RECONFIGURAREA EXTREMEI DREPTE ÎN EUROPA SECOLULUI XXI Coordonator științific: Lector univ. dr. Ciprian BOGDAN Absolvent: Amalia -Crina POP CLUJ… [605121]

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI
FACULTATEA DE STUDII EUROPENE

RECONFIGURAREA EXTREMEI DREPTE ÎN
EUROPA SECOLULUI XXI

Coordonator științific:
Lector univ. dr. Ciprian BOGDAN Absolvent: [anonimizat]
2015

CUPRINS

INTRODUCERE 2
Argument 2
Metodologia cercetării 3

Cap.1. Terorismul – amenințare asimetrică la adresa securității naționale 6
1.1. Noțiunea de terorism 8
1.2. Aspecte privind evoluția terorismului 11
1.3. Caracteristicile terorismului contemporan 14
1.4. Tipologia acțiunilor teroriste 21
1.5. Scopurile terorismului 25
Cap. 2. Transformarea și evoluția extremei drepte la început de sec XXI. 27
2.1. Delimitări conceptuale 27
2.2. Dezvoltarea și evoluția extremismului de dreapta 30
2.3. Tipologii și materializare ideologică 32
2.4. Extremismul de dreapta la începutul secolului XXI pe scena europeană 36
2.5. Radicalizarea extremei drepte și emergența manifestărilor violente după 2000 39
Cap. 3. Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta
3.1. Manifestul lui Breivick – valori și motivație 44
45
3.2. De ce a reușit Breivik? 51
3.3. Legătura cu cultura scandinavă și premisele motivaționale ale atacurilor 54
3.4. Extrema dreaptă veche vs. Extrema dreaptă nouă – analiză 59
3.5. O nouă abordare a extremismului de dreapta – contra -jihadismul 62
3.6. Perspective generale asupra fenomenului 65
CONCLUZII 66
BIBLIOGRAFIE 69

Amalia Crina Pop Introducere

INTRODUCERE

A. Argument

Transformările politice și sociale din ultimele decenii au readus în actualitate
viziuni și principii care nu se mai aflau în atenția publicului larg. Accesul la internet și
la tehnologie în general au făcut ca adepții unor principii politice aflate într -un con de
umbră sau adoptate de comunități disparate de indivizi să se reunească în mediul on-
line și să își conjuge eforturile de afirmare.
Pe de altă parte, a utopromovat pe lista problemelor fundamentale ale actualității,
terorismul constituie o temă recurentă a studiilor sociologice, politologice și de
securitate. În ciuda numeroaselor abordări, complexul motivațional, cauzal și acțional
pe care acest substantiv abstract îl înglobează continuă să abuzeze evenimente și
evoluții deopotrivă tragice si imprevizibile. Sistemul social global se confruntă cu
probleme grave, ca dovadă stând crizele profunde – conflictul israeliano -palestinian,
războaiele din Siria și Libia, devastatoarele atentate teroriste din Rusia, Turcia, Spania – și efectele economico -sociale dezastruoase ale acestora. Ne aflăm într -o eră a
globalizării în care cultura occid entală este cea dominantă, iar mijloacele societății
inform aționale a u o extindere și o influență din ce în ce mai mare.
1
Mai mult, e voluțiile mediului de securitate la nivel internațional pot fi încadrate
într-o etapă distinctă, în care se remarcă reașez area relațiilor dintre state, organizații și
organisme internaționale, precum și dintre numeroși actori non -statali, cu influență la
nivel global. Modificările în curs de desfășurare sunt de cele mai multe ori lineare și
previzibile, decurgând din evoluți a naturală a mediului de securitate, alteori au
caracter imprevizibil sau discontinuu și sunt însoțite de o doză de incertitudine
semnificativă în ceea ce privește natura, amploarea și durata.
1 Marius Toma, Terorismul și mass -media: manipulare sau simbioză, București, 2006, p.3.
2

Amalia Crina Pop Introducere

Lucrarea de față se concentrează pe problematica terorismului c ontemporan,
abordând o viziune particularizată și orientată pe analiza unei tipologii specifice și
anume: terorismul politic fundamentat pe principiile promovate de extrema dreaptă.
Am considerat necesar un asemenea demers științific, deoarece cunoașterea
fenomenelor contemporane și a trend- urilor politice în raport direct cu manifestările
violente reprezintă un instrument indispensabil în orice intenție de explicare și
înțelegere a evenimentelor actuale. Mai mult, abordarea m aterializată poate fi utilizată
ca bază de pornire pentru cercetări ulterioare sau aprofundări suplimentare.
În acest sens, studiu de față se dorește a fi o abordare rela tiv completă a
extremismului de dreapta , subiectul ales datorându -se climatului actual, atât de
securitate cât și socio -politic, cât și faptului că trăim și ne desfășurăm bună parte din
activități în strânsă legătură cu evoluțiile internaționale . Mai mult, dependența dintre
lumea reală și cea virtuală, apărută și dezvoltată în ultima perioadă în societatea
informațio nală în care trăim, ne obligă să depunem eforturi din ce în ce mai consistente
pentru a identifica noile trend- uri politice și noile curente de opinie, dat fiind faptul că
majoritatea acestora se formează și se manifestă în faza incipientă în mediul on -line.

B. Metodologia cercetării

În cadrul lucrării de față ne- am propus un studiu asupra extremismului de
dreapta și terorismului, dată fiind dinamica contextului actual de securitate și
importanța celor două elemente pentru evoluția socio -politică regională și
internațională. În mod evident, literatura de specialitate s -a aplecat deja asupra acestor
concepte, depunând eforturi de teoretizare și analiză constatativă, alături de încercări
de previzionare, dar, orice demers de cercetare asupra subiectului este b ine-venit în
contextul în care dinamica actuală este greu de cuprins în timp real în cercetările academic. Ca atare, gradul de noutate al lucrării de față nu survine din subiectul însăși,
ci din perspectiva care o aduce asupra tematicii, reprezentând o baz ă de cunoștințe
pentru toți cei interesați de acest domeniu. Mai mult, imposibilitatea de a cuprinde toate aspectele subiectului, permite îmbunătățiri și dezvoltări ulterioare, ceea ce
facilitează evoluția întreg domeniului de cercetare asupra acestor conc epte.
3

Amalia Crina Pop Introducere

În demersul nostru, ne -am stabilit următoarele obiective de cercetare:
• Încadrarea teoretică a conceptului de terorism din perspectiva amenințării
asimetrice la adresa securității internaționale;
• Principalele caracteristici ale terorismului contempor an și tipologia
acțiunilor teroriste, alături de scopurile care primează în desfășurarea
acestui tip de activități;
• Încadrarea teoretică a conceptului de extremă dreapta, evoluția de- a
lungul istoriei și principalele principii promovate;
• Identificarea modalităților de manifestare a curentelor extremiste și
evoluția acestora în Europa secolului XXI;
• Analiza evenimentelor din Danemarca și stabilirea principalelor elemente motivaționale care au determinat organizarea și transpunerea planurilor în practică;
• Analiza principalelor viziuni expuse de Anders Breivik în manifestul său;
• Corelarea principiilor de extremă dreapta cu comportamente violente,
respective manifestări teroriste;
Iar ca ipoteze de cercetare am luat în considerare următoarele aspecte:
Viziu nile politice extremiste, cu precădere cele de dreapta își regăsesc
din ce în ce mai mulți adepți pe scena europeană;
Internetul și accesul la tehnologie a facilitat convergența intereselor
extremiștilor de dreapta și a furnizat suportul necesar pentru ca aceștia să
se organizeze în comunități virtuale transfrontaliere;
Tipologia celor care conduc și organizează atentate teroriste variază și cunoaște o creștere în ultimele decenii, apărând din ce în ce mai multe
situații de lupi singuratici care pun la cal e astfel de atrocități;
Astfel, pe baza celor expuse anterior am structurat lucrarea în trei capitole,
dintre care un studiu de caz, după cum urmează:
În cadrul capitolului întâi, intitulat Terorismul – amenințare asimetrică la
adresa securității naționale , realizează un cadru teoretic asupra acestei amenințări
4

Amalia Crina Pop Introducere

neconvenționale, aducând în discuție noțiunea de terorism, date privind evoluția
fenomenului, pricipalele caracteristici ale fenomenului terorist contemporan. Mai mult,
ne vom opri atenția a supra tipologiei acțiunilor teroriste, indentificând principalele
modele și redundanța lor. În ultima parte a secțiunii vom încerca o centralizare a scopurilor și raționamentelor care stau la baza activităților teroriste, pentru o mai bună
înțelegere a fen omenului și a îndeplinirii scopului deținut de acest prim capitol
Capitolul II aduce în prim plan o altă perspectivă, necesară demersului de față
și anume, întrunește sub titlul Transformarea și evoluția extremei drepte la început de
secol XXI, aspecte ce țin de delimitarea conceptuală a extremismului de dreapta,
perspective asupra apariției și evoluției gândirii politice de dreapta, alături de o
prezentare succintă a tipologiilor și materializărilor ideologice pe care le -a cunoscut
curentul. Mai apoi, am făcut referire la extremismul de drepata de pe scena europeană
la început de secol XXI, ca după aceea să identificăm tendințele de radicalizare și
principalele manifestări violente motivate de setul de principii analizat.
În fine, capitolul al treilea, de numit Anders Behring Breivik – o nouă abordare a
extremismului de dreapta aduce în prim plan cea mai semnificativă și recentă
manifestare teroristă fundamentată pe principiile extremei drepte în contextul evoluțiilor socio -politice de pe scena europeană di n ultimele decenii. Astfel, în cadrul
capitolului, care reprezintă și studiul de caz al lucrării, am făcut o analiză ideologică a
manifestului lui Breivik, în urma căruia am surprins principa lele valori și elemente
motiva ționale, ca mai apoi să ne concentr ăm pe legătura sa cu cultura scandinavă și cu
evoluțiile soc iale din zona în cauză.A m adus în discuție și contra -jihadismul, ca o
abordare recentă a extremismului de dreapta.

5

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

,,Terorismul este cea mai amplă și i morală formă de violență organizată.”
Paul Wilkinson

Capitolul 1

Terorismul – amenințare asimetrică la adresa securității naționale

Mediul de securitate actual este un mediu dinamic și imprevizibil. În ultimele
decenii o serie întreagă de noi amenințări și -au făcut apariția, impunând noi măsuri și
proceduri de contracarare la nivel internațional. Mai mult, necesitățile de securitate
rezultate au dat naștere unui p roces de colaborare prin care se încearcă satisfacerea
dorinței de securitate pentru toți actorii implicați.
Pornind de la înțelesul general, noțiunea de amenințare, în limba română, provine
din latinescul ,,minatio, -onis”2, aceeași bază etimologică avându -o și termenul francez
,,menace”, care s emnifică ,, o intenție ostilă vizând intimidarea”.3 Literatura de
specialitate evidențiază noțiunea, iar în studiile de psihologie ea este prezentată ca o
atitudine cu puternică încărcătură negativă, care are ca principal scop și se adresează în
mod direct afectivității individuale sau de grup și nu rațiunii celor vizați. De asemenea,
amenințarea ca acțiune, are la îndemână o gamă variată de procedee și tehnici care se
întind de la persuasiune la m anipulare. Astfel, în viziunea școlii anglo -saxone,
amenințar ea reprezintă o „ expresie a intenției de a impune dezavantaje sau atingeri unei
persoane prin mijloace de coerciție sau constrângere ”4, în timp ce dicționarele germane
o prezintă ca fiind ,, acțiunea de a pune pe cineva într -o situație periculoasă, sau ce va
care să pericliteze situația unei persoane” .5 Limba rusă consideră amenințarea ca fiind
2 Voichița Ionescu , Dicționar latin -român, Ediția a II -a , Editura Orizonturi, f.a., p. 132.
3 ***, Dictionaire de la Langue Francais e, Editura Alpha, Paris, 1995, p. 813.
4***, Webster’s Third New International Dictionary of the English Language Unabridged , vol. III, Editura
Merriane- Webster, 1993, p. 2382.
5***, Langenscheidts Grossworterbuch, Deutch als Fremdspache , Editura Varlag Enzyklopedie, Munchen,
1989, p. 125.
6

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

,,o acțiune psihică asupra unei persoane în scopul de a o pune să îndeplinească
cerințele stabilite de altcineva”.6
În România, a tât Dicționarul Explicativ al limbii române, cât și Micul dicționar
academic, ambele definesc termenul adus în discuție drept „ intenția de a face rău cuiva
(pentru a- l intimida sau pentru a obține ceva) ”7.
Definiția furnizată de dicționare și enciclopedii de specialitate reușește să
delimiteze conținutul noțiunii și îi prezi ntă înțelesul general. Astfel, având la bază
accepțiunea generală, definiția amenințării de natură politico -militară necesită unele
precizări suplimentare. Chiar dacă face referire la afec tarea directă a drepturilor
fundamentale ale statelor8 sau a sistemelor de securitate percepția transpunerii în
realitate a obiectivelor centrale ale actului de amenințare rămâne aceeași. Iau naștere în acest mod o serie de replici cu necesitatea concretă de a contracara eventualele efecte
nocive ale amenințării. Totuși, situația poate să degenerez e în cazul în care
supradimensionarea se face simțită. Poate astfel să rezulte o reacție în lanț,
incontrolabilă, în care binomul acțiune -reacțiune să se multipli ce până când sistemul ce
l-a generat se autodistruge .
Acest gen de reacție se identifică și poate fi, relativ simplu, generat de
amenințările asimetrice. Acestea reprezintă, conform eforturilor de definire,
„amenințarea reieșită din posibilitatea de a î ntrebuința mijloace sau metode diferite
pentru a lovi sau neutraliza punctele forte ale unui adversar exploatând slăbiciunile
sale în scopul de a obține un rezultat disproporționat ”.
9 În momentul de față
principalele amenințări asimetrice includ și terori smul, asupra căruia ne vom opri atenția
în rândurile ce urmează.

6 ***, Bolșaia Sovetskaia Enți clopedia, ed. II, vol. 43, Editura Științifică, Moscova, 1956, p. 636.
7 ***, Dicționar expricativ al limbii române , ed. II, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 33.
8 ,,Amenin țarea reprezintă atitudinea politică a unui stat, a unui grup de state sau a unei alianțe care sprijinite
de putere militară afectează suveranitatea și integritatea altor state,, în 1000 Stichworte zur Bundeswehr ,
Editura Verlag, E.S. Mitller & Sohn, Bonn , 1997, p. 34.
9***, Dictionnaire interarmees Francaise/Roumanian/Anglais de, Relations Internationales et Strategiques ,
Editura UNAp, București, 2004, p. 146.

7

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

1.1. Noțiunea de terorism

Terorismul este un fenomen destul de disputat, care a apărut de mult timp iar
datorită studiilor de specialitate publicate , am reușit să îl înțelegem. Încă d e la apariție,
terorismul a evoluat foarte mult , căpătând o nouă formă , mult mai profesionistă, mai
puternică, mai organizată și mult mai periculoasă datorită noilor tehnologii apărute,
toate acestea manifestându -se împotriva grupului vizat pentru ca teroriș tii să își atingă
scopul. În general terorismul este defin it ca ceva rău, ca o amenințare / acțiune violent ă,
care poate fi îndreptată către diferite ținte, sensul acestui termen fiind înțeles diferit de
la o persoană la alta, de la un grup la altul sau chiar de la un stat la altul. Terorismul
este bine plănuit pentru a înspăimânta, pentru a ucide, este organizat cu un anumit scop,
unul dintre acestea fiind cel de răzbunare, de distrugere a celui vizat.
Chiar dacă nu există o definiție acceptată în mod una nim, putem defini terorismul
ca o strategie violentă de luptă neconvențională, utilizată cu intenția de a atinge unele
obiective politice. Acest fenomen se bazează pe acte de agresivitate asupra unor indivizi neimplicați în mod direct în conflict , dar cu p otențial de presiune asupra propriei
conduceri, de exemplu: stat , organizații, categorii sociale sau grup de persoane civile.
10
În final scopul urmărit de teroriști este producerea unui efect psihologic generalizat atât
de panică cât și de intimidare, în i deea de a soluționa o „problemă” care nu poate fi
rezolvată prin mijloace democratice sau convenționale.
Departamentul de S tat al S.U.A. definește terorismul ca a fiind ” violența
premeditată, motivată politic și îndreptată împotriva unor ținte non -combat ante( civili
sau personal militar, care nu este înarmat ), provocată de grupuri subnaționale sau agenți clandestini, de obicei cu scopul de a influența o audiență ”.
11 De cealaltă parte,
pentru Departamentul de Apărare al aceluiași stat, terorismul reprezintă ” utilizarea
ilegală a violenței sau a amenințării cu violența , împotriva persoanelor fizice sau
proprietăților, cu scopul de a intimida guvernele și societățile, pentru a atinge obiective
politice, religioase sau ideologice.”12
10 Bruce Hoffman, Inside Terrorism, Ediția a 2 -a, Columbia University Press, Columbia, 2006, p.34
11 Philip Purpura, Terrorism and homeland security, Elsevier, 2007, p.14.
12 Ibidem.
8

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

Legea Națiunilor ( 1937) definește terorismul ca fiind reprezentat de ” toate actele
criminale îndreptate împotriva unui stat sau făcute ori planificate pentru a crea o stare
de teroare în m intea anumitor persoane sau a publicului larg.”13 În spiritul Rezolutiei
1373/2001 , Consiliul de Securitate al ONU (post 9/11) adoptă Rezolutia 1566/2004 care prevede prevenirea și sancționarea “actelor criminale, inclusiv împotriva civililor,
comise cu i ntenția de a cauza moartea sau rănirea gravă, sau luarea de ostatici, cu
scopul de a provoca o stare de teroare în rândul publicului general, a unui grup de persoane sau a unor anumite persoane, de a intimida populația sau a sili un guvern sau
o organizați e internațională să facă sau să se abțină de la a face ceva .”
14
De cea laltă parte NATO definește terorismul ca presupunând “ utilizarea sau
amenințarea cu utilizarea ilegală a forței împotriva indivizilor sau a proprietății în
tentativa de a forța sau intim ida guverne sau societăți cu scopul de a îndeplini obiective
politice, religioase sau ideologice . ”15, în tim p ce Consiliul Uniunii Europene, în anul
2002, a luat următoarea decizie în legătură cu definirea terorismului “ Fiecare stat
membru va lua măsurile necesare pentru a se asigura că următoarele delicte, definite în
conformitate cu legislația națională, care sunt comise intenționat de un individ sau un
grup împotriva unei sau mai multor țări, a instituțiilor sau cetățenilor lor cu scopul de a
intimida sa u de a le afecta grav sau a le distruge structurile politice, economice sau
sociale, vor fi pedepsite ca delicte teroriste . ”16
Tot americanii, în plus față de definițiile prezentate anterior, defineau terorismul
prin Legea Patrio t ca fiind totalitatea „ actelor periculoase pentru viața umană care se
produc cu încălcarea Codului Penal al Statelor Unite ale Americii sau al oricărui stat (din componenta SUA) .”
17 Partenerii britanici, prin Legea Terorismului, adoptată în
2001, considerau de natură teroristă oric e folosire violeței și amenințării pentru
atingerea unor obiective politice, ideologice sau religioase, precum și ” perturbarea sau
interferența serioasa în funcționarea unui sistem electronic ”.
13***, O.N.U., I nternational Legal Instruments to Counter Terrorism , prin site -ul web
http://www.un.org/terrorism/instruments.shtml , accesat la 15.05.201 5.
14 ***, O.N.U., Official Documents System of the United Nations , prin site -ul web http://daccess -dds-
ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N04/542/82/PDF/N0454282.pdf?OpenElement, accesat la 14.05.201 5.
15***, N.A.T.O., prin site -ul web http://www.nato.int/docu/stanag/aap0 06/aap -6-2008.pdf accesat la
15.05.2015 .
16Consiliul U.E. , Decizia cadru privind combaterea terorismului , accesată prin site- ul web http://eur –
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32002F0475:RO:HTML, la 12.05.2015 .
17 Departament of Justice, The USA Patriot Act , prin http://www.justice.gov/archive/ll/highlights.htm accesat la
12.05.2015 .
9

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

În România, Legea privind prevenirea și combaterea terorismulu i18, 535 din 2004
afirmă că ,, terorismul reprezintă ansamblul de acțiuni și/sau amenințări, care prezintă
pericol public și afectează securitatea națională, având următoarele caracteristici :
a) sunt săvârșite premeditat de entități teroriste motivate de c oncepții și atitudini
extremiste, ostile față de alte entități, împotriva cărora acționează prin modalități
violente și/sau distructive;
b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;
c) vizează factori umani și/sau factori material i din cadrul autorităților si
instituțiilor publice, populației civile sau a oricărui alt segment aparținând acestora;
d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populației, menit să
atragă atenția asupra scopurilor urmărite.”19
Tot același demers legislativ definește și noțiunile de entitate teroristă, terorist,
grup structurat, grupare teroristă și organizație teroristă. Astfel, o entitate teroristă este
reprezentată de acea ,, persoană, grupare, grup structurat sau organizație care: a)comit e
sau participă la acte teroriste, b)se pregăteș te să comită acte teroriste, c) promovează
sau încurajează terorismul și/sau d) sprijină sub orice formă teorismul.”20 Teroristul
este acea ,, persoană care a săvârșit o infracțiune incriminată de legile teroris mului ori
intenționează să pregătească, să comită, să faciliteze sau să instige la acte de
terorism.” De cealaltă parte, grupul structurat este ,, un grup care nu este format
aleatoriu pentru săvârșirea imediată a unui act terorist , nu presupune un număr
constant de membrii și nu necesita stabilirea , în prealabil a rolului acestora, sau a unei
structuri ierarhice ”, în timp ce gruparea teroristă este acel grup structurat mai mare de
două persoane, ce a luat ființă de o anumită perioadă de timp și care acți onează concertat
pentru comiterea de acte teroriste. În fine, organizația teroristă este acea ” structură
constituită ierarhic, cu ideologie proprie de organizare și acțiune având reprezentare atât la nivel național cât și internațional și care , pentru realizarea scopurilor specifice
folosește modalități violente și/sau distructive ”.
21
18***, Legea 535 /25 noiembrie 2004 , privind prevenirea și combaterea terorismului , publicată în Monitorul Oficial
nr.1161 din 8 decembrie 2004.
19 Ibidem.
20 Ibidem.
21 Ibidem.
10

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

Cu toate acestea, după cum observăm din gama variată de definiții prezentate
anterior, nu s -a reușit ajungerea la o definiție unanim acceptată și asta deoarece, natura
teroris mului este atât de diversă și cunoaște o evoluție atât de rapidă încât este imposibil
să fie inclusă/cuprinsă într -o singură definiție.

