Introducere… … …3 [605142]
1
Introducere………………………………………………… ……………………………………………………. …..3
CAPITOLUL I Dezvoltarea durabil ă- delimitări conceptuale …………. ……………………… ….5
1.1 Definiții ………………………………………………………………………………….. ……………………. ..5
1.2 Evoluția noțiunii de durabilitate ………………………………………………… …….5
1.3 Obiectivele dezvoltării durabile ……………………………………… …………… .…7
1.3.1 Eradicarea sărăciei în toate formele sale și în orice context ………………………………….. …7
1.3.2 Eradicarea foametei, asigurarea securității alimentare, îmbunătățirea nutriției și promovarea unei
agriculturi durabile …………………………………………………………………………………8
1.3.3 Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor, la orice vârstă ……………… …9
1.3.4 Garantarea unei educații de calitate și promovarea oportunităților de învățare de -a lungul vieții pentru
toți…………… ……………………………………………………………………………… ..…10
1.3.5 Realizarea egalității de gen și împuternicirea tuturor femeilor și a fetelor ……………………… ..11
1.3.6 Asigurarea disponibilității și managementului durabil al apei și sanitație pentru toți ………………12
1.3.7 Asigu rarea accesului tuturor la energie la prețuri accesibile, într -un mod sigur, durabil și modern …13
1.3.8 Promovarea unei creșteri economice susținute, deschisă tuturor și durabilă, a ocupării depline și
productive a forței de muncă și asigurarea de locuri de muncă decente pentru toți …………………… ..13
1.3.9 Construirea unor infrastructuri rezistente, promovarea industrializării durabile și încurajarea
inovației ………………………………………………………………………………………..…15
1.3.10 Reducerea inegalităților în interiorul țărilor și între țări ……………………………………. ….15
1.3.11 Dezvoltarea o rașelor și a așezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente și
durabile …………………………………………………… ……………………………… ………16
1.3.12 Asigurarea unor tipare de consum și producție durabile ………………………………………17
3.13 Luarea unor măsuri urgente de comb atere a schimbărilor climatice și a impactului lor ……………18
1.3.14. Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și a resurselor marine pentru o dezvoltare
durabilă ………… …………………………………………………………………………………18
1.3.15 Protejarea, restaurarea și promovarea u tilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă
a pădurilor, combaterea deșertificării, stoparea și repararea degradării solului și stoparea pierderilor de
biodiversitate ………………………………………………………………………………………18
1.3.16 Promovarea unor societăți pașnice și incluzive pentru o dezvoltare durabilă, a accesului la justiție
pentru toți și crearea unor instituții eficiente, responsabile și incluzive la toate nivelurile …………………19
1.3.17 Consolidarea mijloacelor de implementare și revitalizarea parteneriatului g lobal pentru dezvoltare
durabilă ……… …………………………………………………………………… ……….19
2
1.4. Principiile dezvoltării durabile ………. ………………………………. ……………. …………. ……… 20
1.4.1 .Abordarea economică a dezvoltării durabile ………………………………… …….21
1.4.2 .Abordarea ecologică a dezvoltării durabile ………………………………… …………. ……….. 23
1.4.3 Abordarea sociologică a dezvoltării durabile ………………………… ……….. …………… 24
CAPITOLUL II Orizont 2020 și 2030 la nivel național ……………………. ……………… ………25
2.1Aspe cte de dezvoltare și creștere economică ………………………………. ……………… ……… 29
2.2 Corelația dintre cr eștere și dezvoltare în România ……………………………… ……31
2.3 Situația actuală a sistemului socio -economic și capitalului natural al Români ei..…… 31
2.3.1.Capitalul natural ………….. …………………………………………………….. ………………………… 31
2.3.2.Capitalul antropic ……………………………… …………………………………………… …………….. 35
2.3.3.Capitalul uman ……………………………………………………………………… ……………. ………..38
2.3.4.Capitalul social ………………. ………………………… ………………………. ………………………….42
Capitolul III. Obiective țintă de dezvoltare socio -economică a regiunii N -V a României
2014 -2020 -2030. Studiu de caz. ………………………………………………… …………………. …………44
3.1. Privire de ansamblu asupra R egiunii Nord -Vest …………………………. ………………………..44
3.2. Analiza SWOT 2014 -2020 -2030 ……………………………………………….. …………………. …..50
3.3 Proiecte de succes în regiunea Nord -Vest…….. …………………….. ……………………….. ………55
Concluzii……………………………………………………………………………………………………… ………..58
Bibliografie………………………………………………………………. …………………………………….. …….60
3
Introducere
Nevoia de îmbunătățire a calității vieții este strâns legată de un plan și strategii pe termen
lung în ceea ce privește dezvoltarea durabilă. Exploatarea de -a lungul timpului a diverselor
resurse, dar și ide ea că oamenii pot mai bine împreună și în mod org anizat, cu viziune , să
aducă îmbunătă țiri sub toate aspectele vieții, face ca forțe congruente să se unească în scopul
îndeplinirii acestor obiective. Intensa exploatare industrială a resurselor și degradarea
continuă a mediului necesită o soluție în acest sens.
Prezervarea calității mediului înconjurător, este una din premisele importante de la care
se pornește, însă aceasta se află în strânsă legătură cu alte domenii – în prezent conceptul s –
a extins asupra calități i vieții în complexitatea sa, nu doar sub aspect economic și social.
Obiect al dezvoltării durabile este acum și preocuparea pentru dreptate și echitate între state,
nu numai între generații, conceptu l de dezvoltare durabilă extinzându -se condiderabil sub
toate aspectele vieții.
Așadar, domeniu l studiat presupune o reevaluare permanentă a legăturilor dintre om și tot
ceea ce îl înconjoară , și pledează pentru solidaritatea între generații ca singură optiune
viabilă pentru dezvoltarea eficientă , pe termen lung.
Lucrarea cuprinde trei capitole și este structurată în două părți. Capitolele tratează
principalele teme legate de procesul de dezvoltare durabilă în România și analizează succin t
aspect e privitoare la principiile dezvoltării durabile, obiectivele dezvoltării durabile dar ș i
orizontul 2014 -2020 -2030, cu impactul pe termen lung al aderă rii asupra procesului
dezvoltrii în Româ nia, a necesităț ii trecerii spre o cr eștere economică durabilă , dar ș i a
existenței resurselor și posibilităților reale de stimulare – valor ificare a factorilor economic i
în vederea trecerii la acest nou stadiu de dezvoltare.
Partea a doua a lucrării, respectiv capitolul al treilea , va fi dedicat analizei dezvoltării
durabile a regiunii Nord -Vest, pe strategii de dezvoltare 2014 -2020 -2030, și cuprinde o
analiză SWOT relevantă studiului de caz.
4
În acest context, d urabilitatea pleacă de la ideea că activitățile umane sunt dependente de
mediul înconjurător și de resurse. Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a
societății sunt primordiale în definirea calităț ii vieții.
Motivația alegerii temei reprezintă o provocare personală, datorită impact ului în societate.
Dezvoltarea durabil ă a comunităților locale din Româ nia reprezintă o prioritate , datorită
efectelor positive ce le poate ad uce. Consider că o comunitate trebuie să fie receptivă la
transformările și schimbările externe și interne care o pot afecta, adaptându -se acestor
schimbări prin acțiuni și inițiative strategice locale , de viziune .
Astfel, obiectivele -cheie ce se cer a fi atinse la nivel European de către statele membre
sunt: protecția mediului, prin măsuri care să permită disocierea creșterii economice de
impactul negativ asupra mediului; echitatea și coeziunea socială, prin respectarea drepturilor
fundamentale, diversității culturale, egalității d e șanse și prin combaterea discriminării de
orice fel; prosperitatea economică, prin promovarea cunoașterii, inovării și competitivității
pentru asigurarea unor standarde de viață ridicate și unor locuri de mun că abundente și bine
plătite; îndeplinirea res ponsabilităților internaționale ale UE prin promovarea instituțiilor
democratice în slujba păcii, securității și libertății, a principiilor și practicilor dezvoltării
durabile pretutindeni în lume.
Lucrarea de față își propune să analizeze provoc ările apăr ute în problematica dezvoltă rii
durabile economice în context româ nesc, orizonturi al e Româ niei î n 2014 -2020 -2030 ,
precum ș i mijloacele de implementare, monitorizare ș i raportare a rezultate lor dezvoltă rii
durabile . Voi enumera de asemenea, câteva din proiectele de success finalizate.
În concluzii, voi prezenta rezultatele analize i astfel întocmite : evaluarea capacității
României de a atinge obiectivele dezvoltării durabile , în toate aspectele ei.
5
CAPITOLUL I Dezvoltarea durabil ă- delimitări conceptuale
1.1 Definiții
Deși au trecut mai bine de 15 ani de când termenul de dezvoltare durabilă există și a
fost pus în circulație nu s -a găsit nici o definiție precisă a acestui concept existând mai bine de
60 de interpretări.
” Dezvoltarea durabilă presupune creșterea economică (nu creștere zero sau negativă)
în concordanță cu cerințele echilibrului ecologic(nu cu prezervarea naturii pur și simplu) și cu
întreaga dezvoltare umană, ceea ce înseamnă că se au în vedere toate aspectele ce țin de
progresul în om și pentru om – cultură, știință, civilizație, egalitate și echitate î ntre oameni,
etnii, națiuni și popoare.”1
"Dezvoltarea durabil ă este acel proces de dezvoltare care răspunde nevoilor actuale fară
a periclita capacitatea generațiilor viitoare de a răspun de propriilor lor nevoi. Pentru ca
dezideratul dezvoltării durabile să poată fi atins, protecția mediului va constitui parte integrată
a procesului de dezvoltare și nu poate fi abordată indepedent de acesta.” 2
"Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor
prezentului, fără a compromite posibi litățile generațiilor viitoare de a -și satisface propriile
nevoi.” 3
Conceptul de dezvoltare durabilã presupune o asemenea dezvoltare a economiei care
sa fie compatibila cu mediul natural si care sa asigure satisfacerea trebuintelor de viata al
oamenilor î n conditiile în care sa nu fie afectate posibilitatile de viata ale generatiilor viitoare.
Obiectivul general al dezvoltarii durabile este de a gasi un optim de interactiune a 4 sisteme:
economic, uman, ambiental si tehnologic, într -un proces de functionar e dinamic.” 4
1.2 Evoluția noțiunii de durabilitate
”Ca un răspuns la apariția problemelor crizei resurselor naturale și de mediu, în cadrul
Conferinței privind mediul din anul 1972 de la Stockolm se identifică pentru primă dată la
1 Dobrotă, Niță , Economie politică , Editura Economică, București, 1997, p.135
2 Sursa: Declaratia asupra Mediului si Dezvoltarii, R io de Janeiro, 1992
3 Guvernul Rom âniei – Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice:
http://www.mmediu.ro/beta/domenii/dezvoltare -durabila/ , data acces ării: 22.05 .2018
4 Creșterea și dezvoltarea economică : http://www.scritub.com/economie/CRESTEREA -SI-DEZVOLTAREA –
ECONO434915.php , data acces ării: 26.05 .2018
6
nivel global că activitățile umane pa rticipă la deteriorarea mediului, punându -se în pericol
viitorul Terrei.
Conceptul de dezvoltare durabilă a fost formulat în anul 1987 în raportul Brundtland,
în contextul promovării reducerii amprentei ecologice a omului, a dreptății între generații,
indivizi și națiuni și a menținerea eficientei economice. Ulterior acest concept a fost promovat
în cadrul Conferinței Mondiale pentru Devoltare Durabilă, organizată de Națiunile Unite în
anul 1992 la Rio de Janeiro.
Aspectele dezvoltării durabile:
– abordarea integrative
– principiul "Gândește global – acționează local!"
– viziunea de lungă durata asupra dezvoltării.
Dezvoltarea durabilă este un obiectiv fundamental al Uniunii Europene. Scopul
abordării este îmbunătățirea continuă a calității vieții și a bunăstări i generațiilor prezente și
viitoare, printr -o abordare integrată între dezvoltarea economică, protecția mediului și justiție
socială.
La nivelul Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv asumat
începând cu 1997, când a fost introdus în T ratatul de la Maastricht. În anul 2001 a fost adoptată
Strategia de Dezvoltare Durabilă la Gotheborg, căreia i -a fost adăugată dimensiunea externă
în 2002 la Barcelona, iar în 2006 a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii
Europene revizui tă.
Câteva etape sunt esențiale în construirea unei strategii pentru dezvoltare durabilă:
– identificarea provocărilor specifice dezvoltării durabile
– elaborarea unui set de măsuri răspuns la problemele identificate
– stabilirea unor indicatori de evaluare
– evaluarea și ajustarea periodică a politicilor
Cele 7 axe prioritare ale Strategiei Uniunii Europene pentru Dezvoltare Durabilă
revizuite în 2006 sunt:
– transport durabil
– conservarea și managementul resurseslor natural
– sănătate publică
– incluziune socială, demo grafie și migrație
7
– consum și producție durabile
– sărăcie globală și provocările dezvoltării durabile
– schimbări climatice și energie
Atingerea obiectivelor dezvoltării durabile nu se poate face fără o schimbare de gândire
a oamenilor și fără comunități capa bile să utilizeze resursele în mod rațional și eficient si să
descopere potențialul economic al economiei, asigurându -se prosperitate, protecția mediului și
coeziune socială.” 5
1.3 Obiectivele dezvoltării durabile
1.3.1 Eradicarea sărăciei în toate form ele sale și în orice context
”Sărăcia este o problemă atât la nivel local cât și la nivel regional, respectiv global.
Globalizarea a contribuit la eradicarea sărăciei absolute, însă este necesară continuarea
eforturilor pentru a reduce și sărăcia relativă și pentru a asigura o viață demnă pentru toți. În
acest scop, Agenda 2030 țintește segmentele periferice din societate și încurajează
transformarea societății într -o direcție care să asigure cetățenilor o viață demnă și prosperă.
Abordările care vizează eradicarea sărăciei, propuse pentru atingerea acestui scop,
includ reducerea numărului celor care au risc ridicat de sărăcie și promovarea 1incluziunii
sociale.
Țintele:
1. Până în 2030, eradicarea sărăciei extreme pentru toți oamenii de pretutindeni,
măsurată în prezent ca număr de persoane care trăiesc cu mai puțin de 1,25 $ pe zi.
2. Până în 2030, reducerea cu cel puțin jumătate a numărului de bărbați, femei și copii
de toate vârstele care trăiesc în sărăcie în toate dimensiunile acesteia potrivit defin ițiilor
naționale.
3. Implementarea unor sisteme de protecție socială adecvate la nivel național și a
măsurilor necesare, inclusiv implementarea venitului minim garantat, pentru o acoperire
substanțială a celor săraci și vulnerabili până în 2030.
5 Ce este dezvoltarea durabila? : http://comunitatedurabila.ro/articol/8/ce -este-dezvoltarea -durabila.html
Accesat 30 Martie 2018
8
4. Până î n 2030, asigurarea faptului că toți bărbații și toate femeile, în special cei săraci
și vulnerabili, au drepturi egale la resursele economice, precum și acces la serviciile de bază,
dreptul la proprietate și control asupra terenurilor și a altor forme de p roprietate, moștenire,
resurse naturale, tehnologii noi potrivite și servicii financiare, inclusiv de microfinanțare.
5. Până în 2030, crearea rezilienței celor săraci și aflați în situații vulnerabile și
reducerea expunerii și vulnerabilității acestora la evenimente extreme legate de climă și alte
șocuri și dezastre economice, sociale și de mediu.
1.3.2 Eradicarea foametei, asigurarea securității alimentare, îmbunătățirea nutriției și
promovarea unei agriculturi durabile
Agricultura este importantă pentru întreaga societate. Dacă dorim o societate mai
sănătoasă, trebuie să ajungem la o agricultură sustenabilă. România deține locul al șaselea în
Europa din perspectiva dimensiunii terenurilor agricole. Pentru această țară este o prioritate
eficiența agricolă și limitarea deșeurilor alimentare. Agenda 2030 țintește eradicarea foametei
și securitatea alimentară prin creșterea productivității agricole și prin reducerea deșeurilor
alimentare.
Țintele:
1. Până în 2030, eradicarea foametei și asigurarea accesului t uturor, în special al celor
săraci și în situații vulnerabile, inclusiv sugari, la produse alimentare sigure, nutritive și
suficiente pe tot parcursul anului.
