
-vârsta medie la (prima) căsătorie care se stabilește cu formula:




55
1655
16
)1,()1,(
xx
xxCx xxC
x .
Creșterea acestei medii poate sugera tendința populației de a întârzia prima
căsătorie. Astfel în 1990 femeile aveau la prima căsătorie o vârstă medie de 23,7
ani iar bărbații 26,6 ani (astăzi aceste valori sunt de peste 25 respectiv 28 de ani).
Acest fapt se reflectă de exemplu și în vârsta mamelor la prima naș tere, în continuă
creștere după cum am arătat deja.
-vârsta mediană la (prima) căsătorie -desemnează vârsta maximă a jumătate
dintre căsătoriții dintr -un contingent nupțiabil.
-vârsta modală la căsă torie-reprezintă cea mai des întâlnită vârstă la
căsătorie (sau vârsta care are frecvența maximă).
-probabilitatea de nupțialitate -sau probabilitatea ca o persoană dintr -un
contingent nupțiabil care are vârsta x să se căsătorească înainte de a împlini x+ 1
ani. Se obține prin raportarea numărului de căsătorii din intervalul (x,x+1) și
numărul de celibatari cu vârsta x.
Obs: calculele de mai sus pot fi extinse la căsătorii în general indiferent de rang dar
și în cazul presupunerii prezenței mortalității. Pe ntru aprofundarea acestui subiect
propunem studiul în T. Rotariu [2003, 188 -194].
Din perspectivă transversală sunt utilizați o serie de indicatori care pot da
o imagine de moment, conjuncturală a fenomenului. Primul dintre acești indicatori
se numește rata generală de nupțialitate (c):

1000
PCc ,
în care C reprezintă nr. de căsătorii dintr -un an iar la numitor regăsim populația
medie.

De exemplu în România pentru anul 2000 conform datelor I.N.S. se obț ine
valoarea următoare:
1,6 100022488600135808 c ‰ ceea ce însemnă că la 1000
de locuitori au loc 6 mariaje. În 20 13 aceeași rată a avut următoarea valoare:

3,5 100020020074107800 c
‰

121 Această rată este ușor superioară ratei europene de 4.2‰ (2001). De alt fel
această rată a fost ]n continuă scădere în ultimii 40 de ani: de la 7.9‰ în 1970 la
5.2‰ în anul 2000.
Pe județe în anul 2014 rata cea mai mare a fost în mun. București (7.4‰),
Cluj (7.1‰), Suceava (6.6‰), Ilfov și Timiș (6.4‰), Arad, Iași și Maramur eș și
Sibiu toate cu o rată de 5.7‰. Cele mai scăzute rate le regăsim în județele Vâlcea
(3.5‰) și Teleorman (3.4‰).
Diferențele de valori provin din modele diferite de nupțialitate: în unele
regiuni viteza la căsătorie este mai mare în altele este mai l entă. Dacă analizăm
vârsta medie la prima căsătorie vom observa că există diferențe semnificative, de
exemplu pe regiuni de dezvoltare (care au și o identitate culturală proprie). Iată
situația pentru anul 2014 în România:

Tabel.27 Distribuția pe sexe a vârstei medii la prima căsătorie
Masculin Feminin
Regiunea CENTRU 32,4 29,1
Regiunea NORD -EST 31,3 27,8
Regiunea NoRD -VEST 30,3 27,1
Regiunea SUD -EST 32,5 29,1
Regiunea SUD -MUNTENIA 31,8 28,4
Regiunea BUCURESTI – ILFOV 34,1 31,3
Regiunea SUD -VEST OLTENIA 31,7 28,2
Regiunea VEST 32,5 29,3
Sursa: www.insse.ro

Se observă că vârsta medie la prima căsătorie este mai mare pentru genul
masculin. Pentru femei cea mai mare vârstă medie este în zona Capitalei țări i. Pe
județe cele mai mari vârste medii la prima căsătorie le regăsim în Cluj (32.7 ani),
Mun. București (32.7 ani), Brașov (31.1 ani), Harghita (31 ani), Covasna (30.8 ani)
și Mureș (30.7 ani) pentru sexul masculin, în timp ce pentru femei valorile cele m ai
mari le găsim în Suceava (28.9 ani), Botoșani (28.8 ani), Brașov (28.2 ani), Ilfov
(27.8 ani ) și Timiș (27.6 ani).
La nivel european diferențe le specifice între regiuni dar și cu alte țări au
fost subiect de cercetare aprofundată. J. Hajnal (1965) amintea de faptul că spațiul
european se distinge față de orice altă zonă a planetei prin două caracteristici:
vârsta înaintată la căsătorie și o mare proporție a persoanelor celibatare. Spațiul
european la care se referea Hajnal era de fapt majoritar Europa vestică sau mai
precis Europa de la vest de axa Leningrad -Trieste.

122
Cât privește problematica divorțialității trebuie spus că aceasta măsoară
intensitatea evenimentului divorț din cadrul unei populații. Din perspectivă
transversală se definește o măr ime relativă numită rata generală de divorțialitate
(d):

1000
PDd , în care D reprezintă numărul de divorțuri dintr -un an
calendaristic.
Ca și în alte cazuri raportarea la întreaga populației poate să nu fie
sugestivă și atunci se preferă o rată care cuprinde doar populația căsătorită:

1000
cPDd , în care
cP este populația medie căsătorită.
Din perspectivă longitudinală se poate construi și în acest caz o tabelă de
divorțialitate plecând de la un eșantion , determinându -se și în acest caz vârsta
medie, mediană, modală, proporția persoanelor care divorțează sau a celor care nu
sunt afectate de acest eveniment etc.
În România rata divorț ialității a variat în ultimii 40 de ani în jurul valorii
de 1,6‰ cu preci zarea că în anii '67-'68 această rată a avut valori foarte apropiate
de zero (în urma aplicării unor prevederi legale constrângătoare privind desfacerea
căsătoriilor). Această rată este consonantă cu valorile europene care au avut totuși
o ușoară creștere de la 1‰ în 1970, la 1. 8‰ în anul 2000 și la 2‰ în anul 2011.
În anul 2014 rata divorțialității în Romania era de 1,39‰ însă pe județe se
constată diferențe notabile. Astfel această rată avea cele mai ridicate valori în jud.
Brăila (1.95 ‰), Brașov (1.78‰), Constanța (1.66‰) sau Caraș Severin (1.66) iar
cele mai scăzute valori erau înregistrate în jud. Giurgiu (0.53 ‰), jud. Bistrița
Năsăud (0.6 ‰) sau Dolj (0 .63‰). Numărul divorțurilor a oscilat în ultimii 30 de
ani în jurul cifrei de 30.000. Doar în ultim ii ani am constatat o scădere
semnificativă la 28507 în anul 2013 și chiar 27188 în anul 2014. Evoluția
căsătoriilor și divorțurilor o putem vedea din Fig. 29. Se observă în acest grafic
scăderea numărului de căsătorii cu variațiile de care am vorbit dar și relativa
constanță a divorțurilor.
Aceste evoluții reflectă un anumit model demografic caracterizat prin:
a-impunerea în continuare a instituției căsătoriei (media națională rămâne
apropiată de media europeană)
a-scăderea accentuată a celibatului d efinitiv
a-divorțialitate relativ constantă datorită șanselor mici de a găsi resursele
pentru un nou domiciliu și/sau datorită acceptării familiei ca refugiu sigur (V.
Ghetou , 2000).
a-scăderea ratei fertilității la nivele comparabile cu țările din vest ul
Europei însă din motive diferite: tendința de reducere a costurilor în primul caz vs.
tendința de menținere a unui standard de viață în al doilea caz (C. Mureșan, 2003).