1.2 Aspecte privind evoluția terorismului

Cu toate că, la prima vedere, fenomenul terorist lasă impresia că este de natură
recentă, rădăcinile și punctul de pornire sunt adânc ancorate în trecutul istoric.
Cercetătorii consideră că terorismul a apărut înca din antichitate, dar acesta a renăscut în
Evul Mediu prin intermediul unui ordin islamic dizident și secret, ,,Asasinii”, activ în secolele XII și XIII. Acesta grupare de musulmani fanatici, care adesea acționau sub
influența drogurilor, era folosită de către conducatorii ei spirituali pentru a r ăspândi prin
violență și crimă spaima în rândul ,,necredincioșilor”.
22
Termenul de terorism, în accepțiunea sa modernă, s -a impus în timpul Revoluției
Franceze, când Robespierre a declarat supremația legii teroriste. Astfel în perioada cuprinsă între martie 1793 și iulie 1794, iacobinii au procedat la suprimarea tuturor
opozanților, teroarea fiind privită ca o met odă de eliminare a indezirabililor regimului.
Folosirea premeditată a terorii a devenit o metodă de legitimare a unui guvern minoritar
și de justificare a menținerii sale la putere. În timpul „Domniei Terorii„ au fost arestați
aproximativ 350.000 de oame ni, dintre care 17.000 au fost judecați oficial de 'tribunalele
poporului' și executați
23.
Începând cu sfârșitul secolului trecut, termenul de terorism a început să fie
asociat cu violența și teroarea premeditată antistatală, sub impactul proliferării unor
organizații secrete al căror scop era răsturnarea ordinii social -politice din diferite
regiuni, cum ar fi organizațiile antițariste ruse, precum și cele de eliberare națională
ințiate de irlandezi, andaluzi, polonezi etc. .
22 Hyams Edward, Terrorist and Terrorism , London, 1990, p.82.
23 Mihai Hotea, Terorismul și violența simbolică , în Revista de Geopolitică, anul III, nr. 12., Editura Top Forn,
pp. 79- 85.
11

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

Atacurile teroriste de la 11 se ptembrie au dat naștere unui articol scris de
Rapoport24, publicat în 2001, prin care se subliniază faptul că terorismul a evoluat în
etape, fiecare etapă reflectând circumstanțele sociale, politice și tehnologice ale vremii
sale. În ciuda explicațiilor fur nizate de material asupra evoluției terorismului, unele
aspecte rămân nelămurite. Totuși, nici una dintre aceste etape nu este perfect unică, deoarece fiecare implică o evoluție graduală, în care organizațiile teroriste trebuie să-și
organizeze activitățile pe baza informațiilor și a bagajului tehnologic moștenit de la predecesorii lor. Este constatată de -a lungul istoriei capacitatea teroriștilor de a învăța
din trecut și în ciuda faptului că percepția asupra luptei duse de -a lungul anilor este una
liniară , aceștia au demonstrată, nu o dată, o înțe legere aprofundată a structurilor sociale
și a impactului avut asupra grupărilor marginale, ce o depășește cu mult pe cea a simplului activist politic sau economic. Altfel spus, terorismul are un efect auto –
educ ativ și cunoaște o evoluție graduală.
25
Ca atare, în urma fiecărui atac, chiar și nereușit, sunt oferite și furnizate un set de
parametrii extrem de valoroși pentru alte structuri existente sau pentru cele viitoare. Pe baza acestora următorii teroriști îș i pot gândi și planifica acțiunile, având deja un punct
de plecare important și anume, experiența. La urma urmei, terorismul este o activitate la care indivizii apelează pentru atingerea unor scopuri politice, rațiunile economice sau
sociale fiind pozițion ate pe locuri secunde. De -a lungul istoriei, trecutul ne
demonstrează că teroriștii nu au avut întotdeauna bine delimitate seturi de obiective
politice, în mai multe cazuri, autorii fiind mai siguri că luptă împotriva a ceva, decât că
luptă pentru ceva. C a dovadă stă episodul în care prin terorism s -a luptat împotriva
procesului de colonizare, părțile care se află în război nefiind sigure de construcția ce va
fi impusă după ce cea existentă va fi scoasă din funcțiune.
Un alt exemplu în acest sens este lu pta teroristă dusă de grupările anarhiste
rusești în perioada anilor `70-`80 din secolul XIX, care se baza pe respingerea politicii
de exploatare condusă de regimul țarist a lui Alexandrul al II -lea
26. Ceea ce ei
propuneau în schimb din punct de vedere soci etal era o construcție utopică, construită pe
politici egalitariene și de libertate totală, ceea ce era imposibil și deosebit de greu de implementat. Făcând referire la activitățile teroriste ale grupărilor marxiste din Europa
24 David Wright -Neville, Dictionar de terorism , C.A. Publishing, Cluj Napoca, 2010, p.11.
25 David Wright -Neville, Dictionar de terorism , CA Publishing, Cluj Napoca, 2010, pp. 10- 12.
26 Ibidem.
12

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

de Vest în perioada anilor ` 60 (Baader -Meinhof din Germania, Brigăzile Roșii din Italia
sau Action Directe din Franța), Ivianski considera că a fost ,, strigătul asurzitor al celor
striviți sub roata industrializă și modernizării ”27, neavând o viziune clar definită asupra
a ceea ce ar trebui să fie societatea în schimb. Similar, astăzi, violențele de natură
teroristă promovată de Al`Qaeda urmează același model și raționament, fiind justificate
ca răspuns la regimurile asuprite din lumea musulmană și la relațiile economice și
militare di n Vest care le susțin.
Unul dintre cercetătorii fenomenului, Gerges, sublinia în 2005, că strategia
acestei organizații este aceea de a ataca inamicul de aproape cât și atacarea inamicului
de departe, Al`Qaeda având o viziune mult mai clară asupra regimu lui politic cu care nu
este de acord, decât asupra tipului de societate pe care o dorește în schimb. Toate
acestea demonstrează faptul că, deși modul de acțiune a evoluat date fiind schimbările
aduse de tehnologie, există un model de continuitate de -a lung ul istoriei fenomenului
terorist28.
Astfel, primul exemplu în acest sens ar fi faptul că, în permanență terorismul a
fost o formă de teatru politic în care personajul violență a avut un rol bine regizat, cu scopul de a atrage simpatia spectatorilor. Publi cul țintă era acela format din cei
considerați inamici și a căror comportament se dorea a fi schimbat prin frică. De exemplu, în cazul zeloților grupul de spectator era format din autoritățile romane și
susținătorii acestora. Un al doilea public vizat este format din cei care simpatizează cu
cauza teroristă, nefiind implicați în mod direct în activitățile violente. Violența utilizată
este menită să atragă atenția și să inspire elemente din public să se alăture luptei.
Un alt exemplu de continuitate istorică evolutivă este reprezentată de relația
primară dintre violență și tehnologiile distructive ce se găseau în fiecare perioadă .
Adepții terorismului au dat dovadă de o adaptare perfectă la noile tehnologii, fiind capabili să -și manifeste ura și pornirile v iolente prin metode noi și ingenioase din
perspectivă tehnologică
29.
Cu toate acestea, ultima perioadă a relevat faptul că predispoziția de a comite
acte de violență s -a schimbat. Chiar dacă teroriștii devin din ce în ce mai bine pregătiți
27 Ibidem.
28 Ioan Maxim , Terorismul, cauze, efecte și măsuri de combatere, Editura Politică, București, 1989, p .64.
29 David Wright -Neville, Dictionar de terorism , CA Publishing, Cluj Napoca, 2010, pp. 14.
13

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

în ceea ce prive ște utilizarea tehnologiilor modern e pentru a cauza un număr cât mai
mare de victime, se ezită folosirea potențialului distructiv maxim al instrumentelor
utilizate. Astfe l, atacurile sunt calculate matematic în ceea ce privește violența, pentru a
rezulta un echilibru între dorința de înspăimântare a inamicului și recurge rea la acte de
violență exagerată care să îndepărteze comunitatea de suport. De aici provine
previziunea care afirmă că utilizarea armelor chimice, biologice sau radiologi ce este
foarte redusă.
Constatăm așadar că terorismul a cunoscut un proces evolutiv determinat în mod
direct de contextual socio -politic și de fluctuațiile economice și într -o măsură cel puțin
egală de evoluția tehnologică și accesul la noi instrumente ca re să faciliteze ducerea la
îndeplinire a actelor de violenț ă.

1.3 Caracteristicile terorismului contemporan

La fel ca orice fenomen socio -politic și terorismul dispune de o serie de
caracteristici care îi conferă unicitate și specificitate. Mai mult, este imposibil de făcut o
previzionare corectă în ceea ce privește evoluția și influența viitoare ale conceptului
adus în discuție. De aceea nu putem decât să ne rezumăm în a identifica din paleta de
cunoștințe de până acum, acele elemente care determină în mod direct natura și esența
terorismului contemporan.
Cercetătorii de profil au identificat un set de caracteristici care definesc
terorismul încă din antichitate și care vor continua, cu certitudine să influențeze și
viitorul acestui fenomen. Astfel , prima dintre caracteristici, și una dintre cele mai
importante este frustrarea politică. Nesiguranța și starea de neputință manifestată la nivel politic față de un sistem de guvernare sau față de relațiile de putere văzute ca fiind
opresive sau incorect e, reprezintă o temă repetitivă în istoria terorismului și va continua
să fie un factor determinant pentru indivizi în angajarea lor în activități militante și extremiste în viitor
30.
30 Ibidem, p.18.
14

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

Mai mult, în contextu l frustrării politice, indivizii sunt mult mai pre dispuși să
apeleze la instrumente teroriste împotriva unor opresori ce dispun de un avantaj militar
mult superior acestora. Terorismul actorilor non -statali va fi întotdeauna arma cea mai
ieftină aflată la îndemâna celor slabi, atunci când orice alt efort a eșuat. De aceea, acest
aspect al activității teroriste devine cu atât mai important cu cât avantajele convenționale
ale celor ce luptă împotriva fenomenului , depind în cea mai mare măsură de
geopolitică31. Totodată, globalizarea a făcut ca frustrarea pol itică să aibă surse externe
care să estompeze distincția dintre opresorii locali și cei globali. Acest aspect este unul
dintre diferențele primordiale între terorismul contemporan și cel din trecut: astăzi,
sentimentele de ură și repulsie pot migra și ca u rmare terorismul poate produce efecte și
dincolo de granițele naționale ale unei entități statale. Altfel spus, furia dintr -o anumită
regiune poate să se manifeste la mii de kilometri distanță.
Un alt element caracteristic este sentimentul de alienare cul turală și socială.
Represaliile la care sunt supuși băștinașii de către alte grupuri venite din exterior pot să
accelereze procesul de decizie la nivel individual în ceea ce privește recurgerea la
violență. O tendință psihologică se remarcă și este importa ntă în acest sens și anume
predispoziția societăților, prin care tuturor indivizilor dintr -o comunitate le este mai
simplu să fie toleranți în ceea ce privește nedreptățile comise de figurile autoritare
autohtone din cadrul grupului decât față de cele care vin din exterior. Mai mul t,
globalizarea catalizează aces t proces și favorizează răspândirea culturilor străine, alături
de un stil de viață deranjant pentru ierarhiile stabilite ale puterii sau alătu ri de susținerea
altor structuri de putere opresive sau inacceptabile32.
O altă caracteristică identificată de cercetători este dependența de tehnologie ,
deoarece capacitatea de a organiza atacuri a fost dintotdeauna condiționată de resursele tehnologice aflate la dispoziția teroriștilor
33. Dacă până nu demult organizațiile teroriste
își planificau și puneau în aplicare acțiunile pe baza principiului de utilizare a tehnologiei atât cât este suficient pentru a induce teroare în rândurile populației, astăzi
acest mod de gândire este reconsiderat și înlocuit cu noi instrumente tehnologice chiar
dacă aceste furnizează un potențial mult mai mare pentru necesitățile de bază ale
teroriștilor. Mai mult, resursele tehnologice permit o mai bună mobilitate și pot face mai
31 Ibidem.
32 Ioan Maxim., Terorismul, cauze, efecte și măsuri de combatere, Editura Politică, București, 1989, p. 89.
33 Bruce Hoffman, Inside terrorism, Columbia University Press, Columbia, 2006, p. 342.
15

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

ușoară adaptarea la un context nou, ceea ce explică evoluția instrumentelor de la
pumnal, praf de pușcă, la avioane și dispositive explosive improvizate34.
Un alt parametru specific activității de ter orism este nevoia formării și existenței
unei comunități de suport . Din punct de vedere practi c existența unei asemenea structuri
asigură noi adepți, finanțare, adăpost și alte beneficii de care orice grupare teroristă are
nevoie pentru a putea supraviețui acțiunilor îndreptate împotriva lor de forțele adverse.
Din perspectivă psiholog ică, aceste comunități satisfac și nevoile emoționale ale
teroriștilor, prin feedback și susținere pe care le oferă, sau prin simplul fapt că îi
consider ă pe aceștia eroi. În foarte multe cazuri, violența teroristă este aproape în
întregime de natură să of ere speranță comunității asuprite, acest aspect reprezentând
unul dintre motivele care stau la baza popularității unor indivizi precum Osama bin
Laden sau Che Guevara.
De asemenea, trebuie observate și consemnate principalele cauze care stau la
baza feno menului terorist contemporan și asta, deoarece acestea conferă specificitate și
unicitate în raport cu experiențele trecutului.
Rațiuni etnice: Probabil cea mai contestată cauză a terorismului este recurgerea la
violență a unui grup ofensat din motive naționaliste sau separatiste ; din punctul de
punctul de vedere al unora, acest lucru poate fi considerat ca rezistență împotriva unui
opresor (extern). Până acum, doar Mahatma Gandhi și adepții mișcării sale de
liberalizare au reușit să se elibereze de sub ocu pația străină prin mijloace pașnice, în
timp ce în majoritatea celorlalte foste -state colonizate mișcările de liberalizare au
avansat de obicei spre terorism. William oferă o imagine de ansamblu cu privire la relația dintre minoritățile etnice și probabilitatea de conflict, din cauze precum stabilirea
sau afirmarea drepturilor lingvistice, a credințelor religioase și simbolurilor, dar el
include, de asemenea, factori cum ar fi "drepturile civile și politice și privilegiile sau
paritatea regional -etnică în e conomie. ”
35 Ceea ce generează mai apoi ideea de
nedreptate, este concurența/rivalitatea atunci când o etnie este subordonată sau
34 David Wright -Neville, op. cit. , p. 36.
35 Adrian Guelke, The age of terrorism and the international political system , London, UK. I.B. Tauris, 2003,
p.230
16

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

defavorizată din punct de vedere al oportunităților economice, a statutului social, al
vocii politice sau a drepturilor sau din punctul de vedere al exprimării culturale36.
Cu toate acestea, factorii citați nu sunt unici pentru minoritățile etnice. Pentru a
generaliza în continuare, conflictul interetnic provine dintr -o "combinație complexă" de
clasă a inegalităților, oportunităților politice, resurselor de mobilizare și "rezistenței
etnice". Cum poate fi măsurată "rezistența etnica" și în ce măsură este etnia (și
mișcările naționaliste separatiste) un concept construit? O notă de precauție cu privire la
importanța unui conflict e tnic este necesară. Fearon și Laitin37 au evaluat raportul real
comparativ cu cel potențial de violență etnică din Africa de la independență până în
1979, acesta variind de la 0.0005 pentru violența etnică reală la 0.0028 (sau 0.28%)
pentru un război civil etnic, astfel, susținând că incidența de conflict etnic este extrem
de supraestimată datorită cercetărilor eronate. Altfel spus: cele mai multe grupuri etnice
trăiesc în pace unii cu alții.
Un factor mult mai important ar putea fi stratificarea socială ș i inegalitățile în
distribuirea resurselor limitate. Mass -media contemporană și literatura extensivă
reduce acest factor la argumentul legat de sărăcie. Spre exemplu, Murphy și Kristof spuneau că atunci când un grup este defavorizat parțial sau în totalit ate, se revoltă. O
evaluare completă a literaturii existente cu privire la validitatea acestui argument, Inegalitatea Economică – Conflict Politic, legătura EI -PC, a fost efectuată de către
Lichbach. Acesta a ajuns la concluzia că studiile EI -PC au produs un răspuns echivoc
despre legătura EI -PC, indiferent de unghiul de cercetare. Problemele pe care Lichbach
le-a identificat au fost lipsa de factori economici definiți exact, factori care influențează
decizia de a recurge la conflicte politice sau la "tole ranță pentru inegalității"
38. Conform
abordării Actorului Rațional (RA) trecerea la un comportament opozant se face doar
atunci când sărăcia absolută este prezentă.39
Să zicem, odată respinse rezultate neconcludente de cercetare și presupunând că
sărăcia es te o cauză ce alimentează terorismul – dovada de contradicție este următoarea:
aproximativ 15% din populație consumă 85% din resurse, statisticile O .N.U. arată că
36 Ibidem.
37 James Fearon, David Lait in, Ethnicity, Insurgency, and Civil War , în American Political Science Review, vol.
1, februarie 2003, pp. 75- 90.
38 Mark Lichbach, An evaluation of "Does economic inequality breed political conflict?” studies , New Haaven,
Yale University Press, 2002, pp. 431 -443.
39 Ibidem.
17

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

cetățenii din Lumea a Treia se afla într -o stare mai gravă acum decât cu treizeci de ani în
urmă, în timp ce doar o facțiune mică din aceste țări s -au îmbogățit. În cazul în care una
dintre aceste informații este adevărată, Occidentul ar trebui să fie în permanență obiectul
unor acte de terorism ale oamenilor din aceste țări ale Lum ii a Treia. Dar nu există nicio
revoltă de masă a marii majorități a populației mondiale împotriva statelor occidentale și
nici atacuri teroriste continue efectuate de către cetățenii Lumii a Treia împotriva
Occidentului. De fapt, numărul de incidente teroriste a scăz ut în anii 2000.
Lărgind perspectiva spre globalizare, Galtung dă vina pe Lumea a Treia – prima
dihotomie mondială, ca o versiune nouă a conflictului de clasă bazat pe violența
structurală.40 Această afirmație poate oferi o explicație pentru a înțelege de ce o revoltă
socială larg răspândită nu a avut loc. Dovedind că nedreptatea realizată prin violență structurală este mult mai dificil de realizat decât un asalt vizibil asupra unei țări sau
decât o discriminare a unui grup țintă, și chiar dacă unul reușeșt e să-și convingă propriul
grup, se vor poticni probabil atunci când vor recurge la metode teroriste, neavând suficiente active pentru a achiziționa și dezvolta așa- numitele "arme de distrugere în
masă ”
41. Acesta este un exemplu de decalaj mai mare între mijloace și scopuri. Guelke
teoretizează globalizarea, inegalitatea și Lumea a Treia dintr -un alt punct de vedere și
explorează eventualele legături între o abundență economică și o democrație stabilă, presupunându- se astfel că va reduce numărul de acte de terorism. Cu toate acestea,
afirmă el, o democrație liberală stabilă " s-a dovedit a fi ceva mai de succes decât alte
forme de sisteme politice în depășirea slăbiciunilor relative a statului în multe societăți din Lumea a Treia"
42 și că dezvoltarea economică este un factor mult mai important
pentru a menține legea și ordinea.
Non-democrația : factorul de democrație ca un instigator sau facilitator al
terorismului necesită o explorare mai profundă. Un guvern democratic ar trebui să
reprezinte oamenii și să o fere mijloacele politice pentru exprimarea nemulțumirilor,
oferind, prin urmare, o platformă în care terorismului nu își are locul. Din acest motiv,
în teorie, nu poate exista un grup neîndreptățit care să nu fie reprezentat în mod adecvat,
în caz contrar , acest fapt ar reprezenta o " violare a doctrinelor democrației și a
40 Johan Gal tung, Pax Pacifica: T errorism, the Pacific Hemisphere, Globalisation and Peace Studies, Pluto
Press, London, 2005, p. 56.
41 Gallagher Carole, America's Ground Zero: The Secret Nuclear War, MIT Press, Cambridge, 1998, p.39
42 Adrian Guelke, The age of terrorism and the international political system, London, UK. I.B. Tauris, 2003,
p.238.
18

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

constituționalismului ” 43. În realitate însă, se poate ca lucrurile să nu stea chiar așa,
luând de exemplu "cetățenii de rangul doi" din statul democratic evreiesc Israel
(excluzând cetățenii non -evrei). O astfel de situație s -ar potrivi afirmației lui Wilkinson
precum că violența politică este justificată moral într -o democrație, în două situații: în
primul rând, este situația grupurilor minoritare ale căror drepturi de bază și libertăți s unt
negate sau luate printr -o acțiune arbitrară a guvernului sau de către agențiile sale iar în
al doilea rând atunci când o minoritate este atacată de o altă minoritate și nu beneficiază
de protecție adecvată din partea statului și a forțelor sale de lege și ordine. Cei care sunt
subiecții unui stat liberal, dar cărora nu le sunt admise drepturile de cetățenie, nu pot fi obligați la ascultarea statului din punct de vedere moral. Aceștia nu sunt constrânși de
nicio obligație politică pentru că nu li s -au acordat niciodată vreun drept de către stat.
44
Argumentat, pe baza acestor situații, se poate spune că este vorba exact despre
lipsa unei metode "corecte" de punere în aplicare a idealurilor democratice. Cu toate
acestea, o caracteristică a democrațiilor est e deschiderea vizibilă a acestora. Unii
teoreticieni considera această deschidere o slăbiciune majoră a sistemului, și, prin urmare, o "cauză" a terorismului. Deschiderea sau transparența în sine nu poate fi o
cauză, doar o metodă probabil de a ușura preg ătirile teroriștilor sau de a facilita
publicitate în lipsa sa de cenzură, dar nicidecum nu poate fi un instrument de schimbare
a mentalității astfel încât să se recurgă la terorism. Ce ar putea fi numită cauză, este așa-
numită "teroare a majorității": min oritatea este reprezentată și îi se permite să -și exprime
nemulțumirile, dar acestea nu sunt transmise în mod con stant politicilor dorite și asta
deoarece nu există suficiente voturi pentru ca o legislație să fie acceptată.
Rubenstein elaborează un alt aspect interesant , ce apare în statele occidentale
democratice, în cartea sa “Alchimiștii Revoluției” (1987). În primul rând, este vorba
despre teza
45 cum că principala cauză a terorismului este legată de nemulțumirea elitei
intelectuale care se afla într -o criză socială și morală, în imposibilitatea de a mobiliza
masele. Aceasta este " o cauză internă primară a terorismului, dictând într -o măsură
filosofia, tacticile și consecințele ".46 Intelectualii, cei de tipul idealiștilor ambițioși, nu
43 Jerold Post, The Psychological Dynamics of Terrorism, London, Routledge, 2006, pp. 17 -20.
44 Paul Wilkinson, Terrorism Versus Democracy: Th e Liberal State Response , London, Routledge Press, 2011,
p. 139.
45 Richard Rubenstein , Alchemists of revolution – Terrorism in the modern world, New York , Basic Books, 1987,
pp. 226- 234
46 Ibidem.
19