2. Până în 2030, eradicarea tuturor formelor de malnutriție, inclusiv atingerea până în
2025 a ți ntelor convenite la nivel internațional cu privire la greutatea și talia joasă la copiii sub
vârsta de 5 ani, și abordarea necesităților nutriționale ale adolescentelor, femeilor însărcinate
și celor care alăptează, cât și a persoanelor în vârstă.
3. Până în 2030, dublarea productivității agricole și veniturilor micilor producători
agricoli, în special femei, populațiile indigene, fermieri, păstori și pescari, inclusiv prin accesul
sigur și egal la terenuri, alte resurse și factori de producție, cunoștințe, servicii financiare, piețe
și oportunități pentru crearea valorii adăugate și angajarea în activități non -agricole.
4. Până în 2030, asigurarea unor sisteme de producție alimentară durabile și
implementarea unor practici agricole reziliente, care sporesc productivitatea și producția,
contribuie la menținerea ecosistemelor, consolidează capacitățile de adaptare la schimbări
9
climatice, condiții meteorologice extreme, secetă, inundații și alte dezastre și care îmbunătățesc
în mod progresiv calitatea terenuril or și solului.
5. Până în 2020, menținerea diversității genetice a semințelor, plantelor cultivate și
animalelor de fermă și domestice și a speciilor lor sălbatice înrudite, inclusiv prin bănci de
semințe și plante gestionate corect și diversificate la niv el național, regional și internațional,
precum și promovarea accesului și un schimb corect și echitabil al beneficiilor care rezultă din
utilizarea resurselor genetice și cunoștințelor tradiționale asociate, conform acordurilor
international.
1.3.3 Asigur area unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor, la orice vârstă
Îmbunătățirea accesului la servicii de asistență medicală de calitate este esențială pentru
funcționarea adecvată a unei societăți durabile. Asistența medicală trebuie să fie moder nă și să
aibă un caracter umanist. Bineînțeles, trebuie asigurată o ambianță adecvată pentru vieți
sănătoase și pentru promovarea bunăstării tuturor, la orice vârstă. În plus, abordarea
domeniului trebuie întărită prin prevenire. Totodată, este necesară pr omovarea unui mod de
viață sănătos, incluzând combaterea unor obiceiuri negative (ex. fumatul), încurajarea stilului
proactiv și favorizarea activităților sociale. Abordarea sănătății și bunăstării trebuie să includă
și abordarea bolilor psihice, boli care sunt de multe ori neglijate sau stigmatizate.
Țintele:
1. Până în 2030, reducerea ratei globale a mortalității materne la mai puțin de 70 de
cazuri la 100.000 de născuți -vii
2. Până în 2030, eliminarea deceselor care pot fi prevenite in randul nou -născuți lor și
copiilor până la 5 ani, toate țările având scopul de a reduce mortalitatea neonatală la cel mult
12 decese la 1.000 născuți -vii și mortalitatea copiilor până la 5 ani la cel mult 25 decese la
1000 născuți -vii
3. Până în 2030, eliminarea epidemiilor de SIDA, tuberculoză, malarie și boli tropicale
neglijate, precum și combaterea hepatitei, bolilor condiționate de apă și a altor boli
transmisibile
4. Până în 2030, reducerea cu o treime a mortalității premature cauzate de boli
netransmisibile prin preven ire, tratare și promovarea
10
5. Intarirea prevenirii și tratamentului abuzului de substanțe, inclusiv abuzul de droguri
și substanțe narcotice și a consumului excesiv de alcool
6. Până în 2020, înjumătățirea numărul global de decese și raniri cauzate de acc idente
rutiere
7. Până în 2030, asigurarea accesului universal la serviciile de sănătate sexuală și
reproductivă, inclusiv pentru planificarea familiei, informare și educație, precum și integrarea
sănătății reproducerii în strategiile și programele naționa le
8. Realizarea acoperirii universale în domeniul sănătatii, inclusiv protecția riscurilor
financiare, accesul la servicii esențiale de sănătate calitative și accesul la medicamente de bază
9. Până în 2030, reducerea substanțială a numărului deceselor și bolilor provocate de
produsele chimice periculoase ,de poluare și de contaminarea aerului, apei și a solului.
1.3.4 Garantarea unei educații de calitate și promovarea oportunităților de învățare de -a
lungul vieții pentru toți.
Accesul la educația de cali tate este esențial pentru funcționarea adecvată a unei
societăți durabile. În general, educația este considerată, în mod greșit, doar un proces care
precede intrarea pe piața forței de muncă. Educația ar trebui să fie tratată ca un proces care se
derulează pe tot parcursul vieții, indiferent de vârstă. În acest scop, pot fi încurajatr inovația și
meritocrația, respectiv conduita și emanciparea. Ca să ne apropiem de acest scop, trebuie redus
abandonul școlar și este necesară îmbunătățirea sistemului educațio nal, indiferent de locația
geografică și de domeniu, respectiv proveniență. Dezvoltarea durabilă înseamnă, în esență,
asigurarea unor condiții bune pe această planetă pentru generațiile viitoare. Așadar, din
perspectiva Agendei 2030, educația este o temă f undamentală.
Țintele:
1. Până în 2030, asigurarea faptului că toate fetele și tori băieții absolva învățământul
primar și secundar gratuit, echitabil și calitativ, care să conducă la rezultate relevante și
eficiente pe planuk învățării
2. Până în 2030, asigurar ea faptului că toate fetele și toti băieții au acces la dezvoltarea
timpurie de calitate, îngrijire și educația preșcolară, astfel încât să fie pregătiți pentru
învățământul primar.
11
3. Până în 2030, asigurarea accesului egal pentru toate femeile și toți bărba ții la
educație tehnică, vocațională și terțiară, inclusiv universitară, accesibilă și calitativă.
4. Până în 2030, creșterea substanțială a numărului de tineri și adulți care detin
competențe relevante, inclusiv competențe tehnice și vocaționale, care sa fa ciliteze angajarea,
crearea de locuri de muncă decente și antreprenoriatul6.
5. Până în 2030, eliminarea disparităților între sexe în educație și asigurarea accesului
egal la toate nivelurile de învățământ și formare profesională a persoanelor vulnerabile,
inclusiv a persoanelor cu dizabilități, a populațiilor indigene și a copiilor aflati în situații
vulnerabile
6. Până în 2030, asigurarea faptului ca toți tinerii și o proporție substanțială a adulților,
atât bărbați, cât și femei, dispun de competențe elementa re, precum alfabetizarea și aritmetica
elementară.
7. Până în 2030, asigurarea faptului că toți elevii dobândesc cunoștințele și
competențele necesare pentru promovarea dezvoltării durabile, inclusiv, printre altele, prin
educația pentru dezvoltare durabilă și stiluri de viață durabile, drepturile omului, egalitatea de
gen, promovarea unei culturi a păcii și non -violenței, cetățenia globală și aprecierea diversității
culturale și a contribuției culturii la dezvoltarea durabilă.
1.3.5 Realizarea egalității de gen și împuternicirea tuturor femeilor și a fetelor
Egalitatea între genuri poate fi considerată un indicator pentru societățile dezvoltate.
Populația globală include peste 50% femei, totuși, există numeroase inegalități între persoanele
de sex masculin ș i cele de sex feminin, de exemplu salarii mai mici, violență domestică,
probleme de emancipare. Genul cu care se naște cineva nu influențează demnitatea și calitatea
vieții în societățile dezvoltate.
Țintele:
1. Eliminarea tuturor formelor de discriminare împ otriva tuturor femeilor și fetelor de
pretutindeni
2. Eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, în sferele
publice și private, inclusiv a traficului, exploatării sexuale și a altor tipuri de exploatare.
6 Antreprenoriatul în România, Raportul de țară 2010, Monitorul Antrep renoriatului Global
12
3. Eliminarea tuturor practi cilor dăunătoare, precum căsătoriile cu copii, timpurii și
forțate, cât și mutilarea genitală a femeilor
4. Recunoașterea și aprecierea îngrijirii neremunerate și a muncii casnice prin
furnizarea de servicii publice, infrastructură și politici de protecție s ocială și promovarea
responsabilității partajate în gospodărie și familie, după caz la nivel national
5. Asigurarea participării depline și eficiente a femeilor și a egalității de șanse la
ocuparea de posturi de conducere la toate nivelurile de luare a deciz iilor în viața politică,
economică și publică
6. Asigurarea accesului universal la sănătatea sexuală și reproductivă și a drepturilor
reproductive, în conformitate cu prevederile Programului de acțiuni al Conferinței
Internaționale pentru Populație și Dezvol tare și ale Platformei de acțiune de la Beijing și a
documentelor finale ale conferințelor de revizuire ale acestora
1.3.6 Asigurarea disponibilității și managementului durabil al apei și sanitație pentru toți
Asigurarea disponibilității și managementului durabil al apei, respectiv sanitație pentru
toți sunt aspirații fundamentale ale cetățenilor. Este responsabilitatea statului asigurarea
disponibilității apei și sanitației pentru toți. Acest obiectiv include teme variate, de la protecția
ecosistemelor ac vatice și a Deltei Dunării, până la creșterea eficienței în domeniul
managementului și aprovizionarea populației cu apă curată, potabilă.
Țintele:
1. Până în 2030, realizarea accesului universal și echitabil la apă potabilă sigură și la
prețuri accesibile pen tru toți
2. Până în 2030, realizarea accesului la condiții sanitare și de igienă adecvate și
echitabile pentru toți și eliminarea defecării în aer liber, acordând o atenție specială nevoilor
femeilor și fetelor și celor în situații vulnerabile
3. Până în 2030, îmbunătățirea calității apei prin reducerea poluării, eliminarea
depozitării deșeurilor și reducerea la minimum a produselor chimice și materialelor
periculoase, înjumătățind proporția apelor uzate netratate și sporind substanțial reciclarea și
reutiliza rea sigură la nivel global.
4. Până în 2030, creșterea substanțială a eficienței de utilizare a apei în toate
sectoarele și asigurarea unui proces durabil de captare și furnizare a apei potabile, pentru a face
13
față deficitului de apă și pentru a reduce subst anțial numărul de persoane care suferă de deficit
de apă
5. Până în 2030, implementarea managementului integrat al resurselor de apă la toate
nivelurile, inclusiv, dacă este cazul, prin cooperarea transfrontalieră
6. Până în 2020, protejarea și restabilirea ec osistemelor legate de apă, inclusiv munți,
păduri, zone umede, râuri, rezervoare acvifere și lacuri .
1.3.7 Asigurarea accesului tuturor la energie la prețuri accesibile, într -un mod sigur, durabil și
modern
Cerința pentru energia electrică este în creșter e; noi, ca societate, trebuie să fim pregătiți
și este necesar să ne adaptăm. Energia durabilă însemnă de fapt energie regenerabilă. Conform
datelor Eurostat, aportul energiei regenerabile în România a crescut de la 17,1% (2006) la 24,8
(2015); așadar, am atins – mai mult, am depășit cu 5 ani ținta stabilită de UE pentru 2020. Doar
prin încurajarea energiei regenerabile și a inovației în domeniu este posibil pentru societatea
noastră să mențină progresul tehnologic și, în același timp, să protejeze natura, respectiv să
atenueze efectele schimbărilor climatice.
Țintele:
1. Până în 2030, asigurarea accesului universal la servicii energetice accesibile, sigure
și modern
2. Până în 2030, creșterea semnificativă a ponderii energiei din surse regenerabile în
mixul ener getic global
3. Până în 2030, dublarea ratei globale de îmbunătățire a eficienței energetice
1.3.8 Promovarea unei creșteri economice susținute, deschisă tuturor și durabilă, a ocupării
depline și productive a forței de muncă și asigurarea de locuri de munc ă decente pentru toți
Dezvoltarea durabilă încurajează delimitarea creșterii economice de aspectele negative
de mediu; în plus, ea pune accent și pe aspectele sociale. Acest scop implică o creștere
economică sustenabilă și promovează munca decentă pentru t oți indiferent de gen, locație
geografică și descendență. În acest context, devine vitală abordarea din perspectiva „nimeni nu
rămâne în urmă”. Acest scop include facilitarea întreprinderilor mici și mijlocii, diversificarea
economiei și extinderea procedu rii la regiunile în dezvoltare.
14
Țintele:
1. Susținerea creșterii economice pe cap de locuitor în conformitate cu situația
națională și, în special, creșterea Produsului Intern Brut cu cel puțin 7 la sută pe an în țările cel
mai puțin dezvoltate
2. Atingerea uno r niveluri mai ridicate ale productivității prin diversificare,
modernizarea tehnologică și inovație, inclusiv prin accent pe sectoarele cu valoare adăugată
sporită și utilizarea intesivă a forței de muncă
3. Promovarea unor politici orientate spre dezvoltar e care susțin activitățile
productive, crearea locurilor de muncă decente, antreprenoriatul, creativitatea și inovația, și
care încurajează formalizarea și creșterea întreprinderilor micro, mici și mijlocii, inclusiv prin
acces la servicii financiare
4. Îmbu nătățirea progresivă, până în 2030, a eficienței resurselor globale pentru
consum și productie, și decuplarea creșterii economice de degradarea mediului, în conformitate
cu Cadrul pentru 10 ani al programelor privind consumul și producția durabilă, în frun te cu
țările dezvoltate.
5. Până în 2030, angajarea completă și productivă și muncă decentă pentru toate
femeile și toti bărbații, inclusiv pentru tineri și persoanele cu dizabilități, precum și
remunerarea egală pentru munca de valoare egală.
6. Până în 2020, reducerea substanțială a proporției tinerilor fără un loc de muncă,
fără educație sau formare.
7. Măsuri imediate și eficiente pentru eradicarea muncii forțate, eliminarea sclaviei
moderne și a traficului de ființe umane, și asigurarea interzicerii și elimi nării celor mai grave
forme ale muncii copiilor, inclusiv recrutarea și utilizarea copiilor soldați, iar până în 2025,
eliminarea muncii copiilor în toate formele sale.
8. Protecția dreptului la muncă și promovarea mediilor de lucru sigure și securizate
pentru toți lucrătorii, inclusiv lucrătorii migranți, în special femeile migrante, și cei în locuri
de muncă precare.
9. Până în 2030, elaborarea și implementarea politicilor pentru promovarea unui
turism durabil care creează locuri de muncă și promovează cultur a și produsele locale.
10. Consolidarea capacității instituțiilor financiare interne pentru a încuraja și a extinde
accesul la servicii bancare, de asigurări și servicii financiare pentru toți.
15
1.3.9 Construirea unor infrastructuri rezistente, promovarea indus trializării durabile și
încurajarea inovației
Epoca modernă a adus un mod de viață accelerat. În această eră pot fi competitive doar
acele țări care încurajează inovația pe lângă o infrastructură rezilientă și o industrie durabilă.
Aceste trei aspecte sunt , bineînțeles, interconectate între ele. Infrastructura modernă este vitală
pentru creșterea economică, adică o infrastructură durabilă constituie baza unei industrii
sustenabile. Mai mult, inovația este esențială pentru o industrie eficientă și durabilă. Așadar,
inovația este indispensabilă din perspectiva competitivității în secolul al XXI -lea.
Țintele:
1. Dezvoltarea infrastructurii calitative, fiabile, durabile și puternice, inclusiv
infrastructura regională și transfrontalieră, pentru a sprijini dezvoltar ea economică și
bunăstarea oamenilor, cu accent pe accesul larg și echitabil pentru toți ;
2. Promovarea industrializării incluzive și durabile și, până în 2030, sporirea
semnificativă a ratei de ocupare și a Produsului Intern Brut în industrie, în conformita te cu
circumstanțele naționale, și dublarea acestei cote în țările cel mai puțin dezvoltate ;
3. Creșterea accesului întreprinderilor mici industriale și de altă natură, în special din
țările în curs de dezvoltare, la servicii financiare, inclusiv la credite accesibile, și integrarea
acestora în lanțuri valorice și piețe externe ;
4. Până în 2030, modernizarea infrastructurii și reabilitarea industriilor pentru a deveni
durabile, cu eficiență sporită în utilizarea resurselor și adoptare sporită a tehnologiilor și
proceselor industriale curate și ecologice, toate țările luând măsuri în conformitate cu
capac itățile respective ale acestora;
5. Intarirea cercetării științifice, modernizarea capacităților tehnologice ale sectoarelor
industriale în toate țările, în special țările în curs de dezvoltare, până în 2030; încurajarea
inovațiilor și creșterea semnificativă a numărului de angajați în cercetare și dezvoltare la 1
milion de locuitori și a cheltuielilor publice și private de cercetare și dezvoltare .