123 Fig.29 Numărul căsătoriilor vs. numărul divorțurilor în România

Sursa: www.ins se.ro

Să amintim în încheiere că problematica deosebit de complexă a
natalității/fertilității dar și a nupțialității/divorțialității, trebuie coroborată cu
studiile de sociologia familiei. De exemplu trebuie combinată analiza demografică
cu o analiză a f uncțiilor familiei de astăzi sau cu tipurile de menaj uri identificate și
proporțiile acestora: menajuri cu o singură pe rsoană cu sau fără copii, menajuri –
familie de coa bitare cu sau fără copii, menajuri nefamiliale, uniunile consensuale
etc.

124
XIII. Analiza “tranziției demografice”

Prin tranziție demografică este desemnat un proces demografic care are ca
principală trăsătură scăderea mortalității urmată de scăderea natalității ( fertilității ).
Trecând în revistă o serie de definiții C. Mureșan (1999; 16 și urm.) conchide că
acest proces caracterizează modernizarea demografică inclusă la rândul ei în
revoluția societală modernă. Este vorba deci de evoluții întinse pe cel puțin 100 de
ani – începând de la mijlocul secolului XIX – ale mortalității și natalit ății. În general
scăderea concomitentă sau defazată a acestora duce la creșterea populației în
diferite proporții (după caracteristicile tranziției). De altfel creșterea explozivă a
populației este o caracteristică a modernității. Dacă în anul 0 populația lumii era
cotată la cca. 150 -300 de milioane de locuitori sau în anul 1800 cuprindea doar
950 de milioane, creșterea devine apoi semnificativă: 1,7 miliarde în anul 1900; 3,3
miliarde în anul 1965; 5,2 miliarde în 1990 și peste 6 miliarde în anul 2000. De
altfel se prognozează pentru anul 2050 o populație totală de 9,3 miliarde (a se
vedea detalii la www.un.ro/prospect.html). Această creștere nu privește un număr
de 40 de țări dezvoltate din punct de vedere economic sau în curs de dezvoltare,
care vor sufe ri scăderi semnificative de populație.
Revenind la problematica tranziției demografice trebuie spus că aceasta a
fost numită inițial revoluție demografică de către francezul A. Landry. Acest
important specialist identifica trei regimuri demografice:
Regimul primitiv – în care ratele de natalitate și mortalitate se mențin la
cote înalte; mijloacele limitate de subzistență limitează creșterea populației
Regimul intermediar – în care natalitatea se menține la cote ridicate dar
mortalitatea începe să scadă
Regimul contemporan – în care valorile ratelor de natalitate și mortalitate se
stabilizează la cote scăzute; aceste evoluții se datorează proceselor economico –
sociale specifice modernității.
Teoria lui A. Landry -publicată în 1934 – pleca de la sesizarea că o limitare
a populației dată de mijloacele de subzistență (după Th. R. Malthus) nu mai este
actuală ci mai degrabă trebuie ținut cont de noul comportament nupțiabil al
oamenilor în plină modernitate (numit de Landry “raționalizare a vieții”).
Termenul de revoluție demografică a fost înlocuit – în timp – cu cel de tranziție
demografică însă sensul nu s -a schimbat semnificativ: este vorba de scăderea
mortalității urmată de scăderea natalității cu precizarea că are loc, cel puțin în
fazele intermediare o cr eștere semnificativă a populației. Să rezumăm grafic aceste
evoluții (cf. V. Trebici, 1975):

125 Fig. 30. Schema tranziției demografice

Din această schemă se poate observa evoluția concomitentă a celor două
fenomene demografice și stabilizarea finală la valori deosebit de scăzute ceea ce
semnifică un nivel superior de trai și o speranță de viață la naștere superioară. Cele
patru etape au fost extinse de către C. P. Blacker (apud. V. Trebici, 1995) la
următoarele cinci stadii: stadiul staționar (cu rate în alte de mortalitate și natalitate),
stadiul expansiunii incipiente (mortalitatea începe să scadă), stadiul de expansiune
finală (ambele scad, însă mortalitatea mai accentuat), un nou stadiu staționar (cu
valori scăzute ale mortalității și natalității) și î n sfârșit un ultim stadiu cel al
declinului (în care rata de mortalitate o depășește pe cea a natalității rezultând o
creștere negativă a populației). În ce privește ultimul stadiu s -a constatat că el nu
este obligatoriu să apară doar în situații critice ( epidemii, războaie, etc.) ci poate
apare, ca și în cazul țării noastre de după 1992 și în vremuri de pace. Aceste
evoluții reclamă elaborarea unor politici prietenoase din punct de vedere
demografic pentru redresarea ratelor fertilității și natalității.
O variantă foarte interesantă asupra aceleiași problematici îi aparține lui
A.J. Coale (1973). După acest autor există două tipuri de tranziție demografică:
malthusiană (scade proporția femeilor căsătorite) și tranziția neo -malthusiană (se
reduce fertilit atea din cadrul căsătoriilor). Se observă că în centrul acestui model
stă tot fertilitatea care suportă o trecere de la un stadiu natural la unul controlat ,
aceste două tipuri de fertilități impunând două tipuri de societăți: una tradițională și
una modern ă.
Din cele spuse până acum deducem că tranziția demografică este un proces
de durată care va privi, mai devreme sau mai târziu toate țările de pe glob. Se
înțelege că ritmul acestui proces este diferit de la o țară la alta impunându -se
diverse modele. S ă le ilustrăm doar pentru țările dezvoltate europene (J. -C.
Chesnais, 1979; apud V. Trebici, 1996):

126 Tabel 28.Modele ale tranziției demografice
Tipul și țara Începutul
tranziției Sfârșitul
tranziției Durata
în ani Perioada creșterii
naturale maxime Rata c reșterii
naturale
Model nordic
Suedia 1815 1965 150 1855 -1865 1,6
Model
occidental
Germania 1875 1965 90 1896 -1905 1,5
Model
meridional
Italia 1875 1965 90 1911 -1913
1921 -1930 1,2