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

au o clasă rebelă inferioară pe care să o conducă și nici nu primesc îndrumare de la o
clasă creativă superioară pe care să o poată urma. Atunci când stratificările sociale
rigide distrug speranțele de transformare socială, ingredientele pentru un start al
activităț ilor teroriste sunt tot mai prezente, asta în încercarea teroriștilor de a restabili
legătura cu masele pe care pretind că le reprezintă și pe care aspiră să le conducă. Dacă este adevărat, atunci legătura dintre mase și elita intelectualității este mai mi că în
prezent, prin urmare, exista mai multe șanse de predispunere la acte la terorism, cel puțin din punctul de vedere a lui Rubenstein. Al doilea aspect al cărții lui Rubenstein
este o discuție amplă cu privire la multitudinea de susținători ai ideologi ilor politice de
stânga – indirect, cauza percepută fiind guvern nedemocratic, sistemul inechitabil
capitalist – dar poate fi pur și simplu o revoluție nereușită.
Dezumanizarea : opus conceptului de “elită intelectuală nemulțumită” stă ideea
că nu ar tre bui să ne focusăm asupra intelectualității, ci asupra oamenilor simpli
care sunt ușor de îndoctrinat și care sunt percepuți ca fiind cauza fenomenului despre
care vorbim, idee prevalentă în literatura recentă.
Ei împreună cu alții încearcă să dezumanize ze teroriștii, confirmând astfel că
motivele de bază pentru care militează teroriștii sunt legate de ideea de a fi ascultați, auziți, recunoscuți și tratați ca ființe umane egale. În acest context, Midgley a
prezentat o explicație interesantă a creșterii nivelului de dezumanizare și consideră că
această continuare a urii reci realizate probabil de Războiul Rece și această
suspendare a relațiilor umane normale ar trebui să fie doar temporară.
47
Lucrul depravat adus la adresa Războiului Rece este faptul că acesta
a legitimat acceptarea răului ca fiind o condiție normală și permanentă a vieții.
Astfel, eclipsarea distincției dintre războaiele literale și metaforice, în care
mentalitatea negativă a oamenilor cauzată de Războiul Rece continuă s ă trăiască, și
unde terorismul și răspunsurile violente privind terorismul sunt tot mai prezente, a
făcut posibilă nesocotirea faptului că un adversar este de asemenea o fi ință umană. Cu
toate acestea, o examinare mai atentă a acestui argument relevă faptul că aceste
cauze implicite ale violenței se regăsesc în noi48.
47 Mark Migley, The myths we live by, Routledge Press, Londra, 2011, pp.138- 141.
48 Ibidem.
20

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

Religia : Michael Radu este de părere că democrația este considerată ca fiind
opusă ideologiei Islamului. Islamiștii se opun vehement capitalismului și cred cu tărie în
Noul Califat care va conduce la răspândirea musulmanilor în întreaga lume, generând
dezumanizarea și individualismul.49 Lewis Fry Richardson consideră că religia este
factorul social care este în strânsă legătură cu războiul. Națiunile ale căror religii sunt
diferite sunt mai predispuse conflictului între ele, decât națiunile care au aceeași
religie50. Totodată anumite s ecte par a fi mult mai agresive decât altele (creștinii au
participat într -un număr mult mai mare de conflicte). Ținând cont totuși de faptul că
există un număr masiv de creștini este explic abil de ce li se atribuie acestă caracteristică.
Indiferent de acest lucru, toate religiile subliniază faptul că fiecare trebuie să -l trateze pe
celălalt așa cum vrea el să fie tratat , și acest lucru înseamnă să nu ucizi o ființă umană.
Exista anumiți exponenți ai islamului care consideră că societatea vestică este bazată pe
teologia creștină care reprezintă principala cauză a terorismului. Darwinismul și
material ismul sunt considerate alte cauz e particulare a acestui fenomen.
În final sunt voci care consideră că societatea modernă, care este prea stresantă și
necreativă și care se confrunta cu o problemă cu ea însăși, este cauza terorismului.

1.4 Tipologia acțiunilor teroriste

Tipologia acțiunilor teroriste este pe atât de variată și dinamică pe cât sunt și
cauzele și raționamentele care stau la baza acestor activități violente. Cercetătorilor le -a
fost imposibil de găsit o grilă de clasificare standard care să cuprindă toate va riantele și
să includă toată posibilitățile. De aceea suntem nevoiți să aducem în discuție mai multe
exemple de catalogare pentru a putea înțelege mai bine dinamica și complexitatea
fenomenului studiat.
Astfel, Charles Johnson51 apreciază prin lucrările și studiile de specialitate că
există p atru tipuri principale de ter orism, bazându- se pe caracteristicile motivaționale
care stau în spatele activităților de acest gen. Astfel, Johnson identifică forme de:
49 Michael Radu, Europe's Ghost: Tolerance, Jihadism, and the Crisis in the West, Encounter Books, 2009, pp.
411-429.
50 Ibidem.
51 Charles Johnson, Perspectives on Terrorism, în The Terrorism Reader, New York, New Amer ican
Library, 1978.
21

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

 Terorism etnic – fiind incluse activități cu motivație religioasă,
lingvistică, separatism regional și altele asemănătoare;
 Terorism naționalist – care cuprinde orice mișcare iredentistă și
anticolonială;
 Terorismul ideologic, care reunește toate formele de activități anarhiste
sau cele desfășurare de grupările radicale de orientare extremă -stângă sau
extremă- dreaptă;
 Terorismul patologic în care sunt incluse toate acele activități desfășurate
de grupări ce atacă ținte publice, fie ele nonmilitare sau
nonguvernamentale, având la bază rațiuni personale52.
Din perspectiva tipurilor de activități care pot fi desfășurate, și care ar putea
consta în atentate sau atacuri teroriste, volumul Terorismul -dimensiune geopolitică și
geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului , publicat de Academia
de Înalte Studii Militare, prin Centrul de Studii Strategice și de Securitate dezvoltă o
gamă variată de astfel de demersuri. În cele ce urmează ne vom opri atenția asupra
câtorva, pe care le considerăm a avea un grad de probabilitate mai mare. Astfel, sunt
văzute ca activități teroriste cu grad de risc ridicat: posibilitatea folosirii armelor de
distrugere în masă; pregătirea și efectuarea unor posibile atacuri asupra bazelor nucleare, chimice, biologice, etc.; proliferarea acțiunilor punitive sau de răzbunare
împotriva celor care au declanșat campania antiterorism etc.; continuarea acțiunilor de
natură teroristă individuale sau de grup de mică sau mare amploare împotriva
democrațiilor occidentale; continuarea și diversificarea asasinatelor pol itice. La acestea
se adaugă orice activitate care ar reprezenta continuarea și diversificarea asasinatelor politice, atacare sistemelor de valori și a instituțiilor de cultură, atacul asupra școlilor, a
instituțiilor de cercetare, a laboratoarelor și unită ților economice de importanță națională
sau internațională pentru a produce panică și teroare
53.
Același volum, include în clasificarea activităților teroriste următoarele ipostaze:
 atacuri asupra sistemelor de protecție a mediului, barajelor,
folosirea deș eurilor toxice și radioactive pentru a produce catastrofe ecologice;
52 Ibidem.
53 CSSAS, Terorismul -dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva
terorismului , București, 2002, pp. 12 -59.
22

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

 crearea de diversiuni pentru a provoca nesiguranță, tensiuni,
instabilități și chiar riposte violente;
 continuarea atacurilor cu bombe, explozivi plastici și alte mijloace
artizanale asup ra populației, în locuri aglomerate și pe cât posibil în prezența
mass media;54
 menținerea și chiar creșterea acțiunilor teroriste de rațiune etnică
pentru distrugerea ideii de conviețuire și cultivarea individualismului feroce, a
agresivității în purificar ea etnică, a separatismului etnic;
 acțiuni de natură teroristă în spațiul virtual în vederea creării unor
perturbații grave în sistemele de comunicații, distrugerea sistemelor de comandă
și control, a sistemelor bancare , virusarea bazelor de date;
După cum se observă, demersurile de clasificare sunt multiple și prezintă ipostaze
variate ale terorismului. Totuși, multe dintre acestea sunt puțin probabile sau de o
frecvență redusă, ceea ce nu justifică și un permite ignorarea acestora. Din aceeași
categorie s e remarcă, clasificarea făcută de Departamentul de Stat al S.U.A., care
aprecia prin cercetările publică că fenomenul terorist poate fi regăsit și sub următoarele forme de manifestare:
 terorism organizațional, materializat prin grupuri mici, omogene polit ic,
însă incapabile să dezvolte simpatia și sprijinul popular în favoarea
pozițiilor lor radicale, fiind nevoite să apeleze la acte violente pentru a- și
câștiga influenta;
 terorismul insurgent, practicat de separatiștii etnici, de rebelii politici etc.
Acțiunile acestora sunt de natură paramilitară sau de gherilă. Deseori, prin
actele lor, erodează puternic credibilitatea grupului, legitimitatea și sprijinul acestuia;
 terori smul sponsorizat, care implică sprijinirea grupărilor și a activităților
acestora de către state suverane. Sponsorizarea de stat poate atinge mai
multe grade de implicare: directă, încurajare asistată logistic și material,
dotare și acoperire ideologică, asistență instrucțională etc
55.
54 Ibidem.
55 Cristian Barna, Terorismul: Ultima soluție?, Editura Top Form, București, 2007, p.54.
23

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

Alături de acestea, literatura de specialitatea mai operează cu următoare
clasificări ale terorismului56:
− terorism ul politic, reprezentat de grupări naționaliste care „apără” interesele
unei etnii sau rase;
− terorism ul psihotic, reprezentat de persoane care provin, de obicei, din
familii dezorganizate, de indivizi cu probleme de adaptabilitate socială. Aceștia, în
general, atacă personalitățile politice;
− terorism ul „autorizat”, în care caracteristica principală este abaterea de la
reguli, cutume sau înțelegeri internaționale;
− terorism ul criminal sau pirateria, prin care se forțează obținerea unei
recompense importante, după care se retrag sub „protecția” ostaticilor luați;
− terorism ul endemic, caracterizat prin anarhie, m asacre intertribale etc.
− terorism ul practicat de „vigilenți”, aprobat tacit de către un regim politic
amenințat și exercitat asupra dizidenților;
− terorism ul organizațional, practicat de organizații revoluționare sau de tip
Mafia, față de care statul de drept folosește măsuri drastice pentru a putea menține liniștea socială
57;
− terorism ul funcțional, prin care o organizație – folosind violența – poate
obține avantaje strategice într -o anumită zonă, structură sau domeniu;
− terorism ul manipulativ, cel care creeaz ă unele situații de negociere prin
mijloace specifice, folosindu -se de mass -media pentru manipularea sentimentelor de
simpatie ale opiniei publice;
− terorism ul simbolic, în care victima ce trebuie distrusă reprezintă un simbol
deosebit pentru partea adversă și prin a cărei eliminare se încearcă obținerea de
avantaje etnice, politice sau de altă natură58.
În ceea ce privește clasificarea terorismului mai trebuie menționat faptul că, la fel
cum am observat în secțiunea referitoare la caracteristicile terorismul ui, cele identificate
acolo se aplică în cazul fiecărei tipologii, ceea ce naște un univers extrem de dezvoltat
centrat în jurul noțiunii de terorism.
56 Charles Kegley, International Terrorism: Characteristics, Causes and Controls, New York, St Martin’s Press,
2005, p.78.
57 Ibidem.
58 Ibidem.
24

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

1.5 Scopurile terorismului

Strategiile adoptate de către teroriști variază în funcție de scopurile și țintele care
se doresc a fi atinse în urma agresiunii. De aceea este important de observat întotdeauna
ce se dorește a se obține, pentru a identifica mai b ine instrumentele ce urmează a fi
utilizate, asta în cazul în care grupul / eventualii autori se află sub observație înainte de
momentul atacului. De exemplu, în cazul în care lupta are la bază rațiuni coloniale și se
dorește înlăturarea ocupantului, scopul teroriști lor este de a elimina forțele ocupante
utilizând o strategie bazată pe daunele și distrug erile produse de străini. Ideea în acest
sens este de a crește costurile și de a reduce beneficiile ocupației acelui teritoriu. Astfel,
în teorie, din momentul în care costurile vor depăși beneficiile, forțele colonializatoare
se vor gândi să plece. Stau ca mărturie în acest sens activitățile întreprinse de Armata
Republicană Irlandeza și elemente ale Viet Minh și Viet Cong în Vietnam în timpul
implicării Statelor Unite și ale Franței. Teoriștii speră ca prin activitățile lor să dea
naștere la o presiune di n partea socialului în urma căreia forțele ocupante să se retragă.
În cazul în care obiectivul este acela de a schimba structurile politice sau
structura unui guvern, teroriștii vor căuta să submineze conducerea prin activitățile lor.
Prin comiterea unor atacuri neplanificate precum execuții, detonări de dispozitive
explozive, răpiri, etc. se va încerca erodarea credibilității guvernului în ceea ce privește
capacitatea acestuia de a menține siguranța și ordinea publică, ceea ce va duce la cererea
din part ea socialului ca reprezentanții politici să cedeze și să îndeplinească cererile
teroriștilor.
Astfel, am putea să identificăm fiecare scop și legarea lui de strategie și
raționament, dar acest demers nu face parte din obiectivele cercetării de față. Cu to ate
acestea vom încerca o structurare a scopurilor centrale avute de activitățile teroriste,
după cum urmează. Așadar, cercetările depuse de -a lungul timpului au demonstrat
faptul că, actele de violență pot fi produse de către teroriști cu scopul de a pro duce o
stare de frică și nesiguranță pe scară largă, alături de obținerea recunoașterii pentru
cauza lor atât la nivel local, cât și național sau global. Totodată, acest lucru se petrece și
din cauza atenției acordate de către media care mediatizează și fa ce cunoscut demersul
structurilor teroriste.
25

Amalia Crina Pop Terorismul – amenințarea asimetrică la adresa securității naționale

Un alt scop identificat de către cercetători este acela de a hărțui, slăbi sau a pune
într-o lumină nefavorabilă forțele de securitate guvernamentale astfel încât acestea să
pară opresive și să reacționeze disp roporționat. Un asemenea aspect ar întări susținerea
din partea grupului de susținători apropiați și ar justifica într -o anumită măsură pagubele
și victimele produse. Tot prin terorism, dar într -o formă mai puțin clasică, se încearcă
furtul sau obținerea d e finațare, respectiv bani și echipamente, dar și de arme și muniții
vitale pentru operațiunile ulterioare ale grupului.
În categoria frică se încadrează și intenția de a produce haos și dezorganizare prin
distrugerea sau întreruperea din funcționare a li niilor de comunicații cu intenția de a
instala un sentiment de insecuritate într -o anumită comunitate și de a demonstra că
eventualele structuri administrative nu sunt capabile să ofere protecție și siguranță.
Totodată, prin acțiuni teroriste se poate încerca descurajarea investitorilor străini,
turismul sau programele externe de asistență, cu rezultate nocive directe asupra
economiei și a credibilității structurilor guvernamentale.
Șantajul este un alt scop, care la urma urmei este la fel de generalizat pr ecum
instalarea fricii. De cele mai multe ori se încearcă punerea de presiune asupra deciziilor
politice, asupra celor de ordin legislativ sau oricare altă formă de decizie cu rol
important în structura actuală și viitorul statului sau entității politice v izate. Mai mult,
au fost identificate cazuri în care actele distructive de natură teroristă au fost întreprinse
pentru a forța eliberarea unor prizoniei și satisfacerea dorinței de răzbunare.
Concluzionând, constatăm complexitatea fenomenului terorist și f lexibilitatea
acestuia. Rațiunile din spatele acestuia și motivațiile teroriștilor fac extrem de dificil orice demers de combatere sau ținere sub control.

26

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

,,A left -wing idiot is as dangerous as a right -wing idiot.”
Milos Zeman

Capitolul 2

Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

2.1. Delimitări conceptuale

Evoluțiile socio -politice curente sunt rezultatul direct al contextului prezent,
determinat în mod direct de evenimentele trecutului. Diferitele grupuri sociale și
mișcări le politice au cunoscut de -a lungul timpului transformări și dinamici complexe ,
motivate în principal de nevoil e și dorințele apărute în segmente de timp bine
delimitate. Altfel spus, prezentul și viitorul sunt întotdeauna influențate de trecutul
imediat, care la rândul lui a fost condiționat la răndul său prin precedente .
Pe de altă parte, tot în aceeași notă ev olutivă, este necesar să evidențiem și
faptul că gândirea politică a evoluat concomitent cu realitatea istorică. Influențele dintre seturile de principii și evenimente s -au manifestat în două tipologii de
succesiuni: o tipologie în care real itatea istorică a determinat noi moduri de abordare
ideologică și o tipologie în care seturile de principii au determinat faptele ulterioare.
Întotdeauna, politicul și realul s -au întrețesut într -o manieră permanentă și au rezultat
în comportamente sociale și transformă ri profunde ale comunităților.
Ideologiile politice, ca o dezvoltare particulară a conceptului de ideologie
promovat pentru prima dată de Cadillac și Destutt de Tracy (potrivit cărora ,,ideologia” reprezenta știința ideilor sau procesul de studiere a gene zei ideilor din senzații)
reprezintă o abordare a științei ideilor care face referire la dimensiunea mobilizatoare și simplificată la maxim a unor idei politice sau sisteme de gândire. Totuși, restrângerea
nu se încheie aici, ci trebuie completată cu faptul că acea simplificarea trebuie să fie de
27

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

asemenea natură încât ideile să poate fi transformate în opinii sociale și la rândul lor
acceptate de un grup de indivizi ce se află în cautarea identității politice. Astfel,
ideologia politică, datorită caracterul ui său simplificator și funcției sale mobilizatoare
se exprimă în slogane , lozinci, apropiate de o retorică, de o artă a persuasivului. În acest
moment, ne spune Ricoeur în ,, Eseuri de hermeneutică” , se face trecerea de la funcția
integratoare la funcția ju stificatoare a oricărei ideologii.59
Ca atare, orice conducere politică sau orice comunitate politică în momentul în
care se concentrează pe justificarea pachetului ideologic face apel la retorică. Retorica la rândul ei devine ideologică doar atunci când este utilizată pentru a legitima
autoritatea. Tocmai de aceea, ideologiile politice reclamă o definire clară a contextului socio -politic din respectiva actualitate și lansează un apel la acțiune și mobilizare
orientat înspre masele de indivizi.
Astfel, “O ideologie este, deci, un set de idei și credințe împărtășite de un
anumit număr de indivizi. Ea statuează ce are valoare și ce nu, ce trebuie să fie
menținut și ce trebuie schimbat, formînd atitudinile celor care împărtășesc toate
acestea. În contrast c u filosofia și teoria, care se ocupă de cunoaștere și înțelegere,
ideologiile sunt legate de comportament și acțiune politică. Ele incită oamenii la acțiune politică și oferă cadrul necesar pentru o astfel de acțiune. Ele stîrnesc pasiuni
și cheamă la sacr ificiu” .
60
Din perspectiva lucrării de față, este necesar a aduce în discuție și conceptul de
doctrină politică, noțiune care de -a lungul timpului a cunoscut o multitudine de eforturi
de definire și delimitare conceptuală. Din perspectiva lui Ovidiu Trăsne a o doctrină
politică este ,, un ansamblu de idei (teze, articulate, de regulă, pe baza unui principiu
unificator ) care interpretează, apreciază și tinde să orienteze realitatea politică, în
lumina unor valori care exprimă opțiuni ideologice” .61 Mai mult, în tr-o manieră
comparatică cu ideologia politică, doctrina politică se situează diametral opus, dat fiind
faptul că reprezintă un rezultat al colectivului, fiind rezultatul unui proces de elaborare
condus de un partid sau chiar de o persoană – de exemplu caz ul lui Anders Behring
59 Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutică , Humanitas, București, 1994, p.52.
60 Roy C. Macridis, Mark H. Hulling, Contemporary Political Ideologies. Movements and Regimes , Harper
Collins, New -York, 1996, ed. 6- a, p. 9 .
61 Ovidiu Trăsnea, “Doctrine politice și acțiune politică”, în Ion Mărginean (coord.), Partide politice și
orientări doctrinare în Romania anilor ’90, partea I, 1996, pp. 16- 17.
28

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

Breivik. Totuși, împreună cu ideologia, doctrina politică formează un set de
instrumente support pentru acțiunea politică, justificând și legitimând în fața
comunităților demersurile realizate de decidenți sau autori.