1.3.10 Reducerea i negalităților în interiorul țărilor și între țări
Inegalitatea este una dintre cele mai mari obstacole în procesul de dezvoltare al unei
societăți durabile. Inegalitatea poate să apară în diferite domenii cum ar fi problemele de gen,
16
dificultățile în educa ție, aspectele financiare, etc. Acest scop accentuează caracterul ideal,
meritocratic al societății și totodată permite tuturor accesul la resurse.
Țintele:
1. Până în 2030, realizarea și susținerea în mod progresiv a creșterii veniturilor pentru
40 la sută d in limita de jos a populației, la o rată mai mare decât media națională ;
2. Până în 2030, abilitarea și promovarea incluziunii sociale, economice și politice a
tuturor, indiferent de vârstă, sex, dizabilitate, rasă, etnie, origine, religie sau statut economi c
sau de altă natură ;
3. Asigurarea oportunităților egale și reducerea inegalității rezultatelor, inclusiv prin
eliminarea legilor, politicilor și practicilor discriminatorii, și promovarea legislației, politicilor
și acțiunilo r corespunzătoare în acest sens;
4. Adoptarea politicilor, în special fiscale, salariale și de protecție socială, in scopul
realizarii progresive a unei egalități sporite ;
5. Perfecționarea reglementării și monitorizării piețelor și instituțiilor financiare
globale și consolidarea implementări i acestor reglementări ;
6. Asigurarea reprezentării și vocii puternice pentru țările în curs de dezvoltare în
procesele decizionale din cadrul instituțiilor economice și financiare internaționale globale,
pentru a oferi instituții mai eficiente, credibile, r esponsabile și legitime ;
7. Facilitarea migrației și mobilității ordonate, sigure, reglementate și responsabile a
persoanelor, inclusiv prin implementarea unor politici de migrație planificate și bine
gestionate .
1.3.11 Dezvoltarea orașelor și a așezărilor u mane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure,
reziliente și durabile
În România, aportul populației urbane a crescut la 55 % (2016) de la 34% (1960). Acest
aport este în creștere, așadar este o necesitate pentru orașe să se adapteze la această situaț ie.
Orașele trebuie să fie deschise tuturor, sigure, reziliente și durabile. În plus, orașele trebuie să
combată formele de înstrăinare. Trebuie să ținem cont și de comunitățile rurale, și să asigurăm
cetățenilor condiții pentru o viață demnă,indiferent de ambianța aleasă de ei.
17
Țintele:
1. Până în 2030, accesul tuturor la locuințe și servicii de bază adecvate, sigure și la
prețuri accesibile și modernizarea cartierelor sărace ;
2. Până în 2030, asigurarea accesului la sisteme de transport sigure, la prețuri
echit abile, accesibile și durabile pentru toți, îmbunătățirea siguranței rutiere, în special prin
extinderea rețelelor de transport public, acordând o atenție deosebită nevoilor celor aflați în
situații vulnerabile, femei, copii, persoane cu dizabilități și în etate ;
3. Până în 2030, consolidarea urbanizării incluzive și durabile și a capacității pentru
planificarea și gestionarea participativă, integrată și durabilă a a șezărilor umane în toate țările;
4. Consolidarea eforturilor de protecție și salvgardare a patrim oniului cul tural și
natural mondial;
5. Până în 2030, reducerea semnificativă a numărului de decese și a numărului de
persoane afectate și scăderea substanțială a pierderilor economice directe în raport cu Produsul
Intern Brut la nivel global, cauzate de deza stre, inclusiv dezastrele legate de apă, cu un accent
pe protecția celor săraci și a persoanelor aflate în situații vulnerabile ;
6. Până în 2030, reducerea pe cap de locuitor a impactului negativ asupra mediului în
orașe, inclusiv prin acordarea unei atenții deosebite calității aerului și gestionării deșeurilor
municipale și de alt tip ;
7. Până în 2030, asigurarea accesului universal la spații verzi și publice sigure,
incluzive și accesibile, în special pentru femei și copii, persoane în etate și cele cu dizabil ități.
1.3.12 Asigurarea unor tipare de consum și producție durabile
Noțiunile de consum și producție constituie termene fundamentale în economie. Când
producția și consumul devin durabile, se decuplează creșterea economică de schimbarea
climatică. Acest scop include atât conștientizarea resurselor finite cât și aplicarea măsurilor
sustenabile, așadar în acest mod se proiectează, pentru descendenții noștri, o ambianță similară
celei actuale. Această abordare are drept consecință un comportament mai conștie nt,incluzând
o producție mai eficientă, un management durabil al deșeurilor și, în general, activități în
concordanță cu principiile protecției mediului.
18
1.3.13 Luarea unor măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice și a impactului lor
Schimbare a climei este o realitate, fiind necesară luarea unor măsuri urgente pentru a
limita impactul acesteia. Agenda 2030 propune și descifrarea cauzelor (antropice) în privința
schimbării climei, însă, probabil cel mai important aspect rămâne să anticipăm probl emele
estimabile și să propunem soluții viabile pentru aceste situații. Efectele schimbării climatice se
manifestă în toate domeniile vieții, incluzând aspectele de sănătate, de calitatea a vieții și
pierderea accelerată a biodiversității. Doar acțiunile c oordonate la nivel global pot atenua
consecințele și pot avea impact semnificativ în acest sens.
1.3.14. Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și a resurselor marine pentru o
dezvoltare durabilă
Omenirea nu depinde de mediul acvatic doa r prin pescuit, comerț și transport, ci
depinde fundamental de această ambianță. Majoritatea oxigenului din atmosferă (aproximativ
70%) este produsă de plantele marine, așadar, putem doar estima cât sunt de importante aceste
medii acvatice pentru ecosistem ul nostru, și este evidentă necesitatea protecției naturii și în
acest sens. Schimbarea climei și comportamentul nedurabil constituie principalele amenințări
pentru oceane și mări. Având 245 km de coastă marină, România trebuie să -și îndeplinească și
în mo d nemijlocit rolul în protecția mărilor și a resurselor marine.
1.3.15 Protejarea, restaurarea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre,
gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, stoparea și repararea degradării solulu i și
stoparea pierderilor de biodiversitate
Acest scop țintește o temă vastă și ne reamintește că și noi, oamenii, facem parte din
biosfera acestei planete. Pentru prima oară în istoria omenirii, am ajuns la un stadiu când
oriunde ne ducem pe Pământ, ne pu tem da seama de impactul antropic. Oamenii de știință au
propus să definim această nouă epocă geologică ca „Epoca Antropocenă”, sau Era Omenirii.
Societatea umană are o „urmă” imensă pe Pământ, acest impact impune și o responsabilitate
sporită, un manageme nt conștientizat și activități corelate în domeniul protecției mediului.
Facem parte din biosferă și trebuie să ne îndeplinim rolul în condițiile actuale din perspectiva
dezvoltării durabile.
19
1.3.16 Promovarea unor societăți pașnice și incluzive pentru o dezvoltare durabilă, a accesului
la justiție pentru toți și crearea unor instituții eficiente, responsabile și incluzive la toate nivelurile
Dezvoltarea durabilă nu este doar o politică modernă, inteligentă, ci este și o paradigmă
nouă despre funcționarea societății. Pentru a fi o abordare funcțională, dezvoltarea durabilă
trebuie să aibă o bază solidă. Această abordare implică societăți pașnice unde beneficiile
dezvoltării durabile sunt accesibile pentru toți. În plus, acest context promovează accesul la
justiție pentru toți și crearea unor instituții eficiente, responsabile și incluzive la toate
nivelurile. Dezvoltarea durabilă poate deveni a abordare funcțională doar dacă societatea își va
însuși și va trata această perspectivă ca pe o viziune proprie și cuprinzătoare.
1.3.17 Consolidarea mijloacelor de implementare și revitalizarea parteneriatului global pentru
dezvoltare durabilă
Dezvoltarea durabilă poate fi considerată un proiect global. Noi, la nivel de țară,
îndeplinim rolul nostru în acest proiect global. Trăim într -o lume globalizată, deci nu putem
ignora ce se întâmplă în afara granițelor politice. Toate eforturile la diferite niveluri au ca scop
comun schimbarea direcției dezvoltării într -un sens pozitiv. Problemele globale impun soluții
globale, această abordare necesită și colaborare, respectiv finanțare internațională pentru
atingerea obiectivelor din Agenda 2030. Procesul de transformare implică accesul la știința și
tehnologia inovativă, dezvoltarea capacităților în concordanță cu principiile subsidiarității,
modificarea comerțului și a economiei într -o direcție mai sustenabilă, și elaborarea variantei
coerente privind politica dezvoltării durabile.”7
”Conform Raportului de la Brundtland, dezvoltării durabile i se pot atașa șapte
obiective de politică economică și socială:
1. Redimensionarea creșterii economice în sensul conservării resurselor naturale;
2. Modificarea calității procesului de creștere economică;
3. Satisfacerea nevoilor esențiale de muncă, hrană, energie, apă, locuință, asistență
medica lă pentru toți locuitorii;
4. Asigurarea unui nivel de creștere durabilă a populației;
5. Conservarea și sporirea bazei de resurse;
7 Obiectivele dezvoltării durabile: http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/obiective/
20
6. Restructurarea tehnologică și punerea sub control a riscurilor pe care le implică
activitatea economică;
7. Integrarea deciziilor p rivind economia și mediul înconjurător într -un proces unic.
1.4 Principiile dezvoltării durabile
Principiile de bază sunt fundamentate pe corelațiile care trebuie să existe între sistemele
componente și țin seama de modul de intervenție a omului pe circuit ul resurselor.
Primul principiu se referă la faptul că pe circuitul resurselor minerale nu trebuie să se
producă acumulari sistematice, ceea ce rezultă că in urma prelucrărilor nu trebuie să se
depăsească posibilitățile de reintegrare, de asimilare a acest ora în litosferă.
Al doilea principiu se referă la faptul că fluxul vehiculat pe circuitul resurselor
biologice trebuie să nu înregistreze variații sistematice, consumul de astfel de resurse fiind
corelat cu posibilitățile de autoregenerare a biosferei și cu capacitatea acesteia de a asimila
produsele -deșeu.
Al treilea principiu se referă la necesitatea utilizării eficiente a fluxurilor energetice
vehiculate la nivelul tehnosferei și sociosferei, având în vedere caracterul limitat al resurselor
disponibile , fară o folosire și o gospodărie rațională.
Ultimul principiu se referă la necesitatea optimizării structurii și funcționării
unanimității, din punct de vedere social, respectiv o repartiție echitabilă a bunurilor și
serviciilor între membrii societății.
Conceptul de dezvoltare durabilă poate fi caracterizat din mai multe puncte de vedere,
prin următoarele elemente:
– cel al economiștilor, ale căror metode caută să maximizeze bunăstarea în condițiile
constrângerilor impuse de stocul de capital existent și d e tehnologiile disponibile;
– cel al ecologiștilor, care pun accentul pe păstrarea integrității subsistemelor
ecologice considerate vitale pentru stabilitatea ecosistemului global. Unii susțin
prezervarea tuturor ecosistemelor, în timp ce alții vorbesc despr e menținerea
rezistenței și adaptabilității dinamice a sistemelor natural ce constituie suport al
vieții. Unitățile de calcul ce răspund acestui ultim deziderat nu sunt monetare,ci
fizice, iar disciplinele predominante care le studiază sunt biologia, geolo gia,chimia
și științele natural în general;
21
– cel al sociologilor, care accentuează faptul că actorii -cheie sunt ființele umane, ale
căror modele de organizare socială sunt cruciale pentru identificarea soluțiilor
viabile în vederea atingerii unei dezvoltări durabile. Într -adevar, dovada constă în
aceea că subestimarea factorilor sociali în procesul dezvoltării pune serios în pericol
eficiența diferitelor programe și proiecte de dezvoltare.
În timp ce eonomiștii, ecologiștii și sociologii sunt, în principiu, de acord că punctual
de vedere al fiecăruia este important, ei nu abordează de regulă aceste problem din toate aceste
perspective. Un economist, de exemplu, ar putea recunoaște importanța factorilor sociali sau
de mediu, dar ar putea interpreta aceste prob leme prin lentilele proprii.
Figura nr. 1
1.4.1 Abordarea economică a dezvoltării durabile
Economia mediului ajută la apropierea de conceptul dezvoltării durabile pentru că
încorporează aspecte de mediu și sociale în adoptarea deciziilor. Ea implică o nouă sinteză a
principiilor economice existente și a extensiilor lor.
Istoric, dezvoltarea lumii industrializate s -a concentrat pe outputul economic, astfel că,
deloc surprinzător, modelul postbelic al țărilor în curs de dezvoltare a fost dominat de crește rea
economică. În anii ’60 a fost dezvoltat modelul creșterii echitabile pentru a încorpora obiective
sociale, cum sunt atenuarea sărăciei și redistribuirea venitului. În anii ’80, modelul a fost extins
din nou pentru a cuprinde conceptul de dezvoltare du rabilă, reflectând creșterea preocupării
privind mediul.
În prezent, decidenții politicii din întreaga lume încearcă din ce în ce mai mult să
găsească căi de dezvoltare sustenabilă. Scopul este maximizarea bunăstării ca rezultat al Dezvoltare durabilăEcologic
Economic Social
22
activităților economice, concomitent cu menținerea sau creșterea în timp a stocului de active
economice, ecologice și socio -culturale (pentru a asigura sustenabilitatea venitului și echitatea
intragenerațională), și satisfacerea nevoilor de bază ale săracilor (pentru a susține ec hitatea
intergenerațională).
Dezvoltarea economică durabilă este in modobișnuit interpretată ca fiind un proces de
menținere a bunăstării proiectate pe un termen nedefinit în viitor.
Primul mod prin care economia mediului îmbunătățește analiza politică e ste de a ajuta
la evaluarea impactului deciziilor la diferite niveluri.
– nivelul de proiect. Economiștii s -au bazat pe analiza cost -beneficiu pentru a
determina dacă un proiect merită sau nu întreprins. Conform Băncii Mondiale, acest
tip de analiză este din ce în ce mai adoptat pentru o mai bună evidențiere a
problemelor sociale și de mediu. În primul rând, unele input -uri și output -uri nu
sunt corect apreciate de către piață. Un exemplu în acest sens îl constituie
externalitățile -efectele de beneficiu sau d aună care sunt impuse de alții, dar care nu
pot fi restituite sau pretinse celui care le generează. Din păcate, externalitățile sunt
adesea dificil de măsurat în termeni fizici sau monetari.
– nivelul sectorial. Creșterea prețului mai aproape de nivelurile e ficiente este
esențială pentru a reduce utilizarea lor risipitoare, realizând deci atât câștiguri
economice, cât și de mediu. De exemplu, dacă evacuarea gazelor automobilelor
provoacă probleme respiratorii, prețul combustibilului bazat pe costul marginal a r
trebui să fie suplimentat cu taxele de poluare corespunzătoare pagubelor provocate
sănătății sau mediului.
– nivelul macroeconomic. Politicile la nivelul întregii economii (atât sectoriale, cât si
macroeconomice) au efect asupra resurselor naturale de baz ă; însă, interacțiunile
complicate nu sunt încă bine înțelese. Multe cazuri de pagube de mediu sunt
determinate de eșecurile pieței și distorsiuni politice, exacerbate de sărăcie.
Reformele politice care promovează eficienșa sau reduc sărăcia ar trebui să ajute
mediul, însă unele reforme pot avea efecte negative asupra mediului, de exemplu,
ca urmare a definirii incomplete a drepturilor de proprietate.
– nivelul internațional. Fenomenele regionale (precum ploile acide) și cele globale
(precum epuizarea stratu lui de ozon, încălzirea globală, pierderea biodiversității și
23
poluarea apelor internaționale) au ridicat probleme. De exemplu, impactul incert,
sustenabilitatea sugerează că ar trebui impuse limite pentru degradarea resurselor, în
special dacă consecințele viitoare sunt ireversibile și catastrofale.
Abordarea ecologică a dezvoltării durabile
Dezvoltarea durabilă sub aspect ecologic (eco -dezvoltarea) trebuie să asigure protecția
biosferei, respectiv s biodiversității și a desfășurării normale a fenomene lor si ciclurilor bio –
geo-chimice.