J-C. Chesnais amintea și de alte două grupe de modele: pentru țările d e
imigrație și pentru țările în curs de dezvoltare. Pentru România debutul precis al
tranziției demografice rămâne o necunoscută din diverse motive de culegere a
datelor. Cu toate acestea principalii demografi români situează acest început la
mijlocul seco lului XIX (a se vedea și analiza făcută de C. Mureșan, 1999). Cu alte
cuvinte începând cu anul 1850 asistăm în spațiul românesc la o scădere vizibilă a
mortalității ceea ce a dus la declanșarea procesului. În anul 1885 a început și
trendul descrescător al natalității. Tranziția în sine a durat până la începutul anilor
’90 (deși scăderea natalității a fost întârziată de măsurile pro -nataliste din anii
1966 -1967). Aceste evoluții ar caracteriza la modul cel mai general situația
demografică din Romania cu spec ificarea că analizele pot fi aprofundate dincolo de
ratele de mortalitate/natalitate, implicând de exemplu speranța de viață la naștere
sau mortalitatea infantilă, fapt ce poate duce la adăugarea unui număr de fenomene
apropiate ca denumire: tranziția stru cturii pe vârste, tranziția nupțialității etc.
Pentru a concluziona asupra procesului de tranziție demografică să
reamintim odată cu A. Vidal (1994; 123) care ar fi legile acesteia :

1. Dezechilibrul inițial este provocat de scăderea mortalității (fapt ce
devine o cauză indispensabilă pentru scăderea fertilității)
2. Reculul mortalit ății coincide cu alfabetizarea în masă î n special a
populației feminine (cauză a restrângerii dimensiunii familiei)
4. Controlul căsătoriilor a precedat controlul nașteri lor
5. Dezvoltarea economică acompaniază scăderea fertilității
6. Urbanizarea a influențat la rândul ei scăderea fertilității . Factorii
favorizanți sunt foarte diverși și nu pot fi enumerați exhaustiv (de exemplu se pot
adăuga: presiunea asupra supraf ețelor cultivate, practicile moștenirilor etc.).
7. Migrațiile internaționale și mișcările naturale (date de nașteri și decese)
sunt strâns legate.
Toate aceste legi vin să caracterizeze complexitatea unui fenomen
demografic numit cândva de către V. Tre bici “paradigma cea mai importantă din

127 demografia contemporană” (1991a; 296). Acest fapt este cu atât mai relevant din
moment ce se vorbește astăzi despre cea de a doua tranziție demografică . În
această nouă etapă scăderea fertilității este accentuată de p rogresele tehnicilor
contraceptive, de disoluția familiei (în sens clasic) de progresele din educație etc.
Demograful D. J. van de Kaa (apud C. Mureșan, 1999; 28) considera că prima
tranziție demografică avea la bază întărirea rolului familiei, putând fi d eci
caracterizată drept altruistă , pe când cea de a doua tranziție poate fi caracterizată
drept individualistă . Aceste precizări au generat numeroase polemici datorită
diverselor evoluții ale fertilității în diverse țări însă pentru mulți autori este norma l
să se vorbească de a doua tranziție demografică în condițiile unei fertilități care nu
mai poate asigura reproducerea simplă a populației (adică cu mult sub valoarea de
2,10 considerată propice reproducerii) sau în condițiile unei creșteri negative a
populației. Tocmai de aceea demografii atrag atenția asupra acestui fenomen cu
consecințe neprevăzute pe termen mediu și lung.
Lesthaege și Neels46 (2002) au făcut o sinteză a diferențelor dintre prima și
cea de a doua tranziție demografică :

Prima tranziție demografică A doua tranziție demografică
Căsătoria
-Creștere a pro porției de persoane
căsătorite, scăderea vârstei de
căsătorie
-Coabitare redusă sau în scădere
-Rată scăzută a divorțurilor
-Recăsătorire intensă -Scăderea proporției căsătoriilor și cre șterea vârstei
la prima căsătorie
-Creșterea coabitării (de dinainte sau după
căsătorie)
-Rată crescută a divorțuri lor; creștere a divorțurilor
timpurii
-Scăderea recăsătoririlor
Fertilitatea
-Declinul fertilității maritale prin
reducerea ei la vârste înaintate,
scăderea vârstei mamei la prima
naștere
-Contracepție cu deficiențe
-Declinul fertilității nelegitime
-Scăderea cuplurilor fără copii -Declinul fertilității prin amânarea nașterilor,
creșterea vârstei la prima sarcină, fertilitate
structurală su b nivelul de înlocuire
-Creșterea eficienței contracepției cu excepția
anumitor grupuri sociale
-Creșterea fertilității dinafara mariajului și din
uniunile consensuale
-Creșterea numărului cuplurilor fără copii
Context societal
-Preocupare pentru necesit ăți de
bază (venit, condiții de muncă,
locuire, sănătate, educație,
securitate socială). Solidaritatea –
valoare de bază.
Crește participarea în rețele -Creșterea nevoilor "superioare": autonomie,
împlinire, recunoaștere, muncă semnificativă,
toleranță
-Dezangajarea din rețele politice, civice,
comunitare, deplasarea capitalului social spre forme
afective, scăderea c oeziunii sociale.

46 Apud M. Hărăguș (2009; 86 -87)

128 politice, civice , comunitare.
Creșterea coeziunii sociale
-Reglementări stricte din partea
statului și Bi sericii. Primul val al
secularizării.
-Stat minimal, am doilea val al secularizării,
revoluție sexuală, refuzul autorității
-Simetria rolurilor de gen, autonomie economică a
femeilor
-Cursul vieții flexibil, stiluri de viață multiple, viitor
deschis

În continuare amintim ș i de ceea ce L. Brown (1988; 54) denumea
capcana demografică . Dacă procesul de tranziție demografică poate fi imaginat în
trei etape, după cum am văzut la început, capcana demografică ar fi un proces de
recul care ar caracteriza anumite țări din lumea a II I-a (în special cele din Africa
dar nu numai): ele au trecut de primele două etape dar neputând să treacă în cea de
a treia sunt nevoite să se reîntoarcă la prima etapă. Cu alte cuvinte dacă trecerea la
a treia etapă înseamnă în mod obligatoriu un progres economico -social sunt destule
cazuri când acesta nu a mai avut loc, pe fondul creșterii importante de populație
survenită totuși în cea de a doua fază. Această creștere afectează puterea de
susținere a sistemelor ecologice existând pericolul să fie depăși te anumite praguri
naturale. La acest lucru contribuie și slabele investiții în agricultură sau acțiunile
insuficiente de tip ecologic. Se ajunge inevitabil la o scădere accentuată a nivelului
de trai și la o tendință generală de revenire în primul stagiu al tranziției
demografice cu rate înalte de fertilitate și mortalitate. Singura cale de a nu reveni în
stagiul de început este oprirea creșterii populației prin politici antinataliste.