Acestea fiind spuse ne vom concentra în rândurile următoare pe aspect ce țin de
împărțirea ideologiilor, facută de- a lungul timpului în trei mari categorii: ,,de dreapta”,
,,de stânga” și mai recent ,,de centru”. Fiecare dintre categoriile menționate anterior
fac refer ire la seturi de idei, convingeri, atitudini politice antagonice, materializate în
acțiuni diferite, orientate în direcții divergente. Totodată, și beneficiarii politicilor
rezultate din principiile ideologice sunt diferiți, în unele cazuri fiind vorba de muncitori
în altele de intelectuali și înșiruirea poate continua.
Din perspectivă istorică, împărțirea dreapta -stânga provine din pozițiile adoptate
vis-à-vis de principiile Revoluției Franceze. Mai precis, la o ședință a Adunării
Constituante din 1789 c ei care reprezentau națiunea s -au divizat în funcței de poziția
adoptată referitoare la problema dreptului de veto al regelui. Ca urmare, sala de ședință
a fost împărțită în două părți, susținătorii unui veto nelimitat al regelui așezându -se în
partea drea ptă a președintelui adunării. În profunzime, opoziția dintre cele două
orientări era fundamentată pe principiile guvernării: atașamentul față de autoritatea
monarhică sau preferința pentru un guvern ales; atașamentul față de trecut sau dorința
de schimbare revoluționară.62 Pe parcursul secolului următor, respectiv al secolului al
XIX-lea, divizarea dintre cele două viziuni s -a accentuat în ciuda faptului că termenii
de ,,dreapta” sau de ,,stânga” erau aproape nefolosiți. Confruntarea se desfășura cu
precăder e între monarhiști și republicani, în timp ce primii susțineau promovarea și
asumarea unui regim monarhic autoritar sprijinit de valorile religioase ale bisericii, cei din urmă militau pentru o poziție anti -clericală și republicană, în care poporul să fie cel
care deține suveranitatea.
63
O d a t ă c u t i m p u l , pozi ția determinată în raport cu forma de guvernamânt și -a
pierdut for ța de diferen țiere între atitudinile politice fundamentale. Transformările
62 Marcel Gauchet, "Right and Left" în Pierre Nora, Lawrence D. Kritzman (Eds.) , Realms of memory:
conflicts and divisions . New York, Columbia University Press, 1997, pp. 242- 245.
63 Andrew Knapp, Vincent Wright, The government and politics of France , New York, Routledge, 200, pp. 2-
5.
29

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

socio -politice determinate de revoluția industrială au schi mbat ecuația conflictuală
adăugând o nouă dimensiune și anume: dimensiunea economico -socială64. Ca urmare,
în a două jumătate a secolului XIX adepții viziunilor de stânga încep o activitate
intensă de susți nerea a participanților directă la procesul de producție, adică a
muncitorilor, în timp ce dreapta susținea deținătorii de capital.
Evoluția istorică a celor două viziuni, diametral opuse, ne prezintă o perioadă în
care s -au dez voltat variante extremiste ce răspundeau unor nevoi specifice legate în
mod direct de ipostaze de criză politică sau socială. Prima manifestare clară a acestor
abordări a fost în Italia, când fasciștii, intrând în Parlamentul Italian au ocupat locurile
din extrema sa dreaptă. Acest ex tremism, considerat ulterior de dreapta, a reprezentat o
nouă ordine determinată de violență, teroare, uzul necumpănit al forței și așa mai departe. Diametral opus se situa comunismul lui Stalin, o altă viziune extremistă, dar
de stânga de această dată, ce promova dictatura în numele valorilor și principiilor
democratice, a sociate în special cu comunitatea proletariatului industrial și a partidului
ce se declara reprezentatul acestora.

2.2. Dezvoltarea și evoluția extremismului de dreapta

Perioada de du pă cel de -al doilea război mondial a cunoscut o escaladare a
viziunilor extremiste. Experiențele și memoriile rămase întipărite în mintea și sufletele
celor care au cunoscut în mod direct atrocitățile perioadei de război au transformat
abordarea extremiști lor de dreapta. Mai mult și modul în care publicul percepea aceste
valori a fost schimbat, un trend de condamnare putând fi identificat în țările în care s –
au dezvoltat și manifestat puternice mișcări de rezistență. Astfel, în state precum
Norvegia, Danema rca și Olanda stigmatizarea socială a tradițiilor neo -naziste a fost
infailibilă și deosebit de puternică.
65 Experții și decidenții politici au numit această
practică ,,societal resilience”, orientată fiind împotriva extremismului de dreapta. 66 Cu
toate ace stea, chiar și în statele amintite anterior a fost constatată existența unei
64 Ibidem.
65 Vidhya Ramalingam, Old Threat, New A pproach: Tackling the Far Right Across Europe – guide for policy
makers , Institute for Strategic Dialogue, Suedia, 2014, pp. 15- 23.
66 Interviews, the Netherlands ( June 2013).
30

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

reticențe la nivel comunitar față de imigranți, practică întâlnită în rândurile
extremiștilor de dreapta.
Ca răspuns la Noua Stângă, Noua Dreaptă a constituit reacția materializa tă a
comunității ce susținea principii opuse. Comunitatea s -a afirmat în deceniil e opt și
nouă ale secolului XX și a fost asociată, din punct de vedere ideologic cu renașterea
conservatorismului. În acest sens, Irvig Kristol, unul dintre teoreticienii de marcă ai
neoconservatorismului american a fost numit ,, sfântul patron al noii drepte”67. În mod
evident, mișcarea a fost determinată de un anumit context social, politic și mai ales
economic. Dificultățile economice din acea perioadă au determinat un număr mare de
indivizi să își asume viziuni radicale, cu atât mai mult cu cât alternativa era reprezenată
de o entitate ce critica și promova limitarea rolului statului în domeniile vieții publice
și private. D eși se considera că Noua Dreaptă se manifesta cu precădere în state precum
S.U.A. și Marea Britanie, nici în alte state mișcarea nu a fost mai puțin vizibil ă. În
Franța, de exemplu, Noua Dreaptă s -a orientat spre critica principiilor privind
egalitatea, bazându -se pe idea că aceasta determină uniformizarea și nivelarea socială.68
Astfel, încă din perioada anilor `80 partidele de extremă dreapta, alături de
mișcări sociale și culturale s -au remarcat în Europa. Acest lucru s -a materializat în
succese electorale, atât la nivel național cât și european, cunoscându -se o creștere
considerabilă a num ărului de membri în ce privește aderența la viziuni radicale. La
nivel comunitar s -au remarcat următoarele fo rmațiuni: The Austrian Freiheitliche Partei
Osterreichs (FPO), the Blegian Vlaams Belang (VB), the French Front National (FN),
Partidul Jobbik și the Hungarian Justice and Life Party (MIEP) , the Italian Lega Nord,
the Austrian Bundnis Zukunft Osterreich (B ZO), the Danish People’s Party, the Swiss
Volkspartei (SVP) și The Dutch Party for Freedom (PVV). Pe lângă acestea la nivel
local mai funcționează formațiuni precum the German National -Demokratische Paartei
67 Walter Goodman, Irvig Kristol: patron saint of the New Right , în The New York Times, 06.12.1981,
disponibil la adresa http://www.nytimes.com/1981/12/06/magazine/irving -kristol- patron- saint -of-the-new-
right.html ., accesat 13.05.2015.
68 Alberto Spektorowski , ,,The New Right: Ethno -nationalism, Ethno -pluralism and the Emergence of a Neo –
fascist Third Way” în Journal of Political Ideologies, vol. 8, nr. 1, 2003.
31

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

Deutschlands (NPD), the British National Party (B NP) sau the Swedish Democrats
(SD).69
Totodată, de -a lungul timpului s -a dezvoltat o cooperare transnațională care
facilitează schimbul de idei și viziuni și unifică eforturile la nivel comunitar european,
făcând entitățile mult mai eficiente în atingerea obiectivelor politice. De asemenea, din
punct de vedere electoral din ce în ce mai multe organizații politice de dreapta încearcă să se distanțeze de omoloagele lor extremiste, care beneficiază de pe urma creșterii
popularității lor. Totuși, atractivitate a în rândul tinerilor este mult mai mare față de
abordările radicale dat fiind faptul că acestea sunt transpuse în viața lor socială prin
muzică, modă sau activități de divertisement.

2.3. Tipologii și materializare ideologică

Așa cum am constatat și anterior, modul în care s -a dezvoltat și a evoluat
extremismul de dreapta este unul extrem de complex și dinamic. Politicile rezultate ca materializare a principiilor includ în general aut oritarianism, anticom unism și nativism,
în timp ce practicile promov ate de fasciști și naziști reprezintă cele mai radicale
transpuneri în practică a viziunilor politice. Mai mult, pozițiile ce implică existența
unei clase superioare ce trebuie să domine o comunitate a inferiorilor, prin metode scuzabile, și care dispun de mai multe drepturi, sunt asociate întotdeauna cu
extremismul de dreapta
70. Asta și datorită faptului că, de -a lungul istoriei, extrema
dreaptă a favorizat o societate bazându -se pe credința conform căreia conducerea
trebuie să fie manifestată de o minorita te superioară asupra unor mase inferioare71.
Tocmai de aceea, regăsim în abordările de extremă dreaptă politici orientate împotriva
imigranților sau care blochează integrarea unor grupuri inferioare, minoritare sau
69 Jan Philipp Albrecht, Europe on the far right: players – backgr ound circumstances – counter -strategies ,
European Parliament, octombrie 2013, p. 6.
70 Brigitte Bailer Galanda, Wolfgang Neugebauer, ,,Right -wing extremism: History, organisations, Ideology ”,
în Brigitte Bailer -Galanda, Wolfgang Neugebauer (ed.), Incorrigi bly Right. Right -Wing Extremists,
“Revisionists” and Anti- Semites in Austrian Politics Today , Vienna – New York, 1996, pp. 5– 21.
71 Oliver Woshinsky, Explaining Politics: Culture, Institutions, and Political Behavior , Oxon, England ; New
York City, United St ate, Routledge, 2008, p. 156.
32

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

diferite din punct de vedere etnic, cultur al sau religios.72 Mai mult, în același context,
din perspectivă socio- culturală, o abordare extremist ă de dreapta va milita întotdeauna
pentru păstrarea în exterior a grupurilor etnice, rasiale sau religioase și va promova și
urmări în exclusivitate realizarea intereselor proprii.73
Din altă perspectivă, datorită variațiunilor numeroase pe care le -a cunoscut
materializarea extremismului de dreapta, este aproape imposibil de găsit o definiție
clară a acestui set de principii și viziuni politice. Mai mult, este la fel de dificil și de
catalogat o entitate politică în grupa extremiștilor de dreapta. De exemplu, Cas Mudde a identificat douăzeci și șase de definiții ale extremismului de dreapta, care conțineau
la rândul lor peste cincizeci de specificități ideo logice,
74 în timp ce Jurgen Falter și
Siegfried Schumann defineau conceptul analizat ca fiind direct legat de zece aspecte ce
reprezentau fundația ideologică dintre care amintim: hiper -naționalismul,
etnocentralismul, anticomunismul, antiparlamentarismul și antipluralismul.75 La
acestea, Cas Mudde a mai adăugat încă câteva particularități și anume: rasismul,
xenofobismul, anti -democrația și credința într -un stat puternic. Elisabeth Carter, în
schimb, concentra extremismul de dreapta în jurul a două principii: respingerea cu
vehemență a egalității fundamentale dintre indivizi (ceea ce face ca o entitate politică
să fie de dreapta) și respingerea valorilor fundamentale democratice (ceea ce conferă
caracterul de extremism).76
Mai mult, evoluția și transformarea i storică a formațiunilor de extremă dreapta
s-a făcut și cu o regândire ideologică și doctrinară. De exemplu, extrema dreaptă din
anii `80 a devenit o abordare mult mai complexă și mai fragmentată ideologic,
comparativ cu trecutul. Ca dovadă structura neo -fascistă Italian Social Movement s -a
transformat în mișcarea post -fascistă National Alliance, acesta fiind doar un exemplu
72 Craig Parsons, Timothy M. Smeeding, Immigration and the transformation of Europe , Cambridge University
Press, 2006 , p. 18.
73 Anders Widfeldt, “A fourth phase of the extreme right? Nordic immigration -critical pa rties in a comparative
context” în NORDEUROPA forum (2010:1/2), pp. 7–31, disponibil la adresa http://edoc.hu –
berlin.de/nordeuropaforum/2010- 1/widfeldt- anders -7/XML/ , accesat la 15.05.2015
74 Meindert Fenemma, ,,Some Conceptual Issues and Problems in the Comparison of Anti -Immigrant Parties
in Western Europe ”, în Party Politics , October 1997 vol. 3 nr . 4, pp. 473–492.
75 Bert Klandermaus, Nonna Mayer, Extreme Right Activists in Europe: Through the Magnifying Glass ,
Routledge , Abingdon, 2006, pp. 4- 10.
76 Elisabeth Carter, The Extreme Right in Western Europe: Success or Failure?, Manchester , Manchester
University Press, 2005, pp. 13 -23.
33

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

dintr -o listă complexă rezultată și în urma reconsiderării spectrului politico -ideologic a
stângii socialiste.
Pe de altă parte, înt otdeauna extremismul de dreapta a împărtășit viziuni comune
cu perspectivele traditionaliste sau conservato are, fiind totuși un curent politico –
ideologic distinct. Această specificitate era conferită de apelul mult mai concret și mai
evident la obiective p olitice radicale, combinat cu un angajament susținut față de
măsurile pe care erau dispuși să le ia liderii și decidenții politici pentru atingerea respectivelor ținte și care prezentau o suspiciune sau o respingere față de normelor
fundamentale ale democr ației liberale. Din punct de vedere istoric, după cum am
constatat și anterior, au existat transformări de natură politică, ideologic ă și
organizatorică specifice fiecărui context național sau regional, care au rezultat în
abordări bi sau multivalente în r aport cu anumite trend -uri. De exemplu, extremismul
de dreapta se raportează bivalent în ceea ce privește capitalismul și asta deoarece
diferitele entități politice au avut nevoie de particularizarea viziunii ideologice în
funcție de contextul socio -econom ic din spațiul lor de desfășurare. Astfel, au apărut
viziuni care au la bază favorizarea sectoru lui de producție (în detrimentul serviciilor
sau sectoarelor financiare ) dar acest ea se manifestă în două abordări distincte: una ce
pune accentul pe un model etatist protec ționist de economie politică (asemănător
fascismului) și o abordare mai liberal ă / post -industrială care promovează piețele libere
prin susținerea antreprenoriatului, individualismului și a unui rol minimal al statului în
economie. Constatăm a șadar că raționamentele economice au avut un rol determina nt în
evoluția și transformarea ide ologică a extremismului de dreapta.
Pe de altă parte, din punct de vedere politico -administrativ, statul și instituțiile
sale sunt văzute în continuare ca o manif estare ilegitimă, ineficientă și coruptă a
deocrației liberale, mai ales datorită faptului că internaționalizarea și globalizarea au
determinat transformarea nedorită a formațiunilor politice naționale. Mai mult, este
condamnat și modul în care structurile internaționale / interguvernamentale afectează
problematicile interne ale statelor, cerându -se o transformare politică care să rezulte în
forme de guvernare autoritare și independente față de structurile regionale și globale.
Într-o manieră comparativă a principalelpr dimensiuni ce particularizează
partidele politice în perioada postbelică, Arend Lijphart nominalizează pe primul loc
ceea ce numește "dimensiunea socio -economică”, prin care vizează tocmai
34

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

diferențierea între stânga și dreapta. El precizează că, spre deosebire de guvernările de
dreapta, cele de stânga s -au caracterizat în mod sistematic printr -o rat ă mai înaltă a
creșterii sectorului public al economiei, bugete centrale mai mari, o mai pronunțată
egalizare a veniturilor, eforturi sporite pent ru reducerea șomajului și mai mult accent
pe educație, asistență medicală și asistență socială77. Spre a realiza un plus de nuanțare,
unele abordări diferențiază între dreapta și stânga politică, pe de o parte, iar, pe de altă
parte, în tre dreapta și stânga economică, Vernon Bogdanor precizând că s tânga politică
cuprinde de obicei credința în perfectibilitatea progresivă a oamenilor, în posibilitatea
de a face omul și societatea mai buni prin influența politică; o atitudine favorabilă față
de schimbare și i novație; preocuparea pentru maximizarea libertăților civile, pentru
egalitatea în problemele politice și susținerea suveranității poporului; preocuparea pentru fraternitate și pentru internaționalism; afirmarea superiorității rațiunii și științei
asupra tradiției și dogmei religioase, în timp ce d reapta politică este mai sceptică în
legătură cu posibilitatea îmbunatățirii naturii umane prin influența politică; e atașată menținerii ordinii sociale, politice și morale; vede anumite virtuți în inegalitatea soc ială
și economică și tinde să susțină naționalismul; apelează deseori la credințe și sentimente neraționale, incluzând cele religioase și afirma moralitatea tradițională a
familiei
78.
Totodată, s tânga economică urmărește interesele muncitorului industrial și
țăranului, susține intervenția statului în mecanismul pieței, alături de protecț ia socială
pentru dezavantajați, iar d reapta economică crede în libertatea de alegere în sfera
economică și favorizează o economie liberă de piață, cu o minimă intervenție a statului;
are rezerve fata de sistemele de securitate socială organizate de stat.79
Fără a considera că trăsăturile menționate sunt criterii de diferențiere cu valoare
absolută, să precizăm că aceste seturi de atitudini se pot combina în moduri diferite,
rezultând ideologii sau programe politice specifice. Problema este, desigur, care anume set de atitudini se situează în prim- plan. Cu alte cuvinte, este necesară precizarea
criteriilor esențiale în funcție de care se face încadrarea într -o zonă sau alta a spectrului
77 Arend Lijphart, ,,The Pros an d Cons – but mainly Pros – of Consensus Democracy” în Acta Politica , vol. 36,
nr. 2, 2000, pp. 129- 139.
78 Vernon Bogdanor, ed., The Blackwell Encyclopaedia of Political Institutions , Oxford, New York, Blackwell
Reference, 1987, p. 324.
79 Ibidem.
35

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

politic, cu atât mai mult cu cât dreaptă și stânga au și o puternică încărcătura extra –
politica: nu numai economică, dar și culturală.80

2.4. Extremismul de dreapta la începutul secolului XXI pe scena europeană

Evoluat de -a lungul timpului într -o multitudine de forme și variațiuni pe
marginea conceptuală de bază, extremismul de dreapta se regăsește la începutul
secolului XXI în majoritatea comunităților politico -ideologice din lumea occidentală.
Organizați în diverse structuri politice, adep ții acestui curent devin din ce în ce mai
proeminenți în viața politică a statelor, construind adevărate rețele de cooperare
transfrontalieră. Mai mult, fiindu- le facilitată promovarea activității și a conceptelor pe
care se bazează de accesul la tehnologi e, extremiștii de dreaptă își întregesc rândurile
cu noi adepți în fiecare zi. Totodată, transpunerea principiilor în campanii de
promovare specializate și în produse mass -media rezultă într -un impact masiv în rândul
tinerilor.81
Din altă perspectivă, la început de secol XXI apartenența la o comunitate etnică
sau religioasă diferită de grupul majoritar nu ar trebui să ridice probleme și nu ar trebui să fie un subiect de dezbatere, cu atât mai mult un pretext de discriminare sau violență
directă sau indirectă. Cu toate acestea, tematici precum xenophobia, rasismul sau
antisemitismul sunt puncte importante pe agenda mai multor partide politice de pe scena europeană.
82
Totodată, la nivel european din dorința de a fi păstrat un echilibru de
reprezentare politi că pentru toate abordările asumate de comunități, forțele de extremă
dreapta și stânga au fost acceptate și li s -a permis existența, nefiind scoase în afara
legii. Asta și deoarece, dezideratul atingerii pragului electoral nu a fost satisfăcut de
80 Ibidem .
81 Bundesamt fur Verfassungsschuts , Right -wing Extremists and their Internet Presence , 2013, passim,
disponibil la www.verfassungsschutz.de%2Fdownload%2Fpublication- 2013- 08-right -wing -extremists -and-
their-internet -presence.pdf , accesat 21.05.2015.
82 Vidhya Ramalingam, Old Threat, New Approach: Tackling the Far Right Across Europe – guide for policy
makers , Institute for Strategic Dialogue, Suedia, 2014, p. 34.
36

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

majoritat ea entităților. Ca atare, nu exista reprezentare parlamentară și efectul asupra
politicilor era limitat.
Schimbarea de context socio -politic -economic începută prin recesiunea
economică din perioada 2009 -2010 a însemnat un moment favorabil pentru ascensiunea
pe scena politică a partidelor de extremă dreapta. Mai mult, partidele de centru s -au
confruntat cu mari dificultăți în ceea ce privește găsirea de soluții pentru ieșirea din
impas , scăzându -le astfel popularitatea83. Austeritatea impusă de majoritatea
construcțiilor politice aflate la putere nu a reușit să aducă voturi în plus. Suplimentar,
extremiștii au început un discurs asiduu de condamnare și de identificare a vinovaților,
tocmai de aceea, cu precădere în vestul Europei, partidele anti -imigrație și euro –
sceptice au câștigat din ce în ce mai mult teren. De exemplu, în Olanda, un partid format în anul 2006, denumit Partidul Libertății și recunoscut pentru politica
consistentă orientate împotriva muncitorilor veniți din estul Europei, a lansat un site
web anti -imigrație extrem de frecventat pe parcursul anului 2012 și după aceea.
Adiacent reticenței orientate împotriva imigrației forței de muncă, agenda politică a fost completată cu orientări anti -islamice și euro -sceptice, materializate în opoziția față
de extinderea U.E. și de acceptarea Turciei ca stat membru
84.
Mai mult, Partidul Libertății a reușit obținerea a peste douăzeci de mandate în
Parlamentul Olandei, după ce în anul 2010 a câștigat voturile de la peste 15% dintre
electori. Alte entități politice similare, care pot fi aminite în contextul analizei de față
sunt Liga Nordului din Italia, Partidul Progresist din Norvegia, Partidul Poporului din
Elveția și UKIP din Marea Britanie. Cel din urmă a reușit performanța de a obține
aproximativ un sfert din numărul total de voturi la alegerile parțiale din 2013. Nici
Franța nu este străină de acest fenoment, organizația politică condusă de Marine LePen
83 Anders Jupskas, “Norway” în Ramalingam, V., Glennie, A., S. Feve (eds.), Preventing and Countering Far
-Right Extremism: European Cooperation. Country Reports , Institute for Strategic Dialogue, London, UK,
2012.
84 Jan Philipp Albrecht, Europe on the far right: players – background circumstances – counter -strategies ,
European Parliament, octombrie 2013, p. 54.