Ecologiștii au un rol din ce în ce mai important în procesul adoptarii deciziilor
economice. Ei aduc o perspectivă la nivelul ansamblului sistemului, o vedere pe termen lung
care accentuează prevenirea și un pachet de pra ctici ecologice menite să consolideze
dezvoltarea socio -economică.
Inițial, resursele naturale erau considerate ”bunuri libere” și prevalau creșterea
econimică nelimitată. Concepția de azi cuprinde trei principii ecologice fundamentale:
– activitatea econim ică umană este un subsistem care operează în cadrul unuia mai
larg, dar finit – ecosistemul. Dezordinea în ecosisteme (de exemplu, epuizarea
resurselor sau poluarea) se interferează în cele din urmă cu sistemele de susținere a
vieții, pe care se bazează ec onomia.
– pe măsură ce activitatea umana se extinde, iar populația se află în creștere, sunt
utilizate cantități tot mai mari de resurse naturale, fapt ce generează un volum tot mai
mare de deșeuri, riscând depășirea limitelor de toleranță ale ecosistemelor.
– uneori, impactul dezvoltării produce schimbări de mediu pe termen lung și chiar în
mod ireversibil. De exemplu, dacă pădurile tropicale sunt tăiate și solul este expus,
mineralele sunt filtrate de ploaie. Astfel, solul se întărește, împiedicând regenerare a
pădurilor și obținerea unor recolte stabile. Ecologiștii joacă acum un rol vital în
definirea managementului pădurilor, al terenurilor mlăștinoase și al zonelor de litoral,
și în echilibrarea raporturilor dintre oameni, plante și sol. Ecologiștii se impl ică din ce
în ce mai mult în implementarea proiectelor de dezvoltare, pe măsurăce guvernele se
orientează spre protejarea aerului și a calității apei, spre conservarea resurselor naturale
și susținerea dezvoltării economice cu un management eficient al med iului. Inițial,
problemele dezvoltării erau sănătatea și poluarea la nivel local, în timp ce acum acestea
24
au dimensiuni globale și regionale. Ecologiștii sunt din ce în ce mai implicați în
procesul dezvoltăriiprin faptul că ei ajută la formarea unei noi co nștiințe a dezvoltării.
Pentru ei stategia are trei componente:
a. Integrarea problemelor ecologice în politicile de dezvoltare economice și sectoriale;
b. Proiectarea strategiilor anticipative și preventive pentru proiectele de dezvoltare;
c. Accentuarea efectulu i pozitiv al politicilor ecologice asupra dezvoltării.
Ecologiștii pot fi eficienți în influențarea politicilor doar dacă ei pot demonstra că
politicile ecologice promovează și nu împiedică dezvoltarea durabilă. Aceasta cere un
parteneriat cu economiștii, în urma căruia să fie estimate atât costul pagubelor provocate
ecosistemelor, cât și beneficiile economice ale conservării acestor sisteme.
1.4.3 Abordarea sociologică a dezvoltării durabile
Dezvoltarea socială durabilă înseamnă evitarea unor probleme maj ore: tensiuni
generate de discrepanțele majore între bogați și săraci, deoarece o sociatate profund divizată
după acest criteriu nu poate fi stabilă pe termen lung; refuzul de a permite unei comunități de
limbă sau cultură, unei etnii sau unei națiuni să o prime alte comunități; 3nerespectarea
sistematică a drepturilor omului, întrucât istoria demonstrează că în caz contrar se produc
tensiuni politice violente incompatibile cu dezvoltarea durabilă.
Durabilitatea trebuie să fie ”construită” în plan social și abordată simultan sub trei
aspecte: economic, ecologic și social.” 8
8 Ion A. Popescu, Aurelian A. Bondrea, Mădălina I. Constantinescu . Dezvoltarea durabilă: O perspectivă
românească. Editura Economică, București, 2005, p.91-98
25
CAPITOLUL II . Orizont 2020 și 2030 la nivel național
2.1 Aspecte de dezvoltare și creștere economică
”Dezvoltarea economică presupune un ansamblu de transformări cantitative,
struc turale și calitative, atât în economie, cât și în cercetarea științifică și tehnologiile de
fabricație.” 9
Dezvoltarea economică durabilă reprezintă sistemul în care se compatibilizează patru
sisteme: economic, uman, ambiental si tehnologic.
Factorii dez voltării durabile : populația, , producția agricolă, resursele naturale și mediu,
producția industrială și poluarea.
Dimensiunile dezvoltării durabile :
– dezvoltare naturală
– dezvoltarea statala regională si națională
– dezvoltare economica
– dezvoltare social um ană
Dimensiunile dezvoltării durabile implică în mod prioritar rezolvarea la un nivel global
a 3 grupe de probleme:
Demografice
politico – militare
social – umane
„Preocupările la nivelul fiecărei țări cât și la scară mondială sunt legate de problemele
cu care se confruntă în prezent omenirea, și anume: sărăcia în mijlocul belșugului; degradarea
mediului înconjurător, extinderea necontrolată a urbanizării; nesiguranțaocupării unui loc de
muncă; înstrăinarea tineretului; înlăturarea valorilor tradiționale; inflația, șomajul, crize
monetare, economice și geografice etc.Trecerea timpului conduce la o serie de mutații care
modifică modul de desfășurare al vieții economice.
9 Creșterea și dezvoltarea economică : http://www.scritub.com/economie/CRESTEREA -SI-DEZVOLTAREA –
ECONO434915.php , data acces ării: 28.05. 2018
26
Alături de efectele positive ale dezvoltării, așa după cum am subliniat deja, au apărut
multe fenomene negative, așa -numitele externalități, care afcetează procesul dezvoltării în
general, dimensiunea bunăstării individuale și sociale.
Criza modelului traditional de creștere duce la necesitatea unor reconsiderări în planul
teoriei și practici i dezvoltării economice, elaborarea de noi strategii, având în vedere faptul că,
”mult din ceea ce e luat drept creștere, nu e deloc așa” (A. King , B. Schneider).
”Mediul se ”îmbogățește” cu noi elemente, ”cum sunt schimbările în comportamentul
uman, apa riția unor mișcări, după cât se pare iraționale, inclusive terorismul, și creșterea
egoismului individual și colectiv, economia subterana, drogurile, crima organizată, SIDA.” 10
Acest concept de dezvoltare durabilă este susținut astăzi ca singura alternativ e de
evoluție în viitor, cu alte cuvinte ”conceptual este utopic, dar merită să luptăm pentru el.” 11
Pe planul gândirii teoretice a creșterii și dezvoltării economice se impune elaborarea
de noi strategii de dezvoltare care trebuie să țină cont de stadiul atins în dezvoltare de către
fiecare țară, de cerințele naționale și globale, de principalele tendințe de evoluție din economia
mondială care trebuiesc cunoscute și aplicate. În același timp trebuie ținut cont de o serie
întreagă de fenomene negative, cum sunt deteriorarea continuă a mediului, creșterea sărăciei
în mijlocul belșugului, creșterea gradului de urbanizare la scară mondială, criza instituțiilor,
pierderea unor valori tradiționale în parallel cu poliferarea unor compartimente noi, dar
inadecvate atât pentru individ, cât și pentru coletivități.
Câteva din teoriile care au fost elaborate și cu o serie de implicații în politicile
economice sunt: teoria creșterii zero, teoria creșterii organice, teoria dezvoltării curate,
adecvate, teoria unui nou si stem economic de creare a bogăției formulat de Alvin Toffler (atât
la nivel locaș, cât și global), concepția dezvoltării în cadrul celui de -al Patrulea Val în
continuarea celor concepute de Toffler sunt: mutația de conștiință, nemulțumirea față de
scientis m; noi resurse de autoritate și putere,respiritualizarea societății, declinul
materialismului, răspândirea democratizării economice și politice, mișcarea dincolo de
naționalitate12, la acestea adăugându -se în ultimii ani și concepția de dezvoltare durabilă.
10 King, Alexander; Schneider, Bertrand . Prima revoluție globală , Editura Tehnică, București, 1993, p.9
11 Idem, p.37 -38
12 Maynard, Herman Bryant Jr.; Mehrtens, Susan E., Al Patrulea Val , Editura Antet, București, 1997, p. 35 -42
27
Deteriorarea mediului, criza ecologică se referă la adâncirea sărăciei sau la fenomenul
dezintegrării sociale (Dvid C. Korten) și nu în ultimul rând la problema supraviețuirii
umanității.
Programul Națiunilor Unite pentru Dezvolatre a elaborate Raportul Mondial al
Dezvoltării Umane (1996) în care sintetizează patru componente esențiale ale paradigmei
dezvoltare durabilă: productivitatea, echitatea, durabilitatea, împuternicirea. Pentru realizarea
acestor cerinte strategia dezvoltării durabile trebuie să i ncludă ca un element esențial
simultaneitatea progresului în toate cele patru dimensiuni.
Elementul central al conceptului de dezvoltare durabilă este prezentat de interacțiunea
dintre populație, progress economic și potențialul de resurse naturale: optimi zarea raportului
nevoi -resurse, obiective de atins, mijoace necesare. Trebuie conceput un mediu economic care,
prin intrările și ieșirile sale, se află în compatibilitate dinamică cu mediul natural, dar și cu
nevoile prezente și viitoare ale generațiilor c are coexist și se succed.
Cuantificarea dezvoltării durabile trebuie să se facă prin găsirea unui indicator care să
exprime faptul ca o națiune sau o economie în ansamblul său se încadrează, sau nu, într -un
mod de dezvoltare durabilă. Din sfera largă a opț iunilor posibile, trei dintre ele sunt esențiale:
Longevitatea, educația și standardul de viață, acestea stau la baza indicatorului dezvoltării
umane (IDU ) care cuprinde speranța de viață, gradul de alfabetizare și gradul de
cuprindere în învățământ dar ș i PIB pe locuitor.
Figura nr.2
Valoarea indicatorului de profil (IDU) înregistrată de România a fost:
– în anul 2014 de 79,3%, în condițiile unei medii UE de 88,2% (penultima poziție în
cadrul UE, înaintea Bulgariei)
– în anul 2000, valoarea IDU era de 70 ,7% (+8,6 pp; +12,2% în 2014)
– primele locuri în UE: Indicele dezvoltării
umane (IDU)Speranța de viață
Gradul de alfabetizare și
gradul de cuprindere în
învățământ
PIB/loc
28
– Danemarca – 92,3% (+6,1 pp, de la 86,2% în 2000)
– Olanda – 92,2% (+4,5 pp de la 87,7% în 2000)
– Germania – 91,6% (+ 6,1 pp, de la 85,5% în 2000)
– Suedia – 90,7% (+1 pp, de la 89,7% în 2000)
Fig nr.3. Sursa datelor: Raport ONU privind dezvoltarea umană 2015
Viitorul economiei trebuie abordat și din unghiul relației:
1. Dezvoltare economică și problematica forței de muncă. Unde nu trebuie să neglijăm
afirmația lui Alvin Toffler unde spune că producția trebuie reconceptualizată ”sub forma unui
process mult mai cuprinzător…de -aceea înainte, la fiecare pas, se situează cunoațterea, nu
munca ieftină; simbolurile, nu materiile prime, care încorporează și atrage valoare.” Asistăm
deja la importante mutații în gradul de ocupare, structura profesiilor, raportul om -tehnică,
inclusive posibilitatea aplicării conceptului de muncă flexibilă privit dintr -o dimensiune largă,
complex, multidimensională, datorită și faptului că preocupările sunt mult mai diverse.
2. Creșterea (d ezvoltarea) economică și cheltuielile militare. În statele avansate, un
potential militar ridicat contribuie și la procesul general de dezvoltare, la ocuparea forței de
muncă, la progresul științific și tehnic, dar pe de altă parte sustrage importante resu rse 70.775.178.5 78.6 78.879.1 79.3
6668707274767880
2000 2005 2010 2011 2012 2013 2014Fig. 3 Indicele dezvoltării umane (IDU)
29
producției civile de bunuri și servicii. De aceea azi , pentru nevoile creșterii (dezvoltării)
economice se impune reconversia de la activități militare la cele civile, ca fiind o urgență.
Această reconversie se lovește de un întreg sistem de interese, însă se poate face un pas mai
rapid în producția de bunuri și servicii duală, care ar satisface fie nevoi cu caracter civil, fie cu
caracter militar.
Cerințele minime pentru realizarea dezvoltării durabile include: redimensionarea
creșterii economice acce ntuând laturile calitative ale producției; eliminarea sărăiei prin
satisfacerea nevoilor esențiale – un loc de muncă, hrană, locuință, energie, apă și sănătate;
conservarea și sporirea resurselor natural, întreținerea diversității ecosistemelor, supraveghe rea
impactului dezvoltării economice asupra mediului; reorientarea tehnologică; descentralizarea
formelor de guvernare.”13
Principalii factori care stau la baza creșterii și dezvoltării economico -sociale sunt:
– progresul tehnico -stiintific: progresul cun oasterii, reducerea duratei dintre inventii
si inovatii, retehnologizarea
– factorii de productie: munca (ocuparea, timpul lucrat, nivelul de calificare), natura
(pamantul, resursele naturale, energetice), capitalul (cladiri, utilaje, instalatii, stocuri le de
capital circulant)
– factori cu actiune mediata: rata investitiilor, cheltuielile de cercetare -dezvoltare,
politica bugetara, monetara si fiscala a statului, politica ecologica etc.
2.2 Corelația dintre creștere și dezvoltare în România
”Dezvoltarea în România este mai lentă decât creșterea economică din cauza:
– calității relativ slabe a creșterii (probleme structurale în economia reală, principala
forță de creare a PIB)
– deficiențelor în repartiția PIB, îngreunată de obturarea canalelor distribuirii primare
și secundare, ca efect al indisciplinei financiare și ilegalităților din societate:
– în planul distribuirii există un raport disproporționat între salarii și profit în favoarea
profitul ui
13 Ion A. Popescu, Aurelian A. Bondrea, Mădălina I. Constantinescu . Dezvoltarea du rabilă: O perspectivă
românească. Editura Economică, București, 2005, p.125 -131
30
– în planul redistribuirii se manifestă insuficiența transferurilor financiare și
asistenței sociale în cadrul bugetului din cauza slabei colectări a impozitelor și
taxelor
Paradoxul actual din România: macrostabilitate economică în condiții de tensiuni la
nivel microeconomic. Economia românească se caracterizează, în prezent, prin echilibru la
nivel macroeconomic și tensiuni la nivel microeconomic (Conferința AAFBR, noiembrie
2014).
Disciplina financiară la nivel macroeconomic = implementarea unui mix adecvat de
politici economice, cu un dozaj corespunzător, în scopul asigurării echilibrului
macroeconomic.
Disciplina financiară la nivel microeconomic = instituirea prin lege și aplicarea unor
constrângeri bugetare puternice pentru contribuabilii persoan e juridice și fizice în scopul
asigurării stabilității financiare crearea de condiții competiționale egale („level playing field”)
Deși situația macroeconomică este bună (îndeplinirea criteriilor de la Maastricht,
precum și a 10 din cei 11 indicatori ai tabloului de bord european privind macrostabilitatea),
există tensiuni la nivel microeconomic, deoarece repartiția PIB în economie este inadecvată
– sunt tensionați cei disciplinați (persoane fizice și juridice care respectă legea) pentru
că nu resimt, dec ât în mică parte, creșterea economică multe din canalele repartiției
valorii adăugate sunt colmatate de indisciplina altor persoane juridice și fizice
– sunt relaxați cei indisciplinați deoarece își însușesc o parte nejustificat de mare din
valoarea adăuga tă obținută în economie.
Relația dintre creșterea economică și dezvoltare plus reducerea sărăciei este fracturată
în România de o economie reală cu:
– performanțe sub aspirațiile cetățenilor privind nivelul de trai;
– indisciplină financiară accentuată a fi rmelor;
– manifestări frecvente de evaziune fiscală și corupție, fenomene care se regăsesc atât
la firme, cât și în execuția bugetului general consolidate.
– disparități accentuate ale veniturilor și economisirii populației, concretizate într -o
puternică pol arizare socială.
– evoluțiile nefavorabile de mai sus s -au produs în condițiile acțiunii slabe a statului
unde s -a promovat, în mod eronat, ideea generală a unui stat minimal în România.