*

Pentru România de după 1957 sociologul român C. Zamfir (1999) propune
un model sui -generis al tranziției demografice concentrat în trei etape:
1. Tranziția accelerată 1 din perioada 1957 -1966 (caracterizată printr -o politică
demografică liberală încurajată de creșterea economică rapidă dar și de
liberalizarea avorturilor din 1957; rata fertilității a scăzut progresiv).
2. Tranziția frânată din perioada 1961 -1989 (caracterizată printr -o bruscă
legiferare a interdicției avorturilor și o lipsă totală a mijloacelor contraceptive, cu
scopuri pronataliste declara te. Dacă natalitatea a crescut câțiva ani ea și -a revenit
treptat la valori scăzute crescând în același timp numărul copiilor nedoriți sau
dramele umane ale persoanelor care provocau avortul în orice condiții).
3. Tranziția accelerată 2 din perioada de du pă 1989 (caracterizată prin noua
liberalizare a avorturilor care a generat în legătură și cu alte fenomene demo –
economice o scădere a natalității).
Comentând aceste evoluții C. Zamfir observă o polarizare inedită în
comportamentul demografic actual al ro mânilor: în unele segmente crește numărul
familiilor cu foarte mulți copii (este vorba de obicei de familii cu resurse limitate
provenite din mediul muncitoresc și nu rural) în timp ce în alte segmente reducerea
este semnificativă (în special în familii ca re aparțin ca venituri clasei mijlocii, care

129 deci ar avea resursele necesare). În primul caz ar fi vorba chiar de o antitranziție
(vizibilă de exemplu în rândul populației de rro mi). Se impune, spune C. Zamfir, o
politică demografică prietenoasă, de suport pentru copil, care să cuprindă un
complex de măsuri sanitare, educaționale, fiscale, alimentare etc. Iar dacă e vorba
de resurse atunci o soluție ar fi ca clasa mijlocie să fie încurajată să ajungă la o
fertilitate de peste 2 copii. Acesta ar putea fi un răspuns la problematica tranziției
demografice (care poate presupune efecte perverse pe termen mediu și lung).

130
XIV. Migrația din perspectivă demografică

După cum am spus la în ceputul acestui volum când trată m modelul populați ei ca
sistem la intrările și ieșirile prin mișcarea naturală se adaugă imigrația (când este
vorba de intrări în sistem ) și emigrație (când vorbim de ieșiri). Pentru a da o
definiție, migrația este "o formă de mobilitate geografică, constând în schimbarea
definitivă a domiciliului stabil" (V. Trebici, 1975; 284). După același autor V.
Trebici (Ibidem ) amintim și diverși indicatori statistici utilizați pentru măsurarea
fenomenului:

-migrația brută mb=I+E care cumulează imigrările și emigrările
-spor migratoriu mn=I-E care are valori negative în România
-rata de migrație mi=(M i/P)*1000 (fromulă în care M i este numărul de
migranți, P -populația supusă riscului de migrare ). Această rată trebuie să țină cont
și de numărul de migrări ale fiecărei persoane, deci se poa te calcula diferențiat.
-rate de emigrare și imigrare :

-indice de atracție a migrației :

Formulă în care P o și P d reprezintă populațiile din localitate a de origine
și din localitatea de destinație iar D=distanța între locali tăți.

Fenomenul migrației se dovedește unul foarte greu de cuantificat deoarece
există diverse forme d e mobilitate geografică însoțite sau nu de înregistrări
statistice specifice demografiei: migrație internă vs. migrație externă, migrație
temporară vs. migrație definitivă, migrație voluntară vs. migrație forțată, migrație
legală vs. migrație ilegală, migrație spontană vs. migrație contractuală. Discutând
aceste dihotomii clasice I. Horvath și RG Anghel (2009, 14) concluzionează că
aceste tipologii dihotomice pot fi în continuare rafinate mai ales când sunt
implicate politici publice sau când se cer e aprofundarea unor analize complexe
(reduse de cele mai multe ori la perspectivele economică și politică) . O analiză
sugerată de sociologi este centrată pe "fluxurile de migrație" (D. Sandu, 2010; 37-
44) diferențiate astfel: emigrare temporară în străinătate, emigrare și imigrare
permanente, imigrarea temporară în România, migrația de revenire. Vom urma în

131 continuare această tipologie cu specificare că di mensionarea ace stor fluxuri din
perspectivă demografică rămâne problematică . De exemplu p entru migrația
temporară cea mai sigură analiză se poate face doar la recensământ , când numărul
celor plecați din România pe o perioadă de sub 12 luni era următoarea:

Tabel 29. Țări de destinație migrație temporară (2011)
Țara destinație Nr. Țara destinație Nr.
Italia 169766 Cipru 3651
Spania 71102 Irlanda 2767
Germania 29084 Olanda 1830
Franța 21712 Republica Ceha 1667
UK si Irl. de Nord 19064 Danemarca 1529
Ungaria 14104 Canada 1464
Grecia 9508 Suedia 1407
Belgia 8257 Elveția 1329
Austria 7737 Norvegia 1028
Portugalia 5271 Alte tari 9691
SUA 3741 Inf. nedisponibila 20
Sursa: www.insse.ro

În recen sământul din 2011 s-au consemnat în total 385729 persoane aflate
în migrație temporară (pe termen necunoscut). Acest tip de migrație
este foarte fluctuant deoarece este destinat mai degrabă celor cu calificări reduse și
fără șanse de a se integra pe alte piețele de muncă externe. Emigrarea permanentă din România spre alte țări nu a avut cote deosebit
de ridicate mai ales după ce s -a depășit stadiul emigrării etnic e de la începutul
anilor '90. În perioada 1994 -2014 au părăsit definitiv România un număr de
298441 persoane. Cei mai mulți au pl ecat din mun. București (68442) și județele
Timiș (23911), Brașov (15674), Sibiu (13920), Cluj (11679), Mureș (10137). Cei
mai puțini au plecat din jud ețele Gorj (1169), Ialomița (1130), Giurgiu (814). Pe
țări de destinație în perioada 1990 -2014 cei mai mulți au avut următoarele țări de
sosire : Germania ( 170807 ), SUA ( 52165 ), Italia ( 42267 ), Ungaria ( 42191 ), Canada
(40991 ), Aust ria (27942 ), Franța (19817 ), Spania ( 19469 ), Israel ( 14343 ). Toate
aceste estimări nu pot comensura fenomenul deoarece sunt înregistrate persoanele
care și -au schimbat și naționalitatea. Tocmai de aceea "pierderile" pentru România
sunt mai mari.
Emigr area și imigrarea permanente sunt mai ușor de cuantificat după cum
rezultă chiar din metodologia de re censământ. România a fost și este țară de
destinație integrând în perioada 1990 -2014 un număr de 219259 imigranți
definitiv i, distribuiți după cum urmează :