37

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

evidențiindu -se în ultima perioadă pe scena politică națională și europeană, totuși, într –
o manieră mode rată comparativ cu celelalte partide de extremă dreapta.85
La o privire de ansamblu constatăm că, anul 2012, fiind an electoral pentru
majoritatea statelor membre ale U.E. a fost considerat un punct important de cotitură în
existența și manifestarea mișcărilor de extremă dreapta. Cu toate acestea, emergența
partidelor extremiste nu a atins cote alarmante, mișcări relative importante fiind
înregistrate în statele care nu au gestionat corespunzător efectele recesiunii
economice86.
Totuși, în partea estică a comunității își fac apariția două entități care au adoptat
elemente aparținând simbolisticii și ideologiei nazismului german. Acestea sunt Zorii
Aurii din Grecia și Jobbik din Ungaria, ambele grupuri reușind să obțină reprezentare
parlamentară. Cel din Gr ecia (Chryssi Avghi în limba greacă) are o platformă politică
asemănătoare partidelor extremiste anterior amintite: consideră că situația economică precară a țării se datorează imigranților musulmani. Acțiunile acestuia sunt extrem de
violente, fiind îngri jorător și faptul că tot mai mulți tineri șomeri devin membrii sau
simpatizanți ai partidului de extremă dreaptă. Pe plan internațional, își dorește să exporte și în alte state ideologia sa, vizând crearea unei ”internaționale neo -naziste”,
contând și pe s prijinul diasporei grecești
87.
De cealaltă parte, extremismul maghiar ridică întemeiate semen de întrebare, dat
fiind faptul că acțiunile politice întreprinse de decidenții politici în ultimii trei ani sunt
deplasate și în neconformitate cu trend -ul europe an. Noua Constituție maghiară
adoptată la 1 ianuarie 2012 se remarcă prin atingeri grave aduse libertății presei,
independenței justiției și competențelor Curții Constituționale, cât și sistemului
electoral în sine. Astfel, Europa se reconfruntă cu problem atici aparținând perioadei
interbelice și anume: anularea Tratatului de la Trianon și idealul formării Ungariei
85 ***, Marine Le Pen, liderul Frontului Național din Franța: ''Să terminăm cu Uniunea Sovietică Europeană'' ,
disponibil la adevarul.ro/international/in -lume/marine -pen-liderul -frontului -national -franta -sa-termi nam-
uniunea -sovietica -europeana -1_50ba05c87c42d5a663b06e66/index.html, accesat 21.05.2015.
86 Mattew Goodwin, Anthony Painter, Extremism and economics: a complicated relationship, Extremis Project,
2012, f.p.
87 Nadia Banteka, The resurgence of Right -Wing Extremism in Greece: a not so golden dawn, varianta on -line;
Antonis Ellinas, ,,The Rise of Golden Dawn: The New Face of the Far Right in Greece” , în South European
Society and Politics , vol. 1, nr. 6-7, 2013, disponibil la
http://www.tandfonlin e.com/doi/abs/10.1080/13608746.2013.782838 , accesat 21.05.2015.
38

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

Mari. Se reiterpretează și mitul din ideologia fascismului maghiar potrivit căruia
ungurii sunt descendenții unor entități tribal e din Asia Centrală.88
Constatăm așadar că viziunea extremistă de dreapta nu impune doar transformări
ale politicilor publice, ci vizează și o regândire a culturalității, țintind elemente de bază
ale națiunilor și reconstruind istoria. Ca dovadă, cazul Ung ariei în care interesele
geopolitice ținute sub control în perioada războiului rece sunt readuse în actualitate și li se conferă un loc central pe agenda publică.
Dacă pe plan economic, proiectul european a dat greș, pe de altă parte putem
afirma că simp la existență a Uniunii Europene garantează pacea și stabilitatea dintre
statele membre, organizație ce se dovedește a fi mult mai eficentă decât Societatea
Națiunilor și sistemul tratatelor de la Versailles care au încercat să definească un cadru
de cooper are și stabilitate în perioada interbelică. Vin să susțină acest fapt cele cinci
decenii de pace, în care continentul european nu s -a confruntat cu un conflict militar de
proporții. În acest context, atitudinile și acțiunile extreme din politica europeană rămân
doar la nivel declarativ.

2.5. Radicalizarea extremei drepte și emergența manifestări lor violente
după 2000

După cum am constatat și anterior, extrema dreaptă și-a reinventat politicile
astfel încât acestea să fie adaptate cerințelor secolului XX I. Mai mult, nu ca și alte
entități politice, organizațiile supuse analizei s -au dovedit a fi extrem de flexibile și
capabilă se se modeleze pe cele mai neobișnuite situații. Utilizarea pe scară largă a
tehnologiilor avansate, păstrarea ritumului cu cele m ai în vogă trenduri și abordarea
celor mai sensibile problematici de pe scena publică îi fac pe liderii extremiști să fie din ce în ce mai conectați cu grupurile țintă formate din potențiali adepți.
Totodată, este deosebit de important să aducem în discu ție și mișcările
extermiste de dreapta care nu sunt încadrate în procesul legislativ, altfel spus care nu
fac parte din parlamentele naționale. Aceste grupuri reprezintă un real risc pentru
88 Andras Biro Nagy, Tamas Boros, Aron Varga, ,,Right -wing Extremism in Hungary”, în International Policy
Analysis , diponibil on -line la http://library.fes.de/pdf -files/id -moe/09566.pdf , accesat 21.05.2015.
39

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

comunitatea europeană, remarcându -se prin tendințele violente manifestate în ultima
perioadă. Mai mult, la nivel conceptual există o confuzie care se face între natura
partidelor radicale și modul în care acestea interacționează cu mișcările extra-
parlamentare, În ciuda diferențelor istorice și co ntextuale, diferitele partide de extremă
dreapta tind să împărtășească aceeași agenda de schimbări radicale referitoare la politicile naționale destinate imigrației, religiei și culturii naționale
89. În multe state
europene, după cum am constatat și anterio r, aceste transformări urmărite de grupurile
extremiste sunt fundamentate pe critica democrației liberale, mai degrabă decât pe o
opoziție deschisă față de aceasta. Chiar dacă majoritatea partidelor politice nu se
manifestă violent și își desfășoară activitatea în conformitate cu normele și principiile
democratice, fiecare entitate depune eforturi considerabile de a se distanța de
percepțiile trecutului care leagă aborările extremiste de comportamente violente.90
Totuși, relația dintre manifestările ilegale , antidemocratice și acțiunile violente
este diferită de la stat la stat și se diferențiază în funcție de climatul socio -politic
existent într -o anumită regiune.91 De exemplu în Statele Unite ale Americii, după
atentatele de la 11 septembrie, problematica t erorismului s -a concentrate pe
amenințarea reprezentată de elemente externe care ar putea conduce asemenea activități
pe teritoriu național. S -a ignorant aproape în totalitate amenințarea reprezentată de
radicalii antiguvernamentali, de promotorii supremaț iei rasei albe sau alți adepți ai
principiilor de extremă dreapta. Astfel, atât în cazul radicalismului islamic, cât și în cazul radicalismului de extremă dreapta, majoritatea atacurilor teroriste au fost
organizate și înfăptuite de indivizi singuri, neorg anizați, cunoscuți în literature de
specialitate ca și ,,lupi singuratici”
92. Mai mult, în ultimii ani, manifestările violente
conduse de adepți ai extremei drepte s -au dovedit a fi superioare din punct de vedere
numeric celor asumate de către jihadiști.93
89 Michael Minkenberg, ,,The European Radical Right and Xenophobia in West and East: Trends, Patterns and
Challenges” în Ralf Melzer, Sebastian Serafin (ed.), Right -wing extremi sm in Europe – Counter Analyses,
Counter -Strategies and Labor -Market Oriented Exit Strategies , Freidrich Ebert Stiftung , 2013, pp.9- 35.
90 Vidhya Ramalingam, Old Threat, New Approach: Tackling the Far Right Across Europe – guide for policy
makers , Institute for Strategic Dialogue, Suedia, 2014, pp. 5.
91 Ibidem.
92 Alice Speri, Violence Caused by Far -Right Extremists Has Surpassed That Caused by Domestic Jihadists,
Study Says , disponibil la https://news.vice.com/article/violence -caused -by-far-right -extremists -has-surpassed –
that-caused -by-domestic -jihad ists-study- says, accesat 22.05.2015.
93 Ibidem.
40

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

La nivel european, trecutul istoric se remarcă prin câteva acțiuni violente de
mică amploare, legate în mod direct de susținerea viziunilor de extremă dreapta. Cu
toate acestea, dimensiunea redusă a evenimentelor precedente nu reprezintă un trend ce
neces ită a fi continuat, ca atare nu poate fi considerată o justificare a evoluțiilor din
ultimii ani. Începând cu anul 2007, Europol publică un raport anual referitor la situația terorismului în țările membre ale Uniunii Europene. Sub denumirea de TE -SAT sau E U
Terrorism Situation and Trend Report sunt prezentate și evaluate principalele evenimente teroriste, precum și o analiză a motivațiilor, contextelor ș.a.m.d. în care
acestea s -au desfășurat. Chiar dacă în primii ani materialul era concentrat pe activitatea
grupurilor islamiste, în ultima jumătate de deceniu un spațiu din ce în ce mai consistent este acordat acțiunilor violente motivate de rațiuni separatiste, naționaliste sau ce țin de
ideologiile de extremă stânga sau dreapta.
O analiză comparativă a ra poartelor publicate din 2007 până în prezent ne aduce
în prim plan următoarele aspecte și anume
94:
Terorismul de extremă dreapta s -a intensificat semnificativ în ultimii ani pe
toata suprafața Uniunii Europene;
La nivel politico -social activitatea extremei drepte este mult mai posibil a fi
caracterizată ca manifestare extremistă decât ca și activitate teroristă sau legată
de acest fenomen.
Extrema dreaptă , de pe scena europeană , a apelat în ultima perioadă din c e în ce
mai frecvent la acte de vandalism, s -a implicat în dispute violente cu alți actori
de pe scena politică și a comis o serie de acte individuale și independente de
rasism și criminalitate.
La nivel polit ico-administrativ și legislativ extrema dreapt ă europeană este încă
considerată ca fiind lipsită de coeziune și fără o coordonare eficientă, în ciuda
eforturilor susținute de promovare a principiilor și valorilor as umate de adepții
extremei săi .
94 Jan Oskar Engene , The Extreme R ight in West European Terrorismi, Paper prepared for Conference on The
Extreme Right in Norway Centre for Studies in Islamism and Radicalisation (CIR) Department of Political
Science Aarhus University, pp. 7 -11.
41

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

Adiacent, s -a constatat că majoritatea acțiunilor violente sunt determinate de
tendințe și obiective separatise, fiind orientate împotriva unor indivizi aparținând de
grupuri etnice minoritare sau de alte comunități înferioare din punct de vedere numeric.
În ultimii zece ani, extrema dreaptă este reprezentată de o serie de atacuri care
demonstrează aspectele prezentate anterior. Astfel, în 2006 și 2007 au fost raportate
două atacuri finalizate, iar în 2009 au fost patru tentative de atentate sau atacuri
împotriva unor obiective publice sau indivizi dejucate de forțele de securitate.
Totodată, în țări precum Franța și Spania predomină, pe parcursul anilor 2010- 2012
acțiuni violente realizate ca suport al obiectivelor separatiste.95
Pe de altă parte m ișcările subterane de neofasciști și persoane care susțin
supremația rasei albe se dizolvă, se transformă și se reformează extrem de des și sunt
formate, în general, din oameni tineri, cu studii medii, ce au puține șanse să își
găsească un loc de muncă. Ei conside ră că viețile lor au de suferit din cauza unui stat
prea deschis, în special față de imigranții din Africa și Asia de Sud. Bande de rasiști
din Italia, Polonia și Marea Britanie sunt organizate, în multe cazuri , în jurul
„susținerii” față de cluburile de fotbal. Ideologii acestor mișcări, asemeni lui Breivik,
prezic o apocalipsă economică ce va genera rezistență armată în Europa. Iar în prezent,
ei găsesc cu ușurință contacte și întăriri pe site- uri și forumuri de discuții. Persoanele
de extremă -dreaptă au comis numeroase atacuri în Europa, vizând imigranți,
homosexuali sau evrei, dar nici unul nu a avut magnitudinea celui din Norvegia96.
O privire retrospectivă asupra perioadei de după 2000 din perspectiva atacurilor
teroriste orientate împotriva civililor din Europa ne aduce în prim plan cel mai sângeros
eveniment de acest fel. La 22 iulie 2011, un set de două atacuri consecutive organizate
de către Anders Behring Breivik au zguduit lumea europeană și au tras un semnal de
alarmă în ceea ce privește emergenț a violențelor fundamentate de orientări de extremă
dreapta. Primul atentat a reprezentat detonarea unei încărcături exploziv e în Oslo, în
Regjeringskvartalet, cartierul guvernului executiv al Norvegiei, în jurul orei 15:00.
Bomba a fost făcută dintr -un ame stec de îngrășământ și păcură și plasată în spatele unei
mașini situate în fața clădirii de birouri în care își desfășura activitatea primul ministru
95 Ibidem.
96 Vidhya Ramalingam, Old Threat, New Approach: Tackling the Far Right Across Europe – guide for policy
makers , Institute for Strategic Dialogue, Suedia, 2014, passim.
42

Amalia Crina Pop Transformarea și evoluția extremei drepte la început de secol XXI

Jens Stolenberg și alte entități guvernamentale. Deflagrația a ucis opt persoane și a
rănit cel puțin două sute, dintre care doisprezce extrem de grav.
Al doilea atac a avut loc la mai puțin de două ore și a fost localizat la o tabără de
vară de pe insula Utoya în Tyrifjorden, Buskerud. Tabăra era organizată de AUF ,
reprezent ând divizia de tineret a Partidului Muncii aflat la guvernare. Un individ
necunoscut, identificat mai apoi în persoana lui Anders Behring Breivik, a deschis
focul în tabără, ucigând șaizeci și nouă de participanți la eveniment. Mai mult, peste o
sută de persoane au fost rănite, dintre care cel puțin jumătate grav, printre morți aflându -se și prieteni apropiați ai primului ministru Stolenberg și fratele vitreg al
Prințesei Mette -Marit.
În capitolul următor ne vom opri atenția asupra atentatelor teroriste comise de
Anders Breivik încercând să surprindem aspecte precum: motivația și rațiunile
personale, specificitățile ideologice rezultate prin manifestul politic și principalele
elemente care au transformat abordarea extremiștilor de dreapta după m omentul 2011.

43

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

"Sincere and patriotic regards,

Andrew Berwick, London, England – 2011

Justiciar Knight Commander for Knights Templar Europe and one of several leaders of
the National and pan -European Patriotic Resistance Movement

With the assistance from brothers and sisters in England, France, Germany, Sweden,
Austria, Italy, Spain, Finland, Belgium, the Netherlands, Denmark, the US etc. "

Formula de încheiere a scrisorii lui Anders Breivik

Capitolul 3

Anders Behring Breivi k – o nouă abordare a extremismului de dreapta

După cum am constatat și în capitolele precedente, evoluția istorică și dinamica
sistemului internațional au demonstrat, nu de puține ori, că existența crizelor de diferite
tipuri au creat un mediu favorabil dezvoltării mișcărilor extremiste. La nivel european,
în special în ultimul deceniu, grupările extremiste s -au dezvoltat, atrăgându -și adepții
prin discursuri propagandistice xenofobe, neo- fasciste care îmbracă toate aceste poziții
într-o formă e xacerbată de patriotism.
În 22 iulie 2011, în Norvegia au avut loc două atacuri, unul fiind orientat spre
clădirile guvernamentale ale Norvegiei, iar celelalt împotriva unei tabere a tineretului
laburist, desfășurată pe Insula Utoya. Primul atac a avut l oc la ora 3:30 pm în centrul
orașului Oslo, în apropierea principalelor clădiri administrative ale Norvegiei. Astfel,
explozia s -a realizat prin „plantarea” unei mașini capcană care conținea un dispozitiv
explozibil improvizat. Imediat după parcarea mașini i într -o zonă strategic aleasă pentru
a avea o capacitate cât mai mare de distrugere, atacatorul s -a deplasat spre Insula
Utoya, unde a deschis focul împotriva unei tabere de studenți ai tineretului laburist.
Conform statisticilor, primul atac a dus la d ecesul a 8 persoane, alte zece
persoane fiind în stare critică. În urma celui de al doilea atac au fost înregistrate încă
44

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

69 de decese. În total, aproximativ 190 de persoane au avut nevoie de îngrijiri
medicale, fie că au suferit leziuni grave, minore sau au avut nevoie de consiliere
psihologică împotriva PTSD (post -traumatic stress disorder).97 Autorul celor două
atacuri a fost Anders Behring Breivik.

3.1. Manifestul lui Breivick – valori și motivație

Fiind arestat imediat după atacuri, în urma interogatoriilor desfășurate, s -a ajuns
la concluzia că acesta și -a făcut publice planurile încă dinaite de a acționa, distribuind
un manifest în spațiul virtual, prin intermediul rețelelor de socializare. Mai exact,
autoritățile au ajuns la concluzia că el este autorul Manifestului 2083: O declarație
europeană de independență. Documnetul în sine nu a fost postat pe facebook sau pe
alte rețele de socializare, ci a fost trimis de către Breivik tuturor persoanelor d in lista
sa, invitându -i pe destinatari ca la rândul lor să transmită documentul mai departe,
formând astfel o întreagă rețea. De asemenea, documentul a putut fi downloadat de pe
diferite site -uri, acesta fiind încărcat sub forma unui torrent, singur sau î mpreună cu
alte fișiere.
Manifestul 2083 a fost redactat în limba engleză, întreaga informație fiind
structurată în aproximativ o mie cinci sute de pagini. Potrivit declarațiilor sale, Breivik
a scris jumatate din manifest, singur, manifestându -și proprii le credințe și oferind
indicații despre construirea unei bombe. Cea de a doua parte a Mnifestului 2083, potrivit lui Breivik, este compuă dintr -o serie de lucrări elaborate de „un anumit număr
de oameni curajoși din toată lumea” .
Manifestul 2083 are la baz ă contracararea multiculturalismului, argumentând
faptul că acesta este, de fapt, factorul declanșator al conflictului, iar conform autorului, eliminarea multiculturalismului avea să ducă spre formarea unei societăți fără mari
probleme interne, a unei rase pure aflată în deplină armonie. Astfel, Breivik definește
multiculturalismul ca fiind o „ideologie a urii”, antieuropeană, menită să distrugă culturile și tradițiile europene, identitățile europene, creștinătatea europeană și chiar
97Laura Smith -Spark, Norway killer Anders Breivik ruled sane, given 21 -year prison term ,
http://edition.cnn.com/2012/08/24/world/europe/norway -breivik- trial/, accesat în 25.07.20 15.
45

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

statele -națiune ale Eur opei. Așadar, este o malefică ideologie a genocidului, creată
pentru unicul scop de a nimici tot ceea ce este european”98. Mai exact, cea mai mare
problemă pe care Breivik o impută muticulturalismului este dată de factorul islamic și,
implicit, de acțiunea acestuia la nivelul continentului european, în cadrul Manifestului
fiind exemplificate diferite situații din state precum Franța și Marea Britanie.
Chiar dacă problema multiculturalismului a fost abordată, de nenumărate ori, în
special la nivelul contine ntului European (nu puține fiind cazurile în care lideri precum
Angela Merkel au făcut declarații contradictorii), una dintre greșelile majore care i se
pot imputa lui Breivik este modalitatea în care el abordează această problemă. Prin
urmare, el gândește și își motivează acțiunile prin crearea, la nivelul proprii imaginații,
a unui spațiu în care există doar două tabere, ambele dorind să se anihileze reciproc, neindentificând o a treia posibilitate, aceea a coezistenței pașnice. O mare influență în
formar ea acestui tip de gândire o au jocurile video, acesta menționând în cadrul
Manifestului, în repetate rânduri, jocuri precum Fallout 3: New Vegas, Bioshock 2 și World of Warcraft: Cataclism. Mai exact, Manifestul este creat în jurul ideii de
autoconservare a statu lui-națiune, fiind învinuit atât multiculturalismul cât și Uniunea
Europeană, ca organism care a creat și, ulterior, dezvoltat o „autoritate” mai puterică decât cea a statului -națiune, aceasta din urmă fiind forma optimă de dezvoltare a
bătrânului c ontinent. Astfel, prin credințele sale, Breivik caută să trezească în europenii
de pretutindeni, spiritul de luptă, considerat de el ca fiind cea mai bună alegere, a unor figuri istorice marcante, dominate mai mult sau mai puțin un carcater violent, precum
Vlad Țepeș sau Richa rd Inimă de Leu.
Structura Manifestului 2083 – A European Declaration of Independence este
formată din mai multe părți, astfel: include o parte teoretică, argumentativă și
justificativă, prin care Breivik își afirmă convingerile funda mentaliste cu privire la
daunele majore aduse de o structură ca Uniunea Europeană și implicit de noile valori
pe care aceasta la promovează prin instituirea unei conștii nțe europene, superioară
sentimentului național, el auto- intitulându -se ca un „cavaler jud iciar” care face parte
dintr -o mișcare pan -europeană (Cavalerii Templieri); o parte motivațională în care sunt
prezentate eforturile personale care au fost depuse pentru realizarea acestui proiect,
98 Andrew Berwick , An European Declaration of Independence , http://www.deism.com/images/breivik –
manifesto -2011.pdf , accesat în 27.05.2015.
46