31
– necesitatea obiectivă, în economia de piață, a reducerii substanțiale a rolului statului
ca acționar și gestionar al societăților comerciale cu capital public dar, totodată, statul trebuie
și să se manifeste prin instituții puternice, care să elaboreze strategii economico -sociale și
politici sectoriale eficiente;
– să emi tă reguli și norme adecvate, asigurând aplicarea lor fermă, pentru a susține
dezvoltarea economico -socială echilibrată a țării și să asigure încrederea cetățenilor în
economia de piață și democrație.”14
2.3. Situația actuală a sistemului socio -economic și capit alului natural al
Româ niei
Sistemul naț ional conjugă în zilele noastre eforturi pentru a se alinia celorlalte
state membre în procesul de evoluție sub toate aspect ele dezvoltării. Ultimii ani au î nsemnat
realizări in acest sens, chiar în condițiile unui p rocess anevoios , datorat cumulării unor factori
politico -economici dar și de mentalitate, ori de neasumarea responsabilă a factorului po litic,
care, așa cum arată rezultatele , nu ș i-a depus toate diligențele în acest sens. Cu toate aces tea,
există ș i evolu ții semnificative , datorită unor oameni cu adevărat responsabili și preocupați,
care și-au dorit rezultate sub acest aspect. Pentru a acționa în mod realist, în cunoștință de
cauză, pe direcția strategică a dezvoltării durabile este necesar ca România, cetățenii săi și
partenerii săi externi trebuie să aibă o reprezentare clară asupra punctului de pornire în această
direcție , asupra activelor reale ale țării.
2.3.1 Capitalul natural
Ca țară de dimensiune medie în contextul Uniunii Europene, ce deține o suprafață
de de 238.391 km pătrați , se bucură de bazinele hidrografice ale Dunării și Mării Negre și
de munții carpatici care o traversea ză.
Regiunile bio -geografice acoperă cinci arii de diversitate : alpină, continentală,
panonică, pontică și stepică și beneficiază de o mare diversitate de condiții climatice și
14 Creșterea economică, dezvoltarea României și reducerea sărăciei . Prof. univ. dr. Florin Georgescu (Prim –
viceguvernator al Băncii Naționale a României) http :// www. bnr.ro , accesat 23 Februarie 2018
32
pedologice. Din toatalul de 198 habitate inventariate pe continentul european ( șaizeci și
cinci prioritare) în România se regăsesc 94 ( douăzeci și trei prioritare), iar din cele 14
biomuri identificate la niv el mondial 5 se afla în România. Diversitatea sub acest aspect
arată că deținem păduri temperate de conifere, păduri temperate de foioase, pășuni, sisteme
montane mixte și lacuri. Se constată existența unei varietăți importante de plante și animale
alături de tipuri de ecosisteme. Inventarul privitor la specii nu este definitivat, iar cel
referitor la resurse genetice se află înt r-o fază de început .
Varietatea și raritatea formelor de relief prezintă caracteristici unice în Europa și
rare pe glob: 28% masive muntoase (altitudine peste 1.000 metri), 42% dealuri și podișuri
(altitudine între 300 și 1.000 m) și 30% câmpii (altitudine sub 300 m).
În România se află 54% din lanțul Munților Carpați, aceasta reprezentând porțiunea
cea mai puțin modificată antropic, cu o densitate redusă a populației stabile și localități mici,
aflate în curs de depopulare datorită migrației interne și ext erne în urma dispariției unor
îndeletniciri tradiționale. Aceasta explică și amplasarea în regiunile montane a 12 din cele
13 parcuri naționale și 9 din cele 14 parcuri naturale.
Zona de dealuri și podișuri a suferit intervenții ale activității umane, dar cu toate
acestea, ele reprezintă o gamă diversificată de zone ocrotite și prezintă un potențial însemnat
pentru selectarea unor noi areale nealterate sau slab modificate antropic.
Regiunile de câmpie sunt cele mai dens populate și intens exploatate, areale le
naturale care s -au păstrat reprezentând o excepție.
Delta Dunării, cea mai extinsă zonă umedă din Europa cu o suprafață de 5.050
kilometri pătrați (din care 4.340 pe teritoriul României), a căpătat statutul de rezervație a
biosferei de interes mondial și se bucură de atenție și monitorizare specială din partea
UNESCO și Convenției Ramsar. Litoralul românesc al Mării Negre se întinde pe o lungime
de circa 245 kilometri .
Rapoartele de studiu în domeniu arată că a pele subterane sunt valorificate doar în
proportie de 40% , din v olumul estimat la 9,62 miliarde metri cubi pe an. Rezervele apelor
minerale naturale sunt considerabile , și de o calitate superioară , deși rapoarte din ultimul
deceniu arată un grad de degradare datorită intervenției factorului uman în anumite arii .
33
Pe termen mediu și lung, satisfacerea cerințelor de apă ale populației, industriei,
agriculturii și altor domenii va fi posibilă doar cu investiții în lucrări hidrotehnice de
amploare , care să se concentreze eficient pe resursele deținute .
După nivelul și modul de intervenție al populației umane , fondul funciar al
României cuprinde15:
-61.7% din total reprezintă terenuri destinate activităților cu specific agricol;
-27% din suprafață este ocupată de fondul forestier;
-3,57% (cca. 841 mii ha) din total este format de apă la suprafață și platoul
continental al Mării Negre;
-1,9% (cca. 463 mii ha) format din terenurile degradate sau cu potențial productiv
foarte scăzut;
-5.77% (cca. 1,07 milioane ha) constituit de terenuri folosite pentru infrastructu ra
fizică (capitalul fizic construit) a componentelor sistemului socio -economic.
În ceea ce privește resurse le neregenerabile , Rom ânia dispune de rezerve minerale
încă neexploatate est imate de peste 20 m ld. de tone alcătuit din minereuri neferoase,
minereu ri feroase, sare, minereuri nemetalifere, nisipuri și pietrișuri , roci ornamentale.
După modul de folosință au fost identificate 1.900 zăcăminte cu substanțe utile ne –
energetice: minerale, minerale industriale și minerale pentru industria materialelor de
construcție iar re zervele de petrol sunt estimate la circa 74 milioane tone, iar cele de gaze
la apr ox. 185 m ld. m. cubi.
Poluarea a făcut ca solurile din România să aibă în anul 2012 , o cifră de 52% în
ceea ce privește fertilitatea , 20,7% Înregistrau o fer tilitate m edie și doar 27% aveau o
fertilita te satisfăcătoare și foarte ridicată. În ultimii ani, între 18% și 25% din suprafața
terenurilor arabile au rămas necultivate (21 % în 2012 ).
În jur de 45% din structura ecologică a capitalului natural este în pre zent constituită
din ecosisteme agricole preponderent uni-funcționale care au fost organizate, înainte de
Revoluție , pentru producția intensivă de resurse alimentare de origine vegetală și animală
15Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013 -2020 -2030 – Guvernul României, 2012
34
sau de materii prime pentru industria alimentară și textilă . În ultimii 18 ani, majoritatea
marilor exploatații agricole de stat sau colective și infrastructura lor fizică (sisteme de
irigații pentru servirea a circa 3 mil . h. de teren arabil, bazele de unelte și mașini agricole,
infrastructura fermelor zootehnice ) au fost descompuse, abando nate, distruse sau
deteriorate16.
In privința biodiversității, România a adus în Uniunea Europeană un patrimoniu
valoros, cu numeroase sp ecii de plante și animale , unele inexistente sau rare în restul
Europei. Deși vegetația natu rală deține o pondere redusă în zonele de câmpie, podișuri și
dealuri joase, există încă suprafețe însemnate în care intervenția omului a fost mică.
Consecințele majore asupra capitalului natural sunt din păcate rezultate din
programe sectoriale derulate în absența unei strategii unificatoare coerente, care să reflecte
nevoia de acperire prin interdependențe care ar fi fost nevoie să fie create pentru a unifica
sectoarele sistemului socio -economic și componentele capitalului natural, așa încât un
rezultat de scop comun să fie atins . Din perspectiva principiilor și obiectivelor dezvoltării
durabile , principalele efecte importante asupra modului transformării capitalului natural
sunt:
– manifestarea unui proces activ de erodare a diversității biologice ;
– fragme ntarea habitatelor multor specii și întreruperea conectivității ;
– restrângerea sau eliminarea unor tipuri de habitate sau eco sisteme din zonele de
tranziție;
– modificarea amplă, uneori dincolo de pragul critic, a configurației structurale a
bazinelor hidrog rafice și a cursurilor de apă ;
– destructurarea și reducerea capacității bio -productive a componentelor capitalului
natural din sectorul agricol.
Totalitatea modificărilor structurale care s -au produs în timp îndelungat, la nivel
antropic și care sunt reflec tate în configurația actuală a structurii ecologice a capitalului
natural al României a adus la micșorarea capacității sale bio-productive și de susținere a
16 Androniceanu Armenia, Management public , Editura Economica, Bucuresti, 1999, p. 125
35
cerințelor pentru resurse și servicii din partea sistemului socio -economic național17.
Capacitatea b io-productivă a capitalului natural al României, după cum arată la acest
moment , exprimată în echivalent de suprafață productivă globala per persoană (g ha/ind)
este estimată la nivelul de 2,17 g ha/ind, reprezentând cu puțin peste jumătate din potențialul
estimat de 3,5 – 4 g ha/ind , adică un declin bio -productiv .
Concluzia de mai sus atrage atenția asupra faptului că dezvoltarea economică a
României continuă să urmeze o cale care lasă loc de dezvoltare sustenabilă . Capacitatea de
suport a capitalului natu ral este depășită, iar discrepanța capătă volu m în condițiile în care
o multtudine de programe sectoriale urmăresc în mod contradictoriu sau neunificat un scop
comun, acela al dezvoltării durabile, având consecințe negative asupra structurii și
potențialul ui de suport ale capitalului natural.
2.3.2 Capitalul antropic
Dezvoltarea României este încă caracte rizată de o tr ecere la o economie de piață
performantă , pe fondul unei moșteniri ce a avut nevoie de multe transformări de structură18.
Între 2008 și 2014 , perf ormanța macroeconomică a României s -a îmbunătățit
semnificativ, în ciuda unei conjuncturi internaționale mai puțin favorabile. Creșterea
Produsului Intern Brut (PIB) a înregistrat un ritm mediu anual de peste 7 %.
Unele industrii precum cele textile, încălț ăminte , mobilă, echipamente electrice au
cunoscut o dezvoltare , mediul privat, cu toate dificultățile , reușind să ajungă la o
profitabilitate satisfăcătoare . Progrese semnificative s-au evidențiat și în restructurarea
sectoarelor minier, al materialelor d e construcții și al construcțiilor navale , însă
nesemnificative față de potențialul neexploatat .
Pe segmentul energiei, dependența de importul de surse de ener gie primară a ajuns
în anul 2012 la circa 35% la gaze naturale și 62 % la petrol, România nedeținâ nd rezerve
naționale importante . În ceea ce privește c ombustibilul nuclear , acesta reprezintă o cantitate
mică ca produs intern din producția internă, România importând pe acest capitol19.
În domeniul transporturilor, România deține o poziție de tranzit la estul UE , ca zonă
17 strategia.cndd.ro , data acces ării: 28.06 .2018
18 Androniceanu Armenia, Management public , Editura Economica, Bucuresti, 1999 , p. 28
19 strategia.cndd.ro , data acces ării: 28.06 .2018
36
de pe direcția est -vest (racordul cu Asia prin Marea Neagră) cât și nord -sud (de la Baltică
la Mediterană). În acest mod, 3 dintre axele prioritare TEN -T trec prin teritoriul României.
Evoluțiile recente din România indică tendințele de cr eștere sub acest aspect, ceea
ce ne situează lângă media UE (77,1% în 2012 )20.
Analiza productivității resurselor consumate în activitățile de transport, depozitare
și comunicație în perioada 20 05-2012 arată că valoarea adăugată brută a sporit cu 53,6 %,
iar valoarea bunuril or și serviciilor achiziționate a cre scut în aceeași perioadă cu 71.9 %,
rezultând o reducere a randamentului resurselor cu 10,6 %. Din aceasta rezultă că valoarea
adăugată obținută din activitățile de transport s -a efectuat datorită consum ului mai mare de
resurse, ceea ce contravine principiului dezvoltării durabile.
Agricultura României se află încă într -o situație de declin, determinată de
fragmentarea excesivă a proprietății ,datorate și retrocedărilor de după perioada conunistă
(gospodăr iile de subzistență fiind predominante), dotarea slabă cu mașini și utilaje, situația
precară a infrastructurii rurale, folosirea redusă a îngrășămintelor chimice sau naturale și a
pesticidelor, reducerea dramatică a suprafețelor irigate, degradarea solulu i, deficitul cronic
de resurse de finanțare, lipsa unui sistem funcțional de credit agricol.
Datorită lipsei de măsuri în gestionarea fondului forestier s -a înregistrat reducerea
suprafeței, cca. 40% din păduri au fost destructurate sub aspect ecologic , iar îngrijirea
puieților nu a fost corespunzătoare. În același timp pepinierele nu au cunoscut o dezvoltare
la nivelul la cere ar fi trebuit sa se intervină sub acest aspect .
Îndicatorii principali în ceea ce privește infrastructura de bază, ne aflăm sub med ia
Uniunii Europene și are de recuperat rămâneri în urmă importante la majoritatea
indicatorilor principali. Sustemele existente ar trebui îmbunătățite, iar multe altele noi ar
trebui amplasate .
Calita tea apei furnizate de cele 1.439 de sisteme de tratare a apei potabile (în
majoritate cu tehn ologii ce ar trebui înlocuite, se află adesea sub standardele acceptate din
punctul de vedere al par ametrilor chimici (9 până la 24 %, în funcție de mărimea localității
și tehno logia folosită). De asemenea, 24 % din sist emele publice de apă car e aprovizionează
localități cu 60 până la 6 .000 p ersoane au apă improprie consumului din punctul de vedere
20 HOTĂRÂRE nr. 1.460 din 12 noiembrie 2008, pentru aprobarea Strategiei naționale pentru dezvoltare durabilă –
Orizonturi 2013 -2020 -2030
37
al parametrilor bacteriologici, de turbiditate, conținut de amoniac, nitrați, fier. 10% din
sistemele publice care aprovizion ează localități cu mai mult de 5.000 persoane distribuie
apă necorespunzătoare din punctul de vedere al oxidabilității, turbidității, gustului,
mirosului, conținutului de amoniac, fier, nitrați. De sisteme de canalizare beneficiază doar
cu puțin peste jumă tate din populația țăr ii (11,5 mil.) din care 10,4 milioane în mediul
urban. În această situație, 52% din totalul locuitorilor au acces atât la apă curentă cât și la
canalizare, 16% doar la apă curentă dar nu și la canalizare și 32% la nici unul dintre ser vicii.
Doar 33% din locuitorii satelor sunt conectați la sisteme de furnizare a apei curente (față de
87% în UE -15) și numai 10% la sisteme de canalizare moderne21.
Conform invest igației întreprinse în anul 2012, numai 39 ,6% din totalul instalațiilor
de tra tare a apelor uzate sau reziduale funcționau la parametri normali. Ca urmare, aproape
71% din apele provenite din principalele surse de poluare au fost deversate în recipienții
naturali, în special în râuri, în forma netratată sau insuficient tratată. Prin cipalele surse de
ape uzate sunt producția de electricitate și energie termică (51%), utilitățile publice, în
special sistemele de canalizare (36%) și alte activități (13%).
Cantitatea totală de deșeuri s -a ridicat, c ea mai mare parte, ca volum, a deșeuril or
industriale provine din activitățile extractive urmate de industria energetică, fiind eliminate
prin depozitare circa 98% din totalul deșeurilor industriale generate.
Din perspectiva amenajării teritoriului și planificării spațiale, în ultimul deceniu s –
au înregistrat evoluții semnificative însă mai există aspecte de modernitate sustenabilă la
cere trebuie să ne mai aplecăm . Sub acest aspect există încă decalaje ce ar trebui
uniformizate între mediul urban și cel rural precum și între diferite regiuni, e xistența unui
stoc important de locuințe substandard, deficiențe în evidența și utilizarea fondului funciar ,
fiind aspe cte care au nevoie de îmbunătățiri22.
Inconsecvența cadrului legislativ și norm ele de aplicare, dar și interpretarea lejeră
sau chiar abuz ivă a acestuia de către autoritățile locale, continuă să îngreuneze procesul de
dezvoltare .