132
Fig. 31 Imigranți definitiv în România

Sursa: www.insse.ro

Observăm creșterea continuă a numărului celor care s -au stabilit în
România mai ales după anul 2010.
Cât privește imigrarea temporară o evaluare punctuală nu are decât Inspectoratul
General pentru Imigrări (I.G.I.). Aflăm dintr -un comunicat al I.G.I. că la sfârșitul
primului trimestru al anului 2016 erau înregistrați 109814 cetățeni străini aflați pe
teritoriul României din care o treime localizați în Bucureșt i. Dacă majoritatea
acestora au venit în țara noastră pentru reîntregirea familiei, muncă sau studii, doar
un grup redus de 229 de persoane fac parte din valul migraționist recent care
afectează Europa. De asemenea un prim lot de 15 persoane au fost transf erate din
Grecia.
În sfârșit, în ce privește migrația de revenire care se re feră la românii
reveniți în țară după mai mulți ani petrecuți în alte țări D. Sandu (2010 ; 42) estima
un procent de sub 30% persoane aflate în această situație din totalul români lor din
alte țări .
Din cele spuse până acum am dedus dificul tățile de măsurare a migrației .
Oficialitățile europene au încercat o radiografie a fenomenului cu ocazia ultimului
recensământ care s -a desfășurat în aceeași perioadă în anul 2011 în întreaga
Europă. Procedurile de culegere a datelor au fost în conformitate cu Regulamentul
(CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile
comunitare din domeniul migrației. În acel document se pleca de la definiții precise
pentru termeni precum: reședință obișnuită, imigrație, emigrație (ambele cu timpul
de grație de 12 luni de zile), cetă țenie, țara de naștere, rezidența pe termen lung,
noțiunea de resortisant al unei țări terțe etc. Fiecare țară europeană trebuia să facă

133 astfel de statistici și apoi să le trimită la Eurostat. În același timp se cereau
statistici privind protecția internațională, statistici privind prevenirea intrării și
șederii ilegale etc. Iată care era situația Italiei de exemplu în ce privește cetățenii
"străini" aflați pe teritoriul acestei țări din datele centralizate de Eurostat :

Tabel 30. Distribuția locuitorilor imigranți în Italia (2013)
Cetățeni din…. Născuți în…..
Mii de locuitori % Mii de locuitori %
Romania
Albania
Maroc
China
Ucraina
Altele 1081.4
495.7
454.8
256.8
219.1
2414.3 22
10.1
9.2
5.2
4.5
49.1 Romania
Albania
Maroc
Ucraina
Germania
Altele 1004.6
440.1
418.1
218.5
216.3
3439.5 17.5
7.7
7.3
3.8
3.8
60
Sursa: Eurostat

Estimările cantitative de acest gen sunt foarte utile pentru diverse politici
socio -economice care din perspectivă demografică se concentrează în jurul a ceea
ce s -a numit migrație de înlocuire (prin care se desemnează stocul minim
migratoriu necesar unei țări pentru a evita o evoluție negativă a populației din
perspectiva principalilor indicatori demografici).
Un alt palier de analiză privește influența migrației asupra altor evenimente
și fenomene demografice. Iată o listă a acestor efecte explicitate de T. Rotariu
(2009 ; 178 -193):
-mortalitatea poate crește în populația de plecare deoarece migrează
îndeobște tinerii și adulții
-speranța de viață poate să scadă în populația de sosire
-fertilitatea migranților din țările dezvoltate este de obicei superioară la
sosire însă apoi scade ajungând la valori comparabi le cu populația de primire
-fertilitatea în țările de plecare poate să scadă prin plecarea populației de
vârstă fertilă , însă există și exemple contrare cum ar fi țările africane (altele decât
Algeria, Maroc sau Tunisia), ca surse de emigrare pentru Europ a.
-schim bări comportamentale și al valorilor în cadrul populațiilor nupțiabile
-creșterea în volum a populației de sosire.
-efecte economice pozitive pentru ambele populații (de plecare și de
sosire).
Există de asemenea și alte efecte de ordin soc ial care sunt dezvoltate în
literatura sociologică pe care nu le dezvoltăm aici.
Să amintim în încheiere de efectele migrați ei în ce privește noul val
migraționist care are ca destinație Europa având zone de plecare foarte diverse:
nordul Africii, zonele de război din Siria sau zone mai îndepărtate cum ar fi
Afganistan. Acest val a provocat în Europa o adevărată criză socială cu efecte încă
necunoscute astăzi. O ilustrare o regăsim în datele statistice privind noii azilanți.

134 Conform Eurostat cererile de a zil la finele anului 2015 au crescut cu 130% față de
finele anului 2014. Numai în semestrul patru din 2015 au cerut azil în Europa un
număr de 426.000 persoane. De unde provin și spre ce țări se îndreaptă în mod
prioritar? Vedem aceste cifre în tabel ul următor cu primele șapte țări de plecare și
de sosire :
Tabel 31. Țări de plecare și țări de destinație în Europa
pentru azilanți 2014 -2015
Plecare Nr persoane
1 Siria 362775
2 Afganistan 178230
3 Irak 121535
4 Iran 25360
5 Alban ia 65935
6 Pakistan 46400
7 Fără naționalitate 18940
……………… ………
Total 1255648
Sursa: Eurostat Destinație Nr. persoane
1 Germania 441800
2 Ungaria 174435
3 Suedia 156110
4 Austria 85505
5 Italia 83245
6 Franța 70570
7 Olanda 43035
…………… ……
Total 1255640

Situația migranților din ultimii ani în UE este considerată critică urgentâ nd
discuțiile privind partajarea costurilor între partenerii europeni . Consiliul JAI al
Uniunii europene a adoptat o serie de măsuri pentru controlul și dist ribuția
fluxurilor de migranți, cea mai recentă discuție fiind legată de adoptarea și
aplicarea de urgență a directivei privind Registrul Pasagerilor .
Într-o evaluare longitudinală, considerând și ecuația balanței : P1 + (N –
D) + (I – E) = P2, V. Ghețău ( 2016 ) amintește de variația țărilor europene în ce
privește volumul populației ca expresie a celor două sporuri: nat ural (SN) și
migraționist (SM) din formula anterioară. Situația țărilor europene după aceste
două sporuri este următoa rea:

Creșterea
populației SN+, SM+ Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Luxemburg,
Malta, Olanda, UK, Rep. Cehă, Slovacia și Suedia
SN>SM Irlanda, Slovenia
SM>SN Germania, Italia
Scăderea
populației SN-, SM – Bulgaria, Croația, Estonia, Grec ia, Letonia, Lituania,
Polonia, Portugalia, România
SN->SM+ Ungaria
SM->SN Cipru, Spania

Coroborând aceste date și cu alte analize autorul conchide că "i ntrările
masive și progresive prin migrație până la mijlocul anilor 2030 consolidează

135 dimensiune a populației în vârstă de muncă și îi asigură o stabilitate până la
mijlocul secolului cu o migrație netă mai mică după anul 2040 ". Departe de a fi un
fapt negativ sporul migrator are destule beneficii demo -economice însă există
destule incertitudini legat e de consecințele unor fluxuri migratorii necontrolate.