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

având scopul de a atrage noi persoane care să- i urmeze exemplul; o parte
„personalizată” prin care acesta își exprimă micile frustrări apărute din cauza unor
inpedimente ce îi încetinesc derularea proiectului și o utlimă parte, construită ca un
manual de terorism, mai exact un jurnal al pregătirilor celor două atacuri și a modului
de construire a dispozitivului exploziv. Prin urmare, principalele subiecte abordate în Manifestul 2083 sunt:
1. Apariția și dezvoltarea marxismului cultural/multiculturalismul în Europa Occidentală;
2. Motivul pentru cate s -a inițiat un proces de colonizare și islamizare a Europei
Occidentale;
3. Mișcările de rezistență vest -europene (anti -jihadiste și anti -marxiste);
4. Soluții de viitor pentru rezisteța Europei Occidentale în fața acestui fenomen;
5. Soluții și strategii referitoare la diferitele probleme apărute pe baza manifestării multicuturalismului.
99
Manifestul se deschide cu următorul text, un fel de preambul în care sunt
exprimate principalele idei promovate de -a lungul documentelui:
”Dacă ați primit această carte, sunte ți unul dintre foș tii mei 7.000 de prieteni
patrioți de pe Facebook sau unul dintre prietenii acestora. Dacă sunteți îngrijorat cu
privire la viitorul Europei Occidentale, cu siguranță veți găsi în această carte
informații interesante și extrem de relevante. Am petrecut mu lți ani scriind, cercetând
și colectând informații și mi -am cheltuit cea mai mare parte a fondurilor în acest
proces (peste 300.000 de euro). Nu vreau nicio compensație, acesta este cadoul meu pentru voi, colegi patrioți. O mare parte din informațiile au f ost in mod deliberat ținute
departe de popoarele europene de către guvernele noastre și de către massmedia.Mai mult de 90% din parlamentarii naționali și cei europenei și mai mult de 95% din
jurnaliști sunt susținători ai multiculturalismului european și, prin urmare, susținătorii
ai colonizarii islamice din Europa, care se află în curs de desfășurare. Documentul va
99 Laude Novae Militiae, Anders Behring Brei vik”s Complete Manifesto „2083 -A European Declaration of
Independence”, https://publicintelligence.net/anders -behring -breiviks -complete -manifesto -2083- a-european –
declaration -of-independence/ , accesat în 27.05.2015.
47

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

fi de mare interes pentru cei care, din punct de vedere politic, împărtășesc viziuni
moderate sau cultural -conservaționiste/ nationaliste."
Deși din textul de mai sus și, de asemenea, din argumentarea ce va urma reiese
foarte clar faptul că acesta conștientizează gravitatea acțiunii și își ridica chiar
problema arestării sale, fiind conștient de consecințele care vor exista, nu există în
cadrul documentului nicio referire la afiliera sa în cadrul unei organizații de tip terorist.
Surse din poliția norvegiană au declarat pentru CNN faptul că acesta a acționat pe modelul „lupului singuratic”, considerându- se un cavaler judiciar, cu datoria morală de
a face dreptate și a opri afirmare acestei „ideologii a urii”, antieuropeană, menită să
distrugă culturile și tradițiile europene, identitățile europene, creștinătatea europeană
și chiar statele -națiune ale Europei , multiculturalismul fiind asociat cu o ideologie a
genocidului, creată pentru unicul scop de a nimici tot ceea ce este european.
Pentru a -și demonstra plauzibilitatea propriei gândiri și a -și fundamenta
prop riile convingeri, Breivik pleacă în elaborarea Manifestului de la o serie de citate
ale unor lideri islamici. Prin urmare, declarații precum cele rostite de Muammar al –
Gaddafi – „Există semne că Allah va acorda islamului victoria asupra Europei fără
săbii, fără arme, fără cucerire teritorială. Nu avem nevoie de teroriști, nu avem nevoie
de a tentatori sinucigași. Cei peste 50 de milioane de musulmani din Europa o vor
transforma într -un continent musulman în câteva decenii”, Houari Boumediene –
„Într-o zi, milioane de oameni vor părăsi emisfera sudică și se vor îndrepta către cea
nordică. Și nu vor merge acolo ca prieteni. Vor merge s -o cucerească și vor reusi acest
lucru prin fiii lor. Pântecele femeilor noastre ne vor aduce victoria”
100 și Mullah
Krekar – „Uitați -vă la ritmul de dezvoltare din Europa, unde musulmanii se înmulțesc
precum țânțarii . O femeie vest europeană dă naștere la o medie de 1,4 copii, pe când
una musulmană din aceeași țară dă naștere la o medie de 3,5 copii. Gândirea noastră
se va demonstra a fi mai puternică decît a voastră.” au dus la renașterea unui
sentiment de patiotrism exacerbat, care în cazul lui Breivick, s -a manifestat sub forma
unui fundamentalism naționalist. În consecință, acesta considera că singura posibilitate
de salvare a continentului european de această colonizare islamică (termen foarte des
invocat în Manif estul 2083) este accea a reîntoarcerii societăților prezente la valorile și
100 Declarație rostită de Houari Boumediene ( fostul lider al Algeriei) în 1974, în fața Adunării Generale a
Națiunilor Unite.
48

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

principiile de bază ale strămoșilor: forță, onoare, sacrifiu.101 De asemenea, B . Breivik
invocă, de nenumărate ori, ideea conform căreia multiculturalismul este, de fapt,
afirmarea m arxismului cultural, ideologie promovată prin toate canalele specifice
societăților contemporane – școli, universități, media, organizații internaționale etc. El
chiar vorbește despre o Alianță Multiculturalistă care nu face altceva decât să
declanșeze noi războaie civile la nivel european.102
În ceea ce privește celelate părți componente ale Manifestului, Brei vik face o
serie de însemnări, care nu urmează neapă rat un fir logic sau cronologic. D e exemplu,
în cadrul secțiunii dedicate modului de construire a bombei, acesta inserează o serie de adnotări referitoare la jocurile video pe care le joacă și la faptul că, din cauza mamei
sale care este răcită, s -a molipsit și el si, în consecință, planul său este ușor încetinit:
„Este a treia oară când mă molipsește în ultimii doi ani și sunt foarte furios și frustrat.
Faza de producție este atât de aproape de finalizare, mai sunt doar 20 de zile, iar
acum randamentul meu ar putea avea de suferit în următo arele trei saptămâni."
103.
Spre sfârșitul Manifestului, sunt detaliate o serie de informați i referitoare la
achiziția mater ialelor necesare construirii bombei și a testării sale: " Am comandat în
luna aprilie un îngrășământ, care mi -a fost trimis o săptămână mai târziu. Înainte de a
face com anda, mi -am înregistrat oficial drept o companie agricolă, axată pe cultivarea
plantelor. În cazul în care vor dori să mă investigheze, vor vedea că firma mea se ocupă de o fermă cu aproximativ 36 de hectare de sol fertil, astfel că totul va fi
bine"
104. Pasajul referitor la testarea bombei – „Am pregătit un test pentru astăzi, așa
încât am fugit într -un loc foarte izolat. Am aprins fitilul, m -am îndepărtat și am
așteptat. Acestea au fost, probabil, cele mai lungi zece secunde din viața mea…
BOOM! Explozia a fost un succes!”105 se încheie cu un emoticon (smiley face), acesta
nefiind un caz izolat de redare, în formă grafică, a sentimentelor de satisfacție care îl
101 Andrew Berwick , An European Declaration of Independence , http://www.deism.com/images/breivik –
manifesto -2011.pdf , accesat în 27.05.2015.
102 Aage Borchgrevink, A Norwegian Tragedy: Anders Behring Breivik and the Massacre on Utya,
https://books.google.ro/books?id=Mrg9u-
V9i0UC&printse c=frontcover&dq=breivik&hl=en&sa=X&ei=rtFlVZb9MqaqywPJ –
YOIBw&redir_esc=y#v=onepage&q=breivik&f=false , p.21, accesat în 27.05.2015.
103 Andrew Berwick , An European Declaration of Independence , http://www.deism.com/images/breivik –
manifesto -2011.pdf , accesat în 27.05.2015.
104 Ibidem.
105 Ibidem.
49

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

încercau în momentul aducerii aminte a acțiunilor întreprinse. Ch iar dacă, conform
rapoartelor poliției, în timpul interogări i, Breivik a dat dovadă de tărie de caracter și de
o detașare emoțională constantă106, această bipolaritate a trăirilor, dublată de
discontinuitatea în gândire denotă existența unui comportament dif erit de normalitate.
Conform principalelor caracteristici ale Manifestului 2083 și analizând viziunile
fundamentaliste ale lui Breivik, putem constata că, cele două atacuri ale sale au fost
fundamentate de o viziune extremistă de drepta care a alimentat un asemenea
comportament de sorginte teroristă.
Cu toate acestea, înainte să realizăm o corespondență între factorii de ordin
psihologic, stilul de viață și convingerile politice împărtășite de Breivik, este necesar să identificăm care sunt factorii, existenți la nivelul continentului european, care
„sprijină” acest fenomen. Dacă facem o analiză, din punct de vedere al orientării
politice, a ultimului deceniu, se poate observa cum, într -o serie de state europene avem
de-a face cu praguri tot mai mari atins e de partidele de extremă dreapta. State precum
Marea Britanie, Franța, Danemarca, Cipru, Grecia și chiar Cehia au fost adevărate
pepiniere pentru dezvoltarea acestui tip de ideologie, mai ales pe fondul sărăcirii
populației. În urma alegerilor europarlame ntare, media a dat Franței și Marii Britanii
apelativul de „Rușinea Europei”, în Franța, primul loc fiind deținut de Frontul Național – un partid de extremă dreapta, eurofob și xenofob, condus de Marine Le Pen, fiica lui
Jean -Marie Le Pen. Mai exact, avem de-a face cu o „reorientare a tinerilor”, adică cu
încercarea unui eșantion larg de persoane sub treizeci de ani de a -și suprima o serie de
frustrări prin apelul la aceste grupări extremiste de dreapta și, implicit la violență. În
accepțiune formală, nu mai vorbim despre extremismul clasic de dreapta, ci despre
partide care se pliază tot mai mult pe „viciile” societății, făcând apel la texte anti -islam
sau anti -migrație, atingând puncte sensibile, în special în cazurile unor state a căror
economie a fost pu ternic subminată de criza din 2008. Chiar și asa, evoluția
extremismului, în special în spațiul Europei Occidentale, este puternic influențată de ceilalți actori de pe scena politică și de acțiunile lor
107.
106 https://archive.org/details/FOXNEWS_20 110724_230000_FOX_Report?q=brievik#start/595/end/655 ,
accesat în 27.05.2015.
107 Elisabeth Carter , The Extreme Right in Western Europe: Success Or Failure? , p. 81,
https://books.google.ro/books?id=VK dHGR4KxXYC&printsec=frontcover&dq=the+extreme+right+in+europe
50

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

În consecință, identificarea comportamentului extremist este esențial în
prevenirea unor acțiuni viitoare de acest gen. Un cunoscut profesor suedez, Wilhelm
Agrell, în analiza activit ății serviciilor de securitate, afirma că: „Serviciile norvegiene
de securitate, ar fi putut s ă‑l anihileze pe Anders Behring Breivik, dar s ‑au
încăpătânat s ă se focuseze doar pe a cauta poten țiali teroriș ti în rândurile mi șcărilor
islamiste. ”108
Chiar dacă acest caz a fost unul izolat, în condițiile actuale, din cauza
vulnerabilitățiilor de ordin socio -economic, motivații precum conservarea națiunii, a
închiderii granițelor pentru migranți sau a dezvoltării unui sentiment de ură față de alte
națiuni se pot dezvolta foarte ușor. Dacă în multe state din Europa, Manifestul lui
Breivik nu a fost nimic mai mult decât un jurnal plin de decumente și planificări pentru
organizarea unui atac terorist, există și facțiuni ale societăților cotidiene care s -au
identificat cu acest tip de coportament, preponderent anti -jihadist, dezvoltând astfel un
„terorism împotriva teroriștilor” în locul apelării la conciliere. Spre sfârșitul
Manifestului său, Breivik scria următoarele: „ Timpul pentru dialog s -a terminat. Am
dat păcii o șansă. Timpul pentru rezistența armată a venit. ”109

3.2. De ce a reușit Breivik?

Utilizând tipologia identificată în lucrările de specialitate , putem spune că
Breivik se încadr ează în tipologia Lupului Singuratic, din cauza conexiunilor
substanțiale pe care le întreține atât cu extremismele de dreapta, cât și cu comunitățile
globale anti- musulmane. În același timp, nu putem spune cu certitudine dacă acționează
sau nu sub un anumit centru de comandă. Nu e limpede nici dacă rețeaua sa PCCTS
(Pauperes commilitones Christi Templique Solomonici – Organizația Cavalerilor Templieri)
&hl=en&sa=X&ei=qetlVZHmGMymsgG_soCgDw&redir_esc=y#v=onepage&q=the%20extreme%20right%2
0in%20europe&f=false , accesat în 27.05.2015.
108 ***, Un nou „Breivik” poate să apară oricând și oriunde în Europa,
https://proswedenarad.wordpress.com/2013/06/10/un -nou-breivik -poate -sa-apara- oricand -si-oriunde -in-
europa/ , accesat în 27.05. 2015.
109 Andrew Berwick , An European Declaration of Independence , http://www.deism.com/images/breivik –
manifesto -2011.pdf , accesat în 27.05.2015.
51

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

avea vreo idee cu privire la planurile sale – se pare că erau pregătiți dinaintea dizolvării
pe motive de securitate, astfel încât indivizii să poată acționa pe cont propriu. Acțiunile
lui Bre ivik demonstrează pericolul care îl reprezintă atacul unui lonely wolf . Suficient
de inteligent pentru a fi precaut în acțiunile lui, e capabil să adune într -o per ioadă lungă
de timp suficientă muniție și arme. S -a retras din lume mutându -se la ofermă unde și -a
construit bomba. Dintr -o perspectivă operațională anti -teroristă, aceasta nu e o
concluzie utilă – identificarea indivizilor care apar din neant e dificilă. Mai ales când
dovezile comportamentale nu o arată. Breivik s -a bazat pe internet pentru a- și găsi
motivația și informațiile operaționale, căutându -și parteneri i ce l -au sprijinit pe internet
și reușin d să se infiltreze în PCCTS. A fost activ și în forumurile de extremă dreaptă,
dar și în cele anti -musulmane, fiind un consumator avid de acest soi de literatură.
Aceste informații nu sunt utile dintr -o perspectivă anti -teroristă, decât dacă ar exista
anum ite tehnologii capabile să relaționeze informațiile privind comportamentul on -line
al indivizilor, cu tiparele de cumpărături. Breivik ar fi putut fi detectat mai devreme, deși modul în care susține că a operat în mediul on -line (construind povești de
acop erire) ne indică faptul că nici asta nu ar fi fost posibil. Cu toate acestea, a intrat în
contact cu serviciile de securite când a încercat să cumpere o anumită substanța
chimică. Acțiunea a generat o reacție oficială de nivel scăzut, care nu a dus la alte
investigații. Partea bună e că perspectiva aceasta sugerează faptul că detectarea este
posibilă și la acest nivel – importantă e urmărirea tuturor firelor posibile.
O altă pistă de detectare o reprezintă achiziționarea muniției, pe care nu putea să
o prod ucă în propria lui casă. Dat fiind nivelul înalt al vigilenței în ceea ce privește
armamentul, Breivik putea fi prins, însă a folosit metode legale de obținere a
armamentului. A început pe un drum ilegal, însă și -a dat seama foarte repede că e
foarte dific il, motiv pentru care a urmat cu succes calea legală. E limpede, cu toate
acestea, că dacă națiunile nu vor să implenteze o situația de toleranță zero privind
armarea cetățenilor, ar fi fost dificil să întărească lucruri până la punctul de a detecta pe
cineva ca Breivik care s -a străduit să producă un profil corect. Problema armelor oferă
ocazia unei considerații analitice. Dacă ne uităm la cazurile istorice de indivizi de acest
gen, marea majoritate a cazurilor au avut loc în interiorul unor națiuni care permit
achiționarea armamentului de către cetățeni. Celule teroriste or ganizate și antrenate se
feresc de acest armanent fiindcă atrag atenția serviciilor de securitate punându -i în
52

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

legătură cu alți criminali , ceea ce îi pune în pericol de a fi detect ați. Singuraticii care
trăiesc în națiuni permisive achiziționează armament chiar dacă intenționează sau nu să
îl folosească. În cele mai multe cazuri de ,,lupi singuratici ” din SUA armele sunt
cumpărate și folosite110. În Europa armele sunt greu de cumpărat, motiv pentru care
indivizii aleg să -și construiască armele la ei acasă – de pildă, în UK cele două cazuri
separate , în care Andrew Ibrahim și Nicky Reilly (constructori de bombe) și criminal ul
MP Roshonara Choudhry (cei care construiesc bombe domestice pre zintă tendințe de
extremă- dreapta). Pentru unele țări acestea sunt piste ce pot fi folosite în identificarea
teroriștilor, cu toate că sunt, așa cum Breivik a demonstrat, multe căi de a le evita.
Ideologic vorbind , cazurile similare demonstrează importanț a internetului în
diseminarea extremismelor și informațiilor operaționale. Arată, în același timp, cum
indivizii pot deveni membrii unei lupte ideologice globale și cum pot deveni activi într –
o manieră periculoasă pentru societatea în care trăiesc. Cazul l ui Breivik arată pericolul
retoricii virulente anti -musulmane ce poluează discursul politic al Occidentului.
Descrise în termeni ce se distanțează de rasism ori islamofobie, acesta are pretenția de a apăra identitatea europeană ce e subsumată în ultimul ti mp de imigranții musulmani.
În New York Times , Marc Sageman a spus, în urma atacurilor lui Breivik, că „retorică
anti-musulmană nu e gratuită”
111 (24). Faptul că Breivik a urmături anumite site -uri
web și a citit anumiți scriitori oferă indicii clare despre dezvoltarea sa ideologică, cu
toate că aceși scriitori nu pot fi trași la răspundere pentru ceea ce el a decis să facă cu ideile circulate, trebuie să își asume o anumită responsabilitate pentru întreținerea unui
fond în baza căruia Breivik și -a justificat și legitimat acțiunile.
Pentru a preveni oamenii să ajungă ca el, trebuie să imaginăm soluții care merg
dincolo de violarea spațiului individual și a dreptulu ide exprimare – ceva ce e în mod
evident contra -productiv. Recunoașterea, însă, a potențialului limbajului viral poate fi
luat în considerare. Partidele politice ar trebui să lupte împotriva acestui tip de discurs.
Un caz ce trebuie luat în considerare e cel al c ongresswoman Gabrielle Giffords din
SUA. A fost împușcată de un bărbat care credea că îș i făcea datoria în susținerea
extremismului de dreapta din care făcea parte. Ideile și cuvintele au o putere imensă
110 Madeleine Gruen, Alfredo Kuilan, “Lone -Wolf Shooters Motivated by Al Qaidist Ideology,” în NEFA
Foundation Target America series , accesat 27.05.2015.
111 ***, “Killings in Norway spotlight anti -Muslim thought in US,” în New York Times , July 24, 2011.
53

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

într-o lume în care operațiile teroriste pot fi lansate de indivizi care nu sunt direcționați
din exterior. Aceste idei extreme rezonează în moduri diferite decât au fost
intenționate. Eliminarea producției de idei și gânduri de acest soi e imposibilă, însă ele
nu trebuie lăsate să ajungă în mainstream, așa cum s -a întâmplat în unele țări europene
nefiind confruntate de entitățile politice sta bile. Trebuie depus mai mult efort în
contracararea acestor idei și prevenirea extinderi lor. Altfel, riscul e acela de a produce
din ce în ce mai multe atacuri, cu rezultate spectaculare și tragice cum au fost cele ale
lui Anders Behring Breivik.

3.3. Extrema dreaptă veche vs. Extrema dreaptă nouă – analiză

Ideologiile politice s -au transformat de -a lungul timpului astfel încât să facă față
cerințelor realității. Când afirmăm acest lucru, facem referire la rolul de legitimare pe
care îl au ideologiile în general și la necesitatea acestora de a se adapta unor
rigurozități sociale și politice noi. Astfel, în segmentul de față vom întreprinde un
studiu comparativ între extrema dreaptă veche – cea consacrată de- a lungul secolului al
XX-lea și extrema dreaptă nouă – din prisma principiilor și valorilor promovate de
Anders Breivik prin manifestul său.
Dacă din perspectivă istorică, pe scena europeană, extrema dreaptă a suferit de -a
lungul timpului dis continuități majore, cu precădere în partea de vest, aceasta a mai
avut de a face și cu asocierea ei exclusivistă cu fascismul. Cu toate acestea însuși
Missolini afirma că ,,Fascism differs from other programs in its spirit (…), which is
based on war and v ictory ”. O analiză asupra celor două abordări ale fascismului și
anume, cea italiană și cea germană, face ca acestea să fie identificate prin negarea
raționalismului, promovarea progresului, a liberății, a egalității și în principal, tot ceea
ce ținea de a nul 1789 , primul an al revoluției france ze. Excepția era materializată prin
activismul politic, care a devenit pentru fasciști o component ă extrem de importantă.
Mai mult, de -a lungul secolului al XX -lea, extrema dreaptă era orientate către criticarea
susținută a capitalismului, respingând principiile economice și sociale promovate de
acesta. Mai mult, împreună cu capitalismul și liberalismul, comunismul, democrația și
modelul de sistem parlamentar erau criticate, fiindu -le destructurată baza ideologică și
54

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

încercându -se furnizarea unei alternative superioare la constructia socio -politică pe
care o promovau acestea. În fruntea listei era așezată națiunea, care era idealizată și
promovată prin orice mijloace, iar lupta – indiferent de felul ei – era văzută ca un
impuls fundamental al istoriei.
Din altă perspectivă și extrem de reprezentativ pentru extrema dreaptă a
secolului al XX -lea, tre buie remarcat și rolul pe cere î l juca liderul. În jurul acestuia se
forma un adevărat cult al personalității, fiindu- i atribuită o doză consistentă de eroism,
în timp ce acesta aplica o conducere corporatistă asupra societății organice. În viziunea fasciștilor, societatea organică trebuia să fie neimplicată spiritual și etno -centrică, iar
regimul de conducere a ei trebuia fu ndamentat pe principii fasciste.
Toate acestea erau conectate cu ideea formării unui om nou, care să pună capăt
secolelor de decadență trecute și cu cu o permanent revoluție a fundației societăților din acea vreme. Totodată, lum ea era văzută dintr -o perspectivă mesianică, iar statul era
unitatea centrală care depășea orice interese individuale, fiind o expresie a unității
naționale . Din punct de vedere comparativ, atât extremismul de dreapta italian, cât și
cel german, aveau un mit al lor (de exemplu reuni ficarea Italiei pe de o parte și credința
profundă în necesitatea luptei pentru regenerarea Volksgemeinschaft -ului), doar că cel
german se diferenția prin abordarea diferită și un accent mult mai important pus pe rasă și segregare rasială, acesta împărțind oamenii în inferiori și superiori și având o politică
profund anti -semitică.
Altfel spus, de -a lungul secolului XX, extrema dreaptă se remarca prin
susținerea unei clase superioare ce trebuie să domine o clasă a inferiorilor, cei aflați la
conducere avân d în mod evident mu lt mai multe avantaje și drepturi . Asta și datorită
faptului că, de -a lungul istoriei, extrema dreaptă a favorizat o societate elitist bazându-
se pe credința conform căreia conducerea trebuie să fie manifestată de o minoritate
superioară asupra unor mase inferioare. Tocmai de aceea, regăsim în abordările de
extremă dreaptă politici orientate împotriva imigranților sau care blochează integrarea unor grupuri inferioare, minoritare sau diferite din punct de vedere etnic, cultural sau
religio s. Mai mult, în același context, din perspectivă socio- culturală, o abordare
extremistă de dreapta a militat întotdeauna pentru păstrarea în exterior a grupurilor etnice, rasiale sau religioase și a promovat și urmărit în exclusivitate realizarea
interesel or proprii.
55

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

Tocmai de aceea cercetătorii au separat zece aspecte ce reprezentau fundația
ideologică a extremismului de dreapta dintre care amintim: hiper -naționalismul,
etnocentralismul, anticomunismul, antiparlamentarismul și antipluralismul. La acestea ,
Cas Mudde a mai adăugat încă câteva particularități și anume: rasismul, xenofobismul,
anti-democrația și credința într -un stat puternic. Elisabeth Carter, în schimb, concentra
extremismul de dreapta în jurul a două principii: respingerea cu vehemență a egalității fundamentale dintre indivizi (ceea ce face ca o entitate politică să fie de dreapta) și
respingerea valorilor fundamentale democratice (ceea ce conferă caracterul de
extremism).