21 https://lege5.ro , data acces ării: 30.06 .2018
22 Androniceanu Armenia , Management public , Editura Economica, Bucuresti, 1999, p. 125
38
2.3.3. Capitalul uman
Capitalul uman influențează capitalul economic, socio -cultural și de mediu , de
aceea este importantă abordarea unei strategii pe termen mediu si lung pentru această
resursă. Până la urmă aceasta reprezintă resursa cu care și pentru care se înfăptuiesc toate
acțiunile de dezvoltare sustenabilă.
Studiile din domeniu 23 au arătat că toată Europa (cu excepția Turciei, țară candidată
la UE) suferă de pe urma stagnării sau declinului demografic generalizat, având ca rezultat
imediat , îmb ătrânirea generală a populației, cu toate consecințele ce derivă de aici.
În ceea ce privește România, situația demografică se afla, în 2012, în al 23 -lea an
de deteriorare. Unele realități si-au pus amprenta pe această evoluție: criza eco nomică și
dobândirea dreptului la libera circulație au dus la rezultatele pe care astăzi le cunoaștem.
La o populație totală de 21.584.365 locuitori, Români a a înregistrat în anul 2012 o
rată a natalității de 10 născuți vii la mia de locuitori față de o rată a mortalității generale de
11,2 decedați la o mie de locuitori . Prognoze le demografice indică un proces de depopulare
în deceniile următoare, dacă fertilitatea va rămâne în limitele din ult imii zece ani de doar
1,3 copii la o femeie, față de 2,1 cât este necesar pentru înlocuirea generațiilor și menținerea
populației la un nivel constant. Concluziaeste că avem nevoie de măsuri socio -politice în
acest sens24.
În perioada 2012 -2014 , speranța me die de viață în România a fost de 72,2 de ani,
cu diferențe mici între populația masculină și cea feminină (68,7 ani pentru bărbați și 75,5
ani pentru femei), față de media UE -27, situată în jur de 75 ani la bărbați și peste 80 ani la
femei. Structura pe v ârste a populației reflectă un proces de îmbătrânire prin scăderea
relativă și absolută a tinerilor (0 -14 ani) de la 18,3% în anul 2000 la 15,3% în 2007 și
creșterea ponderii populației vârstnice (65 de ani și peste) de la 13,3% în 2000 la 14,9% în
2007. V ârsta medie a populației a fost, la începutul anului 2007, de 38,9 ani. Fenomenul de
îmbătrânire demografică este mai accentuat în mediul rural, cu o vârstă medie de 39,7 ani,
proporția persoanelor de peste 65 de ani fiind de 17,4%, majoritatea femei. Rapo rtul de
dependență economică a persoanelor inactive de peste 60 de ani la 100 adulți activi
23 Indexul European al Capitalului Uman, Consiliul Lisabona, 2007
24 HOTĂRÂRE nr. 1.460 din 12 noiembrie 2008, pentru aprobarea Strategiei naționale pentru dezvoltare durabilă –
Orizonturi 2013 -2020 -2030
39
economic (20 -59 ani) a fost de 34, cu perspectiva de a crește dramatic în următoarele
decenii25.
S-au accentuat dezechilibrele de pe piața muncii, în ultimii ani existând în anumite
sectoare sau profesii un deficit de forță de muncă. Resursa de muncă este diminuată și
datorită vârstei actuale de pensionare (puțin peste 58 ani în cazul femeilor și 63,5 în cazul
bărbaților), sensibil inferioară vârstei limită de activit ate. Șomajul în rândul tinerilor
continuă să fie ridicat, în jur de 21%26. În ansamblu, se constată că România are un potențial
de resurse de muncă nevalorificat în proporție de circa 30%, ceea ce crează premisele pentru
rezolvarea parțială și pe termen scu rt a unora dintre problemele generate de deficitul forței
de muncă. Totodată, există o tendință certă de utilizare mai eficientă a capitalului uman pe
piața muncii.
În domeniul educației și formării profesionale , în intervalul 2010 -2016 , numărul
absolvenți lor și al unităților de învățământ în funcțiune (în special preuniversitar) s -a aflat
într-o scădere continuă, cu diferențieri și oscilații pe niveluri educaționale și locații
(urban/rural) corelat fiind, de la an la an, cu diminuarea populației de vârstă școlară.
Speranța medie de viață școlară era în România (în 2012) de 15,5 ani față de 17,8
ani în UE -27, iar proporția din populația între 15 și 64 de ani cuprinsă în învățămân tul de
toate gradele era de 47,7 %27.
Evaluarea realizată în 2006 după metodolog ia Organizației pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică (OCDE) în sistemul PISA (Programme for International Student
Assessment) pentru performanța generală a tinerilor de 15 ani, situa România pe locul 47
din 57 de țări participante, 52,7% din elevii rom âni fiind sub nivelul alfabetizării științifice.
Mediocritatea rezultatelor este mai îngrijorătoare prin raportare la evaluarea PISA din anul
2000, față de care se înregistrează o scădere a performanțelor școlare. Raportul PISA 2006
evidențiază o variație mare între rezultatele obținute de elevii din diferite școli și constată
persistența unor decalaje substanțiale de performanță la elevii proveniți din segmentele
defavorizate ale populației. În ceea ce privește înțelegerea problemelor de mediu, mai puțin
de 40% dintre elevii români au reușit să le identifice și să le explice.
25 www.insse.ro , data acces ării: 30.06 .2018
26 www.mediafax.ro , data acces ării: 30.06 .2018
27 www.insse.ro , data acces ării: 30.06 .2018
40
La sfârșitul anului universitar 2010/2011 , erau înscriși 818,2 mii studenți, dintre
care 522,6 mii în instituțiile de învățământ public și 295,6 mii în cel privat, cu o creștere de
12% față de anul precedent, mai ales pe seama înscrierilor în sistemul de învățământ deschis
la distanță din sectorul privat (reprezentând 15% din totalul studenților). Pon derea
studenți lor a fost de 59,9 % dintre absolvenți în învățământul public și 58% în ce l privat28.
Pentru acumularea cât mai rapidă de capital uman, coroborând nivelul de educație
și tendințele demografice, datele menționate atrag atenția asupra necesității unei investiții
susținute pentru creșterea cât mai rapidă a proporției absolvenților de învățământ secundar
superior în cadrul grupei de vârstă 20 -24 ani. De asemenea, creșterea ratei de participare la
învățământul superior și a ratei de cuprindere a adulților în programe de învățare continuă
poate compensa deficitul de forță de muncă înal t calificată pentru o economie bazată pe
cunoaștere competitivă și durabilă. In plus, din punct de vedere calitativ, este imperativă
îmbunătățirea substanțială a calității învățământului obligatoriu.
CheltuielilE pentru sănă tate a crescut progresiv de la 3,6% din PIB în 2004 la 4%
în 2007 și 4,5% în 2008, din care circa 80% prin sistemul asigurărilor de sănătate;
cheltuielile de la bugetul de stat au fost, de asemenea majorate29.
Cu toate acestea, sistemul de sănătate înregist rează disfuncționalități privind
capacitatea de a face față cerințelor societății moderne datorită infrastructurii precare,
gestiunii defectuoase și insuficienței cronice a investițiilor, pe fondul unor probleme socio –
economice, de mediu, de nutriție și de stres persistente. Î n ultimii cinci ani se înregistrează
un anumit trend de screscător30.
Infrastructura sistemului de ocrotire a sănătății se plasează, din punctul de vedere al
gradului de acoperire și al calității serviciilor, la un nivel de sub 50% în co mparație cu cele
10 țări care au aderat la UE după 2004. Deși numărul de paturi în spitale este de 6,6 la mia
de locuitori (peste media UE de 6,1), majoritatea acestora se află în clădiri de peste 50 -100
de ani vechime, insalubre și inadecvat echipate.
Încadrarea sistemului cu personal medico -sanitar având calificare superioară este
28 Idem
29 HOTĂRÂRE nr. 1.460 din 12 noiembrie 2008, pentru aprobarea Strategiei naționale pentru dezvoltare durabil ă –
Orizonturi 2013 -2020 -2030
30 Raportul asupra Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului
41
net deficitară în România (19,5 medici la 10.000 de locuitori față de media UE de 28 -29),
situația fiind încă și mai serioasă în privința cadrelor medii, cu 2,04 la fiecare medi c (față
de 2,66 în Ungaria sau 2,76 în Republica Cehă)31.
Persistă serioase diferențe în ceea ce privește accesul la serviciile medicale atât sub
aspect regional cât și social, cu o vulnerabilitate mai mare în rândul categoriilor
defavorizate. În condițiile în care peste 40% din populație trăiește în mediul rural, mai puțin
de 11% dintre medici își desfășoară activitatea la țară, de peste cinci ori mai puțini decât în
mediul urban32.
Ca și în alte țări europene, se constată o deteriorare a stării de sănătate mentală și
emoțională, cu puțin peste valorile medii europene, creșterea numărului abuzurilor și
dependenței de substanțe psihoactive, a ratei suicidului și a factorilor de stres,
expansiunea comportamentelor agresive și violente, inclusiv în rândul minori lor.
Îmbătrânirea generală a populației adaugă presiuni mari asupra unui sis tem de
sănătate și așa deteriorat.
2.3.4. Capitalul social
Încrederea și cooperarea sunt aspecte importante într -o societate de evoluție.
Funcționarea ideală a unei societăți democratic e presupune atât existența unui cadru
legislativ adecvat și a unei structuri instituționale eficiente, cât și dezvoltarea unei culturi
în care fiecare individ să simtă că îsi aduce aportul . Din perspectiva definirii capitalului
social ca fiind “un bun soci etal care îi unește pe oameni și le permite să urmărească mai
eficient r ealizarea unor obiective comune” , încrederea între membrii societății să se bazeze
pe obligații asumate și reciprocitate, ca valori universale . În societatea modernă,
colaborarea entit ăților publice și private în slujba intereselor și drepturilor fundamentale ale
cetățenilor este susținută de rețeaua de asociații voluntare, organizații neguvernamentale,
asociații profesionale, grupuri caritabile, inițiative cetățenești etc. care acțione ază (autonom
sau în cooperare, direct sau prin mass media) în relația cu puterea de stat (legislativă,
31 HOTĂRÂRE nr. 1.460 din 12 noiembrie 2008, pentru aprobarea Strategiei naționale pentru dezvoltare durabilă –
Orizonturi 2013 -2020 -2030
32 www.insse.ro , data acces ării: 30.06 .2018
42
executivă, judecătorească), garantul respectării valorilor și practicilor democratice33.
Deși autonomia organizațiilor societății civile este, în linii ge nerale, recunoscută și
respectată, se constată în continuare, mai ales (dar nu exclusiv) la nivel local, existența unor
relații preferențiale ale acestora cu autoritățile și oamenii politici. Studiile de specialitate și
sondajele de opinie relevă menținere a unui nivel relativ scăzut, în comparație cu alte state
membre ale Uniunii Europene, al participării cetățenilor la viața comunității , precum și al
comunicării și relaționării dintre organizațiile societății civile din diferite sectoare. Una
dintre cauzel e identificate ale acestei situații este capacitatea redusă de finanțare a
inițiativelor cetățenești și a proiectelor viabile venite din partea organizațiilor
neguvernamentale datorită carențelor legislative privind regimul sponsorizării și
cointeresării m ediului de afaceri în angajarea unor asemenea acțiuni34.
Pe măsura maturizării accelerate a acțiunii civice în România, ca factor de susținere
a unei guvernări care își întemeiază legitimitatea pe responsabilitate și transparență și ca
element de importanță crucială în promovarea principiilor și practicilor dezvoltării durabile,
solidaritatea și coeziunea socială se va clădi pe temeiul unor principii ferme precum35:
– transparența actului decizional al a utorității publice;
– comunicarea continuă și accesul necond iționet la informații de interes public;
– parteneriatul durabil în realizarea obiectivelor comune asumate ;
– responsabilitatea utilizării resurselor;
– nediscriminarea organizațiilor neguvernamentale în juxtapunere cu ceilalți po sibili
parteneri din comunitate;
– respectarea valorilor organizațiilor neguvernamentale și a misiunilor acestora.
33 oldsite.edu.ro , data acces ării: 01.07 .2018
34 oldsite.edu.ro , data acces ării: 01.07.2018
35 egislatie.just.ro , data acces ării: 02.07.2018
43
Capitolul III. Obiective țintă de dezvoltare socio -economică a regiunii
Nord-Vest a Ro mâniei 2014 -2020 -2030. Studiu de caz.
Conceptul de dezvoltare durabilă sub aspect soc io-economic poate fi reprezentat după
cum urmează :
– economie: eficiență, creștere, stabilitate
– societate: nivel de trai, echitate, dialog social și delegarea responsabilităților, protejarea
culturii/patrimoniului
Dezvoltarea durabilă se referă desigur și la aspecte din domeniul ec ologic cum ar fi
conservarea și protejarea resurselor naturale, biodiversitate, evitarea poluării , etc, aflate de
asemenea în strânsă legătură cu reprezentările socio -economice, acestea fiind în
interdependență.
La nivelul Uniu nii Europene, în cadrul Consiliul European de la Goteborg, din iunie
2001, a fost adoptată Strategia Europeană de Dezvoltare Durabilă. Obiectivele generale ale
Strategiei sunt următoarele36:
– limitarea schimbarilor climatice și a costurilor și efectelor sale negative pentru societate și
mediu ;
– asigurarea că sistemul de transport satisface nevoile economice, sociale și de mediu ale
societatii noastre, minimizând impacturile sale nedorite asupra ec onomiei, societății și
mediului;
– promovarea modelelor de producț ie si consum durabile;
– îmbunătățirea managementului și evitarea supraexploatării resurselor naturale, recunoscând
valoarea serviciilor ecosistemelor;
– promovarea unei bune sănătați publice în mod echitabil și îmbunătățirea protecției împotriva
amenințărilor asupra sănătății;
36 http://success -romania.ro , data acces ării: 02.07.2018
44
– crearea unei societăți a includerii sociale prin luarea în considerare a solidarității între și în
cadrul generațiilor, a asigura securitatea și a crește calitatea vieții cetățenilor ca o preconditie
pentru păstrarea bunăstării individua le;
– promovarea activă a dezvoltării durabile pe scară largă, asigurând că politicile interne și
externe ale UE sunt în acord cu dezvoltarea durabilă și angajamentele internaționale ale
acesteia.
3.1. Privire de ansamblu asupra Regiunii Nord -Vest
Transilv ania este așezată î n apropierea piețelelor europene, cu acces uș or pe calea aerului ,
regiunea Nord -Vest (Transilvania de Nord) fiind situată strategic dpdv geografic , ca o cale
de acces în Româ nia dinspre Uniunea Europeană ș i Ucraina.
Fig nr. 4. Regiunea Nord-Vest a României
45
Deși Regiune a este străbătută de șapte drumuri europene, se situează totuși la periferie
față de canalele de transport europene. Pentru a valorifica la maxim oportunitățile de
dezvoltare, este nevoie că regiunea să -și dezvolte și modernizeze infrastructură de orice fe l.
Cu o tendința pozitivă de creștere a PIB, în conformitate cu ținta Strategiei de la Lisabona,
economia Regiunii de Nord -Vest se bazează în special pe agricultură și industrie în anumite
sectoare tradiționale. Poziția geografică și forță de muncă ieftină , deseori bazată pe
subcontractari, reprezintă încă principalul vector competitiv, dar producția regională rămâne
totuși cu posibilități de dezvoltare mai ample în față competiției globale.
Productivitatea scăzută a muncii, calitatea redusă a produselor ș i serviciilor și costurile
energetice mari reprezintă cele mai mari slăbiciuni ale sistemului. Este nevoie să se intervină,
sub aceste aspecte cu tehnologie, abordare eficientă și responsabilitate pentru crearea de
competitivitate.
Sectorul servicii este încă slab dezvoltat, inclusiv la nivelul administrației publice, cu
toate că în ultimii ani s -au înregistrat progrese remarcabile în acest domeniu. Gradul de
informatizare a societății este slab, în ciuda unei industrii software bine dezvoltate, care este
orientată în special spre export.