XV. Proiectarea demografică

Un rol foarte important în cercetarea demografică îl au studiile
prospective. Evoluția populațiilor u mane pe termen mediu și lung este una de
maxim interes în condiț iile în care schimbările structurale sau scăderea
semnificativă a unor indici demografici pot pune în discuție însăși supraviețuirea
colectivă viitoare.
Studiile prospective în ce privește populația României s -au efectuat în
diverse momente istorice. De exemplu în perioada comunistă urmare a politicilor
pro nataliste se estima că populația țării poate atinge cifra de 30 de milioane în anul
2000.
Actualele studii prospective în ce privește populația țării noastre sunt mai
degrabă pesimiste deși anumite stimulente de încurajare a natalității au fost aplicate
punctual. V. Ghețău (2004) atrage atenția că deteriorarea demografică a României
poate fi temperată doar printr -o creștere a fertilității pe termen mediu și lung.
Limita minimă ar trebui să fie expr imată prin RFT=2.1 (copii la o femeie de vârstă
fertilă) cifră corespunzătoare înlocuirii simple a populației în condițiile unei
ameliorări a speranței de viață. În analizele prospective o necunoscută răm âne
volumul migrației externe din viitor și tocmai d e aceea autorul nu o ia în calcul .
Acestea fiind spuse V. Ghețău avansează patru variante de analiză: varianta
inferioară ( cu menținerea fertilității din anul 2002, RFT=1.25 copii, până în anul
2050) ; variantele medie și superioară (au la bază intervenții ferme în ce privește
creșterea RFT la 1,8 5 în anul 2025 și la 2.1 în anu l 2050) . O a patra variantă
varianta reper este cea în care se păstrează valoarea RFT din anul de pornire al
estimării. În toate aceste variante prospective autorul analizează evol uția natalității,
a mortalității și a creșterii naturale. Concluziile autorului sunt ferme: deși putem
lucra cu prospecții optimiste (care sunt în mod esențial viziuni teoretice) situația
demografică României impune intervenții majore pentru redresarea nat alității
aceasta fiind "singura cheie a viitorului demografic al țării ". În articolul citat
autorul polemizează cu studiile prospective generate de către ONU prin Divizia de
populație avertizând că modelele de lucru ale forului mondial sunt vulnerabile mai
ales la situații limită (creșteri sau descreșteri neașteptate ale unor indici
demografici!). Cu toate aceste a respectivele date la nivel mondial rămân un model
general acceptat mai ales când se pune problema inserției datelor demografice în

136 planuri de de zvoltare (ONU, 1989) . Iată cum arată câteva date din proiecțiile ONU
(2015):

Tabel 32. Proiectări demografice pentru România
Indice/Indicator
demografic 2015 2030 2050 2100
Populația lumii (milioane) 7 349 8 501 9 725 11 11 213
……………… ………. ……….. ………….. ……….
Populația României (mii
persoane ) 19 511 17 639 15 207 10 700
Populația României (60+) 28.5% – 45.1% 49%
Vârsta mediană în România
(ani) 42.1 47 48.1 48.5
2010 -2015 2025 -2030 2045 -2050 2095 -2100
Speranța de viață la naștere în
România 74.5 ani 76.5 ani 79.3 ani 85.9 ani
Rata mortalității infantile în
România 9.6‰ 6.5‰ 4.3‰ 2.2 ‰
RFT 1.48 1.62 1.72 1.82
Sursa: ONU (2015)

Volumul dat publicității de către ONU (2015) structurează principalele
rezultat e (key findings ) privind proiectările demografice globale. Iată câteva
rezultate din analizele forului mondial:
-populația lumii va continua să crească fie și în condițiile scăderii
fertilității
-fertilitatea a scăzut în ultimii ani în multe regiuni în c are valorile erau
foarte ridicate: Africa, Asia și Oceania, America latină, America de Nord etc.
Singura creștere (ușoară) a avut loc în Europa!
-spre anul 2050 va exista la nivel global o paritate între copiii sub 15 ani și
bătrânii cu vârsta peste 60 d e ani!
-populația la nivel global este în curs de îmbătrânire: spre anul 2050
populația de peste 60 de ani se va dubla iar spre anul 2100 se va tripla! La rândul ei
populația de 80 de ani și peste se va tripla până în 2050 iar spre anul 2100 se va
multipl ica de șapte ori!
-28 de țări africane își vor dubla populația până în anul 2050!
-un număr de 15 țări, majoritatea europene, vor avea scăderi de peste 15%
din populație până în 2050! Printre acestea este și România!
-fluxurile de migrație spre țările d ezvoltate vor continua la cote înalte însă
nu va fi recuperată scăderea fertilității!
T. Rotariu (2009; 250 -302) acordă un spațiu amplu proiectărilor
demografice insistând asupra metodei componentelor (larg utilizată astăzi) și

137 asupra ipotezelor de pleca re care sunt strict necesare în orice proiectare
demografică. Modalitățile de calcul se pot regăsi integral în manualele editate de
Divizia de populație a ONU ! T. Rotariu amintește și de alte organisme care
calculează trendurile populațiilor dar recomandă lectura unor astfel de calcule cu
prudență deoarece proiectările pe termen foarte lung pot conține erori ( fără a lua în
calcul migrația sau alte estimări probab iliste fezabile) .

Aplicație : o disciplină teoretică devine știință dacă se bucură de
urmă toarele proprietăți: are un obiect de studiu bine precizat, a ajuns la teorii și
legi proprii și dispune de instrumente de analiză specifice. Scrieți un eseu despre
instituirea demografiei ca știință.