De cealaltă parte a demersului nostru comparativ se situează viziunea
extremistă de dreapta a lui Anders Breivik, care este o abordare mult adaptată realităților contemporane. Acesta, fiind influențat de schimbările politice și sociale de
pe scena european ă la început de secol XXI și având la bază interacțiunea cu cultura
norvegiană care l -a marcat într -o manieră nu tocmai favorabilă, a adaptat principiile
extremiste de dreapta realității sale.
Ca atare, într -o perspectivă rezumativă, trebuie să spunem că principalele
aspecte promovate de Anders Breivik în ideologia sa erau următoarele: contracararea
multiculturalismului, ideea de autoconservare a statului- națiune, reînvierea spiritului de
luptă și reasumarea vechilor valori precum: forță, onoare, sacrifici u. Toate acestea sunt
determinate în primul rând de o erodare a fundațiilor sociale pe care se construiește Europa contemporană. După cum este ușor de observat, singura diferență majoră
reprezentată de gândirea actuală a lui Breivik și structurarea vechii ideologii extremiste
de dreapta este identificarea unui alt dușman, diferit de evrei, care acum sunt posibili parteneri în lupta împotriva musulmanilor.
Multiculturalismul european a făcut ca particularitățile naționale să fie puse într –
un con de umbră și să trezească sentimente de frustrare în rândul unor indivizi precum
Breivik. Pentru acesta, eliminarea multiculturalismului avea să conducă la formarea unei societăți fără mari probleme interne și la apariția unei rase pure aflată în deplină
armonie, în perfectă concordanță cu viziunea fascismului german sau nazismului lui
Hitler. Mai mult, această emergență a multiculturalismului s -a făcut cu apariția unei
56

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

amenințări deosebit de importante în viziunea lui Breivik și anume creșterea
semnificativă a numărul ui de musulmani pe scena spațiului european. Apariția acestora
s-a făcut în primul rând datorită unor politici care subminează baza statului și datorită
creșterii permeabilității popoarelor de către alte etnii, religii ș.a.m.d.. Problema este
agravată și d e faptul că din ce în ce mai mulți musulmani ocupă poziții de forță în
societate și de multe ori aceștia sunt privilegiați în detrimentul localnicilor sau majoritarilor. Și aici viziunea lui Breivik se identifică cu principiul fascismului
conform căruia et erogenitatea etnică trebuia să fie menținută, implicarea religiei în
problemele sociale ale comunității trebuia evitată și atitudinea generală trebuia să fie caracterizată de hiper -naționalism, etno -centralism și individualism național.
Totodată, statul n ațiune a fost alterat pe scena europeană, el renunțând la forma
lui ideală (cea promovată de fasciști) prin acceptarea asocierii comune în cadrul
Uniunii Europene. S -a creat astfel o entitate mai puternică decât cea a statului națiune
și s- a subminat rolul pe care acesta îl juca și anume: acela de unitate centrală care
depășea orice interese individuale, fiind o expresie a u nității naționale .
Lupta în viziunea lui Breivik a decăzut, tocmai de aceea se militează astăzi de
către toți adepți extremismului de dreapta la o reîntoarcere a societăților prezente la
valorile și principiile de bază ale strămoșilor: forță, onoare, sacrifiu.
Astăzi, în accepțiune formală, nu mai vorbim despre extremismul clasic de
dreapta, ci despre partide care se pliază tot mai mult pe „viciile” societății, făcând apel
la texte anti -islam sau anti- migrație, atingând puncte sensibile, în special în cazurile
unor state a căror economie a fost puternic subminată de criza din 2008. Mai mult,
constatăm că principiile promovate de noua extr emă dreaptă sunt similare cu cele din
secolul XX, doar că pericolele diferite fac ca această ideologie să cunoască o adaptare la noile necesități.

Ca atare, după momentul Breivik, extrema dreaptă a continuat să se dezvolte și
să evolueze, atât pe scena europeană cât și pe cea americană. Dacă, la începutul anului
2012, principala problemă din prisma amenințării la securitatea națională era
reprezentată de radicalismul islamic, emergența curentului de extremă dreapta a pus
această abordare în prim plan. Ul timele atacuri și cele mai semnificative nu au fost
57

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

conduse și organizate de către musulmani, ci de către extremiști de dreapta, care după
modelul Breivik s -au mobilizat și au pus în aplicare demersuri violente orientate
împotriva autorităților și împotriv a unor politici publice care erau în disonanță cu
viziunea lor.
Mai mult, la nivel european, toate acele principii promovate anterior au acum o
bază legală, adepții lor fiind organizați în grupuri politice, care câștigă din ce în ce mai
mult teren în rândul electoratului tânăr. Totodată, trendul anti -islamist și anti-
guvernamentalismul s -a intensificat, din ce în ce mai multe mesaje violente fiind
distribuite în mediul virtual, dar și prin campanii publice. Accesul în structurile de
conducere și în forurile decizionale face ca extremismul de dreapta să devină o
problemă la nivel european. Contestarea construcției sociale și a politicilor publice
legate de imigranți și anumite categorii defavorizate a devenit un proces constant orientat împotriva celor care sunt considerați un pericole pentru tradiționalitatea și
evoluția europeană.
Totodată, la nivelul comunităților principiile extremiste devin din ce în ce mai
populare, numărul adepților crescând de la o zi la alta. Dacă până la momentul de față
nu au apărut reacții publice sau violente din partea anumitor comunități minoritare, cu siguranță acestea se simt amenințate și discriminate și își vor apăra drepturile, uneori
chiar și prin acte violente. Toate aceste aspecte face ca în anumite regiuni / comunități
starea de insecuritate să devină din ce în ce mai pregnantă și se resimte în rândurile
unor indivizi care aderau și își asumau condițiile de coexistență. În momentul în care
aceștia vor deveni ținta unor atacuri, fie ele chiar și simple declarații, se vor orienta
înspre instituțiile naționale, acuzându -le că nu sunt c apabile să îi protejeze sau că susțin
mișcările extremiste. Astfel, pe termen lung, dintr -o perspectivă previzionistă,
structurile care vor avea de suferit vor fi cele instituționale și însăși construcția socială.
Suplimentar, apariția unor politici publice fundamentate pe principii extremiste
de dreapta vor degenera în nemulțumiri profunde în rândul anumitor comunități, care din dorința de a -și menține poziția și nivelul de trai vor reacționa violent și vor susține
apariția unor conflicte la nivelul unor state dezvoltate.

58

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

3.4. Legătura cu cultura scandinavă și premi sele motivaționale ale
atacurilor

Este firesc a ne întreba de unde provine doza de motivație necesară pentru a
pune la cale asemenea atacuri. Mai mult, este de asemenea firesc de a chestiona de
unde rezultă acea ură și irascibilitate care să declanșeze mecanismele organizării și
producerii unor daune atât de însemnate. Cercetătorii consideră că unul dintre elemente
este existența acelor valori catalogate ca fiind albastre și dintre care aminti m:
disciplină, tradiție, moralitate, reguli ș.a. m.d.. Totodată, era de așteptat ca o persoana
precum el să dispună de asemenea trăsături și s ă lupte pentru ele, i ar evoluția societății
contemporane a catalizat această dorință de apărare a valorilor.
Trecu tul său și relaționarea deficitară cu tatăl au fost aspecte ce au intensificat
disfuncționalitățile psihologice. Părinții lui, divorțând, Breivik a fost dat în custodie mamei, în timp ce tatăl său s -a distanțat și s -a mutat din oraș. Timp de șaisprezece an i
cei doi nu au interacționat, asta deoarece Anders a evitat să ia legătura cu tatăl său și a refuzat orice contact cu acesta. Ca urmare, tatăl nu doar că și -a abandonat fiul, dar și
condamnă incapacitatea acestuia de a păstra legătura. Toate acestea au reprezentat mult
pentru integritatea psihologică a lui Breivik, dând naștere la sentimente de singurătate
și abandon care au transformat viața tânărului. Pe de altă parte este bine cunoscut, în
urma cercetărilor de profil, că în absența tatălui de -a lungul dezvoltării copilului, chiar
și după stadiul de adolescență, există un risc crescut de comportament criminal, în special în cazul băieților.
112 Totodată, educația oferită de tată și gradul de implicare al
acestuia în dezvoltarea individuală se află în raport direct proporțional cu disfuncțiile
comportamentale.113
Dintr -o altă perspectivă este importantă de sesizat și expunerea lui Breivik
mediului cultural scandi nav. Cultura norvegiană a fost, și este, afectată de feminism,
chiar și mama atacatorului fiind ade ptă moderată a acestui curent, după cum chiar
Breivik afirmă în manifestul său. Tendințele sociale ale Norvegiei de a integra femeile
112 Eirini Flouri, Ann Buchanan, , , Life satisfaction in teenage boys: The moderating role of father involvement
and bullying”, în Aggressive Behavior , vol. 28 , nr. 2, pp. 126-133.
113 Joan Aldous, Gail Mulligan, ,,Fathers' child care and children's behavior problems: A longitudinal study”, în
Journal of Family Issues , vol. 23, nr. 5, 2002, pp. 624- 647.
59

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

în politică și în aspectele importante ale societății și ale proceselor decizionale, nu doar
că a impus o nouă abordare a relaționării inter -umane, ci a dat naștere unor curente
orientate împotriva masculinității și a modului în care bărbații percepeau și rezolvau problemele. Totuși, acest lucru s -a întâmplat cu susținerea nemijlocită a liderilor
politici bărbați și cu o rezi stență semnificativă din partea unor grupuri de femei, tocmai
de aceea fiind incorect de a atribui demersul în totalitate femeilor sau de a le condamna
pe acestea.
114
Toate elementele expuse anterior au interacționat în mod direct cu pro cesul de
dezvoltare a lui Andre s, făcându -i acestuia dificilă stabilirea unei identități masculine
autentice. Tocmai de aceea, impulsurile, alegerile și interesele individului analizat au fost alterate și au format o personalitate care a devenit fragilă în fața tentațiilor
prezentate de adoptarea unei ideologii extremiste de dreapta. Mai mult, Breivik, nu
doar că s -a simțit abandonat de tată, dar și de întreaga comunitate socială și de statul în
sine care nu l -a ajutat să își desăvârșească identitatea.
Ca dovadă, Breivik afirm a “I do not approve of the super -liberal, matriarchal
upbringing as it completely lacked discipline and has contributed to feminising me to a
certain degree” (p. 1387 din Manifest ). Atunci când a mers la școală pentru prima dată,
interacțiunea cu alți colegi a fost marcată de faptul că mulți dintre aceștia erau imigranți. Ei nu întâmpinau aceleași probleme ca și tânărul Breivik și se dovedeau a fi
bărbați în devenire. Acesta este motivul pentru care, în manifest a fost precizat: ,,Muslim girls were off limits to everyone, even the Muslim boys. The only
available“commodity” at this point was therefore ethnic Norwegian girls, referred to
as “whores.” , reducându- se termenul de imigrant la cei de religie musulmană.
Un alt aspect de care era deranjat Anders Behring era acela că femeile
norvegiene, datorită curentelor sociale, nu erau educate în sensul ,,bun” considerat de
el, și anume să fie sceptice, rasiste și anti -imigranți, cum erau majoritatea băieților.
Toate fetele/femeile erau foarte tolerante, iar în regiunile locuite de musulmani acestea
îi considerau pe bărbații norvegieni ca slabi, inferiori, fără mândrie, fiind depășiți de
superiorii arabi. Paradoxal, tinerii musulmani erau educați să trateze norvegiencele ca
114 Pelle Billing, Kristian Stalne, ,,Lea rning From the Unfathomable: An Analysis of Anders Behring Breivik”
în Integral Review , October 2011, Vol. 7, nr. 2, http://integral-
review.org/documents/Billing,%20Stalne,%20Learning%20from%20Unfathomable,%20Breivik,%20Vol.%20
7,%20No.%202.pdf , accesat 28.05.2015.
60

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

fiind de joasă clasă și r ău famate, după cum constata Breivik: ,,Their only purpose is
to bring pleasure until the Muslim guys are around 20- 25 when they w ill find a pure,
“superior” Muslim girl, a virgin. At this point, the ethnic Norwegian “whores” is
discarded, and most of the girls go back to their old “tribe.” They are welcomed back
in the name of tolerance.”
Pe de altă parte, valorile anti -musulmane dezvoltate independent de Breivik au
făcut ca acesta să organizeze în liniște și cu extrem de mu ltă precauție atacurile. Totuși,
principiile de extremă dreapta pe care acesta și le- a asumat nu sunt o născocire proprie
ci rezultatul transformărilor produse pe scena europeană după războiul rece. Situația
geopolitică schimbată după prăbușirea comunismul ui răsăritean a contribuit în mare
măsură și la o modificare a scenei extremiste de dreapta din Apus. Internetul a creat și
premisele pentru o comunicare rapidă între grupuri și persoane cu afinități ideologice.
Astfel, Internetul a devenit pentru aceștia un forum de propagandă și organizare, cît și
o rețea de transmitere a mesajelor. Totodată, Internetul devenise și o sursă de inspirație
pentru făptași individuali, care își construiesc ideologia eclectică din mesa jele culese
din spațiul virtual, după cum am văzut și anterior.
În manifestul lui Anders Behring Breivik apar toate stereotipurile vehiculate în
cercurile conservatoare de dreapta, în cluburile de dezbatere neofasciste, în programele partidelor radicale de dreapta, ale asociaților ezoterice, popul iste și clerical-
fundamentaliste. Este o paletă largă care cuprinde totdeauna și o declarație de război.
La Breivik ținta este
„marxismul
în scrierile hitleriștilor, fasciștilor italieni sau legionarilo r români), societatea
multiculturală, globalizarea și islamul. Aceste fenomene trebuie combătute, pentru că ele amenință, chipurile, Occidentul creștin. Iar Occident ul trebuie salvat cu orice preț.
Cu acțiunea lui dementă, Breivik dorea să atragă atenția asupra obsesiilor sale
ideologice, căutîndu- și modele în istorie. Se considera un urmaș al templierilor, care,
după 1118 apărau cu arma în mînă țara de naștere a lui I isus.

61

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

3.5. O nouă abordare a extremismului de dreapta – contra -jihadismul

Este bine cunoscut faptul că imediat după atacurile organizate de Anders
Breivik, o întreagă avalanșă de reacții și -a făcut apariția. Astfel, in contextul
subcapitolului de față este important de adus în prim plan articolul publicat de BBC și
intitulat ,, Norway’s f ar right not a spent force” prin care autorul sesiza faptul că
Breivik s -a descris pe el însuși ca fiind naționalist și în acest context s -a prezentat în
raport cu mișcarea neo -nazistă de pe scena europeană, proeminentă în cursul ani lor `90
și mai puțin ac tivă după 2000115. Dar în manifestul său, analizat pe scurt în paginile
anterioare, putem identifica faptul că Breivik se declara un oponent al rasismului,
fascismului, nazismului și totalitarianismului, în contextul adeziunii lui la ceea ce
numea Școala de la Viena. În viziunea lui, Școala de la Viena era o sugestie de nume
pentru ceea ce trebuia să fie un curent de gândire nou, orientat împotriva islamului și care se opunea migrației populației. Într-o altă perspectivă, această mișcare este
cunoscută ca fii nd ,,contra -jihadismul” și transpusă în viziunea lui Breivik trebuia să
fie legată de bătălia de la Viena din 1683, în urma căruia stăpânirea otomană a fost
înlăturată și ascensiunea arabilor în Europa a fost stopată. Tocmai de aceea, Anders a
ales numărul 2083, pentru că atunci urmează să fie sărbătorite patru seco le de la acel
moment istoric.
La nivel european, momentul 1683 este considerat simbolic de majoritatea
adepților curentului anti -islamic din Europa contemporană. Ca dovadă, unul dintre cele
mai proeminente bloguri ale școlii contra -jihadiste și care a fos t numit de către Breivik
vârful de lanc e în promovarea on -line este ,, the Gates of Vienna”
116. Această concepție
de structurare a noului curent și anume forma de școală, provine și dorința autorului de a se opune Școlii de la Frankfurt
117, condusă de Theodor A dorno și alți intelectuali de
stânga (care au pus bazele în perioada inter belică la teoria critică). Tocmai de aceea
Breivik menționa frecvent în manifestul său aspecte legate de Școala de la Frankfurt,
115 John Madslien, Norway’s far right not a spent force , prin site -ul web http://www.bbc.co.uk/news/world-
europe -14260195 , accesat 29.05.2015.
116 A se vedea site -ul http://gatesofvienna.net/
117 Michael Minnicino, The Frankfurt Schooll and political correctness , prin site -ul web
http://www.schillerinstitute.org/fid_91- 96/921_frankfurt.html , accesat la 29.05.2015.
62

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

dar interesul în sociologia inter -belică germană pro venea din rațiuni americane118. Chip
Barlet, jurnalist și investigator american, expert în mișcările de extremă dreapta, a
descoperit că manifestul lui Breivik includea porțiuni mari dintr -o publicație din 2004
aparținând Free Congress Foundation, editată și concepută în mare parte de William
Lind. Materialul argumentează că ceea ce este cunoscut azi ca și political correctness
este de fapt marxism cultur al și este produsul direct al Școlii de la Frankfurt. Profesorul
Martin Jay din Berkley a scris în trecut despre școală, poziționându- o în ideologia
extremă dreaptă și uneori cea de ext remă stânga, lansând astfel un val de incertitudine
privitor la orientarea grupului. Astfel, s -a născut dorința de competiție dintre Breivik și
Școala de la Frankfurt, motivație ce nu ținea neapărat de natura ideilor promovate cât
de integrarea în categoria viziunilor extremiste de către niște specialiști neimplicați în
mod direct. Anders considera că Școala de la Frankfurt este sursa a comportamentului
de trădare a Europei de că tre proprii lideri, descriindu -și în permanență în cadrul
manifestului dușmanii non -musulmani ca fiind marxisți culturali și argumentând că
termenul este inter -utilizabil cu cel de multiculturalism119. Atunci când a sunat la
poliție, Breivik s -a recomandat ca fiind comandantul rezistenței norvegiene anti –
comuniste, demonstrând astfel împotriva cărei orientări se poziționa el antagonic.
Chiar dacă au fost citați în număr mare și extrem de frecvent în manifestul său,
majoritatea blogger -ilor sau autorilor de orientare contra- jihadistă s -au dezis de
asocierea cu Breivik și au încercat să se distanțeze de cele comise de el. Cu toate
acestea, ei împărtășeau viziunea conform căruia civilizația vestică este pusă în pericol
de către islam și de către elitele de stânga, continuând astfel curentul născut anterior și
analizat în paginile de față.
Astăzi, după transformări subtile și adaptări conte xtuale, contra -jihadismul este
de fapt o mișcare politică concretă cu program și ideologie proprie. Bazele lui au fost
puse cu precădere după momentul 11 septembrie și manifestări ale lui pot fi identificate
de ambele părți ale oceanului Atlantic. Unul dintre cei mai proeminenți bloggeri ai
countra -jihadismului este Edward May, care sub pseudonimul Baron Bodissey a scris o
istorie a curentului, identificând bazele mișcării în epoca medievală, atunci când regii
și cavalerii europeni se luptau cu armatele isl amice. Totuși, evenimentele de la 11
118 Max Taylor, Donald Holbrook, Extreme Right Wing Political Violence and Terrorism :
New Directions in Terrorism Studies, Bloomsbury Publishing USA, 2013, p .175.
119 Ibidem , p. 182.
63

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

septembrie și deschiderea pe care o furnizează accesul la tehnologie, respectiv internet,
a făcut ca după 11.09 părerile radicale orientate împotriva islamului să devină
interconectate și mișcarea să cunoască o dezvolta re exponențială în lumea occidentală.
Mai mult, cooperarea și dezbaterea , asupra principiilor asumate de adepți , a
rezultat în includerea în baza ideologică, pe lângă liderii politici care subminează
integritatea europeană și jurnaliști și academicieni, alături de legislatori nealeși precum
ofițeri ale forțelor de securitate, lucrători civili sau indivizi din autoritățile locale. Cu toate acestea, este evident că rezistența împotriva migrației și neîncrederea în
autoritățile locale nu este un fenomen nou, tocmai de aceea majoritatea statelor
europene au partide a căror ideologie includ aspectele de mai sus. După căderea Pactului de la Varșovia și statele din estul Europei au asumat într -o manieră mai redusă
principiile ce se opuneau fenomenelor migratoare ș i orientate împotriva autorită ților,
dar se remarcă cu precădere ultimii cinci ani în care politicile contra -jihadiste au fost
formulate în mod concret. Majoritatea liderilor de dreapta din organizațiile aferente au dezvoltat politici anti- imigraționiste ș i au condamnat autoritățile naționale sau
europene, încadrarea lor într -o abordare extremistă fiind uneori exagerată.
Astfel, a luat naștere o nouă abordare care diferă de extrema dreaptă tradițională
și pentru a o înțelege este important să identificăm c e anume le particularizează.
Contra -jihadismul se declară ca fiind o abordare liberală clasică care militează pentru
drepturile universale ale omului și din această postură își motivează anti -rasismul, cu
toate că în ultima perioadă respingerea islamului î n vest nu este o abordare tocmai
liberală. Mai mult, agenda s -a diversificat și în cadrul curentului au apărut viziuni ce
susțin din ce în ce mai mult opiniile Israelului și aspecte anti -feministe, anti -pacifiste,
anti-europene și anti -matriarhale. (mențio nate și de Breivik la pagina 1234 a
manifestului).
La nivel occidental, scopul mișcării era de a aduce împreună și de a forma
alianțe între diverse grupuri și activiști, care nu erau în contact înainte de expansiunea internetului și care, astfel, sunt cap abile să împărtășească idei și informații referitoare
la demersurile pe care ei le condiseră relevante din perspectiva subjugării Europei de către islam. Până la atacurile conduse de Breivik mișcarea avea ca rol principal
furnizarea de discurs pentru parti dele de dreapta, populiste, furnizând acestora un
element de condamnat. După aceea s -a constat că principiile promovate pot reprezenta
64

Amalia Crina Pop Anders Behring Breivik – o nouă abordare a extremismului de dreapta

un motiv întemeiat pentru adoptarea unor comportamente extremiste. Mai mult, și
discursul unor pormotori ai viziunii s -a intensificat, devenind din ce în ce mai puțin
conciliator. Cu toate că, susținătorii și liderii contra -jihadismului s -au dezis și au
condamnat demersurile lui Breivik, continuarea și dezvoltarea politicilor promovate pot
facilita apariția unor alți lupi si nguratici care să rezolve problemele în manieră proprie.