Agenția de D ezvoltare Regională Nord -Vest arată că regiunea se pozitionează în
clasamentul r egiunilor de dezvoltare din Româ nia, “cu un nivel de absorbție de 90% din
fondurile alocate de Comisia Europeană prin REGIO – Programul Operațional Regional
2012 -2020 . Astfel, suma totală alocată regiunii Nord -Vest prin Fondul European de
Dezvoltare Regională a fost de 451,8 milioane de euro, din care fondurile plătite către
beneficiari (prefinanțări și rambursări) au fost de peste 406 milioane de euro37.
Agenția de Dezvoltare Regională Nord -Vest a sprijinit implementarea a 653 proiecte
finanțate pri n REGIO 2012 -2020 . Pro gramul Operațional Regional 2012 -2020 a pus la
dispoziția Transilvaniei de Nord finanțări pentru regenerare urbană, infrastructură de
transport, infrastructură socială, dezvoltarea mediului economic, patrimoniu cultural și
turism.
37 Citat din https://produsinardeal.ro , data acce sării: 02.07.2018
46
Regiunea de Nord -Vest (Transilvania de Nord) este una din cele 8 regiuni de dezvoltare
din Romania si include 6 judete: Bihor, Bistrita -Nasa ud, Cluj, Maramures, Satu -Mare, Salaj.
Suprafata regiunii este de 34.159 kmp, reprezentand 14,32 % din suprafata tarii, cu o
populatie totala de 2.744.914 locuitori. Regiunea cuprinde 421 unitati administrativ –
teritoriale: 6 judete, 42 de orase din care 15 municipii si 398 comune si 1.823 de sate ”.
În ceea ce privește serviciile, acestea contribuie cu 45,9% la formarea PIBR38 și cu 29.7%
în total ocupare forță de muncă în servicii în 2016. Totuși, agricultură încă angajează 33,2%
din forța de muncă regională și contribuie cu doar 14.6% la PIB regional39. Economia
regională numără un anumit număr de indici pozitivi care ar putea să se transforme în
oportunități considerabile de dezvoltare.
Diversificarea economiei regionale prin câteva sectoare de excelență, r amuri de
întreprinderi cu marca înregistrată și tradiție în sectorului construcție de mașini și
echipamente, aproprierea de piață europeană și investițiile private semnificative în afaceri
imobiliare ar fi câțiva dintre acești factori40. În acest sens, inve stițiile în cercetare și
dezvoltare ar aduce un beneficiu. Tot un aspect pozitiv ar reprezenta dezvoltarea pe
marketing, tehnologii și echipamente moderne. În acest antitățile pot apela la diverse
programe de finanțare.
38 INS, 2015
39 Statistică Eurostat
40 Antreprenoriatul în România, Raportul de țară 2010, Monitorul Antreprenoriatului Global
47
Fig. nr. 5. Finanță ri în regiunea Nord-Vest
Sursa:https://www.nord -vest.ro
Regiunea Nord -Vest profită în continuarea de proximitatea graniței cu Ungaria, de
investiții importante și de o mentalitate a locuitorilor, înclinată către dezvoltare. Un segment
de care poate profită din pli n această regiune este industria IT. Că aspect pozitiv, clusterul
IT de la Cluj, din care fac parte 27 de companii din domeniu cu afaceri de peste 100 de
milioane de euro, și alți peste 60 de oameni de afaceri interesați să investească în zona41, este
o dov adă că acest segment de piață “înflorește”.
În perioada 2012 -2016 cheltuielile totale pentru Cercetare și Dezvoltare la nivelul
regiunii Nord -Vest (Transilvania de Nord) (că pondere din cheltuieli totale pe țară) au
crescut de la 5,85 % la 7,95% cu aportul aproape exclusiv al universităților din regiune.
Numărul institutelor de cercetare s -a redus în ultimii 15 ani, acestea confruntându -se cu
numeroase probleme de finanțare, de adaptare a activității la nevoile sectoarelor economice
(tranziția de la cerceta rea fundamentală la cea aplicativă fiind dificilă) precum și cu lipsa
infrastructurii suport necesare (aparatură, echipamente) desfășurării activității. Pe de altă
parte, universitățile și institutele de cercetare cu tradiție, sunt în plin proces de dezvol tare și
41 Antreprenoriatul în România, Raportul de țară 2010, Monitorul Antreprenoriatului Global
48
tind spre cooperarea internațională. Printre servicii, turismul este un vector important pentru
dezvoltarea economiei regionale datorită potențialului natural și antropic, de valoare ridicată
la nivel național și internațional. Chiar dacă are un nu măr mare de structuri și capacități de
cazare (locul doi la nivel național), un potențial diversificat de turism (termal, cultural,
montan, rural, cinegetic, religios), număr mare de agenții de turism, procentul de contribuție
la PIB -ul regional al turismu lui este mic.
Deși interesul și numărul de turiști este în creștere, se simte o lipsa de produse
turistice și lipsa suportului de creare de branduri locale. Conform criteriilor OECD, Regiunea
Nord -Vest este o regiune semnificativ rurală, cu un grad de rur alizare mai ridicat chiar și
decât media națională, cu o pondere a populației rurale în total populație de 48,9%.
Majoritatea zonelor rurale (în special zonele montane) au o dotare învechită și scăzută cu
utilități de baza și o economie rurală nediversific ata, axată asupra unei agriculturi de
subzistență42. Există o tradiție puternică în artizanat(lemn, ceramică, sticlă) și oferta de
produse agricole ecologice și tradiționale. Produsele agricole sunt prelucrate în unități de
producție diversificate (lapte, c arne, panificație, conserve) și răspândite în toată regiunea.
Deși în mediul urban sunt asigurate serviciile de baza, sunt catevazone urbane
puternic afectate de sărăcie și degradare fizică. Marile orașe se confruntă cu un trafic intens,
în condițiile în care există mari deficiențe în transportul public, a lipsei parcărilor și
centurilor de ocolire. Multe localități din mediul urban și rural au rețele de apă slabe calitativ,
cu o capacitate insuficientă de canalizare și cu o incorectă tratare, depozitare ș i reciclare a
deșeurilor menajere și industriale. Toate municipiile au universități, multe din ele cu tradiție
în educatia știntifică /tehnică.
Sistemul de educație este rigid și inflexibil (nu oferă instrumente de învățare pe
parcursul întregii vieții), i ar calitatea actului educațional este în scădere. Accesul la educație
în mediul rural este limitat. Cu o rată scăzută a șomajului (6,0%), dar în creștere pentru grupa
de vârstă 15 -24 ani, cu o rată mare de acces a femeilor pe piață muncii, regiunea are o r ată
de ocupare a forței de muncă (50,9% în 2003) departe de țintele Strategiei de la Lisabona43.
Există un important deficit de calificări, doar 9,8% din populația de 25 -64 de ani având
42 www.nord -vest.ro , data acces ării: 02.07.2018
43 www.mmuncii.ro , data acces ării: 02.07.2018
49
educație superioară. Situația este înrăutățită și de abandonul școlar ș i de nivelul scăzut al
învățământului continuu. Regiunea se confruntă cu o evoluție demografică negativă, cu
speranța de viață sub media națională (70,2 ani), cu nivel ridicat al migrării externe, în
special a forței de muncă înalt calificate. Nivelul de t răi cuantificat prin PIB/locuitor în
termeni de paritate de cumpărare este de 27% din media UE15.
Atractivitatea regiunii este amenințată de creșterea poluării apei, aerului și solului.
Poluarea accidentală, cu impact semnificativ asupra mediului, în part icular deversarea de
substanțe toxice în pânză de apă freatică, amenințările de mediu globale, obligă Regiunea să
investească mai mult, în perioada imediat următoare, în managementul mediului. În urmă
analizei opțiunilor strategice de dezvoltare a Regiunii , această a optat pentru un model de
dezvoltare policentrică (o politică de dezvoltare susținută de o rețea de localități care au rol
de poli de dezvoltare), ce pune accentul pe creșterea economică prin specializarea
funcțională a teritoriului.
În ce priv ește dezvoltarea policentrică a apărut astfel, necesitatea consolidării
potențialului de antrenare al municipiilor reședințe de județ (Baia Mare, Bistrița, Cluj,
Oradea, Satu Mare, Zalău), precum și necesitatea consolidării și / sau creșterii potențialului
de antrenare a unui minim de alte nouă orașe, care la sfârșitul perioadei de programare să fie
clasificate pe un rang superior celui actual. Dezvoltarea acestora trebuie să țînă cont, în mod
special de specializarea funcțională, sectorială ateritoriilor d in aria de influență. Se constată
că ultimii 8 ani au adus orașului Oradea, prin concentrare pe infrastructură, modernizare și
occidentizare un grad ridicat de potențial turistic. În acest sens, au fost dedicate zeci de
proiecte care au dus la transformare a municipiului într -un oraș inteligent, investiții în parcuri
industriale ori folosirea bugetării participative – sunt câteva dintre motivele pentru care
Oradea crește în ochii oamenilor de afaceri. Iar acest lucru este confirmat de locul important
în top orașe de investiții din Europa44. Totuși, municipiul nu este scutit de probleme. Printre
acestea: sistemul vechi de termoficare, salariile mici ori lipsa specialiștilor45.
44 Oradea ocupă locul 8 în topul Forbes al celor mai bune orașe pentru investiții din România
45 https://www.digi24.ro
50
3.2. Analiza SWOT 2014 -2020 -2030
Strategia de dezvoltare propusă pentru Regiunea Nord -Vest pentru perioada 2014 -2020 –
2030 se bazează pe rezultatele analizei SWOT și pe nevoile și provocările, care au putut fi
identificate în această analiză. De asemenea are în vedere viziunea și obiectivele identificate
la nivel regional pe termen lung, precum ș i orientările de la nivel european și național. În
ceea ce privește aspectele metodologices -a adoptat orientarea europeană bazată pe
concentrarea tematică a resurselor și orientarea că tre rezultate și impact, ca răspuns la
principalele provocări identific ate.
Conform logicii de intervenție promovate la nivel european pentru perioada 2014 -2020 –
2030 , strategia se structurează pe următoarele nivele de intervenție: obiectiv general,
priorități și priorități de intervenție, pentru care s -au stabilit obiective specifice, respectiv
acțiuni orientative. Fiecare prioritate corespunde mai multor Obiective Tematice Europene.
Puncte Tari
-bogăția și diversitatea resurselor
naturale, ale solului și subsolului
(terenu ri agricole, păduri, ape dulci,
miner ale și cu proprietăți curative,
potențial de producere a energiei solare,
eoliene, din biomasă agricolă și
forestieră, minereuri metalifere și metale
prețioase, materiale de construcții, etc.);
– potențial turistic deosebit, mai ales în
turism balnear -curativ și de agrement
acvatic, turism montan și hibernal, dar și
cultural, religios, etnografic, de afaceri și
evenimente etc.;
-regiunea Nord -Vest (Transilvania de
Nord) are o poziție strategică în context
național și regional, fiind situată la
intersecția axelor nord -sud și est -vest, o
poartă de intrare dinspre UE, dar și din
afara UE;
-existența la nivel regional a unor
sectoare de specializare, cu potențial Puncte Slabe
-disparitățile majore de dezvoltare
dintre mediul urban și cel rural, precum
și dintre marile centre urbane și cele
mici și mijlocii, însoțit e de o tendință de
dezurbanizare;
-relativa izolare a regiunii față de
coridoarele pan -europene de transport
și rețeaua TEN -T centrală, lipsa unor
autostrăzi, drumuri expres și căi ferate
rapide, care să asigure legătura cu polii
urbani din alte regiun i și țări, precum și
conectarea la rețeaua TEN -T;
-gradul redus de modernizare al rețelei
de drumuri, mai ales a celor județene și
locale/comunale, și de căi ferate,
precum și lipsa unor terminale
intermodale pentru transportul de
mărfuri;
-economia re gională este sla b
dezvoltată și puțin competitivă, în
context european și național, cu un
PIB/locuitor situat la 42% din media
51
competitiv ridicat demonstrat de
dublarea exporturilor regionale în ultimii
5 ani: industria alim entară, textilă și a
articolelor de îmbrăcăminte, lemn și
mobilă, industria autovehiculelor de
transport rutier, ITC, industrii creative,
materiale de constructii, precum și a
unor clustere funcționale în unele dintre
aceste sectoare;
-existența une i infrastructuri de sprijinire
a afacerilor relativ bine dezvoltate
(parcuri industriale) cu rol de atragere a
investițiilor străine directe;
-Cluj-Napoca este cel de -al doilea centru
universitar din România, ca mărime și
diversitate a ofertei educați onale,
dispunând și de o infrastructură de CDI
bine dezvoltată, în instituții de
învățământ și institute de cercetare;
– existența a doi poli urbani dinamici, cu
zone metropolitane în curs de
consolidare – Cluj-Napoca și Oradea;
-Cluj-Napoca este ce l de-al doilea centru
medical ca importanță din România, cu
un număr mare de institute de excelență
în domeniul bolilor cardiovasculare,
oncologiei, urologiei și transplantului
renal precum și cu un număr mare de
spitale generale și de specialitate.
U.E.-27, o productivitate de 25% din
aceasta și unul dintre cele mai reduse
niveluri medii de salarizare din
România, pe fondul p onderii ridicate a
sectoarelor cu valoare adăugată redusă
(agricultură și industrie);
-ponderea cheltuielilor cu CDI se
mențin e în jurul a 0,5% din PIB, de 4
ori sub ținta asumată prin Strategia
Europa 2020, iar colaborarea dintre
mediul de afaceri și cel de CDI este
deficitară, în condițiile unei culturi
deficitare a inovării și a colaborării
slabe dintre mediul de afaceri și cel din
CDI;
-practicarea unei agriculturi de
subzistență, pe parcele mici, cu
mijloace tehnice rudimentare, în lipsa
unor lanțuri de furnizare și grupuri de
producători de mari dimensiuni;
-accesul dificil la servicii de educație și
sănătate de calitate în mediul rural, rata
ridicată de abandon școlar în unele
zone ale regiunii;
-infrastructura tehnico -edilitară
deficitară, mai ales în mediul rural și în
orașele mici;
-migrația masivă a forței de muncă, în
special a celei calificate, în străinătate,
inclusiv manifestarea fenomenului de
„brain -drain”;
-continuarea fenomenului de migrație
externă, mai ales în rândul forței de
muncă înalt -calificate (specialiști din
domeniul medical, educațional, al
cercetării -dezvoltării, etc.);
-concurența în atragerea de investitori,
turiști și locuitori din partea altor poli
52
Oportunități
-aderarea României la Spațiul Schengen;
-disponibilitatea finanțărilor
nerambursabile din fonduri europene
pentru o sferă largă (prea largă) de
intervenții/investiții;
-finalizarea procesului de desce ntralizare
și regionalizare; urbani din țară și străinătate
(București,Budapesta,Viena, Timișo ara,
etc.);
-scăderea demografică și îmbătrânirea
accentuată a populației, mai ales în
mediul rural și în orașele mici;
-amplificarea fenomenelor de sărăcie și
excluziune socială, mai ales în
comunitățile de romi urbane și rurale,
inclusiv segregare u rbană, în unele
cartiere din marile orașe;
-administrațiile publice locale au o
capacitate instituțională, financiară și
de planificare redusă, cooperarea inter –
instituțională este deficitară, iar gradul
de satisfacție al cetățenilor în privința
serviciilor publice se menține la un
nivel scăzut, administrațiile neavând
preocupări sistematice pentru lupta
contra corupției;
-lipsa actualizării documentațiilor de
amenajare a teritoriului și necorelarea
între documentațiile de amenajare a
teritoriul ui / urbanism și cele privind
planificarea strategică;
-rata de ocupare este scăzută la nivel
regional față de media națională;
-valorificarea insuficientă a resurselor
turistice;
-degradarea mediului natural.