138 XVI. Bibliografie

***, Regulamen tul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului
privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale
și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 311/76 al Consiliului privind elaborarea
de statistici cu priv ire la lucrătorii străini
Alexandrescu, I. (2007). Recensămintele României. Mică enciclopedie , București:
Ed. Meronia.
Aristotel (2001). Politica . București: Ed. Paideia
Armengaud, A. (1966). Démographie et Sociétés . Stock, Paris, 1966
Barthelemy, P., Ga rnier, R., Robert, M. (2008). Demografie și societate . Iași: Ed.
Institutul European.
Becker, G. (1960). An economic analysis of fertility. In Universities -National
Bureau Committee for Economic Research, Demographic and Economic Change
in Developed Count ries, Princeton: Princeton University Press.
Begu L. -S. (1997). Analiza statistică a influenței factorilor economici și sociali
asupra fertilității populației în România . București: Ed. ASE.
Bertalanffy, Ludwig von (1968). General System Theory , George Braziler, New
York.
Biraben J. -N., Dunourvau F. (1974). La mesure de la population dans l'espace.
rev. Population , n°1, pp. 113 -137. Accesibil de pe platforma http://www.persee.fr.
Blanpain N. (2011). L’espérance de vie s’accroît, les inégalités soci ales face à la
mort demeurent . INSEE, publication N° 1372, accesibil la adresa
http://www.insee.fr/fr/ffc/ipweb/ip1372/ip1372.pdf.
Boia, L.(2000). Mitul longevității . Ed. Humanitas, București, 2000
Brian É., Jaisson, M., (2007). The Descent of Human Sex Ratio at Birth. A
Dialogue between Mathematics, Biology and Sociology , Springer.
Bourgeois -Pichat J. (1946). De la mesure de la mortalité infantile. Rev. Population .
Vol. 1, No. 1, pp. 53 -68
Bourgeois -Pichat J. (1951). La mesure de la mortalité infantile. I. Principes et
méthodes. Rev. Population . Vol. 6, No. 2, pp. 233 -248
Brown, L. (1988).(coord.). Probleme globale ale omenirii . Ed. Tehnică, București.
Calot G., Sardon J. -P. (1999). Les facteurs du vieillissement démographique.
Population , Vol. 54 No. 3.
Caselli G., Vallin J. (2006). Population Dynamics:Movement and Structure. în vol.
Demography : analysis and synthesis : a treatise in population studies (coord.
Graziella Caselli G., Vallin J., Wunsch G. ) Elsevier, vol. I, pp. 23 -48
Charbit Y.(2002). La Cité platonicienne : histoire et utopie. Population , 2, vol.57
Comisia Națională pentru Populație și Dezvoltare (2006). Cartea verde a
populației . UNFPA
Costea, St. et alii (2005). Istoria sociologiei românești . București: Ed. Fund.
Romania de mâi ne, pp. 81 -89

139 Cox, P. (1976). Demography . fifth edition, Cambridge Univ. Press.
CRESA (2001). Studi Monografici sulla Populazione Abruzzese . L'Aquila.
Cutlera D. M., Lleras -Muneyb A. (2010). Understanding differences in health
behaviors by education. Journal of Health Economics . Vol. 29. Issue 1, pp. 1 –28.
Dobos C., Politica pronatalistă a regimului ceaușist . Iași: Polirom, 2010
Dorbritz J., Hohn C., Naderi N. (2005). The demographic future of Europe – facts,
figures, policies. Results of the Population Policy Acceptance Study (PPAS).
Federal Institute for Population Research at the Federal Statistical Office&Robert
Bosch Foundation, accesibil la http://www.bosch –
stiftung.de/content/language1/downloads/PPAS_en.pdf
Dumais J. (2000). Sondage, estimation e t precision dans la renovation du
recensement de la population. Population , 4-5, 813.
European Commission (2006). Population Policy Acceptance Study –The
Viewpoint of Citizens and Policy Actors Regarding the Management of Population
Related Change. Coordin ator of project: Charlotte Höhn Bundesinstitut für
Bevölkerungsforschung (BUBE) Wiesbaden, Germany.
Eurostat (2016). Causes of death in 2013. Pressrelease.
Eurostat (2016). One death out of three in the EU could have been avoided in the
light of current medical knowledge and technology . Pressrelease
Ghetau, V. (1997). Evoluția fertilității în România. De la transversal la
longitudinal. Revista de cercetări sociale , nr. 1, pp. 3 -85
Ghețău V., (2000). Demografia anilor ’90 și populația tânără. în vol. Un d eceniu
de tranziție. Situația copilului și a familiei (Coord. I. Mihăilescu), Unicef,
București.
Ghețău, V. (2004). Declinul demographic al Romaniei: ce perspective. Sociologie
românească, 2(2)
Ghețău, V. (2010). Speranța de viață a românilor pensionați în anul 2009 .
București: Centrul de Informare și Documentare Economică, INCE.
Ghețău V.(2012). Declinul demografic crește numărul populației de peste 18 ani?.
www.cursdeguvernare.ro, postat 30.08.2012
Ghețău V. (2016). Populația Uniunii Europene si migr ația. La adresa
www.contributors.ro, accesat la data de 30.05.2016
Gârleanu -Șoitu, D. T. (2005). Programe și servicii specializate de asistență socială
pentru bătrâni. în vol. Reconversie în Asistență Socială . Iași: Ed. Universității "Al.
I. Cuza", pp. 44 7-514
Girleanu -Soitu D. (2006). Vârsta a treia . Iași:Ed. Institutul European.
Ghosh P. (2012). Selective Abortion Of Female Fetuses In India Creating Gender
Imbalance Crisis. International Business Times , accesat la www.ibtimes.com, la
data de 15.05.2016
Hajnal, John (1965). European marriage pattern in historical perspective. în Glass
D.V. and Eversley D.E.C. (eds.) Population in History . London: Arnold., pp. 101 –
143.

140 Héran F. (2014). Générations sacrifiées : le bilan démographique de la Grande
Guerre. Population et Sociétés, n° 510, avril 2014
Hărăguș, M. (2012).Situația socio -economică. În vol. Mureșan C. (coord.).
Situația vârstnicilor din România . Cluj: Presa Universitară Clujeană, pp. 28 -41
Hărăguș, M. (2008). Tranziția la statutul de părinte în E uropa. Evoluții recente și
posibili determinanți . Cluj: Presa Universitară Clujeană.
Horvath I. și Anghel R.G., coord. (2009). Sociologia migrațiilor. Teorii și studii de
caz românești . Iași:Polirom
ICCV (2002). Planul Național Anti -Sărăcie și Promovar e a Incluziunii Sociale ,
București, 2002, pp. 83 -84
INSEE, Dépt. de démographie (2000). Présentation du recensement rénové.
Population , 4-5, 803.
Institutul Național de Sănătate Publică, Centrul Național de Evaluare și Promovare
a Stării de Sănătate (201 5). Raportul național de sănătate a copiilor și tinerilor :
România 2015. București : Editura Universitară "Carol Davila"
Kohler H. -P., Billari F.C. and Ortega J. A. (2004). The Emergence of Lowest -Low
Fertility in Europe During 1990s. Population and Devel opment Review , vol. 28,
issue 4, pp. 641 –680, DOI: 10.1111/j.1728 -4457.2002.00641.x
Kivu M. (2012). O enigmă nerezolvată: populația cu drept de vot. Romania liberă ,
4.04.
Klatzmann, J. (1992). Attention, statistiques . Paris: Ed. La Decouverte.
Kligman, G. (2000). Politica duplicității . București: Humanitas
Kreager, P. (2014), On the History of Malthusian Thought: A Review Essay.
Population and Development Review , 40: 731 –742. doi: 10.1111/j.1728 –
4457.2014.00009.x
Lesthaeghe R., Neels K. (2002). From the First to the Second Demographic
Transition: An Interpretation of the Spatial Continuity of Demographic Innovation
in France, Belgium and Switzerland. European Journal of Population , vol. 18,
Issue 4, pp. 325 -360
Manuilă S., Georgescu M. (1938). Populația României. în vol. Enciclopedia
României , București: Imprimeria națională, vol. I, pp. 133 -161
Mignot J. -F. (2015). L’adoption internationale dans le monde : les raisons du
déclin. Population et Sociétés , no. 519.
Mureșan, C.(1999). Evoluția demografică a României . Presa Universitară clujeană.
Mureșan, C., coord. (2012). Situația vârstnicilor din România . Cluj: Presa
Universitară Clujeană
Netedu, A. (2008). The Demographic Aspects of Migration. Analele Universității
“Al. I. Cuza” . Seria Sociologie -Asisten ță Socială , vol. I.
ONU (1989). Projection Methods for Integrating Population Variables into
Development Planning . New York