3.6. Perspective generale asupra fenomenului

Manifestul lăsat de către Anders Breivik furnizează o imagine clară a unui
individ convins că Europa se confruntă cu un real pericol reprezentat de islam și că
vina pentru gestionarea deficitară a acestei amenințări revine în totalitate elitei politice.
Vărsarea de sânge produsă de el a fost un act de propaganda prin fapte, în sens
bakunian, destinat evitării unor evenimente similare viitoare, care, credea el, vor fi organizate și conduse de musulmani. Breivik a fost primul care a acționat în numele
ideolog iei prezentate anterior și unul dintre extremiștii de dreapta care a reacționat
violent la transformările și provocările aflate în contradicție cu principiile asumate.
Totodată, manifestul lui nu a reprezentat un act de noutate ideologică ci o
rafinare, d aca este să spunem așa, a ceea ce era deja promovat de către alți activiști și
scriitori de -a lungul ultimului deceniu. Chiar dacă din unele puncte de vedere, liniile
generale sunt similare cu cele prezente în cazul fasciștilor tradiționali și cu extrema
dreaptă post -fascistă, există diferențe clare între abordări. Cea mai evidentă este cea
care implică și viziunea anterioară și anume, contra- jihadul, și care se opune vădit
principiilor anti -semite promovate de vechea extremă dreapta. Islamul și musulmanii
au devenit elementele ce trebuiesc combătute în viziunea noii orientări, cu toate că
aceasta încă își păstrează, cel puțin la nivel teoretic, poziția liberală fundamentată pe
drepturile universale ale omului (care în viziunea lor sunt garantate doar în caz ul
apartenenței la o națiune și doar pe teritoriul aferent).
Pe de altă parte, curentele de dreapta devin din ce în ce mai radicale, dezvoltând
o intoleranță profundă nu doar în raport cu imigranții sau cu musulmanii ci și cu politicile progresiste care au format Europa așa cum o cunoaștem astăzi.
65

Amalia Crina Pop Concluzii

CONCLUZII

Evoluțiile socio -politice curente sunt rezultatul direct al contextului prezent,
determinat în mod direct de evenimentele trecutului. Diferitele grupuri sociale și
mișcările politice au cunoscut de- a lungul timpului transformări și dinamici complexe,
motivate în principale de nevoile și dorințele apărute în segmente d e timp bine
delimitate.
Pe de altă parte, tot în aceeași notă evolutivă, este necesar să evidențiem și
faptul că gândirea politică a ev oluat concomitent cu realitatea istorică. Influențele
dintre seturile de principii și evenimente s -au manifestat în două tipologii de
succesiuni: o tipologie în care realitatea istorică a determinat și șlefuit noi moduri de
abordare ideologică și o tipolog ie în care seturile de principii au determinat faptele
ulterioare. Întotdeauna, politicul și realul s -au întrețesut într -o manieră permanentă și
au rezultat în comportamente sociale și transformări profunde ale comunităților.
Mai mult, d acă facem o analiz ă, din punct de vedere al orientării politice, a
ultimului deceniu, se poate observa cum, într -o serie de state europene avem de- a face
cu praguri tot mai mari atinse de partidele de extremă dreapta. State precum Marea
Britanie, Franța, Danemarca, Cipru, G recia și chiar Cehia au fost adevărate pepiniere
pentru dezvoltarea acestui tip de ideologie, mai ales pe fondul sărăcirii populației. În urma alegerilor europarlamentare, media a dat Franței și Marii Britanii apelativul de
„Rușinea Europei”, în Franța, pr imul loc fiind deținut de Frontul Național – un partid
de extremă dreapta, eurofob și xenofob, condus de Marine Le Pen, fiica lui Jean- Marie
Le Pen. Mai exact, avem de -a face cu o „reorientare a tinerilor”, adică cu încercarea
unui eșantion larg de persoan e sub treizeci de ani de a -și suprima o serie de frustrări
prin apelul la aceste grupări extremiste de dreapta și, implicit la violență. În accepțiune
formală, nu mai vorbim despre extremismul clasic de dreapta, ci despre partide care se
pliază tot mai mult pe „viciile” societății, făcând apel la texte anti -islam sau anti-
migrație, atingând puncte sensibile, în special în cazurile unor state a căror economie a
66

Amalia Crina Pop Concluzii

fost puternic subminată de criza din 2008. Chiar și asa, evoluția extremismului, în
special în spa țiul Europei Occidentale, este puternic influențată de ceilalți actori de pe
scena politică și de acțiunile lor .
Chiar dacă problema multiculturalismului a fost abordată, de nenumărate ori, în
special la nivelul continentului European (nu puține fiind caz urile în care lideri precum
Angela Merkel au făcut declarații contradictorii), una dintre greșelile majore care i se
pot imputa lui Breivik este modalitatea în care el abordează această problemă. Prin
urmare, el gândește și își motivează acțiunile prin cre area, la nivelul proprii imaginații,
a unui spațiu în care există doar două tabere, ambele dorind să se anihileze reciproc, neindentificând o a treia posibilitate, aceea a coezistenței pașnice. O mare influență în
formarea acestui tip de gândire o au jocur ile video, acesta menționând în cadrul
Manifestului, în repetate rânduri, jocuri precum Fallout 3: New Vegas, Bioshock 2 și World of Warcraft: Cataclism. Mai exact, Manifestul este creat în jurul ideii de
autoconservare a statu lui-națiune, fiind învinuit a tât multiculturalismul cât și Uniunea
Europeană, ca organism care a creat și, ulterior, dezvoltat o „autoritate” mai puterică decât cea a statului -națiune, aceasta din urmă fiind forma optimă de dezvoltare a
bătrânului continent. Astfel, prin credințele sa le, Breivik caută să trezească în europenii
de pretutindeni, spiritul de luptă, considerat de el ca fiind cea mai bună alegere, a unor
figuri istorice marcante, dominate mai mult sau mai puțin un carcater violent, precum
Vlad Țepeș sau Richanrd Inimă de Le u.
Ideologic vorbind , cazurile similare demonstrează importanța internetului în
diseminarea extremismelor și informațiilor operaționale. Arată, în același timp, cum indivizii pot deveni membrii unei lupte ideologice globale și cum pot deveni activi într –
o manieră periculoasă pentru societatea în care trăiesc. Cazul lui Breivik arată pericolul
retoricii virulente anti -musulmane ce poluează discursul politic al Occidentului.
Descrise în termeni ce se distanțează de rasism ori islamofobie, acesta are pretenția de a apăra identitatea europeană ce e s ubsumată în ultimul timp de imigranții musulmani.
În New York Times , Marc Sageman a spus, în urma atacurilor lui Breivik, că „retorică
anti-musulmană nu e gratuită”. Faptul că Breivik a urmături anumite site- uri web și a
citit anumiți scriitori oferă indic ii clare despre dezvoltarea sa ideologică, cu toate că
aceși scriitori nu pot fi trași la răspundere pentru ceea ce el a decis să facă cu ideile
67

Amalia Crina Pop Concluzii

circulate, trebuie să își asume o anumită responsabilitate pentru întreținerea unui fond
în baza căruia Breivik și-a justificat și legitimat acțiunile.
Astfel, atentatele teroriste organizate și conduse de către Anders Breivik
reprezintă o manifestare a radicalizării extremismului de dreapta, în contextul socio –
politic actual și un semnal de alarmă lansat indirec t referitor la emergența curentelor
radicale în lumea europeană și nu numai.

68

Amalia Crina Pop B ibligrafie

BIBLIOGRAFIE

a) Documente oficiale

1. ***, Legea 535 /25 noiembrie 2004 , privind prevenirea și combaterea terorismului ,
publicată în Monitorul Oficial nr.1161 din 8 decembrie 2004.
2. ***, N.A.T.O., prin site -ul web http://www.nato.int/docu/stanag/aap006/aap- 6-
2008.pdf .
3. ***, O.N.U., International Legal Instruments to Counter Terrorism , prin site -ul
web http://www.un.org/terrorism/instruments.shtml.
4. ***, O.N.U., Official Documents System of the United Nations , prin site -ul
web http://daccess -dds-
ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N04/542/82/PDF/N0454282.pdf?OpenEle ment
5. Consiliul U.E. , Decizia cadru privind combaterea terorismului , accesată prin site –
ul web http://eur –
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32002F0475:RO:HTML.
6. Departament of Justice, The USA Patriot Act ,
prin http://www.justice.gov/archive/ll/highlights.htm .

b) Literatură generală și de specialitate

1. ***, 1000 Stichworte zur Bundeswehr , Editura Verlag, E.S. Mitller & Sohn, Bonn,
1997.
2. ***, Dictionaire de la Langue Francaise , Editura Alpha, Paris, 1995.
3. ***, Dicționar expricativ al limbii române , ed. II, Editura Univers Enciclopedic,
București, 1998.
4. ***, Dictionnaire interarmees Francaise/Roumanian/Anglais de, Relations
Internationales et Strategiques , Editura UNAp, București, 2004.
5. ***, Langenscheidts Grossworterbuch, Deutch als Fremdspache , Editura Varlag
Enzyklopedie, Munchen, 1989.
6. ***, Un nou „Breivik” poate să apară oricând și oriunde în Europa,
https://proswedenarad.wordpress.com/2013/06/10/un- nou-breivik- poate -sa-
apara -oricand- si-oriunde -in-europa/ .
7. ***, Webster’s Third New International Dictionary of the English Language
Unabridged, vol. III, Editura Merriane – Webster, 1993.
69

Amalia Crina Pop B ibligrafie

8. ALBRECHT , Jan Philipp , Europe on the far right: players – background
circumstances – counter -strategies , European Parliament, octombrie 2013.
9. ALDOUS , Joan , MULLIGAN, Gail, ,,Fathers' child care and children's behavior
problems: A longitudinal study”, în Journal of Family Issues , vol. 23, nr. 5, 2002, pp.
624-647.
10. BANTEKA , Nadia, The resurgence of Right -Wing Extremism in Greece: a not so
golden dawn, varianta on -line.
11. BARNA, Cristian, Terorismul: Ultima soluție?, Editura Top Form, București, 2007.
12. BERWICK , Andrew, An European Declaration of
Independence , http://www.deism.com/images/breivik -manifesto -2011.pdf .
13. BILLING , Pelle, STALNE , Kristian, ,,Learning From the Unfathomable: An
Analysis of Anders Behring Breivik” în Integral Review , October 2011, Vol. 7, nr.
2, http://integral-
review.org/documents/Billing,%20Stalne,%20Learning%20from%20Unfathomable,
%20Breivik,%20Vol.%207,%20No.%202.pdf .
14. BOGDANOR, Vernon, ed., The Blackwell Encyclopaedia of Political Institutions ,
Oxford, New York, Blackwell Reference, 1987.
15. BORCHGREVINK , Aage, A Norwegian Tragedy: Anders Behring Breivik and the
Massacre on Utya, https://books.google.ro/books?id=Mrg9u-
V9i0UC&printsec=frontcover&dq=breivik&hl=en&sa=X&ei=rtFlVZb9MqaqywPJ –
YOIBw&redir_esc=y#v=onepage&q=breivik&f=false .
16. Bundesamt fur Verfassungsschuts , Right -wing Extremists and their Internet
Presence, 2013, disponibil
la www.verfassungsschutz.de%2Fdownload%2Fpublication- 2013- 08-right -wing –
extremists -and-their-internet -presence.pdf .
17. CARTER, Elisabeth , The Extreme Right in Western Europe: Success or Failure?,
Manchester, Manchester Univ ersity Press, 2005.
18. CSSAS, Terorismul -dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist.
Războiul împotriva terorismului , București, 2002.
19. ELLINAS , Antonis, ,,The Rise of Golden Dawn: The New Face of the Far Right in
Greece”, în South European Soc iety and Politics , vol. 1, nr. 6- 7, 2013, disponibil
la http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/13608746.2013.782838 .
20. ENGENE , Jan Oskar , The Extreme Right in West European Terrorismi, Paper
prepared for Conference on The Extreme Right in Norway Centre for Studies in Islamism and Radicalisation (CIR) Department of Political Science Aarhus University.
21. FEARON, James, LAITIN , David, ,,Ethnicity , Insurgency, and Civil War”, în
American Political Science Review , vol. 1, februarie 2003.
70

Amalia Crina Pop B ibligrafie

22. FENEMMA , Meindert , ,,Some Conceptual Issues and Problems in the Comparison
of Anti -Immigrant Parties in Western Europe”, în Party Politics , October 1997 vol.
3 nr. 4, pp. 473–492.
23. FLOURI , Eirini, BUCHANAN, Ann, ,, Life satisfaction in teenage boys: The
moderating role of father involvement and bullying”, în Aggressive Behavior , vol.
28, nr. 2, pp. 126- 133.
24. GALANDA, Brigitte Bailer, NEUGEBAUER, Wolfgang, ,,Right -wing extremism:
History, organisations, Ideology”, în Brigitte Bailer -Galanda, Wolfgang Neugebauer
(ed.), Incorrigibly Right. Right -Wing Extremists, “Revisionists” and Anti -Semites in
Austrian Politics Today , Vienna – New York, 1996, pp. 5–21.
25. GALLAGHER , Carole, America's Ground Zero: The Secret Nuclear War , MIT
Press, Cambridge, 1998.
26. GAL TUNG , Johan, Pax Pacifica: T errorism, the Pacific Hemisphere,
Globalisation and Peace Studies, Pluto Press, London, 2005.
27. GAUCHET , Marcel , "Right and Left" în Pierre Nora, Lawrence D. Kritzman (Eds.),
Realms of memory: conflicts and divisions . New York, Columbia University Press,
1997, pp. 242- 245.
28. GOODMAN, Walter, Irvig Kristol: patron saint of the New Right , în The New York
Times, 06.12.1981, disponibil la
adresa http://www.nytimes.com/1981/12/06/magazine/irving -kristol -patron -saint -of-
the-new-right.html .
29. GOODWIN , Mattew, PAINTER, Anthony, Extremism and economics: a
complicated relationship, Extremis Project, 2012.
30. GRUEN, Madeleine, KUILAN, Alfredo, “Lone -Wolf Shooters Motivated by Al
Qaidist Ideology,” în NEFA Foundation Target America series .
31. GUELKE , Adrian, The age of terrorism and the international political system ,
London, UK. I.B. Tauris, 2003.
32. HOFFMAN , Bruce, Inside Terrorism, Ediția a 2- a, Columbia University Press,
Columbia, 2006.
33. HOTEA , Mihai, ,,Terorismul și violența simbolică”, în Revista de Geopolitică, anul
III, nr. 12., Editura Top Forn.
34. HYAMS , Edward, Terrorist and Terrorism , London, 1990.
35. IONESCU, V oichița , Dicționar latin -român, Ediția a II -a , Editura Orizonturi, f.a..
36. JOHNSON , Charles, Perspectives on Terrorism, în The Terrorism Reader, New
York, New American Library, 1978.
37. JUPSKAS , Anders, “Norway” în Ramalingam, V., Glennie, A., S. Feve (eds.),
Preventing and Countering Far -Right Extremism: European Cooperation. Country
Reports , Institute for Strategic Dialogue, London, UK, 2012.
71

Amalia Crina Pop B ibligrafie

38. KEGLEY , Charles, International Terrorism: C haracteristics, Causes and Controls,
New York, St Martin’s Press, 2005.
39. KLANDERMAUS , Bert , MAYER, Nonna, Extreme Right Activists in Europe:
Through the Magnifying Glass , Routledge, Abingdon, 2006.
40. KNAPP , Andrew, WRIGHT , Vincent, The government and politic s of France , New
York, Routledge, 200.
41. LICHBACH , Mark, An evaluation of "Does economic inequality breed political
conflict?” studies , New Haaven, Yale University Press, 2002.
42. LIJPHART , Arend, ,,The Pros and Cons – but mainly Pros – of Consensus
Democracy” în Acta Politica , vol. 36, nr. 2, 2000, pp. 129- 139.
43. MACRIDIS , Roy C., HULLING , Mark H., Contemporary Political Ideologies.
Movements and Regimes , Harper Collins, New -York, 1996, ediția a 6- a.
44. MAD SLIEN , John, Norway’s far right not a spent force , prin site -ul
web http://www.bbc.co.uk/news/world- europe -14260195 .
45. MAXIM , Ioan, Terorismul, cauze, efecte și măsuri de combatere , Editura Poli tică,
București, 1989.
46. MIGLEY , Mark, The myths we live by, Routledge Press, Londra, 2011.
47. MILITIAE , Laude Novae, Anders Behring Breivik”s Complete Manifesto „2083- A
European Declaration of Independence” , https://publicintelligence.net/anders –
behring- breiviks -complete -manifesto -2083 -a-european -declaration -of-independence/ .
48. MIN KENBERG , Michael, ,,The European Radical Right and Xenophobia in West
and East: Trends, Patterns and Challenges” în Ralf Melzer, Sebastian Serafin (ed.),
Right -wing extremism in Europe – Counter Analyses, Counter -Strategies and Labor –
Market Oriented Exit S trategies , Freidrich Ebert Stiftung , 2013, pp.9- 35.
49. MINNICINO , Michael, The Frankfurt Schooll and political correctness , prin site –
ul web http://www.schillerinstitute.org/fid_91 -96/921_frankfurt.html .
50. NAGY, Andras Biro, BOROS , Tamas, VARGA , Aron, ,,Right -wing Extremism in
Hungary”, în International Policy Analysis , diponibil on- line
la http://library.fes.de/pdf -files/id -moe/09566.pdf .
51. PARSONS , Craig , SMEEDING , Timothy, Immigration and the transformation of
Europe, Cambridge University Press, 2006.
52. POST , Jerold, The Psychological Dynamics of Terrorism , London, Routledge, 2006.
53. PURPURA , Philip, Terrorism and homeland security, Elsevier, 2007.
54. RADU, Michael, Europe's Ghost: Tolerance, Jihadism, and the Crisis in the West, Encounter Books, 2009.
55. RAMALINGAM , Vidhya, Old Threat, New Approach: Tackling the Far Right
Across Europe – guide for policy makers , Institute for Strategic Dialogue, Suedia,
2014.
56. RICOEUR, Paul, Eseuri de hermeneutică , Humanitas, București, 1994.
72

Amalia Crina Pop B ibligrafie

57. RUBENSTEIN , Richard, Alchemists of revolution – Terrorism in the modern world,
New York, Basic Books, 1987.
58. SMITH -SPARK , Laura, Norway killer Anders Breivik ruled sane, given 21- year
prison term , http://edition.cnn.com/2012/08/24/world/europe/norway -breivik- trial/.
59. SPEKTOROWSKI , Alberto , ,,The New Right: Ethno- nationalism, Ethno- pluralism
and the Emergence of a Neo -fascist Third Way” în Journal of Political Ideologies,
vol. 8, nr. 1, 2003.
60. SPERI , Alice, Violence Caused by Far -Right Extremists Has Surpassed That
Caused by Domesti c Jihadists, Study Says , disponibil
la https://news.vice.com/article/violence -caused -by-far-right -extremists -has-
surpassed -that-caused -by-domestic -jihadists -study -says.
61. TAYLOR, Max, HOLBROOK , Donald, Extreme Right Wing Political Violence
and Terrorism:New Directions in Terrorism Studies , Bloomsbury Publishing USA,
2013.
62. TRĂSNEA, Ovidiu, “Doctrine politice și acțiune politică”, în Ion Mărginean
(coord.), Partide politice și orientări doctrinare în Romania anilor ’90, partea I,
1996.
63. WIDFELDT , Anders , “A fourth phase of the extreme right? Nordic immigration-
critical parties in a comparative context” în NORDEUROPA forum (2010:1/2), pp.
7–31, disponibil la adresa http://edoc.hu- berlin.de/nordeuropaforum/2010- 1/widfeldt –
anders -7/XML/ .
64. WILKINSON , Paul, Terrorism Versus Democracy: Th e Liberal State Response ,
London, Routledge Press, 2011.
65. WOSHINSKY , Oliver , Explaining Politics: Culture, Institutions, and Political
Behavior, Oxon, England; New York City, United State, Routledge, 2008.
66. WRIGHT -NEVILLE, David, Dictionar de terorism , CA Pu blishing, Cluj Napoca,
2010.

c) Baze de date și resurse web
1. www.nato.com – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
2. www.europa.eu – Uniunea Europeană
3. http://www.guardian.co.uk/ – publicația The Guardian
SSRN / SAGE / PROQUEST / JSTOR
73