Amenințări
-cadrul legislativ și instit uțional
complex, instabil, inflexibil, necorelat
(mediu, agricultură, urbanism și
amenajarea teritoriului, economie și
fiscalitate, energie, etc.);
-creșterea concurenței din partea
produselor din import sau din alte
regiuni ale țării;
53
-accentuarea procesului de integrare
europeană a spațiului ex -sovietic (cu
precădere a Moldovei);
-modernizarea infrastructurii de
transport de la nivel național și creșterea
accesibilității la polii urbani și economici
din E uropa și din afara continentului și la
piața unică europeană, cea mai mare din
lume;
-dezvoltarea sectorului TIC și creșterea
numărului de utilizatori (populație și
întreprinderi) ai Internetului;
-creșterea cererii mondiale pentru
produse agroalimentar e, cu precădere
pentru cele ecologice și tradiționale;
-creșterea interesului populației active și
al autorităților pentru educație și
învățarea de -a lungul vieții;
-existența, la nivelul U.E., a unui cadru
legislativ și a susținerii politice și
financ iare favorabil pentru sectoare
emergente precum energia regenerabilă,
industriile culturale și creative, bio și
nano -tehnologii, etc.;
-creșterea puterii de cumpărare a
populației;
-creșterea procentului din PIB alocat
investițiilor Statutul de Capitală
-creșterea concurenței din partea
produselor din import sau din alte regiuni
ale țării;
-creșterea prețurilor la factorii de
producție și scăderea competitivității
României ca destinație de investiții,
precum și a produselor românești pe
piețele externe;
-cadrul legislativ și instituțional
complex, instabil , inflexibil, necorelat
(mediu,agricultură,urbanism și
amenajarea teritoriului, economie și
fiscalitate, energie, etc.);
-cizibilitatea redusă a României pe plan -creșterea prețuril or la factorii de
producție și scăderea competitivității
României ca destinație de investiții,
precum și a produselor românești pe
piețele externe;
-creșterea presiunii antropice asupra
mediului înconjurător și biodiversității;
-menținerea subfinanțării proiectelor de
investiții și a unor sectoare de servicii
publice de la bugetul de stat (cultură,
sănătate, educație, etc.);
-sprijin insuficient pentru dezvoltarea
sectorului IMM;
-vizibilitatea redusă a României pe plan
internațional;
-lipsa investiți ilor în cultura inovării în
rândul publicului larg și al managerilor
de întreprinderi;
-menținerea unui nivel ridicat de
percepție a corupției și birocrației, la
nivelul administrației publice centrale
și locale;
-perpetuarea ef ectelor crizei globale la
nivel național, european și internațional,
cu efecte negative asupra fluxurilor
comerciale și de investiții;
-proces de descentralizare și
regionalizare amânat;
-menținerea dificultăților de accesare a
finanțărilor nerambursabile din fonduri
europene din actuala perioadă de
programare;
54
internațional;
-lipsa investițiilor în cultura inovării în
rândul pu blicului larg și al managerilor
de întreprinderi;
-creșterea presiunii antropice asupra
mediului înconjurător și biodiversității;
-menținerea subfinanțării proiectelor de
investiții și a unor sectoare de servicii
publice d e la bugetul de stat (cultură,
sănătate, educație, etc.);
-sprijin insuficient pentru dezvoltarea
sectorului IMM;
-menținerea unui nivel ridicat de
percepție a corupției și birocrației, la
nivelul administrației publice centrale și
locale;
-perpetuarea efectelor crizei globale la
nivel național, european și internațional,
cu efecte negative asupra fluxurilor
comerciale și de investiții;
-proces de descentralizare și
regionalizare amânat;
-menținerea dificultăților de accesare a
156Europeană a Tineretulu i în 2015 și
candidatura Municipiului Cluj -Napoca
la cel de Capitală Culturală Europeană în
2021.
Bioeconomia, t ehnologii informaționale și de comunicații, spațiu și securitate, Eco -nano –
tehnologii și materiale avansate, s ănătate (do meniu prioritar național), sunt d omeniile de
specializare inteligentă stabilite la nivel național, dar care au fost identificate și la nivel
regional .
Acestea asigură o poziționare bună pe piețele europene a produselor regionale dar și
economice regionale vizate de domeniile de specializare inteligentă și care sunt: agricultura
și indu stria alimentară, producți a de mobilă, electronică și automatizări, mecatronică ,
producția de utilaje și echipament, serviciile de sănătate, serviciile IT&C, energia, turismul,
55
construcțiile verzi și industrii le creative. Regiunea dispune de un valoros cap ital uman,
sistemele de educație a adulților, care s -au dezvoltat semnificativ în ultima perooadă, de
formare continuă a adulților și învățământul universitar fiind recunoscute la nivel
internațional.
Cetățenii din regiunea în discuție se disting prin men talitatea lor inovativă și incluzivă.
Nivelul ridicat al calității vieții (un PIB regional de 75% din media euro peană) face din
Transilvania de Nord una dintre destinațiile preferate de investitori șituriști în Europa
Centrală și de Est.
3.3 Proiecte de s ucces în regiunea Nord -Vest
Raportul de Evaluare Ex -Post46 a arătat că in ceea ce priveste fondurile alocate pe regiuni,
cel mai ridicat nivel de finantare s -a înregistrat in cazul regiunilor Nord -Vest 20,7% si S ud-
Est 20,3% iar cel mai redus î n regiunile Sud Vest Oltenia 5,0% si Bucureș ti-Ilfov 5, 4%.
Nivelul finanță rii a fost în total de 20.912.273 euro pe tara; 4.323.649 euro pe regiunea Nord –
Vest47.
Cea mai înalta a indicatorului (peste medie), la nivelul tuturor proiectelor finalizate din
cadrul componenț ei DRU, s -a înregistrat în cazul proiectelor derulate în regiunilor Nord –
Vest 89% și București -Ilfov 87,5%, iar cea mai redusă în Sud -Est 81,6%. Pe tipuri de
organizații (la nivelul eșantionului evaluat), capacitatea cea mai ridicată de absorbție s -a
înreg istrat în cazul proiectelor promovate de companii – aproape 87% față de 85% alte
organizații.
Un proiect interesant și de amploare este cel referitor la un cluster. Proiectul a fost finanțat
din Programul Interreg IVC, obiectivul principal al acestuia fiin d constituirea și dezvoltarea
unui cluster în domeniul energiilor regenerabile prin atragerea de agenți economici care
activează în domeniu, precum și a centrelor de cercetare și a universităților care derulează
activități de cercetare în sectoare de inter es, alături de autorități publice care contribuie la
elaborarea și implementarea de politici și strategii în domeniu, asociații profesionale și
46 http://www.adrnord -vest.ro,data acces ării: 02.07.2018
47 www.adrnord -vest.ro , data acces ării: 02.07.2018
56
sectoriale, instituții financiar -bancare, centre de transfer tehnologic și oficii de legătură cu
industria.
Două proiecte au fost recent finalizate prin finanțarea prin programul Phare CES 2004 –
2006 (componentă Dezvoltarea infrastructurii regionale48).
„Creșterea valorii potențialului balnear al lacurilor sărate din regiunea Nord -Vest” –
proiect realizat de Consili ul Local Dej (cost total eligibil 3.950.206 euro) și „Creșterea
atractivității turistice a zonei cu potențial balnear – Lacurile sărate – Zona Durgau – Valea
Sărată și Salina Turda” – proiect realizat de Consiliul Local Turda (cost total eligibil
3.788.497 euro).
Conform Hotărârii Consiliului pentru Dezvoltare Regională (CDR) nr. 209/14 decembrie
2004, printre proiectele regiunii Nord -Vest propuse spre finanțare pe aceeași componentă
din cadrul Phare CES 2004 -2006, se mai numără: „Șosea ocolitoare cu acces din DN1F/E
81 în DJ 191 pentru devierea traficului din municipiul Zalău” – proiect realizat de Consiliul
Local Zalău (cost total eligibil 8.870.538 euro); „eRBN – Rețea Regională pentru
Incubatoare și Promovare a afacerilor de tip IMM, din Regiunea Nord -Vest” – proiect
realizat de Consiliul Local Baia -Mare (cost total eligibil 6.200.000 euro); „Parcul balnear în
Regiunea de Nord -Vest, locațiile Tășnad, Beltiug, Marghita” – proiect realizat de Consiliul
Județan Satu -Mare (cost total eligibil 2.802.375 euro).
Aceste două proiecte au fost realizate în concordanță cu proiectele regionale strategice și
vor conduce la revigorarea turismului balnear în regiune precum și a mediului economic
regional. Ultimele trei proiecte se află în diferite stadii de pregătire, b ugetele fiind
estimative.Suma totală alocată regiunii Nord -Vest pe programul Phare CES 2004 -2006,
componentă Dezvoltarea infrastructurii regionale, este de 15,35 milioane euro (în costul total
eligibil sunt incluse contribuții din 3 surse: Phare, din Fondu l Național, și contribuția
proprie).
În 2007, pe domeniul formării profesionale, dintr -un număr de 1.044 cursuri de formare
realizate, în regiunea Nord -Vest au fost derulate 328 și numai regiunile Nord -Vest și Sud –
Est au realizat în proporție de 100% curs ruile de formare angajate. De asemenea, peste 500
48 http://www.adrnord -vest.ro ,data acces ării: 02.07.2018
57
de persoane din regiunile de Vest și Nord -Vest ale țării au participat la cursuri de
administrarea afacerilor, sau antreprenoriat, iar planurile de afaceri ale altor 35 de persoane
vor primi finanțări de până la 25.000 de euro fiecare, prin intermediul proiectului
”Dezvoltarea spiritului antreprenorial și a competențelor manageriale pentru a genera un
număr crescut de afaceri -NewBiz”49.Proiectul este realizat de Academia de Studii
Economice (ASE) din Bucure ști, în parteneriat cu Asociația Pactul Regional Nord -vest
pentru Ocuparea și Incluziune Socială (PROIS -NV), acesta fiind cofinanțat din Fondul
European prin Programul Opreațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU).
Proiecte în domeniul infras tructurii au cunoscut de asemenea finalizari de success. La
nivelul regiunii Nord -Vest s -au reabilitat și modernizat aproape 530 de kilometri de drumuri
județene și 60 de kilometri de drumuri din orașe. În topul fondurilor obținute prin această
axă se află și primăria Dej, care a modernizat 23 de străzi cu ajutorul banilor primiți de la
Uniunea Europeană.
49 http://www.adrnord -vest.ro ,data acces ării: 02.07.2018
58
Concluzii
Prezervarea calității mediului înconjurător, este una din premisele importante de la care
se pornește în domeniu l dezvoltării durabile , însă aceasta se află în strânsă legătură cu alte
domenii – așa cum am reușit să expun în studiul de față.
Domeniul dezvoltării durabile s -a extins acum și la preocuparea pentru dreptate și echitate
între state, nu numai între genera ții și indivizi , conceptul de dezvoltare durabilă extinzându –
se condiderabil și asupra valorilor care stau la baza unei societăți de evoluție .
Studiul de față a reușit să parcurgă a specte precum : protecția mediului, cu indicarea de
măsuri care să permită c reșterea economic ă dar să prevină impactul negativ asupra mediului;
echitatea și coeziunea socială, cu măsurile aferente ce trebuies c luate în obținerea de
rezultate , aspect e privind diversitatea culturală, egalitatea de șanse și combaterea
discriminării d e orice natură ; prosperitatea economică, prin promovarea cunoașterii, inovării
și competitivității pentru asigurarea unor standarde de viață ridicate și unor locuri de muncă
abundente și bine plătite; îndeplinirea responsabilităților internaționale ale UE prin
promovarea instituțiilor democratice în slujba păcii, securității și libertății, a principiilor și
practicilor dezvoltării durabile pretutindeni în lume reprezintă obiectivele la care să se
raporteze țările aparținând Uniunii Europene.
Lucrarea de faț ă a reușit să analizeze , de asemenea, provocarile apărute în problematica
dezvoltă rii durabile economice în context româ nesc, national și regional , orizonturi de
dezvoltare 2014 -2020 -2030, precum și mijloacele de implementare, monitorizare ș i
raportare a r ezultate lor dezvoltă rii durabile.
În ceea ce privește rezultatele obținute până acum, România a reușit să atingă obiectivele
dezvoltării durabile parțial, pe anumite segmente cum ar fi performanța macroeconomică ,
care a crescut , în ciuda concurenței intern aționale . De asemenea se poate constata c reșterea
Produsului Intern Brut (PIB) cu un ritm mediu anual de peste 7,2% pe anumite segmente.
În domeniul transporturilor evoluțiile recente din România indică tendințele de creștere,
ceea ce ne situează lângă media UE (78,1% în 2016 ). Analiza productivității resurselor
59
consuma te în activitățile de transport și depozitare în perioada 2005 -2012 arată că valoarea
adăugată brută a crescut cu 43,6%.
Ponderea cheltuielilor pentru sănă tate a crescut progresiv de la 4 ,6% din PIB în 2010 la
5% în 2012 și 5,5% în 2014 , din care circa 80% prin sistemul asigurărilor de sănătate;
cheltuielile de la bugetul de stat au fost, de asemenea majorate .
Calificarea și recalificarea, potrivit noilor exigențe ale pieței naționale a muncii și
cerințelor de competitivitate în Piața Unică a UE, a unui număr de 1,65 milioane persoane,
echivalent cu 18% din to talul populației ocupate în 2016 . Va fi nevoie de eforturi susținute
chiar și pentru atingerea țintei asumate în cadrul Obiectivelor Mi leniului astfel ca, până în
2030 , copiii din mediul rural să finalizeze ciclul complet de învățământ primar și gimnazial
în proporție de cel puțin 95%. În aceste condiții, accentul principal al ansamblului de politici
și acțiuni care se vor realiza până în a nul 2020 se va pune pe menținerea și accelerarea
tendințelor deja conturate pentru recuperarea decalajelor față de nivelul actual de
performanță al celorlalte state membre ale UE .
Sunt mute obiective de atins, iar unele s -ar putea doar să se apropie de ind icatorii propuși,
însă, din aproape în aproape, prin implicare, evoluția iși poate face loc.
Țara noastră s -a angajat să implementeze ob iectivele de dezvoltare durabilă la nivel
național prin revizuirea Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă – Orizont uri 2013 – 2020
– 2030 (SNDD) . La nivelul MDRAPFE, a fost elaborată Strategia de Dezvoltare Teritorială
a Româ niei (SDTR ) care se ocupă de diversitatea domeniilor abordate prin strategie pentru
atingerea celor 17 ODD aferente Agendei 2030 .
Sugerez ca î n ve derea asigurării unei implicări efective, transparente și influente a
societății civile în procesul de implementare și monitorizare a Strategiei Naționale pentru
Dezvoltare Durabilă este necesar ca instituția Consiliu lui Consultativ pentru Dezvoltare
Durab ilă, să urmărească anumiți indicatori și să propună recomandări de acțiune , în mod
susținut și responsabil .
Subiectul tratat în lucrarea de față, abordat cu toate străduințele, este doar o încercare
timidă în ra port cu tema atât de vast ă și cu tot ce presu pune dezvoltarea durabilă și
implicațiile sale .
60
Bibliografie
Cărți:
1. Androniceanu Armenia, Management public , Editura Economic ă, Bucureș ti, 1999
2. Dobrotă, Niță , Economie politică , Editura Economică, București, 1997
3. Ion A. Popescu, Aurelian A. Bondrea , Mădălina I. Constantinescu . Dezvoltarea durabilă:
O perspectivă românească. Editura Economică, București, 2005
4. King, Alexander; Schneider, Bertrand . Prima revoluție globală, Editura Tehnică,
București, 1993
5. Maynard, Herman Bryant Jr.; Mehrtens, Susan E., Al Patrulea Val , Editura Antet,
București, 1997
Reviste, Hotărâri, Nor me, Statistici :
1. Antreprenoriatul în România, Raportul de țară 2010, Monitorul Antreprenoriatului
Global
2. Declarația asupra Mediului și Dezvoltă rii, Rio de Janeiro, 1992
3. HOTĂRÂRE nr. 1. 460 din 12 noiembrie 2008, pentru aprobarea Strategiei naționale
pentru dezvoltare durabilă – Orizonturi 2013 -2020 -2030
4. Indexul European al Capitalului Uman, Consiliul Lisabona, 2007
5. INS, 2015
6. Statistici Eurostat
Site-uri Web:
1. http:// legislatie.just.ro
2. http://comunitatedurabila.ro
3. http://success -romania.ro
4. http://www.acad.ro
61
5. http://www.adrnord -vest.ro
6. http://www.agir.ro
7. http://www.mmediu.ro
8. http://www.mmediu.ro
9. http://www.scritub.com
10. http://www.utgjiu.ro
11. http://www.utgjiu.ro
12. https://lege5.ro
13. http:// oldsite .edu.ro
14. http:// strategia.cndd.ro
15. http:// adrnord -vest.ro/
16. http:// insse.ro
17. http:// mediafax.ro
18. http:// mmuncii.ro
62
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Introducere… … …3 [605142] (ID: 605142)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.