141 ONU (2015). Word Population Prospects. The 2015 Revision . New York.
Department of International Economic and Social Affairs. Volum disponibil pe site
http://www.un.org.
Panico L., Tô M., Thévenon O. (2015). La fréquence des naissances de petit poids
: quelle influence a le niveau d’instruction des mères?. Population et Sociétés , no.
523.
Petersen W. (1971). The Malthus -Godwin Debate , Then and Now. Demography ,
Vol. 8, No. 1, pp. 13 -26
Petersen, W. (1975). Population , MacMillan Publishing, London.
Queen M. (2008). Mill on Poverty, Population and Poor Relief. Revue d’études
benthamiennes , nr.4.
Pirenne, H. (1939). Les villes et les inst itutions urbaines , Paris -Bruxelles, 1939.
Pison. G. (2004). Moins de naissances mais un garçon à tout prix : l’avortement
sélectif des filles en Asie. în rev. Population et Société , no. 404.
Pison. G. (2015). Tous les pays du monde. în rev. Population et Société , no. 525,
2015
Platon (1995). Legile . București: Ed. IRI.
Popescu R., (2009). Introducere în sociologia familiei . Iași: Polirom.
Preda M. (2009). (ed.). Riscuri si inechități sociale in România . Iași:Polirom.
Rallu J -L., Piché V., Simon P. (20 06). Demography and Ethnicity An Ambiguous
Relationship. în vol. Demography : analysis and synthesis : a treatise in
population studies (coord. Graziella Caselli G., Vallin J., Wunsch G. ). Elsevier,
vol. pp. 531 -549
Rădulescu, S. M. (1994). Sociologia vâ rstelor . București: Ed. Hyperion XXI.
Rotariu T., coord. (1996). Recensământul din 1857. Transilvania. Cluj Napoca:
Ed. Staff.
Rotariu T., (2000). Starea demografică a României, în context european. Posibile
politici demografice și consecințele lor. în vo l. Starea societății românești, 10 ani
de tranziție (coord. E. Zamfir, I. Bădescu, C. Zamfir). București: Ed. Expert.
Rotariu, T. (2003). Demografie și sociologia populațiilor. Fenomene demografice ,
Iași: Polirom.
Rotariu T. (2006). Îmbătrânirea demografi că și unele efecte sociale ale acesteia. în
rev. Sociologie românească , vol. IV, nr. 4, pp. 76 -93
Rotariu, T. (2010). Studii demografice . Iași: Polirom.
Rotariu, T., coord. (1999). Metode statistice aplicate în științele sociale . Iași:
Polirom.
Rotariu, T . (2009). Demografia și sociologia populațiilor. Structuri și procese
demografice . Iași: Polirom.
Rughiniș C. (2012). Măsurarea sociologică. Teorii și practici ale cuantificării .
Iași: Polirom
Loriaux M., Vichnevskaia, T. (2006). Demography Viewed by D emographers:
Considerations Basedon the Results of an International Electronic Survey Carried

142 Out in 2000. în vol. Demography : analysis and synthesis : a treatise in
population studies (coord. Graziella Caselli G., Vallin J., Wunsch G. ) Elsevier,vol
IV, pp. 871 -892
Sandu D. (1992). Statistica în științele sociale . Universitatea București.
Sandu D. (2000). Cum „ajungi” într -un sat sărac: drumul sociologic. Sociologie
Românească, nr. 3-4
Sandu, D. (2010). Lumile sociale ale migrației românești în străinăta te.
Iași:Polirom
Sandu, D. (1999). Spațiul social al tranziției . Iași: Ed. Polirom.
Sandu, D. (1984). Fluxurile de migrație în România . București: Ed. Academiei R.
S. R.
Sauvy, A.(1984). La population . Paris: PUF
Sora V., Hristache I., Mihăescu C. (19 96). Demografie și statistică socială , Ed.
Economică, București.
Sora V., I. Hristache, I. Ivan, M. Despa (1987). Culegere de probleme și studii de
caz pentru demografie . București :ASE, 1987.
Sora V., Mihăescu C., Colibaba D., Grădinaru G., Danciu A. (200 3). Analiza
statistico -demografică , București: Ed. Economică.
Stanciu C. (2014). Conferința Mondială a Populației, București 1974. Semnificații
politice. în rev. Polis , nr. 3(5).
Tabără N. et al. (2014). Ion Ionescu de la Brad – precursor al economiei agr are,
statisticii și contabilității. în Revista Română de Statistică – Supliment , nr. 9.
Trebici V. (1996). Demografie. Excepta et selecta . Ed. Enciclopedică, București.
Trebici V. (1975). Mică enciclopedie de demografie . Ed. Științifică și
Enciclopedică, București.
Trebici V. (1979). Demografia . Ed. Științifică și Enciclopedică, București.
Trebici V. (1991). Genocid și demografie . Ed. Humanitas, București.
Trebici V. (1991a). Populația Terrei . Ed. Științifică, București.
Trebici V. (1999). O istorie impr esionistă a demografiei românești. în rev.
Sociologie românească , nr.1.
United Nations Economic Commission for Europe, Conference of European
Statisticians Recommendations for the 2010 Censuses of Population and Housing,
United Nations 2006
Valente, P. ‘ Comment la population est -elle recensée dans les pays europeéns en
2010’, Population et sociétés , 467 (2010), 1
Vidal, A. (1994). La pensée demographique . Presses Universitaires de Grenoble.
Wunsch G., Vallin J., vol. I, G., (2006). Population Increase. în vol. Demography
: analysis and synthesis : a treatise in population studies (coord. Graziella Caselli
G., Vallin J., Wunsch G. ) Elsevier, pp. 15 -21
Zamfir, C., Zamfir E.(coord.) (1993). Țiganii între ignorare și îngrijorare ,
București: Ed. Alternati ve
Zamfir, C., coord. (1999). Politici sociale în România . București: Ed. Expert.

143